Binder1dfgf

6 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Reografii Exerciţii Irina
literare MAVRODIN
Constantin
M. POPA

Târgul lui Gellu Naum Cioran şi poemul în proză

Î n „Coridorul“ (III, 10) „rhomanu­ volumului ce inaugurează cariera notoriului P e coperta a patra a cărţii lui Cioran privirile
lui“ Zenovia, naratorul, excedat suprarealist roman confirmă şi legitimează Tratat de descompunere, apărută spre universul temporal, spre acest al
de ins­ is­ tenţele doamnei Gerda, pentru a relaţia lui Gellu Naum cu grupul din jurul la Editura Humanitas în 1996, în traducerea
scoate dintr-un palimpsest al memoriei, pre­ „Meridianului“ craiovean. Dublul liric al mea, este reprodus un fragment din textul doilea
zumtiva admiratoare „ce ştie pe dinafară autorului este familiarizat cu o topografie Parazitul poeţilor (p. 140). paradis din care va fi fost izgonit.“
măcar ult­imul meu pohem încă nepublicat specifică, circulând între gară („domnilor/ Mă frapează faptul că este pus în pagină Această stare ludică şi aleatoriul
şi intitulat Ghetele lui Gheorghe Lazăr“. mi-am uitat mustăţile în vagonul de dormit/ în felul următor:
Desigur, Gellu Naum subminează, cu un lângă sacii cu monede ai roschildzilor/ „… Adeseori am visat situaţiei în care ne găsim, eu şi intuitivul
rapel ironic, propria bibliografie, practicând şi singurul chior din ţinutul acela care/ un monstru melancolic şi erudit, creator de coperţi, mă obligă să-mi pun
poetica interferenţelor, aflată în arsenalul masturbează sexul imens al aerului/ repezind ştiutor al tuturor idiomurilor, o întrebare de mare importanţă teoretică:
suprarealismului. Şarjarea şi ambiguizarea automat mâna după rachiul unui gologan/ cunoscând pe de rost rescriind, prin altă punere în pagină, textul
gesturilor se produce prin convocarea în mi-a încredinţat cel mai mare secret al gării/ toate versurile şi toate sufletele, lui Cioran, restructurându-l sub raport
pagină a biografismului ca mod subtil de lumea a început să pută“), hotelul-bordel („e şi rătăcind prin lume vizual, transformându-l într-un poem prin
a contrazice cronologiile, iar mistificarea, o descompunere generală o felie de carte/ un spre a se hrăni cu otrăvuri, fervori, dispunerea lui în „versuri albe“, am scris
devierile, insolitarea onirică proiectează as de treflă sau un pepene galben/ cu roiuri extaze, oare un alt text? Această întrebare poate să
reflexele parodiei asupra atât de uzatelor de muşte ţâţele fetelor atârnă berze/ căldura străbătând le pară naivă celor care nu sunt la curent cu
conv­ enţii realiste. Nu este vorba aici Persiile, Chinele, Indiile defuncte o zonă a unei pragmatici radicale din teoria
desp­ re un act autoevaluator cu efect de Gellu Naum şi Europele muribunde – literaturii.
discreditare, ci de un joc, relevant în măsura adeseori am visat
în care verifică perspicacitatea cititorului, şi frigul liane la ferestrele hotelului/ curva un prieten al poeţilor Totuşi, nu aceasta este întrebarea cea mai
stârnindu-i curiozitatea. de la numărul 8 râde gâdilată profesional/ care să-i fi cunoscut pe toţi din dez­ importantă din punctul nostru de vedere, ci
A rămas, cu adevărat, poemul Ghetele lui closetele au lampioane imperiale şi/ duduile nădejdea în ce măsură sau, mai exact, dacă putem
Gheorghe Lazăr, la data apariţiei romanului surâd graţios gândind izmenele gingaşe“) de a nu fi de-al lor.“ vorbi de Cioran ca de un poet, dacă-i putem
(1985), încă nepublicat? Partitura sincopată şi calea unirii („doamnă aici sub masă e un Spaţiul de care dispune inspiratul creator citi textele aşa cum citim textele unui poet,
a prozei nu conţine un răspuns, pe care, de poet/ nu daţi cu piciorul doare/ dar pădurile al coperţii este liber, lăsându-i opţiunea menţinându-le în ambiguitatea lor, într-un
altfel, poate prea puţini îl aşteaptă. Oricum, au în lenea lor ceva de pisică/ cu ghiarele pentru cupa versurilor. Spun versuri pentru regim de lectură plurivocă, fără pretenţia –
opţiunea pentru poemul în cauză deconspiră, ascunse în muguri/ ele se freacă de trenurile că, dacă nu ştim cine este autorul (şi nu ştim, atât de frecvent întâlnită chiar la unii dinte
dincolo de avatarurile ficţionalizării, atri­ repezi/ ling vata fierbinte a locomotivelor/ în prima clipă cel puţin, în acel prim moment admiratorii săi – de a le citi, ba chiar de a le
buirea, deloc aleatorie, a unei funcţii re­ şi salută cu batistele potecilor/ burţile când vedem doar desenul acelei puneri reproduce în regim de lectură univocă. Dacă
ferenţiale. putrede din clasa I-a/ drumeţul incendiar în pagină, pe care îl vizualizăm ca fiind nu acceptăm ideea – mulţi nu o acceptă – că
Ne amintim că Ghetele lui Gheorghe îşi pipăie geanta cu semnele vremii/ el şi-a un poem în versuri albe, versuri lipsite de Cioran nu este un filosof, pur şi simplu, ci
Lazăr fusese publicat încă din anul 1936 lustruit pantofii în piaţa publică/ a fost la rimă, dar care posedă un ritm, legat în mare că el este un poet filosof sau – ceea ce pare
în „Meridian“ (caietul 9) şi inclus apoi în 7 fix în calea unirii/ şi-a auzit poeţi buboşi măsură de tăietura lor) totul ne îndreptăţeşte a fi mai acceptabil pentru inşii cu formaţie
Drumeţul incendiar, cu trei calcuri de Victor apostrofând şcolari pe străzile/ craiovei“). să credem că avem în faţă un poem. filosofică – un filosof-poet, nu vom avea
Brauner, volumul de debut al poetului În această zonă de biografie traumatizantă, Această descoperire, pe care un feri­ niciodată acces cu adevărat la el.
avangardist. Gellu Naum repudiază viciul furie şi sarcasm, nu ne miră „omagierea“ cit hazard mi-o prilejuieşte, vine să-mi
estetismului brutalizând ipostazele omului ostentativă a edililor („tinere şi zeii au confirme mai vechi şi mai noi intuiţii Aş mai face şi următoarea precizare:
(considerat) fără însuşiri, captive într-o fost oameni/ el s-a hrănit cu bojoci şi cu privitoare la poeticitatea textelor lui Cioran, punerea „prozei“ cioraniene sub formă de
lume ce vieţuieşte larvar: „Niciun târg nu-i piersici/ a urinat repede în toate gările din la condiţia de poet – în multe dintre cele mai „versuri albe“ nu ambiguizează şi mai mult
mai potrivit ca acesta/ cântă psalmi pe sub drum în cinstea primarilor/ şi a desenat o semnificative opere ale sale – a lui Cioran. textul, ci aş îndrăzni să spun că îl face mai
ferestre / şi e vorba să se facă o mare serbare/ săgeată ascuţită pe păduri/ cu semnul ts şi Iau în mână şi Căderea în timp de lizibil.
noi nu ştim nimic noi suntem insecte“. cu o floare de busuioc la ureche“), în acord Cioran, Editura Humanitas, 1994, 1998,
Procesiuni religioase, zilele târgului, decizii cu insolenţa conţinută în motto-ul atât de 2008, în traducerea mea. Pe coperta a patra Totodată, structura: „structura în vers
exclusiviste – sună foarte actual! Salvarea, des citat, luat din Benjamin Péret („Le pot citi următorul „poem“, în „versuri albe“, alb“, marca „vers alb“ sunt, pentru cititor,
pentru fiinţele autentice, este de găsit în général nous a dit/ Le doigt dans le trou de Cioran (extras din carte): o puternică trimitere la poezie, la poemul
universal particular al poemului, în starea du cul“). „După ce a stricat adevărata eternitate, în vers alb. Scrierea acestora ascultă de
dezinhibată ce sfidează până şi legile omul a căzut în timp, unde a izbutit, legile unei logici care nu este decât a sa.
economiei de piaţă („noi nu vom ţine seamă Numind locul, Gellu Naum se complace dacă nu să prospere, cel puţin să tră­ Barthes, în Eseuri critice, Seuil, 1964,
de cerere şi ofertă“), înlocuite, provocator, în exerciţiul frondei demistificatoare cu iască: pp.147–154, stabileşte o diferenţă, care
cu noul cult al „pulpelor“: de repaos, de voluptatea unui Duchamp care, cum bine se sigur e că s-a obişnuit cu noua lui con­ merge până la opoziţie, între écrivains şi
linişte şi de poeme subtile. ştie, introdusese în spaţiul muzeal Fântâna- diţie. écrivants, „scriitori“ şi „scriptori“. Pentru
„Buzunarele somnului“ (sursa onirică) urinoar (1917) şi pusese mustăţi Giocondei Procesul acestei căderi şi al acestei de­ „scriitori“, esenţialul nu se află în afara
conţin misterul cel mai radical în aplicaţia (Mona Lisa, 1919), completându-şi opera prinderi limbajului, esenţialul este limbajul însuşi.
lui sarcastică. Tonul de simplitate tânără, cu iniţialele L.H.O.O.Q., scandal fonetic se numeşte Istorie. Dar iată că-l ame­ A scrie, pentru el, nu înseamnă voinţa de
robustă, erotismul declarat („citim cartea pronunţat în franceză „Elle a chaud au cul“. ninţă a comunica o informaţie prealabilă, ci în
deschisă a pulpelor la mijloc/ cu litera o altă cădere, a cărei amploare e încă proiectul de a explora limbajul înţeles ca
cea mare litera sex“) devin modalităţi de greu un spaţiu particular. Pentru „scriptori“
travestire a trupului poeziei, trecută prin de apreciat. De data asta el nu va mai (écrivants), termen prin care îi defineşte
filtrul himeric al culturii pentru a sfida cădea pe romancierii „tradiţionali“, pe ziarişti,
efortul mitizării facile, instituţionalizate a din eternitate, ci din timp; şi a cădea din pe reporteri etc., esenţialul se află în afara
corifeilor precursori („şcolarii ne vor căuta timp limbajului. Remarcând caracterul arbitrar
pe socluri în ghetele lui/ Gheorghe Lazăr/ înseamnă a cădea din Istorie. Iminentă şi relativ al unei asemenea opoziţii, vom
sau în incendiile din vitrinele magazinelor sau nu, reţine totuşi eficienţa ei metodologică,
de mănuşi“). această cădere e posibilă, ba chiar ine­ ca folosind la marcarea unei forme care
Din tensiuni, incandescenţe, revolte, vitabilă.“ îşi schimbă funcţia, a unei funcţii care îşi
obsesii, subversiuni şi nonconformisme Şi citatul continuă cu încă şase „versuri“, schimbă forma, şi totodată la marcarea unei
se construieşte un spaţiu anume, ciudat, atât de profunde şi de frumos ritmate încât dominante „poetice“ – de o mai mare sau
exasperant, amestec de decrepitudine nu pot rezista ispitei de a le transcrie aici: mai mică intensitate – în textul literar, cu
şi idealism compensativ, un topos ce-şi „Când îi va fi dată, omul nu va mai fi alte cuvinte drept criteriu al „literaturităţii“
revendică totuşi o identitate, chiar dacă ar un animal textului. O observaţie a lui Pierre de
putea fi oricare dintre localităţile cu nume istoric. Şi atunci, după ce-şi va fi Boisdeffre pe marginea textului lui Barthes
generic: târgul. pierdut merge puternic în sensul susţinerii noastre:
Continuare şi, în acelaşi timp, dezvoltare până şi amintirea adevăratei eternităţi, „Barthes propune astăzi să-i numim scriitori
a scenariului deambulatoriu, poemul titular al a primei sale fericiri, îşi va întoarce pe cei pe care odinioară i-am fi numit poeţi“.
Această sinonimie, în cazul lui Cioran, este,
de fapt, teza eseului de mai sus. Dar, în
ecuaţia: scriitor, poet, vom simţi totdeauna
nevoia să introducem şi un al treilea termen:
filosof.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 7

Rusia şi revenirea O idee Adrian

lui Putin la Kremlin CIOROIANU

Pentru orice om interesat ordinii şi a unei anume discipline sociale sau gazifere exploatate, şi, dar fiind că În 1787, atunci când ţarina Ecaterina
de evoluţia Rusiei post-
sovietice, surpriza a fost (uneori în dauna democraţiei), Vladimir unele dintre acestea sunt în zone greu a II-a făcea o vizită cu vaporul pe
relativă; într-un fel sau altul, cu toţii
simţeam că succesiunea la Kremlin va Putin a avut două prime mandate (2000– accesibile (fie în Nordul îngheţat, fie Nipru, primul ministru al epocii, Grigori
avea un final prestabilit – ca un concert
de Ceaikovski, în care cei iniţiaţi în 2008) în care nivelul de viaţă al rusului în largul coastelor maritime), industria Potemkin a plasat în calea suveranei,
muzică îi cunosc de la bun început
notele finale. Pe 24 septembrie a.c., generic a crescut, iar orgoliul imperial rusă va avea nevoie pe mai departe de din loc în loc pe mal, sate înjghebate din
pe un podium instalat pe stadionul
Lujniki din Moscova, în faţa a 11 000 al cetăţenilor (aflat în suferinţă după tehnologie şi de investiţii occidentale. cherestea şi pânză – pentru a-i face plăcere
de delegaţi ai Partidului Rusia Unită
(partidul sistemului Putin-Medvedev, la destrămarea URSS) a fost într-o oarecare Situaţia demografică a Rusiei nu-i ţarinei şi pentru a cosmetiza realitatea.
putere acum), s-a desfăşurat următoarea
coregrafie: mai întâi, premierul Vladimir măsură alinat. Pentru cei mai mulţi dintre nici ea roză. Cu o natalitate relativ Această butaforie a intrat în legendă. De
Putin (59 de ani) a propus participanţilor
ca preşedintele Dimitri Medvedev (46 ruşi, cvasi-decada Putin a fost o perioadă mică şi cu o mortalitate mare în rândul atunci, Rusia a făcut paşi mari în direcţia
de ani) să-l succeadă la conducerea
partidului; imediat a urcat pe scenă dl a restabilirii autorităţii statului – nu de- bărbaţilor adulţi, Rusia de azi are modernizării – dar mai este încă enorm
Medvedev, care a propus ca dl Putin
să fie candidatul partidului pentru ale- geaba fostul (şi viitorul) preşedinte şi-a (potrivit recensământului din octombrie de făcut. Infrastructura industrială a ţării
gerile prezidenţiale ce vor avea loc
în primăvara anului 2012. În uralele fixat ca adversari, încă din anul 2000, 2010) 142,9 milioane de locuitori – în este, în cea mai mare parte, construită
delegaţilor, premierul (deocamdată) şi
foarte probabil viitorul preşedinte Putin pe oligarhii ce prosperaseră (pe seama scădere de la cele 145,1 milioane pe în deceniile comunismului; azi, 30%
a urcat din nou pe podium şi i-a propus
în direct lui Medvedev să accepte să-i statului şi pe seama avuţiei comune din care le avea în 2002. Decesele cauzate din drumurile naţionale nu sunt încă
fie prim-ministru începând cu 2012. În
fine, pentru ca povestea să fie completă anii comunismului) în timpul „decadei“ direct sau indirect de alcool (cca. 400 asfaltate; în clasamentul mondial al
şi foarte clară pentru toată lumea, cei doi
au recunoscut că „tandemul“ lor func- preşedintelui Boris Elţîn (1991–1999). 000 / an!) plasează Rusia pe un funest ţărilor în luptă cu corupţia, întocmit
ţionează pe baza unei înţelegeri stabilite
din 2008 (când s-a terminat cel de-al Categoric, aşadar, Putin are o legen- loc fruntaş în lume; potrivit ministerului în octombrie 2010 de Transparency
doilea mandat prezidenţial al lui Putin, iar
Medvedev a preluat ştafeta) şi că această dă bună printre cei mai mulţi dintre con- rus al sănătăţii, consumul naţional atinge International, Rusia este pe locul 154
manieră de succesiune a fost reglată încă
de atunci. cetăţenii săi. Şi-o va (din 178 ţări inventariate), alături de
Aşadar, situaţia s-a clarificat (?), deşi
în ansamblu ea păstrează contururile unei putea păstra el însă în state precum Kenya sau Cambogia (în
butaforii politice comparabilă cu „satele
Potemkin“ de altădată1. Nu era, de fapt, următorul mandat? scădere faţă de 2009, când era pe locul
un secret nici înainte de 24 septembrie că
autenticul lider la Moscova rămâne Putin, Ambiţiile lui Putin 146).
şi nu Medvedev. În ultimii patru ani,
cei doi au jucat o partitură interesantă: sunt mari – şi tot ma- Vladimir Putin are în faţă, aşadar,
experimentatul premier a reprezentat
mâna forte a autorităţii în Rusia, în timp re este şi orizontul de un al treilea mandat (mărit la şase ani,
ce mai tânărul preşedinte şi-a asumat
rolul modernizatorului cu nuanţe de aşteptare pe care ru- 2012–2018). Teoretic, va mai putea
liberalism reformator. De bună seamă,
o parte dintre ruşi îşi puseseră speranţa şii îl au la adresa sa. candida apoi pentru încă unul, până în
în Medvedev, în sensul în care doreau
ca acesta să iasă treptat de sub tutela lui Putin spune că până în 2024. Caz în care va deveni poate, cu
Putin – caz în care ar fi fost de aşteptat
ca Medvedev să-şi anunţe candidatura 2020 Rusia trebuie să 20 de ani ca preşedinte, al doilea cel mai
pentru un al doilea mandat. Dar n-a fost
să fie. Dimitri Medvedev iese destul intre între primele cin- longeviv lider din istoria contemporană
de şifonat din toată această poveste –
ca un personaj care şi-a ştiut de la bun ci puteri economice ale a Rusiei (după Stalin, care a „domnit“
început atât termenul de valabilitate, cât
şi patronul. lumii. Argumente s-ar 29 de ani). În 2008, când a terminat al
Dar iese într-adevăr Vladimir Putin
întărit din acest episod? Întrebarea e găsi: în contextul în doilea mandat, Putin a fost regretat de
legitimă, dar răspunsul pozitiv nu-i
garantat. De bună seamă, Putin este care bună parte din lu- mulţi ruşi. Va putea el satisface acum
foarte popular printre cetăţenii de rând ai
Rusiei şi foarte mulţi dintre cei care vor mea occidentală – din speranţele pe care aceiaşi ruşi şi le pun
vota în următoarele luni (în decembrie
urmează alegeri parlamentare, iar în Europa până înAmerica Dimitri Medvedev şi Vladimir Putin în el? Va putea el nega suspiciunile
martie cele prezidenţiale) îl vor prefera, – se zbate în criză, Rusia majorităţii observatorilor străini, care
indiferent cine-i vor fi contracandidaţii.
Pe fondul creşterii mondiale a preţului la are indicatori macroeconomici relativ 18 litri de alcool pur pe persoană pe spun că revenirea sa la Kremlin este un
petrol şi în condiţiile restabilirii în ţară a
buni: o creştere a PIB-ului de 4% în 2011, an – ceea ce înseamnă mai mult de o pas înapoi în istoria democraţiei ruseşti?

un deficit bugetar controlat şi o datorie sticlă de vodkă pe săptămână pentru Cu siguranţă, vom mai avea ce discuta pe

publică mică (30% din PIB). În plus, Vl. fiecare locuitor al Rusiei. Rusia va această temă.

Putin şi-a anunţat recent marele său plan avea probleme demografice la graniţa

geopolitic: constituirea, în jurul Rusiei, a sa cu marea vecină China, după cum o 1) Preiau această comparaţie (ca şi unele

unei Uniuni Eurasiatice (alături de state disproporţie demografică se va înregistra dintre datele de mai jos) din consistentul

din aria fostei URSS precum Kazahstan, tot mai evident în zona Caucazului de dosar îngrijit de Marie Jégo, La Russie,

Belarus, poate Ucraina) care să reprezinte Nord, unde comunităţile musulmane au village Potemkine, în „Le Monde. Dos-

un model de integrare cu o singură zonă o natalitate superioară faţă de media la siers & Documents“, nr. 412, octombrie

vamală, cu o singură monedă şi cu o scara naţională. 2011.

piaţă internă în creştere. Putin a ţinut să

precizeze că nu doreşte reînfiinţarea unei Cărţi primite la redacţie
Uniuni Sovietice rediviva – dar, cu toate
acestea, proiectul său este privit, de unele

republici ex-sovietice, cu suspiciune. În • Constantin M. Popa, Sextant. Jurnal de Râmnicu Vâlcea, 2010, 222 p.
viitorii ani, ne putem aştepta ca Rusia călătorie, Editura Aius, Craiova, 2011, • Gabriel – Vicenţiu Mălăescu, Singu­
să sporească presiunile asupra unor 216 p. rătatea din noi, Editura LVS Crepuscul,
state vecine – precum Ucraina, Georgia, • Anacleto Iacovelli, Sf. Francisc de Ploieşti, 2010, 96 p.
Republica Moldova, state ale Asiei Assisi. Mirele Domniţei Sărăcia, Casa • Gheorghe Deaconu, O frunte luminată

Centrale – în vederea reinstituirii unei Editrice Francescana – Assisi, Italy, 2011, a Cetăţii: Ion Soare, Editura Adrianso,

tutele economice şi/sau politice. 160 p. Râmnicu Vâlcea, 2011, 186 p.

Totuşi, Rusia are probleme endemice • Andrei Ficău, Silvestro Bejan, Ştefan • Petre Cichirdan, Secolul XXI. Un

pe care nici măcar dl Putin nu le va putea Acatrinei, Assisi. Artă Spiritualitate, cetăţean între milenii, Editura Intol-Press,

rezolva peste noapte. Cu o economie care Istorie, Casa Editrice Francescana – Râmnicu Vâlcea, 2011, 276 p.

depinde extrem de mult de veniturile de Assisi, Italy, 2011, 136 p. • Dan Şalapa, Glissando live. Eseuri –

pe urma petrolului şi gazelor (cca. 70% • Cornel Boteanu, Descântece din Plaiul Interviuri – Comentarii, Editura Singur,
din veniturile la buget vin din vânzarea Cloşani, Editura MJM, Craiova, 2011, Târgovişte, 2011, 160 p.
de aici), viitorul pe termen mediu al 460 p.. • Victor Şerban, Doruri eterne. Versuri,
Rusiei va depinde de evoluţia preţului • Poeme de Mai devreme. Antologia Fes- Editura Tipo Radical, Drobeta-Turnu
internaţional la aceste produse. Mai mult: tivalului de Poezie „Alexandru Mace­ Severin, 2011, 86 p.
pentru a-şi menţine statutul de mare donski“. Craiova, 8–10 mai 2011, ediţia • Petre Cichirdan, Poezia, stare de veghe,
exportator în domeniu (cu 10,1 milioane I, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Ed. Intol-Press, Rm. Vâlcea, 2011, 156 p.
de barili de petrol/zi extraşi în 2010, Tineret – Casa de Cultură a Studenţilor • Florian Vlădica, Slive şugubeţe, Editura
Rusia este primul producător şi totodată Craiova, 2011. Contrafort, Craiova, 2011, 192 p.
primul exportator mondial), acest stat e • Florentin Smarandache, Frate cu • Petre Cichirdan, Oglinda, Editura Intol-
obligată să-şi extindă terenurile petroliere meridianele şi paralelele, Ed. Silviana, Press, Râmnicu Vâlcea, 2011, 180 p.

8 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Excursuri Un happy end
istorico-critico-teoretic
Ion
BUZERA

După cum am promis, revin cu Croce. Pe mulţi dintre combatanţii însuşi vorbeşte despre „a new story“ (p. identificarea anumitor cuvinte şi fraze sau
asupra Istoriei criticii mo­ prezentaţi i-a cunoscut direct, a scris 182), cu referire la Barthes şi la noua etimologii şi nuanţe ale limbajului poetic
derne a lui René Wellek, despre cărţile lor (cazul lui Georges Poulet, critică. Căci nu ai altceva de dorit decât şi încearcă să definească perioade întregi
referindu-mă în continuare la ultimul volum v. pp. 115–116, unde reproduce finalul să urmăreşti, în continuare, propensiunea prin caracteristicile derivate din astfel de
al seriei: A History of Modern Criticism, unei recenzii, care a constituit începutul (recuperării) exemplarităţii, a expunerii observaţii stilistice. Dar abordarea pe care
Volume 8: French, Italian, and Spanish unei alte corespondenţe foarte profitabile spiritului critic, unul, de fapt, polivalent- Spitzer o laudă este, fără îndoială, respinsă
Criticism. 1900–1950, Yale University intelectual pentru ambele părţi) sau a scris metacritic, cel care pune în mişcare de Alonso şi considerată un fel de atomism
Press, New Haven and London, 1992, 370 chiar cărţi întregi, cum ar fi Four Critics întregul demers şi care este mereu activat sau pozitivism care au eşuat în atingerea
p. Wellek a recurs şi aici la o pluralitate de (1981). Volumul e punctat de superbe şi alimentat, în bună tradiţie a afirmaţiei acelei unităţi depline a formei şi conţinu­
stiluri de redactare (o şi afirmă decis în mai translocări sintetice, analize de detaliu, thibaudetiene, consemnată aprobativ la p. tului, care este sensul final al significans-
multe locuri, de ex. în prefaţa la volumul al 53: „Nu există critică fără o critică a criticii“. ului şi significatum-ului şi despre care
şaptelea), ceea ce a scos impozanta istorie „învăluiri“ calme, repetate, insistente, până Sunt, totuşi, în viziunea mea, şi discrepanţe, credea, în ceea ce-l priveşte, că aproape a
de sub spectrul, atât de posibil şi atât de la inducerea deplinei comprehensiuni, dadaismului şi suprarealismului li se alocă atins-o. Orice am crede despre interpretările
regăsit în alte contribuţii, al monotoniei. fiind extrem de atent (şi aici) vertebrat numai trei pagini, în timp ce lui Sartre lui, Dámaso Alonso rămâne unul dintre cei
Apreciez enorm această alternare – pe axiologic. 28, chiar şi în ciuda faptului că „cineva a mai fini critici ai secolului al XX-lea – unul
care anumiţi critici şi teoreticieni români, estimat că scrierile sale totalizează cinci dintre cei puţini care s-au confruntat direct
comparaţi cu savantul american, nu au ştiut Cu cât te confrunţi mai mult cu substanţa milioane de cuvinte“ (p. 132), cantitatea cu natura literaturii înţelese ca fenomen
nu neapărat s-o preia, ci s-o adapteze –, celor opt volume, cu atât simţi mai mult nefiind un criteriu decisiv nici măcar în estetic. Şi asta întrucât mulţi dintre cei
capabilă să transforme un aparent deficit, nevoia existenţei a cel puţin încă două- critică. În schimb, paginile alocate lui mai renumiţi critici ai secolului, precum
inevitabil legat de vârsta înaintată, în trei referitoare la cea de-a doua jumătate a Valéry (161–183) mi se par concludente. Poulet sau criticii conştiinţei, au aban­
lectură mai mult decât plăcută şi mai mult secolului 20, cam în sensul în care Wellek donat ideea artei (s. a. , n. m., IB) poeziei
decât instructivă. Partea leului revine în Avem de-a face cu un model analitico- şi au fost mult mai intersesaţi de probleme
acest ultim volum (pe bună dreptate, aş prospectiv de o extremă eleganţă, dar precum spaţiul şi timpul sau de filosofia
spune) criticii franceze, critica italiană care nu trădează nicio clipă imanenţa implicită a operei de artă.“ (trad. mea, IB,
iese (cu excepţia evidentă a marxizanţilor) critică, ci o rafinează, o „confruntă“ în pp. 328–329). Sunt concentrate aici câte­
croceană sau postcroceană, în cel mai permanenţă cu ideile celorlaţi şi, pe această va dintre virtuţile decisive ale autorului:
rău caz anticroceană (Alfredo Gargiulo, cale, îi justifică totalmente statutul. Chiar com­prehensia autocritică; puterea de
pp. 247–249), în timp ce critica spaniolă dacă bibliografiile nu mai sunt atât de contextualizare şi diferenţiere; cristalizarea
pare expediată, după cum autorul însuşi luxuriante, informaţia rămâne deplină, explicită, argumentată a reliefului valoric
recunoaşte, folosindu-se oarecum interesat uneori (culmea!) de-a dreptul excendentară. arondat autorului respectiv.
de aserţiunile autocritice (p. 305) ale lui Se remarcă şi rigoarea „indefinibilă“ a
Azorín. selectării, organizării şi arhitecturării Chiar dacă nu are, prin forţa lucrurilor,
Wellek îşi cunoaşte „clienţii“ la per­ materialului, imensului material avut la un capitol special, unul dintre cele mai
fecţie şi îi aprofundează de oricâte ori e dispoziţie. Iată un singur exemplu de proeminente (dacă nu cel mai...) locuri
nevoie, în moduri subtil de diversificate, cu pocedură analitio-sintetică: „Când am din A History... este cel al lui Rene Wellek
o strategie a adaptării clădită pe cunoscuta citit afirmaţia tranşantă a lui Alonso din însuşi.
erudiţie aproape imediat recognoscibilă. Times Literary Supplement că stilistica este
Recurge frecvent la caracterizări superlative singura modalitate de studiere a literaturii, Avem posibilitatea, contemplând de
(v. p. 61, p. 132, p. 313, p. 339, între altele), am primit-o cu mari îndoieli. Însă după aproape această operă, cu cele opt volume
aş zice chiar că face risipă de astfel de ce acesta a remarcat că nu percepusem pe ale sale, să urmărim evoluţia spiritului
situări. Nu lipsesc, parcă mai insistente de-a întregul ceea ce el numea „stilistică“, uman din ultimele secole, în una dintre
decât în volumele precedente, inserturile a trebuit să retractez, admiţând că nu i-am cele mai spectaculoase (pe lângă, de ex.,
autobiografice, cum este cea de la p. 200, înţeles conceptul. Eu cred, totuşi, că sunt şi fizica cuantică, teoriile lingvistice, noile
legată de corespondenţa pe care a purtat-o alte formule de înţelegere a stilisticii, cum „ancadramente“ metodologice ale istoriei)
ar fi cea a lui Spitzer, care se bazează pe forme de manifestare ale lui.

Î nvăţătura oricât de multă nu învaţă Daniel MUREŞAN
înţelegerea, spunea Heraclit. Ce
învaţă înţelegerea, sensul relaţiilor Înţelegerea
fireşti dintre oameni? O învaţă, atât cât
poate fi ea învăţată, mai ales momentele înţelegerii lor) şcolile înalte de abia pot să înţeleasă necesitatea compromisului, dar ne putem închipui cum am putea vieţui
grele ale vieţii. Cunoaşterea, priceperea aducă după sforţări ceea ce ştie toată lumea. cum să fie acceptate astfel de alegeri fără râzând de răul altuia, cum ne-ar putea
nevoilor, chiar a dramelor cuiva rămâne Da, e uşor să ştii ce înseamnă ajutorul ajutorul generozităţii, cum să fie desprinse suferi Dumnezeu. Legăturile noastre în
suspendată între bunăvoinţă şi reaua voinţă, vecinului, cinstea tuturora, mai trebuie de calculele eventualului profit?. momentele grele ne arată cât de bine ştim
între dispreţuire şi preţuire, compătimire şi să-ţi fie mai dragi adevărul, onoarea decât că a sosit momentul să ne împăcăm. Vrem,
ridiculizare… Nimeni n-a văzut această abilităţile ce li se contrapun. Dacă n-ai „Dacă oamenii nu s-ar ajuta între măcar puţin, să semănăm cu sfinţii, am
comunicare, camaraderie întotdeauna şi dragoste pentru a întinde mâna, exerciţiile ei, ar dispărea de pe pământ“ (citat în început cu punerea măturii în uşă când
în toate. Se poate întinde până la o măsură de a închega bunele acorduri din calcule, context, Walter Scot). Numai că oamenii suntem plecaţi, veniţi şi veţi vedea!.
neconcludentă, oscilantă, capricioasă, dacă în multe cazuri sunt parafate după ce le-a au înnăscută o măsură a colaborării pentru
o depăşeşte devine suspectă. trecut timpul util. supravieţuire, în partea cealaltă a timpului Neînţelegerile, limba cu savoarea
îşi pun piedici, îşi arată răutăţile, gândesc poftei de laudă, cu mai marea avere,
Filosoful român Emil Cioran pune în Huxley ne semnalizează „Calea oricărui că micile lor nedreptăţi n-ar fi josnicii şi orgoliile, invidiile, dar mai cu seamă
discuţie slaba pătrundere, disponibilitate intelectual, dacă îşi continuă drumul destul ar putea fi strecurate în lumea largă fără sărăcia, aservirea au fost prezente şi ele
a fiinţei numite om cu rezumarea la planul de mult timp fără să se abată de la el, se a se ajunge la masa critică, la pericolul în „Grădina Maicii Domnului“, au fost,
cunoaşterii, astfel „nu putem înţelege încheie prin înţelegerea acelor fapte de la disoluţiei umane… (legile pot obliga la sunt însoţite de asasinatele cu securea, de
oamenii dacă ei înşişi nu se înţeleg“. Ei nu care neintelectualii nu s-au clintit“. (Ce împăcarea cu celălalt semen între anumite pedepse ce nu mai pleacă de pe pământ
se înţeleg, nu atât din motive gnoseologice pedanterie amuzantă!) limite, în socialism, în capitalism…). până se închid ochii. Oamenii s-au urât
ori din nerecunoaşterea obligaţiilor, până la moarte, au învăţat că e mai bine
normelor morale, cât pentru că nu-şi Întinsul mâinii, bătutul palmei sunt Cu dreptate s-a spus că în satele noastre, să tacă, (curajoşii cu limba lungă au plătit
pot opri răutăţile, nu-şi pot mări destul când mai simple, când mai complicate ori în cele mai multe împrejurări, viaţa a fost scump uitarea proverbului învăţat…). Cei
bunăvoinţa, altfel se pot lăuda cu ştiinţa atât de sofisticate încât specialiştii nu le pot mai curată, consătenii ştiau cum să-şi ce nu se învoiau, nu se potriveau, nu-şi
binelui, cu o percepţie bună. da dezlegări sigure, acceptabile, nicidecum ofere ajutorul pentru a fi primit, pentru a călcau pe mândrie, rămâneau vorbindu-se
unitare. Războaiele explică parţial, lacunar nu jigni. Dacă din întâmplare le-ai fi citit de rău, îndepărtaţi, uitau că-i va pedepsi
Trebuie să fi crescut de mic în spiritul dreptatea şi adevărul, chiar şi după cugetarea unuia dintre cele mai elevate Dumnezeu.
armoniei (nu să fi învăţat în şcoli înalte) consumarea evenimentelor. Sigur, marile spirite, Voltaire, „E bine să te înduioşezi
pentru a trăi acest sentiment apropiat tabere nu-şi încheie conflictul, îi plătesc pe de nenorocirea prietenilor tăi, dar mai
prieteniei. O ironie a lui Aldons Huxley istorici, ideologi, para-psihologi pentru a-şi bine este să le vii în ajutor“, probabil că
vine, cu un zâmbet amar, să arate că spune părerea părtinitoare. Era simplu dacă ţi-ar fi răspuns în cor: Noi întotdeauna am
în practica acordului dintre oameni, (a se alegea dinainte binevenita îngăduinţă, avut această părere în suflet şi-n minte. Nu

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 9

Obsesii Marian Victor Citire şi lege
BUCIU

Oardeleancă, sibiancă, dar nu libertăţii, toate pregnant reflectate. metaforă vitală, din adolescenţă: „Îi citeam rezistenţă a scrierii. Dar, în afara lecturii,
româncă, ci nemţoaică, Hanna La şcoală, mărturiseşte Michael Berg, capul, ceafa, umerii.“ Matur, va reciti nu i-a transmis nicio vorbă proprie.
Schmitz, ajunge la vârsta de 17 Odiseea ca expresie a experienţei istorice
ani în Berlin. Lucrează ca taxatoare de bilete „după luni de lectură eram plictisit de pe care o înţelege: trecere pură, scop fără Peste orice altceva, el caută să înţeleagă
de tramvai (dar nu ştie nici o literă!…), cărţi“. Dar îi place, chiar mult, să citească. final(itate). Prima carte înregistrată pe ceea ce e greu de înţeles din tot ce s-a
pleacă la Hamburg, devine gardiană de Fără sastiseală, neobosit, pasionat. Până casetele trimise Hannei la închisoare a petrecut cu generaţia sa. Am notat că
lagăr nazist. E acuzată şi condamnată pe la neverosimil. În familie, părinţii citeau. fost chiar Odiseea. S-au adăugat cărţi de filosofia tatălui nu-l ajută. Admite datoria
viaţă, graţiată şi se sinucide în închisoare. Tatăl, profesor de filosofie, până să fie scos Schnitzler, Keller, Fontane, Heine, Mörike. de a înţelege: „să n-o înţeleg (pe Hanna),
După cum se vede, la ea se leagă multe, dar de nazişti de la catedră şi să devină redactor Şi Cehov… Şi în lagăr, colegele gardiene, însemna s-o trădez din nou“. Tragedia
cam fără să se lege. Se leagă, putem spune la o editură didactică (manualele nu erau va afla el, „îi citeau seară de seară“. Ea a ei este una a ascunderii şi a neîncrederii
în limba română, fără să se înţeleagă. În naziste?), chiar scria. Publicase o carte învăţat, cu ajutorul casetelor, confruntate în înţelegere. Cititorul are asemănări –
română, înţelege îl include şi pe lege. Mai despre Kant, filosoful abstract ştiut pentru cu cărţile de la biblioteca închisorii, ca să evident că şi deosebiri – cu La Malentendu,
ales o lege trebuie să se înţeleagă. În latină, morala datoriei, ca lege. Tânărul elev citească şi să scrie. El i-a citit direct, apoi piesa lui A. Camus. Amintesc că Michael
lege înseamnă citeşte. Pentru a înţelege, Michael Berg, când citeşte pe Stendhal sau pe casete, şi a făcut-o şi pe ea, cât de cât, să Berg a dus-o şi la teatru şi cinematograf,
fireşte. Legea şi cititul leagă, aşadar, micul pe Th. Mann, e atras de cuplurile în care citească. Iar când a vizitat-o la închisoare, unde curiozitatea ei era la fel de intactă.
roman Cititorul, din 1995, al lui Bernhard el e mult mai tânăr decât ea. Ardeleanca Hanna avea cu ea o carte din care nu citea. Naratorul nu pierde ocazia să spună cum
Schlink; în româneşte de Ana Mureşanu, Sau citea, dar nu ceva scris. Ca el, care filmul şi cărţile au adus lagărele în lumea
postfaţă de Dumitru Radu Popa, Polirom, Hanna, femeie matură, nu-i spune că e notează: „I-am citit aşteptarea pe chip…“ prezentă. Le-au integrat. Să nu fie o
2002. analfabetă. Îl face să creadă că îi place să-l „Dar e mai frumos să ţi se citească“, îi întâmplare prezenţa teatrului aici? De ce
Naratorul-personaj o iubeşte de la 15 ani audă pe el citind. Junele care devine bărbat spune ea. Bărbatul, acum matur, specialist l-a întrebat ea, greşind ţinta, că el va scrie
pe femeia pe care, într-un voiaj, o declară îi citeşte din Homer, Odiseea, din Catilina, în drept, scriitor, crede că, prin alfabetizare, teatru? Dar să revin la răul decurs tocmai
mamă. Băiatul e dezlegat de familie. Viaţa, Emilia Galotti (tragedie de Lessing), ea trece de la „subordonare“ la „conştiinţa din neînţelegere. Ce spune Hanna, la
înţelege el cu durere în ultima pagină, Jurnalul unui pierde vară de Eichendorff, de sine“. Dar fusese ea subordonată sau târzia, ultima lor revedere, în închisoare?
întoarce mereu prezentul în trecut. E o din Kant şi Hegel. Din ce se nimereşte, ea liberă? „Am avut întotdeauna sentimentul că
continuă reîntoarcere. Nu conştientizează nu refuză niciun cuvânt (nicio vorbă, de oricum nu mă înţelege nimeni, că nimeni
filosofia aceasta nietzscheană, a eternei fapt). Condiţionează sexul cu el de citit. El Femeia are curiozitatea să-l întrebe dacă nu ştie cine sunt, de ce şi ce m-a adus la
reîntoarceri. Ca cercetător, în istorie, i se se supune şi, fapt incredibil, îi citeşte tot va scrie (teatru), iar ignoranta de ea ajunge asta. Şi, vezi tu, când nimeni nu te înţelege,
va părea că „ideea mea de realitate anula romanul lui Tolstoi, Război şi pace. Fără o „doctă“: „Observaţiile ei despre literatură atunci nici nu-ţi mai poate cere socoteală.
adevărul, şi eram în stare să le răstălmăcesc, corvoadă, în linişte. Şi niciodată nu spune erau, de cele mai multe ori, uimitor de Nici măcar tribunalul nu-mi mai putea
să le umflu sau să le minimalizez“. Din nou că el trece peste vreo propoziţie. Nici ea exacte. «Schnitzler latră, Stefan Zweig e cere socoteală. Dar morţii pot. Ei înţeleg.“
ne gândim la convingerea lui Nietzsche: nu se plictiseşte. Iar după acest roman, un câine mort» sau «lui Keller îi trebuie Morţii au însoţit-o în anii de închisoare,
nu există adevăr, există interpretări ale el abia face o mică pauză şi îi citeşte noi o femeie» sau «poeziile lui Goethe sunt mai mărturiseşte ea. O brută, Hanna n-a
sale. Personajul-narator se acreditează, cărţi. Acum, pe bandă. Cartea lui Tolstoi, nişte tablouaşe cu rame frumoase» sau «cu fost. El e sigur că ea făcea o selecţie, aşa
confruntându-se cu viaţa şi realitatea, astfel despre care Al. Paleologu spunea că face cu siguranţă Lenz scrie la maşina de scris».“ cum mai era posibilă, pentru trimiterea la
citite şi înţelese. Istoria, literatura, dreptul adevărat pe cineva bărbat (dar nu sexual, ci Ia postura un critic empiric, impresionist aş moarte. La care s-a condamnat pe sine,
îl atrag vital pe Michael Berg. Criteriul mintal), e, va să zică, citită de un adolescent spune, anistoric sau sincronist. Care citeşte spânzurându-se, când să se elibereze, iar
său de judecată e unul pur concret. Cere unei analfabete şi totul merge strună. Când orice ca fiind actual. Şi sugerează aproape ei doi se revăzuseră.
fapte, nu vorbe. Îl deprinde de acasă, din părinţii lui lipsesc, o ia pe femeie la el şi o foarte uzitată metodă. Iată cum o înţelege
familie (nu comunică cu tatăl său, filosoful, o surprinde mângâind cotoarele cărţilor cititorul devenit autor al cărţii Cititorul: Pariul din Cititorul lui Schlink e de a
gânditorul abstract, atras de Kant), din din bibliotecă, dar asta nu-i dă de bănuit. ca şi viaţa, şi literatura uneşte trecutul şi scrie cu mult suflet. De a însufleţi chiar şi
experienţa ratată în căsătorie şi discuţia A înţeles că ea nu cunoştea scrisul şi cititul prezentul. „Am fost uluit câtă literatură mai moartea. Succesul, care nu ascunde aici
cu femeile, din iubirea mutilantă pentru doar amintindu-şi că-i lăsase un bilet, pentru veche se poate citi într-adevăr de parcă era impostura valorii, e semnul că pariul a
Hanna. Care, crede el, nu l-a iubit, şi pe ea fără rost. A înţeles tot aşa că era mândră actuală…“ fost câştigat. Iar cititul, temă frecventă în
care, recunoaşte, a trădat-o şi el o dată, şi ruşinată să spună adevărul. Aşa ajunge scrisul ficţional, capătă în micul roman al
cu Sophie, fără a putea să reziste într-o Hanna să mintă în defavoarea ei. Fuge de Pentru sine, naratorul notează că a lui B. Schlink o făptuire semnificativă, de
familie proprie. „Nu numai că o iubisem, promovarea la Siemens, admite la tribunal citit cartea fostei fetiţe internată în lagăr şi neegalat pentru autorul însuşi, în pofida
dar o alesesem.“ Îi e dor mereu de ea. că ea a scris (chiar singură) un referat în scăpată dintr-un incendiu în care femeile, unor componente mai greu de creditat.
Reflectează şi asupra iubirii ca vinovăţie, lagăr, autocondamnându-se pe viaţă. De mama ei fiind printre ele,
iar meditaţia asupra vinovăţiei e mai fermă fapt, la neviaţă, la un fel de viaţă. nu s-au putut salva. I se
decât nesigură. Se simte vinovat de plecarea pare o carte scrisă rece şi
Hannei la Hamburg. O colegă gardiană El se crede folosit ca cititor şi partener inducând „amorţire“, o
declară tribunalului: „Ea e vinovată de de sex. Altfel ea nu l-ar fi părăsit pe el, care stare de viaţă morală co­
totul, ea singură…“. Iar Hanna acceptă, i se considera iubit. Dar să notez aici că mună la nemţi, după gro­
cu resemnare, îmi vine să spun mioritică. pentru el şi cititul are un sens mai larg, e o zăvia nazistă. Autorul im­
După verdict, se crede şi el vinovat, pentru plicat al Cititorului devine
că iubise (nu, ca l-a început, pentru că scriitor, ca cititor, lăsând
trădase) „o criminală“, cum ea ajunsese, sau lansând şi o diatribă faţă
totuşi, să fie. N-o crede nevinovată, dar ştie de literatura experimentală,
că nu poartă vina atribuită. pur estetă: „Nu-mi amin­
Reflectat şi el, destinul (istoric, uman) tesc să mă fi întrebat vreo­
apare proiectat generaţional, nu doar dată dacă să mă extind la
individual. Cât priveşte vinovăţia în cel Kafka, Frisch, Johnson,
de-al Treilea Reich, din experienţa trăită, el Bachmann sau Lenz, sau
nu are pe cine condamna. E convins că, în să-i citesc literatură ex­
relaţia lor, vina e a ei: de neiubire. Iar vina perimentală, literatură în
lui, care există, e dintr-un motiv opus, din care firul narativ e greu de
iubire. (Iar mă duce gândul la Nietzsche recunoscut şi în care nici
şi „conceptul“ său de iubire-ură. Dar nu unul dintre personaje nu
e locul de-al pune-n relaţie cu Cititorul.) îţi este aproape. Literatura
În totul, însă, el retrăieşte trecutul propriu experimentală înseamnă,
cu „satisfacţie“, nu cu vinovăţie. E aici un în accepţia mea, literatură
egoism extras dintr-o experienţă de viaţă şi care experimentează cu
de citit. cititorul şi de asta ne
Tema cititului este cea care le determină puteam lipsi atât eu, cât
şi cuprinde pe celelalte, a timpului, a şi Hanna.“ Pe casetă el
istoriei, a realităţii, a iubirii, a moralei, a i-a citit ei şi manuscrisul
Cititorului. Citirea i-a
folosit lui ca probă de

10 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Gândirea sceptică şi fanatismul
Traditore

LASCU tinereţii

S unt un specialist al obsesiilor, doar ascunse, ale unui Cioran duplicitar. bună parte deforma(n)tă. În postumitate ei credeau, cu toate că uneori ajungeau să se
astfel începe scurtul şi puţin Evident că între perioadele de tinereţe şi obiectivitatea poate şi trebuie să opereze îndoiască de legitimitatea speranţei lor“, au
cunoscutul text al lui Cioran cele de maturitate şi de senectute ale lui cu precădere, iar umorile şi blamările eşuat, „iar eşecul […] e singura scuză“. Îşi
intitulat Ţara mea (Mon pays), după un Cioran sunt contradicţii. S-a vorbit despre trebuie înfrânate căci, la urma urmei, de recunoaşte simpatiile şi interesul pasager
manuscris în franceză, „datând probabil din conduita şi spiritul lui paradoxal. Ca orice mortuis nil nisi bene. Lăsând însă deoparte pentru mişcarea legionară care „comisese
anii ’50“, dar descoperit de Simone Boué cu mare personalitate Cioran a stârnit dezbateri acest principiu, totuşi liminar, e necesar să greşeala de neiertat de a concepe un viitor
puţină vreme înainte de moartea autorului, aprinse şi după moarte, a incitat partizani şi apelăm la altul, nu atât de vechi precum pentru ceva care nu avea unul. […]. Fusese
„în primăvara lui 1994, când încercam să detractori deopotrivă. primul, dar datând de un secol şi vreo şapte [o mişcare] întemeiată pe idei feroce: a
fac ordine în mica odaie a lui Cioran – acea decenii: trebuie să judecăm opera, iar nu dispărut în ferocitate.“ Cioran pune însă
încăpere ireală în care domnea o dezordine Unul din primele cazuri a fost cel al lui omul. Ori tocmai aşa nu procedează Pierre- prea mult accentul pe fanatism, furie şi
uluitoare şi în care doar el se putea cât de Pierre-Yves Boissau, cazuistică începută Yves Boissau: extrage din Schimbarea la demenţă, pretinzând că: „Cel care între
cât descurca.“ Spre deosebire de recenta imediat după moartea locatarului din rue de faţă a României, ediţia I, câteva afirmaţii douăzeci şi treizeci de ani nu subscrie [la
De la France (Despre Franţa) – aproape l´Odéon, 21. În discuţia radiodifuzată din incriminatoare, i le aruncă în faţă omului ele] este un imbecil.“ Punând aproape totul
100 de pagini scrise în 1941 în română – Cioran şi apoi generalizează. El scoate pe seama rătăcirilor vârstei şi a disperării
Mon pays, Gallimard, 1996, tradusă în noiembrie 1995 P.-Y. Boissau, interpelat astfel din discuţie şi testimoniul intitulat de a-i găsi un destin ţării sale, Emil Cioran,
româneşte de Gabriel Liiceanu şi apărută fiind de G. Liiceanu, a pretins că a scris Ţara mea, acuzând autorul de ipocrizie. cel de la 36 de ani, nu este convingător
la Editura Humanitas tot în 1996, numără articolul din Le Monde des livres înainte Dar după ce febra tinereţii, cu toate delirele decât în plan subiectiv. Pentru ochiul rece al
abia vreo 10 pagini. Concepută sub forma de decesul filosofului, trecut în lumea ei verbale, politice sau de altă natură, a analistului teribilismul şi nebunia juvenilă
unei confesiuni, Mon pays este o încercare de dincolo la 21 iunie 1995. Iată una din trecut, Cioran devine un apartinic şi chiar care proferează enormităţi primejdioase,
de îndreptare conciliantă a unor opinii prea primele obiecţii ale lui Liiceanu: „...şi acum un apatrid. Într-o scrisoare din 1947, frizând violenţa şi antisemitismul, nu este
vehemente, dure şi piezişe, exprimate în şi în articolul dumneavoastră din Le Monde, adresată părinţilor, el spune: „În fond, acceptabilă, cu atât mai puţin cu cât ea
Schimbarea la faţă a României, a cărei îl citaţi pe Cioran numai prin grila extremei toate ideile sunt absurde şi false; nu rămân venea dintr-un complex de inferioritate:
primă ediţie datează din 1936. În chip drepte şi a unui antisemitism despre care decât oamenii, aşa cum sunt ei, indiferent
diferit faţă de ediţia a doua, apărută către pe semne vom mai discuta.“, iar puţin mai de origini şi credinţe. În această privinţă „Noi, tinerii ţării mele, trăiam din
sfârşitul vieţii, cel puţin în ţara de baştină, încolo tot el subliniază: „…Asistăm de o m-am schimbat mult. Cred că niciodată nu Nebunie. Ea era pâinea noastră cea de
Schimbarea la faţă… din 1936 – Cioran bună bucată de vreme – totul a început cu voi mai îmbrăţişa nicio ideologie.“ (s. m., toate zilele. Aşezaţi într-un colţ al Europei,
avea atunci doar 25 de ani – a fost acuzată, cearta în jurul lui Heidegger, la sfârşitul I. L.). dispreţuiţi sau ignoraţi de întreaga lume,
între altele, de antisemitism. Reprezentanţii anilor optzeci – la o adevărată specializare voiam să facem să se vorbească despre noi.
cercurilor puriste nu au ezitat să extindă într-un iconoclasm post mortem: se Scepticismul cioranian vizează de-a Pentru a reuşi, unii se foloseau de revolver,
acuzaţia asupra întregii gândiri a lui Emil deschid campanii furibunde împotriva dreptul gândirea, filosofia, religiile, con­ alţii debitau cele mai mari absurdităţi,
Cioran, căutând nod în papură aproape în unor gânditori sau scriitori din clipa în care vingerile, perenă rămânând doar fiinţa. Tot teoriile cele mai bizare. Voiam să ţâşnim
fiecare carte ulterioară şi învinuindu-l că aceştia nu mai au posibilitatea să rostească în 1947, adresându-se, în altă misivă, frate­ la suprafaţa istoriei; veneram scandalul,
a vrut doar să dreagă busuiocul. În Nota o vorbă în apărarea lor. Aşa s-a întâmplat lui său, Cioran preciza că s-a schimbat „în singurul mijloc, credeam, pentru a răzbuna
editorului român se spune fără echivoc: cu Heidegger, aşa s-a întâmplat cu Eliade, multe privinţe“. E firesc, multe schimbări absurditatea condiţiei noastre, subistoria
„Această carte (Ţara mea, n. m., I. L.) aşa se întâmplă acum cu Cioran.“ survin odată cu vârsta – în 1947 Cioran noastră, trecutul nostru inexistent şi
s-a născut din dorinţa de a pune capăt unei avea 36 de ani – dar şi multe influenţe se umilinţa prezentului. «A face istorie» era
interpretări abuzive: a păstra tăcerea asupra Eschiva lui Boissau vine prompt, el exercită în funcţie de anumit climat istoric, cuvântul care ne revenea fără încetare pe
unui anumit trecut nu înseamnă întotdeauna declarând fără jenă: „Eu nu pe Cioran îl politic, ideologic, psiho-social, intelectual, buze: era cuvântul nostru de ordine.“
că subscrii în continuare la ceea ce a fost; atacam, ci pe dumneavoastră. Da, da, e foarte iar cazul anilor ’30 este unul tipic nu numai
câteodată poate însemna pur şi simplu că a limpede. Vă atacam pe dumneavoastră pe pentru tânărul Cioran: Prin confesiunea, apropiată de un
vorbi despre acest trecut e o operaţie prea de o parte, iar pe de alta pe toţi aceia care autodafe, din Ţara mea, Cioran procedează
dureroasă ca să poată fi făcută altfel decât vorbesc despre scrierile româneşti fără a şti, „În multe privinţe, eu nu mai sunt la o expurgare, priveşte trecutul drept în
în şoaptă.“ evident, nimic despre ele. Articolul meu de acelaşi. Mi-am schimbat oarecum punctul faţă şi spune adevărul crud despre sine. O
Trebuie adăugat că Ţara mea, aşa la sfârşitul lui aprilie era un răspuns la un de vedere în tot ce priveşte realităţile fire atât de frământată, torturată de propriile
cum a apărut în 1996, nu cuprinde doar articol din L´Express din 20 aprilie 1995, în (istorice). Uneori îmi pare direct comic că obsesii, caută să se elibereze de povara
textul omonim ce nu ar fi putut, singur, care criticul ne prezenta un Cioran sceptic am putut să scriu Schimbarea la faţă; – nu unor greşeli, nu numai recunoscute dar şi
să dea consistenţă unei cărţi. Mai sunt dintotdeauna.“ mă mai interesează. În afară de poezie, înfierate de însuşi autorul lor. Este un gest
inserate crâmpeie din scrisori, printre metafizică şi mistică nimic nu are nicio de mare sinceritate şi curaj. Însă o fire atât
destinatari fiind părinţii, fratele său, Aurel, Totuşi premisa editorului român, la valoare. Orice participare la frământări de pustiită şi deconcertantă nu găseşte, la
şi Arşavir Acterian. Figurează de asemenea care am făcut referire la început, este temporale e timp pierdut şi risipire inutilă. maturitate, un remediu decât în disperare.
fragmente din trei convorbiri (1972, 1984, vizibil proteguitoare. Just este argumentul Lucrurile acestea le-am priceput prea Cioran nu putea scăpa pe de-a întregul de
1992), dar grosul volumului e furnizat că persoana unui filosof sau a unui scriitor târziu, din păcate, dar mă consolez de a le sine:
de reluarea unei mai lungi dezbateri de nu mai poate fi atacată după moarte, aceia, fi priceput măcar acum. […]. Ce departe
la radio France-Culture, transmisă la 18 oricare ar fi ei, nemaifiind în stare să se eram acum de ştiam acestea la 20 de ani.“ „Ura noastră […] ia asemenea proporţii
noiembrie 1995 şi coordonată de Alain apere. Legitimă este şi indignarea abia încât nemaiştiind pe cine să distrugă, ea se
Finkielkraut. Semnificative sunt apoi două stăpânită a lui Liiceanu în legătură cu Nişte mărturisiri făcute în intimitatea «fixează» pe noi înşine. Aşa s-a întâmplat
articole semnate de Pierre-Yves Boissau relele tratamente aplicate unei opere întregi celor dragi sunt credibile ca o spovedanie. cu mine: am devenit centrul urii mele, îmi
şi François Fejtö, ambele apărute în Le pe baza unei afirmaţii tendenţioase şi în Nu departe este Cioran cel din Ţara mea. urâsem ţara, urâsem pe toată lumea şi întreg
Monde des livres la 28 iulie 1995, anume: A Într-un articol publicat anul acesta în Le universul: nu mai îmi rămânea decât să mă
scrie pentru a desfiinţa şi Mă îndoiesc, deci Magazine littéraire şi sugestiv intitulat urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut pe calea
exist. De notat anul, 1995, care este şi cel al Fanatic până la ridicol, referindu-se la na­ ocolită a disperării.“ (s. m., I. L.)
morţii lui Cioran. Aşadar numaidecât după ţionalismul extremist al lui Cioran dinain­t­e
dispariţia gânditorului român controversele de 1941, Vincent Piednoir nuanţează ideea Ţara mea este lămuritoare: Cioran îşi
nu au întârziat să se facă auzite. Pierre- spunând că, în ciuda faptului că s-a dezis de detestă „ale tinereţii valuri“, şi le asumă
Yves Boissau este şi interlocutorul lui ieşirile naţionaliste, Cioran nu şi-a renegat blamându-le, dar o face cu demnitate
Gabriel Liiceanu din emisiunea difuzată trecutul şi nici nu şi-a schiţat o biografie revoltată care exclude umilirea, or poate
pe France-Culture. Atât intervenţiile din neechivocă. Aşadar… atare zone albe sau tocmai un soi de scuze spăşite or fi aşteptat
acea emisiune, cât şi aprecierile din ar­ obscure lasă loc la numeroase supoziţii, detractorii săi de la el. Dacă şi-a criticat
ticolul iniţial intitulat Schimbarea la faţă suspiciuni, răstălmăciri. propria-i carte, dacă a exclus, la reeditare,
a trecutului sunt făţiş acuzatoare: Cioran frazele vitriolante şi antisemite, Cioran şi-a
s-ar fi făcut vinovat, pe parcursul întregii Cioran, după cum singur o spune, a scris recunoscut greşelile, aşa şi atât cât o putea
lui existenţe şi opere, de legionarism şi de Schimbarea la faţă… din pasiune pentru ţara face. Mult mai importantă este exegeza
antisemitism. Mon pays nu ar fi decât o lui, „o pasiune disperată, agresivă, din care operei în care el dă o lecţie magistrală
mărturie menită să escamoteze adevăratele nu exista scăpare şi care [l-]a hărţuit ani de-a despre singurătatea gânditorului de cursă
gânduri şi convingeri, nemodificate ci rândul“. Frenezia de a descoperi în viitorul lungă, care recunoaşte că nu caută să
României altceva decât se întrevedea ar fi dea răspunsuri decisive despre rosturile
vrut să compenseze un trecut de „servitute, existenţei, ci doar să-şi pună întrebări
resemnare şi umilinţă“. Cioran şi alţii ca el, despre aceasta. Aceasta este şi menirea
„care aveau un viitor în vedere, viitor în care supremă a oricărei filosofii.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 11

Note Vecinii ruşi
de lectură

Virgil
NEMOIANU

Simon Sebag Montefiore e un om de „amazoane“ (greco-albaneze), de neîncetat pericol de după 1947 este şi ea Andreev, nici alte nuvele: mi-a ajuns, să
uşor trecut de 40 de ani, are o diplomă în republici de „cazaci evrei“, care căuta evocată magistral. Este o lucrare pe cât zic aşa.
istorie de la Universitatea Cambridge, militari internaţionali (agenţii săi din de cruntă, pe atât de diversă: o socotesc
dar nu a devenit profesor, ci s-a mulţumit Corsica au fost în contact cu foarte indispensabilă. Literatura şi cultura rusă sunt for­
să scrie în ziare şi să publice cărţi, a tânărul Napoleon Bonaparte). A fost midabile, şi, în pofida nenumăraţilor
căror erudiţie şi acribie ar putea stârni cel dintâi om de stat internaţional care Cu sinceră uşurare am trecut de la admiratori, rămân în continuare subes­
invidia oricărui cărturar sau specialist. a vorbit de unirea celor trei principate această lume de coşmar la scrierile lui timate şi incomplet înţelese, mi-am zis
Descinde din aristocraţie sefardică, a române: de fapt râvnea să ajungă rege Ivan Bunin, primul câştigător de etnie eu la capătul acestor lecturi. Gândurile
cărei genealogie poate fi urmărită până al „Daciei“ unificate. Umbla însoţit rusă a Premiului Nobel (de fapt chiar m-au dus atunci spre perioada dinaintea
în secolul 16 în Maroc. („Sebag“ e una de o orchestră de muzică clasică, a primului război mondial „Epoca de
din variantele scriptice sau de pronunţie fost sponsorul poetului Derjavin şi Ivan Bunin argint“, cum a fost numită, cu abundenţa
la Sabah, Sabag, Assabag, Essebakh şi al marelui compozitor Sarti. A murit ei ameţitoare de talent, de la sursele
alte variante); familia s-a mutat spre în Basarabia şi a fost înmormântat la începutul anilor ‘930). Capodope­ căreia s-au adăpat mai încolo atât
1800 în Franţa, Italia, Anglia, asimilată (nu definitiv) la Mânăstirea Golia din ra acestuia Viaţa lui Arseniev este cu­ emigranţii, cât şi dizidenţii, cât şi cei
îndată păturilor de sus, asociată cu Iaşiul pe care l-a vizitat adesea, unde a ceritoare, mai ales prima jumătate a mai buni din poeţii sau romancierii erei
Rothschildzii nobiliari, un Sir Simon lansat încă pe la 1790 Le Courrier de cărţii, care prezintă cu afecţiune lirică sovietice.
Montefiore a fost o figură importantă Moldavie, şi unde a locuit luni şi luni şi nostalgică viaţa micii nobilimi ruse
în viaţa socioeconomică a Angliei de zile. Performanţele sale sexuale au scăpătate, vieţuitoare la ţară, în conace Mi-am reproşat (a câta oară?) că
victoriene, iar fratele autorului nostru rămas legendare. Era pururi înconjurat ruinate şi în sânul naturii ruse. Mi-a nu m-am învrednicit să învăţ temeinic
(ca şi soţia sa) sunt scriitori notabili. de un harem, iar o machetă în porţelan a amintit de autorul meu rus favorit, şi de-a binelea limba rusă, cum aş fi
organelor sale genitale era proprietatea Aksakov-senior (Serghei adică, tatăl ce­ avut ocazia în învăţământul prin care
Am citit întâi monografia sa despre nesătulei Împărătese, fusese inclusă în lor doi fraţi slavofili Constantin şi Ivan) am trecut în anii ’950 în România, din
Potemkin,pasionantă,caremi-aschimbat colecţiile mai discrete ale Ermitajului, care şi-a publicat amintirile de tinereţe şcoala primară şi până la facultate. Ce
radical înţelegerea acestui mare om de contemplate cu admirativ amuzament (perioada din jurul lui 1800) spre plăcut mi-ar fi acum să citesc fluent în
stat. Potemkin (concludent: defăimările de intelectuali şi artişti homosexuali în finele vieţii, 1856/58; Aksakov a ştiut original pe clasiciştii din secolul 18, pe
a căror victimă a fost nu au validitate!) jurul lui 1900 (inclusiv celebrul regizor ca nimeni altul să creeze o atmosferă Fonvizin, pe Griboyedov, pe Derjavin,
de balet Serghei Diaghilev), dar azi de mare seninătate în spaţii ample, ge­ şi pe Antioh Cantemir desigur (de care
Simon Sebag Montefiore pierdută sau rătăcită. Mai multe familii neroase pentru funcţionarea familiei mulţi vorbesc, dar puţini l-au citit).
din înalta nobilime rusă se fălesc cu umane. Bunin are şi nuvele remarcabile, Aş putea atunci demonstra în scris că
a construit şase oraşe, a întemeiat descendenţa din Potemkin. delicate, dar şi un necruţător jurnal Zile modul cel mai bun de a-l înţelege pe
Crimeea aşa cum cunoaştem azi, a blestemate al perioadei 1918–1920 (la Puşkin este în continuarea acestora, ca
înăbuşit revolta lui Pugaciov (ideologic Montefiore a scris şi un roman Moscova şi Odessa, înainte de evadarea o culminare a lor (aşa cum intuiesc eu
prinţul era cu totul anti-revoluţionar), i-a cam mediocru Sashenka, iar recent sa în exilul francez) în care descrie că stau lucrurile), iar nu pur şi simplu
învins în mai multe rânduri şi categoric s-a înhămat la o biografie a lui Stalin cu durere şi crudă mânie începuturile
pe cotropitorii otomani (i se datoreşte tânăr pentru care (cu seriozitate tipică) sângeroase de teroare bolşevică. Leonid Andreev
pacea de la Kuciuk-Kainargi), a alipit a învăţat limba georgiană, un efort,
la Rusia printre altele majoritatea vorbesc din experienţă proprie (amară Cum tot eram întors cu faţa spre ca pe un întemeietor al romantismului,
teritoriului polonez, regatul caucazian şi eşuată), cu totul remarcabil. Totuşi nu cultura rusă în acele săptămâni, am citit cum zicem azi.
al Georgiei şi încă. A deţinut titlurile mi-a reţinut atenţia această monografie. câte ceva şi din Leonid Andreev, care
cele mai înalte de stat şi aristocratice În schimb mi s-a părut neîntrecută, am impresia că era binişor cunoscut Aş fi putut de asemeni să înţeleg mai
din Rusia („Serenissimus“) şi în fond adevărata capodoperă, voluminoasa de publicul român în prima jumătate a deplin pe toţi aceşti scriitori recenţi pe
din Europa, inclusiv (probabil) pe cel de monografie Stalin. The Court of the Red secolului XX. care îi admir sincer, uneori cu afecţiune:
„prinţ consort“ al Împărătesei Caterina. Tsar („curtea ţarului roşu“ New York: Bulgakov şi Nabokov, Vasily Grossman,
Era în relaţii amicale cu Împăratul Iosif Random, 2004). Acoperă aproximativ E greu de citit, te înspăimântă, Soljeniţîn şi Shalamov, Rybakov şi
II, cu Prinţul de Ligne (considerat cel perioada 1928–1955 şi prezintă îl supralicitează crud, naturalist, pe Valentin Rasputin, Brodsky şi Aksionov
mai spiritual diplomat al Europei), regimul sovietic în floarea sa după Dostoievski. Figura lui Iuda dintr-o şi atâţia alţii.
cu prinţul polonez Felix Potocki şi metoda reticulară, cu mare pătrundere nuvelă e întrutotul dostoievskiană, între
rabinii de frunte ai Răsăritului; i-a psihologică a multiplelor personaje. nobile năzuinţe şi josnice mârşăvii, în Îmi spunea cineva din România:
împins înainte pe generalii străluciţi ai altă nuvelă Lazar înviatul trece prin lume „astfel de simpatii sunt mai uşoare de pe
Rusiei precum Rumiantsev-Zadunaiski, De maximă obiectivitate, autorul cu o răceală cumplită, care îngheaţă şi malul Potomacului.“ Pe semne că da, nu
Suvorov sau pe amiralul John Paul Jones zugrăveşte în culori aspre făţişa mega- paralizează interlocutorii şi cititorii. obiectez. Nu înseamnă însă neapărat că
care condusese flota revoluţionarilor criminalitatea comunistă, dar şi viaţa „Cei şapte spânzuraţi“ sunt prezentaţi cu reacţiile şi judecăţile mele sunt eronate.
americani cu câţiva ani înainte. intimă a lui Stalin şi a „magnaţilor“ săi un realism psihologic şi comportamental Aş putea să citez intelectuali sau chiar
(cum îi numeşte consecvent Montefiore). pe deplin pătrunzător şi convingător, dar oameni politici din România de ieri şi
Ca o figură dostoievskiană oscila Stalin apare ca un megaloman morbid, de-a dreptul insuportabil, de fapt poate de azi care ar fi cam pe lungimea mea de
între desfrâurile sale şi atracţia spre o un tigru viclean („sadism felin“ inegalat în întreaga literatură universală. undă. Poate altcândva.
viaţă de misticism monastic. Nu s-a spune istoricul), dominator calculat, N-am mai citit piesele sau romanele lui
alăturat niciodată francmasoneriei, răzbunător şi intrigant, dar şi ca un Bethesda, MD oct. 2011
dar era un cosmopolit imaginativ, care intelectual autodidact de anume talie.
a încercat constituirea de regimente Pătura de sus a partidului şi statului este
fascinată servil, hipnotic, vreme de mai
multe decenii de chipul „Tătucului“.

Relaţiile calde, dar până la urmă

sângeroase, din familia extinsă, geor­
giană, a lui Djugaşvili sunt scoase
pasionant în relief. Poate secţiunea
cea mai impresionantă din carte este
prezentarea în paralel a vieţii idili­
ce de vacanţă în localităţile din jur­
ul Mării Negre a mai-marilor vremii
cu exterminarea monstruoasă prin
înfometare deliberată a ţărănimii ucrai­
nene şi ruse la începutul anilor ’930.
Lumea fioroasă şi întunecoasă, plină de

12 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Confruntări Ovidiu Un exeget al decadentismului

GHIDIRMIC

C u o activitate publicistică şi Decadentismul european. Configurarea un estet amoral, cu rezerve importante de decemvrie (surse şi afinităţi, egocentrism
literară susţinută şi remarcabilă, conceptelor. Conceptele de „estetism“ şi de ci­nism, învăluit într-o ideatică pesimistă, şi reconstrucţia eului, revoltă şi evaziune
desfăşurată în reviste de cultur­ă, „decadentism“ nu sunt uşor de definit, din care poate atinge nihilismul, servit de în estetism, dandysm balcanic, misticism şi
participant la colocvii naţionale şi interna­ cauza polisemantismului termenilor, dar un acut simţ critic, dar dezvăluind şi o ocultism) şi plasează opera macedonskiană
ţionale, Mihai Ene ocupă un loc aparte în şi a folosirii lor abuzive şi improprii. Cele dimensiune bovarică, raportată la o ima­ în orizont decadent (natural versus artificial,
cadrul tinerei generaţii de critici şi poate fi două concepte sunt înrudite şi interferente, gin­ e a aristocraţiei pe care el însuşi o
considerat, încă de pe acum, un cercetător nu, însă, şi sinonime. Deşi sunt, de remodelează, şi profesând un estetism he­ satanismul, materia în descompunere,
format. Volumul său Vălurile Salomeei. regulă, asociate şi utilizate împreună, don­ ist, în care rafinamentul simţurilor se
Literatura română şi decadentismul euro­ „decadentism“ şi „estetism“ nu sunt unul îmbină cu stranietatea experienţei“. erotica macedonskiană). Excelenţa o
pean, (Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, şi acelaşi lucru. Operaţia de delimitare este atinge analiza romanului Thalassa, în care
2011), este conceput pe o temă-tabu în dificilă. Trebuie stabilit „genul propriu“ şi Se poate observa, din aceste rânduri, ca­ exegetul stabileşte sinonimii cu romanul
perioada totalitaristă, când estetismul şi „diferenţa specifică“. pacitatea de sinteză a autorului, înso­ţită de Trionfo della morte a lui D’Annunzio, cel
decadentismul aveau conotaţii complet siguranţa for­mu­lărilor, cum exeg­ etul plimbă mai „decadent“ dintre scriitorii italieni.
negative şi erau decretate, din unghiul de „Decadentismul“ presupune ideea de
vedere al criticii marxiste, drept semne ale decădere, declin, degradare, devitalizare, cele două con­cepte – decadentismul şi În capitolul Simbolism şi decadentism
putreziciunii burgheze! Interesant este că epuizare, agonie, sfârşit (eschaton). estetismul – prin literatura franceză, italiană, în literatura română, se distinge studiul
şi estetica nazistă nutrea aceeaşi aversiune engleză şi nord-americană, demersul critic Bacovia şi arta descompunerii, ce se
totală faţă de aceste curente, de unde Epocile de descendenţă sunt epoci de fiind în­soţit de o impresionantă bibliografie, instituie ca un studiu de referinţă consacrat
se vede că extremele se ating. În critica rafinament totodată. Există, prin urmare, ceea ce dovedeşte multă informaţie şi marelui poet modern şi „decadent“.
străină s-a scris foarte mult despre estetism un rafinament al decadenţei, aşa cum a lecturi la zi.
şi decadentism. În marile culturi străine, fost şi în perioada elenistică a Egiptului Un alt capitol este cel despre Mateiu I.
există teoreticieni de marcă ai acestor antic, caracterizată printr-un rafinament Un capitol mai consistent este dedicat Caragiale: Decadentism structural, în care
fenomene. În critica noastră anterioară alexandrin. În literatură, atributul de lui Al. Macedonski, unul dintre cei mai accentul cade pe raportul dintre dandysm
s-a scris mai puţin, aceasta şi din cauza „decadent“ a fost atribuit de Th. Gautier însemnaţi reprezentanţi ai decadentismului şi decadentism. Dacă în Sir Aubrey de
restricţiilor ideologice, de care vorbeam lui Baudelaire, în celebra sa prefaţă de românesc. După ce sancţionează, în spirit Vere, eroul nuvelei Remember, exegetul
mai înainte. Chiar şi Adrian Marino, la volumul Florile răului. În simbolism critic, ezitările şi confuziile teoretice ale vede un pattern al dandy-ului, în Craii de
teoreticianul nostru cel mai redutabil, a existat o întreagă grupare, care s-a lui Macedonski, autorul remarcă, cu multă Curtea-Veche descoperă „ecarturi de la
de talie universală, s-a dovedit ezitant autointitulat „decadentă“ şi care i-a avut, sagacitate, o serie de „valenţe decadente“ modelul decadent“. Între proza lui Mateiu
în catalogarea acestor concepte. Dacă printre alţii, ca reprezentanţi de seamă, pe în „forma mentis“ a autorului Nopţii de I. Caragiale şi proza estetă şi decadentă
în cele două lucrări de referinţă ale sale: Verlaine, Rimbaud, Jules Laforgue. de la sfârşitul secolului al XIX-lea se pot
Viaţa lui Alexandru Macedonski (1966) şi stabili multe sinonimii şi corespondenţe,
Opera lui Alexandru Macedonski (1967) „Estetismul“ nu presupune, neapărat, de la tehnica misterului şi până la
respinge, în chip categoric, decadentismul ideea de declin şi nu înseamnă nici tipologie. Sir Aubrey de Vere se aseamănă
macedonskian, dovedindu-se excesiv de „autonomia esteticului“, cu care a fost, cu Des Esseintes, celebrul personaj al lui
prudent, e drept că venea după mulţi ani de uneori, confundat. Estetismul înseamnă Huysmans din romanul În răspăr.
domiciliu forţat, în Dicţionar de idei literare supremaţia esteticului, absolutism estetic,
(vol. I, 1973) îşi reconsidera punctul de punerea valorilor estetice deasupra tuturor Consideraţii dintre cele mai subtile
vedere şi nu mai privea decadentismul ca pe celorlalte valori, mai ales morale. Estetismul face exegetul despre stilul matein, stil,
o categorie eminamente negativă. M. Ene a reclamă, de la sine, un amoralism cinic. prin excelenţă, decadent, de un rafinament
sesizat această „ezitare“ a teoreticianului Estetismul este, în esenţă, echivalent cu inegalabil, în care „fiecare frază este
şi a taxat-o ca atare, fără menajamente, cu estetizarea existenţei. În estetism, arta rafinată de autor până la epuizare“.
spiritul critic de rigoare necesar. devine un model pentru viaţă şi nu invers.
Lucrarea lui Mihai Ene este bine Estetismul a fost teoretizat, printre alţii, de Într-un alt capitol, sunt studiate
concepută şi structurată, solid articulată, de mari esteticieni ca John Ruskin, promotorul Reminiscenţe şi afinităţi estete şi decadente
o maturitate şi o luciditate surprinzătoare, prerafaelitismului englez sau de mari în literatura română postbelică. Dintre
dacă ţinem seama de vârsta autorului. eseişti ca Walter Pater. Estetismul a fost cel acestea, cea mai importantă rămâne cea
După o Scurtă lămurire conceptuală, mai bine definit de filosofi ca Nietzsche şi dedicată poeziei şi, mai ales, prozei lui A.
în primul capitol, autorul se ocupă de scriitori ca Oscar Wilde. E. Baconsky (Reflexul estetismului). Relaţia
dintre decadentism şi postmodernism nu
Exegetul realizează, din această perspec­ se susţine decât într-o anumită măsură.
tivă, un portret antologic al decadentului şi Chiar exegetul este conştient de acest
estetului: „În concluzie, decadentul este fapt. Concluziile certifică un puternic
filon decadent şi estetizant în literatura
noastră.

Ion PREDESCU

Hristologia Epistolei către romani

a Sfântului Apostol Pavel

Î n volumul Hristologia Epistolei către romani argumente pentru diseminările eseului dintr-o lectură – Dumnezeu“ a săvârşit Fiului Lui Dumnezeu mântuirea
a Sfântului Apostol Pavel, preot dr. Dumitru tabulară. Fiecare complex tematic înaintează citind/ lumii (Dumitru Stăniloae, Dogmatica, vol. II, p. 108).
Viezuianu propune un discurs teologic precum în sintagma construind/devenind, îmbrăcând haine de sărbătoare, prin Numai prin întrupare putea cuprinde şi izbăvi întreg
esenţa precede existenţa, deşi aceasta ar neamul omenesc. Mântuirea nu este altceva decât actul în
fi existenţialistă. Scriitura lui Dumitru aserţiunea lui Plotin: „…căci este nevoie care Dumnezeu, prin întruparea, moartea şi învierea Fiului
Viezuianu înseamnă liniştea care este mai ca cel care vede să se facă asemănător său, Iisus Hristos restabileşte omul în starea de comuniune
mult decât fericirea şi interogaţiile către şi identic cu lucrul văzut pentru a putea cu El (Ion Bria, Dicţionar, p. 264). De aceea Hristologia…
lumina chistică mai puţin, probabil, decât, purcede la contemplare“, toate devenind nu poate fi privită decât în legătură cu Soteriologia.
liniştea absolută. Un volum al esenţelor tymos pentru „suspinul făpturii“. Persoana dă viaţă lucrării. Numai Hristos prin trupul Său
pentru studiile teologice, prin erudiţie şi omenesc îndumnezeit a putut realiza eliberarea făpturii
inovator prin ecumenism, dispus în trei Despre mântuire: «Mântuirea este din „robia stricăciunii“ (Rom. 8, 21). Textul paulin: „prin
părţi: Persoana Mântuitorului Hristos în răscumpărarea omenirii din păcat şi Hristos am primit împăcarea“ (5, 11), ne convinge că
lumina Epistolei către Romani, Lucrarea din starea de moarte şi împăcarea ei cu numai în comuniune cu Hristos şi prin Hristos se poate
răscumpărătoare a Mântuitorului Iisus Dumnezeu prin Iisus Hristos (Rom. 5, 10). realiza mântuirea. Răscumpărarea este lucrarea dragostei,
Hristos, Hristologia Epistolei către Romani Între Persoana Mântuitorului şi lucrarea îndurării dumnezeieşti şi harului în Iisus Hristos, Fiul
în cadrul teologiei contemporane. Sa mântuitoare este o legătură fiinţială. lui Dumnezeu întrupat (Rom. 3, 24). Prin Jertfa Sa,
Palierele cărţii lui D. Viezuianu, Concret această legătură se poate înţelege Hristos ne cuprinde pe toţi, în umanitatea şi în lucrarea
complementare, intersectându-se, sunt în lumina unirii celor două naturi divină
şi umană în persoana Lui unică. Prin firea Continuare în pagina 13
Sa omenească, prin harul unui „singur Om

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 13
Poezie
Paul ARETZU
Sorana GEORGESCU - GORJAN

Constantin Antonovici,
discipolul lui Brâncuşi

L a 9 mai 1951, Constantin Brâncuşi semna Vladimir Bulat pe bază Muntele Viu
unicul certificat pe care l-a dat vreodată unui de documente. Tot Vla­
discipol. Scria: Le sous signé certifi[e] que dimir Bulat semnează va veni o vreme când nu mă vor mai cunoaşte nici
prietenii. cine e acest adânc neumbrit. acest nisip
Mr Antonovici Constantin a be[a]ucoup de talant pour la Rep­ ere biografice şi nespălat de val. cine e acest gândac de var care străbate
pustia, mergând în coate şi în dinţi. prietenii supăraţi
sculpture e[t] travaille avec acharnement. Bi­bli­ografia. Doinei se vor ridica de pe scaunele puse în cerc şi vor intra în
casă, la umbră.
Atestând căAntonovici are mult talent pentru sculptură, Uric­­ ariu i se datorează
*
maestrul preciza şi că acesta lucrează „cu înverşunare“. şi Catalogul raisonné, o ceată de oameni, în carte. cei ce Îl caută pe Domnul.
care îşi hrănesc spinii degetelor cu litere. ascunşi în
Faptul că în atestat a scris talant în loc de talent ne poate ca­r­e grupează ope­rele scorburile aripilor. cântând, având creştetele ninse. cu
spinii degetelor înflorind peste noapte, înmiresmând
duce cu gândul la cunoscuta parabolă din Evanghelie sculp­torului în Scul­ pustia. culegând şi aşezând în cerul gurii grăunţii de
mană ai pustiului.
asupra întrebuinţării talanţilor. Într-adevăr, în cei patru pturi cla­sice, Portre­te
*
ani în care Antonovici a lucrat alături de el, Brâncuşi şi-a moder­ne, Seria Buf­ cum tremură frunza viei în sufletul meu. îndată vine
bucuria învierii. un fel de scară în spirală. când gerul
putut da seama că discipolul nu era dintre aceia care-şi niţelor, Seria Păsărilor sticleşte în respiraţie ca o aureolă. acolo sunt înmormântaţi
confraţii creştini. aşezaţi unii peste umbrele altora. în
îngroapă talentul, ci dintre cei care-l fac să dea roade. şi animalelor, Seria vasele cu ulei înoată peşti de foc mici cât boabele de mei.
sfinţind râurile de oase.
Plecat de la Brâncuşi în mai 1951, Antonovici a de Torso, Seri­a Com­­
*
continuat să lucreze neobosit, în Canada (1951–52) şi poziţiilor, Seria Troi­ dintr-odată ia fiinţă casa. o albină a duhului trebăluind
în pulberăria de polen. apoi, o albină căzând din
apoi în SUA (1953 până la moarte). A păstrat un adevărat ţelor, Desene şi Sem­ V.G. Paleolog şi C-tin Antonovici gura unui mort. preotul slujitor este pentru o secundă
cult pentru maestrul său, pe care l-a admirat cu smerenie. năt­­uri. Volumul are şi acoperit de un roi de albine, ca un metal turnat în formă
pierdută. foaia albă aşteaptă prima literă. ori plimbarea
În 1950 i-a realizat în ghips un portret realist, adevărată un index de nume şi Note la eseuri. Se cuvine menţionat prin lanurile de pipirig, înveşmântaţi în alb. umbre albe
vestind virginitatea. dintr-odată ia fiinţă casa viului.
mărturie a afecţiunii sale faţă de sculptor. A mai făcut în şi sensibilul text al doamnei Nina Stănculescu, despre năvod împletit ca să Îl prindă pe Domnul.

şase reprezentări moderne din diferite materiale Capul lui Tandreţea tactilului. *
să mângâi ca un fiu o femeie gravidă. chiar din
Brâncuşi, în care soclul în formă de B reprezenta barba şi Textele româneşti beneficiază de o frumoasă traducere interiorul ei. un rege sfânt trecea prin mijlocul pustiei
călare pe un măgar. să iei locul cancerosului. sau să
mustăţile. Deşi unele din lucrările sale au titluri care duc în engleză, realizată de o echipă a Institutului de Studii mori tânăr. pe un pergament creştea floarea psalmului.
spălat de păcate de ploaia unui botez. să-l duci în braţe
cu gândul la sculpturi brâncuşiene – Sărutul, Rugăciune, Urbane şi Arhitectură din SUA. pe bătrânul slăbănog la patul lui. să-ţi doreşti să fii,
precum copii de la grădiniţă. iarbă de cai. numai prima
Leda, Eva, Nadia privindu- Volumul încântă şi prin marele dată te duci la mânăstire, mi-a zis. a doua oară nu mai
poţi ajunge decât până înăuntrul tău. e adevărat. şi
se în oglindă, Cap de negresă, număr de ilustraţii, realizate în condiţii duhul meu este în mine, gândirea şi toate cuvintele ei.
să slujeşti bolnavilor toată viaţa.
Cap de copil adormit, Cocoşul, grafice impecabile, care ne aduc în
*
Peşte, Torso – modul de realizare faţa ochilor impresionanta operă a lui despovărate oase, de organe şi mai ales de gândul
bătrâneţii. fără buze, fără pleoape. aşezate în colţ în
dovedeşte evoluţia independentă a Constantin Antonovici. pământ. seminţe ale învierii.

discipolului. Legendele ilustraţiilor au doar

O primă cercetare de anvergură texte în engleză, oferite de Stephan

asupra vieţii şi operei lui Constantin Benedict, care a precizat şi sursele

Antonovici a devenit posibilă graţie sau deţinătorii drepturilor. Multe din

devotamentului domnului inginer lucrări au apărut doar menţionate

Stephan Benedict din New York, într-un catalog din 1976, nu se ştie

care i-a fost aproape în ultimii unde se află în prezent. Dimensiunile

ani ai vieţii, a arhivat cu dăruire lucrărilor se dau doar atunci când sunt

toate documentele referitoare la cunoscute, datarea este de multe ori

activitatea artistului şi a păstrat şi incertă.

fotografiat desenele şi sculpturile Concepţia grafică a volumului i

acestuia. se datorează lui Alex Drogeanu, foto­

În anul centenarului Antonovici grafiile contemporane ale lucrărilor

a apărut la Editura Universalia le-a realizat Andreea Drogeanu. In­

din Bucureşti superbul volum for­maţiile cuprinse în paginile cărţii

bilingv Antonovici (1911–2002). precum şi splendidele ilustraţii ne ajută

Sculptor pe două continente, de să ne apropiem de creaţia unui sculptor

Doina Uricariu şi Vladimir Bulat. pe nedrept uitat.

Ediţia, îngrijită de Doina Uricariu, Volumul oferă un adevărat regal

începe cu un competent şi fascinant pentru iubitorii de carte frumoasă. Este

eseu al acesteia, menit să ajute la în acelaşi timp şi un semn al respectului

Descoperirea operei lui Antonovici. şi dăruirii faţă de patrimoniul artistic

Urmează Traseul biografic al al României, care se cuvine a îngloba

artistului, judicios prezentat de C. Antonovici – The Great Brancusi şi opera sculptorului Antonovici.

Continuare din pagina 12 refacerea comuniunii creaţiei cu Creatorul ei o transformă, *
o pnevmatizează prin Duhul Sfinţeniei. Hristos a biruit mai amară este pustia decât lacrimile tuturor femeilor
Sa mântuitoare. Întruparea, învăţătura, Patimile, moartea, moartea şi a eliberat făptura întreagă din robia stricăciunii“ care bocesc. în ea se află plânsul nevăzut. decât toţi
Învierea şi Înălţarea întru slavă prin care Hristos ne-a (1, 21)». ochii care-i plâng pe morţi, mai de necuprins este
răscumpărat, se răsfrâng asupra întregii omeniri, în locul pustia. decât străpungerea inimii prin penajul ei
păcatului „înmulţindu-se harul“ (Rom. 5, 20)». Teologie, antropologie, filosofie, „mathesis uni­ver­ multicolor, mai plină de bucurie de negrăit este pustia.
salis“, siegen revelată, aici, ca în fiecare pagină a lui s-a deschis bobul de nisip în mii de feţe sclipind ca
Erudiţia şi inspiraţia „conubializează“ într-un text Dumitru Viezuianu. Esenţiale notaţii despre ecumenism, soarele. iar sfinţii au dat sânge şi au primit duh. noi
psalmodic, tulburător şi transfrastic echilibrator. comparabile cu volumele lui Andrei Marga: Philosophia et continuu câştigăm şi pierdem raiul. iar pustia izvorând
Theologia Hodie, Religia în epoca globalizării. mir. o şopârlă târându-şi solzii prin dimineaţa pustiei.
Sau «Spre deosebire de creştinismul occidental, care am văzut lumina venind pe sub uşă din lumea cealaltă.
a avut adeseori tendinţa de a referii mântuirea la omul Expresivitatea precum „forma mentis“: „Trimiterea
separat de natură, Creştinismul răsăritean nu le-a conceput Sfântului Pavel la propovăduirea Evangheliei lui Hristos *
niciodată separate. Mântuirea şi îndumnezeirea vizează este lucrarea Sfintei Treimi; Tatăl l-a pregătit; Fiul pustia o face pe fecioară născătoare. ca să devină mama
în mod direct umanitatea, dar nu umanitatea desprinsă l-a chemat, iar Duhul Sfânt l-a ales şi împuternicit“ şi sora noastră. am pus între foile unei cărţi o sămânţă în
de natură ci unită ontologic cu natura. Căci natura ţine pentru grijile cotidiene spre deducţiile (şi nu numai) amorţire, găsită în iarbă. nu va mai învia în veci. inertă
de om şi omul nu se poate desăvârşi fără să reflecteze şi transcedentale: „Azi noapte Isus mi-a intrat în celulă…/ între mii de litere semiotice. pâlpâind ca lumânări sub
să lucreze asupra naturii (Părintele Dumitru Stăniloaie). O ce înalt şi ce trist era Crist“ (Radu Gyr) şi „Pe deal stele. icoana fecioarei zorind pe valurile dogoritoare
Între materia trupului şi între materia Cosmosului este murind se naşte până-zori/ Lumina lumi, veşnică şi bună“ ale pustiei. feciora purtând în braţe discul strălucitor cu
continuitate în Hristos (v. 23). La baza acestei continuităţi (I. Alexandru). părticele de pâine pe el.
stă Jertfa şi Învierea fiului lui Dumnezeu, care prin

14 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Poezie
Cronică literară
Carmen SOFIANU Poeme
Uitare
Carmen Sofianu s-a născut la Râmnicu sunt fierbinţi şi amare, Vreau să fii cucerit
Vâlcea. După absolvirea facultăţii o iar lacrimile ploii de formă, Nu te mai ispiteşte
perioadă lucrează ca redactor la „Curierul sunt binecuvântare. pentru că altfel, Corpul meu obosit.
de Vâlcea“, apoi la „Actualitatea vâlceană“. Nu a mai plouat conţinutul îl ştii. Şi te plictiseşte de moarte
Este prezentă cu poezii la Cenaclul de la demult pe la noi, Vreau să fur din Vorba mea aspră.
Păltiniş şi în revistele „Algoritm literar“ şi doar în sufletul meu plenitudinea verii E timpul să cauţi altceva,
„Clipa“. Debutează editorial în noiembrie se aud, mai mereu şi să uit de Mai zvelt, mai suav, mai nefolosit
2010 cu volumul de versuri Atingeri (Ed. picături de ploaie. tristeţile toamnei, Ca să-ţi astâmperi
Conphys, Râmnicu Vâlcea) bine primit de Cad împreunându-se să fiu de fapt, Mândria ta de bărbat cărunt.
cititori şi critica literară, volum distins cu într-un izvor aşa cum nu sunt. Orgoliul meu de femeie căruntă
Premiul de debut în poezie în cadrul Galei al înţelepciunii. Poate de data asta, Îşi va îneca amarul,
Premiilor „Curierul de Vâlcea“ – ediţia a rămâi! În slovă.
IV-a, în ianuarie 2011. Descântec
Triunghiul sufletului Ieri şi azi
Revelaţie  Întotdeauna când pleci
simt nevoia Am să mă îmbrac în culori vii, Cât timp m-aş fi putut hrăni
Ai coborât de la munte să te ţin în braţe Iar sufletul o să înveţe de la ele din ultimul tău tablou?
cu mănunchiuri de ghiocei în palme. şi să-mi apropii buzele, Să zâmbească în portocaliu, Din nuanţele lui de albastru
Aşa m-ai aşteptat cu două degete mai sus Să nădăjduiască în verde, amestecat cu urme de galben,
în dimineaţa aceea, de clavicula ta stângă. Să se liniştească în albastru. în care ai fi putut locui tu,
care credeam Voi râde cu gura până la urechi blând, ocrotitor, tandru,
că va fi ultima lângă tine. E ca un descântec Şi voi ţine de ele aşa cum erai.
Era atât de profundă pe care îl spun de fiecare dată, Pentru că sunt două Cred că mi-ar fi ţinut de foame
dorinţa unui nou început, rugându-mă Şi ştiu să asculte. până la capătul vieţii,
încât orice cuvânt rostit iar şi iar, Apoi voi desena un triunghi dacă nu l-ai fi strivit astăzi
ar fi pălit în faţa, să vii înapoi. Din inimă, ochi şi buze, în vorbe de plumb.
imaculatelor petale. Pe care îl voi purta cu mine mereu.
Lecţia răbdării E triunghiul sufletului meu. Rostul
Evoluţie O singură latură de-i va plânge
Lucrurile se întâmplă atunci Va fi jale mare, Numele tău e săpat
Acum când le vine sorocul. O singură latură de-i va râde adânc în mine.
chiar a venit toamna! Nu trebuie să le grăbim, Va fi sărbătoare. Fiecare urmă lăsată
Copacii plâng ci doar să le trăim cu răbdare. poartă amprenta
cu lacrimi de ploaie Altfel riscăm să devenim orbi Primul pas paşilor noştri,
şi eu mă alătur lor. la frumuseţea lumii întregi. uşori sau grei…
Dar lacrimile mele Şi e atât de păcat! Le văd privirile rele, Dragostea asta m-a prins
Trecem o singură dată prin ea. Le simt gândurile, vorbele nerostite, cu fire albe la tâmplă,
născute din neputinţă şi invidie. într-un moment,
Altfel Dacă ar avea cum, deloc bine ales.
m-ar doborî la pământ, În definitiv, putem alege
Te-ai întors!... răstălmăcindu-mi cuvintele. momentul îndrăgostirii noastre?
Şi de bucurie Absenţa iubirii Mă tem că nu,
am rugat vara Naşte în noi goluri, la fel cum nu putem hotărî,
să mai rămână pe care refuzăm să le umplem, naşterea şi moartea.
încă o lună. dăruind pentru început, Venim pe lume pentru a învăţa
În fiecare zi mă îmbrac un zâmbet, lecţia iubirii.
în culorile ei, o îmbrăţişare. Când ne-am însuşit-o
purtându-i cu nonşalanţă Aşteptăm să le primim însă. plecăm să o povestim mai departe.
garderoba sofisticată. Nicidecum nu facem primul pas.

Mihai DUŢESCU O carte necesară că, în toate, există ceva frumos. Dacă vom
şti să privim natura, vom vedea frumuseţe
G recia – pământ sfânt şi apostolic, est de Larissa. Străjuită de stâncărişuri, cu cu tâlc din viaţa unor sate olteneşti (Trebuie şi bogăţie. Dacă vom şti să-l privim pe
de Constantin Pădureanu, este ţarcuri de roci carbonatice, şisturi şi gnaise, să fii întotdeauna cu Dumnezeu): om, în adâncul lui, vom vedea bunătate şi
un jurnal de călătorii printr-o ţară în care de până la 500 m înălţime, şi binecuvântată dragoste.
fantasticul şi realul s-au împletit de-a cu păduri de copaci seculari şi o vegetaţie „Tânărul Marian Caragea, din Rudarii
lungul mileniilor. Născând o civilizaţie luxuriantă, valea adăposteşte Biserica Olteniei, era, de la o vreme, tare necăjit – Aveţi perfectă dreptate, părinte,
fără egal, Grecia este leagănul filosofiei şi Sfintei Muceniţe Parackevi, loc în care şi, de Buna-Vestire, veni la preotul Daniel câteodată, le văd şi eu cum spuneţi dum­
al democraţiei şi orice demers jurnalistic pelerini, printre care şi noi, în special cei cu Câmpeanu şi îi spuse: neavoastră, dar… nu întotdeauna, măr­turisi
în a o descoperi nu face decât să aducă probleme de vedere, se opresc, în drumul tânărul.
bucurii în sufletele celor care se apleacă lor spre Meteore, să rostească rugăciuni şi – Părinte, ce se întâmplă
peste paginile închinate Eladei. să se închine. cu mine? De ce sunt fră­ – Este bine că recunoşti,
Ardoarea religioasă şi impresio­nab­ i­ mântat de gânduri negre şi rosti preotul Daniel Câm­
litatea în faţa monumentelor de cult şi a Legenda spune că, în Valea Tempi, nu găsesc liniştea? De ce peanu, şi mă bucur nespus.
naturii greceşti sunt atribute ale acestei s-a purificat îndrăgostitul Apollo, după nu sunt mulţumit de viaţa Înseamnă că te-ai hotărât să
scrieri care ne poartă de-a lungul istoriei ce a ucis fiorosul şarpe Pyton, iar Nimfa mea?! faci o schimbare în viaţa ta
greceşti, până în zilele noastre, informaţia Dafne, distrusă în dragoste de acelaşi şi să priveşti altfel viaţa şi
turistică seacă împletindu-se cu comentariul înaripat şi răzbunător Eros ce îi înfipsese Preotul luă, atunci, o oamenii. Pentru că numai
cultural într-o simbioză patetică: „Valea în inimă, lui Apollo, iubirea pentru Dafne, sticlă şi, după ce o umplu pe aşa devenim noi înşine
Tempi este un defileu de 10 km lungime, s-a transformat în laur (dafin). De atunci, jumătate cu apă, o puse în mai frumoşi, mai bogaţi
croit de-a lungul râului Pinios, înainte de Valea Tempi este plină de dafini şi de alţi faţa băiatului şi îl întrebă: şi mai buni. Trebuie să fii
vărsarea acestuia în Marea Egee. Situată în arbuşti plăcut mirositori, precum iasomia şi întotdeauna cu Dumnezeu,
nord-estul Tesaliei, între masivele Olimp şi terebintul. Pe malul drept al râului se află – Cum este sticla aceas­ dacă vrei ca Tatăl Ceresc să
Ossa, Valea Tempi se află la 25 km nord- un templu, închinat lui Apollo, unde erau ta? fie cu tine.“
încoronaţi cu aluri câştigătorii jocurilor
pytiene.“ – Este pe jumătate goală! Grecia – pământ sfânt
răspunse tânărul. şi apostolic se citeşte
Demersul informaţional este întrerupt cu uşurinţă şi invită la
pe alocuri de pana scriitorului Constantin – Vezi, continuă prea cu­ călătorie, recursul la istorie şi cultură
Pădureanu, acesta inserând mici povestioare cernicul, eu o văd pe jumătate plină. rămânând determinant în aprecierea cărţii şi
recomandându-l pe Constantin Pădureanu
Marian Caragea îl privi, dădu din cap ca pe un scriitor complex de altitudine
că aşa este şi nu zise nimic. spirituală.

– În viaţă, Marian, trebuie să vezi partea
bună a lucrurilor şi nu este greu, mai ales

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 15

Omul care a dat suflet Din partea Dumitru Radu
tehnologiei: Steve Jobs cealaltă POPA

R ecent, înAmerica s-a întâm­ sunt obiecte de artă, şi nu ne ating în niciun vedere. Întrebat, în culmea gloriei sale, într-un le modifica fără să se sinchisească de ele,
plat ceva cu totul singular. fel sensibilitatea. Dimpotrivă, sunt urâte, interviu despre ce crede el că e caracteristica oferind oamenilor ceea ce ei în mod cert
În vreme ce mii şi mii de funcţionale dar fără spirit. În acest context, cea mai surprinzătoare a tehnologiei de vârf aveau nevoie, chiar dacă nici nu ştiau încă
cetăţeni nemulţumiţi (indignados) manifestau mai degrabă cenuşiu, produsele Apple se actuale, Steve Jobs a răspuns: „Ne naştem, asta, decât după ce noul produs le era dat.
pe străzi la New York, Washington D.C., disting prin personalitate, sensibilitate, trăim pentru o perioadă de vreme mai Reprezenta o persoană determinată să-şi
Seattle, San Diego contra avidităţii marilor ilustrând spiritul unui singur om: Steve Jobs. lungă sau mai scurtă, şi apoi murim. Asta concretizeze propriile-i viziuni, chiar dacă
companii şi a câştigurilor, profiturilor peste Şi, chiar dacă munca propriu-zisă era făcută se întâmplă de foarte multă vreme. Şi, dacă trebuia să aştepte ani de zile şi să se lovească
măsură ale multi-milionarilor, un număr şi de cei peste 46 de mii de angajaţi de la Apple, vreţi să mă credeţi, în mod surprinzător, de contextele cele mai ostile.
mai mare de oameni lansa mesaje pe internet, designul, frumos şi extrem de inteligent, toată tehnologia, oricât de sofisticată, nu va
iar mii de persoane puneau flori şi mesaje aparenţa cu totul aparte de la el veneau. schimba prea mult din această realitate, de Astăzi, nu există niciun politician
de condoleanţe în faţa magazinelor Apple, fapt nu o va schimba deloc!“ american în care să putem identifica aceste
aparţinând uneia dintre cele mai bogate Într-o lume dominată de tehnologia cardinale calităţi. Un necrolog din revista
companii americane şi din lume (cu profituri pragmatică şi rece, de marginile de profit pe E de înţeles din asta că nu îl interesa satirică The Onion (pe româneşte, Ceapa – joc
mai mari decât bugetul întreg al unor ţări!), care aceasta o poate aduce, Steve Jobs era un capacitatea tehnologică a calculatoarelor pe de cuvinte între Union şi Onion) se exprima
pentru a onora memoria unuia dintre cei mai veritabil artist, şi asta nu e o simplă figură care le inventa, posibilitatea lor de conecţie în aceşti termeni: „Steve Jobs, vizionarul co-
bogaţi oameni de pe planetă: Steve Jobs. de stil! El punea întotdeauna designul şi universală, de comunicare sau de procesare fondator al companiei Apple Computer – şi
Cum e posibil ca un multi-miliardar să prezentarea estetică înaintea profiturilor. Era rapidă a miliardelor de date, ci doar măsura în unicul american din toată ţara noastră care
suscite o atât de puternică reacţie emoţională un fel de hippy care părăsise şcoala înainte care ele sunt expresia umanităţii noastre. Aşa avea clar în minte ceea ce făcea – a murit
într-un moment ca acesta, de nemulţumire să termine colegiul, ca să călătorească prin era Steve Jobs: un mare idealist picat în cea miercuri (5 octombrie a.c.), la vârsta de 56 de
generală în privinţa capitalismului global? India, un expert în tehnologie fără niciun fel mai materialistă dintre lumi, un Don Quijote, ani.“ Necrologul se încheie cu consideraţia
Ei bine, este posibil, pentru că Steve Jobs de studii de inginerie sau informatică, un un iremediabil visător. Dar un visător care nu că trăim o epocă ceţoasă şi confuză, în
nu a fost numai CEO (Chief Executive magnific rebel care nu se ruşina să recunoască se temea de acţiune şi, în măsura în care a care niciunul din cele 300 de milioane de
Officer, adică şeful cel mare!) al unei vestite faptul că LSD-ul i-a schimbat existenţa şi l-a apucat să o facă, şi-a pus în practică visele. americani, care îi supravieţuiesc lui Steve
şi prospere companii, ci şi un geniu, adesea inspirat foarte mult, un manager mediocru, Pentru că el credea că tehnologia, în loc să ne Jobs nu e în stare să se ridice la nivelul înalt
comparat cu Edison, şi un promotor al dat afară la un moment dat de către chiar îndepărteze de natură, în formele ei cele mai de inspiraţie şi eficienţă a acestui autodidact
frumuseţii. În interviurile sale, dar şi în viaţa compania pe care el însuşi o înfiinţase... În reuşite trebuie să ne facă dimpotrivă, mai genial, care şi-a început cariera într-un umil
privată, Steve Jobs vorbea adesea despre fundul sufletului era un artist, un neadaptat, umani decât obişnuiam să fim! garaj, numai cu treizeci şi ceva de ani în
artă. Despre spiritul care dă viaţă. Credea cu probabil un mistic, în orice caz un om care urmă, ca să ajungă unul dintre cei mai mari
temeinicie în aceste lucruri şi dovadă sunt nu intra în tiparele obişnuite. Iată un exemplu Marea tristeţe la dispariţia lui Steve inventatori şi anteprenori ai lumii.
produsele sale, pline de gust şi de un spirit cât se poate de semnificativ din acest punct de Jobs nu derivă însă doar din pierderea celui
inconfundabil, pe care a reuşit să-l imprime care a inventat nenumărate obiecte, de fapt E dificil de prevăzut acum pentru câtă
şi să-l facă admirat în ultimii treizeci de artefacte tehnologice, pe care le utilizăm vreme Apple va mai continua, fără Steve
ani. Doliul colectiv şi regretele la scară zilnic cu multă plăcere, dar şi din faptul că Jobs, să pună pe piaţă invenţii magnifice,
mondială suscitate de ştirea morţii lui tocmai am pierdut o persoană care întrupa multe din dintre cele care întrunesc unanimitatea
prin aceasta se explică: sute de milioane de importantele calităţi care se cer unui lider – o publicului, pentru că umanizează tehnologia
oameni au fost atinşi de arta sa. Să ne gândim lipsă evidentă în lumea politică americană de – moştenirea de căpetenie pe care Steve Jobs
doar că majoritatea obiectelor tehnologice azi. Aceste calităţi sunt de-a dreptul vizibile a lăsat-o urmaşilor. Cum a promis cu vreme
pe care le utilizăm cu toţii, în fiecare zi, au cu ochiul liber de către oricine. Şi se găsesc în urmă, a reuşit într-adevăr să ne facă pe toţi
fost concepute fără nicio idee estetică, nu evocate în absolut toate necroloagele şi poeţi ai computerului, ceea ce nu e puţin.
mesajele de doliu care au urmat dispariţiei
sale. Era un om care nu citea sondajele, ci Fără el, lumea tehnologiei a rămas mult
mai rece şi impersonală.

Scrisori Primăvara arabă, Toamna pe Wall Street

din America Deyan Ranko a avut pierderi de 37,7 miliarde de dolari nu acumulează dobândă sunt acum mai mari
Brashich în 2010, datorită împrumuturilor locative. ca oricând. Citibank taxează clienţii cu 10
Recent au raportat încă o pierdere de 2,3 dolari pe lună dacă au mai puţin de 1 500
Piaţa Tahrir din Cairo este tăcută azi. săptămâni sute de oameni stau în corturi miliarde de dolari cauzată de un comerciant dolari în cont, iar Bank of America te taxează
Nici revoluţie, nici schimbări nu mai în Parcul Zuccotti, participând la mişcarea escroc. În ciuda acestor fapte, banca a reuşit lunar cu 5 dolari dacă eşti în posesia unei
sunt acum de găsit în Egipt. Demonstraţiile pe „Occupy Wall Street“, iar mass-media le să rămână profitabilă. Cum? Cu ajutorul cărţi de debit.
Avenue Habib Bourguib din Tunisia au avut dă foarte puţină atenţie. În majoritate tineri, investiţiilor mărunte făcute de clienţii „mici“.
un succes limitat. În Douma şi Damasc, Siria, mişcareaprotesteazăcontinuareaspeculaţiilor Să luăm exemplul omniprezentelor maşini Eu, ca mulţi alţii, îmi golesc în fiecare
au fost mii de oameni împuşcaţi, iar acum nereglementate din pieţele financiare. Nu au bancare automate. La începutul anului 2011, zi buzunarele de mărunţiş pe masa din
destinul politic este la alegerea oricui. Libia nici conducere, nici un mesaj coerent, dar Chase taxa fiecare client ce folosea o maşină bucătărie. Cam o dată pe an adun tot acel
se află încă în convulsiile unui război civil al se opun greutăţilor neraţionale provocate automată neaparţinând reţelei sale bancare, mărunţiş acumulat şi îl duc la o bancă unde
cărui sfârşit este greu de prevăzut. Bahrain, de împrumuturile pentru studii, de salvarea cu 4 şi 5 dolari în Texas şi, respectiv în au o maşină de numărat monede. Anul trecut
Kuwait, Iordania şi Arabia Saudită sunt în oferită băncilor de către guvern, şi de lipsa Illinois. Recent, o cunoştinţă de a mea, aflată m-am dus cu mărunţişul meu la banca TD,
plină schimbare. Primăvara Revoluţionară de slujbe. Uneori li se alătură activişti de în vacanţă în Anguilla, a avut nevoie de 100 nou-apărută în peisajul New Yorkez, atras de
Arabă s-a întins înspre toamnă, şi poate chiar faimă, în susţinerea cerinţelor de schimbare, dolari. S-a dus la maşina automată şi a fost anunţul de serviciu gratuit, şi am schimbat
peste iarnă. Europa s-a ales cu o răceală de neclar formulate. Demonstrează pe străzi, taxată cu 5 dolari de către Banca Chase şi pumnii de monezi pe bancnote de dolari.
la strănutul arab. În Atena, grupuri de tineri de la statuia Charging Bull, Bowling Green, încă 2,50 dolari de către banca locală, în total Acum câteva zile m-am dus la sucursala
fără slujbe şi pensionari forţaţi să accepte la Green Market din Piaţa Union, fără prea 7,50 dolari să obţină cei 100 de dolari, un băncii TD de pe Madison Avenue, la o stradă
reduceri în beneficii au făcut demonstraţii mult interes din partea publicului. Pe unii, profit frumos pentru un simplu apel gratuit depărtare de centrul lumii, şi mi-am vărsat
violente. În Bruxelles băncile continuă să se poliţia din New York i-a stropit cu spray pe Internet. Şi apoi mai este şi mâna de aur mărunţişul anului în „Penny Arcade“, maşina
clatine, semn al continuării crizei europene a cu piper în văzul camerelor de filmat şi în pe care ne-o întind cărţile de credit. Băncile construită ca un automat de jocuri pentru a-i
datoriilor. Pierderile rezultate din speculaţiile numele respectării legii. Mişcarea „Occupy noastre, mulţumită dobânzilor scăzute fac­ i­ atrage pe copii. Maşina a scos un bon pe care
financiare ale instituţiilor şi guvernelor, ca de Wall Street“ pare mai puţin importantă în litate de reglementările guvernamentale, se scria că am depus 87,32 dolari în mărunţiş.
exemplu eşecul jocurilor Olimpice din Atena comparaţie cu demonstraţiile violente din pot împrumuta cu o dobândă minim, cam Am luat bonul şi m-am dus la casier, care
precum şi al celor ce se vor petrece curând Primăvara arabă. Dar este un semnal că 1%, de la Rezerva Federală, dar apoi oferă mi-a spus că acum se percepe o taxă de 6%
în Londra, vor fi plătite de cei „neavuţi“, nemulţumire există şi aici. Un semnal politic clienţilor cărţi de credit cu dobândă anuală pentru această tranzacţie. Şi uite aşa, din
nu de cei „avuţi“. Soluţia politică mondială ce merită observat. între 19 şi 24%. sume mici, băncile tot adună.
de austeritate şi reduceri în servicii sociale
a fost întâmpinată cu proteste violente în S-a scris mult pe tema problemelor majore Să nu uităm de conturile cu cecuri. Un Excesele mici, ce trec neobservate şi
Londra şi Madrid. În USA, încă nu. De câteva ale sistemului nostru. Instituţii financiare ca studiu făcut de New York Times în septembrie nereglementate, produc, la un moment dat,
de exemplu UBS, un gigant bancar elveţian, a arătat că taxa pentru un cec refuzat la resentimente. Până la urmă, „Occupy Wall
plată este în medie de 30 dolari. Conturile Street“ poate fi doar o mică pată într-o
„gratuite“ sunt şi ele pe cale de dispariţie. toamnă foarte frumoasă de altfel, dar furia o
Taxele percepute acum pentru un cont care poate schimba în iarna nemulţumirii noastre.

Traducere de Alexandra CARIDES

16 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Interviu

În căutarea Magicianului Alb (VIII)

În spatele uşii de la dormitor

Ştefania Magidson în dialog cu Carmen Firan

Carmen Firan – Subiecte ca erotismul lui, de aspectul fizic, inclusiv al tonusului care pot duce la lecţii utile dincolo de uşa spune în psihologia spirituală că definiţia
sau sexul crezi că sunt incompatibile cu corpului, dinţilor, părului, unghiilor), pe dormitorului? vindecării este aplicarea dragostei acolo
spiritualitatea? plan mental (să rămânem interesanţi, să unde avem rană şi ne doare. Poate că
citim, să fim curioşi, pasionaţi de anumite Ş.M. – Vorbeam de inhibiţii: O prietenă unele femei asta vor: să treacă din nou prin
Ştefania Magidson – Deloc. Recent subiecte), pe plan emoţional (cunoaşterea americancă frumoasă şi aparent sexy mi-a acea traumă, perfect conştiente că de data
chiar l-am întrebat pe un bun prieten, doctor de sine, disciplina unui jurnal, chiar mersul mărturisit că în decursul multor ani de asta în spatele pedepsei nu există decât
şi scriitor, a cărui opinie o respect, şi care a la terapeut, unde învăţăm cum să depăşim căsnicie nici nu a văzut cum arată membrul dragoste şi o dorinţă, mai mult sau mai
urmărit dialogul nostru de până acum: „Tu, modele interne emoţionale ce nu ne mai soţului ei, pentru că deşi era un bărbat puţin conştientă, de a explora mai departe
ca bărbat, despre ce temă te-ar interesa servesc), cât şi pe plan spiritual (yoga, atractiv şi cu o constituţie bună, era extrem de graniţele obişnuitului şi platitudinii.
să citeşti?“ „Ar fi interesant să vorbeşti şi meditaţie, rugăciune etc.). Nu mă pot de ruşinos şi totul se întâmpla cu lumina
despre erotism.“ Bine, atunci hai să vorbim. abţine să nu mă gândesc şi la importanţa stinsă. După nişte ani, au divorţat, din alte Sau, de exemplu, una din bunele mele
Chiar dacă îmi place de Maica Tereza, sunt intenţiilor în viaţa de cuplu, importanţa de cauze. Noul iubit e dezinhibat şi aventuros, prietene, înzestrată de la natură cu multă
egal incitată de Mata Hariile cu inimă, mai vine chiar şi „prin uşa din spate“, ca să frumuseţe, bine păstrată atât datorită
de gheişe, şi mai ales de ce se petrece în generozităţii geneticii cât şi a felului ei de
spatele unei uşi de dormitor trântită de o Ştefania Magidson şi Carmen Firan a fi (fără a duce în cârcă vizibil greutăţile
soţie sătulă de rolurile de femeie de carieră, vieţii), după 15 ani de căsătorie şi doi copii,
mamă şi amfitrioană, perfect jucate în afara a fi conştienţi care sunt intenţiile noastre în folosesc expresia ei, dar acum se simte ea a divorţat. Peste un timp a devenit evident
dormitorului. aceste relaţii. Ele variază de la „voi sta în vinovată că ar face ceva „murdar“: „Vezi, că o prietenie cu fratele unei prietene, era
această relaţie până moartea ne va despărţi, Ştefania, sunt concepţiile astea puritane din de fapt o poveste de dragoste pe care s-au
C.F. – Erotismul, atracţia, viaţa sexuală fie ce o fi“, la „rămân loial sufletului meu America cu care suntem spălaţi pe creier decis s-o trăiască împreună. El are 23, ea
se schimbă într-o relaţie îndelungată sau în această relaţie şi ca atare voi exprima în cel mai subtil mod şi care ne infiltrează 43. Nu se vede mult diferenţa şi sunt un
după apariţia copiilor. Ce ar face după întotdeauna prin ce trec în interior, iar dacă fiinţa. Tu eşti norocoasă că ai crescut în cuplu frumos şi armonios din multe puncte
părerea ta ca Erosul să continue să arunce drumurile noastre nu vor mai coincide la România“... Albă ca Zăpada din mine a de vedere. Ceea ce m-a amuzat a fost un
săgeţi seducătoare? un anumit punct, este un semnal că nu făcut ochii mari. comentariu pe care mi l-a spus în treacăt,
mai trebuie să fim împreună“, la „stăm ceva la care nu m-am aşteptat, care mi-a
Ş.M. – Pe lângă chimia iniţială (care împreună atâta timp cât îmi dă ce vreau eu, Sau dacă e să vorbim despre iniţiativă rămas în mine şi m-am gândit că probabil a
de-a lungul anilor cu siguranţă fluctuează), sau cât timp este cine vreau eu“ etc. Dacă şi pasivitate: Am prietene care mi-au rostit un adevăr mult mai larg pe care lumea
factorul principal care trebuie urmărit nu suntem conştienţi de intenţii, ceea ce se mărturisit că se simt mândre pentru că îl trăieşte astăzi: „Ei da, a trebuit să-l învăţ
cred că este comunicarea. Într-o relaţie de petrece într-o relaţie este tot un produs al joacă un rol pasiv în dormitor, dându-le o să facă dragoste aşa cum se face; toţi cei
lungă durată viaţa sexuală devine produsul intenţiilor, însă inconştiente. şansă bărbaţilor „să se dezlănţuie“, crezând născuţi după ’85 se comportă în pat ca în
secundaralcomunicăriiverbale,emoţionale, că le fac o mare favoare. Din ce observ filmele porno“… Comentariul ei rezonează
spirituale şi chiar al subconştientului. Cu cât C.F. – În lumea în care trăim, stresantă în jurul meu, pot spune că majoritatea cu diverse păreri exprimate despre
suntem mai devotaţi transformării proprii şi şi competitivă, erotismul, ca şi relaţiile oamenilor muncesc din plin, iar când ajung pornografia din ziua de azi. „Pe vremuri
a abilităţii de a ne exprima curajos, onest şi sexuale se pare că sunt afectate, mai ales în seara acasă foarte obosiţi aleg să joace intuiai o curiozitate de explorare, simţeai
din inimă, cu atât şansele unei vieţi sexuale interiorul căsătoriilor. Pentru lipsa de apetit rolul pasiv dorindu-şi ca partenerul să fie totuşi persoana din spatele actorului, cineva
armonioase sunt mai mari. Iar cu cât cuplul sexual sunt invocate atât oboseala şi grijile, persoana din cale afară de incitată de ei, şi părea acasă în ochii acelei persoane. Acum
are mai multe în comun şi cu cât există cât şi înstrăinarea în cuplu, provenită fie care să le facă un „show“ complet cu un nu mai vezi sufletul în ochii lor, iar din
uşurinţă şi naturaleţe în comunicare, cu atât din indiferenţa sau timorarea bărbatului, meniu detailat de tot ce le place lor în timp cauza exploziei Internetului, nimic normal
şansele de a salva erosul sunt mai mari. Mă fie din pierderea feminităţii ori a seducţiei. ce ei primesc… Nu pentru că ar fi egoişti, nu mai incită lumea, orice pare plictisitor.
gândesc şi la importanţa de a depune efort Au ajuns disfuncţiile sexuale, impotenţa ci pentru că sunt mult prea obosiţi. Îmi aduc Am văzut totul, dar n-am învăţat nimic.“
pentru ca lucrurile să nu stagneze. De la sau frigiditatea, pe de o parte, adicţiile aminte de cineva care vorbea de fantezia de
o notiţă tandră, o scrisoare sau un e-mail sexuale şi imoralitatea pe de altă parte, să a face cu rândul, călăul şi sclavul, şi mi s-a C.F. – Şi care ar fi legătura cu actul
scrise partenerului în care le spunem din compromită romantismul, erotismul? părut perceptiv şi democratic. Îţi elimină divin al dragostei, ori cu spiritualitatea?
nou ce calităţi apreciem la el, la un cadou, teama de a te trezi că joci rolul greşit.
o surpriză, o călătorie (poate chiar ceva Ş.M. – Sunt sigură că poveştile variază Ş.M. – Cred că ar putea fi chiar ce a
puţin periculos sau aşa numit „pervers“ de mult în funcţie de cercurile în care ne Odată, o amică din Los Angeles, spus prietena mea, cel puţin pentru femei,
societate – atâta timp cât nu ne rănim pe noi învârtim. Ca generalitate, ce observ este tânără mamă, a răspuns cu întârziere unei cel puţin pentru femei a căror vagină e
sau pe alţii) toate acestea sunt modalităţi de că în Statele Unite extremele de inhibiţie/ conversaţii pe e-mail din care făceau conectată cu inima şi cu sufletul; ca să
a scoate lucrurile din rutină şi câteodată puritanism versus dependenţă/obsesii/ parte patru alte femei româno-americane: fiu mai specifică, toate chakrele, dar în
au rolul de a ridica o perdea care cade pe activităţi sexuale bizare, nu prea mai lasă „Iertaţi-mă că nu am răspuns la e-mail special a doua, a creativităţii /sexualităţii,
nevăzute în faţa ochilor noştri de-a lungul mult loc de altceva. Iar în România, de până acum, sunt cu bebeluşul în braţe de a 4-a, a inimii şi a 7-a, „chakra coroanei“
anilor, din comoditate, obişnuinţă şi din câte ori vin, nu există să nu mă ciocnesc câteva ore şi nu pot scrie, mă trage de păr şi care reprezintă conecţia cu divinul trebuie
lipsă de vigilenţă. de poveştile despre tinere ieftine sau îmi dă palme... lucrul meu favorit de fapt, să fie deschise şi în armonie pentru a avea
bărbaţi neloiali; acolo simt o energie dar nu de la el!“... Au sărit mai toate în sus experienţa unui act sublim. În concluzie,
C.F. – Cum ai defini sexul? erotică efervescentă dar în egală măsura voioase: „şi al meu, şi al meu!“ Asta oare ce nu fiţi leneşi în pat, şi nu faceţi dragoste
Ş.M. – În primul rând, sexul nu e şi o degradare morală… Frumos ar fi ca să mai fie? Chiar de la femei respectabile? fără a simţi că chakra 4, chackra inimii, nu
niciodată doar  sex. Este un schimb de energiile să fie canalizate altfel. Bătaia şi trasul de păr de când eram mici, este inclusă.
energie ale cărui motivaţii variază de la forma aceea de disciplină care caracteriza
infernal la sublim. Este o expresie a cine C.F. – Din observaţiile tale ai putea familiile româneşti de atunci, să le fi Este posibil ca orgasmul să fie o micro-
suntem şi ce simţim pentru persoana cu sintetiza aspecte, întâmplări, exemple programat aspiraţiile sado-masochiste? Se experienţă a uniunii cu eternul, o experienţă
care împărţim acel act. Este un produs legate de aceste extreme, cum le numeşti, in vivo a unei morţi temporare din care
secundar al acelui ceva care face parte din reînviem... şi cu siguranţă e şi chintesenţa
noi şi nu poate fi exprimat altfel, nici prin extazului. Impermanenta, eternul, nirvana
scris, nici prin vorbă, nici prin muzică, nici şi samsara, e posibil să fie toate concentrate
prin dans. în această unică experienţă… E important
C.F. – Este important să menţii o să ştim însă unde în colajul vieţii îşi are
legătură emoţională şi erotică şi în afara rostul.
dormitorului?
Ş.M. – Da, absolut, pentru că dormitorul C.F. – Poate spiritualitatea să ajute
este de fapt ultima frontieră. Din nou, ne cuplul în derivă?
întoarcem la comunicarea pe multe nivele
în afara dormitorului, la curajul onestităţii, Ş.M. – Din punct de vedere spiritual,
la a găsi mereu lucruri în comun, precum şi cu cât suntem mai mult pe aceeaşi undă
dorinţa de a redescoperi continuu partenerul în ceea ce priveşte căutarea, comunicarea,
ales şi a ne reaminti ce ne-a atras la el în împărtăşirea de valori, chiar disciplina
primul rând. Aş putea adăuga şi importanţa spirituală (meditaţie, lecturi, călătorii
menţinerii devoţiunii pentru propria noastră etc.), cu atât şansele sunt mai mari ca
persoană, pe plan fizic (să considerăm că inima şi sufletul partenerilor să vibreze în
trupul este templul sacru al sufletului nostru comun, iar uniunea trupurilor se întâmplă
şi să ne îngrijim de sănătatea lui, de igiena pe toate nivelele: fizic, mental, emoţional
şi spiritual… şi este, după părerea mea,
uniunea sublimă.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 17

Carmen FIRAN are instincte bune şi acul mereu pregătit

dacă îi este atacat confortul.

Horoscopul emigrantului (IX) Pentru un Săgetător (22 noiembrie –
21 decembrie) nu este o alegere prea bună
emigrarea în unul din anii Maimuţei. I se

vor accentua mai degrabă defectele decât

calităţile. Este stimulat de şireata şi versata

S teaua sub care ne-am născut, reuşitei personale, oriunde s-ar afla. Destinul profesională şi materială. Ţara de adopţie îi Maimuţă să scoată la iveală optimism
sau credinţa conform căreia lor în ţara de adopţie va diferi mult de cel la oferă un cadru ideal de desfăşurare. Nevoia nefondat şi fanfaronadă, speculaţia şi
„fiecare om îşi are steaua lui“, naştere, vor intra sub incidenţa unui semn lui de grandoare e satisfăcută din plin, narcisismul (chiar dacă aplicate unei naturi
artistice), generozitate pe banii altora.

poate fi interpretată prin destin sau cod duplicitar care îi va împinge spre riscuri, favorizându-i chiar accese de megalomanie Toate sunt jonglate cu simţul umorului.
genetic. Astrologia şi genetica se adresează schimbări, extravaganţe, întreprinderi neo­ pe care le ţinea înnăbuşite în ţara natală. Săgetătorul e în general simpatic, dar
din perspective diferite, şi fiecare în alt bişnuite, soldate de cele mai multe ori cu Devine un desăvârşit patron, conducător, sub influenţa Maimuţei, poate ajunge
lider, exersându-ţi forţa cu elasticitatea dispreţuitor şi arogant.
limbaj, aceleiaşi obsesii: cât şi cum e deznodământuri neaşteptate. Ca orice animal cu coarne, Capricornul

programată fiinţa umană să trăiască, cu ce Berbecul (21 martie − 19 aprilie) şi inventivitatea Maimuţei, şi preluând
bagaj se naşte, ce performanţe şi drame va profita de spiritual său înnăscut de de la ea abilitatea de a găsi portiţe care (22 decembrie – 19 ianuarie) rămâne
o aşteaptă, la ce boli e predispusă, cât inovaţie şi inventivitate pentru a trage toate să ocolească dacă e nevoie legea pentru ambiţios şi încăpăţânat, greu de manipulat şi
poate interveni, cum şi când, pentru a-şi avantajele din semnul jucăuş al Maimuţei, a-şi spori averea sau influenţa. În ciuda de dus în eroare. Maimuţa este singura care
optimiza şi prelungi viaţa. Nevoia de a afla doar că va fi şi mai dezorganizat în ţara de succesului care îi atrage multă invidie, nu îl poate amăgi sau abate de la traiectoria pe
viitorul pare pe cât de absurdă, pe atât de adopţie, se va risipi şi mai mult în acţiuni este un învingător fericit, nu ştie când să se care şi-a stabilit-o, îi poate stimula fantezii
firească, şi ea s-a manifestat din timpuri inutile, lăsând neterminate tocmai lucrurile oprească şi nu ajunge să se bucure de tot ce şi extravaganţe, încuraja să facă lucruri
neobişnuite, copleşindu-l cu laude şi daruri
străvechi. Cum însă trecutul, prezentul şi importante. Cu toate astea, dinamismul a acumulat.
Fecioara (24 august − 22 septembrie) pe care i le va retrage cu furie dacă nu se
viitorul se scaldă în aceeaşi moleculă în şi spontaneitatea îl vor ghida spre alegeri
râul nesfârşit al trecerii, a-ţi afla viitorul bune, şi îi vor asigura un loc pe podium dacă evită instinctiv să emigreze în unul din va ridica la pretenţiile ei, sau dacă îşi va
mai poate însemna şi a-ţi explica trecutul va putea să-şi ţină în frâu impulsivitatea. anii Maimuţei, semn cu care nu are nimic lua libertatea să instaureze alte reguli ale
Taurul (20 aprilie – 20 mai) nu are multe în comun. Dacă totuşi se întâmplă, va fi jocului. Emigrantul Capricorn are nevoie
şi înţelege prezentul. Orice informaţie sau
revelaţie despre „viaţa ta“ va fi urmărită în comun cu temperamentul şi caracterul mereu depăşită de situaţie, inconfortabilă de mult timp să se adapteze la tensiunea
cu obstinaţie, vânată prin orice canal, Maimuţei. Detestă să se maimuţărească, nu în ţara de adopţie, irascibilă şi nemulţumită. şi provocările din anul Maimuţei, dar dacă
acceptată cu încredere sau îndoială, cu are înclinaţii spre divertisment, nu ştie nici Simte că destinul i se torsionează. Îşi va va rezista tachinărilor, va fi un învingător
seninătate sau cinism, cu seriozitate sau ca să se prefacă, nici să se joace. Emigraţia îl pune probleme de identitate, va dezvolta pentru tot restul vieţii.
Doar pentru că e de un optimist
pe un joc, dar de fiecare dată cu speranţă va traumatiza, îi va da peste cap universul aversiune pentru alţi emigranţi care s-au
şi curiozitate. Înţelepciunea populară şi îi va răsturna valorile. Se poate refugia în adaptat uşor la lumea nouă, va deveni molipsitor, nonconformist, inventiv şi în
spune că „ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus“, mâncare (fiind oricum un gurmand) sau în anxioasă, iar dacă se va ivi un moment căutare de emoţii puternice, emigrantul
ori că unii se nasc „cu o stea în frunte“, cărţi (nu este un tip sportiv) dar va rămâne prielnic va dori să se întorcă de unde a Vărsător ( 20 ianuarie – 18 februarie) ar
definind astfel destinul. Pe de altă parte, neîmpăcat în ţara de adopţie unde calităţile venit, ori să mai emigreze încă o dată, sub putea să-şi găsească resurse bune de reuşită
decodificarea genomului aduce informaţii sale nu vor fi recunoscute aşa cum şi-ar auspicii astrale mai bune, într-un spaţiu sub semnul Maimuţei. Oricât de dificilă sau
de absurdă ar fi o situaţie, Vărsătorul va găsi
despre ansamblul patologic pasibil să se fi dorit. Contrar aşteptărilor, emigraţia în unde speră să se simtă mai în siguranţă.
O Balanţă (23 septembrie – 22 o soluţie (originală) şi va avea o explicaţie
manifeste de-a lungul existenţei, poate anul Maimuţei îl poate transforma într-un
determina chiar lungimea ei, acţionând ca melancolic care preferă să rămână retras şi octombrie) nu are nicio problemă să se (chiar dacă paradoxală), iar dacă Maimuţa
un horoscop ştiinţific-medical. Şi într-un meditativ, decât să se amestece cu turma. legene pe acelaşi copac cu o Maimuţă, mai îşi vâră coada, va reuşi să-i convingă pe toţi
În schimb, pentru Gemeni (21 mai − ales că aceasta o va ajuta să-şi găsească că are dreptate.
caz şi-n altul, omul va fi tentat să-şi afle Nativul în Peşti (19 februarie – 20

viitorul din stele (sau din gene), cu speranţa 20 iunie), anul Maimuţei este semnul ideal mai repede echilibrul şi să elimine
că poate evita tragediile şi interveni în pentru a emigra. Rezonează întru totul cu oscilaţiile inutile. Tonusul pozitiv, energia martie), schimbător şi imprevizibil, dacă se
propria lui evoluţie, poate face alegerea natura lor flexibilă, dualistă, cu reacţiile şi entuziasmul emigrantului născut în aruncă în apa adâncă a emigraţiei în unul
potrivită în concordanţă cu compatibilităţi lor prompte şi inteligenţa rapidă. Ca şi în Balanţă şi emigrat sub semnul Maimuţei din anii Maimuţei, va oscila mult până
cazul Maimuţei, acţiunile lor, paradoxale nu se vor domoli nici în ţara de adopţie, să găsească curenţii favorabili care să-l
genetice ori astrale.
Ca orice nou născut – într-o altă ori riscante, sunt uneori la limita legalităţii. dar aici va trece cu uşurinţă de la veselie la poarte spre reuşita pe care şi-a propus-o.
cultură şi sub un alt cer – emigrantul are Sunt dedicaţi plăcerilor şi gata să sacrifice tristeţe, făcând exces de vorbe şi gesturi în Fără să fie curajos, este capabil de gesturi
un horoscop nou care combină semnul din totul pentru a se simţi bine o noapte. Nu ambele situaţii. În a doua viaţă va învăţa să extravagante şi mizează pe oportunităţi.
Unii îl consideră un profitor, dar poate fi de
zodiacul vestic (bazat pe luna, ziua şi ora la se gândesc la consecinţele actelor lor, îşi şi piardă, disimulând împăcarea.
Scorpionul (23 octombrie – 21 noiem­ o generozitate exagerată dacă asta serveşte
naşterea biologică) cu cel chinezesc (format asumă cu greu responsabilităţi, dar fiind
din cicluri de 12 ani, fiecărui an fiindu-i comunicatori versaţi, pot să convingă brie) care emigrează în Anul Maimuţei este imaginii sale de care este în permanenţă
atribuit un animal despre care se spune că oricând pe oricine de contrariul. Cuceresc atras de experienţe ciudate, şi originalitatea preocupat. Asemeni Maimuţei, vrea să facă
ar exercita o mare influenţă asupra vieţii de dragul jocului, să-şi demonstreze forţa sa va înflori. Capricios, egocentric şi învăţat impresie bună cu orice preţ şi este gata de
fizice, considerat „animalul care se ascunde de seducţie, dar nu păstrează mult timp să aibă tot ce-şi doreşte, îmbrăţişează al orice scamatorie dacă se simte admirat.
în suflet“). Semnul astrologic al anului în cuceririle. Emigrează din curiozitate. doilea destin cu naturaleţe, se adaptează Norocul îi suplineşte lipsa de fler în afaceri.
care emigrează va influenţa puternic „al Dacă nu reuşesc să se realizeze repede şi bine la dinamica lumii noi şi iubeşte ţara de Dualitatea Peştilor dublată de duplicitatea
doilea destin“ al emigrantului, în cea de-a fără efort, vor inventa altceva. Gemenii adopţie pentru că îi dă un standard de viaţă Maimuţei îl poate împinge în emigraţie
doua sa viaţă, încolţită pe un pământ nou, sunt permanent în mişcare şi se strecoară superior. Ştie să se protejeze de greutăţi, spre o dedublare a personalităţii.

şi sub o altă configuraţie astrală. oriunde. Semnul Maimuţei li se potriveşte

Maimuţa este cel mai spectaculos mănuşă. Va exista mereu o creangă de care

animal al zodiacului chinezesc. Pe cât de să se agaţe simulând deopotrivă înălţimea

versată, pe atât de speculativă, este capabilă aspiraţiilor şi oscilaţia la joasă înălţime.

să pună la cale situaţii de neconceput, să Un Rac (21 iunie − 22 iulie) care

producă răsturnări neaşteptate. Face totul emigrează în anul Maimuţei, oricât de puţin

din amuzament, şi ca să-şi dovedească ar realiza în ţara de adopţie, va aştepta să

puterea asupra celorlalţi. Nu este însă un fie lăudat şi aplaudat. Va mima modestia

clovn, ci mai degrabă un scamator de geniu. aşteptând să-i fie recunoscutele meritele

Poate convinge pe oricine că realitatea are de care personal nu este doar mulţumit,

limite flexibile. Îi provoacă pe cei din jurul dar le şi exagerează. Ca şi Maimuţa, nu-şi

ei la salturi periculoase, pretinzând că şi recunoaşte erorile, consideră totdeauna că

ea s-ar arunca în gol, dar în realitate îşi altcineva e vinovat pentru eşecurile sale,

păstrează de fiecare dată un contact sigur în schimb puţinele reuşite i se datorează în

cu pământul. Spirit ludic, nonconformist exclusivitate. Se va folosi fără scrupule de

şi original, îşi va folosi şiretenia şi intuiţia oricine simte că îi poate satisface capriciile

pentru a-şi consolida o poziţie favorabilă sau nevoia de bravadă. Ştie să mistifice

de unde va privi zâmbind ironic la farsele realitatea şi să trăiască închis în carapacea

pe care le-a pus la cale. sa de unde va ieşi doar să-i atace pe cei care

Cei care emigrează în Anul Maimuţei ar îndrăzni să-l critice.

(1932, 1944, 1956, 1968, 1980, 1992, Combinaţie de mare succes este semnul

2004) vor avea şi ei parte de tot arsenalul de Leului (23 iulie – 23 august) care alege (sau

seducţie şi manipulare pe care acest animal se întâmplă) să emigreze în anul Maimuţei.

norocos şi inteligent îl desfăşoară în scopul Norocul i se va dubla, la fel reuşita Grafică de Daniela Codarcea Kamiliotis

18 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Proză
Eveniment cultural

Adrian SÂNGEORZAN

Nu se poate!

C ât am trăit în Romania comunistă mi-a fost – Exact acum nouă luni. Am înregistrat totul într-un fugi din ţară, m-am înscris într-o excursie în Iugoslavia,
totdeauna teamă de uniforme pentru că aveau carneţel. După patru luni copilul a început să mişte, burta a pe coasta Dalmaţiei. Auzisem că de acolo s-ar putea trece
toate pe epoleţi însemnele fricii. Cei cu table pe crescut frumos şi în dimineaţa asta mi s-a rupt apa. în Italia. Am aşteptat un răspuns câteva luni, timp în
umeri te puteau înjura sau chiar pocni din te miri ce, iar care nimeni nu m-a băgat în seamă. Cu două săptămâni
cei cu stele puteau să cotrobăiască cum voiau prin dosarul – Vă rog relaxaţi-vă abdomenul. înainte de posibila excursie mi-am luat inima în dinţi şi
vieţii tale, în care tu habar n-aveai ce stă scris. Mai încerc o dată. O examinez din nou să fiu sigur că am cerut o audienţă la serviciul de paşapoarte al Miliţiei.
Am fost real surprins când l-am văzut pe tovarăşul nu mi se pare. Nici urmă de uter gravid la termen, organ Spre surprinderea mea audienţa mi s-a acordat repede.
Maior intrând în camera de urgenţă îmbrăcat în costum imens care nu poate să-ţi scape. Abdomenul relaxat al Ajutasem şi eu între timp destule neveste de miliţieni.
de paradă. Făcusem armata şi fiind şi eu în uniforma mea doamnei era bombat, ce-i drept, dar nu din cauza uterului M-am îmbrăcat frumos la costum şi cravată şi iată-mă
albă de spital, cu bonetă pe cap, l-am salutat instinctiv şi gravid. Uterul era mic cât o lămâie, atât cât e unul normal aşteptând la Miliţie într-un hol rece şi auster. Când vezi
milităreşte. Mi-a zâmbit cald, părinteşte aproape, şi mi-a şi negravid. Mi-am dat jos încet mănuşile cu spatele la ei atâtea uniforme albastre în jur ajungi parcă să devii şi mai
spus glumeţ dar ferm: gândindu-mă ce şi cum să le spun. Citisem despre astfel de alergic la ele şi, deşi încă n-ai făcut nimic rău, sentimentul
– Pe loc repaus, doctore. Uite, am venit cu soţia care cazuri, dar era pentru prima dată când întâlneam unul. stupid de vinovăţie automată ţi se amplifică. De asta cred
trebuie să nască. Tocmai i s-a rupt apa şi eu sunt sigur că e Evitând să-i privesc în ochi, le-am spus simplu că te şi lăsau să aştepţi atâta. Sunt chemat după o oră şi mă
băiat. Nu ştii de câţi ani îl aşteptăm. alegându-mi atent cuvintele: trezesc în faţa aceluiaşi Maior care între timp avansase.
Doamna Maior era o femeie la 40 de ani, plinuţă – Îmi pare foarte rău, doamnă, dar nu cred că sunteţi Îmi răsfoia distrat dosarul fără să mă privească.
cum sunt toate gravidele, îmbrăcată într-o rochie largă gravidă. Cuvintele mele au căzut ca nişte pietre.
care îi ascundea abdomenul bombat. Avea pregătite toate – Asta chiar nu se poate! A sărit soţul cu un amestec – Ia loc, doctore. Ia spune, câţi copii ai mai adus pe
cele necesare pentru statul în spital: papucei, pijamale, de totală derută şi enervare. Despre ce vorbeşti, mata? Am lume? Creşte natalitate în judeţul nostru?
capot de casă. Până şi schimburi pentru copil, ceea ce venit aici să nască şi-mi spui că n-are ce să nască? Asta-i
m-a surprins. Erau vremuri în care sexul copilului nu se culmea! Nu înţelegi că i s-a rupt apa? Vreau un doctor cu Tac şi zâmbind strâmb fac semn cu mâna că aşa şi aşa.
cunoştea, nu existau sonograme, iar naşterea în sine era experienţă! Cine-i şef la sala de naştere? Nu-i prea place.
considerată o aventură periculoasă atât pentru mamă, cât – Doctorul Fodor, dacă doriţi îl chem.
şi pentru nou născut. Conform superstiţiilor nu era bine – Neapărat! – Şi zici că vrei pe Coasta Dalmaţiei? Am confirmat
să cumperi scutece şi hăinuţe până nu apărea copilul. Am Am ieşit pe vârfuri în timp ce doamna se îmbrăca dând simplu din cap. Nu-mi venea pe buze niciun cuvânt.
avut un moment de pauză aşteptând ca după tovarăşul nedumerită şi cu lacrimi în ochi. Îmi era efectiv milă de Între timp el şi-a aprins o ţigară şi m-a privit atent peste
Maior să apară imediat unul din şefii mei, aşa cum se cădea ei şi aş fi vrut să pot face atunci pe loc o minune care să ochelari.
gradului. Eram foarte tânăr, abia venit de la specializare şi repare acea confuzie biologică în care trăiseră de nouă luni.
ştiam că pentru început va trebui să stau în banca mea şi Când află crudul adevăr sau o veste proastă cel mai rău – De ce vrei dumneata să pleci atât de departe? Litoralul
să mă mulţumesc cu nevestele subofiţerilor şi cu ţigăncile reacţionează bărbaţii. Femeile le iau mai uşor pe toate. E nostru nu mai e bun? Da, da, înţeleg. Vrei să vezi şi altceva,
din Gârcin. Ajungeai cu greu să tratezi soţiile, fiicele sau uimitor cum reuşesc uneori să ignore complet semnale care e normal. Dar de ce Coasta Dalmaţiei? Am ridicat din
amantele persoanelor importante, care ajutau la formarea vin tocmai dinăuntrul corpului lor. Sau cum reuşesc să le umeri a „ştiu şi eu…“ ca şi cum aş fi ales excursia aceea
unor relaţii înalte ce te puteau ajuta şi propulsa în viaţă. interpreteze. Femeile care-şi doresc şi aşteaptă foarte mult dând cu banul.
Cele mai căutate şi curtate erau totuşi pacientele care un copil care nu vine, pot intra brusc într-o stare falsă de
lucrau la staţiile de benzină, magazinele alimentare şi chiar sarcină care le invadează total fiinţa. Corpul ţine pasul cu – De ce nu Uniunea Sovietică? La Soci, la Odesa. Au
vânzătoarele din librării. Criza era atât de profundă încât subconştientul şi supus mimează toate transformările prin ruşii un litoral splendid, am fost acolo. Nu? Atunci partea
nemaiavând mâncare, benzină şi multe altele, oamenii care care trece o femeie în cele nouă luni. Au greţuri primele asiatică, Taşkent, Buhara, Samarkand. Să nu mai vorbesc
voiau să-şi salveze sufletele, se retrăseseră în ficţiunea trei luni, simt mişcările copilului care de fapt sunt gazele de Leningrad. E o ţară mare, foarte diversă. Când doreşti,
cărţilor şi în puţină cultură. intestinale, mănâncă pentru doi, fac burtă şi după cum am o dată pe an! Tovarăşul Maior părea un ghid turistic pus
Habar n-am avut atunci că tovarăşul Maior lucra chiar văzut li se poate rupe şi apa, care e de fapt o pierdere bruscă pe băşcălie.
la secţia paşapoarte a Miliţiei. Doamna Maior se dezbrăca de urină. Astăzi e mult mai greu să vezi asemenea cazuri de
deja după paravan. sarcini „psihologice“ datorită testelor la îndemâna oricui şi – O să mă gândesc. Vă mulţumesc! M-am ridicat şi
– Sunt gata doctore, mi-a spus zglobie soţia Maiorului, a ecografului, care le opresc din visare la timp. m-am îndreptat spre ieşire. Când am ajuns la uşă, a mai
o femeie drăguţă, coafată proaspăt, cu faţă încă tânără dar Când m-am întors cu şeful meu, care-l cunoştea pe spus zâmbind:
puternic fardată. Maior, acesta plecase împreună cu soţia lui. Am rămas cu
– A avut cineva grijă de dumneavoastră în timpul un gust straniu şi am regretat că nu mi-au dat şansa să le – Doctore, am uitat să-ţi spun că am o fetiţă de doi ani.
sarcinii? Am tatonat eu timid terenul. vorbesc mai mult. E drept că a trebuit să ajungem în Anglia ca să reuşim. O
– Nu doctore, a răspuns pentru ea tovarăşul Maior. După câţiva ani, în care treptat luasem hotărârea de-a ţară foarte rece şi austeră, crede-mă, dar cu doctori buni.
Soţia e o femeie sensibilă şi îi e cam frică de doctori. Am Pentru cei de aici dumneata eşti destul de bun şi nu vrem să
zis să nu se traumatizeze prea tare până vine naşterea… A Lansare de carte te pierdem. Am ieşit de acolo cu un gust rău, dar după trei
suferit destul. săptămâni m-am înscris într-o excursie în Ţările Baltice.
Nimic nou pentru mine. Mai mult de jumătate din cele În ziua de 25 octombrie a.c., la Biblioteca Judeţeană Orice schimbare era bună, mai ales că auzisem de unul
ce veneau să nască n-aveau nicio îngrijire prenatală. Era „Alexandru şi Aristia Aman“ din Craiova a fost lansată care reuşise să fugă din Tallin urcându-se pe vaporul de
pe la începutul anilor optzeci când încă nu văzusem cum cartea Grecia – pământ sfânt şi apostolic de prozatorul Helsinki.
arată un ecograf şi niciun test de sarcină, aşa cum se fac
astăzi. Testele de sarcină se făceau doar în spital, şi acelea Paul Aretzu, Fl. Firan, C-tin Pădureanu, M. Duţescu, Ramona Pau al autorului, menţionând debutul editorial al acestuia la
pe broscoi. (Istoricul test se numea Galli-Mainini şi bieţii Scrisul Românesc şi faptul, declarat de autor, că rămâne
broscoi erau epuizaţi deja de câte teste se făcuseră pe ei. Constantin Pădureanu, publicată la Scrisul Românesc fidel editurii care l-a lansat, următoarea carte aflată în
Îi auzeam noaptea orăcăind trişti în laboratorul spitalului.) Fundaţia–Editura. stadiul final de elaborare urmând s-o încredinţeze tot
Pe vremea aceea avorturile erau complet interzise, iar Scrisului Românesc.
femeile îşi ascundeau sarcinile nedorite şi îşi provocau Despre autor şi noua sa carte au vorbit Ramona Pau,
avorturi ilegale periculoase evitând spitalele. Iar noi eram Paul Aretzu, Mihai Duţescu, Florea Firan şi Nicolae Constantin Pădureanu a făcut mărturisiri privind
mai speriaţi de uniforme ca niciodată. Eu aveam însă în Petre-Vrânceanu. Florea Firan a făcut un portret spiritual realizarea cărţii lansate, amintind în acelaşi timp de vo­
faţă un cuplu care-şi dorea mult un copil şi care trecuse lumul Ierusalimul împăcării, publicat anterior la aceeaşi
prin nenumărate tratamente de sterilitate. editură şi care, prin problematică şi structură se aseamănă
Eram şi speriat şi înd­ uioşat în acelaşi timp. Până să foarte mult. O carte bine primită de participanţii prezenţi
îmi clarific sentiment­e­le, doam­na Maior s-a urcat pe masa şi care se va bucura, cu siguranţă, de către cititori.
de consultaţii şi atunci mi-am pus mânuşile profesional şi
mi-am luat inima în dinţi. Pe măsură ce-o examinam cred Georgiana GHIŢĂ
că faţa mea a trecut prin nenumărate forme de expresie,
unele mai bizare ca altele, transformări care nu au rămas
neobservate de tovarăşul maior.
– E ceva în neregulă, doctore?
– Când aţi avut, doamnă, ultimul ciclu? Îndrăznesc să
întreb totuşi.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 19

Evenimente culturale Ştefan VLĂDUŢESCU

Prin cartea Un portret al Americii în 21 de Spirit şi comunicare
corespondenţe (Bucureşti, Editura Hasefer,
2011), Robert Radu Hervian ne propune o (...) avem iluzia nemuririi, ne răscolesc amintiri, ni se pun justiţie (Cu cine eşti dumneata căsătorită?), politica
imagine comprehensivă a spiritului american. Radiografia întrebări...“. externă (Un amor cu năbădăi: SUA, Franţa), legea (Legi
are loc prin intermediul a 21 de reportaje analitic-meditative. şi regulamente amuzante, Vreţi să fumaţi, doamnă?).
Acestea au fost scrise şi publicate în revista de limba Spiritul creator se supune deci cu onestitate acestui set Primul ziar american se chema „Întâmplări publice: in­
română „Minimum“, din Israel, între mai 2004 şi aprilie de exigenţe majore ale unei admirabile asceze intelectual- terne şi internaţionale“ (1690). În istoria presei este
2010. Ele pornesc de la întâmplări, evenimente istorice, de reţinut procesul de calomnie de erezie din care J.P.
observaţii sau constatări şi se ridică la reflecţii revelatoare jurnalistice. Atât tematica reportajelor, Zenger a ieşit ca nevinovat. În 1820 în „SUA“ erau 25
în legătură cu specificul conduitei, comportamentului şi câţ şi tehnica de structurare a acestora de cotidiene şi peste 400 de săptămânale, astăzi sunt 905
existenţei americanilor. Foiletoanele ne ajută să înţelegem se supune acestei hermeneutici interne. cotidiene (cele mai importante fiind „New York Times“,
Statele Unite ale Americii. Hermeneutica subiectului se răsfrânge ca „Wall Street Journal“, „USA Today“, „Washington
Patru sunt principiile de inferenţă prin intermediul o amprentă în hermeneutica Americii. Post“ şi „Los Angeles Times“) şi 2400 de săptămânale.
cărora concretul accede la idee: criteriul Convingerea lui R.R. Hervian este că „ziarul încă mai
trăirii (al existenţei), criteriul istoriei, Înţelegându-se pe sine ca spirit, oferă o garanţie de adevăr“. În raport cu acesta, Internetul
criteriul puterii şi criteriul umanităţii. R.R. Hervian translatează metoda în te pune în situaţia dificilă de a alege între „informaţia pură
În esenţă, R.R. Hervian lecturează decodificarea, descifrarea, decriptarea şi informaţia interpretată“ (p. 48). Cu cine eşti dumneata
America şi se lecturează pe sine în spiritului american. căsătorită? este un articol revelator pentru forţa justiţiei
raport cu spiritul american. Principiile şi americane. „Americanii, se arată, sunt fascinaţi de procese
le aplică întâi sieşi şi apoi Americii. Tematica existenţială o regăsim şi de sistemul juridic“. Juriul este alcătuit din „egali ai
După criteriul trăirii, cartea îşi acre­ în câteva corespondenţe. Un New acuzatului“ şi se alege dintre cetăţenii neutri. Marcant este
ditează autorul aşa cum se validează el York fără zgârie nori aduce în atenţie dialogul dintre un judecător şi o candidată pentru juriu care
însuşi pe sine. Mai întâi, R. R. Hervian comunitatea românească din New York. declară că nu poate face parte din juriu căci este căsătorită
se vrea şi ajunge să fie „un martor“ În Queens locuiesc „câteva zeci de mii cu un judecător al Curţii. La aceasta, un judecător întreabă
„pertinent“ la apusul secolului al XX- de români“. Au restaurante, o singură „Şi cu cine eşti dumneata căsătorită?“, iar ea răspunde:
lea şi la răsăritul celui de-al XXI-lea. cofetărie. Dispun de mai multe ziare şi „Cu dumneavoastră, domnule judecător“.
Locuieşte în SUA, începând cu „ultimul de un program TV unde se „preiau ştiri
sfert al frământatului secol al XX-lea“. În de la televiziunea bucureşteană“. Aura Criteriul istoric predomină în fixarea importanţei unor
plan existenţial, în acest interval de circa de nostalgie se instalează seara când evenimente precum inventarea bombei atomice (Plimbare
35 de ani s-au întâmplat multe. Scriind în restaurante „sună familiar“ cântece prin New York. Pe urmele bombei atomice), întemeierea
româneşte pentru români şi pentru dias­ „parcă din amintirile anilor ’50, din New-York-ului (Un Rosh Hashana 1654). Criteriul înalt al
pora românească, se poate vorbi de cârciumile bucureştene ale copilăriei umanităţii individualizează Sfârşitul Americii, Noapte bună
dimensiunea existenţial-românească. noastre“. În acelaşi nucleu existenţial şi noroc, Corectitudinea politică, Preşedinţii americani
Demersul scriitoricesc înseamnă intră Parada la americani. Aici se arată că numai la New faţă cu morala proletară, O convorbire imaginară cu
intrarea în ordinea puterii mass-media. York au loc anual 180 de parade, adică una la două zile. Obama la cafenea). Între articolele din această categorie,
Prin reportajele sale, scrise în „a da Sunt parade naţionale: ziua Puerto-Rico, ziua Greciei, ziua remarcabil este Sfârşitul Americii?. Aici este reţinut un
curs“ propriei „violon d’Ingres“, autorul îşi propune să Poloniei sau a Israelului. Există zile ale unor personalităţi, slogan de mare impact al Preşedintelui Barack Obama:
informeze despre cele „bune şi rele“ întâmplate pe tărâmul ale unor comunităţi, ale unor magazine. În Istoria panglicii „Nu voi accepta niciodată locul doi pentru America“.
„aflat între Pacific şi Atlantic şi cunoscut sub numele de galbene se explică obiceiul panglicii galbene. Provenind
Statele Unite ale Americii“. În acest sens, îmbină gazetăria dintr-o legendă a secolului al XIX-lea, această tradiţie Deşi provine din corespondenţe transmise de-a lungul a
cu „expertiza critică în domeniul politic“ şi le adaugă mizează pe semnificaţia erotică a panglicii legate de un mai mulţi ani, cartea are unitate şi efecte intelectual-estetice
respectul şi dragostea pentru carte. Astfel, accede în copac din faţa casei: cel plecat este aşteptat cu iubire, dacă convergente. Scrisă într-un stil limpede ce dă şi mai multă
structura mediatică a puterii şi a cărţii. panglica galbenă flutură în faţa casei. expresivitate ideilor clare şi temeinic argumentate, ea arată
Raţionamentul istoric este modelat de ideea că „istoria Pe criteriul puterii, se abordează zone precum: mass- un analist politic cu condei literar.
se mişcă mai încet“ şi este modulat de situarea într-o aură media (Presa la americani, Americanii şi mass-media),
a nostalgiei. Criteriul înţelepciunii este criteriul condiţiei cartea (Un titlu dezgustător în librăriile americane),
umane şi al unui paradis al cărţii, precum visa Borges:
„este un sentiment care încălzeşte condiţia noastră comună
– umanitatea (...) şi ne face mărinimoşi. (...) Cartea, cărţile!

Ileana FIRAN cu Plácido Domingo şi Ferruccio Furlanetto la Scala din

Milano, de Federico Tiezzi, baletul Frumoasa din pădurea

Evenimente şi prezenţe adormită, cu baletul Bolshoi în direct de la Moscova sau
Femeia din vitrină de Fritz Lang (cu ocazia expoziţiei
Metropolis de la Cinemateca Franceză, dedicată marelui

culturale la Paris regizor).
În perioada 10 – 30 noiembrie a.c. a avut loc Festivalul

internaţional de muzică SPECTRUM XXI. Aflat la cea

Î n luna noiembrie s-au decernat mult aşteptatele lui Eduard Limonov, idol underground de-a 6-a ediţie, festivalul a adus muzica experimentală
premii literare, selecţionate dintre sutele de cărţi în timpul lui Brejnev (vagabond la New a ansamblului Hyperion, fondat de
apărute la începutul toamnei. Premiul Goncourt York, scriitor la Paris, fondator al unui compozitorul Iancu Dumitrescu, la Paris,
Londra, Berlin şi Bucureşti. La Paris,

a fost atribuit în data de 2 noiembrie lui Alexis Jenni partid ultranaţionalist în Rusia). Premiul publicul a putut asculta muzica spectrală

pentru primul său roman L’art français de la guerre (ed. Renaudot pentru eseu i-a revenit lui Gérard în cadrul mai multor concerte: Concert I

Gallimard), o frescă situată între Indochina şi Algeria, Guégan pentru Fontenoy ne reviendra plus „Muzică prospectrală“ şi Concert II (10

care aduce în dezbatere moştenirea războaielor coloniale (ed. Stock), o biografie a jurnalistului şi noiembrie, Église St Merry), Concert III „Ars

franţuzeşti. Alexis Jenni, 48 de ani, a fost ales din primul scriitorului colaboraţionist Jean Fontenoy. Electronica: Tineri compozitori“ şi Concert

tur cu 5 voturi din 8 şi a mai scris două romane, care nu au Academia Franceză a decern­ at în data IV (11 noiembrie, Collège des Bernardins),

fost publicate. de 27 octombrie Marele Premiu pentru Avram Dumitrescu – „Structură şi Libertate“

Premiul Renaudot pentru roman a fost atribuit în roman scriitorului Sorj Chalandon, pen­tru (12 noiembrie, Le Centquatre).

aceeaşi zi scriitorului Emmanuel Carrère pentru romanul romanul Retour à Killybegs (ed. Grasset). Organizat de către 16 centre culturale

Limonov (ed. P.O.L), în care scriitorul realizează portretul Fost jurnalist la Libération, Sorj Chalandon străine la Paris, sub egida FICEP (Forumul

a mai fost recompensat în 2006, cu premiul Institutelor Culturale Străine din Paris),

Médicis, pentru cel de-al doilea roman al Festivalul internaţional de jazz JazzyColors,

său La promesse. Sorj Chalandon aflat la cea de-a noua ediţie, a avut loc între
Sălile de cinema au fost bogate în 8 şi 30 noiembrie. În cadrul acestuia a putut

filme pentru toate gusturile printre care fi ascultat duo-ul Emil Bizga Duo (Emil Bizga – trompetă

mult aşteptatul film de Radu Mihăileanu La source des şi Sharp Radway – pian), la Goethe Institut, în data de 16

femmes, nominalizat la 5 categorii în cadrul Festivalului noiembrie.

de la Cannes din 2011. Filmul Europolis, de Cornel Între 1 noiembrie şi 30 decembrie, la galeria Institutului

Gheorghiţă (cu Adriana Trandafir, Elena Popa) a putut Cultural Român din Paris, poate fi văzută expoziţia No

fi vizionat în sălile de cinema din Franţa începând cu Natasha de Dana Popa, un foto-documentar despre traficul

Alexis Jenni premiul Goncourt aceeaşi dată: 2 noiembrie. Printre proiecţiile inedite ale de fiinţe umane, care continuă angajamentul social al
lunii noiembrie s-au numărat opera Simon Boccanegra programaţiei galeriei de artă a ICR Paris.

20 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN Serghi, Constantin Ciopraga, Ştefan Fay).
Ştie să provoace confesiunea, să susţină
Restituiri necesare… tensiunea discursului, să aştepte momentul
de readucere în prim plan a personalităţii
R eevaluările la distanţă dincolo de Timp controversate la un moment dat şi să îi
sunt un demers necesar creeze contextul pentru o nouă receptare a
pentru reaşezarea valori­ marcată de totalitarism, încrederea că acele că vor lucra în spiritul vremii.“ Acest valorii sale. Este de o tenacitate uimitoare,
lor pe o scală validată de tota­litat­ea scrisori nu vor fi oprite de cenzură. Precaut moment al prezenţei sale publice, generator cu o acribie filologică exemplară şi
recep­tă­rilor dintr-un timp istoric. După însă va fi în toate scrisorile, uneori chiar de reacţii de consternare şi după atâţia ani, cu o forţă persuasivă care provoacă
ce procesul de decantare şi distanţare de motivându-şi atitudinea rezervată: „Unele trebuie judecat în contextul evenimentelor evenimentul. Este importantă în acest
presi­uni­le politice, sociale, comunitare s-a întrebări sânt destul de delicate, dacă ţinem personale (arestat de poliţia legionară şi ţinut context şi explicitarea motivaţiei publicării
în­cheiat, se instaurează perioada de tăcere, seama de atmosfera spirituală în care trăim. în arest 8 zile, şi cu imaginea tragediilor lui acestui volum care poate fi considerat şi
o autodistanţare de noile ierarhizări pentru De aceea răspunsurile respective trebuie Petre Andrei, sinucis din cauza legionarilor o filă de arhivă personală, afectivă, dar
o asumare conştientă de confirmare sau bine cântărite, ceea ce eu, acasă la mine, sau a lui Traian Bratu, rănit de legionari). şi un document de istorie literară. Ilie
de infirmare a noilor câmpuri axiologice. am putut face“ ( Scrisoarea nr.3). Oricare ar fi motivaţiile, momentul nu va fi Rad ne-a mărturisit: „Decizia de a tipări
Intră în scenă cei ce reprezintă „o voce“, uitat niciodată şi, mai mult, i se va adăuga cele 24 scrisori pe care le-am primit
personalităţi în domeniu şi/sau deţină­ Iorgu Iordan a fost o personalitate şi cel legat de contestarea protocroniştilor, de la Iorgu Iordan, precum şi cele trei
torii unor documente care susţin noile controversată în epocă. În perioada 1944– iar în 1983 va intra în dizgraţie după ce va interviuri realizate cu marele savant, a fost
repoziţionări, ei înşişi specialişti în 1945 se implică în acţiunea de epurare publica Dicţionar al numelor de familie determinată de mai mulţi factori. În primul
domeniu, ale căror afirmaţii, comentarii, româneşti, unde arăta că multe nume rând, m-am gândit că timpul pe care Iorgu
reeşalonări sunt receptate în spaţiul public. a învăţământului superior. Articolul din româneşti sunt de origine… bulgară. Şi Iordan l-a consacrat redactării scrisorilor,
Este un proces pe care l-a traversat şi România liberă intitulat Revizuiri necesare nu ar fi singurele atitudini contestate... respectiv răspunsurilor la întrebările mele
destinul omului de cultură Iorgu Iordan. va fi un argument al stigmatizării sale. Poziţia Şi totuşi, G. Călinescu îi va dedica piesa din interviuri, trebuie recompensat cumva,
Volumul lui Ilie Rad intitulat sugestiv şi sa este fără echivoc: „printre instituţiile Şun sau Calea neturburată, singura operă în postumitate, prin tipărirea acestor scrisori
afectiv Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan. grav contaminate de microbul totalitarist călinesciană dedicată cuiva, cu menţiunea: şi interviuri, care nu îmi aparţin doar mie,
Scrisori şi interviuri. (Ediţie îngrijită, un loc de… cinste(!) ocupă Universitatea. „Domnului Iorgu Iordan, pentru marele ci culturii române.
prefaţă, notă asupra ediţiei, note şi Cine nu ştie că legionarismul s-a născut său caracter“... Întrebat de Ilie Rad în
comentarii, indice de nume de Ilie Rad. Cu şi dezvoltat în şcolile de învăţământ interviul din 1978 cum comentează această În al doilea rând, aşa cum rezultă şi din
un Argument de Marius Sala, Ed. Tribuna, superior, cu concursul, făţiş sau camuflat, apreciere, savantul răspunde dezinvolt: scrisori şi interviuri, dar şi din comentariile
Cluj-Napoca, 2011) completează portretul al unui mare număr de profesori, care, din „…subiectivismul său exagerat explică la acestea, Iorgu Iordan a reprezentat, pentru
marelui lingvist configurat în cele trei convingere, din interes sau din incapacitatea aprecierile favorabile despre mine, după mine, un reper moral, «un mare caracter»,
volume de Memorii (1976–1979) şi de de a rezista unui curent alimentat mereu de cum toată această stare de spirit explică ca să îl parafrazez pe G. Călinescu, care i-a
volumul lui Valeriu Mangu, De vorbă cu reprezentanţii autorizaţi ai vechilor partide, ieşirile sale nedrepte, numeroase, de dedicat lui Iordan piesa de teatru Şun sau
Iorgu Iordan ( 1982). Cartea lui Ilie Rad au contribuit în cel mai înalt grad la crearea neînţeles, contra atâtor contemporani.“ Calea neturburată. Or, în lumea de azi,
este o carte frumoasă în cel mai profund acelei atmosfere irespirabile pentru oamenii Profesorul Iorgu Iordan este de o sinceritate când valorile morale, cele care au alcătuit
sens al termenului: este un exemplu despre doritori de libertate şi, cum s-a dovedit consternantă( şi datorită atmosferei de dintotdeauna idealul clasic al omului, sunt
cum trebuie publicat un document literar, ulterior, atât de periculoasă pentru întreaga confesiune realizată de Ilie Rad, ca tehnică în disoluţie, m-am gândit că exemplul lui
cu note şi comentarii pentru înţelegerea ţară“. În consecinţă „ se impune înlocuirea de potenţare a dialogului): „El a venit la Iorgu Iordan ar putea constitui ceea ce D.
contextului literar şi social al epocii, cu actualilor conducători ai Universităţilor şi Iaşi pentru a-şi trece doctoratul şi, după D. Roşca numea un «punct de sprijin».
explicitări necesare pentru configurarea ai şcolilor superioare asimilate. ( Mă refer asta, spre a-şi începe cariera didactică
galeriei personalităţilor culturale din la rectori, decani, directori.) „Înlocuirea universitară… Dintre profesorii ieşeni care În al treilea rând, am vrut să aduc în
perioada în care s-a purtat corespondenţa. trebuie făcută cu „ noi rectori, decani şi l-au sprijinit, destul de numeroşi, eu am actualitate efigia de savant a lui Iorgu
Cu acribia-i filologică recunoscută, Ilie directori, care să prezinte toate garanţiile fost, se pare, cel mai activ… În volumul Iordan, marginalizat în ultimii ani ai
Rad redă culturii române un document al II-lea din Memorii am arătat cum l-am dictaturii ceauşiste, ca şi în primul deceniu
memorabil. Sunt în fapt 24 de scrisori propus pentru Catedra de istorie a literaturii postdecembrist, acuzat de abatere de la
trimise în intervalul oct. 1978 – oct.1983 şi vechi. Toate aceste atitudini ale mele, idealurile comuniste, în timpul dictaturii lui
trei interviuri publicate în presa culturală a absolut dezinteresate, i-au plăcut, fireşte“ Ceauşescu, respectiv de slăvire a acestora,
vremii şi republicate în acest volum. (p. 109). în perioada de după 1989. Volumul denotă
Marius Sala a fost un apropiat al lui faptul că Iorgu Iordan, în ciuda unor
Iorgu Iordan, au colaborat la Institutul de Sunt doar două din atitudinile pe care inevitabile concesii, şi-a transgresat epoca,
Lingvistică din Bucureşti (al cărui director istoria literară le-a consemnat şi care, din afişând mereu melancolia unui înţelept.“
Iorgu Iordan a fost în două perioade: perspectiva reevaluării pun în lumină un
1950–1952 şi 1958–1970). Aceste scrisori caracter puternic, marcat de evenimentele Epistolarul şi confesiunea impun noi
îi vor confirma încă o dată că Profesorul sub presiunea cărora a acţionat. perspective de reevaluare, contribuie la
simţea nevoia unei confesiuni susţinute, că repunerea în discuţie a unor evenimente
alegerea interlocutorilor era foarte riguroasă Volumul lui Ilie Rad are o evidentă culturale istorice sau oferă noi unghiuri
mai ales după anii ’70 când a intrat în tentă de redefinire a profilului savantului de interpretare a profilului personalităţii, o
dizgraţia conducerii de partid. Sunt însă din perspectiva asumării implicate, dar şi personalitate consemnată deja în panteonul
câteva detalii ale „poveştii“ care produc emoţionale, a evenimentului istoric sau de valori universale.
mirare: corespondenţa cu un tânăr căruia îi cultural. Este omul Iorgu Iordan dispus să
mărturiseşte opinii despre situaţia politică rememoreze, să se confeseze, să evalueze, Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan.
să dea „sentinţe“, să-şi motiveze asperităţile Scrisori şi interviuri reprezintă pentru Ilie
(vezi cazul Paul Anghel, p. 88). Ilie Rad Rad încă o probă asumată care îi confirmă
ştie să cultive o relaţie profesională, să valoarea de istoric literar dintr-o perspectivă
întreţină prietenii cu personalităţi (Cella memorabilă: aceea de participant la viaţa
literară dinainte şi de după 1989 şi de
tezaurizator al unor documente istorice, de
care istoria literară avea nevoie pentru noi
reevaluări, necesare reevaluări la distanţă.

Silviu GONGONEA

„mai sincer şi să tai mai adânc“
Ş tefan Bolea nu se dezminte, cu
fiecare apariţie împinge limitele este preocupat de detaliile exacerbării. cruzimii“, „în tramvai faţa mi se des-com- precedente. Printre rafalele de cinism
poeziei. Şi pe ale lui. După Război civil şi Nimic expiator. Rimbaldian, este dispus pu-ne/ şi un şarpe de foc îmi iese de sub şi de furie, coboară, din când în când,
Noaptea instinctelor vine acum cu Gothic să coboare în infern. Poezia este apogeul pleoape/ călătorii se stropesc cu petrol în pagină, emigranţi, oameni politici,
(Herg Benet Publishers, 2011), un volum amurgului, trăieşte din episoadele psiho­ ca şi cum şi-ar turna eau de cologne/ vedete tv. Răul mundan „norvegia haos
care te întâmpină încă de la prima copertă tice, trebuie să bântuie cititorul precum (...)/ ofer garanţia unei flăcări de gheaţă/ de emigranţi“ (arbeid og søvn), fuga de
cu o imagine de Ivan Bliznetsov: un corb, o amintire puternică. Poetul are de oferit care limpezeşte şi purifică sufletul/ vom convenţiile sociale „mai bine în infernul
în puterea nopţii, care ţine în cioc un ochi lecţia sa, împinsă spre un misticism al aboli împreună moartea/ păstrând intactă tău decât în cloaca lor/ taie-ţi cordonul
sângerând. răutăţii, stă „îngropat de viu“ în propria insuportabila durere de a fi“ (hell, here ombilical înainte ca lumea să te strângă
Gothic-ul nu este doar un stil – cu groapă, putrezeşte, se lasă „scurcicuitat de and now). de gât“ (caesura) devin teme predilecte.
toate influenţele pe filieră muzicală (şi nu viziuni magnifice“, ajunge un „sfânt“ ca, Tonul este incisiv, alert, uneori agresiv.
numai) – la poetul clujean este o atitudine apoi, asemeni lui „apollo, zagreus, pan, Volumul, împărţit în cinci secţiuni Apoftegma nu prea îşi găseşte locul în
razantă cu realul. Sau pătrunde adânc, zamolxis, nietzsche“, să poată „muri de („120 de zile în Kristiania“, „Gothic“, asemenea versuri sau, în cel mai bun
până în profunzimile întunecate. Bolea fericire“ (morţii mai mor o dată), în fine, „Fiat dolor“, „Flashes of pain“ şi „Psyche caz, este dusă voit în deriziune, cele mai
viziuni violent-maldororiene, „delicii ale surgery“), păstrează, cu update-urile
de rigoare, linia nihilismului din cărţile Continuare în pagina 21

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 21
Cronică literară
George STANCA

Un mare gazetar la „Curentul“

Oantologare a opiniilor ex­ de opţiunile lor politice. Dacă la 1941 politicei Moscovei, toate provoacă atenţia de-a dreptul uimitoare privind viitorul
primate în presă, a articolelor îngrijorarea era că Germania naţional- (…) dar lipseşte cunoaşterea Rusiei (...) Europei de răsărit mărturisind:
lui Pamfil Şeicaru, este un socialistă ar putea obţine victoria, la natura specifică acestui popor“ (idem).
demers dificil. Dar nu imposibil. Deşi sfârşitul lui 1943 temerile veneau dinspre „... am susţinut totdeauna, şi anume
încă multe dintre articolele, eseurile şi o eventuală victorie sovietică. Atmosfera Divagând, această teamă legată de că Rusia îşi înşală aliaţii, urmărind
chiar cărţile marelui ziarist − interbelic din diplomaţia românească, testată de Ru­sia este o obsesie dominantă a întregii scopuri sovietice, în Europa şi în lume.
român şi internaţional postbelic − sunt Şeicaru atât la Lisabona cât şi la Geneva ex­istenţe a lui Şeicaru. O dezvoltă chiar Alianţa cu Anglia şi cu Statele Unite nu
rătăcite, pierdute sau ascunse în paginile unde s-a oprit un timp, era pentru el şi în romanul său Vulpea roşcată, unde foloseşte Rusiei decât pentru câştigarea
ziarelor deja arhivate, or ale unor cărţi, clar pro-sovietică. Autoritatea lui Mihai e­vid­ enţiază, însă, o cunoaştere apro­ primei etape a luptei contra capitalismului
manuscrise, ignorate sau neglijate. Altele Antonescu, ministru de externe, era în fun­dată a culturii ruse, a istoriei. Con­ anglo-american. Această primă etapă este
au fost puse la index de regimul comunist descendenţă: „Ministru de externe este struirea tragicului personaj, contele cucerirea Europei cu concursul Angliei şi
care l-a condamnat la moarte. Biblioteca Buzel“ (n.n. Niculescu-Buzeşti) precum Dolgoruki, care pleacă la momentul Statelor Unite. Etapa a doua va fi lupta
Academiei, rămâne sursa românească reproduce autorul în articolul destinat izbucnirii revoluţiei pentru totdeauna, şi făţişă a Rusiei Sovietice cu aliaţii ei de
publică poate cea mai bogată, îndeosebi a fi prefaţă, afirmaţia unui ataşat român chiar a culturii pe care i-o atribuie Elenei astăzi.“ (subl. ns.) (art. Acuzatul are
prin colecţiile „Hiena“, incompletă, şi de la Lisabona. „La Externe Niculescu- Lupescu, în amorul ei cu contele, nu sunt cuvântul, 28 ian.).
„Curentul“. Documente din exil , şi nu Buzeşti şi Rădulescu-Pogoneanu, conduc deloc improvizaţii culturale..
numai, se mai află şi în Arhiva defunctului ministerul“ (idem). Aflăm deci şi de la În acelaşi loc, evaluând situaţia
INMER, înlocuit, fatalmente, de o nouă Geneva faptul care-l determină pe Şeicaru Teama de Rusia şi situaţia simp­ t­o­ militară constată că politica sovietică nu
instituţie. Mai rămân la socoteală arhivele să constate un fapt uluitor pentru mulţi matică a Poloniei rămân obsesiile intelec­ mai are nici măcar urma unor termeni
unor prieteni dispăruţi cum a fost „Istoria dintre noi şi azi, anume că: „cea mai mare tuale ale lui Şeicaru. Cel puţin cât a scris politicoşi dovedind un „fatal accent de
Presei“ recuperată de subsemnatul parte a personalului rămăsese credincioasă la anul 1944. Faptul că Rusia, încălcând agresivitate“ caracteristic, de altfel, întregii
printr-o sursă pariziană şi publicată la politicii pro-ruso-sovietice instaurată din presupusele acorduri de la Teheran, for­ „diplomaţii“ sovietice dintotdeauna. Şi
Ed. Paralela 45. Ca şi o parte din colecţia 1933 de Titulescu“. (!!!) mulează hotărâri unilaterale, sfidează tot, aceasta, dintr-un scop bine determinat
săptămânalului „Hiena“ care lipseşte îl sensibilizează pe acest atent observator pe care Şeicaru, spre deosebire de mulţi
Bibliotecii Academiei, aflată tot în arhiva Din contactul cu un diplomat al istoriei, care îşi îndreaptă ochii spre comentatori politici sau politicieni, îl
noastră personală. polonez, stabilit tot la Lisabona, acesta îi opinia publică americană, vie şi activă şi vedea cu claritate: „Rusia sovietică nu
Documente importante, presupunem, încredinţează un mesaj pentru Mareşalul care deja se teme de o invazie a armatei numai că urmăreşte un succes total în
se mai pot afla şi la arhiva donată de Antonescu din care reiese că Roosvelt e ruse în Europa Continentală. chestia frontierei de răsărit a Poloniei
Victor Frunză Mănăstirii „Sf. Ana“ din tentat să facă Rusiei toate concesiile spre a (…) dar vrea să aibă şi publicitatea unui
Orşova. Dar, mai greu accesibilă, datorită obţine prietenia lui Stalin. De altfel, Stalin Analizând şi mai profund elementele succes diplomatic pentru a intimida toate
unei inexplicabile rigidităţi a mai-marilor a comunicat lui Roosevelt şi lui Churchill pe care se putea baza rezistenţa poloneză popoarele, a exercita asupra lor fascinaţia
bisericii sub care se află, şi care au reuşit că el menţine în Europa orientală şi în faţă cu expansionismul de care era ame­ irezistibilă a forţei. Rusia Sovietică vrea
ceea ce comuniştii nu au putut: să-l Balcani aceleaşi revendicări pe care i ninţată, Şeicaru constată că „una dintre anexiuni teritoriale.“ (subl. ns.).
aresteze pe Şeicaru... le-a prezentat şi lui Hitler şi pe care le-a cele mai puternice colonii în Statele Uni­
Mai lesne, accesibilă este culegerea obţinut de la acesta. te este colonia poloneză“ (art. Polonia Deşi Anglia, care era o mare putere
„Articole de fond, ianuarie-august factor de clarificare a războiului, 18 ian.) democrată, nu putea recunoaşte decât
1944“, apărută în 1978 la München, Ed. Concluzia diplomatului polon: „Atât care ar avea capacitatea prin patriotismul schimbările teritoriale făcute în respectul
„Curentul“- GmbH, şi alcătuită de autor situaţia Poloniei cât şi a României este ei să mobilizeze sentimentul de onoare al formelor democratice, prin consultarea
împreună cu sora sa Virginia Munteanu. deosebit de grea, fiind la bunul plac al lui poporului american, fiindcă „problema naţiunii, ca şi în 1919, „Rusia Sovietică
A fost reeditată prin fotografiere, de către Stalin“. polonă ar putea fi izvorul unor dificultăţi vrea ca Anglia să-i recunoască, sub presiu­
Victor Frunză, în 1990, la editura ce-i in­terne în Statele Unite“. Predicţie infir­ ne şi prin efectul intimidant al mijloacelor
poartă numele, din Bucureşti. Întors acasă, Pamfil Şeicaru atrage mată, însă de realitatea istorică ulterioară. ofensatoare, beneficiul uzurpărilor şi ane­
În articolul de faţă ne vom rezuma atenţia într-un prim articol: „…în iulie xiunilor făcute în perioada de la august
la a comenta numai câteva producţii 1941 exista temerea de stăpânirea Ger­ Un citat din „New York Times“ dă o 1939 şi până la iunie 1941“.
importante ale lunii ianuarie din ultimul ma­niei, iar la începutul anului 1944 capă­ soluţie globală a tendinţelor anexionoiste
an dinaintea invaziei comuniste, 1944. tă proporţii de panică, teamă de Rusia sovietice: „Ceea ce ar constitui un sprijin Recunoscând anexiunile sovietice ar
Culegerea se deschide cu o reluarea Sovietică“. (art. Întors acasă, 17 ian.). pentru prietenia ruso-nordamericană, ar fi fi însemnat ca Anglia să renunţe la însăşi
editorialelor cotidiene ale lui Şeicaru, o declaraţie a guvernului sovietic în sensul poziţia sa ideologică, democratică şi să-şi
întrerupte de vizita făcută de acesta, în În mod evident toate asigurările anglo- ca URSS să nu pretindă încorporarea încalce cuvântul dat Poloniei.
decembrie 1943 în Portugalia. Era o a americane nu mai au puterea să liniştească la teritoriul ei a popoarelor care n-ar
doua vizită, după cea din 1941, în ţară aceste temeri. „Soarta Europei se hotărăşte dori acest lucru“. Şeicaru cunoaşte bine Culegerea se închide cu ultimul articol
neutră, condusă de Salazar, care „nu avea pe frontul de Est“, conc­ hide clarvăzător, politica europ­ eană şi îşi permite să explice publicat pe 9 august – cu o zi înainte de
nicio simpatie faţă de Hitler şi regimul profetic chiar Şeicaru în articolul din şi reticenţa Angliei faţă de problemele a părăsi România! – în gazeta sa ce avea
nazist“ (art. Certitudinea dlui Maniu, ianuarie 1944. puse de sovietici, în special cea poloneză: să dispară, „Curentul“: „Lenin ratifică pe
prefaţă ). printr-o teamă ce domină până la „obsesie Stalin“. În care Pamfil Şeicaru constată
Ca şi în cazul contemporan al ne­ politică de războiul a Angliei“ iar aceasta „un contrast izbitor între utopistul
* cunoaşterii, ignorării de către Occident a ar fi, după opinia sa, „teama de o pace revoluţiei mondiale, Lenin“, şi „realismul
culturii şi civilizaţiei islamice, la vremea separată a Rusiei Sovietice cu Germania“. activ, lucid al lui Stalin“.
Poziţia frontului dădea îngrijorarea aceea Şeicaru aminteşte de faptul că „nu Observarea, scanarea activităţilor dip­ lo­
sau relaxarea politicienilor în funcţie s-a trudit nimeni să cunoască Rusia“... matice, militare, tactice ale Rusiei intră Ultimele cuvinte scrise de Şeicaru
„această ţară-continent (Eurasia) (…), în preocuparea lui atentă. Mai ales, spre în presa românească, din articolul citat
Rusia, bolşevismul, panslavismul, mili­ sfârşitul războiului, Şeicaru are clarviziuni sunt: „Stalin face politica Rusiei, păstrând
tarismul lui Stalin, ţelurile imprecise ale utopiile pentru naivitatea partenerilor. Şi
Lenin nu l-ar dezavua.“

Continuare din pagina 20 Relaţia dintre eul poetic şi lume nu nou, cu propriile cuvinte/ pentru că vreau
poate fi decât una antitetică: „dar până să fiu mâncat, nu adulat, vreau să mor
bune exemple fiind de găsit, poate, în atunci trebuie să mă strecor printre privirile şi să cresc în tine în timp ce tu te ridici
secţiunea „Flashes of pain“: „o molie care morţilor/ îi văd în casele lor/ (...)/ şi dacă deasupra mea şi explodezi// am treizeci de
fâlfâie într-o celulă proiectând umbre pe sunt singurul om viu în cosmosul acesta ani, nu intenţionez să supravieţuiesc din
faţa condamnatului“ (speranţa), „visez de mucava?“ (morţii mai mor o dată II). lite-/ ratură aşa că să nu-mi spună nimeni
izvoare cu limbi de petrol şi curcubeie Când poetul renunţă la toată gama hard şi că am vreo obligaţie, că/ trebuie să-mi
care vomează corbi“ (technology of dă frâu liber confesiunii, poemul câştigă însuşesc un anume stil sau cititorii mei
nightmare) sau un pasaj, mai edulcorat, în claritate. ţie însumi ar putea fi o ars au/ anumite aşteptări/ mi-s indiferente
cum ar fi cel intitulat awakening care, poetica destinată să închidă un discurs toate preocupările lor, toate fricile, toată
într-un fel, este ceea ce şi transmite poetic pe cât se poate de personal: „voi ura/ nemărturisită/ fac ce vreau, nu ce se
eul poetic, asaltul conştiinţei în planul scrie ce vreau, nu ce trebuie/ cititorul slab cere// şi-n tot ceea ce fac mă motivează o
oniricului producându-se brutal: „pentru merită încă un bocanc în faţă/ iar cel mai dorinţă: să fiu mai aspru,/ mai sincer şi să
cei care iubesc prea mult vraja/ conştiinţa puternic să-mi ardă cartea şi s-o scrie din tai mai adânc“. Acesta este Ştefan Bolea.
este doar un ferestrău“.

22 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Poezie
Eseu

Viorel FORŢAN şi era destinată numai musafirilor În continuare pe strada Brestei
de înalt nivel veniţi în Craiova
ciripitul ciorilor dacă nu cumva îndeplineşte aproximativ lângă Judecătorie
această funcţie şi în prezent
Fragmente pentru că îşi menţine poziţia discretă au văzut casa în care s-a născut
nu are firmă sau altceva lămuritor
despre rolul ei George-Gogu Constantinescu
Clădirea a adăpostit în timp
pe generalul Charles de Gaulle unul din cei mai de seamă
preşedintele Franţei
şahinşahul Iranului ingineri români
Mohamed Reza Pahlavi Ariamer
Ciu En Lai autor a peste o sută douăzeci
primul ministru chinez
din vremea lui Mao Tze Dung de invenţii brevetate
şi pe Nicolae Ceauşescu
membru de onoare
Spre nord au văzut
Stau pe o bancă în parc În Grădina Mihai Bravu de azi la intersecţia al Academiei Române
Provenită din cândva se văd două lucrări de factură modernistă străzilor Brestei cu Iancu Jianu
mahalaua Cântarul de piatră un bust în piatră a lui Nicolae Titulescu Palatul Glogoveanu Între invenţii amintim
nu-i cunosc istoria grădinii publice şi o fântână arteziană sediul Judecătoriei Dolj
care acum se cheamă Mihai Bravu O clădire foarte încărcată de istorie tragerea cu armament
Este mică cochetă şi frecventată E vară cel puţin dacă amintim
Are alei drepte bănci primitoare E cald că aici Tudor Vladimirescu printre palele elicei avionului
şi un mic şi vechi pavilion Din copaci aud păsări a lucrat o perioadă
în stil romantic german cred eu Sunt ciori pentru boierii Glogoveni indiferent de turaţia acesteia
Acolo este chioşcul îngrijitorilor De ce oamenii n-or accepta şi pentru că l-a adăpostit
dar de câte ori îl văd că şi ciorile ciripesc pe Regele Carol I şi primul schimbător de viteze
mă aştept să iese din el Am auzit că trăiesc 200 de ani venit la Craiova cu mai multe ocazii
un tirolez îmbrăcat Ce-au văzut astea aici atâta vreme ca proaspăt Domnitor automat
cu pantaloni scurţi de piele în trecerea prin oraş
care să aibe pe cap musai au văzut peste scuarul ce înconjoară către fronturile de luptă A fost primul
o pălăriuţă cu boruri mici statuia lui Tudor Vladimirescu în Războiul de Independenţă
şi pană de pasăre de munte la ea sediul Facultăţii de Agronomie sau drept conducător al armatei care a folosit betonul-armat
precum şi un corn în mână Ştiu de la diriginta mea cu prilejul unor manevre militare
ca acela ce răsună în corul vânătorilor din şcoala generală doamna Săndulescu în constucţia clădirilor în România
din opera Freischütz că aici fusese liceul de fete
de Carl Maria von Weber Regina Maria palatul Patriarhiei
înainte de război
Aici s-au adunat craiovenii Îl absolvise ea hotelul Athénée Palace din Bucureşti
şi oameni din împrejurimi Grădina Mihai Bravu are la est
să-i facă o primire cum se cuvine parcul unei clădiri parter plus etaj Marea Moschee din Constanţa
Domnitorului Alexandru Ioan Cuza Aceasta a remodelat o construcţie
la câteva luni după Unirea Principatelor cel puţin antebelică şi podurile din Parcul Romanescu

din Craiova

cu balustradele imitând

trunchiuri de arbori

A creat un nou domeniu al mecanicii

sonicitatea

care descrie transmiterea energiei

prin vibraţii în corpurile fluide

sau solide

Aplicarea teoriei sale în practică

a generat numeroase invenţii

cum ar fi motorul sonic

pompa sonică

sau ciocanul sonic

Adrian BOLDIŞOR exemplară propusă de el. Astfel, Culianu
ocupă nişa vacantă a neoplatonismului“).
Ioan Petru Culianu Tot în legătură cu felul în care I.P. Culianu
a perceput legătura maestru-discipol este şi

sau când moartea învinge viaţa relaţia dintre el şi un alt mare cercetător,
F igura lui I.P. Culianu este semne de întrebare cu privire la devenirea însemnătate considerabilă (să amintim doar Ugo Bianchi, de care savantul român
învăluită în mister şi poate cercetătorului şi, mai mult, la misterioasa sa cele cu privire la gnosticism, studii cuprinse se îndepărtase în felul în care percepea
tocmai acest lucru îi sperie dispariţie. Cartea profesorului Ted Anton, în cărţile Gnozele dualiste ale Occidentului, gnosticismul, aşa cum făcuse şi cu Eliade
în ceea ce priveşte studiul şamanismului.

Culianu este însă şi un scriitor de

pe mulţi atunci când vor să scrie despre Eros, magie şi asasinarea profesorului Gnosticism şi gândire modernă: Hans literatură (îmbinând, ca şi Eliade, latura

el. De mult încerc să pun pe hârtie câteva Culianu, încearcă să facă lumină, atât cât Jonas şi Arborele gnozei), iar articolele din diurnă cu cea nocturnă, aşa cum puţini

rânduri despre istoricul religiilor de se poate, asupra vieţii şi morţii lui Culianu, diferite enciclopedii şi dicţionare au fost creatori au reuşit). Povestirile şi romanele

origine română, dar destul de rar gândul iar volumul coordonat de Sorin Antohi, apreciate de cei mai în măsură cercetători sale (adunate în mare parte în volumul

s-a transformat în faptă şi dorinţa în act. Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, este în domeniu (Enciclopedia Religiilor în 16 Pergamentul diafan. Ultimele povestiri)

Doar un studiu într-un număr trecut din printre puţinele care adună contribuţiile volume coordonată de Eliade şi Dicţionarul sunt adevărate „opere deschise“. Nu

revista „Scrisul Românesc“ despre relaţia unora dintre cei mai pertinenţi cercetători religiilor semnat de cei doi fiind două trebuie uitate nici scrierile politice care i-au

dintre maestru şi discipol, respectiv Eliade- ai operei savantului de la Chicago şi ale surse importante în studiul religiei). Pe adus atât de multe necazuri în timpul vieţii,

Culianu, şi câteva articole prin unor rude şi prieteni care de altă parte, Culianu este cel ce pune în culminând cu asasinarea sa.

alte reviste craiovene. În mare, vorbesc despre cel ce a fost practică idealul oricărui discipol: acela Şi, cu toată această vastă operă şi aceste

pe linia scrierilor despre cel ce un adevărat deschizător de de a se desprinde de maestrul său şi de a domenii variate pe care le-a „atacat“, I.P.

a plecat atât de repede dintre drumuri (atât în sensul propriu merge pe drumul propriu (o comparaţie Culianu nu este cercetat şi interpretat la

noi fără a spune tot ce avea de al cuvântului, prin traseul a lui Sorin Antohi în Postfaţa pe care înălţimea edificiului pe care l-a ridicat.

spus. Într-un elogiu adus lui pe care l-a urmat în viaţă o scrie cărţii lui Culianu despre Mircea Sistemele politice s-au schimbat, studiul

Culianu şi cărţii sale Arborele – România, Italia, Olanda, Eliade este edificatoare în acest sens: în domeniul Istoriei Religiilor propune

Gnozei, Umberto Eco avea să SUA–, cât şi în sens spiritual „Prin această comparaţie, obţinem dublul alte metode de cercetare, iar literatura

noteze: „Dacă n-ar fi dispărut – să ne amintim că, în ultima simbolic românesc al liniei presocrati­ avansează noi grile de interpretare. Cu toate

pe neaşteptate dintre noi, Ioan perioadă a vieţii, propunea ci-Socrate-Platon: «presocraticii» noştri acestea, opera lui Culianu nu s-a bucurat

Culianu ne-ar fi dăruit multe o metodă unică în studiul sunt Eminescu, Hasdeu, Iorga şi Pârvan; de o adevărată reinterpretare (aşa cum

alte cărţi deschizătoare de Istoriei Religiilor). Şi cam «Socrate» e Nae Ionescu; «Platon» e este cazul lui Eliade şi a altor savanţi) şi

drumuri cum este cea de faţă. atât… Restul, câteva studii Mircea Eliade. [...] Prelungind gândul lui de o reaşezare în istoria gândirii umanităţii.

O capodoperă de erudiţie“. răzleţe prin revistele de la noi Ioan Petru Culianu, putem prelungi şi seria Poate, pentru el, moartea a învins viaţa.

De curând a apărut în din ţară, multe preocupate

„L’Osservatore Romano“ (27 octombrie) de sfârşitul său tragic sau de criticile sale

articolul Quel dissidente che studiava le politice (adunate în volumul Păcatul

religione, semnat de Gianpaolo, unul dintre împotriva spiritului), iar, în lume, doar cele

cei mai apropiaţi confidenţi ai lui Culianu, semnate de prietenii cei mai apropiaţi care

cei doi, alături de Mario G. Lombardo, încearcă să-i precizeze un loc în studiul

publicând o carte în anul 1981, Religione e fenomenului religios. În mare parte,

potere, tradusă şi la noi – Religie şi putere, încercări sporadice, multe dintre ele în

Polirom, Iaşi, 2005. Rândurile scrise de preajma împlinirii unor anumiţi ani de la

cercetătorul italian, un omagiu adus lui asasinarea sa într-o toaletă din Chicago, la

Culianu în anul în care s-au împlinit 20 de 21 mai 1991. (Ar trebui menţionată şi lipsa

ani de la moartea sa, m-au determinat să aproape totală a operei sale din programele

revin la o idee mai veche. Universităţilor din ţara noastră…).

Traiectul vieţii lui Culianu este un Preocupările ştiinţifice ale lui Culianu

adevărat „itinerariu spiritual“ (pentru a sunt diverse şi, în multe cazuri, contribuţiile

prelua o expresie eliadiană) care ridică multe sale la cercetarea religiilor lumi sunt de o Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade (1986)

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 23
Eseu

Dan IONESCU accentul pe ceea ce înfăptuim zilnic, dar a
căror măsură n-o ştim pe deplin şi riscăm
O carte altfel despre credinţă să pierdem şansa la rai, fără să vrem. De
exemplu, a râde nesăbuit, fără oprelişte, ca
A lcătuită din eseuri publica- nual de a realiza planul, pentru că între in- Ioan Alexandru spunând: Ai voie să înjuri, un apucat, ca un smintit, constituie un pă-
te mai înainte, în revistele tenţie şi împlinire se va fi situat, de la acel mai puţin de trei lucruri: să nu înjuri de cat. Deşi învăţăturile Evangheliei sunt gra-
de specialitate religioa- blestem ancestral, obligativitatea fiinţei mamă, de neam şi de cele sfinte! Medi- ve şi nu conţin niciun pasaj în care Mântu-
să, „Polemika“, „Timpul“, „Caietele Co- umane la efort. tând, am realizat că de fapt toate injuriile itorul să fi râs, totuşi nu tristeţea este nota
lumna“, „Interval“, volumul Flacăra din şi sudalmele se referă doar la aceste trei dominantă a creştinismului: „Dimpotrivă,
adânc (Editura Scrisul Românesc, 2011), În afara acestor idei, pe care le inspiră lucruri. Dacă nu înjuri de acestea, nu o mai creştinismul este o religie a bucuriei, iar
de Anghel Nicolae Păunescu, aduce în primele capitole ale cărţii, preotul-profesor faci deloc“. Selecţia unor asemenea pilde împărăţia cerurilor este una a celor fericiţi
prim-plan, subiecte inspirate de capitole Anghel Nicolae Păunescu face o distincţie arată vocaţia profund religioasă a preotu- şi bucuroşi, care mereu se veselesc“.
diverse din Biblie. specială între vorba de duh şi „vorba care
Titlul desemnează o credinţă de patos, răneşte“. Prima este purtă- lui Anghel Nicolae Păunescu. Exemplele alese de autor sunt puternice,
care aşteaptă în adâncul fiinţei şi poate al toare de mesaj semnificativ, El încearcă să facă ordine între pe deplin convingătoare pentru oricine ca-
universului întreg, pentru a o descoperi a doua „macină pe om atât cărţile de profil teologic şi fi- ută, în istoria ortodoxiei de la noi, exemple
şi valorifica în mii de gesturi, ale noastre trupeşte, cât şi sufleteşte. Vor- losofic, pe cele bune să le re- de miracol veritabil sau modele de oameni
către Dumnezeu, în spiritul celor zece po- ba vulgară, trivială, murdară marce, iar pe cele rele să le de- care prin fapte şi-au demonstrat credinţa
runci. Nedescoperită, din preocupări ce vor este ca un drog. Asemenea nunţe, în ciuda succesului de fără margini în Iisus. Profilul Sfântului Ni-
înstrăina o persoană de rostul ei adevărat, este şi înjurătura. Crezi că în­ piaţă al unora, cum este cazul codim este mult îmbogăţit şi adus în atenţia
credinţa totuşi nu dă pace nimănui, e dificil jurătura te astâmpără sau îţi Codului lui da Vinci, de Dan opiniei publice, atrase de pelerinaj religios.
de ignorat. Rost adevărat înseamnă exersa- sporeşte puterile? – întreba Brown sau al precedentei, pe O probă materială a minunilor produse de
rea credinţei pentru a ne desăvârşi plenar, odată Părintele Arsenie Boca. linie tematică, Sângele Sfânt şi Sfânt o reprezintă epitrahilul ars de cărbu-
altădată nemaiavând ocazia pentru că nu Şi apoi răspundea: E numai o Sfântul Graal. ne al Sfântului: „Practicant al rugăciunii
poposim în propriul corp decât o singură morfină a sufletului – te uşu­ inimii sau rugăciunii isihaste, Sfântul Ni-
dată. În posibilitatea excepţională, de a re- rează pentru o clipă şi te în­ Problemelor care au cau- codim cel Sfinţit de la Tismana va trăi 94
uşi să citească tot ce s-a publicat în lume carcă de amărăciune pentru ze puţin cunoscute publicului de ani, până în ziua de 26 decembrie 1406,
până acum, autorul constată că totuşi n-ar fi o veşnicie“. mare, le aflăm răspunsuri in- când va trece la cele veşnice“.
suficient, pentru a-şi înţelepţi duhul. O ase- teresante. Una dintre ele ar fi
menea ocazie rară, de liniştire în cel mai Din câte se poate observa, una dintre de ce la ruşi e sărbătorit Crăciunul, când Bibliografia este vastă. Iată numai câ-
înalt grad, o ai numai în credinţă. modalităţile de realizare a cărţii este in- la noi se celebrează Boboteaza sau de ce teva titluri: Istoria Bisericii Ortodoxe Ro­
Aripile omului, care-l vor fi extras din tertextualitatea. Cele mai dese interferări catolicii sărbătoresc Sfintele Paşti înaintea mâne, Sfântul Grigorie Palamos şi mistica
condiţia strict pământeană, spre a-l pro- ale textului original se fac, în mod normal, ortodocşilor. Dincolo de aceste întrebări, ortodoxă, de John Meyendorff, Mistici din
pulsa către viitor, sunt vorbirea şi scrisul. cu fragmente din Biblie sau din Cugetările persistă răspunsurile părintelui Ilie Cleopa, Carpaţi şi oameni slăviţi din istoria mân­
Condiţia demiurgică a urmaşilor lui Adam marilor părinţi. formulate în Cuvânt de lămurire în legătu­ tuirii, de Vasile Andru, Istoria lui Ştefan
îşi află resursa în cuvânt, devenit, şi după ră cu rătăcirea stiliştilor: „Calendarul nu-i cel Mare, povestită neamului românesc, de
învăţăturile biblice, esenţa formelor care Întâlnirile cu personalităţi în domeniu decât o simplă unealtă, ca şi ceasornicul; Nicolae Iorga, Istoria românilor, de Vlad
l-au acoperit, dând naştere spaţiului fanic. marchează pe cel care mereu caută răs- e folosit pentru împărţirea periodică a tim- Georgescu, Icoana teologiei în imagini, de
Logosul veşnic aparţine divinităţii şi oda- punsuri la întrebări menite să-l detaşeze de pului. Unealta pentru păstrarea curăţeniei e pr. Petre Semen şi pr. Nicolae Chifăr, De la
tă rostit înseamnă deja realitate sau creaţie plasa exactă a păcatului. Evocările, la care mătura. Putem vorbi de sfânta noastră mă- cuviinţă la etichetă, de Anca Bursan etc.
marcantă. Lexicul nostru, instaurând idei, observăm grija pentru amănuntul credibil, tură?“.
determină realităţi numai prin efortul ma- reprezintă alt pretext de firească dezvoltare Cunoştinţele în domeniu sunt aprofun- Flacăra din adânc este o culegere de
a scriiturii. „Eram în amfiteatrul Odobescu date mai mult de autor şi duse în unghiuri articole în care autorul îşi exprimă părerea
al Facultăţii de Litere a Universităţii Bu- de noutate care vor atrage cititorul. Se pune în legătură cu evenimente care au impre-
cureşti, când l-am auzit pe regretatul poet sionat, de moment sau de mai mare dura-
tă, lumea, insistând pe ideea că în afară de
hristocentrism, nimic nu contează. Credin-
ţa în Iisus devine unica legătură dintre noi
şi viaţa care ne aşteaptă, după abandonarea
lumii pământene.

Violeta MIRON

Al. Macedonski numai simbolist?

I storia noastră literară nu a înregistrat cu atât devine mai enigmatică. Faptul ca imagini – izolează câte unul din aceste Alexandru Macedonski de Rodica Bondi
prea multe interpretări referitoare că opera lui Macedonski a beneficiat de caractere. Noaptea de noiemvrie e un
la perioada 1854−1920, cu excepţia Lite­ atâtea interpretări denotă că este demnă de poem naturalist ca un roman al lui Zola; clasic. Privit din perspectivă barocă, poetul
raturii române între 1900−1918 semnată interpretare, iar fiecare nouă interpretare (…) Noaptea de decemvrie pune simbolic este, în acelaşi timp, romantic şi clasic“.
de Constantin Ciopraga, studiului Început face ca labirintul interpretărilor să devină şi problema destinului însuşi al poetului; Prinderea lui Alexandru Macedonski într-o
de secol apărut sub semnătura lui Dumitru mai complex, închizând textul în propriul (…) Noaptea de mai e un ditiramb, (…) singură formulă estetică este imposibilă,
Micu sau monografiei Lidiei Bote despre labirint, cu cât textul este mai inaccesibil o poezie grea, căci trebuie să intri în ea poetica macedonskiană este una a
curentul simbolist, observă cu îngrijorare interpretărilor cu atât este mai valoros, iar ca într-o simfonie, sau mai bine, ca în interferenţelor. Poetul însuşi, în Prefaţa
Paul Dugneanu, care se întreabă retoric: noi oricât am depune efortul de a aduce o matematica înaltă a unui templu grecesc.“ volumului său de Poezii (1882) îşi exprimă
„Să fie oare simbolismul românesc atât de nouă interpretare operei lui Macedonski, Macedonski este în principiu romantic, dorinţa de a fi „om al viitorului şi om al
inactual încât să iasă de peste un deceniu poetica sa devine tot mai ageră în apărarea subliniază Marino, „dar cu o observaţie trecutului. Ceea ce pot să afirm este că
din vizorul istoriei literare (...)?“ Referitor hermeneiei sale, tot mai închisă. esenţială: poetul – prin temperament – tot ce am scris am simţit, şi dacă simţirile
la această situaţie, I. Negoiţescu este de macedonskinizează totul“. Motorul genetic mele s-au întreciocnit, aceasta dovedeşte
părere că: „Poetul într-adevăr cel mai Nu-l putem numi pe Macedonski numai al lui Macedonski, ca să respectăm formu­ că poetul nu poate să fie reprezentantul
important şi cu cea mai mare pondere simbolist, deoarece „nu există simbolişti la lui Frénaud, are o contribuţie majoră unei singure idei, ci el trebuie să reprezinte
în dezvoltarea lirismului pe meleagurile puri“, ci aflaţi la interferenţa cu alte formule la interpenetrarea formulelor estetice ale ideile întregii omeniri“. În tot ce a scris „a
noastre, în această epocă (1800−1945 s.n.), estetice. Macedonski este „imposibil de romantismului cu cele simboliste, „par­ pus suflet“, iar „întreciocnirile“ ideilor sale
rămâne Alexandru Macedonski“, numit de încorsetat într-un singur curent literar“  şi nasian, expressis verbis, Macedonski nu sunt decât interferenţe, intertextualităţi
către Constantin Ciopraga: „un frondeur „nu poate concepe absenţa interferenţelor“, nu se recunoaşte“ contrar opiniei lui N. (Gérard Genette).
multilateral“. Exegezele mai recente au afirmă Dinu Flămând; în aceeaşi di­ Davidescu şi a altor exegeţi care au pledat
demonstrat în originale interpretări, fără recţie Mihai Zamfir numeşte opera lui să-l numească pe Macedonski numai
a fi exhaustive, complexitatea operei lui Macedonski mozaic macedonskian, chiar parnasian.
Macedonski. În general, opera rămâne dacă s-a dorit simbolist, Macedonski a
deschisă prin închiderea limbajului său, devenit inclasificabil. La întrebarea privind În privinţa încadrării lui Macedonski
este de părere Serge Doubrovsky, iar în raporturile lui Macedonski cu romantismul, numai în parnasianism, observăm că
particular operele lui Macedonski sunt simbolismul şi parnasianismul, Ion Pillat parnasianismul în poetica macedonskiană
deschise mereu interpretării, poetica sa aprecia: „În poezia lui se îmbinau fericit trei se află la interferenţa cu ceea ce se numeşte
beneficiază de o interpretare vastă ce filoane care dominau pe atunci, separate, simbolism, romantism, naturalism şi baroc.
aparţine lui G. Călinescu, Adrian Marino, poezia apuseană: curentul naturalist (…), Despre baroc la Macedonski, Adrian
Tudor Vianu, Mihai Zamfir etc., dar o operă curentul simbolist, curentul neoclasic. Marino precizează că „romantismul lui
a unui scriitor cu cât este mai interpretată, Fiecare din cele trei nopţi – extrem de Macedonski este baroc. Din direcţie
macedonskiene ca tonalitate, ca vocabular, romantică, barochismul poetului devine

24 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Mariana DIDU

Imaginea Divinităţii la Blaga

Î n Diferenţialele divine, Blaga Mai întâi, o primă caracterizare a divină“. Prin integrarea diferenţialelor Romul Ladea – Statuia lui Lucian Blaga
construieşte o teorie cosmologică Marelui Anonim: „un tot unitar de o divine (deci prin creaţie indirectă) se va
originală. Încercarea metafizică a maximă complexitate substanţială şi constitui lumea şi ansamblul biologic, care sumbru al Divinităţii: complexă, autarhică,
filosofului român (datând din 1939–1940) structurală, o existenţă pe deplin au­tar­ va culmina cu apariţia omului. Revenind manifestându-se prin control şi cenzură.
vine în contra curentului filosofiei europene; hică, adică suficientă sieşi“. Are două la schiţarea portretului Marelui Anonim, Într-o notă din addendă, Blaga sugerează
dacă privim contextul contemporan al caracteristici: complexitatea şi autarhia. Blaga mai face un pas: „Voinţa Marelui plastic situaţia creatorului şi cea a creaturii:
epocii, Heidegger, în cea de-a doua fază Deocamdată suntem orizontul teologiei Anonim nu este însă ca a omului, o facultate (Pentru a zădărnici infinita teogonie şi
a gândirii sale, a pregătit emanciparea clasice. În continuare, apar primele pro­ pozitiv-realizatoare, ci în primul rând o consecinţele ei, anarhia,
de metafizică, anticipând deconstrucţia bleme: „[Marele Anonim] este... un gene­ facultate în serviciul unei uriaşe tăgăduiri“.
dérrideană, post-structuralismul lui Deleuze rator de Dumnezei echivalenţi. Marele A patra caracteristică a divinităţii blagiene Dumnezeuîşi anuleazăvoit posibilităţile
sau post-modernismul unui Lyotard. Cu Anonim fiinţează sub presiunea unei este tocmai această cenzură. generatoare. Oricare din ordinele
toate acestea, opera lui Blaga aparţine sarcini imanente lui, al cărui deznodământ existenţiale ale lumii, cu nenumăratele ei
unui Zeitgeist vitalist, dominat de teorii natural ar fi o nesfârşită teogonie“. Dacă Iată miza filosofului român: discursul forme, tipare, nu este decât un Dumnezeu
ştiinţifice şi de post-nietzscheanism. Marele Anonim ar genera (în mod direct), său comunică în primul rând ruperea de mutilat. Omul este un Dumnezeu infinit
În primul rând, stilul matur al lui Blaga satisfăcându-şi apetitul creator, nu ar mai teologia clasică. Mitul „genezei“ este mutilate; tot aşa, toate fiinţele sunt
este o combinaţie de metaforă şi concept putea asigura hegemonia sistemului, al invalidat, şi nu numai: filosofiile moderne Dumnezei în diversă măsură mutilaţi,
(un melanj de poezie şi filosofie), care cărui centru este, pentru că Dumnezeii ale alterităţii divine, din care îi numim pe in statu nascendi. Suma „integrată“ a
marchează o conştiinţă de modernitate secunzi (copii de o complexitate sporită) i-ar Buber sau pe Lévinas. Cu alte cuvinte, dumnezeilor mutilaţi este „lumea“. Orice
târzie, iniţiat fiind acest trend şi acest asalt ameninţa autoritatea. Astfel, posibilităţile Dumnezeu nu mai este „tu“-ul fundamental creaţie este un act de maximă mutilare).
de Schopenhauer, şi definitiv consacrat de lui reproductive sunt virtuale „căci din pentru autenticul „eu“ uman, pentru că Această critică a „stării“ creaturii se
Nietzsche. Acest discurs dualist (în două dezlănţuirea procesului reproductive ar subiectul uman nu mai este construit după bazează pe un principiu paroxistic, cel al
registre: unul literar şi altul filosofic), rezulta fie alte toturi divine, adică tot atâtea tiparul „chipul şi asemănarea“. Diferenţiala creaţiei care distruge. Mai corect spus, al
de două ori elocvent (plastic şi bine sisteme autarhice care s-ar sustrage pazei şi divină este o „structură virtuală absolut creaţiei controlate şi cenzurate: creatura
fundamentat) este continuat de filosofii controlului central, fie sisteme egocentrice simplă“ – prin integrarea mai multor „mutilată“ fiind în disanalogie de „chipul
vitalişti (Spengler, Klages sau Simmel), care ar încerca să se substituie întâiului şi diferenţiale, fiinţa umană este creată, ea şi asemănarea“ Divinităţii.
care au influenţat generaţia anilor ‘30 din tuturor celorlalte. In amândouă cazurile nemaiavând apanajul „complexităţii“ (decât
România, cele mai notabile eforturi fiind s-ar declara, într-un fel sau altul, o gravă relative) şi al autarhiei. Această rupere de să-L îmbrăţişez
cele ale lui Cioran (Pe culmile disperării, teoanarhie“. orizontul teologiei (şi ontologiei) clasice şi să-L rog să-mi ierte
Schimbarea la faţă a României) sau ţine de mai mulţi factori: critica subiectului
Eliade (trăirismul din Huliganii). A treia Apare o a treia caracteristică a Marelui făcută de Stirner, disoluţia nietzscheană toate păcatele mele
caracteristică a stilului blagian ar fi acea Anonim, implicită în textul blagian: pentru a structurilor de subiectivitate, cât şi şi ale greşiţilor mei
coerenţă şi elocvenţă perfectă, care ar putea a-şi păstra supremaţia, Dumnezeu este un „victoria“ existenţialismului din anii ’30. săvârşite cu voie
proveni din perspectivismul lui Ortega y organ de control. Relaţia Marelui Anonim Prima şi ultima insistă asupra elementului şi fără de voie
Gasset. O complexitate (de genul vertijului cu virtualele toturi divine este o relaţie de de stranietate (sau in-umanitate) prezent cu gândul sau cu fapta
conceptual) este enunţată prin concizie putere. Divinitatea dispreţuieşte competiţia în conceptul de sacru (,,Fremdheit ist ein Dar soarele
şi simplitate matematică, fără ca autorul sau concurenţa : dacă ar crea direct o Kennezeichen des Heiligen“ – (spunea se înalţă maiestuos
să cadă în reducţionism. Într-un rezumat, clonă perfectă (de aceeaşi complexitate Stirner) sau „alienitatea este un simbol al incendiind toată marea
calităţile lui Blaga ar fi: cunoaşterea structurală şi substanţială), ar putea pierde sacrului“), pe când Nietzsche (desluşit de cărarea de foc dispare
limbii literare ( aptitudinea sa de poet ), controlul absolut. Astfel, făcând o trimitere Vattimo) spune făţiş: Dumnezeu este mort. iar eu rămân singur
capacitatea de a manevra două registre neconvenţională la ştiinţele politice, avem Dumnezeu nu mai poate da structurile de cu braţele larg deschise
stilistice (fără a deveni supărător metaforic un sistem cu un singur hegemon, care identitate (eu = eu) ale subiectului. Astfel, în faţa Eternităţii
sau sensibil dogmatic) şi matemizarea sa nu permite creşterea sau creaţia unui alt Dumnezeu nu mai poate legitima. De unde aşteptând înfrigurat
strălucită, care dă elocvenţă. (virtual) hegemon. Sistemul cu un singur distanţa (sau chiar prăpastia) dintre subiectul mirajul zilei următoare
Pe scurt, cartea lui Blaga este o Poveste hegemon este prin definiţie instabil. Este o supus imanenţei şi orizontul transcendent. când mut de mirare
(deci nu o micro-povestire fragmentară, care teoremă, pe care o cunoştea printre alţii şi În al doilea rând, un alt model al genezei infinitul mă va contopi
nu poate fi folosită drept sursă de legitimare) Eminescu, care în mitodrama sa epopeică este invalidat: cel plotinian, al divinităţii cu veşnicia-i necruţătoare …
despre apetitul creaţionist al Marelui Decebal repeta obsesiv:„ Păstrează Romei generoase care creează dintr-un preaplin.
Anonim, ce trebuie cenzurat pentru a nu un rival...“ „Marele Anonim nu se va Divinitatea blagiană are dimpotrivă o
degenera în teoanarhie. Un prim indiciu că manifesta decât prin acte reproductive cu voinţă „negativă“: ea îşi cenzurează
eseul blagian concepe tocmai o detaşare de obiectivul minimalizat [din ambele puncte apetenţa creaţionistă. Facultatea sa de bază
teologie, este acest apofatism din conceptul de vedere: substanţial şi structural]... Un este una prohibitivă.
divin: Dumnezeu nu mai este numit. Pentru astfel de rezultat poate fi numit o diferenţială
el trebuie inventat un concept-mască şi care Astfel la Blaga avem un tablou oarecum
să indice şi să arate mai mult, fără a numi.
Metafora folosită, stranie într-un discurs Valeriu CÎMPEANU
metafizic, are următoarea însemnătate:
Dumnezeu a slujit, în întreaga istorie La Sartis
metafizic-teologică drept o metonimie şi o
justificare pentru dreptate, echilibru, lege, La Sartis soarele s-a trezit Pescăruşii spintecă
adevăr sau fiinţă. Renunţând la această dis de dimineaţă răcoarea dimineţii
linie de gândire, Blaga prin ne-numirea (şi cu noaptea-n cap cu ţipetele lor stridente
resemnificarea) lui Dumnezeu prin Marele Printre genele-i azurii încreţind luciul argintiu
Anonim, ne explicitează o invalidare a privesc piscurile al valurilor clipocinde
conceptului de Dumnezeu. Metafora muntelui Athos ce-mi muşcă nisipul
Marelui Anonim lărgeşte sfera noţiunii de cum se aprind plajei de sub tălpi
Dumnezeu (în care încape melanjul dintre din ce în ce mai mult cărându-l în larg
Dumnezeul justiţiar din Vechiul Testament tot mai intens incendiind norii cu gândurile mele
şi Dumnezeul philiei din Noul Testament, cu chip de îngeri, Brusc, soarele aprinde
dar şi înţelepciunea buddhistă şi islamică, zâne şi Feţi-Frumoşi cărarea de foc
fără a uita de tradiţionalismul panteist până la mine
care este reprezentat în drama Zalmoxis), cu irizări aurii
până la elemente contrastante şi gnostice de parcă-L aştept
(Marele Anonim este Dumnezeul demon). pe Dumnezeu
Propunerea blagiană de re-semnificare a să vină la mine
divinului are o justificare contemporană cu
cea a teologiilor morţii lui Dumnezeu.

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 25

Cum vorbim

Cum scriem Cecilia Formantul lexical semi-

CĂPĂŢÎNĂ (semiautostrăzi, semivedete, semiprofesionişti)

S emi­ este un element de şi „de tranziţie“: semiarbust, semideşert, semidoct, semi-site, semiautostradă, (ţară) Absenţa multor asemenea compuse din
compunere savantă de origine semiporţelan ş.a. semidemocratică, semidragoste, semicristal dicţionarele româneşti, în ciuda frecvenţei
latină,aflatîntotdeaunaîn poziţie ş.a. Referirea la statutul de „hibrid, metis, superioare, nu poate trece neobservată:
iniţială în cuvânt: semiobscur, semicerc, Imprecizia cuantificării „dispune“, în corcitură“ apare în: pisică semi-persană. (lapte) semidegresat, (apartament) semide­
semiconştient. Dicţionarul invers al limbii limba română, de mijloace lingvistice bo- Lângă semnificaţia „parţial“ pot apărea comandat, semiconştient, semiconştienţă,
române include 299 de cuvinte cu acest gate şi variate. Dintotdeauna, românul şi adverbele aproximării propriu-zise semialtitudine, semiprofesional (nu sunt
formant, dintre care 155 de substantive, 143 a preferat o apreciere aproximativă unei „aproximativ, aproape, cam, circa, vreo“ înregistrate nici în DEX, nici în DOOM,
de adjective şi un verb: a semiindustrializa. evaluări exacte. Afirmaţia poate fi argu- din cuvinte ca: seminud, semidezbrăcat, nici în MDA). În schimb, apar cuvinte cu
Cu această frecvenţă, se situează după auto, mentată şi cu inventarul bogat în cuvinte semicomentariu, semispam, semieşec, semi- frecvenţă net inferioară, ca: semideponent
micro, pseudo, dar înaintea altor formanţi: şi grupuri de cuvinte care exprimă apro- succes, (sesiune) semiterminată, semirigid, (în sintagma verb semideponent = verb
super, electro, stereo, mini. ximarea: cam, circa, vreo, aproximativ, activ ca sens care are unele forme ce se
În DEX, semi- apare cu semnificaţia aproape „aproximativ“, în jur de, un fel semicentral, semitransparent, semiuscat, conjugă după diateza activă, iar altele după
„jumătate de“ sau „pe jumătate“ şi cu de, un gen de, un soi de, destul de, suficient diateza pasivă. Poate apărea în DSL, nu
precizarea că acest element de compunere de, îndeajuns de, mai mult sau mai puţin, semirotund, (păr) semiscurt, (barcă) semi­ în DEX!), semiconsonantă, semiproletar,
„serveşte la formarea unor substantive şi a pe la (ora trei), ceva de genu’, între două nouă, semiimunitate, (apartament la roşu semiproletară.
unor adjective“. sau) semiroşu, semileşin, semiarid ş.a. Însu-
DOOM2 nu-l înregistrează, din cauza vârste, mâine­poimâine, cât pe ce, ceva­ şirea „compus din contrarii, paradoxal“ e Pe de altă parte, explicaţia imprecisă
unei convenţii (evidente, dar neprecizate prezentă în: semiglumeţ, semiserios, semi- sau confuză a semnificaţiei unora dintre
în introducere!) pe baza căreia numai ceva, cineva, ceva, careva, câtva, oarecare, măsură, semioclusiv, semioficial, semirasă, compusele cu semi­ e inacceptabilă. Cu-
elementele de compunere devenite semisat, semiveghe, semisomn, semizeu ş.a. vântul semiaderent, de pildă, este explicat
cuvinte independente prin dobândirea oarece, oarecum, cândva, cumva, undeva, în DEX prin două atributive negative, şi nu
unei semnificaţii adjectivale, uneori Constat existenţa aspectelor pleonasti- pozitive: „care nu aderă, nu se prinde bine
adverbiale, chiar substantivale sunt incluse (nu) cine ştie ce, cine ştie cine / cât / unde / ce sau / şi ironice: (fotograf) semiamator, de ceva“ (negarea acţiunii de prindere sau
în inventarul lexical. De pildă: super – când / cum, nu se ştie cine / ce / care / cât / categorie semimijlocie, semiautostradă, de aderenţă a unei anumite suprafeţe de
adjectiv şi adverb, auto ­ adjectiv, zoo – cum / unde / când, te miri cine / care / ce / semisavant, semicivilizat, semiorăşel ş.a. altă suprafaţă, polisemantismul verbului
substantiv (De ce nu şi adjectiv? Exemple: cât / unde / când / cum ş.a. a adera şi absenţa unui context lămuritor
parc zoo, grădină zoo, hotel zoo, coafură În privinţa actualizării sale, elementul favorizează confuzia). La fel, explicaţia
Consider că multe dintre adjectivele de compunere semi­ apare astfel: cuvântului semianarhist te trimite cu gândul
zoo, produse zoo, haine zoo, tricou zoo, cu formantul lexical semi­ pot fi adăugate la o doctrină, nu la adeptul acesteia, prin
inventarului de mărci ale aproximării, – semi­ + cuvânt: semicerc, semiobscur, cuvântul „anarhism“ din atributiva „care
farmacie zoo ş.a.), stereo­ adjectiv, micro­ deoarece vorbitorul plasează subiectiv semizeu; are, în parte, caracteristicile anarhismului“,
substantiv (De ce nu şi adjectiv? Exemple: caracteristica exprimată, sub nivelul sau căci „anarhism“ e o doctrină, un curent
microfermă, microproiector, microcăşti, aproape de nivelul semnificaţiei adjectivului – semi­ + alt element de compunere (+/- politic, o atitudine sau o stare, în niciun caz,
microîntreprindere ş.a.), mini­ adjectiv, component: semianalfabet „care abia ştie să element de compunere) (+/-cuvânt): semi­ o persoană.
maxi – adjectiv, video – substantiv şi scrie şi să citească“, semibarbar „care este
adjectiv ş.a. Stabilirea acestui statut ar aproape în stare de barbarie“, semicentral microanalitic, semiporno, semiautonom, După opinia mea, toate elementele de
merita un comentariu mai amplu. O primă „care este situat în apropierea centrului compunere trebuie înregistrate şi însoţite
folosire independentă a oricăruia dintre unei localităţi (mari)“. Pe noi, românii, (jocuri) semiretro, semiautostradă, semi- de precizări asupra: semnificaţiei sau sem-
aceste elemente pare a fi fost cândva şi nu măsuratul atent ne caracterizează, nonsens ş.a.; nificaţiilor, locului ocupat în compus, re-
chiar este, în clipa de faţă, aceea de adjectiv. ci graba lucrului făcut „din ochi“, nu gulii de scriere, tipului de compus în care
Nu înţeleg de ce, în absenţa unor statistici învăţatul unei meserii, ci „furatul“ ei. Prin – semi­ + cuvânt derivat cu prefix (± apare, iar, când e cazul, asupra statutului
şi a unui corpus de texte, lexicografii nu urmare, rezultatele acestei cvasiunanime sufix): seminesimţit, semidisfuncţie, semi- morfolexical dobândit. O tendinţă relativ
utilizează măcar motoarele de căutare care superficialităţi nu pot fi decât: cârpeala, decomandat ş.a.; recentă este aceea a utilizării independente
le pot da oarecare siguranţă în deciziile pe peticeala, păcăleala, poceala, pripeala, a elementului de compunere.
care le iau. – independent, cu semnificaţie adjec-
rasoleala, repezeala, scorneala, stâlceala, tivală: (trei camere) semi, pâine semi; DOOM­ul, în special, trebuie să în-
Aflăm, din capitolul introductiv al registreze cuvântul nou provenit din for-
acestui dicţionar, că toate compusele cu tărăgăneala, încropeala şi alte multe ... – semi­ + împrumut recent neadaptat: (ţi- mantul lexical. În ediţia nouă, asemenea
elemente de compunere se scriu sudat, –ele. nută) semicasual, (anvelope) semislick ş.a. cuvinte precum: foto (din aparat foto,
într-un cuvânt deci. În pofida acestei şedinţă foto, album foto, galerie foto,
reguli, scrierea nesudată are mulţi adepţi, Iată de ce simt nevoia de a nuanţa şi a Semnalez tendinţa de îmbogăţire a servicii foto, cameră foto, imprimantă foto,
căci încălcarea regulilor le pare unora a fi delimita semnificaţiile din MDA. Lângă lexicului cu astfel de compuse. Alături
liberarea supremă. semnificaţia principală „jumătate“, pot de adjective şi substantive, se creează accesorii foto, echipament foto, specialist
apărea sinonimele adjectivale „mediu, verbe, de la care se folosesc mai cu
Potrivit Micului Dicţionar Academic, mijlociu, intermediar“, cu mult mai potrivite seamă infinitivele lungi şi participiile foto), electro (piese electro, produse electro,
formantul lexical semi­ are patru semni- în exemplele următoare: semiînălţime, adjectivale: a semistructura, a semifabrica, specialist electro, instalaţii electro, sistem
ficaţii „înrudite“, de la cuantificarea exac- (categorie de box) semigrea, (chitară) a semiconfirma, a semiutila, a semiintegra, electro) ş.a nu sunt înregistrate.
tă „jumătate“: semicerc, semilună, semi- semiacustică, semiconductor, (ciorapi) a semidezorganiza, a semirecenza ş.a. În
centenar, semiperioadă, semibarieră ş.a. semigroşi, semidistanţă, semifond ş.a. O urmă cu 11 ore, nu au dorit să completeze În cazul lui semi­ se impune precizarea
la cuantificări inexacte ca „(relativ) pu- semnificaţie diferită poate fi „precedent, formularele în prezenţa recenzorilor, suplimentară că se află în relaţie de
ţin“: semimobilat, semiprofesional, (bob) anterior, care precedă ultima etapă a s­au putut semirecenza pe site­ul www. paronimie cu un alt element de compune-
semilung, semicultură ş.a., „parţial“: unui proces, a unei acţiuni“ care apare recensamantromania.ro (www.bitpress.ro/ re savantă, semio­ „referitor la semne“,
semioficial, semicalc, semicomă, (între­ în cuvintele: semifinală, semifinalist, articole). „semn“, „simptom“, „semnal“: semiolog,
bare) semiretorică, semidecomandat, semifinisat, semifabricat, semipreparat, semiologie, semiografie, semiotică.
semiconştient, (anvelope) semiuzate ş.a. (pâine) semicoaptă, semifinit, semiprodus Cred că prezenţa elementului de
ş.a. Tot în seria de mărci ale aproximării, compunere semi­ are şi semnificaţia unui Două semiautostrăzi avem! De semi­
fără sau cu nuanţă ironică, poate fi morfem gramatical, putând marca gradul vedete şi semiprofesionişti, geme ţara! Pe
plasată semnificaţia „fals, aparent, care comparativ de inferioritate al adjectivelor, când, autostrăzi, vedete şi profesionişti?
se aseamănă cu ceva superior“: (piatră) mai cu seamă al celor care nu admit grada-
semipreţioasă, semiintelectual, semisavant, rea intensităţii: semimetalic, semirotund,

semigros, semiterminat, semisolid, semi­

permanent, semiinfinit, semifinit, semiîn-
chis, semideschis, semiliber, semilichid,
semilucid, semiempiric etc.

Calendar noiembrie 10 nov. 1945 – s-a născut George Ţărnea, în 26 nov. 1901 – s-a născut Mihail Drumeş,
com. Sirineasa, jud. Vâlcea (m. 1 mai 2003); în Ohrida, Iugoslavia (m. 27 febr. 1982,
3 nov. 1924 – s-a născut Grigore Beuran, în 6 nov. 1914 – s-a născut Alexandru Mitru, în 12 nov. 1947 – s-a născut Nicolae Diaconu, în Bucureşti);
satul Răşina, com. Ţicleni, jud. Gorj (m. 23 Craiova (m. 1989); Ţicleni, jud. Gorj (m. 26 iulie 2005); 27 nov. 1939 – s-a născut Nicolae Manolescu,
februarie 1999, Cluj); 7 nov. 1897 – s-a născut D. Ciurezu, în Pleniţa, 13 nov. 1909 – s-a născut Eugen Ionescu, în în Râmnicu-Vâlcea;
3 nov. 1866 – s-a născut Traian Demetrescu, în jud. Dolj (m. 5 ianuarie 1978, Sibiu) Slatina (m. 28 martie 1994, Paris); 27 nov. 1951 – s-a născut Florea Miu, în com.
Craiova (m. 29 aprilie 1896); 7 nov. 1942 – s-a născut Cornelia Cîrstea, în 14 nov. 1902 – s-a născut Constantin Chioralia, Vedea, jud. Teleorman;
3 nov. 1938 – s-a născut Nicolae Dragoş, în com. Recea, jud. Argeş; în Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 decembrie 1986); 27 nov. 1937 – s-a născut Riri Margareta
com. Glogova, jud. Gorj; 8 nov. 1935 – s-a născut Dumitru Bălăeţ, 16 nov. 1947 – s-a născut George Voica, în Panduru, în com. Budeşti, jud. Lăpuşna (astăzi
4 nov. 1958 – s-a născut Ionel Buşe, în com. în sat Buzeşti, com. Crasna, jud. Gorj (m. 5 com. Frânceşti, jud. Vâlcea; Republica Moldova);
Târgul-Logreşti, jud. Gorj; februarie 2009); 19 nov. 1936 – s-a născut Iulian Negrilă, în 28 nov. 1949 – s-a născut Mihaela Andreescu,
5 nov. 1933 – s-a născut Ilie Purcaru, în 9 nov, 1936 – s-a născut Nicolae Calomfirescu, com. Albeşti, jud. Olt; în oraşul Roman, jud. Neamţ;
Râmnicu-Vâlcea (m. 11 octombrie 2008); la Turnu-Severin (m. 7 septembrie 2011); 21 nov. 1933 – s-a născutAnghel Dumbrăveanu, 28 nov. 1941 – s-a născut Eugen Negrici, în
5 nov. 1933 – s-a născut Elena Zarescu, în 10 nov. 1937 – s-a născut Ioana Bantaş, în în com. Dobroteasa, jud. Olt; Râmnicu-Vâlcea;
satul Popeşti-Deal, com. Goleşti, jud. Vâlcea; Slatina (m. 7 decembrie 1987, Bucureşti); 23 nov. 1933 – s-a născut Stancu Ilin, în com. 29 nov. 1958 – s-a născut Carmen Firan, în
Fărcaşele, jud. Olt; Craiova.

26 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Un eveniment clujean
PARHON PUCK – 2011

L a Cluj-Napoca s-a desfăşurat nu numai memoria afectivă a micilor celei mai tinere interprete, Mirabela Valea, festival. În acest sens, un prim exemplu
cea de-a zecea ediţie a Fes­ spectatori, dar şi pe aceea a însoţitorilor pentru creaţia din rolul titular. nefericit l-a dat spectacolul cu Avarul, de
tivalului internaţional „Puck“, acestora din rândul părinţilor, al bunicilor la Teatrul de păpuşi din Baia Mare, în regia
dedicat teatrelor de păpuşi şi marionete. şi al cadrelor didactice din sălile de Pe cea mai înaltă treaptă a podiumului remarcabilă a lui Gavriil Pinte, nominalizat
Organizat de către Teatrul de păpuşi concurs. s-au aflat patru spectacole de un şi premiat cu 12 ani în urmă la Festivalul de
„Puck“ din municipiu, cu sprijinul convingător profesionalism, care au generat păpuşi de la Galaţi. Oare de atunci şi până
Ministerului Culturii şi Patrimoniului Argumentele laureaţilor astăzi nu s-a mai întâmplat nimic important
Naţional, al Consiliului judeţean, Primăriei Spre a începe în ordinea înmânării Personaje din Spărgătorul de nuci în viaţa acestei instituţii, care să merite a
şi Consiliului local, într-un larg parteneriat distincţiilor, ne vom opri la câteva poposi în festivalul clujean din 2011?
cu Radio România Cultural, TVR şi alţi spectacole încununate cu menţiuni, demne nu numai o gălăgioasă bucurie în public,
reprezentanţi mass media, festivalul s-a de aşteptările publicului, aşa cum ne-au dar şi temeinice motive de interes pentru O altă „abatere“ de la legile nescrise
bucurat de un viu interes şi o audienţă pe asigurat şi prof. Szyebeni Zsuzsana din colegii de breaslă şi tinerii viitori păpuşari ale competiţiilor de acest fel a făcut ca
Ungaria, o prietenă fidelă a festivalului, participanţi la festival. Premiul ce a definit două scene din ţară, Teatrul de animaţie
Stop-cadru din Prinţul fericit scenografa Eugenia Tărăşescu Jianu, vioiciunea spectacolului şi pitorescul „Bacovia“ din Bacău şi Teatrul pentru
Roxana Croitoru, critic de teatru şi personajelor alcătuite din actori, păpuşi şi copii şi tineret „Vasilache“ din Botoşani, să
măsură, prilejuind explozii de bucurie şi consilier la Naţionalul clujean, şi Raluca marionete, a revenit Teatrului de animaţie vine în festival nu numai cu acelaşi text,
aplauze generoase, atât la sediu, cât şi în Tulbure, secretar şi consilier la Teatrul „Ţăndărică“ din Bucureşti, pentru Alice lucru necondamnabil, dar şi cu montări
celelalte locaţii clujene, ca Teatrul Naţional „Ţăndărică“, reprezentante ale juriului. O în ţara minunilor, după Lewis Carroll, aproape identice, realizate de aceiaşi artişti,
„Lucian Blaga“, Opera Maghiară, Cercul menţiune a revenit spectacolului cu Prinţul în versiunea, direcţia de scenă, ilustraţia regizorul-scenarist Valentin Dobrescu şi
Militar, Academia de Muzică „Gh. Dima“, fericit, în regia lui Laszlo Vadas, realizat muzicală şi light-design-ul semnate de scenograful Mihai Pastramagiu, motiv
Auditorium Maximus şi sala „Gheorghe de Teatrul „Anton Pann“ din Rm. Vâlcea, Alice Barb. pentru care au cules doar aplauze din sală,
Harag“ a Facultăţii de Teatru şi Televiziune. apreciat pentru simbioza armonioasă fără să intre în vederile juriului.
În miezul unui carusel artistic record din dintre cuvânt, evoluţia actoricească şi Un omagiu plin de culoare şi virt­u­
luna octombrie, care a numărat în ţară nu transparenţa poetică a imaginii, cu accent ozitate la adresa teatrului cu măşti, populat De ce un eveniment?
mai puţin de douăzeci de festivaluri de pe un delicat „teatru de umbre“. A surprins adeseori de umorul contagios al unor Dincolo de spectacolele la care m-am
teatru (!), reuniunea-concurs a păpuşarilor plăcut şi spectacolul Teatrului „Prichindel“ scene de teatru în teatru, demers încununat referit, festivalul clujean a găzduit câteva
şi marionetiştilor, găzduită la Cluj-Napoca, şi el cu un premiu, ne-a fost oferit de manifestări de certă probitate şi remarcabilă
şi-aapropiatmeriteleunuievenimentdistinct Clipe de viaţă în... Ţara minunilor gazde, Teatrul „Puck“, prin spectacolul altitudine instructivă şi culturală. Mă refer,
şi distins atât prin calitatea manifestărilor, energic şi energizant cu Secretul magic, mai întîi, la reprezentaţiile studenţeşti,
cât şi prin atmosfera sărbătorească, de din Alba Iulia, o prezenţă familiară la inspirat de opera lui Carlo Gozzi, în regia cum au fost acelea cu Lecţie deschisă, de
respect reciproc, colegialitate şi dăruire ultimele ediţii ale festivalului clujean, dar Monei Marian şi scenografia semnată
profesională, atmosferă vegheată de acum răsplătită cu menţiune pentru ritmul de Eugenia Tărăşescu Jianu şi Cătălina „Păzitorul timpului“, ieşit din mâinile Anei Ponta
eforturile competente şi izbânditoare ale antrenant şi muzicalitatea reprezentaţiei Chirilă, în care am recunoscut o echipă
staff-ului clujean, alcătuit din regizoarea tinereşti cu Cine va păzi clopoţeii, după de excelenţi interpreţi, în frunte cu Dana la Universitatea de Arte din Tg.Mureş, cu
Mona Marian, directoarea festivalului Viorica Hubert Rogoz, în regia Teodorei Bonţidean şi Călin Mureşan. Revenit pe Improvizaţii, datorată facultăţii clujene de
şi a Teatrului „Puck“, Daniela Vartic, Popa. Prima întâlnire edificatoare cu scena festivalului, apreeciatul interpret teatru şi televiziune, şi, poate mai puţin
coordonator, Petho Lorand şi Dana marionetele a fost prilejuită însă de şi mânuitor Paly Janos, din Ungaria, ne-a inspirat, cu Micul prinţ, de la Universitatea
Bonţidean, şefi de secţie ş.a. spectacolul bine construit cu Spărgătorul dat încă o dată măsura măiestriei sale „I.L.Caragiale“, manifestări ce au deschis şi
de nuci, după E.T.A. Hoffmann, în regia profesionale, în spectacolul cu Viteazul ele calea tinerilor artişti către confruntarea
Dincolo de premiile acordate de un lui Cristian Mitescu, datorat Companiei Janos, obţinând un premiu pentru virtuţile cu publicul şi cu exigenţele proprii
juriu alcătuit de specialişti din ţară şi din bucureştene „Muşchetarii“, care a coincis comunicării permanente cu spectatorii. unui festival internaţional. La acestea
cu cea dintâi participare a unui colectiv În ultima zi de festival, am fost martorii trebuie să adaug atelierele profesionale
Sarkadi Bence în recital artistic independent în festivalul clujean, unui strălucit recital cu marionete oferit de de o manifestă atractivitate, conduse de
răsplătită şi ea cu o menţiune. Pentru ex­ artistul maghiar Sarkadi Bence, care pentru Luminiţa Vălean şi de Svetlana Nechita
străinătate, pot spune că marele câştigător presivitatea relaţiei actor-păpuşă, în ca­ iscusinţa şi umorul dovedite în spectacolul din Canada, al cărei seducător workshop
al competiţiei a fost însuşi publicul, re adeseori personajele erau alcătuite cu Figura ex machina, a încheiat seria intitulat Păzitorul timpului şi-a aflat o
beneficiar al celor 22 de spectacole de o din păpuşi cu capul interpreţilor, iar celor patru premii din actuala ediţie a minunată complementaritate în Expoziţia
notabilă diversitate de expresii scenice şi scenografia se dezvăluia prin imense festivalului. de păpuşi realizată cu deosebit rafinament
provocări emoţionale capabile să populeze cercuri în mişcare, ce sugerau imaginea de prestigioasa artistă Ana Ponta din
unei lumi pe dos, a primit o menţiune şi Câteva erori regretabile Bucureşti, găzduită la Muzeul de etnografie
spectacolul cu Tótágas, adus în festival de Nu numai aceste spectacole s-au bucurat din Cluj-Napoca.
Teatrul maghiar „Vojtina“ din Debrecen. de aprecierile şi aplauzele publicului, dar,
Un prestigios colectiv artistic, de multe ori în mod firesc, nu toţi participanţii îşi pot Nădăjduim astfel că veritabilul
premiat de-a lungul anilor, Teatrul „Ariel“ vedea răsplătite eforturile printr-o prezenţă eveniment cultural-artistic clujean din
din Tg. Mureş şi-a onorat cartea de vizită pe podiumul laureaţilor. Din păcate, au fost miez de toamnă deschide o fereastră către
cu Pinocchio, juriul acordând o menţiune şi spectacole care, pur şi simplu, s-au exclus noi orizonturi de interes şi de bucurie
de la „judecata“ menită să stabilească estetică pentru ediţiile viitoare ale acestui
ierarhia valorică din această ediţie de festival.

Scrisul RomânescFilm Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 27

La trecerea unui anume Ciulei Decupaj Timotei
Motto: „ Frunzele cad şi cad, de undeva foarte de sus,
URSU
De parcă livezile ar muri în ceruri...“
regizorului ce trebuie să facă... actorul
C ad, silabisit, frunzele toamnei. Rainer Maria Rilke Ciulei?!!... Dragă tovarăşă directoare,
Sfârşit de octombrie. Încă odată, aşa ceva e absolut ... inoperabil! ...Or,
un început de sfârşit. centimetru de peliculă. Salcia emitea acum – că da, primeşte cu bucurie, mai ales poate vreţi să ne puneţi, amândurora,
un... alt supervizor? Vitanidis, Francisc
pretenţii de virtuţi electronice. Aşa umedă dacă voi face astfel încât să nu depăşim Munteanu, Geo Saizescu?!... (Şi... zâmbet
conclusiv.) Ce credeţi...?
şi putredă cum era! „vreo 20 de zile de filmare“, căci ne-am
...Uite, aşa a debutat Timotei Ursu,
Pentru mine tot cad de vreo şapte Punând deoparte „pentru vremuri mai intercala cu obligaţiile de ultime filmări exact acum 40 de ani, fără niciun
supervizor... Şi asta doar graţie unui OM,
decenii; şi tot nu m-am învăţat minte cum bune“ decupajul Septembrie, socotit şi post-sincron la filmul Facerea Lumii care nu se va opri doar la atât: când –
după prima lună de filmări – actorul Emil
că ar fi un „dat“ şi „asta-este, e vremea să inacceptabil conform noilor „cerinţe prog­ ramat să aibă premiera în vara Hossu s-a îmbolnăvit (grav: hepatită
infecţioasă!) iar direcţia de producţie, în
te obişnuieşti“. Adevărul e că în fiecare educative ale cinematografiei socialiste“ a­celuiaşi an... Toate păreau să meargă mână cu diagnosticul medical inatacabil,
a concluzionat că singurele alternative
toamnă cad alte frunze; iar consolarea că m-am întâlnit cu o povestire dintr-un strun­ ă, directorul filmului – Gheorghe sunt fie „refilmarea integrală cu alt actor
principal“ (eram la jumătatea filmărilor!),
rădăcina înfiptă temeinic în adâncuri ar fi o volum de Constantin Stoiciu. Acoperişul Pârâu – a şi obţinut semnăturile actorilor fie... anularea filmului, ne-am întâlnit din
nou în cabinetul de la Teatrul Bulandra,
garanţie de viitor nu mă linişteşte neam!... de sticlă avea, într-adevăr, ceva din pe contractele de film. Când – lovitură noi doi, Liviu spunându-mi – cu acelaşi
veşnic surâs în colţul buzelor:
Ce mă doare sunt frunzele de acum, pe astea neliniştea generaţiei căreia îi aparţineam de măciucă! – ni se comunică de la
– Dacă dumneata apleci acum steagul
amândoi, şi prozatorul şi eu: nemulţumirea Buftea că tocmai s-a luat hotărârea ca şi te predai, dacă accepţi şi nu crezi într-o
minune, poate mai bine să... să nu debutezi
faţă de „viaţa contemporană aşa cum toţi regizorii „tineri“ (socotiţi în grup: în film?... Ce crezi?!...

e“... Stoiciu schiţase şi un fel de sinopsis periculoşi! – între aceştia, în ordinea ...Şi „minunea“ chiar a venit! În iunie-
iulie am filmat – pentru televiziune –
cinematografic. L-am preluat, l-am rescris noilor intrări în producţie programate: marile inundaţii din acel an. Materialul s-a
încadrat ulterior – să zic: „de minune“?!
cu urgenţa foamei unui posibil debutant Gabrea, Ursu, Necşulea, Piţa, Veroiu, – în canavaua filmului nostru; iar în
septembrie Emil Hossu a revenit, eroic, la
gata să piardă trenul. Rezultatul s-a numit Băleanu etc.), începând din mai 1971 să filmări. În 13 decembrie 1971, la „Patria“,
sărbătoream premiera. Premiera unui film
Dincolo de ploaie, apoi Orele zborului fie supravegheaţi pe parcursul realizării în care interpretul lui Barcan a fost cel mai
„docil“, cel mai minunat partener pentru
(eroul era un tânăr pilot repartizat filmelor lor de câte un... „regizor mai tinerii săi colegi, cel mai respectat şi
îndrăgit om al echipei noastre de filmare...
anapoda, undeva prin provincie...). Cu supervizor, experimentat şi care, măi
Liviu Ciulei a interpretat în Decolarea
acest titlu proiectul a depăşit lecturile de tovarăşi, îşi va asuma răspunderea ultimul său rol principal. Filmografia lui
mai enumeră, până în 1978, câteva roluri;
aprobare, intrând în producţie la Buftea, pentru unitatea artistică şi ideologică a toate însă episodice: în Dragostea începe
vineri..., în Muşchetarul român, în
în aprilie 1971... Pentru rolurile principale filmului!“... (Asta, o veritabilă premieră Falansterul şi tot aşa; niscaiva pasagere
portrete, unele uitate, toate cu enigmaticul,
„Paul Bentu“ şi „Valentina“ decizia mea mondială iscată de încâlcitele năluciri inconfundabilul său surâs nobiliar în colţul
gurii. Dar cât de... principal a fost ultimul
era luată încă de la rescrierea scenariului: activistice, pe cât de stupide pe atât de său „rol principal“, asta numai regizorul
Decolării o putea spune.
Liviu Ciulei Emil Hossu şi Monica Ghiuţă. În cel îndârjite, ale directoarei-generale Lucia
...Ceea ce am şi considerat de datoria
de al treilea rol principal, „Barcan“, îl Olteanu, era răspunsul la unda de şoc mea să fac, aşternând aici câteva frânturi
„încă verzi – de gând, prin noianul de
le plâng. Cine-mi garantează că mâinele doream – contrar tuturor sugestiilor şi pornită din Reconstituirea lui Pintilie!...) frunze galbene care pleacă împreună cu
livezile, să moară în ceruri. Fără doar şi
pomului lor va mai fi şi al meu?!... sfaturilor din jur – pe... Liviu Ciulei. Nu Şi, pentru că Liviu Ciulei „tot este acolo, poate plecarea lui Liviu Ciulei – la 88 de
ani – înspre alte lumi e tristă. Mai tristă
Mai ales că între frunzele care cad, atât pentru impresia general salutară a în distribuţie“ (!?), directoarea a decis ca decât alte plecări, chiar dacă în ultimii ani
n-am mai auzit mai nimic despre statura sa
desluşesc câteva, încă verzi. Verzi (ca interpretării rolului ofiţerului Klapka în Liviu Ciulei să fie supervizorul lui Timotei artistică. Şi chiar dacă o anume măsurătoare
– (care ne atenţionează că în utimele două
amintirile). propriul său film Pădurea Spânzuraţilor Ursu, urmând să i se adauge actorului, decenii o cincime din oamenii ţărilor cât-
de-cât-avansate decedează după „limita“
...Un „ferpar“ apărut prompt la New – filmul cu care avea să obţină râvnitul în contract, tot atât cât primea ca actor: celor 80 de ani) – ar socoti o astfel de
inevitabilă plecare drept „firească“. E un
York, pe Internet, ne anunţă decesul la trofeu al Premiului de Regie la Festivalul pentru „funcţia suplimentară!“... sfârşit de film de care nu scapă nimeni...
Totuşi, tristeţea vine – probabil – din
München a lui Liviu Ciulei, ajuns la 88 din Cannes în 1965! – cât pentru acuta „Care-i părerea Dumneavoastră?!...“ teama că cel plecat a luat cu el în neant o
groază de lucruri pe care le-am pierdut, pe
de ani; după ce, pasămi-te, ar fi „scăpat“ amintire de umanitate pitită sub o l-am întrebat pe Ciulei, de data asta – la care nu le-am înregistrat, şi care socotim
că ne-au aparţinut fără să ştim, măcar, că
cu ani în urmă dintr-o „Românie care-l aparentă mască de duritate, în rolul din telefon. există.

subestima“, îmbarcându-se pe un vapor. Că existau... Vorba Eminescului: „...
Lumina stelei ce-a murit/ Încet pe cer se
Evident, cel care a plecat astfel din ţara suie./ Era, pe când nu s-a zărit,/ Azi – o
vedem şi nu e...!“
lui n-a fost Liviu Ciulei. Respectatul

director al Teatrului „Bulandra“, unul din

fondatorii asociaţiei oamenilor de film

din România, primul regizor de cinema

român – după Ion Popescu-Gopo – capabil

să smulgă un major premiu juriului de la

Cannes şi personalitate a teatrului mondial

invitată prin 1980 la cele mai faimoase

şcoli ale Occidentului, nu avea nevoie de

un atare subterfugiu. Unanim consideratul

veritabil prinţ al artei româneşti a deţinut

mai tot timpul un „paşaport permanent“; el

inspira guvernanţilor comunişti sfiiciunea

spontană, inevitabilă, paralizantă, a salciei

faţă de stâlpul de telefon.

Răsucesc înapoi timpul şi mă opresc,

inevitabil, la anul când năzuiam să debutez

în filmul de lung-metraj. Numai că atunci, La premiera filmului „Decolarea“ (1971)
la început de an 1970, a explodat minunea

numită Reconstituirea, uimitorul, viteazul anteriorul său film, Valurile Dunării; şi Şi aici, şi acum, intră în scenă nu

film al lui Lucian Pintilie care punea pe care o vedeam curgând spre omenia „maestrul Ciulei“, nu regizorul reputat,

binişor bomba sub eşafodul totalitarismului similară a „Colonelului Barcan, şeful nu directorul celui mai apreciat teatru

„conducerii de partid şi de stat“. Reacţia staţiei AVIASAN din Cluj“ (unde fixasem românesc ci, simplu: OMUL Ciulei.

guvernanţilor a fost promptă: urmare a locul acţiunii)... Am fost avertizat că... (Repet: acceptând propunerea de

Tezelor din aprilie elaborate sub directul „Atenţie, nu e un actor docil, ci regizor; „supervisor“, venitul său contractual s-ar fi

ordin al cuplului ceauşist, în filmul şi vei avea dificultăţi!...“, apoi că filmările dublat; iar suma nu era nici pe departe una

românesc s-au luat măsuri radicale: nu din provincie îi vor deranja programul de colea...!). Omul-Ciulei s-a prezentat

se mai admit scenarii „discutabile“, se (era pe atunci nu numai apreciatul prim- la directoarea-generală Olteanu şi, în

schimbă – prin decizie a Comitetului regizor ci şi director al Teatrului Lucia colţul buzelor cu faimosul său zâmbet

Central al PCR – directorul (profesionist) Sturza Bulandra), ba mai juca – în paralel de lume bună, a întrebat-o (Mihai Opriş,

al Studioului Bucureşti, Petre Sălcudeanu – într-un film al lui Vitanidis şi „precis producător-delegat fiind de faţă!):

şi e înlocuit cu activista (de partid) Lucia nu va fi de acord!“... Mi-am zis că ce va – Va să zică eu să-l... supervizez pe

Olteanu, total nepricepută într-ale filmului conta e propria sa impresie, după lectura regizorul Ursu, da?!... Care regizor Ursu

dar executantă cu ochii legaţi a ordinelor decupajului... îi va spune actorului Ciulei ce şi cum să

venite „de la Cabinetul 2“; se stabilesc M-a invitat în cabinetul său, la teatru, facă; dar îi va spune numai după ce, mai

reguli drastice de cenzură a fiecărui să... mă felicite şi să-mi spună – elegant întâi, „supervizorul Ciulei“ îi va fi spus

28 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Rodica GRIGORE
Daniela VOICULESCU

Regăsiri şi recunoaşteri

Pentru cititorii familiarizaţi cu modul de a Fără îndoială, dureroasa revelaţie pe care o are Chieko în Poeme
scrie al lui Yasunari Kawabata, romanul legătură cu propria sa identitate şi familie nu e de anvergură
Vechiul oraş imperial, publicat în 1962, oedipiană, însă trebuie să recunoaştem că în universul a plouat
reprezintă, pe de o parte, încă o ocazie de a veni în contact calm şi senin al vieţii tinerei, ale cărui ritmuri fuseseră
cu lumea atât de specifică a prozei celui dintâi laureat marcate anterior doar de schimbarea anotimpurilor şi de verde închis, cufăr de dor,
japonez al Premiului Nobel pentru literatură, iar pe de alta, înflorirea plantelor, aceasta este trăită cu o intensitate care respirând pe zece aure
oportunitatea de a cunoaşte mai îndeaproape atmosfera impresionează chiar şi pe cititorul mai puţin obişnuit cu de lună plină, acel fairy
inconfundabilă din Kyoto. Fostă capitală a Japoniei între stilul kawabatian şi care, în consecinţă, nu poate fi uitată ultramarin, parfumat cu roşul
anii 1794 şi 1867, principal centru urban al Insulei Honshu, prea uşor. Căci povestea feerică pe care Shinge şi Takichiro frunzei de alun, tremurând
Kyoto este nu doar „vechiul oraş imperial“, ci şi locul i-o tot repetaseră delicatei Chieko referitoare la originea sa ca un sân mângâiat de tăcere.
unde dialectul vorbit are o eleganţă neegalată reîntoarcere la violet, curgere
în nicio altă parte a Japoniei, iar sărbătorile şi se vede destrămată cu brutalitate tocmai de irişi prin sângele palmelor
festivalurile tradiţionale configurează, aici, un de întâmplările ce iau, în Vechiul oraş unite de karma lui mai, adiere
univers unic, raportat în permanenţă la nişte imperial, locul destinului implacabil. cu ochi zâmbitor, de dragon
ritmuri care publicului occidental ar putea să-i Prin urmare, Chieko va trăi o maturizare tatuat pe pieptul simplităţii...
pară, la o primă şi grăbită lectură, perimate rapidă, descoperind că nu fusese găsită greierii cântă, broaştele se bucură,
sau, în cel mai bun caz, greu de înţeles – mai dormind sub ramurile unui cireş înflorit, a plouat... cu liniştea zebrelor...
cu seamă în contextul secolului XX. Tocmai de aşa cum crezuse ani de zile, ignorând
la acest punct de tensiune porneşte Kawabata, orice date mai veridice şi plăcându-i, în cerc închis
căci, după cea de-a doua conflagraţie mondială, fond, această poveste, desprinsă parcă
nici lumea şi viaţa străvechiului Kyoto nu din vechile legende care îl inspirau pe în ultima vreme,
mai sunt ceea ce erau în trecut. În plus, ca şi tatăl său adoptiv în crearea modelelor am desenat săgeţi!
în alte romane ale sale, scriitorul îşi include pentru chimonourile sale. Mai mult decât ieri, am desenat aşa...
în text majoritatea temelor preferate, abordate atât, toate acestea se petrec pe fondul o săgeată spre dreapta,
deja şi în creaţiile anterioare: copii orfani iubirii pe care fata o nutreşte pentru o săgeată, mare, spre cer,
sau abandonaţi încercând să-şi regăsească Hideo, un tânăr pasionat, la rândul său, o săgeată spre stânga...
rădăcinile, complicate jocuri simbolice şi/sau de arta realizării chimonourilor. Numai şi-am scris, cu litere de tipar,
vizuale mizând mult pe semnificaţiile oglinzii că, ajungând să le cunoască pe ambele pe braţele unui hotar...
şi ale repetatelor reflectări, meditaţia profundă asupra surori, nici chiar privirea ageră a acestuia, „peste voinţa mea nu trece nimeni!“
declinului lent, dar evident, al modului de viaţă tradiţional care nu dădea greş niciodată la alegerea culorilor ori a „rămâne linia invizibilă...“
japonez. Iar dacă, în Ţara zăpezilor, de pildă, Kawabata modelelor de ţesături nu mai e în stare să facă diferenţa,
îşi lua un simbolic rămas bun de la vechiul stil de viaţă al Chieko şi Naeko fiind, până şi pentru el, identice. De unde, între lacrima mea şi lacrima ta,
gheişelor şi, deopotrivă, de la străvechiul ideal al frumuseţii desigur, dureroasa confuzie, precum şi – la fel de dureroasa se leagănă hexagrama de argint!
feminine, iar în O mie de cocori descria, cu tristeţe, – pentru Chieko revelaţie că ea însăşi nu e atât de unică pe simt gustul de la ploaia cu soare!
degradarea milenarei ceremonii a ceaiului, Vechiul oraş cât crezuse. Desigur, ne aflăm pe teritoriul specific prozei şi înfloreşte golul desăvârşit!
imperial reprezintă o extraordinară elegie dedicată artei lui Yasunari Kawabata, atât de fascinat el însuşi, ca autor, stele albe, sclipiri... şi tu scrii,
confecţionării chimonourilor. În plus, într-un mod chiar mai de metafora oglindirii – pe care, de altfel o utilizase cu ţi se pare că pleci! şi eu scriu!
evident decât în Frumuseţe şi întristare, scriitorul reuşeşte succes şi în Ţara zăpezilor – şi de multiplele semnificaţii octava unui sâmbure de piersică
să descrie totul evidenţiind mai cu seamă individualitatea ale declinului lumii tradiţionale nipone, fapt evident mai plânge... „unde e a doua inimă?“
absolut unică a oraşului Kyoto, vechea capitală imperială, cu seamă în Maestrul de go. Pe de altă parte, avem de-a şi îngerul scrie! „nimic nu poate
pe care o priveşte şi o interpretează, chiar dacă, pe alocuri, face şi cu capacitatea specifică a autorului de a se raporta pătrunde într-un cerc închis...“
indirect, drept păstrătoare a trăsăturilor japoneze prin la universul credinţelor şi superstiţiilor japoneze, căci,
excelenţă şi a valorilor tradiţionale ameninţate de tendinţele se ştie, în lumea tradiţională a Arhipelagului, în anumite 14, numărul norocos
de occidentalizare şi de modernizare, adesea artificiale, epoci, naşterea de gemeni era considerată de rău augur,
ale ţării. Privit din acest punct de vedere, romanul de faţă astfel fiind explicată, indirect, şi decizia părinţilor naturali spirala îmi şoptea... apa era prea roşie!
se dovedeşte a fi mai mult un extraordinar poem în proză (de-acum morţi de mult) ai fetelor de a păstra doar una şi-am plecat pe aripa verde a destinului!
decât o veritabilă construcţie narativă, căci imaginile dintre ele şi de a o abandona pe cealaltă. priveam pământul... inima lui era un cerc
pe care autorul le accentuează la tot pasul au darul de a Prin urmare, naşterea iubirii în sufletul lui Chieko din nuferi albi! şi m-am aplecat pe umărul
configura un univers al simbolurilor ce se suprapun ori se este mereu pusă în legătură, pe de o parte, cu povestea speranţei, liniştea iubirii zâmbea, adevărul
întretaie cu scopul de a realiza tabloul global al unei lumi complicată a originii sale, precum şi, pe de altă parte, cu cuvintelor tale ploua... „rămân eu să şterg!
tradiţionale ce pare a-şi trăi, cu demnitate şi seninătate, un nivel profund, al unei tradiţii culturale la care autorul şi ce a fost şi ce nu a fost!“ şi totul mirosea
cele din urmă clipe. însuşi găseşte cu cale să se raporteze mereu, în stilul său a toamnă... Venus Yang cu aromă de pară!
Desigur, din punctul de vedere al subiectului, ca şi în inconfundabil. Sentimentul propriei identităţi devine,
alte romane ale lui Kawabata, nu avem de-a face cu vreun în acest fel, pentru Chieko, inseparabil de deşteptarea ascensiune
edificiu spectaculos, ci, dimpotrivă, mai mult cu simboluri sa erotică. Desigur, este momentul pentru Kawabata, ca
menite a fi descifrate cu grijă de cititor – un cititor care, fără bun reprezentant al Şcolii Nipone a Noului Senzualism, semnul de carte se înnegreşte,
îndoială, trebuie să fie mereu atent la nuanţe şi la detalii şi, să ţeasă o serie de imagini de un erotism delicat, profund septembrie îşi face potecă
mai cu seamă, să nu se grăbească a ajunge la deznodământ, şi tulburător, căci chipul lui Chieko însăşi este conturat între nimeni şi nimic...
ci să-şi ofere răgazul de a medita asupra semnificaţiilor astfel încât să corespundă cu atmosfera unicului Kyoto, ce păzeşti, iubitule, urma?
imaginilor predilecte ale prozei scriitorului nipon. În orice dar şi cu florile pe care fata adoră să le contemple (deloc clopotul... e calm, strada
caz, firul epic, atât cât există, este axat pe povestea lui întâmplător, cartea începând cu un capitol intitulat Flori merge după o aripă de înger,
Chieko, o tânără care fusese abandonată cu ani în urmă, de primăvară şi încheindu-se cu unul ce poartă titlul Flori vocala mov se roteşte...
iar de atunci fusese crescută în familia lui Sada Takichiro, de iarnă). Romanul începe, de altfel, chiar cu descrierea la fel ca ochiul al treilea,
specialist în confecţionarea chimonourilor tradiţionale, dar scenei în care Chieko contemplă, la venirea primăverii, îndepărtat... ochiul roz
care îşi vede mica afacere intrând într-un evident declin, viorelele care au apărut din nou pe trunchiul unui bătrân al sirenei! şi strigă doar
odată cu schimbarea gusturilor mai vechilor săi clienţi, arţar, întrebându-se dacă cele crescute mai sus ştiu oare lacrima lăsată la poarta
care încep să prefere din ce în ce mai mult îmbrăcămintea ceva de existenţa celor de mai jos şi dacă s-ar putea bisericii... duminica are
occidentală celei specific nipone. Pe fondul acesta, Chieko cunoaşte ori recunoaşte între ele. Desigur, Kawabata nu un cerc de agat la gât...
însăşi îşi trăieşte drama, reprezentată de nevoia imperioasă face altceva decât să prefigureze, printr-o excelent dozată nu se mai întoarce decât
de a-şi cunoaşte adevărata origine. Căci, pe neaşteptate, ea tehnică speculară, a punerii în abis, ceea ce protagonista într-o vară... cu ploaie
află că are o soră geamănă, Naeko, pe care o şi întâlneşte; însăşi va trăi pe parcursul desfăşurării acţiunii, ea şi Naeko scrisă pentru copii...
şi care, spre deosebire de viaţa lipsită de griji pe care fiica fiind, evident, întruchipări umane ale viorelelor incapabile, şi bărci „cusute“ cu sfoară!
adoptivă a comerciantului din Kyoto, o dusese întotdeauna la început, de a se cunoaşte una pe cealaltă.
foarte greu, este silită să muncească la pădure, tăind lemne
şi făcând tot felul de munci dure pentru a se întreţine. Yasunari Kawabata, Vechiul oraş imperial.
Traducere şi note de Anca Focşeneanu, Bucureşti Editura

Humanitas Fiction, 2010

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 29
Eseu

L a peste şapte decenii de la încheierea Geo CONSTANTINESCU
războiului civil spaniol (1936−1939) José
Ovejero a publicat romanul La comedia salvaje José Ovejero –
(Comedia salbatică, Ed. Santillana Ediciones Generales,
S. L., Madrid, 2009). Asta pentru că acest război a lăsat

urme adânci în conştiinţa poporului, iar epoca de pace de Comedia sălbatică
după nu pare a fi rezolvat încă problemele din totdeauna
ale celor „două Spanii“. E vorba de o Spanie ultracatolică,

tradiţionalistă, seniorială care cu peste trei secole înainte

de conflagraţie lăsase cu mult în urma Europei o ţară
medievală, trufaşă, egală cu sine, imediat după explozia de celor puţini şi puternici, singurii beneficiari ai acestor jertfe. desigur, nu eroic, sublim, ci anonim şi inutil peste întinderea
idei şi fapte ale Renaşterii (aprox. 1550−1600) prin care Această radiografiere minuţioasă a unei părţi a istoriei pământului care rămâne la fel de mare şi de bun.
conferise lumii conştiinţa eternă a „Multului Rotund“, o recente aflată în criză profundă este menită a arăta că nimic
Spanie anacronică ce va învinge şi în acest ultim război şi nu s-a schimbat de milenii de civilizaţie, că omenirea de În această cavalcadă a morţii intră şi Benjamin, tânărul
la începuturi şi până astăzi nu a evoluat spre idealurile absolvent de seminariu, care crede că de măruntul lui destin
va instaura o dictatură autarhică şi sălbatică uman depinde destinul întregii Spanii. Ironia autorului
îndelung clamate ale alterităţii,
şi Spania liberală, democratică şi progresistă, este fără margini atunci când comentează una
ale dăruirii de sine pentru semenul din situaţiile limită prin care trece: „ce s-ar
mereu încercând să iasă la lumină şi aproape alege de misiunea sa de a salva Spania? Vor
deposedat atât de sălbatic de apăsa pe conştiinţa sa miile de morţi, durerea
întotdeauna îngenunchiată. văduvelor si a logodnicelor, plânsul mamelor
însăşi fiinţa sa. Dimpotrivă, şi al copiilor, represaliile şi răzbunările, su­
Aceasta din urmă a fost învinsă nu ferinţele învinşilor şi meschinătatea în­
avem de a face cu acelaşi egoism vingătorilor“.
numai în timpul războiului civil ci şi în
iraţional al posesiunilor cu Asta pentru că, spune autorul, fostul
timpul dictaturii (1939−1975) şi pare şi umanist, acum doar un neînsemnat pion în
orice preţ al bunurilor materiale încleştarea necruţătoare, trebuie să ducă o
acum lovită în plex de criza endemică a scrisoare secretă din partea lui Manuel Azaña
înstrăinătoare, cu acelaşi marş (politicianul care încarnase idealul democra­
globalizării, criza contemporană a marilor ţi­ei în perioada Republicii, 1931−1936, dar
triumfător şi imbecil spre şi a războiului, opunându-se cu toate forţele militarilor
finanţe ce şi-a ţesut supremaţia pe dorinţele rebeli conduşi de Franco) tocmai filosofului José Ortega
prăpastia înarmărilor fără limite, y Gasset, creatorul metaforei „Spaniei nevertebrate“, cu
vane de mai bine ale celor mulţi şi încă o scopul de a-l smulge din apatia pesimismului şi din fragila
a îmbuibărilor fără măsură. Toate apărare a turnului său de fildeş, pentru a intra în acţiune
dată umiliţi. şi să stârpească răul. Iată că şi pe acest plan al umanului
acestea par rezumate elocvent în se desfăşoarà liber sarcasmul autorului ce este oferit cu
Iată că imaginea Spaniei însângerate, generozitate cititorilor săi. Poate că şi aceştia din urmă
imaginea evocată de José Ovejero consideră că râsul sănătos poate marca o rupere de falsele
a Spaniei împărţite în două, nu de ieri, de ideologii, care cheamă încă pretutindeni, în mod deşănţat
chiar la începutul romanului: şi lugubru, la acceptarea crimei ca valoare şi destin.
alaltăieri, ci de secole, persistă încă într-o Jose Ovejero

istorie a inegalităţilor, a exploatării şi a „Când explodează bombele sar scântei de

ideologiilor ce-şi continuă imperturbabil sfâşierea. toate culorile, flăcări strălucitoare, fulgere albastre, e o

Poate că de aceea romanul lui Ovejero continuă să fie chermeză ce răscoleşte întreg văzduhul. Apoi, e adevărat,
citit, continuă să se bucure de popularitate nu numai în apare fumul care acoperă totul şi praful acoperă cadavrele
şi mâinile oamenilor care strâng puştile devin cafenii, iar
Peninsulă.
Deşi José Ovejero nu îşi propune în roman să reconstituie uniformele par că se contopesc“.
Aceasta este atmosfera romanului lui José Ovejero,
cronologic războiul civil, nici să urmărească escaladările de
forţe, de idei şi de proiectele care au mobilizat conştiinţe, alcătuită din imagini ce nu sunt doar ale războiului civil
ci evocă doar cu minuţiozitate chirurgicală sălbăticia lui, spaniol ci şi ale tuturor războaielor istoriei de pretutindeni
arbitrariul, suferinţele celor mulţi şi goi atraşi în mrejele lui unde întotdeauna cei fără de putere sunt mobilizaţi şi puşi
şi jertfiţi precum carne de tun pe altarul îmbogăţirii doar a să lupte între ei, să se sfâşie, să devină fiare şi să moară,

Maria TRONEA vetust, de o curăţenie îndoielnică, care de la un etaj la
altul se degradează după convenţiile respectabilităţii
Viaţa mod de folosinţă burgheze: două covoare până la al treilea, unul singur
apoi şi deloc pentru ultimele etaje.“
S e împlinesc în 2011 şaptezeci şi cinci de ani constituie în constantă a scriiturii.
de la naşterea scriitorului francez Georges Ideea de joc este o altă trăsătură specifică artei literare „Scara“ este şi spaţiul care marchează declanşarea
Perec a cărui operă este marcată de inovaţia diegezei: „Da, totul va începe aici: între al treilea şi al
a lui Perec. În Preambul, acesta descrie arta puzzle-ului, patrulea etaj, pe strada Simon – Grubelier, numărul 11.“
Câteva rânduri mai departe, se precizează că această stradă
lingvistică şi de implicarea matematicii. În 1965, primul cuvânt care închide sensul de «enigmă», şi meditează la se găseşte în cartierul Plaine Monceau, arondismentul
XVII din Paris. Primul personaj care îşi face apariţia este
său roman, Les Choses. Une histoire des années soixante rolul creatorului de puzzle, „dificil de definit“. directoarea adjunctă a unei agenţii imobiliare, venită să
evalueze locuinţa unuia dintre locatari, Gaspard Winckler,
(Lucrurile. O istorie a anilor şaizeci) obţine Premiul Ca şi Sartre, Georges Perec aruncă o privire obiectivă decedat cu doi ani în urmă, care nu are moştenitori. Acest
personaj apare şi în W sau amintirea copilăriei. Catherine
Renaudot. Tema solitudinii, care stă în centrul operei lui asupra universului în care trăieşte. Perspectiva este Binet, tovarăşa de viaţă a scriitorului, va realiza în 1990
un documentar intitulat Un film sur Georges Perec.
Perec, apare mai întâi în Un homme qui dort (Un om care impersonală şi rece, descrierile precise domină scriitura.
Circularitatea acestei proliferări de mini-romane
doarme), fiind reluată în La Disparition (Dispariţia). Notaţiile referitoare la mediul în care trăiesc personajele, despre viaţa locatarilor unui imobil parizian este asigurată
de prezenţa «tabloului», ce înscrie cartea sub semnul
Acest roman lipogramatic (nu conţine preocupările, obişnuinţele şi cultura artei. Dacă în primul capitol al cărţii este menţionat,
printre puţinele obiecte rămase de la Gaspard Winckler,
vocala «e») ilustrează şi ralierea lor, trădează tentaţia sociologiei. „un tablou pătrat“, a cărui descriere este narativizată („el
reprezenta o antecameră în care se aflau trei bărbaţi...“),
scriitorului la grupul literar Oulipo. Toate aceste observaţii sunt ilustrate în Epilog este descris un tablou aparţinând unui alt locatar
al imobilului, Serge Valène, care tocmai a decedat. Acest
Urme autobiografice se regăsesc în şi de „romanele“ reunite sub titlul La tablou aminteşte perioada cubistă a pictorului Paul Klee:
„Pânza era practic goală: câteva linii în cărbune, trasate
W ou le Souvenir d’enfance (W sau Vie mode d’emploi. Cartea are şase cu grijă, o împărţeau în pătrate regulate, schiţa unui plan
tăiat reprezentând un imobil în care niciun personaj ne
Amintirea copilăriei), carte apărută Părţi, un Epilog, cărora li se adaugă va mai veni, de aici înainte, să-l locuiască.“ Mesajul
operei lui Perec coincide cu mesajul transmis de Klee în
în 1975. Consacrarea scriitorului are un Plan al imobilului şi Anexe. La Confesiune creatoare (1920): „Arta nu reproduce vizibilul,
ci face vizibil“. Perec, unul dintre numele reprezentative
loc în 1978, când apare La Vie mode acestea din urmă figurează şi un Post- ale modernismului literar nu reproduce „realitatea“, ci îi
conferă un sens graţie viziunii sale asupra ei.
d’emploi (Viaţa mod de folosinţă), care scriptum, în care se precizează lista
Credo-ul său literar stă sub semnul respingerii
obţine Premiul Médicis. scriitorilor din care citează autorul tiparului, a rutinei, după cum mărturiseşte în Penser/
classer: „Dacă încerc să definesc ceea ce am căutat să
Volumul debutează cu un citat („cu uşoare modificări“). Câteva din fac de când am început să scriu, prima idee care îmi
vine în minte este că nu am scris niciodată două cărţi
celebru, extras din romanul Michel numele menţionate: Borges, M. Butor, asemănătoare, că nu am avut niciodată chef să repet
într-o carte o formulă, un sistem sau o manieră elaborate
Strogoff al lui Jules Verne („Priveşte I. Calvino, A. Christie, Freud, A. Jarry, într-o carte precedentă.“

cu nesaţ, priveşte“), care lansează Joyce, Kafka, M. Leiris, T. Mann, G.

invitaţia de a citi altfel, de a desluşi G. Marquez etc.

sensul ascuns al lucrurilor, depăşind Toposul „Scării“, care înregistrează

litera textului şi urmărind firul roşu, Georges Perec douăsprezece ocurenţe în carte, des­
dincolo de constrângerea realului. chide capitolul întâi al Primei Părţi

Subtitlul dat cărţii, „romans“, sugerează „un mod de ce poartă titlul Pe scară: „Da, aceasta ar putea începe

folosinţă“, orientând lectura. Dedicaţia, „în memoria lui astfel, aici, aşa, într-un fel puţin greoi şi lent, în acest loc

Raymond Queneau“, trimite spre unul dintre prietenii şi neutru care este al tuturor şi al nimănui, unde oamenii se

colaboratorii săi, autorul Exerciţiilor de stil. Preambulul întâlnesc aproape fără să se vadă, unde viaţa imobilului

cărţii se deschide cu un citat al pictorului elveţian Paul se repercutează, îndepărtată şi regulată“. Conotaţia

Klee (1879–1940), a cărui pictură, care se înscrie între acestui spaţiu este negativă: „(...) scara rămâne un loc

figurativ şi abstract, între umorul muşcător şi onirism, anonim, rece, aproape ostil.“ Prin apel la metonimie, la

îl atrage: „Ochiul urmează drumurile care i-au fost fel ca în cazul pensiunii Vauquer la Balzac, se evidenţiază

desemnate în operă.“ Ca şi la Queneau, intertextul se concordanţa „conţinător“/„conţinut“: „scara este un loc

30 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Eseu

Constantin ZĂRNESCU

Vlad Drăculea Ţepeş

şi cea dintâi idee de naţiune

S criu aceste rânduri, stând concepţiile lui Machiavelli există profunde ramul“), ci „în puterea limbii“ (expresia comportă o originalitate fascinantă şi
pe o banchetă de piatră, în apropieri, similitudini, ori „coincidenţe de Eclesiastului), în puterea limbii (aici, strălucitoare, în comparaţie cu cea de
piaţeta San Marco, în vechea epocă“ ce i-a făcut pe istoricii americani româneşti), pe care o foloseau toţi, inclusiv dincolo de Ocean, tânără, de doar două
„Republică“ a Veneţiei, cu câteva zile Raymond McNally şi Radu Flo­rescu să-l germanii şi ungurii, „ca viu grai, în viaţă, în secole şi un lustru. S.U.A. este o uniune de
înainte de aniversarea a 150 de ani de la numească pe Vlad Dracula „discipol al lui războaie, sau în neguţătorii“, cum avea să state!... Uniunea Europeană este o Uniune
Unificarea Naţiunii italiene (2 iunie 1861 Machiavelli“. afirme, mai târziu, pastorul reformat Ştefan de Naţiuni. Cea dintâi a impus, prin vot,
– 2 iunie 2011). Seara, în faimoasa Piaţă Ludwig Roth, înainte de a fi executat, la o limbă (engleza), deci prin majoritatea
a Campanilei, am asistat la repetiţii, până Nu e deloc straniu că, atât Ţepeş, cât Cluj, în 1849. Limba, ca principiu divin, divină a numărului („Numeri“).
spre noapte, cu actori ai istoriei (soldaţi şi Ştefan cel Mare folosesc, în relaţiile puterea ei şi numărul (vezi simbolul biblic:
italieni, „carbonari“, habsburgi, drapele, lor diplomatice cu Matyas Rex, Polonia „Numeri!“) ne-au ţinut şi păstrat uniţi, prin De luat aminte, aşadar, lucruri ce nu
zgomote de puşti, fum şi chiar un cal alb), sau Republica Veneţia „famuli“ (călugări- veacuri, precum italiana, în cazul italicilor. pot fi reprimate din istorie. De ilustrat,
văzându-i urmărindu-se, până spre instituţia prelaţi) italieni, creştini catolici: unul e Iar după afirmaţia lui Ţepeş: „suntem amintit şi simbolurile ambigue, ori rămase
multiseculară a Arhivelor veneţiene, unde Vladislaus (Ladislau), celălalt, în cazul o singură Ţară!...“, aş aminti, oricând, ambigue. Ce anume doreşte să spună
aveam să cercetez şi celebra scrisoare a lui Ştefan, e „bărbatul Martin“ (care acea expresie seniorială, adânc poetică, Ştefan, prin „ilustrul nostru frate Vlad, în
lui Ştefan cel Mare, către Dogele Pietro duce scrisoarea voievodului Modovei în care subiectul este repetat ca verb, de Valachia mare“?... Nu sunt decât două căi
spre Dogele Mocenigo) ş.a. Încă din zorii o înălţime majestuoasă – „esenţă, afirmă ale interpretării: „valah“ (adică „român“)
Veneţia – Palatul Ducal Nicolo Machiavelli, al gândirii majorităţii“ şi frate „cavaler al lui Christos“. De luat,
şi Bazilica San Marco Renaşterii, ajungând până la (naţiunii, Poporului), faţă de principiul pe urmă, aminte că, atunci când piere limba
Constantin Brâncoveanu (cu minorităţii (în speţă, a unei aristocraţii (vorbită!), se anonimizează ţărâna (ţara),
Mocenigo, din ianuarie 1478, despre a treia secretarul său,Antonio Maria del opresoare): „– Pohta ce-am pohtit! – pământul. Iată: ultimul vorbitor de limbă
înscăunare a lui Vlad Drăculea Ţepeş. Este Qiaro) şi ajungând până la Cuza expresia majestuoasă a Principelui Mihai. dalmată a murit, în 1902, în vremurile
din aceeaşi perioadă cu scrisoarea către saşi şi Carol I, nunţii, diplomaţii, istorice şi politice ale Austro-Ungariei!
(5 ianuarie 1477, în care roagă să i se dea de secretarii latini (italieni), nu Europa Cruciadelor religioase Imperiu în care se vorbeau 17 limbi!... Au
ştire „dacă nu cumva i s-a întâmplat vreun sunt numai susţinătorii ideii de împotriva turcilor, a războaielor creştinilor rămas doar câteva expresii, de o nepieritoare
mare rău ilustrului nostru frate Dracula, „propaganda fide“ (preluată de cu osmanlâii, a fost înlocuită, după rezonanţă spirituală, nostalgică (pe care
în Valachia Mare“ („Magnifici Ladislaus, reprezentaţii Şcolii Ardelene epoca zorilor Renaşterii cu o Europă a le-am putut citi şi în Veneţia, ca titluri, pe
fatre nostro, in magna Wallachya“). şi elogiată până la un Mircea începuturilor naţiunilor. „Fiecare ţară frontispicii: „Hotel Dalmaţia“; „Coasta
Eliade), ci anunţă trezirea şi îşi are principele ei; şi fiecare Principe dalmată“; „101 dalmaţieni“ (magazin de
În Uniunea Europeană, de azi, veghea generaţiilor unirii ro­ propriile sale interese politice“, va avea să jucării din lemn – după filmul-capodoperă
observăm ţări care nu îşi mai aniversează mânilor; ei sunt „strămoşi“ afirme vizionar, umanistul Papă-poet Silvio al lui Walt Disney!)
cu vizibilitate şi fast (sau altele ce ai ideii de independenţă (in­ Piccolomini, înainte cu un an de moartea
îşi aniversează decorativ-discret), tegritate), libertate, fraternitate, uniune şi, sa, în 1463. De luat aminte şi de regăsit, prin
independenţa, unitatea, integritatea, ca apoi – Naţiune; şi a orientării noastre către urmare, unitatea, întru Spirit, din Sfânta
Neam, Vatră, Patrie, Naţiune ş.a. Civilizaţia Occidentului european. Astfel, născut la 100 de ani după Carte! Iertând trecutul, dar neuitându-l
Cele dintâi texte scrise cu caracter obţinerea independenţei „valahilor“, şi nereprimându-l!... De recitit, de regăsit
Ştim că strămoşul acestei idei cardinale „diplomatic“, „de cancelarie“, le întâlnim în în faţa lui Carol Robert de Anjou, la însemnele, iar şi iar, în noua Patrie
este „poporul cel sfânt al lui Israel“, în vremea celei de a treia domnii a principelui Posada, în 1330, Principele Vlad Drăculea Continentală.
vreme ce tabelele de legi ale lui Moise Vlad Drăculea Ţepeş. Sunt trei scrisori, Ţepeş rămâne cel dintâi care intuieşte în
rămân arhetipul proclamaţiilor, textelor, trimise germanilor din Ardeal (Sibiu şi istoria noastră ideea princiară de naţiune
programelor de guvernare şi constituţiilor Braşov). Reconciliindu-se cu saşii, el, Vlad (integritatea ei), iată, azi, ajunsă – a
unor popoare – întru adevăr, pace, Dracula, le spune, pe 7 octombrie 1476: coeziunii naţiunilor, într-o eră, era Uniunii
mântuire, justiţie. Călătorind, iată, prin „Să vă fie slobode vămile, după vechiul Europene.
Italia contemporană, am mai observat că legământ, din timpurile lui Mircea Voievod
omagierea (sfinţirea) unităţii ei nu a scăzut, Basarab Bătrânul şi până în zilele Părintelui Ideea această veche politică, ea însăşi
vreo clipă, deşi putem cita istorici care meu. Să cumpăraţi, slobozi şi volnici, tot ce
susţin că unitatea şi ideea de Naţiune a vă trebuie şi tot ce veţi voi!“ Tema: Cititul
ţărilor din U.E. ar trebui reprimate, împinse Sau: „Mi s-a închinat Toată Ţara!...
spre discreţie şi decorativ, ori chiar uitare, în Şi toţi boierii! V-a slobozit Dumnezeu De ce citim? Ce citim? Cât citim? Efectele cititului
faţa conceptelor de fragmentarism politic, Drumurile, pretutindeni; şi pe la Rucăr şi pe
grupuri etnice, comunităţi, naţionalităţi, la Prahova şi pe la Teleajen; şi pe la Buzău“ Craiova, 9 decembrie 2011
minorităţi etc. (Merită să menţionez că am – astfel le scrie Ţepeş tot germanilor din
văzut şi parada revoluţionarilor de la 1848, Transilvania, la 27 noiembrie 1476. Participă academicieni, profesori universitari, scriitori, critici şi istorici
la Bardolino (Lago di Garda). Iată, însă, şi cel mai important text- literari, directori şi redactori de reviste culturale.
document dictat vreodată de Vlad Drăculea
Spre onoarea ei de moştenitoare directă Ţepeş secretarului său, din 8 noiembrie • Lansări de carte în prezenţa autorilor:
a romanităţii (latinităţii) şi Creştinătăţii, 1476, trimis tot către germanii din Ø Începutul/Le commencement, ediţie bilingvă de Irina MAVRODIN
Italia nu a încetat, niciodată, să îşi elogieze Transilvania (Braşov): „L-am înfrânt pe Ø Aşa grăit-a Brâncuşi/ Ainsi parlait Brancusi/ Thus spoke Brancusi,
„sancta unitate“, realizată, prin secole, cu duşmanul nostru! V-a slobozit Dumnezeu ediţie trilingvă de Sorana GEORGESCU-GORJAN
sacrificii ieşite din comun, idee, repetăm calea! Veniţi cu pâine!... Veniţi cu marfă şi Ø Pastorul saşilor. Moartea lui Liviu Rebreanu; Vrăjtoarea şi călugărul, de
cardinală, în Istoria Universală, teoretizată vă hrăniţi!... Căci a făcut Dumnezeu, acum, Dumitru Radu POPESCU
pentru întâia oară în cartea Principele, a să fim o singură Ţară!...“ Ø Epoca de aur a incertitudinii. America şi China, ideile şi Primăvara
florentinului Nicolo Machiavelli (alături de Ideea, şi noţiunile de independenţă, arabă, Clio, Clausewitz şi Lady Gaga la începutul secolului XXI, de Adrian
conceptul „armată naţională“). integritate, naţiune sunt (şi) în cazul lui CIOROIANU
Vlad Ţepeş incipiente, fiind regăsite, apoi, Ø Viitorul cărţii; Cititul. Ediţie întocmită şi prefaţată de Florea FIRAN
Am amintit, în detalii, în volumul reluate şi repetate, prin veacuri, simbolic – • Lansarea numărului 100, serie nouă, al Revistei Scrisul Românesc
nostru Patimile lui Dracula (2003), că între prin cuvintele lui Isus, către Tatăl, înaintea • Gala premiilor Editurii şi Revistei Scrisul Românesc pe anul 2010
faptele, acţiunile, experienţele lui Ţepeş şi prinderii sale de către armatele imperiale • Decernarea premiilor de debut în volum pe anul 2011
romane: „Şi slava pe care Tu mi-ai dat-o, • Expoziţia de carte şi reviste Scrisul Românesc, 2002−2011
Eu le-am dat-o lor (creştinilor), pentru ca ei
(credincioşii, creştinii) una să fie, aşa cum
noi, tată, una suntem“ (Ioan: 17, 22)
Această unitate (a creştinilor, supuşilor)
Vlad Drăculea Ţepeş trebuie să o fi
intuit, nu (numai) în „puterea moşiei“ (a
locuirii şi moştenirii – geografice – „râul,

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 31
culturale

keanos de Lukács József, Restabilirea binelui Vighi – Istoria din cutia de pantofi. de prestigiul vedetei de televiziune şi de
(Monica Lovinescu, Jurnal esenţial), Absurdul la un veac distanţă, Cristina o conştiinţă de sine abuzivă, care, tot în
Revista Apostrof, nr. 10/ octombrie de Iulian Boldea, Wolf von Aichelburg Manole – Lecturi în vremuri de austeritate. limbaj teologic, se numeşte «slavă deşartă».
2011, are în centru un Dosar inedit privind (Criza sufletului modern în poezie şi alte Patru prozatori americani, Liviu Ornea – Nu e vorba de înregimentarea politică
întâlnirea „de acum 100 de ani, la Blaj“, scrieri româneşti), de Constantina Raveca a Domniei Sale. Asta e o chestiune strict
între I.L. Caragiale şi Sextil Puşcariu. Merită Buleu. Cronici literare semnează Irina Bifurcaţii. Agenda, Ovidiu Pecican-Avalon personală, pentru care nimeni nu poate fi
reţinută această frântură de jurnal: „La Petraş: Mircea Tomuş şi tripla re-spunere – „Faptele, nu oala cu laptele!“. tras la răspundere (cum o face dânsul cu
prânzul ziariştilor de la rusticul restaurant a Ardealului (Mircea Tomuş. Aripile cei de altă «obedienţă»). E vorba de bună-
Veza, Caragiale n-o fi ştiind câtă bucurie demonului. vol. III) şi Ştefan Borbély: Dilema veche, nr. 404 din 10–16 creştere, bună-cuviinţă, profesionalism şi
Aventurierii politicii româneşti (Nicolae noiembrie 2011, are ca temă a săptămânii un pic de cultură. Fără astfel de înzestrări,
ne-a procurat prin sosirea lui între noi. Ce Breban, Istoria dramatică a prezentului: Lucruri vechi cu rosturi noi. Ana Maria calităţile native ale oricărui personaj public
masă vioaie a fost, cu toată nota originală a Aventurierii politicii româneşti), iar poeme: Sandu răspunde cu Un fel de nostalgie, se îneacă în impostură.“
aglomeraţiei. Toţi îi savurau vorbele, prea Romulus Joca, Cristina Onofre şi Irina iar Irina Dumitru abordează tema sondând
finele-i spirite. După ce s-au curmat lungile Lucia Mihalca. Oraşul neterminat. Viorica Buică de Interesante sunt şi observaţiile luiAndrei
ovaţii de la sosirea sa, când s-a grămădit asemenea realizează o paralelă între ieri şi Manolescu asupra unei cărţi autobiografice.
în jurul mesei mulţimea de faţă, el a ţinut Revista Observator cultural a ajuns la azi, în articolul Din Rahova în Centrul Vechi. „E vorba de Open. An Autobiography –
următorul discurs, cu cel mai grav aer din un număr de 600 de apariţii. În editorialul Laura Călin integrează rubricii „Tema viaţa tenismanului Andre Agassi povestită
lume: «Domnilor, dacă vă pare bine şi din nr. 342/2011 intitulat Despre rezistenţă săptămânii“ eseul Vintage în vremurile de el însuşi (şi pusă în paginile unei cărţi
doriţi ca să fiu în mijlocul dumneavoastră, în vremuri potrivnice, Carmen Muşat noastre, răspuns la tema respectivă dau şi cu ajutorul jurnalistului J.R. Moehringer –
să-mi daţi voie să mă dezbrac!...» atrage atenţia asupra importanţei culturii: Eugen Istodor (Trecutul, burtică şi cheile), deţinător al unui premiu Pulizer)“. Daniel
„E nevoie, cu alte cuvinte, şi de o acţiune Patricia Mihail (Nostalgia prezentului), Cristea-Enache, în Mihai Şora: schiţă
Vă închipuiţi surpriza şi hazul. Mulţi culturală constantă, nu doar de măsuri Carmen Gociu (Cu privirea întoarsă spre de portret, îl prezintă pe filosof, dintr-o
l-au imitat, dezbrăcându-se... numai de economice temporare, a căror aplicabilitate anii ’60), Adi Voicu (În mintea obiectelor), experienţă directă: „Am citat de mai multe
haină, – bineînţeles – şi dacă simplul prânz şi eficienţă nu este niciodată garantată. Gruia Dragomir (Muzica se ascultă în ori unor studenţi iubitori de literatură vorba
a fost excelent, e pentru că mulţi dintre noi O acţiune culturală menită să readucă în prezent). memorabilă a lui Şora, întrebat o dată, de
am mâncat tocana şi ciulamaua împreună atenţie importanţa pe care o au în evoluţia asistentul care eram, cum să explic mai
cu vorbele lui“. (Gruparea documentelor unui popor principiile etice, libertatea de După cum ne-a obişnuit, Andrei Pleşu
aparţine lui Nicolae Mocanu). gândire, spiritul critic şi respectul pentru analizează evoluţii de caracter, în articolul bine diferenţa fundamentală dintre Mozart
competenţă. O acţiune culturală pe care nu de fond, intitulat O sminteală. În atenţia
Marta Petreu semnează o cronică doar guvernanţii au datoria să o promoveze, gânditorului se află Mihai Gâdea, unul şi manele, dintre Shakespeare şi cutare
la cartea Elogiul bâlbâielii, de Ciprian ci una ce este la îndemâna fiecăruia dintre dintre angajaţii televiziunii Realitatea TV:
Vâlcan. Alte articole din secţiunea „Cu noi, în calitatea sa de părinte, de profesor, „…Devenit moderator şi, din câte aud, autor negustor contemporan de nimicuri
ochiul liber“: O contribuţie valoroasă de formator de opinie sau de simplu director, dl Gâdea a pierdut legătura cu sine
la istoria vieţii urbane din Transilvania, cetăţean… O întoarcere la valorile spiritului însuşi. În limbaj teologic (dl Gâdea este, ca colorate. M-a ascultat cu atenţie, a gustat
şi o redescoperire a valenţelor formatoare formaţie, teolog adventist) se poate spune
ale discursului cultural – iată apelul de că s-a smintit. Adică a fost ameţit sufleteşte înflăcărarea mea, şi mi-a răspuns scurt: «Le
urgenţă al acestor vremuri precare, în care de aburii şefiei, de câştigul convenabil,
supravieţuirea în cultură a devenit una putem spune aşa. Shakespeare poate integra
dintre cele mai dificile misiuni“. Articolele
sunt din mai multe domenii: Filosofie – manelele, dar manelele nu-l pot integra pe
Leibniz şi Kant în spaţiul Schengen, de
Adrian Niţă, politic – Elefteria i Thanatos, Shakespeare.» Se putea da un răspuns mai
de Bedros Horasangian, literatură –
Cervantes, Avellaneda şi adevărul ficţiunii, bun? Greu de crezut“. Red.
de Rodica Grigore, Cei care plâng, de
Daniel Cristea-Enache, Poetul ca şi
soldatul, de Cristina Ispas. La rubrica
Eseu, întâlnim texte semnate de Alexandru
Matei – (Fântâna barthesiană reloaded) şi
Vlad Mureşan – (Arhitectonica valorilor).
Mai reţinem articolele semnate de: Daniel

„La Bohème“

pe scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“

L a 115 ani de la premiera care a Teodorini“ din Craiova, duminică, 23 unul dintre rolurile preferate din repertoriul Răsvan Grăgănescu, conducerea muzicală
avut loc la Teatrul Regio din Torino octombrie a.c. artistei, alături de Desdemona din opera Florian-George Zamfir, directorul Teatrului
(1 februarie 1896), opera La Bohème, de Un spectacol de excepţie după romanul Othello şi Salome din opera cu acelaşi de Operă din Craiova. O operă romantică
nume. care place publicului de orice gen şi orice
Giacomo Puccini, pe un libret de Luigi Scènes de la Vie de bohème de Henri Murger vârstă, iar Alexandra Coman i-a imprimat
La acest spectacol i-au stat alături prospeţime şi mult farmec.
Illica şi Giuseppe Giacosa, s-a bucurat de care prezintă viaţa boemă a artiştilor din Dia­na Ţugui  în rolul Musetta,  Ion Sandu
Filip  – Rodolfo, Ioan Cherata  – Mar­ Claudia MILOICOVICI
aprecierile publicului iubitor de acest gen Cartierul Latin al Parisului anilor 1830, un cello,  Dan-Crist­ian Ho­
drea – Schaunard,  Adri­ Final de spectacol
de spectacole pe scena Teatrul Liric „Elena emoţionant poem de dragoste, şi care ne an Zamf­ir  – Colline,  Toni
Zidar­u  – Benoit,  Gab­ riel
prilejuieşte întâlnirea cu o Mar­ciu  – Alcindoro,  Mari­
an Dăbuleanu  – Parpi­
soprană talentată şi iubită gnol,  Adrian Grădinaru  –
Sergent,  Marinel Ţigănuş  –
de craioveni ce a studiat cu Vameş, şi corul de copii
„Aspiraţii“ al Şcolii nr.
Luciano Pavarotti, a cântat 39 „Nicolae Bălcescu“
Craiova. Regia artistică
alături de Placido Domingo este semnată de Arabela
Tănase, scenografia de
şi de Jose Carerras, acesta

spunea că „este un talent

excepţional şi este o

onoare pentru mine să

fiu pe aceeaşi scenă cu

ea“. Soprana Alexandra

Coman, căci despre ea

este vorba, a dat viaţă la

În prim-plan soliştii Alexandra Coman şi Ion Sandu Filip Craiova personajului Mimi,

32 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU Florea FIRAN

„Oltenia – patria umorului“ Artiştii Dan şi Lia Perjovschi
Salonul internaţional de caricatură la Craiova

S e spune că Oltenia ar fi pa- cultural. C u patru ani în urmă, vizitam În timp ce Lia Perjovschi realiza
tria umorului, locul în care Premiile de excelenţă au fost acordate Muzeul de Artă Modernă propriul „muzeu al cunoaşterii“ în
vorbele de duh nu lipsesc din Contemporană, MoMA, din New interiorul Clubului Electro Putere, Dan
orice dialog, iar inventivitatea nativă îşi de juriul internaţional al Salonului lui York, când am avut surpriza să-l urmă- Perjovschi decora pe unul dintre pereţii
găseşte în expresia grafică a caricaturii Virgil Tomuleţ din Cluj Napoca, Leonte resc „în direct“ pe artistul Dan Perjovschi exteriori ai clădirii Clubului cu grafică din
cea mai bună ilustrare. Iată de ce, nu executând pe un perete uriaş al muzeu- „alte întâmplări“ urcând şi coborând, de-a
întâmplător, câţiva dintre cei mai mari lui, în prezenţe unui public numeros, în lungul şi de-a latul...
caricaturişti români ai secolului al XX- maniera-i devenită celebră, grafică şi
lea provin din spaţiul Olteniei: N. S. desene cu mesaje pline de umor şi spirit Prin lucrările celor doi artişti, Club
Petrescu-Găină, Jean Negulescu, Nicolae critic caricatural. La sfârşitul lui octombrie Electro Putere (CEP) a devenit un mare
Drăgulescu-Drag, Francisc Şirato, Eugen l-am revăzut la Craiova, împreună cu soţia punct de atracţie pentru iubitorii de artă,
Taru, Benedict Gănescu, pentru a aminti sa, artista Lia Perjovschi. frecventat în special de tineri.
numai câţiva dintre ei.
În urmă cu şase ani, Muzeul de Artă Cunoscuţi în ţară şi pe
din Craiova a reuşit să organizeze un
prim Salon Naţional de grafică satirică, cu meridianele lumii, artiştii Dan
sprijinul cunoscutului grafician craiovean
Gabriel Bratu şi cel al decanului de vârstă Perjovschi şi Lia Perjovschi
al caricaturiştilor români, domnul Albert
s-au aflat pentru a doua oară la

Craiova, în luna octombrie (18–

21) a.c. ca invitaţi de onoare,

mai precis la Centrul de Artă

şi Cultură Contemporană Club

Electro Putere (CEP), întemeiat

în 2009, de Adrian Bojenoiu

şi Alexandru Niculescu, în

clădirea sindicaliştilor de la

Caricatură de Octavian Bour Uzina de locomotive şi motoare

de înaltă tensiune din Craiova.

Năstase din Constanţa, Sergiu Grapă din Dan Perjovschi, artistul care Dan Perjovschi – La Muzeul de Artă, MoMA, din New York
Iaşi, Gh. Constantinescu din Bucureşti,
Costel Pătrăşcanu din Brăila şi Gabriel a reinventat desenul ca formă
Bratu din Craiova.
artistică finală, nu intermediară,
Un loc aparte în cadrul Salonului
Internaţional a fost destinat lucrărilor lui a ţinut o conferinţă de presă
Ştefan Popa-Popa’s, preşedintele juriului,
care a prezentat o serie de portrete satirice intitulată „Free Style“, după care
în ulei, lucrări ce au făcut parte din
expoziţia personală deschisă în luna mai a prezentat din lucrările sale de
la Assisi, în Italia, atunci când a primit din
partea papei distincţia Mediteraneo Arte „intelligent graffiti“, instalaţii cu
2011, distincţie care se oferă o dată la trei
ani oamenilor de artă. De altfel, Vaticanul desene politice executate direct
a selecţionat din expoziţia artistului român
o serie de lucrări în vederea editării unui pe zidurile unor muzee sau săli
album.
de biblioteci din New York,
Pentru caricatura românească, efortul
depus de Ştefan Popa-Popa’s şi implicarea San Francisco, Toronto, Basel,
sa directă în organizarea a numeroase
Saloane Internaţionale itinerate în întreg Frankfurt, la Centrul Georges
spaţiul românesc, aşa cum este şi „Salonul
N. S. Petrescu Găină“ de la Craiova, nu Pompidou din Paris, la Bienalele
poate fi decât benefică.
de la Lyon, Sydney sau Veneţia,
Ştefan Popa Popa’S – Luciano Pavarotti
Romeo Răileanu – Louis de Funes pe geamuri, pe trotuare sau în Muzeul de Artă Modernă Contemporană,MoMA, din New York
alte spaţii neconvenţionale.
Poch, iar în anul următor, primul Salon
Internaţional de caricatură şi grafică satirică Cei doi artişti au propus la
„Nicolae Petrescu Găină“, cu sprijinul
Asociaţiei Caricaturiştilor Profesionişti Craiova Muzeul Cunoaşterii
din România, şi în special al domnului
Ştefan Popa-Popa’s. care înglobează CAA (centrul

Ajuns la cea de-a cincea ediţie, de analiză al artei – arhiva de
Salonul Internaţional de caricatură şi
grafică satirică, deschis cu ocazia Zilelor artă), proiecte cumulative (glob
Craiovei, s-a bucurat de participarea a 50
graficieni din România şi 20 graficieni din collection, bags collection, ar-
12 ţări ale lumii: Argentina, Mexic, Puerto
Rico, Ecuador, China, Spania, Franţa, hiva de multipli) şi practici de
Serbia, Ucraina, Elveţia, Germania şi
Ungaria. Ne-a bucurat în mod deosebit cercetare(Istoriaarteisubiective,
reîntâlnirea cu vârfurile incontestabile ale
graficii satirice româneşti, cărora Muzeul Mind Maps, Timelines), precum
de Artă Craiova le-a organizat expoziţii
personale şi cu caracter retrospectiv în şi obiecte achiziţionate din ma-
ultimii doi ani: Mihai Stănescu, Octavian
Bour, Constantin Ciosu, Vasile Crăiţă gazinele muzeelor.
Mândră, Romeo Răileanu, Tudor Banuş,
Gh. D. Constantinescu sau Gabriel Bratu. Mixând critic desenul, cari-
Alături de ei am redescoperit spiritul critic
subtil, relevarea prin caricatură a acelui catura, grafitti-ul şi observa-
interior ascuns al firii umane, care fac din
acest gen de grafică de şevalet să fie mereu ţia atentă, Dan Perjovschi al- Dan Perjovschi – grafică La Clubul Electroputere Craiova
în actualitate şi chiar un valoros document
cătuieşte o frescă a societăţii

locale şi globale într-un anumit

moment, experimentând con-

tinuu.

Amândoi artişti neconven-

ţionali, creează, prin ateliere de

lucru, medii pentru dezbatere:

„Mesajul care vine e că în arte,

aşa cum le-nţelegem noi, e loc

pentru toată lumea, nu-i un

teritoriu exclusivist, toată lumea

are acces, indiferent că ştie sau

nu să deseneze, toată lumea

care are idei şi creativitate e

binevenit“, afirma artistul. Lia Perjovschi - Harta muzeului cunoaşterii, 1999 – prezent

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag – 2,5 lei 11

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 1

Serie nouă Anul X Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 11 (111) 2012
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Despre I.L. Caragiale –

Poetul
Asemenea marilor creatori,
Maeştrii caricaturii româneşti – colaj de Lucian Rogneanu I.L. Caragiale a abordat de dramaturg, prozator, gazetar sau

Poezie mai toate genurile şi cronicar dramatic – n-ar fi complet dacă
speciile literare, afirmându-se ca cel mai n-am adăuga şi pe cel de poet, chiar dacă
Adina Dabija Edwards Maurice Proză este un compartiment mai modest în
Edward Foster important dramaturg al literaturii noastre
Adrian Sângeorzan ansamblul operei sale.
şi printre cei mai mari comediografi ai
Elena Ştefoi Felicia Burdescu George Stanca teatrului universal. Proza prolifică, în- În evocările făcute cu prilejul mani­
tr-un registru divers – momente, schiţe, festărilor ce au marcat 160 de ani de la
Deyan Ranko Brashich nuvele, povestiri – ilustrează deopotrivă naştere şi o sută de ani de la trecerea
universul comic şi cel tragic. Marele în eternitate a marelui clasic, puţin s-a
Marian Victor Buciu clasic realist cultivă notiţa de jurnal şi amintit de poetul Caragiale, cu toate că
nuvela, parodia şi drama, „moftul“ şi multe din ediţiile de Opere complete
Cecilia Căpăţînă comedia, transferă specii necanonizate ale scriitorului oferă un spaţiu generos
din registrul minor al oralităţii în semne creaţiei poetice. Vol. 3 din I.L. Caragiale
Mihai Ene definitorii ale textului literar „serios“. OPERE, apărut în 1962 la Editura
pentru Literatură, ediţie critică de Al.
Eugen Ionescu, în Portretul lui Rosetti, Şerban Cioculescu, Liviu Călin,
Caragiale 1852 –1912, avea să facă cu o Introducere de Silvian Iosifescu,
următoarele afirmaţii: „Pornind de la cuprinde Secţiunea VERSURI (pp. 421–
579) în care sunt incluse 80 de poezii
oamenii vremii lui, Caragiale este un însoţite de note şi comentarii, indicaţii
bibliografice şi date de istorie literară.
critic al oricărei societăţi. Ceea ce îl
particularizează este virulenţa excep­ În anul 2000 Editura Naţional a scos
ţională a criticii sale. [...] Personajele o ediţie de lux – I.L. Caragiale OPERE,
sale sunt nişte exemplare umane în aşa cu un studiu introductiv şi cronologie de
măsură degradate, încât nu ne lasă nicio Ştefan Cazimir, vol. III se deschide cu
speranţă. [...] Niciodată stăpânite de un Secţiunea Versuri, în care sunt incluse
50 de poezii. În acelaşi an, tot într-o
sentiment de culpabilitate, nici de ideea asemenea ediţie, în 3 volume, girată de
Academia Română şi apărută la Editura
vreunui sacrificiu, nici de vreo altă idee, Univers Enciclopedic, cu o prefaţă de
(«de vreme ce avem un cap, la ce ne-ar Eugen Simion, vol. 2 cuprinde Secţiunea
mai sluji inteligenţa», se întreabă ironic Versuri cu 83 de poezii însoţite de unele
Caragiale), aceste personaje cu conştiinţa indicaţii bibliografice.
uimitor de liniştită sunt cele mai josnice
din literatura universală.“.

Profilul spiritual al lui Caragiale–

Rodica Grigore Continuare în p. 2

Ioan Lascu

Eseu Constantin M. Popa Florin Rogneanu
Gabriela Rusu-Păsărin
Salonul
Gabriel Coşoveanu – Criza – frământări şi soluţii p. 4 Internaţional
Dumitru Radu Popescu – Păcală şi barza divină p. 5 de Caricatură

Adrian Cioroianu – Adulter cu smochine şi pescăruşi p. 6 p. 32

Dumitru Radu Popa – Când cartea te citeşte ea pe tine p. 15

Carmen Firan – Toamna în Guatemala p. 17
p. 20
Gheorghe Păun – Un roman de mare succes p. 26

Ion Parhon – Zile şi nopţi de teatru european
la Brăila
Caricatură de Pavel Botezatu

2 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar

Florea Firan, Despre Caragiale – Poetul

pp. 1, 3 Scrisul Românesc

Claudia Miloicovici, Colocviile Scrisul Colocviile Scrisul Revistă de cultură

Românesc pp. 2, 30, 31 Românesc din acest Fondată la Craiova, în 1927,
Serie nouă (din ianuarie 2003)
Gabriel Coşoveanu, Criza frământări şi an s-au desfăşurat pe
parcursul a două zile Membră A.R.I.E.L.
soluţii p. 4 (25–26 octombrie) în
cadrul „Zilelor Cra- Apare sub egida
Cl. Miloicovici, Tudor Gheorghe – Nu se iovei“, cu sprijinul Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Consiliului Judeţean
poate cu de toate p. 4 Dolj, şi au cuprins în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
importante manifestări
Dumitru Radu Popescu, Păcală şi barza cultural-ştiinţifice. REDACŢIA

divină p. 5 În prima zi a fost Redactor-şef:

Ovidiu Ghidirmic, Un spirit polivalent FLOREA FIRAN

p. 6 Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
Constantin M. Popa, Crăciunul
Colegiul redacţional:
scriitorilor p. 6 omagiat marele clasic
ADRIAN CIOROIANU
Adrian Cioroianu, Adulter cu smochine realist, I.L. Cara- ANDREI CODRESCU
giale, la 160 de ani DANIELA CRĂSNARU
şi pescăruşi p. 7 de la naştere şi 100 EUGEN NEGRICI
NICOLAE PANEA
Ioan Lascu, Ştiinţa veselă şi filosofia DUMITRU RADU POPA
DUMITRU RADU POPESCU
tristă p. 8 de ani de la trecerea Gabriel Coşoveanu, Adrian Cioroianu, D. R. Popescu, Florea Firan, MONICA SPIRIDON
în eternitate, printr- Daniela Tarniţă, Sorana Georgescu-Gorjan, George Stanca DANIELA TARNIŢĂ
Marian Victor Buciu, Realismul un simpozion (Sala INA VOINEA

necruţător şi idealist p. 9 un aparat critic şi bibliografie selectivă utile Redactori:
cititorilor, dar mai ales elevilor, studenţilor FLORENTINA ANGHEL
Ion Cocora, O piesă halucinată despre şi profesorilor. Antologia Cititul. De ce ADRIAN BOLDIŞOR
MIHAI ENE
„mersul politichiei“ p. 10 VIOREL FORŢAN
DAN IONESCU
Maurice Edwards, Nina Cassian, Cu citim? Cum citim? Ce citim? Efectele
Redactori asociaţi:
Heraclit în Brooklyn p. 11 cititului, care include comunicările a 43 FELICIA BURDESCU
de autori precum şi un articol-evocare a MIHAELA CHIRIŢESCU
Horia Dulvac, Despre exil şi revistei Scrisul Românesc numărul 100, va ION PARHON
căpăta o mare valoare în timp. FLORIN ROGNEANU
amuzamentul muzelor p. 12 GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Geni Macsim, Adrian Andone,
George Stanca, Ion Zubaşcu (III) p. 13 Valentin Mihali, actori ai Teatrului Corectură:
Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, au CLAUDIA MILOICOVICI
Mihai Ene, Buzunarul cu măşti p. 14 GEORGIANA OPRESCU

Elena Ştefoi, Poeme p. 14 Tehnoredactare computerizată:
ADRIAN CRISTEA
Dumitru Radu Popa, Când cartea te interpretat magistral scene din comediile
Redacţia şi Administraţia: Craiova
citeşte ea pe tine... p. 15 D’ale Carnavalului şi O scrisoare Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

Adina Dabija, Poeme p. 15 pierdută îndelung aplaudaţi de publicul Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
E-mail: [email protected]
Deyan Ranko Brashich, Artă, Bani & prezent. Actorilor le-au fost acordate Web: www.revistascrisulromanesc.ro

Sex p. 16 Diplome de Excelenţă pentru performanţe Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Edward Foster, Poeme p. 16 artistice din teatrul lui Caragiale, cărţi
Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Carmen Firan, Toamna în Guatemala şi reviste editate de Scrisul Românesc. În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
pp. 17, 18 A fost vernisată expoziţia de carte Craiova Literaturii Române (Bulevardul Dacia).

Adrian Sângeorzan, Pisicile din în literatură şi arte. Continuare în p. 30 ISSN 1583-9125

Alexandria p. 18 „Nicolae Romanescu“, Primăria Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
Sorana Georgescu-Gorjan, Istoria unui Craiova) la care au prezentat
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
simbol naţional – Coloana fără sfârşit p. comunicări, sub genericul Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
19 Caragiale – contemporanul

Gheorghe Păun, Un roman de mare nostru, Gabriel Coşoveanu,
Florea Firan, Mihai Ene, Ioan
succes pp. 20, 21 Lascu, Mirela Mitu. Au fost
lansate cărţile I. L. Caragiale
Gabriela Rusu-Păsărin, Între dictatura

inspiraţiei şi democraţia scrisului… – Teatru, I. L. Caragiale –

„Viaţa ca o paradă“ p. 21 Proză şi antologia Cititul,
ediţii îngrijite şi prefaţate de
Maria Tronea, Heinz Wismann – Florea Firan. A fost relevată
importanţa ediţiilor, opera ma-
Să gândeşti între limbi p. 22 relui dramaturg fiind însoţită de

Red. Calendar – noiembrie p. 22

Rodica Grigore, Certitudini?... p. 23 Mirela Mitu, Florea Firan, Gabriel Coşoveanu,
Ioan Lascu, Mihai Ene
Viorel Forţan, nerâvnita râvnă p. 23

Felicia Burdescu, Richard Wilbur, poezia

americană şi artele p. 24

Florentina Anghel, Călătorind cu Paula

Vogel către margine p. 24

Cecilia Căpăţînă, Prefixul ne­: nereuşită,

neserios, a nesocoti, în neştire (I) p. 25

Ion Jianu, Craiova ca punct

cardinal... p. 25

Ion Parhon, Zile şi nopţi de teatru

european la Brăila; Teatrul scurt la ora

competiţiei pp. 26, 27

Iulia Negrea, Festivalul Internaţional

„Craiova Muzicală“ p. 28

Ioan Lascu, A XXVII­a Bienală

Internaţională de Poezie... p. 28

Timotei Ursu, Dealuri şi Văi… p. 29

Florin Rogneanu, Salonul Internaţional

de Caricatură – „Nicolae Petrescu­

Găină“ p. 32

Sala Mare a Consiliului Judeţean Dolj – locul de desfăşurare al Colocviilor

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 3
Florea FIRAN

Despre I.L. Caragiale – Poetul

Î n niciuna din ediţiile menţionate 1906 în „Protestarea“, în versiunea uşor Reproducem câteva poezii, unele Sonet
în prefeţele semnate de redu­ „îmblânzită“ – Mari actori, mari gogomani, în facsimil şi semnătura autograf a lui
tabilii critici nu se face nicio sub semnătura „Farsor“, iar cu numele de Caragiale: Versuri, publicată în „Revista Contimpuranilor mei
referire la poezia lui Caragiale. Şerban mai sus în Opere IV din 1938, reprodusă de contimporană“ din 1 octombrie 1874 şi
Cioculescu, unul dintre exegeţii importanţi Şerban Cioculescu. reprodusă imediat în „Ghimpele“, este Fără de graiuri gure şi ochi făr’ de priviri,
ai lui Caragiale, este cel care în volumul semnată întâia dată cu numele întreg: Făr’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
Caragialiana, apărut la editura Eminescu Regele este numit nu Carol, ci Charles I.L.Caragiale şi reprezintă „cel mai tipic Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste
în 1974, se referă la poezia lui Caragiale (pe româneşte Şarlă) şi este atacat dur şi cu exemplar de literatură pesimistă din Făr’ de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!
aducând o serie de date inedite de istorie mult sarcasm: „Ciobanii noştri, aşadară,/ anii tinereţii viitorului mare umorist“;
literară. Florin Manolescu în volumul Plecară/ Dulăul să-şi găsească./ Umblară Declaraţie simbolistă, apărută în „Moftul Aşa ne pomenirăm, dodată, fără veste,
Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai cât umblară/ Şi deteră-n sfârşit/ De-o român“ din 17 iunie 1893, vizează Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
multe strategii, publicat la Cartea Româ­ javră jigărită,/ De foame leşinată, cu părul „Literatorul“ lui Macedonski; Sonet, cu Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste
nească în 1983, analizează parodiile în năpârlit./ Cum îi văzu,/ Potaia-afurisită/ dedicaţia Contimpuranilor mei, apărut Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri!
proză ale lui Caragiale. Într-un număr Îşi puse coada-ntre picioare, făcu trei în „Ghimpele“ din 20 iunie 1876, sub
recent al „Observatorului cultural“ (nr. tumbe şi-ncepu/ Să se tăvălească,/ Să se semnătura Car…, relevă pe Caragiale în În vreme de-njosire, în tină şi din tină,
619/6 apr. 2012), Roxana Sorescu publică linguşească,/ Să chelălăiască,/ Ca toţi câinii ipostaza de poet pesimist, ca şi în Versuri, Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;
nemţeşti/ Când, leşinaţi de foame, doresc faţă de care Şerban Cioculescu găsea un Zadarnic ne născurăm şi făr’ să trebuim!
articolul Poezia lui I.L.Caragiale cu să-i miluieşti./ Li se făcură milă de şarlă: sensibil progres, dar Caragiale nu a stăruit
o chemară,/ Şarla-i urmă, / Şi-astfel cu toţi în această direcţie îndreptându-se către Păsemne-aşa ne scrise pustia de ursită:
judecăţi de valoare pertinente privind acest plecară. / O duseră la stână şi şarl-aici jură/ literatura dramatică în care şi-a descoperit Păcum ne fuse vremea meschină şi-umilită,
Pe lege. – Cum se poate?/ Dar şarlele n-au adevărata vocaţie; Savant, epigramă cu Meschini şi mediocri să fim şi să murim!
compartiment al operei clasicului nostru, lege şi-ar fi de necrezut,/ Veţi zice: Fugi un pronunţat caracter polemic apărută
de-acolo! – Ştiu bine toate-aceste,/ Dar în „Convorbiri critice“ din 15 ian. 1908, Declaraţie simbolistă
analizată într-un spirit critic necruţător, iacă s-a putut! Şarla jură pe lege, onoare, semnată Caragiale, vizează direct pe
conştiinţă,/ Nu râdeţi de... să fie un câine de Nicolae Iorga; Semnul, („Opinia“, 17 Domnişoară!
propriu lui Caragiale. credinţă“ (Şarla şi ciobanii). febr. 1908), nesemnată, ia apărarea omului Gându-mi zboară
politic Take Ionescu, al cărui partizan era. Spre o fire
Debutul publicistic al lui Caragiale Multe din poeziile lui Caragiale îşi au Cu simţire
valabilitatea şi în zilele noastre, precum Sonet Dulce ca de rai ceresc.
s-a produs cu poezia Sonet, apărută în Jalba hoţilor din închisori („Ghimpele“, Domnişoară
„Ghimpele“ (nr. 46/6 dec. 1873), dedicată 28 ianuarie 1875): „Daţi-ne drumul din D-lui Agostino Mazzoli, bariton absolut, cu Rumeoară!
baritonului Agostino Mazzoli, interpret în puşcărie,/ Daţi-ne posturi,/ Cu bune ocaziunea beneficiului său în opera Ernani Firea ce în gând zăresc
opera Ernani. Este perioada când Caragiale rosturi,/ Daţi-ne voie la tâlhărie,/ C-a sta în Şi la care
întemeiază, conduce sau colaborează lanţuri/ Când alţii danţuri/ Trag fără frică Eşti rege, şi, pe tronu-ţi, în plină strălucire Sărutare
la o serie de periodice satirice în care îşi sus la putere,/ Şi când ei fură/ E anarhie !... Apari ca totdeauna, şi gat-a ne-ncânta; Gându-mi duce, căci ... iubesc...
publică şi versurile rămase răspândite însă… tăcere:/ Ei au putere!/ […] Daţi-ne Supuşii te salută, zicându-ţi în unire: Pe cosiţe,
în paginile acestora, fără intenţia de a fi drumul: e nedreptate/ În puşcărie/ Ca să Talentul e coroana ce stă pe fruntea ta! Prin altiţe
strânse într-un volum, probabil şi din cauza ne ţie/ Colegii noştri! Oh! ce păcate!.../ A Şi prin sânu-i rumeor,
noastră şcoală/ A rămas goală,/ Căci toţi E sărbătoare astăzi, splendidă sărbătoare. Eşti tu Ida,
valorii estetice reduse de care dramaturgul elevii au chilipire,/ Au berechete,/ Grase Mai mult ca totdeauna supuşii-ţi sunt fideli. Eşti candida
budgete.../ Iar noi, acilea, în amorţire/ Stăm Coroana-ţi, astă-seară, e mai strălucitoare. Pentru care să şi mor
şi prozatorul în devenire era cu siguranţă în lihnire!... […]“. O! niciodată, rege, nu vei afla rebeli. De ai cere,
conştient: „Ghimpele“ (1873), „Moftul Cu plăcere
român“ (1893; 1901) în care sunt publicate Parodiile în versuri, ca şi parodiile Da: regii-şi pierd mărirea. În piepturi astăzi Primesc... însă, nu mă-nsor!
peste 40 de poezii, cele mai multe la în proză, valoroase estetic, vizează texte bate
rubrica Parnasul român, „Lumea veche“ ce aparţin unor poeţi importanţi din Dorinţa cea sublimă de sacra libertate. Savant
(1896), „Epoca“ (1896), „Protestarea“ epocă, precum Eminescu, B.P. Hasdeu, Urăşte lumea sceptrul. A fi supus e trist!
(1906), „Tribuna poporului“ (1906/1907), Al. Macedonski, Tr. Demetrescu, D. Toate cărţile din lume, de când lumea, câte-au
„Convorbiri“ (1907), „Opinia“ (1908), Bolintineanu, G. Coşbuc (Cameleon- Decât să servi un rege, durere nu-i mai mare, fost,
„Convorbiri critice“ (1908), „Universul“ femeie, Pe oceanul vremii, Excelsior, Dar... lumea se supune, c-o nobilă-avântare, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;
(1909), „Luceafărul“ (1912). Declaraţie simbolistă, Thalasa, Discreţie, Când sceptrul este arta şi regele artist. Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,
Amiază maură, Finis, Sonet brutal, Ruga În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi...
Alte versuri au fost tipărite postum de spiritistului, Semnul, Se poate glumi, Idilă, Versuri a-ncăput:
către Şerban Cioculescu în Corespondenţa Da… nebun ş.a.). Parodia Moartă!..., Bibliòtecă vestită! aşa plină, că-n zadar
dintre I.L. Caragiale şi Paul Zarifopol subintitulată Baladă („Moftul român“, Amicului C.D. Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.
(1905–1912), Bucureşti, 1935, unele cu 3 mai, 1893), poate cea mai virulentă, Ce-mi spui de poezie, d-acea chimeră tristă,
titluri atribuite de critic [Duel armenesc; trimite direct la Mortua est şi la Strigoii de Când lumea d-astăzi, rece şi materialistă, Semnul
Bilet de ploaie; Tricolorul; Inscripţie pe Îşi râde de chimere şi de puterea lor?
fântâna slujnicelor] sau în „Adevărul“ Eminescu. Credinţele d-acuma condamnă poezia Din toate câte sunt pe lume,
(1936) şi „Revista Fundaţiilor Regale“ Ca rătăcirea, crima, păcatul, erezia Nu-i una fără semn anume:
(1946). O parte dintre poezii sunt semnate Păstrând proporţiile valorii, credem Ce merită să poarte dispreţul tuturor. După miros cunoşti o floare;
în nume propriu, multe cu pseudonime că opera lui Caragiale trebuie privită şi Cunoşti un fruct după savoare;
receptată în totalitatea ei. Ascultă-mă şi crede: de vei simţi vrodată Un geniu după o gândire,
(Un mare anonim, Car.., Piccolino…) Că pieptul tău nutreşte scânteia cea sacrată, Şi steaua după o sclipire;
Să ştii că mizerabil vei trece pe pământ; Pe-un om de duh, pe cum priveşte
sau anonime şi au avut o mare circulaţie, În timpurile noastre, decât să cânţi, mai bine Şi pe neghiob pe cât vorbeşte;
aproape fiecare poezie fiind reprodusă în De pietre sparge-ţi lira ş-apoi sufocă-n tine Cunoşti o pasăre pe glas;
mai multe periodice ale vremii. De pildă Fugoasa-ţi inspirare şi-al tău nebun avânt. Copoiul de vânat pe nas;
Bolul şi viţelul, prima fabulă publicată Un câine ori un om turbat
de Caragiale cu facsimil şi autograf, a De-acum, stăi noaptea singur, citeşte, studiază, Pe bale şi lătrat;
fost reprodusă în „Opinia“, „Calendarul Şi de veghiare palid, mereu, mereu veghează, Cunoşti o fiară
literar artistic“, „Conservatorul Brăilei“, Plecat pe cărţi bătrâne consumă-ţi anii toţi, După gheară;
„Mişcarea“, apoi în Opere IV (1938), Opere Sacrifică-ţi vederea, cătând fără-ncetare După un fluier pe mierloi;
III (1962). Ca să găseşti ideea funestă pentru care După mai multe... pe ciocoi
S-alerge-n valuri sute de mii de sacerdoţi; […]
Aşadar, Caragiale îşi începe activitatea
literară propriu-zisă ca poet. Direcţiile Ce-mi spui de poezie, de-acea chimeră tristă,
principale în care stăruie sunt satira Când lumea d-astăzi, rece şi materialistă,
politică, cu o mare frecvenţă în epocă Îşi râde de chimere şi de puterea lor?
şi parodia literară. Din prima amintim: Credinţele d-acuma condamnă poezia
Şarla şi ciobanii,   Jalba hoţilor din Ca rătăcirea, crima, păcatul, erezia
închisori,  Suveran şi curtezan. Satiră de­ Ce merită să poarte dispreţul tutulor.
mo­cratică,  Petiţie către guvern,  Mare
farsor, mari gogomani, Temelia – Fa­
bulă,  Mângâiere. Fabulă,  Boul şi viţelul,
Semnul ş.a.

Regele Carol este ţinta permanentă,
de la urcarea pe tron – Şarla şi ciobanii
(„Ghimpele, 16 dec. 1873“, semnată
I.L.C.) până la jubileu – Mare farsor,
mari gogomani, apărută la 28 iunie

4 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară
Evenimente culturale

Carte – Criza - frământări şi soluţii
eveniment
Gabriel (veche, de altfel) a relativismului şi invocarea
celebrului adagiu al „neamestecului în treburile
COŞOVEANU cunoaşterii», «societatea mediatică» (Adorno), interne“ (ca passe partout pentru izolaţionism).
«societatea riscului» (Beck), «societatea Demonul relativizării era în vogă încă de pe
Unii s-ar întreba, firesc, deschizând financiare. Este limpede că anumite „minţi turbulenţei» (Greenspan)“. Ne amintim, pe de vremea sofiştilor, când Protagoras decreta
cărţile recente ale lui Andrei grăbite“ – cum le spune Andrei Marga o parte, şi, mai ales, resimţim, pe de alta, că omul ca măsură a tuturor lucrurilor, teză din
Marga, cum se pot împăca două tuturor simplificatorilor predispuşi să nu ia altădată întocmirile şi agregările umane păreau
abordări ale lumii, cea filosofică şi cea din în considerare avertismentele filosofului, mai ordonate, că, evident, ritmul era altul şi care rezulta că adevărul
unghi politic, între care ultimii ani au adâncit o care, nu-i aşa, nu are banii necesari pentru a fi că preţul creşterii vitezei în propoziţiilor despre univers
veche falie. Sau cum devine credibilă simbioza „autoritate“ – sunt responsabile de frământările toate articulările societale este relativ la individ.
viziune finanţistă – moralitate cristică, atâta actuale, care iau, pentru ţări recent intrate este cam mare, în tot cazul
vreme cât prejudecata populară plasează cei doi în Uniunea Europeană, aspecte dramatice. împovărător pentru un suflet Apoi, relativismul istoric
termeni în sfere antinomice, atât din unghiul Căutând specificul european, autorul observă care se caută pe sine şi se se constituie ca alternativă
sensibilităţii tradiţionale, cât şi epistemologic. că el nu poate fi separat de noţiunea de „criză“ vede nevoit să admită că la abordarea normativistă a
Apoi observăm: câtă vreme majoritatea dis­ (a ştiinţelor, a filosofiei, a culturii – la acestea, efortul său de adaptare la faptelor istorice reprezentată
curs­ urilor politicienilor abuzează de termenul clasicizate, se pot adăuga criza de creativitate, o situaţie a devenit caduc, impunător de filosofia kan­
„pragmatism“, iar Realpolitik devine o ispită administrativă, de identitate) şi îşi precizează pentru că, în răstimpul tiană. Kant nu face de­
tot mai mare, demersul reflexiv, cu funcţia punctul de vedere, crezând că Husserl avea luptei sale interioare, exte­ cât să propună reguli care
sa de supraveghere a acţiunii, pare să fi dreptate să vadă în criza europeană în fond o riorul se schimbase din transcend contextele, însă
pierdut teren în mod spectaculos. Şi, totuşi, criză a înţelegerii raţiunii, întrucât aceasta nu nou, provocările erau altele. adepţii relativismului (isto­
constatăm că proiectul de integrare europeană mai e înţeleasă ca o călăuză, aptă să confere Gânditori clasici, de talia ric, cultural, social, cognitiv
are un temei filosofic, ce asigură luciditatea sens vieţii, a conduitei oamenilor, ci este lui Thomas Jefferson ori
în analizarea realităţii virtuale a Europei. redusă la un simplu instrument pentru a rezolva Adam Smith împărtăşeau sau moral) conotează altfel
probleme de supravieţuire, eventual de putere. convingerea că lucrurile vor adevărul, postulând atâtea
Conceptele viitorului comun al unui continent Apare, prin urmare, perfect justificat elogiul adevăruri câte proceduri de
făcut volumului Le banquier et le philosophe, merge automat spre bine, justificare există. În plus,
dobândesc o asemenea relevanţă încât practica editat la Paris, în 2010, rod al colaborării pe lângă ideea adevărului
omologată îndeobşte, contextuală, devine o dintre două instanţe imaginate, până deunăzi, că legislaţia evoluează, ca termen esenţialmente
„mică politică“, urmând ca „marea politică“ reciproc opace: Roger-Pol Droit, filosoful de că guvernele se ocupă echivoc, relativiştii proclamă că fiecare
să respingă, cum făcea Nietzsche, atât stânga la CNRS şi François Henrot, fostul director la de problemele oamenilor, singura condiţie convingere este la fel de bună ca oricare
cât şi dreapta, pentru a restaura demnitatea Paribas, acum asociat-gerant la Rothschild & ţinând de asigurarea libertăţii individului. Nu alta. Discursul lui Andrei Marga, în buna
cetăţeanului, ca Fiinţă pur şi simplu, demnitate Cie. Ultimul recomandă celor ce controlează mai suntem, astăzi, atât de siguri de valoarea tradiţie raţionalistă, cu accent pe universal,
grav afectată de atâtea experimente istorice. marea finanţă „reţinere“ (retenue) în toată aria axiomatică a respectivelor aserţiuni. Unor necesitate, logică, adevăr, validitate, capătă
Ideea nietzscheană, de a echivala morala cu activităţii lor – bilanţuri, operaţii, construcţia noţiuni odinioară „tari“ (binele, adevărul, o putere de persuasiune aparte atunci
politica, avea să-şi demonstreze validitatea în de produse, propria remunerare. Miza rezidă frumosul) li se martelează, fără jenă, soclul
anii totalitarismelor (nazismul şi comunismul), în (re)descoperirea sensului limitelor, iar, dacă când e vorba de denunţarea ambiguităţii
când motivările politice au atins orice aspecte, oamenii cifrelor nu ajung, în momentul de augural, prin stratagemele deconstructiviste. relativiste, receptată ca „sustragere de la
numai cele morale, nu. Aşadar, de o „mare impas, nişte „eroi ai înţelepciunii“ (héros de examinare raţională“. Vehicularea generoasă
politică“, ancorată pe teren etic, vorbeşte la sagesse), nu vom face decât să acumulăm Astfel că Andrei Marga preferă să utilizeze a conceptului de „toleranţă“ camuflează
Andrei Marga, ceea ce presupune ieşirea „datorii“ colosale în dreptul fiecărui nou- conceptul de „societate nesigură“, pe glisarea spre sectarism sau dogmatism. Doar
din criza raţiunii, raţiune care s-a pervertit, născut. În context, se cere menţionată preţu­ care îl vede mai funcţional în raport cu
instrumentalizându-se, ajungând sinonimă irea constantă a lui Andrei Marga pentru admi­ genericele enumerate mai sus, întrucât nu comunicarea şi „înţelegerea comunicativă“
cu simplul calcul, abandonând sensul fiinţării rabilul umanist Joseh Ratzinger, actualmente are coloratură catastrofistă, iar a fi atent la reprezintă o bază pentru a concede că adevărul
Papa Benedict al XVI-lea, una dintre marile semnele derapajului uman nu are de-a face cu nu e fatalmente contextual, după cum a
umane. conştiinţe ale bulversatei lumi de astăzi. demonstrat Jürgen Habermas scriind Unitatea
atitudini contraproductive precum teama sau raţiunii în diversitatea vocilor ei. Paravanul
Bogat informată, cu referinţe recentisime, În aceeaşi ordine de idei, Andrei Marga noningerinţei în treburile interne ale unui stat
o carte precum Criza şi după criză. Schimbarea este convins că cercetările de diagnoză a lamentarea. suveran se explică prin aceeaşi necesitate vitală
lumii, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, societăţii reprezintă un segment esenţial în a universalizării unor principii ce asigură, de
Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012) are de ce aprofundarea mecanismelor modernităţii târzii În trecerea de la paradigma naţională fapt, funcţionalitatea sistemului.
să îi intereseze pe toţi cei care îşi pun întrebări şi în prevenirea fenomenelor neplăcute. El la paradigma europeană se ridică un
trebuie să constate, însă, că atari demersuri impresionant număr de obstacole, formulabile Criza şi după criză. Schimbarea lumii este
asupra viitorului individual ori societal, asupra nu au constituit un pol atractiv la noi în ţară. pe baza diversităţii cronotopurilor de pe acel gen de explorare a tropismelor umane
„Un prim rezultat al cercetărilor mele – continent. Dar invocarea diversităţii nu care s-ar cuveni să nu lipsească de pe masa de
siguranţei ori prefigurărilor prosperităţii, de precizează specialistul – a fost inventarierea trebuie asociată cu izolaţionismul naţionalist, lucru a oricărui decident. Aici va găsi fiecare
şi conotarea, pe baza operelor de referinţă, a astfel că studiile europene s-ar cere reluate, un răspuns, o analiză sagace şi o predicţie,
la simplul votant la decidentul care crede, de diagnozelor date societăţii actuale: «carcasa consolidate şi, în sfârşit, lansate, afirmă A. toate pe un ton măsurat şi credibil. Am
tare ca oţelul a supunerii» (Max Weber), Marga, subliniind totodată că interdependenţa accentua o latură fundamentală care ar trebui
prea multe ori, că e persoană providenţială, «societatea asimetrică» (Coleman), «epoca actuală pretinde un cadru conceptual solid, să definească munca omului de stat, latură
dar mai ales imună în faţa legii, când vine vidului» (Lipovetski), «societatea cinică» rezonabil şi maniabil, pentru a nu se ajunge care, în universităţile americane, de pildă, este
vorba de analizarea vinovăţiilor în producerea (Sloterdijk, Goldfarb), «societatea haotică» la cercetări interdisciplinare dizolvate în axială, şi anume aceea a „prevenirii pierderii
vreunui impas social. De aceea, în treacăt fie (Vattimo), «societatea minciunii» (Reinhardt), analize punctuale. Andrei Marga vorbeşte de talente“ (preventing the loss of talents).
zis, Angela Merkel insistă ca orice soluţie la «societatea invizibilă» (Innerarity), «societatea ca un avizat politolog, arătând încă odată că Şi discutăm despre universităţi în sensul în
criză că cuprindă sancţionarea celor vinovaţi care recunoaştem că ele sunt cele mai bune şi
de producerea ei. Iar economişti şi sociologi bunul diagnostician politic nu are o meserie stabile industrii ale unei ţări civilizate. Se face
eminenţi, precum Paul Krugman ori Jacques cumva că, la mioritici, există un talent real de
Attali, arată că în tendinţa spre „activele anume – el trebuie să fie, în primul rând, lucid, a pierde, nonşalant, şi aruncând vina pe alţii,
speculative“ şi spre politica dereglementării în special pentru a formula coerent o entitate destule talente.
(deregulatory policy), urmată de exaltarea virtuală, aceea a Europei unite, pentru că
marketistă trebuie cătată originea crizei drepturile cetăţeneşti nu se pot concepe decât
ca drepturi ale cetăţeanului lumii.

Două sunt chestiunile „fierbinţi“ comentate
fără menajamente de filosoful-politolog: ispita

Tudor Gheorghe – Nu se poate Astfel, Tudor Gheorghe cu spectaco-
lul Nu se poate cu de toate ne-a prezentat
cu de toate în esenţă poezia marelui dramaturg uitat ca
L uni, 5 noiembrie a.c., Sala „Amza de toate ascunde câteva versuri moralizatoa- poet. Oare câţi dintre tinerii spectatori aveau
Pellea“ a Teatrului Naţional „Ma- re, dragi sufletului meu, din poezia mai puţin cunoştinţă despre poezia caragialiană? Ca în
totdeauna fiecare apariţie a maestrului este
rin Sorescu“ din Craiova s-a arătat neîncă- cunoscută a lui Caragiale… Nu am plecat ni- o adevărată lecţie de limbă şi literatură ro-
mână, benefică la orice vârstă, cât şi o bi-
pătoare pentru un eveniment ce a avut loc ciodată cu gândul să fac ceva interesant, am nemeritată terapie foarte necesară împotriva
stresului în vremurile pe care le trăim.
şi anume întâlnirea cu Tudor Gheorghe şi plecat cu gândul să comunic ceva, tot ceea
La realizarea acestui succes, aplaudat
Caragiale-poetul. A fost un An Caragiale la ce a considerat el că trebuie să arate lumii a
îndelung de o mulţime de spectatorii pre-
Craiova care ne-a adus un Caragiale complet arătat şi atunci, a arătat şi astăzi şi o să arate zenţi, a venit orchestra „Iunion“, formulă pe
care „s-a chinuit foarte tare să o afle“, sub
prin conferinţe, lansări de carte, spectacole peste tot… Textul domnului Caragiale trebu- bagheta maestrului dirijor şi orchestrator
Marius Hristescu, cu un acompaniament de-
de teatru şi nu în ultimul rând acest spectacol ie doar să fie spus. Nu se interpretează! De săvârşit ce a completat atmosfera epocii lui

de muzică şi poezie intitulat Nu se poate cu aceea va fi un şoc, pentru că eu voi spune tex- Caragiale.

de toate. tele lui Caragiale aşa cum le spun pe cele ale Cl. Miloicovici

Despre noul său spectacol, maestrul Tu- lui Sorescu. Nu trebuie să faci absolut nimic.

dor Gheorghe mărturisea: „Nu se poate cu De ce trebuie să joci teatru? Să te strâmbi?“.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 5

Păcală şi barza divină Scrisori

Dumitru Radu
POPESCU

Î n zilele noastre albastre, validate adevărat de istorie – într-o lume degringolată de plâns, aşa cum le stă bine adevăraţilor să ajungă într-un spaţiu mirific, fără de moarte,
cu seninătate de Curtea Consti­ ci îşi trăieşte prezentul la intensităţi maxime...
paţională, este o indecenţă să ai chiar şi până în zilele noastre de ortodoxismul descendenţi din Adam şi Eva, mioriticii de pe Păcală, descoperind clipă de clipă noi întrupări
sentimentul că timpul devine spaţiu, iar spaţiul ale sucelilor şi arderilor neortodoxe ale
devine timp, atâta vreme cât legăturile de pur al procurorilor cu Biblia la subsuoară, ce meleagurile danubiano-pontice. prostiei omeneşti, nu are aproape nimic din
prietenie cu un conjudeţean nu s-au destrămat tihna lui Ulise, care, oricât ar fi de ispitit de
de peste o jumătate de veac! E o indecenţă propovăduiesc singurul lor ideal al bunăstării Spaţiul danubiano-carpatic poate fi cir­­ varii oportunităţi fericite şi de glasuri sublime
mai ales atunci când anii s-au perindat cum de sirene, nu poate fi oprit din dorul său de
au putut şi ei, fără să te ţină într-o mânăstire personale: ştergerea memoriei! cums­ cris între cel puţin patru mituri fun­ casă, de Ithaca, de Penelopa!... Păcală parcă nu
râvneşte să mai ajungă în nicio ţară a veşniciei,
cu vederea spre paradisul plin cu paradaise Cum românii nu prea sunt un popor damentale: „Mioriţa“, „Meşterul Manole“, în nicio altă patrie!... Tot ce întâlneşte în cale,
de obicei împotriva dorinţei sale, îngustează
coapte! războinic, decât în ultima vreme, când vor „Făt Frumos“ şi „Păcală“! Din păcate, Păcală orizonturile geografice prin ofertarea cam a
Saizescu, mehedinţeanul get-beget, m-a aceluiaşi nucleu al prostiei omeneşti... Balaurii
să civilizeze cu drepturile omului Irakul nu s-a bucurat de o receptare adecvată, fiind şi morile de vânt pentru Păcală au acelaşi fes:
uluit pentru prima oară atunci când ne-a prostia! Prostia pe care n-o poţi ocoli sau
dus să-l întâlnim, în locuinţa sa de lân­ şi Afganistanul, nici Păcală nu putea fi un considerat, uneori, un personaj anecdotic, învinge – dacă faci pe înţeleptul! Războiul
gă Televiziune, pe olteanul-oltenilor, hilar cu prostia omenească – iată cheia de boltă
Tudor Arghezi! Atunci, parcă, funcţiunile erou războinic, sângeros, îngălat în sacrificii absurd, fără o filosofie clară, căzut chiar a călătoriilor celui adus pe pământ de o barză.
gândirii utopice despre Artă şi Literatură Păcală nu se îndoieşte de ceea ce întâlneşte în
umane. Păcală nu este însă nici ucenicul lui în derizoriu!... Dar şi Don Quijote este un cale, nu filosofează plin de sine – cuget, deci
au descoperit, pe viu, utopia creatorului exist! – fiindcă e sigur că există şi el şi prostia
Cristos, gata să ierte şi să răspundă răului personaj uneori anecdotic, cu falii de ab­ lumii, iar dacă s-ar îndoi de prostia lumii, cu
divin: Tudor Arghezi exista în carne şi oase! siguranţă ar trebui în clipa următoare să se
Da, am băut chiar un ceai împreună, ne-a din lume doar cu binele!... A, nu, Păcală ştie surdităţi joviale, o caricare a basmelor doldora îndoiască de el însuşi!
vorbit părinteşte, fără pic de aroganţă sau de
ironie!... Trebuie remarcat faptul că geniul că nimic nu este doar al său, binele sau răul, de suliţi, cai, săbii şi cavaleri neortodocşi... Apoi: Păcală nu are nicio clipă sentimentul
vocabularului său inconfundabil a vibrat că a ajuns într-o lume a infernului: nu, nu simte
grozav când, calm, despre o crainică de la aşa că tratează fiecare individ după măsura Mai este ceva: Don Quijote nu este un erou că a pierdut Paradisul! Nu, el n-a pierdut nimic!
Aşteaptă, desigur, o lumină dezmierdătoare,
televiziune, care toca vorbele, substantivele fiecărui individ! Păcală nu este nici Făt tânăr: tânăr e doar în dulcea sa nebunie venită o prezenţă fericită, aşteaptă ceva ce sigur
absentează!... În drumul său aleatoriu nu este
şi adjectivele ca pe nişte boabe de piper, ne-a Frumos, nici Don Quijote, deşi are în ADN din atâţia ani de lecturi! Şi Don Quijote intră dornic să dea lecţii de pedagogie, dar nu se
spus: „Asta mănâncă vorbele cu noduri în sfieşte să mai aplice defectelor de caracter,
gât, greu, de parcă ar avea gâlci!“ ceva comun cu aceşti doi năuciţi de existenţa – călare, desigur! – într-o lume putrezită, sau genetice, întâlnite în cale, pe cărare, câte
o scatoalcă – măcar ca pe o acadea morală, ce-
Fiind de mai multe ori în preajma zeului magică a binelui şi a fericirii – fiecare, însă, alun­ ecoasă, doldora de pericole! Dar acest ar putea duce la o trezire a virtuţilor... Nu, nu,
Tudor Arghezi, într-un anotimp scopit, când Păcală nu vrea să fie măsura lumii!
umbra guriţei palide a scânteistului Sorinel cu utopia sa personală!... Făt Frumos, în univers scăpătat vine mai ales din dulcea
încă nu se topise, realizând chiar un film Dar, spre deosebire de Don Quijote, care
inspirat de o proză a Maestrului, sunt sigur egoismul său intrauterin, înnăscut, vrea să utopie a cavalerului de la Mancha de a aduce este rodul propriilor sale lecturi, ce-l fac să
că Geo Saizescu a învăţat legile perspectivei uite să trăiască, Păcală nu uită o clipă să se
spaţiale, externe, sociale, şi ale perspectivei împlinească fericirea doar pentru propria sa pe pământ binele! Păcală vede lumea aşa implice în toate năstruşniciile lumii, trăindu-şi
interioare, uneori mistice, care, împreună, viaţa nu în ficţiuni, ci cu adevărat! Chiar dacă
te fac să înţelegi că orizontul nu este închis, viaţă, iar Don Quijote doreşte, în sacra sa cum este, realist, aşa cum o vede cu duioşie în nenumăratele sale exerciţii de sinceritate
opac, oricâtă ceaţă ţi-ar învolbura şi îngreuna – când zăpăciţilor le mai serveşte, cu asupra
privirile! Brucaniada, în ani, n-a putut dovedi nebunie, să împlinească binele pentru toţi şi scutierul cavalerului tristei figuri... Don de măsură, repetăm, câte o scatoalcă inedită,
că Tudor Arghezi este hulitul întemeietor al absolută, nemoralizatoare sută la sută – Păcală,
putrefacţiei poeziei şi al poeziei putrefacţiei, semenii!... Făt Frumos şi Don Quijote, fiecare Quijote, cu toată lumina bunelor sale idei, nu spre deosebire de Don Quijote şi de Făt Frumos,
aşa cum nici Hamlet, deşi era ceva putred în mai apropiat fiind de scutierul Sancho Panza!
Dania, nu poate fi nici măcar bănuit că ar fi după foaita sa, visează Absolutul! Dar morile are energia de a despărţi realitatea de ficţiune, – vrea să ne spună că realitatea unui adevăr
edificat putrefacţia Danemarcei şi Danemarca este cu atât mai concretă cu cât e contrazisă
putrefacţiei. de vânt sunt mai viclene decât balaurii, făcând considerând adevăr absolut doar ce i se pare de absurdul ei. Pentru scutier, îndrăgitul său
cavaler era cu adevărat o realitate în carne şi
Iată cum brucanii vechi şi noi cad unul imposibilă atingerea Absolutului, iar ţara lui că este adevăr absolut... Morile de vânt oase, deşi era atinsă de absurd...
după altul de pe culmile muntelui pe care
singuri şi l-au construit cu vrăji şi cu oase tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de nu există pentru el, ci doar pentru Sancho Repetăm: Păcală, nu, nu, nu vrea să fie
– iată-i cum se rostogolesc, împreună cu măsura lumii! Păcală ne propovăduieşte o
diavolii ideologici din ei, în putreziciunea moarte se dovedeşte a fi o grădină luxuriantă Panza. Sau: mai degrabă am putea spune că singură morală: „Veniţi să cunoaşteţi adevărata
istoriei. Saizescu a avut viziunea fericită de viaţă, sau nu veniţi după mine, rămâneţi
a-şi lega soarta de Tudor Arghezi, şi, mai a plictiselii şi a ratării, în care singura bucurie Adevărul pentru Don Quijote este o iluzie... singuri, în lumea contrafăcută a istoriei“.
apoi, de Fănuş Neagu, împăratul metaforei,
de Ion Băieşu, urmaşul, în cuget şi simţiri, al – ilicită! – poate veni din petrecerea unui Pentru Păcală adevărul nu este o iluzie, drept Azi, nu doar la televiziuni şi la tribunele de
domnului Caragiale, de rigoarea ardelenească piaţă întâlneşti generali ai armatei invizibile,
a lui Titus Popovici, ieşit din ADN-ul lui anumit timp în nişte escapade vânătoreşti, pentru care nu ezită să-i destrame prosteştile colonei şi mirese sub acoperire: găseşti
Slavici, Agârbiceanu şi Rebreanu –, de Fănuş, la tot pasul, îngâlceviţi, fanatici cu false
Guţă şi Titus! – scriitori înnobilaţi de ideea de caraghioase, în care vânatul niciodată nu sale părţi componente. Pentru Don Quijote gâlci ideologice – pe umerii cărora parcă se
a descoperi în cotidian noi orizonturi, chiar şi sprijină responsabilitatea vieţii şi a fericirii
atunci când toate potecile de pe orizontală par poate muri, trăind şi el în ţara fericirii! Doar nu mai există nicio lumină raţională care pământenilor!
să nu ducă nicăieri, atât fiind de moarte!
când, la o vânătoare, greşeşte, depăşind o să-i spună că alta este lumea cea adevărată S-au dus vremile zăpezilor de altădată!
Mai ar trebui să adaug ceva important: Dacă Făt Frumos, îndemnat de visul visat
Saizescu, în tot ce a realizat, a fost tributar graniţă interzisă, ce desparte viaţa de moarte, – faţă de lumea închipuită prin care trece el în burta mamei sale, pleacă spre ţara fără de
spiritului inconfundabilului Păcală, cel adus, moarte, călare pe un murg năzdrăvan, Păcală,
de o barză, din cer, într-o ţară fără istorie, Făt Frumos redevine – repetăm, din greşeală! călare, cu un castron pe cap... Cavalerul de la adus de o barză divină, vine din cer în ţara
mitică. Păcală nu aşteaptă să ajungă la o cu moarte, înnobilată de prostia absurdului
vârstă a tuturor înţelepciunilor, ca să încerce – om, simţind cum reînvia în el memoria!... Mancha am putea spune că trăieşte într-un vis
să înfăptuiască o utopie cu umanoizi cu piele cotidian mioritic, dorind, cumva, pentru
albastră, nu, Păcală nu este nici măcar un Ţara tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii – în care nimeni nu-l poate convinge că utopia
protocronic postrevoluţionar, cu jurnale false oameni, măcar un orizont mai senin!...
şi cu memoria întoarsă pe dos, nu, Păcală este fără de moarte era un fel de împărăţie fără din mintea sa este în afara realităţii. Păcală nu Saizescule, strigă-l pe Păcală – pe
un fel de Papaiani insolit, ce nu doreşte nici
împlinirea unui comunism sau capitalism memorie, ca o moarte veşnică şi fericită! separă ceea ce vede, aude şi trăieşte de ceva încărunţitul Păcală Papaiani, să vină din nou,
galactic, nu, Păcală Papaiani este un fel de adus de barză, pe pământ!
ţăranometru cu mercur care ştie să ia pulsul Păcală nu pătrunde în inima Absolutului, care i s-ar putea părea că vede, aude şi trăieşte.
climei, făcând pe prostul, într-un univers Alo! Saizescu Gheorghe, ot Prisăceaua?!
fără religie, fundamentat de o creştinare – nu, nu lasă în urmă timpul, devenind mai Ficţiunea din materia cenuşie a cavalerului La mulţi ani, bă, prietene!
colonizare – evanghelizare desăvârşită cu
sabia, iataganul şi puşca. Da, Păcală poartă sărac, precum Făt Frumos, nu ajunge nici, de la Mancha se răsfrânge asupra realităţii, Sâmbătă, 9 noiembrie 2012 – dimineaţa
masca fină a prostiei, într-o lume prostită cu
precum Don Quijote, doar în nebunia sa înghiţind-o! Păcală posedă un fel de instinct

sfântă, în preajma Absolutului – ce-i rămâne istoric al vieţii, haios uneori, crud alteori, dar

de neatins! – nu, Păcală, sub iepângeaua unei niciodată confundat cu umbrele donquijoteşti

neadaptări tembele la realitate, fără să fie, ale unei lumi ideale. Don Quijote consideră

totuşi, tăntălău, asemeni lui Tândală, fără să că există o singură lume şi o singură viziune

fie postmodern, venit din duhul cărţilor, ca asupra lumii – a sa!... Toată realitatea este

Don Quijote, ca o ilustrare idilică a binelui doar el, Don Quijote, iar dincolo de el nu

întâlnit în cultură, Păcală, analfabetul, există nicio altă realitate!...

descoperă, în realitatea vieţii, un fel de utopie Altceva! În fond, după cum se ştia, Don

absurdă! Quijote, Făt Frumos – şi chiar Ulise! – sunt

Dacă Tândală, coborât probabil şi el din nişte călători!... Ulise chiar intră, în drumul său

cer, adus de o barză, poate fi numit un fel odiseic spre Ithaca, şi în lumea de dincolo! Şi

de Prometeu al prostiei cu care a înnobilat Păcală, am putea spune fără drept de tăgadă,

omenirea, Păcală, al domnului Gheorghe întreprinde o călătorie prin lume şi descoperă

Saizescu vine spre noi din raiul cu miere aproape la fiecare pas noi geografii sufleteşti,

de albine – Prisăceaua Mehedinţului, vine contradictorii, ridicole, pe care nu mai are

mereu, adâncindu-ne parcă într-o implacabilă prea mult timp să le compare între ele, căci

neştiinţă a despărţirii binelui de rău, a râsului mecanismul gândirii sale e asaltat în fiecare

clipă de numeroase

deze­chilibre între di­

ver­se viziuni defor­

mate despre viaţă

– ale întâlniţilor în

cale şi pe cărare! Da­

că Făt Frumos ne

est­e prezentat şi în

eter­nitatea aurorală

a fiinţării sale – din

ţara fără de bătrâneţe

(o eternitate aurorală

searbădă, fără gânduri

şi sentimente!), Păcală,

aflat mereu în centrul

Scenă din filmul Păcală se întoarce, în prim-plan Sebastian Papaiani tuturor întâmplărilor,
nici măcar nu visează

6 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Un spirit polivalent Crăciunul scriitorilor

N ăscut la 26 martie 1891 la Ruieşti, lângă Bârlad şi trecut în eternitate la Bucureşti, F ebra Crăciunului a cuprins, ca în fiecare an, încă din noiembrie, nu numai zonele
la 12 decembrie 1962, evreu de origine, Felix Aderca a fost o personalitate comerciale din insula montrealeză, etalând într-o ambianţă de strălucitoare
remarcabilă a vieţii noastre culturale interbelice. Fiu adoptiv al Craiovei, unde ostentaţie recuzita obişnuită, dar şi sfera culturală, avidă să-şi anexeze duhul
şi-a petrecut o parte a vieţii, Felix Aderca s-a simţit legat de Cetatea Banilor, care a fost pentru el sărbătorii. Se manifestă, evident, o lacomă extensie prielnică, pentru observatorul neutru,
o „axis mundi“, şi care i-a marcat destinul prin evenimente luminoase, dar şi de tristă amintire. descifrării acelei alianţe exuberante ce alătură, spre pildă, arta degustătorilor de vinuri
Fiind elev în ultima clasă la Colegiul Carol I din Craiova a fost exmatriculat din toate instituţiile reuniţi în Palatul Congreselor („La Grande Dégustation de Montréal“) şi impresionantul
de învăţământ din ţară, pentru faptul că ar fi susţinut idei anticreştine, incident regretabil şi atelier al scrierii care este prestigiosul „Salon du livre“, ajuns la ediţia a 35-a cu ambiţia
condamnabil – o pată pe blazonul acestui prestigios lăcaş de cultură – pentru că viitorul scriitorul de a impune drept „cap de afiş“ autorii. Fără îndoială, cartea are atributul universalităţii,
şi critic a rămas pentru toată viaţa cu un complex al studiilor neterminate, nevoit să-şi însuşească atinge tot, cum spunea în cuvântul său Georges-Hébert Germain, preşedintele de onoare al
o cultură de autodidact, dar nu şi mai puţin temeinică, aşa cum se întâmplă adeseori. salonului, „dincolo de format, subiect, materialul din care e confecţionată,cartea se hrăneşte
Dar, salvarea i-a venit tocmai de la două mari personalităţi pe care le-a dat Oltenia: filosoful cu totul, oferă toate cheile, ea vorbeşte întregii lumi“. În viziunea sa, însă, este necesară
Constantin Rădulescu-Motru, inconfundabilul autor al lucrării de referinţă: Personalismul ener­ o schimbare de accent. Marele târg al cărţii trebuie să ofere şi cadrul unui fertil curs de
schimb, permiţând autorilor şi cititorilor să se descopere, să se cunoască, să dialogheze
getic (1927) şi inegalabilul magician al verbului, influenţându-se reciproc. Mai puţin familiar publicului românesc, Georges-Hébert
Tudor Arghezi. Ambii l-au ajutat în cariera sa de Germain este autorul unor provocatoare biografii (Columb, Celine Dion, Guy Lafleur,
excepţie. Primul l-a influenţat sub raport filosofic Robert Bourassa), precum şi al romanului Souvenirs de Monica, inspirat dintr-un fapt real.
prin conceptul de „personalitate“, iar cel de-al Cartea, deja ecranizată, a fost considerată o veritabilă terapie prin anamneză, destinul celei
doilea l-a angajat ca secretar de redacţie la revista supranumite „Monica la mitraille“, celebră atacatoare de bănci, ucisă în timpul unui jaf
„Bilete de papagal“. armat, fiind reconstituit din amintirile fiicei sale, Debbie.
Alături de onorificul preşedinte, vedetele salonului, cărora li s-a asigurat o vizibilitate
Felix Aderca a fost un spirit polivalent: aparte, au fost Laurent Gaudé, laureat Goncourt în 2004 pentru Le soleil des Scorta, Mylène
poet, prozator, dramaturg, publicist, eseist şi Gilbert-Dumas, scriitoare quebecheză, belgianul Armel Job (Premiul Simenon în 2010),
critic. Vladimir Streinu îl considera şi un spirit autor al popularei serii Papa, Bruno St-Aubin, apoi profesorul de filosofie Georges Leroux
„enciclopedic“, în cronica sa la ediţia îngrijită de şi voi încheia lista cu Marie-Renée Lavoie, Normand Mousseau, Mélanie Watt şi Grégoire
Tudor Vianu, din 1945. Delacourt, a cărui primă carte, L`écrivain de la famille, s-a bucurat de un incontestabil
succes de stimă.
Felix Aderca a fost un scriitor prolific, autorul Am remarcat, de asemenea, în cadrul complexei manifestări montrealeze (expoziţia
„Evoluţia materială a cărţii în Québec“, mese rotunde, concursuri, sesiuni de autografe,
unei opere vaste. lansări, studioul „Lectomaton“), dezinvoltura frumoasei Kathy Reichs şi prezenţa
simbolică a „Asociaţiei canadiene a scriitorilor români“ (Ionela Manolescu, George
Prin volumele sale de versuri: Motive Tăutan-Cermeianu, Ion Datcy-?). În Salon, cultura circula netravestită, asemeni sutelor de
şi simfonii (1910), Stihuri venerice (1912), copii fascinaţi de frenezia livrescului prin lecturile amuzante propuse de agreabila Madame
Fragmente şi romanţe (1912), Reverii sculptate Desmotsdits, jucăuşă ca şi numele ei.
(1912), Prin lentile negre (1912), Felix Aderca Numai că trecerile fără oprire de la un stand la altul, disponibilitatea volumelor ce se
s-a impus ca un poet simbolist şi parnasian, lasă răsfoite fără oprelişti, roirea titlurilor şi, mai ales, apropierea celebrităţilor iradiind
anticipându-l pe Ion Barbu. spiritualitate, în cele din urmă devin obositoare.
Mă retrag în liniştea micii biblioteci personale, nu ca un ricochet polemic, ci atras
Proza lui Felix Aderca este deosebit de de făgăduinţa unei regăsiri de sine prin dilatarea timpului, până la hotarul nestatornic al
complexă şi de o mare diversitate a tehnicilor şi formelor narative, de la proza realist-obiectivă copilăriei, posibilitate datorată miracolului cărţii. Un volum recuperator, la care apelez,
din romanul Domnişoara din strada Neptun (1920) la proza analitică din romanele: Ţapul este Noëls d´écrivains (Médiaspaul, 2010), antologie alcătuită de poeta Marie-Andrée
(1921), de un senzualism accentuat, reeditat sub titlul Zeul iubirii (1945), Omul descompus Lamontagne. Sub semnul purităţii se derulează fragmente din operele unor Selma Lagerlöf
(1925) şi Femeia cu carnea albă (1927), din care se distinge ciclul Grădinării. Legume şi femei, (Cartea Crăciunului), Dickens (Un cântec de Crăciun), George Sand (Plimbare la Berry),
prefigurând rafinamentul stilistic al lui Mateiu I. Caragiale din Craii de Curtea-Veche şi până E.T.A. Hoffmann (Aventurile nopţii de Crăciun), Gogol (Noaptea de Crăciun), Rainer
la proza de evocare istorică din romanul 1916 (1936) şi proza ştiinţifico-fantastică din Oraşele Maria Rilke (Copilul Isus), scriitori ce se întâlnesc în grija de a păstra tulburătoarele
înecate (1936). Dramaturgia lui Aderca (Antractul, paradox dramatic – 1913, Floare de mac adevăruri transmise de o tradiţie străveche.
– 1923, Sburător cu plete negre – 1923, Muzică de balet – 1971), cuprinsă în volumul Teatru
(1974), se înscrie în sfera experimentului şi a teatrului de idei. Luminoase, cordiale

Cel mai cunoscut volum al lui Felix Aderca este Mărturia unei generaţii (1929), volum care sau tensionate în savoarea
i-a adus o mare notorietate, prin care este consacrată specia „interviului“ literar şi care conţine lor concretă sunt paginile
sel­ectate din literatura de
interviuri cu unii dintre cei mai reprezentativi scriitori ai epocii.
ficţiune având ca temă Cră­
Felix Aderca este un scriitor cu „Weltanschauung“, cu o concepţie despre lume şi viaţă. ciunul, aşa cum este el
Asemenea scriitori sunt destul de rari într-o literatură. Conceptul său de bază este conceptul de imaginat de Pirandello, Aga­
„personalitate“, definită ca o „supra energie“, în lucrarea: Personalitatea. Drepturile ei în artă şi tha Christie, Maupassant,
în viaţă (1922), în care se resimte influenţa filosofiei vitaliste a lui Nietzsche, Wilhelm Oswald şi Ceh­ ov, Mauriac, Truman
Constantin Rădulescu-Motru. Prin volumul Oameni excepţionali (1934), Felix Aderca se ocupă
de mari personalităţi ale lumii, de la Iisus, Wagner, Tolstoi, Eminescu şi până la Hitler şi Stalin. Ca­pote, Julien Green, Julien

Felix Aderca este şi autorul unor tratate de estetică (Mic tratat de estetică, Tratat de estetică Gracq, José Saramago, Jane
generală). Austin sau T.S. Eliot, pagini
peste care, parcă, pluteşte lent
Dar, partea cea mai valoroasă a operei lui Felix Aderca rămâne activitatea sa de eseist şi critic. împăcarea cu lumea, într-un
Felix Aderca a fost unul dintre cei mai redutabili critici ai noştri din perioada interbelică, autorul a vast acord al existenţei.
numeroase articole publicate în reviste ca „Izbânda“, „Cuvântul liber“, „Contimporanul“, „Viaţa
literară“, „Adevărul“. Critica sa a fost adunată în cele două volume de Contribuţii critice (1983– De la revelaţia semni­
1988) de Margareta Feraru. ficaţiei naşterii Mântuitorului
din Mizerabilii lui Hugo,
Felix Aderca este un critic de orientare maioresciană şi lovinesciană. Ca şi Titu Maiorescu trecerea spre suficienţa celor
a susţinut autonomia esteticului şi a polemizat cu Gherea, în termeni de o incredibilă violenţă, insensibili, a celor ce detestă
într-o vehementă filipică (O eroare în viaţă. O eroare în literatură. O eroare în politică – 1920). sărbătoarea sau a celor ce-i
La cenaclul „Sburătorul“, Aderca a fost cea mai autorizată personalitate critică după Eugen pervertesc sensul se face
Lovinescu, de care se disocia printr-un modernism mai radical. brutal. Un Crăciun negru
apare la Günther Grass,
Scriitorii preferaţi ai lui Aderca erau Arghezi şi Camil Petrescu. Aderca a fost primul critic Andrè Langevin, Lobo An­
care a susţinut că Arghezi este cel mai mare poet al nostru după Eminescu. Pe Camil Petrescu l-a tunes, Evelyn Waugh, amin­
numit memorabil, pentru spiritul său polemic, un „spadasin metafizic“. Polemit incisiv el însuşi, tindu-mi că nu trăim în cea
Aderca îşi mărturisea respectul pentru adversarii de marcă, pe care l-a avut întotdeauna: „… în mai bună lume cu putinţă.
fruntea fiecărei lupte sunt ispitit să scriu un articol de omagiu pentru adversar şi rugămintea ca
cititorul să nu creadă că dreptatea a fost absolut de partea mea…“ (Estetica polemicei – 1925). Montréal, 2012
Declaraţie rară, de un „fair-play“ desăvârşit.

Felix Aderca a fost un om de o mare discreţie sufletească. Înainte de a muri a cerut să fie
incinerat, iar cenuşa sa să fie răspândită deasupra valurilor Mării Negre. O moarte pe măsura
unei vieţi!

Într-o admirabilă tabletă, Geo Bogza îl definea magistral: „Un spirit intransigent şi pur.“
(Contemporanul, 15 decembrie 1972). Craiova este datoare să-i păstreze lui Felix Aderca o vie
şi neştearsă amintire.

Proză Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 7

Adulter cu smochine şi pescăruşi Adrian
CIOROIANU

Acolo, în acel golf de mare, că Dumnezeul mărilor calde ştie de aceste mine, cu părul tăciune atârnându-i de-a Apa îmi ajungea la piept în momentul
la acea oră ce bătea spre fapte bune ale mele. dreapta capului şi cu profilul stâng întors în care m-am lăsat în val, scufundându-mă
seară, s-a întâmplat un lucru către mine; cu picioarele uşor desfăcute, până la bărbie. La fel a făcut şi ea. Ne-am
pe care azi îl încarc cu o responsabilitate De fapt, revenind la pluralul de într-un V inversat spre linia mării şi foarte spus lucruri banale:
covârşitoare pentru tot ce a urmat. convenienţă de care vorbeam, e paradoxal ascuţit, şi mai ales cu cele două căuşe în
Cu siguranţă că, aceasta făcând, nu-i că aşa se întâmplă mereu: un el şi o ea carne indecent de sesizabile (în orice caz, – E caldă încă, voi fi zis eu.
foarte corect din partea-mi. Ideea unui alibi, renunţă la pluralul de politeţe tocmai eu le-am zărit, fără efort) ce se scobeau – Îhîm, mi-o fi răspuns ea.
vă veţi da seama, îmi surâde – şi e limpede când se pregătesc ei înşişi să devină un de-o parte şi de alta a coloanei ei, jos, puţin Mediterana, cu siguranţă, a fost prima.
că prefer să-l găsesc în altă parte decât în plural, topindu-se încet într-un noi care-i deasupra liniei textile a costumului de baie. Ea a împresurat-o, înaintea mea. Ea i-a
propriile mele instincte. Şi totuşi, cu toţii Avea, deasupra feselor, două mici gropiţe – palpat curbele, înainte ca eu să am gândul
ştim că în relaţia dintre doi oameni – mai duce mai departe, mai mult sau mai precum cele pe care le poţi face cu linguriţa acesta. Ea i-a pătruns în toate cele, pe când
cu seamă un bărbat şi o femeie, la începutul la vârful unei cupe de îngheţată de vanilie. eu încă eram cu totul în afara ei.
relaţiei lor – se întâmplă mereu câte ceva: puţin. Acest detaliu este prin excelenţă O vedeam cum lipăie cu palmele şi
un mic detaliu... un surâs... un cuvânt sau unul al europenităţii latine; americanii, În acele minute, în acel răstimp, ca cu tălpile la un metru de mine. Probabil
o privire..., care dă lucrurile peste cap şi australienii – şi anglo-saxonii, în genere printr-un caleidoscop (ce privea el în mine, nu-şi dădea seama, dar îmi dădea ocol, în
realitatea se schimbă cu totul, efectiv de – nu-şi bat capul cu aceste nuanţe. Dar, în şi nu eu în el), am zărit toate acestea. Linia înotul ei copilăresc. Cum spuneam: mă
la o oră la alta. Străina de acum o oră îţi lumea Mediteranei, această trecere e mai umerilor şi pielea de suspensie a sânilor pregăteam să devin centrul Pământului.
poate deveni brusc un fel de complice; sau, mult decât importantă – de fapt, ea este (un bărbat îi va spune piele; femeile ştiu Scăpa de nisipul de pe pulpe avându-mă pe
dimpotrivă, cea care promitea să nu-ţi mai trecerea însăşi. Când o femeie urcă de la că e altceva), valea lină şi aparent aromată
fie străină la sfârşitul dimineţii se poate dumneavoastră la tu, lumea întreagă din dintre coaste şi fese, curbura pulpelor, până mine drept punct de reper.
transforma înainte de prânz într-o persoană jurul unui bărbat se reface de la rădăcină. la ghiocul din spatele genunchiului; apoi
pe care o vei ocoli, cu un sentiment de jenă, Nu-i vom spune niciodată acest lucru unei freamătul picioarelor, tremurul fiecărui Apoi am luat-o spre mal; o vreme a fost
pentru că într-un fel sau altul te-a îndepărtat. femei; dar, în ciuda a ceea ce ea crede, centimetru de carne, până la cele degeţele ea înaintea mea, numai că mergea foarte
Nimeni nu ţine inventarul acestor mici trecerea de la dumneavoastră la tu este dintr-un final al trupului, pe care nici nu încet, tactil-tiptil păşind pe fiecare piatră
banalităţi ce se aştern, temeinic şi subtil, la urcare, şi nu coborâre. bănuiam atunci cât de flămând o să le din mare. Iar când am ajuns la un pas în
începutul unei poveşti dintre ea şi el. De gust până la capăt. Când o femeie se află faţa ei, nu ştiu ce i-a venit şi a prins a-mi
regulă, cu toţii suntem mai preocupaţi de La fel a fost şi-n cazul nostru. întinsă lângă tine, cu sânii, cu pubisul şi cu spune:
sfârşitul poveştilor de iubire – acolo unde Înotaserăm amândoi până aproape de cupola genunchilor îndreptate spre centrul
se înfiripă – decât de începutul sau de digul de piatră, spre un colţ pe care nu Pământului, de fapt bărbatul din tine se – Tot mai ai nisip pe spate. Mă laşi să
ratarea lor precoce. Şi probabil că şi eu l-aş se afla picior de pescar – ci numai nişte află mai aproape decât crezi de acel miez te curăţ?
fi uitat cu totul – dacă acest mic eveniment pescăruşi şi ceva cormorani, moţăind de-a incandescent al tuturor lucrurilor. Fii treaz:
al incipientei noastre poveşti nu mi s-ar valma, ca nişte păsări împăiate, pe muchia centrul Pământului eşti pe cale de-a deveni Nu, n-am lăsat-o. Nu pentru că n-aş
fi părut imediat, din chiar secunda unu ce de sus a stâncilor, în lumina dulce a serii tu însuţi. Nimeni nu te va preveni – dar aşa fi vrut – ci mai curând pentru că nu eram
a urmat după el, incredibil de erotic prin ce se apropia. De pe pătura mea mare cât se întâmplă cel mai adesea. pregătit. Sau, cred, secoli de pudibonderie
însăşi natura sa. paraşuta unui soldat sovietic ajuns din ce înaintau tăcuţi din spate se răzbunau
Din câte îmi amintesc, lucrurile au stat greşeală în Afganistan, i-am spus, la un Sincer, nu mi-am pus atunci această exact acum, prin mine: bunicii mei n-ar fi
în felul următor. moment dat: problemă. acceptat aşa propunere, nici taică-meu...
Ca element de conjunctură, preparator – Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o Abia acum îmi vine ideea că această
pentru dezinhibarea noastră, mai întâi a să preferaţi să stăm câteva ore pe acest mal Evenimentul de care vorbeam încă nu moştenire exista acolo, înscrisă în pagina
fost abjurarea pluralului stânjenitor. incredibil de modest... Asta nici măcar nu familiei, mai înainte încă de întâlnirea
Din acest punct de vedere, nu-s foarte e o plajă. Peste câteva ore aici or să fie, se produsese. noastră din hol, mai înainte de piersici şi
formalist; cu toate acestea, sunt mult probabil, bărcile pescarilor care se vor de bucuria pe care i-o făcusem vânzătoarei
mai tentat să le vorbesc femeilor ce-mi întoarce de pe mare. Cum Dumnezeu am La mâna mea stângă se afla atunci de pânzeturi de plajă. Evident că aş fi vrut
ies în cale cu dumneavoastră; probabil ajuns aici, mâine îmi va fi imposibil să-mi un ceas pe care îl primisem de la părinţi să-i simt atingerea palmelor pe spatele meu
e reminiscenţa primilor ani ai tinereţii, amintesc! la lansarea celui dintâi roman pe care îl înţepat de soare; desigur că propunerea
când, înainte de a deveni personaj cât de – Ştiţi ceva? Am o rugăminte, a spus ea publicasem; ceas pe care, de regulă, îl port însăşi, privită cu ochiul simplificator al
cât public, am fost pentru scurtă vreme atunci. Bănuiesc că eu trebuie să fac primul ori de câte ori ajung la mare: un Mido pentru memoriei de-acum, era mai inocentă şi
profesor la un liceu de provincie, de pe un pas... poate că este de datoria femeii, atunci scufundări acvatice, automatic şi uşor; un totodată mai tentantă decât v-o pot descrie;
alt mal sudic de mare. Nu eram, pe vremea când se întâmplă... hai să renunţăm la acest ceas alb-negru ai zice – dacă secundarul şi, totuşi, am spus nu. Am spus nu, ca şi
aceea, fantastic de cutezător în privinţa soi de...! Spune-mi Alicia! Se scrie Alicia, lui n-ar puncta cu roşu şi tresărire trecerea cum te-ai feri de atingerea unui vas încins;
femininului ce se apropia de majorat (nu-s dar se citeşte Alişia – aşa au vrut ai mei. fiecărei clipe. Io mido asta înseamnă, în am spus nu, ca şi cum o fetiţă de cinci ani
foarte cutezător nici acum, de altfel, deşi în Dacă tot am înotat împreună prin apele spaniolă: „eu măsor“. Graţie meseriei mele ar fi cerut imperativ să mă pupe pe obrazul
astea mai degrabă suspecte, am eu oare de leneş care scrie, vă imaginaţi că am tot meu de copil de cinci ani. Şi m-am ferit
noua meserie am o libertate mai mare de dreptul să-ţi confer această favoare? felul de strategii pentru a mă uita la ceas – aidoma. Nu mai contează că am regretat
Şi mi-a zâmbit. Să fi fost acesta al doilea mai ales dacă vreau ca nimeni să nu bage imediat: chiar atunci când îi spuneam „Nu,
a-mi crea ce femei doresc), dar hormonii ei zâmbet către mine? de seamă. Dar încă nu era cazul să mă Hristoase, ascultă, poate ne vede cineva!“,
şi feromonii erau cu mult mai liberi în Nu numai că am fost de acord, dar în ascund în acea amiază. L-am privit pur şi o mare parte din regretul negaţiei să afla
acel liceu de provincie decât v-aţi putea următoarele zece minute m-am comportat simplu, la un moment dat; secundarul roşu deja în vocea mea gâtuită, care trăda altceva
imagina. Nu am avut, în acea perioadă, ca şi cum această familiaritate regăsită ar dădea târcoale unui centru imaginar de la decât cerea ca atare.
fi fost visul meu secret. Ca şi cum primul încheietura pumnului meu stâng şi cred
aventuri decameronice cu Lolitele meu gând, de cum o zărisem – cu doar trei că nu mult înainte de ora 18h30 am comis Alicia nu m-a curăţat, atunci, de nisipul
ore în urmă –, acesta fusese: să-i spun pe următoarea ruptură – am zis: de pe spate. N-am lăsat-o. Şi-a făcut de
care-mi erau la îndemână – dar păstrez, nume, să ne tutuim, să ne purtăm ca doi lucru doar cu propriul ei nisip; iar în cele
vag, amintirea unor puştoaice suficient de fraţi care nu-s tocmai fraţi şi nici rude de – Hai să mergem în apă. Să ne curăţăm nouă secunde în care palmele ei i-au
tupeiste încât să mă privească (ele!) cu un sânge. mângâiat şoldurile şi pulpele aş fi vrut să
soi de subînţeles care probabil că la 17 ani Cred că am vorbit în exces în următorul de nisip. fiu acolo, printre degetele ei. În răstimpul
arată cu totul aproximativ. Numai că, la cei sfert de oră, după această reglare de acela, toate speranţele mă certau; partea
24 de ani ai mei, nici eu nu eram în stare să conturi într-ale adresabilităţii. Nu numai Aveam nisip mai ales pe pulpe, atât eu cât joasă, telurică, din aiurita mea personalitate
fac diferenţa. Asta a fost tot: pe de o parte, că numele ei era celebru – aceasta conta şi ea. Apoi, alt nisip pe fluierul picioarelor. mă lua la întrebări (la una singură, de fapt):
mai puţin pe acea plajă rurală şi goală din Trăsesem cu ochiul la ea, mă mişcasem şi De ce nu ai lăsat-o? Partea superioară din
tupeul lor adolescentin, cu totul de iertat la golful cu pricina –, dar numele acesta chiar eu după orice mişcare a corpului ei, şi-n tot
îmi plăcea: pronunţam Alişia apăsând pe trupul meu, cea de deasupra umerilor pe
nişte femei aflate la prima înflorire, iar pe primul i, aşa cum fac toţi ai mei, aşa cum acest timp nisipul se lipise de noi.
de altă parte surpriza mea, mereu reînnoită, ar fi făcut bunicul meu patern, aşa cum ar cale de a se bronza, spunea la fel: De ce
de a vedea că elevele mele răzbat şi dincolo fi făcut bunicul meu matern, aşa cum ar fi Am luat-o înainte. Am intrat în mare. n-ooo laaaşşiii?
de profesorul stagiar din mine. Cu mintea pronunţat bunicile amândouă; la fel cum Călcam pe pietre rotunde şi pe oaze de
de-acum, mulţumesc Cerurilor că n-am părinţii mei, bănuiesc, ar fi spus dacă ar nisip; apa verzuie mă învăluia treptat, ca o În fine, poate că toate acestea sunt acum
ce povesti; că n-am gustat din ciocolata fi fost cazul s-o vadă pe această femeie în placentă rece. La picioarele mele, pe apă, jocuri ale imaginaţiei. Aş fi vrut atunci s-o
unei plăceri ce n-ar fi fost depline, că n-am lumina aceluiaşi soare în care o vedeam vedeam umbra Aliciei, aşa cum înainta din fi lăsat? Într-adevăr? Un bărbat căsătorit
promis nimic (în afară de cărţi ce nu se eu: întinsă pe burtă la două palme de spate, cu fereală felină, ca şi cum pietrele face aşa ceva? N-am lăsat-o.
găseau la bibliotecă), că n-am sucit nicio de sub noi ar fi fost încinse (bineînţeles
minte de puştancă. Am avut mereu credinţa că nu erau; erau chiar reci, faţă de soarele Doamne, poate că asta a aprins totul.
amiezii ce ne arsese pe cearşafuri). Departe,
pe diguri, cei din urmă pescari încă râdeau (fragment din romanul omonim, apărut
– nicio legătură cu noi –, pe malul mării lor în noiembrie a.c. la Editura Curtea Veche
fără prea mult peşte de prins. Publishing, Bucureşti)

Scrisul Românesc Eseu

8 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012

Traduttore / Ioan Ştiinţa veselă şi filosofia tristă
Traditore
LASCU

B ine se ştie că principala dilemă locurile natale este resimţită ca o ruptură, Tinereţea i-a fost marcată nu numai de patriotică, predică renaşterea naţională şi
ce persistă în jurul personalităţii ca o cădere „din timpul mitic în timpul simpatii politice orientate către extrema „deplânge fatalismul, pasivitateaşi toleranţa
lui Emil Cioran este legată de profan“. Altfel spus, plecarea, copil de zece dreaptă şi de nemulţumirea faţă de destinul românilor, tot atâtea greşeli endemice
statutul său – este Cioran filosof sau scriitor? ani fiind, la un liceu din Sibiu, echivalează patriei de-a lungul istoriei, despre care s-a care […] ţin [România] departe de marile
Sau, în egală măsură, filosof şi scriitor? Ori cu pierderea definitivă a paradisului. Sub vorbit, de altminteri, destul, ci şi de un civilizaţii“. Este doar perioada Schimbării
este el întâi filosof şi apoi scriitor? Au fost o formă sau alta, una din lamentaţiile ce ateism pripit şi îndărătnic. Intransigenţa la faţă a României! Cu toate aceste bagaje
aduse numeroase argumente pro şi contra. revine obsesiv şi totodată (cvasi)ostentativ convingerilor, oricât de pasagere, la fel ca şi din tinereţe Cioran se aşterne la drum către
Însă ce este în afara oricăror dubii consistă exprimă tristeţea şi nostalgia, căinţa şi impetuozitatea retorică, l-a acompaniat pe fulminantele lui meditaţii nocturne şi spre
în seducţia pe care Cioran continuă s-o Cioran toată viaţa. Şi-a mărturisit neputinţa lamentaţiile mucalite de parizian marginal
exercite asupra noastră prin gândire şi prin melancolia: „Iubeam enorm satul. Când a de a scrie în afara „unei anume stări şi de român dezrădăcinat. Dincolo de toate
retorica ce o pune în evidenţă. Continuă trebuit să-l părăsesc, la vârsta de zece ani, furibunde“, de febrilitate şi de frustrare! acestea, spiritul hâtru şi ironia sceptică
să ne seducă şi prin persoana umană, o lume întreagă s-a năruit în mine. Nu voi De fapt, ateismul juvenil era îndreptat către l-au ajutat să surmonteze orice tentaţii
inclusiv prin temperament, ciudăţenii uita niciodată ziua când tata m-a condus la tatăl lui, un preot destul de samavolnic, nu morbide şi suicidare precum şi tristeţile şi
şi maladii. S-a vorbit în acest sens şi de Sibiu […]. Şi tot drumul am plâns fiindcă totdeauna un adevărat ortodox. A urmat depresiile transferate în filosofie. Filosoful
„bolile filosofului“, exhibate, deplânse de aveam presimţirea că pierdusem paradisul“. căutarea lui Dumnezeu, ca fascinaţie răvăşit de tot soiul de „maladii“ se vindecă
el însuşi, cel care surprinde până la urmă Este o confesiune din 1960, un crâmpei a divinităţii, au urmat şi disputele cu prin scris. Emil Cioran, care îl consola pe
prin mărturii neaşteptate: Cioran descoperă dintr-un interviu acordat lui Michael Jacob aceasta. Tentaţia divinităţii şi îndoiala, ca prietenul său Eugène Ionesco, cel bântuit
terapia prin scris, scrisul, pretinde el, fiind şi apărut la Köln. şi fascinaţia sacrului şi abjurările au suferit de scepticism şi depresii, ispitit în fiecare
un remediu ce l-a ferit de suicid. Ceea ce metamorfoze succesive în Lacrimi şi sfinţi zi de alcool, l-a auzit pe acesta din urmă
ştie şi spune acest straniu frondeur despre S-ar putea spune că desţărarea a fost (1937), Silogismele amărăciunii (1952), exclamând: „Nu înţeleg cum eu scriu o
propria patologie colaborează cu o filosofie o traumă din copilărie ce l-a apăsat pe dar mai ales în Demiurgul cel rău (1969). literatură veselă şi sunt trist în vreme ce
sceptică, deconcertantă, a îndoielii şi a Cioran întreaga viaţă. Copiii de ţărani Între „maladiile“ ce l-au contaminat pe tu scrii o operă tristă şi eşti vesel!“. Fără
deznădejdii. Şi nu e totul. Emil Cioran ajunşi apoi intelectuali, filosofi ori oameni infatigabilul filosof… mereu obosit de viaţă, ştirea lui, autorul Rinocerilor a surprins,
trăieşte intens, într-o manieră adeseori politici au deplâns viaţa ulterioară de se prenumără insomniile, care, începând şi el, unul din paradoxurile esenţiale ale
profetică, crepusculul spiritual al Europei. orăşeni dezrădăcinaţi, încă un exemplu la cu tinereţea, au fost pe cât de eficiente, pe lui Emil Cioran, condensat în celebra
În raport cu ceilalţi şi în raport cu sine îndemână fiind Octavian Goga, originar tot atât de contradictorii. Eficiente pentru că frază: „Dacă aş fi avut o copilărie tristă,
Cioran rămâne o personalitate contro­ din Răşinari: „De ce m-aţi dat de lângă voi,/ în astfel de stări noctambulul Cioran se aş fi fost mult mai optimist în gândire“. În
versată. Contradicţiile şi paradoxurile îi De ce m-aţi dat de-acasă?/ Să fi rămas ţăran regăsea în veritabile momente de reflecţie, altă perspectivă, de aici se întrevede şi un
sunt profesiune de credinţă. Chiar biografia la boi,/ Să fi rămas la coasă“. Nici destinul contradictorii deoarece, pare-se, tocmai ele bogat filon de explorat în demersurile de
este paradoxală, raportată la diversele lui Lucian Blaga, fiu al preotului de ţară îi subminau energiile şi potenţele pentru psihanalizare a operei lui Emil Cioran.
vârste: adolescenţă şi tinereţe, maturitate, din Lancrăm, aşezat către miazănoapte la orice formă de viaţă socială şi familială
bătrâneţe. Tinereţea tumultuoasă este 8 kilometri depărtare de micul burg săsesc normală. Monografia Simonei Modreanu, intitu­
fanatică şi agresivă. Fantoma extremismului al Sebeşului, nu a fost scutit de nostalgii lată simplu: Cioran, publicată în franceză
de dreapta şi a Gărzii de Fier l-a urmărit şi de reveniri în satul natal. Însă viaţa lui „Aveam şaptesprezece ani şi credeam la Editura Oxus (Paris, 2003), este un
toată viaţa. Mai târziu, către amurgul Cioran este diferită – el s-a stabilit mai în filosofie […], când ai venit tu, Insomnie, preţios îndreptar despre biografia şi opera
vieţii, Cioran a regretat avânturile juvenile, întâi de bună voie la Paris, ca apoi, după să-mi cutreieri carnea şi orgoliul, tu care celui născut în Răşinari, la 8 aprilie 1911.
excesele şi partipriurile, însă nu le-a 1944, să nu se mai poată niciodată întoarce faci să se schimbe bruta juvenilă, nuanţezi Ea este sursa citatelor din text, în traducere
renegat deschis, explicit, „pe bucăţele“. în ţara de origine. Gândurile se întorceau, instinctele, aţâţi visurile, tu care, într-o românească proprie a semnatarului acestui
Oricum, tânărul Cioran nu a făcut figură ele singure, adeseori acasă, cum, aparent singură noapte, mă liberezi de ştiinţă mai eseu.
de om politic legionar, în cel mai rău caz paradoxal, filosoful din rue de l´Odéon mult decât zilele terminate în repaus […].
scriind un apolog al Căpitanului, de fapt spune într-o frază memorabilă: „Dacă aş fi Nici o idee care să mă mângâie în întuneric, Revista şi Editura
un portret, care a fost difuzat, în 1940– avut o copilărie tristă, aş fi fost mult mai nici un sistem care să reziste privegherilor.
1941, de câteva ori la radio. Şi din această optimist în gândire“. Dar aşa, nostalgia Iscodirile insomniei destabilizează certi­ Scrisul Românesc
pricină, în martie 1941, la nici două luni de paradisului pierdut nu i-a dat pace deloc. tudi­nile […]. Există ochi ce nu vor mai
la înăbuşirea rebeliunii legionare din 21–23 Are deci perfectă dreptate – din acea putea să înveţe de la soare şi suflete bolnave organizează
ianuarie, Cioran a fost nevoit să părăsească nostalgie vin chinurile căutării originilor, ale nopţilor de care nu se vor vindeca
în grabă România şi să se întoarcă în Franţa, căderea în timp, nefericirea de a se fi născut niciodată“. CONCURS DE DEBUT
unde, ciudat!, a fost numit ataşat cultural al şi cearta cu demiurgul cel rău. Ruptura de
României pe lângă guvernul de la Vichy. raiul primordial i-a adus exilul într-o lume Este aproape un imn dedicat Insomniei, Se adresează celor care nu au
Însă Emil Cioran nu s-a omorât cu firea, ci străină şi ostilă. Paradoxul prezidează chiar împlinit 35 de ani şi nu au debutat
a preferat să cutreiere Franţa pe bicicletă. începuturile vieţii, pornind de la căderea este efectiv o mărturie a unui mare publicistic sau în volum.
Nu era dispus să se supună unei discipline în istoria propriei lui existenţe. Aventura insomniac în legătură cu reţetele şi cu toată
de rutină, să îndeplinească zilnic o slujbă existenţială a lui Emil Cioran a avut deci posologia administrată gândirii sale. De Concursul se desfăşoară în urmă-
un demaraj în copilărie. aici, poate, „o nevoie confuză de a cunoaşte, toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
de birocrat. de a atinge, în treacăt cel puţin, ţărmurile
absolutului…“ (s. m., I. L.). Tot de aici, eseu.
De atunci viaţa lui s-a derulat între „cel mai surprinzător efect al insomniilor
iluzie, plictiseală şi supărare, rătăciri prelungite […], acela al stărilor extatice“. Lucrările vor fi semnate cu un
spirituale şi nostalgii, acuzând starea motto, care se va regăsi de asemenea şi
de „înstrăinare“ amestecată cu un fel de Din punct de vedere al formaţiei pe un plic închis ataşat manuscrisului.
„stranietate“ (despre care a vorbit Irina intelectuale, familia spirituală din ca­ El va cuprinde numele şi prenumele
Mavrodin), stare care începuse de pe re Cioran face parte îi cuprinde pe concurentului, data de naştere, adresa,
la zece ani şi se perpetuase şi la vârsta Schopenhauer, apoi pe Nietzsche, Pascal şi numărul de telefon şi premiile obţinute
teribilă de tânăr „dezrădăcinat“, trăitor Dostoievski. Ar fi deci vorba de pesimism,
într-o Românie care refuza schimbarea la vitalism, raţionalism, fervoare creştină la alte concursuri literare.
faţă. Apoi Cioran a fost încercat mereu, tulburată de îndoieli şi de erezii. Între Emil
în prelungirile acestei stări, de o acută Cioran şi câţiva dintre aceşti gânditori Manuscrisele vor fi trimise, până
nostalgie a satului natal, acel „blestemat“ sunt şi asemănări de temperament. Este la data de 30 septembrie 2013, pe
dar „splendid“ Răşinari, cum nota într-o un prim versant al personalităţii, celălalt adresa:
scrisoare către Bucur Tincu, un prieten din înclinându-se către profesorul universitar
copilărie. La fel, plictisul l-a însoţit mereu român, „profet“ al legionarismului, Nae SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
şi de aici, paradoxal, nonconformismul şi Ionescu, iar apoi către filosoful vitalist
chiar melancoliile disimulate în remuşcări. german Ludwig Klages, studiat în timpul str. C. Brâncuşi, nr. 24,
„Peste tot m-am plictisit. La ce bun să unor stagii la Berlin, Dresda şi München, în Craiova.
părăseşti Coasta Boacii?“, se întreba el, calitate de bursier al Fundaţiei „Alexander
patetic, în altă scrisoare datată 6 februarie von Humboldt“. Tot în acea vreme Cioran Un juriu alcătuit din critici şi isto-
1971. i-a întâlnit pe Nicolas Hartmann şi chiar pe rici literari va acorda câte un premiu
Ludwig Klages în carne şi oase. În ciuda pentru fiecare secţiune, separat pentru
Despărţirea forţată de ai săi şi de scepticismului nativ, dar graţie unui vitalism revistă, separat pentru editură.
juvenil, Cioran se inflamează în mândria sa Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 9

Realismul necruţător Obsesii Marian Victor
şi idealist BUCIU

P revestesc în ceea ce urm­ ează început întâmplător. E limpede că omul să aţâţe, doar situează, nu se războieşte confundă niciodată şi, mai ales, el nu se
un text poate chiar enco­ s-ar plictisi într-o restrânsă atotcunoaştere. decât cu lenea minţii, dublată de aceea a scufundă în iluziile cele artificiale. Cel
miastic, aproape liric şi într-o El s-ar mulţumi doar cu o cognoscibilitate exclusivismului. Îndreaptă idei care ce tur­ care scrie îşi aminteşte, voit sau nevoit, o
anume privinţă necritic. L-am ţinut ascuns, în fericire. Elogiază condiţia bună sau rea tesc, abandonate, ruginite, obeze, cu se­ni­ întâmplare, o idee, trăite în viaţă, în cărţi,
după ce chiar îl uitasem, peste un sfert de de a se „cunoaşte, din fericire (?) atât de nătate retorică, răbdare, discreţie, eleganţă. povestite de alţii. Îşi aminteşt­e de copilărie,
secol. Nu trebuia să fie citit, nici măcar puţin“. de o idee coaptă ieri, acum un ceas, chiar
indirect, de cel care l-a stârnit – Alexandru Scopul lui este de a molipsi de acest­e daruri în clipele când scrie. Amintirile îi vin
George – într-un fel surprinzător de firesc Presupunând că cineva a voit să ştie năvalnic, ca un sinistru acvatic, după cum
şi de calm. Însă iritarea a apărut când l-am ideile discutate. li se deschide limba dinainte, spre a se
cunoscut pe autor, o singură dată, foarte Alexandru George reîntrupa, ca într-o reîncarn­ are. Amintirile
puţin, în 2000, la colocviul despre roman Uneori, în acest stil auster, el râde, lui par că sar de ici, de acolo, întâlnite şi
de la Sinaia. Şi nu dintr-o dată. Avea 12 ani cât mai mult desp­ re sine, prin sine şi prin potrivit, măsurat. Pentru că s-a tot vorbit reaşezate în pagină, precum cobaii supuşi
mai puţin şi se plângea, la un moment dat, alţii, am întrevedea şi noi, cei care-1 citim, despre funcţia taumaturgică a râsului, un unor noi experienţe.
că a trăit chiar prea mult... Ar trebui să dau că vom afla ceva pentru el şi pentru noi adev­ ărat medicament miraculos al trupului
unele lămuriri, dar trec acum peste ele. Mi- înşine. Întrucât identitatea ajunge întot­ şi spiritului, Al. George se aşează de-a Apoi, Al. George ne cere să luăm
am amintit de curând nemulţumirea aceea a deauna dublă, relativ stabilă şi relativ curmezişul acestor idei, schimbă unghiul, seama că el este un citadin, bucureştean,
sa. Când, în ultimele luni, nu mai apărea în schimbătoare. Eseistul acesta vrea să fie avertizând despre primejdiile râsului. Râ­ intelectual. În intelect există soarele care dă
reviste, în obişnuitul său ritm săptămânal. cunoscut înainte de a avea o vagă imagine sul este ceva grav, serios. Cine râde îşi lum­ ină creaţiei. Însă tot în el sunt virtuţile
Atunci nu mică mi-a fost mirarea când a identităţii sale, din grabă sau mistificare. ia o mare răspundere. Râsul ar fi legitim şi servituţile structurii sale spirituale. Iar
mi-a dat două recente cărţi ale sale. Mi le-a Şi ar trebui să existe con­ştiinţe „absolute“, celui căruia îi sporeşte responsabilitatea. de virtuţi el este în modul cel mai orgolios
adus cu totul pe neaşteptate în camera mea dacă nu ele chiar sunt, teoretic, în mod Nimic nu trebuie lăsat să iasă pe de lăt­urile conştient.
de la hotel. Acum îmi spun că voi încerca aparent doar ideal, însă cât se poate de real, conştiinţei, prin urmare nici râsul.
altădată să înţeleg ce puteam avea noi în desigur. Nu a călătorit, presupun, nici mult
comun… Şi, ceea ce nu e fără importanţă, Tot în metoda autorului intră şi pornirea şi nici variat, prin lume, ci probabil rar,
se pare că se întâmpla să-mi ofere cele Tipul comun, practic, ia cu o mână de la ideea trecută încă o dată prin mintea târziu şi adesea întâmplător, dar nu ştiu pe
două cărţi chiar după ce-l anunţasem că voi dintr-o parte, cu alta din cealaltă parte, cititorului, refacerea unei gândiri prin altcineva care, din puţinul aflat, să scoată
publica un articol contra sa. Şi în apărarea atât cât îi stă în puteri. E un parad­ ox prea povestirea ei. El confruntă idei şi realităţi, mai multe opinii provocatoare de replică.
lui M. Preda! La mijloc era o citire a tocit că binele este revelat şi uneori generat chiar şi din cele livreşti. Caută certitudini, Actul său esenţial e lectura. El pare că ştie
nuvelei Calul. După ce textul meu a fost de rău, dar asta nu impune ori presupune dar nu formule. Din individual, grila să citească tot­ul, cartea ca şi viaţa. Şi scrie
publicat tocmai în „Luceafărul“, unde Al. necesitatea răului, ci a forţelor vii, integ­ re, moralistului se mută într-o cit­ire şi o retrăire lucruri atât de personale, încât pare tot
George colabora permanent, el a răspuns, ale omului, care-şi găseşte echilibrul, pentru a istoriei, luată drept o altă faţă-mască a timpul în răspăr, polemic. De pildă, dacă
mie în treacăt, altuia mai în larg, dar, cât mă o lungă vreme a vieţii sale şi într-un fel omului. Nu vrea o nivela­re, ci o dreaptă s-au observat mărci folclorice în arta cultă,
mira­culos de uşor. Cazul artistului nu apare situare, în şi prin conştiinţa tuturor. Rolul atunci el observă că azi şi – presupune – şi
privea, cu totul, am crezut eu, pe deasupra, prea diferit. Dacă drumul spre sine este lui de căpetenie este acela de a aşeza. în trecut, există şi o înrâurire inversă, că şi
anevoios, spre ceilalţi el devine cu atât mai reciproca e adevărată. Şi face demonstraţia.
profund decepţionant. Am citit totuşi cărţile mult. Calea spre adevăr, autominată, cere un Polemistul acesta, în care unii dintre Asta nu uită niciodată acest raţionalist,
dăruite, dar nu le-am comentat, cu gând curaj suprem de gând şi faptă. Ade­vărul, în făţarnici au demascat un detractor, are o logician, gânditor care afirmă că ar fi întâi,
că o voi face totuşi cândva. L-am recitit voinţă, interesează într-un fel secundar, ca etică bine controlată, fermă şi dură, ca ca şi la urmă, prozator.
acum pe autor, pe critic şi eseist. Despre un drum paralel cu cel al fericirii: identitate viaţa. Este un necruţător realist idealizant,
prozator am scris în „Viaţa Românească“ şi alterată, dintr-o conştientă ignoranţă, cum cu ceva aparent quijotesc. Ilustrează Unor întâmplări vechi, adolescentine,
în Panorama literaturii române în secolul se petrec lucrurile în spaţiul social. personal regula lui La Rauchefoucault – în vremea le conferă un sens ce părea sau
XX, vol. 3. L-am recitit pe cât mi-a fost la modestie aţipeşte orgoliul –, uman, comun, obscur sau inexistent. Amintirile lui
îndemână, extensiv. Voi scrie în timpul ce Metoda luiAlexandru George se pricepe „mediocru“. Nu-şi asumă abaterea, şi ea Alexandru George leagă, într-un mare arc
vine un studiu critic despre el. Acum, las repede. El pleacă mereu de la un fapt ipocrită, a excepţiei. Îşi depăşeşte cond­ iţia, al timpului, un fapt de un gând, cât desigur
liber acest text despre o carte a sa, scris cunoscut, iar uneori chiar foarte cunoscut, asumându-şi structura prezentă, aţintind o idee. Şi la el sentiment­ul este cheia care
repede după ce ieşise din tipar, cu un direct sau indi­rect (întâi există trăirea), pe realul doar în (de)mers de la ideal spre deschide cămările memoriei, mai ascunsă
discurs, notam anterior, mai mult liric decât care îl ridică la idee (apoi există gândirea).
critic. Vechiul text este parcă şi pentru mine El simte exact şi vede cumpătat. Are bun ideal. ori mai la vedere, pe care doar trupul
dintr-o altă viaţă. simţ şi îl ilustrează ca atare. În aerul tare al
ideilor sigure, cuvintele capătă o expresie Marile idei le ia din cotidian, de pe stra­ viguros al ideii o poate mânui.
Primul eseu, adevărată intrare – simpto­ clas­ ică.Osubiectivitatespontanobiectivată, Continuare în numărul viitor
matică – în cartea lui Alexandru George, până la impersonalizare. Aceasta se petrece da unde doarme, ca leoaica la soare, istoria.
Petreceri cu gândul şi inducţii sentimentale, atunci când îşi alege teme de o prea mare
Ed. Cartea Românească, 1986, intitulat responsabilitate, (auto) comandate, dictate Realitatea coboară, ideea urcă, iar absolutul,
Cunoaşte-te pe tine însuţi, nu este un de fluidul reţinerii şi al autocenzurii. Nu în care-şi vâră degetul, cum scrie în jurnal
întâmplător apără eseistul stâlcirea limbii. Radu Petrescu, mizează pe
Şi consideră snobismul ca un semn de bun „democraţia naturii“ umane.
simţ paradoxal, matur, al unei culturi. Între
barbar şi iniţiat, snobul iubeşte mai mult şi Eseurile acestea se ţin
pric­ epe mai puţin. El are o anume sănătate la egală distanţă, dar foar­
morală: sinceritatea. te aproape, de nuvelă şi
afor­ism, fiind amestecate
Eseistul gândeşte fără să exalte ori dint­r-o specială nevoie de
nonficţiune. Se extrag deci
dintr-un refuz, dar şi dintr-un
acord, în spiritul unei preţuite
libertăţi de uzaj al uneltelor
cât mai diverse. Iată un fel de
sincretism pe care, oricât de

permisive, genurile solitare

nu-l suportă.

Îl vedem pe autor mai

peste tot expunând bine ideea
şi stăpânind-o până la sfârşit.
Ideea po­trivită în contextul
potrivit, ar fi principiul lui.
El ştie că nici ideea morală
nu-i totul, deasupra ei se află
destinul, pe care ea îl face,
uneori, mai puţin temut. A-ţi
cunoaşte neputinţa, limitele,
înseamnă într-adevăr a fi mai
puţin neputincios şi limitat.
Chiar dacă redescoperă bi­
ne-cunoscutul, eseistul nu-l

10 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară

Ion COCORA

O piesă halucinată despre „mersul politichiei“

O piesă cu titlul A doua scrisoare aventură a prefectului cu Nelli Rosetti, în raport cu propria creaţie. În acest sens e discreditat“ (Caţavencu). În cele din
pierdută, sigur un act de curaj nepoata ministrului de interne, grad de avem numeroase dovezi că în A doua urmă, motivând că „am şi eu voie o dată
şi încredere în sine din partea rudenie ce-i dă serioase dureri de cap lui scrisoare pierdută relaţia dintre creator să mă îndrăgostesc de propriul personaj!“,
autorului, trimite direct, fără ocolişuri, la o Pristanda când i se ordonă să o aresteze. şi personaje diferă substanţial faţă de I. L. Caragiale (Tache Ionescu) îşi
mare operă clasică. Eugen Şerbănescu nu În realitate, e vorba de o prostituată „din prima. „Alchimistul“ Caragiale strecurat, ră­peşte „dulcineea“ şi o duce la „cea
se arată însă defel inhibat de posteritatea echipa lu’ Lia Magazia“, pe numele ei real paradoxal, în pielea lui Tache Ionescu, de-a zec­ ea expoziţie universală de artă
glorioasă a capodoperei, ci coboară în Nelli Foufounette, instruită de „domnul nimeni altul decât Cetăţeanul T înainte de şi indus­trie“ de la Paris. Alături de el
universul ei intim, se eliberează de orice Tache Ionescu“, cel care manipulează abil a-şi da în vileag numele, acţionează la fel e prezentă de astă dată o Zoe cu o fire
constrângeri temporale, prelungind bio­ toate personajele, să joace „rolul lui Nell ca şi Puck din Visul unei nopţi de vară, e sensibilă şi poetică, sentimentală, gata
graf­ia personajelor mult mai departe de Rosetti, amanta lu’ domn prefect“, fără să un veritabil catalizator care ţine permanent să-şi ia zborul „peste văi şi peste munţi“.
fiesta electorală din finalul apoteotic şi bănuie în ce „belea“ a fost băgată. Întrucât sub control derularea faptelor şi face ce Acesta ar putea fi şi finalul piesei. Nu fără
cinic în care sunt părăsite de Caragiale. Zoe, îndată ce află din gura falsei rivale că vrea cu personajele: le întinde curse, a sublinia că „balonul cu oxigen pur“, cu
Într-o acţiune plasată între două veacuri, e „tradusă“ se dezlănţuie ca o fiară, criza le joacă farsă după farsă, le ameninţă, care îndrăgostiţii fac o cursă de agrement
sfârşitul celui de al nouăsprezecelea ei atinge paroxismul. Într-o încăierare de le divulgă cele mai ascunse gânduri, deasupra fabulosului oraş, pe lângă că
şi începutul celui de al douăzecelea, un umor copios apelează şi ea, întocmai le stârneşte „ambiţurile“, iar uneori dă e o realizare tehnică epocală, senzaţia
este normal să apară şi personaje noi, ca şi Trahanache, la pistol şi-l îndreaptă impresia că se şi amuză pe seama lor. expoziţiei, este şi simbolul desprinderii,
aparţinătoare, evident, epocii respective, Prezenţa lui transformă fabula într-un al plecării, al emigrării dintr-o lume de
dintre care câteva cu corespondenţe în spre „infamul“ Fănică. Mă opresc aici spaţiu magic, sinonim cu cel „sacru“ despre coşmar. O cale disperată de salvare la
viaţa publică a vremii. Tot normal este, cu deconspirarea avalanşei de surprize, care Gilbert Durand afirmă, în Structurile care a recurs şi Caragiale atunci când şi-a
de asemenea, ca altele, le am în vedere pe incitante în serie, oferite spre „desfătare“ antropologice ale imaginarului, că pose­ părăsit ţara şi s-a stabilit la Berlin.
cele existente în model, să treacă printr-un de fantezia dramaturgului, care au vizibil dă proprietatea „de-a fi multiplicat la
proces de metamorfozare radical, impus la bază sugestii şi elemente caragialiene. nesfârşit“. Exact ce stimulează, adică, Ocupându-se cu precădere de tand­ e­
de evoluţia lor în alt context istoric, dar ima­ginaţia dramaturgului care nu ezită mul Zoe – Caragiale, Eugen Şerbănescu
şi de modificările de situaţii ce intervin. Recunoaştem în scenele descrise, să aducă un „afront“ lui Caragiale, acela nu-şi pierde interesul nici pentru celelalte
Rămâne totuşi loc de o întrebare: de „tari“ şi plauzibile totodată, acea vio­ de a scrie o altă Scrisoare pierdută, dar personaje, nu le abandonează. Adună sub
ce două titluri? Pentru că prin cel de lenţă, preluată şi exacerbată de Eugen mai ales îl legitimează să se folosească bagheta sa, „haidah­ aida“, „turma“ rămasă
al doilea, Trenul togolez nu opreşte la Şerbănescu, pe care au remarcat-o nu­ de o formulă dramaturgică foarte elastică, fără păstor şi o îndeamnă prin gura „altei
Paris, E. Şerbănescu punctează valenţele meroşi exegeţi ca o caracteristică a per­ încăpătoare, de mijloace şi soluţii neres­ Zoe“ (Nelli Rosetti) să sărbătorească
metaforice, dominant ficţionale ale unui sonajelor din opera lui Caragiale. Desigur, tric­tive. Ceea ce nu e doar o sursă de „biruinţa finală“ cu o vânătoare de urşi.
astfel de teme şi analogii sunt fireşti. Ele avantaje, ci şi una de riscuri, sesizabile Dar nu de amorul artei, nu fără tâlc.
demers dramaturgic modern, marcat poate pot fi observate, inspirat tratate şi expuse în lungirea unor scene (v. cele în care Fiindcă după ce Tache Ionescu şi consoarta
într-o viziune proprie, de la modul de se află Von Gegenstrauben), cum şi în lui Trahanache părăseşte împreună scena,
şi de o uşoară tentativă de pirandellizare, structurare a intrigii la pigmentarea anumite deturnări de la conţinut la efecte. evadând cu faimosul Orient Expres în
cu accente nedisimulate de ironie şi unor replici cu expresii şi detalii tipice, Însă nu acestea dau tonul, ele rămân nişte capitala Franţei, autorul nostru nu se
satiră, cu anumite componente dilatate cu o provenienţă nu greu de identificat. ace în carul cu fân, într-o piesă care îşi potoleşte şi mai născoceşte o ultimă
până la limita absurdului, cu trimiteri la „Cheia“ piesei lui E. Şerbănescu însă, propune mult şi reuşeşte multe. În esenţă lovitură de teatru. Ursul ce iese în calea
contemporaneitate, dar nu prin actualizări ideea cea mai ingenioasă în jurul căreia ea se contează pe o „răsturnare a valorilor“, petrecăreţilor şi vânătorilor de ocazie,
de conjunctură. se dezvoltă, trebuie văzută în introducerea în accepţiunea lui Bachelard, pe o multi­ animal considerat de Freud „simbol al
în acţiune a lui Caragiale ca alter ego al plicare şi reformulare a lor, forţându-le nocturnului şi al inconştientului“, este de
În A doua scrisoare pierdută se ima­ lui Tache Ionescu. O ipostază dezvăluită să acopere o arie supradimensionată de fapt un pretext de farsă voit derizoriu, în
ginează enorm, loviturile de teatru se direct chiar de autorul primei Scrisori cuprindere a comicului şi caricaturalului, realitate un zavragiu deghizat: „Staţi, staţi,
succ­ ed cu repeziciune, uneori concret­i­ pierdute: „... Nu vă suiţi în capul meu că a tragicomicului şi grotescului şi de nu trageţi! Nu sunt urs de-a adevăratelea!
zându-se în scene ontologice, pe cât de vă ia mama dracu! Staţi în banca voastră! implicare decisivă a lor în individualizarea Sunt un zavragiu, de la marginea moşiei
memorabile ca miză, în special prin ine­ Eu v-am făcut, eu vă omor!“ ( ...) Sau: Zăvoiul! M-a tocmit nenea Iancu...“
ditul a ceea ce se petrece în perimetrul „... nu aştepta recunoaştere din partea de caractere. Precizarea că „m-a tocmit nenea Iancu“
lor, pe atât de bine scrise. Nu-mi place alor tăi. Nu vei avea niciodată. Mai bine, clarifică limpede, dacă mai era cumva
în general să rezum subiectul unei scrieri caută-ţi norocul în altă parte. Du-te în cele Aşadar, pe noul traseu imaginat, ori­ necesar, că adevăratul „maestru de cere­
literare, considerând că e un mijloc de străinătăţiuri şi zburdă. Însă nu te bucura cât de diferit ar fi de cel din O scrisoare monii“ este Caragiale însuşi. De ajuns
sustragere de la o analiză critică, dar în prea mult nici aşa: nici acolo nu-ţi vei găsi pierdută, personajele nu sunt scoase din ca totul să sfârşească într-o voie bună
cazul de faţă măcar două-trei exemplificări locul“. tipologiile consacrate, din schemele şi specific românească, nu înainte ca bravii
se impun. Atenţie, deci! Agamiţă Danda­ arhetipurile „date“, dimpotrivă, cunosc politicieni să-şi împartă „ciolanul“ şi „tot
nache abia întors în Bucureşti, cu man­ Ce caută Caragiale în „cestiune“? polarizări şi-şi adaugă semnificaţii natu“ să fie mulţumit. Discursul rostit de
datul pentru Cameră la purtător, cum probabil că vă veţi întreba. Ei, bine, deloc complementare, nu suferă ajustări Caţavencu nu lasă niciun dubiu în această
se spune, nu prea mai are răgaz să-şi din perspectiva lui Eugen Şerbănescu, exterioare, au tot atât orizont (atâta privinţă: „Fraţilor, onorabili cetăţeni!
savureze victoria, căci pur şi simplu nu e o apariţie în sine, de natură să şo­ existenţă) cât are şi „datul“. Binecunoscute, Iertaţi-mă, fraţilor, dacă emoţiunea mă
este ucis de amanta „becherului“ pe care cheze, niciuna să ducă gândul către o cu funcţii de vârf în urbe, recunoscându- apucă atât de tare, dar această stare de
l-a şantajat tot cu o „scrisoare pierdută“ piesă în care se reconstituie viaţa unei şi apartenenţa la acelaşi „mecanism“ lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate
pentru a fi ales. O altă scenă în măsură celebrităţi, ci ilustrează mitul scriitorului diabolic, ele sunt supralicitate deseori în dura. Şi-atunci iată propunerea mea: Eu
să uluiască îşi are acoperire în relaţia de extremis, devenind nu numai penibile, dar voi fi deputat. Amicul Tipătescu pre­
adulter dintre Zoe şi Tipătescu. Suspectat şi maligne, fără să-şi piardă particularitatea fect. Farfuridi va fi noul preşedinte al
că nu reacţionează, fie din prostie, fie din riguros aşezată în replică şi mentalitate. Societăţii Aurora Economică Română.
calcul politic, la ce o lume întreagă ştie, Brânzovenescu – secretar general. Conu
Trahanache apare ca un personaj scos din „Minimalizarea“ şi „gulliverizarea“ Zaharia ... e conu Zaharia!…“ (…) Popa
minţi de o gelozie feroce, cine ar fi bănuit?, sunt procedee cu care Eugen Şerbănescu Pripici: „Năică, să mă-ngropi, şi eu! Cu
încât găsindu-l pe „prietenul Fănică“ în operează curent. În tentativa sa de a-şi mine ce faci?“ Caţavencu: „Dumneata,
budoar cu Zoe e cât pe aci să săvârşească elibera „femeia iubită“ de eticheta „damă părintele, vei fi trezorier. Iar Von
un act „cremenal“. Din fericire, sau din bună“, intuind că doreşte să intre în Gegenstrauben va fi primar! Din această
păcate, cum vreţi să o luaţi, pistolul nu-l politică, Tache Ionescu (alias Caragiale) schemă nu putem ieşi! Am zis!“.
nimereşte „mortal“ pe „trădător“, glonţul nu face altceva decât să încurce lucrurile,
fiind mai îngăduitor, nu-i curmă zilele, să işte neînţelegeri, conflicte, tensionând A doua scrisoare pierdută nu e o
ci îl „condamnă“ să-şi trăiască restul şi mai mult confruntările şi atmosfera. parafrază după ediţia princeps, ci un text
anilor într-un scaun cu rotile. Şi „ghici“ Dacă în O scrisoare pierdută frivola Zoe autonom, coerent şi provocator. E o piesă
cine îl însoţeşte la întruniri politice şi-i este preocupată să ascundă adulterul, halucinantă despre „mersul politichiei“,
împinge căruciorul? Chiar acela căruia întreaga ei energie concentrându-se în singulară în literatura română, cu tot
îi datorează infirmitatea, „călăul“ său, lupta pe viaţă şi pe moarte de a-şi apăra ce-i trebuie pentru a ajunge la conştiinţa
Trahanache: „Fănică, trădător?! Peste onoarea, în A doua scrisoare pierdută
poate“! În fine, excelente, imprevizibile nutreşte visuri de mărire şi ascensiune publicului prin spectacole de succes.
ca deznodământ, cu alternări de planuri socială, nu se dă înapoi de la nimic pentru
nebune, sunt şi scenele în care e creionată aş atinge scopul, „devora“ pe toţi bărbaţii Important e să întâlnească directori de
o puternică stare conflictuală între Zoe din jurul ei: „unul a paralizat“ (Tipătescu), teatru şi regizori care să şi-o asume şi să o
şi Tipătescu, provocată de o presupusă „altul a înnebunit“ (Trahanache), „altul pună în valo are.

Proză Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 11

Maurice EDWARDS

Cu Heraclit în Brooklyn

În româneşte de Nina CASSIAN

Umblând recent prin Vanderbilt fiecare stradă îţi procură aproape o
Avenue spre ultima mea plăcere rurală de a te plimba dincolo de
reşedinţă în Brooklyn, în formidabilele, repulsivele zone industriale,
secţiunea cunoscută sub numele Clinton tot astfel cum într-o noapte, umblând prin
Hill, ca să-mi adun ultimele lucruri –
mai ales cărţi – din apartamentul curând multietnicul Queens spre Roosevelt Island,
să fie vândut, am fost şocat mai întâi de
apariţia a trei mai degrabă elegante clădiri am fost obligat vrând-nevrând, să traversez
cu apartamente în această stradă veselă, o mare junglă a unei companii electrice,
înfrunzită şi populată cu copaci şi mai îmblânzit fiind de trotuarele bordisite cu
puţin de mersul schimbat al locatarilor arbori zâmbitori şi graţioşi. (Nu le compar,
eterogeni şi plini de culoare. Chiar şi în fireşte, cu bulevardele vechi de 150 de ani,
scurtul timp cât am trăit în Clinton Hill, din Bucureşti, dotate cu ampli, rămuroşi
vis-à-vis de Joseph’s College şi doar la şi aristocratici arbori tânjind spre cer, dar
câteva străzi distanţă de micul dar frumosul poate că New Yorkul le va ajunge din
campus al lui Pratt Institute, aproape urmă.)

toţi pe care i-am întâlnit păreau mai vioi *
acum (în ciuda căldurii), păşeau cu mai
multă încredere, păreau mai preocupaţi de În sfârşit, revizitând pentru o clipă
propriile lor gânduri sau planuri ulterioare
decât o asemenea amestecătură de cetăţeni Maurice Edward şi Nina Cassian vechiul meu Clinton Hill pe care, probabil,
ar fi arătat sau acţionat cu zece ani în urmă. n-o să-l revăd curând, am avut o nouă
Şi într-adevăr ce remarcabilă schimbare Operei s-a văzut finalmente înzestrată mijlocul războiului civil, în prima Brooklyn surpriză privind o schimbare ocazionată de
a copleşit întreaga regiune a lui Clinton minunata repopulare cu arbori. Mai vechi
Hill şi aferentul Fort Green faţă de cum ar cu un public excitat şi excitant de afro- Academy of Music, în 1863?) şi mai noi, înalţi sau mărunţi pe aglomerata
fi arătat 50 sau 60 de ani înainte când am şi mercantila Myrtle Avenue, pe distanţa de
cunoscut regiunea pentru prima oară. americani din „provinciile“ Brooklynului, trei străzi centrale, au fost înconjuraţi cu
bănci de lemn, pentru odihna temporară a
* mulţi dintre ei care până atunci evitaseră * vârstnicilor, a pauzei dintre slujbe, ca loc de
dezbateri pentru cei interesaţi de politică –
A fost o perioadă foarte dificilă pentru concertele, plus o seamă de Manhattanits Dar să ne întoarcem la plimbarea cu mai ales azi în acest an crucial al alegerilor.
Brooklyn când a început să piardă din Să sperăm, deci, că schimbarea, aici sau
populaţie. Până atunci, ea crescuse constant, sofisticaţi care treceau râul ca să participe ochii deschişi cu care am început aceste aiurea, incluzând suferinda Românie şi
din 1800 de la un sat de 15 000, la aproape disperata Grecie, va evolua în bine pe
3 000 000 în 1950. Acum însă pierdea o la eveniment. Bineînţeles, acum problema modeste notaţii despre fascinantele
companie după alta (spre deosebire de alte valuri de progres spre un viitor democratic
districte ale New York-ului), şi suferea era cum să menţinem acest nou public. transformări în timp trăite în marile oraşe
plecarea treptată a mii de oameni fără îmbunătăţit pretutindeni. Aşa cum Emily
slujbă căutând alte locuri de supravieţuire. Surprinzător, mai mulţi decât ne-am aşteptat ale acestei lumi (iată-l pe Walter Benjamin, Dickinson a spus-o mai elocvent, în 1863:
Chiar şi aria care adăpostea prestigioasa „Speranţa e-un cuvânt cu pene/ ce-n suflet
Brooklyn Academy of Music degenerase s-au întors la programele noastre simfonice cu remarcabilele lui note şi eseuri despre ni se-arată/ şi cântă-un cântec fără vorbe/ şi
mutându-se în locaţii întâmplătoare şi nu se-opreşte niciodată“.
neglijente, cu întreprinderi falimentare mai tradiţionale dovedind că iniţiativa Marsilia, Moscova, Berlin şi Paris, sau
şi crime în creştere. Cândva elegantul
Hotel Seville la doi paşi de Academie s-a produce rezultate şi că un gest atrage pe Gissing despre Londra şi Musil despre
transformat într-un „palat“ pentru cei lipsiţi
de mijloace financiare. Era o privelişte după sine o acţiune. Astfel că, în secolul Viena, cu descrierile lor inspirate privind
dezolantă cu adevărat. Speranţa părăsise
acest district cândva înfloritor, asemenea 21, evenimentele artistice din Brooklyn şi transformările şi schimbările). Se adaugă
lui Walt Whitman când a străbătut Gara
River în drum spre Manhattan cu o sută de împrejurimile revitalizate au început să fie oarecum recentele edicte ale primăriilor
ani înainte.
căutate şi mulţi se reîntorceau în districtul de a planta un milion sau două de arbori
*
lor după cum noi pionieri intrau în scenă. în cele cinci districte ale New Yorkului.
Prea puţine ştiam atunci când mi s-a
oferit postul directorial al instituţiei care Recent, neglijata şi dispreţuita Brooklyn Aceşti noi prieteni vegetali pe aproape
urma să fie lansată, şi anume Brooklyn
Academy Philarmonic Orchestra adăpostită Academy se afla din nou pe hartă după o
la Brooklyn Academy (astăzi prescurtat
numită BAM). Zilnic trebuia să contemplu luptă de aproximativ un secol, în timp ce
această neprimitoare privelişte şi să lansez
un nou proiect cultural într-o economie fostul împărţit pe secte Williamsburg se ARHIVA
în declin şi chiar într-un colţ periculos al metamorfozase într-un fel de Greenwich
oraşului, mai ales pentru oamenii mai în Village, cu mai distanta „provincie“ a
vârstă şi amatori de muzică dorind să meargă
la concerte. Dar şi aici urmau să aibă loc Bushwickului mijind la orizont ca, la sfârşit, SENTIMENTAL
schimbări în următoarele decenii. Lucrând probabil să depăşească Williamsburgul
cu grupuri diferite, încercând repertorii
diferite, făcând concertele mai accesibile într-o progresie heraclitiană ca şi viitorul
şi prietenoase şi muzica mai atrăgătoare
– au dat roade până la urmă. Astfel, dacă Village, ţinut boem pentru tineret şi mai
luăm în consideraţie tema schimbării în
acest domeniu, cea mai evidentă mişcare vârstnicii membri ai elitei mai marelui
ar fi ce s-a întâmplat la începutul anilor
’90 când un concert simfonic în întregime New York.
Duke Ellington a găsit un nou public. Casa
Ce alte schimbări, heraclitiene sau

altminteri, observă cineva cu trecerea

timpului în Brooklynul istoric? Dacă

cineva traversează străzile din, să zicem,

Fort Greene, mai recunoaşte locul prin care

George Washington şi-a strecurat Armata

Revoluţionară sub ochii înceţoşaţi ai

britanicilor spre un adăpost dincolo de râu

şi culminând cu Independenţa Americană?

Oare, trecătorul mai poate observa locuinţa

colonială a poetei iconoclaste Marianne

Moore, cu felul ei inimitabil de a folosi

citate şi date pentru a conecta poemele ei

spirituale şi distorsionate? Sau, să viziteze

absolut fermecătorul părculeţ în Bed-Stuy

unde marele pianist şi compozitor de jaz

Eubie Blake s-a manifestat ani la rând în

timp ce a dat concerte până la 99 de ani?

Şi ce se mai poate adăuga despre veritabila

afluenţă de tineri prozatori americani

care au preluat „provinciile“ din Carroll

Gardens şi Prospect Heights şi care acum

sunt gazdele recent instituitului târg de carte

din Brooklyn pe treptele neoclasicului, din

secolul al 18-lea, Borough Hall? (Până la Florea Firan, Nina Cassian, Carmen Firan, Maurice Edward –
urmă însă, n-a adăpostit oare Brooklynul New York, august 2012
multe afaceri, festivalul artei populare în

12 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară

Horia DULVAC

Despre exil şi amuzamentul muzelor

Ocarte despre care nu am scris la Andrei Codrescu la tinereţe.... ...peste ani, astăzi făcea pipi şi mânca puţin/ Cu mâna dreaptă →
vremea potrivită – anul 2005 – la frunte: am fost fericit“.
dar pe care am redescoperit-o nu e câtuşi de puţin uzată după jumătate mine“; „Trebuie să strâng totul ca să nu se
şi recitit-o acum cu o anumită fervoare de secol de exil. Această performanţă îşi facă o pierdere inutilă/ de curent electric“; Vorbind despre Andrei Codrescu, ca un
a recuperării (fascinat şi de puternica extrage resursele dintr-o calitate simplă „Câteva greşeli vor fi şi în numărătorile rebel lucid şi raţional, trebuie subliniat că,
personalitate a scriitorului Andrei Co­ şi sănătoasă a lui Andrei Codrescu: să îi cereşti/chiar dacă poetul va plăti pentru ele“ aproape invariabil, exerciţiul său poetic este
spunem o originalitate nativă (gândind (din poemul Trebuie). Pământul (o temă un mecanism de supravieţuire. Dilemelor
drescu) este Instrumentul negru. Poezii însă la ceva mai puternic conceptualizat, care revine în ecuaţia acestei paradigmatice şi exigenţelor istoriei le este opusă un soi
o trăsătură graţie căreia poetul e un soi plecări/reîntoarceri) este „fără continuare“, de distanţare degajată – poetul refuzând
1965-1968, apărută la Scrisul Românesc de ultimă frontieră în supravieţuirea prin primăverile sunt „improvizate“, au „nume să fie victimă, să devină captiv. Poezia
din Craiova, în 2005, cu prezentare pe expresie şi limbă – îi conferim acestei de carceră“ (din poemul de angelus). sa este un soi de ritualitate a cărei miză e
coperta IV de Florea Firan. sintagme oarecare universalitate, ba chiar punerea în acord – iar soluţiile plastice ţin
o dimensiune ontologică: adică lumile se Versurile sunt acţionale, manifeste – de mecanismele perfectate de omul liber şi
Volumul are o istorie care leagă într-un nasc prin gândire, care e propoziţională...). deşi nota dominantă e tonică – poetul se creativ pentru a se adapta şi concilia cu zeii
mod paradoxal (adică după o logică proprie lasă purtat de vibraţiile grave ale istoriei şi cu propria biografie.
muzelor şi destinelor) un fir oarecum Nimic nu îi este mai străin acestui scriitor care contaminează biografiile: „De câteva
întrerupt din biografia literară a autorului. decât redundanţa, manierismul, evoluţia sute de ani ne retragem din stepă/ lăsând Libertatea (inclusiv cea stilistică)
Aceasta este dezvăluită în Prefaţa intitulată într-un câmp stilistic deja configurat, ceea în urmă o casă umplută până în pod/ cu este aşadar la Andrei Codrescu un cuvânt
Istoria instrumentului negru: tânărul poet ce face din el un explorator al marginilor bobinele de film ale viitorului imperiu magic, un comandament infinitezimal dar
sibian Andrei Codrescu prezentase lui N. şi soluţiilor. De fapt, întreaga sa atitudine al propagandei“; sau „Sârma ghimpată a imbatabil, continuu şi operant, aidoma
Manolescu şi N. Stănescu câteva poezii şi acţiune culturală degajă o intoleranţă devenit atât de familiară/încât o mâncăm vieţii care nu încetează să se legitimeze prin
imediată pentru concesia contrafacerii, cu pâine“ (Cotidiana). multiplele sale forme şi trucuri în alteritate:
care constituiau parte a manuscrisului poetul fiind de fapt un soi de rebel raţional, „Cum să încăpem în acelaşi aer cu trupurile
un expert (nu doar stilistic) în prezervarea Este limpede (pentru cei care ştiu care oamenilor/şi cadavrele ideologiilor moarte/
său de debut. „Ambii au fost calzi şi bine libertăţii proprii, sentiment la care te face era atmosfera lumilor comuniste din estul a spus el/domnul Anonim“; „Cadavrele
dispuşi către versurile mele şi aveau sfaturi deîndată părtaş cu entuziasm. Europei – în mod particular a dictaturii ideologiilor vii/ nici nu se pot căra pe spate“;
pentru viitor“, mărturiseşte autorul. cu accente groteşti din România), că „Au căutat peste tot, dar n-a fost urmă de
Aşadar, primul sentiment pe care îl ai Luni sau de Joi“ (Inevitabilul marş). Sau
Volumul în cauză reuneşte poeziile ţinând în mână fragilul dar totuşi puternicul un asemenea manuscris inocent era cu „Pace e numele tău şi adâncă prostia celor
concepute în limba română între anii 1965- volum (există o forţă neobişnuită a care te laudă/ grasă vestală pe un foc stins
1968, adică anii care au urmat imediat frumosului, în jurul căruia se structurează desăvârşire lipsit de şansă la examenul demult/ eu ţi-aş aprinde vreo două mituri la
emigrării. Filonul său poetic românesc lumi şi care formulează ordini neaşteptate) cenzurii ideologice a vremii. Trebuie totuşi căpătâi/ dacă nu mi-ar fi într-adevăr ruşine/
(notează Andrei Codrescu cu autoironie) este de recuperare metempsihotică a remarcat că o eventuală publicare a acestui de chiloţii scurţi ai zeiţelor care circulă în
„s-a stins abrupt în anul 1968“, când „rădăcinilor limbii“ într-un demers stilistic manuscris în diaspora până în anul 1989 aceste eternităţi“ (pacea).
a început să scrie în engleză – o limbă actual, care transgresează formulele plastice ar fi putut însemna un veritabil volum de
în care primele sale poezii încă „sunau şi biografiile: „ca să înveţi altă limbă ţi-a poezie dizidentă: „Ne e frică să nu fim la Aceste mize ale existenţei sunt tra­
româneşte“. Aşadar, aventura debutează lăsat Dumnezeu/ linia străbunilor/ pe care zăpadă. Aşa/ cum am renunţat la noi înşine tate, după cum am văzut, în cheie ludică,
poţi s-o pipăi pân’ la rădăcină“; pe acest fără împotrivire“; „Ce vom face dacă ne gravitatea fiind ea însăşi un locus periculos
prin transmiterea acestui manuscris traiect scurtcircuitat al strămoşilor şi al vor lua şi frica?“; „Acum trebuie să ţinem pentru libertate, o închidere a raţionalităţii
limbii „gurile tac“, iar „căutarea însăşi un sfat“ (Un fel de frică). şi în final o capcană mortală a expresiei.
lui Ştefan Baciu – o figură marcantă a va începe să miroasă/ a cimitir cu fructe Autoironia tonică e secondată de un alt
emigraţiei româneşti de atunci – care urma exotice“. Dar spiritul codrescian (animat de un soi instrument şi set de unelte profesionale:
să editeze volumul la editura Mele din vizualitatea şi plasticitatea, imaginea para­
Honolulu. Exilul reprezintă o acţiune nu doar de raţionalitate autoprotectivă paradoxală) doxală şi tuşa avangardistă. Iată de pildă,
de recuperare a identităţii (acţiune care este mai degrabă afin exerciţiilor ludice de într-o ascensiune de-o vizualitate frapantă
Din motive ce ţin de imprevizibilităţile se petrece şi în geografia limbii), ci şi libertate (imediată) şi mai puţin dispus să a la Chagall, în poemul Inevitabilul marş:
destinului, cartea nu a mai apărut şi a o călătorie biografică în propria noastră se confrunte cu o istorie deţinătoare încă „Fratele măcelarului de la gară se urcă în
peregrinat împreună cu autorul timp de 40 vitalitate. Este un excurs periculos în care a unui bagaj de bestialitate, preocupată cer/ După el zboară măcelarul cu o costiţă
de ani, voiajând în diverse cutii de carton poţi aluneca „acolo unde se amestecă să-şi digere până la exorcizare propriul
„din California în Franţa, din Baltimore pământul cu sângele“ şi „vocalele devoră“ conţinut. În poemul de disparizione angel­ afumată în mână/ Sora lui care n-a plătit
la New York, din New York la New (din poemul Limbi străine). orum, de pildă, construcţia stilistică are niciodată chirie vine şi ea“; „Cu un efort
Orleans“. o vizualitate puternic expresionistă şi o imens, fratele planează peste furourile/
În această călătorie recuperatorie, tonalitate retorică aproape profetică, iar surorii puse la uscat“. Iar în acest marş
Manuscrisul a fost dezgropat „în cursul actele arbitrare sunt fatalmente încărcate de vulnerabilitatea omului e un adjuvant, chagallian al biografiilor de familie,
unei acţiuni arhivistice organizată cu intenţia consecinţe, biografiile individuale suferă un truc al libertăţii: „Toate cortinele „Vântul rămas singur se bate pe sine
de a elibera un pic de spaţiu în casă“ şi a „pierderi inutile“ înregistrate inevitabil le-am umplut cu măşti făcute din capetele/ însuşi// Cu broşuri de partid“.
fost trimis după aproape jumătate de secol în „numărătorile cereşti“: „Trebuie să noastre“; „Dar eu voiam să fiu singur/ cu
talentatei poete Carmen Firan (trăitoare la întrerup şi oraşele şi oamenii care fug către necazurile mele// cineva grijuliu m-a pus
New York care a înmânat-o directorului între gratii şi mi-au adus un prieten/ care
editurii Scrisul Românesc, Florea Firan, vorbea patru limbi/…/ Omul care eram
care şi-a asumat şi a promovat această
necesară misiune literară recuperatorie),
pentru a confirma dacă într-adevăr poemele
„sunt vii“ sau emoţia provenită din recitirea
lor era „pur nostalgică“.

Dar versurile s-au dovedit a fi nu numai
vii, ci odată eliberate din cuşca acestor
împrejurări (ale căror raţiuni sunt proprii
destinului), s-au simţit în noul mileniu ca la
ele acasă (o reîntoarcere şi la acel „acasă”

al limbii cum remarca poeta Carmen Firan),

începând să vorbească şi să semnifice
imediat cu o energie neobişnuită .

Aşa s-a născut volumul în cauză, care
păstrează nu numai Prefaţa lui Ştefan
Baciu, dar conţine şi Introducerea autorului
care devoalează felul în care debutul său
virtual în româneşte face un ocol american
de o jumătate de secol, conchizând: „Ştie
muza cum să se amuze!“.

Astfel,cititorulestepusînfaţauneipoezii
care pare practic nouă: una perfect adaptată
noilor structuri stilistice, care îşi dezvăluie

abia acum necunoscute aptitudini spre un

soi de avangardă; o poezie a cărei expresie

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 13
Proză

Cetăţeanul George
STANCA
Generaţia mea, generaţia discretă literar-artistic
Ion Zubaşcu (III)

S e spune că orăşenii, metro­ mare aviditate de cunoaştere precum mare respiraţie, moralizatoare: „Împotriva răspundere cu care partidul l-a însărcinat
politanii au un dezvoltat spirit aceea a lui Ion Zubaşcu, din anii 1970. lui“... Ion Alexandru, Adrian Păunescu, (o, minunata limbă cea de lemn...!) şi
enciclopedic, ştiu totul şi ni­ S-a apucat să bată la maşină siluindu-şi Marin Sorescu etc. Pe care îi chema să se n-am spus decât atât: „ce vină au copiii?“

mic; ştiu multe, de toate, se informează la vo­inţa să copieze din cartea lui Nic apropie mai mult de ţară, de omul simplu, Imperturbabil, Păunescu a continuat să-i

modul jurnalistic, rapid şi cam atât. Spre Densuşianu, Dacia Preistorică pe atunci de ţăran. Venea cu un suflu tânăr românesc. promoveze pe fraţii Zubaşcu. Un altul

deosebire de cei din provincie dominaţi inaccesibilă şi interzisă. O avea pentru Poate că de asta l-a îndrăgit şi l-a adoptat poate că i-ar fi îngropat de frică. El nu. De

de erudiţie. Ion Zubaşcu era un erudit o vară împrumutată de la pictorul Mihai iute Păunescu... aceea am rămas uimit când după Revoluţie,

de provincie dar şi un enciclopedic. Îi şi Oros din Baia Mare, un emul al lui Noica... Căci, m-am trezit cu el în biroul din la o emisiune TVR a lui Vali Sterian, Ion

spuneam cu obidă şi invidie prietenească redacţie, prin iarna lui 1974, îmbrăcat ca s-a dezis de tot trecutul lui „Flăcărist“,

despre faptul că în timp ce el stătea acasă un moroşan, cu straie albe şi cu o straiţă îndemnându-ne pe toţi cei de faţă să facem

şi făcea doi paşi până la şcoală, eu – mare, albă, miţoasă ca şi guba de pe el, la fel. Ba, mie, apropo prezent la Revoluţie

stăteam cu părinţii în Giuleşti Sârbi cel mai pusă pe spate, din care a scos o mapă pe baricadă, rănit şi arestat, mi-a şi reproşat

vestic cartier bucureştean – îmi iroseam diplomat (!)... din care apoi a scos sute de cu vehemenţă poziţia. I-am spus că are

o bucată din viaţă aşteptând şi călătorind manuscrise şi desene ale copiilor, elevilor dreptate, dar eu consider că ar fi o mare

cel mai ades cu autobuze, troleibuze şi săi. Despre desene, a scris apoi, minunat, ingratitudine să dăm într-un om care ne-a

tramvaie. Un sfert din viaţă, Zubi, plus d-na Constanţa Buzea în „Flacăra“. făcut mult bine în carieră, chiar dacă uneori

nervii de rigoare se duc pe apele ITB-ului, Zubaşcu avea o metodă de predare era un terorist şi un egoist. Apoi eu am

îi spuneam. Şi nu greşeam. Chiar îmi aduc prin inducţie. Le vorbea copiilor, despre avut cu el un proces de calomnie la care

aminte celebrul articol din „Flacăra“ al Eminescu de pildă, iar apoi îi punea am renunţat tot din aceleaşi motive. S-a

defunctului Adrian Dohotaru, Există nervi să scrie ce au înţeles. Sau despre Geo supărat rău... Cu câteva luni înainte de a

pentru care Păunescu a fost nevoit să-l dea Bogza, ţin minte. Ieşea în zilele calde cu muri – mai toţi ştiam – l-am invitat pe Ion,

afară la ordinul lui Ion „Teleagă“ Dincă. ei în luncă şi-i punea să deseneze tot prin care locuia cu familia în Crângaşi, la mine

Era un răcoritor pamflet pentru bucureştenii inducţie. Ieşea ceva miraculos. Deşi marea în Giuleşti Sârbi, unde mă mutasem de ceva

chinuiţi de ITB. Peste, parcă doi ani, când majoritate a copiilor aceia creativi nu au vreme. A venit cu chitara. Era spre Ajunul

Păunescu a aflat că Dincă nu mai e primar, depăşit socialmente condiţia de şoferi – Crăciunului. A colindat cu ochii trişti şi

în chiar aceeaşi zi Păunescu l-a rechemat pe Ion Zubaşcu visul oricărui copil din Ardeal încă şi azi – duşi; a cântat, la cererea mea expresă, cel
Dohotaru... Numai că inocentul Dohotaru sau de tractorist... Rămân domnule cu ceva mai tragic cântec din Maramureş – cred eu

făcuse o impardonabilă greşeală pentru un Mi-a dat şi mie o copie dintr-un compendiu cultură chiar dacă vor munci toată viaţa –, chiar peste „La săvârşitul lumii// (...„Or

jurnalist ca el: dăduse din burtă nişte citate alcătuit de el, înainte ca Eugen Barbu să-o la pădure, susţinea Ion... Metodele lui, murit tăţî oaminii“): „Fata bătrână“ (...„mă

şi adrese inexistente ale unor persoane publice, în serial, la „Săptămâna“. Cu tot însă, originale erau de neacceptat pentru uitai-tai într-o fântâ-tână// Şi văzuuui că

inexistente... dar tot ce spunea el acolo era anonimatul, în care se afla, uitat sau ascuns autorităţi. Ştiu asta de la o mătuşă de-a mea sunt bătrâ-trână, măăăicuţăăăă“... ), cântec

adevărat. Coşmarul bucureşteanului era în Dragomireştii Maramureşului, pe Valea care lucra în branşă. Inspectoratul judeţean, pe care numai Leşe îl mai poate reda cu

ITB-ul. Mie şi acum îmi vine să-l dau în Izei, Zubaşcu începuse să fie cunoscut. atent la orice aspect ce deranja ordinea tragismul lui primar. Alte variante mi se

judecată sau să-l ucid, pentru că mi-a furat Era, nu am alt termen, un soi de atracţie stabilită, le-a pus de urgenţă la punct. Lucru par reale sacrilegii...

o mare halcă de timp. De altfel, ce detest eu turistică. Mergi în Maramureş şi n-ai fost care era să ducă la excluderea profesorului Îmi venea să plâng, nu de cântec, deşi

mai mult sunt hoţii de timp... la Zubaşcu, asta nu e de bonton. Culmea, iconoclast din sistemul de învăţământ. era un pretext, ci de soarta muribundului

Eu am mers şase ani la facultate zilnic era consătean cu Deac Ioan „Moşu“ soţul ...Într-o seară pe la 9 mă cheamă Pău­ din faţa mea, dar m-am abţinut cât am

cu 4 mijloace de transport... Pricepeţi câte moaşei din Bogdan Vodă, celebrul primar nescu la el în birou şi-mi pune sub ochi putut. Delicat, s-a făcut că nu observă...

cărţi citea în acest timp Zubi? care s-a recuzat din funcţie fiindcă nu avea nişte acte. O adresă oficială trimisă de Apoi, am vorbit despre Păunescu, care se

Zubaşcu eruditul ştia totul şi de toate. destulă carte. Ei doi, Moşu şi Zubaşcu, primul secretar al PCR judeţul Maramureş, prăpădise. Căci, nu mare mi-a fost uimirea

Avea un aparat al cunoaşterii în el, care nu repet, erau căutaţi de drumeţii intelectuali unul Blaj. I se atrăgea atenţia „tovarăşului când l-am văzut pe Zubi la un post TV,

ştia ce-s odihna, liniştea... Nimic din ce era pe-atunci, aşa cum sunt azi pelerinajele pe redactor-şef“ că fraţii Ion şi Ileana Zubaşcu, unde a avut numai vorbe bune despre Poet.

nou în orice domeniu nu-i era străin. Să-l la sihaştri sau la părinţii înţelepţi. Era o promovaţi cu cântece şi versuri – Ion semna În ciuda denigrărilor otrăvite nevenite ale

fi auzit cum îţi vorbea despre Schönberg, figură locală... mai ales că Ion, de acolo din cu pseudonimul „Ilie Calmineasa“ – erau unor alogeni, căpuşe pripăşite pe tancurile

dodecafonism, Xenakis, muzica concretă, „podul ţării“, începuse să judece şi să pună fiii unui duşman al poporului, Ilie, care cu ruseşti, revenite prin părţile noastre şi

te lăsa perplex. Nu am cunoscut o mai unele verdicte exprimate prin poemele de arma în mână s-a retras în munţi acţionând cocoţate de regim în fruntea ideologiei şi

cu preponderenţă în Valea Calmineasa... a istoriei... Da, finalmente, a spus vorbe

→ Tehnica aceasta a unei vizualităţi un fel de ultimativitate care ordonează şi L-am privit lung pe Adrian, el s-a uitat spre echilibrate şi frumoase ... pe care, iată, le
levitante este un mecanism stilistic uzitat clarifică şi care constituie poate secretul sertar, unde credea sau ştia că i s-au pus repetăm şi noi. În acelaşi spirit. Dar despre
cu succes în repetate rânduri: crăciunul acelei extraordinare comunicări cu un microfoanele de rigoare pentru funcţia de Ion Zubaşcu…

(miracolul)vinecaoconsecinţăcaozăpadă cititor care (deşi e ţinut la distanţă de

epistemică – sacrul este dezmembrat în acea dimensiune a unei alter raţionalităţi

bucăţi ca o jucărie şi reasamblat la loc: poetice) e făcut deîndată prieten,

„Aşadar a venit Crăciunul: bomboane complice, confesor. Dar cel mai bine e să

colorate/ speranţe în papuci“. guşti acest poet, care are o oroare declarată

Miracolul are o miză definitivă a de „cuvintele savante“, apropiindu-l

lucidităţii care conferă jocului de-a de mizele propriei tale libertăţi, ca o

libertatea, tensiune şi tragism: „mari imersiune nudă într-un univers plastic,

energii deplasate ca să opreşti o lacrimă/ eliberat de lesturile erudite, un fel de

energii care fac să zboare un car cu boi cu lectură pe care însuşi Andrei Codrescu

tot“ (Crăciunul). l-ar prefera:

Construcţiile vizuale sunt cel mai „special astă seară/ poeziile se coboară

adesea fruste şi paradoxale, iar tuşa dintr-un cărucior de smoală/ şi mi se suie

plastică este avangardistă: căzând de pe în poală să mă înmulţească cu colinda“;

acoperiş, mama „căutătorului de comori“ „eu sunt plin cu un vapor pe care/ Caricatură de Pavel Botezatu

a fost „mâncată cu măsline/în timp ce fiul l-au lăsat turcii ca să aducă pungi cu bani

îşi obliga profesorul să taie o mână/ în de la ţigani/ dar mi s-a înroşit ochiul şi

faţa poporului mulţumit (pentru un om). căpitanul/ s-a spânzurat cu un condei de

În fine, mai trebuie observat că poezia un burduf cu brânză“;

aceasta apelează cu mare uşurinţă la un soi „unii plâng în ţigări şi udă tutunul şi

de mize ultime care reuşesc să străpungă unii plâng în vânt/ Şi udă vântul iar unii

acel (consistent, chiar dacă uşor camuflat) putrezesc pământul// Iar unii plâng în

ţesut liric şi dens spaţiu emoţional. Este plâns şi lor/ Li se cuvine lumea“.

14 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Mihai ENE
Elena ŞTEFOI

Buzunarul

cu măşti Poeme
P.rezenţă discretă în lumea
literară românească, Radu nou în mitologic, este un bun pretext de a Fabuloasă şi de neiertat (între zgomotul ospăţului din sala de
Sor­escu (n. 1964) – fiul desfăşura o concepţie proprie despre lume mese
universitarului George Sorescu şi nepot al şi viaţă, ce oferă posibilitatea autorului de a I-am îngropat pe toţi ai mei rând pe rând şi strigătul de ajutor din subsol)
celebrului scriitor Marin Sorescu –, înce­ se situa filosofic în lumea pe care o priveşte am început devreme şi am trăit deja biruitoare unica partitură
pe deja să îşi construiască un profil de cu o doză necesară de detaşare şi conştiinţă destui ani moştenită din moşi strămoşi –
autor, el publicând până acum volume de a propriei finitudini. Toate transferate unor după ultimul dintre ei ca să mă pot ratarea ratărilor
versuri (Terapia pietrelor, 1992, Ieşirea din statui ce dialoghează – din nou un simbol împăca
labirint, 1997, Descoronare, 2010, Sfârşitul foarte pregnant, cel al memoriei culturale cu gândul că le e mai bine acolo unde Ordine şi dezordine
se amână, 2011), de teatru (Nepotul lui s-au dus
Sisif, 1994 şi Buzunarul cu măşti, 1997), activate, reprezentat prin perenitatea acestora şi să-mi plâng doar mie de milă Lui M.C., de Sfinţii Împăraţi
cât şi eseuri critice (Opera lui Octavian
Paler, 1996 şi Petre Ţuţea. Viaţa şi opera, şi prin dimensiunea transmisivă cu care sunt am cântat în hohote veşnica pomenire Deodată nu greutatea e grea ci haosul ei
1999). Cartea de faţă, care împrumută înzestrate. Ultima piesă, Ornicul sfărâmat, pentru atâţia comilitoni şi buni prieteni coarne şi gheare are şi azi neputinţa
este, după cum sugerează chiar titlul, o scurtă chircindu-mă apoi anotimpuri întregi – cât de bine îmi amintesc că avea
titlul ultimului volum de teatru, Buzunarul meditaţie asupra curgerii timpului. Din nou în aşternutul negru şi ţanţoş al câte unui aceleaşi terminaţii şi cu decenii în urmă
filosofia conţinută aici este una inspirată poem –
cu măşti (Scrisul Românesc, 2012), adună de şcoala cinică şi de stoicism, dar şi de pe vremea când viaţa ar fi trebuit să mi
într-un volum consistent piesele de teatru Ecclesiast, punctându-se ideea deşertăciunii se pară frumoasă nici oasele mele bătrâne n-au învăţat
publicate până acum de autor şi grupate în existenţei, a perisabilităţii lumii şi vieţii, a să muşte ţărâna să tacă să doarmă
două secţiuni: Nepotul lui Sisif şi Altarele omului ca simplu trecător, care trebuie să am stat între străini la priveghi calmă şi chiar dacă numele mi-a fost fără milă
înveţe să îşi asume această condiţie şi să îşi distantă ca ei strivit
clipei. conştientizeze limitele şi, în acelaşi timp, după ce lumea în care vroiam să-mi caut de vreo câteva ori sub tăvălugul acestei
să se folosească tocmai de fragilitatea stării până la urmă un loc dezordini
Prima secţiune, pe lângă piesa dramatică, sale pentru a-şi găsi împăcarea cu sinele şi şi-a dat obştescul sfârşit gâtuită de eşarfa şi a înviat aşa cum înviase şi pe vremea
de o amploare mai mare, care conferă titlul multicolorei tranziţii cealaltă
grupajului, conţine comedii scurte, precum cu lumea. fără să-l fi putut îndupleca pe Doamne- când îl făcea terci în văzul lumii de trei
Empedocle sau cum se câştigă nemurirea, Doamne s-o scape ori pe zi
Consensu’ de la ’Aga şi Trei coşciuge, vă Cred că cel puţin trei sunt concluziile ce i-am atins un colţ de coşciug fără să urlu doar cizma ordinii absolute pe-o lespede
rog!, în care predomină satira socială şi se pot desprinde după lectura acestui volum fără să-mi pese roşie
politică, în care trimiterile la mentalitatea compozit şi eterogen. Una dintre observaţii că de-atâta echilibru devenisem complice roşie întunecată şi nemărginită
pre- şi mai ales post-revoluţionară abundă. ar ţine de interesul manifest al autorului cu Dracul
Se încearcă surprinderea principalelor ma­ pentru lumea antică, pentru filosofia orien­ deşi ştiam bine că n-o să trecem Pe altă planetă
rote care domină societatea românească la tală şi pentru miturile străvechi, încărcate împreună vreodată vreo punte
toate nivelele ei, dar, neavând o amploare de semnificaţii profunde. A doua, ar fi aceea Într-o bună zi s-a scufundat un Titanic
deosebită, aceste piese dau impresia mai a tentaţiei permanente de a deconstrui, de a numai greşeala de mă fi aruncat în Marea Moartă din vintrele mele
degrabă a unor schiţe, interesante ca idee, nebuneşte în plină putere un roi de paraziţi şi-a depus ouăle stranii
cu reuşite stilistice, amuzante pe alocuri, sesiza mecanismele de articulare a miturilor în hăul din braţele tale o tot plătesc cât murdare periculoase în stupul de neuroni
atunci când revolta autorului împotriva nu face încă tineri deşi era învelit în foiţă de aur
acestor tare sociale şi politice nu devine şi a ideilor-forţă şi de a încerca o raportare şi-o tot văd lăţindu-se pe răboj cerşind şi au trecut hoarde răufăcătoare la mică
prea transparentă. ironic-aprehensivă, imaginaţia debordantă mai multă atenţie distanţă
a lui Radu Sorescu servindu-i de minune numai dragostea mea stinsă fără apăsând pe trăgaci ţintindu-mi călcâiele
Mai profundă este piesa Nepotul lui acestui scop. În fine, o a treia observaţie, lumânare şi nespovedită
Sisif, în care, ca şi în Empedocle..., se în­ în legătură oarecum cu cea de mai sus, se zgâlţâie cuşca noapte de noapte muşcă şi te speriaseşi cu mult înainte
cearc­ ă o desacralizare a mitului antic, în­ referă la „vâna satirică“, la comicul pe zgârie te aflai la adăpost pe altă planetă bine
să cu consecinţele avansării unei drame care îl aruncă în luptă autorul, cu scopul tropăie grohăie bate din aripi îşi zornăie mersi
subiacente. Nu parodia este cea care in­ de a ironiza anumite aspecte ale societăţii solzii aşa că n-am simţit vreo durere şi n-am
teresează aici, ci tocmai încercarea dub­ lă sau, pur şi simplu, ale existenţei umane fabuloasă şi fioroasă, neiertătoare, de cerut îndurare
de resacralizare prin deconstrucţia mi­ constrânse istoric şi ontologic. Toate acestea neiertat
tului. Este un du-te-vino permanent între nu fac decât să creioneze portretul unui Vremea sofisticării
cunoaşterea mitică, erudiţia antică, reflecţia autor interesant, care ar trebui să se aplece Unica partitură
asupra simbolurilor antichităţii, pe de-o mai mult asupra construcţiilor sale şi să le Mi se părea simplu spuneam judecaţi-mă
parte, şi imaginaţia autorului, tentaţia sa confere o amploare mai mare, deoarece este Ofrandă în strachina celor cu gust hai judecaţi-mă dacă gura mea nu vrea
de a destructura şi reconstrui situaţii mitice nevoie de un astfel de discurs în dramaturgia îndoielnic şi nu poate
inedite, în cadrele prestabilite, un ludic românească de azi. mi-am pus sufletul simţind că vine clipa în voia sorţii să lase ceea ce alţii demult
superior, dublat de o conştiinţă a neputinţei fatală au lăsat
rămânerii în sacru fiind constantele unui Aşa cum Marin Sorescu a reuşit să devină să nu-i mai fie frică nici de ridicol nici de şi nu mă judecau decât neştiutorii
demers interesant şi incitant. „Vărul lui Shakespeare“, cred că Radu crunta realitate tot mai lacomi şi tot mai grăbiţi
Sorescu începe deja să semene cu „Nepotul închipuirea îmbătrânită în rele împuţinată
A doua secţiune, Altarele clipei, conţine lui Sisif“, a cărui ascensiune permanentă şi dar încă rebelă a trecut vremea sofisticării e secetă
dramele Dincolo de Columnă, Colocviu în­ reluată la infinit este o metaforă exemplară o trimisesem mai demult în pivniţă se târăşte pe luciul unei alte oglinzi
tre statui şi Ornicul sfărâmat. Dramă isto­ a oricărui artist conştient de travaliul său şi la-ntuneric un şarpe îngreţoşat în mantia lui solzoasă
rică, dar nu numai atât, Dincolo de Columnă fericit atunci când simte că urcuşul său are să-şi ispăşească pedeapsa de care numai cuvintelor mele nu le
reiterează interesul autorului pentru istorie, fusese frică vreodată
dar, mai mult, de atât, cel pentru miturile vechi un sens. ar fi putut şi ele sfârşi împreună umblă şi el după un loc cu lumină un loc
şi încărcate de semnificaţii. De semnalat aici asta s-ar fi numit în limba noastră noroc cu verdeaţă
şi lirismul cu care infuzează autorul scrierea dar poate prea multă vreme nu-l dezbrac nu-i caut privirea şi totuşi
sa, unul de substanţă, dublat de o imaginaţie m-am bucurat să văd să nu văd cumva
care reuşeşte să evite convenţionalul unui cum o mână cu diavolească migală mă iscodeşte mă-ntunecă mă trece prin
astfel de demers „istoric“. Avem de-a fa­ şi o alta cu talent îngeresc foc şi prin pară
ce cu o istorie imaginată, cu atât mai inte­ meşteriseră în tandem planul cel straniu
resantă în acest proiect de reconstrucţie a din care răsună azi şi-o să răsune în veac
unei lumi şi a unei sensibilităţi despre care
nu avem prea multe informaţii. Colocviu
între statui poartă o trimitere la filosofia
Upanişadelor, la doctrina metempsihozei,
a Samsarei. Bătrânul care se află în centrul
acestei piese este unul dintre acele suflete
nemuritoare, primordiale, un „arheu“, cu
mii de întrupări, ce poartă cu sine memoria
spirituală şi cognitivă a întregii specii.
Înţelepciunea bătrânului, ancorată din

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 15
Poezie

Când cartea te citeşte Din partea Dumitru Radu
ea pe tine... cealaltă POPA

Unui cititor i-au ajuns şapte cât le ia ca să o termine şi câţi nu o sfârşesc media... Tot el mai adaugă că, comunicând de sceptici în ceea ce priveşte beneficiul pe
ore ca să termine ultimul niciodată. Librăriile electronice şi unii cu promptitudine editurilor datele obţinute care l-ar aduce aceste informaţii analitice,
volum din trilogia lui Suza- editori încep să adune aceste date, să le pună prin cartea electronică, acestea ar putea să în bătălia lor continuă de a câştiga, sau a
nne Collins, Hunger Games, pe un Kobo într-o ecuaţie semnificativă care, pentru reacţioneze mai bine la necesităţile pieţei, nu mai pierde atât de mulţi consumatori,
electronic: o medie de 57 pagini pe oră. prima dată, spărgând vălul intimităţii dintre să determine chiar scriitorii să scrie într-un tot mai distraţi de jocurile electronice şi
Aproape 18 000 de cititori Kindle au cititor şi carte, furnizează elemente pentru anume fel care evită pasajele fastidioase ori media socială. În acelaşi timp, trebuie spus
subliniat exact aceeaşi frază din cartea a tipologii ale lectorilor şi lecturii. că, atunci când editorii tradiţionali pierd
doua a trilogiei. Iar pe Nook, produs de prea statice. teren în faţa giganţilor tehnologiei precum
Barnes & Noble, primul lucru pe care l-au Barnes & Noble, care domină cu Nook Amazon şi Apple, considerarea acelor
făcut cei mai mulţi cititori care au terminat aproximativ 25 până la 30% din piaţa Unii autori s-au arătat încântaţi de acest date analitice s-ar putea revela extrem de
primul volum al amintitei trilogii a fost să cărţii electronice, a început recent să stu- proiect. Romancierul Scott Turrow spune importantă. Amazon, mai cu seamă, are
comande şi să încarce volumul doi... dieze cu seriozitate comportamentul citi- că a fost de foarte multă vreme frustrat de un mare avantaj pe acest teren, căci este şi
De foarte multe veacuri cititul a torilor, pe baza informaţiei furnizate de impotenţa industriei de carte de a comunica editor şi vânzător de carte electronică, ceea
fost, în genere, un act solitar şi privat, o e-bookuri. Şi datele colectate, mai ales informaţii importante despre cititori. El se ce îl pune într-o poziţie unică de a aduna şi
experienţă intimă între cititor şi cuvintele în privinţa diferitelor grupuri de cititori arată foarte bucuros să ştie ce se întâmplă cu folosi în mod corespunzător datele despre
aşternute pe pagină. Dar, cu apariţia cărţii identificaţi prin aceleaşi gusturi, ajută cartea scrisă de el după ce este cumpărată, cititori şi comportamentul lor. Nu este nici
digitale, intrăm într-o altă eră a cititului, compania să vândă tot mai multe Nook şi cum şi cât se citeşte, cine o citeşte, cât de un secret că Amazon şi alţi distribuitori de
transformând această activitate dintr-una cărţile electronice aferente. Astfel, experţii repede şi cine o lasă din mână după numai carte digitală urmăresc şi înmagazinează
intimă şi solitară în una măsurabilă şi au determinat că, de pildă, cărţile de non- câteva pagini. Asta, spune el, l-ar ajuta informaţii despre clienţii lor, ştiind cu
aproape publică. În trecut, editorii şi autorii fiction se citesc în mod discontinuu, în să scrie mai scurt, mai concentrat, dacă exactitate ce au cumpărat aceştia şi cum
nu aveau cum să ştie ce se întâmplă când etape, şi sunt adesea abandonate, pe când cititorii găsesc lungimi în scrierile lui şi, citesc. Cei care folosesc Kindle semnează
un cititor stă aşezat cu cartea în mână. Oare romanele tind să se citească continuu şi în principiu, s-ar acomoda gustului public de la bun început o înţelegere prin care
o abandonează numai după câteva pagini sunt mult mai rar abandonate la mijlocul pentru a avea succes. Alţii, dimpotrivă, garantează companiei dreptul de a culege
sau o citeşte pasionat, dintr-o suflare? lecturii. Literatura ştiinţifico-fantastică, cea consideră că un astfel de control din partea toată informaţia posibilă de pe cartea
Câţi cititori sar oare peste introducere şi romanţioasă şi cea poliţistă e citită mult mai gustului şi a felului de a citi al populaţiei electronică cumpărată, inclusiv toate
câţi o citesc atent, cu creionul în mână, repede şi abandonată într-un procent mult ar risca să producă mediocrităţi, poate lecturile, ultima pagină citită, sublinierile,
subliniind pasaje şi adăugând note pe mai mic decât aceea „serioasă“. Jim Hilt, captivante la prima lectură, dar ar pune notele marginale etc. Acestea merg toate
marginea paginii? Acum, cartea electronică vicepreşedintele companiei, a declarat că stavilă adevăratei creativităţi care, adesea, într-un mega-server de unde se vor produce
furnizează date importante despre ceea ce Barnes & Noble intenţionează să comunice nu ţine seamă de asemenea criterii. „Ceea acele profiluri analitice care să determine
se petrece între cititor şi carte, dincolo de acest tip de informaţie editurilor, în aşa ce e important în privinţa unei cărţi, spune ce se cere mai mult, ce se cere mai puţin şi
cifrele de vânzare. Actorii majori de pe fel încât acestea să poată produce cărţi Jonathan Galassi, preşedintele cunoscutului eventual să aibă un impact asupra editurilor
scena publicării electronice – Amazon, cât mai antrenante. De pildă, constatând grup Farrar, Strauss & Giroux, este tocmai care, la rândul lor, să impună o anumită
Apple şi Google – pot astăzi cu precizie să dificultăţile cititorilor în aria non-fiction, faptul că poate fi excentrică, nepopulară la politică de piaţă autorilor.
spună unde a ajuns şi cât a citit un anume compania a decis să lanseze o serie intitulată prima vedere, dar trebuie să fie exact atât
cititor dintr-o carte, cât timp petrece practic Nook Snaps, cărţi scurte pe o varietate de de lungă sau de scurtă cât a considerat Poate o vom trăi şi pe asta, aşa cum am
cu cititul, ce fel de cărţi îi plac şi care îi subiecte, de la dieta zilnică la religie şi la autorul ei că trebuie să fie şi asta nu are trăit cam multe noutăţi în ultimele decenii.
displac, ce fel de cuvinte foloseşte când îşi fenomenul recent, Occuppy Wall Street. Un de a face deloc cu cititorul şi preferinţele Ca scriitor, ideea unor autori în uniforme
alege o carte electronică. Cărţi făcute pentru alt amănunt important pe care îl comunică sale. Nu o să ne apucăm acum să scurtăm îmi displace profund. Şi continui să cred,
tablete electronice precum iPad, Kindle datele colectate de Nook este punctul în Război şi Pace doar pentru că cineva nu a cu încăpăţânare, că cititul trebuie să fie o
Fire sau Nook înregistrează cu exactitate care cititorul începe să fie plictisit. Aici s-ar citit-o până la sfârşit!“ Editorii, la rândul experienţă solitară, poate una dintre cele
de câte ori cititorii deschid şi închid cartea, putea introduce, consideră Hilt, un video, lor, sunt doar la începutul acestui proces de mai intime, prin care individul citeşte
un link pe Web sau altă dimensiune multi- a folosi potenţial datele furnizate de lectura cartea şi nu vice-versa!
electronică. Mulţi dintre ei se arată destul

Adina DABIJA Astfel întemeiem un nou curent artistic. cu tălpile însângerate şi sânii fosforescenţi
Suntem frumoşi şi n-o să murim niciodată. să fiu chiar eu?
Oamenii roţii Nimeni n-a atins încă roata, Milă-mi e de acest animal nebun şi speriat.
dar timp este până la ziuă, Îmi iau inima-n dinţi şi mă apropii de el,
Noi am întemeiat cu toţii o roată căci noaptea asta nu se va sfârşi niciodată. îi bandajez rănile, îl iau în braţe
şi alergăm după ea. şi-i cânt până adoarme.
Alergăm şi ne privim în oglindă. Eu Acum ştiu că fiara care m-a răpit roţii
tare mai suntem frumoşi şi moderni e un pământ cald şi bun
aşa goi în urma roţii. Acum ştiu că fiara aleargă mai repede decât roata. din care voi răsări.
Sânii femeilor noastre sunt unşi cu alifii Am fost închisă aici ca să văd un lucru orbitor mie: pe
fosforescente mine. Traducere de Răzvan HOTĂRANU
şi li se zdruncină de fugă, Mă ţin de mână şi-mi zâmbesc
dar lor nici că le pasă, şi mângâi pereţii aceştia ai fiarei Lucrare din colecţia Sasha Mereţ
fumează şi vorbesc despre artă. ce mă va naşte din nou.
Culoarea sângelui nostru ce-a curs în drum iar ea-mi trimite nişte precupeţi
preţuieşte mai mult ca durerea din tălpi, să cotrobăi în coşurile lor după mâncare.
căci ia priviţi ce nuanţe dă acest roşu să râd de nasurile lor mari
la lumina făcliilor ce le purtăm şi mirosind căruţele lor să adorm.
ca să ne lumineze vouă trupurile.
Din goană nu se opresc nici femeile care nasc Cântec de leagăn
şi copiii lor vin pe lume tot alergând.
mamelor, bărbaţii le dăruiesc maimuţe şi diamante Astfel am călcat, în goana mea.
şi de dragul lor îşi scutură părul pe o fiară care dormea.
lung până la călcâiele lui Ahile. Ea a deschis gura şi m-a înghiţit
Stau în burta neagră şi bat în ea cu pumnii.
Pe o ferestruică îi văd pe oamenii roţii
gonind fericiţi.
Mi-e ciudă pe ei.
Deodată întorc capul şi într-un colţ al burţii
mă zăresc chiar pe mine.
Mi-e frică.
Cum se poate ca făptura

16 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Scrisori cu mult cele descrise în romanele sale mai
din America timpurii. Personajele sale sunt americani-
cubanezi, negri din Haiti pretinzându-se albi,
Deyan Ranko Artă, Bani & Sex negri pur şi simplu, Columbieni, muncitori
albi, Americanos Hotchkiss şi Yale, evrei
Brashich bogaţi, oligarhi ruşi, ruşi şi israelieni de
calitate îndoielnică, antagonizâdu-se unii
B.asel, oraş pitoresc, adormit milionare de artă modernă. Toate personajele altă culoare. În romanul său Un om total pe alţii. Şi din disputele lor aprinse, Wolfe
în Elveţia evului mediu, este obişnuite într-o asemenea scriere de mare (1998) Wolfe a anticipat spargerea bulei creează o versiune americană exagerată
anvergură, caracteristică lui Wolfe, sunt financiare, de data asta în Atlanta, statul a Condiţiei Umane a lui Andre Malraux,
un centru al artei moderne. prezente: miliardarul rus burduhănos Fle­ Georgia, pe acelaşi fundal de tensiuni
be­tnikov, îmbrăcat în pulovăr şi adidaşi, rasiale, unde rolul protestanţilor anglo- o poveste despre convulsiile politice ale
Motivul recunoaşterii sale pe piaţa multi- decadentul industriaş german Heinrich von saxoni este preluat de sudişti. Acţiunea
milionară artistică nu stă nici în existenţa Hesse, care „a cheltuit deja câteva milioane din Eu sunt Charlotte Simmons (2004) se oraşului.
unor cunoscători locali sofisticaţi, nici în cumpărând artă la Basel... numai cu cinci petrece în micul oraş universitar Chester Pentru a înţelege Miami-ul lui Wolfe,
averea localnicilor. Motivul este lăcomia, luni în urmă“; blonda hip, consultantă în din statul Pennsylvania, analizând în detaliu
banii şi taxele. Basel şi Geneva sunt oraşe artă americană, pe nume Marilynn Carr adâncirea diviziunii dintre bogaţi şi săraci, „trebuie să înţelegi, mai întâi de toate,
„fără-de-taxe“ pentru artă, în care se află un [nota bene: în stilul lui Wolfe, numele cu pe fondul unei tensiuni rasiale între albi şi următorul lucru: în Miami, toată lumea
număr incredibil de opere de artă, scutite de dublu „n“ sau „r“ semnifică „clasă“], care negri. Acum a venit Miami la rând. urăşte pe toată lumea“. Dar tocmai în asta
taxe de import şi vamă. În Basel poţi vinde, îi jefuieşte deopotrivă pe vânzător şi pe stă viziunea fundamental greşită a lui Wolfe
cumpăra, păstra piese de artă, cu scutire cumpărător de comisioane obscene [3,4 Toate romanele sale au o primă pagină despre Miami, şi, totodată, eroarea fatală a
de vamă şi de orice alte taxe. „Olimpiada milioane de dolari]; comerciantul de artă pivotală ce conţine noutăţile zilei legate de romanului. Nu toată lumea urăşte, iar viaţa
Mondială de Artă“ este găzduită în Basel „singurul îmbrăcat în haină şi cravată... cu sex, bani şi rasă. Spre exemplu, „Vanităţi nu este doar o continuă dorinţă pentru
în fiecare an, din 1970. Basel are banii, dar pantofi negri atât de strălucitori încât îţi pot în flăcări“ începe prin descrierea unui „putere, bani, faimă şi iubiţi frumoşi“, în
nu şi sexul. lua ochii“. accident de maşină în care un tânăr negru cuvintele lui Edward Topping, editorul,
este lovit (şi abandonat) de o maşină fictiv, al ziarului „Miami Herald“. Este
Vibrant, veşnic treaz, Miami este un Wolfe îi vede pe „miliardari şi milionari condusă de o femeie bogată albă. Un om vor­ba de mult mai mult, dar Tom Wolfe
oraş modern, construit fără prea mult gust, zvârcolindu-se ca nişte viermi“ în imen­ total este centrat în jurul violului comis nu pare să înţeleagă care este sensul şi
cu mult asfalt, ciment şi sticlă, în nuanţe sitatea Centrului de Conferinţe Miami. asupra unei bogate moştenitoare, fireşte, motivaţia vieţii.
de roz şi aqua. Are zone întregi de ghetou, „Viermii!“ îi numeşte, amintindu-mi de Otto albă, de un super-atlet negru. Acţiunea din
şi străzi cel puţin dubioase, ca Liberty, Dix a lui Weimar, sau de imaginile morbid- Eu sunt Charlotte Simmons începe prin Neluându-i în seamă erorile, să nu
Opa Locka şi Mica Havană. Dacă eşti în groteşti ale lui George Grosz, împrăştiind descrierea unei bătăi sângeroase iscată de subestimăm impactul pe care tirada sa
căutare de strălucire şi farmec, trebuie să însă destul vitriol pentru toată lumea. Oh, îl poate avea. Un om total s-a vândut în
ajungi în South Beach. Banii grei sunt în şi desigur, să nu uităm „arta“... Wolfe este surprinderea unui politician, guvernatorul 1,4 milioane de exemplare. Hollywood a
Fisher, Insulele Palm şi Hibiscus din Golful un scriitor cu o viziune singulară adaptată produs un film [oribil] bazat pe Vanităţi în
Biscayne, în Miami şi în Palm Beach. la diferite locuri în lume. Deşi pare a repeta statului California, în flagrant delict cu o flăcări, cu actori renumiţi ca Tom Hanks,
În fiecare decembrie, exponate de artă aceleaşi idei la nesfârşit, se dovedeşte a fi studentă. Eroul principal din Întoarcerea Bruce Willis, Melanie Griffith. The New
modernă sunt trimise din Basel la Expoziţia profetic! Are un real talent de a anticipa la sânge, un poliţist american-cubanez, Yorker a publicat o critica severă, urmat de
de Artă Basel Miami Beach. Miami pune schimbări majore în societatea americană, salvează viaţa unui potenţial refugiat, The New York Times. Până şi tabloidul New
la dispoziţie sex şi bani. Expune artă în schimbări pe care le descrie cu hiperbole cubanezul Marielito. Eroica salvare „în York Daily News a urmat acelaşi ton. Cu
Miami, dar vinde în Basel, scutit de taxe! excesive, caricaturi şi o mulţime de semne mijlocul mării“ se petrece de fapt la o siguranţă vor urma o mulţime de cronici
de exclamaţie şi cuvinte onomatopeice. aruncătură de băţ de ţărm, iar salvarea vieţii la noul său roman Întoarcerea la sânge,
A apărut de curând romanul Back to Spre exemplu, un singur paragraf conţine lui Marielito îl condamnă la deportare în poate chiar şi un film. Având în vedere
Blood de Tom Wolfe, după cinci ani de trudă 14 menţiuni de „izbituri“ între o barcă şi Cuba. Poliţistul Nestor Camacho, zelos avansul de 7 milioane de dolari, nu te poţi
şi 7 milioane de dolari plătite autorului în valurile din Golful Biscayne. cât se poate, se trezeşte ţinta atacurilor aştepta ca editorul Little Brown să ignore
avans. Nu, romanul nu este despre afacerile comunităţii americano-cubaneze: „Prin asta. Maşinăria de publicitate şi media se
cu artă, ci despre Miami. Dar unul dintre Romanul lui Wolfe „Vanităţi în flăcări“ arestarea unui om pe puntea vasului, înainte vor ambiţiona să motiveze cumpărătorii,
capitole este o condamnare, scrisă cu mult (1987) a prevăzut creşterea importanţei de a-i da ocazia să pună piciorul pe pământ vânzătorii de carte, pentru a-şi justifica
umor, a expoziţiei de Artă Basel Miami, specialiştilor în tehnici speciale de reducere american, Nestor l-a privat pe acest [erou] avansul plătit.
văzută prin ochii Magdalenei, o femeie a riscurilor financiare, în mijlocul unui oraş anti-Castro de dreptul său de a emigra“.
latino-americană de moravuri cam uşoare. plin de tensiuni rasiale: protestanţi anglo- Miami, în viziunea lui Wolfe, este un oraş De curând a avut loc şi premiera
Magdalena – fostă logodnică a unui poliţist saxoni şi evrei pe de o parte, împotriva cu o populaţie formată în majoritate din filmului Tom Wolfe se întoarce la sânge, un
cubanez-american, în prezent concubina negrilor şi a celorlalţi oameni de orice emigranţi. Tensiunile rasiale şi de clasă documentar de Oscar Corral, jurnalist de
unui psihiatru specializat în adicţii sexuale–, descrise de Wolfe în Miami depăşesc însă renume. Întrebarea mea este: câte romane
se trezeşte în vârtejul de vânzări multi- se publică, însoţite de un documentar
descriind „facerea romanului“, şi în care
rolul principal este jucat de autorul însuşi?

Traducere de Alexandra CARIDES

Edward FOSTER desfăcut şi închis: Femeia e singură. Această femeie
petcullis, sentiment, roşu. e moartă. Acea Madonă a eşuat,
Poeme Am putea, vă rog, să uităm ? cum a prezis şi păstorul:
nu poate primi...ca şi cum
Bântuind peste spatele tău de fantomă. Frunzele se schimbă în galben ar fi avut de ales, ca şi cum tu
Încă fac asta. ai fi avut vreo şansă. Această femeie
Nici nu ai idee Încă te bântui. apoi maro. Am descifrat e moartă. E singură,
cât de mult te-am bântuit. fiecare cauză, motiv, sens, deşi umbra ei va rămâne.
Mantia mea era noaptea. Amintiri în Roşu încredinţat că nu există nimic Ea nu mai este.
Am citit cărţile ce nu poate fi clarificat. Şi
pe care le citeai şi tu, aşa că Alege culorile pentru a forma o imagine. băiatul insistă că va avea o sărbătoare. Zooplankton
acum ştii Dacă o vezi în roşu, ai instalat plăcerea, Prietenii lui vor să meargă cu cortul,
că ştiu. când îngerul şi păcatul, dar siguranţa nu este totul. E prea târziu.
(doar al nostru) Vremea s-ar putea răci. Ai fost nepăsător.
Am văzut filmele care îţi plac. taie o brazdă prin piele. Vântul poate deveni insuportabil. Nu voi pleca.
Am celebrat zilele tale de sărbătoare.
Părul tău e prea lung, Şi acum sângele poate curge. Nimic din ce ai atins Voi intra în răspunsurile tale,
picioarele tale prea scurte. nu poate fi retrăit. şi atunci când voi vorbi,
Am inventat compensaţii. Apoi combini: imagini, mâini, culoarea sunetele vor fi ale tale,
roşie. Nostalghia în lumea dar eu sunt sursa lor.
Am trecut cu vederea lucrurile Cum am putut să ne pierdem credinţa? lui Tarkovsky
pe care nu tu ţi le doreai. Nu e pierdută: mâinile împreunate, Am să păstrez graţia uşoară
Ai avut alt prieten, nu poate decât bandaja El este umbra mea în băile romane, a mâinilor tale împreunate.
atât de apropiat, brazda din carnea noastră. unde istoria e plină de luciu şi sânge. Mâinile tale nu vor fi ale mele.
dar am ignorat acest fapt. Femeia este moartă. De ce
Proclamăm fortăreaţa şi forţa, ţi-ai plecat urechea? Ce-a spus? Poeme din volumul Dire Straits (Marsh Hawk
Mi-am trecut degetele Şi-ar crea senzaţii plăcute de una singură? Press, 2012) lansat recent la Casa Poeţilor din
Sau poate ţie? Care îi e secretul?
Ai vrea să te laşi învelit în păcat? New York

Traduceri de Răzvan HOTĂRANU

Proză Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 17
Carmen FIRAN

Toamna în Guatemala

De doi ani tot plănuiam o ex­ întâlnire cu intelectuali şi profesori de la regimuri fundamentaliste... Există multe Carmen Firan în Guatemala
cursie în această ţară şi din Guatemala University cărora să le citesc astfel de locuri extreme în lume unde se
diverse motive ajungeam s-o poezii într-o librărie gen Barnes & Noble, trăieşte zilnic cu sabia deasupra capului. prin surprindere. Aşa scrie în ziar... Şi din
anulez în ultima clipă. Ploi torenţiale şi dar care era mai mult un pretext, ivit în urma Dar e viaţă peste tot, a mai adăugat Maria momentul acela s-a produs ceva magic. Era
alunecări de teren care făceau drumurile unei întâlniri întâmplătoare la o petrecere del Pilar, cu zâmbetul ei frumos ca numele încă un semn că excursia mea în Guatemala
impracticabile, ori perioadă de alegeri şi în New York cu psiholoaga Maria del Pilar, pe care-l purta, ne înfrângem frica şi ne avea un sens mai profund, că întâmplarea e
iubitoare de poezie şi arte. Îi mărturisisem bucurăm de fiecare zi. doar o coincidenţa într-o ordine riguroasă
tensiuni politice, iar pe deasupra Capitala că îmi doream de doi ani să ajung în ţara ei, care ne aliniază existenţa. Discuţia a virat
iar ea a plusat şi s-a oferit să organizeze o Aveam s-o întreb mai târziu de ce brusc. Erau şi ei poeţi. Le-am citit poezii
ţării declarată unul dintre cele mai seară literară pentru a mă convinge să-mi alesese să trăiască în Guatemala, soţul ei în engleză şi română, apoi i-am rugat şi pe
periculoase oraşe din America Centrală... cumpăr biletul de avion cât mai curând. Şi era american, iar ea se născuse în Honduras. ei să citească. El ne-a recitat haiku-uri, iar
De ce neapărat Guatemala, atunci? Eram asta înainte de 21 decembrie, a mai spus Interesant că cei pe care aveam să-i întâlnesc ea o poezie lungă, în dialectul quiche, unul
tot mai des întrebată. Sunt doar atâtea locuri zâmbind misterios, nu eram oare interesată la serata literară erau aproape toţi emigranţi, din cele 23 de dialecte ale limbii mayaşe
în care poţi să călătoreşti. Unul dintre cele să explorez spaţiul magic al mayaşilor unii din Brazilia sau Colombia, alţii din care se vorbesc în Guatemala. Apoi a
mai mari parcuri arheologice ale culturii înainte ca numărătoarea acestui ciclu de Argentina sau Elveţia, păreau să facă parte spus-o şi în spaniolă. O poezie dramatică,
Maya, răspundeam cu voce joasă fără mari viaţă Baktum să se încheie? Ce argument din elită. I-am întrebat şi pe ei. „Climă frumoasă, pe care a recitat-o ca o actriţă,
argumente. M-ar fi trimis toţi în Mexic, plus mai bun, cu toată mitologia sfârşitului bună, o ţară generoasă cu emigranţii, mai despre noaptea sufletelor acelui pământ.
că nici nu ştiam mare lucru până la urmă lumii care bătea la uşă?! puţin cu proprii ei locuitori...“ Erau însă Îi tremurau mâinile şi ochii umezi vedeau
despre Guatemala. Nu mă informasem cu toţii implicaţi în fundaţii şi asociaţii prin noi, dincolo de noi, mai departe. O
în detaliu, vorbeam la suprafaţă. Din in­ Fantasma sfârşitului lumii, fluturată tot de binefacere, în educaţie şi sănătate, doamnă din audienţă s-a oferit să traducă.
stinct. Mă trezisem deodată cu revelaţia mai des de amatorii de senzaţional, mi-a sincer afectaţi de soarta acelor oameni Nu era nevoie însă de nicio traducere. Am
Guatemalei şi cu urgenţa de a călători fost spulberată odată de cuvintele unui mici, muncitori, răbdători, mai speriaţi de înţeles totul, mai bine zis am simţit totul.
acolo. Instinctele nu pot fi explicate. Nici şaman din Peru. Lumea se sfârşeşte de mai supravieţuire şi de noaptea care încă le
contrazise. Iar experienţa arată că am făcut multe ori pe parcursul vieţii noastre: când bântuia sufletele, decât de sfârşitul ciclului În seara aceea am mai simţit şi că viaţa
bine ori de câte ori le-am urmat. pierdem pe cineva drag, când ne lovesc Baktum al calendarului solar. e prea scurtă pentru câte mi-ar fi plăcut sau
tragedii ori eşecuri... În plus, sfârşitul vine aş fi vrut să fac. De exemplu să voluntariez
Aşa că la sfârşit de octombrie 2012, anul neanunţat. Şi chiar dacă ar fi altfel, nu vom Şi deodată în acea librărie a intrat un poate un timp în Guatemala, în domeniul
în care toate calendare Maya vor ajunge pe fi niciodată pregătiţi pentru el. Aşa a fost cuplu care arăta total diferit de ceilalţi. Feţe educaţiei, sau unde ar fi nevoie de mine,
21 decembrie să arate timpul 000, iată-mă în lăsat să fie. Altfel probabil că am înnebuni, măslinii, trăsături mayaşe. Femeia purta o aşa cum mi-am dorit să voluntariez în
avion spre Guatemala City, oraşul unde mi ori de la început ne-am aşeza neputincioşi cămaşă brodată, bărbatul zâmbea undeva Cambodgia, în Africa sau Burma... În altă
s-a spus că e bine să nu rămâi nicio oră. Şi mâinile pe piept... între inteligenţă, generozitate şi ironie. viaţă, mi-ar spune Abi, un indian care mi-a
nici să ieşi pe stradă singur. O cunoştinţă îmi Ţinea în mâini un ziar: Aici se ţine o seară vorbit în Varanasi nu despre speranţa unei
spusese că partenerul lui de afaceri american Cred că există până la urmă un sens în de poezie? S-au întors cu toţii spre ei luaţi vieţi viitoare, ci necesita de a te reîncarna
fusese de două ori răpit în plin centru şi în toate, că nimic nu e întâmplător în întâlniri­­ pentru a-ţi duce la bun sfârşit visele
miezul zilei, alţii fuseseră jefuiţi de gangurile le noastre întâmplătoare, în dorinţele inex­ neîmplinite.
care patrulau oraşul şi despre care se spune că pli­cabile, în alegerea călătoriilor, şi toate
ar fi mână în mână cu poliţia. Cartelurile de cred că rezonează cumva cu personalitatea Guatemala City, ridicat pe vechea
droguri din Columbia şi Mexic îşi mutaseră şi spiritul nostru, cu ce avem de învăţat aşezare mayaşă Kaminaljuyu, este cel
şi ele teatrul de operaţiuni în Guatemala şi pentru a ne manifesta, şi de înţeles pentru a mai mare oraş din America Centrală,
în urmă cu doar două săptămâni executaseră ne împlini destinul. concentrând o treime din populaţia ţării,
27 de persoane. Cu o zi înainte de plecare, migrată aici masiv în căutare de lucru.
în New York Times apărea un amplu articol Maria del Pilar urma să vină să mă ia Trecem prin zone dubioase şi decrepite,
despre violenţele şi răfuielile traficanţilor pe pentru a-mi face un tur al oraşului. Uitasem cu clădiri neterminate sau degradate,
teritoriul guatemalez. Amicii din New York s-o întreb ce maşină are, dar aveam s-o aştept dar şi prin zone rezidenţiale elegante, cu
se uitau la mine cruciş, ridicau din umeri şi în faţa hotelului şi o voi recunoaşte imediat. magazine, galerii şi hoteluri scumpe, cu
îmi urau noroc. Nu sunt o aventurieră şi nici De unde să ştiu că în Guatemala toate ma­ case mari înconjurate de garduri înalte
curajoasă nu sunt. Pur si simplu simţeam şinile au geamurile fumurii?! Pentru a nu şi sârmă ghimpată, cu paznici şi soldaţi
că vreau să mă duc acolo şi că totul va fi permite posibililor atacatori să vadă cine înarmaţi. „O mână de bogaţi deţine totul.
bine. Am ajuns seara târziu, după mai puţin e la volan sau ce pasageri sunt înăuntru, Restul se chinuiesc să supravieţuiască. Iar
de trei ore de zbor din Miami, într-un hotel mi-a explicat. E chiar atât de periculos? clasa mijlocie e subţire şi ştrangulată de
elegant, cum sunt peste tot în ţările sărace, Am întrebat-o sperând într-o precauţie taxe“, îmi spune prietena mea.
pentru răsfăţul turiştilor. Localnicii nu prea exagerată. Da. Copiii noştri au învăţat cum
intră în astfel de locuri în afara cazului în să se păzească, cum să supravieţuiască şi Ajungem în centrul istoric, asemănător
care asigură servicii. Dar şi aceia sunt bine să aibă o tinereţe normală... Mai auzisem multor oraşe din America Centrală şi
selecţionaţi. formulări asemănătoare şi de la prieteni de Sud, cu Piaţa Constituţiei flancată de
din Israel. Ce să mai vorbim de ţări cu clădiri impunătoare, Casa Prezidenţială,
Pe şoseaua de la aeroport, nu mi-au Catedrala Metropolitană, Palatul Culturii
scăpat privirilor militarii înarmaţi. Hotelul Antigua – Guatemala sau Biblioteca Naţională.
era şi el păzit de numeroşi ofiţeri cu fire
în ureche, aparate de comunicaţii la şold Continuare în pag. 18
şi probabil arme bine camuflate. Înăuntru,
atmosferă altfel plăcută. Grădini interioare,
piano-baruri, restaurante bune, piscina
încălzită, aburi firavi ieşind din jacuzzi în
aerul proaspăt de munte. Doar că turiştii nu
păreau să se înghesuie.

În cele câteva zile cât am călătorit prin
această ţară fascinantă, din Antigua în
jungla care adăposteşte parcul arheologic
din Tikal, de la lacul Atilan înconjurat de
vulcani spectaculoşi, la Chichicastenango,
orăşelul în munţi cu cea mai colorată şi
mai mare piaţă indiană a Americilor, am
întâlnit puţine grupuri de străini în vacanţă.
Majoritatea celor care se duc acum în
Guatemala sunt fie oameni de afaceri,
fie participanţi la diverse conferinţe in­
ternaţionale. În orice caz, te duci acolo
numai dacă ai o treabă.

Aveam şi eu oarecum o treabă, o

18 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN din moaşele mai bătrâne încă mai aduna
lanugo, un alt produs rezidual al naşterii.
Pisicile din Alexandria Îl aduna într-o cutiuţă specială şi ne spunea
că nu există porţiune mai bună pentru piele,
Î mi începusem rezidenţa într-un care avorturile erau interzise, din motive Când rezidenta şefă Martin, o americancă decât acea cremă albicioasă care acoperă
spital din New York şi după câteva get-beget, l-a întrebat de ce a plecat din pielea nou născuţilor tocmai ieşiţi la
luni a apărut o nouă figură la bord. religioase, ce-i drept, şi în care fusese lăsat ţara lui, despre care ea nu numai că nu ştia lumină. Această cremă naturală produsă de
Hesham, un egiptean din Alexandria, care de capul lui ca şi mine, după destul de nimic, dar credea că e în Europa, vecină pielea fetusului doar cât e în burta mamei, e
părea geamănul meu faraonic, pentru că puţină pregătire. Văzuse şi rezolvase şi el cu România, Hesham i-a spus simplu că uneori atât de abundentă încât rămân bucăţi
eram de aceeaşi vârstă şi avea un trecut complicaţii rare pe care astăzi nu le prea din cauza pisicilor. Am crezut cu toţii că mari pe câmpul operator după scoaterea
profesional similar cu al meu. Când era mai întâlneşti. Avea şi el povestea lui dură omul înnebunise, pentru că nu e deloc greu copilului în timpul cezarienelor. Îmi place
câte un caz mai grav, era de-ajuns să ne de emigraţie. Venise în America cu diploma să-ţi pierzi minţile în timpul rezidenţei. să-i provoc pe studenţii începători, care
uităm unul la altul pentru a ne înţelege şi cu două mii de dolari în buzunar convins Ca de obicei mâncam nişte chinezării, iar se spală emoţionaţi cu noi pentru prima
din priviri. Am înţeles că odată integraţi în că va putea rezista cu ei vreo doi ani. Îmi Martin s-a oprit brusc din înfulecat: „Pisici? dată şi îi întreb ce cred că e acea cremă
sistemul american, noi, străinii, veniţi cu povestise cum face el naveta din Staten Doar n-ai făcut veterinară în ţara ta?“ albicioasă. Unul mi-a spus cu un aer serios
o experienţă lungă în spatele nostru, eram Island, unde stătea la un văr din Cairo care-i că e o gumă de mestecat, bine mestecată,
valoroşi pentru un spital ca al meu. Mai ales spusese că acea insuliţă face parte din New „Vorbesc de spitalul de femei în care pentru că aşa şi pare. Pe vremuri, moaşele
ca rezidenţi, sau, cum ni se spunea nouă, York City şi e aproape de orice. Doar că colectau acest lanugo şi-l vindeau scump
„house officers“. Dacă traduci „ofiţerii Hesham făcea trei-patru ore de navetă pe am lucrat ani de zile. Erau pisici peste tot. prinţeselor şi doamnelor bogate. Oricum
casei“ nu merge prea bine, pentru că noi zi: pe jos până la autobuz, cu autobuzul placenta expulzată numită şi „casa
eram soldaţii amărâţi din prima linie de foc, până la staţia de ferry de unde lua vaporul Zeci şi sute de pisici care mişunau prin copilului“ rămâne după naştere un ţesut
buni la toate, de la găsitul venelor, pansatul de Manhattan cu care trecea zilnic pe de prisos, aproape extraterestru, de care
rănilor la 5 dimineaţa, până la operaţii grele lângă statuia Libertăţii, pentru care de fapt saloane, printre bolnave, pe coridoare. nimeni nu mai are nevoie. În oraşul lui
unde puteam uşor trece de la mâna a doua la venise în America, dar pe care a observat-o Hesham încă nu îi descoperiseră valoare
prima mână pentru că unii aveam mai multă doar după cinci luni, când a reuşit într-o Oriunde te uitai, vedeai o pisică ce aştepta cosmetică, aşa că erau date la pisici. Zeci
experienţă chirurgicală decât specialişti dimineaţă senină să-şi ridice privirea din să-i cadă ceva în gură. În niciun alt loc
tineri care abia terminaseră rezidenţa. Nu podea. Învăţasem şi noi că în America din Alexandria nu existau atâtea pisici. de placente pe zi.
ne era uşor şi nici ei nu prea ştiau cum să ne oamenii „do observe“ lucrurile importante, Le văd şi acum în faţa ochilor.“ Ne-am
trateze. Oricum, învăţasem să ţinem capul până şi sărbătorile de Crăciun, Hanukka uitat îngrijoraţi la el. Atâta post poate că-l „Le uram, a continuat Hesham mâncând,
jos, sau aşa cum ne spusese profesorul când sau Ramadanul. Adică unii le sărbătoresc, smintise. „Sunt pisicile sfinte în Egipt?“ dar ne obişnuisem cu ele. De unde nu te
ne angajase, „keep a low profile“. Făceam iar ceilalţi din respect le „observă“ pentru a am întrebat, gândindu-mă la vechile statui aşteptai putea sări o pisică. Odată pe an
treabă multă pe bani puţini, sperând că la ne bucura cu toţii de ele. Pe vremea aceea faraonice între care ştiu că existau şi pisici angajau un tip cu o armă cu aer comprimat
sfârşitul anului măcar unul din noi va fi tot ce observam în viaţa din jur era ce se sculptate. Poate o fi ca în India, unde vacile care le vâna prin spital fără milă, până le
promovat într-o poziţie categorică. Ştiam putea vedea printre picioarele femeilor sunt sfinte, hoinăresc libere prin mijlocul mai rărea. Aduna un morman mare de
că în spatele nostru aşteaptă mulţi alţii ca care năşteau de dimineaţa până seara, sau oraşelor şi nu te poţi atinge de ele. „Nici pisici moarte în spatele spitalului, dar în
noi, disperaţi şi flămânzi. pe care le vedeam în clinicile spitalului. vorbă. Erau atâtea pentru că placentele erau scurtă vreme erau la loc pentru că pisicile
Deşi veneam de pe continente şi din Multă vreme am fost cu totul supţi în gaura aruncate la ghenele de gunoi ale spitalului, au nouă vieţi iar noi aveam prea multe
lumi foarte diferite, Hesham avea multe neagră a rezidenţei. iar ele le mâncau imediat şi se înmulţeau naşteri. Într-o zi am făcut o histerectomie
din reacţiile şi reflexele mele umane şi foarte repede.“ În momentul acela ne-am şi după ce am scos uterul l-am pus într-un
profesionale. Lucrase şi el într-un spital Era în timpul Ramadanului şi Hesham, oprit cu toţii din mestecat. Doar Hesham a vas, pentru a-l trimite la patologie să văd
mare, plin de lipsuri şi de probleme, în deşi foarte secular, postea toată ziua de-i continuat să înfulece fără să fi fost deranjat dacă nu e şi un cancer înăuntru. N-am
chiorăiau maţele de foame prin tot spitalul. deloc de amintirea pisicilor care mâncau ajuns niciodată să aflu, pentru că un motan
Zicea că în felul ăsta îşi aduce şi el respectul a apărut, Alah ştie de unde, şi a dispărut
pentru religia familiei lui, iar în plus şi lacome placente. cu uterul pe fereastră. În ziua aceea am
slăbeşte. Într-o noapte de gardă mai liniştită hotărât să plec. Am auzit că acum vând şi ei
şi-a dat drumul la gură şi ne-a spus o poveste Mi-am amintit că-n spitalul unde lucram placentele pentru cosmetică, dar de întors
doctoricească care ne-a consternat pe toţi. în România placentele erau aruncate în­ nu mă mai întorc, pentru că ştiu că pisicile
tr-un congelator mare de unde erau ridicate n-au dispărut din spital.“ Martin s-a şters
odată pe săptămână de cei de la fabrica pe mâini cu un şervet de spital, a împins
Nivea din oraş. Datorită conţinutului lor mâncare deoparte şi ne-a spus: „Voi ăştia,
ridicat în hormoni erau folosite la fabricarea din alte părţi ale lumii, sunteţi uneori prea
unor creme scumpe care se exportau. Una mulţi! Înapoi la treabă!“

Continuare din pag. 17 Aproape fiecare familie a fost afectată, a au supravieţuit cutremurelor devastatoare fericire. A rămas astfel unică şi misterioasă,
pierdut un soţ, un copil, un nepot... Şi azi care au dărâmat, succesiv, mii de clădiri. un spaţiu de trecere deopotrivă pentru
Nu e multă lume pe străzi, nici în piaţa se mai descoperă gropi comune şi atrocităţi Dar ruinele sunt spectaculoase. M-am oameni şi păsări.
centrală. Când opreşte în intersecţii, Maria comise în timpul nopţii sângeroase care plimbat printr-o catedrală uriaşă cu deschi­
del Pilar blochează uşile şi ridică geamurile a durat 36 de ani, mutilând suflete prinse dere la cer. Plante luxuriante cresc pe locul De ce m-am dus în Guatemala, am aflat
pentru mai multă siguranţă. Oraşul pare la mijloc de jocul marilor puteri ori de vechilor capele, ies din ziduri şi se strecoară abia după ce m-am întors. Şi poate că încă
rece şi impersonal. Greu de imaginat că ambiţiile conducătorilor locali. În Antigua, printre pietre. Zboară păsări dintr-un arc vor mai fi revelaţii în timpul care va veni.
sub autostrăzi, cartiere de locuinţe sau cel mai frumos oraş al Guatemalei, intrat în în altul prin ceea ce odată era tavanul Vorbind de timp, niciunde nu am trăit mai
mall-uri, zac îngropate ruinele unei aşezări patrimoniul UNESCO, am vizitat o galerie catedralei, acum spart în cercuri prin care intens sentimentul straniu că nu timpul ne
mayaşe notabile cu sute de temple vechi de artă care avea două expoziţii temporare, se scurge albastrul cerului, atât de senin în aparţine, ci noi aparţinem timpului. Aşa
de 3000 de ani care nu au apucat să fie seria lui Dalí, Infernul, Paradisul şi Antigua, dar şi ameninţat de lava care se după cum în India am aflat că timpul nu
protejate. Doar centrul de ceremonii mayaş Purgatoriul, şi o colecţie recentă de poate ridica oricând din vulcanii care stau există. Ori după un sejur la Paris am înţeles
este prezervat într-un parc administrat de fotografii tulburătoare ale unui artist din la pândă. Acolo mi-a venit în minte altă că e plăcut să adăugăm nu doar ani vieţii,
guvern. Dacă te încumeţi să colinzi oraşul, Guatemala imortalizând violenţe sinistre şi catedrală, întâmplător tot spaniolă, Sagrada ci şi viaţă anilor. Iar, dacă e să-l invoc pe
mai poţi vedea ziduri vechi şi apeducte, răni sociale încă deschise. Familia lui Gaudi, niciodată terminată. Din Nichita, „Dacă timpul ar fi avut frunze, ce
lăsate în voia timpului. toamnă!“
În Antigua uşile caselor în stil spaniol
În timpul ocupaţiei spaniole, în 1775, baroc sunt deschise, şi dacă le treci pragul Antigua – Guatemala
prin ordinul regelui Carol III, vechea intri în altă lume. Grădini interioare cu
capitală a Guatemalei, Antigua, distrusă orhidee atârnând din copaci, palmieri şi
de cutremure repetate, a fost mutată în buganvilia, fântâni arteziene şi mozaicuri,
acest oraş, declanşându-i expansiunea, şi galerii de artă, fabrici de jad, hoteluri butic
care odată cu Declaraţia de Independenţă cu camere fiecare decorată altfel, cu mobilă
faţă de Spania, în 1821, devine Capitala stil, antichitaţi, candelabre şi şemineuri. Şi
Provinciilor Unite ale Americii Centrale. fireşte pieţe înţesate de artizanat, ceramică,
Din 1821, timp de douăzeci de ani, măşti şi ţesături de tot felul. O plimbare
Republica Federală a Americii Centrale prin oraş trece obligatoriu pe sub Arcul
a fost un stat suveran cuprinzând teritorii Santa Catalina, bijuterie arhitectonică, spre
ca Guatemala, El Salvador, Honduras, Parcul Central, înconjurat de Catedrala
Nicaragua şi Costa Rica, la care în 1830 au San Jose şi de Palatul Guvernamental, pe
mai fost adăugate alte şase state. fundalul munţilor care înconjoară orizontul
şi vârfurile vulcanilor Fuego şi Acatenango
Istoria Guatemalei este plină de creând un decor natural de mare frumuseţe.
suferinţă, dictaturi militare, lupte de guerilă, Din cele 28 de biserici coloniale, doar două
războaie civile, ultimul în a doua jumătate
a secolului 20, care a decimat sute de mii.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 19

Istoria Sorana GEORGESCU-

GORJAN

unui simbol naţional
Î..n 1934, Aretia Tătărescu,
preşedinta Ligii Naţionale a montarea primelor module pe stâlp,
Femeilor Gorjene,1-a invitat la 7 noiembrie a asistat la târnosirea
bisericii Sfinţii Apostoli şi a plecat din

pe Constantin Brâncuşi să ridice la nou la Paris.
Târgu-Jiu un monument închinat În jur de 15 noiembrie 1937 monu­
memoriei eroilor gorjeni căzuţi în mentul era gata montat. Metalizarea s-a
luptă în timpul Războiului pentru realizat sub supravegherea artistului
întregirea României. Artistul s-a gândit în iunie-iulie 1938, iar inaugurarea
Schiţa Coloanei fără sfârşit făcută de la o Coloană fără sfârşit monumentală, întregului ansamblu a avut loc la 27
Brâncuşi pe fotografia amplasamentului, asemenea celor sculptate în lemn din octombrie 1938.
Conştient de importanţa proiectului,
Petroşani, aug. 1937 atelier.

Modelul brut al elementului La 7 ianuarie 1935, tânărul ingi­ inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan
Coloanei fără sfârşit ner Ştefan Georgescu-Gorjan, fiul a fotografiat principalele etape ale
unui bun prieten al lui Brâncuşi, i-a procesului tehnologic, realizând un
Montajul de probă al Coloanei fără sfârşit în oferit sculptorului soluţia tehnică adevărat film documentar ce imorta­
Atelierele Centrale Petroşani – oct. 1937 a proiectului: „Să se încastreze în lizează principalele momente, de la
beton baza unui stâlp solid de oţel, schiţa coloanei şi amenajarea şanti­
pe care să se tragă, suprapunând­ u- erului, până la terminarea montajului.
se, ca nişte mărgele uriaşe, goale în Fotografiile făcute de Ştefan
interior, elementele spaţiale identice Georgescu-Gorjan în 1937 şi cele
ale Coloanei.“ Brâncuşi a acceptat primite de la muncitori se păstrează
soluţia inginerului şi 1-a invitat să-i fie în arhiva Gorjan. Centrul Cultural
„Constantin Brâncuşi“ a realizat tiraje
colaborator.

După discuţii purtate la Paris în moderne ale acestor fotografii pentru
decembrie 1936 şi mai 1937, Ştefan expunere permanentă. Se înfăptuieşte
Georgescu-Gorjan, care era inginer- astfel un vechi vis al inginerului Ştefan Aplicarea ultimului strat de miniu de plumb
şef la Atelierele Centrale Petroşani,1-a Georgescu-Gorjan (1905-1985), acela pe tronsonul inferior de plumb
găzduit pe artist în cursul lunii august de a pune la dispoziţia publicului larg
1937, când au stabilit împreună „filmul“ realizării acestei opere unice Echipa de montaj fotografiată în faţa
dimensiunile lucrării şi numărul de precum şi imaginile celor care au Coloanei fără sfârşit

elemente din fontă alămită (15 module contribuit la ridicarea sa.
întregi cu semimodule la capete). Să nu uităm că în 1997, raportul
Brâncuşi a sculptat el însuşi modelul UNESCO preciza despre Coloana
din lemn de tei al unui element şi a fără sfârşit de la Târgu-Jiu că este „nu
plecat la Paris la 2 septembrie 1937. numai o capodoperă a artei moderne ci
Între timp, inginerul Ştefan Georgescu- şi o extraordinară operă inginerească“.
Gorjan a coordonat echipa de excelenţi Artistul însuşi aprecia că este

specialişti, care, la Petroşani, au turnat singura dintre coloanele sale care a
modulele din fontă, au fabricat stâlpul reuşit să se ridice la cer şi mărturisea că
din trei tronsoane şi au executat în ea a atins un caracter de perfecţiune
montarea de probă în atelier, iar la definitiv. O asemăna cu „un cântec
Târgu-Jiu au realizat fundaţia, schela etern care ne duce în infinit, dincolo de
orice durere şi bucurie factice“.
şi montarea Coloanei.

C. Brâncuşi a revenit la Târgu-Jiu (Imaginile foto sunt din Arhiva

la sfârşit de octombrie, a supravegheat Gorjan, foto Gorjan)

Echipa de montaj la descărcarea modulelor

Primele admiratoare ale Coloanei fără
sfârşit – mama şi mătuşa inginerului Gorjan

Ridicarea tronsonului inferior Inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan în 1937
cu structura de rezistenţă

20 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Cronică literară

Gheorghe PĂUN

Un roman de mare succes

R. omanul Tema pentru acasă muncă ucigătoare la tăiat copaci şi cărat Nadejda Iacob). Numele însele sunt însă cu Portretul academicianului Gheorghe →
de Nicolae Dabija, apărut pietre, bătăi şi umilinţe de tot felul, sârma siguranţă semnificative. Spune Maria: „Aşa Păun de Adina Romanescu
în patru ediţii, ultima la ghimpată dimprejur, cu ipotetica libertate o cheamă pe mama mea şi aşa a chemat-o pe
Editura pentru Literatură şi Artă, Chişinău, de dincolo de ea, timpul care nu se ştie mama ei, ca şi pe bunica, străbunica şi răs- mijlocul unei furtuni venite la momentul
2012, a fost dramatizată deja şi tradusă în alte cum mai curge, ce zi şi ce an mai este, cu străbunica ei. Şi tot aşa, de vreo două mii de oportun, pe munte, apărat de gardieni de
limbi. Spre finalul cuvântului introductiv, deţinuţi fantomatici transformaţi în numere, ani, femeile din familia neamului nostru au însăşi dezlănţuirea fulgerelor, ca un stăpân al
autorul precizează: „Ea [Cartea aceasta] mi căutându-şi unii în zadar numele prin purtat acest nume.“ lor (Prometeu adhoc, alt mit sugerat), aş lăsa
s-a arătat într-un fel ca o amintire din viaţa memorie, torţionari robotizaţi de cruzime deoparte şi teoria academicianului-deţinut
sau crezându-se mici dumnezei locali, Mai întâlnim şi alte mituri şi miteme. Egor Sorokin referitoare la circularitatea
altcuiva, ca o developare a unor evenimente precum Kundreavţev, comandantul cel Baştina (cuvânt drag basarabenilor) ca loc timpului, pusă deja în „formule universale,
vorbăreţ de la Zarianka, lagărul „pentru al regăsirii, relaţia aproape „de rudenie“ putând fi aplicate şi la spaţiile cosmice, dar
ce au avut loc cu mult înainte de naşterea criminali, borfaşi şi academicieni“, pe care dintre deţinuţi şi paznici (dintre vânat şi şi la societăţile umane“, şi una şi alta sunt
mea, ca o răzbunare, ca o îndeplinire a unor „ţara îi vrea cetăţeni recuperaţi“. O lume vânător, dintre victimă şi călău), bestia (Jorj posibile în gramatica normală a lumii,
obligaţii.“ (subl. n.) în care „roaba e mai scumpă ca omul“. O Odesa sau Grişa Piterski) umanizată prin dar Sorokin (arestat la un moment dat sub
atmosferă dantescă, peste care se suprapune bunătate sau revelaţie, înmulţirea pâinilor şi motiv că „tace secrete de stat“!) evadează,
În 2010, în cadrul proiectului „Basarabia una orweliană, în care dragostea e un delict, peştelui prin rugăciune (capitolul „Ţigările folosind, cred toţi cei din jur, teoria sa,
citeşte o carte“, Tema pentru acasă „a speranţa o inutilitate, dubla-gândire o ca­ lui Dumnezeu“), călătoria iniţiatică, drumul pentru că a dispărut pur şi simplu, „într-o altă
fost împrumutată de la biblioteci de peste le de supravieţuire. Supravieţuirea vine în­ ca scop, şi vor mai fi fiind şi altele. dimensiune“, fără a lăsa nici cea mai mică
100.000 de ori, fiind cea mai citită carte să tocmai prin dragoste şi speranţă. Şi prin urmă. Vine după aceea „Yvvi, deţinutul de
de beletristică naţională din ultimii zece credinţă. Se întregeşte astfel treimea sal­ A doua mare reuşită a romanului este credinţă eseniană, unicul din tot lagărul care
ani“, iar comentarii au apărut neobişnuit de vatoare despre care vorbea Apostolul Pavel. scriitura, complexă, modernă, alertă, profe­ deţinea taina levitaţiei: acesta, când se ruga,
multe, deopotrivă de la critici literari şi de la sionistă, cu un decupaj cinematografic vi­ se înălţa mai bine de o şchioapă de pământ.“,
cititori, şi toate entuziaste. În ultimele lecţii, se discutase, despre urmează marile furtuni nordice, stihii care
Eminescu şi despre dragoste. Toate elevele zibil. Fraze scurte, capitole scurte, portrete peste noapte pot muta barăcile lagărului la
Cartea este, cu adevărat, una de excepţie. clasei erau îndrăgostite de profesorul cu distanţă, fără ca cei dinăuntru să simtă, sau
A fost scrisă între octombrie 2007 – martie „statură sveltă şi elegantă, cu un chip palid, pregnante, o forţă epică ce a fost semnalată pot ridica o coloană de deţinuţi cu câini şi
2008, în urma unui dicteu post traumatic, încadrat de nişte plete negre ce i se revărsau de mai mulţi comentatori cu oarece surpriză, soldaţi în cer, ducându-i „la câţiva zeci de
când, aflat între viaţă şi moarte în urma unui bogat pe umeri“ – care se numea Mihai şi care, N. Dabija fiind cunoscut mai ales ca poet, kilometri, unde acea hărmălaie a fost depusă
accident, autorul a primit vizita unor „fiinţe desigur, era identificat de eleve (şi, implicit, dar şi publicist redutabil (prin editorialele uşor pe un muncel, de a mers înapoi câteva
necunoscute care au revenit ulterior, la fel de cititori) cu Poetul („El era. Mihai Ulmu din „Literatura şi Arta“, revistă luptătoare zile“. Se pot căuta semnificaţii în toate
de vag, şi-n sala de operaţii, şi pe patul de nu poate fi comparat cu nimeni. Seamănă, pentru românism), ceea ce prezice cumva acestea, aşa cum e cazul şi cu cimitirul de
convalescenţă, să-mi povestească, dar nu cum să vă spun?!, cu Eminescu...“) Cea mai trecerea la proză (o spune şi M. Cimpoi). Un o mie de ani, peste care trebuia să treacă un
în cuvinte, ci mai degrabă cu ajutorul unor îndrăgostită era Maria Răzeşu, dar nici ea şi roman mintos, cu miză politico-istorică, plin drum „dinspre marea Ohotsk, paralel cu râul
imagini, naraţiunea care urmează“. Dincolo nici colegele nu-şi arătau sentimentele. de semnificaţii, dar şi de succes prin „reţeta“ Kolâma“, cimitir mutat din loc de... furnicile
de contextul real, al scrierii cărţii şi al sursei folosită. Un roman puternic acuzator despre chemate de un bătrân iakut (capitolul se
de inspiraţie, avem deja aici invitaţia spre După arestarea profesorului, chiar dacă gulag, împletit cu un roman de dragoste, intitulează chiar „Păstorul furnicilor“)...
o convenţie literară de îndelungă tradiţie „dragostea îndelung rabdă“, Maria nu a Firesc, credibil: „Şi parcă mai zăriră coada
şi verificat succes, sugerând că ceea ce mai răbdat: convinsă că ea îi este ursita, cu tot evantaiul de sentimente pe care le acelui râu de furnici de culoarea ţărânei –
urmează, manuscris vechi, găsit într-un pleacă în căutarea alesului. Din Basarabia ca apa unui canal ce se retrage – ce urca
scrin uitat de vreme, este, pe de o parte, în Siberia – în căutarea unui om. Fiecare presupun cele două stări, de deţinut fără pe panta muntelui ca să coboare dincolo,
adevărat precum un reportaj-mărturisire, capitol al cărţii are un motto, de la Dante la identitate, nume, vârstă, un număr pierdut ducând în spate dragonul de lemn, morţi
pe de alta, se desfăşoară la graniţa dintre Sfânta Tereza, de la Lao Tze la Constantin printre numere, şi de Solomon-Sulamita, şi bucăţi de sicrie vechi.“ Totul, cu martori
vis şi realitate, dintre lumea aşa cum este Noica, de la Apocalipsă la Oscar Wilde, câte unici şi irepetabili. În ambele situaţii, cărora nu li se poate pune credibilitatea la
şi lumea aşa cum ar putea să fie. Asumân­ o cugetare de la fiecare – doar din Cântarea starea de om, pusă sub semnul întrebării îndoială: „Soldaţii din escortă fumară, cu
du-ne convenţia, plonjăm într-o dioramă Cântărilor apar două fragmente, de mai în primul caz (fără succes: dragostea şi privirile lunecând pe taiga, fără să scoată un
spre mijlocul secolului trecut, cel atât de multe versuri fiecare. Sugerez, aşa cum şi credinţa mântuie – prinşi după evadare şi cuvânt. Şi doar câinii scheunară fără să se
tragic pentru atât de mulţi oameni aflaţi sub autorul o face, identificarea dintre eroii cărţii aduşi înapoi bătuţi cu sadism, celor doi audă până noaptea târziu.“
„ocrotirea“ tătucului Stalin. şi eroii Cântării, prin căutarea îndelungă şi „le vine să urle de fericire“; într-o zi de
iubirea nelimitată, nu prin destinul celor presupus Paşte, deţinuţii refuză să meargă Mai amintesc şi episodul salvării limbii
Inventarul temelor literare (miturilor două perechi. la lucru, sunt bătuţi crunt, dar ei continuă iugrine, pe care o mai păstra, în minte şi pe
să-şi spună rugăciunea), împlinită în al vechi manuscrise legate în jurul trupului
chiar) explicit sau implicit prezente în Îl caută Maria, de-a lungul unei odisei doilea. Printre acestea, călătoria, aventura, descărnat, un ultim iugrin, având nu mai
roman este cuprinzător – şi cred că aici stă siberiene (Penelopa în drum spre Ulisse!) şi, suspansul, spaţiul exotic, pendularea în puţin de 200 de ani (!), care moare imedit
una dintre marile calităţi ale romanului, cu noroc şi cu ajutorul unor oamani rămaşi timp. Uneori, treceri dramatice dintr-un ce se convinge că Mihai Ulmu a învăţat
dar şi discreţia şi subtilitatea cu care aceste oameni, îl găseşte, ba chiar îi organizează şi registru în altul: la câteva zile după poetica limba şi a promis că va duce Academiei
teme sunt, doar sugerate, induse parcă o evadare din lagăr. Fug amândoi, fragili şi nunta din taiga, cu inele din fire de iarbă (al manuscrisele care o vor salva.
subliminal cititorului, fără îngroşări, deloc neajutoraţi, prin taigaua nesfârşită, invincibili Mariei a supravieţuit purtătoarei, fragilitatea
demonstrativ. Voi aminti doar câteva. însă prin dragoste şi speranţă. O săptămână dragostei, a simbolurilor ei, e mai puternică Gulag-iubire-credinţă-fantastic-aven­
Fundalul este constituit de începutul terorii durează libertatea lor, o săptămână în care decât timpul), cei doi fugari sunt găzduiţi tură-exotism, o limbă curată şi o scriitură
staliniste în Basarabia, când gulagul – dacă lipsiţi de toate, de la hrană la adăpost, au de de un bătrân aparent cumsecade, dar la care mereu adecvată circumstanţelor (poetică
nu chiar glonţul – era urmarea imediată a toate: prin dragoste şi speranţă. Pentru că, la Maria găseşte, într-o oală, o colecţie de atât cât trebuie, precis narativă când e cazul),
unor „vini“ adhoc, precum folosirea limbii fel ca în poveste, natura e cu ei, de la ierburile ...urechi de deţinut! bătrânul era vânător de semnificaţii la tot pasul – pe ansamblu, un
române sau, ca în cazul eroului cărţii, din care îşi fac pat la scorburile care-i apără evadaţi! ma­re vitraliu, o construcţie contrapunctică
păstrarea pe peretele clasei de limba română de furtună, de la ursul care-i scapă de de anvergură simfonică, debutând în­
a portretului lui Eminescu, în locul celui al vânătorul de evadaţi la luna şi stelele care Ceea ce face însă cu totul special acest tr-un concret efemer, chiar dacă poetic
lui Stalin. De subliniat că profesorul Mihai le sunt nuntaşi. „Stelele din înalturi prinseră roman este componenta fantastică şi, pe („Şi era miercuri şi ploua.“) şi închein­
Ulmu ia asupră-şi „vina“ schimbării celor să explodeze, una câte una, ba într-un colţ alocuri, tuşele comic-absurde. Se poate scrie
două portrete, cei care o făcuseră erau, de al cerului, ba în altul, bolta coborî în poiana în registru tragicomic despre închisoare; un
fapt, elevii săi din ultimul an de liceu, cărora nunţii lor...“. Mioriţa până aici, Meşterul zâmbet, fie el şi udat cu lacrimi sau pătat cu
Manole mai departe: Maria moare, auto- sânge, o umanizează, o face mai plauzibilă.
le preda aproape tot anul numai Eminescu, sacrificându-se, fără ştirea bărbatului, în­ Asta în general, ca despre o instituţie
tr-un alt lagăr, pentru a-i salva viaţa fiului virtuală. Nu ştiu însă dacă a mai făcut-o
„şi doar la câteva ore le vorbea despre ceilalţi lor, Mircea, la mijlocul unei epidemii de cineva în cazul lagărelor siberiene, cele
scriitori“. Tocmai discutau despre iubire, tifos. A se observa inversările-modificările atât de reale şi atât de cumplite – iar dacă a
când a intrat un ofiţer cu pistolul la brâu, de roluri între situaţiile din carte şi cele din încercat o asemenea abordare, a şi reuşit să
aunţând „eliberarea“. Arestat în faţa clasei, nu compromită ideea centrală, condamnarea
dar lăsat să-şi termine lecţia, profesorul miturile invocate. gulagului, reamintirea suferinţei pentru
mai are timp să împrumute un volumaş de a-i micşora posibilitatea de repetare. N.
poezii de Eminescu elevei Maria Răzeşu şi Mihai, Maria, Mircea – cineva remarca Dabija nu numai că o face cu succes, dar
să le dea elevilor tema pentru acasă: „...A fi repetarea iniţialei, sonoritatea apropiată, şi potenţând atmosfera sumbră din lumea-
om în viaţă e o artă sau un destin?!“ O temă intenţionată desigur, poate şi cu semnificaţie nelume despre care ne povesteşte.
pentru mulţi ani, pentru o mică eternitate (semn de continuitate spirituală, scrie
petrecută de Mihai Ulmu în Siberia cea „de Fantasticul propriu-zis este la nivelul
o măreţie înspăimântătoare“, în cunoscutul marilor romancieri sud-americani. Las
„spaţiu carceral nemărginit“. Frig, foame, deoparte a doua evadare a lui Mihai, în

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 21

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Între dictatura inspiraţiei şi democraţia

scrisului… „Viaţa ca o paradă“

R. ecitesc cu plăcere Jurnal Jurnalul lui Jean Băileşteanu nu ştiut al autorului, care transpune un nucleu o bere împreună şi, doi, să n-o plătesc
de scriitor sub dictatură, este doar un jurnal, este o succesiune de narativ despre satul de altădată în grila de eu…“ Rezonează cu butada spusă despre
volumul II (2012), semnat de povestiri şi schiţe, cu personaje construite interpretare a unei filozofii de viaţă: „Tot copil pensionari: „Dimineaţa se odihneşte, ca să

Jean Băileşteanu. Am făcut o primă lectură la pentru susţinerea unui nucleu narativ, cu fiind, mai observasem un lucru pe care mult fie liber după-masă“, dar aceasta ultima nu

primireacărţii, revinasupratextuluiîndorinţa tensiune narativă şi cu acea vivacitate a timp nu l-am înţeles. Bunicul meu, Dumitru are suculenţa ideii, psihologia orăşeanului

de a-l redescoperi pe scriitor şi, mai ales, de scrierilor scurte, care surprind prin derularea Băileşteanu, sau celălalt bunic, Constantin pus pe glumă, că doar „i s-o prinde“. Jean

a mă convinge că nu este doar un jurnal, în frenetică a acţiunii sau prin tenta reflexiv- Bosa, nu ieşeau niciodată pe poartă din curte Băileşteanu surprinde viaţa în esenţa ei şi o

sens de memorialistică, o consemnare zilnică memorialistică a scrierilor la persoana I. suiţi în car, ci numai pe jos şi cu boii de lanţ. transmite prin dialoguri concentrate, un „joc

a detaliilor care configurează, într-un final, Chiar autorul recunoaşte că a citit jurnale Şi nu că nu ar fi avut cine să închidă poarta în la fileu“ cu viaţa, într-o paradă regizată după

universul de preocupări, cu iluzii şi deziluzii, celebre fără intenţia primă de a descoperi urma lor şi că le-ar fi fost greu să mai coboare reguli ancestrale încălcate azi cu nonşalanţă

al scriitorului. Este, după opinia noastră, elemente biografice, „deşi, uneori, la unii şi iar să urce. Întrebându-i, pe rând, de ce nu de cel ce ia viaţa în derâdere pentru a se salva

încă un volum cu proze scurte marcate de autori, acestea se situează, ca spectacol, se urcă în car încă din curte, amândoi mi-au de la tristeţe.

tensiunea discursului, cu personaje care se mult deasupra operei“, şi că a urmărit „mai răspuns aproape cu aceleaşi cuvinte: Scriitorul Jean Băileşteanu propune

detaşează în context prin replici memorabile, mult modul de judecată a biografiei sau – Omul iese pe poarta lui suit în car totuşi un jurnal. Sunt reperabile secvenţele

fizionomii diverse, psihologii care merită o al propriului scris. Aşa am aflat, de pildă, numai cu picioarele înainte… Atunci când e biografice, este explicitată geneza unor
că pentru Marin Preda, viaţa a fost …ca o dus la groapă“. Sunt secvenţe emblematice povestiri şi romane, sursa profilului unor
investigare nu doar circumstanţială.

Scrierile lui Jean Băileşteanu sunt, într-o pradă, pentru Cesare Pavese, o …meserie pentru mentalitatea populară recuperată în per­son­ aje. În stilul memorialistic sunt însă
succesiune deloc întâmplătoare, o galerie de de-a trăi, pentru concitadinul nostru până pagini de literatură.
strecurate cu delicateţea spiritului neos­
personaje cu poveşti, în special din lumea mai ieri, Ion D. Sîrbu, …un jurnal al unui Forţa de sugestie a scriitorului se tentativ şi niciodată conflictual teme de

satului, cu nostalgia Lumii de început, într-o jurnalist fără jurnal, pentru Albert Camus, manifestă mai ales în scrieri scurte cu impact reflecţie pentru orice lector: ce este fericirea,
luptă cu viaţa şi cu o ieşire „din scenă“ ce …mitul lui Sisif etc.“ Jean Băileşteanu se emoţional, dar şi cu suculenţa dialogului care este condiţia scriitorului, de ce mai scrie
lasă finalul deschis. pronunţă însă tranşant: „jurnalul, în final, oltenesc. Un personaj „cu cheie“ este cel dacă nu este plătit, ce este talentul. Rămân

A debutat cu volumul de povestiri Clo­ nu e altceva decât exprimarea de maturitate, ce leagă „lumile“ şi care ar trebui să fie o bucuriile mărunte din care se construieşte
potul viselor (1975), urmat de scrieri de uneori chiar de înţelepciune a unui autor cu o prezenţă exemplară în viaţa satului. Dar raţiunea vieţii. Pentru J. Băileşteanu una
aceeaşi factură, Dealul Lupului şi Poveşti de bogată experienţă de viaţă.“ anecdoticul primează şi astfel se creează o dintre cele mai mari bucurii este: „Când

fiecare zi (1978, 1981). După un exerciţiu de Autorul a conceput Jurnalul ca un serial atmosferă de umor cu scurte replici, ca într-o în faţă am avut o foaie albă de hârtie… şi

12 ani de proză scurtă, publică primul său radiofonic, susţinut la Radio România „paradă“ spre delectarea lectorului: un preot stiloul, neapărat stiloul cu cerneală neagră,
roman Drum în tăcere, care îi va deschide Oltenia Craiova timp de 2 ani: scurte reflecţii, băut, pe bicicletă, este oprit de poliţist:
nu pixul, sau creionul alunecând pe ea «un
„drumul“ spre proza amplă, cu structură consemnări ale unor evenimente de istorie „– Merge, părinte, bicicleta?
complexă. Face un respiro de frumoasă recentă trecute prin filtrul omului de cultură, – Merge, taică, merge, că e dracul pe creion»“. Se autoinvestighează psihologic şi
aducere aminte (Povestiri de pe Desnăţui schiţe cu personaje memorabile din viaţa ea… recunoaşte că arta de a scrie se bazează pe arta
– 1988) şi continuă şirul romanelor, într-o – Dar n-ai far, părinte, trebuie să te de a avea răbdare şi are ca model pe Cezar
succesiune ce deconspiră trăirea frenetică satului sau pagini memorialistice despre Petrescu, cel ce îşi pusese scaunul de la birou
sub zodia scrierilor ce-l aşază motivat în cu spatele la uşă şi cu vederea spre Caraiman,
galeria prozatorilor de vocaţie. Geniul şi cum se trăieşte din amintirea unei copilării ca să reziste ispitei de a pleca, de a se plictisi
petrecută în satul de pe Desnăţui. Rigoarea de scris. Cunoscându-l pe J. Băileşteanu trei
închipuirea, Sfântul drac sau judecata de de timp a determinat şi configurarea paginilor decenii, m-am convins că temperamentul său
citite la microfon. Acestea sunt axate pe o susţinut de educaţia copilului dintr-un sat de
…acum, sunt alte două romane, prin care filosofie de viaţă şi autorul propune o grilă pe Desnăţui şi cultivat în medii academice,
de receptare sub nota tristeţii: „Trăim într-un cu un respect de sfinţenie pentru valorile
scriitorul se desprinde vremelnic de lumea veşnic fals şi-ntr-o continuă închipuire. Iar familiei, a însemnat argumente pentru un
caracter exemplar, o exemplaritate pe care
satului doar pentru a aborda teme majore resemnarea, de cele mai multe ori, e un mod o transmite fără ostentaţie, într-un firesc
existenţiale, ca viaţa şi moartea. Se reîntoarce ţărănesc şi cu sensibilitatea celui „ales“, cu
în lumea satului, de unde în fapt nu a plecat de a fi a unei părţi importante a poporului har.
niciodată, şi care îi oferă materia epică, pe român“. Nota de tristeţe se păstrează
care o „topeşte“ în stilul ce-l identifică, şi şi în receptarea structurii psihologice a Mărturisirea de credinţă a lui J. Băileş­
personajelor de referinţă din literatura
scrie volumele de povestiri Nunta lui Petre, română: „Marile personaje ale literaturii
române sunt personaje triste“ – susţine
În drum spre casă şi Bolnav de carnaval.

→ du-se militant-misionar. „Fiecare dintre ei autorul şi îi aminteşte pe Ilie Moromete, teanu surprinde prin unghiul de receptare
a venit cu răspunsul pregătit; ca şi dânsul, Ion al lui Rebreanu, Dinu Păturică, Ştefan şi interpretare a vieţii, ca sursă a creaţiei:
să povestească copiilor săi: pentru ca să se Gheorghidiu, „chiar Mara şi Hagi-Tudose“. amendez… „Totul este poezie. Totul e s-o prindem, dacă
ştie, pentru ca să nu se uite“ – dar şi: „lucrul o prindem, fiindcă ea e la tot pasul, e… viaţa
cel mai important fiind acela ca oamenii Jurnalul lui Jean Băileşteanu dezvăluie – Lasă-mă, don’ şef, că sunt şi eu cu însăşi. Numai că pentru aceasta nu e nevoie
să rămână oameni în orice împrejurări, cu geneza unor scrieri din creaţia sa sau reacţia Dumnezeu… Am destulă lumină… numai de acea ştiinţă… a facerii cărţii…
respectul pentru propria persoană, cu stima cititorilor la descoperirea personajelor ci şi de… dictatura inspiraţiei. Chiar dacă,
pentru semeni şi pentru lumea pe care le-a din viaţa satului preluate de scrierile sale. – Ei, atunci, părinte, te mai amendez sigur, există şi o… dictatură a scrisului… Iar
hărăzit-o să fie a lor, ei având misiunea s-o Tentaţia de identificare cu personajele, ca şi o dată, că sunteţi doi pe bicicletă în loc de scriitura trebuie să fie de-aşa natură, încât să
facă, din locul în care le-a lăsat-o Dânsul similitudinile dintre viaţă şi creaţia literară unul…“ placă şi celor care citesc, nu numai celor care
[Creatorul, n.n.], mai bună şi desăvârşită, dau nota autenticităţii şi originalităţii. Ceea o scriu…“
în numele minunii numite viaţă, pentru ca ce susţinem noi însă este valoarea acestor Dialogul spumos este decodat ulterior
ea să dăinue, pentru ca ea să biruie, pentru scurte scrieri, concepute ca pagini de jurnal, Nimic nu este întâmplător în această
ca ea să nu dispară în vecii vecilor, precum într-o surprinzătoare analogie cu inspiraţia viaţă, mai ales în viaţa de scriitor. O mărtu­
în cer aşa şi pe pământ.“ – rândurile care dar care au tensiunea discursului narativ scriitorului. Cu atât mai mult este textul riseşte autorul jurnalului din pagina rezervată
încheie cartea. incitant, cu cât se fac trecerile rapide din­ dedicaţiilor: „Dedic această carte nepoţelului
şi îndreptăţesc considerarea lor ca scrieri tr-un registru în altul, cu explicitări menite meu, Mihai-Alexandru Băileşteanu, născut
Avem în aceste rânduri tocmai „tema literare distincte. Povestea fântânii, subiect marţi, 13 februarie, ora 11:00, 2007. Eu,
pentru acasă“, formulată în ultima lecţie al unei scrieri chiar aşa intitulată Fântâna bunicul lui, sunt născut marţi, 13 februarie,
(publicată cu peste un deceniu în urmă) este
reluată, continuând-o, în fapt, cu noi secvenţe

de liceu şi dezbătută la reîntâlnirea clasei narative, ce conturează un univers marcat de să conducă la o bogăţie de sensuri ale ora 11:00, 1951. Fiind această coincidenţă,
cu profesorul ei, după ce mai toţi elevii, distrugerea, vandalizarea locurilor simbolice, discursului. Acesta este „motorul“ tehnicii trăiesc cu nădejdea că toate proiectele mele,
profesorul inclusiv, trecuseră pe „tărâmul pentru că fântâna este un loc simbolic pentru sale narative: poveste plină de înţelesuri neîmplinite, vor fi duse la bun sfârşit de el.
celălalt“ şi, unii dintre ei, reveniseră la comunitatea tradiţională. Este un simbol ale unei mentalităţi tradiţionale receptate Mi-au întărit această afirmaţie, şi dorinţa,
pentru gestul de a da viaţă, izvor, şi gestul astăzi de o altă lume, care se minunează de chiar cuvintele pe care mi le spune aproape
Poiana, la baştină...
Cunoscându-l pe Nicolae Dabija, opera-i de a lăsa „urme“ în viaţă. „Căci veşnicia nu filosofia atât de simplă şi profundă a unei de fiecare dată când îl duc la culcare:
poetică şi publicistică, implicarea în viaţa înseamnă viaţă veşnică, ci o trăieşti cu ce ai lumi apuse. „Bunicu, să nu stingi lumina, că nu văd când

cetăţii, spiritul de luptător, având acum în lăsat după tine“ – concluzionează autorul în Arta dialogului simplu denotând un spirit dorm!“ Lumina, harul şi inspiraţia, spiritul

mână şi romanul de faţă, aş profeţi şi eu o spiritul credinţei olteneşti. hâtru este vârful de lance pentru declanşarea proteguitor vin de la cel ce a rupt eternităţii

mare carieră romanului şi o recunoaştere Pagina de jurnal din 27 septembrie 1999 plăcerii lecturii: „Ai timp liber?... C-am o clipă cât o operă, definind „viaţa… ca o

internaţională autorului. este o adevărată pagină de literatură, în stilul două gânduri cu dumneata: unul, să bem paradă“.

22 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Maria TRONEA

Heinz Wismann – Să gândeşti
între limbi

Am avut privilegiul de a Humboldt a fost primul care a evidenţiat fost, cum se spunea în acel timp, evacuaţi Wismann în carte se face din perspectiva
face cunoştinţă cu Heinz rezistenţa (la transpunerea germanei, la câteva zeci de kilometri spre nord, în­ „gramaticilor culturale“, ce iluminează
Wismann, unul dintre marii de exemplu, în franceză) „construcţiei“ tr-un sat ferit de bombardamente. Vedeam dimensiunile „spaţiului între limbi“. Un autor
intelectuali ai zilelor noastre, în dubla sa („Bau“), „care determină profund modul de însă, de fapt, trecând în fiecare zi deasupra ca Bataille este văzut astfel ca un „Nietzsche
calitate de filosof şi filolog, la Congresul a vorbi“. Germaine de Staël, în încercarea ei francez“, Nietzsche, la rândul său, ca „un
european al plurilingvismului (ediţia a treia), de a institui un dialog al minţilor luminate capetelor noastre avioanele asemenea unor gânditor francez“ (sau un Bataille german):
care s-a desfăşurat la Roma, la Universitatea prin turneul întreprins în Germania, în 1807, „În injoncţiunea nietzscheană: «Urmează-ţi
La Sapienza, între 10–12 octombrie, anul se lovise de aceeaşi problemă. Conivenţa mici peşti argintii, cu un zgomot absolut cele mai curate sau cele mai rele pofte, şi
acesta. După discursurile de deschidere, conversaţiei din saloanele franceze „unde înspăimântător. În acel sat, eram definitiv înainte de toate: nimiceşte-te!», se regăseşte
rostite de Giuseppe Castorina, preşedintele toţi vorbesc în acelaşi timp şi toată lumea singur, nu aveam niciun prieten; complet perfect, la Bataille, această logică a dorinţei
asociaţiei Eurolinguistica-Sud, de Christian se înţelege“, favorizată de sintaxa franceză, izolaţi într-o fermă, eram, mama, tânăra şi a nimicirii.“
Tremblay, preşedintele Observatorului Eu­ este imposibilă în germană, „pentru că mea soră şi cu mine, străini în sat. Nu
rop­ ean al Plurilingvismului şi de Fran­cesco verbul, care joacă un rol eminent, este plasat posedam altceva decât nişte cărţi, şi îmi Un loc aparte i se rezervă lui Platon, în
Sabatini, preşedintele onorific alAccad­ emiei la sfârşitul frazei...“. petreceam toate zilele citind, culcat în iarbă, care autorul vede întemeietorul unei „onto-
della Crusca, a urmat confer­inţa lui Heinz privind avioanele aliate zburând deasupra cosmologii“ („adică o căutare a esenţelor
Wismann, purtând titlul căr­ţii publicate la Conform declaraţiilor lui Wismann, în mea.“ Lecturile din această perioadă, de care depinde ordinea perfectă a lumii“),
Albin Michel, în luna septembrie, Penser spatele lucrărilor sale se află hermeneutica, „miturile greceşti şi povestirile homerice“, ce atinge apogeul în Timaios: „Reuşita este
„această ştiinţă «german㻓, care, potrivit prefigurează dragostea pentru civilizaţia şi incontestabilă, deoarece după cosmologia
entre les langues. Ecourile acesteia au autorului, pleacă de la Luther. Pentru cultura greacă, precum şi destinul de „aed din Timaios nu mai există o cosmologie
a înţelege întocmai mesajul autorului modern“ al autorului. Urmând modelul originală construită pe acest patron care
reverberat în mintea auditorului pe tot Scrierilor, acesta „vrea să ştie în ce tatălui, acesta va frecventa, în liceu, secţia este afirmarea unităţii fiinţei.“ Opus lui
parcursului Congresului, constituind decli­ mod textul, în derularea sa, generează o de ştiinţe umaniste, studiind greaca şi latina. Platon, Aristotel respinge reprezentarea
cul celor mai interesante discuţii. perspectivă de sens care trimite la autorul Pasiunea pentru muzică vine din partea pură (Khôrismos): „El îşi stabileşte
acestui text. În latină, este celebra frază a ontologia sa în interiorul cosmosului real
Penser entre les langues este una dintre lui Luther: scriptura sui ipsius interpres, mamei. şi construieşte prin urmare o ontologie a
scriitura se interpretează ea însăşi.“ Această cauzelor, a manifestărilor fiinţei, fără a
cele mai frumoase ilustrări ale sincretismului, luare de poziţie este opusă traducerii care O altă pasiune este teatrul: „Ca Wilhelm se osteni să descrie principiile ontologice
un athanor în care filosofia se întâlneşte cu neglijează autorul, în favoarea «fiinţei», în Meister, voiam să trăiesc mai multe vieţi în care explică mişcarea planetelor.“ Paralela
literatura şi lingvistica, vârtejul ameţitor al spirit heideggerian, pe urmele unui limbaj acelaşi timp; viaţa mea de adolescent nu-mi Platon/Aristotel este urmată de o analiză a
gândirii, Mercur învăpăiat, decantându-se în de revelaţie original. Viziunea wismanniană ajungea şi găseam în teatru mijlocul de a mă
Opus. Cartea poartă pecetea Ordnung,fiind deschide spre alte lumi.“ dialogurilor platoniciene din perspectiva
structurată în cinci părţi: Vagabondaje asupra limbii coincide cu aceea a marilor
autobiografice, Între limbi, Nietzsche şi Întâlnirea, în anii studiilor, la Univer­ scriiturii, începând cu primul text, Apologia
cultura franceză, Grecia în dezbatere cu creatori: „Ceea ce titlul cărţii exprimă când sitatea din Berlin, cu profesorul Jean Bollack, lui Socrate. În viziunea lui Wismann,
sine însăşi, Arta ca istorie, Epilog – Teatru spune «între limbi», este încă o limbă. O este hotărâtoare pentru destinul de filosof şi întreprinderea platoniciană are loc în
şi educaţie. limbă care urmează să fie găsită şi care nu umanist al lui Heinz Wismann. Îşi va urma virtutea învăţăturii conţinute în Scrisoarea
este nici una nici alta, şi este, voi arăta acest mentorul la Paris, unde, la începutul anului VII: „nu este suficient să fi dobândit o ştiinţă,
În debutul cărţii, autorul face referire la lucru mai departe, ceea ce Rilke şi Tsvetaeva 1960, îşi susţine teza de licenţă. Graţie lui ci trebuie să produci, prin practică, efectul
geneza ei: „La început, mi-ar fi plăcut să scriu numesc în corespondenţa lor «limba maternă Jacques Le Goff şi François Furet, după cunoaşterii.“
o hetero-biografie, adică să nu vorbesc decât a poetului».“ Revelaţia acesteia o are autorul cum menţionează, va fi cooptat la Şcoala
despre alţii, de aceia pe care îi întâlnisem la prima lui întâlnire cu poezia (la vârsta de de înalte studii sociale în 1978. Pe lângă Revenind la subiectul conferinţei de la
în drumul meu. În final, m-am hotărât să doisprezece-treisprezece ani), sub forma activitatea de cercetător şi profesor, exercită, Roma: A gândi între limbi, îl voi cita pe autor:
decupez această carte într-o manieră mai Imnurilor lui Hölderlin, care îl subjugă, între 1986–2006, activitatea de mediator, „Sunt pentru Rusalii, când Apostolii vorbesc
inteligibilă, insistând pe problema unei deşi nu înţelege nimic. Aceasta pentru că plasat mereu «între» orizonturi culturale «în limbi». Şi în timp ce fiecare vorbeşte
gândiri ce se manifestă între limbi, în Hölderlin, îndrăgostit de greaca veche, şi lingvistice, din poziţia de fondator şi limba sa, fiecare este în autenticitatea
câmpurile de forţă pe care le creează limbile este preocupat nu atât de semnificaţie, cât coordonator al colecţiei „Passages“ (dedicată expresivă care face din el un poet. Iar graţie
între ele, cu problemele care se ivesc din de semnificant şi de multiplele sale efecte. reflecţiei critice asupra culturii filosofice şi Sfântului Spirit, se înţeleg. Iată adevărata
diferenţele şi uneori din convergenţele lor – După cum se observă, intertextul este unul ştiinţifice contemporane) de la Editions du utopie. «Între limbi» înseamnă Rusaliile.“
aparente sau reale, în asta constând întreaga dintre ingredientele acestei uimitoare cărţi. Cerf. Logica acestei uriaşe întreprinderi are
problemă.“ (tr. n.). la bază ideea că „ştiinţele naturii, diferitele
Dacă urzeala ei este filosofia, ţesătura ştiinţe umaniste ca lingvistica comparată,
Biografia lingvistică a autorului este vădeşte tentaţia literaturii şi interesul pentru
ilustrată de constelaţia a trei limbi: germana, limbi. Figura autorului se profilează, de istoria, sociologia, toate aceste discipline
franceza şi greaca veche. Referitor la aceasta asemenea, în text. Este evocat, de exemplu,
din urmă, notează,: „Vorbind de greacă, refugiul, în faţa tancurilor ruseşti care pătrund ies din sânul filosofiei datorită revoluţiei
limba mută din arrière-plan, m-am interesat în 1945 în Berlin: „Odată cu intensificarea coperniciene iniţiate de Kant, în măsura
mai mult de structura sintactică, şi sunt în care suprimarea obiectului general al
convins că jocul între limbi are loc la nivelul bombardamentelor asupra Berlinului, am filosofiei, care este fiinţa, lasă câmp liber
sintaxei.“ După cum se menţionează în text, construcţiilor din domenii specifice.“

Splendidul excurs filosofic întreprins de

3 nov. 1924 – s-a născut Grigore Be- Calendar noiembrie 23 nov. 1933 – s-a născut Stancu Ilin,
uran, în satul Răşina, com. Ţicleni, jud. în com. Fărcaşele, jud. Olt;
Gorj (m. 23 februarie 1999, Cluj); în Pleniţa, jud. Dolj (m. 5 ianuarie 1978, (m. 1 mai 2003);
12 nov. 1947 – s-a născut Nicolae 26 nov. 1901 – s-a născut Mihail
3 nov. 1866 – s-a născut Traian Deme- Sibiu) Drumeş, în Ohrida, Iugoslavia (m. 27
trescu, în Craiova (m. 29 aprilie 1896); Diaconu, în Ţicleni, jud. Gorj (m. 26 iulie febr. 1982, Bucureşti);
7 nov. 1942 – s-a născut Cornelia 2005);
3 nov. 1938 – s-a născut Nicolae Dra- Cîrstea, în com. Recea, jud. Argeş; 27 nov. 1939 – s-a născut Nicolae
goş, în com. Glogova, jud. Gorj; 13 nov. 1909 – s-a născut Eugen Iones- Manolescu, în Râmnicu-Vâlcea;
8 nov. 1935 – s-a născut Dumitru cu, în Slatina (m. 28 martie 1994, Paris);
4 nov. 1958 – s-a născut Ionel Buşe, în Bălăeţ, în sat Buzeşti, com. Crasna, jud. 27 nov. 1951 – s-a născut Florea Miu,
com. Târgul-Logreşti, jud. Gorj; Gorj (m. 5 februarie 2009); 14 nov. 1902 – s-a născut Constantin în com. Vedea, jud. Teleorman;
Chioralia, în Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 de-
5 nov. 1933 – s-a născut Ilie Purcaru, 9 nov, 1936 – s-a născut Nicolae cembrie 1986); 27 nov. 1937 – s-a născut Riri Mar-
în Râmnicu-Vâlcea (m. 11 octombrie Calomfirescu, la Turnu-Severin (m. 7 gareta Panduru, în com. Budeşti, jud.
2008); septembrie 2011); 16 nov. 1947 – s-a născut George Voica, Lăpuşna (astăzi Republica Moldova);
în com. Frânceşti, jud. Vâlcea;
5 nov. 1933 – s-a născut Elena Zarescu, 10 nov. 1937 – s-a născut Ioana 28 nov. 1949 – s-a născut Mihaela An-
în satul Popeşti-Deal, com. Goleşti, jud. Bantaş, în Slatina (m. 7 decembrie 1987, 19 nov. 1936 – s-a născut Iulian Negri- dreescu, în oraşul Roman, jud. Neamţ;
Vâlcea; Bucureşti); lă, în com. Albeşti, jud. Olt;
28 nov. 1941 – s-a născut Eugen Ne-
6 nov. 1914 – s-a născut Alexandru 10 nov. 1945 – s-a născut George 21 nov. 1933 – s-a născut Anghel Dum- grici, în Râmnicu-Vâlcea;
Mitru, în Craiova (m. 1989); Ţărnea, în com. Sirineasa, jud. Vâlcea brăveanu, în com. Dobroteasa, jud. Olt;
29 nov. 1958 – s-a născut Carmen
7 nov. 1897 – s-a născut D. Ciurezu, Firan, în Craiova.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 23
Poezie

Î. n ce măsură îi poţi cunoaşte Rodica GRIGORE
pe cei din jur? Sau, mai bine
zis, în cazul în care cei din jur Certitudini?...
îţi sunt mai mult sau mai puţin indiferenţi,
în ce măsură îi poţi cunoaşte pe cei pe prezentă adesea în literatură, cel puţin de la specializată în documentare radiofonice, mai putea schimba ceva – iar întâlnirea pe
care-i iubeşti? S-ar putea oare găsi posibile Henry James încoace, o combină cu o serie merge pentru a se întâlni cu un colaborator care Matthew o are cu Ani, doar pentru a afla
răspunsuri în realităţile trecutului – sau, de procedee ce trimit la proza lui Michael care o ajutase să descifreze un cod secret că e tatăl unui băiat de a cărui existenţă nu
dacă nu răspunsuri complete, măcar unele Ondaatje (şi el, scriitor canadian legat utilizat de un fost soldat de pe frontul ştiuse nimic, nu face decât să pună o durere
certitudini care să rezolve problemele şi de lumea asiatică) combinând intriga din asiatic din timpul celui De-al Doilea Război nouă în locul unui gol vechi cu. Iar dacă
incertitudinile prezentului? Fără îndo­ Pacientul englez cu senzualitatea şi lirismul Mondial pentru a-şi scrie jurnalul. Însă tot unii dintre cei a căror existenţă e urmărita în
ială, aceste întrebări nu sunt noi, ele repre­ din Obsesia lui Anil, însă găsindu-şi, aproape aici, ea îl va cunoaşte pe Sipke Vermuelen, Certitudine se îndreaptă către domeniul artei
zentând, în fond, una din constantele litera­ paradoxal, la capătul acestui complicat fotograful olandez care devenise soţul lui sau, dimpotrivă, către exactitatea ştiinţei
turii de pretutindeni. Nici Madeleine Thien experiment literar, vocea proprie şi reuşind Ani, va descifra şi o parte din misterele pentru a găsi consolarea pentru problemele
nu e prima care se opreşte asupra lor. Însă s-o şi afirme cu o neaşteptată pregnanţă. propriului său trecut şi ale trecutului familiei prezentului sau pentru suferinţele trecutului
Certitudine, romanul pe care scriitoarea cana­ sale – şi, esenţial, îşi va pune întrebarea aceasta nu înseamnă decât că autoarea e pe
diană îl publică în anul 2006, are meritul de a Acţiunea romanului începe în Van­ fundamentală a acestui roman, transformată, deplin conştientă de provocările pe care un
încerca să ofere tuturor acestor întrebări – şi couver şi este centra­tă pe situaţia în care apoi, de autoare, în adevărat lait-motiv („În asemenea subiect i le pune în faţă, dar şi de
multor altora, pe deasupra – nu neapărat nişte ce măsură îi putem cunoaşte pe ceilalţi?“), singura posibilă rezolvare pe care acestea
răspunsuri unice şi definitive, ci mai degrabă se găseşte medicul doar pentru a înţelege că „a cunoaşte fiinţa o pot avea. Cartea nu devine, tocmai de
de a da cititorilor un prilej de meditaţie Ansel Ressing după pe care o iubeşti înseamnă nu atât căutarea
asupra câtorva din problemele esenţiale neaşteptata moarte unui răspuns, ci un fel de act de credinţă“. aceea, o expresie a vreunei politici corecte
ale lumii prezentului şi, deopotrivă, asupra – indiferent care ar fi aceasta! – şi nici vreo
contextului general al secolului XX, marcat a iubitei sale Gail Se vede, chiar de la prima lectură, demonstraţie de retorică axată pe tematica
de conflagraţiile mondiale care au lăsat urme că personajele pe care Madeleine Thien multiculturalismului. Ci îşi păstrează, de la
de neşters asupra întregii umanităţi. Lim, alături de ca­ le construieşte sunt nu doar marcate de început şi până la sfârşit, tonul meditativ
Cuprinzând mai multe spaţii de re trăise aproape trecut, ci de-a dreptul urmărite de acesta, şi adesea elegiac, precum şi o uimitoare
desfăşurare a acţiunii, din Canada, de la ze­ce ani, însă pe cu atât mai mult cu cât însăşi noţiunea de capacitate de a accentua mai ales imaginile
Vancouver şi până în Malaysia, Indonezia care o dezamăgise trecut se confundă, pentru protagoniştii din
sau Olanda, şi raportându-se la mai multe profund, printr-un Certitudine, cu imaginea războiului. De aici vizuale, prinse, nu o dată, într-o atmosferă
perioade istorice bine determinate, mergând inexp­ licabil act de şi accentul pus pe semnificaţiile exilului, ale de senzualitate care, fără îndoială, ne trimite
de la cel De-al Doilea Război Mondial infidelitate, pe care despărţiriidelocuriledragişidefiinţeleiubite. nu atât la proza lui Michael Ondaatje, cât
şi până în anii ’90, cartea aceasta ar risca ea nu reuşeşte să-l Şi tot de aici dificultatea unei apartenenţe clar mai degrabă la poezia acestuia din volumul
extrem de uşor să se piardă în detalii inutile ierte şi nici măcar definite şi stabilite odată pentru totdeauna, Handwriting, lectură ale cărei semnificaţii
şi în excesive complicaţii narative. Însă să-l înţeleagă. De aici, planul narativ se precum şi nevoia tuturor, de la Gail şi Ansel Madeleine Thien demonstrează că le-a
Madeleine Thien reuşeşte să evite cu mare schimbă şi va fi centrat asupra existenţei la Clara, Matthew sau Ani, de a descoperi înţeles pe deplin.
grijă aceste pericole şi să construiască părinţilor lui Gail, Matthew şi Clara – şi mai acel „acasă“ de care au nevoie pentru a se
o naraţiune care, deşi structurată pe mai cu seamă asupra modului în care trecutul le împăca nu doar cu trecutul, ci şi cu ei înşişi. Veritabil studiu asupra naturii iubirii,
multe planuri (care fie se suprapun, fie se schimbă şi lor existenţa. Căci, în urmă cu ani Căci existenţa fiecărui personaj cuprinde suferinţei şi despărţirilor de tot felul,
intersectează), nu devine nicio clipă lipsită de zile, în timpul brutalei ocupaţii japoneze, numeroase mistere, infidelităţi, promisiuni romanul acesta, având, pe alocuri, aerul unei
de substanţă şi nici incoerentă. Evident, pe când se afla încă în Borneo de Nord, neonorate, goluri sau situaţii inexplicabile, naraţiuni poliţiste care îşi ţine cititorul cu
autoarea urmează, aici, mecanismele care Matthew trăise o mare pasiune pentru Ani, astfel că urmările anilor războiului sunt încă sufletul la gură, nu cade nici în melodramatic
o consacraseră încă din volumul său de însă, din cauza colaborării tatălui băiatului extrem de actuale şi la a doua generaţie. şi lacrimogen, şi nici nu complică naraţiunea
debut, Simple Recipes (2001), se raportează cu forţele nipone, cei doi se despart, iar el va Deloc paradoxal, în ciuda oricărei posibile până la punctul în care aceasta să devină prea
la tradiţia şi amintirile propriei familii pleca pentru totdeauna din această parte de aparenţe, majoritatea acestor personaje greu de urmărit. Ci, cu o măiestrie desprinsă
(părinţii săi fiind de origine sino-malaeză lume, pentru a-şi construi o nouă existenţă, încearcă să rezolve toate dificultăţile cu care parcă din arta muzicală, suprapune doar
stabiliţi la Vancouver), şi alege să aducă în departe de rănile trecutului şi de sentimentul se confrunta şi să umple golurile căutând fragmente ale liniilor narative principale,
prim-planul romanului de faţă o combinaţie de vinovăţie pe care atitudinea părintelui mereu explicaţiile definitive, care, însă, pentru a le dezvolta ulterior, contrapunctic
de teme literare consacrate: războiul şi i-l provocase. Şi, ca şi cum aceste planuri după ani de zile, se vor dovedi nu neapărat
iubirea. Desigur, substanţa nu e nouă, şi n-ar fi fost suficiente, Madeleine Thien mai inutile, însă, în orice caz, tardive pentru a şi utilizând, pe alocuri, tehnica fugii şi a
nici măcar ideea de bază a cărţii – universul construieşte încă unul – dacă nu cumva mai compoziţiei polifonice.
plasat sub semnul confuziei de violenţa multe, căci structura cărţii devine de-a dreptul
războiului mondial din Asia – însă Thien arborescentă – plasat în Olanda, unde Gail, Madeleine Thien, Certitudine.
transformă vechea „temă internaţională“, Trad. de Carmen Ciora şi Domnica Drumea,

Bucureşti, Ed. Humanitas Fiction, 2010

Viorel FORŢAN partea a doua – trăire sincretică pisoi cimpoi
picassoi oboi
poem în două registre ţac ţac ţac obidiţi
căpriţă ţac mozartian
partea întâia – recitativ marţipanian coviltiriţi
auzi scârţâitul zăpezii pensuel
poate să se supere cine-o vrea sub opinci şi acvitanian ca formă arhaică de penel
dar eu cred bocanci burdigalian
că scoarţele olteneşti cizme helveţian tăcute
covoarele populare olteneşti ciubote tortonian tauri
sunt influenţate sarmaţian
de carpetele de cult turceşti sau sarmalian lăute
pe care musulmanul credincios şi mician lauri
îngenunchează în cadrul celor cinci ori patrician
rugăciuni zilnice ciuboţica
reduceri imediate
printre altele influenţa e datorată cucului de culoare
diferenţierii cromatice
lăsând teoria şi putoare
şi imagistice învăţ şi forme cavernare
a celor două secţiuni desvăţ şi instincte occipitale
una centrală admir
cu rol dominant similar
şi una periferică sictir sunt sol do fa
cu rol estetic îngheţ
fa
de décor desgheţ do sol re la mi si
de contrapunct diezii de la cheie
pală bemolii de la cheie Grafică de Horaţiu Mălăele
piară şi tot ce-a fost sub cheie
mai puţin
stea centura de castitate
din vremea cruciadelor
cucuvea

stele
funerare între ele