Binder1dfgf

6 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Jurnal

Adrian Amuzament hotelier Bleu-alb-roșu
CIOROIANU Jurnal parizian (XX)

la Bruxelles, cu bere belgiană
și vin franțuzesc
Dintre toate capitalele europene, pe
care am avut ocazia să le vizitez, să regret amarnic această idee) și dau să bag am înghețat de frig. La voi cum a fost?”, iar
probabil că cea cu hotelurile cele în frigiderul de cameră cele două sucuri de unul dintre ei mi-a răspuns „La fel, dar tre-
grepfrut pe care le cumpărasem (și aveam să buia să cereți de la recepție telecomanda de la
mai amuzante este Bruxelles – în modesta regret că nu am cumpărat direct grepfruturi aerul condiționat!”. Nu prea mi-a fost clar de
mea opinie, un hotel de trei stele de aici este întregi – sau un cognac!). Caut peste tot – nici ce trebuia să o cer (și de ce nu mi-au dat-o ei,
sub un trei stele similar din București sau urmă de frigider. În camera de baie, lavoarul direct), dar, în fine, nu era chiar un subiect de
Sofia. În 2005 am avut pentru prima dată chiuvetei, altfel curat, era crăpat într-o mani- discuție la un colocviu de istorie a Regatului
ocazia de a ajunge, pentru două nopți, în eră aproape art nouveau – dintr-un colț al lui României în 1918 (acesta era motivul prezenței
hotelul Intercontinental din Bruxelles – și mi pleca un păienjeniș de linii curbe, de o culoare noastre acolo).
s-a părut că nu avea nicio legătură (de cali- gri-verzuie. Pe seară, ajuns din nou la hotel, cer la
tate) cu Intercontinentalul de peste drum de În scurtă vreme am părăsit din nou camera, recepție telecomanda de la aerul condiționat.
Universitatea din București. Desigur, acestea am ieșit prin oraș cu amici și colegi, ne-am Recepționerul, amabil, îmi spune: „V-o putem
sunt observații circumstanțiale. În definitiv, plimbat, am mâncat. Seară rece la Bruxelles, ba lăsa cam vreo oră, dar nu și peste noapte”. „De
nimeni nu vine la Bruxelles numai ca să chiar și o burniță insistentă. Pe la 22h mă întorc ce?”, – întreb eu. „Pentru că n-avem teleco-
doarmă în hoteluri, ci pentru că are treabă în cameră – ce să vezi (sau, mai bine spus, ce să menzi pentru toate camerele, s-au mai pierdut
acolo. Și, cu sau fără hotelurile sale, Bruxelles simți)? Un frig insidios și o umezeală exact ca dintre ele” – mi se răspunde.
este oricum un oraș fermecător. afară. Închid geamul lăsat deschis după-amiază Aha – mi-am zis. Și am plecat iar prin
Iată ce mi s-a întâmplat de curând, în ulti- și dau să verific caloriferele – dar erau mascate oraș, cu alți participanți. Mai bine să îngheț
mele zile ale lui octombrie a.c., invitat fiind sub niște pereți de lemn, nu aveam acces la ele. prin oraș decât în cameră. Într-un restaurant
la un colocviu de istorie arhiplin de tinere și tineri,
româno-belgian, organi- cu o tonică hărmălaie, în
zat de Institutul Cultural care am ajuns până la urmă,
Român la Bruxelles, Aca- nu tocmai în zona turistică a
demia Regală belgiană și orașului, am avut grijă să nu
Academia Română. Ajuns mai beau bere (cum făcusem
la hotel (trei stele) pe la ora în prima seară) și am căutat
12, recepționerii – amabili – cel mai sec vin roșu dispo-
mi-au spus că abia pe la 14h nibil pe lista de băuturi – și
va fi gata camera. În holul am găsit un Côtes du Rhône
hotelului, salut pe academi- franțuzesc, cu un foarte bun
cianul Răzvan Theodorescu raport calitate-preț. Afară,
– care aștepta, și dânsul, să-i iarăși frig și burniță. Inclu-
fie curățată viitoarea cameră. siv datorită vinului, în acea
Nicio supărare (mi-am noapte am dormit bine,
spus), oricum nu venisem soarele ascuns în vin com-
ca să stau în hotel. Am bătând vitejește răcoarea din
lăsat bagajele într-o anexă camera mea.
a recepției și am plecat prin După trei nopți la hotel,
oraș, cu ceva amici – de care în dimineața plecării –
ulterior m-am separat, fie- Bruxelles, Clădirea Parlamentului Uniunii Europene surpriză! – ce descopăr în

care luând-o în altă direcție. Eu am întârziat În schimb, sus, pe zid, văd un aparat de aer spatele fotoliului pe care îmi aruncasem geanta
prin câteva anticariate BD din oraș când, pe condiționat – vreo cinci minute i-am căutat de voiaj? Un micuț dar aparent funcțional calo-
la ora 15, mă sună unul dintre colegi (venit telecomanda prin cameră, dar nu am găsit-o. În rifer electric! Pur și simplu, fusese mascat de
la același colocviu) pentru a-mi spune că se fine, citesc ceva și adorm – pentru a mă trezi pe fotoliu. „Uite cum am înghețat ca un fraier, iar
întorsese la hotel și a fost oripilat să vadă că la ora 3 a dimineții, rebegit pe sub plăpumioara hotelul n-avea nicio vină!” – mi-am spus eu,
liftul era în reparații, avusese un scurt-circuit, subțirică de pe pat. Pe moment, am regretat că cu remușcări.
pe scurt nu mergea – iar el primise o cameră cele mai groase haine ale mele erau un sacou și În taxi, plecând de la hotel, am povestit
la etajul VII! Perspectivele nu erau roze nici un fular și m-am gândit cu gelozie la oamenii unui coleg participant pățania. „Nu vă faceți
pentru mine – mi-a spus amicul –, pentru că pe care îi mai vedeam dormind, cu cojocul pe griji – mi-a spus el –, oricum în cameră nu
și eu aveam camera tot pe sus, pe la etajul V! ei, – pe la începutul anilor ’90 – pe băncile de mergea decât o singură priză și ați fi avut de
Ajuns la hotel, îmi recuperez bagajele și prin gările din Craiova sau Turnu Severin... ales, precum mi s-a întâmplat mie, între a
întreb un recepționer care-i treaba cu liftul; Dimineața, la începutul colocviului, reîn- dormi la cald sau a vă branșa telefonul mobil.
complice, cu glas scăzut, tipul îmi șoptește tâlnesc ceilalți români prezenți prin perimetru Și la mine a fost la fel, dar eu am preferat să-mi
amabil să o iau pe o ușă pe care scria Service – președintele Academiei Române Ioan Aurel încarc telefonul.”
și, undeva pe dreapta, aveam să văd liftul de Pop, vicepreședintele Răzvan Theodorescu, De atunci, mă tot chinuie această întrebare,
serviciu – care funcționa (aveam să aflu că rectorul Universității bucureștene Mircea pe care v-o pun și dvs., aici: ce ați alege, în fața
și amicul meu primise același sfat). Ajuns Dumitru, fostul meu coleg de facultate, acum unei singure prize, între a dormi la cald și a vă
în cameră, arunc bagajul golit pe un fotoliu parizian, istoricul de artă Gabriel Badea Păun reîncărca celularul? Ha?■
care era în cameră, deschid un geam (aveam ș.a. „Oameni buni – le spun eu –, azi noapte (Va urma)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 7

Radu

Pagini întoarse... CIUCEANU

De 1000 de ani vă așteptăm și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată!

Î Dec. 1918 București sociale nu există principii – se referea la faptul că „Omul politic, în adevăratul sens al cuvân-
n fața delegației, condusă de Vasile Goldiș și proprietatea, în Constituție, era sacră și invio- tului, în desfășurarea activității sale, stabilește o
Cicio-Pop, stau cei doi făuritori ai României labilă – care să aibă drept la respectul nostru. Și ierarhizare a scopurilor. Fără această operație,
Mari, Regele Ferdinand și Ionel Brătianu; adaugă: „În ierarhia principiilor omului de stat un bărbat de stat riscă să se încurce în rețeaua
alături de ei îi puteam așeza în cinste și glorie nu există nimic mai important decât principiul propriilor sale planuri.”
pe Tache Ionescu și Nicu Filipescu. Atunci, de conservare națională”. Iar lui Petre Carp, șeful
istoria era deja scrisă de jertfele celor 340 000 Conservatorilor, îi răspunde ritos, de pe banca Obținând prin persuasiune și diplomație
de ostași români, morți pentru Războiul de guvernamentală: „Ne-a spus domnia sa că vor- neutralitatea, Brătianu era condus de ace-
Întregire al frontarelor noastre firești. Avem bește în numele unui trecut. Dar oricât de ilustru lași imperativ al statului românesc impus de
însă convingerea că odată cu cei veniți pe ar fi acel trecut, noi îndreptăm privirile noastre conflictul mondial. Perfect conștient că țara
câmpia Albei Iulia, soseau și umbrele înainta- spre viitor. Noi trăim în prezent, nu în trecut! noastră trece prin unul din cele mai importante
șilor, a voievozilor români ce au căzut în lupta momente ale vieții sale, Brătianu amână pentru
împotriva năvălitorilor maghiari, veneau mai Noi ne reamintim, desigur, de experiența mai târziu marile reforme sociale și politice și
târziu și sutele de iobagi uciși din Răscoala lui trecutului, pentru a întări tot ce a putut să fie își concentrează atenția asupra jocului marilor
Gheorghe Doja sau chipurile celor trei mar- bun într-însul, pentru a evita tot ce a putut să puteri care doreau ca acele 500 000 de baionete
tiri Horia, Cloșca și Crișan, la care se adăugau fie primejdios într-însul.” să le aparțină. În Parlament își cenzurează nu
legiunile lui Avram Iancu din 1848, urmați de numai cuvântul, dar și orice gest care ar fi putut
pleiada cărturarilor memorandiști, munciți și Brătianu se grăbește cu formarea guver- să trădeze simțămintele sale. Chiar și atunci
ei în temnițele de la Vaț și Seghedin, și alte mii și nului său, din 2 ianuarie 1914, să se pronunțe când membri ai guvernului său se căinau că nici
mii de umbre ce au fost cândva vii, și-au dorit asupra reformei Constituției, iar alegerile gră- dânșii nu știau încotro merge șeful lor. Tăcerea
o libertate în cuprinsul unei Românii Mari itoare la colegiul I de Cameră, colegiul marilor era regina pe care nu o deslușeau nici măcar
legitime. Pe aceștia toți, în șir lung ai mărturi- proprietari se obțin 16 477 de voturi, iar con- diplomații: Contele de Saint-Aulaire (diploma-
sitorilor, i-au primit spre cinstire și slavă Ionel servatorii 872 voturi. Cu acest prilej, Brătianu tul francez) recunoștea în Brătianu persoana
Brătianu, după o prea lungă așteptare a fraților are o splendidă evocare: „Clasele dirigente să cea mai enigmatică și mai rezervată dintre
de peste crestele Carpaților. arate că sunt clase nu numai prin situațiile oameni. Am zice incoruptibil, consecvent în
legale create de Constituție. Dacă ele se impun tăcere și așteptare, oprindu-și și cel mai mic
*** mai ales din punctul de vedere moral și pentru gest de aprobare, sau invers, care să-i trădeze
Sunt clipe din viața unui popor, când Pro- că ele vor să reprezinte în adevăr în modul cel intențiile (conf. Ion Bănescu, I. C. Brătianu).
vidența hărăzește apariția și existența a tot ce mai inteligent interesele capitale ale statului și Câteodată se ridica încet de pe scaun, se mișca
are mai bun și expresiv o generație. Și momen- gânditor în spatele băncii ministeriale, pentru a
tele acestea le-am trăit în 1848, 1856-’59, 1877 D. R. Popescu, Carmen Firan, Radu Ciuceanu, se așeza după câtva timp, din nou, învăluind în
și deopotrivă anii de grație 1914-1918, parcă Florea Firan (Colocviile „Scrisul Românesc”, 2018) privirile-i de melancolie sala și oratorii.
atunci în acei ani de cumpănă când tăcerea ne
era impusă de prudență și înțelepciune, gestul care pot recunoaște care le sunt datoriile...” Toată lumea ardea de nerăbdare să asculte
măsurat, iar adevărul ocultat s-a ivit la cârma Dar ceea ce va însemna o cotitură capitală răspunsul primului-ministru. De un an și mai
țării Ionel Brătianu, fiul celui care contribuise bine ocolise cu voință orice fel de discuție, refu-
major la nașterea României Moderne, fără el în orientarea noastră politică europeană va zase cu hotărâre să facă vreo declarație (Conf.,
soarta României ar fi fost de partea învinșilor fi îngroparea tratatului de alianță cu puterile Sterie Diamandi...).
și perdanților. Iarăși fără Ionel Brătianu marile centrale, ceea ce va reprezenta însă momentele
reforme politice și sociale ale României Mici nu de glorie ale lui Ionel Brătianu sunt consiliile În perspectiva unui război ce se prelungea
ar fi fost programate încă din 1913; intervențiile de coroană din 1914-1916: în primul Regele de-a lungul anilor cu pierderi imense, umane
sale au fost pe cât de explicite pe atât de hotărâte: Carol I susține participarea imediată a noastră și cu succese de-o parte și de alta a taberelor,
Partidul mă urmează cu toată însuflețirea sau în marele conflict alături de Puterile Centrale Brătianu nu putea lega icoana României Mari
nu mai stau în fruntea lui și, ca simplu particu- potrivit Tratatului (convenției 1883), iar Bră- decât printr-o prezență pe câmpul de luptă și
lar, propovăduiesc ideea exproprierii. Partidul tianu susține cu tărie alături de majoritatea știa că la pacea finală noi trebuia să fim prezenți.
Național Liberal trebuie să priceapă că la această participanților expectativa armată. În perioada Ca să dovedim în istorie în mod imprescriptibil
cotitură a istoriei, sau va reuși să schimbe struc- neutralității este acuzat că ar fi fost obsedat de drepturile noastre asupra pământului nostru. O
tura socială a României, sau rațiunea lui de a imaginea României întregite, dar pentru acea definiție magistrală dată de Sterie Diamandi
fi în viața publică a țării încetează de a mai clipă nu era nevoie să-și plece urechea să audă merită s-o pomenim: avea grijă să nu râvnească
exista! Iar Congresul general al Partidului din 20 freamătul mulțimii, era destul să-și asculte decât ceea ce putea înfăptui și se străduia să rea-
octombrie 1913 aprobă în unanimitate moțiu- bătăile inimii sale. În aceeași ani de așteptare lizeze ceea ce îndrăznise să plănuiască (Sterie
nea lui Phėrėkyde ce cuprinde atât colegiul unic Ionel Brătianu fixează normele omului politic Diamandi, Galeria oamenilor politici).
(reformă politică, cât și exproprierea marilor dintotdeauna și de pretutindeni:
latifundii). De remarcat și omagiat postum pe Ceea ce a urmat, intrarea noastră în prima
cei zece fruntași ai Partidului Liberal care erau Conflagrație Mondială, pregătirea diplomatică
mari proprietari! Evident că Partidul Conser- și materială a sa, apărarea trecătorilor, retrage-
vator protestează și prezintă o poziție îndârjită: rea în Moldova, permanența parlamentară la
Nicu Filipescu nu întârzie să le reprezinte Iași, despărțirea de aliatul rus, armistițiu impus
peiorativ drept reforme cu iz socialist. Brătianu de părăsirea frontului a armatei bolșevizate vor
răspunde de pe băncile opoziției: în chestiuni fi tot atâtea momente când personalitatea Pri-
mului Ministru vor rămâne providențială!

În final se poate afirma fără reticențe, că
acestui om poporul Român îi va rămâne veșnic
recunoscător, iar umbra sa neștearsă! ■

8 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu Negru-Vodă
POPESCU şi prietenul lui Dumnezeu

Pe Argeș în sus și pe Argeș în jos, pămân- că le-a creat posibilitatea de a uita de ei înșiși, – doar în sinteza duioșiei lui Negru-Vodă! A, să
tul fiind bântuit de ape imprevizibile, precum și de Dumnezeu... Așa că Biserica de nu-l uităm nici pe rusnacul vodcar – o antiteză
chiar înălţarea unei zidării închinate pe Argeș desăvârșește în domnitorul Negru- a domnitorului Negru-Vodă: Ivan, care, cu a sa
Tătânelui Ceresc se dovedea imposibilă, dacă Vodă dorinţa de a se închina nu duhului divin, turbincă generoasă, ce voia să scape omenirea
nu chiar absurdă! Așa că vicisitudinile forţelor ci crimei împăiate cu o falsă credinţă! Și astfel, pe de moarte!...
acvatice nu puteau fi înăbușite, mai ales datorită malul Argeșului, domnitorul poporenilor arge-
înţărcării abilităţilor lor ascunse. Negru-Vodă, șeni a valorificat puterinţa valorilor inumane!... Să dăm o raită și până la multuitatul
domnitor fiind, dorește să construiască un Homer!... Să repetăm, pe scurt, povestea lui
lăcaș de închinăciune, care să dezvăluie perso- În schimb, Ivan Turbincă, un rusnac basa- Eon, fratele lui Boetius. Eon, căsătorit cu fiica
nalitatea unui popor creștin, drept pentru care, rabean, după o viaţă petrecută în armată, unde regelui Liparos, s-a stabilit în insulele pluti-
după atâtea încercări nereușite, angajează nouă n-a ucis nici măcar un om, scos la pensie, ca să toare, zise de multuitatul Homer, Eoliene, unde
meșteri mari, calfe și zidari, și cu Manole zece, nu spunem că a primit o pasă în partea medie a devenit regele celor patru vânturi: Boreas,
care-i și întrece!... Dar încercările marilor meș- posterioară, după ce îi oferă unui bătrân cer- Notos, Euros și Zephiros. Pentru că se arăta
teri, după fiecare zi de împliniri în construcţia șetor una dintre cele două carboave cu care se plin de prietenie faţă de cei ce îl vizitau, i s-a mai
sfântului lăcaș, a doua zi, în zori, constatau cu alesese după atâţia ani pierduţi în armată, se zis și prietenul Zeilor. Așa, cumva, cum i s-ar
stupoare că noaptea doborâse la pământ toată alege cu blagoslovirea de către Bătrân – care, mai fi putut zice și lui Ivan Turbincă, prietenul
munca lor! Erau ei, cei zece, niște personalităţi culmea, era chiar Dumnezeu! – cu harul de a lui Dumnezeu! Lui Odiseu, care l-a vizitat, i-a
ale timpului lor, fiecare fiind un fiu al timpului băga în propria sa turbincă tot ce i se părea dăruit un fel de turbincă, în care închisese vân-
lor!... Atunci ce se petrecea în cer și pe pământ lui că nu este cușer pe lume, ca să nu spunem turile, pe care Zeus (Dumnezeul de pe atunci)
dacă zidăria ridicată la lumina zilei se prăbușea catastrofal! Și Ivan, chefliul, care nu este nici îi dăduse puterinţa de a le potoli, sau de a le
în bezna nopţii? Nu erau toţi de aceeași credinţă măcar vicedomnitor de ţară, bagă moartea la dezlănţui după propria sa dorinţă... Ce ne spune
în Dumnezeu, erau posesorii unor privilegii zdup, în turbinca sa, ca să o dea pe Apa Sâm- tătucul Homer? Că după ce bagă trei dintre
etnice deosebite, sau, pur și simplu, trăiau într-o betei la Vale! Adică nici s-o omoare, ci doar vânturi într-o turbincă, din piele de bou – pe
eră a ticăloșiei?! Dar cine putea fi ticălosul ticălo- pentru a o scoate, pe veci, din uz! Nu insistăm, Zephir lăsându-l în libertate, ca să împingă lin
șilor care împiedica zidirea cea sfântă?... Și cum povestea lui Ivan, dalbul beţivănit, se cunoaște corabia!... Ce să vezi? ne spune Homer... După
putea fi el descoperit, și chiar învins, ca biserica până la capăt! Lui Dumnezeu, culmea, i se doar zece zile, în timp ce Odiseu dormea – aten-
să se poată înălţa? O, până la urmă salvarea vine face milă de moarte, și o salvează din rigorile ţie la cuvântul dormea! – corăbierii, lacomi de
printr-un vis! Era nevoie de o jertfă! Cea mai turbincoidale!... Poate că în acest punct putem aur și de argint, crezând că burduful-turbincă
iubitoare soţie să accepte să fie zidită la teme- spune că Dumnezeu și-a recunoscut neglijenţa e plin cu aceste valori metalice, cotrobăie în
lia sfântului lăcaș! Cine era cea mai iubitoare săvârșită în Creaţia Sa, când a adus pe lume, în turbinca-burduf, iar cele trei vânturi turbate,
soţie?!... Dintre cei zece meșteri zidari numai rai, două făpturi ce-au putut să-și piardă eter- eliberate, dau corabia cu cracii în sus!
unul purta un nume cunoscut – Manole! Mai nitatea paradisiacă pentru un măr! Moartea, de
exista un nume cunoscut: Negru-Vodă! Și-un atunci, a intrat în funcţie cotidiană, antipolu- Vodcangiul Ivan nici nu visa, măcar o
al treilea nume – Ana, soţia meșterului Manole. antă, ca să mai salveze din eternitatea destinului secundă pe zi, să bage vânturile în turbincă
Până la urmă – de fapt, din clipa cunoașterii deschis de măr, prin moarte, adică prin inteli- – ele putând să aibă și niște avânturi rău miro-
visului sfânt – Ana n-a ezitat o clipită să nu recu- genţa ei neobosită!... Să mai salveze ceva-ceva sitoare! – și să le elibereze niște inși dornici de
noască marea sa iubire pentru Manole! din putrezirea mărului în pământeni!... Sigur, îmburghezire!...
nu era vorba de o stingere a rasei umane pe
Până aici toate întâmplările se află sub oblă- pământ, ci doar de o îmbătrânire și eliminare, Importantă în aceste două episoade – cu tur-
duirea unui fel de aură creștină. Iar energia prin moarte, a lejerităţii erotice din zilele și binca și burduful! – este tot setea de care dă dovadă
Anei, de a se autosacrifica pentru înnobilarea nopţile pământenilor... De la dezmăţul revolu- moartea când se întâlnește cu prostia omenească,
prin credinţă a oamenilor este sublimă – și sea- ţionar, războinic, economic, moral, au trecut survenită, uneori, desigur, din mila sau bunăvo-
mănă cumva cu un fel de răstignire creștină, pe nu se mai știe câte nopţi și zile, dar, totuși, din inţa puternicilor ce patronează universul!
orizontală, la temelia lumii, la împlinirea visului viaţa lui Ivan Turbincă, intrată în anonimat, a
Lui Dumnezeu de a crea, prin oameni, fericirea mai supravieţuit o valoare universală absolută, Dar toate aceste episoade ce reprezintă tre-
lor paradisiacă. Dar, mai departe, spre deosebire ce nu cedează unor puncte de vedere dogmatice cutul, mai zis și istoric, sau fabulistic, pot fi
de răstignirea cristică, pe verticală, sacrificiul – și anume, da, a supravieţuit cu brio adevărul încununate cu o turbincă pe patru picioare, ce
Anei a dus la o catastrofă umană incredibilă! numit într-un singur cuvânt – vodcă! aparţine prezentului nostru luminos!
Căci dacă Iisus a învins moartea, călcând-o în
picioare, Ana, prin moartea ei, a dus la prăbu- Asta înseamnă să faci un bine omenirii E vorba de puterea supraomenească pe
șirea vieţii celor zece meșteri mari și, implicit, la și să te alegi cu o condamnare la moarte, pe care le-o oferă cetăţenilor patriei noastre dragi,
eroarea de a înălţa o biserică a morţii! Negru- acoperișul bisericii închinate prin munca și cătușeriada!... E vorba de o irefutabilă recon-
Vodă aflase, desigur, că pe Argeș nu se putea sacrificarea Iubirii tale lui Dumnezeu... Asta strucţie pozitivă a justiţiei, care pune în valoare
înălţa o biserică decât prin străduirea celor zece înseamnă să dorești să eliberezi omenirea calităţile ascunse ale cetăţenilor, precum și
zidari credincioși, așa că-i angajase ca să con- din moarte și să te alegi cu o poreclă – nu un crimele morale și economice ale unor medici,
struiască un lăcaș sfânt doar pentru el însuși?.. blazon! – de chefliu vodcar! profesori etc. Am să dau doar două exemple:
El îi urcă pe cei zece zidari pe acoperișul bisericii profesorul Lucan, de la Cluj, care a operat
desăvârșite și-i condamnă să moară în singu- Dar destinul și-a perfecţionat în secoli câteva mii de cetăţeni, oferindu-le rinichi sănă-
rătate, fiind, cică, mai aproape de Dumnezeul dimensiunile șmecherești și te așteaptă după toși, e umilit prin cătușeriada epopeică a zilelor
credinţei lor, pe care el, domnitorul, nu dădea colţ, ca să te procopsească, dându-ţi una la noastre dragi!... Iar unii patroni, inteligenţi, își
două piţule? Căci Negru-Vodă a înălţat o bise- geoale, ce, uneori, metaforic, desigur, se poate construiesc viloace în cimitirele cu care sunt,
rică pentru sine, poporenii să i se închine lui, traduce și prin mizericordialul muie... omenește, înfeudaţi, își dau două-trei doctorate
la minut, în pușcării, sau îmbogăţesc ţara cu
Dimensiunea insecurităţii și a morţii nu o doi sau trei copilași făcuţi, pe an, în pușcării!...
întâlnim – ca să dăm acum, un singur exemplu! Libertatea este în toi, ajunsă la majorat, și în

cazul metodei estetice devenite o modă a zilei... →

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 9
Eseu

Întoarcere la Eminescu Constantin
CUBLEȘAN

Lecturi de popularizare
Faptul că se află de cinci ani pe saitul
editurii o carte despre Eminescu, fără evocări ale celor care i-au fost contemporani, acasă, după o călătorie lungă. Călătoresc așa de
comenzi care să-i epuizeze tirajul, poate nu-i eludează pe detractori și rezumă întreaga o viață întreagă de-a lungul poeziei europene
dispută din jurul morții lui Eminescu etc. și printre propriile mele versuri. De la Keats la
însemna, între altele, dezinteresul publicului Cartea este o amplă colecție de citate repre- Victor Hugo, până la Anna de Noailles, de la
nostru în a și-o procura, pe de-o parte, dar și zentative, comentate cu aplomb, în ideea, Goethe la Shelley, până la Edgar Poe, la Bau-
dezinteresul acestuia față de Eminescu, ceea ce tocmai, de a-i familiariza pe cititorii săi – elevi delaire, la Mallarmé, la Valéry, călătoresc zilnic
mi se pare a fi o meteahnă greu de îndreptat și nu numai – cu cele mai importante aspecte într-un bogat univers poetic, plin de minuni, de
în momentul actual. Este ale operei și vieții poetului. forme și de gânduri…/ Și totuși pe Eminescu
cazul volumului Întoarcere Sunt prezentați astfel cei mai nu-l pot uita. Confruntat cu marii mânuitori de
la Eminescu (Ed. Transilva- importanți eminescologi, de liră, Eminescu nu scade, ci crește. L-am înțeles
nia Expres, Brașov, 2013), la T. Maiorescu la Alexandru tot mai adânc, pe măsură ce sporea experiența
în care sunt reunite nume- Dobrescu ș.a., într-un discurs mea poetică. Mă întreb acum: în ce stă pute-
roase articole (prelegeri) ale de popularizare onest și mereu rea poetului nostru? Cum se explică statornicia
profesorului de liceu Mircea atent la esențe. Sunt prezentate dragostei pe care i-o păstrez, în ciuda contactu-
Manta, care „familiarizat cu pe larg contribuțiile lui T. Maio- lui permanent cu atâți mari lirici anglo-saxoni,
creația eminesciană după rescu, G. Călinescu, T. Vianu, germani, italieni, francezi? (…) Lumea lui Emi-
îndelungi lecturi și, mai ales D. Caracostea, D. Popovici, D. nescu este lumea lirismului înalt și adânc. Acolo
predând, de-a lungul a peste Panaitescu-Perpessicius, Zoe legile fizice, logice, psihologice își pierd virtutea.
patru decenii, Literatura Dumitrescu-Bușulenga, Rosa del Alte legi stăpânesc lumea lirismului poetic și
română (când urmărea ca Conte, A. Guillermou, Ladislau muzical. Sunt șăgi despotice și simple, revelate
liceenii să conștientizeze că Gáldi, Petru Creția. Știe să fie și sensibilității noastre, dar nedefinite pentru inte-
există o voluptate a lecturii polemic, atunci când comentează ligență. Așa se explică în mare măsură că marii
și – urmare firească – a studiului literaturii)”, opiniile detractorilor, oprindu-se în special lirici, îndeosebi Eminescu, rămân intraductibili
se prezintă ca un „autor de bună credință” asupra momentului „Dilema”, citând pe larg (…) geniul lui Eminescu și-a adăpostit lumea lui
care s-a încumetat la „o temerară tentativă opiniile acestora, cu apostrofarea de rigoare:„Nu personală într-o clădire românească”.
de apropiere de «sanctuarul eminescian»” tot ce declară în privința lui Eminescu domnii
(am citat din Cuvântul înainte), înțelegând că scriitori și eseiști Pavel Gheo Radu, T.O. Bobe, Cartea profesorului Mircea Manta este una
toate temele tratate aici au constituit în timp Răzvan Rădulescu sau dl. asistent Cristian Preda de cea mai bună calitate în rândul demersuri-
tot atâtea abordări didactice, în fața elevilor se adeverește. Nici chiar profețiile și judecățile lor de popularizare a personalității creatoare
săi mai întâi, pentru a-i face pe aceștia să înțe- ideologice ale lui Zigu Ornea nu sunt inefabile”. a lui Mihai Eminescu, carte pe care ar trebui
leagă și aprecieze la justa valoare opera celui În încheiere oferă cititorilor săi ample s-o găsim în toate bibliotecile școlilor noastre,
mai important scriitor al literaturii noastre. citate din eseuri ale scriitorilor români aflați recomandată de către profesori elevilor, pentru
Fără pretenții de a formula păreri critice în diaspora. Este expresivă intervenția Elenei buna orientare în hățișul atâtor discuții/dispute
inedite, profesorul abordează pe rând viața poe- Văcărescu, publicată în volumul Omagiu lui Emi- contradictorii, tendențioase, care azi bombar-
tului, oprindu-se apoi asupra reflectării critice a nescu, din 1934: „De câte ori deschid volumul de dează cu prea multe petarde fumigene, atenția
operei acestuia, prezintă într-un capitol aparte Poeme al lui Eminescu am impresia că mă întorc generațiilor tinere, generații aflate încă în
formare, dezorientând cititorii, fără alegere. ■

→ Adică e vorba de vânătorile de lei, la propriu, Așa că statuile de paie ale acestor potenţi noștri se antrenau în probele de caiac-canoe, un
constructori ai umanismului patriotic împăiat, alt primar cu fruntea lată și-a construit o viloacă
prin meleagurile danubiano-pontice, sau la ar trebui puse, sau depuse, într-un Muzeu naţi- – pălăţel tras ca prin inel! Morţii au fost evacu-
figurat, prin Africa!... O Africa, Africa! Răpui onal de împăiaţi, eventual la Răcăţeii din Deal, aţi, cu sfintele lor cruci cu tot! N-a mai rămas
un leu, un tigru, un elefant, și!... Aduci ele- pe strada Fraţilor Mătieș, colţ cu uliţa celor doi decât o problemă – care și ea a fost rezolvată!
fantul acasă, îl împăiezi și te închini lui ca lui ciobani din gura de rai – Vrânceanu și Mol- Cum nu exista canalizare în cimitir, primarul a
Dumnezeu, să te sprijine în toate cele!... Ele- doveanu! – foarte aproape de tronul de paie fost obligat de soartă să sape un canal care să-i
fantul împăiat nu devine o turbincă, un burduf, încălecat de creștinul împăiat, Negru-Vodă. verse în lacul cu pricina deșeurile sale stoma-
nu, ci el devine adevărul tău împăiat, libertatea cale – și, firește, pe cele ale familiei sale iubite!
și democraţia ta împăiate, inteligenţa ta, cre- P.S.
dinţa ta, casa ta, împăiată, patria ta, biserica Negru-Vodă, alături de a domniei sale ceată, Iar un alt primar, cu fruntea lată, dintr-o
ta împăiată, prin care proslăvești Centenarul! toţi primari cu fruntea lată!... Unul, din Olte- comună de lângă un mare oraș – devenită car-
nia, a construit biserica satului la el în grădină! tier! – a renovat biserica și a cumpărat două
Aș dori să mai spun că m-aș bucura nespus Când vin credincioșii să-și boteze odraslele, și clopote mari, pe care și-a scris numele. Ca să
de mult dacă, începând de mâine, Centena- să se cunune, sau, în faţa altarului, să treacă în nu-l uite istoria! Și Dumnezeu! Și amanta sa,
rul n-ar mai avea nicio legătură cu grătarul! Lumea de Apoi – să nu uite, cumva, că în faţa Biţa, crâșmăriţa... Care, oricum, avea să-l ţină
Și m-aș bucura înzecit dacă, în viitorul ce bisericii se află casa primarului! Și cum biserica minte: căci localitatea ajunsese – moșia sa –
va începe mâine în zori, personalităţile care este înconjurată de foarte mulţi pruni, corco- plină și de făbricuţe!
ne-au marcat istoria, fiind dotate cu o struc- duși, duzi, să nu uite vecinii, mai ales cei mai
tură osoasă și morală împăiată până mai sus apropiaţi, să culeagă aceste fructe dulcișoare, ca Ah, să nu uităm ceva foarte important!
de dinţi, n-ar fi date uitării!... să poată primarul să facă din ele ţuică tare, de Primarul care și-a zidit o casă într-un cimitir
prune, ţuică civilizată, de corcodușe – mai zise lapidat, a făcut o fotografie cu sfânta capelă
Nu e un lucru ușor – ba chiar e un act de și beșicuţe! – și ţuică moale, de dude! din acel temeteu, ca să rămână o amintire – și
bărbăţie! – să ai o vitează energie intelectuală Într-un cimitir, dintr-o margine de oraș, pe un document! – că acolo preoţii se închinau,
împăiată, cantacuzinoidă, să ai o familie împă- un delușor, din preajma lacului pe care olimpicii pentru ultima oară, pentru viaţa celor plecaţi
iată, o conștiinţă împăiată – și chiar să te sacrifici în morminte, la Dumnezeu! ■
pentru a împăia propria ta casă, propria ta ţară!

10 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Eseu

Reflecții Cătălin Despre umorul incorect
culturale libere GHIȚĂ politic

Înainte de a ataca, protejat de acea lipsă de descoperă secretul râsului în raporturile piesă de Beckett sau de Ionesco. Faptul că, în
pudoare metafizică specifică oricărui uni- supraetajate dintre individ și societate. Inter- liceu, o profesoară de geografie, nu lipsită de
versitar, problema incorectitudinii politice, pretându-l ca pe un epifenomen intelectual, un ușor penchant pervers, mă scotea la lecție
mi se pare nimerit să pun o întrebare, cum ar filosoful francez îl desparte de afecte, la fel și mă ruga să prezint, cât mai imaginativ cu
fi spus Sherlock Holmes, elementară: de ce cum procedează și Arthur Koestler mai târziu, putință, geografia trupească a colegelor de
râdem? În trena ei, se pot înghesui interoga- când, în articolul despre „Humour and Wit” clasă este o compensație prea slabă pentru
ții suplimentare, majoritatea dizgrațioase: din conceput pentru ediția din 1983 a prestigioa- traumele din gimnaziu. Nici nu mai trebuie
prostie sau din deșteptăciune? Fiindcă nu înţe- sei Encyclopaedia Britannica, vorbește despre o să adaug că acest experiment ludic, pe care
legem ori fiindcă ne dăm prea bine seama de suspendare a empatiei față de victima râsului. eu îl credeam generat în principal de poziția
cum stau lucrurile? Oare râsul se nutrește din Concret, cei care încalcă regulile sociale sunt penibilă în care mă pusesem de unul singur
propria substanţă, ca un fenix al emoţiilor, sau înfieraţi prin hohote de râs de către majoritate, (acceptasem să prezint un concurs de miss),
este, invariabil, generat de stări sau de afecte aceasta din urmă violând, la rându-i, cutumele nu era nici măcar original. El a fost încercat
fără legătură? În fine, are vreo importanţă și hrănindu-și umorul din propria atitudine. de Shakespeare însuși în farsa plautiană The
modul în care râzi: chicoteala este mai recon- Râsul devine, propriu-zis, un factor corector și Comedy of Errors. Astfel, Dromio din Siracuza
fortantă decât surâsul? îi povestește stăpânului său, Antipholus, unde
survine în momentul în anume pe trupul unei femei găsește mărețele
Thomas Hobbes este primul care un element meca- regate ale Europei.
dintre filosofii moderni care se nic este suprapus celui
hazardează să ofere o explica- viu. Bref, atunci când te Dar să nu divaghez nepermis. Spuneam că,
ție a râsului. Astfel, în sobrul aștepţi ca lucrurile să se asaltat din toate părţile de magiștri frustraţi și
tratat socio-politic Leviathan desfășoare, banal, într-o slab înzestraţi pentru dansuri spirituale, găsi-
(1651), el conchide, urmân- direcţie, hazardul îţi dă sem, accidental, cheia râsului (și acela parfumat
du-i îndeaproape pe maeștrii un bobârnac peste nas. cu o adiere incorectă politic): el reprezintă
antichității grecești, Platon și Sau o face pe femeia răspunsul dat de tot ce înseamnă viu, autentic,
Aristotel, că „izbucnirea în râs elegantă din faţa ta să viril și imaginativ omuleţilor cenușii care ne
nu este altceva decât un triumf alunece, vâslind penibil agresează în fiecare clipă (îl conjur pe Michael
neașteptat, apărut din realizarea cu braţe fin inelate, și să Ende să-mi ierte împrumutul expresiv). Râsul
bruscă a superiorității noastre cadă grămadă pe scări. se nutrește din acel spaţiu pur de absurd care
față de slăbiciunea altora sau este, la rându-i, generat de confruntarea dintre
față de propria slăbiciune ante- Cu tot respectul autentic și fals, dintre ideal și material. Comicul
rioară”. Altfel spus, râsul este pentru premiul Nobel este rezultatul direct al unei prezenţe laolaltă a
o excrescență orgolioasă, un al domnului Bergson rafinamentului emoţional-expresiv și a opaci-
semn de trufie intelectuală. Cei (căruia, de altfel, psi- tăţii autoritar-agresive, care, neputând fuziona
care-l practică devin, dacă mi hologul britanic James (contraria non sunt complementa în acest caz),
se permite să scot din context o Sully îi oferă o replică generează, în spaţiul de fricţiune, pasta densă a
sintagmă ce-i aparține lui Balzac, simple expre- pe măsură în An Essay umorului gratuit. În ultimă instanţă, râd pentru
sii ale unei perfecțiuni revoltătoare. Dați din on Laughter, publicat doi ani mai târziu), eu, că am libertatea ontologică deplină să râd și
cap ca și mine: nu sună foarte convingător; se în adolescenţă, găseam alte răspunsuri la între- pentru că nimic nu m-ar putea constrânge să
pare că va trebui să scormonim mai departe. barea „de ce râdem?” (ceea ce nu invalidează, acţionez altminteri. Precum aveam să descopăr
totuși, definiţia filosofului francez). În bună în studenţie, chiar și umila mea teorie, probată
Printre teoreticienii timpurii, cea mai influ- măsură, acest fapt se datora permanentului empiric în nenumărate circumstanţe, fusese
entă definiție a râsului, explicând, simultan, și conflict cu dascălii mei. În școala primară, descrisă, în eseul Le Rire et la Liberté (1893),
substratul gestului, este oferită de un individ învăţătoarea, o femeie severă și melanco- de un alt gânditor francez, Auguste Penjon,
aproape în totalitate lipsit de simțul umorului, lică, îi povestea, excedată, mamei mele că eu care identifica sursa comicului în oazele de
Immanuel Kant. În Critica facultății de jude- glumeam și râdeam „prea mult”. Încă de pe libertate ivite în deșertul automatismelor ges-
care, lucrare de pionierat în estetică apărută atunci mă fascina această sintagmă, căreia nu tual-comportamentale. Nu trebuie să credeţi pe
în 1790, profesorul de la Königsberg susține, reușeam să-i descopăr sensul. Ce înseamnă nimeni pe cuvânt: și Penjon, și eu din perioada
înaintea unui Alfred Jarry, că „[î]n tot ceea ce „prea mult”? Câte minute de râs ar trebuie să adolescenței suntem supuși greșelii. Și cu cât
trebuie să producă un râs puternic, zguduitor, i se aloce unei persoane mature zilnic? Dar mai fulminantă este ipoteza, cu atât mai mare
se află ceva absurd [...]. Râsul este un afect din unui copil? Întrebările acestea aveau să-mi fie este șansa ca aceasta să se dovedească exage-
transformarea bruscă a unei așteptări încordate retrezite, dureros de hilar, de profesoarele din rată sau chiar falsă. Totuși, uitaţi-vă în jur: veţi
în nimic (subl. în text, n.m.)”. Enunțul sună cam gimnaziu, dintre care două, una de fizică și alta vedea că hazardului îi plac repetiţiile și, mai
restrictiv: în majoritatea cazurilor, tensiunea de matematică, se distingeau prin dispreţul ales, solemnitatea lor. Când, într-o sală de curs
acumulată se metamorfozează în ceva, chiar suveran faţă de ceea ce putea trece drept bună oarecare, auziţi formule enunţate pompos, de
dacă există o certă incongruență între presu- dispoziţie. Cu cât deveneau mai absconse legile comunicarea cărora ar depinde, desigur, des-
punerea inițială și rezultatul final. Hm, dacă termodinamicii și funcțiile analitice, cu atât tinul universului și existenţa Divinităţii, nu
idealismul clasic german nu și-a făcut cum râsul meu era mai devastator și, spre dispera- vă reprimaţi un zâmbet, dacă staţi în primele
trebuie datoria, va trebui să ne mutăm atenția rea colegilor, mai greu de zăgăzuit. La orele de bănci, sau un râs sănătos, dacă vă găsiţi către
asupra unuia dintre cei mai acerbi critici ai sis- științe, m-am simțit adesea (fără îndoială, nu ultimele pupitre. Râdeţi, așadar, fie și numai
temului kantian: este vorba despre profesorul atât din cauza propriei neștiințe, ca să inserez pentru că mușchii obrajilor vă dau libertatea
Henri Bergson de la College de France. și un joc de cuvinte de o calitate estetică îndo- să-i puneți la treabă. ■
ielnică, cât din pricina echipamentului ludic
În celebra culegere reunind trei eseuri deficitar al dăscălițelor amintite) ca într-o (Continuare în numărul viitor)
distincte, Le Rire (1899), Bergson crede că

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 11

Centenar Klimt și Schiele Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

la Leopold Museum
Am fost în concediu în Europa anul ăsta,
dar cele mai multe zile le-am petrecut În 2001 visul i s-a împlinit, odată cu mutarea grafice și reprezentând explicit nuduri, ceea ce
la Viena. Pentru mine Viena are o colecției în nou construitul Leopold Museum, era încă un tabu al epocii. Ambele au sfârșit în
situat pe Ringul vienez, al cărui design aparține colecții particulare și sunt prezente în expoziția
însemnătate emoțională particulară: în timpul arhitecților Manfred și Laurids Ortner. centenară. Răspunsul lui la acest scandal? Gata
comunismului, a fost primul oraș din lumea Unicitatea muzeului o constituie cea mai cu cenzura! O să iau lucrurile în propriile-mi
liberă unde am avut prilejul să stau o săptămână, mare și semnificativă colecție de pe mapamond mâini. Vreau să o rup cu trecutul. Vreau să
și mi-a rămas pentru totdeauna întipărit cu litere din opera fascinantului pictor și grafician aus-
speciale în suflet... Ca toate marile capitale isto- triac Egon Schiele (1890-1918). Peste 40 de elimin tot acest neplăcut ridicol ce îmi împiedică
rice și culturale ale vechiului continent, Viena tablouri și 180 de lucrări pe hârtie dau imaginea lucrul și să-mi recâștig libertatea.

complexă a acestui artist mort atât Artiștii din Secession, care se distanțaseră
de tendințele conservatoare și au deschis
de timpuriu. De asemenea, bine drumul spre Jugenstil, l-au ales pe Klimt ca
reprezentat este și Gustav Klimt primul președinte al asociației lor. Stilul său
(1862-1918), din pânzele muzeului ornamental-decorativ îl făcea pe Klimt repre-
distingându-se capodopera Moarte zentantul lor cel mai eminent și unul dintre cei
și Viață. Toate aceste opere sunt mai căutați portretiști de către doamnele vie-
expuse în cadrul unei cuprinză- neze din aristocrație (în expoziție, între altele,
toare prezentări a spiritului „Viena capodopera Prietenele și Portret de femeie).
1900”, în care arta Jugendstil (miș- În același timp, el a creat și extrem de erotice,
carea Art Nouveau în Austria) și încărcate de simbolism, picturi de femei, expri-
vienezul Secession au jucat un mare mând extaz și senzualitate. Lucrul s-a întâmplat
rol în progresul modernismului. mai cu seamă din 1905, când Klimt părăsește
O selecție din obiectele artistice Secession. Nudurile sale își confruntă privitorul
ale lui Koloman Moser și Josef fără sfială, exprimându-și fără inhibiții senzu-
Hoffmann subliniază importanța alitatea și sexul. Sunt, la epoca aceea, imagini
designului în acea perioadă. În controversate dar care se adresează unei noi
sfârșit, o altă preocupare impor- sensibilități, e o celebrare a sexualității care
tantă a muzeului este ilustrarea abia începe, într-un oraș unde trăia un alt mare
Expresionismului, pe lângă Schiele austriac, Sigmund Freud. Freud a publicat, în
remarcându-se lucrări de Richard același an, Trei eseuri despre teoria sexualității,
Gersti și Oskar Kokoschka, ca și o o carte ce avea să clatine profund mentalitatea
reprezentativă compilație de artă și atitudinile despre sex. Ca și Freud, Klimt
Sărutul de Gustav Klimt

este un muzeu în sine, ca să nu mai vorbim de austriacă dintre anii 1918-1938. voia să aducă sexualitatea și erotismul în sfera
excepționalele muzee pe care le găzduiește, pe Se consideră, în genere, că Gustav Klimt s-a publică. Danae și Sărutul, două piese extrem de
faimosul Museum Ring, unde de pildă, numai născut și a pictat prea devreme pentru ca arta erotice și exotice sunt cât se poate de ilustrative.
la Kunsthistorisches Museum se pot petrece sa să fie înțeleasă și acceptată,
zile întregi. Dar mai este și Albertina, și Leo- mai ales în Viena și în Austria,
pold Museum, și atâtea altele! „Viena rămâne în timpul vieții sale. Ceea ce
întotdeauna Viena!” spun și cântă cu mândrie se uită adesea însă este că, cu
vienezii, și pe bună dreptate. Acest Wien bleibt numai două decenii înainte de
immer Wien se referă nu doar la înțelepciunea protestul lui violent împotriva
edililor care n-au lăsat să se construiască, în cen- acelui stil denumit Grunderzeit
trul istoric al palatelor, clădiri mai înalte decât și a istorismului, Klimt însuși
Hofburg-ul, dar mai cu seamă la un anume spirit fusese un pictor care lucrase
inconfundabil pe care îl regăsești întotdeauna în sub influența tradiției acade-
celebra fostă capitală a Imperiului. mice. Dovadă stau frescele din
Anul acesta, după tradiționala zi petrecuta Burgtheater, cele din Kunsthis-
la Kunsthistorisches, am avut revelația să con- torisches Museum și, mai puțin
stat că la Leopold Museum erau deschise două cunoscutele, fresce din Caste-
expoziții centenare: una pentru Gustav Klimt, lul Peleș, căci pictorul a lucrat
cealaltă pentru Egon Schiele, cei doi giganți ai o vreme acolo. În 1897 el are o
picturii moderne austriece, amândoi stinși din adevărată epifanie și fondează
viață în 1918, sub ravagiile pe care le făcuse la Viena mișcarea Secession
în Europa gripa spaniolă. Leopold Museum care ilustrează clar schimbarea
adăpostește una dintre cele mai reprezentative de paradigmă a tezei sale artis-
colecții de artă austriacă din perioada timpurie tice și formarea propriului stil Cardinalul și Călugărița de Egon Schiele

a modernismului. Muzeul a luat numele fon- individual, în mijlocul anilor 90, când crease Din perioada „de aur”, cunoscută astfel
datorului lui, colecționarul și expertul în artă primele schițe pentru ceea ce se va numi public pentru că pictorul a recurs la vechea tehnică a
vienez Dr. Rudolf Leopold (1925-2010), care scandaloasele picturi ale diferitelor facultăți ce inserării foiței de aur în pictură, sunt prezente
în 1994 a transformat colecția sa adunată timp trebuiau să împodobească holul ceremonial al în expoziție, între altele, capodopera Sărutul și
de cinzeci de ani într-o fundație privată, cu Universității din Viena. Medicina și Jurispru- Portretul Adelei, mostre de simbolism și splen-
scopul de a o face accesibilă marelui public. nența în special au fost rejectate ca fiind prea doare pură.
Continuare în p. 12

12 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Cronică literară
Eseu

Ștefan Sorina Popescu:
VLĂDUȚESCU

Cum se salvează două eșecuri

Ceea ce impresionează înainte de toate după mulți-mulți ani. Eșecul emoțional îl sti- într-o funcție importanță la nivelul cartie-
în romanul Sorinei Popescu Înlănțu- mulează în plan profesional: ajunge manager rului general al companiei. În capitala de pe
irea lui Prometeu (Scrisul Românesc, al filialei bucureștene a unei mari companii cu Tamisa se impregnează de anxietatea muncii
2018) este capacitatea de a catagrafia elemente sediul la Londra.
de comportament social și de a le sintetiza fără scop. Pentru a scoate
convergent în delimitarea de „figuri” umane Celelalte două figuri din sistemul său axiologic
memorabile. Romanul contemporan nu mai feminine sunt angajate valorile emoționale, Grig își
produce caractere, nu mai lansează tipuri; ale filialei pe care Grig o construiește două principii:
el se mulțumește să înregistreze figuri și conduce. Bianca Severi- a) „ființa umană, forțată de
probleme. neanu și Silvana Drumen, împrejurări, se confruntă cu
ambele absolvente tot ale renunțări pe diverse planuri”,
Scena existențială a cărții de față este ocu- Academiei de Studii Eco- b) „indivizii de pe tot globul
pată în principal de viața a patru personaje de nomice, „aveau firi opuse: pământesc răspund la stimu-
prim plan, de cea a altor două de plan secund energia debordantă, vani- lente”. Drept urmare, eșecul
și de cea a câtorva de fundal. Dintre cele patru toasă, lipsită de inhibiții a emoțional ajunge să fie
figuri puternic luminate auctorial trei sunt Biancăi contrasta cu stă- dublat de un eșec în plan pro-
femei care, orientate de propriile idei și valori, rile interiorizate, bântuite fesional. El va mărturisi unui
gravitează în jurul lui Grig Trestian. Am zice de puseuri pesimiste ale amic: „Mi-am frânt aripile
că figura nucleară este Grig Trestian. Născut Silvanei”. Bianca vede în Anglia”. Părăsește Londra
într-o familie săracă din orășelul transilvănean lumea prin grila ipocriziei și se retrage la București.
Vistra Montană, acesta își face studiile uni- și prin cea a mitologiei Încearcă să-și recupereze tre-
versitare în București. La Academia de Studii grecești. Ea este cea care cutul și să facă din acesta un
Economice o are drept colegă de grupă pe dezvoltă ideea unei simi- refugiu. O caută pe Silvana,
Liana. Relația lor pornește de la împrumutul litudini între existența lui se cufundă în amintiri. Acum
unui pix pentru a lua notițe la un curs. Liana Grig Trestian și destinul lui Prometeu. Pe de se fac simțite simptomele unei afecțiuni; este
este dominată de valorile religioase. În ea, Grig altă parte, Silvana (de etnie tătărască și având diagnosticat cu sindrom depresiv anxios și are
vede modelul matern: „Mama este religioasă numele secret Aylin) decodifică lumea prin chiar o „tentativă” cumva voluntar involuntară
ca și tine, eu nu sunt”, îi spune el Lianei. La cifrul corectitudinii și al axiologiei orien- de suicid cu somnifere. Internat în sanatoriul
modelarea formulei existențiale a lui Grig, pe tale. Grig Trestian pare să trăiască între trei de la Predeal, o cunoaște pe asistenta medi-
lângă bunătatea și axiologia religioasă a mamei „Pandore” care-i condiționează libertatea și-i cală Gilda de care se îndrăgostește și cu care
concură și răutatea, și alcoolismul tatălui său. canalizează eșecul. nitam-nisam se căsătorește. Acum constată că
Despre acesta din urmă, el arată: „În copilărie a „agonizat destul, înlănțuit de o stâncă sin-
mi-am urât tatăl”. Ca „liber cugetător”, Grig După o conferință la Constanța, Grig are guratică”. Prin această iubire târzie se simte
este pentru un interval scurt un tânăr puter- o aventură inocentă cu Silvana Drumen. Pe eliberat. Își ridică în apropiere de sanatoriu
nic și detașat. După șocul de a fi avut un tată aventură își pune amprenta negativă eșecul o pensiune și, împăcat cu trecutul, începe o
bețiv și brutal, după lipsa de iubire paternă erotic anterior. Se dovedește incapabil de a viață nouă.
din copilărie, acum primește în plan emoțional se reconstrui și a se manifesta liber într-o a Cartea are coerență ideațională. Personajele
încă o lovitură: la scurt timp după căsătoria doua relație. Tocmai când Silvana își recon- sunt conduse cu o mână sigură, ceea ce arată
cu Liana, aceasta decide să se călugărească. În figura sistemul de valori pentru a-l accepta experiența romanescă a autoarei. Plăcerea lec-
opinia ei, valorile religioase sunt primordiale. așa căsătorit cum era, el se lasă pradă impul- turii este amplificată de incidențele directe în
Pentru a nu trăi abrupt eșecul erotic, Grig se sului unui al doilea eșec emoțional și decide problematica realității curente. Înlănțuirea lui
iluzionează pentru mult timp că Liana se va să plece la Londra, „pentru totdeauna”, îi Prometeu este un roman dintre cele mei bune
înapoia. De aceea, nu divorțează de ea decât spune. Ca un fel de compensație profesională ale anului 2018. ■
pentru ratarea iubirii, el acceptă o promovare

Continuare din p. 11 scrisori, fotografii – tot ce a intrat în raza de interesantă este pânza Pustnicii care îi înfăți-
interes a celui mai mare expresionist austriac. șează pe Schiele și Klimt într-un dublu portret,
Simbolismul este evident și în alte lucrări în care capetele, figurile sunt clare și distincte,
precum Arborele vieții și Cele trei vârste ale Mai degrabă decât cronologică, prezenta- dar trupul parcă ar fi un singur trunchi înveș-
femeii, ca să nu mai vorbim de capodopera deja rea e orientată pe teme centrale: sinele, egoul, mântat în caftane lungi. Tabloul are, fără
amintită Viață și Moarte, și Mireasa. mamă și copil, spiritualitate, femei, peisaje, îndoială, o nuanță alegorică. Expoziția pune
orașe și portrete. De o forță deosebită sunt accent și pe relația ambivalentă a artistului cu
Egon Schiele este încă și mai bine reprezen- autoportretele (Bărbat șezând, Autoportret cu mama sa, pe obsesiva asociere a lui cu fetițe și
tat în expoziția sa centenară (9 săli cu lucrările lanternă chinezească), ca și portretele (Moa). băieți, care l-a costat, între altele, trei zile de
lui!) deschisă de muzeul ce deține cea mai mare Liniile uneori distorsionează, figurile sunt închisoare. Obsesia nudului, moștenită de la
colecție Schiele din lume. Și, într-adevăr, ca și adesea pătrățoase. Schiele, explorând trupul Klimt, e reprezentată și ea dar, spre deosebire
în cazul lui Francis Bacon de pildă, e nevoie să omenesc, cu toate întrebările care i le pune, de Klimt, în pictarea femeilor Schiele adresează
vezi o mare masă de Schiele pentru a înțelege cu expresia radicală în gesturi și expresia faci- nu numai sexualitatea și senzualitatea, dar și
calitatea înaltă a nebuniei sale creatoare. Într-o ală, își exteriorizează parcă existența. Suntem fragilitatea existenței. Erotism frust și sexuali-
viață atât de scurtă, el a ars ca o lumânare, până foarte departe aici de frumusețile și ornamen- tate pot fi văzute în Cardinalul și călugărița și
la capăt, trăindu-și propriu-zis pictura așa cum talismul lui Klimt, deși acesta i-a fost profesor, Cuplu de lesbiene.
și-a trăit, în grabă și cu pasiune, existența. mentor și l-a protejat cu prietenia sa și solida-
Expoziția ilustrează întreaga varietate a crea- ritatea artistică până la moarte. Deosebit de În tot, două expoziții unice, de neratat! ■
ției lui Schiele: pictură, acuarele, desene, schițe,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 13

Divide et Impera Carmen
În urmă cu ceva timp, pe când comunismul FIRAN
încă era la putere, Estul Europei și America populism și încercarea de a influența Justiția,
păreau două lumi complet paralele, imposi- invocarea unor state fantomă, fie că ele se Dumnezeu, iar prin patriotism se înțelege mai
cheamă paralel, în România, sau profund, în nou America First, refuzul de a mai accepta
bil de a se intersecta vreodată. Mirajul Vestului SUA, sau crearea de mișcări de tip Rezist ca răs- refugiați pe criterii politice sau economice,
ne amețea mințile iar America, fortăreața liber- puns la abuzurile puterii și caracatița corupției ridicarea de ziduri și rejectarea diferențelor.
tății și bunăstării era un vis greu de visat, și mai politicienilor. Interesant că dreapta din Româ- O națiune de emigranți își fortifică granițele
greu de atins. Discrepanțele uriașe între viața nia ar semăna mai mult cu stânga americană, și la îndemnul unor lideri care propagă separa-
noastră austeră într-o societate închisă, pline invers, dacă mai putem vorbi azi de ideologii și tismul, izolaționismul și excepționalismul, alte
de limite, și lumea de „dincolo” anulau orice nu doar de interese pragmatice. slogane de corectitudine politică, de data asta
posibilă comparație. Cei care prin vreo minune Liderul lumii libere identifică presa ca pe invers... Liberalii au și ei excesele lor, inca-
erau lăsați să călătorească în Vest povesteau dușman al poporului și încearcă să închidă pabili de a se redefini în noua realitate și de
cum le dădeau lacrimile într-un supermarket gura celor care îndrăznesc să-l critice. Un a-și găsi lideri care să țină piept confruntări-
sau într-o librărie, în fața vitrinelor luminate scenariu cunoscut în sisteme dictatoriale ori lor momentului. Corectitudinii politice duse
ticsite cu mărfuri extravagante, cum se emoțio- în autocrații. Suntem aruncați cu toții în ace- la extrem i se opune însă discursul agresiv și
nau până și în fața ambalajelor frumos colorate, lași cazan clocotit ale cărui arzătoare par să fie agramat, triumful ignoranței și lipsei de bun
într-un timp în care noi rădeam etichetele de pe întreținute din același laborator unde se creează simț, ca o răzbunare tristă a celor ce s-au simțit
sticle să le putem duce înapoi la schimb, maga- un scenariu comun al dezinformării, dezmem- marginalizați și care azi și-au regăsit vocea în
zinele aveau doar borcane de spanac și suc de brării și divizării. Divide et impera – o strategie raliuri politice unde sunt încurajați la intole-
roșii, mâncarea era raționalizată, iar cozile se bine condusă de la un pupitru de comandă care ranță și separatism.
formau după miezul nopții pentru produse care și-a găsit căi și mijlocitori potriviți pentru a răs-
oricum se dădeau doar pe cartelă. Mulți și-au turna rosturile și ordinea. Guverne de dreapta Ar fi fost greu să-mi imaginez în urmă cu
șters intenționat din memorie întunericul douăzeci de ani când m-am stabilit la New York
anilor ’80, iar cei născuți după ’89 nu au cum cum avea să arate azi țara pe care o idolatrizam:
să și-l imagineze. Lovite de amnezie, genera-
țiile noastre au intrat cu pânzele umflate de divizată, măcinată de ură de ambele părți
optimism în era post-comunistă, au trecut ale spectrului politic, manipulată de teorii
prin dezamăgirea tranziției, iar acum pot ale conspirațiilor, cu un procent covârșitor
critica în voie corupția, turbulența politică și de susținători ai unui lider cu un discurs
hibele noului sistem, pe fondul provocărilor rudimentar, pentru care adevărul este doar
interne și internaționale care au îmbrăcat și afirmația care îi servește sau îl avantajează,
ele haine noi, când mai toți împărații lumii o țară în care au loc atacuri antisemite sol-
de azi sunt până la urmă goi. date cu zeci de morți, asalturi cu bombe
Uitarea e benefică, ne eliberează de trimise criticilor conducătorului iubit,
traume și ne lasă loc să trăim în prezent. instituțiile democratice subminate din inte-
Doar că odată cu eradicarea amintirilor Divide et Impera de Adolf Chaplin rior, valorile lumii libere alterate. Unii sunt
dezamăgiți, alții furioși, unii ar fugi oriunde
dureroase la scară personală, sunt date uitării și mișcări extremiste de tip fascist au câștigat dacă ar putea, mulți continuă să reziste, în
și dramele istoriei care ne-au placat destinul, în popularitate în Europa pe fondul valului de speranța că ceea ce se întâmplă în America
și ascensiunea la putere a unor lideri care la emigranți din Irak, Afganistan și Siria. Istoria azi ar fi doar un experiment trecător care va
început au sedus prin discursuri naționa- se precipită amenințând să se repete. Analiști de testa forța democrației și nu va lăsa traume în
list-patriotice și promisiuni grandioase pentru tot felul și de toate calibrele încearcă să explice viitor. Doar că nu e întâmplătoare ascensiu-
ca mai târziu să schimbe foaia și să instaureze cum de s-a ajuns aici și cine are de profitat. nea la putere în America a unui astfel de lider,
teroare, războaie și masacre. Se tot spune că În America, republicanii și conservatorii după unii un Distrugător șantajabil ori un agent
lecțiile istoriei nu sunt niciodată învățate și că dau vina pe în primul rând pe excesele libera- extern cu program, după cum nu e întâmplător
ororile se pot repeta. Cred că ne aflăm aproape lilor privind corectitudinea politică, mișcare ce se întâmplă în alte părți ale lumii, de la recru-
de un moment periculos, când după o perioadă culturală extinsă din lumea academică spre descența guvernelor populiste în Europa, Asia
de relaxare politică și globalizare economică, toate palierele societății. Asta îi face pe mulți să sau America de Sud, la mișcări separatiste, sub
lideri și reprezentanți ai unor interese mondiale pună semnul de egalitate între cenzura corec- influența din umbră a unei puteri care încearcă
majore încearcă să joace cartea izolaționismului titudinii politice impuse în comunism cu cea să influențe alegerile în alte țări, destrămarea
și xenofobiei, răspândesc sămânța urii și intole- declanșată de liberalismul american. Rezulta- pacturilor Eoro-Atlantice ori Uniunii Europene,
ranței pentru a dezbina națiuni și a-și consolida tul e simplu pentru mulți emigranți din Estul proiectându-se ca singur câștigător al degringo-
supremația. Europei – democrații sunt comuniști, așa că ladei și impasului democratic al lumii vestice.
America în care am ajuns eu în urmă cu au virat spre dreapta conservatoare care pro- O nouă cursă a înarmărilor și un nou război
peste douăzeci de ani nu mai seamănă cu cea clamă valorile familiei tradiționale, dar sunt, rece mocnesc la orizont, o răsturnare de valori
de-acum. Și România din care am plecat s-a printre altele, adepții interzicerii avorturilor. și o reașezare a ordinii mondiale par inevita-
schimbat mult. Simplist sau cinic spus, în Româ- Republicanii sunt credincioși, merg la bise- bile. Din aceste confruntări se proiectează doi
nia nu mai e atât de rău, iar în America nu mai rică și îl invocă pe Dumnezeu în toate, ceea ce poli, unul politic, Rusia, și altul economic,
e atât de bine... În ciuda diferențelor, există și nu-i împiedică să susțină accesul nelimitat la China. Pesimiștii prevăd că nimic nu va mai fi
multe asemănări în felul în care puterea încearcă arme. Peste 30 de mii de americani mor anual ca înainte, cântă prohodul Europei și deplâng
să se mențină prin instaurarea sentimentelor de împușcați, iar actele de terorism domestic și decăderea Americii. Eu sunt alături de optimiștii
frică, asaltul știrilor false, intimidarea presei de împușcături în masă sunt în creștere. care așteaptă să se trezească într-o dimineață și
opoziție, răspândirea de teorii ale conspirațiilor, Patriotismul este și el confiscat, ca și să descopere că totul a fost doar un coșmar și că
lumea așa cum o știm, cu toate ale ei, mai bune,
mai rele, dar nu radicale, merge mai departe. ■

14 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Proză

Adrian Dacă aș fi dus-o pe Paraschiva în casă și i-aș
SÂNGEORZAN fi arătat măștile sau statuetele africane, tibe-
Chipul tane sau din America Centrală, care atârnau
Paraschiva a fost cea mai bătrână țigancă pe toți pereții, poate că m-ar fi certat și mai
pe care am văzut-o la New York. Cei sufletelor tare sau ar fi spus ceea ce mi-a spus un amic
din familie spuneau că nu știu exact doctor cu care am fost prin Peru și America
cât era de bătrână, poate între 90 și peste 100 Centrală. Era îngrozit de câte ori intram în
de ani, având în vedere evenimentele de care vreo piață și cumpăram câte o ceramică maya
încă își aduce aminte. Ceea ce era ciudat nu Mi-am ars pașaportul de cum am ajuns aici și sau vreo mască incașă. „Habar n-ai ce-ți intro-
era faptul că nu-și amintea anul în care se rău am făcut pentru că nu mă mai pot întoarce. duci singur în casă. Nu știi ce spirite zac în
născuse, pe care de altfel nu-l știuse niciodată, — De ce l-ai ars? obiectele astea, pentru că ele au spirit!”
ci faptul că n-avea niciun act. Cum ajunsese — Pentru că nu vreau să aibă nimeni poze Paraschiva se uita iscoditor la toate diplomele
oare în New York, pentru că sigur nu trecuse cu chipul meu. Cei din neamul nostru se fereau mele de pe pereți și atunci am văzut că are albul
oceanul înot? Paraschiva era o mână de om, și să se uite în oglindă. Ne uitam la noi doar ochilor palid-gălbui și m-am gândit că ar fi bine
mică și adusă de spate, și nepoții ei, care îmi în apa râurilor când adăpam caii. Eu nu pricep să mă întorc pe terenul meu medical unde mă
erau pacienți, m-au rugat s-o văd pentru că cum nu le e frică copiilor ăstora să se joace simțeam mai stăpân decât în cel al sufletelor și spi-
se tot plângea de una de alta, dar mai ales „că toată ziua cu telefoanele lor cu care se trag în ritelor. Dacă o femeie e anemică poți să vezi asta
simte că ceva iese afară din ea”. Bănuiam ce bild ca proștii. și la ochi sau uitându-te la palme.
poate să iasă afară dintr-o femeie care adusese Mi-am adus aminte Am rugat-o să-mi arate palma:
pe lume 11 copii, dar aveam să mă înșel. de cum spuneau bunicii — Care din ele? A întrebat
și străbunicii mei când se ea intrigată.
Baba Paraschiva, care altfel mergea destul duceau la oraș la „pozar” să — Oricare.
de vioi, intră în camera de consultații cu una se tragă în bild de parcă se A întins palma dreaptă
din nepoatele sau strănepoatele ei, care năs- duceau să se tragă în țeapă. foarte curioasă.
cuse cu mine nu cu mult timp în urmă. Având O făceau o dată sau de două I-am comprimat puțin unul
în vedere că începuseră să facă copii de pe la ori în viață la evenimente dintre degete să văd dacă patul
15 ani, nu mai știau nici ele dacă le e bunică, speciale sau pentru acte. capilar se reumple imediat și
străbunică sau stră-străbunică. Detaliul ăsta — De ce nu vrei să fii e suficient de roșu. E un test
nu părea să mai conteze, pentru că Paraschiva pozată? Am întrebat-o pe simplu și vechi.
era relicva unică a unui trecut atât de înde- Paraschiva. — Ce faci? Îmi ghicești în
părtat încât era scoasă din orice socoteală. — Pentru că ți se poate palmă? M-a întrebat Paraschiva
Am rugat-o pe tânără s-o ajute să se dezbrace fura sufletul, nu numai foarte serioasă. La așa ceva nu
și când m-am întors cu asistenta mea, Paras- chipul, doctore! Când a se așteptase din partea mea.
chiva i-a făcut semn cu mâna nepoatei că n-are spus asta, m-a privit adânc — Vreau doar să văd dacă
nevoie și a poftit-o pe fată să iasă afară. cu ochii ei puternici și sus- nu ești anemică. Poate ar fi
picioși, parcă îndoindu-se Țigancă de Theodor Aman bine să-ți iau niște sânge...
— Vreau să rămân singură cu doctorul. Se
uita suspicios și la asistenta mea și i-am spus că de propriul meu suflet. Știam că deasupra — Tot un fel de ghicit e și ăsta. Nu-mi lua
ea trebuie să rămână atât timp cât o consult. Am capului meu era o poză cu mine în sala de niciun sânge. Eu cred că sunt sănătoasă și că
examinat-o și am fost surprins să constat că nu operații, mare și înrămată, ca o dovadă de am trăit destul. Poate prea mult, doctore!
avea nici urmă de prolaps. Medical toate păreau în vinovăție. Am întors capul spre perete, iar ea — Viața nu-i niciodată prea lungă! Am spus
regulă și când am rămas singuri și am întrebat-o ce mi-a spus șugubăț: eu pe un ton împăciuitor filosofic.
simte că iese afară din ea, mi-a răspuns zâmbind: — Pentru asta poți fi iertat, că ai fața acope- — Cine ți-a spus asta? E cât ne e dat și cât
rită și ești mascat. Dar ai în cabinet multe poze merităm. Mie mi-a cam ajuns. Acum vor să mă
— Păi sufletul, doctore! Ce să mai iasă din- cu femei din toată lumea, și sute de copii pe care bage într-un fel de casă de bătrâni americană,
tr-o babă ca mine... cred că i-ai adus pe lume. Bravo ție, dar mai bine să scape de mine. Sunt oameni buni, nu zic ba,
le-ai scoate, doctore! Iar m-a privit iscoditor. dar eu acolo nu mă duc.
Paraschiva avea clar simțul umorului și acea — De ce să le scot? — Aici se numesc assisted living. Stai într-o
îndrăzneală dezinhibată pe care o au instinctiv — Sunt suflete care se vor ține după tine comunitate, au grijă de tine...
mulți din tribul ei. Plus niște ochi vii și iscoditori pentru că te-ai amestecat în treburile lor și apoi — Eu nu vreau să aibă nimeni grijă de
care nu vin nici din educație, nici din experiența i-ai pus pe pereți. Am auzit că ești un doctor mine, și „comunitatea” din care vin eu e dusă
de viață. Era seară, la sfârșitul programului, și nu bun, dar ai grijă cu sufletele... de mult pe apa sâmbetei...
mă grăbeam deloc. Paraschiva era genul de paci- La așa ceva nu mă gândisem niciodată. Uite — Și ce vrei să faci?
entă cu care voiam să vorbesc mai mult, pentru că femeia asta uscată ca o mătură, venită să o — Am să dispar!
că era o femeie venită dintr-o lume pe cale de dis- consult, ajunsese să mă certe. Brusc mi-am adus — Cum?
pariție. M-am uitat peste datele ei personale din aminte de Hotin, prietenul meu din copilăria — Ca și cum nici n-am fost! La noi se obiș-
dosar și în afara numelui n-am văzut nicio dată. bistrițeană. Hotin fusese cu mine în clasă și când nuia să te naști, să trăiești fără acte, fără zile de
Nu avea niciun act care să dovedească că ea există. am terminat a opta și am făcut o poză de grup el naștere, și să dispari fără urmă, de parcă n-ai fi
n-a vrut să se pozeze nicicum. Știam de la poza- existat. Uite și mata ce am ajuns în ziua de azi!
— Să nu mă întrebi și mata când m-a născut, rul Lehman, fotograful orașului, că cea mai mare Paraschiva s-a ridicat demnă în capul oaselor,
câți ani am... Știu doar unde m-am născut. problemă a avut-o cu țiganii atunci când miliția gata să plece. Sau să dispară. Mi-era teamă că va
i-a forțat să-și facă buletine. Zicea că-i trebuia intra din greșeală pe ușă greșită care dă în vreo
— Unde? o săptămână până prindea o poză de țigan ca debara sau pe scară de incendiu și se va topi așa
— Într-o căruță cu coviltir care mergea între lumea, cu toată fața, urechile și ochii amândoi. cum predicase. I-am întins mâna i-ar ea mi-a
Sighet și granița cu Ucraina. Nici măcar nu știu Când apăsa pe buton, bărbații își trăgeau pălăria strâns-o delicat, apoi mi-a întors-o cu palma în sus.
în ce țară am venit pe lume sau dacă acum mai pe ochi, femeile năframele pe față, ori întorceau Se uita în ea ca în albia unui râu secat peste noapte.
există. N-am avut niciodată vreun act, doctore, capul. „Ziceau că vrem să le furăm sufletele” — Eu știu să ghicesc în palmă, doctore. Uite
și m-am simțit tare bine. Nu știu de ce m-au spunea bătrânul Lehman, suflete care pentru ei ce de semne ai aici. Săracul de tine, mai ai încă
adus aici, pentru că mie nu-mi place America. era important să rămână neidentificate. mult de tras, dar văd că-ți place. Să fii sănătos! ■

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 15
culturale

Ediția a XIII-a − 2018

Ediția din acest an a Colocviilor să-și păstreze matricea culturală, unitatea volumul Intelectualii, Puterea și Tehnologia
Scrisul Românesc, desfășurată în limbii, tradițiile și spiritul românesc. S-a în care se regăsesc comunicările de la tema
perioada 10-11 octombrie la Muzeul relevat și aportul dat de intelectualitatea prezentată în anul 2017.
de Artă din Craiova, a fost una specială română și de celelalte etnii de pe teritoriul
cuprinzând importante manifestări cul- românesc în momentele importante ale Cu acest plilej i s-a conferit prof. univ.
tural-științifice și artistice și s-au înscris istoriei noastre până la Unire și după, dar dr. Radu Ciuceanu Diplomă de Excelență
în calendarul activităților dedicate Cen- s-a semnalat participarea timidă și reținută pentru activitatea prodigioasă în domeniul
tenarului Marii Uniri din 1918, care au cercetării instorice.
fost realizate în colaborare cu Institutul
de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nico- Florea Firan, Mihaela Dudu și Cezar Avram la deschiderea Colocviilor...
lăescu-Plopșor” și Serviciul Judeţean Dolj
al Arhivelor Naţionale. Colocviile s-au des- a intelectualității în perioada actuală. De Colocviile și Simpozionul științific reali-
chis cu Sesiunea științifică având ca temă asemenea, s-a subliniat faptul că Unitatea zate de către cele trei instituții au cuprins și
Unitate prin diversitate. Memorie culturală constă și în diferența acceptată. alte evenimente între care lansarea de cărți,
și spiritualitate românească: personalităţi și un număr mai mare ca oricând – 14 volume
acţiuni în sprijinul Marii Uniri. Avem convingerea că reunirea textelor din domenii diferite: Scrisul Românesc – 90
comunicărilor într-o antologie va fi de un de ani de la întemeiere. Studiu și Antologie
Alături de autorii celor trei instituții real folos cercetătorilor, istoricilor literari, comentată de Florea Firan, Iuliu Maniu.
au fost prezenți academicieni, profesori dar și unui public divers, mai ales că parte Făuritor al Marii Uniri și tragicul său sfârșit,
universitari și din învățământul preuniver- din tiraj va ajunge și în bibliotecile publice. de Dan Botez, Aproape un secol de Dinastie.
sitar, critici și istorici literari, directori de Povestea monarhiei române de ieri, pentru
instituții culturale din principalele centre Prima parte a sesiunii științifice s-a tinerii de azi și de mâine, de Adrian Cioro-
universitare, București, Cluj-Napoca, Cra- încheiat cu lansarea numărului special pe ianu, Amintiri despre Eminescu, de Teodor
iova, între care academicienii Dumitru octombrie al revistei Scrisul Românesc, V. Ștefanelli, ediție și prefață de Florea Firan,
Radu Popescu și Gheorghe Păun, prof. univ. care cuprinde o parte din comunicări, și cu Femeia de nisip, de Carmen Firan, Ținere de
dr. Radu Ciuceanu, directorul Institutul minte, de Adrian Sângeorzan, Ev@ cumin-
Național pentru Studiul Totalitarismului, tea pământului.ro, de Tatiana Jilavu. Cu
scriitori din diaspora – George Banu (din acest prilej a fost lansată și Colecția „Femei
Paris), Andrei Codrescu, Carmen Firan, celebre în literatura română”, inițiată și
Adrian Sângeorzan, Radu Polizu, Dumitru coordonată de Florea Firan, din care au
Radu Popa (din New York), Șerban Centea apărut primele patru volume: Versuri, de
(din Montréal-Canada), Tania Jilavu (din Elena Văcărescu, Versuri, de Anna Brânco-
Alicante-Spania) etc. veanu de Noailles, Versuri, de Magda Isanos,
Versuri, de Nina Cassian. Fiecare volum a
Participarea acestor personalități din beneficiat de un studiu prefațator semnat
țări diferite a condus la abordarea și inter- de Florea Firan și o iconografie reprezen-
pretarea temelor din unghiuri diverse. tativă privind viața și activitatea poetelor.
Concluzia a fost aceea că diversitatea etnică
și religioasă au stat, în principal, la baza Despre cărțile lansate și autorii lor au
înfăptuirii Marii Uniri, că România a reușit vorbit critici și istorici literari din ale căror
cuvinte reproducem fragmente.

16 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Comentarii
critice
Ioan LASCU

Scrisul Românesc

90 de ani de la întemeiere
În peisajul revuistic național Scrisul
Românesc se înscrie între publicațiile de Românesc. 90 de ani de la întemeiere a fost alcă- Cu scrupulozitate, Florea Firan pune la
invidiabilă ritmicitate și valoare. În istoria tuită de Florea Firan ajutat de câțiva colaboratori dispoziția celor interesați referințe privitoare
revistei există un episod de început, petrecut pe linie de tehnică și de ordonare a materia- la numărul materialelor, grupate pe genuri,
în urmă cu 91 de ani. În perioada interbelică, lelor și a apărut în 2018 în colecția „Hermes”, materiale apărute în Scrisul Românesc de-a
în noiembrie 1927, la Craiova apărea primul la „Scrisul Românesc” Fundația-Editura. Ea se lungul vremii. Cel mai întins spațiu este rezer-
număr al revistei Scrisul Românesc. Fondato- înscrie pe direcția unei perseverente și rodnice vat studiilor, cronicilor și articolelor cu specific
rul se numea Dumitru Tomescu, nimeni altul activități culturale și literare de o jumătate de eseistic, de istorie și critică literară: e vorba de
decât cofondatorul revistei Ramuri alături de secol ce l-a consacrat definitiv pe Florea Firan. 2935 de poziții din totalul impresionant de
C. Șaban-Făgețel, în decembrie 1905. Prima Așadar cuprinzătorul și valorosul tom din 2018 7025. Compartimentelor Literatură străină,
serie a revistei, a cărei apariție a fost sistată se încadrează în clasa monografii ale revistelor Arte, poezie și proză le sunt rezervate 917, 588,
din lisă de fonduri în februarie 1928, a avut literare de mare tradiție, așa cum există foarte 617 și 537 de poziții corespunzător cu numărul
o orientare tradiționalistă marcată de unele puține în istoria literară recentă sau mai veche. de publicări. Imaginea revistei, serie nouă, a
tendințe moderniste, specifice epocii literare a Volumul însumează 564 de pagini, repartizate fost asigurată prin reproducerile de artă, prin
anilor 1920. Articolul programatic se intitula în mai multe secțiuni, între care se disting: grafica și desenele aparținând unor artiști plas-
Înnoirea literaturii și scotea în evidență ideile Studiu monografic „Scrisul Românesc” 1927- tici clasici și moderni români și universali.
altfel eclectice ale lui Dumitru Tomescu: 2017, „Scrisul Românesc” – serie nouă, Viața
revistei. Colocviile „Scrisul Românesc”, manifes- Viața revistei a fost însuflețită și de coloc-
„Începând această revistă, viile Scrisului Românesc ce au debutat în 2006
nu putem găsi un mai firesc tări cultural-științifice de mare și au continuat până în 2017 și 2018, cele mai
punct de plecare pentru acțiu- amploare, Bibliografie adno- recente având ca temă Unitate prin diversitate.
nea ei decât în procesul atât de tată – „Scrisul Românesc”, Fără doar și poate că perspectiva rămâne des-
mult dezbătut, și totuși rămas 1927-2017, ultima fiind cea chisă. Dintre tematici, atrăgătoare și fecunde
și astăzi deschis, dintre ideea mai întinsă – aproape 390 de s-au dovedit a fi Presa culturală, direcții și orien-
sămănătoristă, care pentru noi pagini. Bogatul material bibli- tări, Multiculturalismul & Actualitatea istoriei
continuă să dirijeze mișcările ografic este așezat pe capitole literare, De la cenzura impusă la autocenzură,
culturii și literaturii românești, și subcapitole ce respectă Intelectualii, Puterea și Tehnologia, dar mai cu
și dintre școala zisă modernistă, împărțirea pe genuri și specii seamă Viitorul cărții, Cititul, Limba română și
care, existând ca tendință și ca literare, artistice și culturale: mass media, Puterea cuvintelor, Avangarda și
putere de agitație, nu există însă poezie, proză, dramaturgie, avangardismul. Colocviile se încheie în fiecare
și prin capacitatea de a dirija o eseu, teorie și critică literară, an prin decernarea unor premii onorante.
nouă producție literară.” evocări, literaturi străine,
limbă și comunicare, filo- „Fără infatuare și evoluând cu luciditate,
După trei sferturi de veac, sofie, morală și religie, texte încercarea noastră, cât de mică într-un efort și
în 2003, la Craiova reapărea cu caracter social-politic, de într-o mișcare largă în cultura de azi, ni se pare
noul Scris Românesc, publicație cu o orientare istorie, arte, sport, eveniment etc. Secțiunea o modalitate corectă și modernă de a aborda
modernă, de actualitate, deschisă unor cola- se încheie cu Indici de autori, Indici de autori publicistica și politica editorială”, se mențio-
boratori cu convingeri și idei estetice variate. menționați în texte și, în fine, Periodice citate nează cu modestie la pagina 39 a monografiei
Apariția ei se datora entuaziastului om de în bibliografie. Prin binevenite adnotări se Scrisul Românesc. 90 de ani de la întemeiere.
cultură și inepuizabilului istoric literar Florea menționează, pe lângă numele autorilor inse-
Firan, care, secondat de un colectiv restrâns de rați alfabetic, titlurile textelor, succinte referiri Ritmicitatea și perenitatea unei publicații
colaboratori, a îndrăznit să creadă în reînvierea la conținut dacă ele nu reies din titlu, anul asemenea Scrisului Românesc este asigurată
unei publicații aproape uitate. În excepționala publicării, numărul și pagina revistei. Biblio- inclusiv de prezența susținută, neîntreruptă, a
lucrare intitulată Scrisul Românesc. 90 de ani de grafia este exhaustivă, o dovadă în plus a rigorii celor mai mulți din colaboratorii ei. ■
la întemeiere, Florea Firan reconsideră punc- istorico-critice.
tul de vedere al lui Dumitru
Tomescu spunând că „Ceea ce
nu înțelege criticul noii publi-
cații craiovene e o problemă
de estetică, vizând necesitatea
dialectică de înnoire în primul
rând sub aspectul formei,
al expresiei artistice, în pas
cu imperativele sufletului
românesc modern. Accep-
tând înnoirea literaturii ca un
imperativ al epocii, Dumitru
Tomescu o pune în sarcina
mișcării sămănătorismului.”

Impunătoarea mono-
grafie documentară Scrisul

Comentarii Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 17
critice

Cezar AVRAM

Iuliu Maniu

Făuritor al Marii Uniri și tragicul său sfârșit
Iuliu Maniu se numără printre acei corifei
ai politicului momentului, când națiunile Țărănesc, constituie „piese de consistență” care Văzându-și eforturile fără perspectivă pentru
lumii căutau să-și definească identitatea dau greutate și valoare cărții. Ineditul, susținut o Românie democratică și abandonarea de
impunând-o maselor pe care le conduceau, de izvoarele folosite (lucrări și studii editate și către forțele aliate a destinului românesc,
printre cei desemnați ce vin din adâncurile inedite, fonduri arhivistice cu documente care Iuliu Maniu începe o nouă luptă cu guvernul
ființei neamului atunci când națiunea are încă nu au fost publicate …), este elocvent și dr. Petru Groza ce fusese impus de către ocu-
nevoie de sprijinul conștiinței istorice. prin modul de tratare a subiectului de către pantul sovietic. Edificatoare sunt în acest sens
autor, de ideile și concluziile care străbat con- capitolele IX și X, care descriu cu amănunte
Studiul Iuliu Maniu. Făuritor al Marii Uniri ținutul capitolelor acestei lucrări. și interpretări pertinente relațiile cu serviciile
și tragicul său sfârșit, semnat de Dan Botez, se secrete ale aliaților, precum și pregătirea lovi-
încadrează în limitele descrierii vieții și acti- Participarea lui Iuliu Maniu la Prima Mare turii de stat din august 1944.
vității celui care a marcat destinul României Conflagrație, la Marea Adunare Națională de
într-o perioadă tensionată, controversată și la Alba-Iulia, precum și implicarea acestuia, în Episodul Tămădău, arestarea, anchetarea,
apocaliptică. Istoricul Dan Botez, răspunzând calitate de președinte al Consiliului Director, procesul și sfârșitul tragic ale martirului Iuliu
nevoii de reașezare în matca adevărului a unor în făurirea statului unitar român, constituie Maniu formează subiecte de analiză și discurs
vremuri în care dreptul forței anihila forța pagini relevante în susținerea subiectului în capitolele XI, XII, XIII, constituind o expu-
dreptului și, desigur, dorinței de cunoaștere, tratat. Cu note personale de anvergură și nere documentată și obiectivă.
elaborează un studiu documentat și argumen- conținut, autorul descrie rolul și contribuția
tat despre politicianul Iuliu Maniu, a cărui politicianului ardelean la activitatea Parti- O valoare deosebită au și anexele, unele
activitate nu a fost încă dezvă- dului Național Român din anii 1919-1926, dintre ele prezentate cititorului integral și
luită, până în prezent, integral. necenzurat. Textul Pactului de neagresiune din
la crearea Partidului Național 25 noiembrie 1937, Manifestul după cedarea
Profesorul Ioan Scurtu, în Țărănesc, precum și perioada Basarabiei și Nordului Bucovinei, alături de
special, precum și alți istorici când Iuliu Maniu cu parti- discursul lui Iuliu Maniu în plenul Adunării
de renume (Eliza Campus, dul său au guvernat România Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie
Gheorghe Buzatu, Gheorghe (1928-1931). 1918, Declarația omului politic cu prilejul
Onișoru, Stan Apostol, Stan I. urcării pe tron al lui Carol al II-lea și înde-
Constantin…) au scris despre O notă aparte o constituie osebi Testamentul, Rugăciunea și Protestul
activitatea lui Iuliu Maniu, descrierea autorului privind împotriva arestării reprezintă documente ce
despre destinul său istoric, percepția occidentului față dau consistență volumului. ■
despre epoca în care a trăit de Maniu, atitudinea acestuia
acest martir al istoriei popo- față de monarhie și guvernarea
rului român. României în perioada regi-
mului autoritar a lui Carol al
Concepțiile și experiențele II-lea. Modalitatea de tratare
istorice ale făuritorilor Statu- și de scriere a confruntărilor
lui unitar românesc, alături politice dintre Iuliu Maniu și
de practicile politice democratice și, în mod Nicolae Iorga, Carol al II-lea,
special, totalitare, constituie instrumente Ion Antonescu, dr. Petru Groza constituie,
importante puse în slujba cititorului, atât de asemenea, puncte de forță în dimensiunea
avizat, cât și neavizat de către autor, consti- valorică a acestui studiu.
tuind, în fapt, ineditul acestui studiu valoros. Politicianul care a deținut de mai multe
Studiul monografic pornește de la descrierea ori portofoliul de prim-ministru se va opune
genealogiei și a perioadei de formare a perso- extremismului politic din deceniile 3 și 4 ale
nalității „ilustrului om politic”, continuând cu secolului trecut. Totodată, nu va fi de acord cu
note și deducții personale ale lui Dan Botez, politicile lui Carol al II-lea și ale mareșalului
privitoare la debutul în viața politică a vii- Ion Antonescu, considerându-le păgubitoare
torului prim-ministru. Perioada când Iuliu pentru Țară. Cel care avea să moară în închi-
Maniu s-a aflat în fruntea Partidului Național soarea de la Sighet, după șase ani de detenție,
Român, precum și contribuția politicianului se va implica în actul de la 23 august 1944,
în crearea și activitatea Partidului Național intenționând să scoată România din sferele
de influență atât germane, cât și sovietice.

18 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Comentarii
critice

Mihai FIRICĂ

Aproape un secol de Dinastie

Povestea monarhiei române de ieri,
pentru tinerii de azi și de mâineapacitatea extraordinară de a sintetiza şi din prisma promovării istoriei ca obiect de

şi de a relata într-un spaţiu extrem de studiu. Cartea sa are rolul de a (re)trimite

Climitat, chiar dacă vorbim de o carte, şcolarul sau tânărul licean către manualul
îl detaşează de Adrian Cioroianu de toţi isto- de istorie. Am convingerea că odată termi-
ricii de astăzi, devenind cel mai popular nume nată lectura volumului au fost atât de multe
din domeniul său ştiinţific, fără nicio urmă de minţi tinere care au vrut să afle mai multe
îndoială. Emisiunea sa Cinci minute de isto- despre regii României, să descopere informa-
rie, difuzată de postul public de televiziune, ţii noi despre reginele noastre şi despre cum
precum şi seria de volume coordonate în colec- s-a născut statul modern. Începută cu un
ţia „Regii şi Reginele României” de la Curtea tablou trist de iarnă, în înfrigurata Sinaia din
Veche Publishing i-au adus istoricului Adrian ianuarie 1948, lectura ne poartă prin istoria
Cioroianu o cotă de popularitate rar întâlnită. dinastiei române spre un final care aminteşte
Până şi în cel mai îndepărtat de vocea bunicilor care îşi
cătun al ţării numele său este încheie povestea sub privi-
rostit de la şcolari până la rile admirative ale nepoţilor:
bunicii şi străbunicii care se „Ironică sau tragică, istoria –
regăsesc în „poveştile” sale. inclusiv istoria României şi
Aşadar, cu această certitu- a dinastiei sale – rămâne pe
dine mi-am pus întrebarea, mai departe mereu potenţial
la sfârşitul anului 2017, când de surprinzătoare”.
România s-a despărţit pentru Me t i c u l o s , Ad r i a n benefice din toată istoria modernă şi con-
totdeauna de Regele Mihai Cioroianu reconstruieşte temporană a ţării – sunt legate de numele
I, dacă nu cumva istoricul episoade din istoria Româ- unui principe german mai curând tăcut, cu
născut în Craiova ar fi cel mai niei cu precizie, fără risipă un extraordinar simţ al dăruirii de sine şi
în măsură să prezinte o lucrare sau economie de cuvinte, cu o aplicare maniacală spre punctualitate
de sinteză asupra monarhiei şi reuşind să fie suficient de – toate aceste caracteristici fiind exact ceea
rolul său în viaţa naţiunii. Răs- detaşat în rol de povesti- ce mai curând lipsea exuberantului popor al
punsul aveam să-l primesc sub tor spre a fi convingător. tânărului stat român în fruntea căruia acest
forma unei cărţi, la începutul Nu aş fi putut să fac asta, principe, pe nume Carol de Hohenzoller-Sig-
acestui an apărând Aproape ci aş fi pledat ca un avocat maringen, acceptase să vină.”
înverşunat pentru cauza Portretele-schiţă pe care autorul le reali-
un secol de dinastie. Povestea
monarhiei române de ieri, pentru tinerii de azi reinstaurării monarhiei constituţionale zează fiecărui rege sunt memorabile, arătând
şi de mâine (Scrisul Românesc Fundaţia-Edi- într-un stat care are în fibra sa nobleţea forţa de a sintetiza într-o definiţie o epocă
tura, 2018). Povestea apariţiei volumului de voievodală şi care a reuşit sub cârmuirea sau într-o sintagmă un personaj istoric.
faţă am aflat că îl are drept personaj principal regilor să câştige independenţa, să pună Carol I este Regele Independenţei, în vreme
pe profesorul Florea Firan, editorul volumului, bezele moderne ale statului şi să realizeze ce Ferdinand rămâne Regele Unificării sau
cel care i-a sugerat lui Adrian Cioroianu să Marea Unire. Fin diplomat, fost ministru de Reîntregitorul din perspectiva loialităţii sale
scrie o lucrare pentru tineri despre dinastia Externe şi actual ambasador al României pe şi puterii de a se lăsa inspirat de Regina Maria
română, marcat fiind de dispariţia ultimului lângă UNESCO la Paris, Adrian Cioroianu în sângerosul drum spre Marea Unire. Prin-
supravieţuitor dintre conducătorii lumii din oferă perspectiva largă asupra unei peri- tr-un proces de recuperare şi reconsiderare la
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oade încheiate în urmă cu exact 70 de ani. scara istoriei contemporane, aflăm că Regele
Regele Mihai I al României. Inspirată alegere Dinastia are meritul de a fi aşezat naţiunea Carol II poate fi Voievodul culturii, un om
puteţi exclama după lectura acestei cărţi aşe- română pe hartă, prin câştigarea independen- care a lăsat în urma sa nu doar decizii con-
zate sub inspiraţia Coroanei. ţei şi desăvârşirea unităţii: „Primele decenii troversate, ci şi realizări unice din punct de
Departe de a-mi fi propus să radiografiez ale dinastiei române – unele dintre cele mai vedere arhitectural, cultural sau economic.
o lucrare adresată tinerilor de azi Regele Mihai I este un Rege cu onoare,
şi de mâine, în sine o radiografie loialitate şi credinţă. „Ceea ce nimeni
a istoriei moderne a României şi a nu poate nega (atât susţinătorii, cât şi
rolului monarhiei constituţionale. oponenţii ideii monarhice) este faptul
Analiza evenimentelor istorice, că Regele Mihai a reprezentat per se un
prezentarea documentelor şi a personaj istoric de primă importanţă
situaţiilor conjuncturale în plan – ultimul şef de stat rămas în viaţă al
naţional sau internaţional pot fi unei ţări implicate direct în cel de Al
regăsite în volume monumentale Doilea Război Mondial şi în debutul
semnate de Adrian Cioroianu, Războiului Rece”, ne spune autorul
istoric înzestrat cu o deja bogată despre cel de care ne-am despărţit în
bibliografie a propriilor titluri sau ziua de 5 decembrie 2017. Dar povestea
cu volume asumate din postura de continuă, ca orice poveste fermecătoare
editor-coordonator. Aproape un care are nu are final şi este spusă de un
secol de dinastie este riguros scrisă povestitor care seduce cu uşurinţă ■.

Comentarii Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 19
critice

Florea FIRAN

Amintiri despre Eminescu

Volumul de față reproduce ediția prin- în ei pentru ii (literaturei). Numele pro- Ștefanelli realizează un portret puter-
ceps, Teodor V. Ștefanelli, Amintiri prii au fost păstrate în forma din text nic și complex de tinerețe a lui Eminescu,
despre Eminescu, București, Institu- (Murășianu, Blasianu, Eufrosina Popescul, bun cunoscător al gramaticii și literaturii
tul de arte grafice C. Sfetea, 1914, 175 p. Au Alexandri etc.).
fost consultate și alte ediții apărute ulterior române, al istoriei națio-
ediției princeps, între care masivul volum În Postfață am avut în nale, „cu un dar deosebit
Eminescu și Bucovina. Cu contribuțiuni de vedere și Scrierile literare pentru a istorisi”, apre-
T.V. Ștefanelli, Vasile Gherasim, Constan- ale autorului răspândite în ciat și prețuit de colegi și
tin Loghin, Leca Morariu, Eugen Păunel, periodice, dar și Traducerile, de către profesori, între
Augustin Z. N. Pop, Aurel Vasiliu, George Scrierile istorice și sociale din care I. G. Sbiera și Aron
Voevidca (Cernăuți, Editura Mitropolitul volume și periodice, precum Pumnul, acesta din urmă
Silvestru, 1943, pp. 1-119), ediția îngrijită, și Corespondența care ne-au încredințându-i celebra
prefață, bibliografie și indice de Constantin folosit în realizarea profilu- sa bibliotecă, singura
Mohanu apărută la editura „Junimea” (Iași, lui spiritual al autorului. bibliotecă românească
1983), cea îngrijită, prefețe, monografii, din Cernăuți. În capitolul
note, bibliografie și postfață de Pavel Țugui Cea mai importantă Eminescu afară de școală
publicată la editura „Scrisul Românesc” scriere literară a lui Teodor cuprinde și momen-
(Craiova, 1996) și ediția îngrijită și prefațată Ștefanelli o reprezintă tul șederii lui Eminescu
de Carmen Mușat (Editura Cununi de stele, Amintirile despre Emi- la profesorul său Aron
București, 2018). nescu, considerate „printre Pumnul îngrijind biblio-
cele mai serioase și docu- teca acestuia și suportând
La transcrierea textului s-au respectat mentate din câte s-au scris cu greu ziua de 12/24 ianuarie 1866, când
particularitățile de limbă și stil ale scrii- profesorul a decedat, iar poetul a scris
torului, s-au păstrat unele forme specifice alături de acelea ale lui Ioan Slavici”. prima sa creație – Lăcrimioarele învățăce-
pronunției moldovenești sau ale limbaju- Evocarea poetului și a unor momente ilor gimnaziaști din Cernăuți la moartea
lui popular (tinereța, frumuseța, păreche, din perioada liceală și de studenție prea iubitului lor profesor Arune Pumnul,
limbagiu, corigeze etc.); de asemenea s-au dezvăluie în Ștefanelli un bun memo- semnată „M. Eminoviciu, privatist”.
păstrat unele forme duble (citi/ceti, care/ rialist. Aduce informații și aspecte mai Un imbold în republicarea acestei impor-
cari, școli/școale etc.) și neologismele puțin cunoscute din perioada liceală tante cărți pe care am citit-o cu pasiune în
în forma în care circulau (publicațiune, a lui Eminescu, preocuparea acestuia anii de liceu și mai apoi de facultate și care
inscripțiune, cap de operă pentru capo- pentru lectură și setea de cunoaștere constituie una dintre sursele principale în
doperă, stimulante pentru stimulente, în cele mai variate domenii. Față de realizarea biografiei lui Eminescu, are la bază
auzitor pentru auditor). A fost păstrată o serie întreagă de alte scrieri despre și o întâmplare recentă:
forma sunt pentru sânt, genitiv-dativul Eminescu, Amintirile… lui Ștefanelli au Am fost invitat în august 2017, cu pri-
și o valoare documentară privind bio- lejul Zilei Limbii Române, la Institutul
grafia eminesciană. De fapt se aștepta Cultural Român din Stockholm, care, în
de către istoricii literari publicarea de colaborare cu Ambasada României în
către Ștefanelli a acestor amintiri pentru Regatul Suediei, au organizat o mani-
lămurirea unor aspecte din anii de liceu festare pentru a marca evenimentul. Cu
și de studenție la Viena. acest prilej Liliana Donose-Soamuelsson,
traducătoare în suedeză și colaboratoare
Prieten apropiat al lui Eminescu din a editurii Polirom din Iași, mi-a oferit în
perioada studiilor liceale de la Cernă- dar volumul Amintiri despre Eminescu
uți și universitare de la Viena, Ștefanelli de Teodor V. Ștefanelli cu dedicație și cu
evocă momentele din această perioadă convingerea că volumul pe care l-a găsit
în adevărata lor lumină, cu duioșie și într-un anticariat din București în urmă
obiectivitate. Amintirile lui Ștefanelli cu 30 de ani „își găsește locul în biblioteca
devin astfel o carte-document rară, abia unui pasionat de literatură”. ■
după un deceniu urmând să apară o
scriere de-o asemenea valoare – Amin-
tiri de Ioan Slavici (1924).

20 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Comentarii
critice
Mihai ENE

Poezia de nisip

Autoare de poezie, povestiri, romane, implicită, recognoscibilă în pliurile cele mai un palier meditativ, care conferă cu totul alte
teatru, interviuri şi eseistică ocazio- discrete ale versurilor sale. Aşa o regăsim şi în dimensiuni, universale, acestor texte poetice.
nală, Carmen Firan reprezintă modelul recentul volum Femeia de nisip (poeme alese),
scriitoarei totale. Fie că scrie în română, fie în publicat de „Scrisul Românesc”. Întregul coro- Astfel, un poem precum Vârste este o medi-
engleză, expresivitatea şi poeticitatea scrisului lar de teme al poeziei sale se regăseşte în acest taţie nostalgică despre singurătatea generată
său se păstrează intacte. volum, foarte unitar de altfel, alegerea poeme- şi de inevitabila şi angoasanta scurgere a tim-
lor fiind rezultatul unei operaţiuni minuţioase. pului: „Cel mai greu e să înveţi/ să trăieşti
Deşi biologic face parte din „generaţia Sunt poeme mature, cu nuclee de narativitate singur,/ să pui sub coajă de copac/ trupul unui
’80”, literar are foarte puţine puncte de întâl- care ar putea genera mici povestiri sau începu- nou-născut/ şi din el să crească un alt copac//
nire cu estetica acestei generaţii, fie că ne turi de epopee, dacă nu ar fi resorbite imediat şi să îţi seduci timpul/ ca pe un amant capricios/
referim la varianta ei ludic-postmodernă, fie deturnate în construcţii poetice cu semnificaţii care te va trăda/ cu vârsta altei femei,/ cu ima-
la cea neo-expresionistă. Temele, scriitura, generale. ginea tatălui/ coborâtă pe chipul unui bărbat/
sensibilităţile sale sunt mai degrabă apro- şi el la fel de neînduplecat// cel mai greu e să îţi
piate de generaţia ’60, deşi poezia pe care Nici titlul volumului nu este întâmplător, bei ceaiul/ dimineaţa cu singurătatea la masă/
o scrie e una despovărată nisipul fiind o realitate extrem şi să vezi mâna ei subţire/ cum îţi amestecă
de podoabele stilistice ale de sugestivă: solidă, dar foarte zahărul în ceaşcă.”
acelei perioade, de lirismul fărâmiţată şi deci extrem de
de multe ori exuberant, dar efemeră, trimiţând aproape Un alt poem, Pe furiş, surprinde efeme-
destul de teatral şi bombastic obligatoriu în imaginarul ritatea existenţei din perspectivă erotică:
pe alocuri al poeţilor şaize- colectiv atât la vastitatea mării „Cum trece dragostea/ ca vara/ ca vulpea prin
cişti. Poezia lui Carmen Firan mărginită de plaja, uneori, şi struguri necopţi/ părul ei ia culoarea chihlim-
este trecută prin şcoala post- ea nesfârşită, dar şi la clepsi- barului/ să n-o mai vezi în iarba înaltă/ păşind
modernă americană, fără să dra în care scurgerea nisipului uşor/ pe furiş/ de partea cealaltă.”
fie neapărat interesată şi de marchează implacabila tre-
unele dintre tehnicile sale: cere a timpului. Iar conştiinţa În fine, dialectica moarte-somn, cu tradi-
intertextualitate, ironie, un fărâmiţată, ca şi feminitatea, ţie îndelungată inclusiv în poezia românească,
biografism dus la extrem fragilizate prin trecerea tim- pe filiera Eminescu-Blaga, dă naştere unui
etc. Poezia sa nu renunţă pului, sunt temele dominante poem superb precum acesta: „Dacă ni s-ar lua
la semnificat în favoarea ale cărţii. somnul/ moartea nu ar mai avea cum/ să exer-
semnificantului. Aventura De altfel, temele predilecte seze/ căderea în noapte/ dacă în schimb ni s-ar
cotidianului este una care ale poeziei lui Carmen Firan da/ o pereche de aripi/ ar rămâne împietrită
mereu îşi găseşte un „din- sunt şi cele care configurează pe acoperiş/ pândindu-ne zborul bezmetic/
colo”, trimite la sensuri mai acest volum: solitudinea inte- urzind ale blesteme/ ascuţindu-şi ciocul.”
profunde, mai intime, care au greutatea teme-
lor majore pe care şi le asumă permanent şi din rioară, efemeritatea realului, (auto)exilul, Sunt multe texte de (re)descoperit în poezia
care alcătuieşte o reţea din care se naşte chiar pendularea între lumi, iubirea matură, perce- lui Carmen Firan, versuri de un impact extra-
o mitologie personală. pută nu doar ca împlinire, ci şi ca un fel de ordinar, de o frumuseţe răvăşitoare sau de
criză, de agonie (cu sensul de luptă), de dialec- o gravitate care îl face pe cititorul atent să
Poezia lui Carmen Firan este una a desco- tică permanentă a cuplului, visul, care activează intre într-o inevitabilă stare meditativă. Un
peririi şi revelării de sine, a unui eu complex, scenarii onirice care coboară în subconştien- sentiment de nostalgie străbate multe dintre
care vrea să înţeleagă, să cuprindă şi să se tul cel mai adânc, dar care nu ating extremele poemele acestui volum, o nostalgie nu doar
conecteze la lume şi la univers, tot aşa cum îşi absurde sau epatante ale suprarealiştilor. De a depărtărilor – fizice, căci mereu între două
doreşte să se cunoască pe sine „cel adevărat”. cele mai multe ori, aceste teme se intersectează, tărâmuri, în care „acasă” înseamnă mereu alt-
Autenticitatea nu este o etalare stilistică, un dând naştere unor poeme al căror substrat ceva şi îşi modifică consistenţa, sau temporale,
deziderat estetic la Carmen Firan, ci o miză biografic, atunci când există, este acoperit de activând memoria, mergând până la vârsta
privilegiată a copilăriei –, ci şi a experienţe-
lor, a virtualităţilor, a ceea ce ar fi putut fi, loc
favorabil cufundării în sine şi naşterii poeziei.■

Comentarii Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 21
critice
Ținere de minte
Mircea POSPAI

Așa cum ne-a obișnuit de ceva vreme, să pe Calea Lactee o învolburare cu milioane de eternitatea și efemeritatea par să aibă aceeași
ne ofere în fiecare toamnă câte o carte, fațete, sau „un râu care nu e nimic altceva decât unitate de măsură în scara valorilor, prin ceea
Adrian Sângeorzan iese la rampă cu timpul nostru” (Andrei Codrescu). ce se pierde în fiecare clipă, dar într-un uni-
un nou volum de poezie: Ținere de minte, vers care nu dispare niciodată (Ținerea mea de
tipărit la Scrisul Românesc. Este, ca și volu- La Adrian Sângeorzan este aproape obse- minte se măsoară azi/ În frunze, cuvinte fără
mele anterioare (Pe viu, Tatuaje pe marmură, dantă ideea de a descoperi lumea. Așa se rost și penele păsărilor/ Ce se izbesc de fereastră
Anatomia lunii) o ediție bilingvă, fapt normal, prezintă, prin toată biografia lui, omul care, prin care privesc lumea).
dacă ținem cont de dubla lui apartenență cul- o știm, mereu a căutat un altceva..., un altun-
turală, română și americană, pe ambele paliere deva..., un altfel... Și tot așa se relevă, prin „Călătoria” pe care Adrian Sângeorzan
bucurându-se de aprecierea cititorilor. mijloacele metaforei, poetul care a găsit sim- ne-o propune, privită prin acea cheie de luați
bolul tuturor timpurilor, împrejurărilor și aminte despre care vorbeam, este jalonată
Titlul cărții sugerează un recurs la memo- stărilor în a trece dincolo de sine și arealul de bornele emoționale ale stărilor poetice
rie, ceea ce se dovedește a fi adevărat, în bună imediat – fereastra. O fereastră pe care uneori manifeste, într-o gamă extrem de variată,
parte, pentru că poetul ne din care extragem câteva, cât se poate de
poartă prin cotloanele isto- o deschide alteori nu, dar comune și omenești.
riei (cu faptele ei, fulgerate prin care privește de fiecare
în sângele strămoșilor, nu dată cu atenție și nedisimu- Poetul este neliniștit că lumea e dezră-
neapărat conaționali), ale lată curiozitate, spre lumea dăcinată sau, poate, de-a dreptul întoarsă
timpului (curgere irever- exterioară sau spre uni- cu fundul în sus: Orice copac ce îți trece pe
sibilă și înșelătoare) și, versul interior. Sunt încă lângă cap/ E o bună dovadă că poți pluti fără
mai ales, ale „amintirilor” prizonierul ferestrei/ Prin rădăcini/ Și fără aripi./ Dacă crezi în zborul
(sugerând parcă transpu- care privesc lumea, mărtu- lor/ Și stai cu ochii la pândă/ Ai să vezi că
nerea, într-un alt limbaj, a risește poetul, care uneori până la urmă toți copacii/ Se ridică la cer cu
unui roman autobiografic). parcă își programează rădăcinile în sus. Este liniștit că nu totdeauna
Dar, într-o altă cheie, ținere „sesiunile de cercetare” zidirile cer ofranda supremă: bunicul său a
de minte devine și luați (Mâine dimineață, când se „zidit” o fântână, dar fără zidirea bunicii.
aminte, pentru că Adrian lasă bruma/ Am să privesc Nuanțele ideatice ale poeziei sunt aici mult
Sângeorzan așează pe tapet mai atent pe fereastră), iar mai adânci, jumătate de secol bunicul nu a
o fantastică experiență de relația sa cu lumea nu se băut apă, deși zidise fântâna, simbolizând o
viață, filtrată la fiecare pas petrece oriunde și oricum, anumită perioadă din viața sa. Este, în final,
prin pânza densă a trăirilor ci într-o anume cheie, încrezător și cutezător: Sunt prea tânăr să nu
adesea atipice. specială (Cel mai greu țin încerc să plantez/ Sămânța mărului din care
minte password-ul/ Cu care trebuie să deschid mușc/ Să nu merg pe gheața subțire fără să
Prin cele cinzeci de poeme, aparent reu- fereastra prin care privesc cerul). Nu este deloc îmi fie frică/ Că se va sparge sub tropotitul
nite într-unul singur, Adrian Sângeorzan ușoară căutarea, pentru înțelegerea fațetelor rădăcinilor mele.
înșiră mărgelele poetice una câte una, ca pe o lumii înconjurătoare este nevoie de efort și
ață a timpului, egal, fără un ID exprimat, prin adaptare (N-ajungeam cu mâna la mânerele Și prin această carte, Adrian Sângeorzan
titlu, cum se obișnuiește, punând însă între lumii/ Încercam să ies pe fereastră/ Ba cu una, ne convinge că substanța scrierilor sale,
ele câte un semn, spre a ne atenționa, poate, ba cu cealaltă jumătate a mea), ca să nu mai inclusiv poetice, rezidă tocmai dintr-o imensă
asupra necesității recunoașterii unităților vorbim de faptul că aceeași fereastră poate fi experiență de viață, dublată prin capacitatea
logice în ansamblul întregului, într-o lume locul penitențelor pentru lumești păcătuiri de a privi lumea printr-o fereastră la care se
care nu poate fi otova. Și că lumea, disecată ale gândului (Ridic mâna să întreb dacă pot așează, fiecare cu un rost al său, când mintea,
prin curiozitatea unei firi întrebătoare, este, să rămân repetent/ Dar profesorul mă ia de când sufletul.■
din proximitate până în Amazoane, în Cusco, urechi/ Și mă izbește cu fruntea de fereastra/
în Machu Picchu, în grădina Ghetsimani sau Prin care privesc lumea). Oricum, până la urmă

La închiderea Sesiunii științifice a Colocviilor

22 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc Comentarii
critice

Oana BĂLUICĂ

Ev@ cumintea pământului.ro

Asemenea multor scriitori și artiști care și capacitatea sa transfiguratoare – iar toate ceva, oriunde simțim că trăim conform pro-
sunt, deja, figuri recunoscute și apre- aceste evenimente sunt redate prin interme- priilor viziuni și speranțe, oriunde aspirațiile
ciate în peisajul diasporei românești, diul unei priviri lucide, unei judecăți globale, se confruntă cu o realitate cât mai apropiată
Tatiana Jilavu, absolventă a Liceului de Arte totalizatoare. acestora, pentru că „aventura te poate răni, dar
din Craiova, a părăsit România în 1992, stabi- confortul te poate ucide”.
lindu-se în Belgia și apoi în Spania (Alicante), Autoarea rezistă impulsului de a judeca
reședință actuală. unilateral individualitățile și culturile și abor- Tatiana Jilavu
dează, în schimb, o perspectivă echilibrată,
Volumul Ev@ cumintea pământului.ro este imprimată inclusiv protagonistei. Există și Personalitatea artistică și evenimentele pro-
al patrulea publicat în România și, după cum fragmente care, cu siguranță, vor constitui priului destin și-au pus, cu siguranță, amprenta
era de așteptat, abordează atât perspectiva un deliciu pentru orice lector pasionat în ace- asupra stilului literar al Tatianei Jilavu, ceea ce
emigrației, condiția cetățeanului expatriat, lași timp de literatură și călătorii, de istoria nu constituie decât un motiv în plus pentru
cât și problemele cu care se a urmări traiectoria unei autoare care, fără
confruntă în general ființa unor etape și evenimente și de a mitologiza și a idealiza spațiile și coordo-
umană aflată în fața unui schimbările produse de-a lungul natele vieții sale, a transformat experiențele
orizont distinct, nefamiliar timpului asupra indivizilor și edificatoare ale destinului în mostre literare
și cosmopolit. locurilor. convingătoare, capabile să ofere cititorilor săi
un melanj de luciditate, ironie, afectivitate și
Romanul pe care îl pre- Tatiana Jilavu beneficiază de poeticitate. ■
zentăm spune povestea Evei o apertură culturală vastă, fiind
și a relațiilor pe care femeia capabilă să jongleze cu eveni-
reușește să le construiască mente și spații culturale diferite
după ce părăsește România, într-o manieră care nu irită prin-
stabilindu-se în Franța. Una tr-o aglomerare inutilă de date
dintre acestea, care durase sau prin disecții literaturizate
mai mult de două decade, ia și intelectualizate – în schimb,
sfârșit în momentul în care mizează pe capacitatea sa de
femeia realizează că atât povestitor, de martor sau de
diferențele culturale, cât simplă ființă umană, analizând
și deosebirile de caracter devin, după o peri- situațiile și trăirile cu empatie și
oadă, insurmontabile. Aceasta este și o ocazie umor pe alocuri, conștientă fiind că povestea
pentru autoare de a-și exersa rafinata cunoaș- fascinează prin dimensiunea detaliilor inserate
tere a psihologiei umane printr-o stilistică ce cu grijă și cu naturalețe. Nu există, de exemplu,
nu epatează și nici nu urmărește o estetizare nimic patetic și melodramatic în vizita Evei la
fără miză, ci pur și simplu fixează cu facilitate mormântul care adăpostește membrii fami-
și înțelegere etapele unei relații construite cu liei ei, și totuși, episodul revelează o anumită
migală, interacțiunile dintre ființele umane și emoție și o tulburare atent calibrate.
posibilitățile acestora de a se redresa (sau din Atât lectorii tineri, cât și cei cu o experiență
contră, de a decădea), de a construi perspec- mai bogată a lecturii și a istoriei pot descoperi
tive și orizonturi distincte. Totuși, fragmentele în romanul semnat de Tatiana Jilavu fragmente
din cadrul acestui mic roman nu sunt lipsite și situații cu care să rezoneze profund, pe care
de un anumit spectru al esteticului, doar că să le simtă ca făcând parte din propria istorie
acesta este efectiv angajat pentru a reda com- și viață, pe care să le perceapă într-o manieră
plexitatea unor trăiri și situații, realitățile din nu doar subiectivă, ci și empatică. Sloganul
țările măcinate de războaie sau atacuri de un anilor ’60, La vie este ailleurs, preluat și de Mian
fel sau altul, relațiile stabilite între emigrant Kundera într-un roman cu titlu omonim, ne
și nativii dintr-o țară, impresiile despre artă spunea că viața este în altă parte; Tatiana Jilavu
pare să spună că viața este oriunde se întâmplă

La închiderea Colocviilor, ziua a II-a

Poezie Scrisul Românesc Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 23
Eseu

Bogdan POPA − Premiul de debut el realizează poeme de mici dimensiuni, într-o
în volum pe 2018 „Al. Macedonski – manieră încântătoare, jucându-se cu cuvinte-
le-necuvinte și obținând efecte rafinate artistic.
Prima verba”, la secţiunea Poezie Iată o mostră: Îmi place să/ odihnesc/ la tâmplă/
tăcerile care/ poartă în ele/ nerostite-nțelesuri/
„Bogdan Popa, licențiat universitar, profesor îmi plac/ cuvintele-necuvinte/ ritmurile sparte
de limba și literatura română în localitatea Fun- și/ dimensiunile/ greu de măsurat/ ale sufletului
dulea, județul Călărași, este gorjean (născut în din/ umbra mea.
1984) și, poate mai important decât toate acestea,
este un poet adevărat. Probă în validarea afir- Bine ai venit, Bogdan dragă, în lumea com-
mației mele este chiar ciclul de poezii pe care plicată și minunată a literaturii de calitate.”
l-a trimis la concursul de debut, organizat de
revista Scrisul Românesc. Stăpân pe uneltele sale, Mihai DUȚESCU
operator instruit în manevrarea versului liber,

Revelaţie să deprind anatomia încordat la o şoaptă Un val rătăcit
demistificării. de Dincolo; eșuează la mal
E seară si eu încă Eu cu palmele-l prind
nu știu nimic Nu sunt poet! şi-l alung înspre larg;
despre mine nu sunt poet!
EU Mi-e frică
apuc la-ntâmplare nu sunt poet Poem de cerul înalt și neviu
un pumn de necuvinte,
nu sunt Secunda fierbinte căci mie înaltul
le frământ și le așez dintre cei care a zilei de vară îmi răsfrânge-a pustiu
la căpătâiul gândului au fost martori
la Întâiul Cuvânt încet printre degete iar apa sărată
ca să-mi sprijini mi se strecoară, amară și grea
fruntea-n somn. Eu doar O scoică
E atâta Scrijelesc hieroglife uitată-ntr-o seară cu braţe de alge
de noi mă-nchide în ea
uimire în pe zidul împarte Universul
cântecul lor „închisorilor mele” în câte patru îmi creşte castele
cu vârful prea tocit şi doi, în străfunduri marine
surd rostogolit de
lumina ascunsă a al condeiului și-aruncă un veac
şi cu auzul între Ieri
Ochiului încât şi-ntre Mâine
rușinat am început

Volumul Unitate prin diversitate. Memorie culturală Lansările s-au încheiat cu prezentarea cărților
și spiritualitate românească: personalităţi și acţiuni autorilor care au debutat editorial la Concursul
în sprijinul Marii Uniri cuprinde comunicările autorilor organizat de Scrisul Românesc în 2017: Prima linie,
înscriși la Simpozionul științific din cadrul Colocviilor de Alexandru Oprescu, volum de eseuri, și Stele, de
„Scrisul Românesc”, ediția a XIII-a, cu tema Unitate prin Tania-Eugenia Niță, volum de versuri.
diversitate, și comunicările la tema Memorie culturală și
spiritualitate românească: personalităţi și acţiuni în spriji- Un alt moment a fost cel al decernării premiilor
nul Marii Uniri prezentate în Sesiunea științifică din 10-11 acordate unor personalități ale celor trei instituții.
octombrie 2018 la Muzeul de Artă din Craiova și la Institu-
tul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” Manifestările din cele două zile au fost încheiate cu
Craiova al Academiei Române. momente artistice susținute de soliști instrumentiști ai
Filarmonicii Oltenia, Cvartetul „Prelude” și harpista
Este rezultatul colaborării dintre Scrisul Românesc, Rozalia Pataki, și au fost mediatizate de către presa
Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plo- scrisă, radio și tv, între care TVR Craiova și cotidianul
pșor” și Serviciul Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale în „Cuvântul libertății”. Muzeul de Artă din Craiova, grație
realizarea unui proiect cultural-științific dedicat Centenarului Marii Uniri din 1918. bunăvoinței directorului acestuia, a asigurat desfășura-
rea activităților într-un cadru armonios, iar Expoziția
Alături de autorii celor trei instituții se regăsesc academicieni, profesori universitari de carte Scrisul Românesc 2006-2018 a dat posibilitatea
și din învățământul preuniversitar, critici și istorici literari, directori de instituții cul- participanților să-și procure cărți și să primească auto-
turale din principalele centre universitare, București, Cluj-Napoca, Craiova, între care grafe de la autorii prezenți, completându-și, în același
academicienii Dumitru Radu Popescu și Gheorghe Păun, prof. univ. dr. Radu Ciuceanu, timp, colecția din revista Scrisul Românesc care apare
directorul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, scriitori din diaspora – într-o ținută nouă, integral color și pe hârtie velină, cu
George Banu (din Paris), Andrei Codrescu, Carmen Firan, Adrian Sângeorzan, Radu sprijinul tipografiei Printex și al distinsei directoare a
Polizu, Dumitru Radu Popa (din New York), Șerban Centea (din Montréal-Canada), acesteia, Adela Mirea. ■
Tania Jilavu (din Alicante-Spania) etc. Redacția

Participarea acestor personalități din țări diferite a condus la abordarea și inter-
pretarea temelor din unghiuri diverse. Concluzia a fost aceea că diversitatea etnică
și religioasă au stat, în principal, la baza înfăptuirii Marii Uniri, că România a reușit
să-și păstreze matricea culturală, unitatea limbii, tradițiile și spiritul românesc. S-a
relevat și aportul dat de intelectualitatea română și a celorlalte etnii de pe teritoriul
românesc în momentele importante ale istoriei noastre până la Unire și după, dar
s-a semnalat participarea timidă și reținută a intelectualității în perioada actuală. De
asemenea, s-a subliniat faptul că Unitatea constă și în diferența acceptată.

Avem convingerea că reunirea textelor comunicărilor în această antologie va fi de
un real folos cercetătorilor, istoricilor literari, dar și unui public divers, mai ales că
parte din tiraj va ajunge și în bibliotecile publice. ■

Florea Firan, Notă asupra ediției.

24 Nr. 11 (183) ♦ noiembrie 2018 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Cine este Florin Mitroi

Artist ermit, plastician autist, un crea- pentru a-l valoriza în fața publicului. Misiune experimentează execuții prin desen, prin pic-
tor fără public, un profesor fără emuli, cu atât mai grea cu cât știm că, atâta vreme tură. Aceasta pare a fi și justificarea faptului că
care, doar mort putea să aibă parte de cât a trăit artistul, nu a făcut altceva decât să a evitat permanent să apară în public, a evitat
un curator, și, s-a ales, joc al destinului postum, taie punți, să ridice bariere, să se baricadeze să își deschidă atelierul oricui. Piesele care
nu cu orice curator ci chiar cu rebelul, cu în propriul ego. Ce spectacol ni se dezvăluie părăseau fortuit areopagul sacerdotal, obli-
iconoclastul Erwin Kessler. Succesul lui Erwin din expunerea de pe simeze? Avem parte de gate parcă să circule public, erau abil selectate
Kessler pleacă, în afara unui făcând imposibilă conturarea adevăratei per-
efort susținut și tenace, de o revărsare a unei tris- sonalități a autorului.
la înțelegerea faptului că în teți sfâșietoare, suntem
lumea grăbită și permanent copleșiți de cutremură- Postum, însă, drama existențială trăită de
parazitată de faptul divers, tore spaime, de cumplite Florin Mitroi ni se relevă în deplina ei anvergură,
în care existăm, cea mai stări de disperare ale spectacolul dezvăluit este oripilant, sfâșietor,
bună șansă de a capta, fie și unei ființe stăpânită de tragic, absurd și traumatizant, este spectacolul
pentru un moment, aten- o implacabilă și tragică oferit de eviscerarea unui suflet damnat.
ția generală este insolitul, încrâncenare. Tușa sa
stranietatea. Pentru a trezi sacadată, sumară, am- Nu pot să vă urez vizionare plăcută pentru
interesul în artă azi ai nevoie plifică derizoriul unui că nu va fi.
uneori și de scandal. anumit tip de condiție
umană, fuga sa de deta- Nu pot să vă rog să vă bucurați de ceea ce
Atâta doar că este greu liu este precum fuga de veți vedea pentru că nu de bucurie va fi vorba.
să faci scandal cu un perso- un blestem. Personajele
naj precum Florin Mitroi, sale fără chip, ori silu- Nu pot să vă cer să rezonați cu arta lui
într-atât de introvertit, de etele abia conturate fac Florin Mitroi pentru că s-ar putea să vă facă
egocentric, de exclusivist. din fiecare pânză, din rău, mult rău.
Florin Mitroi nu a pictat pentru public. Din fiecare desen o sentință definitivă, nimic nu
turnul său de fildeș, construit pe o enormă lasă loc la recurs. Ați putea totuși să vă rugați pentru sufletul
cultură, el detestă luminile rampei, era un Putem afirma fără să greșim despre Florin tumefiat, mistuit al acestui semen al nostru
însingurat poate și pentru că înțelesese că nu Mitroi că este un practician al anonimatului, și în funcție de cât de pregătiți sunteți să îl
poți intra în grațiile cuiva fără concesii, iar al autoizolării, al solitudinii, dar nu o solitu- înțelegeți. ■
arta lui Florin Mitroi nu face concesii, arta lui dine spășită, anodin. În spatele unei bonomii
reflectă stări personale, reflectă trăiri proprii, de fațadă, practicată cu consecvență față de
nu este niciun moment o artă a dialogului. toți, fie ei apropiați ori simpli tovarăși de
Conștient că nu își poate găsi un public care să drum, se ascunde un judecător implacabil și
îl merite, a ales recluziunea, autoexilul, izolarea. un călău fără scrupul. În spatele măștii găsim
un sacerdot vindicativ, care apela la
Erwin Kessler face un recurs la istoria artă ca la un mijloc de decompensare
recentă, face un gest de extragere dintr-un ano- a frustrării permanente, generate de
nimat asumat, din muțenia arogată de artist comportamentul civilizat la care viața
de zi de zi îl obligă.
De la un astfel de caracter te-ai fi
putut aștepta, în lipsa mijloacelor sub-
tile de reechilibrare a propriului eu, la
recursul la artă ca mijloc terapeutic,
te-ai fi așteptat să își mitralieze, la pro-
priu, semenii: într-atât de traumatizantă
era pentru el relaționarea cu exteriorul
social în care simțea că este condamnat
să existe.
Auzim oripilați cum oameni ino-
cenți cad victime în serie după ce au fost luați
în cătarea unui lunetist și trecuți în neființă
aleator, nejustificat. Un astfel de comporta-
ment, dar în registrul benign, pare a fi avut și
Florin Mitroi, doar că la el sacrificiile se desfă-
șurau în liniște, fie ea și macabră, a atelierului
său, iar armele folosite, departe de a fi letale,
erau penelul, penița ori creionul.
Florin Mitroi își executa semenii virtual, el

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 11

Serie nouă Anul XVIIScrisuRl omânesc
Nr. 11 (195) 2019 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Maria Tănase
și valorificarea folclorului românesc

Corneliu Baba, Portretul Mariei Tănase, 1957 (detaliu) Festivalul-Concurs Național Domină cântecele oltenești, tatăl
al interpreților cântecului fiind oltean, apoi cele sud-arde-
Eseu popular românesc „Maria lenești, de unde este mama sa.
Tănase“, manifestare de anvergură Talentul și inteligența au ajutat-o să
Oana Băluică ce se desfășoară la Craiova din pătrundă tainele profunde ale cân-
1969, ajunsă la a XXV-a ediție, care tecului popular, experiența artistică
Poezie Emanuel D. Florescu Proză e și una jubiliară, a readus în prim- și de viață i-au înlesnit posibilitatea
plan figura emblematică a celei ce a de a trece cu ușurință de la o vari-
Andrei Codrescu Rodica Grigore Adrian Sângeorzan fost denumită „Doamna cântecu- etate de genuri la alta îmbogățind
Carmen Firan Gabriela Rusu-Păsărin lui românesc“. Maria Tănase este mijloacele de expresie artistică, de
Teodor Burnar Radu Polizu creatoarea unui stil de înaltă ținută la cântece de joc la doine, cântece
și valoare artistică, stilul autentic ceremoniale, cântece de leagăn,
Anda Simion Constantin Zărnescu al cântecului popular proaspăt la cântece de mahala, cântece de
și nealterat ca „un fruct cules revistă (întotdeauna în stil popu-
Emilian Ștefârță de-a dreptul de pe ramura lui”. lar), romanțe etc. Cu pasiune și
Precum Ion Creangă, cu poveștile perseverență a cutreierat țara cău-
și povestirile sale, Maria Tănase tând și culegând versuri și melodii
este o creatoare în sensul că preia care au dat contur cântecelor sale.
cântecul și-l însușește, apoi și-l
modelează prin felul ei de a simți Muzica populară este, neîn-
și numai după aceea îl comunică doielnic, genul de manifestare
printr-o interpretare originală ce artistică cel mai îndrăgit la noi.
o singularizează. Profesorul Mihai Izvoarele nesecate ale folclorului
Pop susținea că „există un cântec au dat la iveală comori de fru-
al Mariei Tănase, personal, dincolo musețe, păstrate din generație în
de cântecul popular propriu-zis”. generație, cu venerația pe care
omul o are față de simțirea colec-
Repertoriul de cântece populare tivă, față de un bun transmis de la
al Mariei Tănase are o amprentă strămoși, pentru a fi liantul sufle-
personală în concordanță cu tesc, esența etnicității noastre.
obârșia și originea părinților săi.
Continuare în p. 2

Constantin Cubleșan – Sonetul eminescian p. 4 Colocviile „Scrisul Românesc”, ed. a XIV-a pp. 20-23
Monica Spiridon – Povestiri împotriva istoriei p. 5
Adrian Cioroianu – Clișee și false impresii despre istoria p. 6

și prezentul francezilor p. 7
Mihai Ene – Homeric p. 8
Ioan Lascu – Optzecismul – o literatură de avangardă p. 10
Horia Dulvac – Un Blaga postmodern și subversiv p. 13
Dumitru Radu Popa – Nobelul 2019: iarăși scandal...

2 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Sumar Maria Tănase

Florea Firan, Maria Tănase și valorificarea și valorificarea folclorului românesc
folclorului românesc / pp. 1-3
Nu cred că ar fi hazardat să afirm Scrisul Românesc
Constantin Cubleșan, Sonetul că la păstrarea ființei naționale a
eminescian / p. 4 românilor, alături de limbă, pe lângă Revistă de cultură
alți factori culturali și artistici, cânte-
Monica Spiridon, Povestiri împotriva cul stă la loc de cinste, lui datorându-i Fondată la Craiova, în 1927,
istoriei / p. 5 de către criticul D. Tomescu.

Adrian Cioroianu, Clișee și false impresii despre nu numai prilejurile unor bucurii Serie nouă, din 2003,
istoria și prezentul francezilor / pp. 6, 7 prezente, dar și migăloasa cizelare a întemeiată de Florea Firan
Editată de: Fundația – Revista
Mihai Ene, Homeric / p. 7 gustului pentru frumos, ritmul sufle-
Ioan Lascu, Optzecismul – o literatură de tesc, existența acelui unic alean sau a Scrisul Românesc
avangardă / p. 8 viguroaselor ritmuri bărbătești pe care
sârbele și numeroasele alte jocuri îl ISSN 1583-9125
transmit celor înlănțuiți în iureșul lor.
Emanuel D. Florescu, Pe culmile Revistă înregistrată la OSIM
lucidității / p. 9 Cântecului popular românesc îi cu nr. 86155 din 11.04.2007
datorăm nu numai apropierea dintre
Horia Dulvac, Un Blaga postmodern oameni, porțile larg deschise de la Membră A.R.I.E.L.
și subversiv / p. 10 suflet la suflet, trăirile comune care Revista apare cu sprijinul
rămân permanențe ale vieții. El a potolit dorul și suferințele românu-
Red., Cărți primite / p. 10 Societății de avocatură
„Săuleanu și Asociații”
Gabriela Rusu-Păsărin, Blestemul
nemuritului / p. 11 lui, în el și-a vărsat focul, prin el și-a povestit necazurile și bucuriile,
dragostea și temerile, el a fost suportul memoriei pentru mesajele Redacția
Oana Băluică, Un thriller de iarnă și o iarnă atât de importante pe care le transmit vârstele unele altora, ca o
ca un thriller / p. 12 înlănțuire în coloana fără sfârșit a vieții. Director:
Florea FIRAN
Dumitru Radu Popa, Nobelul 2019: iarăși Toată această simțire acumulată în ciclul vieții sau al anotim- Secretar general de redacție:
scandal... / p. 13 purilor cu exuberanța tinereții, cu echilibrul maturității și nostalgia Gabriel COȘOVEANU
bătrâneții în pragul marilor despărțiri, cu murmur de frunze și ape, Colegiul redacțional:
Adrian Sângeorzan, Insula / pp. 14, 15 Adrian CIOROIANU
Andrei CODRESCU
Andrei Codrescu, Poeme: Avem deja porumb, cu trilul păsărilor, parfumul florilor și al pajiștilor, cu sentimentul Eugen NEGRICI
Poezie din automat, Fără titlu / p. 15 pădurii, al câmpiei, cu vastul registru de stări sufletești – bucurie, Gheorghe PĂUN
Dumitru Radu POPA
Carmen Firan, Poem: Doar atât / p. 15 tristețe, durere, speranță –, toate acestea și-au găsit în cântecul popu- Dumitru Radu POPESCU
lar mijlocul de expresie cel mai fidel, cel mai traductibil în termeni Lucian Bernd SĂULEANU
Radu Polizu, Drumul iadului / p. 16 generali, în adevărata limbă omenească – emoția. Monica SPIRIDON
Rodica Grigore, O călătorie prin Emilian ȘTEFÂRȚĂ
Putem vorbi de o nevoie de cântec așa cum ne sunt necesare Redactori:
literatură / p. 17 elementele vieții biologice. „Scoateți din sufletul nostru dragostea Mihai ENE
Oana BĂLUICĂ
Constantin Zărnescu, Legiunea străină pentru frumos – avertiza J. J. Rousseau – și veți scoate tot farmecul Mihai FIRICĂ
(Parabolă, kafkiană, postmodernă) / p. 18 vieții.“ Cântecul este o permanență a vieții, fie că descătușează ener- Ion PARHON
Lucian-Florin ROGNEANU
Teodor Burnar, Poeme / p. 18 gii sau le reface. Așa se explică formidabila vitalitate, longevitatea Redactori asociați:
sau prolificitatea, vechimea, aria de răspândire, numărul extrem de Florentina ANGHEL
Anda Simion, „Obsesii”, spectacolul luptei mare al melodiilor populare, cu nenumăratele variante. Răzvan HOTĂRANU
cu tine însuți / p. 19
În același timp, pentru a înțelege mai bine raportul dintre
Red., Okeanos: „Observator Cultural”, muzica populară și viață, influența temperamentală a mediului,
„Orizont” / p. 19 a factorilor istorici și sociali, să ne gândim la diferențele pronun-

Red., Colocviile „Scrisul Românesc”, țate care au existat și se păstrează încă între diferitele zone din
ed. a XIV-a / pp. 20-23 țara noastră, între cântecele din Banat și cele din Oltenia, între

Emilian Ștefârță, Valorizarea antichității cele din Maramureș și Transilvania sau Dobrogea. Sensibil la cele Dan IONESCU
etrusce și romane din perspectiva mai mici particularități specifice ale zonei și locuitorilor ei, ca Alexandru OPRESCU
renascentistă și modernă la Florența / p. 24 și la influențele ce pot să survină la un moment dat, cântecul le Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

înregistrează cu o rigoare uimitoare păstrându-le, de asemenea, Corectură:
cu o forță pe care timpul nu poate s-o slăbească. Claudia MILOICOVICI
Abonamente
Cântecul popular românesc reprezintă tinerețea noastră Tehnoredactare computerizată:
la Scrisul Românesc perpetuă, vitalitatea și forța de creație a unui popor cu resurse Georgiana OPRESCU
artistice inepuizabile. Specialiștii de notorietate au recunoscut
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea fără rezerve cromatica inimitabilă, valoarea plastică de infinite Redacția și Administrația: Craiova,
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua

proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei resurse ale cântecului popular și ale creației folclorice în genere Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, – pornite tocmai din firea de artist, din disponibilitățile, tempe- Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. ramentale și bogatele universuri sufletești ale poporului nostru. E-mail: [email protected]
Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100 Inițierea unui festival al muzicii populare mi s-a părut a fi, în Cont: RO03BRDE170SV21564261700
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € . primul rând, un gest de responsabilitate în concordanță cu semnifi- BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

cațiile profunde ale cântecului în viața poporului nostru, împlinirea Abonamentele se pot face la sediul
unei datorii pentru păstrarea și valorificarea unui gen artistic major, redacției: Str. Constantin Brâncuși,
păstrat la loc de cinste în simțirea tuturor. O asemenea manifestare
vine să scoată în evidență, o dată mai mult, larga popularitate a cre- nr. 24, Craiova, județul Dolj
ației folclorice muzicale românești, într-un moment când procesul sau [email protected]
de urbanizare a șters, în multe țări, produsele similare lăsând în
Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparține integral autorilor.
locul lor un gol de neînlocuit. Ce înseamnă altceva repeziciunea cu Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
care se succed în muzica ușoară „modele“, decât neaderența la per-
manențele simțirii omului, la tradiția poporului respectiv. → Tiparul: Tipografia PRINTEX Craiova,
str. Electroputere, nr. 21, tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 3

→ Spre deosebire de un asemenea destin impla- personalitate complet originală a redimensionat universul moral
cabil al împrumuturilor ostile autent­icității, de în viața noastră artistică. Când al poeziei și cântecului popular,
existența pasageră a acestor hibrizi fără calitatea o ascult, retrăiesc puternic viața umanismul lor nealterat.
perenității și rodniciei, doinele, baladele, cânte- complexă, vibrantă, a satului
cele populare păs­trează caracterul durabilității nostru.“. Se spune că la trecerea Ce pildă mai demnă pentru
rămânând în afara oricărui capriciu al gusturilor, în eternita­te a Mariei Tănase, concurenții veniți din toate
bucurându-se de plăcerile unanime ale pub­ licului a participat întreg Bucureștiul, colțurile țării decât această inter-
continuând a fi la fel de tinere după trecerea anilor. pe Calea Victoriei nu se mai pretă dublată de spiritul erudit al
Acesta este atributul cel mai de preț al adevăra- putea circula. Ion Vinea avea să cu­legătorului de folclor și al muzi-
telor valori artistice: tinerețea fără de bătrânețe, scrie: „Astăzi, Maria Tănase a cianului care-l prelucrează fără a-i
darul de a aduce mereu bucuria în suflet. încetat de a mai fi o ființă. Ea altera esențele, înlăturând doar
Festivalul-Concurs poartă numele aceleia pe e numai cântec. Și cum poți prisosul, asperitățile, „corp­ urile
care ne-am obișnuit s-o evocăm drept „Doamna plânge oare un cântec?“ străine“, accentuând însușirile cu o
cântecului românesc“, Maria Tănase, fată cu aptitudine la cel mai înalt grad de
zvel­tețea trestiei, cu glas de privighetoa­re și Maria Tănase a fost artista compar­ ație, întronând identitatea
inimă mare ca să încapă toată bucuria și tristețea care a întrupat în persoana dintre interpret, text și melodie.
câtă există în cântecele cu care ne-a înfrumuse- sa multiple valențe, fiind De la început am urmărit ca Festi-
nu numai interpretul, dar și valul și Concursul „Maria Tănase“
Maria Tănase și Mihail Sadoveanu , 1956 regizorul, scenograful, maestrul de lumini și să constituie totdeauna o adevărată școală pentru
recuz­ iterul aparițiilor sale scenice de neuitat. zecile și sutele de interpreți care au venit și vor
țat viața. Nimeni ca ea nu a știut să iubească și să Paleta bogată de imagini a cântecului popular veni la Craiova, o lecție concretă despre alcătuirea
înțeleagă cântecul. S-a apropiat de el ca mama de – peisajul inefabil cu ceruri, râuri, munți, adân- repertoriului, alegând dintre toate piesele întâlnite
copil, ca iubita de dragoste, ca apa de maluri și cimi, piscuri și abisuri – a fost recreată de marea autenticul, cuceritor prin frumusețe și aderență
vântul de frunze și flori, cântecul vieții l-a auzit artistă. Așa cum spunea Tudor Arghezi, ea a la public, într-un cuvânt, adevăratele valori și
șoptit la harfa naturii și vibrațiile sufletului. Prin creat din nou cântecul popular, „Ea știa să calce interpretându-le astfel încât solistul să scoată în
ea viersul a fost scos din starea lui naturală și a cuvântul și silaba și să dea , fără greș, ghirlanda evidență întreaga lor frumusețe.
dus în starea artei care creează sau învie. Prin în relief a unui suflet de opincă… Cine calcă Prezența unor personalități din rândul
ea totul s-a amplificat la dimensiunile înțelegerii silaba românească, stihul și cântarea, ca subtila interpreților muzicii populare românești are,
omenești într-un poem al vieții de toate zilele, Maria Tănase? Diavolul. Nici el.“ de asemenea, scopul de a adânci impresia
în care, nașterea și moartea, dragostea și ura, legăturii dintre text, melodie și interpret, rolul
bucuria și tristețea au coe­xistat în acel fior al Geo Bogza, la rândul lui, spunea că „Maria creator revenind acestuia din urmă, care redă
adevărului exprimat prin frumusețe. Cândva, Tănase e un cântăreț înzestrat, în primul rând, cu prin vocea lui unitatea plastică a unor valori
mărturisea: „Uneori mă încearcă simțământul inteligență, ironie, îndrăzn­ eală, nonconformism… de importanță egală. Pe scena Festivalului s-au
că melodiile îmi vin de undeva, de departe, din Vocea ei, fără portativ și fără bemol la cheie, e înve- perindat talente certe care i-au imprimat un
străfundul conștiinței populare, se furișează în lită de o inteligență înnăscută. O inteligență ca a caracter și o recunoaștere unanimă, oferind
mine, visând parcă, le ascult și înregistrez…“ unui spărgător de nuci, care a spart coaja lucrurilor posibilitat­ea aprecierii stilurilor de interpre-
pentru a ajunge la miezul pur al cântecului.“ tare și a varietăților folclorului muzical după
Maria Tănase s-a bucurat de prietenia și ținut și zone. O asemenea întâlnire a cântecu-
prețuirea unui mare număr de personalități din Individualitatea sa artistică nu i-a îngăduit lui de pe întreg cuprinsul țării dă posibilitatea
lumea artistică și lite­rară: Constantin Brăiloiu, să cultive vreun soi de epigonism în umbra cre- înțelegerii nuanțate a categoriei de specific,
Constantin Tănase, George Vraca, Constantin ației popula­re, atât de defavorabil complexei element determinant în cântecul popular. De
Brâncuși, George Enescu, Ionel Perlea, Mihail dezvoltări a marii creații, a marii muzici. În fapt, problemele ridicate în prezent de folclorul
Sadoveanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Gala același timp, a mers la izvorul folcloric cu pio- muzical și răspândirea lui au constituit la fie-
Galaction, Geo Bogza, Ion Pillat, Ion Vinea, care ediție obiectul unor vii dezbateri în cadrul
Harry Brauner, Ștefan Roll ș.a. O simplă înși- Suzana Doicescu, Constantin Brâncuși și Maria sesiunilor de comunicări științifice organizate
ruire a gândurilor acestor personalități și avem Tănase la New York, 1939 cu participarea unor specialiști prestigioși și a
în față profilul unei mari artiste: M. Sadoveanu cercetătorilor din toate zonele folclorice.
– „...Când o aud pe Maria, glasul și cântecele ei șenie și cu neostoită sete de frumusețe și adevăr, Festivalul și Concursul „Maria Tănase“,
le intuiesc venind din străfundul milenarei plă- identificându-se cu profunzimile substanței și departe de a urmări latura spectaculară, s-a anga-
made tracice. Mă regăsesc, cu tot ce-i mai bun nu doar cu particularitățile exterioare, imitabile jat să fie din ce în ce mai mult un act de cunoaștere
în mine, în sti­hurile și melodiile interpretate de ale creației populare. Maria Tănase a turnat în și inițiere, de valorificare a fondului folcloric nați-
ea.“; Lucian Blaga – „...Am convingerea că femeia formele populare propria sa lume de gânduri onal, precum și a unor talente cu posibilități de
aceasta a fost sortită să scormonească su­fletul și sentimente, propria sa concepție filosofică afirmare. Selecționând cele mai promițătoare
nostru până în străfund, să-i smulgă comorile asupra vieții, naturii, ca și asupra existenței talente din rândul soliștilor vocali și instru­
de cântece și înțelepciune, să ne strecoare, rea- umane. Cântecele ei au un substrat filosofic cu mentiști, reprezentanți ai tuturor județelor țării,
mintindu-ni-le, fiorul veșnici­ei, și prin forța ei trainice filoane aurifere tocmai pentru că – așa ampla trecere în revistă a speranțelor interpreta-
interpretativă să zvârle pretutindeni în lume cum bine spune un cunoscut prov­ erb oriental – tive ale muzicii populare român­ ești a constituit
lumina lor inedită, obârșită de straturile vulca- grădina artei rămâne uscată și neroditoare dacă un bun prilej pentru cunoașterea perspectivelor
nice ale melodi­ei și filosofiei noastre populare.“; nu este udată de apele filosofiei. Prin aceasta, ea de afirmare în acest sector artistic. Juriul, format
Ionel Perlea – „Eu cred că Maria Tănase deschide, din personalități de autoritate notorie în viața
cu excepționala-i personalitate, epoca adevăra- noastră muzicală, a avut posibilitatea formulării
tei interpretări a cântecului nostru popular.“; Ion unor aprecieri de ansamblu asupra unui domeniu
Pillat – „Maria reprezintă, fără nicio îndoială, o al vieții artistice cu o dinamică proprie, vie, de
multe ori imprevizibilă în evoluția ei.
Prezentând de la ediție la ediție un plus
de câștig, atât în organizare, cât și în calita­tea
manifestărilor, Festivalul și Concursul cânte-
cului popular românesc „Maria Tănase“ și-a
propus să-și consolideze rep­ utația de manifes-
tare artistică națională de tradiție care servește
în egală măsură la afirmarea cântecelor și inter-
preților din toate județele țării. ■

4 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Constantin Sonetul eminescian
CUBLEȘAN

Asupra celor șase sonete eminesciene Ca o caracteristică ce se remarcă de la bun tăios ca o lamă călită în focul desconsiderării
antume și alte douăzeci și șapte pos- început este propunerea „subiectivismului per- disprețuitoare”; când se fixează asupra unei
tume, scrise toate între 1873 (Cum soanei întâi”. Acesta devine „modalitatea de a adrese precise, tonul este mult mai virulent,
oceanu-ntărâtat) și 1880 (Veneția), s-au pro- medita asupra sensurilor existenței raportate un duel agresiv din care adversarul iese pur și
nunțat de-a lungul anilor nenumărați critici, la scară universal-cosmică, meditație etern simplu nimicit”. De reținut aprecierile făcute
teoreticieni și istorici literari, având în vedere, amară, filtrată prin concepția scepticilor a lui asupra limbajului poetic când, aflat „în zorii
mai ales, forma lor impecabilă, ilustrând ceea «Totul este trist în lume!»”. înstăpânirii sale este supus unei revoluții, poetul
ce se numește, în general, poezia formelor fixe. acordând drept de cetate chiar și unor termeni
Între acestea, două studii relativ recente, cel al Preluând de la Petru Creția ideea că în injurioși, considerați nepotriviți, unor imagini
lui Petru Creția (din volumul Eminescu editat sonetele eminesciene totul începe și se sfârșește ce pot scandaliza gustul estetic conservator, iar
și comentat, 1994) și cel al lui Adrian Voica (din cu imaginea oceanului, autoarea dezvoltă un aceasta cu mult înainte de Arghezi cel din Bles-
volumul Versificația eminesciană, 1997) au stat comentariu demn de a fi reținut, în acest sens. teme sau Flori de mucigai” care este „o cutezanță
la baza discuției generate de Paula Daniela Lirica mării și a apelor, spune autoarea cercetării demnă de un modern, nu de un întemeietor”.
Epurianu în volumul O perspectivă asupra sonetului eminescian – traduce „o aspirație cos-
sonetului eminescian (Ed. Tim, Reșița, 2005, mică a poetului: setea de absolut, întotdeauna Sunt precise observațiile privind prozodia
Colecția Eminescu, nr. 10), reprezentând, de frântă dramatic de conștientizarea zădărniciei, eminesciană. Poetul, apreciază exegeta, „are
fapt, o nouă lectură analitică aplicată, a acestora. a trecerii ireversibile, de imperativul nescris al marele merit de a fi statornicit versul ende-
Cu metodă și rigoare, domnia sa cată a dezvolta supunerii la o ciclică mecanică a devenirii. În casilabic, pe care l-a cultivat cu consecvență
și nuanța opiniile celor doi exegeți, adăugând fiecare din aceste texte, oceanul, marea – a se și rigoare”. De asemenea, „tehnica accentuării
demersului lor o anumită ordonare (ordine) face distincția necesară între masculin și femi- și utilizarea ingenioasă a cezurii mobile dau
didactică, privitoare la încadrarea și explicitarea nin ca principii călăuzitoare de alte impulsuri endecasilabicului eminescian o personalitate
detaliată atât a conținutului tematic, ideatic, cât – apoi izvoarele, Veneția, defuncta mireasă a inconfundabilă și, deopotrivă, semnalează
și a performanțelor prozodice ale autorului lor, lui Okeanos suferind etc. constituie simboluri unele asemănări cu cel italian. Sonetele pos-
utile, nici vorbă, publicului cititor (tânăr) de azi. sau chiar măști alegorice sub care se ascunde tume, ca și cele antume oferă numeroase
experiența subiectivă a unui contorsionat spirit argumente în favoarea ideii că cezura mobilă
Într-o Predoslovie teoretică, autoarea abor- poetic romantic, capabil de sentimente cutre- este o permanență a ritmului, care nu poate
dează ideea de armonie, trimițând, cum era murătoare/devastatoare prin dinamismul lor”. fi minimalizată, pentru că, grație ei, poetul
și firesc, la viziunea anticilor asupra armoniei Se stăruie astfel asupra nuanțelor diferite și dis- obține variate linii melodice, pentru a scoate
universale („Ideea de armonie își are obârșia tincte în care imagistica apei (oceanul, marea) în relief un cuvânt anume sau o sintagmă,
în filosofia lui Pitagora, care pleca de la desco- își află tratarea în sonetele eminesciene. Așa, după caz”. Concluzionând, privitor la tehnica
perirea unor legături nebănuite între domenii bunăoară, în sonetul Azi oceanu-ntărâtat, așezat versificației, în parafrază la afirmația lui Petru
aparent îndepărtate”), lumea văzută ca ordine în pandant cu Adânca mare..., Oceanul apare Creția, că poezia aceasta e a unui „meșteșugar
și echilibru, în măsură și simetrie, armonie, „fie în ipostaza unui titan izgonit din împărățiile în veche luptă cu forma”, dar și a unui meș-
deci Cosmos. În poezie, care este ea însăși un înaltului, luptând înverșunat să-și (re)cuce- teșugar „îndrăgostit de o cadență care i se
„univers armonios organizat”, provocarea de rească hegemonia, dar căzând îngenuncheat, potrivește în tot ce are de spus”.
a da acesteia forme desăvărșite a dus la dez- ca într-o osândă a propriei ponderabilități; fie,
voltarea a numeroase specii lirice – rondelul, mai bine, întruchipează o zeitate neptunică ce Remarcabil este comentariul simbolisticii
glosa, pantumul, gazelul, trioletul ș.a. până la are în sine elanuri uranice sau prometeice și din sonetul Veneția, dar și din celelalte pe care
orientalul kaiku – între care sonetul a cunoscut care, neacceptându-și limitele regatului, visează le recitește cu disciplina dascălului analist în
o mare amploare, încă din perioada Renașterii să domine întreg universul”. Cu astfel de inter- fața elevilor săi. În acest sens este de remar-
italiene, când Petrarca, Dante, Michelangelo pretări punctuale, ale fiecărui sonet în parte – se cat punerea în pagină istorică a fundalului
ș.a. au impus sonetului „o structură aproape face cuvenita departajare între sonetele antume de epocă din care se inspiră sonetul Maria
matematică, riguroasă ca o formulă, plină și cele postume, dar mergând și pe coordona- Tudor, dând relații privitoare la alte opere
neîndoios de magia sa”. Romanticii și-au tele tematice: sonetele acvatice, sonetele iubirii/ literare inspirate de același motiv („un sonet
adus, la rândul lor, o contribuție însemnată la erotice, ale ciclului veronian, sonetele adorației, care pleacă de la un subiect istoric dintr-o
dezvoltarea sonetului într-o nouă atitudine. ciclul Petrino, sonetele satirice ș.a. – înaintează epocă tulbure și sangvină ce a constituit sursa
Aici își află, după opinia exegetei, locul nova- în descripții și comentarii sugestive, capabile de inspirație a unor drame romantice, între
tor Mihai Eminescu. Stilul romantic se lupta a pune în relevanță atât ideatica eminesci- care cea a lui Victor Hugo /…/ este vorba de o
– spune autoarea – pentru exprimarea taini- ană cât și tehnica prozodică a acestuia. Iată, teribilă femeie a cărei măreție și suverană cru-
cului, depărtatului, indefinitului, indicibilului, bunăoară, semnalizând ecouri din lirica ero- zime seamănă cu a mării. Spre acest chip îl va
preluând aprecierea dintr-un comentariu al tică renascentistă, autoarea se oprește asupra fi atras pe Eminescu o înclinare asemănătoare
lui Constantin Ciopraga (Poezia lui Eminescu, sonetului Vorbește-ncet care „se situează în zona cu a lui Baudelaire din L’Ideal. În varianta finală
1990). „Creația lui Eminescu – adaugă Paula cea mai senină și totodată ce mai ferventă, în sonetului, psihologia feminină a trăirilor com-
Daniela Epurianu – este dovada vie a apar- poezia unei împliniri eterne”, asemănându-se plexe, oscilând încordat între spaimă și mânie,
tenenței sale la acest revoluționar mod de a „cu dialogul dintre Romeo și Julieta în scena amintind de mitica Medeea, este total disoci-
concepe existența și de a realiza creația. Iar balconului (…) acest sonet surprinde o rară ată de imaginea mării, deși păstrează impresia
sonetele sale, prin diversitatea lor tematică, epifanie, împărtășirea din harul fără seamăn al de irațional și instinctiv și aceeași grandiloc-
redau in nucce complexitatea spiritului său. iubirii concepute în cel mai pur mod platoni- vență a unor stări proiectate pe coordonate
Până la el în literatura română nu se instaurase cian și rugămintea înfiorată a îndrăgostitului de supraumane”).
o tradiție a sonetului, deși acesta începuse a a păstra veșnic tainica iluminare”.
fi cultivat din epoca pașoptistă; așadar Emi- Punerea în discuție actuală a sonetelor
nescu îi este ctitor și precursor, un model sau Interesante sunt observațiile privind sonetele eminesciene, pe care o oferă Paula Daniela
un etalon pentru toată lirica ulterioară”. satirice, oprindu-se sugestiv asupra versurilor Epurianu este, neîndoios, utilă procesului
din ciclul Petrino, unde „efectul invectivei este didactic de familiarizare a tinerilor cititori de
azi cu opera poetică a lui Mihai Eminescu. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 5

Povestiri Monica
împotriva istorieien cu tradiție antebelică, romanul isto- „— Știu, spuse ea, că va veni o revoluție. SPIRIDON

ric românesc a fost cultivat în decadele Numai că eu nu sunt vreo Ana Ipătescu. călătoria lui Tobie-fiul și a lui Rafail-îngerul, care
o pețesc pe Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana.
Gde după război de două categorii de — Cine este această Ana? întreabă Tache
scriitori, din motive opuse. Prima compune, la într-o doară. Trâmbițată în gura mare de romancier,
comanda puterii, o manufactură istoricizantă, — Că ea nu știe cine este Ana, fiindcă revo- supra-determinarea livrescă a cărții merită o
poleită naționalist, cu iz patriotard-propagan- luția încă nu a venit.” examinare atentă fiindcă, în fapt, mai toate
distic (Mihai Diaconescu, Radu Theodoru, Acrobației temporale ingenioase îi vine în potrivirile între viața personajelor și modelele
Francisc Păcurariu, Ileana Vulpescu ș.a.). Cea- sprijin predilecția romancierului pentru tot lor biblice sunt fabricate de tatăl lui Tobit −
laltă scrie cărți cu fund dublu, în care istoria felul de subțirimi modale. Gândul personajelor un vânător perseverent de aluzii, menite să-i
este o simplă mască adaptată circumstanțelor. lui Agopian o ia pe lângă ce a fost sau ce este, înalțe existența la o demnitate paradigmatică.
(Dana Dumitriu, Silviu Angelescu între alții). pornind pe calea lui ar fi sau ar fi fost (să fie) Romanul lui Agopian consemnează scrupulos
Formula adoptată de Ștefan Agopian face breșă − moduri gramaticale cu valoare de prezumtiv manevrele grație cărora viața e fățuită astfel încât
în această dublă tradiție. Așa cum, în Zmeura sau de potențial: „Cuvintele astea nu le-a spus să capete o respectabilă patină livrescă. Silit de
de câmpie, Mircea Nedelciu a inventat o rețetă nimeni − precizează Tache − dar, nu-i așa? ar fi împrejurări, Tobit-tatăl, improvizează așa cum
de roman împotriva memoriei, Ștefan Agopian putut să le spună oricare dintre noi, eu sau boier poate. Atitudinea autorului față de modelarea
a brevetat o formulă narativă pe care o putem Lapai sau Piticul.” livrescă − pe care tot el o sugerase personajelor
numi povestirea în pofida Istoriei. Personajele În afară de cei trei prota-
lui Agopian nu contenesc să-și raporteze des- goniști numiți mai sus, cartea − rămâne ambiguă. Exhibată pe de
tinele la Istorie și chiar la o serie de istorisiri mișună de personaje abulice, o parte, ea este compromisă pe de
fixate în scris, proiectând astfel un cadru în care se mulțumesc să aștepte alta: de undeva, din culise, autorul
care se mizează decisiv pe posibilitatea mișcării senine împlinirea unei fatalități se amuză pe seama personajului său,
libere cu gândul, a închipuirii și a visului. adeseori consemnate în cărți: care se chinuiește cum poate ca totul
Romanul Tache de Catifea reușește să „Noi suntem cartea, suntem să arate ca la carte: „M-am dus să mă
impună nu numai rețeta epică inconfundabilă băgați într-o carte scrisă de culc și de după somn să mi se arate
menționată mai sus, ci și o amprentă stilistică cineva. Vezi ce simplu?” − Rafail și călătoria de afaceri și de
particulară − amenințată în prozele ulterioare explică Tache, cel poreclit de nuntă. Numai că Rafail nu s-a arătat
să alunece în manierism, transformându-l pe Catifea. La rândul lui, Autorul decât spre iarnă și atunci scornit de
autor în propriul său epigon. fictiv asumă fără frustrații o tatăl meu”.
Aparent, cartea are toate atributele romanului lege care s-ar putea numi legea
istoric. Cititorul neprevenit îi acordă imediat pe liberului arbitru al ficțiunii: „Tache de Catifea, Spre deosebire de romane, unde
credit statutul acesta, pentru care ea oferă o serie cel mort și uitat a devenit Personaj, iar eu, ambi- anumite certitudini ale realului
de garanții referențiale, omologate de poetici și ționând chiar aceasta, am devenit Autor. M-a sunt măcar invocate, chiar și numai
prizate de scriitori notorii, de la Walter Scott numit așa, cu acest nume batjocoritor, știind pentru a fi contrazise, în cele șase proze scurte
încoace. Autorul o ancorează solid de reperele mai bine ca mine că sforțarea de a aduna câteva din Manualul întâmplărilor ni se înfățișează doar
unor evenimente memorabile (mișcarea eteristă, fapte la un loc, ambiția aceasta este fără vreun luxurianta posibilului. Dincolo de aspectul lor
răscoala lui Tudor Vladimirescu, revoluția de la rost oarecare.” heteroclit, povestirile se înșiră ca mărgelele pe
1848 în Principate) și îi oferă constant o armă- Odată cu romanul Tobit, scriitorul inaugu- ață, urmărind peripețiile unui tandem bizar,
tură documentară − sinteze, tratate, antologii de rează un așa-numit ciclu biblic, continuat cu alcătuit din Ioan Geograful și Zadic Armeanul,
texte, pe care le citează emfatic, permițându-și Sara, care nu face decât să reia și să complice într-o Valahie apocrifa (cum a etichetat-o, inspi-
un anume răsfăț pozitivist. − cam forțat − formula. Scenografia istorică rat, Petru Creția) plasată la începutul vechiului
Romanul este foarte greu, dacă nu impo- e prizată cu un plus de emfază pozitivistă, trecut. Un fel de contra-lume, unde a face e sino-
sibil, de povestit: în el nu se întâmplă aproape în modul cel mai evident jucată. O listă de nim cu a spune, fiindcă − ni se explică undeva
nimic. Trama epică, atâta câtă este, poate fi referințe documentare, în mare parte inven- – „statul și așteptatul și vorbitul e tot ce se poate
rezumată în câteva vorbe: Tache Vlădescu, Boie- tate − chiar când sunt atribuite cu aplomb lui întâmpla”. Dacă în romane modelul de construc-
rul Lapai și Piticul deambulează fără grabă, din Nicolae Iorga − autentifică formal pretențiile ție este suita variațiunilor imaginare pe o temă
popas în popas, sub pretext că vor să se înroleze romancierului de a reconstitui cu mijloace dată, în povestiri ni se oferă numai jocul deru-
în armata lui Tudor. Călătoria se dovedește mai epice un moment din efemera ocupație a Olte- tant al variantelor.
degrabă o finalitate fără scop, pretext de taifas niei de către austrieci, în veacul al XVIII-lea. Proiectat pe eșichierul promoției sale de scri-
nesfârșit și de plutire în infinitul posibilului. Istoria se năpustește, strivitoare și perversă, itori, autorul lui Tache de catifea, al Sarei și al lui
„Rețeta Agopian” presupune și un relief tem- asupra protagoniștilor cărții, melancolicul Tobit Tobit face o figură aparte. El nu pare a fi renunțat
poral accidentat, care ar fi făcut deliciile unui (boiernaș autohton) și scutierul său Heiler. Cu la ambiția prozei de a închipui și de a inventa
stilist ca Tudor Vianu. Să luăm ca exemplu fraza toate acestea, destinul personajelor rămâne nea- − cu un alt cuvânt, de a fabula. Arbitrariul de
introducătoare a romanului, care poate stârni citi- tins de presiunea conjuncturii, ascultând mai expansiune, afișat, al povestirii o face cu atât mai
torului comun o anume perplexitate. Dezbrăcată curând de o providență livrescă. (Ea se făcuse stufoasă, iar hatisurile închipuirii devin de nepă-
de faldurile sale stilistice învăluitoare, ea declară, simțită pe alocuri și în Tache de Catifea sau truns. Avem aici un exemplu rar de ficțiune în
în esență cam asta: Acum sunt mort de multă în prozele miniaturale din volumul de debut, care autocentrarea și vocația epică a literaturii
vreme, de atunci de când Mamona cel Tânăr mă va Manualul întâmplărilor.) Tandemul Tobit-Heiler se susțin, nu se subminează, cum se întâmplă la
omorî. De altfel, deschizând la întâmplare cartea, trimite caricatural la cuplul Don Quijote-Sancho majoritatea prozatorilor contemporani.
putem întâlni oricând un dialog ca cel de mai jos, Panza. Potriviri străvezii mai sunt aranjate și între Libertatea de invenție și apetitul fabulatoriu îl
unde, în anul de gratie 1847, ni se povestește ce va „anii de învățătură și de peregrinări” ai lui Tobit apropie, într-o anumită măsură, pe Ștefan Ago-
să mai fie după revoluția din anul următor, urmă- și cei ai lui Werther. Modelul livresc autoritar pian și de o linie consacrată a prozei de la noi:
rindu-i cu gândul pe cei care nu vor fi murit încă: rămâne însă Biblia. Cartea biblică are în centru Mircea Eliade − Ștefan Bănulescu. În cărțile sale,
ființează o Oltenie livrescă și quasi-mitică, cu pre-
cizarea că avem de-a face cu o lume care (știe că)
se trage din scrise și, în primul rând, din cărți. ■

6 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Bleu-alb-roșu
CIOROIANU Jurnal parizian (XXIX)

Clișee și false impresii
despre istoria și prezentul francezilor
Sâmbătă, 16 noiembrie a.c., vestele gal-
bene au ieșit iarăși în stradă la Paris, Cât de murdari erau, de fapt, bărbaților și femeilor unei comunități depinde
ca să aniverseze un an de la începutul regii Franței? de o mulțime de factori: abundența sau absența

Mulți (inclusiv unii români) cred că regii hranei, tipul de muncă dominantă (de exemplu,
mișcării lor de protest – și, previzibil, s-a lăsat Franței (ca și alții din Europa medievală și în timpul civilizației agricole înălțimea medie
iarăși cu devastări, vitrine sparte, altercații și premodernă) erau mai curând soioși, că aveau a scăzut – datorită miilor de aplecări pe care,
arestările aferente. A doua zi, duminică, am perucile pline de păduchi și că purtau parfu- anual, le face cineva care sapă, seamănă, culege
ieșit la plimbare prin cartierul fostelor hale muri pentru a-și masca odorile corporale nu etc.), rezistența indivizilor (în Evul mediu, în
ale Parisului ‒ Les Halles sunt acum un centru tocmai agreabile. Așa să fie? timpul iernilor europene mureau mai mulți
comercial de tip mall cu trei etaje sub nive- Desigur, adevărul (ca întotdeauna în istorie) oameni slabi decât oameni grași – de aici vorba
lul străzii ‒ și parcă trecuseră hunii (dar unii e mai nuanțat. Această imagine a unui trecut (în din toate mediile rurale, inclusiv prin România,
loviți de incontinență!): pahare făcute cioburi sens propriu) murdar al regilor și aristocrației „grasă și frumoasă”, adică o femeie care era mai
prin fața teraselor care nu apucaseră să închidă etc., ca și presupusa împuțiciune a locuitorilor plinuță avea mai multe șanse să apuce primă-
devreme cu o zi înainte, urină și/sau vomă din din târguri etc. sunt mai curând clișee apărute vara decât o femeie slabă) etc. Mai aproape
loc în loc, pe la baza zidurilor, pubele răstur- târziu, în secolul XIX, după ce savantul Pas-
nate, saci de gunoi împrăștiați etc. Dată fiind teur a revoluționat cunoașterea microbilor. În
ziua de odihnă, curățirea va mai aștepta puțin realitate, oamenii epocii premoderne nu erau
– dar, de luni încolo, totul va redeveni (relativ) neapărat murdari – doar că erau necunoscători
curat, așa cum orașul acesta este mai tot timpul. în privința aspectelor științifice ale igienei. În
fond, băi publice în orașe existau încă din anti-
chitatea greco-romană (dacă nu și anterior), doar
că nimeni nu știa cum se propagă microbii și
epidemiile. În secolul XIV, când ciuma neagră
a ucis aproape jumătate din populația Europei
(mai ales în perimetrele urbane), medicii timpu-
lui cereau ca străzile și cadavrele să fie stropite cu
oțet și ca fiecare om să aibă asupra lui o fiolă cu
Muzeul Luvru într-o seară ploioasă
oțet, pe care să o mai miroase din când în când ‒ de noi, în principal din cauza malnutriției și
cam acesta era nivelul cunoștințelor epocii! a stresului mamelor, oamenii născuți în anii
În privința regilor, unii dintre ei au fost celui de-al Doilea Război Mondial și în primii
mai murdari, alții au fost maniaci ai spălatului. cinci ani de după au fost, în medie, mai scunzi
Consiliul de Stat Paris, seara Bunăoară, Ludovic al XIV-lea și Versailles-ul său decât alte generații, născute în timp de pace.
nu prea străluceau de curățenie, medicii curții
Povestea vasului în care aruncăm crezând atunci că apa caldă favorizează răspân- Așadar, pentru epoca lui, Napoleon n-a
ce vrei și ce nu vrei direa bolilor (!), drept care curtea regală mirosea fost nici prea înalt, nici prea scund. Și nu are
rost să-l privim prin prisma lumii noastre de
Sărmanul Eugène Poubelle, dacă ar fi văzut
acest peisaj descris mai sus cred ar fi suferit cu a parfumuri tari, a oameni nespălați, câini, cai azi. Dealtfel, în general și istoric vorbind, fran-
certitudine! Cine a fost acest Poubelle? Deja și vaci de lapte etc. Dar, înaintea lui, un alt rege cezii tipici, mai ales cei din centrul Franței și
bănuiți: prefect de Sena spre sfârșitul secolu- s-a comportat cu totul diferit ‒ precum Henri al zona pariziană, nu sunt înalți (după standar-
lui XIX, el e cel care, după anul 1883 (!), i-a III-lea, cel care, în timpul Renașterii, a făcut din dele noastre de azi). De exemplu, doi francezi
obligat pe toți proprietarii de apartamente sau Luvru una dintre cele mai strălucitoare curți ale cunoscuți de toată lumea, precum Alain
case din Paris să pună, în stradă, în fața clă- Europei. După unii istorici, homosexual, Henri Delon și Jean-Paul Belmondo au avut (în anii
dirilor, câte trei vase mari, între 40 și 120 de al III-lea, de o rară eleganță, stătea cu orele în de formă maximă) 1,77 m., respectiv 1,76 m.
litri (în funcție de numărul locatarilor), toate discuții cu croitorul său și (pentru că nu suporta Pentru anii ’60, ei erau bărbați înalți. Azi, aces-
acoperite cu capace. Unul era pentru gunoiul parfumurile puternice) impunea anturajului său tea sunt înălțimi medii (în paranteză fie spus,
menajer, altul pentru hârtie și țesături, iar altul reguli igienice drastice ‒ adică, îi punea să se spele. ambii fii ai lui Alain Delon au peste 1,85 m).
pentru sticlă. Și, în schimbul unei taxe plătite
de toți proprietarii, autoritatea locală se obliga Cât de scund era Napoleon? Ce nume au francezii ‒ și de când?
să ridice periodic rezidurile din vase. Astăzi, la
aproape 140 de ani de la ideea lui Poubelle, la Acum doi ani, când am ajuns la Castelul În fine, pentru că am amintit mai sus câteva
Fontainbleau, am stat minute în șir în fața unui
parterul clădirii în care locuiesc, într-o cameră veston purtat altădată de Napoleon Bonaparte. nume proprii (Poubelle, Pasteur, Delon ș.cl.), să
de serviciu mereu curată, sunt trei pubele mari: Față de înălțimea mea de 1,90 m., haina fostu- vedem cum s-a ajuns la... aceste patronime. În
una pentru gunoi menajer, una pentru sticle, lui împărat era cam de dimensiunile sacoului toată Europa medievală (vezi numele din Europa
una pentru hârtie și plastic... meu de uniformă din clasa a VIII-a. Doar că nordică de azi sau cel de-al doilea nume al ruși-
Ideea acelui Poubelle a fost atunci atât de acest clișeu, al scundului Napoleon, e la fel de lor), bărbatul numit X era identificat ca fiind fiul
binevenită, impactul ei asupra curățeniei Pari- fals ca și multe altele. bărbatului Y, după cum femeia Z era, de regulă,
sului atât de mare, saltul în igienizarea străzii După toate mărturiile păstrate, Napoleon fie fiica mamei sale W, fie fiica tatălui cunoscut.
a fost atât de brusc încât modelul s-a extins în avea înălțimea de 1,68 m. Potrivit registrelor În jurul anului 1000 (în linii mari, secolul X),
toată lumea civilizată; mai apoi, la câțiva ani, militare din epocă, fix 1,68 era înălțimea medie mai ales în Europa catolică, creșterea populației
Academia Franceză (cea care actualizează peri- a voluntarilor înrolați ca soldați în anul 1792. a dus la apariția unei „descrieri” suplimentare:
odic dicționarul limbii) a înregistrat pubela ca Sub domnia împăratului Napoleon, orice tânăr Lungul, Scurtul, Bogatul, Săracul, Cizmarul,
substantiv comun; Poubelle era atunci încă în peste 1,62 m. putea să intre în armată. Astăzi, Ciobanul, Văcarul sau nume legate de locuri de
viață, probabil s-a bucurat. știm că, în istoria speciei, înălțimea medie a baștină etc. care, în timp, din porecle au devenit →

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 7
Eseu
Homeric Mihai
ENE

Dacă în perioada comunistă scriitoarele bucureșteană Gorgani, al cărei pandant misterios perspectivele și personajele rând pe rând, oferind
se remarcaseră mai degrabă în poezie, și fantasmatic în reprezintă pădurea Cotrocenilor, prim-planul tuturor fără să piardă din vedere
fiecare generație literară propunând astăzi dispărută. Deși nu avem date cronologice niciodată „desenul din covor”. Există o volup-
nume sonore, de la Nina Cassian, Maria concrete, putem desluși un „Bucuresci” de sfâr- tate a povestirii, cu resorturi nostalgice, care se
Banuș ori Veronica Porumbacu, urmate de șit de secol fanariot, de-acum mai bine de două consumă în interiorul acestei lumi ficționale
Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu sau Gabriela sute de ani, o periferie pestriță și vioaie, balcanică ce se hrănește din sine. Tehnica misterului și a
Melinescu și până la Angela Marinescu, Marta și orientală. E lumea lui Nastratin Hogea al lui amânării, a tergiversării, cât și plăcerea degustării
Petreu sau Mariana Marin, romancierele de Anton Pann, o lume venerată mai apoi de un detaliilor senzoriale vine în descendență mate-
excepție fiind rare, după 1990 scriitoarele Ion Barbu în ciclul Isarlâk. E o lume levantină, ină, deși lumea Crailor de Curtea-Veche avea
încep să se îndrepte și spre proză, să o urmeze acesteia la peste un secol distanță.
uneori venind dinspre poezie, în care grundul valah e împănat
precum Simona Popescu sau de grecisme și turcisme, deși nu Lansara cărții Homeric la Universitatea din Craiova
Ruxandra Cesereanu. Cert este acestora li se oferă importanța
că, mai ales după 2000, avem un maximă. Este, în fine, lumea dom- Amestecul de realism magic, dar care folosește
val de prozatoare care, cu îndrăz- niței Despina Băleanu și a fratelui resurse mitologice autohtone, și savoare balca-
neală și tenacitate, iau în primire său vitreg, spițerul Lambru, lumea nică duce la crearea unui spațiu unic și original
din ce în ce mai mult și domeniul ghicitoarei Ciptoreanca și a vrăji- în proza românească, deși tangențe și continui-
romanului: Cecilia Ștefănescu, toarei Mărmănjica, a zugravului tăți se pot întrezări și în alte direcții, fie pe linia
Claudia Golea, Ioan Baetica, Pantelimon Iorga, a lui Mărin fantasticului, fie pe cea a reconstrucției istorice a
Florina Ilis etc. cafegiul și a aventurierului secolului fanariot. Vecinătăți care devoalează afi-
Ahmet. Între Eros și Thanatos, nități elective, așa cum este și pasiunea autoarei
Deși diferită ca tematică și între atracție erotică și fatalita- pentru diversele ierburi cu proprietăți terapeu-
abordare, Doina Ruști se remarcă tea destinului care pândește în tice, halucinogene, mistice sau otrăvitoare.
în literatura română în același locuri și din direcții neașteptate,
val temporal benefic pentru lite- se desfășoară destinele tragice ale Cartea este însoțită de o hartă care loca-
ratura scriitoarelor, debutând în anul 2004 cu acestor personaje, într-o atmosferă de basm ori- lizează mai bine geografia romanescă și îi
romanul Omulețul roșu, care a impus-o încă de ental și de magie autohtonă. Din fiecare pagină se precizează cele mai importante puncte în care
la început în conștiința criticii și cititorilor din înalță spre cititor diferite miresme, arome și izuri, au loc diversele întâmplări ale poveștii, o lectură
România și nu numai. Au urmat Zogru (2006), parfum de pâine arsă ori de magiun, de plante ideală fiind aceea care urmărește totodată acest
Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani vindecătoare sau otrăvitoare, parfum de femeie parcurs fabulatoriu în desfășurarea sa concretă.
(2009), Manuscrisul fanariot (2015) și Mâța și miros de uleiuri și vopseluri, iz aromat de cafea
Vinerii (2017), romane care au configurat un la ibric sau aspru, de măcelărie. Și peste toate, Cu o minuție de bijutier, cu o documentare
univers ficțional aparte, la confluența dintre rea- fantomatica pădure Cotroceni, care își trimite de cărturar rafinat, cu o imaginație care debor-
lism și fantastic, dintre interesul pentru istorie spiritele o dată cu aburii enigmatici și trezește dează și cu un talent de povestitor desăvârșit,
și tentația poveștilor extraordinare. Cărțile sale angoasă, dar și fascinație. O fantomă începe să Doina Ruști ne face să intrăm din nou într-o
au fost traduse în mai multe spații culturale, bântuie mahalaua Gorgani, iar oamenii încep să lume fantastică și fascinantă, care te ține captiv
bucurându-se atât de aprecierea criticilor, cât și dispară unul câte unul. și te face să te atașezi, pe rând, de fiecare dintre
a cititorilor Autoarea nu alege centrul acestei lumi, personajele pe care le creează și să-ți dorești ca
Curtea Domnească, precum în Principele lui povestea să continue la nesfârșit. ■
Cel mai recent roman al Doinei Ruști, Home- Eugen Barbu, neinteresată aici de spectrul
ric, purtând un titlu chiar mai sugestiv, enigmatic puterii sau de cel social. Dimpotrivă, este o
și provocator decât cele anterioare, ceea ce este lume liminală, mahalaua, marginea, acel spațiu
în sine o performanță, comprimă, în atmosfera de graniță capabil să facă și trecerea dinspre
unor povești fermecătoare care se întrepătrund real spre fantastic.
cu o știință a construcției desăvârșită, întregul Romanul e construit cinematografic, alter-
univers romanesc al autoarei. Avem de-a face nând planurile narative și poveștile, focalizând
aici cu o lume pestriță, concentrată în mahalaua

→ nume de familie ereditare, transmise de la o „de stare civilă” ale oricărui nou-născut, toate Post scriptum:
cununiile, toate decesele etc. De ce a făcut asta?
generație la alta. În Franța, în anul 1539, regele Printre altele, pentru facilitarea impozitării (!). Apropo de cele spuse și fără nicio legătură cu
Francisc I a dat un edict prin care preoții din Pentru istorici, aceste registre sunt o mină de Napoleon Bonaparte sau cu cei amintiți anterior
toate parohiile regatului de atunci trebuiau să aur; în Estul Europei, spațiul bizantin ortodox a (J), numele semnatarului acestor rânduri (Cio-
țină registre, în care obligatoriu să noteze datele mai întârziat, din acest punct de vedere. Și astfel, roianu) vine de la un/unele sat/e din Sud-Vestul
numele de familie au devenit parte din identita- Olteniei, cam între Segarcea și Galicea Mare:
Nu numai oamenii se bucură de Sena tea francezilor – de la naștere până la moarte. acolo, de câteva sute de ani, se află satul Cioroiași
(Imagini foto de A. Cioroianu) Dar, cum de-a lungul generațiilor puțini francezi (iar mai jos un sat Cioroiu Nou ‒ poate a existat
știau efectiv să scrie sau să se iscălească, numele și unul Vechi, strămutat din cauza unui jaf al tur-
au avut o ortografie aleatorie. Poubelle, teoretic, cilor sud-dunăreni?). Ei bine, pare-se, Cioroienii
poate veni de la Peaubelle (cea/cel cu pielea feței sunt neamul celor care au plecat din Cioroiași,
frumoasă); Delon poate veni de la Delong, Dulong migrând, local, în alte zone ale Olteniei, pe o arie
(a celui înalt, a celui mare); Pasteur vine clar fie de câteva zeci de kilometri. În cazul României
de la păstor (ciobanul oilor), fie de la pastorul Mici, fixarea, treptată, a numelor de familie va
spiritual al sufletelor, în religie ș.a.m.d. aștepta începutul secolului al XIX-lea. ■

(va urma)

8 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Eseu

Ioan Optzecismul –
LASCU o literatură de avangardă

În viziunea lui Mircea Nedelciu, cel mai nici marșandizată, nici aservită ideologic. În Mircea Nedelciu
cunoscut prozator al generației ’80, lite- acest fel „se agravează dicotomia artă mino-
ratura textuantă și literatura textualistă ritară/artă majoritară, are loc o proclamare a „Avangarda este cel mai bun exemplu pentru
semnifică două direcții, două „aspecte” ce nihilismului de către artiștii înșiși etc., etc.” (id.). subtila putere integratoare a sistemului. În pofida
privesc dezvoltarea literaturii moderne. Prin acestei puteri și datorită ei, de fiecare dată când
mijlocirea celei dintâi se intervenea constructiv Conștiința artistică, invocată acum de o operă literară autentică ajunge să capete exis-
în societate, în vreme ce grație celei de a doua Mircea Nedelciu, trebuie să se opună oricăror tență reală (adică reușește să aibă un public), ea
se evita marșandizarea artei. Datorită literaturii tentative de mercantilizare. În acest fel se des- cucerește această existență împotriva civilizației
textuante promovate de optzeciști, prin inter- chide o nouă discuție despre avangardă. Artiștii determinate de modul de producție capitalist”.
venția constructivă în societate erau eludate înșiși vor instrumenta „proclamarea nihilismu- (op. cit.). Ca să înțelegem încotro țintea Mircea
formulele oficiale ale realismului neoprolet- lui” ca „o reacție la comercilizarea artei, o reacție Nedelciu este de ajuns să înlocuim „modul de
cultist (re)lansat prin tezele ceaușiste din iulie a creatorilor și ea se manifestă, de obicei, sub producție capitalist” cu „sistemul de propa-
1971; combătea concomitent limba de lemn a forma artei de avangardă” (s. m, I. L.). Artiștii gandă comunist”. Ambele păreau și chiar erau
activiștilor și a documentelor de partid, a presei de avangardă sunt în general nihiliști, pretinde (vremelnic!) obiective și imparabile. Important
comuniste în ansamblu. Sub aceste aspecte Mircea Nedelciu, fiindcă resping „arta tradiți- era să păcălești vigilența paznicilor „democrației
putem vorbi de noutatea literaturii optzeciste onală” și „valorile clasicizate ale acesteia”, ca o populare”. De altminteri, în epocă circula și o
și, în același timp, de caracterul ei subversiv. reacție spontană, firească, legitimă chiar. Con- butadă amară care dădea de înțeles că propa-
Totodată se poate vorbi și despre funcția ei pro- testările avangardiste sunt, de regulă, violente și ganda comunistă, o demagogie la zi, înlocuia
filactică și, cu siguranță, se înțelege de ce. Drept clamoroase, ostentative și spectaculare, pentru chiar și modul de producție socialist, pentru că
pentru care scriitorii optzeciști, în primul rând că emană, după zicerea suprarealistului Antonin realitățile întunecate ale epocii, în primul rând
prozatorii, propuneau noi metode de a scrie, Artaud, dintr-un certain état de fureur. Desigur, sărăcia și criza de subproducție, erau ocultate,
adică noi tehnici literare. Pentru întâia oară avangardele de la începutul secolului al XX-lea, ba chiar substituite, prin cuvintele sforăitoare ale
literatura era privită, abordată și produsă ca ele mai întâi, au urmărit cu tot dinadinsul să propagandei de partid. Era suficient ca dictatorul
text și nicidecum ca operă literară. Libertatea facă furori într-o continuă stare furibundă. Ceaușescu să vorbească în vreo cuvântare despre
de creație asumată în pofida rețetelor ideolo- Avangardiștii mai pretind că vor practica o artă „marile realizări ale oamenilor muncii”, în bună
gice, procesarea textuantă a scriiturii, noile revoluționară, că vor înfăptui o bulversare efec- parte existente doar în rapoarte și statistici, că
stiluri și structuri incitau, la urma urmei, la tiv revoluționară în artă, drept pentru care unii presa și propaganda le consfințeau ca niște reali-
ignorarea sau la spargerea unor canoane, a au crezut că sunt capabili să inventeze chiar o tăți benefice! Ca într-un act magic, cuvântul era
unor principii de estetică învechite de decenii artă a revoluției. Suprarealiștii francezi au visat învestit cu puteri supranaturale: cu alte cuvinte,
și chiar de secole. De aceea Mircea Nedelciu la o atare revoluție, au visat chiar la un om nou, dacă primul om al regimului decreta că trebuia
este îndreptățit să vorbească despre literatura înnoit spiritual, la a cărui formare rațiunea și realizat cutare obiectiv, era ca și când acesta se
textuantă ca despre o mișcare de avangardă, iraționalul, conștiința și inconștientul, spiritul și îndeplinise și era raportat ca atare!
o literatură „total refractară la relațiile de tip diurn și cel nocturn erau apelate să conlucreze.
mercantil”. Aici „mercantil” trebuie citit ca S-a ajuns chiar la unele apropieri, eronate însă, Prin pulverizarea a numeroase cutume
„aservit” sau „maculat politic și ideologic”. În între suprarealism și marxism, între revolu- și canoane literatura optzecistă a devenit o
sistemul socialist ceaușist mercantilizarea/mar- ționarea gândirii și revoluția proletară, dar literatură eminamente deschisă, pretabilă la
șandizarea însemna ideologizare și politizare. suprarealismul urmărea edificarea omului o multitudine indefinită de experimente. Pe
Precaut, Mircea Nedelciu aduce în discuție și complet, întreg, în timp ce marxismul urmărea aceste căi se putea interveni constructiv în
o excludere automată a acestei literaturi de la totalitatea, imperiul mondial și sfârșitul fericit al societate, creându-se o literatură textuantă care
masa succesului, a existenței vii, ea fiind pân- istoriei. Suprarealismul se dezvolta ascensional, punea în valoare limbaje multiple și crea stiluri
dită de riscul aneantizării „(prin nemultiplicare pe verticală, pe câtă vreme marxismul evolua noi, care oferea noi formule literare cu statut de
tipografică, prin refuzul altor posibilități de liniar, pe orizontală. Suprarealiștii notorii din produse liber „fabricate” și promovate. Litera-
difuzare etc.)”. Altfel spus, ea putea să intre sub tinerețe, cei mai cunoscuți fiind Louis Aragon tura optzecistă a consacrat, în felul ei, privind
incidența cenzurii regimului de tristă amintire. și Paul Éluard, au „dezertat” în tabăra stângii singură către sine, conceptul de opera aperta
comuniste devenind cu totul altceva decât fuse- al lui Umberto Eco. ■
Așadar, dacă literatura va fi acceptat com- seră în acea juvenilă „stare de furie”.
promisul marșandizării ori al politizării ea se
va fi pervertit și va fi pervertit în consecință și În sfârșit, dacă Mircea Nedelciu se gândea
sensibilitatea receptorilor, în cel mai bun caz va la o avangardă, care să facă opoziție, între
fi fiind o literatură „banală și depersonalizată”; altele, la comercializarea artei, în subsidiar el
în acest mod ea va contribui, din nenorocire, avea în vedere o literatură neaservită ideolo-
„la deformarea și degradarea gustului consuma- giei comuniste, care să nu fie transmisă, pusă
torului, care, izolat în acest impas, nu mai este în circulație, prin cvasigeneralizata limbă de
capabil pe viitor să stabilească o relație estetică lemn. Tocmai în acest fel literatura optzecistă
de receptare cu nicio operă de artă autentică”. a putut fi o literatură de avangardă. Pe deasu-
Nedelciu făcea astfel de aserțiuni în Prefață la pra, protagoniștii acestei literaturi pulverizau
Tratament fabulatoriu. Era acesta și unul din canoanele și alegeau drept „teze” noile lor
modurile de manipulare întrebuințate întru concepții teoretice și metodologice de a scrie.
„formarea omului nou”. „Omul nou” urma să Acestea erau dezvoltate, absorbite în propriile
fie (și chiar a fost!) lipsit de discernământ critic, texte, erau „literaturizate”. O avangardă subtilă,
interzis de la valorile autentice, gata mereu să aproape o avangardă de... catifea, atâta timp
ingurgiteze hapurile propagandistice servite de cât ea nu a stârnit interdicțiile, amputările și
slujitorii regimului. Prin urmare arta nu trebuia opoziția deschisă ale cerberilor ideologici și
cenzorilor comuniști.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 9

Emanuel D.

Pe culmile lucidității FLORESCU

Citez dintr-un filosof celebru al secolului al sorții. Iar un obstacol insurmontabil în acest a sinuciderii. Întrucât nimic nu justifică viața
XX: fiecare om poartă nu numai viața sens îl reprezintă chiar idealul perfecțiunii, pe iar moartea este singura certitudine a vieții,
sa, ci și moartea sa. Nu, nu l-am citat care singur și l-a fixat ca reper canonic, dar care gestul sinuciderii i se pare unul absolut firesc
pe Heidegger, deși a susținut și el o viziune se dovedește realmente unul utopic. Motive de-a și chiar rezonabil. Sinuciderea implică con-
similară și a fost indubitabil unul dintre cei aspira la o nemurire calitativ superioară, ar avea știința de sine, singurătatea, curajul, orgoliul
mai reprezentativi filosofi ai secolului trecut, totuși destule! Ele derivă tocmai din natura și luciditatea. Ea presupune o anumită dem-
ci pe contemporanul lui și conaționalul nostru, pervertită a omului și din felul precar al exis- nitate în fața morții, în care omul își asumă
scepticul, disperatul, dar și lucidul gândi- tenței lui. Aruncat fără voia lui într-o existență rolul principal de judecător iar Dumnezeu îl
tor Emil Cioran. A fost atât de sceptic până efemeră, limitată, dar plină de suferință, omul joacă doar pe cel secundar de martor ideal. În
acolo că s-a autointitulat scepticul de serviciu imperfect se consideră fatalmente prizonierul sinucidere este un plus de libertate, căci omul
al unei lumi în declin, a fost atât de disperat unui destin implacabil și irevocabil, care-l aduce se crede astfel stăpân măcar pe moartea lui. Și
de natura vieții și de iminența totuși, ideea de a exista este o ispită prea mare
morții, încât a scris Pe culmile efectiv pe culmile disperării. pentru omul muritor, și-n consecință, ispita de
disperării (1934), dar s-a dove- Cioran își asumă lucid a exista este păcatul pe care și-l asumă voluntar
dit și foarte lucid, tocmai pentru și integral. Deși în lume suferința este absolută
că și-a argumentat în mod dis- viața suferindă și fragilă ce îi și-l afectează esențialmente pe om, deține însă
cursiv scepticismul minții și este hărăzită, dar nu o aprobă avantajul că doar ea îl poate schimba cu adevă-
disperarea inimii. Și tot asemeni resemnat ori obedient. Dim- rat în mod radical și-n scop purificator.
lui Heidegger, nu a perceput potrivă, se revoltă cu aceeași
moartea ca pe un fenomen ce disperare patologică și se ceartă În aceste condiții, cultivarea metodică a
survine fatidic doar la sfârșitul cutezător cu divinitatea discre- scepticismului constituie o soluție potențială
vieții, ci ca o prezență metafizică ționară și cu apologeții ei naivi. de care se agață cu fervoare, chiar dacă riscă
permanentă în destinul omului Însă fără vreo șansă reală de a-și să fie o cenzură însușită rațional. Scepticismul
și în evoluția vieții lui. Moartea ameliora destinul detestabil, de luminează drumul lucidității, care este atât o
ar fi astfel o fidelă companioană vreme ce nu-și poate schimba gândire ce nu se lasă târâtă, coruptă ori mani-
a vieții, după cum viața ar fi o natura! Omul este un simplu pulată, cât și o atitudine salutară în contextul
tacită complice a morții. obiect gânditor și vizionar, dar dramatic al unei existențe tragice. Prin practi-
chinuit de propria existență în carea lucidității se poate ajunge la cunoașterea
În această sceptică para- care oscilează ineluctabil între ultimă, și-n acest fel luciditatea devine ea însăși
digmă filosofică, omul poate muri figurativ de neputința manifestă și accepta- o mistică fără absolut. O fi poate o nebunie a
mai multe ori în viață și din mai multe motive rea reticentă. A fi om înseamnă a te identifica vieții și a gândirii filosofice, dar o existență care
subiective. Simt că mor de singurătate, de iubire, ineluctabil cu fenomenul ignobil al căderii și nu ascunde o mare nebunie, n-are nicio valoare!
de disperare, de ură și de tot ce lumea asta îmi cu consecința incomodă a suferinței. A fi om Omul contemporan trebuie să depășească faza
poate oferi, se confesa lucidul filosof în volumul este realmente o povară, de vreme ce omul se normală a scepticismului, pentru a ajunge la
interbelic menționat. Un apogeu al disperă- dovedește o experiență ratată și un veritabil eșec luciditatea prin care poate să-și înțeleagă
rii resimțite într-o existență cam absurdă l-a existențial. propria condiție existențială și să și-o asume
constituit paradoxul iubirii vieții și morții În atare condiții pesimiste, individul uman conștient, pentru a putea înfrunta cu demni-
în același timp și-n egală măsură, exprimat nu mai este considerat o valoare în sine, o încu- tate moartea cea iminentă. Trebuie să ajungă
subtil în paginile volumului: vreau să mor, dar nunare a creației divine sau un zenit a evoluției deci la un apogeu al lucidității minții. Dar acest
îmi pare rău că vreau să mor! Disperarea lui naturale, ci doar un pion insignifiant pe tabla de salt psihologic este posibil numai dacă se reali-
acută l-a determinat să mărturisească că nu șah a lumii impasibile. Faptul că exist dovedește zează de pe culmile disperării inimii! ■
mai nutrea nici măcar speranța unei morți că lumea n-are nici un sens, asertează aforistic,
imediate. Și avea dreptate să fie sceptic cu imi- enigmatic și paradoxal filosoful de la Rășinari. Revista și Editura
nența morții la doar 23 de ani! Disperarea lui De ce ar conta și la ce ar folosi existența indi-
mult prea timpurie s-a cronicizat în timp și viduală unică, meteorică, precară și minusculă Scrisul Românesc
l-a bântuit inexorabil până la vârsta de 84 de în infinitatea spațiului și-n eternitatea timpului?
ani, când s-a petrecut unica întâlnire reală cu Interogația lui filosofică se adresează omului CONCURS DE DEBUT
moartea. Și-a purtat atunci moartea, așa cum contemporan, care este sfâșiat de conflictul Se adresează celor care nu au împlinit 35 de
își purtase și viața. Cu disperarea omului ce ar lăuntric între dorințele abstracte și realizările ani și nu au debutat publicistic sau în volum.
vrea instinctiv să mai trăiască, cu scepticismul concrete sau între așteptările optimiste și per- Concursul se desfășoară în următoarele sec-
filosofului conștient de absurditatea existenței spectivele realiste. Angoasa lui congenitală, țiuni: poezie, proză, teatru, eseu. Lucrările vor fi
și cu luciditatea înțeleptului care nu se teme amplificată și de trauma rezultată în urma semnate cu un motto, care se va regăsi, de aseme-
de fiorii unei morți ce-i pune capăt disperării acestui conflict etic intern, se manifestă printr-o nea, și pe un plic închis atașat manuscrisului. El
morbide. frământare abisală a ființei sale și o permanentă va cuprinde numele și prenumele concurentului,
răscolire a sinelui bulversat, care caută disperat data de naștere, adresa, numărul de telefon și pre-
Încă cu șase decenii în urmă, în același soluții de ieșire din criza existențială acută.
volum de debut, afirmase că frica de moarte Pentru Cioran, rațiunea umană, cultura miile obținute la alte concursuri literare.
îl determină pe om să umble după eternitate diversificată a omului unic sau spiritualitatea Manuscrisele vor fi trimise,
sau să-și dorească himerica nemurire. Or, ce lui complexă nu reprezintă niște soluții perti-
argumente ar avea omul pentru ca să viseze la nente și eficiente, căci viața și spiritul se află până la data de 1 sept. 2020, pe adresa:
concretizarea unui asemenea deziderat existen- pe poziții aproape antagonice. Câtă singură- Revista – Editura Scrisul Românesc,
țial? Că după alungarea din Paradis, omul nu se tate trebuie pentru a avea spirit! Câtă moarte
mai poate ridica de la statutul de subordonat în viață și câte focuri lăuntrice! O rezolvare mai str. C. Brâncuși, nr. 24, Craiova.
al destinului sau din postura ingrată de învins convenabilă i se pare ideea aparent morbidă Un juriu alcătuit din critici și istorici literari
va acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune.

Relații suplimentare se pot obține la:
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

10 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Cronică
literară

Horia Un Blaga postmodern
DULVAC

Lucian Blaga’s life began and ended in și subversiv *
two emblematic silences. Iată cum își
începe Andrei Codrescu introducerea fel de Blaga postmodern și subversiv. Merita să farmecul cu totul special al acestei întâlniri în
la traducerea* sa din marele poet și creator de fie dus în direcția asta, nu doar în groapa națio- actualitate a poeticii blagiene cu în prezentul?
școală filosofică. nalistă, spre care părea că era îndreptat.
O altă mirare este eliberarea resurselor de
Prima tăcere este deja cunoscuta muțenie (cu Nu doar demersul încântă ci și un soi de reconstituire a sacrului. O reconfigurare pe
perplexități metafizice) a lui Blaga − cel născut combustie care se produce la rescrierea de coordonatele alterității, a poeticilor moderne,
„mut ca o lebădă”. Sau, cum cita Andrei Codrescu către traducător (continui să cred că un tra- dându-i (sacrului) o nouă viață și eliberându-l
(în ipostaza unui Horus inițiat, conducându-ne ducător adevărat este cel aflat în fel privat la de sub tirania limbajelor redundante și a tradi-
în lumile de dincolo, ca să stăm de taină cu Blaga, înălțimea autorului) a versurilor blagiene. Ele ționalismelor opace.
ca într-un excurs din Cartea tibetană a morților) par a se recompune prin incantația aproape
din Chronicle and Song of My Years, pentru citito- re-esențializată, într-un soi de confesiune Introducerea, dosarul bibliografic și siste-
rul american: „I began speaking in full sentences… metafizicizist-cotidiană. (Tăcerea de care matica demersului fac din cartea de față un
Ashamed, I held my hand over my eyes, and spoke. Andrei Codrescu pomenea vehicul de cunoaștere competent, sigur și auto-
From under the eaves of my fingers and hand, with la debutul Introducerii este
wich I was still defending myself from the world, de facto respectată.) rizat pentru publicul american, iar
my voice came whole, drop by drop.” din Blaga un nou/viu prieten.
Blaga este viu, a fost tot
Cea de-a doua tăcere este una sovietic-gla- timpul cu tine, prezent, cu Practic, Andrei Codrescu a rea-
cială: „In 1949, after the Communist takeover precaritățile timpurilor, lizat o selecție, făcând să renască în
of Romania, Lucian Blaga, one of Romanian partener al noului cotidian. noua lor emoție și în nouă limbă,
distinguished poets, was once more forced into poemele lui Blaga din întreaga sa
silence.” (Un fel de regressus ad uterum nu doar Însuși titlul In prise of perioadă creativă, de la Poemele
al ființei naționale, ci și al celei individuale, Sleep (Lauda somnului), luminii (Poems of Light), 1919, The
cum sugerează Blaga, pentru supraviețuire.) anunță un soi de esențiali- Footprints of The Prophet (Pașii pro-
tate a formei (reconstruită fetului), 1921, IN the Great Passing
Să îl citești pe Blaga în traducerea lui Andrei paradoxal în noii termeni ai (În marea trecere) 1924, In Praise of
Codrescu e un demers care uluiește simultan prin deconstrucției și libertății). Sleep (Lauda somnului), 1929, On
mai multe lucruri. Este o fuziune a unor lumi care O piesă îndelung finisată, The Great Water Divide (La cum-
prin simpla lor contopire provoacă încântare. eliberată de redundanțe și păna apelor) 1933, At the Court of
de aceea aptă de zboruri, ca Yearning (La curțile dorului) 1938,
Blaga cel esențialist, în pericol de a deveni formele lui Brâncuși. The Unsuspected Stair (New Verse)
subiect de parastas, vetust sau ușor sclerotic, se Nebănuitele repte, 1943. ■
arată a fi, în traducerea lui Andrei Codrescu, Capacitatea lui Andrei Codrescu de a
un vehicul prietenos cu libertatea și cotidianul. transforma în substanță credibilă tot ce atinge * In Praise of Sleep, Selected Poems of Lucian
poetic e probată de la Introduction (unde evo- Blaga, translation and with an Introduction by Andrei
Vocea lui Blaga este preluată cu aplomb, luează un traducător și îngrijitor de ediție Codrescu, Black Widow Press, 2019, Boston.
într-o tehnică proprie, atent inițiată dar și expresiv, competent și concis) până la struc-
deconstructivistă. Cum este posibil așa ceva? tura volumului și desigur excelentele traduceri. *O versiune originală a acestei traduceri a fost
Traducători ca Andrei Codrescu o pot face. Un Cum ai putea rămâne insensibil, chiar dacă nu publicată cu câteva luni înainte de colapsul regimului
ești un cunoscător rafinat al limbii engleze, la comunist: At the Court of Yearning: Poems by Lucian
Blaga (La curțile dorului, poeme de Lucian Blaga),
Ohio State University Press, 1989.)

Cărţi primite la redacţie 

• Corneliu Baba, Confesiuni și Jurnale. Vol. I: 1944-1965, Ediție îngrijită de Maria Muscalu Andrei Codrescu la Colocviile „Scrisul Românesc” cu tema
Albani, Ed. Muzeul Național de Artă al României, București, 2018, 272 p. „Avangarda și avangardismul” alături de Carmen Firan,
• Mircea Daneliuc, Sfumato, Ed. Polirom, Iași, 2019, 208 p. Dumitru Radu Popescu, Florea Firan și Gabriel Coșoveanu.
• ***, De-a lungul, latul și-n înaltul lumilor lui D. R. Popa, Coordonator Călin-Andrei
Mihăilescu, Ed. Muzeul Literaturii Române, București, 2019, 280 p. Sala oglinzilor a Muzeului de Artă din Craiova, 2016
• Doina Ruști, Homeric, Ed. Polirom, Iași, 2019, 336 p.
• Ion Chichea, Universul și viața de la alfa la omega, Ed. Alma, Craiova, 2018, 416 p.
• Bernard Minier, Înghețat. Traducere de Diana-Alina Ene, Ed. Trei, București, 2019, 528 p.
• Bolesław Leśmian, Aventurile lui Sindbad Marinarul, Traducere din polonă de Con-
stantin Geambașu, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018, 240 p.
• Toma Rădulescu, Ștefan Ciuceanu: un profesor pentru eternitate, Ed. Institutul Național
pentru Studii Totalitarismului, București, 2019, 564 p.
• Janusz Korczak, Cum iubești un copil. Dreptul copi-
lului la respect, Traducere din polonă de Vasile Moga,
Ed. Curtea Veche Publishing, București, 2019, 454 p.
• Alexandru Ecovoiu, Ambitus, Ed. Polirom, Iași,
2018, 248 p.
• Rodica Lăzărescu, Zigzag printre reviste, Ed. Semne,
București, 2019, 272 p.
• Iulian Tănase, Dumneziac, Ed. Curtea Veche
Publishing, București, 2019, 110 p.
• Dan Duțescu, O mare de iubire... Poezii, Ed. M.
Duțescu, Craiova, 2018, 70 p.
• Laurențiu Ion, Corporația norilor, Ed. Curtea Veche
Publishing, București, 2019, 80 p.

Cronică Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 11
literară

Blestemul Gabriela
nemuritului RUSU-PĂSĂRIN
Alexandru Ecovoiu este scriitorul care
se confruntă cu sine și cu tendințele în definitiv, cine l-a făcut, dacă nu tot Domnul?” poate fugi din veșnicie? Fiecare personaj trece
curentelor literare pentru a impune „Socotind însă că Domnul făcea tot, lumea pe prin stări contradictorii: exuberanța sub semnul
un stil narativ nonconformist, în răspăr cu care o zidise părea pornită de la două capete, nemuririi și disperarea captivității într-un trup
tot ceea ce s-ar numi normalitate în derularea unul aflat în cer, altul, în iad. Iar pământul prins îmbătrânit, golit de sentimente într-un timp
unei povești cu final dorit benefic. De aceea, la mijloc, înnodat înfășurat, fără scăpare; doar suspendat. Este, sintetic spus, un Eden al păca-
scrierile sale au suscitat controverse, iar critica când avea să se rupă de tot ața lumii avea să se tului, în care bucuria se degradează și ancorează
literară l-a încadrat în postmodernism, adept termine și cu blestematul bob de lut, pulbere îi în întunericul disperării. Ambitus nu este seni-
al noului roman francez. Temele romanelor și era dat să ajungă. Sau poate bobul era singurul nătatea sunetelor celeste, este tăcerea hidosului,
nuvelelor sale au trimis lectorul într-un uni- loc ce avea să dăinuiască de-a pururi, vegheat emblem a anormalității. Teluricul și celestul se
vers al tenebrelor, misterelor, fantasticului de și de Domnul și de diavol”. Este poate viziunea vor a fi unite de personaje damnate la nenurire,
tip insidios, încât potențialitatea simbolică a bogomilică la care face trimitere scriitorul, sau o nemurire în sens negative, maleficul trăind în
textelor a funcționat la primul nivel de recep- poate convingerea din mentalitatea tradițională fiecare personaj camuflat în derizoriul unei vieți
tare. Romanul Ambitus (Ed. Polirom, 2018) se populară românească: în bobul de grâu se vede ce nu se sfârșește, dar nici nu este trăită.
încadrează în acest curent pe care scriitorul și chipul lui Dumnezeu.
l-a impus respectând rigorile unei scheme ce Tendința demitizării, controversele pe care le
revendică fantasticul la granița cu miraculosul. Și poate cea mai îngrozitoare imagine pe ridică unele pasaje biblice îl determină pe autor
care o conturează cu subtilitate și persuasiune să ancoreze într-un univers „pe dos”, accentu-
Încremenirea timpului și tentativele de ieșire autorul este cea a muririi sufletului și nu a tru- ând latura umană a lui Iisus și tentația păcatului
din timp reprezintă polii axei narative, pendu- pului. Vergonii erau schelete nemurinde, trupuri originar. Este reliefată astfel criza religioasă din
larea între aceste ținte reprezentând tribulațiile golite de sentimente. Fantasticul este motivat lumea contemporană, care desacralizează cre-
interioare ale eroilor romanului, eroi cu statut prin natura poveștii: „noi trăim într-un basm”. dința și atributele divine ale lui Cristos. Este
parabolic, cu nume simbolice, cu profiluri ce tocmai ideea care generează micronucleele nara-
invocă hidoșenia sau doar anormalitatea evi- Leit-motivul romanului este însă de tive, în care Alexandru Ecovoiu excelează. După
dentă. Localitatea Verger, unde se derulează remarcat: Adam și Eva trecuseră prin timp apariția romanului Sigma i s-au adus autorului
acțiunea romanului, este blestemată, poartă nepreocupați de durată. Acesta este timpul și multe imputări din partea Bisericii Ortodoxe
stigmatul unui șir de interdicții și fracturi în spațiul edenic, cel despovărat de timp. Sora Române, pentru că personajul Mentorul crește
normalitate, vergonii sunt oameni ce nu mai Irma va rupe lanțul timpului, va trece granița doi Iisuși pentru a dovedi neputința Învierii,
mor. Acesta este blestemul și, la început, exube- fantasticului și va naște un prunc. Viața își reia precum și existența unui frate geamăn al său.
ranța aflării unui asemenea atribut al locului i-a ciclul. „Ambitus interzis. Prinși în tăcere”, între
determinat să considere timpul prezent etern o sunetele grave și cele celeste, Irma și Tiger, Miza romanului Sigma o reprezintă citatul
binecuvântare. Numai că prezentul încremenit cel născut nu din femeia și care avea un glas din Biblie „Eu, Eu sunt Domnul și în afară de
ca timp nu a însemnat și rămânerea în tinerețe de contratenor, vor avea o fiică, pe care o vor mine nu este niciun Mântuitor” (Isaia 43, 11).
a localnicilor. Cronos e încremenit, dar oamenii numi Isusa. Și de aici derivă controversele reli- Dumnezeu este Unul, singurul de origine pur
îmbătrânesc, ceea ce va atrage hidoșenia vârstei gioase, iar Alexandru Ecovoiu va scrie poveste divină, iar Iisus și apostolii săi sunt predispuși
marcate de imposibilitatea ieșirii din timpul în maniera mise-en scène a noului roman fran- și expuși păcătuirii prin datul lor omenesc.
îmbătrânit. Nu se mai nasc prunci, oamenii îmbă- cez. Sfânta Treime se presupune că este Pătrime,
trânesc și nu mor. Este o consumare a materiei în pământul nu era rotund, ci pătrat, Dumnezeu Acestei teme i se alătură atmosfera fantastic
timp ce sentimentele se degradează, se instalează are doi Fii. Toate aceste detalii conduc din nou pentru a crea un plus de neverosimil și a intro-
panica și disperarea, că vor asista la degradarea în zona stranietății, a încălcării normelor și cre- duce îndoiala. o puternică explozie la schitul
fizică și la neputința de a ieși din timpul încreme- dințelor religioase. Timpul fusese suspendat. Iar Vergo. Într-o lume a haosului, unde nemurirea
nit și din spațiul blestemat. Timpul nemurii are în subsidiarul poveștii construită pe micronu- devine o dramă, se produce o deflagrație care va
aura inevitabilei putreziciuni, oamenii rămâneau clei narative având în centru fiecare un personaj culmina cu spargerea tuturor vitraliilor. Călu-
fără puteri, „umbrele umbrelor”. straniu sau cel puțin anormal fizionomic sau gărița Irma va găsi un copil de trei ani lipsit de
comportamental, persistă o întrebare-cheie: se ombilic și, prin prisma acestui detaliu nu exclude
„Proiecția nefericitului în timp” este sin- ipoteza ca această ființă însemnată să fie o repre-
gura certitudine a unui timp în afara timpului. zentare sau un mesager al diavolului. Din acel
Și totuși: „Anul era timpul unei rotiri complete moment timpul s-a oprit în loc pentru comuni-
a Cosmosului în jurul lui Dumnezeu”. Timpul tatea din Vergo, care va primi darul nemuririi.
trăit este un timp satanic, un al patrulea anotimp,
unul diavolesc, un timp negru-beznă, înțepenit, Autorul creează un univers de fantasme,
fără curgere. Lumea aceasta era definită de „con- unde timpul încremenește, iar umanul se degra-
tracultură”, „bulversa un trecut tot mai estompat. dează. Perspectiva polifonică produce efecte
Disipat de un șoc temporal. Un viitor aburit la lectură, lectorul fiind tentat să urmărească
cuprindea necuprinsul. Lipsea condiția sine firul narativ al destinului unui personaj. Teh-
qua non: moartea”. Este un spațiu labirint, unde nica folosită îl deturnează însă de la parcursul
străinii nu erau primiți, iar cei ce ieșeau mureau. diachronic și lasă loc tentației de a prelua un alt
Doritul fără timp avea bucuria nemuritului. nucleu narativ în speranța deslușirii mesajului.
Singura perspectivă ce se putea defini era cea
egocentristă: „Eu sunt timpul. Blestemul asupra Ambitus Rămâne romanul contrastelor:
localității Verger era datorat lui Tiger cel ce nu „O spaimă ce tot creștea veselă îi cuprindea
era născut din femeie.” De aici autorul introduce pe mai toți vergonii. (…) Timpul nu avea
gradual mai multe elemente ce țin de fantastic, doar lungime, ajunsese să aibă și lățime, chiar
personajul devine grotesc, născut din necu- și adâncime, o groapă din care nu puteai ieși
noscut într-un timp satanic. Întrebarea care va pentru a putea vedea ce e cu adevărat în afară”.
genera continuarea grotescului era „Pe Diavol, O lume cu „înmormântați de vii”, cu fantasme
și spaime care generează criza eternității. Un
roman despre ambitus și abîme, despre criza
identității și credința religioasă într-o lume la
granița cu nefericirea eternității. ■

12 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Cronică literară

Oana Un thriller de iarnă
BĂLUICĂ și o iarnă ca un thriller

Numele lui Bernard Minier nu este Fără a dezvălui mai mult din trama roma- atipic, preocupat în mod evident de concepția
foarte cunoscut publicului din nului, pentru a nu declanșa un efect de spoiler, artistică, nu doar de livrarea unei trame bine
România, având în vedere că, deși în trebuie spus că lectorul nu ar trebui să se aștepte construite.
țara natală este supranumit „Stephen King al la un tipic roman de factură thriller: Bernard
Franței”, în România, romanul său – publicat Miner posedă ample cunoștințe de psihiatrie, De altfel, de importanță cardinală sunt și
în 2011 – doar ce a fost tradus. Înghețat (Ed. probabil, ca urmare a unui efort autodidact, subiectele pe care scriitorul francez le aduce
Trei, 2019) este un thriller pasionant, incitant, dar și cunoștințe filologice, iar subtilitățile și în discuție, toate corelate, firește, cu acțiu-
perfect pentru temperaturile aspre de iarnă intertextualitățile inserate cu grijă în cuprinsul nea care începe să se desfășoare odată cu
care se anunță deja. Minier a lucrat mulți ani narațiunii fac deliciul lectorilor specializați. A anchetarea omorului calului. În momentul în
ca inspector vamal, iar prezentul volum este nu se înțelege, de altfel, că neofiții nu se pot care primește acest caz, Servaz este profund
chiar romanul său de debut. Cu toate acestea, bucura de spectacolul narativ, însă este ade- implicat într-un alt caz, pe marginea căruia
trebuie subliniat de la bun început că Înghețat vărat că depistarea unora dintre formule sau meditează și care lectorului îi este livrat fără
este ferit de toate stângăciile sau amatorismele a certelor intertextualități necesită anumite ca acesta să constituie vreo legătură cu ceea ce
(de înțeles, de altfel) unei scrieri inițiale, el se cunoștințe specializate. Însăși figura coman- se întâmplă ulterior, dar care, prin interme-
constituie într-un debut extrem de matur, bine dantului de poliție este anacronică și bizară, dar diul unei voci empatice și profund angrenate
articulat și coagulat, care se revendică de la în același timp, extrem de umoristică: empa- social ajunge să realizeze un tablou tragic al
atmosfera și trama romanului noir, însă reu- tică, puternic ancorată în considerente etice evenimentelor cotidiene din perspectiva pau-
șește să evite schematismul și clișeizarea tramei și bine racordată la cercetările actuale, figura perizării, a detașării emoționale a tinerilor și
sau a resorturilor narative. Punctat pe alocuri comandantului, care obișnuiește să citeze în a lipsei de solidaritate în interiorul societății.
cu mostre superbe și subtile de umor, atât de latină diverse observații și formule, captivează În aceeași măsură, ancheta asupra calului îl
limbaj, cât și de situație, romanul captivează de la început, dar, concomitent, oferă și o notă
încă de la primele pagini și, chiar dacă, inițial, de neverosimil, asociată cu timpul și spațiul conduce pe Servaz la anumite
trama pare una voit epatantă și cumva ridicolă, desfășurării acțiunii. Cititorul român nu va lăsa indicii asupra unor cazuri
dezvoltarea ulterioară a punctelor narative for- să-i scape, chiar și involuntar, câteva hohote de conectate și interconectate, ce
jează o atmosferă apăsătoare, terifiantă și plină râs la propozițiile enunțate cu emfază de Servaz vizează problematici precum
de suspans în mintea lectorului – aficionado al într-o limbă moartă, obișnuit fiind cu o autori- violul, sinuciderea, corupția și
genului sau nu. tate polițienească ceva mai nerafinată stilistic. responsabilitatea. Sunt teme cu
o profundă încărcătură emo-
Incipitul acțiunii derulează o imagine gro- Ceea ce conferă o lectură cu atât mai inci- țională, dar pe care Minier
tescă, surprinsă într-o vale a munților Pirinei, tantă a romanului este însă atmosfera pe care reușește să le managerieze
unde, la uzina hidroelectrică din Arruns, la Bernard Miner reușește să o creeze cu migală excepțional, astfel încât ele nu
2000 de metri altitudine, lucrează în fiecare și rafinament: descrierile Pirineilor și ale pei- par niciodată forțate, epatante
iarnă, timp de patru săptămâni, mai mulți sajelor din împrejurimi, dominate în mod sau deplasate în raport cu trama
muncitori, pentru a efectua lucrări de repa- continuu de o senzație acută de frig, ce tran- narativă. Mai mult, pe alocuri,
rații și întreținere. În dimineața derulării scende construcția livrescă și se insinuează vocea auctorială livrează și o
acțiunii, un tablou inimaginabil întrerupe treptat în realitatea fizică, elementele de stra- inserție de mici pledoarii per-
însă schematismul și obișnuința cotidiană, niu, introduse prin personalitățile personajelor sonale ce vizează pauperizarea, lipsa unor
odată ce trei muncitori descoperă cadavrul centrale, care sunt suspecte prin însăși decizi- mijloace concrete de ajutorare a persoanelor
decapitat al unui cal. În același timp, centrul ile pe care ajung să le ia, explicațiile riguroase aflate într-o situație cu multipli factori de risc,
psihiatric de maximă securitate, care func- pe marginea unor practici psihiatrice lipsite violența împotriva femeilor, însă reușește să
ționează în vale, își primește noua angajată: în mod fundamental de etică deontologică, stabilească un liant narativ complex în jurul
psihologul Diane Berg. Institutul de psihiatrie, profundele cunoștințe despre medicamenta- tuturor acestor elemente, determinând lectorul
ce adăpostește unii dintre cei mai periculoși ție și comportament deviant și, nu în ultimul nu doar să citească cu obstinație, ci și să își
criminali, funcționează în valea Saint-Martin, rând, inserțiile subtile de piese muzicale con- ia pauzele necesare de meditație pe marginea
iar, de la început, tânăra se simte copleșită de temporane și destul de underground pentru unor subiecte de actualitate și care, din păcate,
acest decor minimalist, plin de alb și gheață cititorii neracordați la un astfel de climat nu sunt suficient de bine reprezentate sau rei-
al Pirineilor. Cazul calului îi este repartizat artistic reiterează personalitatea unui scriitor terate de mass-media.
comandantului de poliție Martin Servaz, care, Înghețat nu este un roman ușor de citit
deși intuiește că mintea care pusese la cale un (dimensiunea poate inhiba, de la bun început),
spectacol de un asemenea grotesc nu poate fi mai ales din perspectiva unor astfel de inserții,
decât una extrem de periculoasă, este totuși care inculcă o stare de anxietate și dezamăgire,
mirat de faptul că poliția trebuie să ancheteze însă, de la primele pagini, oferă cu prisosință
omorul unui animal, în condițiile în care cazuri mijloacele stilistice pentru continuarea lec-
reale de crimă sunt în continuă desfășurare și turii, odată depășită reticența inițială. Este,
anchetare. Din momentul în care preia însă probabil, unul dintre cele mai bune thrillere
ancheta asupra animalului, punctele focale ale pe care le-am citit în ultima vreme și este cu
narațiunii încep să se desfășoare cu o fluiditate atât mai impresionant faptul că se constituie
și naturalețe ce trădează profilul unui scriitor într-un roman de debut, așa cum mențio-
extrem de talentat, capabil să conducă și să ges- nam la începutul acestei cronici. Un astfel de
tioneze construcții narative de mare amploare roman îl recomandă pe Bernard Minier ca pe
și complexitate, construite pe multiple paliere una dintre vocile puternice ale genului și va
și în diferite registre. constitui, cu siguranță, o lectură mult așteptată
pentru pasionații genului. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 13

Nobelul 2019: Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

iarăși scandal...

Anticipam, mai bine cu un an în urmă, a cărui mamă era din Slovenia, și-a expus negare a genocidului sârb în Bosnia, stârnesc
la această rubrică faptul că Premiul în numeroase rânduri vederile naționaliste, antipatie la adresa lui. Handke e conștient de
Nobel pentru Literatură nu se va exprimând îndoieli asupra masacrului popu- asta și, într-un interviu, preconizează că nu va
decerna în 2018 din cauza unui mare scandal lației muslime în timpul războiului balcanic. lua niciodată Premiul Nobel pentru literatură
care implica și membri ai Academiei Suedeze, În contrast, Olga Tokarczuk a criticat frecvent din pricina poziției lui față de situația din fosta
forul ce conferă distincția supremă, între abu- naționalismul de extremă dreaptă din Polonia, Iugoslavie. În același an e selectat drept câști-
zuri sexuale și deturnări de fonduri... A fost o în asemenea măsură încât i s-a pus eticheta de gătorul prestigiosului premiu german Heinrich
mare lovitură pentru Academia suedeză și un „trădătoare”. Editorul ei polonez a angajat, la un Heine, care i se retrage însă sub oprobiul opi-
semnal de alarmă asupra credibilității și presti- moment dat, gărzi de corp care să o protejeze. niei publice. Iar în 2014, când i s-a decernat
giului în sine al Premiului Nobel. Au avut loc premiul internațional Ibsen, a fost întâmpinat
o serie de epurări, oricum pentru anul acesta, Peter Handke s-a născut în 1942 în sudul de protestatari care îl etichetau drept negațio-
când urmau să se decerneze ambele premii, Austriei. Atât tatăl lui biologic cât și cel vitreg nist al genocidului.
pentru 2018 și 2019, așteptările erau foarte au servit în Wehrmacht. După ce mama sa
înalte, așa încât scandalul anterior să rămână s-a sinucis, în 1971, a început să facă vizite În Statele Unite, faimoasa Ferrer, Strauss and
doar un accident izolat. sporadice în Iugoslavia. Parte din copilărie Giroux a publicat traducerile engleze ale operei
și-a petrecut-o în Berlinul plin de urmele răz- lui Peter Handke încă din 1970, începând cu
Iată că nu a fost tocmai așa. Nobelul pentru boiului, mai târziu s-a înscris la Facultate de colecția Kaspar and Other Plays, urmată un an
2019 a fost decernat controversatului scrii- Drept din Graz. Întrerupe însă studiile în 1965, mai târziu de romanul The Goalie’s Anxiety at the
tor austriac Peter Handke, cunoscut pentru după ce un editor acceptă să-i publice primul Penalty Kick. De atunci, FSG a publicat mai bine
orientarea sa de dreapta, cel ce a rostit o său roman, The Hornets. Scrie, de-a lungul de 15 cărți ale autorului austriac. „Handke este
incredibilă eulogie în 2006, la înmormântarea timpului, romane, eseuri, scenarii de film (cel unul dintre marii stiliști ai prozei germane, care
lui Slobodan Miloșevici, fostul președinte al mai cunoscut este cel pentru pelicula lui Wim și-a petrecut cariera explorând deopotrivă lumea
Iugoslaviei, judecat de Tribunalul Internați- Wenderers Wings of Desire), piese de teatru. naturală ca și pe aceea a conștiinței umane, cu o
onal pentru crime de război. Odată cu Peter Din 1990 se stabilește la Chaville, o suburbie precizie extraordinară, umor și curaj”, consideră
Handke, i s-a decernat suprema distincție și a Parisului. Critica literară i-a etichetat opera președintele FSG Jonathan Galassi.
poetei și prozatoarei poloneze Olga Tokarczuk, ca avangardă, dar el a insistat întotdeauna că
pentru anul 2018. Amândoi scriitorii, observă este un „scriitor clasic conservator”. Din opera Olga Tokarczuk s-a născut în 1962 la
„The New York Times”, sunt din centrul Euro- sa bogată, publicată original în germană, se Sulechow, în Polonia, din părinți profesori de
pei și cunoscuți pentru felul liber în care își distinge în special romanul A Sorrow Beyond școală. Tatăl ei era și bibliotecarul școlii, iar
exprimă ideile politice, adesea polarizate. Dar Dreams, aclamat unanim de critică și de citi- Olga petrecea ore de-a rândul în bibliotecă,
a fost premiul decernat lui Handke acela care tori, scriere bazată și inspirată de moartea făcând o veritabilă pasiune pentru literatură,
a stârnit mare vâlvă, nedumerire, incluzând și mamei sale. Michael Wood, recenzând cartea devorând cărțile din scoarță în scoarță. Mai
o rară reacție contrară a unei alte importante pentru „The New York Times”, în 1975, exclama târziu a studiat psihologia la Universitatea din
organizații literare, PEN America. „Suntem cu că este cea mai bună piesă de literatură con- Varșovia și a lucrat o vreme ca psiholog clinic,
totul bulversați de alegerea unui scriitor care temporană pe care a citit-o în mulți ani. Însă dar meseria asta parcă nu i se prea potrivea
și-a folosit autoritatea publică pentru a falsi- prietenia cu Slobodan Miloșevici, constanta și de altfel a și părăsit-o, cum spunea într-un
fica adevărul istoric și să ofere notorietate unor interviu, când a realizat faptul „că era cu mult
persoane vinovate de genocid, ca fostul pre- mai nevrotică decât proprii ei pacienți”... Prima
ședinte sârb Slobodan Miloșevici și liderului carte, un volum de poezii, a publicat-o în 1980,
sârb din Bosnia Radovan Karadzici” a declarat, dar succesul și marea popularitate i-a adus-o
din partea organizației, romanciera Jennifer primul roman, din 1993, The Journey of the
Egan, președintă la PEN America. Și a adă- Book-People, o ficțiune ale cărei personaje sunt
ugat: „Într-o perioadă în care recrudescența în căutarea unei cărți misterioase în munții
naționalismului, apariția liderilor autocrați și Pirinei, în Franța și Spania secolului al șapte-
răspândirea în lume a dezinformării domină sprezecelea. Cărții i s-a decernat premiul de
mapamondul, comunitatea literară merita ceva debut în roman de către Asociația Editorilor
mai bun decât Handke. Regretăm profund ale- Polonezi pentru anul 1993. Dar adevărata con-
gerea Comitetului Nobel pentru Literatură.” sacrare i-a adus-o al treilea roman al ei, publicat
pentru prima dată în 1996, Primeval and Other
Întrebat despre opțiunea Academiei pentru Times, care narează istoria de trei generații a
Peter Handke, Mats Mahn, membru al aca- unei familii poloneze, între 1914 și până la
demiei și secretarul ei permanent, a spus că începuturile Solidarității, în 1980. În 2018 ea
aceasta a fost bazată exclusiv pe argumente a devenit primul autor polonez care a câștigat
literare și estetice, adăugând că nu este în man- prestigiosul The Man Booker International Prize
datul academiei să balanseze calitățile literare pentru romanul Flights, care a fost tradus în
cu convingerile politice. engleză de către Jennifer Croft și publicat în Sta-
tele Unite în 2018, de către Riverhead. „Opera
Dacă premierea lui Handke a fost contes- ei e deopotrivă universală și foarte poloneză” a
tată și criticată în varii cercuri, vestea Premiului declarat traducătoarea ei americană.
Nobel pentru Olga Tokarczuk a fost primită cu
entuziasm de lumea literară: o romancieră care Ei, și uite așa, între controverse și scan-
experimentează într-o manieră foarte originală daluri, Haruki Murakami tot n-a luat (încă)
și o poetă iubită de cititorii polonezi și apreciată Premiul Nobel pentru Literatură. Poate mai
mult de critica literară. Peter Handke, austriac încolo, după ce se vor mai limpezi apele! ■

14 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Proză

Adrian Insula Continuare din nr. 9
SÂNGEORZAN
eu peste ocean? Mircea era cel înnebunit cu o brazdă sau să scoată un rând de cartofi.
După o lună mi-am luat inima-n dinți America… Aproape toți jucau cărți sau table cu șepcile
și am plecat să caut Insula Șarpelui și date pe ceafă. Stăteam în picioare și mă uitam
tot arhipelagul acela al trecutului care, — S-o luăm încet! Prea vrei să le știi pe la ei ca și cum n-am fi făcut parte din aceeași
fără să-l fi poftit, se ținuse scai după mine. Am toate din prima zi. Avem timp. Întâi trebuie să lume. Într-un fel nici nu făceam. A apărut
luat-o și pe mama, care murise cu patru ani rezolvi problema cu cenușa mamei tale și cu controlorul cu geanta lui de piele neagră și
în urmă, când mă vizitase la New York ultima casa pe care-ai moștenit-o. Până nu se pără- lucioasă, chipiul jerpelit și a privit cu blândețe
dată și care zăcea într-o urnă pe care îi promise- ginește și ea. ceata de navetiști încinși. Când i-am întins
sem s-o duc acasă și s-o așez lângă bunicii mei. biletul, s-a răstit la mine.
Am tot amânat momentul, dar nu mă simțeam — Am o casă aici?
vinovat pentru asta, pentru că îmi făcuse și ea — Cea pe care o tot revopseai la fiecare doi — Ce-i asta? Bilet? Unde mergi?
destule. După ce tata n-a mai fost cu noi, mama ani… — Cobor la Neuedorf. O să fac puțină
pusese monopol pe viața mea. Cred că de asta și Nici când am ajuns în anul patru de facul- navetă și eu câteva zile.
fugisem până la urmă din țară, să scap de sufo- tate nu puteam să am o vară liniștită. Mama — Tinere dragă, cine te-a învățat să iei
carea ei de anaconda maternă. Poate exagerez. îmi spunea mereu: bilet? Mama? Rău te-a învățat. Aici eu sunt
— Voi acolo, pe insulă, puteți face ce vreți. șeful, unul mic, dar am acasă trei copii, vor
Când avionul cobora spre Timișoara, am — Tocmai de asta ne ducem acolo. și ei o ciocolată… pricepi? Mi-a găurit nervos
văzut de sus Mureșul unduindu-se ca un șarpe biletul și m-a privit aspru.
fără sfârșit. Am încercat să caut la curburile lui Vasily Vereshchagin – Insulele Kuril Trenul mergea încet pentru că șinele nu
insula noastră, dar zburam prea sus. Văzute de mai fuseseră reparate de pe vremea împăra-
la mare înălțime, trecutul și prezentul devin mai — Ești inconștient. Vă gândiți că fetele astea tului și între traversele de lemn creștea iarba.
mici și mai puțin importante. Din Cosmos nu se pot rămâne gravide? Nici nu mai e taică-tu să La un moment dat toți din vagon au ieșit din
mai vede nimic, dar eu ajunsesem acolo pe alte vă ajute cu un avort. Știi bine că sunt interzise. compartimente și au pornit unul după altul
căi și mă întorsesem să îmi aduc aminte, nu să uit. Copii vă trebuie vouă? Apoi sunt viperele astea spre primul vagon. Controlorul a scos capul
verzi. Mereu moare câte unul mușcat de ele. pe fereastră, a suflat din fluier și atunci trenul
Pe aeroport mă aștepta Sandra care m-a Dumnezeule, sunt îngrozită! aproape că s-a oprit. Mergea, dar foarte încet, ca
îmbrățișat și pupat ca pe vremuri. Aveam un car cu boi. Am rămas singur în vagon și am
amândoi fluturi în stomac și păr cărunt, dar Și o ținea așa continuu, între fete și vipere, ieșit la fereastră să văd ce se întâmplă. Coborau
doream să arătăm tineri și în formă. până când vedea că nu merge și că eu tot mă cu toții din primul vagon și începeau să culeagă
voi duce să dorm la cort pe insulă cu Ingrid, în grabă prune și mere din pomii încărcați care
— Doamne, prin câte ai trecut și tu… Mi-a Sandra, Mircea. Atunci mama schimba subiec- creșteau pe margine. Toți aveau pungi și plase,
povestit Irina! tul și-mi spunea: inclusiv controlorul, care coborâse primul și
culegea din fugă. După ce și-au umplut plasele
Sandra conducea un Jeep nou și m-a dus — De un an tot spui că-mi vopsești bucă- urcau în ultimul vagon. Îi aruncau și mecani-
la Hotelul Continental unde îmi rezervase o tăria. Uite și tu cum arată, dacă nu e mână de cului de locomotive o pungă și trenul începea
cameră. bărbat în casa asta. Trebuia să fac și eu ca tatăl încet să prindă viteză, atent să nu uite vreun
tău, să-mi aduc pe unul… navetist pe câmp. Controlorul a trecut pe lângă
— Hai, odihnește-te puțin și vorbim mai mine și mi-a dat două mere și două prune.
târziu. Vin deseară să te iau la masă. — Bine, facem târgul. Încep din seara asta — Sunt grozave. Nu-i păcat să se strice în
și peste zi vin cu trenul și dau cu pensula până pom? Mâine adu-ți și tu o plasă.
— Când mergem la Insulă? termin. Seara mă întorc pe insulă. Prin satul Neuedorf treceam ca printr-un
— De-abia ai ajuns. Tot fără stare ai rămas… loc uitat de Dumnezeu. Jumătate din șvabi erau
Până a venit Sandra m-am plimbat prin cen- Era un tren personal care mergea până deja plecați în Germania și casele lor părăsite
trul orașului. Îi știam fiecare colț, de la Catedrală într-un sat aproape de Mureș. Mi-l amintesc se vedeau de departe. Acolo nu mai vopsea
la Operă, de La pești la Lupoaică, dar aproape că și acum pentru că acela a fost trenul tinereții nimeni niciun perete pentru că toți așteptau
nu mai recunoșteam nimic. Era un alt oraș care mele. În prima zi mi-am luat bilet și am urcat să plece. Locuințe vechi de piatră, unele făcute
cel puțin în centru mirosea a nou și a cafea bună. la întâmplare într-un vagon. Era un tren plin cu sute de ani în urmă când fuseseră aduși aici
Am luat un expresso la o terasă și am privit de navetiști, în care toți se știau între ei de ani de împărat să scoată afară belșugul care zăcea
oamenii sperând că voi vedea o față cunoscută. de zile de când plecau dimineața la uzină și ascuns în pământul bogat al Banatului. Să dea
N-am văzut niciuna, dar toți arătau bine îmbră- se întorceau seara în satul lor, să mai tragă o pildă românilor. Unii spun că aici a trimis
cați, veseli, normali, frumos înșurubați într-o Viena toți infractorii de care voiau să scape,
viață de care eu fugisem cu disperare. Oare mai dar dacă ăștia fuseseră infractori ne puteam
știu eu de ce fugisem? De ce am trecut Dunărea imagina ce lume trebuie să fi fost acolo.
înot riscându-mi viața? Am tot comandat cafea Tot ce clădiseră germanii atâta vreme se
și am privit tinerii din jur până am început să părăginea de la un an la altul. Ultima casă avea
am palpitații. Am simțit vibrația telefonului dat acoperișul într-o parte, ca și chipiul controlo-
de Sandra și i-am auzit vocea. rului de bilete, și din camera din față ieșea pe
— Ce faci? Te-ai odihnit? fereastră un dud care vara era plin de fructe.
— Beau cafea la o terasă și încerc să văd o Crescuse înăuntrul casei nemțești între podelele
față cunoscută. putrede și ieșise afară la lumină prin fereastră,
— Întoarce puțin capul mai la dreapta. ca un strigăt de neputință. Sau de libertate.
Atunci am văzut-o pe Sandra făcându-mi cu Pe Ingrid am întrebat-o direct dacă are
mâna în timp ce traversa strada și venea spre intenția să plece, pentru că șvabii și sașii intra-
terasa la care ne întâlnisem cu toții de atâtea ori. seră într-o stare de exod ireversibil. Păreau ca
Avea corpul încă suplu și mers de femeie tânără. o turmă rătăcită care se întorcea „acasă” după
S-a așezat la masă și mi-a atins ușor mâna. sute de ani. Până la urmă acasă era pentru ei
— Ce zici? Arată totul altfel, nu-i așa? aici, nu erau niște oameni rătăciți, dar locul
— Da. Mă întrebam oare de ce am plecat

Poezie Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 15
Proză
Carmen
Andrei FIRAN
CODRESCU

Avem deja porumb Doar atât

Am decis să ne corcim cu plante și animale pe cale Cât din noi e lăsat întâmplării
de dispariție. Unii dintre noi vor aripi și cozi. Eu doresc și cât alegerii țintite
aripi și coadă dar și un buchet permanent de liliac când timpul își încurcă șireturile șiretlicurile
permanent înflorit din creștetul meu peste cap șapcă făcând din viitorul promis un prezent bun la toate
și dacă e posibil și o extra pereche de ochi pe tâmple. un ciob de oglindă în care se reflectă pădurea
Aș merge și-n patru labe convertit cum deja sunt la patruped. crescută în urma ta și pălăria
În seara asta ploioasă ne vom aduna cu foarfecele genetice fluturată într-o zi de vară
în sufrageria mea din Brooklyn să ne desenăm corpul nou. pe o etajeră între cărți și imortele prăfuite
Mâine poate că ninge și facem primii pași pe zăpada virgină. din copilărie rămasă nepurtată
Suntem așteptați de omenire ca primii avatari în Lumea Nouă.
Această poezie ne anunță. N-o să fim surpriză cum a fost Columb. cât va fi mâine din ce era ieri
și cât ne mai rămâne acum
Poezie din automat se subțiază lumina ori se îngroașă întunericul
potecile taie sau ocolesc același drum
Poezie se scrie și fără memorie punctuație sau pix. peste cât se vor împreuna apele
Poezie se scrie și la miezul nopții pe stradă când plouă. se vor împreuna mâinile cu firișoare albastre
Poezie se scrie pe pergament pe piele sau anevoios pe piatră. râuri subțiri curgătoare în dreptul inimii
Poezie se scrie și fără limbaj fără mâini și fără limbă. planetă de vise pulsând insomniacă
Poezie se scrie cu ochii tăi fix țintiți în ai mei ca patru ouă. de cât e nevoie să ai măsura propriei tale măsuri
Poezie o să existe și după sfârșitul lumii a zis graffiti pe zid. să acoperi cu palma pământul devenit o nucă
Poezie e răspuns la întrebarea: ce-a fost lucrul ăsta? strecurată în buzunar de o bunică șăgalnică
Poezie e tot ce-a fost lucrul nenumit care-i deja trecut. care a răsturnat legile fizicii
și rânduirea stelelor doar pentru tine
Fără titlu la cât începe numărătoarea să semene a verdict
numerele să se amestece între ele
Un șarpe în oglindă șireturile să se înnoade pe gât
timpul e bob de nisip
doar atât.

începea să miroase a deșert. Mulți nu erau o trăgeam pe o sfoară instalată între stejarul dacă voiai, apoi să termini și să iei un post bun
fericiți în Germania, pentru că erau doar niște de pe insulă și un altul pe mal. Eu și Mircea undeva într-un oraș. Naivi eram.
străini, chiar dacă aveau ochi albaștri și vor- înotam pur și simplu. Căram acolo fetele,
beau Hohe Deutch. Se întorceau în vizite în corturile, mâncare, apă, lanterne, baterii, case- Cu Ingrid nu discutam subiectul plecării ei
care afișau o nostalgie stranie, neobservată tofonul cu muzică, țuică, prezervativele care se pentru că știam că e tabu. Când emigra o fami-
de noi care aveam ochi doar pentru mașinile găseau pe sub mână de la sârbi, și tot ce ține de lie de șvabi sau de evrei, care plecau în Israel sau
lor fabuloase și hainele din Vest. Ingrid mi-a un camping mai prelungit. Stăteam pe insulă America, de obicei aflai a doua zi după plecare.
răspuns nemțește, că mă va anunța ea când va uitați de lume până nu mai știam în ce zi a Ingrid părea fericită cu mine. Eram colegi și
hotărî să plece. Dacă am fi putut, am fi plecat cu săptămânii suntem. aveam o relație care părea să crească frumos. Ca
toții în Germania. În afară de Mircea care avea și dudul acela, care pe mine mă scotea din minți
vise mai exotice și voia să treacă mări și oceane. Când plecam acasă era tristețe mare, iar pentru că locul lui nu era într-o casă. Când tre-
dudul care creștea prin casa din Neuerdorf ceam pe acolo Ingrid se uita în altă parte.
— Ce naiba visați toți doar RFG? Eu vreau era ceva mai înalt și mai stufos. Făceam poze
să ajung la papuași sau într-o rezervație de în fiecare an și asistam neputincioși la golirea Îi văd și acum așteptându-mă să vin seara,
Cherokee. și năruirea acelui sat. Dar noi n-aveam timp încă plin de vopsea, cu mâncare proaspătă,
de nostalgii pentru că iubeam viața cu pasi- fructe, și cu veșnica mea nevoie de acțiune.
Din sat până la râu mai aveam puțin. Mă une, oricum ar fi fost. Pasiunea celor tineri Noroc că în patru zile am terminat cu vopsitul
așteptau cu toții pe insula noastră, la care, când care cred că nu mai trebuie să ia mari decizii și i-am închis gura mamei. Bilet de tren n-am
râul era umflat, puteai ajunge doar cu barca. în viață. După trecerea cu bine a primilor trei mai luat. Îi strecuram controlorului niște bani
Noi aveam sistemul nostru de transport. O ani de arhitectură trebuia doar să mai faci trei, în buzunar și coboram lângă Neuedorf să culeg
anvelopă mare de tractor, bine umflată, pe care mere adevărate și prune. ■

16 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Proză

Călătorind cu Radu Drumul iadului
Flyingmonk POLIZU

Când călătorești în Nepal nu vrei să auzi te blochează până reușesc să traverseze văile, muntelui de unde poți admira casele satului,
cuvântul „banda”. Înseamnă „închis” și dar de cele mai multe ori trebuie să dai îna- toate cu acoperișuri plate, fiecare cu două etaje,
este întotdeauna rezultatul unei greve inte și înapoi ca să faci loc unei alte mașini, cel de jos rezervat animalelor. Printr-un ajutor
generale, care din păcate se întâmplă foarte pentru că rareori drumul este suficient de lat generos extern satul este foarte bine întreținut
des într-o țară cu o situație politică precară. pentru două mașini. Indiferent de mașina cu păstrându-și arhitectura tradițională, cu tunele
Vestea grevei a venit pe seară și cu ea inter- care mergi ești scuturat ca un sac de cartofi, iar de acces vopsite în alb și străzi înguste pe care
dicția magazinelor și a restaurantele de s sta centura pe care ar fi bine să o porți te ferește sunt aliniate clădirile, multe având la parter
deschise, precum și blocarea întregului trans- ca să nu te lovești continuu de tavan sau de magazine care vând obiecte religioase tibetane,
port public. Zvonurile pomeneau de violențe, pereții mașinii în timp ce muntele pare că se va măști, cărți, lucruri căutate de călătorii care se
și de o bombă artizanală care s-a detonat în prăvăli peste tine în orice moment. Ești fericit abat prin sat. Satul este înconjurat de livezi de
apartamentul celor care o construiau omorân- când mașina oprește la unul din numeroasele meri, principala sursa de venit a populației.
du-i pe teroriști. Greva însă era ca și asigurată puncte de control ca să evadezi din interiorul
pentru orele dimineții și devenea din ce în ce jeepului în care te simți ca într-o mașină de De pe una din aleile din Marpha pornește
mai neclar cum o să pot pleca spre Mustang. spălat fără apă. drumul de acces către tabăra de la bază vârfului
Cum dimineața nimic nu mișca în Pokhara, Dhaulagiri. După Marpha drumul dispare și
după câteva telefoane a devenit clar că trebuie Cele câteva sate, unele cu mănăstiri budiste toate mașinile se strecoară prin albia râului în
să căutam un „jeep special pentru turiști” cu care apar pe drum, sunt un popas binecuvântat speranța ca râul nu va crește peste noapte și se
care am plecat cât am putut de repede ca să după care intri în zona Anapurnei și din spatele vor putea întoarce. Apoi, atunci când poate nu
nu dăm cumva de supraveghetorii de grevă. Și norilor se ivesc primele vârfuri înzăpezite pro- te mai așteptai să ajungi vreodată în față apare
bine am făcut căci pe parcurs am fost opriți de iectate pe cerul albastru. Primul sat tradițional Jomsom, a cărui unică stradă are pe ambele
poliție care ne aduna, câteva jeepuri împreună, care apare în cale este Ghaza, cu un rând de case părți hanuri, hoteluri si restaurante. Doborât
și ne gonea să mergem în convoi cu viteza cât tibetane pe malul unui râu. După el urmează de drumul de mai mult de zece ore de hurdu-
mai mare ca să ne forțăm drumul printre cei Marpha, un sat locuit de populația Thakali, cături te prăbușești într-un somn odihnitor din
care poate ar fi încercat să asigure bunul mers extrem de pitoresc, cu o mănăstire a sectei care te trezesc dimineața razele soarelui proiec-
al grevei. Pot să spun că a fost prima dată când Nyingma, cea mai veche școală de budism tate de vârful Nilghiri care tronează maiestos
poliția m-a forțat să gonesc prin orașe și sate tibetan pornită cam de prin secolul al optulea. peste orășel. Oriunde ai fi în oraș dimineața
cât se poate de repede! Samtenling Gompa este agățată pe înălțimea vei auzi motoarele micilor avioane de 12 locuri
ale companiei Tara Airlines care decolează
Acum mulți ani, în Tibet, discutasem cu către Pokhara într-un zbor de 20 minute, de
niște prieteni despre circuitul Anapurnei și mai pe o pistă conturată pe coasta muntelui, ridi-
ales de segmentul de la Jomson la Pokhara, o cându-se prin defileul din față deschis timid
drumeție de vreo 7 zile cu dormit pe la „tea între vârfurile Nilghiri si Dhaulagiri. Vântu-
house”-uri mâncând „pancakes”, un fel de clă- rile Himalaei fac însă ca avioanele ușoare să
tite groase, care îi conferise numele de „Calea fie suflate ca niște avioane de hârtie între cei
clătitelor”. Cărările de munte ale circuitului erau doi masivi drept pentru care sunt doar două
singurul drum de acces către Jomson și mare zboruri pe zi în fiecare direcție, cât se poate de
mi-a fost surpriza ca recent să aflu, de la altci- dimineață când vântul încă nu s-a pornit. Dacă
neva, că se poate ajunge cu „jeepul” la Jomsom nu au plecat până la ora 8, avioanele rămân pe
pe un drum recent deschis. Ce înseamnă însă pistă din cauza pericolului produs de curenții
că „s-a deschis” am văzut mai pe la jumătatea puternici care au produs câteva accidente tra-
drumului de la Pokhara unde începea porți- gice în trecut. Impredictibilitatea curselor face
unea nouă pe care aș putea numi-o „drumul ca opțiunea „drumului din iad” să fie aleasă de
iadului”. Pentru că singura lucrare făcută pe mulți călători: 10 ore de hurducături în loc de
acea porțiune a drumului a fost faptul ca fost 20 minute line. Jomsom este parte din Lower
tăiat în stâncă dar în majoritatea locurilor, Mustang unde influența tibetană începe să-și
drumul pare doar o cărare de drumeție făcută facă simțită prezența.
ceva mai mare ca să încapă o mașină.
Micuțul sat Thimi cu casele de lut și steaguri
Este greu să descrii un astfel de drum. cu sutre tibetane, peștera de deasupra satu-
Traversezi într-una albiile râurilor, uneori lui folosită ca loc de meditație și mănăstirea
conducând prin ele, autobuzele rămân blo- Kutsab Ternga de deasupra Lacului Dhumba
cate în râu și trebuie să-ți găsești un alt loc sunt locuri de pelerinaj pentru nepalezii care
de trecere ca să le ocolești, treci pe sub stânci se abat prin părțile locului. Vechea mănăstire
atârnate imponderabil deasupra drumului dedicată lui Guru Rimpoche, care a donat cinci
din care cad ocazional pietre, conduci pe înăl- obiecte de neprețuit locului, este pictată în
țimi fără parapet deasupra apelor învolburate, întregime cu figuri din Cartea tibetana a mor-
camioanele care lucrează la drum îți blochează ților, figuri fioroase ivite din vise de coșmar.
avansarea pentru că nu au suficientă putere să Chorten-ul care te întâmpină când urci parcă
urce remorcile pline de bolovani, buldozerele îți arată să continui spre vârful dealului care-ți
închid drumul timp de o oră pentru a-și face oferă o imagine spectaculoasă a Anapurnei de
treaba, poți găsi un tractor de-a latul drumului, la Nilghiri către vârful Telicho, binecuvântate
pentru altă jumătate de oră, care își descarcă ca întreaga suflare a locului de sutrele stegule-
rocile, turmele de capre, altfel foarte pitorești, țele tibetane împrăștiate de vânt. ■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 17

Rodica Literatură
universală
O călătorie prin literatură GRIGORE

Cunoscute publicului cititor în multe vari- Se pare că poveștile despre și cu Sindbad pentru Literatură pe anul 1980, spunea că auto-
ante (pentru copii, pentru adolescenți Marinarul, prezente în ediția lui Burton, sunt o rul Aventurilor lui Sindbad Marinarul „reprezintă
sau pentru specialiștii în problemele adăugire relativ târzie la textul original al celor un fenomen unic în literatura universală, meri-
Orientului etc.), cele O mie și una de nopți O mie și una de nopți, căci nu apar în cele mai tând pe deplin să stea alături de marile figuri ale
reprezintă, după cum s-a spus nu o dată, cele vechi mansucrise ale acestora, datând din seco- literaturii lumii”. Căci, după cum au demonstrat
mai citite texte, după Biblie și opera lui Sha- lul al XIV-lea, ci sunt incluse doar în variantele numeroșii interpreți ai operei sale, Leśmian își
kespeare, cu toate că, paradoxal, în lumea arabă ulterioare, de secol XVII. Influențate în mod depășește cu mult epoca, nefiind complet înca-
receptarea de care povestirile acestea au avut evident de textul epopeilor homerice (mai ales drabil în programul estetic al simbolismului,
parte nu a fost întotdeauna favorabilă, în anu- de Odiseea!) și de relatările vieții și faptelor lui cu care a fost contemporan, dar nici în acela al
mite perioade ele fiind considerate exemple ale Alexandru Macedon, aceste aventuri ale extra- modernismului la a cărui impunere în Polonia a
unui limbaj licențios sau chiar „modele” pentru ordinarului marinar au trezit de la bun început avut un rol esențial. Structura creației sale e plu-
o moralitate îndoielnică. În Europa, însă, faima interesul cititorilor, mai cu seamă datorită temei ristratificată, mult mai complexă decât ar putea
lor a fost – și este – imensă, important rămânând călătoriei pe baza căreia sunt ele structurate, să pară la prima vedere, dar și legată cu nume-
și amănuntul că cititorul obișnuit nu reține nea- dar și pentru că Sindbad însuși e un personaj roase și puternice fire de elementele tradiției
părat exemplele de curaj, credință sau trădare, fascinant și imposibil de uitat. Contemporan al poloneze și deopotrivă de cele ale marii culturi
măiestrie literară sau vervă a dialogului, ci în califului Harun al-Rashid, Sindbad e bântuit de universale. Iar acestea, toate, se văd încă din
primul rând o serie de personaje și de întâmplări: nevoia de a călători, de a pleca departe de casă, volumul său de debut în poezie, apărut în 1912,
abilul Ali Baba învingându-i, prin istețime, pe cei de a descoperi ceea ce încă nu știe nimeni. Defi- urmat, la doar un an, de Aventurile lui Sindbad,
patruzeci de hoți, Aladin și lampa carte scrisă în proză, însă fiind, în esență și în
sa fermecată, temerarul Sindbad nită, conform dicționarelor, ceea ce are mai bun, mare poezie.
Marinarul și, desigur, în primul drept acțiunea de a străbate o
rând frumoasa și inteligenta Șehe- distanță, drumul pe care îl face Din păcate, abia după cel de-al Doilea
rezada, cea care spune povești cineva spre un loc (mai) înde- Război Mondial opera lui Bolesław Leśmian va
pentru a-și salva viața amenin- părtat sau parcurgerea unei căi avea parte de studiile critice care o plasează, pe
țată de crudul rege Șahriar. Jorge mai lungi, deplasare, plimbare drept cuvânt, alături de marile cărți ale litera-
Luis Borges considera această ori voiaj, călătoria înseamnă, turii universale, iar scriitorul va deveni centrul
schemă narativă modelul prin pentru cel care o întreprinde, canonului literar polonez. Căci, imediat după
excelență pentru arta povestirii o îmbogățire a experienței și, apariția volumelor sale de poezie ori de proză,
(și a povestitorului), subliniind deopotrivă, o experiență ini- el a fost mai degrabă ignorat, poate și pentru că,
că oricine realizează, la sfârșitul țiatică, câtă vreme călătorul spre deosebire de majoritatea contemporanilor
lecturii, că doar prin integrarea în nu este, la sfârșitul drumu- săi, care încercau să impună filonul național și
lumea textului, cititorul poate să lui, identic cu cel care era la rămâneau, din păcate, cantonați în vechile tra-
suspende nu numai incredulita- începutul acestuia. În plus, nu diții culturale poloneze, Bolesław Leśmian era
tea, ci chiar să întrerupă continuitatea realității putem uita că există numeroase pasionat de filosofie, raportându-se deja la ideile
exterioare și să-și depășească, cel puțin pentru diferențe între călătoriile reale și cele imaginare, lui Henri Bergson și mai ales la acel „élan vital”
un timp (timpul dedicat lecturii...), soarta și granițele între ele rămânând, uneori, greu de teoretizat de filosoful francez. Ca urmare, struc-
condiția muritoare. Pentru că O mie și una de stabilit... Căci, întotdeauna, în literatură și în tura ritmică a creației sale va fi menită a exprima
nopți întrupează textul privit ca univers, lucru realitate, drumurile parcurse au semnificat mai chiar această „forță vitală”, de natură a exprima
pe care îl intuiește perfect și scriitorul polonez mult decât simpla deplasare în spațiu, marcând esența universului și a ființei umane și de a
Bolesław Leśmian (1877-1937), după cum se atât efortul omului de a cunoaște, cât și (mai cu oferi cititorului viziunea unei realități superi-
vede din cartea sa intitulată Aventurile lui Sind- seamă!) dorința de descoperire de sine. oare, scriitorul depășind astfel și limitele și toate
bad Marinarul, publicată în anul 1913. Exact din acest punct pornește polonezul posibilele limitări ale vechiului contract mime-
Bolesław Leśmian, în încercarea de a spune tic. Pe de altă parte, Leśmian se va apropia și de
Aici, la fel ca și în celebra culegere arabă, auto- cât mai convingător o istorie eternă, aceea a legendele și poveștile poloneze, combinând ele-
rul determină o povestire să ia naștere din alta. unui om care, vrând să vadă necuprinsul lumii, mentele simbolice ale acestora cu altele, livrești,
De aceea, coincidențele se multiplică, paradoxu- ajunge să se cunoască în primul rând pe sine. E venite pe filiera culturii unviersale, așa cum se
rile apar la tot pasul, iar viața cea mai obișnuită vorba, în cartea sa, despre șapte aventuri, șapte întâmplă în Aventurile lui Sindbad Marinarul.
pare a fi guvernată de legi supranaturale, uneori călătorii, șapte trepte ale cunoașterii și, desi-
minunate, iar alteori înspăimântătoare, de natură gur, ale inițierii, căci aventurile-călătorii ale lui Mereu deschis spre inovațiile stilistice ori
a supune ființa umană amenințării permanente Sindbad reprezintă traseul inițiatic al acestuia, simbolice, Bolesław Leśmian a fost apropiat,
a hazardului și deciziilor arbitrare. Bolesław drumul său spre deplina maturizare și înțelegere de exegeții recenți, inclusiv de orientările avan-
Leśmian știe că modelul narativ și simbolic din a marilor adevăruri ale lumii și ale propriei vieți. gardiste, vorbindu-se despre existențialismul
Nopțile arabe a fost reluat, nuanțat, pastișat sau Nu întâmplător, multe dintre aceste aventuri ori creaționismul operei sale. Însă, mai presus
analizat din varii perspective nu numai de Vol- sunt precedate de experiența visului, căci visul de toate acestea, cărțile sale demonstrează
taire, Stevenson sau Meredith, care au practicat are rolul de a mijloci accesul la o cunoaștere capacitatea scriitorului de a intui marile ade-
exercițiul rescrierii sau repovestirii, dar și că superioară, inaccesibilă altfel, și, deopotrivă, văruri ale lumii și ale existenței umane, dar și
faima celor O mie și una de nopți a rămas legată faptul că muzica însoțește, prin diferite elemente rara artă de a le transmite cititorului în cadrul
pentru totdeauna de numele lui Richard Burton, (lăuta de aur a Urgelei, focul magic din palatul unor structuri lirice ori narative de o limpe-
cel care a publicat, între 1885 și 1888, o ediție vrajitorului Barbel, ca să ne limităm la aceste zime uimitoare, dar care, dincolo de aparenta
completată cu note și comentarii, devenite, în exemple), revelațiile protagonistului. simplitate, reprezintă punctele de reper ale unei
spațiul anglofon, cel puțin la fel de celebre ca Vorbind despre Bolesław Leśmian, poetul complexități artistice de excepție. ■
textul povestirilor ca atare. Czesław Miłosz, laureat al Premiului Nobel
Bolesław Leśmian, Aventurile lui Sindbad Marinarul.
Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018.

18 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Proză
Poezie

Constantin Legiunea străină
ZĂRNESCU

Soldatul legiunii străine păzea întunecatul (Parabolă, kafkiană, postmodernă)
zid mucegăios al unei enorme cazemate;
ușa înaltă și încuiată, în faţa căreia trupul In memoriam MIKO ERVIN
său deșirat și semeţ forma un X ameninţător și
agresiv, ca o interdicţie. Dar la numai o jumătate pătrunzând în zid ca un vierme în măr, în vreme eșarfă spânzurată în vânt și cu o mână răsfirată,
de metru, mai încolo, în ţărână, era și o ciudată ce paznicul nici măcar nu îl băga în seamă. prin șuviţele blonde și răvășite, graţie vitezei,
spărtură, în cărămizi, o scorbură, un fel de gol. Bucuros, el chiar crezu că ieșise. Dar, în loc să ca și în vremurile fericite în care, exuberant și
Un alt soldat în trecere, pe lângă zidul acela, îl iasă, de fapt nici nu știa că tocmai intrase! Și, tânăr, nu își pierduse, încă, demnitatea, aproape
întrebă pe impasibilul paznic, cu arma la picior în acel moment, soldatul fu păscut de bleste- cavalerească și onoarea. Apoi, se rătăci...
(vorbeau în limbi diferite și se înţelegeau destul mul ce se abate întotdeauna împotriva acelora
de greu): „Păzești doar această ușă?... Dar... mă care își trăiesc viaţa în afara sau Sufletul său cocoșat și chinuit, meschin îl
rog, ce e chestia aia? Și cum a apărut ea aici?”, îl în dauna onoarei, onestităţii și poseda și îl stăpânea, chiar și prin
întrebă curios, arătând pietrele sparte și prăbușite, demnităţii: se metamorfoză, vis, până acolo încât, spre a nu se
în spatele cărora se ghicea o altă lume, dincolo pe loc, în șoarece. Săpă canale trăda, se ferea să se lase călăuzit de
de zid, o adevărată și, poate, fericită promisiune. înguste și adânci, găuri și guri vreun om bătrân al orașului, sau
de fugă; și cuiburi și tuneluri de vreun funcţionar al poliţiei.
Acela nu se clinti; statura sa mândră, înaltă, întunecoase; și ajunse, în cele Disperă. Făcu de mai multe ori
verticală, părea un fel de negaţie definitivă și din urmă, într-un parc subte- în șir aceleași erori de conducere,
mută, arătându-se interesat, până în prăpăstiile ran, modem, unde se reparau, se aceleași trasee, în volute și în cer-
conștiinţei, de serviciul său sever și important, vopseau și se dichiseau fel și fel curi, rute și drumuri, semafoare
de noapte, în faţa acelei uși, ruginite și miste- de mașini mici. Făcu tot posibi- – tot timpul închise și înfundate.
rioase. ,,O păzesc, chiar dacă este închisă!”, îi lul să evolueze, istoric, pe lângă „Nimic să mă salveze, gândi,
șopti înlemnit și mecanic, doar printr-o vibraţie gangsteri și mafioţi, lucrători niciun fel de indiciu”. Apoi își
tremurândă și uscată a buzelor. tenebroși, sau oameni de afaceri, șopti, cu voce tare, parcă mus-
spre stadiul social de șobolan. trând un demon dinăuntru: „Nu
* se poate!... Trebuie să insist... Tot
Atunci, aplecându-se și introducându-și Urcă într-o limuzină luxoasă, voi găsi eu..., în cele din urmă...,
capul prin scorbură, celălalt soldat văzu, cu atras de mirosul pielii de taur, al scaunelor transo-
uluire, că se poate trece, dincolo, corpul său ceanice, aristotelice și aristocratice. Și se visă om!... pe aici, pe undeva, vreo gaură...”.
Se pocni de o poartă blocată, ruginită
Ieși; dar nu știa că el, de fapt, tocmai intrase,
– îndreptându-se, în viteză, spre întortocheatele și-naltă. Iar la trezirea din vis, se pierdu, din
avenu-uri din babilonicul N.Y. Conducea cu o nou, pentru a câta oară, în soarta blestemată a
unei vieţi de șoarece. ■

Poezii Teodor
BURNAR

falimentul etern ei văd numai depunere și retragere, No bells
eu am ochi doar pentru ochii-ţi căprui
Dumnezeu e contabilul meu de păcate, Tu ești premiul meu
Nu ne auzim foarte des. în numele Tatălui și al Fiului pentru că am scris împreună
introduceţi, vă rugăm, codul PIN, cea mai frumoasă poveste de dragoste.
El e prins cu tot felul de acte
Caritabile, e subînţeles. iubirea e-un credit pe viaţă Continuarea
fără adeverinţă de venit, amin o să ne ia toată viaţa
O să trebuiască odată să ne facem bilanţul, (și-o să ne dea nemurirea).
Eu și El, o să fie un stres, singurătatea dă târcoale
Te deum
Ce-o să fie atunci, Dumnezeule mare!, singurătatea dă târcoale
Cifre multe, de neînţeles. pe mari reţele sociale Dumnezeu, când a creat lumea,
și nicăieri o inimă A mai zăbovit o clipă la tine,
Falimentul etern se-ntrevede, nu doare ca în lupanare și, cu toată opoziţia îngerilor,
Am făcut cheltuieli de satrap.
Îmi rămâne o singură șansă: veţi înţelege vreodată Finalmente te-a trimis lângă mine.
Dacă dragostea-i deductibilă, scap. că dragostea-i un sanctuar
Lăudat fie Domnul
îţi dau credit (pe viaţă) și că viaţa Că mi-a dat să-mi văd îngerul
noastră toată
am reînceput să scriu poezii, e un dumnezeiesc coșmar? înainte
pentru tine, unica raţiune de-a fi, să-mi văd Creatorul
sunt nebun, îndrăgostit, amândouă: tu m-ai atins
capitalismu-i early booking la spitalul nouă Cel mai mare lucru
Nu materialul,
de unde s-aveţi timp de poezii, ci imaterialul Dragostea nu schimbă lucrurile.
când umblaţi cu inginerii, ne guvernează viaţa: Lucrurile rămân lucruri,
zilele trec de parcă n-ar fi, femeia pe care nu putem pune mâna
e cea mai palpabilă provocare. și dragostea rămâne dragoste.
partea bună, îmbătrânim împreună Ce lucru mare
Tu m-ai atins
ei zic că iubirea nu-i o afacere, Și-am devenit real că dragostea este în afara lucrurilor.
dar tu ești afacerea mea dintâi,

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 19

Obsesii, spectacolul luptei Anda
SIMION

cu tine însuțiând începe și unde se termină nebunia? de scriitoare, și ea își împarte numele cu mama, inspirate, o cunoscută marcă a regizorului, de
mare intensitate fiind secvența descătușării pe
Am trăit-o cu toții cândva, într-o formă pe care o iubește și o urăște deopotrivă, în nota fundalul sonor al lui David Bowie. Scăpărătoare
și prezentă în fiecare secundă în rol, Cerasela
Csau alta, în doze mai mici sau mai mari, bipolară în care își poartă întreaga existență. Iosifescu pare să fi absorbit cu nesaț frămân-
pasageră sau cronicizată, ascunsă bine în fal- Apariția scenică a Lorei e precedată de răsu- tările transpuse de Margarita în textele în care
durile unei depresii nebăgate în seamă ori ivită netul vocii sale. „M-am născut în luna iulie, și-a reflectat tulburările psihice.
pe neașteptate în nervii întinși precum coarda pe seară, în constelația Cancerului. După ce
unei viori care nu mai suportă arcușul. Lora m-au văzut, mi-au întors spatele”, își începe ea Lora își radiografiază existența orbitând în
trăiește zilnic cu nebunia. Este singura care nu monologul prefațându-și condamnarea la sin- jurul cățelușei sale, Louka, și a mamei. Doar
o părăsește niciodată. gurătate. Adesea, confesiunile înregistrate se iubiții săi, unul schizofren, altul psihiatru, și
Începutul noii stagiuni a Teatrului Național completează cu vocea de pe scenă. Ecoul este bărbatul de la sexy-line îi mai colorează, pentru
„Marin Sorescu” din Craiova ne-o prezintă pe un artificiu important în ecuația spectacolului. scurt timp, singurătatea. Altminteri, luminile
Lora în toată goliciunea nebuniei sale, într-un El acompaniază anamneza, umplând sala cu sunt doar pe Lora. Deschizând ușa clinicii, dă
one-woman show pregnant, străbătut (atât la sunete răsfrânte care invită spectatorul în călă- peste reflectoare puternice, pentru că miezul
propriu, cât și la figurat) de ecoul unei colaborări toria profundă în sinele personajului. Îmbrăcată destinului său este să trăiască în tovărășia ei
în negru, cu o haină roșie, Lora se plimbă pe
scena gândită de Lia Dogaru ca un podium de
prezentare între axele principale ale vieții sale:
ușa clinicii, un pat, cada care o îndeamnă la
sinucidere, în jurul căreia sunt așezate pastile
supradimensionate, plasele de cumpărături
dobândite în urma shopping-ului compulsiv și
locul evadării prin sexy-line: un covor roșu și
receptoare de aceeași culoare. Lora se plimbă
printre rândurile de spectatori, face cunoștință
cu câțiva, mărturisește că nu se aștepta să fie așa
o coadă la ușa clinicii. Dar nu își face probleme,
care și-a arătat și în alte rânduri magnetismul: ea este de-a casei, nu o vor lăsa să aștepte. înseși, cu gândurile proprii mereu în lumină,
Cerasela Iosifescu și Yannis Paraskevopoulos. Obsesiile încep să curgă senin, uneori cu mereu dându-i târcoale, mereu însoțind-o.
Cerasela și Yannis se află, deja, la al patrulea autoironie, alteori sec și tăios, dar mereu sedu- Numai Dumnezeu o mai însoțește pretutindeni,
proiect comun, după Romeo și Julieta, Medeea cător, căci Cerasela Iosifescu nu și-a pierdut alături de ele. Dar Lora nu se împacă nici cu asta.
și Pescărușul, toate montate la Naționalul craio- nicio clipă capacitatea de a-și seduce publicul.
vean. Obsesii, spectacolul care a deschis sezonul Mai mult decât atât, are talentul rar întâlnit de a Captivantă și sinceră, povestea Lorei
artistic 2019-2020, este un melanj semnat de gestiona pateticul astfel încât să se simtă inerent așteaptă să fie auzită. O revenire frumoasă
Claudiu Sfirschi-Lăudat după texte de Margarita și necesar, în doze perfecte. Singularitatea pre- a Ceraselei Iosifescu și a lui Yannis Parasle-
Karapanou, scriitoare de origine greacă sufe- zenței sale pe scenă nu este resimțită nicio clipă vopoulos pe scena craioveană, cu un proiect
rindă de psihoză maniaco-depresivă. Textul jucat drept un neajuns, textul o ajută printr-o echili- jucat la Arcub, în București, pe care publicul
de Cerasela Iosifescu adună fragmente biografice brare atentă a extremelor. Momentele de umor nostru se va bucura să îl regăsească la Sala I. D.
ale obsesiilor Margaritei, fiică a unei cunoscute balansează căderea liberă. Adâncirea în tulbură- Sîrbu. Aplauze îndelungate la debutul stagiunii
keanosromanciere, în Lora. Și ea este scriitoare și fiică rile interioare este potențată de alegeri muzicale pentru o chimie între actor și regizor care par-
sorescian Trei dinți din față, cu referire la „vizi- curge anii fără să își piardă din prospețime. ■
unea artistică nonconformistă” a autorului și la
artă. Ancheta numărului curent își propune
să răspundă la dificila întrebare „Ce rămâne
îmbinarea dintre planurile colectiv și personal după noi?”, la care răspund un mare număr de
în conceperea istoriei. Andrei Gogu publică un scriitori. Vasile Popovici, în articolul Tinerețea
Revista Observator Cultural (Nr. 995/2019) inedit interviu cu Adriana Babeți pe marginea lui Camus, evidențiază aspecte ale personali-
cuprinde o serie de articole și eseuri dedicate romanului semnat în colaborare cu Mircea tății celebrului scriitor francez, dar analizează
schimbărilor sociale și fenomenului politic Mihăieș și Mircea Nedelciu (Femeia în roșu), și scrierile de tinerețe ale acestuia, creionând,
românesc, cu referire în principal la interviul fiind bazat pe „istoriile astfel, corelații interesante. Despre recentul
alegerile prezidențiale, despre care neștiute ale personajelor”. roman semnat de Carmen Firan – În apele face-
scriu critici și analiști precum Cris- Revista Orizont (Nr. 10/2019) rii (publicat la Ed. Polirom) – scrie Alexandru
tian Pîrvulescu, Caius Dobrescu sau dedică acest număr Festivalu- Oravitzan, care apreciază volumul ca pe „o
Iulia Popovici. Camelia Dinu sem- lui Internațional de Literatură de carte ce mizează pe formula polifoniei, a multi-
nează un articol intitulat Poezia rusă la Timișoara, a cărui temă a fost plelor voci și instanțe narative, pentru a creiona
Libertatea. Între istorie și literatură, o lume ale cărei urme mai pot fi resimțite și
contemporană ca o imensă nevoie de
realitate pe marginea unei recente între invitații speciali anul astăzi”. O cronică a volumu-
antologii coordonată de V. Ștefăneț acesta se numără și Andrei lui Istorie și rasism (publicat de
și V. Țvetov. Se relevă dificultățile Codrescu, care a lansat Marius Turda și Maria Sophia
inerente categorisirii poeziei ruse cu acest prilej volumul Quine) este realizată de Grațiela
contemporane, 17 poeți inventariați în acest Metroul F. Doi ani pe românește publi- Benga, ce corelează aspectele
volum realizând cumva o panoramă edificatoare cat de Scrisul Românesc. Robert Șerban istorice puțin mai îndepărtate cu
asupra peisajului rusesc, iar realitatea constru- realizează un interviu cu sculptorul practicile actuale de excluziune
ită de vocile poetice trasează niște „coordonate Doru Covrig, care trăiește de aproape și izolaționism politic decripta-
ale violenței”, în care domină decorul citadin patru decenii în Franța, cu referiri la bile în mesajele unor politicieni
și solitudinea. Teodora-Alina Roșca semnează experimentare și experiment, criza de precum Boris Johnson și Donald
un eseu dedicat unei reinterpretări a romanului creație, relația cu critica și criticii de Trump. Red.

20 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Ediția a XIV-a − 2019

Tema: Realitate și ficțiune, aziolocviile Scrisul Românesc, proiect cul-

tural-științific început în 2006 și derulat

Cfără întrerupere până astăzi, au dezbă-
tut teme importante și de actualitate rezonând
cu mișcările culturale și de idei în plan națio-
nal și universal, au ajuns la ediția a XIV-a. Ele
reprezintă, într-un fel, și un cadru de evaluare
a activității Editurii și Revistei Scrisul Româ-
nesc, prin lansarea de titluri noi, acordarea
unor premii de excelență și debut în volum,
reliefarea profilului revistei având ca obiectiv
fundamental interculturalitatea. Colocviile s-au
desfășurat în zilele de 30 și 31 octombrie în Sala
Oglinzilor a Muzeului de Artă din Craiova și
au avut ca invitați speciali pe Carmen Firan și
Adrian Sângeorzan, scriitori români din New
York, implicați în acest proiect încă de la înce-
put, alături de profesori universitari, critici și
istorici literari, directori și redactori de reviste
și edituri, din Craiova și alte centre universitare
din țară și din străinătate. Deschiderea Colocviilor „Scrisul Românesc”, ziua I

Manifestările au debutat cu Sesiunea de subiect de interes al timpului nostru – raportul
comunicări științifice. Dacă tema din anul dintre realitate și ficțiune. Tema nu este nouă, ea
precedent a fost Unitate prin diversitate..., a cunoscut diverse interpretări în concordanță
tema Colocviilor Scrisul Românesc din acest cu evoluția societății și a literaturii. Realitatea
an s-a menținut în actualitate abordând un concurează imaginația și tinde să o depășească,
într-un moment în care inteligența artificială,
robotica și explozia tehnologică fac posibile cele
mai aventuroase vise.
Intervențiile celor peste 25 de autori partici-
panți la dezbaterea temei Realitate și ficțiune, azi,
din cadrul celei de-a XIV-a sesiuni științifice, au Adrian Sângeorzan...

venit cu interpretări și puncte de vedere de o mare
diversitate reușind să releve raportul dintre rea-
litate și ficțiune, mai ales în zilele noastre când o
Carmen Firan, Florea Firan, Gabriel Coșoveanu, Ioan Lascu criză valorică este puternic vizibilă, cele mai multe
cu exemple din literatura română și universală
și mai puține din sfera tehnologică sau politică,
cum, poate, unii participanți s-ar fi așteptat.
În încheierea sesiunii a fost lansat numărul
special, 10/2019 al revistei „Scrisul Românesc”,
care cuprinde comunicările autorilor înscriși, și
volumul Unitate prin diversitate. Memorie cultu-
rală și spiritualitate românească, cu comunicările
științifice de la sesiunea din 2018.
Ioan Lascu... Moment artistic al Filarmonicii Oltenia

La încheierea Sesiunii de Comunicări Ştiințifice a Colocviilor

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 21
culturale
Lansări de carte posibilă. Totul pentru a răspunde acelorași
În ziua a doua a avut loc lansarea celor mai întrebări care ne frământă de-a lungul vieții:
recente cărți de poezie, proză, istorie și Cine suntem? Încotro ne îndreptăm? Care ne
critică literară: Metroul F. Doi ani pe româ- este locul în această lume?”
nește, versuri de Andrei Codrescu, În apele
facerii, roman de Carmen Firan, Certificat Cărțile celor doi scriitori români din New
de virginitate, proză de Adrian Sângeorzan, York au apărut inițial foiletonic în paginile
Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței de revistei „Scrisul Românesc”.
Rodica Pospai Păvălan, Călătorii spre insula
interioară de Viorica Gligor, Scriitori români Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței
în corespondență de Florea Firan. De ase- de Rodica Pospai Păvălan – Autoarea, cu un
menea, în cadrul Colecției „Femei celebre în doctorat în domeniul evoluției mijloacelor
literatura română” au fost lansate volumele de comunicație în epoca modernă, ne face
Carmen Sylva. Regina-poetă și Elena Farago, cunoscut un volum care are o valoare docu-
versuri alese din opera celor două autoare. mentară deosebită, mai ales când prezintă
103 personalități din Piemontul Bălăciței,
Volumul Metroul F. Doi ani pe românește, care s-au afirmat, în diferite domenii, în țară
al doilea scris în limba română de Andrei sau în lume, dar a fost o listă mult prea scurtă,
Codrescu, după Instrumentul negru (2005), determinată de timpul și posibilitățile de
cuprinde versuri scrise și publicate în revista informare ale acelui moment. Cu siguranță,
„Scrisul Românesc” în perioada 2017-2019. autoarea are în intenție o nouă carte pe baza
Prefața intitulată Vânătoarea de poezii Andrei fișelor strânse în realizarea volumului de față.
Codrescu o încheie astfel: „De multe ori am
crezut că-i mai ușor să scriu decât să mă bat cu Călătorii spre insula interioară de Viorica
mașinile și știrile. Această slujbă neplătită nu Gligor: „Recenziile și cronicile care alcătu-
se poate cuantifica: e făcută de dragul poeziei. iesc acest volum au fost publicate în diverse
Îmi era sete de poezie, aveam nostalgia muzicii reviste literare (Amfitrion, Confesiuni, Ori-
poeziei românești, și trăiam într-un moment zont, Ramuri), de-a lungul câtorva ani, între
istoric în SUA; că le-am scris pe astea știu/ că 2010 și 2019. Imaginea lui mozaicată acoperă
părul mi s-a rărit și a răsărit chelia/ dar timpul spații literare diverse ca problematică, viziune
părea oprit cu pălăria/ e de necrezut că-s încă creatoare și stil artistic. Prin călătoriile livrești
viu/ aud indivizi cu dalte/ recioplind statuia.” pe care vi le propun veți (re)descoperi teritorii
cunoscute mai mult sau mai puțin, atât din
În apele facerii, roman de Carmen Firan, literatura română, cât și din cea universală,
apărut la Editura Polirom, e o „poveste de așa cum s-au reflectat în oglinda subiectivi-
dragoste plasată în ultimul deceniu de comu- tății mele. Pentru că, inevitabil, orice demers
nism care redă atmosfera acelui timp fără interpretativ poartă amprenta gândirii și a
ostentație, prin existența unor tineri intelec- sensibilității celui care scrie.”
tuali prinși în capcana istoriei. Povestea unui
erou fără nume este completată de trei voci Scriitori români în corespondență de
diferite care preiau alternativ firul narativ, Florea Firan: Scrisorile cuprinse în volum
ilustrând realitatea crudă, visurile și utopiile reprezintă o parte din corespondenţa revis-
protagoniștilor. Simțindu-se într-o închisoare tei „Ramuri”, corespondență ce însumase la
existențială, antieroul acestei cărți decide că încetarea apariţiei publicației (mai 1947), 8
nu s-a născut încă. Nu s-a născut pentru că 000 de manuscrise. Dintre acestea, prin grija
încă nu a făcut nimic important, nu are la ce preşedintelui Societăţii „Ramuri”, Dumitru
să privească în viitor și ce să lase în urmă. I. Ianculescu, au fost selectate şi depuse la
Parabola este însă și o frondă împotriva sis- Arhivele Statului din Bucureşti (în prezent la
temului, o formă de rezistență la alienarea Arhivele Statului din Craiova), 1172 scrisori
politică în speranța găsirii unui sens al vieții. trimise de către 324 persoane. Anterior, D. I.
Tabloul Bucureștiului din anii ’80 este condi- Ianculescu ni le-a încredințat cu mare încre-
mentat cu relații amoroase, cu scene din viața dere pentru o perioadă, pentru a le analiza
nomenclaturiștilor, dar și a boemei artistice, și publica. Noi am selectat 582 de scrisori,
cu o bună observație a realității și o analiză aparţinând unui număr de 101 autori: scri-
lucidă, fără încrâncenare, a acelor vremuri.” itori, academicieni, profesori universitari
și din învățământul preuniversitar, demni-
Certificat de virginitate, proză de Adrian tari, oameni de cultură şi artă, cei mai mulți
Sângeorzan: „România și America, medicina colaboratori ai publicației, printre care I.
și literatura se contopesc în povestiri pro- Agârb­ iceanu, T. Arghezi, Em. Gârleanu, N.
vocatoare și fascinante. Personaje detaliat Iorga, I. Minulescu, V. Eftimiu, Elena Farago,
conturate se întâlnesc și se despart sub pretex- Cezar Petrescu, G. C. Ionescu-Şişeşti, L.
tul unor întâmplări cu tâlc, al unor călătorii Rebreanu, G. Topârceanu, C. Rădulescu-Mo-
în trecut sau în viitor, spre locuri cunoscute tru, T. Vianu, Al. Dima, Ov. Papadima, M.
sau tainice. Lumile construite minuțios de Romanescu, N. Bănescu, C. D. Ionescu, V.
Adrian Sângeorzan au ceva din căutările și Papilian, C. Theodorian, D. Tomescu, I.
visurile oricăruia dintre noi. Realitatea este Biberi ş.a. Volumul are o valoare deosebită
ficționalizată, iar ficțiunea devine o realitate din punct de vedere al istoriei literare.

22 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Versuri de Carmen Sylva. Regina-poetă: Deschiderea Colocviilor, ziua a II-a
Critica literară românească, cu excepția lui
Titu Maiorescu, este destul de reținută față 1984) și, poate mai important decât toate aces- zadar/ Căci în umbră-mi place să trăiesc/ Tăce-
de creația Reginei-poete. În plan european ea tea, este un poet adevărat. Probă în validarea rea mea vorbește/ Iar cuvintele sunt de prisos/
este însă apreciată, mai ales în Franța și Ger- afirmației mele este chiar ciclul de poezii pe În noaptea neagră-mi place să mă pierd/ O să
mania, scrierile ei fiind considerate contribuții care l-a trimis la concursul de debut, organizat vă las să mă descoperiți/ Dar gândurile nu o să
la consolidarea culturii în acea epocă. „Revista de Editura și Revista Scrisul Românesc. Stăpân mi le deschid/ În inimă nu-mi vei pătrunde/
Fundațiilor Regale” dedică numărul 12 din pe uneltele sale, operator instruit în mane- Mai bine ai renunța străine/ Căci n-ai să mă
1943 drept „Omagiu Carmen Sylvei” în care vrarea versului liber, el realizează poeme de cunoști.” (Autoportret)
semnează o serie de studii, amintiri și evocări mici dimensiuni, într-o manieră încântătoare,
Dumitru Caracostea, George Enescu, Alice jucându-se cu cuvintele-necuvinte și obținând Exerciţii de liber arbitru de Teodor Burnar,
Voinescu, Ion Șiugariu, D. R. Mazilu ș.a. În efecte rafinate artistic.” (Mihai Duțescu); „E care a fost prezentat de Mihai Ene, membru
amplul său studiu intitulat Dinastie și creativi- adevărat cum se spune,/ că frumuseţea e în al juriului: Volumul Exerciţii de liber arbitru
tate, criticul D. Caracostea o consideră „printre lucrurile mărunte/ pe care (doar) neînzestraţii al lui Teodor Burnar combină inteligent con-
cei mai buni scriitori contemporani și deasupra nu le văd./ Se moare/ în mijlocul indiferen- sideraţii filosofice şi observaţii existenţiale cu
poetelor contemporane”, dar are rezerve față de ţei generale,/ imperfecţiunea e marca/ acestui note ironice şi ludice, care transformă anu-
poziția sa socială și limba în care se exprimă pământ./ Dar poezia singură/ pulsează şi (ne) mite credinţe, idei, certitudini sau angoase în
susținând că opera lui Carmen Sylva a întâm- strigă prin/ toţi porii imperfecţi ai vremii./ E material optim pentru jocul poetic. Ca şi în
pinat mari dificultăți datorită numărului mare ca un melc ce se târăşte neobosit/ prin metas- titlul la fel de subtil ironic, poemele din acest
de scrieri, dar și poziției sale în societate, ca taza la zi a lumii./ E toată singurătatea aia/ volum se constituie în exerciţii (nu doar de stil)
regină. „Dacă ar fi aparținut păturii noastre frumoasă şi necesară./ Azi, când comunicarea menite să integreze într-un discurs cvasi-post-
mijlocii și ar fi scris în românește, judecata nu mai e/ nici propoziţie, nici carte,/ pe această modern întrebări şi realităţi biografice a căror
criticii n-ar fi șovăit.” În ultimii ani, Carmen platformă a – socială,/ Poezia e, aşa cum citi- comunicare nu mai poate fi directă sau inte-
Sylva a revenit în atenția mediului cultural, dar sem undeva,/ un Koala în faţa unei Corporaţii./ rogativ-metaforică, precum în modernitate, ci
studii care s-o așeze în istoria literaturii române E (va fi)/ o formă reală de rezistenţă!” (Poezia) mediate de o formă de (auto)ironie calină, dar
se lasă încă așteptate. Ar fi o recuperare și o nu mai puţin problematizantă sau chiar dra-
deschidere binemeritată pentru cunoașterea Viața ca un joc naiv de Iustin Niță: „Viața matică.„America nu plânge după nimeni,/ E
activității sale diverse și bogate rămase în mare e ca un joc. Uneori pierzi, iar alteori câștigi. hâtră, somnambulă şi nebună,/ Pe drumurile ei
parte necunoscută cititorilor români. Jocul vieții este lung și anevoios, cu urcușuri și întortocheate/ Am rătăcit cu vise-o săptămână/
coborâșuri, cu victorii și înfrângeri. Ca să reziști Când treci Oceanul, să-ţi piteşti aleanul,/
Versuri de Elena Farago: „Poetă de mare în lumea aceasta trebuie să îți însușești înfrân- Căci strigă de sub tălpi huma străbună,/ Aici
sensibilitate, Elena Farago se distinge prin- gerile și să îți corectezi greșelile altfel șacalii românii mâncă aguridă,/ Şi-au dinţii strepe-
tr-o creaţie complexă şi viguroasă, marcată comunității te vor devora. Îngerii nu își au locul ziţi după română/ America-i nebună!/ Rea,
de muzicalităţi suave şi claritate imagistică, în lumea asta. Vânați pe străzile pustii, înlănțuiți dar preafrumoasă,/ Şi drumurile ei le-aş bate
folosind uneori metodele semănătoriste ca și subjugați, îngerii-și pierd aripile. Întunericul toate,/ Autostrăzile întortocheate,/ Şi liquor
fundal pentru o formulă lirică de mediere a este stăpân peste pământ. Domnul și-a pierdut store-urile cu melasă/ Tu grasă, tu obeză
tradiţionalismului cu modernismul de expre- puterea, abandonați de cei ce ne apărau, cuceriți Americă,/ Ce-ameninţi să ne-nghiţi pe toţi şi
sie simbolistă. Volumul său de debut, Versuri, încet-încet de umbra ce se aşterne timpuriu.”; toate,/ Să ştii că te-am văzut − şi nu mi-e frică!
publicat la îndemnul lui Nicolae Iorga în 1906, „De spus nu sunt prea multe/ Să mă descriu e în (Transatlantic)
denotă o lirică delicată, relevând admirabil
conceptul de feminitate cu sonorităţi abia şop-
tite, cu discreţie şi emotivitate a sentimentelor,
într-un eros marcat de tensiuni şi aşteptări, de
o sinceritate caldă, nedisimulată.”

Au fost prezentate și volumele de debut edi-
torial premiate în anul 2018 și respectiv 2019
cu Premiul „Al. Macedonski – Prima verba”:
Peisaje în interior de Bogdan Popa, Viața ca un
joc naiv de Iustin Niță, Exerciţii de liber arbitru
de Teodor Burnar.

Peisaje în interior de Bogdan Popa:
„Bogdan Popa, licențiat universitar, profesor de
limba și literatura română în localitatea Fun-
dulea, județul Călărași, este gorjean (născut în

Public numeros și divers la Colocviile „Scrisul Românesc” Quartetul Filarmonicii Oltenia

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 23
culturale

Festivitatea de premiere

Gala Premiilor „Scrisul Românesc” și Ca întotdeauna între partenerii apropi-
Concursul de Debut în volum au devenit ați care ne mediatizează manifestările, TVR
evenimente de evaluare editorială și de stimu- Craiova a fost și de data aceasta o prezență
lare a tinerelor talente. Printre cei care au fost vizibilă și necesară, iar Muzeul de Artă
premiați anul acesta se numără: ne-a oferit cu generozitate un spațiu care
s-a sincronizat perfect cu manifestările cul-
Premiul „Petre Pandrea” tural-științifice și artistice, față de care ne
Ioan Lascu – pentru volumul în manuscris exprimăm întreaga noastră gratitudine! ■

„Cărți ale generației ’80”; Redacția

Ioan Lascu primind premiul Premiul „Şerban Cioculescu”
Ion Segărceanu prezentat de Florea Firan Rodica Grigore – pentru susținerea, cu

Teodor Burnar – premiul de debut continuitate, a rubricii „Literatură
Prof. univ. Andreea Niță ridicând premiul de debut universală”

al tânărului Iustin Niță în revista „Scrisul Românesc”;

Premiul „Corneliu Baba”
Ion Segărceanu – pentru întreaga

activitate artistică;

Premiul de debut în volum pe 2019 Quartetul Teatrului de Operă „Elena Teodorini”
la secţiunea Poezie, „Al. Macedonski – Actrițele Anca Dinu și Petronela Zurba

Prima verba”: Mircea Pospai, Constantin Pădureanu, Mihai Firică,
Teodor Burnar și Iustin Niță Claudia Miloicovici, Florea Firan, Mirela Mitu
Pe parcursul manifestărilor Expoziţia de
cărți şi reviste „Scrisul Românesc 2006-2019”
a oferit participanților prilejul de a-și completa
biblioteca cu noutăți editoriale și numere din
revistă și au putut lua autografe de la autorii
prezenți. Cele două zile de manifestări cul-
tural-științifice au fost încheiate cu momente
artistice susținute de actori ai Teatrului Nați-
onal „Marin Sorescu”, Anca Dinu și Petronela
Zurba (care au recitat versuri de Carmen
Sylva, Elena Farago și Andrei Codrescu), și
soliști ai Filarmonicii Oltenia și Teatrului de
Operă „Elena Teodorini”, constituiți în două
quartete, instituții cu care Scrisul Românesc
are proiecte editoriale în parteneriat.
Colocvii „Scrisul Românesc” din 2019 au
reprezentat și un prilej deosebit de întâlnire
a publicului craiovean, în special a tinerilor,
cu personalități ale vieții culturale române
din țară și din străinătate. A fost remarcată
prezența elevilor olimpici de la Colegiul
Național „Elena Cuza” și „Ștefan Odobleja”
din Craiova, însoțiți de profesorii lor.

La finalul Colocviilor „Scrisul Românesc”, ziua a II-a

24 Nr. 11 (195) ♦ noiembrie 2019 Scrisul Românesc

Atelier de artist
Emilian ȘTEFÂRȚĂ

Valorizarea antichității etrusce și romane din

perspectiva renascentistă și modernă la Florența

Florența, creuzet singular, fantastic La început exista o armonie între ele, dar în dedicat temei predilecte abordate de artist,
și incomparabil al Europei în care final, mai ales după ultimul război, lumea aceea a metaforei Cavalerului reprezentând
Renașterea erupe din bigotul Ev mașinii izbucnește violent între ele, ceea ce un personaj ce ajunge să își piardă încrede-
Mediu pentru a se topi târziu, natural și fără rupe această simbioză dramatic, dar nu mai rea în rațiune și în controlul de sine.
constrângeri, în decadentul și luxuriantul puțin vie și vitalizantă ”.
Baroc. Florența, teritoriu al experienței În sala principală a muzeului s-a dorit să
arhitecturale învăluită în mister al unui Începând cu 1943 se identifică semne se combine contrapunctând nuduri femi-
Brunelleschi, locul în care Michelangelo de schimbare a exploatării plastice a temei: nine de dimensiuni monumentale, având
face o magistrală demonstrație de genia- formele se deschid, devin violente, pline de drept sursă de inspirație Pomonele etrusce
litate cu a sa tulburătoare Capela Medici, tensiune, relația dintre cavaler și cal devine reprezentând zeitatea fertilității, interfe-
orașul în care bazilicile și catedralele și-au dramatică, conflictuală, după război se rând cu tema predilectă a Cavalerului.
păstrat, neatins de scurgerea secolelor, atri- Etajul mijlociu are în acest complex muzeal
butul sacerdotal, aici se găsește ascunsă între accentuează tensiunea dinamică a lucrări- valoarea unei pauze pentru reflecție, o
edificii încărcate de istoria locului o bazi- lor sale, ajungând la deformare, cu suprafețe insulă mai intimă, care se concentrează pe
lică secularizată. În această Florență lăsată aspre și decupate. Seria de cai și călăreți lucrări mai puțin epice, dar, poate din acest
pradă cohortelor de turiști abandonați în evoluează într-atât încât figurile grupului motiv, mai sugestivă și în multe privințe
extazul contemplării, în această Florență pe ajung să se topească, formând blocuri cu mai fascinantă și provocatoare. Lucrările
care o străbați cu răsuflarea tăiată de extaz, forme dezbrăcate, pline de patos. Această de la ultimul etaj răspund unui concept
pe Via della Spada își găsește refugiu un variație stilistică fundamentală reflectă o foarte particular de „teatralitate” în care
artist remarcabil, considerat de mulți drept variație violentă în viziunea lucrurilor la spațiul capătă respirație nouă și extinsă,
cel mai important sculptor italian al secolu- Marino Marini. iar în acest context, și în raport cu temele,
lui XX, aici găsim savant reunite operele lui punerea în scenă este accentuată în mod
Marino Marini. Într-un spațiu vast, parti- Itinerariul propus vizitatorului per- deliberat. Ne este prezentată suita Dansa-
ționat minimalist pe orizontală și verticală, mite perspective asupra lucrărilor atât de torilor, specifică artistului pentru perioada
încărcat echilibrat cu sculptură de medie la nivelul ochiului cât și din perspectivă
și mare dimensiune, sunt savant puse în ascendentă ori descendentă. Parterul este anilor cincizeci, care repre-
valoare operele unui mare artist. Parcur- zintă evoluția ultimă și
gând traseul vizitei ajungi târziu să înțelegi extremă a artistului.
că te afli nu doar într-un templu dedicat
artei ci într-o bazilică creștină de secol Cu siguranță drumul
XVIII, edificiu desacralizat în perioada între Michelangelo cu al
napoleoniană care după multiple schimbări său David și Bazilica San
de funcțiune, de la sediu al Loteriei Impe- Pancrazio, infim topogra-
riale la fabrică de țigări este încredințat în fic apreciat, este uriaș din
anii 80 arhitecților Lorenzo Papi și Bruno punct de vedere cultural și
Sacchi pentru a o remodela funcțional și care merită să fie parcurs câtă
plastic în ceea ce este astăzi, muzeu dedicat vreme își găsește sorgintea
unui singur artist. într-o zonă culturală a uma-
nității ce nu încetează de mii
Marino Marini este una dintre cele de ani să emane valori abso-
mai interesante personalități ale scenei lute, imuabile, remarcabile. ■
culturale și artistice italiene ale
secolului XX. În anii ’30 -’40,
este cel ce inițiază o cercetare ce
avea în vedere elaborarea unei
forme „pure”, prin recuperarea
modernă și refacerea tradiției
etrusce și medievale.

Tema cavalerului care apare
în acești ani va fi o constantă în
opera sa, aproape un semn sim-
bolic al viziunii sale personale
despre lume. Lui Marini însuși
îi plăcea să spună: „există în
întreaga istorie a umanității ...
figura cavalerului și a calului...

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 11

Serie nouă Anul XVIIIScrisuRl omânesc
Nr. 11 (207) 2020 Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003

Publicată de Scrisul Românesc Fundația-Editura, recunoscută CNCS

Florea
FIRAN

Alexandru Macedonski
după o sută de ani
După o sută de ani de la
Rodica Bondi – Alexandru Macedonski trecerea sa în eternitate, fost fidel în înfăptuirea Unirii din
Al. Macedonski con- 1859. Mama sa, Maria, era fiica
„Câte strofe din opera lui Macedonski rezistă sunt ale unui poet tinuă să fie considerat cel mai pitarului Dimitrie Pârâianu, din
mare, tot așa de mare ca și Eminescu în punctul cel mai înalt atins.” mare poet român în epocă, după cunoscuta boierime oltenească
Mihai Eminescu. Abordând mai înrudită cu Brăiloii și Urdărenii, de
G. CĂLINESCU toate genurile și speciile literare, la care a moștenit elanul romantic.
Macedonski a aspirat întotdeauna Cea mai mare parte a copilăriei a
spre ceea ce G. Călinescu numea petrecut-o în casele părintești din
„scriitor total”. Spirit antijunimist, Adâncata-Pometești (Dolj), pe valea
format sub influența ideologiei Amaradiei, pe care o cântă în Mân-
pașoptiste, deschis înnoirilor, gâierea dezmoștenirii, ori la Craiova,
poet de fibră byroniană, cu patos și în casa bunicului din mahalaua „Sf.
exaltare tipic romantică, cu ecouri Ioan Sebastian” – pe locul actualei
mussetiene, prozator original, dra- Grădini botanice, unde se află și
maturg interesant, estetician de Fântâna „Jianu” – moment evocat
finețe, cu idei îndrăznețe, teoreti- în poema Copilărie și în Rondelul
cian al simbolismului românesc, trecutului, dar și în unele proze.

Ca orice copil de familie boie-
Al. Macedonski reprezintă „prima rească, Al. Macedonski a primit
Eseu mare conștiință modernă româ- educație mai întâi în familie, apoi
nească” și, din orice unghi l-am la Gimnaziul din Craiova, absol-
Oana Băluică privi, un punct de răscruce în lite- vind Școala primară de băieți nr. 1

Geo Constantinescu ratura noastră. (1869) și un pension de limba
S-a născut la 14 martie 1854, în franceză. Imediat după moartea
Poezie Emanuel D. Florescu tatălui, mama poetului consideră
București, unde tatăl său, maiorul oportună trimiterea tânărului în
Luise Glűck Rodica Grigore Proză Alexandru D. Macedonski, își avea străinătate și la 16 ani, singur,
Dan Duțescu Gabriela Nedelcu-Păsărin garnizoana, fiind cel dintâi român colindă Austria, Italia și Elveția.
înălțat la gradul de general de către
Dodo Niță Andrei Codrescu
Ion Parhon
Adrian Sângeorzan Mircea Pospai
domnitorul Al. I. Cuza căruia i-a
Anda Simion Continuare în p. 2

Constantin Cubleșan – Maiorescu în epoca Eminescu p. 4 Emilian Ștefârţă

Adrian Cioroianu – Maluri, furtuni și fotogra i p. 5 aN ăuxtiuesrtăo steăze
de familie
p. 24
Ioan Lascu – Realism, mimesis și cțiune p. 7
Rodica Bondi – Navă în Sulina
Carmen Firan – Nobel 2020 – Luise Glűck p. 8

Mihai Ene – Premiul Nobel & Literatura p. 9

Dumitru Radu Popa – Cum se termină pandemia p. 11

Dan Shafran – Un premiu literar românesc p. 16
a cucerit Suedia

2 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Eseu

Sumar Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Florea Firan, Alexandru Macedonski Alexandru Macedonski
după o sută de ani / pp. 1-3 după o sută de ani Scrisul Românesce oprește mai întâi la Viena, de unde trimite „Telegrafului

Constantin Cubleșan, Maiorescu în epoca român” din Sibiu prima sa poezie, Dorința poetului, apă-
Eminescu / p. 4
Srută în nr. 94, din 8 dec. 1870 al publicației, care reprezintă
Adrian Cioroianu, Maluri, furtuni Revistă de cultură
și fotografii de familie / pp. 5-6
Andrei Codrescu, Bio-Poezie (V) / p. 6
debutul său publicistic. În 1871 se află la Geneva, unde compune Fondată la Craiova, în 1927,
Ioan Lascu, Realism, mimesis și ficțiune / p. 7 poezii incluse în volumul Prima verba, apoi în Italia, frecven- de către criticul D. Tomescu.
Carmen Firan, Nobel 2020 – Louise Glűck / p. 8 tând, o perioadă, cursuri universitare la Pisa și Veneția. După o
Louise Glück, Poeme: Monolog la 9 scurtă ședere la Veneția, starea sănătății și lipsurile materiale îl Serie nouă, din 2003,
întemeiată de Florea Firan
dimineața; Drum fără ieșire; Aniversare; fac să revină în București, unde debutează editorial cu volumul
Fragment Arhaic / pp. 8-9 Poesii. Prima verba (1872), apariție grăbită, fără ecouri. Intră în Editată de: Fundația – Revista
Mihai Ene, Premiul Nobel & Literatura / p. 9 viața publică și jurnalistică, începe să colaboreze la „Transacțiuni, Scrisul Românesc

Constantin Zărnescu, Doina Lemny: literarie și scientifice”, „Revista Contimporană” sau „Telegraful”. ISSN 1583-9125
L-au întâlnit pe Brâncuși / pp. 10-11 Revistă înregistrată la OSIM
Publicist și gazetar cu nr. 86155 din 11.04.2007
Dumitru Radu Popa, Cum se termină
o pandemie / p. 11 După Eminescu și Caragiale, Macedonski devine unul dintre Membră A.R.I.E.L.

Adrian Sângeorzan, Poeme: Numere

câștigătoare; Între două valuri; Doar marii publiciști și gazetari ai vremii. La 14 nov. 1873, când nu avea Redacția
cu tine; Săptămâna grea; Miracole / p. 12 nici 20 de ani, editează prima sa revistă, „Oltul”, unde publică arti-
Oana Băluică, Lumea noastră în cuvinte / p. 13 cole politice antidinastice pentru care va avea de suferit. Revista Director:
Gabriela Nedelcu-Păsărin, Eros și oniric – servește și campaniei de răsturnare a guvernului conservator al lui Florea FIRAN
revalorizare și resemantizare / p. 14 Lascăr Catargiu. Pentru editorialul din 29 iunie 1874 este arestat Colegiul redacțional:
Rodica Grigore, Iubire dincolo de timp / p. 15 la Craiova și încarcerat trei luni la Văcărești. Tribunalul îl achită,
Dan Shafran, Un premiu literar românesc fapt ce dă naștere unor manifestații de simpatie în favoarea poe- Adrian CIOROIANU
a cucerit Suedia / pp. 16-17 tului, care nu va întârzia să-și reia atacul prin pamflete și mai Andrei CODRESCU
Red., Cărți primite la redacție / p. 17 Eugen NEGRICI
Dan Duțescu, Poeme: Cuvinte simple; puternice. Pentru scurt timp, împreună cu Pantazi Ghica, Boni- Gheorghe PĂUN
faciu Florescu și George Fălcoianu scoate ziarul „Stindardul”, iar Dumitru Radu POPA
Coridorul timpului / p. 18 în 1877 „Vremea”, urmate de alte periodice, cu o apariție efemeră: Dumitru Radu POPESCU
Lucian Bernd SĂULEANU
Geo Constantinescu, „Carta a Tetis”, poeme „Trăsnetul”, „Fulgerul”, „Plevna”. La 6 ianuarie 1880 editează ziarul Monica SPIRIDON
în limba spaniolă / pp. 18-19 satiric antidinastic „Tarara”, unde publică articole prin care îl atacă

Emanuel D. Florescu, Trezirea din somnul pe Carol I și Partidul Liberal și ironizează veleitățile literare ale Emilian ȘTEFÂRȚĂ
dogmatic / p. 19 lui Carmen Sylva. În același an, la 20 ianuarie, împreună cu Th. Redactori:
N. Stoenescu și Bonifaciu Florescu, scoate „Literatorul”, prima Mihai ENE
Dodo Niță, Banda desenată, o resursă revistă simbolistă românească, prin care „țintește gloria literară Oana BĂLUICĂ
didactică / p. 20

Mircea Pospai, O carte care ne poate aduce după ce eșuase în politică”, publicația apare, cu unele intermitențe, Mihai FIRICĂ
liniște / p. 20 până în martie 1919. Prin „Literatorul”, Macedonski urmărea Ion PARHON
Lucian-Florin ROGNEANU
Anda Simion, „Inimă și alte preparate din carne”, să creeze „o școală de poezie nouă”, oferind un spațiu generos Redactori asociați:
o metaforă în regia lui Radu Afrim / p. 21 poeziei în comparație cu celelalte compartimente.
Ion Parhon, Necontenita fascinație Programul revistei este în tradiția pașoptistă, cu timpul con- Florentina ANGHEL
a capodoperei / p. 22 turându-se perspectiva polemică, în special cu „Convorbirile Dan IONESCU
literare”. Relațiile cordiale de la început cu „Junimea” și Maio- Gabriela NEDELCU-PĂSĂRIN
Fl. Florescu, Un eveniment cultural rescu se vor deteriora repede, deși Macedonski citește în cenaclul Corectură:
memorabil / p. 23 lui Maiorescu poema Noaptea de noiembrie (1881), Alecsandri Claudia MILOICOVICI

Red., Okeanos: „Apostrof ”, „Orizont” / p. 23

Emilian Ștefârță, Nu există artă colaborează la „Literatorul”, dar poetul își schimbă atitudinea față Tehnoredactare computerizată:
care să se adreseze tuturor / p. 24 de Alecsandri, Caragiale, Eminescu și publică poezia antijuni- Georgiana OPRESCU

Abonamente mistă Dialogul morților. „Noua direcție” a „Literatorului” pleda Arhivă online:
pentru o „poezie socială”, despre „arta versurilor”, deosebirea Alexandru OPRESCU
la Scrisul Românesc dintre poezie și proză, idei care atrăgeau atenția generației de
scriitori tineri.
Abonați-vă la revista „Scrisul Românesc“ și veți avea Redacția și Administrația: Craiova
un prieten apropiat. Abonamentele se fac prin rețeaua Scriitorul întemeiază și colaborează la un mare număr de Str. Constantin Brâncuși, nr. 24
proprie și Poșta Română, se pot achita și la sediul revistei periodice, aproape 50, începând cu „Oltul” în 1873 și încheind cu Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
„Universul literar” (1916). Anii 1880-1882 sunt deosebit de pro- E-mail: [email protected]
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, ductivi: îi apare volumul Poezii, cu o Prefață-manifest în sprijinul Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Agenția Mihai Viteazul, Craiova. „poeziei sociale“ care îl impune ca șef de școală socială. Publică Cont: RO03BRDE170SV21564261700
în „Literatorul” poemele Noaptea de ianuarie, Noaptea de februa- BRDE Agenția Mihai Viteazul, Craiova
Costul unui abonament anual cu taxele incluse este de 100
lei. Pentru abonații din străinătate este de 140 $ sau de 125 € .

Informații primiți la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763

rie, Noaptea de martie și Noaptea de noiembrie, dar și articolul Abonamentele se pot face la sediul
O analiză critică a creației lui Alecsandri, care duce la ruptura redacției: Str. Constantin Brâncuși,
cu bardul de la Mircești. În paginile „Literatorului”, Macedonski
își va publica primele poezii în vers liber, o parte din rondeluri, nr. 24, Craiova, județul Dolj
fragmente din romanul Thalassa și o serie de articole considerate sau [email protected]
manifeste ale simbolismului românesc, care îl impun ca teore- Responsabilitatea opiniilor exprimate
tician al curentului. „Literatorul” devine o tribună de la care
aparține integral autorilor.
pcuoeatcuclednătegnlaosi,șriepvoisetzaieriămsoâcniaâlne,dciumcpaorartcatnertăpîrnotpersitmatualr,roânpdoez→ie Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Tiparul: Tipografia PRINTEX
Craiova, str. Electroputere, nr. 21,

tel. 0251 580431

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 3

→ prin faptul că promovează conceptul de poezie valoarea cuvintelor în poezie, logica poeziei, la Institutul de Arte Grafice volumul Flori
modernă și teoretizează simbolismul, intră în „ridicarea la lirism”, „simțurile în poezie” și, sacre (1912). Cercul „Literatorului” renaște, se
polemică cu „Junimea” și „Convorbirile lite- mai ales, simbolismul, instrumentalismul și redeschide Cenaclul cu același fast, ceremonia
rare” care dominau viața literară în epocă. wagnerianismul. darurilor, elogiu fără măsură față de tinerii pre-
Găzduiește începători în ale scrisului, ajunși zenți, fiind frecventat acum de M. Romanescu,
piscuri ale literaturii noastre, precum Arghezi Prin Al. Macedonski simbolismul româ- C. Pavelescu, Șt. Petică, I. Pillat, G. Galaction,
și Galaction. În coloanele ei se regăsesc la con- nesc devine, cel puțin în faza de pionierat a I. Peltz, G. Bacovia, A. Maniu, T. Vianu, Al. Th.
ducere sau colaboratori: Cincinat Pavelescu, teoretizării și a experimentelor, sincron cu Stamatiad, N. Davidescu, H. Furtună. Salonul
Ștefan Petică, Traian Demetrescu, George întreaga mișcare europeană. Macedonski este cenaclului, cu tronul poetului decorat de fiul
Bacovia, Tudor Vianu, Ion Barbu (debutează inițiatorul versului liber înainte de Kahn și său, Alexis, este tot mai plin. Mentorul acordă
cu poezia Ființa), G. M. Zamfirescu, Anton Laforgue, cu poezia Hinov (1879) și teoretici- tinerilor poeți nestemate false. Arghezi pri-
Bacalbașa, Victor Eftimiu ș.a. anul muzicii versului înainte de René Ghil, în mește și el un inel cu piatră de safir, asemănător
În faimosul cenaclu al „Literatorului” au articolul Despre logica poeziei (1880). În „Lite- cu ochii migdalați ai tânărului Theo.
fost atrase generații de poeți, cu deosebire ratorul” și „La Walonie”, Macedonski își afirma
tineri, mulți ajunși scriitori de valoare. Prima vocația de precursor, În arcane de pădure fiind Prin activitatea sa jurnalistică, Macedonski
generație simbolistă, din care au făcut parte „întâia cercare simbolistă în românește”, cum desemnează una dintre cele mai întinse cari-
Șt. Petică, Al. Obedenaru, E. Sperantia, M. scrie în comentariul ce însoțește poezia. ere publicistice, semnând un număr însemnat
Cruceanu, I. C. Săvescu, D. Karnabatt etc. se de articole polemice sub numeroase și diverse
formează la „școala” lui Macedonski. Situația precară în care poetul continuă pseudonime: Académus, Z. Aghira, Alb-Astru,
Poetul va avea de suferit pentru neferi- să se zbată este oarecum ameliorată, pentru o Paul din Alep, Alma, Radu Amăreanu, Argus,
cita epigramă publicată în iulie 1883 contra vreme, prin editarea săptămânalului „Stindar- Aristarch, Ariosto, Le Capitaine, Catulus etc.
lui Eminescu, în care vedea „un exponent dul țărei” (1888), publicație antimonarhică, și
tipic al Junimii”. Ca urmare, se autoexilează „Streaja țărei” (1889), organ liberal-conserva- Primul Război Mondial îl surprinde pe poet
la Paris (1884), cu ambiția de a cuceri gloria tor. În 1889 revine și în redacția „Românului”, într-o situație grea, plină de lipsuri materiale.
europeană în viața literară. Scrie versuri în cu o cronică săptămânală, iar în 1890 face să Publicistica sa dintre 1914-1916 este favorabilă
limba franceză și publică în presa pariziană, reapară o nouă serie a „Literatorului”, în care neutralității și ostilă față de Franța. În urma
colaborează la „L’Élan littéraire” din Liège și publică primele versuri „simbolist-instru- editării publicației „Cuvântul meu”, foaie pole-
la „Bulletin officiel de l’Académie des Muses mentaliste”. În numărul din 15 iulie 1892, îi mică filogermană, Macedonski trăiește iarăși o
Santonnes”. Contactul cu poezia europeană apare articolul Poesia viitorului, primul mani- perioadă de izolare socială și morală. Atenția
devine benefic, creând climatul pentru poezia fest simbolist din literatura noastră, și publică și-o îndreaptă însă spre desăvârșirea creației
modernă la noi. Idilele brutale, patru poezii „simbolist-instru- literare: publică un ciclu din Poema rondeluri-
Revenind în țară, în 1885, găsește aceeași mentaliste”, care au surprins pe contemporani. lor, în „Flacăra” începe să publice din Thalassa,
atmosferă ostilă și, ca urmare, plecările la Paris Luând ca model pe Baudelaire și Mallarmé, marea epopee, și concepe drama Moartea lui
se succed tot mai des. „Literatorul” își încetează Maeterlink și Moréas, Macedonski explică Dante pe care o termină în 1916. În 1919 com-
apariția (17 martie 1885), o perioadă reapare ce este simbolul, deși se oprise mai înainte pune Sonetul puterii și publică broșura polemică
sub titlul „Revista literară”, condusă de Th. M. la forma lui instrumentalistă, parodiată de Zacherlina în continuare, cu atacuri la adresa
Stoenescu. În 1886 Macedonski colaborează Caragiale în „Moftul român”. Cu noua serie a lui Ov. Densusianu, E. Lovinescu și O. Tăslă-
cu versuri la revista „La Walonie”, unul dintre „Literatorului” (1892), are colaborator și apoi uanu, în care își fac loc toate răfuielile ce l-au
primele organe ale simbolismului european, director adjunct pe Cincinat Pavelescu sem- măcinat. În 1920 îi apare volumul Poezii alese
editată de belgianul Albert Mockel și, sub nând, cu acesta, tragedia Saul, pusă în scenă și ultima serie din Rondeluri. Cu o grijă deo-
influența lui René Ghil, teoretizează poezia de Constantin Nottara la Teatrul Național sebită, Macedonski își încheie transcrierea
„simbolist-instrumentalistă”, fiind primul din București. În 1894 scoate, împreună cu D. pentru ediția definitivă de poezii.
scriitor român care a inițiat un curent poetic Miulescu, ziarul „Lumina” și are o polemică
original – „instrumentalismul” sau „sim- violentă cu „Adevărul”. Scriitorul încetează din viață la 24 noiem-
bolismul instrumentalist”  – identificabil în brie 1920, în urma unei crize de angină
rondelurile sale. Continuă să scrie și să publice Volumul Excelsior. Poesii (1895), deși pectorală, de care suferea încă din 1915, inha-
în revistele franceze „Revue du monde latin”, trecut sub tăcere de critica vremii, îl va afirma lând parfum de trandafiri și șoptind: „Rozele”.
„L’Élan littéraire” și „Revue française” un număr viguros. În 1896 scoate, împreună cu Eugen Este înmormântat în Cimitirul Bellu din Capi-
de zece poezii. La Paris frecventează boema Vaian, „Liga ortodoxă” (20 iulie 1896), la care tală. Încrederea într-o viitoare recunoaștere,
literară, celebrele cafenele „Vachette”, „Closerie se formează Gr. Pișculescu (Gala Galaction) și profetic văzută, va fi împlinită: „Dar când patru
des Lilas”, „La Brasserie du jubilité” și cunoaște debutează Ion Theo (Tudor Arghezi), iar un an generații peste moartea mea vor trece,/ Când
personalități din lumea literară și artistică. mai târziu volumul de versuri Bronzes (1897) voi fi de-un veac aproape oase și cenușe rece,/
Începând cu Macedonski, poeții acordă teo- și a doua ediție din Excelsior. La 28 dec. 1901 Va suna și pentru mine al dreptății ceas deplin,/
retizării actului poetic o importanță echivalentă editează „Forța morală”, unde publică unele Și-al meu nume, printre veacuri, înălțându-se
creării poeziei însăși. Simbolismul este prima dintre cele mai valoroase creații ale sale, între senin,/ Va-nfiera ca o stigmată neghiobia duș-
doctrină impusă în mod polemic în literatura care și capodopera Noaptea de decemvrie. mănescă,/ Cât vor fi în lume inimi și o limbă
noastră, având drept consecință cristalizarea „Liga conservatoare” este ultimul ziar politic românească”. ■
unui nou criteriu al poetului: sugestia. Simbo- scos de Macedonski (1904), după care scrii-
lismul românesc, moment de înnoire a liricii, torul pleacă la Paris, scrie Le Calvaire du feu
se naște împotriva epigonismului eminescian (1906) și drama Le fou? (1913), cu speranța de
și a sămănătorismului, împotriva sentimen- a fi jucată pe scenele pariziene. Frecventează
talismului dulceag, lacrimogen și desuet, iar boema literară pariziană și intră în legătură cu
contribuția lui Macedonski este hotărâtoare. Pierre Quilland („Mercure de France”), Char-
Ideile novatoare susținute în articolele: Despre les Fuster, Paul Fort, Alexandre Mercereau,
logica poeziei (1880), Poezia viitorului (1892), Laurent Taihaude, Marc Brésil.
Simbolismul (1895), Despre poezie (1895),
Simțurile poeziei (1895), În pragul secolului În 1912, poetul revine în țară, de data
(1899) ș.a. vizează lărgirea domeniului poeziei, aceasta este primit cu căldură de cercul revis-
tei „Convorbiri critice” a lui M. Dragomirescu,
criticul introducând în manualul său de limba
română, clasa a VIII-a, capodopera Noaptea de
decemvrie. Ion Pillat și Horia Furtună îi publică

4 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Cronică
literară

Comentarii Constantin Maiorescu mai odihnești câteva luni, pentru a te întrema
eminesciene CUBLEȘAN fizicește deplin. Teodor Rosetti te invită să
petreci aceste luni la moșia lui Soleștii, unde
în epoca Eminescu îți va pregăti primirea în modul cum îl vei
dori d-ta./ Dup aceasta, așadar pe la august,
Oinsistentă campanie de presă, iscată se fac referiri la Mihai Eminescu, dincolo de în urma intervenirei Reginei (Carmen Sylva),
după 1989, l-a avut în centrul ei pe Titu cunoscutul studiul Eminescu și poeziile lui care îți poartă cel mai sincer interes, vei fi
Maiorescu, suspectat a fi fost părtaș (1889), reproducând fragmentar un număr numit în vreo funcție care să-ți convină d. ex.
(dacă nu cumva chiar principalul protagonist de șaptesprezece articole și intervenții critice bibliotecar al Universității. De aici înțelegi că
în cabala antieminesciană, menită a-l lichida pe în care se pronunță tranșant asupra operei lui despre vreo îngrijire pentru existența d-tale
gazetarul de la „Timpul”, pe marele poet de fapt, Mihai Eminescu, în diverse împrejurări, răs- materială, în viitor, nu poate fi vorba” Ș.a.m.d.
devenit incomod în viața politică a acelor ani), punzând și atacurilor la adresa acestuia, ca (Scrisoare publicată în „Convorbiri literare”,
aducându-i-se acuzații mai mult sau mai puțin în articolul de poziție polemică Răspunsurile mai-iunie 1932).
plauzibile. În fine, Mihai Cimpoi, unul dintre „Revistei Contimporane” (al doilea studiu de
cei mai avizați critici și istorici literari de azi, patologie literară) etc. Urmează un capitol cu Mihai Cimpoi punctează analitic, în stu-
afirmat deplin ca o autoritate în domeniul emi- pasaje din Jurnalul lui Maiorescu, începând din diul introductiv al ediției, relațiile și raportul
nescologiei, realizează o carte-reper menită a 1876 până la 17 octombrie 1889 („Am termi- profesional dintre aceștia doi, subliniind de
elucida acest fals diferend, care a produs atâtea nat articolul sau articolele Eminescu, le-am fiecare dată înțelegerea și aportul criticului în
polemici virulente, considerând că „redeschi- cetit aseară lui Caragiale și Jacques Negruzzi promovarea poetului și mai apoi a gazetarului
derea dosarului raporturilor personale, literare și astăzi lui Zizin Cantacuzino, care a mâncat la de la „Timpul”. Oprindu-se asupra articolului
și intelectuale ale lui Maiorescu cu Eminescu” noi /.../ la 14/26 octombrie a murit la Botoșani Eminescu și poeziile lui, apreciind interpre-
devine absolut necesară, în ideea elucidării Harieta în et. de 28 ani!”). tarea poeziilor eminesciene pe care o face T.
chestiunii: Titu Maiorescu. Epoca Eminescu, Maiorescu („Maiorescu a fost cel dintâi care
ediție coordonată și studiu introductiv de acad. Apoi, fragmente din corespondența Titu a vorbit despre personalitatea europeană a lui
Mihai Cimpoi (Ed. Junimea, Iași, 2020, Colec- Maiorescu-Eminescu precum și scrisori ale Eminescu”), criticul nostru face o justă și nece-
ția Eminesciana, nr. 100). lui Eminescu către Titu Maiorescu (scrise sară apreciere asupra perspectivei de înțelegere
în limba germană în perioada cât s-a aflat la azi a demersurilor exegetice ale lui T. Maio-
Volumul aduce la lumină azi adevărata Charlottenburg, 1874, apoi cu privire la acti- rescu: „Maiorescu argumentează, în termenii
contribuție a mentorului Junimii la afir- vitatea sa ca bibliotecar la Iași, 1874, 1875 epocii, ceea ce numim astăzi exponențialitatea
marea, promovarea și protejarea lui Mihai ș.a.), republicând în extenso scrisoarea lui lui Eminescu, regăsirea noastră identitară în
Eminescu, asupra operei (și activității) aces- T. Maiorescu adresată poetului aflat la Viena el”, pentru a evidenția tocmai modalitatea de
tuia pronunțându-se în repetate rânduri, (Ober-Döbling), scrisoare ilustrativă în totul prezentare a poetului cititorilor epocii: „Maio-
nu doar în cunoscutele, amplele articole de pentru atitudinea părintească, de reală respon- rescu – spune Mihai Cimpoi – îi face lui Mihai
direcție literară. „Adunarea într-un volum – sabilitate morală față de starea poetului: „Vezi, Eminescu un portret din interior, privindu-l
precizează Mihai Cimpoi – a tuturor textelor d-le Eminescu, diagnoza stării d-tale trecute din cercul familial al Societății „Junimea”, deci
maioresciene despre Eminescu, reprezintă, este astăzi cu putință și este absolut favora- printr-un raccourci simpatetic. Este, în repre-
ca să spunem așa, un act justițiar și de pio- bilă. Se vede că din cauza căldurilor mari, ce zentarea sa, un junimist, un schopenhauerian,
nierat editorial, spulberând ideea inerțială erau pe la noi în iunie 1883, d-ta ai început un hegelian, un organicist, un europenist și un
că Maiorescu ar fi autorul unui singur text a suferi o meningită sau inflamație a pieliței universalist (un globalist, în termenii de azi),
despre poet”. Astfel se realizează și un suc- creerilor, mai întâi acută apoi cronică, din care precum este Maiorescu însuși. În personalitatea
cint dar foarte exact portret al criticului de la cauză ai avut un deliriu continuu de peste 5 poetului se proiectează personalitatea criticului
Junimea, dezvoltând în actualitate ideile ce au luni, până când s-a terminat procesul infla- în ceea ce are esențialmente, caracteristic”.
stat la baza studiilor pe care Eugen Lovinescu mațiunei. În tot timpul cestui vis îndelungat
i le-a consacrat la începutul secolului trecut: ai fost de o veselie exuberantă, încât e păcat că Studiul acesta, privind relația dintre Maio-
T. Maiorescu (I-II), 1943-1944 și T. Maiorescu nu ai păstrat nicio aducere aminte a trecutului rescu și Eminescu este unul cât se poate de
și posteritatea lui critică (1943) – „Lovinescu imediat. «Was nützt die Heiterkeit, wenn sie edificator în acest caz. El vine să discearnă
spulberă, în monografia sa despre Maiorescu nur im erinnerungslosen Traum verläuft?». Ei, asupra modului în care trebuie interpretat azi
– comentează Mihai Cimpoi – învinuirile acum ai ieșit din vis, precum trebuia să ieși, și raportul critic/poet, dar și a contextului în care
făcute de autorul Criticilor de a nu-l fi prețuit ți-ai recâștigat conștiința. De-aici nu poți lua Eminescu, ca persoană fizică, particulară, a
și de a nu-l fi ajutat pe poet în măsura mare- motiv pentru atâta greutate sufletească, cu tot fost agreat și preferat de ilustrul critic. Este o
lui său talent”. Dar, continuă: „Lovinescu n-a pesimismul d-tale. Nici griji materiale nu tre- punere în pagină analitică tocmai a activității
pus nici pe departe punct discuțiilor în jurul buie să ai. În privința aceasta, iată cum stau lui T. Maiorescu în… epoca Eminescu.
raporturilor dintre critic și poet. La o distanță lucrurile. Chibici pleacă poimâine, duminică,
de o jumătate de secol ele au reizbucnit cu o la Viena și va fi doar luni la 4 ore la d-ta în Volumul se încheie cu un sumar capi-
inegalabilă fervoare polemică și cu o intensă Ober-Döbling, precum ți-am telegrafiat alal- tol de referințe critice privind personalitatea
arguție în demonstrație odată cu publicarea tăieri. El vine pentru ca, în înțelegere cu dr. mentorului de la „Junimea”, fiind antologate
unor documente și a unor studii despre cir- Obersteiner și după sfatul lui, să te scoată din citate revelatoare din studii și articole datorate
cumstanțele «înnebunirii» și modul în care a institut și să facă împreună cu d-ta o excursi- unor G. Ibrăileanu, Eugen Lovinescu, G. Căli-
fost tratat în ziua de 28 iunie 1883”. une de vreo 6 săptămâni spre sudul Alpilor, nescu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Eugen
poate până la Venezia, Padua sau Florența. Simion, I. Negoițescu, Pompiliu Constanti-
Demersul criticului de la Chișinău, adaugă Are mijloace bănești pentru aceasta precum nescu, Constantin Noica, Vladimir Streinu,
introducerii sale punctuale o cronologie și – se-nțelege – pentru împrospătarea gar- Dan Mănucă și Paul Cernat, pentru a conchide,
sumară, însă foarte exactă, a vieți și activității derobei d-tale, care va fi stat și ea ca în vis la rândul său: „Cei doi își reprezentau o unitate
publice a lui Titu Maiorescu, fixându-i astfel în aceste 7 luni./ După aceasta, dacă nu va fi a culturii universale în spiritul conceptului de
profilul în epocă. Urmează un amplu capitol indicată vreo cură la băi, la Hall de ex., vă veți Weltliteratur al lui Goethe, având în vedere
în care sunt antologate articolele, recenziile, întoarce împreună în țară, unde trebuie să te prezența unui fond general uman”.
rapoartele academice și notele acestuia în care
Scris și conceput cu o, întrutotul, remarca-
bilă probitate critică, volumul Titu Maiorescu
– Epoca Eminescu, este unul dintre cele mai
importante contribuții ale lui Mihai Cimpoi în
cadrul disputelor actuale în eminescologie. ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 5

Bleu-alb-roșu Maluri, furtuni Adrian
Jurnal parizian (XXXVII) CIOROIANU

și fotografii de familientr-o librărie de prin spatele Operei din dacă e ceva cu totul particular sau e ceva comun Parisului. Există un calendar al lor, disponibil

Place Bastille – una care are și câteva raf- și altor popoare cu maluri întinse. La drept pentru toți cei interesați (colecționari, pasio-

Îturi de anticariat –, am găsit un magnific vorbind, e greu să judeci, din perspectiva unui nați, amatori, vânători de chilipiruri etc.). În
volum, publicat în 1927, cu pagini alese din român – nu spun că e rău, nu spun că e bine, discursul public francez, există o clară distinc-
operele unui scriitor care m-a fascinat întot- dar e un fapt: noi, ca stat, avem ieșire la Marea ție între brocantist și anticar: brocantistul vinde
deauna: Chateaubriand (Francois-René de..., Neagră numai de 150 de ani; aceasta face ca, orice, de la nasturi vechi la cutii de chibrituri
1768-1848). Acest personaj clasic a avut un în teorie, un constănțean să simtă altfel marea de colecție, mobile vechi, opere de artă, bijute-
destin uluitor, cu multe dealuri și multe văi, decât un bucureștean (spun în teorie pentru că rii, cărți sau tacâmuri etc., pe când anticarul e
cu grații și dizgrații etc., bref el este prin sine mulți constănțeni de azi nu sunt neapărat fami- oarecum mai specializat – fie numai opere de
însuși o sinteză a politicii Franței din prima lii vechi din Dobrogea, ci sunt rezultatul unor artă, fie numai cărți ș.a.m.d.
parte a secolului al XIX-lea. implanturi din Regat colonizate după 1878!). Cum se poate subînțelege, pandemia de
Deci, nu e neapărat un defect, nicio calitate: covid-19 a dat o lovitură dură tuturor acestor
doar că e foarte posibil ca noi, românii, să avem piețe populare. Ultima mare brocantă în care
o altă raportare la ideea de mare! am fost, în primăvara lui ’20, a fost pe la mijlo-
cul lui martie, nu departe de stația de metrou
În ultimii ani, am văzut câteva dintre malu- Duroc. Era o brocantă profesionistă, organizată
rile Franței, la distanță între ele. Am văzut de unul dintre cele câteva sindicate de bro-
țărmurile din Normandia, în Nord, acolo unde canteurs. Mai apoi, brocantele s-au redeschis
se termină curgerea ondulată a Senei către parțial în iunie, apoi în septembrie a.c., după
Canalul Mânecii – și pe unde intrau altădată care s-au închis (la ora la care scriu, de mijloc
corăbiile negre ale vikingilor, care jefuiau sate de octombrie ’20, brocantele profesioniștilor
și mai ales abații până pe la Paris! În Nor-
mandia, mândria locurilor e dată de mere, de sunt anulate – și puține șanse să se redeschidă
Plajă din Normandia rachiul de mere (calvados) și de blândele vaci până în anul viitor...).
de pe pășuni, care cadorisesc, se spune, cel mai
Marea, al cincilea element bun lapte al Franței. Chateaubriand meditând asupra ruinelor Romei
al spiritului francez de Anne-Louis Girodet de Roussy-Trioson (1810)
Apoi am văzut marea din Vestul Franței –
Citisem, de-a lungul timpului, câte ceva mai bine zis Atlanticul, întins ca un monstru Ce vreau să spun: în brocantele prin care
din el (eseul său Geniul creștinismului se lichid, când prietenos și cald, când furtunos, am fost – din propria mea curiozitate sau dus
studia la cursul de Istoriografie din facultate, rece și de nestăvilit, de la Brest până la Bayonne. de prieteni – cel mai mult m-au emoționat
ținut de profesorul L. Boia), dar niciodată nu Pe undeva pe la mijloc se află provincia despre teancurile de fotografii de familie pe care le
observasem un detaliu: cum anume vorbește care am mai scris aici, Vandeea – cea care, mai găsești de vânzare, din loc în loc. Ce caută
Chateaubriand despre mare! Și avea de ce să într-un mod interesant, la scara Istoriei, a fost acestea acolo? – aceasta e întrebarea, de fapt.
vorbească: născut în localitatea Saint-Malo una dintre cele mai reacționare (în sens bun) Oricât ar fi de greu de crezut, există oameni
(Bretania istorică), pe un mal al așa-zisei „Mări care se pot imagina: vandeenii nu au acceptat
Celtice” (adică la vărsarea Canalului Mânecii revoluția franceză, au luptat împotriva ei, și-au
în Atlantic), în Nord-Vestul Franței, autorul apărat preoții când alții îi omorau etc.
nostru a văzut marea încă din primele clipe ale
vieții sale – sau mai bine zis a simțit-o, pentru În fine, am văzut ceva din întinsul mal de
că (avea să i se povestească), în casa lor de pe o Sud, de la Mediterana, de la Marsilia la Nisa.
uliță modestă a urbei, camera în care mama sa Aici, o altă Franță, pentru că lumea meditera-
trăia chinurile facerii era chiar una cu ferestre neeană e în sine un capitol aparte din istoria
spre imensitatea mării. Născut pe timpul unei Europei. Franța de Sud este poster-ul vacan-
furtuni de septembrie, dinaintea echinoxului țelor, al costumelor de baie feminine care au
de toamnă, primele zbiarăte ale copilului au evoluat în timp, al menu-urilor cu pește și cu
fost de la bun început acoperite de mugetul vinuri rosé, este Festivalul de la Cannes sau
valurilor. Și, în primii ani de viață, prins între bistrourile pentru turiști din Saint-Tropez
un tată autoritar și taciturn și o mamă care (localitate care păstrează, ca destinație turis-
dădea semne de viață doar atunci când suspina tică, inclusiv secția de poliție din comediile lui
sau când se ruga, Chateaubriand a copilărit Louis de Funès). Paradoxal sau nu, pe această
vagabondând pe acele plaje, exersându-și fan- fâșie de Sud se află (stabiliți, nu turiști!) mai
tezia și jucându-se cu puștani asemenea lui. mulți români: de la ex-politicieni cu miracu-
loase salarii de stat până la ex-jurnaliști care
În fapt, mult înainte și mult după acest i-au tapat de bani pe oameni de afaceri gen S.O.
autor, pe care l-am amintit ca pur exemplu, Vântu etc. La scara Istoriei, e greu de spus dacă
marea e o prezență constantă în literatura, cul- acest implant românesc la Mediterana va dura care cotrobăie cu orele prin acele cutii. Unii
tura sau pop-cultura franțuzești. Francezii au, mai mult decât o generație, dar analiza acestor dintre ei sunt artiști plastici sau artiști foto-
într-adevăr, un mod anume de a se raporta la detalii nu constituie țelul textului de față. grafi, alții sunt colecționari maniaci, alții sunt
mare – pentru că o iubesc și o respectă. Nu știu din industria de publicitate etc. Practic, acele
Surâsuri cu destinatar pierdut imagini, odată cumpărate, nu mai au niciun
drept de autor și pot fi folosite după bunul
Așa-numitele brocante reprezintă una plac al posesorului. Cum au ajuns ele în bro-
dintre cele mai dinamice industrii locale ale cantă?
Continuare în p. 6

6 Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 Scrisul Românesc Proză
Eseu

Andrei Bio-Poezie (V)
CODRESCU

Când telefonul nostru mare și negru izbucnit pe românește o poezie consemnată Wallace Stevens
din casă suna era pentru că o rudă jurnalului. În acest „interval” american de
sau un prieten avusese un accident mărimea unei vieți sau, cu gândul la priete- Locurile unde mă surprinde plăcerea
sau murise. Bâzâitul telefonului era știre rea. nul meu poet Jeffrey Miller care a murit la 29 invenției și pofta de scris sunt misterioase și
Nimic frivol nu înconjura aparatul sinistru de de ani, două vieți, auzeam din când în când indescriptibile. Un fir de nylon din ciorapul
pe masă. Costa bani să zici mai mult decât o crâmpeie de sunet din cealaltă parte a „cor- Sofiei Loren. Ceea ce le distinge pentru mine
singură frază. Când au început bârfele, tele- tinei de fier”. este abilitatea lor de a se șterge, de a se estompa
fonul a devenit mai ieftin. Când am ajuns ca să mă lase liber să scriu. Să văd. Pitores-
în America, convorbirile domestice costau Jeffrey Miller, poet genial, a intuit lumea cul mă distrage, ca muzica. Îmi plac peisajele
un sfert de dolar. Convorbirile „la distanță” care năvălea din viitor: cartea lui postumă The șterse, neutre, pustii, sau dimpotrivă, zgomo-
între orașe și țări erau scumpe și nu la înde- First One’s Free, nu a pierdut nicio silabă din toase, anonime, pline de oameni preocupați.
mâna fiecăruia. Pe acestea agențiile secrete frumusețea acestei cunoașteri misterioase. Cafenele cu scaune stâlcite, autobuze, trenuri
din guvern le ascultau atent. Comunicările Jeffrey nu a prins Internetul, telefonul mobil, locale, avioane mici. În cap un păianjen îmi
scumpe aveau preț evident și preț ascuns. virtualitatea, căderea zidului din Berlin, AI țese o minge străvezie. Am fost odată un cro-
Nu-mi place să vorbesc la telefon. În 1971 am sau AR, dar tehnologia, al cărei critic adânc nicar săptămânal, cu datoria de a scrie 750
scris o carte de schițe numită Why I can’t Talk era deja, s-a dezvoltat exact cum a preves- de cuvinte despre un incident sau o opinie, o
on the Telephone. Rămâne tit-o el. În garajul poeziei Jeffrey a făcut în slujbă plătită dar plăcută numai în întuneric
valabilă. În 1971 costa ceva să sau într-o zi cenușie, fără a solicita simțurile.
vorbești: cuvintele mai aveau poezie ce făcea simultan Prindeți mingea, domnilor! Scrisul poetic,
greutate, un gravitas evaporat Steve Jobs în garajul lui. A politic, dramatic, se derulează bine numai în
azi, chiar și în poezie. Sunt ca fost un moment (în 1977) interior. Dacă văzul, auzul, mirosul sau senzu-
niște păpădii suflate de vânt, când poezia și matematica alitatea vin din afară, dimensiunile interioare
plutesc în aer, bune la nimic. erau una în fereastra larg cresc proporțional. Unde scriu acum nimeni
deschisă de LSD. nu știe ce scriu, cine sunt, și nu le pasă nici
* ce port, nici ce gândesc. Nu-s întrebat nimic,
Limba română, subiect nu mi se cere interpretare, descriere sau par-
Anii petrecuți în New mai rar al creierului meu ticipare. Ideea ar fi să abstractizez totul, cu
York au fost formativi. aprins de zeitgeist, izbucnea excepția degetului pe tastatură și impulsului
În 1970, am început să câteodată când călătoream care-l animează. Firul de nylon. Inamicul cel
vagabondez printr-o Ame- în Caraibe, Mexic sau mai tare este frumusețea. Prietenul cel mai
rică stranie, fascinantă și Brazilia, unde spaniola, bun: cenușa. Morții scriu frumos dacă nu-s
vastă. În Detroit, San Fran- franceza și portugheza mă repartizați în rai sau în iad. E bine în purga-
cisco, Monte Rio în nordul trimiteau la ea. În jurnale, toriul cenușiu când ceasul ezită între ore ca
Californiei, în Baltimore, între notițe de călăto- un pacient sau un prizonier care se orientează
Maryland, în Baton Rouge rie, apar și observații pe numai după liniuțele scrijelite de prizonierul
și New Orleans, Louisiana, am trăit și expe- românește. Alte poezii au sau pacientul care l-a precedat. Îmi place să
rimentat în viață și poezie, un mileniu de apărut în mijlocul unor locuiesc într-un ceasornic programat într-o
schimbări personale, dar și proprii acestui evenimente traumatice, un cutremur în San alta zonă, preferabil unde-i mai devreme decât
continent frământat. Au urmat poezii și cărți Francisco, uraganul Katrina, prăbușirea tur- acolo unde mă aflu. ■
în engleză, din ce în ce mai americane și mai nurilor în New York... poezii care nu făceau Aprilie 2002
atente la nuanțele limbii. Din când în când a referință direct la dezastre, dar se potriveau
cumva mai bine în criză. Sau când mă îndră- (Va urma)
gosteam subit de cineva.
(Din volumul Bio-Poezie în curs de apariție)

Continuare din p. 5 că, la origine, imaginile erau amintirea unor oameni
despre un anume eveniment. Sunt clar niște persoane
În linii mari, pe două căi: fie de la familii/persoane în aceste poze pierdute prin brocante, femei sau bărbați,
care nu au avut niciun moștenitor, fie de la familii/ fiecare cu istoria lui, doar că nimeni dintre cei care le
persoane ai căror moștenitori nu vin să-și evalueze vor răsfoi – asemenea mie – habar n-are despre ce e
moștenirea, lasă asta pe seama unor firme specializate vorba în ele; se prea poate să fi fost clipe fericite cele
în golitul apartamentelor, moștenitori care – presupun imortalizate, doar că, prin trecerea timpului, fericirea
– sunt cu totul indiferenți la ce/cine anume trimit, din lor s-a aneantizat prin anonimatul pozei, depusă pe
care trecut anume și la ce semnifică acele teancuri de fața acelor oameni anonimi precum un strat de ghips
poze (din cauza lipsei de spațiu din locuințele pariziene nivelator peste un perete cu o capodoperă necunoscută.
moderne, ambele explicații sunt în mod egal valide).
Pe scurt fie spus, sunt mii, sute de mii de poze,
Deși n-am niciun interes în ceea ce le privește, nu poate, prin toate brocantele Parisului. Simplul fapt de
mă pot împiedica să trag cu ochiul la acele teancuri a te întreba unde s-a dus memoria acelor oameni – și de
de poze vechi, unele de 50-60-90 de ani, ori de câte ce nu mai e nimeni care să o păstreze – îți dă un anume
ori le văd (la tot pasul, de altfel). Sunt (cel mai adesea) vertij existențial. Pe de altă parte, îți dai seama că, pe
femei mai tinere sau mai mature care zâmbesc pentru termen lung, Istoria asta înseamnă: detaliile dispar.
veșnicie, îmbrăcate după mode care, bineînțeles, au Rămân doar acele frânturi de realitate care mai au, încă,
debutat prin a fi curajoase și au sfârșit prin a fi prăfuite. persoane sau vectori care să le transmită mai departe. ■
Sunt cupluri, unele la nuntă, altele la botez, altele în tot
felul de ipostaze, unele greu de ghicit – din simplul fapt (va urma)

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (207) ♦ noiembrie 2020 7

Realism, mimesis Ioan Retrocritica
și ficțiune LASCU

Au persistat și încă persistă întrebări de călătorie prin Italia i-au oferit numeroase contemporani cu el. Asocierea artei cu reflexia
de genul dacă metoda de creație rea- informații privind istoria, cultura, obiceiurile, în oglindă se mai întâlnește în Hamlet unde
listă este una mimetică, și dacă da, în tradițiile și viața comunităților. Italia, o țară se spune că teatrul trebuie să fie o lumină a
ce măsură. Sigur că nu s-a pretins că ar fi o „sinceră și pasionată” unde oamenii „disperau vieții, dar și în Arta poetică a lui Nicolas Boi-
măsură exactă de tip metrologic, dar mimesi- din dragoste”, îi plăcea mai mult decât Franța leau. Ideea de mimesis presupune selecția și
sul, imitația naturii, a realității vii, nu a putut Restaurației. Stendhal a fost chiar consul fran- concentrarea – nu accidentalul și hazardul tre-
fi eludat(ă), cu atât mai mult în operele rea- cez la Trieste și Civitavecchia. În Italia a scris buie căutate de scriitor ci ceea ce corespunde
liste. Desigur, este vorba de imitații și nu de Mănăstirea din Parma în doar 52 de zile! cu esențialul. Apoi imitația nu va fi nici seacă,
copii. Orice imitație se apropie sau mai bine nici searbădă, ci trebuie să înfrumusețeze, să
zis se îndepărtează, mai mult sau mai puțin, Putem spune că opera lui Stendhal este rețină doar aspectele ce nu stingheresc senti-
de model. În spațiul ce măsoară depărtarea fundamentată pe o cunoaștere temeinică, atât mentul firesc de frumos. A luat naștere și arta
față de model se regăsesc materia, elementele directă cât și mediată a trecutului și a lumii con- de a imita în manieră frumoasă lucruri urâte,
ce aparțin „imitatorului” și numai lui, adică temporane lui, pe o familiarizare cu realitățile, pomenind mai întâi de monștrii la care se
„aportul” creator al acestuia, cu mediile în care a trăit. Având premise ști- referă Boileau în Ars poetica. Justificarea este-
numit convențional „autor”. tizării urâtului diferă la Stendhal de ceea ce a
Realismul cu funcție de curent ințifice obiective dar și prin raport făcut, atribuind romantismului, Victor Hugo
literar a apărut și s-a impus cu de cunoaștere directă, empirică și în prefața la drama istorică Cromwell. Acolo
vreo două secole în urmă. Pre- subiectivă, scrierile lui acordau con- el a spus că urâtul este variat, spre deosebire
dominanța sa, prin numărul comitent importanță faptului istoric de frumos care este monoton. Prin diversele
autorilor și prin valoarea opere- și faptului trăit, pătrunzând în fic- sale ipostaze, urâtul este capabil să pună în
lor, prin împărtășirea acelorași țiune odată cu capodopera Roșu lumină frumusețea, iar aceasta, la rându-i,
idei estetice și prin durată, a și negru. Nu a abdicat de la prin- este menită să scoată în evidență diversitatea
condus la o delimitare clară în cipiul de obiectivitate, modelând urâtului. Prin alăturarea unor elemente ce se
timp și spațiu: prima jumătate realitatea printr-o practică într-un exclud: urât/ frumos, atractiv/ respingător etc.
a secolului al XIX-lea, mai cu fel liniară a scriiturii; să nu uităm suntem puși dinaintea unei viziuni retorice de
seamă în Franța și în Anglia. un enunț de al său ce a dobândit tip oximoronic, a unei antiteze specific roman-
în timp o rezonanță de maximă: tice. Nimic surprinzător, nici chiar în epocă,
Stendhal (Marie-Henri un roman este ca „o oglindă pur- fiindcă geniul lui Victor Hugo a fost de natură
Beyle) a descins târziu în domeniu, la patruzeci tată de-a lungul unui drum”, bătut și prestație retorică. Este unul dintre motivele
de ani; târziu ținând cont că scriitorul francez cu piciorul de multă lume. „Le roman est un pentru care poezia modernă – antiretorică,
a trăit doar cincizeci și nouă. A publicat mai miroir que l’on promène le long d’un chemin.” precum și proza modernă – antiromantică,
întâi cărți ce tratau teme de istorie a artei: viețile Spiritul de observație și experiența, cunoașterea l-au dezavuat pe autorul Legendei secolelor.
lui Haydn, Mozart, Metastasio, Istoria picturii nemijlocită, sunt exerciții ale fidelității – oglin- Întrebat fiind odată cine crede că este cel mai
în Italia, apoi memorii de călătorie – Roma, dire, reflectare – în periplul creator. mare poet din literatura franceză, André Gide
Neapole și Florența sau Napoli și Florența. O Stendhal este parțial un succesor al vea- a răspuns flegmatic: „Hugo, hélas!”.
călătorie de la Milano la Reggia. Italia i-a plăcut cului XVIII, prin psihologia personajelor.
mult, a și trăit un timp acolo, s-a inspirat din Mulțumită contactelor cu societatea și cultura Roșu și negru, capodopera stendhaliană,
viața și istoria acestei țări scriind Mănăstirea din italiană el s-a apropiat de romantism, fiind taxonomic un roman psihologic, se subinti-
Parma și Cronici italiene. În 1822 a scos la iveală un protagonist în bătălia ideologică a noului tulează Cronica anului 1830. Așadar din nou
Despre dragoste, un eseu romantic care îi readu- curent, afirmat în Franța pe la 1820, odată cu „cronică”, menită a reda fidel ascensiunea și
cea în discuție pe Racine și Shakespeare. Abia Victor Hugo, bătălia pentru Hernani și prefața prăbușirea unui tânăr ambițios de condiție
în 1827, la patruzeci și patru de ani, publica un la drama Cromwell. Stendhal a dat romantis- modestă, dotat și instruit dar lipsit de scrupule,
roman de mică notorietate, Armance, ca, după mului și o definiție, în marginea operelor lui binecunoscutul Julien Sorel. Modelul acestuia
aceea, vreme de treisprezece ani, să continue Racine și Shakespeare: romantismul este arta era Napoleon Bonaparte, personalitate care l-a
serialul cu Roșu și negru (1830), Viața lui Henri de a plăcea contemporanilor, în vreme ce, prin interesat mult pe Stendhal însuși. Un mimesis
Brulard (1835-1836) și Mănăstirea din Parma contrast, clasicismul este arta de a plăcea stră- social și psihologic dacă se poate spune așa,
(1840), ultimul apărut cu doar doi ani înainte de bunicilor. Oferă și o justificare a dramei istorice Roșu și negru este și o cronică de moravuri ale
trecerea sa în eternitate (1842). Jurnalul, tipărit în spiritul romanticismului, termen calchiat de unei societăți în care inițiativa liberului arbitru
postum, se remarcă printr-o analiză plină de el după il romanticismo din italiană. Ulterior nu este întrutotul permisă: ceea ce este în afara
luciditate, aducând în prim-plan preocuparea Stendhal a luat atitudine față de grandilocvența moralei și a justiției eșuează și este sancționat
stendhaliană pentru egotism, opus egoismului poetică și de poezia maiestuoasă de tip hugo- conform legilor. A fost considerat un Bildun-
și centrat pe cunoașterea propriului eu. lian. Această reacție ne poate duce cu gândul gsroman, având în vedere personalitatea în
la faptul că el nu era un romantic convins, ci ascensiune și în decădere a lui Julien, dar și
Dacă plecăm de la premisa că literatura efectiv un realist veridic chiar în perioada în o frescă socială a Franței post-napoleoniene.
realistă este una mimetică, atunci este nimerit care agrea și sprijinea romantismul. Roșu și negru este un roman realist la construc-
să ne gândim cât de accentuat este mimesisul Ideea de mimesis se pretează la concepția lui ția căruia mimesisul are un rol substanțial, iar
în opera lui Stendhal. Mimesisul, bineînțeles, Stendhal despre roman – o operă impersonală ceea ce aparține ficțiunii revine imaginarului
nu mimetismul. Stendhal a fost și un scru- la modul cum o oglindă rămâne impasibilă stendhalian. Actualitatea lui este numai de
pulos documentarist al artelor și al istoriei. indiferent dacă prin fața ei trec chipuri urâte ordin estetic. În 1954, Sommerset Maugham,
Povestirile din Cronici italiene, de pildă, au sau frumoase. Așa se exprima el în prefața la romancier englez de notorietate în epocă, a
fost scrise după o riguroasă cercetare a isto- microromanul Armance. Din acest motiv a fost situat Roșu și negru între cele mai bune romane
riei peninsulare, din secolele XV-XVI până receptat cu oarecare întârziere, spre deosebire din toate timpurile. ■
în zilele autorului. De asemenea, însemnările de Balzac, Dickens și de alți scriitori realiști