Binder1dfgf

10 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Augustin de la cine ştiu un asemenea amănunt? O perioadă, a existat
un departament de sinteză care aduna observaţiile de la toate
BUZURA Cenzura – comunistă cenzurile pe la care a trecut cartea. În ipoteza că funcţionarul

şi anticomunistă respectiv accepta să discute cu tine, erai un om cu noroc.
Dacă nu, concluziile erau transmise directorului editurii şi
cartea putea să nu mai fie tipărită. În acest context, trebuie să

recunosc că cenzorii erau oameni cu lecturi solide, în marea

Îmi pare cu totul şi cu totul condamnabilă super- În ceea ce mă priveşte, descopăr cu neliniştea subînțeleasă lor majoritate, şi nici ofiţerii de Securitate care, în cele mai
ficialitatea cu care ne privim trecutul apropiat, ca că au trecut 55 de ani de când public, adică 55 de ani de când multe cazuri, în cazul „autorilor cu probleme“ aveau ultimul
să nu mai vorbim de cel îndepărtat. Flecarii de am aflat pe propriile-mi texte, de existenţa cenzurii. Confraţii cuvânt (deşi nu se recunoştea acest detaliu), nu erau lipsiţi de
cultură. Aşa se şi explicau lungile conversaţii pe marginea
azi, surogatele de intelectuali şi de politicieni nu au aflat mai vârstnici, care prinseseră şi cenzura militară sovietică, textului, conversaţii care uneori durau mai mult decât timpul
încă sau nu doresc să se ştie că în acest spaţiu geografic erau speriaţi de faptul că sovieticii criticau cu pistolul. Acesta, necesar scrierii romanului. În asemenea înfruntări totul era
au trăit şi bărbaţi adevăraţi; care ne-au lăsat o ţară, o civi- de altfel, a fost unul dintre uneltele de lucru, „de convingere“ important, nu numai argumentele culturale şi politice, ci
lizaţie, nu numai comunişti, securişti, cenzori, turnători, până la sfârşitul „obsedantului deceniu“. „I-am pus pistolul chiar şi vârsta cenzorilor. Un tânăr care avea cariera înainte
procurori superputernici. Din perspectiva lor, avem o ţară la tâmplă şi el, singur şi nesilit de nimeni, s-a înscris în Gos- era mult mai intransigent şi mai puţin dispus la dialog; în
de puşcăriabili, obligaţi să probeze în faţa justiţiei că nu podăria Agricolă Colectivă“, mărturisea un fost activist. Cât schimb, unul mai în vârstă, cu experienţă, care avea şansa de
sunt vinovaţi, semn că practica stalinistă nu moare, rezistă despre cenzura ceauşistă, privind în urmă, două certitudini a fi în pragul pensionării, era mai generos şi uneori îşi asuma
precum odinioară soldaţii japonezi uitaţi prin diverse insule mi se impun: una, că fiecare scriitor a avut experienţa lui riscul tipăririi unui text „periculos“ dacă autorii i-au câştigat
pustii din Pacific. particulară cu ea, şi a doua, că, în realitate, au existat atâtea respectul. Cărţile „autorilor cu probleme“ erau trimise spre

În anii de după război şi până acum un sfert de veac, a cenzuri câţi cenzori s-au aflat pe diverse state de plată. Iar lectură şi unor membri ai Biroului Politic al Partidului, ba
existat o cenzură puternică, îmbogăţită cu parşivenia noastră acestora li se adăugau amatorii, turnătorii ascunşi sub diverse chiar şi mai sus, la Biroul 2, la Tovarăşa, de unde, dacă nu
balcanică, dar nu cenzura este de vină pentru că vocile zecilor pseudonime sau voluntarii neplătiţi, care, după cum mi-a fost primeai răspuns în zece zile, cartea nu mai putea să apară.
de mii de eroi răspândiţi prin toate închisorile şi lagărele ţării dat să aflu chiar şi din Dosarul meu de Securitate, puneau Romanul meu, Feţele tăcerii, a fost respins de un important
n-au fost auzite. Nici ale lor şi nici cele ale puţinilor
membru în Biroul Politic pe care-l înfuriase faptul
supravieţuitori trataţi astăzi de la înălţimea la care
că, „în 700 de pagini, autorul nu a găsit nicio vorbă
numai prostia şi neruşinarea îşi închipuie că se află.
bună despre colectivizare!“ O vizită de lucru a lui
Nu ştiu cum se face, dar pe zi ce trece suntem tot
Todor Jivkov mi-a purtat noroc, pentru că, timp de
mai puţin curioşi şi mai lipsiţi de respect faţă de
zece zile cât a stat preşedintele bulgar în România,
cei ce ar putea să ne arate adevăratul drum. Din
Elena Ceauşescu a fost ocupată cu vizita acestuia,
păcate, se întâmplă aproape întotdeauna la fel: după
astfel că romanul gata tipărit a putut fi difuzat, dar
nişte acte de curaj, altminteri mai rare decât ar fi
numai pe la magazine săteşti, cu multă întârziere
necesare, pierd cu regularitate cei ce le-au înfăptuit.
şi discreţie. Un alt roman, Drumul cenuşii, a avut
Orice început, oricât ar fi el de promiţător, este
o traiectorie asemănătoare. De astă dată, în drum
anulat de mulţimea de nulităţi care, treptat, iau totul
spre Cabinetul 2, unde cerusem audienţă, am făcut
în stăpânire, impunând nişte reguli absurde peste
un edem cerebral şi peste roman s-a aşternut multă
care nimeni nu îndrăzneşte să treacă. Idealurile care
vreme tăcerea, dintr-un motiv extraliterar: greva
au costat atâtea sacrificii şi-au pierdut adevăratul
minerilor din Valea Jiului despre care, pe bună
înţeles, au devenit monede calpe fără nicio valoare.
dreptate, fusesem acuzat că aş fi scris. Eu mă apăram
Mândria de a fi sluga celor mai puternici, bucuria
susţinând că nici „Scânteia“, nici Ceauşescu nu au
de a fi primiţi pentru câteva clipe la masa celor
sugerat că ar fi existat aşa ceva, dar cenzorul mi-a
bogaţi – acestea sunt, acum, adevăratele idealuri.
spus: „Dacă îţi tai 178 de pagini, din roman nu mai
Rest­ul sunt vorbe. De altfel, este la îndemâna oricui
rămâne mare lucru. Aşa că eu îi dau drumul şi, dacă
să observe că tot ce era lăudat înainte de Revolu- Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner (Hans Benkner) va fi cazul, ne căutăm amândoi locuri de muncă.
ţie, astăzi se contestă; mândria de a fi comunist,
Să vedem ce zic mai sus. Mai sus era, în realitate
„fiu credincios al partidului“ trebuie obligatoriu înlocuită foarte mult suflet pentru a atrage atenţia Securităţii asupra Securitatea. Care se interesa discret dacă nu trimisesem
cu mândria de a fi anticomunist şi prooccidental şi foarte pericolului pe care l-ar reprezenta textele mele. Am avut 56 cumva cartea în străinătate, fapt care i-ar fi costat foarte mult.
pro Marele Licurici. Partide întregi, fără crâcnire, au trecut de turnători, buni prieteni şi colegi sârguincioşi, dintre care Fireşte, am rămas între da şi nu. După un timp, cam lung,
de la stânga la dreapta, de la liberali la populari etc., de la pe un singur turnător nu l-am recunoscut. În paranteză fie e drept, un colonel care răspundea de cultură m-a invitat să
o internaţională la alta fără ca vreun membru să protesteze. spus, nu ştiu dacă din pură întâmplare sau nu, primul text în vorbim ca doi oameni care ştiu totul despre grevă şi mi-a
Dresaţi? Laşi? Inculţi? De toate. O parte apreciabilă din laşii română: Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele cerut obligatoriu, să sacrific 78 de rânduri . Dacă aş fi de
şi turnătorii de ieri şi de azi, care au fost asimilaţi de „partea Braşovului aduce a turnătorie! În primii ani de gazetărie la acord cu dumneavoastră, dacă le-aş scoate, v-aş dezamăgi,
bună“, intelectuală, a societăţii noastre, au devenit un fel de „Tribuna“ din Cluj, existau două cenzuri în afară de cea făcută i-am spus şi, petrecându-mă cu un zâmbet, mi-a deschis uşa.
poliţişti de circulaţie în lumea ideilor, altfel puţine, fixe şi în redacţie, unde fiecare ştia ce merge şi ce nu merge, căci
În volumul meu, A trăi, a scrie, am povestit despre dru-
foarte uşor de asimilat. Aceştia inspiră mai multă frică de- existau anumite reguli: să nu descrii obiective industriale, să murile mele prin subteranele minelor de cărbune în căutarea
cât cenzorii de odinioară. Oricum, este foarte trist că n-am nu critici instituţiile, ci numai oamenii cu funcţii mai mici, unui lider al greviştilor. Mai târziu, mi-a fost dat să descopăr
studiat cum se cuvine nici măcar comunismul primitiv de vicepreşedinţi, directori adjuncţi etc., să ai în articol câte un că personajul despre care se vorbise mult că ar fi fost omorât,
după război pentru că, iată, după puţină vreme, au apărut muncitor bătrân şi mai înţelept decât inginerii, apoi, când împuşcat de securişti, călcat de un camion etc., a devenit
noii proletcultişti, activiştii plini de diplome, dar fără carte, venea vorba despre germani, era obligatoriu să precizezi dacă student la „Ştefan Gheorghiu“, iar după aceea, funcţionar la
care înţeleg politica drept un scandal continuu. Aşa se face erau din est sau din vest, iar dacă venea vorba despre vreun o ambasadă din Occident. Nu cred că este cazul să ne mai
că am ajuns o țară cu un număr îngrijorător de analfabeți, individ care a avut ghinionul să se nască înainte de împăr- mirăm: pe aici, pe Dâmboviţa, se mai întâmplă, iar memoria
ocupând în această privinţă unul dintre locurile fruntaşe în ţirea Germaniei, fie el Kant sau Goethe, era mai bine să nu fiind scurtă, laşii sau învârtiţii îşi pot recupera poziţiile avute.
Europa şi tot aşa stăm la abandonul şcolar, după cum şi la precizezi numele etniei, pentru ca nu cumva să ai chinuitoare
Revoluţia a schimbat radical lucrurile. Poştele redacţiilor
multe boli, odinioară eradicate: cei mai tebecişti, cei mai discuţii. În sfârşit, să nu critici Partidul şi, desigur, măreaţa s-au golit brusc, luptătorii pentru democraţie s-au orientat
sifilitici etc. Şi dacă vom continua cu iresponsabilitatea, de Uniune Sovietică şi ţările frăţeşti etc.
politic, dar n-au ieşit la război cu cărţile interzise de cenzură,
acum tradițională, vom ajunge să fim o mulțime oarecare. Cenzura se numea Direcţia Presei şi fără ştampila ei – BT căci nu le scriseseră, ci cu carnetele de la diverse partide.

Înainte se dădea vina pe cenzură că nu ne cunoşteam istoria – nu puteai tipări nici măcar Fumatul interzis. În paralel cu Cenzura şi Partidul i-au chinuit, terorizat etc., dar până astăzi
adevărată şi valorile care, de altfel, ar ocupa un loc de cinste Direcţia Presei, un rând de şpalturi mergea şi la Comitetul n-au reuşit să ne lumineze în privinţa argumentelor concrete.
în orice cultură importantă. Acum, fără cenzură, adevărul Judeţean de partid, iar redactorul-şef trecea pe şpalturile Cei mai mulţi dintre ei au descoperit un verb la modă prin
este la vedere? În şcoli se predă, oare, istoria adevărată, sale observaţiile celor două instituţii.
filmele americane obscure şi, fireşte, organele fără de care
literatura adevărată? Valorile se află la locul ce li se cuvine Drumul unei cărţi, mai ales după ce s-a anunţat desfi- verbul sugerat ar fi nefolositor. Chiar şi scriitoarele românce

într-o civilizație? Răul este mai vechi şi mai adânc decât avem inţarea cenzurii, a devenit extrem de complicat. Un roman şi-au descoperit adevărata identitate pe care le-a redat-o Re-
curajul să-l spunem. Despre cenzură, de exemplu, au scris era citit de redactorul de carte şi de unul dintre şefii editurii, voluţia: „Sunt o doamnă, ce p... mea!“, scrie una dintre ele.
foarte mulți, dar mai ales cei care nu au avut nicio treabă cu după care romanul mergea la Consiliul culturii, unde exista o Cele trei puncte îmi aparţin, doamna întrebuinţează numele
ea. Aşa s-au impus nişte prejudecăți peste care lumea nu are direcţie specială de cenzori. După observaţiile acestora, car- strămoşesc al organului. Alţii, mai virili, şi-au îndreptat
curajul să treacă. Prin urmare, comunismul nu poate fi decât tea ajungea la un vicepreşedinte care avea, şi el, observaţiile verbul spre Stăpâna Imperiului Britanic. Oricum, lupta
rău, la fel ca şi cenzura, deşi nimeni nu explică de ce, în anii sale înainte de a-l trimite la tipar. Înainte de asta, însă, dacă cu comunismul şi cu partenera de sex sunt cele două mari
aceia, în literatura noastră, cu toată cenzura, fioroasă cum se în ea era vorba de război sau de armată, cartea ajungea la dobânzi ale gândirii postrevoluţionare. O mare parte dintre
spune că ar fi fost, au apărut cărțile cele mai bune care nu au cenzura militară, iar cenzura Securităţii se ocupa de istoria scriitori nu lasă impresia că ar mai avea de apărat libertatea
fost încă depăşite în niciun fel. Nu aş vrea să creadă cineva apropiată, de diverse întâmplări sau opinii referitoare la semenilor, demnitatea profesiei şi tot ceea ce trebuie apărat.
că regret cenzura sau orânduirea care, aparent, a decedat „obsedantul deceniu“.
Nu-i doare soarta acestei ţări încât cenzorii de ieri, astăzi, ar
în urmă cu un sfert de veac sau, mai exact, când a dispărut Îmi amintesc că am scris undeva că deţinuţii care erau intra în şomaj. Periodic îşi mai împart nişte Premii Nobel,

comunismul, însă fără comunişti. Aceştia au rămas până în plimbaţi prin beciurile Securităţii purtau ochelari de tablă şi în timp ce, cum ar spune Camus, şobolanii au avut timp să
zilele noastre comunişti cu prefixul anti. pe această temă mi s-au pus nesfârşite întrebări: de unde şi răspândească ciuma.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 11

Gheorghe

Despre cenzură, PĂUN

dinspre mai multe direcţii, toate personale

Nomina odiosa, desigur. Recunosc însă, nu paisprezece a precenzurii) până pe strada Primăverii, voiam urmări a căror gravitate nu se poate prevedea. Vorbeşte des-
pot să nu vin cu nuanţe. Nu numai motivate cumva să sugerez că e chiar atâta tristeţe pe strada pe care pre asta, în numărul din octombrie 2014 al revistei Curtea
psihologic, de memoria care, bat-o vina!, locuia to’arăşul?... Nici vorbă, nu voiam să sugerez aşa ceva, de la Argeş, scriitorul Theodor Codreanu, amintind, printre
uită ce a fost neplăcut, îşi aminteşte doar „ce bine era pe am schimbat strada în Amurgului... altele, de Ucraina.
vremea lui Stalin“ (pauză, pentru a da răgaz de creştere mi-
rării ascultătorului acestui banc „folcloric“, mult modificat Nici centrale nucleare care aveau probleme nu se pu- Nu intru în amănunte, referirea la revistă îmi dă prilejul
aici – autocenzura, deh...), pe vremea când nu mă dureau teau invoca, tocmai se plănuia construcţia centralei de la să recunosc, cu seninătate precaută, că „la revista Curtea
genunchii atunci când urcam scările... Cernavodă... de la Argeş se face cenzură“... Există vreo revistă care
N-am publicat decât două volume de povestiri prin anii nu procedează la fel? O spun mai tuturor colaboratorilor,
’80, m-am întâlnit cu cenzura de fiecare dată, dar nu pot să În schimb, o povestire în care se dădeau ordine şi medalii mai ales noilor veniţi: cenzura bunului simţ, a specificului
spun că am fost şocat. Ştiam, mai mult sau mai puţin, re- à l’aveugle, alta cu un conservator de muzică în care femeile revistei, a limbii române. Mai în glumă, mai în serios, am
gulile jocului, iar „jocul“ îmi era propus/impus de interfeţe de serviciu cântă în orchestră, în timp ce gunoiul dospeşte, şi comis şi „zece porunci“ editoriale, le reiau, în formularea
simpatice, redactorii de carte din edituri, uneori chiar prie- altele care mi se păreau condamnate de la început, ba chiar lor eliptică, dar cu scurte adăugiri în paranteze: 1. Revistă
teni. Matematica era imună la aşa ceva, prin neutralitatea ei îmi produceau o anume voluptate în timp ce le scriam, au de cultură, în general, dedicată publicului larg, cultivat (unii
ideologică – cel puţin matematica pe care o făceam eu. Nici văzut fără probleme lumina tiparului. spun că aşa ceva nu există; atunci, să-l formăm!). 2. Fără
măcar presiunea de a adăuga citate bine alese prin prefeţe nu politică de partid sau persoană, pro sau contra („Escu nu
am resimţit-o, cei care au (ab)uzat de aşa ceva, şi sunt destui, Dar, destul cu amintirile din anii ’80, vă propun şi nişte există“, iar partidele sunt un anacronism, fac mai mult rău
sufereau probabil de exces de zel, sau voiau să arate că sunt pe amintiri din viitor. Dintr-un viitor, sper, apropiat, de numai decât bine, în teorie pot fi uşor înlocuite, în practică... stop,
linie, pentru a fi promovaţi pe linie. În literatură, subtilitatea două-trei decenii, când ne vom fi lămurit că democraţia (nu iar mă pornesc...). 3. Fără polemici gratuite, înjurături (vrem
combinată cu obtuzitatea mă amuzau şi mă impresionau, în înţelesul de dicţionar, ci în interpretarea de pe stradă), să construim; „e uşor cu târnăcopul, mai greu cu mistria“). 4.
enervându-mă nu neapărat prin insistenţă şi restricţii, ci mai că political correctness... Mă amuz şi mă înfurii când ci- În limba română normată de Academie („revoluţionarii lui
degrabă prin nepriceperea mea de a-mi imagina ceea ce-şi tesc fraze de genul „redacţia nu e de acord cu opiniile din î“ sunt caraghioşi, nu aşa se dovedeşte personalitatea, bune-
imaginau ei. Mă enervez uneori şi acum, pentru că nu ştiu articolul alăturat, dar, din motive de democraţie...“ Asta rele, normele sunt norme – cel puţin aşa ar gândi elveţienii,
dacă ei erau ei, cei de sus, sau interfeţele abia amintite erau, de înseamnă democraţie?!... Mă amuz, dar nu trec de primele finlandezii, japonezii, cei care nu numesc cenzură respectarea
fapt, subtile, suflau preventiv în iaurt şi îngheţată deopotrivă, cuvinte, atunci când citesc (unele) bloguri, forumuri ale unor regulilor...). 5. Fără auto-promovare a redacţiei (cu atât mai
la schimb, parcă, lăsând uneori să treacă pagini întregi care publicaţii, sau inscripţii de pe ziduri, garduri, panouri care puţin a redactorului-şef, care taie fără să notifice orice frază
puteau fi interpretate, contând pe obtuzitatea (lipsa de interes, înconjoară şantiere... Asta chiar e libertate!... Mă amuz şi mă referitoare la el, eventual cu articol cu tot...). 6. Fără literatură
graba) celor de sus. sperii când văd unde s-a ajuns cu noua şi insidioasa ideolo- inedită (doar despre literatură, sau la rubrici mai generale;
Mă minunam atunci, mă minunez şi acum. gie a corectitudinii politice. Vechea cenzură era „grupată“, un motiv e că avem doar 24 de pagini, altul, mai serios, e că
Într-o povestire, Ion făcea ceva rău. A trebuit să-l ştiam de unde vine şi prin cine se manifestă, noua cenzură nu avem destule mijloace-criterii pentru a cenzura „gângu-
numesc John, pentru că, mi s-a explicat, Ion, Gheorghe, vine din vest, vine de pretutindeni, aduce parcă mereu ceva reala pretins metaforizată“ şi altele asemeni...). 7. Revistă a
Nicolae (Doamne fereşte!) nu fac aşa ceva. John, da. Bob, nou, are instituţii care nu numai că stau de veghe, dar îi şi românilor de pretutindeni (cu aplecare constantă spre Basa-
Tom, Will – fără probleme, numai de rele se ţin... (Nu mi-a pedepsesc pe „incorecţi“, instituţii naţionale, europene, rabia, locul unde Ţară se scrie totdeauna cu majusculă...). 8.
venit să mă întreb atunci, m-aş întreba acum cu ce se ocupă internaţionale. Mass-media este grijulie, „pedagogia“ Uşor naţionalisto-creştino-monarhisto-anticomunistă (deci,
Volodea, Alioşa, Ivan...) hollywoodiană insistentă şi eficientă, căci profesionistă, „expirată“, dar asta poate fi şi de bine). 9. Grijă pentru ba-
În altă povestire a trebuit să înlocuiesc cafeaua din ceştile UE este inventivă, imită conştiincioasă şi mai adaugă şi de lanţa Argeş – restul lumii, provincialism – cosmopolitism.
personajelor cu ceai – cafeaua de pe piaţă primise numele la ea, Conchita Wurst exultă voios-voioasă, lingviştii sunt 10. Ştiinţa, parte a culturii (banalitate pentru vechii greci şi
„nechezol“, părea o aluzie... derutaţi – eu, aici, scriu şi rescriu, noroc că pe calculator e pentru majoritatea oamenilor de ştiinţă, comodă mirare, dacă
Tot o aluzie putea fi faptul că acţiunea unei povestioare atât de simplu (şi nu rămân nici urme...), temător să nu scap nu chiar divorţ ostentativ pentru unii literaţi, ca să nu spun
trist-ceţoase era plasată, normal, nu?, pe strada Toamnei. De vreun cuvânt care să lezeze vreo minoritate, fie ea oricât oameni de cultură).
la strada Toamnei era doar un pas (în semiotica de ordinul de aberantă (na, că tot mi-a scăpat!...). Cenzura e continuu
lângă noi, şi-a schimbat doar înfăţişarea, face parte din alt Fi-voi certat peste treizeci de ani pentru cenzură? Vom
plan – dar, devenind ideologie, poate fi folosită ca justificare muri şi vom vedea, vorba poetului...
pentru acţiuni socio-politice, ba chiar geo-politice, fapt cu

Cornel care se transforma treptat în antropologia societăţilor magice,
ritualistice Caius Dobrescu îl citează pe Theodore Roszak
UNGUREANU De la cenzura cu manifestul său intitulat The Making of a Counter Culture
oficială la autocenzură care ar avea două aripi: prima, mişcarea pentru drepturile
civice „pentru democraţia participativă“ şi, a doua, mişcarea
Am scris cu vreo douăzeci de ani în urmă des- garda (de fapt: avangardele) vor a recupera timpul pierdut. psihedelică îndreptată împotriva oricărui cadru conceptual.
pre importanţa geopoliticii în studiul istoriei „Atunci când nu mai rămâne nimic de distrus, avangar-
literaturii secolului XX şi cred că nicio dis- Ar fi trebuit pusă întrebarea dacă Grupul de la Braşov
cuţie despre cenzură nu poate face abstracţie de momentele da este silită în mod simbolic să se autodistrugă. Această cu profesorul Alexandru Muşina şi cu Caius Dobrescu,
politice pe care le traversează istoria lumii. În 1944, ’45, ’46 thanatofilie estetică nu contrazice alte trăsături, asociate de Andrei Bodiu, Simona Popescu, Marius Oprea nu voiau
cenzura se ocupa de criminalii de război, de cei care scrisese- obicei cu spiritul avangardei: plăcerea jocului intelectual, să inaugureze o „contracultură“. Am scris de mai multe ori
ră cu iubire de România Mare, în anii 1948–1955 de cei care iconoclasmul, cultul neseriozităţii, mistificarea, farsele de (şi au scris şi alţii) despre felul în care programul schiţat
nu contribuiau la măreţia realismului socialist, cu evlavie faţă prost gust, umorul intenţionat stupid. Până la urmă, aceste de Al. Muşina se diferenţiază de ceea ce am putea numi
de Uniunea Sovietică şi internaţionalismul proletar. Inter- caracteristici şi altele similare se potrivesc perfect cu estetica „cultură oficială“.
dicţiile au o continuitate vioaie în perioada 1956–1963 (aci morţii artei pe care avangarda a practicat-o fără întrerupe-
sunt bucle favorabile sau defavorabile interdicţiilor), pentru re“, scrie Matei Călinescu în Cinci feţe ale modernităţii. Cât de tare se diferenţiază proiectele schiţate de Mihail
ca, între anii 1964–1971 internaţionalismul să lase loc altor Autodistrugerea, thanatofilia estetică, iconoclasmul, farsele Vakulovski sau de Alexandru Vakulovski (ale revistei
concepte, favorabile recuperării identităţii naţionale. După de prost gust sunt căi bune către înţelegerea contraculturii. „Tiuk“) de cultura oficială? Cât de departe sunt împinse
1971 ne întâlnim cu alţi cenzori, unii răi, alţii capabili de gesturile sinucigaşe ale persoanei întâi? De cultura pe care
negociere. În anii optzeci dictatul Elenei Ceauşescu extinde Despre contracultură s-a vorbit în treacăt, pe insule admi- o propuneau scriitorii basarabeni de la 1989? Paul Ardenne,
interdicţiile, „oamenii de seamă“ nu mai au ce căuta în lumea rabil construite. Caius Dobrescu în „Interval 1“, serie nouă, într-o carte care ar trebui mai des citată, Extrême: Esthé-
româneasca. Ajung doi, El şi Ea. Europa liberă, Deutsche număr consacrat „descoperirii Occidentului“, scrie un eseu tiques de la limite dépassée arată cum limita depăşită ne
Welle, Vocea Americii au însă contribuţii decisive la pro- de o cuprindere neobişnuită, numit Contracultura est-vest. poartă către contracultură. Pornografia, delirul sinucigaş,
movarea literaturii tinere, a scriitorilor „cenzuraţi“: creează „Din ce este compusă această Contracultură? La originile necrofilia ar fi aici la locul lor. Cine urmăreşte filmele de
ierarhii alternative, anticomuniste, anticeauşiste. ei se plasează celule izolate de artişti radicali, ca existenţi- scandal a ultimilor ani, realizate de mari regizori (Lars von
După 1989 „eliberările“ (cu sau fără ghilimele: eliberă- aliştii francezi, grupul 47 în Germania, beatnicii, poeţii de Trier, de ex.) poate descoperi cum autocenzura a devenit
rile) au stimulat o altă literatură – dictată de o persoană întâi La Black Mountain sau pictorii expresionişti abstracţi în un concept inutilizabil. Sau nu?
în necurmată expansiune. De o persoană întâi care îşi asumă America. Se adaugă critici sociali: Şcoala de la Frankfurt cu
dreptul de a spune NU valorilor sociale tradiţionale. Avan- tot întreaga ei trenă americană, neofreudieni precum Lacan Desigur, dacă urmărim felul în care autocenzura funcţi­
în Franţa sau Norman O. Brown în Statele Unite“. Fără a ona în România înainte de 1989 (mai clar 1965–1989)
uita o întreagă linie de evoluţie a cercetării antropologice, vom descoperi un concept funcţional, uneori „de ruşine“,
stimulând opere alternative, alteori eficient, realizând un
dialog norocos cu cenzura. Toate cărţile marilor noştri
scriitori se împlinesc şi sub semnul acestui „dialog“. Nu ne
rămâne decât să le recitim cu atenţie şi cu dreapta amintire
a vremilor ceauşiste.

12 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Mihai O poveste necenzurată propriile-ţi coate/ au concrescut în coaste.“
(Leo Butnaru)
DUŢESCU apărut, astfel, cele mai anoste cărţi scrise confirmă. Referitor la Motanul arpagic, el
vreodată şi ei continuă să publice şi astăzi. nu are nicio relevanţă, deşi s-a făcut atâta Exemplele pot continua:
Am lucrat 17 ani la revista Unii au ajuns chiar să lucreze în presă, gălăgie în jurul lui, e doar un motan şi atât. „mi-am dorit o aripă/ mai mult decât
Ramuri, între 1965 şi 1982, câţiva au devenit scriitori cu acte în regulă! maimuţa care descoperă/ aşa dintr-o dată
am fost redactor şi apoi se- Mare e grădina ta, Doamne! Autocenzura este apanajul marilor scrii- cât de aproape e cerul/ fructul acela oprit/
cretar general de redacţie. Ocupându-mă de tori. Numai ei ştiu să taie ce e de prisos din- peste tot sunt cuie de scos/ de jur împre-
literatura publicată în revistă, am debutat o Trebuie să precizez o constatare, toţi tr-o operă literară, aşa cum marii sculptori jur păsări şi rădăcini maronii“ (Virgil
mulţime de poeţi şi prozatori din Oltenia şi scriitorii importanţi din zilele Todeasa);
nu numai. I-am cunoscut personal şi le-am ne- noastre debutaseră înainte de eliberează statuia din blocul de „sunt o femeie de jucărie. am o voce/
tezit calea spre afirmare. Unii aveau talent, 1989. Ar fi o nebunie să crezi marmură, desprinzând-o din care apare seara/ în pereţii acestui apar-
alţii nu şi au rămas aşa şi acum. că redactorii vreunei edituri prisosul de materie. tament./ nu ne jucăm întotdeauna/ dar eu
Vreau să vă spun că nu le cerea nimeni, prestigioase din Bucureşti ca: sunt întotdeauna de jucărie./ eu apar în
niciodată, să scrie, bunăoară, versuri despre Mircea Ciobanu, Geta Dimi- De la un timp în revistele zid. ei m-au numit senada./ ei se joacă
patrie şi partid. Unii o făceau din proprie sianu, Nicolae Ioana, Valeriu literare apar, ca să dăm câteva eu nu mă joc/ eu sunt doar de jucărie.“
iniţiativă, dar erau slabe şi nu apăreau în Râzeanu, Ana Barbu sau alţii, exemple, înşiruiri de cuvinte, (Miruna Vlada)
paginile publicaţiei craiovene. Împreună ar fi debutat scriitori fără talent. un fel de proză dezlânată care Delirul de cuvinte, frizând uneori pato-
cu Miron Radu Paraschivescu, făceam se pretind a fi poezii: logicul nu are nimic de-a face cu literatura.
Povestea vorbii care a rămas un model de Deci, matematic, se demon- Dacă ar fi să amintim lipsa autocenzurii
dialog cu cititorii. Dar vremurile au trecut. strează că nu cenzura îi împie- „Atât mi-a intrat în destin în presă, am avea exemple nenumărate.
La Revoluţie, cei debutaţi sau refuzaţi de dică să publice, ci faptul că nu acest A4/ acest international Ziarele şi televiziunile se întrec să strice
mine aveau în jur de douăzeci de ani, cel aveau nimic de spus în literatu- standard paper/ încât/ mai că limba frumoasă a românilor. Dar nu trebuie
mult treizeci. Când a apărut o puzderie ră. Cât priveşte literatura de sertar a existat, întregul alfabet a început să mi să ne mire, în aceste medii au pătruns de
de edituri particulare (la Craiova erau, la bineînţeles, dar e vorba de cărţile proaste se pară/ B4 C4 D4 E4… Q4… multe ori oameni fără şcoală şi fără talent,
un moment dat, peste 80), în special cei care nu puteau vedea lumina tiparului şi care Ş4… etcetera/ adică un 4 dominant/ de la ei sunt refuzaţii revistelor de altădată, atât
refuzaţi de reviste şi edituri, au început să au fost publicate cu nemiluita după revoluţie. A4 la Z4…“ sau „Ceva-i interzis/ cutare nu pot şi atâta fac, Dumnezeu să îi ierte.
publice geamantane de cărţi pe banii lor. Au Sigur sunt şi excepţii şi cazul I. D. Sîrbu o se poate –/ cu propriile coate/ îţi împungi În puţinele mele rânduri, am vrut doar să
în coaste.// Dar deja s-a deschis/ nu mai e amintesc ceea ce toată lumea ştie, dar mulţi
interzis!// O, libertate!// Dar din păcate/ nu recunosc: revoluţiile, din păcate, nu dau şi
talent. Scrieţi, băieţi, nu mai scrieţi!

Autenticitate şi autocenzură Mihai
ENE

Dacă, în ceea ce priveşte cen- rămânerea într-un pattern deja configurat enţi că trăiesc într-o interdependenţă cu vagante şi de la excese de orice natură, dacă
zura – care este un fenomen nu mai este convenabilă, „noul“ fiind un publicul şi editorii, cu „piaţa de carte“, care simte că îl reprezintă şi că trebuie să le ducă
exterior, impus de societate, deziderat cu încărcătură adesea subversivă, are propriile reguli şi în care succesul sea- până la capăt. Pentru că orice formă de cen-
din considerente morale, religioase sau larg atitudine dusă la extrem de curentele de mănă mai degrabă cu cel din afaceri decât zură interioară este resimţită ca o acceptare a
culturale (orice societate având tabu-urile avangardă. Astfel, ce rol ar fi putut juca cu idealul romantic al geniului abstras din unei cenzuri exterioare implicite, a mediului,
sale) sau ideologice, aşa cum s-a manifestat fenomenul de autocenzură într-o astfel de lume. Atenţia la temele predilecte ale con- a convenienţelor, a normelor sociale în vi-
cenzura mai ales în secolul trecut – lucrurile mentalitate artistică?! Evident, niciunul. temporaneităţii, la sensibilităţile cititorilor, goare. Autocenzura îşi pierde orice semnifi-
sunt destul de clare şi nuanţele diferă de la Dimpotrivă, autenticitatea şi manifestarea la gustul public şi cel al criticilor, al juriilor caţie atunci când vorbim de spirite creatoare
caz la caz, mecanismele constrângerii di- deplină a personalităţii, dezinhibările de literare etc. îl transformă pe scriitor dintr-un autentice. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, dacă
versificându-se şi rafinându-se şi ele, odată toate felurile, detabuizările, coroborate cu creator de artă într-un producător de artă, autocenzura ar fi funcţionat şi în cazul aces-
cu trecerea timpului, în ceea ce priveşte un dezinteres total, ba chiar cu un dispreţ un manufacturier docil. În aceste cazuri, tor spirite revoluţionare, probabil că, atenţi
autocenzura, acesta este un fenomen încă manifest privind latura materială, produc- evident că autocenzura, tot un fel de cenzură la morala publică şi la gustul estetic comun,
de la început discutabil, având în vedere tivă, „de piaţă“ a fenomenului artistic nu soft, indusă prin diferite căi de toţi actanţii scriitori ca Sade ori Henry Miller nu ar mai
natura intimă a actului în sine. Cenzura pot conduce decât la eludarea oricărei au- la jocul literar, de la cititori şi critici la edi- fi existat, iar Joyce ar fi renunţat să scrie o
exterioară, indiferent de natura ei, este tocenzuri. Libertatea totală, disponibilitatea tori, funcţionează din plin. Cu asemenea operă precum Ulise. Autorii care contează
vizibilă, se supune unor legi, scrise sau absolută şi experienţele limită sunt pilonii precauţii se poate produce o literatură bună, pot fi recunoscuţi şi prin faptul că încalcă
subînţelese, înscrise în codul social al unei centrali ai unei mentalităţi artistice care dis- solidă, vandabilă, uneori chiar plăcută. În toate poncifele epocii lor şi distrug miturile
unităţi spaţio-temporale, şi, mai devreme truge orice formă de compromis, cu atât mai niciun caz însă nu se poate schimba ceva în şi prejudecăţile cotidiene. Nu mai mult de
sau mai târziu, îşi dezvăluie toate resursele mult cel cu sinele. Cu cât artistul este mai interiorul literaturii. Aceşti manufacturieri ai câţiva ani, apărea în literatura franceză un
punitive. Cenzura interioară, determinată proeminent, cu atât el desfide orice autocen- literaturii sunt destinaţi, mai devreme sau roman de 900 de pagini, Binevoitoarele,
de factori la fel de multipli – şi pe cei mai zură. Geniul se naşte aici din exces. Chiar şi mai târziu, să treacă la capitolul „şi ceilalţi“. care contrazicea ideea majorităţii editorilor
importanţi îi vom discuta aici – nu este la când atitudinea aleasă este rezerva, distanţa, care sunt reticenţi în a tipări romane mai
fel de transparentă şi nici la fel de sigură. retractilitatea, acestea se caracterizează tot Indiferent cât de mult s-a schimbat mari de 300 de pagini, motivând lipsa de
Dacă, în societate, comportamentul printr-o atitudine excesivă, căci reticenţa nu mentalitatea publicului şi gustul comun – interes şi de timp a publicului pentru lucrări
oricărui individ este o sumă de convenienţe este cea a burghezului speriat să nu iasă din care de obicei rămâne într-o eternă zonă de asemenea amploare. Romanul a câştigat
şi de (auto)cenzurări, ansamblu pe care interiorul confortabil al normelor cunoscute, călduţă, acceptabilă, onestă şi confortabilă prestigiosul premiu Goncourt, a fost tradus
îl numim adesea „civilizaţie“, „politeţe“, ci o reacţie manifestă faţă de lume, de ceea – şi indiferent ce sume intră în acest joc în mai multe limbi şi a devenit un best-seller,
„bun simţ“ etc., în interiorul creaţiei artis- ce este considerat drept firesc. Desigur, nu al receptării – a se vedea scriitori deveniţi în ciuda masivităţii sale.
tice normele acestea de „bună purtare“ nu ne referim aici la anumite strategii şi tehnici peste noapte miliardari, cu cărţi ecranizate
mai rezistă niciunei condiţionări, de cele textuale, desigur, nu la rescrieri şi reevaluări şi succes imens la public, aproape de ne- În concluzie, în deplină libertate de
mai multe ori în istoria artei „progresul“ de sine, căci acestea nu sunt decât arsenalul imaginat pentru scepticii de serviciu care conştiinţă, autocenzura nu există decât la
însemnând încălcarea oricăror coduri im- oricărui artist, iar nu rodul vreunei renunţări. propovăduiesc încă moartea lecturii –, spiritele minore, la artiştii comerciali, care
puse anterior, fie în interiorul societăţii, fie cu toate acestea, putem afirma fără nicio produc bunuri culturale de larg consum, de
în interiorul esteticii. Jocul receptării însuşi În spaţiul literaturii contemporane însă, reţinere că mecanismul prin care peisajul obicei după nişte reţete mai mult sau mai
este influenţat, chiar determinat de această când scriitorul a fost readus cu picioarele pe literar se schimbă rămâne acelaşi. Combi- puţin rafinate. În cazul artistului pentru care
atitudine artistică sfidătoare la adresa ori- pământ, tras în stradă din turnul său de fildeş naţia de inedit, spectaculos şi incitant până nu contează nimic altceva decât exprimarea
căror norme impuse din exterior. şi obligat să interacţioneze, mecanismele la revoltător este cocteilul ce poate dinamita sinelui şi performanţa estetică, autocenzura
Cel puţin în modernitate, când cuvântul autocenzurii au apărut şi ele din diverse orice moment din istoria literară. Mai mult, nu poate fi decât un impediment în reali-
de ordine este „noutatea“, raportul dintre direcţii, fie ideologice – chiar dacă nu este autenticitatea, implicarea, excesul sunt zarea scopului propus. Singura cenzură pe
normă – bântuită mereu de spectrul cenzurii acelaşi lucru cu o ideologie totalitară, există apanajul unui mare creator, indiferent de care trebuie să şi-o asume artistul este aceea
– şi creativitate este mereu un raport friabil, teme şi abordări ale unor subiecte sensibile recomandările, de strategiile de marketing, de a nu se autocenzura niciodată.
căci nicio detaşare brutală de orice normă pe care scriitorii sunt obligaţi să le trateze de replierile editoriale.
nu ar fi fost posibilă, sensul unei astfel de „corect politic“ sau să îşi asume oprobriul
întreprinderi rămânând opac unui public cu unei majorităţi intelectuale care le girează Cu alte cuvinte, niciun mare autor nu se
habitudini de receptare bine fixate, însă nici –, fie economice, de strategie editorială şi cenzurează de bunăvoie. Nu se reţine de la
de marketing. Scriitorii au devenit conşti- a-şi afirma propriul adevăr integral şi fără
remuşcări. Nu se opreşte de la gesturi extra-

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 13

Florentina Cenzură şi creaţie pozitiv celor care au experimentat-o. Cen-
ANGHEL zura funcţionează ca un stimulent în două
descătuşare într-o manieră estetică. irlandezilor şi bine ancorată în politică. sensuri: părinţii îi interzic copilului să scrie
În general cenzurii i se atribuie Este adevărat că cenzura generează o Romanul Portret al artistului la tinereţe povestiri vesele şi îi stimulează imaginaţia
conotaţii negative, este văzută urmează şi el o cale sinuoasă, fiind pu- prin tortură psihică, făcându-l să scrie po-
ca o formă de reprimare, de teamă viscerală, declarată la modul direct blicat în seriale în Egoistul în 1914, şi în vestiri din ce în ce mai întunecate şi mai
împiedicare a exprimării şi a accesului la sau transpusă artistic de cei care i-au căzut volum în 1916 în Statele Unite. Cenzura bune; scriitorul de mai târziu face dovada
informaţie. De cele mai multe ori aceasta victime. În acelaşi timp, cenzura conduce irlandeză l-a determinat pe Joyce să aleagă unei griji excesive de a nu include elemente
implică existenţa unui aparat guverna- la o dorinţă de libertate care îşi croieşte ca- exilul şi să îşi rafineze stilul, autorizând cu tentă politică în povestirile sale, o formă
mental represiv, dar, aşa cum susţine şi lea prin cuvânt, uneori prin cuvântul altfel, limbajul, care i-a preluat tensiunea şi a de autocenzură limitată care, în opinia
Reinelt într-un studiu omonim din 2007, distorsionat, care să poată reda în deviaţia transmis într-o formă artistică de protest lui, trebuia să îl ţină departe de autorităţi.
„limitele cenzurii“ nu sunt tocmai clare. estetică tulburarea generată de sistemul nemulţumirea generată de cenzură, şi sfi- Tensiunea creată de conflictul dintre ope-
Pe de altă parte, evoluţia socială, politică opresiv/represiv la nivelul individului şi dând în continuare convenţiile romaneşti. ra literară care găseşte o modalitate de a
şi culturală impune şi o evoluţie la nivelul al societăţii. Cenzura sporeşte potenţialul Cenzura a lucrat ca un stimulent în perfectă elibera autorul prin cuvânt şi autorităţi nu
sistemului lingvistic, în binecunoscutul cuvântului făcând să se nască un sistem emulaţie cu frustrarea pe care romancierul este decât o tehnică în piesa lui McDonagh.
spirit postmodernist, lărgind sensul cu- de sensuri pe care scriitorii l-au adoptat şi o trăia ca martor la degradarea literaturii ce
vântului cenzură până la contaminarea dincolo de cenzură, pentru a mima starea Personajul lui McDonagh încalcă
cu sensurile pozitive, de unde şi ideea creată de aceasta. se subordona politicii vremii, principii morale în momentul în care
de cenzură ca protecţie şi autocenzură ca fie ea şi o metodă de promo- copiii din povestirile sale sunt torturaţi şi
rezultat al educaţiei şi al autocontrolului. Pentru a ilustra acest lucru vare a identităţii culturale şi chiar omorâţi de adulţi sau părinţi, uneori
Deşi departe de linia urmărită aici, am ales ca reper doi scriitori naţionale. De aici mesajul lui pentru a-i proteja de o viaţă cu probleme,
Reinelt menţionează efectul pe care, în legaţi biografic de Irlanda şi Joyce că literatura este mai idee indusă de educaţia pe care Katurian
opinia sa, cenzura şi autocenzura îl pot de cultura irlandeză. Pentru presus de politică. însuşi, personajul principal, o primise. El
avea asupra artistului: autocenzura poate început avem aventura cărţii nu cunoaşte cenzura morală, ci o cenzură
determina scriitorul să nu-şi publice cartea joyciene care s-a strecurat cu Aproape un secol mai impusă de o anumită categorie de cititori
sau chiar să renunţe să o scrie. În acelaşi greu sub tiparul vremurilor târziu, cenzura lucrează nu- din care făceau parte şi părinţii lui. În mod
timp, orice restricţie trezeşte dorinţa de sale. Volumul Dubliners este mai ca temă în piesa Omul similar, Joyce preia atitudinea necenzurată
încălcare a acesteia: „oamenii de teatru şi respins de editurile din Irlanda pernă de Martin McDonagh. a tatălui său faţă de religie şi politică şi o
artiştii adeseori vor să depăşească limitele ca fiind neconvenţional, direct Saltul peste ani este de fapt transpune în opera sa. Joyce nu îşi îngră-
care le restricţionează dreptul la exprima- în exprimare, cu un limbaj care saltul de la experienţa reală deşte dreptul la exprimare într-un moment
re“. Astfel, creaţia este asociată cu liberta- contravine principiilor morale ale vremii, la mimesis, căci McDonagh, englezul istoric în care exilul şi revolta i-au conferit
tea de exprimare, literatura este o formă de totuşi realist, şi un atac la religia catolică cu rădăcini irlandeze, mimează teama de şi mai multă greutate operei. Absenţa
moştenită sau adoptată de majoritatea cenzură care reuşeşte să aducă un rezultat cenzurii la începutul secolului al XXI-lea,
în cazul lui McDonagh, asigură un circuit
al operei lipsit de evenimente şi reduce
impactul acesteia asupra cititorului. Cen-
zura este, astfel, parte din viaţa operei şi
a scriitorului, stimulând creativitatea prin
provocările pe care le oferă.

Cea mai gravă formă de cenzură o Cenzura şi autocenzura Dan
exercită sistemul politic și poate sau Fuga de tine însuţi
fi dublă, dictatorială sau a parti- IONESCU
dului de la putere. Cenzura de asemenea venind la conducerea Italiei, din profesia Treptat, numărul s-a redus. A contribuit şi
vizează fie conduita, fie opera scriitorului. de ziarist, dintr-un domeniu care trăieşte schimbarea generală. Nimeni astăzi nu mai cititorii, între ale căror şiruri, autorii aş-
Pe vremea lui Octavian, poetul Ovidiu numai prin libertatea cuvântului, a impus are răbdare să citească într-o publicaţie, un teptând un ecou al muncii lor. Singurul
a fost exilat la Tomis, din calda şi luxoasa atâtea bariere foştilor colegi. articol prea extins şi prea specializat, oricât concret, de la revista de specialitate vine.
Romă, pe motiv că ar fi participat la o de calificat ar fi lectorul, în primul rând, din Societatea e prea traumatizată de nevoi şi
petrecere de pomină, între ai cărei părtaşi, În redacţie, apar alte forme de cenzu- cauza perturbării ierarhiei literare de-a lun- de zbucium electoral, pentru a le acorda
Livia, fiica împăratului, nu s-a sfiit să iasă ră şi de autocenzură. Sunt prezentate în gul timpului. Lumea nu mai crede în ce i se consideraţia îndreptăţită. Şi viaţa e prea
în decor, peste ceea ce se ştia despre ea. revistă întâi cărţile care, din noian, vin propune. Scriitorii pe care odată i-a adulat scurtă şi prea grea, pentru a nu încerca, atât
De teamă ca poetul să nu vorbească în acolo. Ar fi o selecţie a destinului. Cel care şi critica literară i-a recunoscut, au fost după cât îţi stă în puteri, să ajuţi oamenii, mai
lume, Octavian l-a exilat pe nepusă masă. decide apariţia efectivă este conducătorul un timp desconsideraţi, în locul lor apărând ales pe cei care scriu, care au aspiraţii ca
Opera în schimb i-a rămas liberă, inclusiv alţii, impuşi de anturaj. Contemporan cu tine şi cred în arta lor, că sunt şi ei cineva.
scrisorile de iertare, expediate de la Tomis. publicaţiei. Cronicarul, în sfârşit, Nichita Stănescu, era un tânăr care dacă
Cenzura dictatorială (a are în mână cartea care trebuie re- scria lirică, era considerat cel mai mare. Copistul Simion Dascălu a inaugurat
unui singur individ) nu este cenzată. Ia în calcul relaţia autoru- Nu mai conta arta stănesciană. Ulterior, res­ alt tip de cenzură, a supravieţuitorului faţă
nefastă mereu. Regele Carol lui cu directorul/redactorul-şef al pectivul a început să scrie proză şi desigur de opera predecesorului, de substituire a
al II-lea, care a dat în 1923 revistei, propria-i legătură, definită statutul lui Marin Preda ori al lui Nicolae paternităţii operei, de corijare, de către fiu
o Constituţie modernă, a la rându-i de criteriile: apartenenţa Breban era periclitat. Însă un segment de (spiritual), a voinţei tatălui. „Basnele“, aşa
investit în cultură. Mulţi la aceeaşi generaţie, empatia etc. public, atent la fenomen, s-a indignat că nu cum Miron Costin i-a denumit intervenţi-
tineri au obţinut burse de şi îşi adecvează discursul: trage, îl se mai spunea nimic despre acel mare poet ile, au fost identificate şi combătute, însă
studiu în străinătate, Mircea ajustează, un travaliu de Procust, care-l întrecuse pe Nichita Stănescu. Destui urmări, în favoarea adversarilor, a lăsat.
Eliade, în India şi în Italia, astfel încât balanţa situaţiei să se luaseră după ce se scrisese la gazetă şi
Emil Cioran, în Franţa ş.a. rămână în echilibru. recomandau opinia oficială. Debutanţii în În concluzie, dacă ar fi să triez cui să
Iluminiştii nu exagerau când lirică şi-au luat ca model opera nepotrivită, mă adresez, cititorului înfrigurat de la
pretindeau despot luminat. Unele volume plac, însă în fără să mai ajungă la Necuvinte. Se uitase chioşcul de ziare ori criticului pe gânduri,
În regim totalitar, cu un cronică nu reuşeşti să prinzi buna tam-tamul care se făcuse. Acum, începuse fără discuţie m-aş devota primului. El îmi
singur partid diriguitor, ca să apară cu atmosferă avută în lectură, altele, nu, însă altul. Se cânta arta aceluiaşi genial autor, aminteşte de mine, la început, când spe-
volume noi, autorii se autocenzurau. În în mod surprinzător, firul pe care l-ai captat dar în roman. Îndoiala faţă de asemenea ram să-mi văd vreodată gândul publicat,
romanul Cel mai iubit dintre pământeni, te ajută să scrii o recenzie prea atractivă, judecăţi de valoare, care au ridicat şi au de omul cel mai simplu, ale cărui trăiri
condiţia nefericită a intelectualului Petrini ca să te mai abaţi, pentru a le blama im- coborât nume, în funcţie de criterii şi de sunt atât de grave, încât vreun rând nu ştiu
este prezentată ca o eroare a sistemului, perfecţiunile. Concluziile sunt influenţate interese fel de fel, a constrâns (a cenzurat) dacă a fost inventat pentru a le exprima.
abia instalat, o scăpare. Substratul a con- de spaţiul şi numărul de cuvinte în care lumea să fie circumspectă. În al doilea rând, Ne cenzurăm de cele mai multe ori, de a
venit cenzorilor: au greşit cei din primele se încadrează recenzia. De asemenea, nu se mai crede într-o cronică aranjată pe ne depărta în carte de necazul care-l ma-
valuri, pe când ei, oamenii puternici ai termenul la care trebuie predată presează. un spaţiu mare, întrucât se bănuieşte a fi cină pe omul din stradă şi dacă nu suntem
zilei, au reglementat sistemul, l-au întors Ieşirea din preocupările solite produce un aservită vreunei personalităţi menite să-şi atenţi, peste noi acel necaz ar veni. Prefe-
ca pe ceas ca să meargă. Marin Preda a evi- stres care se evidenţiază în ritmul în care-ţi recompenseze cântătorul. răm teme revelatoare de lumi care au fost,
tat să accentueze ideea că sistemul întreg exprimi raţiunea şi în lichidarea consta- a noastră a devenit prea înspăimântătoare
era falimentar, inclusiv sub aspect moral tărilor, mesajul probabil va fi modificat. La taraba de jurnale, se află mereu şi forţă de a o cenzura nu mai avem.
şi indiferent de etapa în care îl surprinzi. De exemplu, Al. Piru în anii şaptezeci,
Curios este cazul lui Mussolini care
elabora pe multe pagini, cronica de carte.

14 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Lia
FAUR

Cenzura mea, n-am să te pot uita…

Subiectul este pe cât de simplu, să dispară, iar alţii se agaţă de cel mai firav capitol din carte/ Sau din poveste)/ Despre evenimentele din ’89. Putem gândi şi
după abordarea generoasă a suport. În perioada adolescenţei mele se cineva care nu este/ Nici maidanez, nici aşa, dar urmările s-au văzut; literatura
acestei teme în perioada post- citea mult, abonaţii la telenovelele de azi maidaneză./ De fapt, în cazul lui,/ Epitete- nu a mai fost punctul forte al românilor,
decembristă, pe atât de complicat, dacă ai erau obişnuiţii librăriilor sau ai anticaria- le nu explică nimic,/ Mai bine să vă spui/ deoarece a apărut televiziunea nudă, care
fost însuşi supus cenzurii şi autocenzurii. telor. Aşa cum funcţiona „pila“, oriunde Că este vorba de Arpagic. a luat minţile multora, iar scriitorii, ani la
Vrând-nevrând, cei care au trăit în perioa- era necesar, mai cu seamă la alimentară, rând voci înăbuşite, nu au fost nici chiar
da comunistă, se gândesc automat la cen- ea era utilă şi la librărie. Cumpărai „pe Şi când am spus Arpagic/ Cred că e ei pregătiţi pentru democraţie. Educarea/
zura impusă de sistem şi la autocenzura sub mână“ albume de artă sau pachete în suficient/ Ca să nu mai explic/ Şi să ştiţi reeducarea, atâta timp, în stare de libertate
necesară individului pentru a supravieţui, care se mai zărea câte un clasic, amestecat pe moment/ Cine este acest personaj,/ a determinat reacţii neaşteptate, convulsii,
fie el om de cultură, om politic, sau om, cu autori al căror nume nu spunea nimic. Pe care-mi permit/ Să-l numesc cel mai acte justiţiare, lipsind forţa care să păs-
pur şi simplu. În abordarea acestei teme se Cenzurate, unele cărţi circulau mai abitir vestit/ Motan din oraş./ Căruia i s-au scris treze „liniştea publică“, pentru că şocul
ţine seama de epoca în care te-ai născut, pe sub bănci, iar complicitatea atingea poezii/ Şi i s-au făcut portrete,/ Aşa cum cenzurii a lăsat urme. Unii scriitori au
perspectiva mediului din care vii, con- cote de necrezut. Scriitorii români traver- se obişnuieşte printre vedete. [...] plecat în străinătate, iar alţii au publicat
cepţiile, interdicţiile, experienţa şi fondul sau una dintre cele mai grele perioade. În abia după nouă, zece ani, cum e cazul Anei
aperceptiv pe care le aduci cu tine. Cenzu- rândul lor, autocenzura se sfârşea adesea Încât chiar mă mir, în consecinţă,/ Blandiana, sau al lui Mircea Dinescu. Fra-
ra a funcţionat din cele mai vechi timpuri cu un dezastru al operei literare, un suro- Că mai răspunde când îl chem/ (Ofe- zele, ascultate pe întuneric, ale lui Mircea
şi s-a concretizat în cele mai sângeroase rindu-i, bineînţeles, drept recunoştinţă,/ Dinescu, la Europa liberă, sunt descope-
forme, mereu a condus la frică, frica la te- gat din care nu mai pricepeai mare lucru, Un poem!)./ Probabil că în firea/ Lui de rite acum în volumele de poezii: „…să
roare, teroarea la violenţă, cunoscute fiind astfel că mulţi au ales să facă pactul cu celebritate/ Ajunsă la apogeu/ Mai răz- recunoaştem, după aproape o jumătate
în acest sens pedepsele Inchiziţiei. Apoi, diavolul sau să transmită codificat me- bate,/ Câteodată,/ Cu greu,/ Ca o erată,/ de secol de avânt socialist, că am căpătat
este celebru în istorie procesul lui Gustav saje, prin cărţi, aparent, simple. Şerban Amintirea/ Că e personajul meu...“ ceva din paloarea asiatică. Copii gălbejiţi
Flaubert pentru „ultraj la morala publică şi Foarţă povesteşte despre cum elimina el de subnutriţie, părinţi cu ochii micşoraţi
religioasă“, cu romanul Madame Bovary, expresii din propriul vocabular. Maestrul Ochiul meu de copil nu a surprins de ură şi de disperare.“
al lui Baudelaire, pentru „ultraj la morala cuvintelor se ferea de cuvinte! Sensul atunci decât frumuseţea cuvintelor, a ri-
creştină“ cu poemele din Les Fleurs du conotativ pierduse teren şi nu era permis mei, a motanului, a grădinii cu mireasmă După Revoluţie, libertatea, cenzurată
mal, sau, în România, al lui Bogdan Pe- să le foloseşti pe cele „consacrate“, care de eden, dar pentru un adult versurile până atunci, s-a revărsat ca un corn al
triceicu-Hasdeu, acuzat fiind că a introdus dobândiseră supremaţia, aşa stând situaţia aveau o cu totul altă semnificaţie care abundenţei, sufocându-i pe cei flămânzi.
pagini frivole în Duduca Mamuca, motiv în cazul „cantilenei tricolore“, devenită şoca şi încuraja la revoltă. Când am recitit Scade interesul pentru cărţile de ficţiune
pentru care plăteşte cu destituirea din în- „cantilena policromă“, pe motiv că există volumul, pe la douăzeci şi ceva de ani, am şi creşte pentru cele de religie, filosofie şi
văţământ. Sunt doar câteva mostre despre un singur „tricolor“. Erau eliminate cu avut aceeaşi senzaţie pe care o ai când îţi istorie naţională. Subiectele tabu umplu
absurditatea abordării unor opere literare bună-ştiinţă: „biserică“, „Dumnezeu“, cauţi ochelarii, iar ei se află pe nasul tău. ziarele, dar şi tarabele editurilor. Literatura
şi neînţelegerea că esteticul primează. „cruce“, „mormânt“, „icoană“, în general Suspiciunea şi deziluzia că ai fost înşelat şi pe teme erotice devine adesea licenţioasă,
Cenzura nu sună bine, în orice context religia era un subiect tabu, la fel ca tot ce amăgit se strecoară în astfel de momente, nevoia de a defula ia o formă comercială
s-ar afla; încă de la strămoşii latini ea este ţinea de ideologia occidentală. Situaţiile ca în povestea despre Moş Crăciun. Unii din care se naşte ceva greu de digerat.
sinonimă cu paznic al legilor, judecător de-a dreptul hilare, continuă; la o lansare scriitori au preferat să-şi revizuiască Cuvintele interzise din sfera eroticului
al moralei, mai apoi, negaţie, blamare, de carte poetul citeşte o poezie unde apa- starea lirică şi să o transforme din poezie se regăsesc într-un mod violent ori suav,
interdicţie, excomunicare, control, şi lista re cuvântul „brânză“, într-o perioadă de discursivă într-un discurs asemănător cum este cazul poetului Emil Brumaru.
poate continua. penurie în magazinele de alimente. Sala şedinţelor de partid, cum e cazul lui Geo Cărţile cu subiecte religioase stau alături
Autocenzura, într-o peliculă imagi- aplaudă, se ridică în picioare, volumul este Dumitrescu, iar alţii s-au expus precum de Româna cu prostii (2001), a lui Mihail
nată, este similară cu gestul văzut adesea interzis. Un exemplu de mesaj ascuns este Mircea Dinescu, poetul care şi-a folosit Gălăţanu, ca în filmele lui Kusturica.
la bătrânele din satele de pretutindeni, în în cazul Anei Blandiana, cu celebrul său „talentul ca pe o armă“ (Alex Ştefănescu).
timp ce-şi acoperă aproape jumătate din motan Arpagic din volumul Întâmplări Mulţi scriitori români şi-au trăit viaţa
faţă cu palma sau cu basmaua. Acest gest din grădina mea, apărut în 1980. Am Cred că prima dată când am simţit de după acest moment publicându-şi me-
îţi impune să fii propriul judecător, să te citit această carte cu bucuria copilăriei, cenzura a fost la cinematograf, unde scene moriile sau producând romane de ficţiune,
cerţi cu tine, cel care vrea să strige, să-ţi avea poze şi versurile rimau, astfel că întregi erau tăiate, ceea ce pe atunci de- bazate pe aceeaşi nefastă perioadă a lipsei
bagi pumnul în gură, ţie, celălalt, şi să descrierea lui Arpagic părea textul unui venea frustrant; adolescenţa sosea cu pro- libertăţii de expresie. Este un fenomen
taci, pentru că autocenzura te mutilează, cântec uşor de reţinut. Povestea din jurul blemele şi curiozităţile ei care nu puteau fi universal, însă atât de trist, acela de a-ţi
îţi suprimă personalitatea. Fac un exerciţiu acestui volum, care va fi cenzurat, este că satisfăcute decât pe furiş, clandestin. Îmi trăi viaţa care ţi-a rămas, după ce ai fost
de imaginaţie şi mă întorc la vremea copi- motanul Arpagic semăna de minune cu amintesc cum circula cartea Adolescenţa victima unui astfel de experiment, pentru
lăriei care s-a derulat, într-un fel, sub auto- Ceauşescu, iar Ana Blandiana confirmă pe sub bănci sau cum tresăream când a povesti ororile la care ai fost supus,
cenzura educată zi de zi. Paradoxală este că şi l-a luat drept model, prin comparaţie. vreun coleg mai răsărit povestea un film a-ţi aminti mereu. Paul Goma, Adrian
alăturarea, în orice epocă s-ar întâmpla, a Textul suna aşa: văzut „pe sârbi“ sau „pe unguri“. În vestul Marino, Alexandru Ivasiuc, Nina Cassian,
vârstei tinere, cu autoeducarea unor „frâ- ţării, la Arad şi la Timişoara, se prindeau Nicolae Steinhardt, Maria Banuş, Ale-
ne“ extrem de puternice şi păgubitoare, „Înainte de a merge mai departe/ Tre- posturile vecine, astfel că se mai putea xandru Paleologu, Constantin Noica,
atunci când e nevoie de entuziasm pentru buie să deschid o paranteză/ (Adică un respira aer occidental. Discuţiile despre Monica Lovinescu, Ileana Mălăncioiu,
a sfârşi cursa; deodată eşti ca o maşină profunzimea fiinţei lipseau în acest con- sunt doar câteva nume dintre multe altele,
cu mulţi cai-putere, intrată în competiţie text, ceea ce ne interesa era lumea care se care au povestit, şi în jurul cărora câmpul
cu frâna pusă. Ceea ce-mi amintesc sunt derula în jurul nostru, curiozitatea să vezi semantic se compune şi din „închisoare“,
îndemnurile sau întrebările care luau că se poate trăi şi altfel, speranţa că într-o „persecuţie“, „teroare“.
uneori forme ameninţătoare: „ai grijă ce zi vei scăpa de frică, şi de aici începeau
vorbeşti“, „nu e voie să spui asta!“, „să nu toate „relele“. Cenzura era frustrarea noas- Revenind în prezent, nu poţi să nu
te audă cineva!“, „cui ai mai spus?“, „ce tră, care creştea odată cu noi, învăţam să constaţi că amintirile tale, oricine ai fi,
ştii?“, şi în care simţeam frica neobişnuită ne fie teamă, să nu întrebăm, să ne aliniem născut în anii ʼ60–ʼ70, sunt un amestec
ce depăşea puterea de rezolvare a proble- problemele fără să crâcnim. Momentele ambiguu de bucurii, nostalgii şi tristeţi.
melor, din partea familiei. Am ştiut mereu când radioul bârâia la miezul nopţii pe Şi, curios, acestea din urmă, apărute abia
că nu e voie să spun bancuri cu Ceauşescu, Europa liberă deveniseră obişnuite, încât după ce au trecut ani de zile şi ai aflat că
nici să râd de ele în public, chiar dacă în târziu am înţeles că nu e normal să fie viaţa de atunci nu a fost cea reală, că ea
şcoală aceste bancuri erau la ordinea zilei. aşa. Mai aud şi acum vocile unor oameni ţi-a fost furată şi înlocuită cu un surogat.
Pe de altă parte, autocenzura te şi sal- pe care mi-i închipuiam alergând, iar din Nu mai e nimic de făcut, poate doar să
vează, supravieţuieşti, fără o mână, fără când în când, oprindu-se la microfon, „te răzbuni“, trăind în continuare liber-
ambele picioare, dar eşti viu, unii preferă vorbind repede şi gâfâit. tatea pe care acum o înţelegi la cu totul
altă dimensiune faţă de cel care se naşte
Unii, mai optimişti dintre noi, ar spune şi moare, nefiind constrâns de cenzură şi
că nu a fost chiar atât de greu, deoarece autocenzură.
când am terminat cu adolescenţa au venit

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 15

Dumitru Radu

POPA

Cenzura, autocenzura şi... bunul simţ

Conform Dicţionarului explicativ pa, conform aceleiaşi istorii, răspândirea la limită. Exemplul tipic: notele de subsol să aibă dreptate şi probabil că în favoarea
al limbii române, cenzura este catolicismului precum şi întunecatul Ev ale Ţiganiadei lui I. Budai-Deleanu.“ Pen- acestei aserţiuni ar pleda şi extraordinara
controlul prealabil exercitat, Mediu au reprezentat două mari obsta- tru Marino cenzura apare mereu ca o forţă oroare şi repugnanţă faţă de orice fel de
în unele state, asupra conţinutului pu- cole. Curţile regale, dar mai cu seamă din exterior, e nedorită, conotată negativ, interdicţie pe care am putut şi putem încă
blicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de Biserica Catolică au fost entităţi care slujeşte o ideologie – deci e un mecanism să o observăm în societatea românească
radioteleviziune şi, în anumite condiţii, ajunseseră pur şi simplu să se identifice politic – şi este impusă prin forţă de către post-comunistă. Când constatăm ce s-a
asupra corespondenţei şi convorbirilor cu noţiunea de cenzură. Apariţia tiparului o grupare politică. Referitor la raportul întâmplat în România după 1989, la toate
telefonice. Definiţia dată de Wikipedia, şi implicit răspândirea scrierilor tipărite în dintre literatură, artă, mass-media şi po- nivelele de expresie, de la cuvânt la ima-
enciclopedia liberă, este oarecum mai Europa medievală a dus, în secolul al XV- litic, cenzura poate fi definită drept cea gine şi la audio-vizual este imposibil să
analitică şi detailată. Cenzura ar fi preve- lea, la intensificarea cenzurii exercitată de mai importantă unealtă venind din partea nu ne gândim la necesitatea unei forme
nirea diseminării informaţiei către public puternica Biserică Catolică. Numeroase politicului pentru a le controla şi folosi în oarecare de cenzură. Proliferarea violen-
de către un grup de control. De obicei, scrieri supuse cenzurii au fost de natu- propriile interese. În această accepţie, abia ţei de limbaj, a pornografiei, a calomniei
ea este realizată de guverne, grupuri re- ră religioasă, primele volume interzise în timpul comunismului cenzura noastră şi insultei grosolane, a agramatismului
ligioase sau de mass-media, dar există şi fiind cele de inspiraţie protestantă (cum atinge adevăratul ei potenţial. şi prostului gust denotă în mod cert şi o
alte forme de cenzură. Conform aceleiaşi se va întâmpla şi la noi cu tipăriturile lui lipsă de autocenzură, dar mai ales una a
surse, păstrarea informaţiilor secrete ofi- Coresi cenzurate de Biserica Ortodoxă). Autocenzura este, în sine, tot o for- bunului simţ elementar. Aşa cum remarca
ciale, secretelor comerciale, proprietăţii mă de cenzură, dar unele caracteristici D. Ţichindeal, cel evocat de Eminescu
intelectuale şi comunicaţiilor privilegiate Cenzura a luat apoi noi dimensiuni odată în Epigonii, în lucrarea sa Filosoficeşti
avocat-client nu sunt, de obicei, descrise cu publicarea celebrului Index Librorum esenţiale ale acesteia sunt opuse celor şi politiceşti prin fabule moralnice în-
ca forme de cenzură, atâta timp cât rămân Prohibitorum, o culegere care indexa amintite mai sus. Într-un regim demo- văţături din 1814: „Acolo unde este mai
în limite rezonabile. De aceea, termenul şi interzicea toate scrierile considerate cratic, autocenzura vine întotdeauna din mare slobozenie, acolo e mai rea turbarea,
de cenzură poartă adesea o semnificaţie de periculoase de către Vatican, comandată interior, e voluntară, dorită de creator, nu căci slobozenia fără de legile înţelepte
represiune prin secretizarea şi controlul personal de Papa Paul al IV-lea şi tipărită este impusă prin forţă şi are o conotaţie şi stăpânire e sălbatecă fiară“. Aceste
informaţiilor. în 1559. Ca instrument de control, Indexul pozitivă. Unul dintre cele mai ilustrative legi înţelepte trebuie să vină din cultură,
Unii cred, şi pe bună dreptate aş zice, s-a bucurat de un mare succes la Vatican, exemple pe care Adrian Haidu le aduce educaţie, iar stăpânirea din bunul simţ
că cenzura este veche precum însăşi is- astfel încât a fost reeditat ulterior în peste în acest sens este acela binecunoscut al care, din păcate, nu este o entitate uşor de
toria umanităţii. Ea ar fi apărut odată cu 20 de ediţii, la cererea a numeroşi papi. cazului în care scriitorul american de cuantificat. Ne dăm seama de ceea ce este
limbajul articulat, când primii oameni Ultima ediţie actualizată a fost comandată origine română Andrei Codrescu a refuzat el mai ales atunci când lipseşte! S-a dis-
şi-au dat seama de puterea dar mai ales în anul 1948, această practică fiind abolită să scrie un poem în cinstea recent alesu- cutat mult de un cod al presei, dat fiind că
de pericolul reprezentat de cuvinte în abia în 1996. lui preşedinte american Barack Obama. presa scrisă şi mai cu seamă mass-media
anumite ipostaze. Cu toate că, în unele Motivul invocat de Codrescu a fost acela se fac în primul rând vinovate de tot ceea
circumstanţe la care vom reveni, cenzura Odată cu apropierea de Epoca Moder- că situaţia îi amintea prea mult de poezia ce se întâmplă. Sunt la fel de sceptic ca şi
– şi mai cu seamă autocenzura – devine nă cenzura începe să-şi piardă din avânt proletcultistă. Concluzia trasă analizând Manolescu în privinţa asta: „cred, scrie el,
de la sine un fenomen care se impune, şi putere. Dar secolul XX a dat naştere la acest exemplu este că, deşi politicul se că nicio reglementare de acest fel nu va fi
de cele mai multe ori ea a fost şi a rămas unele dintre cele mai puternice şi opresive poate implica în literatură într-un regim eficientă, dacă nu se acceptă ideea că, în
încă un mijloc de constrângere, control, sisteme de cenzură din întreaga istorie a democratic, acest lucru nu se poate în- anumite limite, cenzura este inevitabilă,
manipulare şi îngrădire a libertăţii de ex- umanităţii: cenzura fascistă şi cenzura tâmpla decât cu acordul ambelor părţi. dar că ea trebuie să treacă prin autocenzu-
presie – atât a individului cât şi a maselor. comunistă. Autocenzura nu are însă întotdeauna o ra indivizilor şi a colectivităţilor.“
Cenzura a fost, este şi cu siguranţă va mai valoare pozitivă. Mă gândesc, de pildă, la
rămâne pentru mult timp o piesă esenţială Într-un remarcabil eseu (http://no- autocenzura în sensul de contradependen- Revista şi Editura
în mecanismul societăţii omeneşti (http:// durisisemne.blogspot.com/2010/07/ ţă la cenzura oficială. În comunism, mai
www.descopera.ro/cultura/8988195- cenzura-autocenzura-şi-lipsa-cenzurii) mult sau mai puţin conştient, scriitori şi Scrisul Românesc
interesanta-istorie-a-cenzurii). Adrian Haidu remarcă faptul că unul artişti s-au abţinut adesea de la a se ex-
Din această pasionantă istorie a cen- dintre cei mai asidui cercetători ai cen- prima ştiind că operele lor nu vor trece de CONCURS DE DEBUT
zurii, să cităm doar că în China străve- zurii româneşti, Adrian Marino, relevă cenzură. Dar chiar şi în societăţile libere
che cenzura a fost ridicată la rangul de în volumele sale că în România cenzura autocenzura poate avea o conotaţie ne- Se adresează celor care nu au împli-
instrument legitim necesar reglementării se bucură de o tradiţie bogată şi în peri- gativă, mă refer la adecvarea la cerinţele nit 35 de ani şi nu au debutat publicistic
eticii, moralei şi vieţii politice a popula- oada pre-comunistă. De pildă, în acest pieţii sau a gustului public, adesea de o sau în volum.
ţiei. Însă termenul propriu-zis de cenzură spaţiu, cenzura este, în secolul al XVII- calitate îndoielnică.
provine din perioada Romei antice când, lea, de natură ecleziastică, pusă în slujba Concursul se desfăşoară în următoa-
pentru prima dată în Europa, un oficiu de apărării ortodoxiei. De altfel, Adrian Contrar părerii lui Adrian Marino că rele secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu.
cenzori a fost stabilit la Roma, la înce- Marino consideră că literatura română cenzura ar fi una şi aceeaşi în lumea mo-
putul anului 443 înainte de Hristos. Este, veche ar trebui studiată prin raportare la dernă, Nicolae Manolescu este convins Lucrările vor fi semnate cu un mo­
totuşi, de crezut că cenzura, ca practică, mecanismele de cenzură. Această metodă că anumite particularităţi – caracterul tto, care se va regăsi, de asemenea, şi
era deja răspândită în rândul societăţilor ar scoate în evidenţă un aspect cu totul instituţional şi neocazional, raza de aco- pe un plic închis ataşat manuscrisului.
din Grecia antică. Cel mai cunoscut caz caracteristic operelor scrise în această perire şi un nomenclator actualizat perio- El va cuprinde numele şi prenumele
de cenzură din istoria antică a fost acela perioadă. Marino ajunge la concluzia că dic – fac din cenzura comunistă o specie concurentului, data de naştere, adresa,
căruia i-a căzut victimă marele Socrate. „Spiritul critic liber al culturii române se inexistentă în istorie. (http://adevarul. numărul de telefon şi premiile obţinute
Filosoful a fost obligat să bea otravă în manifestă doar prin aluzii, interpolări în ro/news/societate/cenzura-autocenzura- la alte concursuri literare.
anul 399 înainte de Hristos, după ce re- unele traduceri, referinţe străine, tolerate 1_52f4f758c...) Mă gândesc că s-ar putea
fuzase în prealabil să admită că scrierile Manuscrisele vor fi trimise, pân­ ă
lui corupeau tineretul şi erau ofensatoare la data de 1 sept. 2015, pe adres­ a:
la adresa zeilor. Dar, cum orice fenomen
creează întotdeauna şi reacţii de opoziţie, SRcerivsiustlaR– Eodmitâunraesc,
apărătorii libertăţii cuvântului nu au întâr-
ziat nici ei să se manifeste pe scena istori- str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.
ei. Primul dintre ei în ordine cronologică
a fost chiar Euripide (480–406 înainte de Un juriu alcătuit din critici şi isto-
Hristos). El a apărat dreptul celor născuţi rici literari va acorda câte un premiu
liberi de a vorbi fără teamă şi a-şi expune pentru fiecare secţiune, separat pentru
părerile şi opiniile în public. revistă, separat pentru editură.
Pentru libertatea de expresie în Euro- Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

16 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Adrian Foc fără fum şcoala primară, şi care nu vin nici din prima
SÂNGEORZAN copilărie, nici din familie. Copiii emigranţi-
lor, odată ajunşi în şcolile americane, intră
Cenzura era pe vremuri ca aerul Henry Miller a fost interzis în propria lui ori de câte ori ajung în ţară. Pot sta ore între- rapid în conflict cu părinţii, care îşi dau în casă
pe care-l respiram. Ca apa. In- ţară, America, timp de aproape 30 de ani, şi gi în faţa televizorului, pendulând între ui- drumul la gură vorbind despre lucruri care în
vizibilă, inodoră, incoloră, dar nu neapărat din cauza conţinutului erotic al mire, curiozitate, amuzament şi consternare. ţările lor nu erau nici cenzurate, nici ofensive.
prezentă peste tot. O prezenţă pe care o unora dintre cărţile lui, cât faptului că a cri- O televiziune vioaie, cu programe pline de
simţeam adânc în oasele noastre. Citeam ticat vehement sistemul american de beton, neprevăzut, dar şi de apariţii teribile, gata De fapt ce mai e cosiderat în România
cărţi „scăpate“ de cenzură şi ne excitam mai oţel şi sticlă, în care s-a simţit marginalizat oricând să spargă convenţiile, dar şi să schi- de azi incorect, ofensiv, nepotrivit? Pe vre-
mult pentru că reuşiseră să treacă acea linie ca artist. O critică destul de duioasă până la lodească limba română, să sară peste cal în muri erau cenzurate nu doar cărţile care nu
a interdicţiei. O linie arbitrară, imprecisă, urmă, fără spume la gură, aşa cum ţi-ai cri- teritorii vecine cu ridicolul sau necuviinţa. conveneau sistemului, ci şi inepţiile, vulga-
care în capul nostru căpătase dimensiunea tica mama. N-a luat Nobelul, rităţile, greşelile de exprimare şi ortografie,
unui zid imposibil de escaladat. Unele nu l-au interesat nici criticii, Asta se întâmplă însă peste tot înjurăturile şi toate aberaţiile care astăzi au
dintre acele cărţi astăzi nu mai au sens, pot nici laudele, nici premiile. în lumea liberă, necenzurată. invadat şi poluat piaţa. A dispărut nu numai
părea chiar ridicole, în timp ce altele au În America, spre deosebire În America există aşa zisa cenzura, dar şi autocenzura, un fenomen
supravieţuit datorită valorii lor literare, care de Europa, artistul boem şi noţiune de „politically cor- complex, bazat pe educaţie, bun simţ şi ceva
nu mai are nimic de-a face cu sistemul poli- sărac e încă un paria social, rectness“. În traducere liberă, cultură. Au proliferat brusc cărţile erotice şi
tic în care am trăit. Literatura română a avut un antimodel, un antierou tot o autocenzură, exersată cele cu limbaj deliberat obscen, pornografic.
în trecut şansa unor autori importanţi care fără pic de glorie şi respect. şi impusă treptat, până ne-a Literatura română se simţea sever deprivată
au reuşit să producă o literatură de valoare Chiar dacă muzeele ameri- intrat în oase, la fel de pervers de aşa ceva. Se încerca recuperarea rapidă
într-o perioadă tulbure. Unii dintre aceştia cane sunt astăzi pline de Van ca autocenzura la care ajun- a unor zone cenzurate. Piaţa a fost inunda-
sunt din păcate astăzi contestaţi, uitaţi, sau Gogh şi Gauguin, chiar dacă sesem pe vremuri printr-un tă şi de cărţi legate de „spiritualitate“, alt
clasaţi. Alţii încă în viaţă, activi, îşi continuă pentru exilatul Henry Miller dresaj sistematic. domeniu cenzurat pe vremuri, care a cul-
opera, şi trebuie să accepte tiraje minuscule americanii au creat prin anii minat penibil cu epurările făcute de partid
faţă de foamea de carte de pe vremuri. ’50–’60 un fel de cult care Cu câţiva ani în urmă, la o prin anii ’80, legate de aşa zisa „mişcare
Paradoxal, când exista cenzură, cărţile încă mai persistă la cei din generaţia mea. bere cu câţiva foşti colegi de transcendentală“. Suntem un popor latin
erau preţuite, se vindeau rapid, de multe ori Fac parte dintr-o generaţie care poate mai liceu la Bistriţa, oraşul meu senzual, dacă nu spiritual sau religios, cel
pe sub mână, la fel ca mâncarea sau benzina, respectă aşa zisa cenzură, aşa cum respecţi natal, discutam despre politica de atunci a puţin superstiţios. Erotismul, pornografia şi
iar piaţa nu era inundată de maculatură. Dacă dunga de la pantaloni. Mai grea decât cenzu- Americii. N-am să uit remarca unuia dintre spiritualitatea îndoielnică au năpădit dughe-
un scriitor bun reuşea să depăşească cenzura ra e autocenzura, adică să ajungi să-ţi calci ei, care nesatisfăcut de comentariile mele, nele. Cărţi teribiliste au luat premii apelând
şi să publice o carte, de cele mai multe ori singur pantalonii, de trei ori pe zi, fără să mi-a spus răspicat: „Las’ că ştim că vouă pervers la literatură. Nu invers. În timp ce
era una care conta. Dacă era interzisă după ţi-o impună nimeni. Şi fără să-i arzi. La asta acolo vi se ascunde adevărul...“ Pentru un România recapitula sălbatec tot capitalismul
publicare, şi mai bine, devenea obiect de se poate ajunge fie prin frică, fie prin respect moment am avut senzaţia că lumea s-a pierdut, literatura recupera şi încă recupe-
cult, iar exemplarele cele care supravieţuiau pentru alţii şi pentru tine însuţi. întors cu fundul în sus. rează erotismul sălbatec de mult consumat
se dădeau din mână în mână. Ce scriitor nu În America, ţara tuturor libertăţilor, am în Vest. Tropicele lui Henry Miller au apărut
şi-ar dori astăzi să fie interzis! Sau măcar În România de azi nu mai există frică. dat peste un alt tip de îngrădire. Una bine prin anii ’30, doar că erotismul lui Miller e
persecutat, cel puţin în ţara din care a plecat. Superb. Dar ce facem cu respectul, cu edu- pusă la punct şi care nerespectată poate atrage bine amestecat cu o literatură grea de cea
S-au luat Premii Nobel pe tema asta. caţia, cu bunul simţ? Mass-media română, consecinţe serioase. O autocenzură socială mai bună calitate. Standurile româneşti s-au
mai ales televiziunea, mă ia prin surprindere căreia trebuie să i te supui. Reflexe condiţi- umplut cu cărţi despre nemurire, renaştere,
onate, pavloviene, pe care ţi le formezi din reîncarnare, spirit şi suflet, fericire eternă şi
succes din nimic, până la maglavidurile de
tip nou. Cine să cenzureze toate astea şi de
ce ar face-o dacă aduc bani? Pentru că cen-
zorul de bază într-o societate aşa zis liberă
rămâne piaţa şi banul, iar autocenzura e ca
fumul care nu poate să iasă fără puţin foc.

Călătorind cu Flyingmonk

Călătorind prin cenzură Radu
POLIZU

Lhasa, Tibet mine uitaţi prin temple odată importante şi informator, ar fi intrat în închisoare imediat. Interesantă conversaţie la 3 dimineaţa. →
acum uitate. Poate nu mai era nimic profund Poza Sfinţiei Sale este interzisă în Tibetul Dar ce căutam acolo la ora aia?
Îl văzusem cum se strecurase prin spatele ci doar la suprafaţă. Lumânările cu unt de iac ocupat. Religia este permisă doar de faţadă,
meu spre candelele cu unt de iac. În robă licăreau magic aducând puţină lumină, o lu- atât timp cât nu afectează bunul mers al Chi- Avionul din New York aterizează în
roşie, intonând o mantră, încet, ca din altă mină tainică, în capela care înconjura muntele. nei şi al partidului comunist. Călugărul a vrut jur de 11 noaptea la Bangkok. Până ieşi
lume. Le-a aprins pe fiecare cu grijă, şi-a dus Am admirat, am filmat, m-am închinat şi am să-mi dea o parte din inima lui; unui străin din vamă şi iei un taxi trece de miezul
mâinile la inimă de parcă şi-ar fi cules sufletul coborât treptele să plec. de care niciodată nu a auzit şi pe care nu o nopţii şi pe la 1 eşti pe Koh Sarn Road, o
din piept şi l-ar fi oferit ca ofrandă către fitilele să-l mai vadă niciodată. Nu aveam nevoie placă turnantă pentru cei care călătoresc în
pâlpâitoare. S-a mai uitat o dată lung către M-a văzut şi mi-a făcut semn. Nu ştiam ce de o limbă comună să comunicăm. Tăcerea Asia. Începi prin a-ţi lăsa rucsacul la prima
mine şi a ieşit. Eram singur în templu. Nu era voia şi mi-am pus mâinile la piept în salutul era comunicarea cea mai intimă. Ce puteam agenţie de turism care-ţi iese în cale. Arunci
un templu oarecare, dar cu siguranţă niciunul tibetan şi am vrut să plec. „Tashi Deleh!“ Nu, să-i ofer eu lui? Nimic, pentru că atunci când rucsacul şi le zici în treacăt că mai vii peste
unde se înghesuie autobuzele cu turişti. Erau nu asta voia. Mă invita la el în chilie vorbind mi-am ridicat privirea, i-am văzut fericirea vreo câteva ore să-l iei de acolo. În „Bang-
efigii vechi, o mie, după cum zice legenda, în tibetană, într-o încăpere pe cealaltă parte din ochi şi ştiam că nu avea nevoie de nimic. kok, oriental city“ cu siguranţă îl vei găsi în
rănite rău de săbiile Revoluţiei Culturale. O a curţii. Ce să fac la el în chilie? Îmi făcea Puteau veni şi gărzile roşii cele noi, şi poliţia acelaşi loc în care l-ai lăsat. Nu cu aceeaşi
apoteoză a distrugerii, a inculturii prosternată semne să vin. OK, mă duc, chit că nu avem chineză şi toţi banii din lume şi nimeni nu-i siguranţă l-ai găsi în Paris sau Barcelona.
la rang de lege aşa cum s-a întâmplat peste tot cum să ne înţelegem pe nicio limbă. Mi-a putea lua decât cel mult libertatea sau viaţa, Mergi şi suni la New York care este la 12
în lume la instalarea comunismului. Veniseră făcut semn să mă aşez pe un scaun şi el s-a dar nu şi fericirea de a fi în suflet cu cel care ore diferenţă, mănânci la un restaurant pe
cu gărzile şi spărseseră statui vechi de sute aşezat pe un fel de pat. Deasupra erau imagini îi este ghid în viaţă. N-am să pot să-i uit bu- strada plină ochi, apoi îţi cauţi hotel şi la 3
de ani care respirau spiritul locului. Cu ideea sfinte şi portretul lui Panchen Lama al 10-lea, curia că a putut să-mi arate această imagine. dimineaţa mergi ca să-ţi iei rucsacul şi să
de a distruge religia şi cu ea spiritualitatea în care este tolerat în Tibet chiar dacă a criticat Ce înţelegem noi când vedem poza lui Dalai întrebi de viza de Burma, ţară care este în
speranţa acaparării sufletelor oamenilor. Nu dur regimul comunist, lucru care l-a aruncat Lama în New York Times? Absolut nimic. mâinile unui regim dictatorial apocaliptic.
erau primii care făceau asta. O făcuseră mulţi în închisoare pentru 18 ani. La un moment Pentru el era totul.
năvălitori în istoria pe care am învăţat-o şi dat, omul meu a început să caute ceva pe un „Nu-ţi fă probleme că mă descurc bine
în cea care încă nu s-a scris. Nu poţi cotropi fel de ladă care servea ca masă. A scos nişte Bangkok. Thailanda în dictaturi. Am trăit toată tinereţea mea
locurile fără suflete. Pentru ele este bătălia. pături, o faţă de masă şi le-a dat la o parte. într-una“. „OK, man’, dar ai grijă.“ „Îţi las
Mă uitam la statui şi puteam încă să văd Apoi nişte cărţi, şi o altă învelitoare, iar sub „Dacă te vor vedea cu camera asta, o paşaportul ăsta românesc să-mi iei o viză
distrugerile forţelor tenebre, fresce zgâriate, învelitoare mi-a făcut semn să mă uit. Și azi să tragă în tine“. Aveam o cameră de fil- pe el şi eu mă duc până în Cambogia cu cel
udate şi şterse, statui încă sparte şi multe lo- mă furnică pielea când îmi aduc aminte. Era mat mare, prima cameră HDV scoasă de
curi goale. Dar locul mustea a istorie şi cele o poză a lui Dalai Lama. Era cel mai de preţ Sony. „Dar de ce să tragă?“ „Pentru că sunt
o mie de statui erau acolo. Mă gândeam că lucru pe care-l avea şi a vrut să-l împartă cu nebuni. Dacă îţi spun să nu mai filmezi, te
erau poate numai de decor, pentru călători ca mine, să mi-l arate. Ştia că dacă aş fi fost un opreşti imediat că altfel trag în tine“.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 17

Carmen
FIRAN

Ferestre zidite şi metafore zburătoare

Într-o zi, i-am arătat unui editor zidite, dar cu metafore zburătoare. Învăţa- Tot paradoxal, după căderea zidului Ber- jurnale, – nu atât de multe câte ne-am fi
american câteva dintre poeziile sem cum să ne strecurăm printre rânduri, linului, când animalul viu a fost eliberat din aşteptat –, şi la apariţia unor genuri interzise
politice scrise în anii ’80, pe care le cum să ne ascundem cuvintele în simboluri cuşca unde fusese decenii ţinut prizonier, până atunci, literatură în special spirituală,
tradusesem în engleză. Mi-a spus că le simte şi alegorii, de toată lumea înţelese. Limba cuvintele s-au trezit debusolate, au izbucnit religioasă, dar şi pornografică, scrieri de
puternice, dar că le consideră absconse, de lemn avea autoritate şi forma mentalităţi descătuşate, dar confuze. Robinetul a fost filosofie, dar şi o avalanşă de aberaţii…
învăluite în prea multe metafore. De ce nu încă de la grădiniţă şi şcoala primară. Slo- deschis la maxim, gardurile puse la pământ, Libertatea de expresie a mai adus, din
puteam spune lucrurilor pe nume, în formu- gane găunoase, preţiozităţi cu ştaif, lozinci sârma ghimpată sfâşiată. Doar că mult vi- păcate, şi multă mitocănie, vulgaritate, pe
lări directe, simple? „Poezia americană pune politice, sintagme schingiuite, golite de sata libertate se arăta dificilă şi puţini ştiau scena socială, politică, în anumite publicaţii
degetul pe rană“, mi-a mai spus. „O rană de sens, un coşmar lingvistic din care fiecare s-o trăiască. Avea să se instaureze cu toate ori canale media. Ferestrele fuseseră larg
catifea. Aici nu eşti forţat să scrii printre rân- se salva cum putea. Artiştii deschise, dar în loc de metafore au început
duri, nici să faci alegorii pentru a induce în se ascundeau în metafore, spaimele şi nesiguranţa, cu să zboare porumbeii pe care tot felul de
eroare cenzura, cum eram noi.“ A trebuit să-i oamenii obişnuiţi în murmu- degringolada limbii scăpate oficiali sau vedete îi scot pe gură fără jenă.
povestesc apoi despre procesul complicat al re şi înjurături. Unii pactizau de sub controlul oficial.
publicării în România de atunci, de cenzura cu sistemul şi deveneau Unii au început să înoate Trăind de mulţi ani în America, nu mă
care trebuia să-şi dea acordul pentru fiecare megafoanele goliciunii, al- deşi le era frică de apă, alţii pot opri să fac comparaţii, chiar dacă ar
carte, despre cenzori, unii dintre ei oameni ţii îşi asumau singurătatea au învăţat să zboare deşi părea deşănţate ori inutile. Şi aici există
de treabă, alţii chiar luminaţi, care închideau gândurilor în aşteptarea tot vertijul înălţimilor le făcea o luptă politică pasionantă, partide în per-
ochii şi „lăsau cărţile să treacă“... Nu ştiu mai lipsită de speranţă a stomacul ghem, alţii să imite manentă opoziţie şi competiţie, canale de
dacă a înţeles prea mult, dar mi-a publicat unui miracol eliberator. Tră- lumea occidentală după care televiziune partizane unui partid sau altuia,
poeziile în revista lui. Am rămas prieteni şi iam o viaţă dublă, fiecare tânjiseră de decenii, prelu- şi aici preşedintele este detestat de mulţi,
m-a invitat odată la universitatea unde predă dintre ele într-un alt limbaj. ându-i automat tiparele la sau şeful congresului, dar este de neconce-
creative writing să vorbesc despre cenzura în Într-un fel vorbeam când ne întâmplare, nemestecate, din put să se insulte unii pe alţii în presă, la te-
comunism. Studenţii erau mai curioşi decât ştiam observaţi, în instituţii dorinţa de a ajunge din urmă levizor, în întâlniri publice. Cuvintele tari
mă aşteptam, şi în curând discuţia s-a extins şi situaţii publice, în alt fel şi a fi la fel. Limbajul ascuns pe care le-am auzit în România aruncate cu
la cenzura camuflată, ori impusă perfid, între noi. Şi totuşi, parado- cu grijă în lada de zestre şi-a seninătate de la un politician la altul, lim-
chiar şi în societatea americană. Păstrând, xal, supravieţuiam cultural. pierdut codul şi uneori limba bajul suburban folosit de personaje sinistre
fireşte proporţiile, nuanţele şi motivaţia. Limba se transformase într-un animal viu şi-a înghiţit frumuseţea. mediatizate constant, sunt de neconceput
În societăţile totalitare lipsa libertăţii care se strecura insidios în ceaşca noastră cu Comunicarea a devenit pragmatică, a pre- aici. De multe ori criticăm corectitudinea
de expresie poate lua aspecte drastice, de lapte, intra în ziduri şi în desenul din covor, luat noile slogane lingvistice economiei de politică americană, cu exagerările ei, dar
la închisoare la delapidare. Ţări precum zbura mimând libertatea de la o fereastră la piaţă, a importat englezisme, americanisme nu de puţine ori mă gândesc că sunt totuşi
Rusia, China sau Iranul au condamnat la alta, condensată, profundă, intensă, alertă, şi şi trivializări. Era nevoie acum de o altă exagerări mai sănătoase, până la urmă
moarte scriitorii care au avut curajul să se noi preţuiam fiecare cuvânt ca pe o zestre rezistenţă, la alt nivel, pentru a nu cădea benefice într-o societate care se respectă.
opună regimului politic ori fanatismului ascunsă. Ca scriitori, devenisem conştienţi într-un alt infern, la fel de zgomotos, dar de Ori cât am vorbi pe această temă, cred
religios din ţările lor. că ceea ce pentru alţii, de dincolo de cortina data aceasta al societăţii de consum. că există o formulă bună la toate care ar
La noi lucrurile au fost oarecum mai de fier era o normalitate, pentru noi însemna Libertatea de expresie în sfârşit instau- sintetiza lamentaţiile şi aspiraţiile noastre:
blânde, noi trăiam într-o lume cu ferestrele rezistenţă verticală. rată, a dus la publicarea unor volume cen- Cenzura a murit, trăiască autocenzura
zurate în comunism, memorii de închisoare, bunului simţ!

→ american“. „Completează forma. Ce meserie şi care a vrut ca străinii să vină în ţară ca să nu putem să vă lăsăm să mergeţi pentru că Shanghai Times şi nu pot scrie despre nimic

ai?“ „Fac filme şi construiesc televiziuni“. vadă dezastrul pe care guvernanţii l-au făcut drumul este închis“. „Închis? Glumeşti?“ care să-i afecteze pe cei de la putere. Totul

„Nu e bine, nu pot lua viza. Scrie că eşti şi să-i ajute să înţeleagă realitatea aşa cum Maşinile curgeau ca râurile pe drumul se cenzurează. Ne controlează fiecare rând.

profesor de şcoală“. era şi să poată să o transmită mai departe, acela. „Dar de ce vreţi să mergeţi acolo?“ Nu există nicio libertate în China. Nici de

Toate vizele se rezolvă în Bangkok. Este arătând în felul ăsta minciuna comunistă. Ca Am simţit cum sângele îmi curge mai expresie şi nici religioasă“.

mult mai simplu, iar ei ştiu să rezolve lucru- şi românii în perioada de dictatură, burmezii repede în vine. M-am dus la el, l-am luat de Eram siderat. Eu l-am întrebat doar

rile şi oricum este considerabil mai ieftin şi abia aşteptau să găsească un străin să-i po- gât cu un zâmbet uriaş şi i-am spus: „Pentru la ce staţie de metrou să cobor şi nu-mi

mai rapid. Burma a fost de mult în planul vestească cum se comportă generalii care-i că o iubim pe Doamna foarte mult şi nu ne dădeam seama cum am intrat în discuţia

meu. Numai că „politically correctness“-ul persecută. În public, cu greu îţi erau şoptite place de voi deloc. Am vrut doar sa-mi arăt asta. Nu intenţionam să fac o investigaţie

american mă scotea din sărite. câteva cuvinte repede la ureche, dar dacă te respectul.“ despre cercurile de putere din Shanghai, ci

Mă uitam pe forumurile de discuţie aflai singur cu un burmanez pe o motoretă în Plăcerea a fost să văd cum i s-a dispersat doar să mănânc de seara. Între timp el îşi

despre Burma încercând să găsesc infor- mişcare, nu i se mai oprea gura sporovăind zâmbetul. Era frumos să filmezi cu înceti- continua retorica, trecând pe lângă Haagen

maţii pertinente şi dădeam de tot felul de despre ororile regimului dictatorial şi despre nitorul, să-i vezi colţurile gurii căzând. Am Dazs unde chinezoaice elegante cu poşete

discuţii dacă este corect politic să vizitezi o dragostea pe care o nutreau pentru „The plecat, şi peste umăr, cu spatele, dar osten- scumpe cumpărau îngheţate de două ori mai

dictatură... În plus, era ideea că o dictatură Lady“, aşa cum o numeau reverenţios pe tativ, i-am făcut o poză să-i văd tristeţea scumpe ca la New York şi pe lângă Star-

este periculoasă. Am spus de multe ori că Aung San Su Kii, care la vremea respectivă călăului care nu poate fi iubit pentru că s-a bucks care era mai plin ca pe 5th Avenue la

dictaturile sunt de fapt cele mai „sigure“ era în închisoare de mulţi ani. Autorităţile vândut şi o ştie. Ştiam, puteam face pariu pe oră de vârf. Lumea din acele magazine nu

destinaţii. Guvernele respective, în afara însă erau foarte grijulii să nu antagonizeze orice că nu va face nimic. M-am suit într-un se sinchisea de problemele prietenului meu.

cazurilor clinice cum ar fi Coreea de Nord, vestul. Ca şi Ceauşescu, credeau că îi pot taxi şi am plecat înapoi la Shwedagon. Ba chiar l-ar fi considerat deplasat. [...]

fac tot posibilul să nu antagonizeze guver- păcăli pe toţi în jur, iar lucrul ăsta mi-a Shanghai, China Potala, Lhasa, Tibet
nele vestice. Am trăit într-una. Auzisem că devenit foarte clar în cele două săptămâni
Mi-a făcut semn să vin la el şi să mă
străinilor li se pot percheziţiona camerale de cât am stat acolo. Nanjing Lu este artera comercială a

hotel, dar cu siguranţă nu ar fi fost puşi în La sfârşitul perioadei mă aflam în oraşului. O zonă pietonală plină de resta- aşez pe laviţa pe care stătea. „De unde
situaţii să fie arestaţi sau condamnaţi. „Nu Rangoon, în faimoasa Shwedagon Paya, o urante şi magazine. Deşi nu mă interesa eşti?“ I-am spus şi i-am arătat Lonely Pla-
dădea bine“, ca să folosesc o expresie la lume în ea însăşi, unde am petrecut într-o deloc, trebuia să ajung acolo să filmez, şi net cu crochiul lui Dalai Lama. Şi-a pus
modă. Americanii însă sunt foarte îngrijoraţi zi opt ore doar să mă bucur de majestica dacă tot aveam să mă aflu acolo, voiam să mâinile la piept şi s-a închinat în felul lor.
să fie „politically correct“.Auzeam mereu că ei existenţă. La prânz am plecat spre lacul şi mănânc ceva. Eram în metrou şi mă ui- I-am văzut lacrimile. I-am spus că am fost
dacă mergi în Burma o să ajuţi cu banii tăi din mijlocul oraşului pe malul căruia era tam pe harta scrisă în mandarină. Întreb un să-l văd pe Dalai Lama în Central Park şi
un guvern dictatorial, iar lucru ăsta pentru reşedinţa „Doamnei“. Drumul era barica- băiat tânăr înalt de lângă mine la ce staţie am filmat toată întrunirea. Că au fost mii de
un american de stânga este de neacceptat. dat, dar un flux continuu de maşini intra pe să cobor. Îmi spune să mă dau jos la prima. oameni pe o pajişte mare într-o zi de vară
Nimeni nu-şi punea problema că poţi sta acolo. M-am dus la securistul care păzea „OK. Mulţumesc.“ „Dar de unde eşti?“, mă frumoasă. Lacrimile îi curgeau pe faţă. Se
în hoteluri mici sau case particulare. Drept intrarea pe drum să văd dacă pot continua. întreabă. „Din New York“. Cobor. Văd că uita cu grijă să nu-l vadă soldatul chinez
urmare, la un moment dat enervat de sim- Un zâmbet circular i-a apărut pe faţă şi m-a vine cu mine şi începe să-mi vorbească. Îmi care păzea în apropiere. Mi-a mulţumit
spune că este din Shanghai şi câteva chestii printre lacrimi. „Ce o să se aleagă de noi
plitatea argumentului, am scris un răspuns întrebat unde vreau să merg.
„Vreau să merg să văd vila în care locu- personale până ieşim din metro, după care: şi de ţara noastră?“
pe un forum şi am fost surprins cât de bine

a fost primit. Răspunsul meu a venit din ieşte Aung San Su Kii“. „Îmi pare rău, îmi „Voi să nu credeţi că există vreo liberate www.flyingmonk.com
perspectiva celui care a trăit într-o dictatură spune cu zâmbetu-i gigantic, dar din păcate aici. Totul este controlat. Sunt jurnalist la flyingmonk.wordpress.com

18 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Şerban Cenzura şi autocenzura virtuală:
CENTEA un contract social destrămat

Trebuie să o spun clar, de la început: legătura uşa din spate, apoi şi pe cea din faţă – influxul de bani, Aşadar, totul este ... „Ordnung und Disziplin“. Inter-
dintre Internet şi Cenzură (sau Autocenzură) contradicţiile geopolitice, jocul de interese, setea de netul respiră, prin toţi porii lui, cuvântul „alcătuire“. El
este la fel de inexistentă ca şi legătura dintre putere, oportunitatea de a face averi (şi încă ce averi!!!) este structural, asociativ, orânduit şi interactiv. Controlul
chinezi şi caşcaval. precum şi convingerea, născută de milenii în religiile său – imposibil de înţeles pentru muritorul de rând – este
Zero. Nada. Niente. Durchaus Nicht. lumii, că cine controlează ideea (adică informaţia), complex dar totuşi posibil nu doar pentru stat dar şi pentru
Nu că prietenii noştri de pe meleagurile Orientului controlează tot. diverse organizaţii. Chiar şi simplul administrator al unui
depărtat ar avea vreun handicap, când vorbim de fineţuri site are control asupra informaţiilor clientului, precum un
culinare. Din contră: cei care au pus piciorul pe vrăjitele Era oare minunata utopie digitală pe cale să se trans- medic are control asupra sănătăţii pacientului. Şi atunci,
lor tărâmuri şi-au dat seama că rafinamentul cultural al forme în coş de gunoi? O parte da, o parte nu. Tocmai să ne mirăm că răufăcătorii Hackeri pot intra în universul
„Imperiului Celest“ se reflectă atât de perfect în meşteşu- pentru că firea umană este ceea ce este, grădina Edenului dumneavoastră cu uşurinţa cu care microbii vă pot infesta?
gul cu care chinezii îşi pregătesc şi aranjează mâncărurile, a rămas agăţată pe undeva prin colţuri şi o putem găsi ori- Oare medicul – a toate stăpânitor – are putinţa de a vindeca
încât simpla alăturare a unui Emmental, a unei Goude afu- când cu bucurie: un Internet pur, un contract social corect, orice infecţie? Dacă credeţi acest lucru, vă sugerez să vizi-
mate, a unui Stilton cenuşiu sau chiar al unui Parmiggiano normal, lucid, bazat pe un schimb funcţional şi principial taţi un spital. Aidoma, dacă credeţi că uşile structurale ale
uscat şi puturos ar fi o infracţiune senzorială, comparativ de idei, supus unui control obiectiv şi nepărtinitor şi unei Internetului sunt ermetic închise şi controlate doar de băieţii
cu evantaiul fastuos de gusturi delicate ce ţi se oferă. sănătoase reţineri. În schimb, laturile sale malefice au buni, frumoşi şi cinstiţi, vă sugerez să vă divulgaţi contul
La fel şi cu cenzura pe Internet: zero. nada. niente. devenit foarte vizibile, dând impresia că lumea digitală bancar pe Internet şi să aşteptaţi vreo câteva minute...
durchaus nicht. Libertatea dezordonată şi amorfă a acestui este în întregul ei un talmeş-balmeş de ideologii şi un
nou imperiu celest este atât de absolută încât orice refe- teren de bătălie pentru toţi ideologii, escrocii, egoiştii, În acest context, cenzura virtuală nu este doar posibilă,
rinţă la ordine, reţinere, cenzură sau autocenzură este un politrucii, spionii, teroriştii şi perverşii lumii. De fapt, ci şi necesară. Ea există deja în toate domeniile – tehnolo-
„faux pas“, o infracţiune intelectuală, comparativ cu evan- privind dialectic, este o unitate şi o luptă a contrariilor. gic, politic, ideologic, organizaţional. Suntem controlaţi
taiul fastuos de extravaganţe pe care Net-ul ţi se oferă. Şi, ca orice luptă, şi aceasta cere o guvernanţă. pe Internet cum nu am fost niciodată în viaţa noastră, iar
... Şi totuşi... În magazinele chinezeşti, pe toate me- ideea de izolare în intimitate – odată branşat Online –
ridianele, pe lângă tradiţionalele gâşte de Însă nevoia guvernanţei virtuale – ca regularizare a devine caducă. Şi de fapt, atât cenzura cât şi autocenzura
Pekin, amestecuri Chop Suey şi tăiţei de haosului printr-un balans de permisiuni, de constrângeri ar trebui să fie mai active, căci navigarea pe Internet este
orez, începi să găseşti, timid încă, şi niscaiva aidoma folosirii oricărui spaţiu public. Dacă în mersul
brânzeturi. Dovadă că o tradiţie milenară a (cenzură) şi de reţineri (autocenzu- pe stradă eşti cenzurat la fiecare colţ (nu ai voie să treci
ştiut să se adapteze unui modernism în care, ră) – este un subiect foarte fierbinte pe roşu...) şi te autocenzurezi când nevoia o cere (nu e
sub influență franceză şi italiană, brânzeturile în orice discuţie politică. Are nevoie de „bon ton“ să înjuri ca un birjar când tramvaiul nu a
au căpătat un loc greu de ignorat în evantaiul internetul de mai mult control? Răs- oprit în staţie...), în lumea virtuală ar trebui să fie la fel.
cultural modern. punsurile sunt întotdeauna binare
La fel şi cu Internetul: ideea unui control (DA sau NU), doar rareori atingând Din păcate, codul de legi şi regulamente care ne condi-
– în mod ideal, chiar „autocontrol“ – nu mai acea zonă mediană a nuanţelor, acel ţionează în viaţa reală lipseşte din lumea digitală precum
este privită chiar ca un Durchaus Nicht. Pe teritoriu gri aflat cel mai aproape de caşcavalul la chinezi. Suprapuneţi această absenţă regle-
valurile sale începe să circule, timid încă, adevăr. Subiectele sunt sensibile mentară peste imaginea atât de structurată a organizării
nevoia unei regularizări a fluxurilor de şi greu de digerat: neutralitatea, Internetului şi veţi realiza că contractul social care i-a dat
informaţie, devenite insuportabile prin vo- filtrarea unor ideologii (cenzura naştere a fost încălcat, că niciunul dintre preceptele prin
lum, agresivitate şi lipsă de rigoare. Lumea politică) sau a unor reclame (cen- care Jean-Jacques Rousseau definea Pactul Social nu este
branşată la Internet este o lume captivă: ne- zura economică), interesul ascuns prezent în lumea digitală.
voia de ştire permanentă, lipsa de pudoare a al reţelelor sociale, urmărirea, pier-
comportamentului „Online“ şi viaţa la comun derea intimităţii, crima cibernetică, Vidul legislativ este o ameninţare, căci mecanismul
impusă de reţelele sociale încep să ceară o furtul de proprietate intelectuală şi balanţelor de permisiuni (libertate), constrângeri (cenzu-
anume rânduială, o pravilă, o minimă formă promovarea activităţilor criminale ra) şi coduri de conduită (autocenzura) prin care statul
de control. Lumea virtuală amorfă se adaptează astfel unei sau imorale sub pretextul libertăţii gestionează orice proces social sau economic lipseşte.
tradiţii clasice care revendică cristalizare, linie de conduită de exprimare. Ajustarea lor ar putea condiţiona fluxul informaţiei, pentru
şi punere la punct. ca acesta să nu urmeze interesul comercial sau ideologic al
Matematica ne învaţă că orice exerciţiu de ordonare Chiar şi recentele (iulie şi sep- unora, ci – ca în orice contract social – interesul general
necesită reguli. Ajunşi însă la frontiera Internetului, in- tembrie 2014) respingeri de către Curtea Constituţională a al tuturor. Până atunci însă, cultura digitală va deveni o
trăm în plină contradicţie, căci regula devine o noţiune proiectelor de lege BigBrother şi PrePay arată o viziune catastrofă în aşteptare, ca drobul de sare din povestea lui
stranie, opusă principiului fondator al lumii digitale simplificatoare asupra guvernanţei. Nu ne întrebăm dacă Creangă. El stă să cadă, ne mirăm că încă nu a căzut, dar
care este libertatea absolută. Ordinea este coercitivă, iar ea e necesară în mai multă, sau mai puţină măsură. Ne nu facem nimic pentru a preîntâmpina nenorocirea.
scăparea de constrângeri prin Internet este liberatoare. propunem o alegere între tot şi nimic. Realitatea este însă
Nu este însă decât un paradox. Să ne amintim că, la mai nuanţată, şi iată de ce. Mai este poate şi încrederea excesivă în tehnologie.
început, înainte de a fi un univers tehnologic şi un bom- Avansul său actual dar şi ritmul alert de înnoire (frenetic
bardament de ştiri „ad nauseam“, Internetul s-a născut ca Pentru cine ştie cum funcţionează de fapt Internetul, şi feroce) sugerează ideea că tehnologia va avea grijă de
o sumă de principii. În primul rând un contract social: însăşi ideea de haos digital este absurdă. Fluxul informa- ea însăşi. La nivel mecanicist e adevărat, căci de mulţi
un proiect al unirii fluxurilor de informaţie bazat pe ţional este strict bazat pe structură. Informaţia este înma- ani generatoarele de programe asigură deja o auto-între-
buna purtare, pe mediere, pe colaborare, pe îngăduinţă gazinată în centre de stocare a datelor, adevăraţi mamuţi ţinere a codului, mergând pe paşii trasaţi la MIT de tatăl
şi toleranță. Cu geneza în creuzetul marilor universităţi informaţionali de o complexitate incredibilă şi care nu se ciberneticii moderne – Norbert Wiener. De aici poate şi
şi în nevoia stringentă a instituţiilor academice de a par- pot gestiona fără o ordine desăvârşită. Structurarea acestor neîncrederea în legislaţie: autoreglarea şi feedback-ul
taja proiecte, realizări, preocupări, nelămuriri sau stări coloşi se supune principiului informaţiei despre informaţie sugerează că legislaţia – creaţie imperfectă a omului –
de impas, Internetul incipient era un teritoriu condus de (Metadata), având ca rezultat o indexare permanentă a devine inutilă într-o lume virtuală a ideilor libere. Un
un „Gentleman’s Agreement“ care i-a fost, cu siguranţă, noilor ştiri în contextul celor vechi. univers care se controlează singur şi care, interpretând
motivaţie şi fundament. El a creat un mediu excepţional de cenzura ca o eroare, se va autoregla şi o va ignora.
onestitate intelectuală în care invenţia, inovaţia şi sinergia Prin aceste gigantice colecţii de date circulă o serie
au generat beneficii imense pentru cei doritori să se înscrie de programe de descoperire (Crawler) care rearanjează Aşadar, prin declararea de neconstituţionalitate a ul-
într-o inedită – şi fără frontiere – confrerie intelectuală. indecşii de căutare, dând celei mai simple întrebări Google timelor reglementări asupra lumii digitale, Internetul din
Manifestările patologice au venit doar mai apoi. Firea un răspuns rapid şi eficace, dar ascunzând, în spate, o me- România urmează exemplul majorităţii ţărilor europene şi
umană fiind ceea ce este, în oceanul roz al Internetului todologie conceptuală extrem de sofisticată în interogarea alege să meargă la infinit pe auto-pilot. Structura sa com-
anilor ’90, principial şi riguros, au intrat pe rând – pe datelor. Ce să mai vorbim despre diseminarea informaţiei, plexă va continua să fie liberă de orice cadru legislativ,
când fiecare dintre cele 1 miliard de site-uri ce alcătuiesc oricine va pune mâna pe indecşi, programe şi „crawlere“
internetul de azi are un nume propriu, bazat pe „domenii“ se va face om şi beneficiul pe care fiecare dintre noi – cât
care se fac cunoscute unul altuia printr-un mecanism şi societatea în general – îl va avea se poate rezuma în,
stufos, sau când oricare dintre cele 50 de miliarde (!) doar, patru cuvinte.
de conexiuni la Internet nu se poate realiza în lipsa unui
identificator unic – faimoasa adresă TCP/IP. Zero. Nada. Niente. Durchaus Nicht.

Eseu Scrisul Românesc 19

Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014

Pe vremuri, ziarul New York Times era considerat Deyan Ranko
presă galbenă, care promova senzaţionalul, BRASHICH
crima, războiul, scandalul în general.Adevărul
minciunilor nu avea importanţă, obiectivul fiind volumul Banii – noul cenzor
maxim de vânzare a ziarelor. Peste ani însă, ziarul Times a
evoluat, devenind „Doamna Gri“, ziarul de referinţă ameri- părate public sub simbolul „NYT“. Controlul companiei din companii cu acţiuni publice, comercializate prin bursă.
can în care vei găsi „toate ştirile ce merită publicate“. Pentru continuă să fie deţinut de către descendenţii familiei Adolph Toate aceste forumuri sunt constant confruntate cu aceeaşi
a ajunge la acest statut înalt, cotidianul New York Times a avut Ochs, afacerea New York Times valorează miliarde de dolari, dilemă: de a publica şi difuza ştiri care le pot afecta propria
de înfruntat cenzuri publice şi particulare. L. B. Sullivan, – cu proprietăţi de aproximativ 2,8 miliarde, câştiguri anuale existenţă într-un fel sau altul.
comisarul pentru securitate publică din Montgomery, statul de 1,5 miliarde, buget de operare anual de aproximativ 156
Alabama, – a încercat să cenzureze şi să suprime publicarea milioane dolari. Odată ce compania a intrat la bursă, acţiunile Prin însăşi această acţiune a sa de a-şi proteja finanţele,
unei reclame în sprijinul luptei lui Martin Luther King pentru sale au devenit condiţionate de piaţă. Şi iată cum ziarul/com- media funcţionează ca o cenzură auto-impusă, înăbuşind
drepturile civile. În procesul dintre New York Times şi Sulli- pania New York Times se confruntă cu o nouă cenzură: banii. exprimarea liberă. În statul New York este perfect legal ca
van, curtea supremă a decis în favoarea ziarului, decretând Ziarul New York Times nu va lupta împotriva curentului, nu se o femeie să se plimbe în public fără bluză, expunându-şi
ca publicarea ştirilor să fie supusă doar legilor calomniei. va opune unui război nedrept, sau unei revoluţii injuste. Ştiri sânii. În 2004, în timpul unui concert televizat, cântăreaţa
În 1971, New York Times a început publicarea Documen- ce pot afecta bursa vor fi evitate, sau minimalizate sub tipar. Janet Jackson şi-a arătat pentru o secundă sânul – unei
telor Pentagonului, un şir de volume cu documente secrete Modelul actual de afacere aplicat de către compania New York audienţe de peste 143 milioane de spectatori. Motivul a
de la Departamentul de apărare, conţinând istoria politică şi Times este de a „proteja profitul pe termen lung al ziarului“, fost o problemă cauzată de îmbrăcămintea cântăreţei. Acel
militară a activităţilor americane în războiul din Vietnam. de a conserva valoarea acţiunilor sale publice. Pentru a-şi incident a rezultat într-o amendă de 550 000 dolari apli-
Preşedintele de atunci al Americii, Richard Nixon, a cerut, atinge aceste ţeluri, ziarul va publica numai acele ştiri pe cată televiziunii în cauză, precum şi o acţiune a comisiei
prin procurorul său general, încetarea imediată a publicării care le va considera „aliniate“ cu modelul său de funcţionare. federale de comunicaţie de a ridica amenda pentru „violare
acestor documente. Ziarul a refuzat. Guvernul a obţinut indecentă“ de la 27 000 la 325 000 dolari. Producătorul
atunci o hotărâre prin care a interzis continuarea publicării Ziarele mari americane ca Wall Street Journal, USA amendat a refuzat orice alte proiecte viitoare.
documentelor în cauză. La apel, curtea supremă a decretat Today, Los Angeles Times, Chicago Tribune, sunt propri-
din nou în favoarea ziarului (New York Times vs. United etatea unor companii cu acţiuni publice, ca şi New York La mijloc sunt milioane de dolari. Aşa ca până la urmă,
States) declarând reprimarea publicării ştirilor ca fiind ne- Times. Televiziunea locală şi de audienţă globală, ziarele banul este cel ce controlează în ziua de astăzi ceea ce citim
constituţională, un atac la adresa libertăţii de comunicare. – fie ele tipărite, sau electronice – sunt de asemenea parte şi vedem în jurul nostru.
Compania New York Times a intrat în bursa New York
Stock Exchange în 1967, acţiunile sale fiind vândute-cum- Traducere de Alexandra CARIDES

Constantin Cenzură, amânări, democratură
ZĂRNESCU

Mi-aş putea începe confesiunea aceasta voi afirma amănunte trăite, personal, cu tot dramatismul din Iaşi, în 3000 de exemplare, alături de o altă piesă a lui
cu o ciudată ambiguitate, autocenzură- lor. După apariţia romanului meu de debut, Clodi Primus, Matei Vişniec, ea trecuse de cenzura de acolo; şi a avut
cenzură, producătoare de confuzie şi, în 1974, am predat editurii „Eminescu“ un roman istoric, numeroase recenzii şi cronici, în reviste şi ziare; însă mi-a
uneori, de pericol de moarte; e în discuţie, un „incident“, despre fenomenul psiho-religios, de la Maglavit, avându-l fost complet „stopată“, „amânată“, „interzisă“ montarea ei
rămas nelămurit, petrecut în 22 Decembrie 1989, seara, ca personaj pe Petrache Lupu, întâmplări grozave, o mină pe scenă, până în 28 ianuarie 1991, când a avut premiera
în edificiul „Romarta“ (care, s-a descoperit, comunica pe de aur, pentru un prozator. Ieşirea la mare a fost „lecturat“ absolută la Naţionalul din Tg. Mureş; aşadar, după 10 ani
anumite scări tainice şi coridoare, cu Consiliul de Stat). în taină, „respins“ – apoi „amânat“ timp de 12 ani, apă- de la publicarea ei. Anual îmi fusese „respinsă“, „stopată“
Erau acolo două grupuri de civili, purtători de arme, care rând, până la urmă, la ed. „Dacia“, în 1986, toamna. Ce de Direcţia Teatrelor, care nu ştia că fusese tipărită; iar în
trăgeau unii în alţii; şi, iată, câte unul, de fiecare parte, striga se întâmplase?... Nu am, azi, decât o singură explicaţie: 1989, vara, Regina Iocasta a fost imprimată într-o a doua
o parolă, aşteptând un răspuns. Pe urmă, unul a ţipat, alar- apăruseră „controlori“ ai ideilor, „cenzori“ şi „direcţionari“ ediţie, de regretatul critic Valentin Silvestru, în Almanahul
mat, era un om cu carte, neîndoielnic: „– Ce se întâmplă?... ai presei, culturii, cu studii superioare şi din alte generaţii. „Thalia“ (al „României literare“), din care cenzura îmi
Ne ucidem unii pe alţii?!... Suntem în Urmuz?!“ Dactilografiată din nou, adăugită, Ieşirea la mare a fost suprimase doar cuvântul „Regina“. Un inginer „tipograf“ îi
Prima observaţie este că amândouă aceste grupuri de lecturată, în amănunt, de d-na Elena Docsănescu. Ca scri- spusese lui Silvestru, la „corecturi“ (fiindcă „se desfiinţase“
„trăgători“ foloseau limba română. O a doua interpretare, itor-redactor, la „Tribuna“, nu-mi era cunoscut acest lucru! oficial, cenzura, în 1977, nu?):
desigur, e că se aflau pe baricade diferite!... Şi o a treia: fiind În schimb, îi era cunoscut directorului editurii, poetul Al.
pomenit un „revoluţionar“ al Avangardelor literar-artistice, Căprariu. Aşa se face că, invitat în birourile instituţiei, „– Nemaifiind regină, Iocasta a devenit... femeie
române şi europene, un înnoitor şi al limbajurilor, şi anume: de scriitorul Vasile Igna (după Revoluţie, ambasadorul casnică!“...
judecătorul-poet Dan Demetrescu-Ionescu-Buzău – Urmuz, nostru la Berna) şi de prozatoarea Oana Cătina (Viorica
e clar că ne găsim în faţa unei „tragedii“ a Absurdului. Mări), aceştia mă anunţau şi mă gratulau: „Ieşirea la mare La ridicarea premiului pentru dramaturgie (text), la Fes-
a trecut de cenzură!“ tivalul Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“, în Bucureşti,
* în noiembrie 1991, toamna, din mâinile lui Marin Sorescu,
Sunt două forme ale Cenzurii, pe care le-am cunoscut, Recunosc cu tristeţe că existau cărţi despre construcţia preşedinte al juriului (alături fiind ministrul Culturii, Lu-
învăţându-le la şcoală: cea „carlistă“ şi cea „antonesciană“. societăţii socialiste care, stagnând prin dulapurile edituri- dovic Spiess), acesta a spus publicului: „Premiul pentru
După 12 sept. 1944, însă, românii au cunoscut-o, direct şi lor, deveneau inactuale; iar altele erau amânate, sine die, creaţie originală: «...Iocasta!»“. Eu am sărit ca ars, în timp
pe aceea a „misiunii străine“, sovietice, aparţinând Conven- reproşându-i-se, oficial, autorului că nu s-a orientat bine, ce urcam scările: „Vă rog: Regina Iocasta! Regina...!“
ţiei de armistiţiu; şi Comisiei Aliate de control, exercitată practic că nu s-a „autocenzurat!“. Se inducea (şi) o idee Marin Sorescu s-a corectat: „Ăăă, aaa... Regina Iocasta!“
de consilieri militari şi politici, ruşi, în privinţa Presei, extrem de insidioasă: aceea că scriitorul, nefiind prezent în
tipăriturilor, cărţilor şi chiar a „conduitei“ (expresivităţii) librării, cu un nou volum, ar fi inactiv sau ostil „regimului“ Vedem azi, în amintiri, istoria cenzurii textelor noas-
orale, a şedinţelor (şi instrucţiunilor) ideologice, care au şi vremurilor. Din Aforismele lui Brâncuşi, în 1980, la ed. tre drept un agresiv fenomen ideologic (după anul 1977
născut „filosofia Proletcultului“. „Scrisul Românesc“, nu mi s-a cenzurat, spre exemplu, „mascat“ de conducerea instituţiilor şi... „autocenzurarea“
În anul 1977, într-o discuţie avută cu fiica omului politic nici măcar un rând. autorilor; lucru îndelung umilitor, producător de confuzii şi
român Gh. Tătărescu, Sanda Tătărescu-Negroponte, la Tg. Jiu, „urmuzianism“. Vedem şi paradoxuri „tăcute“: cine o avea
am aflat că Aretia Tătărescu şi soţul ei, fostul prim-ministru Când a încetat din viaţă, în 1987, regretatul Al. Că- redactor de carte pe d-na Georgeta (Naidin) Dimisianu îşi
liberal, au ars toată corespondenţa de la Brâncuşi (şi de la alţi prariu, am cunoscut-o pe doamna Elena Docsănescu, la scotea mai repede volumul, din furcile „caudine“ supra-
contemporani), de spaimă; şi că acest fapt a fost socotit de masa funebră, fiindu-i prezentat de poetul Victor Felea. veghetoare. Cine era amânat, obstraculat, tăiat, cenzurat
dumneaei, fiica, mai târziu, când i-au fost cerute spre publicare I-am mulţumit nesfârşit că mi-a „permis să treacă Ieşirea complet „bătea la ochi şi se afla în pericol“, reproşându-i-se
(acele scrisori), de către istoricii literari şi de artă – „o mutilare la mare“, după o aşteptare de... 12 ani! Mă temeam să nu „ostilitatea“ şi „inactivitatea“, sau „boema“. Colegul meu,
a propriei arhive şi biblioteci; o formă de... autocenzură!...“ fac vreo gafă... la „Tribuna“, regretatul M. C. Runcanu, avea o vorbă:
(Pentru că „nu fuseseră, încă, percheziţionaţi şi arestaţi!...“)
„– A fost un enorm curaj din partea Dvs.!“, am afirmat, „– Idealul, în aceste vremuri, e să te controlezi, la sânge,
* înclinându-mă, încă o dată, foarte adânc. „Nu, nicidecum“, adică să te autocenzurezi, într-atât de bine, încât să nu se
Consideraţiile generale asupra Cenzurii o fac, de mi-a răspuns d-na Elena Docsănescu. „Pur şi simplu, a fost chinuie bietul «cenzor» să-ţi taie el, să-ţi reprime şi să-ţi
multe ori pasabilă, necesară, ba chiar umană. De aceea, ultima carte pe care am examinat-o înainte de a pleca eu în mutileze frumuseţe de texte!“
pensie! Singurul roman cu adevărat religios!“...
Astfel, până în 1989, decembrie, nimeni nu vorbea,
* oficial, despre libertăţile fundamentale ale omului – în
Cu tragedia (politică) Regina Iocasta am avut o altă cultura scrisă; spre ilustrare; nici despre cele de expresie;
stranie experienţă. Fiindu-mi tipărită de criticul Val Con- nici despre cenzură şi autocenzură, despre „jumătăţile de
durache, în 1981, în revista „Arlechin“ a Teatrului Naţional măsură“; şi adevăruri tăiate, „şwaiţerizate“, „amânate“;
adică despre efectele... democrat-urii!...

20 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Gabriela
RUSU-PĂSĂRIN

Teoria măştilor acustice

După un sfert de veac de democraţie tenta- trimiteri explicitare sunt rezultatul unei viziuni diacronice publicării, amputarea textelor, „croşetele“, „retuşurile“
ţia reconstituirii trecutului prin memorii, a autorului, intenţia fiind dublă: de reconstituire a unei până la topirea publicaţiilor) era folosită pentru epurarea
mărturisiri, interviuri, declaraţii sporadice epoci prin publicarea unor documente esenţiale pentru culturii pe criterii ideologice (de cele mai multe ori), ci şi
(plasate „întâmplător“ în spaţiul public şi în momente istoria culturii româneşti şi de configurare a personalităţii generarea sentimentului de culpă şi atragerea oprobiului
care preced o circumstanţă socială sau istorică) generează unui scriitor, diplomat şi om politic în perioada de dic- comunităţii de intelectuali. Ion Brad povesteşte cum i
apariţii editoriale sau fluxuri informative în audiovizual, tatură comunistă. Volumul poate fi considerat un fel de s-a propus de către Mircea Zaciu (prim autorul operei)
care reţin atenţia opiniei publice şi devin suport pentru biografie narativă, o proză autobiografică cu dese inser- să redacteze unul din referatele necesare susţinerii pu-
comentarii, analize sau simple speculaţii cu ţintă imediată turi de documente epistolare, creaţii literare documente blicării acestui dicţionar. Înaintea redactării textului a
şi cu preconizat efect la distanţă. de arhivă personală, scrieri uitate sau ignorate (mai ales încercat deblocarea deciziei prin apelarea la influenţă:
Experienţa personală radiofonică m-a determinat să revistele – apariţii „meteorice“). Volumul Convorbiri cu a intervenit la Traian Ştefănescu, prim-vicepreşedinte
public în 1993 la Editura Helicon, Timişoara, interviuri Ion Brad... configurează, dincolo de impactul dialogal, al CCES, cel ce avea legături nemijlocite cu Cabinetul
cu mari personalităţi ale culturii române în volumul Di- o biografie argumentată despre cenzură şi autocenzură. 2, al Elenei Ceauşescu. Faptul că la acea dată Ion Brad
zidenţă sau rezistenţă prin cultură. Dialoguri incomode era ambasador în Ministerul de Externe şi cunoştea
realizate în primăvara anului 1991. Le-am republicat Ilustrăm câteva ipostaze ale cenzurii rezultate din scriitori români din străinătate prezentaţi în dicţionar a
după 20 de ani la Editura Tritonic, Bucureşti, 2010, sub volumul semnat de Ilie Rad. fost un alt argument al acceptării scrierii referatului. La
titlul Interviul. Recurs la memoria culturală, cu o prefaţă 14 iunie 1984 a înaintat referatul lui Traian Ştefănescu,
de Eugen Negrici, criticul literar recunoscut pentru cer- Mihai Beniuc şi Lucian Blaga sau despre după ce i-l citise lui Mircea Zaciu. Ion Brad motivează
cetările sale în domeniul cenzurii culturii româneşti, cu necenzurarea „agentului dovedit“ efectul acestui referat: „Am aflat, mai apoi, că, la discuţia
un titlu sugestiv şi onorant: Virtuţile unui text amprentă. finală, cei de la Cenzura mutată la Direcţia respectivă din
Dorisem să mă conving de efectul la distanţă al intervi- Ion Brad aminteşte în volumul-interviu realizat de CCES, au amestecat toate criticile lor (care se refereau
urilor-document. Ilie Rad cum a încercat să obţină o pensie majorată la „rezervele“ de principiu ale Cabinetului 2 de la CC,
Cu această experienţă asumată pentru Lucian Blaga. Propunerea i-a fost refuzată de faţă de „scriitorii incomozi“) cu observaţiile mele, făcute
public, dar şi cu plăcerea descope- nu ca să blocheze apariţia unei asemenea opere capitale
ririi ineditului, am lecturat volumul Mihai Beniuc, context în care acesta pentru cultura română, ci doar ca autorii să mai îndrepte
semnat de Ilie Rad, Convorbiri cu a formulat acuzaţii grave la adresa unele subiectivisme şi neglijenţe cuprinse în paginile
Ion Brad „din primăvară până-n marelui filosof al culturii: „Filosofia Dicţionarului“.
toamnă“ (Editura Eikon, Cluj-Na- lui a stat la baza mişcării legionare!“,
poca, 2013). a fost omul lui Carol al II-lea, care Ion Brad corelează evenimentele publice cu un eveni-
Scriitorul şi profesorul universitar l-a trimis la Lisabona lui Salazar, să ment personal al lui Mircea Zaciu din acea perioadă: soţia
Ilie Rad este Preşedintele Asociaţiei vândă arme etc., etc. Întors la Cluj, şi fiul au rămas definitiv în Germania. Toate au condus
Române de Istorie a Presei şi din Ion Brad i-a relatat lui Blaga „acuza- la neacceptarea publicării acestei opere.
această perspectivă are ca direcţie ţiile şi expresiile năclăite de ură“ şi
de cercetare istoria domeniului, dar descrie reacţia emoţională a poetului Ilie Rad procedează ca un adevărat cercetător, con-
şi a interferenţelor domeniilor (jur- de la Lancrăm: „Blaga s-a întunecat fruntând documentele vremii pentru a produce sensuri
nalism, literatură), tehnica interviului la faţă şi, cu un glas obosit, mi-a spus: noi de receptare a episodului istoric: publică explicitarea
fiind „floreta“ de aur în restituirea „Beniuc e complexat şi mincinos! Să subiectivă a lui Ion Brad, „blestematul de referat“ (cum
unor documente importante obţinute te fereşti de el, Bradule! Nu degeaba îl consideră autorul lui) şi scrisoarea trimisă de Marian
prin realizarea interviurilor şi publi- ştie şapte limbi şi ruseşte, ca om de Papahagi şi Aurel Sassu lui Ion Brad, din care reţinem
carea lor ca atare sau prin susţinerea încredere al ruşilor...!“ Adevăr care ideea esenţială despre efectele cenzurii: „Nu cenzura, de
unei corespondenţe fidele timp de se confirma deplin în primăvara lui orice fel va fi fiind ea, este cea în stare să valideze calita-
decenii cu mari personalităţi ale culturii române şi resti- 1964, când şeful meu de atunci, tea unei lucrări de calibrul şi complexitatea dicţionarului
tuirea acestora prin contextualizare în studii cu valoare preşedintele Uniunii Scriitorilor, s-a nostru, ci până la urmă, cititorilor, criticilor, marelui
documentară şi ştiinţifică. ridicat deschis împotriva „Declaraţiei public, cadrelor didactice etc. le va reveni să valideze
Apariţia acestui tom de interviuri cu un singur inter- din aprilie“, prin care PRM încerca o primă detaşare sau să infirme lungul nostru efort“.
locutor era însă o noutate ca format. Asupra afirmaţiei evidentă de controlul şi dominaţia URSS, al cărui agent
vom reveni. Ion Brad este scriitorul şi diplomatul care, dovedit, împreună cu nevasta, era Mihai Beniuc“.Un fapt Relaţia scriitorului Ion Brad cu criticii vremii este
prin mărturisiri, deci dintr-o perspectivă subiectiv-ana- de istorie literară cu multiple semnificaţii. filtrată de poziţia politică: „(...) tocmai pentru că eram
litică, poate realiza o arhivă sonoră impresionantă, cu persoană oficială, unii critici aveau anumite rezerve poli-
atât mai mult cu cât a fost în prim planul vieţii literare „Fentarea cenzurii“ – publicarea studiului tice, or, ca să nu fie acuzaţi de oportunism, se ţineau mai
(secretarul Filialei scriitorilor de la Cluj la 24 de ani) „Însemnări despre Titu Maiorescu“ la distanţă“. Este un mod de autocenzură într-un proces
şi diplomat de carieră. Martor al unor evenimente im- invers derulat: de la cenzura impusă la autocenzură.
portante pentru perioada comunistă, în relaţie directă Valoarea volumului-interviu constă şi în provocarea
(amicală sau profesională) cu decidenţii politici, Ion unor mărturisiri generate de cunoaşterea unor fapte de is- Teoria măştilor sonore a lui Elias Canetti
Brad, incitat la dialog pentru realizarea unei convorbiri torie literară de către reporterul circumstanţei, Profesorul
(diferenţa este majoră) de către Ilie Rad face un adevărat Ilie Rad. Acesta „l-a frecventat“ ca student pe Liviu Rusu, De ce a ales Ion Brad includerea confesiunilor sale
exerciţiu de redare a circumstanţelor politice de cenzură de la care a aflat că „însuşi Leonte Răutu a intervenit, într-un volum-interviu şi nu a ales formula memoriilor
şi autocenzură din perioada de referinţă. Fără întrebările cu voie de la partid, desigur, pentru publicarea acestui sau a jurnalelor? Pentru formula interviu – maraton mai
lui Ilie Rad, întrebări documentate şi plasate la momen- studiu“ în „Viaţa Românească“, nr. 5, 1963. Ion Brad face aproape de explicitarea resorturilor interioare de alegere
tele psihologice esenţiale ale convorbirii, probabil am fi însă o completare la datele cunoscute în istoria literară, pare a fi teoria măştilor acustice a lui Elias Canetti pentru
lecturat un jurnal de memorii, în care factorul subiectiv demonstrând cum poate fi „fentată“ cenzura: „Am făcut-o o configurare a profilurilor personajelor, succint spus –
de selecţie a evenimentelor şi a personajelor culturale ca secretar al Uniunii Scriitorilor, responsabil cu presa căderea măştilor, o „veneţiană a giorno“.
şi politice s-ar fi instalat ab initio. Aici este rolul pro- literară, influenţat şi de unii colegi şi prieteni, ca Ion Dodu
fesorului de jurnalism, el însuşi supunându-se analizei Bălan, Dumitru Micu, Dan Hăulică, Valeriu Râpeanu din Volumul-interviu realizat de Ilie Rad cu scriitorul,
lectorului avizat în evaluarea construirii unui interviu, pe Bucureşti, Ion Vlad de la Cluj“ (idem).Toţi rezistenţii prin diplomatul, omul politic Ion Brad este un excelent exer-
care din modestie îl defineşte convorbire. Câtă cenzură şi cultură amintesc de atitudinea complice a reprezentanţilor ciţiu de decriptare a cenzurii prin incursiuni subiective
autocenzură a existat în perioada de dictatură comunistă puterii comuniste, disidenţii doar câteodată. în istoria unui timp istoric: mărturisiri, documente din
putem deduce din analiza unor secvenţe evenimenţiale arhiva personală a intervievatului, reacţii ale mediului
redate cu arta povestirii şi cu plăcerea convorbirii de către Efectele cenzurării, reconsiderarea „la distanţă“ intelectual al vremii, fragmente literare cu valoare ar-
cei doi actanţi ai „poveştii“ (aparent interlocutorul stă în gumentativă pentru tema abordată şi, mai ales, o galerie
prim plan). Structurarea volumului, ca şi redactarea cu Poate cea mai interesantă secvenţă narativă a volu- impresionantă de personalităţi culturale. Este o per-
mului-interviu este cea intitulată de Ilie Rad, definindu-l spectivă de interpretare şi asumare a unei epoci istorice,
pe Ion Brad, „Actor în scandalul Dicţionarul Scriitori- culturale de pe poziţia comodă atunci, incomodă acum,
lor Români“. Este o repunere în discuţie a unui episod de demnitar politic în perioada comunistă. Rămâne o
elocvent pentru cenzura în România sub dictatura comu- întrebare: care vor fi efectele reactualizării documentelor
nistă, când nu doar acţiunea de cenzurare (interzicerea şi mărturisirilor despre cenzură?

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 21

Libertatea de exprimare – Alexandru
OPRESCU

între deontologie şi autoconservare

Motto: Libertatea de exprimare nu este
libertatea ideii pe care o agreezi, ci aceleia pe
care o urăşti, o urăşti cel mai mult – Larry Flynt

Memoria cenzurii comuniste în România articolul 30. Cele şase cuvinte s-au pierdut între fraţii lor umană şi bunul simţ, ca să nu mai pomenim de o minimă
este încă foarte proaspătă în rândurile mai mari din celelalte puncte, în special punctul 1, despre coerenţă în exprimare.
oamenilor, din toate păturile societăţii, libertatea de exprimare, de gâtul căreia toată lumea sare
fie că sunt cei care o impuneau, sau cei, în marea lor ma- când îşi simte cuvântul violat sau cel puţin admonestat, Şi totuşi, sunt emisiunile cu cel mai mare succes la
joritate, pentru care un banc cu Ceauşescu era un fel de fără să se mai uite şi în jos, să vadă că mai sunt câteva public. Oare cenzura virulentă ar rezolva problema ape-
voaierism intelectual. Este o perioadă pe care, din fericire, amendamente importante cu privire la ce poţi scoate pe tenţelor telespectatorului? Ne este greu să credem că un
nu am trăit-o şi asupra căreia m-aş hazarda să mă aplec, gură în mediul public. Libertatea de a gândi fără să spui om poate avea ocupaţii atât de diverse cum ar fi filosofia
având în vedere că nu aş mai avea ce să adaug munţilor absolut nimic chiar că este un dat de la Dumnezeu şi nu greacă combinată cu momente de respiro de pe hepilică,
de cărţi şi articole care s-au scris pe această temă absolut ţi-l poate lua nimeni, ba pentru unii este chiar recoman- şi în lipsă de un striptease-talk-show de la miezul nopţii
macabră din istoria românească. Însă dacă vrem să cău- dabil, dar mulţi fac pasul fatidic şi articulează. îl va căuta în bibliotecă pe Minulescu pentru câteva
tăm un punct zero al cenzurii, în care greutatea acesteia sfaturi pertinente despre relaţia de cuplu oferite în cel
apăsa sufocant, ba chiar mortal peste oameni, o perioadă Atunci unde este cenzura, când acum se poate spune mai elegant mod.
istorică unde cenzura impusă îşi producea efectele în cel absolut orice, cu încălcarea gravă a punctelor 6 şi 7 ale
mai eficient mod, dictatura ceauşistă este, fără doar şi articolului 30 din Constituţie, adică, în termeni autoh- În câteva cuvinte, apetenţa spre grobian sunt educaţia
poate, kilometrul zero al tunelului cu luminiţă în capăt. toni, bălăcăreală? Se poate spune orice, însă nu despre deficitară şi sărăcia, două lucruri la care România este
A discuta despre cenzură la un nivel foarte generalizat oricine, după caz. campioană. Acolo este problema ce trebuie rezolvată,
poate fi subiectul unei cărţi ştiinţifice ample, care a fost acolo este cauza pentru care aceşti livratori de produs
probabil şi scrisă. În încercarea de a găsi o zonă cât mai Presa liberă din România este o presă privată, finanţa- audio-vizual oferă ce este consumat în masă astăzi. Da-
familiară unde cenzura întotdeauna şi-a găsit un loc pro- tă de patroni. Problemele financiare ale presei scrise, ca că-mi interzici să joc şeptică, o să joc tabinet şi nu şah.
pice de a hăcui, presa şi radio-televiziunea, mass-media în Lipsa cererii unui conţinut audio-vizual elevat, cu un
general, este aria la care cei mai mulţi dintre noi suntem Eric Drooker – Cenzura minim caracter cultural, nu poate fi niciodată rezolvată
expuşi zilnic, şi care, în stadiul în care este după aproape prin eliminarea a tot ceea ce nu are aceste caracteristici,
25 de ani de liberă exprimare garantată prin Constituţie, un exemplu, ce au devenit din ce în ce mai mari odată cu ci prin elaborarea unor programe educaţionale ce pot evi-
poate răspunde la câteva întrebări legate de subiectul pro- dislocarea unei mari mase de cititori de la standurile de denţia avantajele unor astfel de emisiuni, sau unor astfel
pus de către Colocviile „Scrisul Românesc“ de anul acesta. ziare pe Internet, obligă agenţiile de presă să se finanţeze de cunoştinţe. Amendarea sistematică a acestor posturi
Despre o cenzură clasică, impusă de forţele de guver- din ce în ce mai mult de la patroni şi foarte puţin din de către CNA este un act steril, care nu a reuşit să rezolve
nământ ale ţării, prin clasic însemnând tot mecanismul piaţa cititorilor de presă, care îşi micşorează numărul nimic în toţi aceşti ani, iar din păcate, în acest schimb
bine uns al epocii de aur, nu mai poate fi vorba în România simţitor. În România zilelor noastre nu mai există ziar de focuri pică şi alte emisiuni care, deontologic, mai fac
anului 2014. Însă, odată cu Articolul 30 al Constituţiei, care să se susţină numai din profitul vânzărilor. Este o câte un deranj pe ici pe colo. O mulţime de amenzi CNA
în special punctul 2, care scrie clar, cenzura de orice fel certitudine tristă pentru breasla jurnalistică, o situaţie au fost contestate în instanţe naţionale şi internaţionale,
este interzisă, oare aceasta dispare total şi ireversibil? care îi expune la nişte dileme morale şi deontologice amenzile fiind revocate. Astfel, CNA, o instituţie care
Este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să stabileşti aproape de nerezolvat. trebuie să fie un garant al interesului public devine uneori,
toate formele de cenzură posibile, pentru a evita această voit sau nu, dacă nu un instrument de cenzură atunci unul
ambiguitate a punctului 2, de orice fel, şi nici nu cred că O întrebare: poţi, ca redactor-şef, să publici o ştire de hărţuire, care induce aceeaşi autocenzură, culmea, la
ar fi fost destule litere şi cifre pentru subpuncte pentru a le negativă, chiar dăunătoare economic, despre patronul zi- cei cu un alt profil decât cel de divertisment, cel din urmă
scrie pe toate. Atunci, este nevoie de cineva să stabilească arului la care lucrezi? (Schimbăm fişa postului şi aceeaşi permiţându-şi să plătească amenda şi tot să rămână cu
ce este cenzură şi ce nu. Iar asta atrage după sine foarte întrebare se poate aplica oricărei ramuri a mass-media.) profit. Instituţia pică în acelaşi cerc vicios al interpretării
multe probleme şi lasă nu portiţe, ci hăuri pentru abuzuri Deontologia te obligă, simţul de autoconservare – invers. unor noţiuni şi legi foarte ambigue şi subiective, riscă de
iar, pentru cei bine intenţionaţi dar rău informaţi, greşeli. Astfel, apare celălalt pol al discuţiei – autocenzura. Cen- cele mai multe ori dubla măsură, fiind pusă în locul singu-
Din fericire, poate sau poate nu este o coincidenţă, zura de orice fel este interzisă; chiar şi cea auto? rului organ îndreptăţit să reglementeze – publicul. Poate
parametrii libertăţii de exprimare din acelaşi articol 30 că este încă prea devreme să putem lăsa un audiovizual
sunt mult mai expliciţi, dând nişte delimitări foarte clare, Numai reflectând la această situaţie fără ieşire, dă- autoreglementat, însă cu îmbunătăţirea educaţiei şi nive-
şi de bun simţ elementar. De la cele şase cuvinte despre unătoare indiferent de alegere, putem concluziona că lului de trai, CNA ar trebui să devină o instituţie desuetă,
cenzură, ajungem la două puncte ce enumeră treisprezece autocenzura de acest tip este cea mai perversă, cea mai ce în cel mai rău caz ar putea da recomandări şi opinii.
elemente neacoperite de către libertatea de exprimare – corozivă dintre toate; este cenzura care nu îţi spune ce o
nu mai trebuie enumerate, se pot găsi uşor. Contrastul să păţeşti, ci te lasă să ghiceşti. Ca un amendament la autocenzură, aceasta poate fi şi
ni s-a părut demn de menţionat, însă lăsăm la aprecierea pozitivă, şi toată lumea o practică. Un efect al autocenzurii
cititorului însemnătatea acestuia, dacă există. Între cenzura impusă şi autocenzură îşi fac loc tot felul pozitive este bârfa, unde libera exprimare asupra cuiva nu
Revenind la mass-media, există un consens printre de mecanisme, care dintre care mai bizare, dar insinuate poate fi făcută direct persoanei, însă totuşi opiniile trebuie
oamenii de presă, pe care l-am auzit enunţat şi recent, că fin, aproape nesesizate, care îndeplinesc roluri similare. articulate într-un cerc de co-vorbitori. Autocenzura este un
de la Revoluţie încoace anii ’90 au fost cei mai liberi ani Se deplânge de ani buni lipsa de programe culturale ale element de autoconservare, şi chiar dacă în unele cazuri
ai presei româneşti. Expresia este una foarte interesantă, posturilor TV, în detrimentul cărora s-au introdus emisi- poate fi amendată şi considerată ca o influenţă negativă
ce, privind cenzura în mass-media, are un dublu subtext uni de divertisment insalubre, aproape jignitoare oricărui asupra liberei exprimări, autocenzura socială, dacă o
ce merită analizat: minim de inteligenţă şi bun simţ. Soluţia, probabil o putem numi aşa, stă probabil la baza relaţiilor interumane.
Prima variantă ar fi că dacă la începutul anilor ’90 reminiscenţă din trecut, „păi să se scoată şi să se bage
jurnaliştii erau relativ liberi, sau într-o proporţie covâr- cultură cu lopata“. Sau variante aproape incredibile având Numai în câteva exemple generale, luate de la cei doi
şitoare, atunci în zilele de astăzi cenzura, într-o formă în vedere trecutul nu foarte îndepărtat, „să se interzică“, poli, se poate vedea că cenzura nu este sub nicio formă
sau alta – ca să preluăm ambiguitatea constituţiei – este „să-i oblige statul“. Soluţii dintre cele mai simpliste la eliminată din viaţa publică românească şi nu sunt semne că
încă prezentă într-o măsură într-atât de mare încât poate o problemă ce nu ţine de spectatorul captiv, cum mulţi va dispărea în curând. Asta nu înseamnă că celelalte ţări au
reprezenta un etalon al momentului, etalon ce poate fi vor să inducă ideea, ci de faptul că le place. Din fericire, eradicat cenzura ca pe o ciumă şi noi, din nou, suntem ruda
vizibil comparat cu perioada mai fastă. nimeni nu obligă telespectatorii să facă ratinguri uriaşe la mai săracă – cenzura există şi în ţări mult mai dezvoltate
A doua ar fi că, dacă la începutul anilor ’90, presa aceste emisiuni ce nu au nimic în comun cu demnitatea şi „democratice“, însă poate mai estompată, mai fină şi de
încă se confrunta cu o cenzură nu atât de virulentă ca nesesizat. Relaţiile sociale complexe ale omului modern
cea comunistă, însă tot în slujba propagandistică a unei includ, fie în zone personale sau profesionale, o formă de
noi puteri proaspăt instalate, dar în niciun caz străină de cenzură. Formele acestei restricţionări a exprimării libere
vechile metode, atunci cenzura din zilele noastre este una cad într-o zonă a conceptelor, a curentelor culturale şi re-
şi mai exacerbată, chiar dacă mai puţin evidentă decât ligioase şi a relaţiilor socio-economice. Este un domeniu
ne obişnuise dictatura. extrem de subiectiv şi entropic, care nu poate fi abordat
Oricum ar fi, cert este că poezioara simplă „un, doi; decât printr-o educaţie solidă pe un fundament socio-
un, doi/ faceţi toţi la fel ca noi“ nu a avut succes pentru economic sănătos şi o justiţie liberă, de către o masă cât
mai mare a populaţiei în vederea obţinerii unui consens.
A nu putea spune ce gândeşti este un lucru monstruos. A
spune ceva fără să gândeşti poate fi la fel de periculos.

22 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Ilie

RAD

Sinuozităţi, capricii şi inconsecvenţe
ale cenzurii comuniste

Despre cenzura comunistă se m-am înveselit, dându-mi seama că până fier (prezent în sumar, textul lipseşte din pentru ca acum să pot vedea ce texte sau
va mai scrie încă multă vre- şi înaltul oaspete îmi citea cronica din dosar, după cum ne informează G. Gană, pasaje au fost eliminate, iar arhiva celebrei
me, pentru că domeniul este «Contemporanul»! (Nicolae Manolescu, în ediţia sa Lucian Blaga, Opere, vol. 1, edituri a fost şi ea distrusă, după Revoluţia
unul greu de epuizat. Ceea ce aş vrea să Cenzura veselă, în „Adevărul literar şi Poezii antume, 1982). Cenzura a conside- din ’89. Ştiu însă că au fost eliminate multe
remarc este caracterul efectiv capricios al artistic“, 15 iulie 2011). rat că titlul fixat de poet (cum o dovedeşte texte, de pildă o evocare a lui Ion Petrovici,
cenzurii comuniste, care a avut timp să se manuscrisul) ar putea fi interpretat ca ... devenit indezirabil pentru regimul comu-
manifeste şi să-şi dezvolte faţete nebănu- Un alt caz, de unde se vede că era uneori un protest la adresa orânduirii socialiste, nist (fusese ministru al Culturii Naţionale
ite, datorită îndelungatei sale coabitări cu imposibil să se poată anticipa obiecţiile dat fiind unul dintre sensurile verbului a în Guvernul lui Ion Antonescu).
regimul comunist din România: aproape cenzurii, este oferit tot de N. Manolescu: săpa: „a unelti împotriva cuiva“.
o jumătate de veac. „Cam tot atunci, din enumerarea numelor Al doilea moment al „luptei“ mele
Un alt aspect pe care vreau să îl relev unor poeţi interbelici nereconsideraţi oficial Un alt caz – În 1947, Arghezi a pu- cu cenzura, moment trăit indirect, a fost
ţine de faptul că cenzura trebuie înţeleasă şi, prin urmare, aproape interzişi de la men- blicat, la Editura de Stat, volumul Una în calitatea mea de colaborator la monu-
nu numai ca eliminare a unei părţi din lu- ţionare, cenzura l-a eliminat pe Ion Pillat. sută una poeme, într-un tiraj de 3000 de mentalul Dicţionar al Scriitorilor Români,
crarea cenzurată, ci şi ca adăugare a ceva Fericit de a-i fi putut pomeni pe alţii, care exemplare. Există mai multe mărturii, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papa-
în plus, de regulă cu un conţinut marcat nu se bucuraseră încă, nici ei, de iertarea conform cărora exemplarele nevândute hagi şi Aurel Sasu.
politico-ideologic. De cele mai multe ori, păcatelor, n-am dat prea mare atenţie lipsei s-au dat la topit. În orice caz, pe exem-
după ’89, a fost studiată mai ales cenzura plarul de la BCU „Lucian Blaga“ din Am să evoc o întâmplare personală,
prin eliminare, care este mai uşor de stu- poetului de la Florica şi Miorcani. A trecut Cluj-Napoca scrie „exemplar unic“. Mai legată de un scriitor de care trebuia să mă
diat, deoarece cenzorii specifică (în cazul ceva timp până când am descoperit întâm- mult, din carte sunt tăiate paginile cu trei ocup, pentru dicţionar, Vasile Militaru
operelor literare) ce cuvinte sau pasaje plător explicaţia. Regimul comunist reluase poeme (Cuprinsul, De când mă ştii şi Nici (1886–1959). Acest autor, foarte popular
trebuie eliminate. Cenzura prin adăugare nu numai relaţiile cu Turcia, dar şi pe cele cu suferinţele nu sunt la fel). Cele trei poeme la un moment dat (azi circulă doar ca autor
ar fi posibilă, de exemplu, dacă am avea Tito. În anii ’50, Tito era acuzat de a se spăla au fost reproduse în ediţia din 1980 (T. al poeziei Mama, care va deveni populara
manuscrisele originale ale unor cărţi sau pe mâini de orice răspundere ideologică şi Arghezi, Versuri, vol. I-II, Cartea Româ- romanţă A venit aseară mama, pusă pe note
articole trimise editurilor, respectiv redacţi- poreclit Pilat din Pont. La reluarea relaţiilor, nească, 1980). de George Enescu), a colaborat şi la ziarul
ilor, pentru a le putea compara cu variantele cenzura voia să facă uitată porecla, aşa că legionar „Porunca vremii“ şi s-a implicat ac-
lor tipărite. Din păcate, aşa ceva nu este socotea normal să nu lase nici cea mai mică Altceva este interesant. Dacă în ediţia tiv în campania pentru războiul antisovietic,
uşor de realizat, fiindcă arhivele editurilor sugestie la propaganda antititoistă dinainte. din 1947, cele 101 poeme au devenit... respectiv pentru dezrobirea Basarabiei şi a
şi ale redacţiilor comuniste au dispărut. 100, prin eliminarea poemului Aci, la nordului Bucovinei, păcate pentru care Tri-
În toate epocile şi locurile, creatorii Ghinionul poetului român era că avea noi, acesta nu a fost reluat nici în ediţia bunalul Militar din Craiova l-a condamnat,
au încercat tot felul de mijloace pentru a un nume... sugestiv! Învăţasem să ocolim din 1980, ci abia în ediţia Tudor Arghezi, în 1959 – scriitorul avea 74 de ani! –, la 32
scăpa de furcile caudine ale cenzurii. De obstacolele pe care cenzura ni le presăra Pagini alese. Versuri şi proză (2006). de ani de închisoare, din care a făcut doar
exemplu, în revista „Flacăra“, scriitorul în cale, dar obstacole precum cele de mai câteva luni, murind la 8 iulie 1959. Voiam
Vornic Basarabeanu a publicat poemul 1 sus nu puteau fi ocolite, fiindcă nu puteau Probabil că poemul a fost înlăturat din să citesc lucrările acestui scriitor, să consult
Mai. Citite de jos în sus, iniţialele versuri- fi prevăzute. În alte cazuri, reuşeam să cauza unui mesaj subliminal care ar fi pu- „Porunca vremii“, la care a colaborat. Nu
lor reproduc (în ortografia epocii) formula păcălim cenzura.“ (Ibidem). tut fi perceput de cititor: „Aci, la noi, ne-ai se putea, aceste publicaţii fiind la Fondul
pascală, Hristos a înviat! (în 1952, sărbă- dat vecine/ O-nvălmăşeală de maimuţe şi Secret. Mircea Zaciu mi-a dat atunci o re-
toarea de Paşti a coincis cu ziua de 1 Mai. În cazul citării unor critici literari de- jivine,/ Cu graiul năduşit şi-ntăr­âtat!/ De comandare specială, în care se spunea că am
Într-o scrisoare către Al. Rosetti, veniţi indezirabili pentru regim, fiindcă se mângâie, pare că se bat/ Pe demâncare nevoie de aceste publicaţii în scopuri strict
de la începutul lui octombrie 1940, G. rămăseseră în străinătate, se recurgea şi simbrie,/ Şi ocărăsc răstit când se îm- ştiinţifice. Directorul Bibliotecii Centrale
Călinescu îi trimite acestuia următorul la formule de genul: „un critic literar bie. [...] Suntem, e drept, viteji din vreji,/ Universitare, Mihail Triteanu, nu a permis
„oracol“: spunea“, „cum s-a spus deja“ (după care Dar ne-ntrerupt să fim viteji,/ Fiindcă consultarea lor nici cu această recoman-
De două ori Alpha [anglo-americanii] urma citatul, fără precizarea autorului pofteşte fiara la bucate,/ Din toate părţile dare. Aşa se face că articolul pe care l-am
Venind pe oceane din două Omega respectiv). Am folosit eu însumi acest nesemănate?“ Jivinele „vecine“, „fiara“ publicat în Dicţionarul Scriitorilor Români
[Occident şi Orient] truc (citând un text critic de I. Negoiţescu, care pofteşte la bucate ar putea fi ruşii (M-Q, 2001) este foarte deficitar sub aspect
Va arde Gea, ţara cu litera pământului rămas în Germania), în prefaţa la ediţia hrăpăreţi, belicoşi, care ne-au secătuit ţara documentar şi interpretativ. Abia în Dicţio-
Şi toate slovele alfabetului. [Germania] Horia Bottea, Game şi pendulări (Ed. după război, venind din pustiu, din „toate narul general al literaturii române, apărut
Omul care-şi scoate numele din Bise- Dacia, 1983). părţile nesemănate“. în 2005, deci în deplină libertate, autorul
rică [Churchill] articolului despre Vasile Militaru, Teodor
Va zdrobi pe He şi Me [Hitler şi La fel de interesant este şi cazul poeziei Al doilea poem eliminat din ediţia Tihan, citează toate volumele scriitorului,
Mussolini] Sapă, frate, sapă, sapă!, de Lucian Blaga, apărută în 1980 (101 poeme au devenit inclusiv cele de care eu nu ştiam.
(G. Călinescu, Scrisori şi documente, apărută iniţial în revista „Steaua“ (nr. 5, acum... 99!) se intitulează Floare de
Ed. Minerva, 1979) mai 1960), dar cu titlul schimbat: Fântâ- mucegai: „Întreaga noapte au cântat din Alte exemple interesante ale modului
Câteva aspecte comice legate de cen- nile, titlu menţinut şi în ediţiile următoare. sute/ De fluiere, cimpoaie şi viori/ Şi din cum funcţiona cenzura comunistă le-am
zura comunistă a relatat, recent, Nicolae Cu titlul primului vers, poezia a fost in- uneltele necunoscute/ Vântul şi ploaia pe găsit cu ocazia pregătirii ediţiei de in-
Manolescu: „În 1964 a fost reeditată Viaţa clusă de Lucian Blaga în ciclul Vârsta de învelitori.// Vulturii, corbii au venit cu terviuri Fănuş Neagu. În 1968, Adrian
lui Ştefan cel Mare a lui Nicolae Iorga, toţii/ Şi râd în coruri grave de metal,/ Vă- Păunescu a realizat un interviu cu viitorul
scrisă în 1904, cu ocazia împlinirii a patru zând cum mor în noapte lungă hoţii/ Subt mare prozator, pentru „România literară“.
secole de la moartea domnitorului. Am lacătele mari de la spital.// S-au încordat ca Interviul se intitula, absolut neutru, Într-o
comentat-o în cronica mea din «Contem- viermii şi limbricii/ Pe coridoare, adunaţi duminică dimineaţă cu Fănuş Neagu. În
poranul». Mare mi-a fost surpriza, care în zbeg,/ Toţi sluţii beznei, cocoşaţii şi volumul lui Adrian Păunescu, din 1979,
nu m-a înveselit deloc, când, citind-o în piticii/ Cu haitele pământului întreg.// Dar Sub semnul întrebării, acelaşi interviu
revistă, am remarcat că fuseseră eliminate sentinela temniţei pe viaţă/ A-ncremenit apare cu titlul mult mai spectaculos şi mai
toate referirile la Imperiul Otoman şi la pe puşca ei de gheaţă.“ ancorat în realitatea politică a momentului,
turci. Vă imaginaţi cât de suprarealist suna Înmormântarea trebuia făcută cu tăm-
textul? Explicaţia mi-a dat-o G. Ivaşcu, E greu de spus de ce această poezie nu bălău. Este vorba de înmormântarea lui
directorul «Contemporanului»: cenzura a putut fi reprodusă în ediţia din 1980, pen- Stalin, despre care acum se putea vorbi
găsise de cuviinţă să nu-l supere pe un tru că mesajul ei este mai puţin subversiv în voie, cultul lui fusese condamnat (e de
turc de seamă, mai exact pe primul-mi- decât al poemului Aci, la noi! mirare că numele „tătucului“ nu a fost de-
nistru de la Ankara, aflat în vizită oficială criptat nici în varianta din 1979, rămânând
la Bucureşti. Unde pui că era şi prima Cele mai frecvente forme de manifesta- tot sub forma aluzivă ‒ „un fel de dascăl“,
vizită oficială după război. Abia atunci re a cenzurii erau cele de eliminare a unui de la expresia „dascălul popoarelor“).
text, fragment, cuvânt etc. Apariţia ediţiei
din Horia Bottea, pomenită mai sus, a fost Fragment din studiul cu acelaşi titlu, apărut
prima mea confruntare cu cenzura. După în vol. Ilie Rad (coord.), Cenzura în România,
ce am finalizat ediţia, am dus manuscrisul Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2012, pp. 321-330.
la Editura Dacia. Din păcate, nu am păstrat
o copie a manuscrisului predat editurii,

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 23
Oana BĂLUICĂ

Autocenzura – un „Auto-da-fé“
al modernităţii

Fiind subiectul unor atât de Singura problemă care intervine este conştienţi de anumite lucruri şi statuturi Irlanda, sub pretextul că incitau la revoltă
numeroase discuţii despre ca- atunci când o opinie personală se con- şi, prin urmare, periculoşi. The Narrative şi păcat. Aceeaşi formă de cenzură a avut
racterul său benefic sau, dim- cretizează într-o acţiune. Şi istoria ne-a of The Life of Frederick Douglass şi multe loc şi în 1962 când o organizaţie, „Texans
potrivă, negativ, termenul de „cenzură“ a învăţat că cele mai multe concretizări în alte asemenea (auto)biografii reprezintă o for America“ susţinea că lucrările lui He-
suferit în ultimii ani o certă demonetizare, acţiune au loc atunci când acelei opinii ilustrare a acestui fapt şi a altuia, infinit mingway şi stilul de viaţă al scriitorului
pe lângă faptul că a fost şi „pacientul“ personale îi este înăbuşit dreptul la expri- mai preţios: proprietarii de sclavi, tiranii constituie o ofensă la adresa minţilor civi-
unor abuzuri vulgare, rezultat al faptului mare. Fireşte, pentru cei mai mulţi dintre de orice fel, deţinătorii puterii, în orice lizate, ca atare, ar trebui scoase din toate
că unii indivizi ori nu înţeleg deplinătatea noi xenofobiile, rasismul, prejudecăţile societate cred (şi prin urmare, se tem) bibliotecile şcolilor texane. Cazul s-a
sensului, ori pur şi simplu refuză să îl elitiste constituie nişte apanaje ale unor în valenţele, în puterea cuvântului scris. repetat şi cu Salman Rushdie în 1989 şi
accepte şi îl transformă astfel într-un pion minţi dogmatice, cu o gândire violentă, se repetă în continuare, sub diverse forme.
cu multiple funcţii şi aspecte potrivite limitată şi de cele mai multe ori absurdă. Dramaturgul Peter Handke a surprins
fiecare în parte cu şabloanele discursului foarte bine consecinţele lecturii: „Poţi În traducere, „Auto-da-fé“ înseamnă
în care îl determină să intre. După atâtea Faptul că unii indivizi sunt retractili face pe prostul cu o propoziţie. Poţi sus- „act de credinţă“. Cu originile bine sta-
aspecte dezbătute, după multiplicitatea atunci când vine vorba de autocenzură îi ţine această propoziţie împotriva altor bilite în perioada inchiziţiilor, când un
implicaţiilor descoperite şi, mai ales, face pe aceştia, în unele situaţii, vinovaţi propoziţii. Să numeşti ce-ţi stă în cale şi act de credinţă însemna uciderea unor
după popularizarea unor evenimente im- de un singur lucru: lipsa de bun-simţ. În să-l muţi din calea ta“. Celebrele, odioa- cetăţeni pentru credinţele lor diferite
portante din cultura recentă (ca să nu mai splendida ei carte, intitulată Memoriile lui sele, dureroasele „auto-da-fé-uri“, cum au considerate eretice. Cenzura este un feno-
vorbim de episoadele din Antichitate sau Hadrian, Marguerite Yourcenar plasează fost numite actele de ardere a cărţilor în men dezagreabil; lipsa ei produce totuşi
Evul Mediu) ne-am aştepta ca problema într-o scrisoare a celebrului împărat ur- public, extrem de cunoscute în decursul multă suferinţă, pentru că mulţi dintre
cenzurii să îşi piardă treptat din stridenţă mătoarea afirmaţie cu valoare de dicton: celui de-al Doilea Război Mondial nu noi nu ştiu exact unde ar trebui să se
sau, cel puţin, să fie recunoscute, identi- „Morala este o convenţie oprească, nu conştientizează că libertatea,
ficate cazurile majore ce reprezintă un particulară, decenţa este aveau altă finalitate decât pentru a funcţiona, reprezintă un pact cu
precedent care a avut consecinţe nefaste o chestiune publică“. această împiedicare a al- tine însuţi, ca în cazul lecturii. Poate îţi
în trecut. Nicidecum. fabetizării, a conştientiză- vine greu să crezi că Gregor Samsa s-a
Un caz recent, şi anume acela al lui Sigur că există indi- rii lucrurilor, posibilitatea transformat în gândac. Continuarea lec-
Donald Sterling – patronul unei echipe vizi care ne lezează şi ne reconsiderării anumitor turii reprezintă un pact, acceptarea unor
de baschet din NBA ale cărui comentarii jignesc zilnic prin lipsa dogme şi credinţe, cu convenţii. Alegi să crezi, pentru a vedea
rasiste au declanşat o isterie în mass-me- lor de decenţă şi aceste alte cuvinte, posibilitatea ce se întâmplă. În cazul libertăţii, pactul
dia din Statele Unite (comentarii făcute comportamente pot fi de folosirii unei propoziţii ar trebui să fie un „auto-da-fé“, un act
în mod privat şi date apoi publicităţii un anumit calibru sau al- împotriva alteia. Mulţi ar de credinţă în libertatea ta şi a celorlalţi,
de către o altă persoană) – ne pune în tul, dar ele se aseamănă spune că sclavii nu au de- un act de credinţă în raţiune şi în toate
faţa unei situaţii cel puţin jenante: când prin aceasta: nu consti- venit imediat liberi după celelalte convenţii care ne asigură traiul
o constituţie bazată în mod expres pe tuie decât simple opinii, ce au învăţat să citească, comun – bunul-simţ, respectarea intimi-
dreptul la libera exprimare a opiniei, cum într-o societate căreia recursul la lectură nu te tăţii, proprietatea, etc.
este cea americană şi nu numai, este în ne place să îi atribuim face instant diferit; şi este
mod flagrant încălcată de o interdicţie calitatea de modernă şi adevărat, cu o menţiune Dacă premisele unor idealişti ca
impusă unui cetăţean pentru exprimarea în care am stabilit, după adusă de Iris Murdoch Henry David Thoreau (despre traiul
opiniei lui (oricare ar fi aceasta) şi oricare lupte îndelungate, drep- într-un discurs despre liber, fără capitalism, fără proprietate,
ar fi natura interdicţiei, suntem forţaţi tul la liberă exprimare. Faptul că într-o educaţie. Romanciera britanică pusese în deplin acord cu natura) se dovedesc
să recunoaştem că nu am învăţat nimic societate modernă se cenzurează sau se atunci punctul pe „i“: „Educaţia nu ne incompatibile în societatea actuală şi la
din trecut, că nu ştim cum să gestionăm retrag încă volume din librării, cum a face mai liberi, mai drepţi, mai buni“, un nivel teoretic inoperante este pentru
vieţile noastre particulare şi publice şi că fost cazul lui Salman Rushdie, faptul că spunea ea. „Dar cu siguranţă, prin educa- că, în cele din urmă, pentru cei dispuşi
eternul şi ultra-discutatul raport victimă- există încă prejudecăţi atât de nefaste şi ţie, reuşim să ne dăm seama când suntem să vadă, duc la anarhism. Iar acesta nu a
călău este zilnic inversat. Cu bună ştiinţă. xenofobii, ură nedisimulată şi jigniri în cu adevărat liberi, drepţi, buni“. funcţionat niciodată. Autocenzura, forma
Există o indeniabilă distincţie între tabloide şi la tv îi face pe unii dintre noi Cenzura nu a dispărut în societatea finală a acestui act de credinţă reprezintă
opinie şi acţiune, iar noi cu toţii, fie că să se gândească în ce grad este modernă modernă. Ca fiecare lucru, fenomen, o dublă formă de libertate: este constrân-
o recunoaştem sau nu, avem anumite această societate, în ultimă instanţă. comportă mai multe nuanţe sau stări. gerea pe care ne-o impunem nouă înşine
prejudecăţi şi aversiuni (fie ele rasiale, Lupta care s-a dus pentru abolirea ei a fost fără urmări legale, permiţându-ne astfel
politice, culturale). Ceea ce ne împiedică Cenzura a reprezentat o stare de fapt posibilă pentru că, deşi nu îi cunoaştem păstrarea deplină a propriilor convingeri
să le facem publice este de cele mai multe pentru multe societăţi şi naţiuni, nu numai toate nuanţele, mulţi dintre noi ştim cât şi, pe de altă parte, libertatea pe care o
ori caracterul normat, standardizat al so- pentru a noastră sau pentru regimurile de negative şi dureroase sunt unele dintre oferim celorlalţi de a-şi păstra fericirea,
cietăţii, alteori frica de a fi percepuţi altfel totalitare. Să nu uităm că ea este un co- stările şi direcţiile ei de manifestare şi, demnitatea nealterată. Să fie oare atât de
şi în unele cazuri, foarte rare, bunul-simţ. rolar al puterii, iar puterea este o instanţă pentru unii dintre noi, a fost îndeajuns. dificil pe cât pare sau este adevărat că
foarte proteică. Sunt cunoscute cazurile O formă de cenzură a determinat în 1950 omul, în sinea lui, nu este obişnuit cu
persoanelor de culoare cărora le era inter- interzicerea cărţilor lui John Steinbeck în libertatea?
zisă lectura, pentru a nu îi face pe aceştia

Participanți la finalul Colocviilor „Scrisul Românesc“ – Limba română și mass-media, Muzeul de Artă – Sala oglinzilor (4 octombrie 2013)

24 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Alexandra GEORGESCU

Despre cenzură şi alţi demoni

Ascrie despre chestiunea cenzurii impuse şi prin memorialistica de detenţie. Scriitorii care au refuzat tice pe cât mai agresive pe atât mai capabile de audienţă
a autocenzurii când ştii că te-ai născut în să se supună ideologiei politice şi care au fost condam- ridicată. Fiecare astfel de post are înclinaţiile sale politice,
prag de Revoluţie, în octombrie ’89, iată naţi şi pedepsiţi de regim, s-au vindecat simbolic sau au iar în platoul său nu-şi găsesc dreptul la replică cei care
o provocare ce atrage, în mod imperativ, un travaliu de încercat măcar un soi de terapie prin scris. Scrierile lor, nu sunt părtinitori cu ideile repetate cu patos de adepţii
cercetare consistent, precum şi o reactivare a lecturilor pro- cu statut de documente istorice, sunt mostre de adevăr anumitor direcţii politice. Totul pare pus în scenă după
puse spre analiză la cursurile de Literatură şi totalitarism care lămuresc asupra statutului opozanţilor sistemului indicaţii regizorale precise, fiecare ştie pe cine trebuie să
din perioada studenţiei. În definiţia lui Bujor Nedelcovici politic. Crearea omului nou presupunea confiscarea laude şi pe cine să hulească în spiritul proliferării unui
care scrie în „România literară“ (nr. 23 din 2012) un eseu şi ştergerea memoriei, dar în cazul deţinuţilor politici adevăr gândit ca unic şi cu valoare de postulat. Survolarea
despre Cenzură şi autocenzură, cenzura este „o interdicţie, această tehnică a cunoscut întocmai efectul advers. În acestor posturi TV întăreşte sentimentul că replicile sunt
o negaţie, o condamnare, o reprobare, o excomunicare, iar Gherla (Humanitas, 1990), Paul Goma declară sentenţios redundante şi că improvizaţia nu-şi are locul.
simbolul este «foarfeca»“. Aşadar, cenzura este un meca- „şi m-am hotărât să nu-i uit în vecii
nism infertil ce acţionează coercitiv şi punitiv, printr-un vecilor, […], să nu-i tac!“, pentru că Este interesant de urmărit problematica
killer instinct bine exersat şi având ca efect decapitarea efortul său este tocmai acela de a-şi (auto)cenzurii în contextul actual şi în mediul
produselor culturale care nu sunt tolerate decât dacă păstra memoria intactă pentru a reda virtual unde vocile care emit informaţii sunt
servesc în scopuri propagandistice. Dacă în răstimpuri cât mai detaliat şi veridic, în opera mult mai ample şi mozaicate. Pe internet, se
totalitariste negaţia funcţionează ca instanţă nimicitoare, sa, ororile comunismului. desfăşoară, în toată splendoarea sa, jurnalismul
la José Saramago, aceasta capătă valori estetice, ea este participativ (web participatif cum îl numesc
garantul existenţei creaţiei literare. Autorul, aflat în slujba După etapa avântului ideolo­ francezii) prin care publicul devine la rândul
ficţiunii şi nu a istoriei, îşi confecţionează un întreg roman gic,Vladimir Maiakovski intuieşte său creator şi emiţător de informaţii. Aşadar,
prin negaţie, rescriind Istoria asediului Lisabonei (Poli- farsa comunismului şi dezamăgit în teritoriul online, jurnalismul nu mai este în
rom, 2004) prin inserarea lui nu în cronologia textului său. scrie piesa de teatru Ploşniţa (Uni- mod strict apanajul specialiştilor, ci el devine
Cenzura este principalul responsabil pentru sindromul vers, 1970), exprimându-şi deziluzia unealtă de exprimare pentru toţi utilizatorii
de anemie al literaturii din perioada regimurilor totalita- prin replicile paradoxale ale perso- ce îşi reclamă dreptul la replică. În delirul
riste, întrucât ea destabilizează mecanismele interioare ale najelor sale. De pildă, Baian declară creat, selecţia de la enunţurile documentate
esteticului, lăsând în urmă numeroşi avortoni textuali. Tot în aceeaşi notă a entuziastului deza- ale specialiştilor la enunţurile adesea sibilinice
în accepţiunea lui Bujor Nedelcovici, măgit: „Mă bucur, ca un membru al ale utilizatorilor de rând este din ce în ce mai
autocenzura are valenţe psihanalizabile, greu de făcut. Desigur, pe internet, numeroşi
căci ea este „o ascundere, o teamă, o societăţii cu drepturi participanţi neconsacraţi în spaţiul public dau
refulare conştientă sau inconştientă în egale, de toate bine- dovadă de inteligenţă şi talent scriitoricesc şi devin impor-
substraturile psihice evocate de Freud“. facerile culturii şi pot să mă exprim, adică tante surse de informare şi lideri de opinie pentru cei care
Drept urmare, scriitorul interiorizează nu – să mă exprim nu pot“. De altfel, aderă la perspectivele lor. Cu excepţia anumitor forumuri
şi îşi asumă în mod atât de firesc de la ploşniţa e o metaforă a aparatului opresiv de discuţii unde se restricţionează accesul internauţilor
un anumit punct aceste interdicţii, încât sovietic care infestează ca o vermină toate ce abuzează de un limbaj agresiv şi injurios, pe internet
trăieşte mereu cu teama de a nu depăşi compartimentele societăţii ruseşti. cenzura e mult mai greu de controlat decât în mass-media.
perimetrul în care i se permite să acti- Orice utilizator care se vede cenzurat pe un anumit site, îşi
veze. E vorba de o frică psihică despre Cele prezentate mai sus constituie croieşte propriul blog unde se refugiază ca într-un cocon
care vorbeşte şi Herta Müller în Regele justificări şi dovezi pentru care cenzura virtual în care nimeni nu-l mai poate reduce la tăcere.
se-nclină şi ucide (Polirom, 2005) şi rămâne, în sens larg, conotată negativ. Cu Cenzura politică, aşa cum este ea practicată în con-
pe care o plasează anatomic atât de toate astea, în contextul social şi cultural temporaneitate, printr-un exemplu foarte la îndemână, în
precis „şi tocmai pentru că e construită românesc de actualitate, se cuvine a se face Coreea de Nord, este, fără îndoială, o ameninţare concre-
în creier i s-ar mai putea spune şi frică distincţia între cenzura ideologică şi cea tă. Imaginile de la înmormântarea de factură cosmică a
descreierată“. Pericolul pe care îl lan- definită prin înţelesul său banal, aşa cum lui Kim Jong-il cu femeile şi bărbaţii care leşinau şi îşi
sează autocenzura e mare pentru că ea subliniază Nicolae Manolescu în ancheta loveau trupurile, jeluindu-şi liderul, îi sunt încă foarte vii
înfrânează vocaţia epică firească a scriitorului, distruge sa Despre (auto)cenzura necesară din pe retină spectatorului. Siluirea unei întregi naţiuni de a
puterile ludice ale cuvântului şi astfel ceea ce ar putea „România Literară“ (nr. 29, 2012). Scriito- trăi cu intensitate în proximitatea thanaticului pe perioada
fi spus se reduce la ceea ce trebuie spus. Dacă ar fi să rul mută accentul de pe cenzura opresivă, lungă a doliului naţional, manipularea şi dirijarea vieţilor
răstălmăcim ecuaţia lui Eco potrivit căreia cititorul este explicitând termenii pentru a nu lăsa loc confuziei şi pune şi a instrumentelor de comunicare în masă, nu au cum
instanţă activă care contribuie la crearea sensului unui pe tapet problematica necesităţii existenţei unei cenzuri să nu-i dea fiori oricărui spectator. Dar dincolo de aceste
text, atunci e legitim să speculăm că, sub dictatură şi ca garant al spiritului critic. Libertatea de exprimare şi exemple extremiste, prezenţa unui anumit sentiment al
cenzură, şi receptarea va fi una ciuntită pentru că lectorul abolirea cenzurii politice au făcut ca discursul cultural să autocenzurii ar putea stimula, în societăţile ce se vor
va obţine un sens trunchiat, deviat. devină invaziv prin polifonia sa năucitoare. Asistăm la o democratice, un dialog cultural mai decent şi mai rafinat.
Disciplinarea şi reeducarea scriitorului şi a lectorului explozie de voci care emit public vrute şi nevrute, adesea
se realizează la nivelul limbajului care devine unealtă a într-o manieră grobiană şi violentă, fără să îşi mai asume
propagandei, idee susţinută de Herta Müller în volumul în mod respectabil paternitatea textelor şi creaţiilor lor.
citat mai sus: „Limba n-a fost şi nu este – niciunde şi nici- Pe acest fond, necesitatea cenzurii şi a autocenzurii este
când – un teren ocrotit, apolitic“. Cenzura acţionează ca o incontestabilă, iar scriitorul/redactorul/moderatorul TV
imensă maşină de tocat, ca un torţionar prin excelenţă al etc. este responsabil să îşi cultive singur aceste mecanisme
cuvântului, iar drumul de la cenzură la autocenzură e unul de apărare contra lipsei de decenţă. Fenomenul se observă
extrem de alunecos. Tentaţia supunerii la cenzură este mare, cu precădere în televiziune, unde manifestările zgomotoa-
iar costul psihologic care trebuie achitat este cel al asumării se, lipsite de substanţă şi de deontologie, creează iluzia
traseului de la transformarea din victimă în propriul călău. junglei. Pe micul ecran se perindă cu insistenţă personaje
Coordonat din umbră de un terifiant păpuşar (care este chiar şterse şi neinteresante care emit opinii despre orice şi
cenzura ridicată la rang de demiurg cu drept de viaţă şi de despre nimic şi care fără a fi instanţe avizate îşi reclamă
moarte asupra artei), scriitorul care face pactul cu cenzura dreptul de expertiză în indiferent ce domeniu. Kitschul
renunţă să mai fie original, să mai exprime un adevăr şi ia locul ineditului, astfel încât discursul televizat devine
acceptă să îşi cosmetizeze grotesc şi absurd ideile pentru un nesfârşit monolog de platitudini şi aberaţii care par
a rezona cu poruncile ideologice. Criteriul de validare în dintr-un anumit punct imposibil de controlat.
artă nu mai pare să fie de ordin estetic, ci de rang politic. În haosul mediatic creat prin abuzul de libertatea
În România, dictatura comunistă a constituit un de exprimare, cenzura şi autocenzura nu par să mai su-
cronotop nefavorabil pentru cultură, însă literatura şi-a pravieţuiască, însă la nivelul microstructurilor, ele par
cunoscut momentul său de vendetă împotriva sistemului să funcţioneze perfect, în funcţie de afinităţile politice
ale patronilor de televiziuni. Pentru a exemplifica, este
edificator să privim cazul posturilor de televiziune care
supravieţuiesc cât e ziua de lungă prin talk-showuri poli-

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 25

Geo
CONSTANTINESCU

Cenzura şi autocenzura

De-a lungul timpului, puterea vremelnică manifestări ale terorii. Grija guvernelor instalate de sovie- Lena Constante, în Evadarea tăcută, 3000 de zile
a supus libertatea gândului şi a scrisului tici (cel puţin până în 1964) a fost aceea de a şterge urmele singură în închisorile din România, ediţie îngrijită, stu-
încercărilor celor mai diverse. De la cele acelui sistem concentraţionar şi a ascunde toate mărturiile diu introductiv şi note de Elena Bot (Editura Humanitas,
mai atroce şi sofisticate metode din toate timpurile, vezi celor care au reuşit să supravieţuiască. Fără succes însă. Bucureşti, 2013) vorbeşte despre rolul cuvintelor în sal-
Inchiziţia cu cele mai teribile crime împotriva propovădu- varea sinelui din izolarea perpetuă la care erau supuşi cei
itorilor Raţiunii în dauna Dogmei atotstăpânitoare, până la După 1989, mărturii despre iadul comunist au început ce nu colaborau cu falşii justiţiari. În aceste construcţii
cele mai perverse, ce se desfăşoară chiar în zilele noastre, să apară, multe dintre ele de o valoare documentară şi prin cuvinte a varii opere de ficţiune (dintre care unele
prin intermediul mass-mediei interesate întru supunerea umană indiscutabile. Aceste mărturii sub formă de jurnale puse în scenă după eliberare) Lena Constante, arestată
omului-masă abilelor orientări şi acceptări a nesfârşitelor şi memorii constituie adevărata literatură română de sertar, fără motive întemeiate în lotul Pătrăşcanu, a reuşit să se
perpetuări ale politicilor pescuitului în apele tulburi. Asta prin intensitatea dramatică a supravieţuirii protagoniştilor salveze nu numai moral ci şi fizic. Pentru ea, lumile de
în dauna consolidării instituţiilor regulatoare ale societăţii, lor şi, prin aceasta, a înfrângerii răului, care a avut trufia ficţiune erau mai reale decât teroarea pe care i-o insuflau
insuficient structurate, din încă tânăra noastră democraţie. şi prostia de a se socoti etern. călăii de conjunctură ai regimului.
Cu toate acestea, gândul a biruit cătuşele şi lanţurile
impuse, recluziunile arbitrare, chiar implacabila ghilo- Cenzura, cu formele ei diabolice şi mai relaxate în Petre Pandrea, în Memoriile mandarinului valah
tină şi rugul, şi, prin exemplarele sale cele mai distinse, unele cazuri (desigur, relaxări calculate interesat!) a avut (Editura Albatros, Bucureşti, 2000) vine din interiorul
omenirea reuşind construirea unei civilizaţii demne de efecte doar în timpul limitat cât regimul deservit a funcţi- breslei juridice şi avocăţeşti, cu mari izbânzi în apărarea
condiţia sa privilegiată în concertul celorlalte vieţuitoare onat. Omenescul, însă, este etern. Iar cei ce au supravieţuit drepturilor omului, mai ales atunci când societatea îl în-
de pe miraculoasa noastră Planetă. şi au mărturisit au transmis prin cuvânt forţa lor morală, cerca sălbatic cu paturile sale procustiene. Marele jurist,
Să trecem în revistă, succint, excep- gândurile lor, iar prin intensitatea trăirilor au oferit pagini şcolit în oraşe europene, precum Berlin, Paris, Roma
ţionala orientare a clasicilor gândirii, etc. a fost încarcerat de regimul comunist, iar viţa lui
greci şi latini, întru desăvârşirea morală de o autenticitate neîntâlnită în producţiile sănătoasă de urmaş de moşneni de pe malurile Olteţului
a individului, într-o lume unde frumosul de ficţiune. Astfel, chiar şi în plan estetic, a rezistat încercărilor, spre deosebire de un alt mare jurist
sălăşluia atât de firesc cu binele şi unde această literatură numită, în limbaj comun, al perioadei interbelice, Jean Valjean, care a capotat până
raţiunea a dat cele mai frumoase fructe în „de frontieră“ capătă accente mai solide. la urmă, fizic, stingându-se din viaţă între zidurile umede
toate direcţiile desăvârşirii omenescului. şi îngheţate. Iar Petre Pandrea, prin cărţile sale, apărute
În Grecia Antică s-a născut democraţia şi Cartea lui Radu Mărculescu, Pătimiri după aşa zisa prăbuşire a comunismului din decembrie
aspiraţia spre libertate a omului. şi iluminări din captivitatea sovietică 1989, conferă nu numai exemplul personal al dârzeniei
Dar acea societate unde binele şi (Editura Humanitas, Bucureşti, 2010) luptei pentru afirmarea omenescului atunci când societatea
frumosul erau valori imuabile aparţinea rămâne una dintre puţinele, dar cutremu- îi răpeşte libertatea şi încearcă să-l transforme în larvă.
numai oamenilor liberi. Sclavii, muş- rătoarele mărturii despre calvarul la care Spune el despre sine şi despre floarea intelectualităţii
chii şi sudoarea acelei civilizaţii perfect au fost supuşi ofiţerii români, prizonieri româneşti interbelice care a acceptat martiriul ca răspuns
geometrizate, limitate în orizontul soa- ai celui de-al doilea război mondial în al cererii unor colaborări oarecare cu regimul barbar:
relui mediteranean şi al Europei unde în lagărele sovietice, ani îndelungaţi după „Eram conştient de pilda pe care trebuie să o dăm, pildă
nordul întunecat pândeau la acea pros- încetarea ostilităţilor. Deşi semnatar al de măreţie a omului valah în suferinţă, pentru duşmanii
peritate barbarii şi unde cunoşteau pustiirile asiaticilor Convenţiei de la Haga, statul stalinist, asupritori, ca şi pentru semenii mai slabi. Era pildă pentru
ce-şi purtau vitalitatea sălbatică doar în goana cailor, fără părtaş la victoria aliaţilor şi mai apoi in- ţară şi pentru umanitate.“
să acceadă la aceste valori esenţiale ale cugetului şi ale staurator implacabil (cu consimţământul
răgazului unor construcţii durabile. tacit al partenerilor, până la urmă) al regi- Iată de ce, această literatură scăpată de sub obrocul
Dar, poate că nu doar aceşti barbari au distrus până la murilor de ocupaţie în teritoriile cucerite, a tratat ofiţerii cenzurii este importantă, deşi unii critici literari, consi-
urmă civilizaţia antică ce străluceşte încă prin urmele ves- prizonieri ca pe simpli sclavi, supuşi regimurilor de muncă deraţi de notorietate, pur şi simplu o ignoră. Asta tocmai
tigiilor ei care au învins timpul, ci chiar acei robi care nu forţată, de înfometare şi distrugere fizică şi psihică. pentru că se supun modelor literare, toate adepte, în post-
se bucurau de nimic în acea societate a democraţiei scla- Despre regimul concentraţionar transmutat în Ro- modernismul pe care-l petrecem, a expulzării omului şi a
vagiste, nici măcar de recunoaşterea condiţiei lor umane, mânia scrie autorul cărţii Reeducarea de la Aiud, Peisaj moralei sale din literatură. Ca şi cum adevărurile pe care
ci înşişi aceşti dezmoşteniţi ai sorţii au descoperit o lume lăuntric, Memorii şi versuri din închisoare (Editura le caută ar sălăşlui în altă parte.
ideală, dincolo de cea trecătoare, de unde ei se simţeau Christiania, Bucureşti, 2009), Demostene Andronescu.
excluşi. Astfel, s-a născut Creştinismul, în apogeul lumii Absolvent al Facultăţii de Istorie din Bucureşti în 1952 Prin urmare, cenzura serveşte timpuri sterile din evo-
clasice, iar aceşti muşchi şi sudori ale civilizaţiei antice au şi condamnat la 5 ani de temniţă grea pentru activităţi luţia literaturii şi a omenirii, dar nu se poate împotrivi
preferat martiriul în dauna supunerii la valorile materiale opuse noului regim instaurat după 1947, în România. În devenirii lor în odiseea comună spre progres şi civilizaţie.
ale acelei lumi. Iar marea societate a Antichităţii a trebuit noiembrie 1955 a cunoscut o scurtă perioadă de libertate, Autocenzura se adresează celor ce nu au puterea de a se
să se recunoască învinsă. Dar, dacă construcţiile ei au fost reintrând în închisoare după evenimentele din Ungaria de sustrage acestor spaţii comode de comunicare cu puterea,
înghiţite de timpul necruţător, gândirea şi scrierile lor au la 1956 pentru o perioadă de 20 de ani de muncă silnică, atunci când aceasta se transformă în tiranie. Ei se supun
rămas şi au creat peste un mileniu aproape Renaşterea, cu care prilej a cunoscut reeducarea de la Aiud. directivelor, creează contrafaceri de propagandă pentru
mai apoi Iluminismul şi după aceea lumea modernă. Dar Mărturia lui este una dintre cele mai profunde, ur- regim, sau teritorii inconsistente de evaziune în instinc-
nu prin călătorii tihnite pe poteci presărate cu flori. Ci au mărind valenţele morale ce urmăreau a fi extirpate de tualul pur sau imaginarul necreator. Iar Petre Pandrea,
străbătut mările, au descoperit noi teritorii, s-au confruntat acea tehnică pedagogică primitivă, de stimulare doar, a autorul cărţii de morală pentru anii 2000, cum însuşi
cu alte civilizaţii, au cunoscut rugurile Inchiziţiei când au reflexelor condiţionate, după modelul binecunoscut al afirma, cu credinţă, caracterizează pe unul dintre poeţii
afirmat orizontul real şi au trasat coordonatele adevăratei câinelui lui Pavlov. contemporani, care au pactizat cu regimul comunist: „Îl
condiţii umane. Şi, prin scrierile lor, au învins. Bogata literatură memorialistică românească a ultimi- interesează gloria personalităţii sale, problemele personale
Noi suntem creaţia acestor secole de frământări şi lor ani, prin publicarea Caietului albastru al lui Nicolae de reumatism, durerea şirei spinării, burta sa, sexul, covoa-
lupte. Secole unde puterile vremelnice căutau să-şi im- Balotă (volumul II, apărut în ediţie definitivă la Editura rele, tihna, claustrarea în cămin şi ieşirea hebdomadară.
pună supremaţia. Şi unde gândul ultragiat, strivit, supus Ideea Europeană, Bucureşti, 2007) cunoaşte unul din Este incult filosofic, incult în problematica estetică. Are
ghilotinelor şi arderilor pe rug a triumfat şi a creat lumea vârfurile indiscutabile, ideatice şi estetice, aşezându-se instinct de artist.“ Din păcate, caracterizarea poetului în
în care trăim. Unde cenzura nu a putut decât să întârzie totodată ca piatră fundamentală a genului în definirea cauză este valabilă pentru toţi cei care-şi omoară instinctul
ceea ce era natural să devină prin forţa omului. spiritualităţii omului din Estul european în perioada anilor creator pentru a se supune rigorilor puterii acefale.
România, după Primul Război Mondial şi-a cucerit gra- 1954–1955, când a fost scris. Asta şi pentru că destinul
niţele fireşti, iar în politică, civilizaţie şi cultură a devenit o acestui jurnal este impresionant, dat fiind faptul că autorul Iar dacă privim în jur întâlnim multe figuri „oneste“
voce clară în concertul naţiunilor europene. După cel de-al lui, Nicolae Balotă, a fost ridicat din trenul de Cluj către care-şi pervertesc scrisul şi fapta pentru a intra în graţiile
Doilea Război Mondial avea să se considere o naţiune ocu- Bucureşti în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 şi închis vreunui politruc ajuns, prin mijloacele cunoscute, doar
pată, cu graniţele sfâşiate şi cu un sistem autoritar impus, de organele Securităţii, iar pentru o perioada de 7 ani pentru a primi un tain în plus. Ori, în asemenea condiţii,
unde toţi adepţii libertăţii de gândire, expresie şi acţiune târât prin diferite temniţe de exterminare şi în ultimii doi să nu ne mai plângem la unison starea în care am ajuns
au fost supuşi exterminărilor de neimaginat, prin sistemul ani cu domiciliu obligatoriu într-un sat din Bărăgan. Pe noi şi ţara, tocmai când cenzura părea că a dispărut în mod
carcelar împrumutat de la cuceritori şi dus la cele mai crude când Caietul... a rămas într-o servietă în compartimentul oficial. Dar a rămas liber pentru mulţi dintre noi instinctul
părăsit, unde un tânăr, care-l cunoştea pe posesor, crezând oneros al adaptării gândului şi faptei doar pentru a obţine
că servieta a fost uitată, a depus-o la magazia de obiecte un loc comod în societate, chiar şi atunci când în sferele
pierdute. Anunţată telefonic, mama lui a recuperat-o, iar puterii dictează tot aceleaşi nonvalori, care continuă astfel,
caietul a fost păstrat de Ion Negoiţescu, prietenul său. nestingherite, să-şi bată joc de naţiune şi de idealurile ei.

26 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Ion
PARHON Atacuri la persoana bunului simţ

Aş renunţa la introducere, tocmai creatorii de mizerie intelectuală, estetice, nu-i de mirare că un primar ori alţi demnităţii umane şi a dreptului la imagine,
ca şi la regretul că această de la unii politicieni la ţaţele şi la curvele demnitari care înjură mai ceva decât birjarii a tuturor abaterilor de la bunul gust şi bu-
„temă“ nu a fost abordată (nu mă refer la acelea cinstite) devenite sau vajnici servitori ai vreunui partid, care nul simţ depinde de puterea decizională a
de presă înainte de 1989! Asta, cu toate că „vedetele zilei“ se răsfaţă pe canalele de fac o mizerabilă „carieră“ proferând tone conducătorilor şi a creatorilor de mesaj,
şi astăzi, bâlciul pe cât de violent pe atât de televiziune îndemnate cu mult zel de acest de invective de pe scaunele lor bine plătite artistic sau publicistic, cât şi de puterea
vulgar generat de viaţa politică prin acele „cancer“ al timpului nostru numit „rating“? la talk-shaw-uri sunt priviţi nu numai cu decizională a noastră, a receptorilor.
deşănţate talk-show-uri ar trebui să dea de otrăvită îngăduinţă, ci chiar cu admiraţie Năzuiesc sincer ca aceste derapaje de la
gândit atunci când vorbim despre „cenzu- Lipsa de cultură generală şi profesio- de către unii dintre semenii noştri. normalitate să fie cu mult mai mici şi mai
ră“ şi „autocenzură“. Îmi amintesc bine nală a născut deja monştri, iar fenomenul rare decât ne-o dovedeşte însăşi belicoasa
de ziua când, pe la începutul anilor ’90, „otivizării“ şi al „tabloidizării“ şi-a aflat tot Expunerea publică a vieţii private a campanie electorală, intrată şi ea într-o
am văzut la un chioşc o publicaţie care, cu mai mulţi adepţi, în timp ce, previzibil în devenit astăzi o modă, un drog, dar mai teribilă concurenţă de rating cu „istorice-
litere mari, pe prima pagină, avertiza citito- acest cerc vicios, a scăzut vertiginos şi to- ales o cale perversă de a dobândi acea ief- le“ emisiuni despre Elodia, despre „trista
rii să nu se apropie la o distanţă prea mică leranţa publicului faţă de poveste de iubire a lui Pepe şi a Zăvorancei
de o venerabilă actriţă, căci aceasta nu-şi prostul gust. Faptul poate tină popularitate menită sale“, despre nunţi şi divorţuri regizate şi
schimba deloc chiloţii, iar efectul este uşor fi uşor desluşit privind să construiască false- plătite de televiziuni ş.a.m.d.
de ghicit, dar greu de suportat. Infamia era afişele ce invadează toate le „mituri“, cu atracţia
găzduită de fiţuica numită „Atac la persoa- oraşele noastre, din care lor de veritabil magnet Aş mai avea poate ceva de spus despre
nă“. Orori de acest fel, adevărate mostre de înţelegem că „şuşele“ cu exercitată asupra pu- mârlănia unor miliardari de carton, numiţi
imbecilitate agresivă, de atacuri „teroriste“ pretenţia de a servi „arta blicului slab de înger nemeritat şi prosteşte „baroni“, care au
la adresa bunului simţ şi a bunului gust spectacolului“ devin şi şi de educaţie. Se poate început şi ei să dea lecţii de „morală“ de
nu încetează să-şi facă apariţia în spaţiul mai numeroase, deci mai vedea, aşadar, că nu pe ecranele televizoarelor, ba chiar şi din
public ocupat de mass-media, sau de unele cerute de public, decât pe numai în zona politicu- puşcărie. Un prieten, fost coleg de muncă
spectacole de aşa-zis divertisment. Cine vremea cenzurii impuse lui, ci în aproape tot ce în TVR, unde sufeream „cerşind“ bani
să le cenzureze, când instituţiile şi forurile de „cel mai urât dintre ţine de viaţa socială, de pentru teatru, în timp ce aceştia se duceau
abilitate să spună „aşa nu merge“ sunt şi ele pământeni“. În acest con- mass-media, de artă şi către „Iartă-mă“ şi „Surprize, surprize“,
acuzate de „jocuri de putere“? Cine să se text funambulesc de con- cultură, ba chiar şi de mă sfătuia: „Trage o înjurătură şi să vezi
manifeste sub semnul „autocenzurii“, când fuzii valorice, de erori şi sport, evitarea vulgari- că te răcoreşti“. Prefer să mă autocenzu-
orori intelectuale, etice şi tăţilor, a mesajului vio- rez, decât să fiu cenzurat!
lent, a insultei la adresa

cenzura este un control despre cenzură şi autocenzură Viorel
exercitat prin varii modalităţi FORŢAN
de către cel sau cei
care au puterea de a controla agricultorul şi păstorul în perioada medievală că scrierile sale corup tineretul atenian
asupra celui sau celor care aducând fiecare de unde muncea regii şi împăraţii au inventat şi sunt ofensatoare
care trebuie să accepte jertfă lui dumnezeu formula lezmajestate la adresa divinităţilor
să fie controlaţi prin comparaţie între ofrande care însemna o jignire
asupra moravurilor s-a stârnit zâzania între fraţi adusă persoanei înainte de a bea fiertura ucigaşă
năravurilor până acolo încât sau autorităţii unui suveran ultimele cuvinte ale lui socrate au fost
şi altor asemenea porniri omeneşti cain l-a omorât pe abel şi era pedepsită de lege ca o crimă criton îi sunt dator lui asclepios
între care invidia şi asta pentru că abel un cocoş vă rog să nu uitaţi să îl daţi
gelozia nu s-a autocenzurat în planul lumii sordide subtilitatea şi ironia afirmaţiei
frica subterane oculte mafiote avea următoarea decriptare
ofensa este foarte elocvent funcţionau omertà în sicilia criton trebuia să aducă o jertfă
jignirea faptul că elementele sau cu alte denumiri zeului medicinei asclepios
care au generat cenzura şi autocenzura pe diverse meridiane ale lumii ca mulţumire că i-a vindecat sufletul
fireşte că homo sapiens sapiens sunt atât de înrădăcinate dar cu aceleaşi efecte de boala de a fi fost unit cu un trup
ştie ce lungime are plapuma lui în natura umană că acestea nu figurează deşi spusă la capătul vieţii
şi în consecinţă în tablele de legi pe care dumnezeu semnificativ în acest sens şi această ironie amară
nu se lungeşte prea mult în pat i le-a dat lui moise pe muntele sinai este grupul statuar cu trei personaje reprezintă un germen al autocenzurii
pentru a nu rămâne sub forma celor zece porunci în care unul nu aude
cu picioarele în afara acoperământului eu sunt domnul dumnezeul tău ţinând mâinile la urechi în evul mediu
şi astfel riscând să-i îngheţe să nu ai alţi dumnezei în afară de mine altul nu vede biserica catolică prin vatican
să nu-ţi faci chip cioplit ţinând mâinile la ochi a dus la paroxism cenzura
pe baza principiului acţiei şi reacţiei nici altă asemănare iar al treilea nu vorbeşte este pe de-o parte publicarea
fiecare individ este prudent nici să te închini lor ţinând mâinile la gură indexului librorum prohibitorum
cu picioarele lui să nu iei numele domnului mai ales datorită apariţiei reformei
aşa născându-se autocenzura dumnezeul tău în deşert instituţionalizarea cenzurii a apărut în omiecincisutecincizecişinouă
adu-ţi aminte de ziua domnului în anul patrusutepatruzecişitrei iar pe de altă parte
metaforic vorbind şi o cinsteşte înainte de hristos în roma antică este cazul de reputaţia istorică
când a apărut al doilea om cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta chiar dacă un astfel de instrument pe care a dobândit-o
deja unul din ei era mai puternic ca bine să-ţi fie ţie fiinţa mai dinainte în grecia antică în această speţă galileo galilei
sau mai bun şi mulţi ani să trăieşti pe pământ
pe diverse coordonate ale vieţii să nu ucizi celebru în acest sens secolul al douăzecelea →
drept pentru care unul din ei să nu fii desfrânat este cazul gânditorului socrate din punct de vedere al cenzurii
îşi impunea voinţa să nu furi obligat să bea otrava de cucută a devenit acut
şi îl cenzura pe celălalt să nu ridici mărturie mincinoasă în anul treisutenouăzecişinouă prin mulţimea de dictaturi
iar cenzuratul avea grijă asupra aproapelui tău înainte de hristos dintre care se detaşează ca atroce
să se autocenzureze să nu pofteşti nimic sub acuzaţia adusă de nişte cea hitleristă şi cea stalinistă
ca să nu-l calce pe coadă pe dominant din ce este al aproapelui tău concetăţeni mediocri şi malefici

exemplu fiind cei doi fii
ai lui adam şi ai evei
cain şi abel

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 27
Poezie

Dodo
NIŢĂ

Cenzură şi autocenzură în banda desenată

românească (1945–1949)

Una dintre primele măsuri pe altele noi, care propagă ideologia noului benzile desenate vor fi nelipsite din toate vedea, ori părul copilului era prea mare, iar
care le-au luat conducătorii regim. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în publicaţiile pentru copii, chiar dacă li fetiţa cutare trebuie să poarte bentiţă. Vor-
comunişti, deşi nici măcar cazul publicaţiilor pentru copii, Universul se va asigura doar un spaţiu marginal – besc strict din punct de vedere grafic, însă
nu preluaseră în întregime puterea în Ro- Copiilor, Ziarul Copiilor, Curentul pentru una-două-trei pagini pe număr. Dar nu această cenzură era generalizată, prezentă
mânia postbelică, a fost cenzura. Pretextul copii şi tineret, fiind înlocuite de Licurici, va apărea niciodată o revistă dedicată în chiar şi în cazul editurilor, vorbind tot de
oficial a fost „lichidarea moştenirilor regi- Pogonici, Pionierul. Între 1948–1954, întregime benzilor desenate, cum era, de grafică. Cu excepţia basmelor consacrate,
mului fascist din România“ printre care se banda desenată a fost surghiunită din exemplu, publicaţia franceză Pif Gadget, unde puteai să desenezi Feţi-Frumoşi,
număra şi „enorma cantitate de material ti- paginile acestor reviste pentru copii, sub editată de Partidul Comunist Francez, altceva nu mai puteai face.“2
părit propagandistic“. În mai 1945, printr-o pretextul că reprezenta una dintre multi- care circula liber în ţara noastră.
lege specială, a fost constituită o comisie Probabil cea mai dură formă de cenzură
sub tutela Ministerului Informaţiilor, care plele expresii ale capitalismului decadent. De asemenea, de-a lungul a 45 de ani în domeniul benzii desenate şi a ilustraţiei
a avut ca sarcină întocmirea unei liste de „În ziarul săptămânal «Saturday Re- de comunism, vor fi publicate doar apro- de carte era apariţia unei cărţi fără numele
publicaţii interzise (pentru că difuzau „idei ximativ 50 de cărţi BD. În comparaţie cu graficianului menţionat. Cazul tipic este
fasciste, legionare, şovine sau rasiste“) şi view of Literature» s-a publicat o scurtă Franţa şi Belgia, în aceeaşi perioadă, când cel al apreciatei artiste Livia Rusz care,
eliminarea acestora din biblioteci, librării, enumerare a crimelor săvârşite de copii. vor fi publicate de o mie de ori mai multe! sătulă de vicisitudinile regimului comunist,
anticariate etc. Printre altele putem afla aici despre un a decis să emigreze în ianuarie 1987. Cum
Un an mai târziu, Ministerul Informa- băiat de 12 ani care şi-a ucis sora, despre Din documentele consultate şi discu- decizia a luat-o pe neaşteptate, dirigenţii
ţiilor va publica o broşură care conţinea o bandă de hoţi şi criminali condusă de o ţiile cu autorii nu a rezultat că au existat editurii Ion Creangă, care aveau trei cărţi
în jur de 2 000 de titluri interzise. Printre fată de 15 ani sau despre 3 băieţaşi care instrucţiuni scrise cu ce subiecte aveai sau de-ale sale sub tipar, printre care şi una de
acestea se afla şi o carte de benzi desenate, au asasinat un om pe stradă. Acestea sunt nu aveai voie să abordezi. Mai degrabă benzi desenate (Cartas para mis amigos,
Soldatul Neaţă în Război, de Neagu Ră- roadele pe care le dă educarea copiilor autorii se autocenzurau, din dorinţa de a nu destinată exportului în Cuba), nu au îndrăz-
dulescu, editura Curentul, 1943.1 prin cele aproape 250 de reviste şi prin încălca linia oficială a partidului. De exem- nit să topească cărţile tipărite (ar fi însem-
Cunoscut caricaturist şi romancier, zecile de milioane de cărţulii viu colorate plu, cei patru regi ai României moderne nu nat o pagubă uriaşă pentru editură şi mai
Neagu Rădulescu începuse să publice, încă – «comic books» – care îi întâmpină în au apărut niciodată ca personaje ale vreunei ales neîndeplinirea obligaţiilor contractu-
din 1939, în paginile publicaţiei Sentinela, nenumărate exemplare la fiecare colţ de BD româneşti. De asemenea, nu au apărut ale cu editura cubaneză) şi atunci doar au
editată de Marele Stat Major al Armatei, stradă“, scrie Ion Hobana în ziarul „Scân- biserici, preoţi sau călugări, în benzile retipărit şi înlocuit paginile de gardă, acolo
un serial de benzi desenate avându-l ca teia Tineretului“, în 1950. de actualitate şi foarte rar în cele istorice unde era trecut numele graficienei).
protagonist pe soldatul Neaţă, un personaj (îndeosebi în cele câteva BD cu haiduci).
simpatic, menit să ridice moralul milita- După moartea lui Stalin, conducătorii La final merită menţionat şi un caz unic
rilor români, prin intermediul umorului. comunişti îşi revizuiesc atitudinea asupra Exista însă o cenzură la nivelul ilus- de cenzură, exercitat direct la nivelul grafi-
După 22 iunie 1941, Neaţă pleacă şi el la benzilor desenate, realizând că ele pot traţiei de revistă, după cum mărturiseşte cii unei benzi desenate. În 1988 Călin Stoi­
război contra bolşevicilor, alături de „bru- reprezenta un extraordinar mijloc de pro- graficianul Ioan Mihăescu, autor şi redac- cănescu din Timişoara a câştigat premiul
der Friţ“ şi „fratele italian Giovani“. Dar, pagandă în rândul copiilor. tor la revista Cutezătorii: I la un concurs BD organizat de redacţia
dacă merg la vânătoare de „celoveci“, o fac „Cutezătorii“. Anul următor lucrarea sa
doar pentru a folosi căştile lor drept ceaun În 25 martie1953 Pogonici îşi schimbă „Era chinuitor să lucrezi în acele a fost publicată, doar că ultimele casete,
de mămăligă, iar pânza steagurilor confis- numele în Luminiţa şi publică prima BD în vremuri, pentru că trebuia să faci ce ţi care prezentau un miliţian obtuz, au fost
cate pentru a-şi face obiele şi foi de cort... iulie 1954: Vulpea păcălită, de Nell Cobar. se impunea. În afară de banda desenată redesenate (stângaci) de către cineva din
Mai mult decât aceste glumiţe dese- istorică sau SF, de pe ultima pagină, în rest redacţie, schimbând finalul povestirii!3
nate, este de bănuit că noua stăpânire nu Pe 1 aprilie 1953 Licurici îşi schimbă toate povestirile erau cu pionieri, chestii
a apreciat succesul enorm de care s-au numele în Cravata Roşie şi publică prima moralizatoare comuniste. Nu existau alte După 1989, în mod evident, a dispărut
bucurat cărţile în care Neagu Rădulescu BD în februarie 1954: Uite-aşa este Ioni- variante, nu existau basme, poveşti, totul instantaneu cenzura ideologică iar autorii
şi-a adunat benzile desenate. De exemplu, că, de Radu Duldurescu. era legat de realitatea politică din acea vre- BD au putut aborda liber teme neobişnuite
volumul Păţaniile soldatului Neaţă, apă- me. Spun că era chinuitor, pentru că erai precum creştinismul, erotismul sau satira
rut la editura Zenobie Băncilă, s-a vândut În aprilie 1953 Pionierul îşi schimbă tot timpul sub presiunea temerii de a nu politică.
în 20 000 de exemplare, un tiraj enorm denumirea în Scânteia pionierului şi tot greşi. Dacă se întâmpla aşa ceva, îţi dădeau
pentru acele vremuri! atunci demarează serialul de benzi desenate desenele să le refaci de nu ştiu câte ori – ba Din păcate, în prezent, banda desenată,
Iată cum volumul Soldatul Neaţă în avându-l ca protagonist pe Gică Notă-Mi- cravata nu cădea bine, ba tricolorul nu se ca toată literatura în general, a intrat sub
Război este prima bandă desenată româ- că, imaginat şi desenat de Burschi Gruder. influenţa „cenzurii“ aşa zisei economii de
nească cenzurată, iar autorului său i s-a in- piaţă (bine definită de fostul preşedinte Ion
terzis dreptul de semnătură şi a fost exclus De-acum înainte, vreme de 30 de ani, Iliescu drept „capitalism de cumetrenie“).
din viaţa publică vreme de peste 20 de ani! Dar asta e deja altă poveste!
Instaurarea comunismului a dus, prin-
tre altele, la desfiinţarea tuturor publica- 1 Cartea cărţilor interzise, Ed. Victor Frunză, Bu-
ţiilor vechiului regim şi înlocuirea lor cu cureşti, 2003;

2 Graficianul care a auzit chemarea credinţei,
Raluca Brodner, ziarul „Lumina“, 2010;

3 Istoria benzii desenate româneşti, Dodo Niţă,
Ed. Vellant, 2010.

→ este perplexantă formularea afirmăm fără putinţă de tăgadă ianache văcărescu ca într-o diagramă cu linii şerpuitoare
că puterea concentrată din uneltirile unei rude cenzura şi autocenzura
din justiţia stalinistă românească în mâna şi mintea unui om au fost sunt şi vor fi
condamnat pentru omisiune de denunţ a generat generează şi va genera lăcomia în istoria omenirii
sintagmă aberantă care a condus monştrii cenzurii perfidia mai ample sau mai puţin ample
la arestarea a sute şi mii dar şi neputinţa acestora intrigile cantacuzine în funcţie de autoritatea
de cetăţeni de-ai noştri cârmuitorilor vremelnici ai vremurilor
dintre care mulţi au murit în închisori spre exemplu neamuri apropiate ale brâcoveanului
au condus la mazilirea acestuia dar legile cenzurii
la români vârful de lance marele domnitor al valahilor şi uciderea prin decapitare nu au fost nu sunt şi nu vor fi
l-a constituit dictatura ceauşistă argumentul final fiind acela legi limpezi şi clare
încununată prin cultul personalităţii iubitor de cultură că pentru a-şi păstra viaţa ele au fost sunt şi vor fi interpretabile
celor doi soţi ceauşescu trebuia să renunţe la credinţa străbună ba mai mult
şi sfânt reinterpretate şi contorsionate
plecând de la înscrisul lui goya din cele de mai sus în funcţie de interesele personale
din celebrele sale capricii olteanul din spiţa boierilor craioveşti rezultă că în conjuncturi speciale ale fiecărui om din sfera puterii
somnul raţiunii naşte monştri nici cenzura momentane a unui stat
constantin basarab brâncoveanu nici autocenzura nu ajută

căzut pradă călăului turc

împreună cu cei patru fii ai săi

şi sfetnicul şi ginerele său

Scrisul Românesc Eseu

28 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Cenzura comunistă
în instituţia radioului
Mircea
POSPAI

Perioada României comu- În practică (şi pot evoca unele lucruri în cele mai perverse forme de complicitate cu Dacă pentru cărţi exista un sector
niste, ca regim totalitar, se virtutea celor aproape douăzeci de ani lucraţi
caracterizează, pe întreaga în radio înainte de 1989 şi încă un sfert de sistemul. Pentru că, aşa cum bine spune special la Consiliul Culturii şi Educaţiei
sa durată şi printr-un control strict al presei veac după), cenzura în radio era influenţată
şi tipăriturilor, al întregii vieţi culturale şi de rigorile fiecărei etape, de personalitatea un autor (Jean-Paul Valabrega) citat de Socialiste, la ziare, la televiziune şi la radio
spirituale. Etapele au fost mai dure sau mai lectorilor, de relaţiile de cunoaştere reciprocă
relaxate, în raport cu condiţiile concrete stabilite în timp între lectori şi conducerile Liliana Corobca în argumentul introductiv responsabilitatea de a veghea la „acurate-
interne şi externe. Cea mai dură etapă a fost redacţiilor sau între lectori şi jurnalişti.
cea dintre anii 1944–1949, când cenzura al remarcabilei sale cărţi, «scopul ultim al ţea“ materialelor publicate sau difuzate
era efectuată în cadrul Comisiei Aliate de În general, erau cabine speciale de as-
Control, Serviciului Cenzurii Centrale Mi- cultare pentru reprezentanţii cenzurii, unde cenzurii constă în practicarea ei generaliza- revenea conducerilor acelor instituţii, şi ele
litare, Min­ is­terului Propagandei Naţionale aceştia urmăreau materialele, cu sau fără
(transformat în 1948 în Ministerul Artelor prezenţa redactorului realizator. Majoritatea tă. Ca fiecare să devină propriul cenzor»“.  numite politic, şi, în egală măsură, realiza-
şi Informaţiilor), cu participarea directă a emisiunilor (la posturile regionale în totali-
unor organe de partid. tate până prin 1975) erau înregistrate. Chiar În prefaţa la cartea lui Tiberiu Troncotă, torilor articolelor şi emisiunilor.
Din anul 1949 funcţiile cenzurii se con- şi radiojurnalele sau buletinele de ştiri.
centrează în cadrul unei singure instituţii. Fiecare emisiune avea un dosar, care cuprin- România comunistă. Propaganda şi cenzu- Prima verigă, şi cea mai importantă,
Conform Decretului nr. 214 al Marii Adu- dea prezentarea ce urma
nări Naţionale, din 20 mai anul respectiv, să fie citită de redactor, ra (Ed. Tritonic, 2006), cunoscutul om de în politizarea emisiunilor şi direcţionarea
Direcţia Presei şi Tipăriturilor din Ministe- textele articolelor realizate
rul Artelor şi Informaţiilor s-a transformat de oameni din interiorul presă audiovizuală Brânduşa Armanca re- conţinuturilor, era la alcătuirea grilelor
în Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor sau din afara redacţiei şi
(DGPT), care avea să funcţioneze pe lân- rezumatele, pe o jumătate marcă alte categorii de termeni „vânaţi“ de de program. Titluri de emisiuni, rubrici
gă Consiliul de Miniştri. Un alt Decret al de pagină A4, interviurilor
MAN, cu nr. 218 din aceeaşi zi, stabilea şi reportajelor realizate de cenzură: „Era interzisă publicarea indicato- şi radioprograme erau clar direcţionare
atribuţiile generale ale noii instituţii de redactori. Pentru ca emi-
cenzură: redactarea Buletinului Oficial, siunea să intre la difuzare, rilor economici ce relevau starea precară a pe teme politice: Democraţia socialistă,
autorizarea apariţiei de ziare şi reviste, a fiecare filă trebuia să aibă
difuzării cărţilor şi filmelor, autorizarea pe ea celebra ştampilă BT economiei naţionale. În timp ce economia proces dinamic ascendent, Ştiinţele sociale
importului şi exportului de ziare şi cărţi, (bun de tipar, însemnând şi
reglementarea condiţiilor de funcţionare a bun de difuzare) şi numărul suferea sistări periodice, din uzul intern al în faţa unor noi exigenţe, Valorificarea
librăriilor şi anticariatelor, redactarea pen- de identificare a lectorului
tru presă a comunicatelor oficiale ale Con- (cenzorului). Nu erau nici- limbii erau eliminate şi experienţei social-politice a maselor,
siliului de Miniştri, coordonarea activităţii odată semnate.
serviciilor de presă ale instituţiilor publice. cuvinte de genul bana- Conştiinţa creatorului şi ideologia crea-
Printr-o nouă Hotărâre a Consiliului În lucrarea dedicată stud­­ iului cenzurii
de Miniştri, din 23 februarie 1954, DGPT în România, Liliana Corobca sublinia că nă, portocală, cafea etc. ţiei, Progresul social şi idealul socialist,
căpăta noi atribuţii: exercitarea controlu- nici pentru oamenii de la cenzură munca
lui asupra conţinutului ziarelor, cărţilor, nu era tocmai uşoară, ei fiind în permanenţă Erau eliminaţi termenii Ideologia marxist-leninistă – uriaşă forţă
emisiunilor posturilor de radio, filmelor şi criticaţi de autorităţile din aparatul de pro-
producţiilor teatrale, autorizarea importului pagandă al partidului că nu sunt destul de aluzivi descrierilor po- transformatoare a societăţii, Înţelegerea
şi exportului tuturor materialelor ce intrau vigilenţi şi lasă să treacă prea uşor unele
în sfera sa de control, organizarea de şcoli articole sau cărţi. De multe ori cenzorii, pulare ale cuplului dicta- materialistă a istoriei şi criza istorismului
şi cursuri pentru pregătirea cadrelor nece- într-un judeţ (mai ales în centrele mari
sare instituţiei. DGPT-ul era reorganizată – unde erau şi ziare, posturi de radio, edi- torial. Cuvintele precum burghez, Unitatea trainică dintre partid şi
în trei sectoare centrale: Sectorul 1 – presă, turi, şi reprografii ale universităţilor) erau
Sectorul 2 – carte, Sectorul 3 – propagandă copleşiţi de volumul de muncă. Şi atunci, foame, frig, întuneric, popor, Omul – suprema valoare a societăţii
şi agitaţie orală şi vizuală. în radio, utilizau un tertip. Înregistrările se
Activitatea cenzorială a DGPT era efec- făceau pe benzi, la viteza de 38 de cm/sec. babă, moş, cruce, preot noastre socialiste, Socialismul şi progresul,
tuată de cenzori, pe baza instrucţiunilor cu Dar în studio erau şi magnetofoane care
caracter confidenţial primite de la centru. rulau la o viteză dublă şi, cel mai adesea, etc. dispar din repertoriul Climatul socialist al demnităţii omului etc.
Din lucrarea Lilianei Corobca, Instituţia astfel ascultau, pentru a înjumătăţi timpul.
cenzurii comuniste în România, 1949–1977, vocabularului“. Dar, un merit incontestabil al radioului
rezultă modul de lucru al cenzorilor, unele Înfiinţarea Comisiei de Propagandă în
dintre caracteristicile generale ale cenzu- anul 1971 şi a Comisiei de Presă şi Cultură Nora Iuga, într-un românesc a fost acela că a păstrat în progra-
rii, precum şi modul specific de derulare din structura Comitetului Central al PCR
a activităţii de control asupra radioului şi au consecinţa directă înăsprirea controlului interviu acordat Ioanei mele sale, indiferent de greutăţile prin care
televiziunii. Intervenţiile şi semnalările erau asupra publicaţiilor prin noi măsuri.
comunicate redacţiilor de către lectori, dar, Mareş pentru „Romania a trecut, fluxurile de emisiuni culturale.
numai „după ce solicită avizul conducerii Comitetul pentru Presă şi Tipărituri
serviciului“. În acest fel conducerea servi- avea să îşi înceteze activitatea în 1977, prin liberă“, 7 martie 2011, Chiar dacă şi acestea aveu uneori accente
ciului putea cunoaşte majoritatea interven- Decretul nr. 427. Instituţia a fost desfiinţată
ţiilor înainte de a fi comunicate redacţiei, de dragul imaginii externe, la care Nicolae spune: „Erau liste de cu- politizate, profesioniştii radioului au ştiut
existând însă şi posibilitatea comunicării Ceauşescu ţinea în acea perioadă. Asta nu
fără a se cere avizul – cele în „regim de ur- a însemnat însă că activitatea cenzorială vinte interzise ca noapte, să rezolve „politica“ doar în introducere şi
genţă“, acelea fiind consemnate în „registrul a încetat.
de intervenţii“. De regulă, intervenţiile erau nocturnă, întuneric, iarnă, frig, biserică, încheiere, iar conţinutul de bază al emisiu-
comunicate celor ce se ocupau de viza poli­ Criticul şi istoricul literar ieşean Ale-
tică redacţională, redactorilor responsabili xandru Călinescu consideră că desfiinţarea înger, Dumnezeu, Snagov – fiindcă acolo nilor să aibă şi multă substanţă ştiinţifică şi
ai emisiei, iar în cazul materialelor şi in- cenzurii a fost „o înşelătorie, întrucât in-
tervenţiilor mai deosebite, şefilor redactori stituţia – Direcţia Presei – se desfiinţează avea Ceauşescu o reşedinţă de vară..., in- obiectivitate. Din domeniul literaturii, is-
sau chiar vicepreşedinţilor Comitetului de într-adevăr, dar cenzura devine de aici
Radiodifuziune şi Telev­ iziune. încolo multiformă, tentaculară, exercitată credibil şi de tot râsul!“. Asemenea cuvinte toriei şi artei pot fi citate emisiuni precum:
de diverse instanţe – redacţiile revistelor
şi editurilor, organele de partid, Consiliul nu trebuiau să apară nici în cărţi, nici în Revista literară radio. Studioul de poezie,
Culturii şi Educaţiei Socialiste etc. Dar,
mai ales, pretinsa abolire a cenzurii condu- ziare, dar cu atât mai mult nu puteau fi ros- Scriitori la microfon, Odă limbii române,
ce la intensificarea autocenzurii, una dintre
tite la radio, ştiindu-se că radioul, de stat şi Memoria pământului românesc, Dezbateri

unic la vremea aceea, avea o largă audienţă. culturale, Tableta de seară, Lumea de azi,

Dan Lungu, în „România literară“ nr. Mioriţa, A 7-a artă, Rampa, Viaţa cărţii,

41/2000 vorbeşte despre influenţa cenzurii Arte frumoase, Ateneu, Bibliotecă de poe-

deopotrivă asupra limbii, gândirii şi ex- zie românească, Convorbiri de joi, Acasă

primării publice a individului în general, la ..., Meridiane lirice, Atlas cultural,

jurnalist sau scriitor în special: „Folosind Lecturi paralele, Dicţionar de literatură

limba de lemn, oamenii acceptau dublul universală, Moment poetic, Capodopere

limbaj, respectiv dublul adevăr, într-o ale literaturii, Oameni de seamă, Scriitori

schizoidie care este marca oricărui regim ai secolului XX şi altele.

totalitar, a oricărei societăţi terorizate. Una Fără a minimaliza efectele cenzurii şi

spui şi alta gândeşti, una gândeşti şi alta autocenzurii în instituţia radioului, putem

spui. Anularea limbii naturale şi înlocuirea spune – pe baza cercetărilor şi experienţei

ei cu limba de lemn a însemnat, de fapt, personale – că radioul a fost, tot timpul, mai

dispariţia Eu-lui, dizolvarea persoanei ferit de politizarea excesivă şi de cenzura

umane şi apariţia Omului nou, spălat pe drastică, focalizarea acestei instituţii fiind

creier, incapabil de gândire critică, gata pe televiziune şi pe presa scrisă, mai ales

oricând să producă o lozincă drept răspuns cea de mare tiraj.

la un stimul“. Cenzura şi autocenzura, din păcate, nu

Radioul, ca şi televiziunea, nu aveau ve- sunt specifice doar sistemelor totalitare, ci

dete. Acest cuvânt nu exista în vocabularul sunt întâlnite şi în societăţile democratice.

curent cu accepţiunea de astăzi. Două erau Dacă instituţia cenzurii a apărut pe scena

persoanele despre care se vorbea şi la care evoluţiei sociale odată cu organismul statal

se făceau mereu trimiteri. Chiar şi când şe- şi cu voinţa conducătorilor de a spune ma-

ful unei instituţii acorda un interviu pentru selor doar ceea ce doreau ca acestea să afle,

radio, vorbind despre anumite realizări ale logica şi practica demonstrează că ideea

colectivului, care erau chiar reale în multe aceasta a străbătut timpul şi caracterizează,

cazuri, făcea trimiteri tot la rolul condu- în bună măsură, şi multe dintre societăţile

cătorilor partidului şi statului în obţinerea democratice moderne, contemporane.

acelor realizări. Autocenzura funcţiona Importante rămân gradul de manifestare,

dinainte de desfiinţarea cenzurii. Existau formele de exercitare, relaţia directă cu

sintagme şi fraze şablon, cu care oamenii libertăţile fundamentale – de dorit fiind ca

scăpau de necesitatea comunicării anumitor oamenii să poată beneficia în măsură cât

lucruri şi, deopotrivă, se autoapărau. mai mare de acestea din urmă.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 29

Cenzură şi dictatură Rodica
GRIGORE

Miguel Ángel Asturias, Domnul Preşedinte

Motto: „Pe noi ne doare America, şi de
aceea vorbim....“ – Miguel Ángel Asturias

În istoria modernă a Americii La- precolumbian: Tohil e, în mitologia maya, o uriaşă închisoare, în care doar aparatul întrezărit. Contează doar ceea ce se spune,
tine, perioadele de dictatură sunt
mai lungi decât cele de libertate şi zeul focului), pentru a se decide, finalmente, de propagandă (a se citi, de dezinformare) ceea ce se aude, ceea ce pare a fi, iar nu
democraţie, continentul acesta înregistrând,
după cum au constatat numeroşi cercetători, asupra mai neutrului El Señor Presidente. mai funcţionează. Romanul devine, treptat, ceea ce este. Asta nu înseamnă că romanul
o adevărată inflaţie de conducători nemi-
loşi, uneori manifestându-se sub diverse Neutru, însă, numai în aparenţă, alegerea expresie a unui univers opresiv, dar şi a unei ar fi lipsit de pete de lumină ori de nuanţe:
forme ori denumiri (cacique, caudillo,
preşedinte, „suprem conducător al patriei“ dovedindu-se a fi nu doar cât se poate de istorii ce pare a se metamorfoza ea însăşi, Camila, Miguel Chip-de-Înger sau genera-
etc.), dar reprezentând aceeaşi realitate
dureroasă, care va fi reflectată frecvent şi potrivită, ci şi cât se poate de ironică, cel astfel încât să transforme, la fiecare pas, lul Canales sunt exemple prin excelenţă în
în literatura din acest spaţiu cultural. Gua-
temala nu face excepţie de la această verita- numit ceremonios „Domnul Preşedinte” realitatea în coşmar. acest sens, însă totul riscă să fie anulat de
bilă – şi tragică – regulă.
Astfel, aici, în anul 1944, fiind, în realitate, un crud şi perfid dictator. Fără să numească vreodată explicit forţele răului, dovadă că salvarea individu-
ia sfârşit nemiloasa dic-
tatură a lui Jorge Ubico, Cititorul înţelege toate acestea abia la sfâr- spaţiul desfăşurării acţiunilor şi fără să-l ală e de neatins, soluţiile rămânând, în acest
în timpul căreia Miguel
Ángel Asturias nu a pu- şitul lecturii, moment în care are şi revelaţia individualizeze pe dictator altfel decât context, solidaritatea şi acţiunea colectivă;
blicat decât poezie, însă
a lucrat la definitivarea că Miguel Ángel Asturias nu este doar un numindu-l „Domnul Preşedinte“, Asturias (de aici şi acel realism social despre care
romanului Domnul Pre-
şedinte. Fragmente din mare scriitor, pe bună dreptate laureat al exprimă şi identitatea Guatemalei, privită s-a discutat adesea în legătură cu opera
această carte au fost citite
clandestin, în cadrul unor Premiului Nobel pentru Literatură (în anul ca izvorând, în ceea ce are mai bun, din literară a lui Asturias). Altfel nu se poate
reuniuni secrete desfăşu-
rate în mediile culturale 1967), ci şi un extraor- spiritul precolumbian, dar impune pentru lupta cu Domnul Preşedinte şi cu tot ceea
ale Guatemalei, din ca-
uza temei asupra căreia dinar artist – în cel mai totdeauna în literatură viziunea metaforică ce reprezintă el. Căci preşedintele acesta
se concentra autorul, şi anume dictatura şi
efectele sale. Imaginea dictatorului („Dom- deplin sens al cuvântului: şi hiperbolică asupra puterii absolute de are – nu putea să nu aibă – şi o caracteristică
nul Preşedinte“) este extrem de puternică
şi de sugestivă, Asturias încadrându-se, numeroase pagini ale la care vor porni alţi scriitori, precum Ga- a multor dictatori reali: e dominat de ură.
din acest punct de vedere într-o ilustră
descendenţă, tema fiind consacrată în li- acestei cărţi trimit, prin briel García Márquez, Arturo Uslar Pietri, Urăşte săracii oraşului pentru că provine
teratura Americii de Sud: să amintim doar
romanele Amalia (1854), de José Mármol realizare şi sugestie, fie Jorge Zalamea sau Ramón Hernández, în din rândul lor, însă nimeni nu trebuie să
sau Fiebre (Febra, 1939), de Miguel Otero
Silva. Scriitorul de faţă deschide, însă, ca- la stilul lui Quevedo ori încercarea de a trata obsedanta imagine afle asta; urăşte bogaţii, pentru ca nu a făcut
lea şi pentru o serie de continuatori literari
excepţionali, de la Mario Vargas Llosa, cu la viziunea lui Goya, fie a dictatorului latino-american. Strategiile parte dintre ei; urăşte întreaga naţiune pen-
Conversación en La Catedral (Conversaţie
la Catedrala, 1969) la Augusto Roa Bastos, la imaginaţia lui Buñuel. privilegiate (surpriza şi suprapunerea a două tru că simte într-un mod inexplicabil cum
cu Yo, el Supremo (Eu, Supremul 1974),
Alejo Carpentier, cu El recurso del método Interpretările de care realităţi, una veridică, alta inventată) utiliza- aceasta îi subminează, chiar şi inconştient
(Recursul la metodă, 1974) sau Gabriel
García Márquez, cu El otoño del patriarca Domnul Preşedinte a te de Miguel Ángel Asturias sunt evidente ori în tăcere, puterea lipsită de orice raţiune.
(Toamna patriarhului, 1975).
Publicat în 1946, în Mexic, romanul avut parte au fost extrem încă din primele pagini. Căci, pornind de la Convins că istoria nu este o simplă pa-
Domnul Preşedinte rămâne, în ciuda vremii
scurse de la apariţie, una dintre cele mai de numeroase, mergând crima întâmplătoare a unui cerşetor nebun, noramă retrospectivă, ci o permanentă şi ne-
fascinante cărţi ale literaturii latino-ameri-
cane din secolul XX. Pe de o parte, pentru de la convingerea unor aparatul represiv al dictatorului va începe o obosită meditaţie asupra fiecărui eveniment
că autorul, Miguel Ángel Asturias, a lucrat
mult timp la acest text, parţial definitivat în critici că prin acest ro- amplă acţiune menită a-i permite Preşedin- petrecut şi a consecinţelor sale asupra fiinţei
Parisul anilor ’20, aflat sub semnul esteticii
avangardei. Pe de altă parte, Domnul Pre- man s-a impus deod­ ată telui să-i anihileze sau chiar să-i suprime pe umane, Asturias realizează, prin Domnul
şedinte este primul roman latino-american
care reuşeşte, la o intensitate nemaiîntâlnită şi aproape pe nesimţite formula realismului adversarii săi. Imediat se lansează zvonul Preşedinte, un roman remarcabil care nu
până atunci în acest spaţiu cultural, să revo-
luţioneze limbajul, dar şi cel dintâi care sta- magic, aşa cum va fi el practicat ulterior de unui complot politic, iar represaliile sunt abordează exclusiv tema dictaturii, ci pune
bileşte o legătură niciodată accentuată astfel
între elementele mitice, nivelul lingvistic şi scriitorii latino-americani ai anilor ’60–’70, pe măsură, cel dintâi efect fiind inducerea în faţa cititorului imaginea unei întregi
semnificaţiile istoriei. Nu putem uita nici
noul raport de forţe dintre forma textului şi până la încercarea altora de a stabili legături spaimei în rândul tuturor locuitorilor, câtă societăţi. Privită din numeroase perspec-
concepţia politică, înţeleasă de autor în pri-
mul rând ca viziune socială. Aceste aspecte între tehnicile suprarealismului francez şi vreme justiţia e o caricatură, iar oficialii tive, marea istorie devine, aşadar, un uriaş
sunt şi mai evidente dacă ţinem seama de
variantele succesive ale titlului cărţii: de strategiile reclamate de acel „real miracu- corupţi ai statului nu fac altceva decât să labirint al oglinzilor (nu neapărat asemenea
la Cerşetorii politici, Asturias va trece la
Malebolge (trimitere la Infernul lui Dante), los“ atât de specific lumii sud-americane. ţeasă intrigi ori să-şi petreacă timpul la celor imaginate de Jorge Luis Borges), în
apoi la Tohil (semnificând relaţia de profun-
zime a acestei scrieri cu universul cultural Iar dacă, în Oameni de porumb (1949), bordel. Teama unuia se transformă, aşadar, care, contemplându-se iar şi iarăşi, omul

Asturias configurează o adevărată frescă a în groaza întregii comunităţi, pe deasupra poate spera să găsească nu doar realitatea

evoluţiei milenare a umanităţii, condensate adevărului cad văluri de minciuni, astfel din spatele aparenţelor, ci adevărul fără de

la nivelul istoriei recente a Guatemalei na- încât realitatea devine aproape imposibil de care nu va fi niciodată liber.

tale, primul său roman, Domnul Preşedinte, Calendar noiembrie
oferă imaginea simbolică a condiţiei umane
privite din perspectiva temei dictaturii şi a

efectelor sale. Temă deloc nouă în litera- ● 3 nov. 1924 – s-a născut Grigore Beuran, ● 12 nov. 1947 – s-a născut Nicolae Dia-
tură, tratată deopotrivă de autori europeni în satul Răşina, com. Ţicleni, jud. Gorj (m. conu, în Ţicleni, jud. Gorj (m. 26 iul. 2005);
sau americani, dacă e să amintim aici doar 23 febr. 1999, Cluj);
Tirano Banderas (1924), de Ramón del ● 13 nov. 1909 – s-a născut Eugen Ionescu,
Valle-Inclán, sau Doña Bárbara (1929), ● 3 nov. 1866 – s-a născut Traian Deme- în Slatina (m. 28 mart. 1994, Paris);
de Rómulo Gallegos. Numai că, în lumea trescu, în Craiova (m. 29 apr. 1896);
latino-americană, acest aspect primeşte ● 14 nov. 1902 – s-a născut Constantin Chio-
conotaţii mai profunde, în primul rând ● 3 nov. 1938 – s-a născut Nicolae Dragoş, ralia, în Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 dec.1986);
deoarece dictaturile au fost, aici, mult mai în com. Glogova, jud. Gorj;
frecvente decât în alte părţi ale lumii. Dar şi ● 16 nov. 1947 – s-a născut George Voica,
pentru că însuşi contextul general al trecerii ● 4 nov. 1958 – s-a născut Ionel Buşe, în în com. Frânceşti, jud. Vâlcea;
ţărilor din America de Sud sau Centrală de com. Târgul-Logreşti, jud. Gorj;
la statutul de colonii la cel de state inde- ● 19 nov. 1936 – s-a născut Iulian Negrilă,
pendente a fost mereu de asemenea natură, ● 5 nov. 1933 – s-a născut Ilie Purcaru, în în com. Albeşti, jud. Olt;
încât a facilitat accesul la putere a numeroşi Râmnicu-Vâlcea (m. 11 oct. 2008);
dictatori. Pornind de la aceste date şi in- ● 21 nov. 1933 – s-a născutAnghel Dumbră-
spirându-se din realităţile regimului dur al ● 5 nov. 1933 – s-a născut Elena Zarescu, în veanu, în com. Dobroteasa, jud. Olt;
lui Manuel Estrada Cabrera care a stăpânit satul Popeşti-Deal, com. Goleşti, jud. Vâlcea
Guatemala vreme de mai bine de două (m. 7 dec. 2009, Rm. Vâlcea); ● 23 nov. 1933 – s-a născut Stancu Ilin, în
decenii (represiunile acestuia îi erau cu- com. Fărcaşele, jud. Olt;
noscute scriitorului în mod direct), Miguel ● 6 nov. 1914 – s-a născut Alexandru Mitru,
Ángel Asturias evaluează, în Domnul Pre- în Craiova (m. 19 dec. 1989, Bucureşti); ● 26 nov. 1901 – s-a născut Mihail Drumeş,
şedinte, consecinţele pe care dictatura le are în Ohrida, Iugoslavia (m. 27 febr. 1982,
● 7 nov. 1897 – s-a născut D. Ciurezu, în Bucureşti);
Pleniţa, jud. Dolj (m. 5 ian. 1978, Sibiu);
● 27 nov. 1939 – s-a născut Nicolae Mano-
● 7 nov. 1942 – s-a născut Cornelia Cîrstea, lescu, în Râmnicu-Vâlcea;
în com. Recea, jud. Argeş;
● 27 nov. 1951 – s-a născut Florea Miu, în
● 8 nov. 1935 – s-a născut Dumitru Bălăeţ, com. Vedea, jud. Teleorman;
în sat Buzeşti, com. Crasna, jud. Gorj (m.
5 febr. 2009); ● 27 nov. 1937 – s-a născut Riri Margareta
Panduru, în com. Budeşti, jud. Lăpuşna
asupra unei ţări. Dar ştie şi cum să plaseze ● 9 nov, 1936 – s-a născut Nicolae Calom- (astăzi Republica Moldova);

accentele tragice, exprimând modul în care firescu, la Turnu-Severin (m. 7 sept. 2011); ● 28 nov. 1949 – s-a născut Mihaela Andre-

oamenii reuşesc – sau nu prea reuşesc – să ● 10 nov. 1937 – s-a născut Ioana Bantaş, escu, în oraşul Roman, jud. Neamţ;

mai comunice între ei, să mai facă diferenţa în Slatina (m. 7 decembrie 1987, Bucureşti); ● 28 nov. 1941 – s-a născut Eugen Negrici,

între iluzie şi realitate şi, practic, să trăias- ● 10 nov. 1945 – s-a născut George Ţăr- în Râmnicu-Vâlcea;

că în adevăratul sens al cuvântului într-o nea, în com. Sirineasa, jud. Vâlcea (m. 1 ● 29 nov. 1958 – s-a născut Carmen Firan,

lume ce seamănă din ce în ce mai mult cu mai 2003); în Craiova.

30 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Maria TRONEA Feţe ale cenzurii

Pomul interzis sau cenzura divină În versurile sale, sufletul apare ca un stituţiei are loc în vremea cardinalului Ri- „divinul marchiz“ îşi va petrece viaţa mai
echilibru al contrariilor unite prin eros: chelieu, printr-o ordonanţă din anul 1629, mult în închisori: Saint – Pélagie, Bicêtre,
Simbol al cenzurii divine, pomul „Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:/ care interzicea apariţia oricărei lucrări fără Charenton (unde va rămâne până la sfârşi-
interzis trimite spre „porunca“ biblică De unde-şi are raiul –/ lumina? – Ştiu: îl acordul cancelarului şi al ministrului jus- tul vieţii, în 1814). Scriitor damnat pentru
încălcată de primul om: „17. Iar din pomul luminează iadul/ cu flăcările lui!“ Alchi- tiţiei. În 1742, se creează corpul regal de romantici, el va exersa o fascinaţie aparte
cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, mia erosului este ilustrată şi de întrebarea, cenzori, funcţionari specializaţi, în număr asupra suprarealiştilor, în special asupra
căci în ziua în care vei mânca din el, vei „fără umbră de căinţă“, adresată de duhul de şaptezeci şi nouă, dintre care treizeci şi lui Apollinaire şi a lui Breton.
muri negreşit!“. Porunca nesocotită de blagian iubitei: „Nu ştii,/ că numa-n lacuri cinci pentru literatură.
Adam, la îndemnul Evei, cea amăgită cu noroi în fund cresc nuferi?“ Printre scrierile sadiene condamnate
de şarpe. Căderea strămoşilor în păcat Suspendată în 1789, cenzura este rein- de cenzură în timpul Consulatului şi al
va bântui imaginarul poetic şi pictural al Imaginea ambivalenţei apare şi în cazul trodusă de către Napoleon, prin decretul Imperiului napoleonian figurează piesele:
veacurilor. O întâlnim, sub divinului. În poemul Cuvântul din urmă, din 5 februarie 1810. Una dintre victi- Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei,
semnul „misterului“ şi la mele ei este M-me de
autorul Trilogiei cunoaşterii Marele Anonim, cel care Staël, autoarea cărţii De Filosofia de budoar,
şi al Cenzurii transcendente, instituie „cenzura trans- l’Allemagne (1810), care Noua Justine şi Isto-
prinsă în filigranul versurilor: cendentă“, blocând ac- va fi interzisă. În 1815, ria Julietei, fiica sa.
„Cum s-a făcut nu-i bine să cesul umanului la „orice la întoarcerea din exil, Editorul, Jean-Jacques
cunoaştem,/ Ştim doar că-n mister existenţial“, este Napoleon suprimă cen- Pauvert va fi adus, în
spaţii şi în vis,/ noi ne-ntâl- figurat ca „pom bleste- zura. Oricum, de numele 1956, în faţa tribuna-
nim mereu aceiaşi,/ mereu mat“: „Cu cânele şi cu său rămâne legată istoria lului pentru vina de
sub pomul interzis!“ săgeţile ce mi-au rămas/ cenzurii, în care figurea- a fi inclus aceste pie-
mă-ngrop,/ la rădăcinile ză numeroase nume de se în seria de Opere
Pe urmele Marelui Ano- tale mă-ngrop,/ Dumne- scriitori: Mirabeau, Ca- complete, în baza unui
nim, mereu de neatins, Blaga zeule, pom blestemat.“ sanova, Baudelaire, Ver- decret-lege datând din
acordă „Vieţii“ darul cunoaş- Metamorfoza „pomului laine, Gautier, Flaubert, 19 iulie 1939, referitor
terii adevărului (alētheia). interzis“ în lemnul cru- Maupassant, Apollinaire, la operele care dăunea-
„Calea Adevărului“ trece însă cii lui Isus (Legendă) Lautréamont etc. ză bunelor moravuri.
prin învăţătura oracolului se circumscrie aceleiaşi Pierderea procesului
apolonian, înscrisă pe fron- simbolici paradoxale: Publicarea volumului de către editor demon-
tonul templului din Delfi: „cunoaşte-te „Un măr crescu acolo şi de versuri Les Fleurs du strează puterea cenzu-
pe tine însuţi“. Cunoaşterea de sine, fun- alţii îl urmează/ prin lungul şir de veacuri./ Mal (1857) îl conduce pe Baudelaire în rii, legitimă încă la acea dată.
dament al filosofiei socratice, mediată de Şi trunchiul aspru şi vânjos al unuia din ei/ faţa tribunalului, sub învinuirea de imo- Publicarea operei sadiene la o editură
maieutică, este cheia controlului interior a fost acela,/ din care fariseii/ ciopliră cru- ralitate. Poetul va scoate în 1861 o ediţie prestigioasă (Œuvres, Bibliothèque de la
dar şi a aprofundării condiţiei umane. În cea lui Isus./ Oh sâmburele negru aruncat îmbogăţită a „florilor sale bolnave“, din Pléiade, éd. Gallimard, 1990) îl înscrie pe
viziunea lui Blaga, aceasta stă sub semnul în vânt/de dinţii albi ai Evei.“ care vor lipsi însă cele şase poeme incrimi- ilustrul libertin printre clasicii secolului
tragicului: „Mistuiţi de răni lăuntrice ne nate de cenzură. De un proces asemănător al XX-lea. Ceea ce nu împiedică cititorul
trecem prin veac.“ Poetul filosof nu are, Capriciile şi arbitrariul cenzurii avea parte şi Flaubert pentru romanul Ma- contemporan, confruntat adesea cu scrieri
precum Socrate, un „demon“ lăuntric dame Bovary, văzut ca un atac la bunele pornografice, să nu reflecteze la pledoaria
(daimonul), care să îi medieze legătura cu Un caz ilustrativ pentru capriciile moravuri ale epocii. Odată cu vremurile, lui Borges pentru o bună folosinţă a cen-
divinul. Şi nici judecata sa nu este lipsită cenzurii este Franţa, care se va debarasa se schimbă însă şi percepţia „răului“. zurii: „Ştiu că toţi se opun ideii de cenzură
de pasiuni precum cea a marelui gânditor de această instituţie de-abia la sfârşitul se- Cazul filosofului şi scriitorului Donatien a operelor literare; în ceea ce mă priveşte,
atenian. Nu este un sclav al necesităţii colului al XIX-lea. Începuturile ei datează Alphonse François de Sade, imagine cred că cenzura poate fi justificată, cu con-
(anánke): „Spre soare râd!/ Eu nu-mi am din secolul al XII-lea, iar efectele sporesc ilustrativă prin excelenţă a acestui „rău“, diţia ca ea să fie exercitată cu probitate şi să
inima în cap,/ nici creeri n-am în inimă.“ odată cu apariţia tiparului. Multă vreme, o dovedeşte cu prisosinţă. Încarcerat ca nu servească drept paravan unor vexaţiuni
cenzura a fost exersată de Universitatea autor libertin încă din timpul Consulatului, de ordin personal, rasial, sau politic.“
din Paris, dar adevărata organizare a in-

Despre libertatea de a fi noi înşine Mirela Mitu

Cenzura şi autocenzura au existat Torquemada. De la cenzura teologico-re- aveau credinţă şi înfruntau comunismul. Libertatea înseamnă sinceritatea de a fi
de-a lungul timpului, cenzura ligioasă la cea literară nu e decât un pas, Frica naşte monştri ca şi somnul raţiunii. cu adevărat ceea ce suntem. Omul vertical
fiind o interdicţie, o negaţie, o ca să amintim doar cazurile lui Dante, este cel care trăieşte tot timpul în alertă,
reprobare, excomunicare chiar. Cenzura Dostoievski, Flaubert sau Baudelaire. Orice om are nevoie de libertate de care nu se lasă dus de curent, el nu poate fi
e sinonimul metaforic al Răului. expresie, dar puţini sunt cei care o vor cu de dreapta sau de stânga, dreapta propune
Autocenzura este o teamă, o refulare Totalitarismul se bazează pe compor- adevărat, sau cei care luptă pentru ea. Mulţi revoluţii, stânga propune tiranii. Iar o civi-
conştientă sau inconştientă ascunsă în tamentul omului masă, omul care nu se se tem să răspundă liber la provocările lu- lizaţie este realmente greu de salvat când a
substraturile psihice evocate de S. Freud. revoltă, ci se supune orbeşte ordinelor. mii actuale, mulţi refuză să gândească cu căzut în mâinile demagogilor, demagogii
Totalitarismul şi cenzura se regăsesc acolo Omul masă (termen folosit fiind de-a lungul timpului strangulatori de
unde libertatea nu are curajul să spună că de Jose Ortega Y Gasset în propriile minţi preferând min- civilizaţii. Se uită poate, că adevăratul te-
există, unde oamenii preferă obedienţa şi 1930, Revolta maselor) este tea supremă sau să gândească zaur al omului este tezaurul greşelilor lui,
delaţiunea, slugărnicia, în locul propriilor omul obedient care iubeşte alţii pentru ei, complăcându-se îndelunga experienţă de viaţă decantată
idei şi adevăruri, preferă „adevărul“ impus confortul, impostura, delaţi- într-o mocirlă morală, simţin- încetul cu încetul de-a lungul mileniilor.
de alţii. De la distrugerea Bibliotecii din unea, decât exprimarea pro- du-se bine cu cei care-i opri- De aceea Nietzsche defineşte omul ca
Alexandria de către romani, în 235 î.Hr., priilor idei. De multe ori ne mă, neavând curajul propriilor fiinţa „cu cea mai îndelungată memorie“.
cenzura a fost mereu „atentă“ cu spiritul întrebăm dacă nu ne naştem fapte sau idei. Nu se întreabă
liber. Nu i-a scăpat nimic, mereu vigilentă, cu o genă a cenzurii şi una a niciodată ce e mai important Pentru ca fiinţa umană să se îmbogă-
mereu activă. Arderea cărţilor interzise, autocenzurii? să fii sau să ai? ţească, să se consolideze şi să se perfec-
tortura fizică, obligaţia delaţiunii, arderea ţioneze trebuie să existe o varietate de
pe rug s-au perpetuat de-a lungul secolelor Libertatea este valoarea Este oare astăzi posibil ca situaţii. Opera intelectualului aspiră la
de la Socrate la Iisus cenzura culminând cea mai de preţ a omenirii, pe un tânăr la 20 de ani să-şi facă lămurirea lucrurilor, prezentul nu înseam-
cu Inchiziţia din Spania Evului Mediu care nimeni nu o preţuieşte un proiect de viaţă, care să nă altceva decât prezenţa trecutului şi a
prin figura marelui inchizitor dominican decât atunci când nu o mai are. Ca să aibă caracteristici individuale viitorului, locul în care prezent şi trecut
fii liber trebuie să nu-ţi fie frică. „Nu vă şi care prin urmare să poată fi rezolvat prin trăiesc efectiv.
fie frică“, spunea Carol Woytila celor ce propria sa iniţiativă şi prin eforturile sale
personale? Cam greu...

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 31
Lucian Florin ROGNEANU
(Continuare din pagina 32) Sorana GEORGESCU - GORJAN

Arta între cenzură Constantin Brâncuşi
şi autocenzură şi cenzura

Cenzura şi autocenzura sunt două conceptual sau chiar de ordin tehnic şi Un alt moment când a interve- se, care trebuie extinsă şi la nenumăratele
elemete în afara cărora nu se organizatoric. În schimb autocenzura nit cenzura în arta brâncuşi- afirmaţii atribuite artistului fără temei real.
poate dezvolta niciun concept poate fi dată de o sumedenie de factori ană a fost acţiunea Vămii
Statului New York, care a contestat în 1926 Nu pot să nu amintesc de avatarurile
legat de uman sau umanitate. Bunul cel conceptuali sau raţionali ce ţin de ansam- calitatea de operă artistică a Păsării în manuscrisului lucrării Am lucrat cu Brân-
văzduh, achiziţionată de Edward Steichen cuşi, de regretatul inginer Ştefan Georges-
mai de preţ al omului este libertatea, iar blul unui spectacol de teatru şi de modul şi adusă spre expunere la Galeria Brummer. cu-Gorjan. Elaborat în 1977, textul a văzut
Lucrarea a fost taxată ca obiect utilitar. lumina tiparului postum, abia în 1988, dar
„libertatea deplină“ nu poate fi atinsă de desfăşurare. Procesul intentat de Brâncuşi Vămii a durat înjumătăţit şi cu titlul schimbat – Amintiri
doi ani, dar a avut ca rezultat consfinţirea despre Brâncuşi. Partea referitoare la
nici măcar în gândire, însă gândul este În lumea artelor plastice, de cele mai statutului artei moderne, prin sentinţa pro- Templul din Indore nu a primit avizul cen-
nunţată de tribunalul vamal la 26 noiembrie zurii, care se temea de orice avea caracter
instrumentul ce te poate duce cel mai multe ori cenzura este dată de spaţiul 1928. Imaginea Păsării a fost inclusă ca cât de cât „mistic“, şi a putut fi publicată
piesă de dosar, caz unic în justiţie! doar în 1996, în volum separat.
aproape de libertate. Singura cenzură în unde urmează a fi expuse lucrările şi este Realizarea Coloanei fără sfârşit la
Târgu-Jiu a fost însoţită de comentarii rău- Lucrarea întreagă a apărut abia în
gândire este dată de condiţia umană şi de absolut necesară pentru punerea în valoare 2004, la centenarul autorului, cu titlul
real, dar într-un tiraj infim. Mărturia
limitările acesteia, în timp ce autocenzura a ideilor, sentimentelor sau „pledoariei“

este dată implicit de partea cunoscută şi de ce urmează a fi transmisă vizual. Spre

experienţele anterioare. Omul în evoluţia exemplu un sculptor care execută o lucrare

de for public este constrâns

în actul său creator de locul

unde urmează a fi expusă lu-

crarea sa, de cele mai multe

ori acest loc îi „dictează“ şi

materialul folosit, dimensi-

unea lucrării sau chiar mo-

dul de expresivitate ales. Un

pictor care urmează să exe-

cute o frescă este cenzurat în

primul rând de dimensiunea

spaţiului dat şi în al doilea

rând de ansamblul vizual

înconjurător. Arhitectul, de

asemenea, este şi el cenzu-

rat în creaţia sa, în primul

rând de funcţionalitatea

unui edificiu, în al doilea

rând de limitele tehnicii şi

nu în ultimul rând, mai ales

în lumea modernă, de con- Constantin Brâncuși în atelierul său

siderente de ordin financiar.

În consecinţă, putem voitoare în presa centrală a vremii. Peripe- demnă de crezare a celui care l-a asistat
ţiile prin care a trecut lucrarea în decursul pe Brâncuşi în realizarea Coloanei mo-
considera că orice act de anilor sunt bine cunoscute – încercările de numentale de la Târgu-Jiu se cuvine să
doborâre, demantelarea, restaurarea, clo- fie mai bine cunoscută, pentru a se stăvili
creaţie artistică şi nu numai narea etc. Includerea întregului ansamblu avalanşa de informaţii fanteziste care con-
monumental în Patrimoniul UNESCO a tinuă să circule pe Internet sau în diverse
nu este pe deplin liber, el ne- întârziat regretabil din această cauză. publicaţii. Noua cenzură a prezentului
este, din păcate, cea economică…
Constantin Ciosu – Drepturile omului putând fi pus în practică în Trebuie să mai menţionăm şi perioa-
afara cenzurii. Ba mai mult, da de cenzurare a artei de avangardă în În cazul lui Brâncuşi, putem vorbi
ansamblu, socotită Entartete Kunst de şi de o autocenzură, manifestată prin
sa şi prin natura sa tinde către libertatea intervine şi autocenzura. În arta plastică către nazişti. Eticheta de artă decadentă i renunţarea la o serie de proiecte de monu-
s-a pus operei brâncuşiene şi în Academia mente care nu-l satisfăceau, fie din cauza
absolută, încercând să înlăture limitarea de autocenzura se manifestă în primul rând Română, în 1950. restricţiilor puse de comanditari, fie din
cauza problemelor tehnice şi a marii sale
orice fel şi sub orice formă ar fi ea, în ace- asupra gestului – tuşa, linia sau tăietura În prezent, creaţia sculptorului român exigenţe. Cu atât mai mult trebuie apreci-
este universal admirată şi îndrăgită. Este ată realizarea capodoperei sale în patrie.
laşi timp sporindu-şi autolimitarea pentru în material ce ţin de impulsul creator sunt însă periclitată prin iniţiativa malefică de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu
creare de falsuri, sau prin producerea de este un unicat în creaţia artistului şi poate
a nu afecta libertatea celorlalţi. Societatea adesea autocenzurate de considerente de copii neautorizate. Verificarea autenticităţii deveni un brand de ţară!
lucrărilor este o sarcină a cercetării riguroa-
în sine, ca formă de organizare, impune ordin compoziţional, cromatic sau tehnic,

cenzura pentru a crea reguli şi autocenzura sunt trecute prin filtrul raţional al gândirii.

pentru ca aceasta să poată funcţiona. Toate aceste tipuri de cenzură şi

Aceste două concepte sunt indispensa- autocenzură ţin de modul în care se

bile şi în lumea artei, iar sublimul actului desăvârşeşte un act artistic creator. Însă,

artistic este dat de felul cum autorul ştie în decursul istoriei, a existat şi acea cen-

şi poate să armonizeze aceste două limite. zură generată de societate, de concepte

Privind cenzura ca o limitare vom constata religioase, politice, de ordin moral sau

că aceasta este de mai multe feluri şi se material. Aceste tipuri de cenzură au

manifestă din plin în cadrul oricărui act generat la rândul lor diverse moduri de

artistic. Luând ca exemplu lumea muzicii manifestare a autocenzurii impuse din

putem spune că orice interpret vocal este cele mai diverse motive, de la dorinţa

cenzurat în actul său artistic de limitele de a nu fi exclus dintr-un grup, o breaslă

biologice ale vocii sale sau orice instru- sau chiar din întreaga societate, până

mentist este cenzurat de limitele fizice ale la frica de a nu suferi repercursiuni din

instrumentului său. cele mai neplăcute şi nedrepte de ordin

Pe de altă parte autocenzura se mani- moral, material sau chiar fizic. Cu toate

festă datorită cunoaşterii, spre exemplu, acestea, indiferent de epocă şi de tipurile

orice compozitor are nevoie de autocen- de cenzură sau autocenzură exercitate

zură pentru a crea acea armonie perfectă asupra oricărui act artistic, întotdeauna

în cadrul unei orchestre, pentru a nu crea au existat creaţii şi creatori de excepţie

„conflicte“ între instrumente. Trecând în în lumea artelor.

lumea teatrului, regizorul poate fi cenzurat Aşadar, arta nu poate exista în afara

în actul său creator de textul autorului ce cenzurii şi autocenzurii, calitatea actului

nu poate fi înlăturat în totalitate, sau prin artistic fiind dată, în mare măsură, de mo-

prisma actorilor de care dispune sau de dul în care creatorul ştie să „jongleaze“ cu Carmen Firan, Florea Firan, Irina Mavrodin, Adrian Cioroianu, Ioana Crăciunescu
și Dumitru Radu Popa la Colocviile „Scrisul Românesc“– Multiculturalismul (23 octombrie 2008)
o mulţime de alte impedimente de ordin măiestrie cu aceste două limitări.

32 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Sorana GEORGESCU -

GORJAN Constantin Brâncuşi şi cenzura

În cursul vieţii lui Constantin Bogdan-Piteşti îl achiziţionează, apreci- cenzură postumă. Tot o cenzură este şi poziţiile la care mai participă, începând
Brâncuşi nu au fost puţine ca- ind arta extrem de intelectuală şi subtilă a scoaterea din ansamblu a piesei Rugă- cu 1920, au figurat doar lucrări existente
zurile când a intervenit într-un sculptorului. La moartea colecţionarului, ciune şi trimiterea copiilor în diverse în diverse colecţii.
fel sau altul ceea ce se poate numi „cen- lucrările de Brâncuşi din impresionanta locaţii – la Expo 92 din Sevilla sau la
zura“. Fie că vorbim de restricţii vamale, lui colecţie se vor risipi, majoritatea staţia de metrou Madeleine din Paris. Portretul Principesei X a reprezentat
de intervenţii rău-voitoare sau de lipsă de pierzându-şi urma. un nou obiectiv al cenzurii, atentă la cri-
înţelegere, artistul s-a confruntat de multe Brâncuşi a „beneficiat“ de atenţia terii de moralitate. Respins la Salonul de
ori cu momente dificile, care l-au marcat. La „Tinerimea Artistică“ din 1910, vămii încă din 1912, când cele trei lu- la Antin organizat de André Salmon în
Cuminţenia Pământului a stârnit mari crări trimise în ţară pentru expunere la iulie 1916, acceptat la Expoziţia Societă-
Constantin Brâncuși – Pasăre în văzduh (1923) polemici. Cecilia Cuţescu-Storck îi Salonul oficial – Supliciu, Studiu şi Cap
relatează sculptorului despre „meschi- de copil – au fost reţinute la 28 aprilie Constantin Brâncuși – Principesa X (1916)
Se cuvine amintit că în anul marilor năriile celor reacţionari din societate“, pentru că nu se încadrau în regulamen-
răscoale ţărăneşti din 1907 Brâncuşi a despre „halul ignobil cum ai fost tratat“ tele vamale. Au fost eliberate abia în ţii Artiştilor Independenţi din New York
trimis la a şasea expoziţie de pictură şi şi despre „înfiinţarea unui control între ajunul vernisajului la stăruinţa ministe- în aprilie 1917, dar provocând un mare
sculptură a societăţii „Tinerimea Artis- membri ca să nu se mai întâmple să se rului, iar Studiu a primit atunci marele scandal la Paris la Salonul Independen-
tică“ un bust din platru cu titlul simbolic primească lucrări ca ale Dtale şi ale mele premiu. Lucrarea poate fi admirată azi ţilor de la Grand Palais din februarie
Fiul câmpului, lucrare achiziţionată de şi Ressu, Iser etc.“ La sfatul lui Gheor­ la Muzeul de Artă din Craiova cu titlul 1920, bustul din bronz a fost retras din
Doctorul Dimitrie Gerota. Din păcate, ghe Petraşcu opera a fost cumpărată Coapsa sau Fragment de tors. expunere, pentru a nu şoca autorităţile.
experţii Muzeului de Artă al RPR nu de inginerul Romaşcu. Cecilia Storck
au reţinut sculptura pentru prima expo- mărturiseşte: „Sunt cea mai nenorocită În 1912, cele trei sculpturi amintite A fost repus apoi în drepturi ca ur-
ziţie personală a artistului organizată în că nu am destule parale să o cumpăr. nu au fost expuse şi la „Tinerimea Ar- mare a protestului semnat de peste 70
decembrie 1956, socotind-o deteriora- Îmi e aşa ciudă câteodată că îmi vine să tistică“, pentru că s-au găsit „binevoi- de personalităţi ale culturii. Asemănarea
tă, şi după un timp aceasta s-a distrus plâng. Tare ai fost sus când ai făcut-o tori“ care au invocat prevederile unui lucrării cu un falus a fost contestată de
definitiv. şi când mă gândesc că ăştia nici nu au articol din regulamentul asociaţiei şi autor, care preciza că a adunat într-un
priceput ce ai vrut… eşti între ăi citaţi ca au votat împotriva primirii lucrărilor singur arhetip toate efigiile feminine de
În 1909, la „Tinerimea Artistică“, un fildeş într-un pământ murdar.“ brâncuşiene. pe pământ, reducând la esenţă eternul
Cap de copil din marmură albă a iscat feminin al lui Goethe. Brâncuşi a fost
un cor potrivnic în critica bucureşteană. Brâncuşi a reuşit să-şi impună punc- În 1913, cele cinci opere brâncuşiene foarte afectat de cele întâmplate. I-a
Socotit de unii „oribil“, „luat parcă din tul de vedere în legătură cu stela Sărutul, trimise peste ocean la Armory Show au scris lui Blaise Cendrars că se simte ca
borcanul unei morge“, se afirma că „ar fi monumentul funerar pentru sinucigaşa stârnit senzaţie, comentarii elogioase cineva lovit în cap pe întuneric. În Franţa
trebuit să rămână în afara expoziţiei“. Şi din dragoste Tatiana Raşevski, cu toată sau furibunde. Gipsurile Sărutul şi nu a avut nicio expoziţie personală în
totuşi, colecţionarul vizionar Alexandru opoziţia familiei acesteia. Din scrisoa- Domnişoara Pogany, Muza adormită şi timpul vieţii.
rea trimisă artistului de către Solomon O muză au inspirat ironia reporterilor din
Marbais la 14 octombrie 1911 aflăm că New York, Chicago şi Boston. Reacţia (Continuare în pagina 31)
se sugera înlocuirea stelei artistice cu conservatorilor din Chicago a fost deo-
un bust clasic al defunctei. Sculptorul a sebit de dură şi a constat în arderea în
fost însă de neclintit şi azi monumentul efigie a portretelor lui Brâncuşi, Matisse
din Cimitirul Montparnasse stârneşte şi Walter Pach.
admiraţia unanimă.
În schimb, în 1914, la Galeria Photo
Despre ansamblul funerar din cimi- Secession din New York, prima expozi-
tirul buzoian, comandat la 18 aprilie ţie personală a lui Brâncuşi a avut mare
1907 de văduva Eliza Stănescu, nu se succes. Totuşi, vama s-a manifestat şi
poate spune că a fost mai bine înţeles. acum, întârziind deschiderea expoziţiei,
Sculpturile Petre Stănescu şi Rugăciune, după cum reiese din corespondenţa lui
plasate în mai 1914 de către Brâncuşi Alfred Stieglitz cu sculptorul.
însuşi, au fost înlocuite peste ani cu
copii, care au fost însă furate, lăsând în Lipsa de înţelegere faţă de opera lui
loc socluri goale. La Muzeul Naţional de Brâncuşi a fost evidentă în 1914 în ţară,
Artă, unde se află azi piesele originale în cazul ministrului V.G. Morţun, care
ale ansamblului, nu s-a respectat aran- a respins proiectul de monument pentru
jamentul gândit de artist, cu plasarea pe Spiru Haret, mâhnindu-l profund pe
socluri de înălţimi diferite, la o distanţă artist. Tudor Arghezi a deplâns faptul
special aleasă. În acest fel s-a operat o că sculptorul „a trebuit să-şi ia pietrele
şi să plece“. Dezamăgit, Brâncuşi nu a
mai trimis noi lucrări în ţară, iar la ex-

Colocviile „Scrisul Românesc“ – Literatura şi sincretismul artelor, Sala mare a Consiliului Judeţean Dolj (26 octombrie 2012)

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag. – 5 lei 11

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 1

Serie nouă Anul XIII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 11 (147) 2015
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Dora d’Istria
Scriitoare română de expresie fran-
ceză, Dora d’Istria (Elena Ghica) Elena Ghica s-a născut la 3 februarie
1828 în Bucureşti, într-o familie de dom-

face parte din galeria femeilor nitori români. Tatăl ei, marele ban Mihai

celebre românce – Elena Văcărescu, Ana Ghica (1794–1850), „vornic al treburilor

Brâncoveanu (Contesa de Noailles), din lăuntru“, era frate cu domnitorii români

Martha Bibescu – care au fascinat Europa Grigore Dimitrie Ghica şi Alexandru Ghica

prin ideile lor progresiste, distincţie inte- care au domnit în Muntenia. Om politic cu

lectuală, inteligenţă şi frumuseţe. înalte demnităţi în timpul domniei celor

Crescută și educată în spiritul culturii doi fraţi ai săi, amator de literatură şi de

occidentale, ea însăși spirit enciclopedic, pictură, arheolog, colecţionar de obiecte

cu o activitate complexă manifestată în de artă, își transformase palatul într-un

cultură şi literatură, dar şi în alte domenii adevărat muzeu. Având la bază colecţia

umaniste, Dora d’Istria este, din păcate, pu- amintită, ce o donează statului cu scopul de

ţin cunoscută în spaţiul cultural românesc. a contribui la „luminarea neamului nostru“,

Se cunosc câteva încercări în prezentarea Mihai Ghica fondează Muzeul de Istorie

personalităţii şi operei sale, unele traduceri Naturală şi Antichităţi din Bucureşti, prima

în română, în timp ce alte literaturi, cu instituție muzeală din Țara Românească,

deosebire cultura şi literatura franceză o întemeiată în același timp cu una similară

Puterea cuvintelor – tema Colocviilor Scrisul Românesc, ediţia a X-a, recuperează prin includerea în dicţionare în Moldova, la Iași. Mama Elenei, Catinca
Muzeul de Artă din Craiova, Sala Oglinzilor
şi istorii literare ca „fenomen cu totul ne- Faca, femeie inteligentă şi cultivată, este
Poezie
obişnuit, ca geniu“. sora lui Constantin Faca, autorul piesei de

Scriind aproape în exclusivitate în limba teatru Franţuzitele, iar ea prima româncă

franceză, traducerile în limba română ale traducătoare a unei cărți de limba france-

operei Dorei d’Istria, atâtea câte se cunosc, ză dedicată educației copiilor. Elena îşi

sunt inutilizabile astăzi şi se impun noi petrece anii copilăriei și parte din cei de

Andrei Codrescu Radu Polizu traduceri în concordanţă cu evoluţia limbii adolescență, până la 14 ani, într-un palat
Gela Enea
Adrian Sângeorzan Proză franceze, ceea ce ar duce la recuperarea celebru pentru biblioteca și comorile artis-

Stefan Larkin operei sale în patrimoniul culturii şi litera- tice pe care le deţinea, primind o educație

Oana Băluică turii române. Un proiect în acest sens, de aleasă atât din partea părinţilor ei cât şi din

Spiridon Popescu Ştefan Cazimir traducere în limba română a operelor com- partea profesorului francez J.-A. Vaillant, și
Gabriela Creţia
plete ale Dorei d’Istria, a iniţiat încă din a profesorului grec, George Papadopoulos.
Mihai Duţescu
2011 Irina Mavrodin, proiect care, probabil, În 1842, Alexandru Ghica Vodă, unchiul
Mihai Ene
se va şi finaliza de către colectivul alcătuit Elenei, este silit să părăsească scaunul
Ovidiu Ghidirmic

Ioan Lascu de distinsa profesoară și traducătoare, un Țării Românești, fiind înlocuit de turci cu

Alexandru Oprescu prim semnal l-am avut deja în 2014 cu un Gheorghe Bibescu Vodă.

Constantin M. Popa volum realizat în amintirea acesteia. Continuare în p. 3

Lucian Florin Rogneanu Eseu
Gabriela Rusu-Păsărin

Gabriel Coşoveanu – Asimetrii generale şi specifice p. 4
Nicolae Panea – De la Moş Crăciun la rave party p. 5

Dumitru Radu Popescu – Puterea tragică, involuntară, p. 7

a cuvântului (II)

Dumitru Radu Popa – Recitind Caietul Albastru p. 13

Carmen Firan – Visând cuvinte p. 15
Rodica Grigore – Despre dragoste şi libertate p. 18

Ion Parhon – Toamnă bogată la festivaluri p. 21

2 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
w Lansări de carte
Scrisul Românesc
Sumar
Revistă de cultură
la Casa Oamenilor de Ştiinţă
Fondată la Craiova, în 1927,
Florea Firan, Dora d’Istria ..................... pp. 1, 3 Scrisul Românesc a de către criticul D. Tomescu.
Claudia Miloicovici, Lansări de carte lansat la Casa Oa-
la Casa Oamenilor de Ştiinţă .......................... p. 2 menilor de Ştiinţă Serie nouă, din 2003,
Gabriel Coşoveanu, Asimetrii generale din Bucureşti (Casa Assan întemeiată de Florea Firan
şi specifice ...................................................... p. 4 din Piața Lahovari), în 14
Nicolae Panea, De la Moș Crăciun oct. a.c., în celebrul Salon al Membră A.R.I.E.L.
la rave party ................................................... p. 5 Oglinzilor, patru volume de
Constantin M. Popa, Despre binefacerile proză memorialistică (Nu te Editată de:
rescrierii .......................................................... p. 5 prinde lor tovarăş!, vol. I-III, Fundaţia – Revista
Ovidiu Ghidirmic, Pornind de la „Luceafărul“ Un civil în haină militară) Scrisul Românesc
sau spectacolul intertextualității .................... p. 6 semnate de Răsvan Dobres-
Mihai Ene, Cu ideile la judecată ................... p. 6 cu, cunoscut avocat şi om REDACŢIA
Dumitru Radu Popescu, Puterea tragică, politic. Despre autor şi cărţile Director:
involuntară, a cuvântului (II) ................... pp. 7, 8 sale au vorbit Emil Constan- FLOREA FIRAN
Ioan Lascu, Poetul graţiei divine .................. p. 8 tinescu, fost preşedinte al României, coleg la Facultatea de Drept cu autorul, prof.
Ștefan Cazimir, Carte de învățătură ............. p. 9 univ. Gabriela Creţia, care a frecventat Liceul Francez din Bucureşti împreună cu Secretar general de redacţie:
Gabriela Creția, Nu te prinde lor autorul, prof. univ., critic şi istoric literar, Ştefan Cazimir şi prof. univ. Florea Firan, GABRIEL COŞOVEANU
tovarăş! .................................................. pp. 9, 10 directorul editurii Scrisul Românesc.
Oana Băluică, Între lumi, între vieți ............ p. 10 Colegiul redacţional:
Mihai Duţescu, Aritmii de Andrea H. Hedeş; În audienţa numeroasă au putut fi văzute personalităţi din lumea literară, dar şi ADRIAN CIOROIANU
Timp în doi de Carmen Firan ...................... p. 11 cea politică, între care amintim academicienii Dumitru Radu Popescu şi Răzvan ANDREI CODRESCU
Andrei Codrescu, Poeme ............................ p. 11 Teodorescu, Petre Roman, fost prim ministru, Virgil Petrescu, fost ministru al în- DANIELA CRĂSNARU
Alexandru Oprescu, Benzile desenate – văţământului, Carmen Firan, scriitoare, Alexandru Mironov, jurnalist, Ana Pascu, EUGEN NEGRICI
un proiect ambițios ....................................... p. 12 preşedinta de onoare a Federaţiei Române de Scrimă, Sorin Poenaru, fost prorector NICOLAE PANEA
Stefan Larkin, Poeme ................................. p. 12 DUMITRU RADU POPA
Dumitru Radu Popa, Recitind Caietul Gabriela Creţia, Emil Constantinescu, Răsvan Dobrescu, Ştefan Cazimir, Florea Firan DUMITRU RADU POPESCU
Albastru ........................................................ p. 13 MONICA SPIRIDON
Adrian Sângeorzan, Bărbați și găini .. pp. 14, 15 al Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, Ion Haineş, prof. univ., Andrei DANIELA TARNIŢĂ
Carmen Firan, Visând cuvinte .................... p. 15 INA VOINEA
Radu Polizu, Cuba lui Diego ....................... p. 16 Dimitriu, director general Filarmonica „George Enescu“, Rodica Coposu, sora
Gabriela Rusu-Păsărin, Experienţa personală, Redactori:
o perspectivă polifonică ............................... p. 17 mai mică a lui Corneliu Coposu, Oana Stănciulescu, directoare Revista „Expres MIHAI ENE
Rodica Grigore, Despre dragoste VIOREL FORŢAN
şi libertate ..................................................... p. 18 Magazin“ etc. DAN IONESCU
Red., Calendar – Noiembrie ........................ p. 18 ALEXANDRU OPRESCU
Gela Enea, Poeme ........................................ p. 19 Cele patru volume de proză memorialistică ale lui Răsvan Dobrescu acoperă ION PARHON
Spiridon Popescu, Poeme ........................... p. 19 LUCIAN FLORIN ROGNEANU
Odilia Roșianu, Daniel Cristea-Enache perioada de peste jumătate de secol dinainte de Revoluţia din ’89 cât şi anii de
în dialog cu Carmen Firan la Librăria Redactori asociaţi:
Bizantină ....................................................... p. 20 după..., o adevărată frescă a societăţii româneşti din sisteme social-politice diferite. FLORENTINA ANGHEL
Red., Okeanos .............................................. p. 20 OANA BĂLUICĂ
Ion Parhon, Toamnă bogată Volumul Un civil în haină militară, al doilea în ordine cronologică din setul celor MIHAI DUŢESCU
în festivaluri .................................................. p. 21 RĂZVAN HOTĂRANU
Lia-Dana Bălan, Poeme .............................. p. 22 patru cărţi, relevă momente GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Red., Colocviile Scrisul Românesc –
Ediţia a X-a ........................................... pp. 22, 23 din viaţa militară, dar mai Corectură:
Lucian Florin Rogneanu, Alina Enache – CLAUDIA MILOICOVICI
despre ordinea naturală a lucrurilor ........... p. 24 ales din cea sportivă a au-
Tehnoredactare computerizată:
Abonamente torului. GEORGIANA OPRESCU

la Scrisul Românesc Florea Firan, în inter- Redacţia şi Administraţia: Craiova
Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ venţia sa, a subliniat şi po-
şi veţi avea un prieten apropiat. Abonamentele Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
litica editorială a Scrisului E-mail: [email protected]
se fac prin reţeaua proprie şi Poşta Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Română, se pot achita şi la sediul revistei Românesc de promovare a
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, Cont: RO03BRDE170SV21564261700
autorilor de vârste diferite, BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova.
Costul unui abonament anual cu taxele incluse nu numai a tinerilor, refe- Abonamentele se pot face la sediul
este de 80 lei. Pentru abonații din străinătate redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,
este de 140 $ sau de 125 € . Informaţii primiţi
nr. 24, Craiova, județul Dolj
la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 sau [email protected].

rindu-se la buna colaborare ISSN 1583-9125

cu autorul în publicarea Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.
manuscriselor acestuia.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
În încheierea evenimen- Emil Constantinescu, Petre Roman, Gabriela Creţia... Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
tului, Răsvan Dobrescu a făcut
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
mărturisiri interesante pe marginea elaborării celor patru volume şi a fost vizibil

marcat de prezenţa unor foşti colegi din diferite perioade ale vieţii şi activităţii

sale şi a relevat sprijinul şi încurajarea pe care le-a primit din partea colectivului

redacţional al Editurii Scrisul Românesc în definitivarea şi publicarea cărţilor sale.

Cl. Miloicovici

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 3

Continuare din p. 1 Florea FIRAN de malurile dragi ale
Dâmboviţei, n-am
Dora d’Istria încetat niciodată să
Tatăl Elenei este nevoit și el să plece în exil aparţin ţării natale
împreună cu familia, cu șederi îndelungate ş.a. O parte din lucrările ei au fost publicate în România, al cărei destin este
la Viena, Berlin, Dresda, Veneţia, perioadă în în 1876 – 1877, în vol. Operile principesei Dora d’Istria, obiectul meditaţii-
traduse de Grigore Peretz, cu o introducere a biografului lor mele neîncetate“,
mărturisea autoarea.
care Elena continuă să studieze istoria, literatura, religia, ei Bartolomeo Cecchetti.
Revine în Româ-
pictura, muzica, se perfecţionează în cunoaşterea limbilor Activitatea ei de gazetar şi publicist este tenace și nia între 1875–1876,
când este decorată de
străine, „vorbeşte corect şi scrie cu eleganţă în nouă limbi întinsă colaborând la numeroase ziare şi reviste ale tim- Carol I cu „Bene Me-
renti“ clasa I, „pen-
străine“, formându-și o cultură solidă umanistă, având pului, precum: Rivista Europea, Revue des Deux Mondes, tru remarcabilele
sale merite literare“.
ca mentor pe Alexander von Humboldt (1769–1859), Revue Britannique, Revue Politique et Littéraire, Inter- Moare la 17 noiem-
brie 1888 în Florența
pasionat de arheologie şi de ştiinţele naturii. Este pe- national Review (New York), Independence hellenique şi, la cererea ei, este incinerată, cenuşa fiind depusă la
Cimitirul „Trespiana“ din Florenţa. Prin testament, averea
rioada când traduce din original în germană Iliada lui (Atena), Omiros (Smirna) Ètoile du Danube (Bruxelles), a fost lăsată Primăriei din Bucureşti pentru administrarea
spitalului Pantelimon, ctitoria familiei sale, iar tablourile,
Homer. După şapte ani, când împlinea 21 de ani, Elena Courrier de Paris, Illustration (Florenţa), Revue Suisse corespondenţa, cărţile rare au fost donate Pinacotecii
şi Bibliotecii Municipale din Florenţa. „Prin opera ei a
se întoarce la Bucureşti cu familia, după ce Bibescu (Neuchâtel), Nouvelle Pandore d’Athènes, Indépendance ridicat atât de sus numele pe care i l-a dat tatăl ei şi a
cinstit patria care i-a dat leagăn“, scria Paolo Mantagazza.
Vodă, sub presiunea revoluţionarilor din 1848, este obli- hellénique (Atena) etc.
Bartolomeo Cecchetti, traducătorul operelor Dorei
gat să renunțe la domnie. Elena se Călătoreşte mult prin Europa d’Istria în italiană, a întocmit o bibliografie a scrierilor
acesteia, sistematizându-le în nouă secţiuni: istoria
căsătoreşte cu prinţul Alexander Occidentală, prin Balcani, şi în literară (poezia populară a Peninsulei Balcanice, por-
trete literare), probleme religioase, probleme sociale
Kozlov-Massalski, un tânăr ofiţer cele două Americi. A fost mem- (problema feministă), economie politică şi agricultură,
probleme artistice, politica, istoria, poeziile, viaţa ori-
rus de husari, și el dintr-o familie bră a multor Academii, societăţi entală (serbările româneşti, schiţe albaneze, scene din
viaţa sârbească). Dora d’Istria a scris şi publicat între
nobilă. Se stabilesc la Sankt-Pe- savante, institute, asociaţii din 1855 şi 1878 Cercetarea istorică, când scrierile literare
erau doar la începuturi.
tersburg, unde Elena își continuă Franţa, Grecia, Italia, Turcia,
Conştientă de faptul că popoarele din Balcani erau
preocupările literare şi artistice, Austria, Argentina. Dora d’Istria puţin cunoscute în acea vreme, Dora d’Istria a încercat
să ofere Europei Occidentale o imagine cât mai reală şi
dar ideile sale liberale nu au fost a îndeplinit funcţii onorifice şi cuprinzătoare a lumii din această zonă. Principalele teme
ale lucrărilor sale ştiinţifice şi artistice au fost istoria,
pe placul autorităţilor oficiale ale ştiinţifice şi a beneficiat de apre- poezia populară, problemele sociale, economice, politice,
etnografice ale românilor şi popoarelor din Balcani.
Rusiei, pentru care a suferit şi „i cieri din partea unor personalităţi
În 1827, într-un ziar francez s-a scris despre români
s-a sugerat“ să părăsească ţara. La ale culturii române şi străine: Ion că sunt necunoscuţi..., că „nu au un poet mare, pentru a le
buciuma în patru părţi de lume vitejiile şi nenorocirile lor“.
acestea se adaugă căsătoria nefe- Heliade Rădulescu (idolul său), Dora d’Istria a luat atitudine scriind: „Eu am convingerea
că noi trebuie să conversăm caracterul original şi tendinţe-
ricită cu prinţul rus, care va duce, Nicolae Iorga, Cezar Bolliac, le esenţiale ale unei civilizaţii conforme cu organizaţiunea
noastră morală. Unul din principiile sale fundamentale,
inevitabil, la despărțire și, ca urma- George Bariţiu, Radu Ionescu, civilizaţia caută să-şi modifice formele ca să se îmbine cu
succes cu diferitele trebuinţe ale popoarelor“.
re, pleacă în Elveţia în 1855, anul George Ionnescu-Gion, Alexan-
Scrierile sale referitoare la români sunt străbătute de
în care îşi publică prima carte, La der von Humboldt, Paolo Mon- un profund patriotism, dar atrage atenţia că patriotismul
nu trebuie să ducă la xenofobie: „Dumnezeu să ne fe-
vie monastique dans l’église orien- tegazza, Grigore Papadopoulos, rească de patriotismul orbit. Ideea de patrie trebuie să
se împace cu ideea de omenire. Nu vieţuim în timpurile
tale, semnată cu pseudonimul Dora Bartolomeo Ceccetti, Angelo de străvechi, când străin era sinonim cu duşman. Azi nu mai
există popor ales al lui Dumnezeu şi toate au slăbiciunile,
d’Istria. Irina Mavrodin consideră Gubernatis, Enrico Panzacchi, defectele, viciile lor“.

că acest pseudonim poate fi înţeles C.F. Gabba, A. Rizo Rangabé, Dora d’Istria îi admira pe daci pentru comportamentul
lor din timpul războaielor, susţinând că: „Dacia a lăsat
ca spunând: dor de Istria, Istria fiind numele roman al A.Z. Pieromaldi, A. Pommier, Schmidt Weissenfels, A. în istorie un nume îndestul de glorios ca fiii veteranilor
lui Traian să fie mândri de valoarea dacilor, pe cât sunt
Dunării (Ister) şi totodată numele unei localităţi antice Wolf, Jacques Thalberg de Scheikévitch. S-a remarcat francezii de izbânzile vechilor gali“.

din România, localitate ocupată de romani în secolul I prin inteligenţă şi frumuseţe în societatea mondenă, în Colaboratoare constantă la Revue des Deux Mon-
des cu articole consacrate identităţii
şi situată pe malul lacului Sinoe. Numele de Istria, ca şi anturajul regelui Prusiei, al ţarului Rusiei, al prinţesei naţionale în cântecele populare din
sud-estul Europei şi din Orient, Dora
faptul că ea vorbeşte despre un îndepărtat strămoş alba- Metternich. Giuseppe Garibaldi a numit-o „soră întru d’Istria a publicat 11 volume sub 6
titluri: La vie monastique dans l’église
nez, a favorizat încercarea nereușită de a fi recuperată eroism, un suflet deschis celor mai înalte năzuinţi“. orientale/Viaţa mănăstirească în bise-
rica orientală; La Suisse allemande
de cultura albaneză (Scrisul Românesc, nr. 3, 4, 5/2012). În corespondenţa cu Garibaldi îşi susține ideile politice, et l’ascension de Moench /Elveţia
germanică şi ascensiunea pe Moench
Între anii 1855 şi 1860, Dora d’Istria scrie mult, că- propunând un plan de federaţie, formată din state indepen- (4 volume); Les femmes en Orient/
Femeile în Orient (2 vol.); Excursions
lătoreşte în Elveţia, Grecia, Franţa, Belgia, Germania, dente, în Balcani, care să cuprindă pe italieni, albanezi, en Roumélie et en Morée/Excursii în
Rumelia şi Moreea (2 vol.);
Italia, publicând şapte volume sub pseudonimul Dora greci şi pe români, „…nu e departe ziua când, de la culmile
Continuare în p. 4
d’Istria. Este prima femeie româncă ce escaladează, în Carpaţilor la ţărmurile Mării Egee, steagul principelui

1855, muntele Mönch din Alpii elveţieni (4105 m), și român Mihai Viteazul ca şi cele ale lui Caragheorghe,

„înfige cu îndrăzneală în vârful lui drapelul pe care este Scanderbeg şi Canaris vor fâlfâi liber peste frumoasele

brodat cu litere de aur numele Valahia, țara ei mult iubi- ţinuturi unde aceşti vajnici patrioţi şi-au vărsat sângele“.

tă“ (Charles Yriate). A descris performanţa în La Suisse Duce o viaţă retrasă şi austeră consacrată faptelor ca-

allemande et l’ascension de Moench, publicată la Paris şi ritabile, dar şi studiului, „plăcerea ei supremă“. Din 1860,

Geneva în 1856, mai înainte îi apăruse La vie monastique Dora d’Istria se stabileşte în Italia, la Torino, Genova,

dans l’église orientale. Livorno etc., unde îi întâlneşte pe Angelo de Gubernatis,

Opera sa amplă și variată, în care putem distinge orientalist şi etnograf, şi pe Paolo Mantegazza, antropo-

liberalismul său privind națiunile, condiția femeii sau log, amândoi profesori la Istituto di Studi Superiori din

modul general de gândire despre societate, a fost publi- Florenţa şi mari admiratori şi prieteni ai ei. Din 1870,

cată în limbile franceză, italiană, greacă, rusă, germană Dora d’Istria se stabileşte în Florenţa, unde Angelo de

şi engleză: Les îles ioniennes şi La nationalité roumaine Gubernatis cumpără o vilă pe care o numeşte „Villa

d’après les chants populaires, publicate în „Revue des d’Istria“ în care aceasta va locui până la sfârşitul vieţii.

Deux Mondes“, revistă la care a colaborat până în 1873, În tot acest timp, „îndepărtată de soartă, din copilărie,

Les femmes en Orient, în 1863,

Des femmes par un femme, în care

a prezentat condiţia femeilor din

Elveţia şi Germania, Excursions

en Roumélie et en Morée, publi-

cată, în 1863 la Zürich şi Paris în

memoria domnitorului Moldovei,

Grigore al III-lea Ghica, ucis

de otomani datorită protestelor

referitoare la cedarea Bucovinei,

Albanezii în România. Istoria

principilor Ghica în secolele

XVII-XVIII-XIX (Florenţa, 1872),

La poésie des Ottomans, (1877)

4 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

Gabriel Asimetrii generale un exemplu „proaspăt“ ţinând de logica lui unde dai şi
COŞOVEANU unde crapă. Eugen Negrici, poetician sagace şi ingeni-
os, a scris, nu de mult, o carte de mare succes, Iluziile
Discuţii recente din spaţiul cultural public, şi specifice literaturii române. Titlul însuşi le sugerează, evident, şi
care deturnează specificul literaturii spre poli empiricilor, că vom descoperi acolo mai mult scepticism
ideologici sau politici ne îndeamnă să (re) modulează, din exterior, orizontul producerii operei. Din şi autocritică decât în alte sinteze făcute la noi. Nu lipseşte
abordăm nişte aspecte din unghiul poeticii şi stilisticii. punct de vedere uman, e inacceptabil. De regulă, echipăm inventarul de tare genetice ale boborului, căruia i-a plăcut
Aceste două domenii ar trebui cunoscute bine de aceia, textul, aprioric, în funcţie de abilitatea instinctivă (physis) dintotdeauna, manipulat politic ori dintr-o amărăciune
preponderent tineri, care se avântă, cu râvnă şi o siguranţă cu un set de elemente pe post de captatio benevolentiae. de gură-cască (aşa cum îi spune Cioran, alt demantelator
de sine neconcordantă cu vârsta, să catapulteze subiecte Vrem „să treacă“. Măcar la nivel de paratext, şi tot am al vulgatei naţionaliste), să se creadă sub protecţie divă,
tehnice spre zone populate cu idei marxiste şi socialiste. făcut anumite compromisuri faţă de intenţii. Dar cum ar unic, posesor de oi vorbitoare, dar prea „blând“ şi vexat
E limpede, după părerea mea, că asistăm la revirimentul fi cognoscibile, tehnic, intenţiile? Sigur că-mi asum ceea de „dureri înăbuşite“. O serie de complexe, aşadar, care au
unei viziuni simplificatoare asupra producţiei artistice, ce am semnat, dar m-aş răfui difuz cu acel datum care m-a fost repertoriate mai de mult, cum se ştie (de către Mircea
viziune generată de nervozitatea crescând din dezbateri făcut să trăiesc în Est, să nu mă pot cunoaşte cu adevărat. Martin, pornind de la G. Călinescu), legate de o istorie
sau scenarii polemice ce includ invective, la rândul lor Din păcate, cu toată concreteţea lui apăsătoare, şi cu grav conflictuală, dau seamă de un profil psiho-somatic
produse de o foarte vizibilă luptă pentru putere. tot siajul filosofic, acest „hazard exterior“ funcţionează pasibil de gesturi ale supraevaluării de sine.
prea des ca alibi pentru debilitate, sterilitate, ticăloşie,
Cele ce urmează nu au, iată, legătură cu nicio formă autism etc. Eugen Negrici atrage atenţia asupra fenomenului
de nervozitate sau de încordare polemic, prin urmare, într-un fel câteodată dramatic, dar lipsit de orice soi de
se poate vorbi şi aşa, sub zodia descrisă de un Virgil Oportună mi se pare aici o idee impostare din sfera non-urbanului sau a vindicativului.
Nemoianu drept calmul valorilor. Vom porni de la blanchotiană dragă, de exemplu, Irinei Iată ce înţelege, însă, unul dintre tinerii belicoşi de care
câteva invariante ale organizării interne a unui text, Mavrodin: opera e imposibilă, e o aminteam la începutul intervenţiei noastre: „Ţinând cu
coborând, desigur, inevitabil şi imperturbabil, spre absenţă perpetuă; ea devine posibilă încăpățânare la organicismul literaturii române sub post-
vechii greci. Techné execută un dans al ei în funcţie şi o prezenţă doar în actul lecturii.
de regimul politic, în sensul principal că favorizează Instaurarea operei reprezintă un fel comunism şi la perspectiva patologiei ei
procedurile bizare, oblice, pentru a-şi susţine specifici- de despuiere a creatorului. Ieşirea din incurabile, Negrici îşi sacrifică adevărata
tatea. Dacă ne gândim cum o înţelegea Platon – un soi sine are coordonata ei pragmatică, concluzie a studiului: aceea că am ieşit de
de competenţă profesională opusă abilităţii instinctive în sensul acelui slogan de sorginte sub comunism având o literatură aproape
(physis) sau simplului noroc (tyche) – atunci devine wittgensteiniană: Meaning is use. vindecată. Teza «locurilor goale» con-
clar că, în totalitarism, odată cu dedublarea creatorului, Altfel spus, gândindu-mă la utilizarea form căreia ar fi trebuit să parcurgem toate
se schimbă dramatic mecanismele sale productive. La sensurilor mele, m-am depersonalizat. etapele (sau toate genurile) modernismu-
nivel de épistémè, ca organizare internă a cunoaşterii, Se presupune că publicul/ lectorul ar fi lui pentru a ajunge la postmodernism mi
lucrurile rămân, în principiu, mai stabile, dar operatorii altul după 1989: mai emancipat, mai se pare de un dogmatism extrem. În plus,
estetici/ creativitatea lingvistică depind, uneori vulgar sceptic, în raporturi proaste cu proiec- nu mă aşteptam de la un comentator atât
de direct, de breşele din activitatea poliţiei politice, sau tele cognitive ale literaturii. Mai grav de abil precum Eugen Negrici la confu-
de aşa-numitele deschideri tactice. e că publicul dă semne de derută, după zia între metaliteratura şi îmbătrânirea
anii de lecturi dirijate, vizitate de „şopârle“ sau calibrate literaturii, dintre retorica crepusculului
Trece drept subtilă în discursurile est-europene ideea după o grilă esopică ce nu spune azi mai nimic. Decât, şi crepusculul propriu-zis. Să însemne
conform căreia presiunea generală asupra existentului poate, ceva în legătură cu physis-ul creatorului. Astfel că autoreflexivitatea sau intertextualitatea
exercitată sub dictatură ar stimula, reactiv, „glandele“ cititorul-creator mă re-personalizează, după despărţirea într-adevăr „epuizarea resurselor“ unei
creatoare. S-ar dobândi, prin plusul de experienţe-limită, mea de text. Câtă „vizibilitate“ are bordul acestui citi- literaturi sau maturitatea ei culturală?
un plus corespunzător de profunzime în ce priveşte inde- tor, atâta are şi productul meu artistic. Înainte de 1989, Deşi ar avea toate premisele să recunoască
xarea conflictuală a socialului. Pe de o parte, e adevărat am avut un slab comerţ cu praxisul. Să nu facem iluzii: până la capăt că proza optzecistă, «născută pe o bizară
că inexistenţa unei dialectici cenzură-autocenzură în pentru metadiscurs sistematic aveai nevoie de puternică insulă de normalitate», e, la rândul ei, normală, Negrici
Occident (cel puţin nu una ce retează elitele, ca în Estul susţinere socială şi politică. Mai important: lipsea acut își măsluieşte concluziile, apelând pripit la soluţia orga-
concentraţionar) a încurajat reprezentări naiv-pitoreşti informaţia, putinţa de a o procura coerent, iar tentaţia nicismului critic de secol 19 – neadăpată cu toate formele
despre lumea pe dos comunistă. Însă, pe de altă parte, denunţării sistemului mincinos, în anii tinereţii, domina şi genurile posibile, fiinţa literaturii îmbătrânește înainte
un spirit confruntat cu imposibilitatea de a-şi exercita dispoziţia (hexis) orientată spre producere. Furia de spirit de vreme“.
competenţa profesională (techné) rămâne, orice s-ar zice, ne-întreg mă sufoca, încât personalizam orice circuit Citim şi nu ne vine să credem. Încercarea de a de-
strivit, o entitate enigmatică. Aristotel, la rându-i, definea literar, investindu-l demonic. Să fi scris cronică, aş fi mistifica şi de a reduce inflamările axiologizante de pe
techné drept o dispoziţie (hexis) orientată spre producere contribuit, probabil, la fabricarea unor „maeştri“ găunoşi, vremuri, chiar motivabile patriotic e catalogată drept
(poietiké) şi nu spre acţiune (praxis). Se deduce că praxi- de care, iată, nici azi nu mai scăpăm. După 1989, mi-am „dogmatism extrem“, iar autorul ei drept „încăpățânat“
sul politic inhibă dispoziţia amintită prin simplul aspect propus ocolirea gestului nerv(ric)os, vindicativ, pentru şi „măsluitor“. În plus, acesta ar face şi confuzii între
că doreşte să controleze faptele discursive. Or, poietiké a privilegia cursul normalizării autocunoaşterii, într-un concepte. Noi zicem că junele cu pricina (în treacăt
circumscrie atât faptele artistice, cât şi pe cele discursive. ritm intern, oricât de lent. Ce fac azi îmi pare o tentativă fie zis, pre numele lui Alex Goldiş) a meditat, poate
de recuperare, cu accente disperate uneori, a timpului mai puţin, la rolul, în comentarea literaturii, ale unor
Obişnuiţi să acordăm credit, în virtutea boom-ului pierdut în acomodări laşe, din cauza „hazardului exteri- termeni ca techné, poietiké, hexis, physis etc., tronson
informaţional, mai mult esteticii atenţionale (în detrimen- or“ politic acționând prin blocarea manifestărilor fireşti. pe care Eugen Negrici este dintre cei mai avizaţi cunos-
tul celei intenţionale), putem accepta că cenzura politică cători, şi asta de pe vremea când nu erau născuţi micii
În legătură cu invocatele iluzii, nu poţi să nu dai beligeranţi de azi. Să-i dea, oare, de gol, că, la mijloc,
în evoluţia lor rapidă (doctorate, titluri academice,
Continuare din p. 3 ceea ce a întârziat traducerea, publicarea și receptarea burse elansante) s-au întâlnit şi cu ceea ce numeau cei
operei sale în România. vechi tyche (simplul noroc), şi, astfel, au ajuns, brusc,
Des femmes par une femme/O femeie despre femei (2 vol.); să se creadă egali cu maeştrii lor? Ar fi de insistat pe
Au bord des lacs helvétiques/Pe malul lacurilor elveţiene. Opera Dorei d’Istria prin problematica pe care o dezbate asemenea asimetrii. ■
se adresează, desigur, unui public de înaltă ţinută intelectu-
Volumul I din studiul La suisser Allemande et ală – istorici, teologi, literaţi, specialişti ai culturii şi men- Doamnă de Staël a României, prin spiritul european pe
l’ascension du Moench (1856) conţine o dedicaţie pe 11 talităţilor europene – trezind în primul rând interes istoric care îl propagă, neobosit, întreaga ei viaţă, în scris – căci
pagini: „A mes frères roumains […] l’amour de la patrie, şi comparativ. Gândirea ei progresistă, modernă, de multe a lăsat o operă de mari dimensiuni – dar şi călătorind prin
m’a guidée et m’a soutenue, la liberté, et son bonheur ori vizionară, va stârni un interes deosebit. Nicolae Iorga Europa şi participând astfel, în saloanele vremii, la viaţa
seront désormais les préoccupations qui rempliront ma scria în 1932 că „are stofă de predicator şi de apostol“. „Nu culturală a elitelor.
vie“, prin care îi îndeamnă pe români să aibă capacitatea este posibil oare să vină o zi când aceste suflete din răsărit,
de a se elibera ținând cont de latinitate, eroism și credință, înflăcărate, avide de misticism poetic, confruntate fiind cu o Autoarea beneficiază de o bibliografie din care men-
Elveția fiind văzută ca model de prototip de națiune libe- religie apatică și lipsită de viață să o renege pline de dezgust, ţionăm: Dicţionarul contimporanilor, de D. R. Rosetti
ră, inițiatoare a reformei pentru emanciparea religioasă și să accepte prima utopie care le va fi servită sub forme (Bucureşti, 1897); Călători și exploratori români, de
și politică din Europa. surprinzătoare? Iată ce prevăd și de ce mă tem mai presus Valentin Borda (Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1985); Por-
de toate“, scria Dora d’Istria în urmă cu aproape 160 de ani. trete istorice, de G. I. Ionescu-Gion (Bucureşti, 1894);
Deşi la paisprezece ani vorbea nouă limbi, i s-a părut Dicționarul personalităților feminine din România, de
firesc să scrie numai în franceză, pentru a putea fi citită Irina Mavrodin afirma că Dora d’Istria este o adevărată George Marcu și Rodica Ilinca, cu un cuvânt înainte de
de o comunitate universală. Din această opţiune, româ- Gabriela Creția (Ed. Meronia, Bucureşti, 2009); Opera
nitatea Dorei d’Istria a fost ignorată, uneori contestată, ca proiect. Studii oferite în amintirea Irinei Mavrodin.
Coordonator Gabriel Popescu (Ed. Universitaria, Cra-
iova, 2014). ■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 5

Nicolae Meridianele
PANEA antropologiei
culturale
De la Moș Crăciun la rave party

Sărbătoarea pare a fi un cuvânt care cuprinde feri- în Italia, 2012). occidentală, în special, cea energetică.
cire, este atât de vesel, stenic, plin de promisiuni, Recenta sa apariție editorială este construită plecând O atenție aparte o acordă autorul noțiunii de
încât parcă trăiește doar din conotații. Ceea ce
înseamnă el, ceea ce mai înseamnă el într-o epocă secula- de la două realități ale lumii contemporane: secularizarea reconstrucție a sărbătorii, care este, după el, un joc delicat
rizantă pare a nu mai interesa pe nimeni. Cultura noastră, și diversitatea noțiunii de sărbătoare, pe care încearcă să și complex între înregistrarea datelor actuale și studierea
europeană, căci cuvântul ne-a fost lăsat moștenire de le abordeze din perspectiva istoriei religiilor, pe care el documentelor, dar și studierea în filigran a comporta-
latini (festus dies), ni-l livrează ca pe un prefabricat, ca o vede ca pe o știință deschisă (p. xii). mentelor culturale și a semnificațiilor acestora pentru a
pe o piesă de puzzle, gata să fie lipită acolo unde parcă stabili un echilibru între certitudini și supoziții (p. 28).
știm dintotdeauna că trebuie lipită, acolo unde calendarul, Aceste realități îi și structurează cartea, căci, plecând
religia, tradiția, școala, istoricii, etnologii, antropologii, de la analiza efectelor secularizării asupra societății con- Al doilea capitol demonstrativ, intitulat Sărbători
media, comercianții ne-au învățat că i-ar fi locul. temporane (La festa oggi), autorul propune o clasificare a civile, iese din contextul cultural italian, preponderent în
sărbătorii (p. 14), prin intermediul a patru indicatori, clasi- capitolul precedent, și internaționalizează informația și
Este atât de prezent în cultura continentală, încât a ficare a cărei tipologie va forma articulația compozițională câmpurile de demonstrație: religia civilă americană, for-
căpătat o imensă putere identitară. Prin el, unul dintre a cărții sale. El consideră că sărbătoarea azi poate fi abor- me concrete de „religie laică“, mituri, rituri și simboluri
stabilopozii culturali ai Europei, concepția despre timp, dată din aceste patru perspective: religiozitatea, existența politice, comparate cu manifestările similare autohtone,
capătă consistență, spectaculozitate și particularitate. Dar tradițională, valoarea civilă și caracterul public sau privat. festivități civile în Italia și sărbătoarea națională italiană.
tot prin el, alte culturi sunt percepute, înțelese și descrise, Preluând conceptul lui Rousseau de religie civilă, Spineto
ceea ce nu este tocmai productiv. Altfel spus, cuvântul săr- Tipologia pe care el o propune derivă din interacțiunea îl extinde sau, mai bine zis, îl reduce la nivelul sărbătorii.
bătoare are o existență aventuroasă, dilematică, duplicita- acestor patru criterii. Fiecăruia, el îi dedică un capitol din Modelul american, pe care autorul îl prezintă, este bazat
ră, pe alocuri, periculoasă, ce contrazice simpla impresie cele cinci ale cărții. pe o religie a Statului pentru Stat care îl consideră pe
că ar fi o pașnică vorbă, roasă de vreme, acceptată de toți Dumnezeu drept garant (p. 54). Capitolul devine o foarte
cu zâmbetul pe buze, un Moș Crăciun al vocabularului. Primul capitol demonstrativ (al doilea al lucrării!) este densă panoramă a laicizării formelor și comportamentelor
intitulat Feste religiose, feste tradizionali, feste „popo- religioase, pe care autorul le analizează cu multă acribie,
Acestea sunt premisele care îl fac pe Natale Spineto lari“. După o scurtă punere în relație, mai mult terminolo- conform acestui model.
să abordeze acest subiect în cea mai recentă carte a sa (a gică și agrementată exegetic, a religiosului, tradiționalului
apărut în septembrie 2015 la editura Laterza, în colecția și popularului, Spineto descompune această interrelație Următorul capitol demonstrativ, Feste laiche senza
Biblioteca Essenziale!), intitulată La Festa (Sărbătoarea). în factorii săi primi care sunt sărbătorile calendarului valore civile, trece în revistă o multitudine de activități
liturgic tradițional, sărbătorile tradiționale non-religioa- sociale formalizate, impuse, semitradiționalizate, precum
Subiectul are o istorie redutabilă. El a fost abordat din se și sărbătorile tradiționale locale. Interrelația acestora sărbătorile sportive, festivalurile, sărbătorile de partid,
perspective diverse, teologice, folclorice, istorice, etnolo- este substanțializată de jocul dialectic al declinului și al ziua îndrăgostiților, Halloween, sărbătorile familiei, ma-
gice, antropologice, sociologice, filosofice. Acesta este și reluării, al inventării, al reconstrucției. nifestări recurente care nu se referă direct sau pregnant la
motivul pentru care fiecare generație de savanți se simte religie și care au în comun lipsa relevanței publice (p. 81).
datoare să-l revalorifice, considerând că existența sa contex- Viața sărbătorii poate cunoaște un declin istoric, dar
tuală impune o astfel de aventură a cunoașterii, contextua- și o revitalizare generată de varii condiții, contexte. El dă Ultimul capitol demonstrativ, ceva mai redus, abor-
litatea propriei științe, judecată din perspectiva producției exemplul Italiei anilor 1950, cu migrațiile interne sud-nord, dează sărbătorile private (Feste private). Dintre acestea,
epistemice, dar și contextualitatea sărbătorii înseși. cu depopularea satelor, cu migrația externă spre Germania, autorul insistă asupra ritualului nupțial, căsătoria civilă
Franța sau Statele Unite și revenirea unui val demografic occidentală, și asupra rave party. Categoria aceasta este
Și cum Natale Spineto face parte dintr-o generație de aculturat, cu reacția bisericii și aprobarea Noului Calendar una eterogenă. În primul rând, nu au nimic religios, apoi,
savanți italieni, europeni, care își semnalează maturitatea roman în 1970, cu fenomenul secularizării vieții cotidiene, se desfășoară în cadru restrâns. Secularizarea societății
în jurul anului 2000 (doctor în Istoria religiei la Roma în care busculează radical sărbătorile țărănești. Revenirea se occidentale face ca Spineto să introducă în această cate-
1996 și în Antropologie religioasă la Paris, în 1999), el face în anii 1970, odată cu crizele care macină societatea gorie ceea ce pentru un ortodox nu poate fi conceput în
se simte obligat de tradiția științei pe care o reprezintă, afara religiosului; botezul, căsătoria, inmormântarea. Așa
istoria religiilor (autorul predă această disciplină la Uni- își demonstrează cuvântul caracterul său duplicitar dar, tot
versitatea din Torino, după ce a trecut pe la universitățile la fel, sărbătoarea își demonstrează puterea ei identitară.
din Milano, Geneva și Paris), dar și de propria formație,
religia clasică greacă, teoria și istoria științelor religii- Cartea se încheie cu un capitol de considerații con-
lor (mitul, simbolul, sărbătorile), să regândească acest cluzive, intitulat Dall’incoronazione di Elisabetta II al
referențial și să propună o viziune nouă. rave party, un splendid eseu despre comportamentul
festiv contemporan, despre divinitatea ascunsă în gesturi
Cărțile pe care le-a publicat până acum sugerează o simple, despre emotivitatea comună care generează astfel
preocupare constantă în acest sens (I simboli nella storia de comportamente și nu pot să nu mă gândesc la faptul
dell’uomo, 2002, tradusă în franceză, greacă, spaniolă, că la formarea unei astfel de generații de savanți precum
germană, maghiară, Mircea Eliade, istoric al religiilor, Natale Spineto a contribuit substanțial Mircea Eliade.■
2006, tradusă în românește, Istoria și istorici ai religiilor
(Natale Spineto, La Festa, Roma-Bari, Editori Laterza, 2015)

Constantin

Despre binefacerile rescrierii M. POPA

Dintr-un fragment scurt și cuprinzător păstrat în Lui Eugen Negrici căci foi de mătase, papirusuri, coli ceruite sau pergamente
memoria anonimă a veacurilor aurorale, aflăm dezmierdate cu cerneluri din purpură și aur, cum ajungeau
despre risipitorul rege Lector, cel cuprins ade- ră teribile țipete implorând ajutorul. Între copaci, încolțită sub ochii săi, se însuflețeau, începeau să joace, să alerge,
sea de patima hălăduirii prin desișurile de pe malurile de jivine scârboase, frumoasa Charta încerca să-și apere să facă tumbe. În agitația generală, regele, amețit, nu mai
râului Pactolos, cunoscut pentru efectele sale terapeutice. zeiescul trup. În uralele zgomotoșilor lăudători, regele putea citi nimic. Nemaiîndurând zarva rotitoare iscată
De vor fi fost păduri de simboluri sau din alte esențe, nu Lector o smulse primejdiei pe biata nefericită și porni din nesățioasa temeritate, Lector ceru Divinului Kritikos
aflăm nimic din vestigiile franjurate, cert este faptul că deîndată spre Curtea Divinului Kritikos spre a-i înfățișa un leac împotriva marii colcăieli de file sterpe. „De te
hăitașii doctoranzi, ce îl însoțeau pe conducător, sperau salvator odrasla rătăcită. Îmbătrânit între adulatori și cârti- vei scălda în râul Pactolos, vei fi absolvit de chin, dar vei
să adune mari foloase ticluind nevinovate, e drept, des- tori, urzind cu toții ficțiuni deșănțate, Divinul, în mărinimia rămâne înconjurat de mirosuri râncede, funingini jilave,
trăbălări vânătorești, cum ar fi pânda și capturarea unor sa nemăsurată, îi oferi un fel de, am zice azi, cec în alb: mucegaiuri scâlciate și cărți de lingușeli aurite“.
piese ex-voto supuse operației de restaurare și restituire, „Îți voi îndeplini orice dorință!“. Lector, cuprins de febră
asigurându-li-se, astfel, rezistența la proba timpului. involuntară, printre gratulări conjuncturale, solicită un Mai departe, nu știm ce s-a întâmplat, doar din cuvinte
lucru de mirare: ca tot ce va citi să prindă viață și luciu nou. rupte în bucăți de colportori aleși pe sprânceană deducem
Într-una din zile, năvalnicii adulmecători de pradă auzi- că Pactolos a ajuns o renumită stațiune balneară. ■
Dacă e să dăm crezare anticilor, mai mult sau mai puțin
înțelepți, urmară vremuri tulburi. Lector trăia în îngrijorare,

6 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Cronică
literară

Ovidiu Confruntări Pornind de la Luceafărul
GHIDIRMIC

sau spectacolul intertextualității

Opera lui Dumitru Radu Popescu, una dintre cele ai teatrului românesc contemporan. de luceafăr, suntem introduși într-un adevărat infern
mai întinse din perioada contemporană, se în- D. R. Popescu este dramaturgul care exploatează poate uman. Din ordinea celestă a spiritului suntem coborâți
scrie, în ansamblul ei, în motivul fundamental, în ordinea telurică și instinctuală, larvară, a existenței
de largă circulație în literatura și filosofia universală, al cel mai mult, la ora actuală, parafraza și intertextualitatea. noastre cotidiene. Dramaturgul decupează realitatea și
„lumii ca teatru“ („theatrum mundi“) a cărui sinteză Piesa Anglia este o parafrază a capodoperei shakes- ne servește o felie de viață, cum spuneau naturaliștii.
inegalabilă a întreprins-o Eminescu, în una din capo- Așa ni se dezvăluie o lume de criminali, hoți, violatori,
doperele sale: Glossă, care este, de fapt, o continuare a peariene: Hamlet, prin care D. R. Popescu se înscrie în mafioți, șmecheri inculți și șarlatani politici, peste care
Luceafărului, la o lectură mai atentă. constelația spiritelor hamletiene. Eminescu avea pentru se aude râsul isteric al Dobitocului național. Un univers
celebrul personaj al lui Shakespeare un adevărat cult, intrat iremediabil în deriziune.
Lumea ca teatru și teatrul ca lume formează supratema fiind obsedat și profund influențat de complexul neferi-
operei lui D. R. Popescu, din care se desprinde o viziune citului prinț al Danemarcei. Pe de altă parte, Alunecând pe-o rază este o farsă de tip
shakespeariană a existenței. Titlul Pasărea Shakespeare nu caragialian, ca și Conu Leonida față cu reacțiunea și D-ale
este întâmplător și poate constitui chiar o posibilă cheie de Recenta comedie: Alunecând pe-o rază, publicată la carnavalului. Limbajul este cel al eroilor caragialieni,
interpretare a operei sale. În această viziune shakespeariană, Scrisul Românesc, ne trimite, chiar prin titlu, la capo- cu expresii tipice de mahala, cărora li se adaugă termeni
cele mai multe categorii estetice se întâlnesc și fuzionează: dopera eminesciană: Luceafărul, acesta fiind cunoscutul argotici și triviali din vorbirea curentă la modă.
tragicul și comicul, sublimul și grotescul, straniul și enig- vers din invocația fetei de împărat adresată Luceafărului.
maticul, terifiantul și absurdul, senzaționalul și miraculo- Piesa este o replică la Luceafărul, un „Luceafăr întors“, La urmă, dar nu în ultimul rând, să nu uităm că
sul, fabulosul și alegoricul, parabolicul și funambulescul, cum s-a mai spus și despre alți mari scriitori care s-au trăim în țara care l-a dat pe Urmuz, demn urmaș al lui
realismul și fantasticul, toate rezultate din contemplarea raportat la capodopera eminesciană. Alunecând pe-o rază Caragiale și strălucit precursor al absurdului modern pe
marelui și obștescului teatru al lumii. Dar, să nu uităm, este un spectacol al intertextualității. Ultima strofă din plan european.
parodicul și ludicul, care își fac loc, tot mai mult, în ultima Luceafărul este reprodusă în text.
vreme, în dramaturgia lui D. R. Popescu, care evoluează pe În Alunecând pe-o rază, D. R. Popescu continuă uni-
linia manierismului modern și a postmodernismului, ca și Versul Alunecând pe-o rază are semnificația de co- versul volumului de proză și eseistică: Scrisori deschise
cea a lui Marin Sorescu, ca să-i numim pe cei doi corifei borâre, de declin, ce se potrivește cel mai bine epocii („Scrisul Românesc“, 2013), în care satirizează cu o vervă
noastre de declin și decadență. D. R. Popescu desa- necruțătoare și irezistibilă și cu un sarcasm nimicitor
cralizează lumea lui Eminescu și ne coboară în lumea realitatea social-politică a zilelor noastre. ■
noastră profană, cea de toate zilele. Agățați de o rază

Mihai
ENE

Cu ideile la judecată
Intelectualii sunt, orice s-ar spune, nişte fiinţe stranii.
Ei nu au nevoie de conflicte cotidiene factuale, de catedrale, dar tot el este în stare să ducă la dispariţie se poate da vreun verdict. De fapt, cele două viziuni
dovezi palpabile ale incongruenţei cu celălalt, ci specii întregi de animale, să creeze dezastre cu o forţă nu sunt doar antagonice, sunt mai ales complementare,
doar de opinii diferite asupra unor aspecte, mai mult autodestructivă pe care nicio altă specie nu o are. În căci fiecare dintre ele iese mai câştigată atunci când in-
sau mai puţin esenţiale, ale vieţii ca să survină ruptura, problema timpului şi a spaţiului, există un timp obiectiv teracţionează cu cealaltă. Este genul de dispută fără re-
scandalul, divorţul. Dacă unii oameni se pot separa doar şi măsurabil, sau el este doar o convenţie şi, de fapt, zolvare, un şah etern al viziunilor fundamentale asupra
pentru că unul dintre parteneri nu este capabil să îşi timpul este doar subiectiv?! Leibniz sau Kant? Sau vieţii. Ca şi în verdictul lui Andrei Codrescu, singura
împacheteze hainele în modul pe care celălalt îl con- Bergson? Au plantele suflet? Dar lucrurile? Şi, în fond, soluţie la acest conflict ireductibil şi în acelaşi timp sin-
sideră potrivit, intelectualii, scriitorii, artiştii se pot ce este sufletul şi este nemuritor? Se poate reîncarna? gura consecinţă a sa este schimbarea vieţii, a propriului
despărţi pentru faptul că unul dintre ei consideră, de
exemplu, că lucrurile au suflet, iar celălalt respinge Toate aceste probleme sunt dezbătute în pledoariile destin, acel changer la vie rimbaldian. Judecătorul
ca ridicolă o asemenea idee. Nu altfel se întâmplă şi celor doi, care încearcă să convingă un judecător destul însuşi, după audierea părţilor, îşi părăseşte postul şi
cu „împricinaţii“ din Judecata. Adrian Sângeorzan de iritabil şi instabil, ca însăşi natura umană. Adrian se apucă să scrie poezie. Aşteaptă pensia ca să poată
vs. Carmen Firan (cu un Verdict de Andrei Codres- Sângeorzan activează un pattern occidental şi masculin, călători, să poată visa, să se poată (re)descoperi şi
cu), Ed. Scrisul Românesc, 2015. Începând chiar cu care crede în ordine şi în raţiune, în praxis şi în demon- reinventa. Soluţia pe care le-o oferă celor doi este
această diferenţă fundamentală care le creionează straţie, materialist şi cazuistic, pe când Carmen Firan şi ea extrem de sugestivă în acest conflict ideatic: să
întreaga Weltanschauung, protagoniştii conflictu- vine cu o concepţie mai degrabă asiatică şi feminină, vorbească pe rând, să aplice pe rând cele două viziuni
lui avansează o serie de divergenţe considerate ca care crede în simţuri şi în destin, în inefabil şi mistic, asupra existenţei. Ceea ce duce, inevitabil, nu doar
fundamentale, de la problema fumatului şi până la în energie universală şi animism, în metafizică şi în la moartea a înseşi celor două moduri de viaţă, ci şi
aceea a naturii umane, a diferenţei dintre suflet şi intuiţie. Argumentele curg şi se multiplică, pornind de la prăbuşirea interioară a protagoniştilor, la anularea
spirit, dintre viaţa de aici şi cea de dincolo, aşadar la aspecte aparent minore şi anodine, precum leuşteanul a ceea ce este viu într-o relaţie de interdependenţă.
şi natura şi modul de manifestare al Divinităţii/-lor. din ciorba ei sau cardinalii, păsările lui preferate. După cum spuneam şi anterior, cele două moduri sunt
mai degrabă complementare, ele manifestându-se de-
De-a lungul timpului, au fost propuse şi argu- Cu umor şi (auto)ironie cei doi autori refac traseele plin abia în dialog. Conflictul dintre ele le activează
mentate diverse concepţii asupra tuturor problemelor unor dezbateri vechi şi mereu actuale, pentru care nu reciproc şi le face mai puternice, un paradox pe care
fundamentale care privesc natura umană şi este dificil doar ideile îl pot concilia.
să ne oprim, în fiecare caz, dincolo de opiniile particu- Mai mult decât o simplă reflecţie asupra problemelor
lare pe care le adoptăm, la un singur adevăr în aceste fundamentale ale existenţei, care devin unele cotidiene,
dezbateri infinite. Este, de exemplu, omul „măsura de o palpabilitate specială, căci ele sunt transplantate
tuturor lucrurilor“, aşa cum credea Protagoras, idee din perimetrul rece şi abstract al dialogului de idei în
care va sta la baza întregii Renaşteri şi a dezvoltării zona cea mai concretă, a gesturilor zilnice, Judecata
Umanismului, sau este doar o creatură care trebuie pune în evidenţă această acută nevoie de dialog, chiar
să asculte de Dumnezeul care l-a creat după chipul de controversă, căci tot ceea ce pare să separe, în acest
şi asemănarea sa, aşa cum consideră Creştinismul?! caz apropie, tot ceea ce pare să dividă, de fapt uneşte şi
Probabil că lucrurile se află, ca de obicei, într-o am- realizează un transfer de energie care pune în mişcare
bivalenţă ireconciliabilă, iar omul este, cum spunea resorturile existenţei celuilalt. Frumuseţea se află în
Pascal, „judecător al tuturor lucrurilor, imbecil vierme diferenţă, adevărul se găseşte în pluralitate, iar armonia
de pământ“, căci acelaşi om este capabil să clădească se desăvârşeşte în polifonie, aşa cum unul se manifestă
cel mai bine în multiplu.■

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 7

Dumitru Radu

Puterea tragică, involuntară, POPESCU

a cuvântului (II)iua de mâine, înfumurată, mereu se zice că spune considerat că trebuie să-i răspundă politicianului danubi- politice... Puterea cuvintelor tovarăşului profesor Tache
ne arată că dintr-un număr neţărmurit de inşi geniali pe
Zcât este ora! Azi, ziua de mâine de ieri, arată cui ano-pontic, drept pentru care a zis: „Mai spuneţi [...] că care-i iubeşti azi, genialul geniilor ales azi, mâine iaşte
îi bate ceasul!... Dar cum puterea cuvântului este noi, ruşii, am avut, uneori, atitudini ostile faţă de români odiosul dictator gruzin!... Aşa se revalorizează perpetuul
mariaj filosofic din industria aristocrată a politicii... Aşa
irefutabilă, neschimbătoare, ca frunza în zbor, trebuie să-i şi că am luat din pământul ţării... ceea ce turcii n-au făcut. a ajuns şi profesorul Brucan de la scârba anticapitalistă
a maturităţii sale tovărăşeşti – la lumina înţelepciunii
dăm acestei puteri ce i se dă, de obicei, Cezarului: totul! Ca istoric (sic! subliniază fireşte, Dumitru Constantin, senectuţii sale care iaşte capitalismul moral!

Adică, de fapt, ce i se dă şi istoriei: forţa de a fi mereu o ironia gazetarului rus) ar trebui să ştiţi că, după al Doilea Triumful voit ratat al conştiinţei tovarăşului Tache
Brucan şi conştiinţa pompoasă a domnului profesor Silviu
iluzie retrospectivă! Un fel de farsă politică?!... Război Mondial, creionul pentru trasarea noilor graniţe Brucan ne arată succesul de piaţă şi confortul neţărmurit
al pupăturilor sale libidinale...
Pentru unii combatanţi brucanofili, puterea politică a a fost mai roşu... al anglo-americanilor decât al nostru...
Uneori puterea cuvintelor nu serveşte la scoaterea din
cuvintelor este un aliment, un condiment, un medicament, Ei le-au trasat şi noi le-am aprobat cu anumite ajustări, istorie a omenirii şi la orientarea ei spre o vocaţie uni-
versală a libertăţii, democraţiei şi independenţei justiţiei,
un continent ce trebuie reciclat, plin de netrebnici slujbaşi fiindcă ne erau avantajoase. Vă spun şi o noutate: englezii condusă această măiastră vocaţie de ideile oamenilor,
nu doar de oameni plini de dorinţe carnale şi extrabuge-
ai unor ideologii putrede, ce trebuie expulzate în cimitire, şi americanii, pe care îi proslăviţi, au propus la Yalta ca tare!... Căci s-a mai întâmplat de infinite ori ca puterea
cuvintelor să ducă la castrarea omului de către om!...
cu cântecele lor bolnave cu tot! Chiar Silviu Brucan, în graniţa de Vest a URSS să fie Carpaţii Răsăriteni, adică Ca să nu mai vorbim de catastrofele produse de puterea
cuvântului atunci când idealurile par să se afle dincolo
persoană, se considera întreaga Moldovă a de cer, drept pentru care înfloreşte comerţul capitalist cu
moaşte resuscitate din varii abaţii politico-ideologice...
un apostol al politicii, un României să fie inclu- Aşa că puterea cuvintelor poate fi şi şe, şi şe!... Depinde
ce vrei să iei din ea!...
anahoret, o măsură a tim- să în URSS. În fapt,
Scrierea şi rescrierea puterii conştiinţei politicii bucu-
pului său făuritor, mereu, englezii se dădeau roase pe care o întrupează tovarăşul domn Tache rămâne
un exemplu irefutabil!...
de o mereu îmbunătăţi- bine pe lângă noi ca
Uneori, însă, puterea cuvintelor din anumite file
tă istorie (nu isterie) a să aibă mână liberă în scrise şi uitate de timp ne priveşte prin găvanele ochilor
stinşi în uitare – ca dintr-un fel de cer întins pe pământ,
omenirii! Imediat după Grecia. Şi ştiţi dom- incolor, inodor, fără stele... Căci luminile din cuvinte sunt
acoperite de praful şi pulberea deceniilor, a veacurilor
sfârşitul celui de-al Doilea nule profesor, cine a chiar!... Puterea acestor cuvinte ni se pare că seamănă
cu elocvenţa unor mumii proscrise, sau că reprezintă
Război Mondial, el a în- spus un „NIET“ hotă- transcrierea unui vis interzis al limbilor moarte...

ceput să pună bazele unei rât propunerii engle- Totuşi, uneori, ce cuprind aceste documente ofilite,
sau puse sub preş, ce te fac să le aşezi în finalul frazelor
arte politice, revoluţionare, ze? Stalin, domnule despre ele – semnul întrebării şi semnul mirării?!... Cât
a fost de adevărată, cândva, puterea acestor caligrafieri
viguroase, ce avea drept profesor, pe care îl şi ce ne mai poate spune azi?!... Iată un exemplu, un
fragment ieşit din găvanele unor file şi stele ruginite de
scop construirea unei rea- numiţi dictatorul gru- timp!... E vorba de traducerea unui raport german, care
poartă data de 4 noiembrie 1940. Cică autorul acestui
lităţi anticapitaliste, roşii, zin.“ În continuarea text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în
România, la două luni de la alungarea Regelui Carol al
comuniste, ca, mai târziu, discuţiei, redactorul II-lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii germane...
Iată – un fragment...
să dea acestei arte politice o dimensiune şi mai exactă, şef al „Izvestiei“ a mai spus... „Noi, ruşii, am conferit
„Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României
ultrarevoluţionară, anticomunistă, pornită şi mai din adân- Regelui Mihai cea mai înaltă distincţie sovietică pentru nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mul-
ţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască
curile inimii sale, şi din luminile umaniste ale cugetului actul istoric săvârşit... Dacă nu eram noi, voi eraţi în stare să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a
bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că
său curat!... Sigur, unii răuvoitori pot să vorbească, în cazul să-l împuşcaţi, aşa cum am făcut şi noi cu ţarul Rusiei, credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de
cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu
său, de unul dintre stâlpii artei politice cameleonice, sau de care a fost dat pe mâna unor revoluţionari exaltaţi. Acum ne aşteptăm la niciun fel de schimbare. Dacă se doreşte ca
România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin,
o artă politică-cacofonică! În anii postbelici, roşii, Silviu deplângem acest act odios, dar răul istoric l-am săvârşit. acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci
prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în
Brucan, de la „Scânteia“, emitea fructuoase îndemnuri la De aceea nu v-am permis să procedaţi tot aşa cu regele locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate
să apară mari moşii care să fie administrate după metode
lupta de clasă, la zdrobirea partidelor burghezo-moşiereşti, vostru. Şi fiindcă suntem fraţi de credinţă în Biserica moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de
lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model
la aneantizarea conducătorilor lor, plini de bube istorice, Ortodoxă, a subliniat directorul „Izvestiei“, trebuie să colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mari armate de
muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de
întrupate mai ales de Maniu!... De asemenea, Silviu Bru- vă spun că, da, ce puterea voastră nu i-a făcut Regelui înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă
trebuie să fie transferate din Reich în România.
can a dat, cu toată dragostea, curului genialului gruzin de Mihai... aţi săvârşit cu Nicolae Ceauşescu. Nu numai că
În acest fel i se va da poporului german din România o
la Moscova, pupăturile de rigoare, encomiastice, roşii!... l-aţi împuşcat de Sfântul Crăciun, dar aţi atentat la insti- şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol
important în cadrul Reichului. Poporul german din Româ-
Dar dacă destinul său s-ar fi încheiat în anii acelui flux tuţia prezidenţială, nu mai vorbesc de procesul declanşat, nia a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. →

postbelic, Silviu Brucan ar fi rămas drept un sacerdot al care a fost un adevărat... A fost ceva urât!...“ Brucan şi-a

banalului pupâncurism politic de atunci – şi atât! Însă amintit, probabil, cu bucurie, de clipele în care a hăhăit

Silviu Brucan, păşind din ce în ce mai viguros spre sinele fericit, auzind că Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost

său inocent şi spre adevăratele puteri ale artei sale politi- împuşcaţi de militarii aduşi cu elicopterul, chiar înainte

ce, veşnic vii şi ferice, şi-a dezvăluit personalitatea şi în de proces, de către Victor Stănculescu – şi a sărit peste

anii ’90, când a demascat, chiar şi la Moscova, ficţiunile acest... subiect... În final, directorul „Izvestiei“ a mai

comuniste, alienante, ce-au dat istoriei dimensiuni roşii, spus... „Sunteţi nestatornici, domnule profesor. Din câte

în detrimentul realităţilor umane capitaliste, generatoare cunosc, de-a lungul istoriei, în marile conflagraţii euro-

de libertate şi democraţie!... pene şi mondiale, conducătorii români nu au fost loiali

În volumul Diplomat la Moscova – mărturisiri inco- până la capăt cu cei cu care s-au aliat. Au trădat uşor şi

mode, Savian Bulacu-Lăpuşata, diplomat la Ambasada tot atât de uşor şi-au părăsit aliatul, trecând cu bagaje cu

României la Moscova între 1990-1993, relatează, printre tot în tabăra adversă. Subliniez, este vorba de conducă-

altele, despre felul în care a decurs vizita făcută în capitala torii români, nu de poporul român, pe care îl respect...

Rusiei de către Silviu Brucan... Domnul profesor Silviu Oscilaţia dumneavoastră în relaţii cu aliaţii şi cu vecinii

Brucan, absolventul câtorva clase de şcoală primară, ne-a determinat să fim «prudenţi» cu politicienii români.

sosise în capitala continentului roşu, patronat, cândva, Şi nu numai noi.“

de tovarăşul Stalin, într-o vizită cu... „caracter privat“. A Gazda, cu o ironie transparentă, bătea şaua ca să

fost întâmpinat la aeroport de ambasadorul Vasile Şandru priceapă profesorul Tache ce părere are despre... Arta sa

şi, aşa cum subliniază şi Dumitru Constantin, recenzentul politică?! Dumitru Constantin comentează: „La urma

cărţii lui Silvian Bulacu – Lăpuşata, nea Tache... a locuit urmei, Brucan se erijase nu doar într-un conducător al

în dormitorul prezidenţial, în care mai dormise, înaintea României post-decembriste, ci într-un politolog de talie

sa, fireşte, Nicolae Ceauşescu!... mondială, uitând că gazdele îl ştiau bine şi îl fişaseră

Fostul tovarăş Silviu Brucan a fost însoţit în toate vizi- încă de pe vremea când îl glorifica deșănțat, în paginile

tele sale de Silvian Bulacu – Lăpuşata, care redă, în cartea „Scânteii“ – şi nu doar acolo – pe „generalisimul Stalin,

sa, printre altele, şi discuţia, imprimată cu acordul părţilor, genialul conducător al popoarelor“, pentru ca acum să-l

dintre domnul profesor Tache Brucan şi redactorul şef al denunţe pe „dictatorul gruzin“...

ziarului „Izvestia“... După ce prezintă... evenimentele din Din exemplul de mai sus, din Arta-poetică, Arta-po-

România, de după 1990, domnul profesor Tache Brucan litică a unor tovarăşi deveniţi profesori, se poate observa

începe să critice istoria construită de comuniştii sovietici, cum ataşamentul lor ferm, revoluţionar, faţă de anumite

subliniind faptul că şi românii au suferit mult din pricina forţe şi idei politice este tot atât de concludent precum

„dictatorului gruzin“. Conducătorul ziarului „Izvestia“ a este şi absenţa desăvârşită a acestor idei şi instalaţii

8 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Eseu

Ioan Retrocritica Poetul graţiei divine
LASCU

De-a lungul prodigioasei sale existenţe Paul prezentul viu, dar se resimte şi o îndepărtare a autorului de al poeziei franceze din toate timpurile, constata că Paul
Claudel a avut parte de succes şi de glorie, de sentimentul solitudinii şi de comuniunea mistică.
bogăţie şi de consacrare în înalte cercuri ale di- Claudel est „vocea ce mai înaltă, cea mai lirică, cea mai
plomaţiei. Viitorul poet şi dramaturg s-a născut la 6 august Capodopera dramaturgiei claudeliene rămâne însă Le puternică […], aceea a unuia din cei mari poeţi pe care
1868, sub semnul sărbătorii creştine Schimbarea la Faţă, Soulier de satin (1929). S-a spus că este însăşi drama ce i-a dat Franţa. Nu este uşor să alegi dintre atâtea pagini
numită în franceză La Transfiguration, în necunoscuta ascunde obsesia mallarméeană a teatrului, dar care se apropie eclatante, sau aspre, sau în acelaşi timp joviale şi maies-
localitate Villeneuve-sur Fère-en-Tardenois, în Picardia, şi de teatrologia wagneriană, acolo unde tragicul se ames- tuoase.“ Fulguraţiile revelatoare se amestecă, în poezia
una din regiunile situate în nordul Franţei. A venit pe lume tecă cu comicul în timp ce se face apel la mijloace artistice lui Claudel, cu credinţa cea mai ferventă, cu bonomia,
într-o familie totuşi modestă, tatăl său fiind funcţionar la variate: poetice, muzicale, plastice, coregrafice. Sporesc cu umorul intim, original, toate învăluite în sonorităţi ce
o registratură oarecare. Însă, în 1882, viitorul scriitor şi astfel virtuţile dramatice, în final obţinându-se un spectacol transmit o stare de vrajă şi de graţie. Dovezi indubitabile
diplomat se stabileşte la Paris împreună cu părinţii săi. În total. Pantoful de satin este o dramă totală a teatrului poetic sunt poeme ample precum La Muse qui est la grâce (Muza
tinereţe a urmat cu strălucire studii în drept, ştiinţe politice claudelian şi pentru faptul că aici se retopesc o multitudine de care este graţia), Cantique de la chambre intérieure (Cân-
şi limbi orientale, toate fiindu-i de reală utilitate în cariera teme prezente în alte texte dramatice: aventura
politică şi literară. Printre prietenii lui se număra Romain tarea odăii lăuntrice), Sainte
Rolland, mare prozator şi naşul literar al lui Panait Istrati, şi revolta, fericirea imposibilă, despărţirea şi
dar şi Marcel Schwob, un scriitor simbolist de origine Scolastique (Sfântă Scolastică)
evreiască, mai puţin cunoscut astăzi. La vârsta de numai singurătatea, istoria profană şi comuniunea
20 de ani, în 1886, a avut parte de o adevărată revelaţie: sau Ballade (Baladă).
a cunoscut opera lui Arthur Rimbaud – Iluminările şi Un mistică… Pantoful de satin este un text amplu
anotimp în infern – cu cinci ani înaintea morţii poetului În 1946, drept recunoaştere a
vizionar, aproape un necunoscut la acea dată. şi arborescent, care atinge apogeul teatrului lui
valorii sale, Paul Claudel a fost
Debutul lui Paul Claudel s-a consemnat în 1890, prin Claudel. Stă dovadă, în acest sens, şi faptul că
publicarea poemului dramatic Tête d’or (Capul de aur), primit în Academia Franceză.
fără însă a fi semnat de autor. Era o scriere amprentată de versiunea pentru scenă a fost scrisă de-abia în
o anumită rigiditate şi de stilizare excesivă, alcătuită din Aproape nonagenar, marele
ample versete incantatorii, caracteristică ce s-a prelungit 1943, în colaborare cu vestitul regizor Jean-
în cea mai mare parte a operei lui Paul Claudel. În 1893, scriitor s-a stins din viaţă la 23
la doar 25 de ani, el este numit viceconsul la New York, Louis Barrault. Titlul complet al piesei este Le
numire ce a însemnat debutul unei invidiabile cariere di- februarie 1955, la Paris, lăsând
plomatice în mari metropole ale globului precum Boston, Soulier de satin ou Le pire n’est pas toujours
Beijing, Frankfurt-pe-Main, Rio de Janeiro, Copenhaga, în urma lui o vastă şi străluci-
Tokio, Washington, Bruxelles. După 42 de ani, în 1935, sûr, în traducere: Pantoful de satin sau Ceea
Paul Claudel s-a retras din activitatea diplomatică, ale- toare operă. Pierre de Boisdeffre
gând să ducă o viaţă discretă la castelul său din Brangues, ce-i mai rău nu este totdeauna sigur. Ea are o
regiunea Rhône-Alpes. Avea pe atunci 67 de ani. consideră că Paul Claudel nu
„acţiune spaniolă“ şi este divizată în patru acte
Activitatea de scriitor, la fel de prodigioasă ca şi exis- aparţine nici secolului XX, nici
tenţa, este marcată, de la un capăt la altul, de dramaturgie, sau „zile“, întrucât autorul însuşi a susţinut că
însemnate fiind dramele lirice precum La Ville (1890), La secolului XIX. După opinia
Jeune fille Violaine (1892), L’Échange (1893), Partage du „Scena acestei drame este lumea, mai cu sea-
Midi (1906). Cât despre poezia sa, aceasta include simbo- criticului, el se apropie, într-un
luri şi sensuri biblice, asimilează un solemn ritual liturgic mă Spania de la sfârşitul secolului al XVI-lea,
– poetul a fost un catolic înflăcărat – dar este influenţată şi anume mod, de acea categorie de
de tradiţia culturală chineză. Aşa stau treburile cu cicluri dacă nu chiar începutul secolului al XVII-lea.
şi volume celebre la vremea lor: Connaissance de l’Est „poeţi imperiali“, aristocratici şi
(1900), Les Muses (1905) şi Cinq grandes odes pour saluer Autorul şi-a îngăduit să comprime aici ţările
le siècle nouveau (1910). Prin poezia lui, Paul Claudel a şi epocile“. Personajele se schimbă de pe o zi Paul Claudel universali, asemenea lui Eschil,
inaugurat un nou simbolism, modern şi deschis către toate Sophocle, Dante şi Shakespeare,
formele de exprimare ale gândirii analogice, asociative pe alta, doar două rămânând aceleaşi: Doña Prouhèze şi cu care a îndrăznit să se compare. Claudel este un poet
şi spiritualiste. Pierre de Boisdeffre, cunoscutul critic al Don Rodrigue. La fel şi acţiunea, se derulează într-un spaţiu de o autoritate singulară, care nu a suferit nicio influenţă,
literaturii franceze a secolului XX, încadrează poezia lui puţin conturat (actul I), în Spania, la Cadix (actul II), sau cu excepţia admiraţiei tinereşti pentru Arthur Rimbaud
Paul Claudel în direcţia reînnoirii creştine. Scriitorul nu s-a în bazilica Sfântul Nicolae din Praga (actul III). Compresia şi, după Marcel Raymond, a câtorva ecouri ce vin din
oprit însă aici, ci a continuat să scrie piese de teatru poetic, temelor şi ubicuitatea spaţiului au îngăduit lui Paul Claudel Stéphane Mallarmé.
aflându-se mereu în prim plan prin dramele istorice şi trage- să împrumute şi elemente ale subiectului dintr-o legendă Un mesaj al însingurării în faţa morţii inexorabile, cu o
diile clasice readuse în contemporaneitate: L’Annoce faite à astrală chineză, o probă în plus a universalismului claudelian voce testamentară, e lăsat de poet prin aceste echilibrate, în
Marie (1912), o transpunere în Evul Mediu a dramei lirice în ce priveşte problemele omului, ale culturii şi ale spiritului. întristare, Versuri de exilat (Vers d’exil): „Umbra m-atinge,
Tânăra Violaine, dar şi prin trilogia conturată din L’Otage Acest universalism trebuie înţeles în sensul unei gândiri ce a zilei lumină scade./ Trecutu-i un vis, iar viitorul mi-e
(1910), Le Pain dur (1915) şi Le Père humilié (1916). consideră realitatea drept un întreg unic căruia i se supun închis./ Adio, copile ce-ai fost! Şi ţie adio, tânăr din vis!/
În aceste texte dramatice se contopesc trecutul istoric şi toate individualităţile. Iată, din nou, cum se justifică autorul: O mână uscată în negură cade!// Am trăit. Lumeasca lar-
„Subiectul Pantofului de satin este în mare cel al mă mi-e acum străină./ Sfârşit e tot şi singur sunt; aştept,
→ Ei se pot alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă legendei chinezeşti, al celor doi îndrăgostiţi stelari care, veghez./ În ale lămpii umbre tainic sângerez./ M-apasă
în fiecare an, după îndelungi peregrinări, ajung să stea osânda morţii, o stea haină.// Necazul lung mi-a fost şi gri-
serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reu- faţă în faţă, de o parte şi de alta a Căii Lactee, fără a se jile urâte!/ E lung surghiunul! Lung e şi drumul până-aici./
şeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, putea împreuna vreodată.“
ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de Văzut-am cum se-mpleteşte al sorocului bici,/ Firav dar
dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni Opera teatrală a lui Paul Claudel se împlineşte într-un ferm în faţă-i stau, în osteneli coclite.// De-acum nu mai
să primească din nou caracterul unui district german. De anume fel – prin problematică, rigoare a gândirii, lim- vorbesc; captiv şi părăsit,/ Ca turma vândută în voia celui
asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară baj elevat – dar şi prin exerciţiul eseistic din domeniile ce-o mână,/ Vă mai aud abia; să vină, aştept smerit,/ Cea-
de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru re- sociologic, literar şi religios, distingându-se totodată sul din urmă cu clipa-i deplină.“ (trad. I. Lascu).
zolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor. Aceste printr-o admirabilă perfecţiune formală.
sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea for- Îndreptăţit a fost Pierre de Boisdeffre, tot el, când a
mală a României (caracteristicile cele mai importante ale Dacă ne întoarcem la poezia lui, nu putem eluda un conchis: „Este remarcabil să constatăm că acest poet mul-
suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie fremătător sentiment al religiozităţii, înălţat în sublimitate, tă vreme puţin cunoscut, care a ales, din 1889, să meargă
blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice mergând până la comuniunea mistică, asemenea unei ve- cu îndârjire contra curentului timpului său, fără a duce
ritabile aureole. Cu deplină legitimitate, Paul Claudel este grija contemporanilor, n-a încetat să vadă crescându-i
socotit, la fel ca Rainer Maria Rilke în poezia germană, cel prestigiul, scăpând până acum de Purgatoriul unde încă
mai mare, cel mai profund scriitor de spiritualitate catolică zace bătrânul lui inamic, Gide. Nu i se cunosc, ca să spu-
din literatura franceză. Marcel Arland, poet şi antologator nem aşa, discipoli. Dar cuvântul lui este auzit de toţi.“ ■

din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capa-
trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să bil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare
fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea
înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite
mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-mili-
întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub re- tară, forţele vrednice de origine românească vor primi
gie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este participarea la guvernare şi administrare, conducerea
nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. producţiei şi a comerţului.
Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi
care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod Misiunea militară germană din România trebuie
planificat să fie orientat către România. să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile
dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.“ ■
pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de
Continuare în nr. viitor

Cronică Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 9
literară
Ștefan CAZIMIR

Carte de învățătură

Îi mulțumesc călduros domnului Răsvan Dobrescu calamitățile războiului, instalarea comunismului, rava- „Din străfundurile societății în care regimul comunist
pentru onoarea pe care mi-o face invitându-mă să iau giile pricinuite țării de un regim antiuman și antirațional, mă aruncase, am reuși să mă ridic la suprafață. Fusesem
cuvântul la lansarea cărților sale. Onoare cu atât mai în fine, prăbușirea finală a acestuia. Sub al doilea aspect, practic în situația înotătorului atacat de un dușman mult

prețioasă cu cât mă aflu cu domnia sa într-un dezacord acela al situării față de evenimente, mărturia autorului mai puternic, care l-a băgat în adâncuri și l-a ținut acolo

fundamental. Despre ce este vorba? În textul introductiv capătă accentul ei particular. Îl putem numi pe Răsvan până aproape de sufocare, dar care a avut șansa să profite

al volumului Un civil în haină militară, domnul Răsvan Dobrescu un lucid de primă instanță, care – spre deo- de o relaxare a strânsorii și să iasă la suprafață.“

Dobrescu scrie: „Întâmplările pe care le relatez sunt reale sebire de mulți alții – a știut din capul locului la ce ne Aș semnala de asemenea caracterul obiectiv al rela-

până în cele mai mici amănunte, iar conversațiile sunt putem aștepta după instaurarea regimului comunist. El tării, care-i permite autorului să evoce, într-un context

redate cu fidelitate, replică cu replică. […] Am relatat citise, în copilărie, o broșură intitulată Fiul culacului, apăsător și sumbru, puținele oaze de normalitate și

totul cu grija de a nu mă abate câtuși de puțin de la rea- referitoare la rezistența față de colectivizare a țăranilor omenie: „Vă veți întreba poate: ce dracuʼ m-o fi apucat

litate. Dacă nu aș fi procedat așa, aș fi făcut literatură.“ ucraineni, și se întrebase îngrijorat care să laud niște secretari de partid?

Așadar, domnul Răsvan Dobrescu consideră că nu a făcut ar putea fi soarta României în ipoteza Răspunsul este foarte simplu:

literatură. Împotriva acestei afirmații, eu unul mă înscriu ocupației sovietice. Și iată că „ceea ce am vrut să fac un tablou cât mai

în fals. Vă reamintesc ca argument un pasaj din Patul lui prevăzusem la vârsta de 9 ani ca cel mai apropiat de adevăr și nicidecum

Procust, romanul lui Camil Petrescu. Doamna T. ezită la negru coșmar devenea acum o crâncenă re- o caricatură. […] Și mai simplu

început să-și încredințeze hârtiei amintirile. Nu știe să alitate“. „Mi-am dat seama că lupta pe față este să răspund: pentru că așa este

scrie, se scuză ea. Autorul o convinge să învingă o astfel contra acestui regim este sinucidere curată corect. Minciuna este de două

de prejudecată. „Un scriitor – îi explică el – e un om care și că singura modalitate de a i te opune este feluri: prin comisiune și prin

exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, una pasivă. Începând din acea perioadă am omisiune. Și eu nu vreau să mint

ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în pus în aplicare comportarea reco- în niciuna din cele două forme“.

viața lui și a celor pe care i-a cunoscut, fără Răsvan Dobrescu mandată de Glossa lui Eminescu: N-aș putea să închei aceas-

compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie.“ Răsvan Dobrescu – Un civil în haină militarăUn civil în haină militară «Nu te prinde lor tovarăș!».“ Nu tă sumară prezentare fără a
Aceasta ar fi deci, după opinMia lui Camili-am început stagiul mili- Răsvan Dobrescu – Nu te prinde lor tovarăș! voi zăbovi asupra avatarurilor menționa un aspect la care sunt

tar la 22 martie 1956, când
trecusem binişor de 23 ani. De ce abia
Petrescu, definiția scriitorului. Accentulatunci? Voi da un răspuns concis şi
brutal de sincer: habar n-am! existențiale ale autorului, asu- cu deosebire sensibil: diversita-
Încă din ultima clasă de liceu –
pe care am urmat-o la timpul său,
pra lungului șir de nedreptăți și tea peisajului uman prezent în
principal cade pe autenticitatea depoziției,spre deosebire de stagiul militar – colegii mei primeau
convocări la Comisariatul Militar, pentru a se prezenta
la recrutare. Eu însă, nu!

pe „liminara [ei] sinceritate“, condiție că-Dar nu eram îngrijorat. Îmi spuneam că la un mo- persecuții abătute paginile autorului și, mai ales,
ment dat îmi va veni şi mie ordinul de recrutare. Nu
aveam nici o grabă. Iar dacă nu-mi va veni deloc, cu atât

reia scrisul domnului Răsvan Dobrescu îimai bine! Nu aveam nicio apetenţă pentru căprăria din * Răsvan Dobrescu asupra lui și a fa- accentele de umor involuntar
armată şi oricum îmi repugna ideea să-mi fac milităria în miliei sale, pentru produs de unele personaje. Bu-
armata R.P.R.
răspunde cu plenitudine. Dincolo de asta, ORăsvanDobrescu
carte de amintiri? Numai în NU TE PRINDE LOR TOVARĂȘ! Ştefan Cazimir şi Florea Firan
aparenţă. Ea ilustrează de

fapt, prin intermediul unei experienţe

dacă abordăm lucrurile dintr-o perspectivăISBN978-606-674-067-8 personale, drama societăţii româneşti * singura „vină“ de năoară, de un căpitan nemulțumit
în timpul dictaturii comuniste, acel sis-
tem social-politic despre care s-a spus pe

drept cuvânt că s-a născut din teamă, a a fi aparținut elitei interbelice, de indisciplina subordonaților săi: „În această companie
trăit din iluzii şi s-a stins din disperare.
Cartea evocă întregul cortegiu de represiuni, umilinţe şi S R
mai largă, ar fi de adăugat că, așa cum, înEditurăacreditatăCNCS
constrângeri abătut asuSRpra unor oameni care n-aveau altă vină
pe care noii stăpâni ai țării se este debandadă; în această companie fiecare fac ce vor,
artele plastice, vorbim de artă figurativă șidecâtapartenenţalorlaelitasocietăţiiinterbelice,pecarenoii
stăpâni ai ţării se străduiau s-o anihileze.
Autorul însemnărilor şi-a deschis ochii de timpuriu, iar măr-

de artă nonfigurativă, tot astfel, în domeniul scrisului,turialui,lucidăşiexactă,aredaruldeaîmprospătamemoria străduiau s-o anihileze. Ceea toți face ce vrea!“ Același, adresându-se unui superior:
celor vârstnici şi de a-i smulge din neştiinţă pe tineri.
Cartea de amintiri devine astfel, mai presus de toate, o

vorbim de literatură ficțională și de literaturăcartedeînvăţătură. nonficționalăŞtefanCazimir ce vreau în schimb să relev este „Tovarășe colonel, vă raportez, în problema asta sunt

sau subiectivă; în domeniul acesteia din urmă intră auto- SR atitudinea adoptată de autor, mai multe probleme!“ Un anume general, șeful Direcției
ISBN 978-606-674-069-2 înzestrat cu o fibră morală de Superioare Politice a Armatei, la sfârșitul unui spectacol
exemplară rezistenţă și fermita- oferit de ansamblul artistic al armatei: „Mulțumim aces-
biografiile, jurnalele, confesiunile, memoriile, scrisorileEditurăacreditatăCNCS
ș.a.m.d. În literatura română, o știe oricine, un loc im-

portant revine cronicarilor. Dacă sărim trei veacuri, de la te: „Am fost prudent, am tăcut, dar nu am cedat niciodată tui ansamblu, care în seara asta ne-a descrețit mințile“.

Grigore Ureche până în secolul XX, dăm peste un cronicar și nu m-am dezonorat prin vreun compromis. Am sperat Mă apropii de sfârșit. Sunt încredințat că juriul ad-

al timpului nostru. Numele lui este Răsvan Dobrescu. totdeauna, am avut chiar credința că regimul comunist hoc, format din publicul acestei săli, va respinge ca

Orice carte de amintiri este, într-o măsură sau alta, se va prăbuși. Nu știam când, dar am așteptat prăbușirea nefondată afirmația autorului că n-a făcut literatură. Așa

pe de o parte tabloul unei epoci și pe de alta un auto- acestui regim asupritor ani de zile și decenii în șir.“ cum Monsieur Jourdain făcea proză fără să știe, domnul

portret al autorului. Sub primul aspect, trilogia Nu te De remarcat, în aceeași ordine de idei, că structura mo- Răsvan Dobrescu a făcut literatură fără să vrea. Solicit

prinde lor tovarăș! evocă împrejurări pe care cei din rală a autorului i-a permis să descopere, în condițiile cele totuși în favoarea sa o circumstanță atenuantă: aceea că

generația scriitorului le-au trăit și cunoscut ei înșiși: mai ingrate, calea de a nu-și trăda înzestrările și vocația: a făcut literatură bună.■

Gabriela CREȚIA

Nu te prinde lor tovarăş!

Răsvan Dobrescu ne dăruieşte o operă de Metodele riguroase, disciplina şi seriozitatea actului Răsvan era pe atunci un băiat mereu zâmbitor, afabil,
maturitate, rod al experienţei lui de o via- didactic, încurajarea gândirii personale a elevilor, urmă- suplu ca un lujer de crin, bine crescut (în ambele sensuri),
cu o meşă de păr rebelă pe care o are şi acum (doar cu-
ţă, condensată într-o formă rirea minuţioasă a evoluţiei lor confereau Liceului loarea s-a schimbat niţel). Mereu atent cu interlocutorul,
** prompt în replică, stârnea simpatia tuturor.
atrăgătoare, într-o impecabilă limbă *** Răsvan Dobrescu un prestigiu nedezmințit. De altfel, noi întruchi-
După 1948, când reforma învăţământului a
română. Publicul din sală (o veche casăAm acceptat, de aceea, să Răsvan Dobrescu – Nu te prinde lor tovarăș!NU TE PRINDE LOR TOVARĂȘ! pam acolo o Europă unită în miniatură: pe lângă desființat brutal Liceul nostru – el avea să renască, la
mă angajez şi într-o a doua Răsvan Dobrescu – Nu te prinde lor tovarăș!* * * români şi francezi, învăţau şi greci, turci, armeni, fel de performant, în 1990 – ne-am pierdut din vedere.
cauză de acest fel. De data aceasta, Aflam când şi când despre el de la sora lui, Andreea,
fiinţă luminoasă şi caldă, colegă de Facultate, atât în
boierească potrivită evenimentului),era vorba de o basarabeancă din studenţie cât şi în profesorat, regretată şi azi de toţi cei
Bălţi, care şi ea avea un nume cu care au cunoscut-o.
sonoritate mai curând rusă. Cum
însă şi ea vorbea perfect româneşte L-am regăsit pe Răsvan, târziu, în anul 2000, graţie
domnului Preşedinte Emil Constantinescu, cel care ne-a
cu care sunt convinsă că împart atâtea– deşi cu accentul rusificat pe care maghiari, polonezi, mulți evrei. Ne înţelegeam invitat concomitent să sărbătorim Ziua de 1 Decembrie la
mulţi români basarabeni îl au – Cotroceni. Ne-am îmbrăţişat cu bucurie şi… nu ne-am mai
mi-am închipuit că era măritată pierdut. Era acum un domn matur, serios, sigur de sine şi de
cu un rus, dar că ea era româncă. Aşa încât nu m-am
opţiunile lui, cu greutate politică şi răspundere de senator. →
valori, amintiri şi speranţe, este şi el însfiit să fac o discuţie deschisă cu ea, în care am deplâns foarte bine cu toţii, în franceză
răpirea Basarabiei de către URSS. Mi-a răspuns cu o
rezervă pe care eu am interpretat-o ca fiind mai curând
prudenţă, ştiind cât de suprvegheaţi sunt cetăţenii

deplin acord cu sărbătoarea culturală dinsovietici.Văzând că nu se lasă antrenată într-o astfel de Răsvan Dobrescu desigur, până şi în recreaţii.
discuţie, nu am insistat. Am continuat să-mi fac treaba Am dat aceste amânunte
profesională şi nimic mai mult. NU TE PRINDE LOR TOVARĂȘ!
La câtva timp după aceea, m-am întâlnit cu Flavius fiindcă, după părerea mea, anii
** petrecuţi acolo şi-au pus pecetea
această seară. Teodosiu, care mi-a comunicat că nu mai pot să-mi Delaţiunea era într-adevăr o metodă şi asupra protagonistului din sea-
continui această activitate, deoarece avocatul Sadoveanu foarte eficientă de menţinere a ra aceasta, dotându-l cu rigoare
l-a anunţat că nu sunt agreat de Ambasada sovietică. terorii şi de distrugere a vieţii victimelor, mentală, cu respect pentru lucrul

În ce calitate să vorbesc? În ceaRăsvanDobrescu de iar organizaţia UTM era principalul ei
instrument. Activiştii UTM erau colegi
de-ai noştri, care loveau în colegii lor

ISBN 978-606-674-071-5 fără nicio reticenţă, urmărind „să fie bine
văzuţi“. Îşi asigurau astfel nu numai note
colegă a lui Răsvan în ani mult mai vechi mari la examene, acordate de profesori
timoraţi, dar îşi pregăteau o repartiţie

Editură acreditată CNCS bună la absolvire şi, ţintind şi maS Ri departe, aveau în vedere

decât cei evocaţi de domnul Preşedinte„săfiebinevăzuţi“maitârziu,laloculdemuncă,decătreşefi
care erau „impresionaţi“ de valoarea tovarăşului.
Am avut norocul ca prudenţa mea să-mi fie de folos.
Comportarea mea rezervată faţă de colegi a fost pusă pe

Emil Constantinescu: între 1943 şi 1948 am urmatseama obligaţiilor mele militare şi sportive, şi de aceea nu a
dat de bănuit.
— Lasă-l, săracul, e militar în termen!
Şi apoi, să fii un sportiv bun îţi atrăgea simpatia multor
amândoi cursurile Liceului Francez din Bucureşti. Văcolegi, chiar a celor cu funcţii de conducere în UTM. Aşa că
am scăpat doar cu emoţiile, din fericire nejustificate.
Răsvan Dobrescu

reamintesc că aici se urmau programele de învăţământ bine făcut şi pentru ceilalţi, de

franceze; toate materiile erau predate în limbaISBN978-606-674-070-8 franceză, SR altă seminţie, şi, nu în ultimul
de către profesori de elită veniţi anume din Franţa.EditurăacreditatăCNCS rând, cu poliglosie.

10 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Cronică
literară
Oana
BĂLUICĂ Între lumi, între vieți

În volumele sale, Adrian Sângeorzan reușește mai eliberare este tot un apanaj al sexului feminin. Încercând de scriitori, fie că vorbim de Henry Miller care consi-
întotdeauna să imprime acea impresie a concilierii să afle câte ceva despre tatăl său, Dan, personajul din dera că „ceea ce nu se află în stradă este fals, mijlocit,
opțiunilor, să construiască portretul unui cetățean al povestirea care dă titlul volumului, recurge la răspun- altfel spus, literatură“, fie că ne gândim la un Macondo
lumii, care se bucură de fiecare experiență ce îi formează surile pe care le-ar putea deține tușa Mioara. În locul fabulos al lui García Márquez sau la Istanbulul atât de
identitatea și îl confirmă ca intelectual, a omului care, prin sentimentalismelor și efuziunilor cu care sunt reiterate iubit de Orhan Pamuk, la Lisabona lui Fernando Pessoa
toleranță și capacitatea de a oferi diversității vizibilitate de obicei femeile, replica dată de aceasta pare de un și Parisul scriitorilor interbelici. Extrem de important în
și comprehensiune devine, metaforic vorbind, literatură pragmatism rar întâlnit în asemenea ipostaze: „La ce ți-ar cazul lui Adrian Sângeorzan este că autorul nu percepe
pentru că, reușind să iasă dintr-o sferă și să îmbrățișeze folosi să știi că ai avut, sau mai ai un tată, poate frați și despărțirea de un spațiu și stabilirea în altul în raport
cu lejeritate altele, dă o confirmare factuală a pactului surori? Ei sunt bine cu toții! Ține minte asta! Mai bine strict de repudiere și nouă asimilare, de o despărțire și
literar, aceea că poți trăi mai multe vieți, că te poți bucura treci pe aici, să stăm liniștit la un taifas, să-ți ghicesc în un câștig, ci sub aspectul foarte fecund pe plan cultural
de o multitudine de experiențe. Este și cazului ultimului cafea. Lucrurile astea nu se spun așa, dintr-odată!“. Uma, al acumulării, al păstrării identității, dar și diferenței,
său volum de povestiri (Bătaia pe umăr, „Scrisul Ro- personajul din povestirea Kumari este un alt exemplu de al câștigului perpetuu. Acțiunea, în volumul Bătaia
mânesc“, 2015), unde putem distinge același melanj de tandrețe conjugată cu putere și determinare, lucru care nu pe umăr, se desfășoară la București, New York, India,
nostalgie bine dozată, autenticitate și tandrețe regăsite trece neobservat de protagonist: „A început să-mi placă subliniind elementele consistente ale secolului XXI:
într-un roman catalogat ca fiind „cu adevărat american“ atunci când am văzut-o cum le lua sânge bolnavilor. cosmopolitismul, multiculturalismul, diversitatea, me-
– Vitali. (D. R. Popa). Când îi înțepa cu acul, ce părea o prelungire firească a lanjul identitar și câștigul acut al actului intelectual prin
degetelor ei lungi și subțiri, aceștia nu numai că nu se descoperirea și acceptarea alterității.
Povestirile care alcătuiesc volumul înregistrează, din crispau, dar mai și zâmbeau prostește, de parcă le-ar fi
nou, o anumită preeminență a prezenței feminine, ușor injectat în vene elixirul fericirii“. Fiecare povestire din volum propune un protagonist
decelabilă în romanele autorului (dublat de experiența credibil, diferit (un medic, un pictor boem, o asistentă, doi
medicului), iar acest lucru, din perspectiva unui lector Din perspectiva imigrației, orașul însuși devine per- bătrâni în pragul morții și abandonului) care subsumează
feminin, nu poate decât să îmbogățească semnificativ sonaj în ficțiunile scriitorului stabilit la New York (fie că o serie întreagă de evenimente sociale, politice, etice,
aria de receptare: refuzul de a stabili în continuare același vorbim de metropola americană, București, orașe exotice iar lectura delectabilă, substanțială, enriching, cum ar
pattern auctorial masculin, același unghi de gândire și din India sau metropole rusești), iar detaliul nu este lipsit spune englezii, tocmai de aici provine: din multitudinea
perspectiva care a dominat practic romanul occidental, în de semnificație – spiritualitatea, misticismul unui oraș, experiențelor analizate, a problematicilor sociale puse la
care personajul feminin doar gravitează în jurul eroului caracterul său iluzoriu sau impregnat de trăiri autentice, vedere, fără însă a renunța la poeticitatea fermecătoare a
masculin fiind, de cele mai multe ori, doar o extensie reale – sunt dimensiuni asumate de o întreagă pleiadă registrului narativ și fără o intelectualizare gratuită care
a acestuia este și motivul pentru care proza lui
Adrian Sângeorzan acaparează receptorul, propu- să prejudicieze frumusețea actului în sine, astfel
nându-i noi modalități de înțelegere, vizualizare, încât putem întâlni fraze a căror subtilitate, ine-
plasare în acest univers recuperând, astfel, multe fabilitate și frumusețe să reverbereze profund în
dintre lipsurile cu care se confruntă literatura. timpul lecturii: „Atât tata cât și mama păreau niște
Un personaj feminin bine creionat, puternic, in- încăperi umane făcute vraiște, cu toate ferestrele
dependent și cu un simț acut al responsabilității, sparte prin care trăgea un curent străin“ (Iarba
cu o capacitate imensă de înțelegere a bărbatului de pe zid); „Viața care veșnic le scăpa din mână,
și a fenomenelor acestui secol – despărțirea, ca săpunul în baie“ (Cireșe necoapte); „Nina și
imigrarea, diferențele accentuate dintre sexe, Mircea s-au îmbrățișat puternic, dar cu mare grijă.
perspectivele comuniunii și conviețuirii este Erau amândoi atât de fragili. Două vase vechi și
foarte des întâlnit în proza autorului. Nu altfel rare ce se puteau sparge unul de altul“ (Ultimii
stau lucrurile în cazul volumului de povestiri, mohicani). Prin destinul lor și prin alegerile pe
unde replicile înțelepte, semnificative aparțin de care le fac, personajele lui Adrian Sângeorzan par
obicei unei femei cu un acut simț al observației să se plieze perfect pe acea formidabilă definiție
și, mai mult de atât, unde capacitatea de renaștere, a culturii dată de Matthew Arnold: „Încercarea
de reinventare, de înregistrare a trăirilor dar și de de a atinge perfecțiunea totală prin cunoașterea...
celor mai bune lucruri spuse și gândite în lume“. ■

→ Dar egal de atent cu interlocutorul. aventuri de la examene, înfruntări de la întrecerile de scri- lucid, din conștiința lui mereu trează și dintr-o sensibili-

Acest hiat de cinci decenii este, iată, umplut acum de mă, peripeții de la procese sau din călătorii, toate impreg- tate bine temperată, dar nu mai puțin prezentă.

volumele de față. Căci, ca document autobiografic, dar nate de o vioiciune și o sinceritate de film documentar. Ca persoană pasionată de scrierile antice, sunt tot-

în egală măsură ca document istoric și politic național, Apoi competența și obiectivitatea analizelor teoretice deauna în căutarea configurației spirituale și morale a

acest monumental edificiu literar constituie o mină de ale juristului avizat și corect; vă îndemn în acest sens să celui care mânuiește pana. La Răsvan Dobrescu disting

date, care celor din generația mea le rememorează toate citiți în volumul al III-lea edificatoarele pagini despre structura viguroasă, de oțel, a omului aflat sub vremi, dar

grozăviile trăite în deceniile întunecate (foame, frig, spai- noțiunile de genocid și de dictatură, precum și pe cele nezdrobit de ele, disting statura unui luptător, ambițios,

mă, umilință, frustrări profesionale, interminabile ședințe care dezvăluie gravele carențe de procedură, obligatorie mândru, onest, impregnat de un fair-play dezvoltat desi-

de îndoctrinare, muncă „patriotică“, trai „la comun“, în procesele penale, de care s-a făcut vinovată sumara gur de nobilul sport al spadei, dar și inculcat demult, în

menit să distrugă intimitatea familială, supraveghere, judecare a celor doi dictatori, în decembrie 1989. familie. Am impresia că a fost întotdeauna stimulat de

poprire înăuntrul granițelor și câte alte chinuri cotidiene În al treilea rând, ca element constant de perspectivă provocări (lipsuri, nedreptăți sociale, profesori părtinitori,

care ne-au mutilat ființa, atât proprie, cât și obștească. a naratorului, aș sublinia umorul său, care subîntinde șefi persecutori, dosare grele, la limita imposibilului, stu-

Iar celor tineri le poate sluji drept „carte de învățătură“, multe dintre pagini, nuanțând gravitatea relatărilor și diu fără preget, lipsă de somn și chiar valurile uriașe ale

după potrivita calificare a profesorului Ștefan Cazimir. cucerindu-i pe cititori. Nu o dată acest zâmbet colorează mării dezlănțuite, ca simbol al tuturor adversităților). Dis-

Astfel încât, cred eu, aceste volume pot sta cu cinste adevărate scenete cu aspect teatral, construite în dialo- ting și refuzul lui, constant și categoric, față de minciună,

alături de cronicile altor mărturisitori de referință, din- guri fermecător de reale; ca exemplu convorbirile dintre prostie, slugărnicie, față de compromisuri, prejudecăți

tre care îi amintesc, într-un șir fatal incomplet, pe I.D. portarul Băncii Naționale și directorul acesteia, sau co- și lașităţi (l-am citat acum pe Cyrano). Iar pentru a mă

Sîrbu, Annie Bentoiu, Ana Blandiana, Micaela Chițescu medioara, integrabilă în seria „păcălitorul păcălit“, care întoarce la ambianța noastră liceală comună, aș zice că

și revista pe care o conduce, „Memoria“, Ecaterina povestește cum a izbutit autorul să obțină un nou buletin Răsvan Dobrescu și-ar găsi locul în galeria de portrete

Bălăcioiu-Lovinescu, adevărată martiră a persecuțiilor de identitate în timp record, jucând cu tupeu rolul unui ale cavalerilor fără teamă și fără prihană din literatura

comuniste, Barbu Ollănescu, Gabriel Liiceanu, Andrei „tovarăș bun“. Nu ne mirăm: se știe că, în tinerețe, Răsvan medievală, pe care învățam să-i admirăm în copilărie.

Pleșu et ceteri. Onorantă companie! Dobrescu a fost fascinat de teatru, astfel că a frecventat Maestrul Răsvan Dobrescu, mustrat cândva de o

Aș vrea să vă enumăr acum, însușirile care, după asiduu și scândurile scenei, nu numai planșa de scrimă. judecătoare pentru lungimea unora dintre pledoarii,

mine, dau o configurație aparte acestor texte: mai întâi, Aș pune în lumină o ultimă componentă caracteri- i-a promis acesteia una limitată la un singur cuvânt:

memoria fabuloasă a autorului, capabil să reproducă în zantă, aflată într-o relație complementară cu precedenta: „Validați!“. Fie-mi permis să închei cu un acord final la

cele mai mici amănunte întâmplări din copilăria fericită, amărăciunea scriitorului, izvorâtă, cred, din intelectul său fel de succint: „Validăm!“.■

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 11
Poezie

Vitrina Mihai Carmen Firan – Andrei
cu DUŢESCU CODRESCU
Timp în doi
cărţi Poeme

Andrea H. Hedeș – Deși trăiește de optsprezece ani la New York, Carmen toate războaiele sunt sfinte
Firan, scriitoare completă, și-a publicat cea mai mare
Aritmii parte din operă în România. Aici, acasă, condeiera fe- ce mi s-a întâmplat mie
cundă a colaborat cu edituri, reviste și teatre de prestigiu. nu e doar războiul ăsta din vietnam.
La editura Neuma din Cluj-Napoca a văzut lumina Iat-o acum, la „Scrisul Românesc“, prezentă cu o carte e războiul sângelui meu,
tiparului anul acesta cartea de poezii Aritmii de Andrea H. oarecum inedită, fiind primul său volum de teatru, Timp războaiele mici în laboratoare imaculate,
Hedeș. Autoarea a debutat cu poeme în paginile revistei în doi, conținând două piese de teatru: Cum să te desparți războiul copiilor în carnea lui assaba
„Echinocțiu“ și a obținut premiul pentru debut al editurii într-o zi perfectă și Lumina din pod. războaiele din cosmos peste capul filosofilor.
Limes în 2008. După care, a trecut la critică literară cu moarte, tu gol magnetic al echilibrului meu,
rubrici permanente în „Luceafărul de dimineață“, „Con- Ca dramaturg, Carmen Firan a debutat în 1981 cu preaiubita minţii mele întregi,
vorbiri literare“, „Literatorul“. piesa Polen pe insulă, jucată cu succes timp de trei sta- pantofii tăi de mătase sunt moi în visele fraților mei.
giuni pe scena Teatrului Național din Craiova. Piesele termini laptele din paharul
Iată, la șapte ani după debut, citim o nouă carte de Vânătoare imaginară și Vis în acvariu au fost difuzate de bărbatului rebel
poezii a cuiva care între timp a făcut doar critică literară, Teatrul radiofonic, iar piesa Lumina din pod, publicată în şi aduci somnul jumătăţii lui îndurerate.
deci i-a citit pe alții. Horia Gârbea, în prefața cărții face o acest volum, s-a jucat în stagiunile 2009–2011 la Teatrul nu mă atinge
analiză pertinentă a poeziilor și conchide: Cu totul nea- Național „Marin Sorescu“ din Craiova. sunt gura ta sfântă.
semănătoare ei înseși, cea din sprințara Carte cu fluturi,
Andrea Hedeș din Aritmii, convinge pe fiecare poem și Piesa Cum să te desparți într-o zi perfectă se bazează drapelul
în ansamblul unui volum construit cu un fin echilibru… pe nuvela Judecata, Adrian Sângeorzan vs Carmen Firan,
Orice ar urma după această carte, locul pe care și l-a cu un verdict de Andrei Codrescu, apărută în 2015 la drapelul e un simbol adorabil
cucerit Andrea Hedeș este unul din top ten. „Scrisul Românesc“. care n-a crescut niciodată.
ca mine.
Fără să fiu de acord cu această sentință, încerc să de- Veșnica problemă a cuplului și dilemele sale, tristețile un simbol şi aspru.
codez câteva poeme spre a oferi o imagine mai limpede metafizice izvorâte din condiția domestică a existenței, toate dungile lui ridicate ating extremităţile
a poetei: Dimineață am fost/ cu Dumnezeu/ la cules de se descarcă parcă aici în paginile acestei cărți care pune în- bifurcate ale sufletului meu.
măsline/ într-un tablou; Sufletul stă întins în prag/ și trebări și aduce răspunsuri, într-un ritm alert, inconfundabil: gulliver, frumosul bărbat imperial
brodează/ privești peste el/ marea sub corăbii/ privesc rămâne patria de bază.
peste el/ petale de vânt petale de frig/ sub mesteacăn; El: Ce păcat că aici nu avem primăvară! laud această întâmplare americană.
Fiecare ninsoare e altfel/ fiecare zăpadă alte culori/ alte Ea: În schimb avem multe altele.
rotunjimi fiece fulg/ nicicând neaua/ n-a păstrat/ ceva El: Mirosea aerul a toporași, liliac și lăcrămioare, mai esență
din urma/ aripilor noastre. Versuri cuminți, inundate de ții minte? Duc dorul primăverilor. Cu asteniile lor cu tot.
banalități. Sunt și pasteluri delicate, haiku-uri încălzite Ea (declamă, în joacă): Unde sunt primăverile de america e sănătoasă. eu sunt sănătos
la focul metaforei: Plouă tunetele tandre/ se rostogolesc altădată?! Crude, imprevizibile. Ca tinerețile noastre în trupul lui christos.
în palmele munților/ cu trup obraznic. sufletul meu sferic e clădit
oare mâna ta lunecă/ El: Vreun vers de al tău? din căderea metalului topit.
peste translucidele/ Ea: Poate. Sau poate doar o nostalgie întârziată. Deși trec primul.
gânduri? continui să cred că bătrânețea e o performanță. Triumful trupul meu lățit
sufletului, rămas același, într-un înveliș fragil. Franjurat. pe masa de cupru
Lamentouri baco- Trupul nu ține pasul cu sufletul. Iar sufletul se spune că se întinde ca un cearşaf subţire
viene întâlnim uneori: rămâne la vârsta la care ne-am simțit cel mai bine. să culeagă profeții.
Dansând/ cu stăpânul Carmen Firan ne avertizează în primul tablou că per- șase găuri sunt date în trupul meu.
iluziilor/ și murmur sonajele sale sunt un cuplu de vârsta a doua de emigranți popularizarea unui astfel de instrument
în auz/ singurătate/ din Estul Europei. Deci nu sunt adaptați perfect mașinăriei e acum în mâinile lui pan.
singurătate/ sin-gu- infernale americane, mai au sentimente, tandrețe, mai fac sunt sănătos, mi-aș dori
ră-ta-te/ și în inimă/ filosofie, se iubesc și se urăsc deopotrivă. Hotărăsc să să am cândva
suav prelung/ plâns se despartă și acceptă intrarea în sala de judecată, unde o mie de instrumente aşa.
de vioară sau Când judele este mișcat să audă motivele divorțului.
tristețea/ te îmbracă-n Înclin să cred că teatrul scris de Carmen Firan se citește Traduceri de Carmen FIRAN
tristețe/ veștminte lun- cu plăcere mai mare decât cea încercată în loja unui teatru
gi/ veștminte grele/ unde actorii îl joacă așa cum știu sau așa cum pot. Este un
ușor fluturând/ și cu teatru eseu, disperat și liric, curios și fatalist. Apariția Elei,
un aer de iarnă/ bine așezat/ în inimă/ geruri/ și ghețuri/ vecina și prietena cuplului are rolul de a limpezi cumva
te însingurează… lucrurile, implorând judelui o soluție pacifistă, eliberatoare
de tensiuni, de dispută. Îi cere să lase lucrurile așa cum sunt.
Când încearcă poemul de dragoste, rezultatele sunt Carmen Firan, spuneam, este o scriitoare completă,
notabile: Și mă întorc la tine/ și îți spun/ nici acum nu a poate singura scriitoare româncă din zilele noastre care
fost să fie/ nici acum// cum stai Tu/ atât de aproape de excelează în toate genurile. Cu o vastă experiență pu-
dragoste/ și Te văd/ și dragostea nu o pot vedea/ în inima blicistică, a peste 25 de volume publicate în România
Ta/ eu pe mine mă văd… și în Statele Unite ale Americii – cunoscută și apreciată
pretutindeni, putem spune că este o adevărată ambasa-
Ultimul ciclu al cărții, Cântece, e și cel mai reușit: doare a culturii românești în lume. Îi urăm în continuare
Vine o vreme/ când taci/ la orice cuvânt/ o vreme/ când să iubească la fel de mult limba română. ■
nu răspunzi/ la nicio întrebare/ la orice țipăt/ ești mut/
de ce ți-ai pecetluit buzele/ nu mai ai/ nimic să ne spui? Moment artistic cu actorii Geni Macsim şi Adrian Andone

Ultima poezie e și cea mai frumoasă din volum: mă
întrebă sufletul/ drumul acesta/ duce spre moarte/ orice
drum/ duce spre moarte/ spre moarte dulce/ orice drum/
și atunci/ m-am înspăimântat de viață/ și am căzut/ și în
genunchi/ am continuat să fug.

Aritmii este o carte ca atâtea altele ale poeților din
România, particularizată poate mai mult de sigiliul
suferinței.■

12 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Cronică literară

Alexandru
OPRESCU

Benzile desenate – un proiect
ambițios

România nu a fost niciodată străi- originale care au inspirat animatorii de foarte puternic. Albume de peste ocean într-o carte ce vrea să popularizeze și
nă de fenomenul benzii desena- mai târziu. Ce-i drept, procurarea lor apar, traduse, și la noi, cum ar fi The să atragă un public cât mai divers spre
te, chiar dacă a avut, ce-i drept, este foarte anevoioasă spre imposibilă în Walking Dead, un mega hit peste tot în banda desenată.
destule sincope în istoria sa cu această anii ʼ90, dar nu am putea să spunem dacă lume. Lumea academică din țară începe
formă de artă, sincope care au pus-o, în dezinteresul a cauzat lipsei de albume să se aplece asupra fenomenului cu mai Suntem convinși că orice cititor,
mintea cititorilor, într-o zonă limitrofă sau accesul precar a adâncit acest tip de multă atenție și, astfel, în decursul a câțiva profan sau nu, va găsi în aceste texte
artelor. Spre deosebire de celelalte forme analfabetism pentru banda desenată. ani, cărți de critică și analiză a benzii de- lucruri surprinzătoare, oameni de care
de artă, în țara noastră banda desenată își senate pot fi găsite în librărie. nu ai fi crezut că au abordat acest gen și
câștigă cu greu popularitatea binemeri- Este și mai ciudată această recesiune informații despre istoria benzii desenate
tată, cei angrenați în acest fenomen lup- cu cât în anul 1990 s-a înființat Asociația Astfel, și în cadrul Colocviilor „Scri- care vor ridica, încă o dată, stigmatul
tându-se constant Bedefililor din România, al cărui fondator sul Românesc“ de anul acesta, ajunse primit pe nedrept de această artă atât de
cu prejudecățile la cea de-a X-a ediție, istoricul benzii respectată peste hotare, cu un public de
ce îl înconjoară, este Dodo Niță, important critic și desenate românești și unul dintre cei mai milioane de oameni și care, mulți fără
prejudecăți care istoric de bandă desenată. Împreu- dârji promotori ai benzii desenate din să știm, ne-a influențat în toate păturile
au dispărut de- nă cu Pierre Pascal și Paul Laffont România, Dodo Niță, și-a lansat cea mai artistice și sociale. De asemenea, Dodo
mult, de exem- au organizat din 1991 Salonul recentă carte de profil intitulată Para- Niță pune la îndemâna cititorului, prin
plu, în țările unde Internațional al Benzii Desenate digmele paraliteraturii. Între copertele câteva capitole, o bibliografie solidă care
banda desenată din România, fiind și decorat pentru acestei cărți sunt strânse articole, eseuri, să te propulseze rapid și cu folos în lumea
franco-belgiană munca sa în popularizarea benzii recenzii și portrete, toate din multiver- benzilor desenate.
este tratată la fel desenate franco-belgiene de către sul bidimensional al benzii desenate
de serios ca ce- Belgia și Franța. românești, dar și mondiale. Paradigmele literaturii publicată re-
lelalte forme de cent la „Scrisul Românesc“ este o carte
expresie, ca să nu În ciuda tuturor acestor încercări Autorul își structurează cartea în care atestă încă o dată pasiunea autorului
mai amintim de de a organiza oamenii capitole cu titluri elocvente, cum ar fi pentru acest domeniu literar, domeniu în
industria de mi- pasionați de banda de- Bedeteca ideală, Biblioteca bedefilului, care este el însuși un pionier al bedefiliei
liarde de dolari de peste ocean. senată într-un nucleu Divizia stranierilor, Critica pură a benzii românești.■
care să propulseze desenate, sau Portre-
De ce spunem că există sin- fenomenul, România te de bedefili. Numai
cope în popularizarea benzii de- încă nu poate conside- din scurta răsfoire a
senate românești este pentru că, ra banda desenată ca cuprinsului, cititorul
spre exemplu, generația 1990 și fiind un fenomen de poate înțelege că Pa-
cele de mai târziu nu și-au mai masă. Însă asta nu l-a radigmele literaturii
construit această cultură. Deși descurajat pe Dodo este o colecție de tex-
multe dintre desenele animate Niță și colegii săi să te diverse, dar care
cum ar fi Batman, Superman, Spiderman își urmeze pasiunea în converg spre aceeași
etc. atât de mult îndrăgite de copii își continuare, și efectele pasiune: banda dese-
au originile în banda desenată, ele sunt nată, pe care Dodo
tratate ca lucruri de sine stătătoare și nu încep să se vadă, din ce în ce mai pregnant Niță o îngrijește cu
ca o introducere spre sutele de reviste și cu trecerea ultimilor ani. Reviste noi de dedicație, pasiune
albume de bandă desenată, spre lucrările bandă desenată pur românească încep să care, nu pentru prima
apară pe piață în tiraje încurajatoare, atât dată, se transpune
în București dar și în Craiova, un oraș care
întotdeauna a avut un nucleu de bedefili

Stefan LARKIN

Poeme Revista şi Editura

Scrisul Românesc

Concurs de debut

Birocrație În timp ea se leagănă pe o muzică interioară și protestează Se adresează celor care nu au împlinit 35 de
Ochii tăi, ochii tăi, te vor recunoaște după ochi ani şi nu au debutat publicistic sau în volum.
Un computer și un telefon deștept, un pix deschis Mai bine să te privesc, draga mea
Patru scaune, trei femei, doi bărbați Concursul se desfăşoară în următoarele
Două mese, o imprimantă sofisticată, și apoi Despărțire cu crengi de măslin și piedestale de perne secţiuni: poezie, proză, teatru, eseu.
Dacă ai avea măcar o idee ai fi în stare să o iei de la capăt Lansajul navei tăcut la apus
Madonna-l împinge la rău pe prostul copil Zeus Lucrările vor fi semnate cu un mot­to, care
E vie În curând pedepsit de o mână blândă se va regăsi, de asemenea, şi pe un plic închis
Va ști pentru o clipă puterea totală a predării ataşat manuscrisului. El va cuprinde numele
Primire furtunoasă, iat-o pe Sfânta Ioana şi prenumele concurentului, data de naştere,
Cum își piaptănă părul pe spate după ce a răspuns Portal de pene pulsează în jurul ființei mele adresa, numărul de telefon şi premiile obţi-
Voioasă mulțimii Într-un regat de lacrimi carnale nute la alte concursuri literare.
Cum stă acum tăcută și sfioasă În această lume de Hymani
Gata să se arate Prințului Vine o femeie care e cu adevărat Virgil Manuscrisele vor fi trimise, pân­ ă
Femeie tânără, delicată, fragilă, singură O umbră să ghideze acest călător ostenit la data de 1 sept. 2016, pe adres­ a:
În a-și trece durerea prin poarta zeiței Dis
Primire glamuroasă, în viziunea bărbatului Ea ridică lampa și mă ridică pe mine Revista – Editura
Panoramând mulțimea de simpli dansatori Să intuiesc ușa ce se va întredeschide Scrisul Românesc,
Care pretind că ar ține ritmul comunal
Traduceri de Alexandru OPRESCU str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.

Un juriu alcătuit din critici şi istorici literari va
acorda câte un premiu pentru fiecare secţiune,
separat pentru revistă, separat pentru editură.

Relaţii suplimentare se pot obţine la
Tel: 0722/753 922; 0251/413 763

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 13

Recitind Caietul Albastru Dumitru Radu Din partea
POPA cealaltă

11 ianuarie 1955 e Montaigne.“ M-a privit de jos în sus, de a părăsi compartimentul, îşi ia cu el de a publica cele scrise. Am libertatea
apoi am izbucnit amândoi în râs. I-a pie- numai valiza şi paltonul, lăsând în plasa de a făuri un proiect de societate, planul
O întâlnire poznaşă. Am făcut cu- rit indispoziţia, a devenit locvace. Mi-a de bagaje o servietă în care, printre alte unei cetăţi ideale, nu şi de a comunica
noştinţă cu criticul Şerban Cioculescu în arătat cărţile, printre care Bucarest al lui cărţi, se afla şi jurnalul său intim, plin aceste plăsmuiri, şi cu atât mai puţin de
tramvai. Văzând lângă mine un domn mai Paul Morand şi Registrul ideilor gingaşe de cogitaţii şi însemnări distrugătoare la a încerca să le transpun în realitate. Dar
în vârstă ce mi se părea, privit de jos, foar- al lui Paul Zarifopol. Când i-am spus că adresa comunismului. poţi fi, oare, pe deplin satisfăcut cu aceste
te obosit, ba chiar bolnav, şi pe deasupra titlul acesteia este ceea ce-mi place cel libertăţi trunchiate?“
încărcat cu un braţ de cărţi, i-am cedat mai mult din cartea lui Herr Doktor, m-a Jurnalul – un caiet voluminos, legat în
locul. Mulţumindu-mi, s-a aşezat şi astfel întrebat ceremonios: „Pot să ştiu cu cine pânză albastră – după întâmplări aproape Lecturile tânărului Balotă sunt absolut
am început să-l văd de sus. Nu mai arăta am onoarea?“ Numele meu nu putea să-i incredibile, are şansa de a reintra în po- uluitoare: de la filosofia greacă la părinţii
chiar atât de bătrân, dar, tras la faţă, cu spună, fireşte, nimic. În schimb, în timp sesia autorului său în 1964, când Nicolae bisericii (cultura sa teologică îi inhibă
obrajii foarte supţi, continua să-mi pară ce mă prezentam, mi-am dat brusc seama Balotă termină de ispăşit şapte ani de chiar pe cei de specialitate), de la Mon-
ros parcă de un ulcer. Privind cu obişnu- cine e el. I-am şi spus pe dată: „Cred că închisoare grea şi doi ani de domiciliu taigne şi Pascal la Toynbee, totul îmbibă
sunteţi criticul Şerban Cioculescu“. „În obligatoriu la Lăteşti. Fără îndoială că această minte şi acest spirit ahtiate de a
Nicolae Balotă persoană“ – a recunoscut el, bine dispus. dacă ar fi fost găsit acest caiet la momentul şti cât mai mult şi mai ales de a reflecta
arestării din tren, Nicolae Balotă ar fi fost asupra a ceea ce citeşte.
itul meu nesaţ spre vraful de cărţi aşezat Iată cum, o însemnare zilnică din condamnat pe viaţă, dacă nu şi mai rău.
acum pe genunchii străinului, am văzut că Caietul Albastru leagă figurile a doi Puterea cuvintelor sperie poate mai mult Trebuie adăugat aici că o forţă ex-
volumul care se afla deasupra era tomul dascăli pe care i-am avut la Filologie, ca orice dictaturile. Dar peripeţiile Caie- cepţională în rezistenţa lui împotriva
întâi din Eseurile lui Montaigne în colec- extrem de cultivaţi şi deopotrivă în- tului nu aveau să se sfârşească în 1964. comunismului a fost şi credinţa adâncă în
ţia „Selecta“ de la Garnier. Sub acesta se semnaţi în dezvoltarea mea intelectuală, În anii ’80 Nicolae Balotă se expatriază Dumnezeu, care nu l-a părăsit niciodată.
aflau celelalte trei volume ale Eseurilor. chiar dacă din două generaţii diferite: lăsând în urmă jurnalul, odată cu toate Acestui tânăr, care la 31 de ani avea atâtea
Aş fi vrut să aflu ce se mai afla dedesubtul unul este Magistrul Şerban Cioculescu, bunurile ce aveau să-i fie confiscate. Va proiecte pe cale de finisare (între care un
acestora, căci teancul era destul de masiv, pe care l-am evocat adesea, celălalt e avea, printr-o altă fericită întâmplare, no- studiu despre Psalmii lui Arghezi), i-au
şi, cu indiscreta mea curiozitate când e Nicolae Balotă, care avea numai 30 de rocul de a-l regăsi la fost tăiate cu cruzime aripile şi impuşi 9
vorba de cărţi, încercam plecându-mă să ani la momentul însemnării. El mi-a fost venirea sa în ţară în
desluşesc numele autorilor şi titlurilor profesor de Literatură universală în anul 1991. După ce l-a ani de recluziune pe care
de pe cotoare. „Vă interesează?“ – mi-a IV şi a decis să nu predea tot anul decât regăsit, l-a recitit cu i-a ispăşit cu demnitate şi
întrerupt tentativele străinul, nu fără oa- pe Dostoievski: un curs fascinant, plin entuziasm şi adnotat bărbăţie. Avea să debute-
recare acrimonie în voce. Scuzându-mă, de aluzii religioase şi filosofice, tocmai până în 1998, anul ze în volum abia în 1969,
i-am spus că nu pot rezista în faţa tenta- în 1971, al celebrelor teze restrictive din publicării. la 40 de ani, construind
ţiei cărţilor. „Vă plac romanele de amor cultură. Îl înlocuia pe Matei Călinescu, apoi, cu temeinicie şi
sau cele cu detectivi?“ – m-a întrebat el plecat în străinătate, şi se pare că era Jurnalul propriu- tenacitate ardelenească, o
sarcastic. „Da, mai ales dacă detectivul plătit cu ora (20 de lei)... zis cuprinde perioada operă critică şi filosofică
29 octombrie 1954 – ce se distinge în patrimo-
În 1998 când a apărut prima oară, în 1 ianuarie 1956. Dat niul culturii române.
două volume, am devorat Caietul Albastru afară de peste tot
în mai puţin de trei zile, acum, la un an pentru convingerile Atât în paginile de
după dispariţia autorului lui, am reluat sale politice şi în jurnal cât şi în acelea ale
lectura pe îndelete şi mi s-a părut, o dată urma întemniţării de adnotărilor (Remember)
mai mult, o carte singulară, excepţională jumătate de an, ime- apar numeroase portrete
din multiple puncte de vedere. diat după terminarea de scriitori, de la mem-
facultăţii, la Cluj, din brii Cercului literar de
În noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956, 1948, Nicolae Balotă se exilează, într-un la Sibiu – Ion Negoiţes-
Nicolae Balotă, în vârstă de 31 de ani, fel, la Bucureşti unde găseşte o slujbă cu (nedespărţitul Nego),
a fost arestat de Securitate în trenul ce măruntă de funcţionar la Centrul de Do- Radu şi Dominic Stanca, Cornel Reg-
îl ducea de la Cluj la Bucureşti. Înainte man, Ştefan Augustin Doinaş, mai apoi
cumentare al Ministerului Sănătăţii. Wolf Aichelburg şi Constantin Ţoiu, dar
ARHIVA SENTIMENTAL E o formă de subsistenţă, fie ea cât de şi alţii precum Petru Comarnescu, Mihai
modestă, pentru că adevărata sa viaţă Şora şi Edgar Papu, cu care dialoghează
se desfăşoară, aproape exclusiv, în lu- de la egal la egal, aşa cum o face şi cu
mea cărţilor şi a scrisului. Tânărul de Constantin Noica sau Dinu Pillat. Dar li
30 de ani ne apare ca un mare cărturar, se rezervă spaţii însemnate şi celor din
un poliglot care citeşte şi se exprimă generaţiile anterioare, precum Tudor
cu uşurinţă în patru limbi străine şi Vianu, cu care peripatetiza cu plăcere,
are temeinice cunoştinţe de latină şi G. Bogdan-Duică, Tudor Arghezi, G.
greacă. S-a tot vorbit, după 1989, de Călinescu, surprins într-un, pe cât de
rezistenţa prin cultură în timpul ani- scurt, pe atât de relevant crochiu, Şerban
lor comunismului. Eu cred că nimeni Cioculescu, George Oprescu. Şi, mai
nu o ilustrează mai bine decât tânărul cu seamă, profesorul său etern, Lucian
Nicolae Balotă, împătimit al culturii Blaga, asupra căruia aduce inedite şi
şi imun la orice fel de compromis, cu extrem de preţioase amintiri.
riscul de-a scrie numai pentru sertar. Anul trecut, mai precis pe data de 20
Iată ce scria la 11 februarie 1955: „Nu august 2014, s-a stins din viaţă, la Nisa,
prin ceea ce împiedică să se publice, Nicolae Balotă, fără îndoială cel din urmă
ci prin ceea ce împiedică să se scrie homo universalis al culturii române. Avea
este barbar, adică anticultural, comu- 89 de ani. În ţară această mare pierdere
nismul. El lezează nu numai dreptul la pentru România a trecut aproape neob-
comunicare, ci dreptul la creaţie. Am servată. Recitind Caietul Albastru sunt
libertatea de a gândi, de a spera, de a convins că va veni o vreme în care numele
iubi, de a crede sau de a mă pierde. său şi opera vor sta în primul raft al bibli-
Ce nevoie mai am de libertatea de a otecii noastre ideale, acolo unde de altfel
vorbi? Am libertatea de a scrie, nu şi le este şi locul.■

Petre Ghelmez, Şerban Cioculescu, M. Panaitescu, Dumitru Radu Popa şi Nicolae Manolescu (1982)

14 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Proză

Adrian Bărbați și găini
SÂNGEORZAN

Stewardesa m-a întrebat într-o en- (Interzis bărbaților sub 30 de ani
gleză foarte răspicată, să fie sigură și femeilor de orice vârstă)
că pricep: „Sir, pasta or chicken?“
Am ales animalul deși știu că puii sunt și în care Creatorul e mort. Dar nu ca la până în punctul ăsta nu am râs deloc. Ba personajul principal, tatăl lor biologic,
crescuți astăzi fără să vadă lumina soa-
relui. Soarele apunea spre Groenlanda și Nietzsche, care după ce l-a declarat pe chiar m-a apucat o silă ciudată pe care nu care e de fapt ținut mort de mult undeva
nu m-am mirat când am văzut vreo 20 de
evrei hasidici venind deodată spre coada Dumnezeu mort a încercat să lanseze ideea mi-am depășit-o decât după ce am început la etajul vechiului sanatoriu. Fratele cel
avionului. Sunt obișnuit cu ei din New
York. Femeia de lângă mine, prima dată în supraomului. Deși totul este permis până să bănuiesc că filmul mă va duce într-o mare, Gregor, e singurul care cunoaște
trecere peste ocean, s-a speriat puțin, dar
am liniștit-o asigurând-o că sunt oameni la grotesc, în Bărbați și găini nu se pune altă direcție. Observ că și ceilalți frați au secretul și va încerca să-l țină ascuns
pașnici care se adună acolo să se roage
împreună, în liniște. Iar dacă se roagă problema niciunui tip de ubermensch, ba urme de operații estetice, dar au în plus până când ajunge și el într-o cămașă de
pentru ei, se roagă pentru noi toți. După
15 minute s-au întors discret la locurile lor chiar e introdus omul-subuman, împreună și o agresivitate animalică. Aproape își forță. Gabriel, îngerul poveștii, se înfurie
unde li s-a adus mâncare kosher. După ei
s-au peregrinat în fundul avionului foarte cu drepturile lui la viață. căsăpesc noii frați, ceea ce îi va face pe în final și va sparge ușa subsolului unde
mulți pasageri. Niciunul să se roage, doar
să folosească toaletele. A fost o foșneală Filmul începe ca un basm duios, stil mulți să oprească filmul în punctul ăsta. se ascunde adevărul. Tatăl lor, biologul,
continuă și cum nu puteam să dorm mi-am
pus căștile și am căutat un film pe canalul nordic, cu vocea suavă a doi copii care Soția mea, căreia i l-am recomandat, s-a specialistul în stem cells, creatorul nebun,
de comedie. Voiam să mă binedispun. Am
ales o comedie daneză, Men & chicken, în în timp ce introduc povestea cară un coș întors cu același zbor după o săptămână, un bărbat steril, vrea să se reproducă. Să-și
daneză (Maend&Hons), Bărbați și găini,
întrucât cred în umorul european. Până la cu ouă. Oul, simbolul vieții, al creației dar s-a îngrozit și a renunțat să vadă filmul transmită și el genele mai departe, ca tot
New York l-am văzut de două ori, să fiu
sigur că am priceput povestea. Dacă aș primare. Întrebarea cine a fost la început, până la sfârșit. Cei doi frați fug speriați omul. Reușește să o facă cu animale din
fi fost pe o linie americană aș fi fost mai
precaut. Moartea domnului Lăzărescu a oul sau găina, pare desuetă. Veți vedea că de moarte. jur cu care își clonează științific celulele.
rulat în America drept „una din cele mai
hilare comedii a anului“. Cu succes. Din povestea e plină de găini și bărbați ciudați, Insula daneză, unul din cele mai dezo- Astfel, cei cinci frați află că nu au mame și
greșeală am pus titrarea în chineză, așa
că nu am știut cum să mă mai întorc la care vor afla că de fapt sunt genetic niște produse
„meniul“ de bază. Am chemat stewarde-
sa, o nemțoaică blondă, foarte amabilă. până la urmă de uman-animalice create în eprubetele
Lufthansa are stewardese care seamănă
grozav între ele, tinere, frumoase, suple și unde se trag. Pri- disperării și nebuniei. Caietele tatălui
răspicate, așa cum aveau și liniile aeriene
americane până prin anii ’50–’60 (când mele scene par sunt găsite, iar Gabriel le explică
trebuiau să fie obligatoriu sub 35 de ani și
nemăritate). Am fost întrebat ca la școală: stranii, cu ges- fraților cine sunt ei la urma urmei,
„De ce ai ales chineza?“ „Pentru că am
crezut c-o știu, meine Frau“, și cu asta turi aproape fără pentru că nu va mai urma nimeni
i-am devenit brusc simpatic. Am pierdut
puțin din comedie, foarte prost titrată în rost, ca mișcările după ei. Eu unul am răsuflat ușurat.
engleză, detaliu care nu diminuează cu
nimic valoarea filmului. unui nou născut. Elias masturbatorul, află că e 10%

Am urmărit filmul (comedia?) cu Le-am perceput taur, Gabriel îngerul e parțial cu-
sufletul la gură, puțin speriat, așa cum ur-
măream în copilărie filmele dure, care mă altfel abia când cuvea, Gregor șoarece și așa mai
întorceau pe dos. Dacă aș fi văzut Bărbați
și găini în timpul pubertății probabil că aș am reluat filmul. departe. Aproape încep să se certe
fi rămas cu serioase traume psihologice.
Până la urmă am rămas cu puiul nemâncat Conflictul însă din nou între ei, neștiind ce animal
și cine a vizionat filmul înțelege de ce. Nu
lăsați copiii să vadă acest film! N-ar trebui e clar ca lacri- e mai bun. În final umanul din ei e
văzut nici de persoane care nu se pot privi
adânc în oglindă. Adevărul poate paraliza, ma. Doi frați, mult mai puternic, se îmbrățișează ca
ucide, dar și elibera.
esențiali diferiți frații, rămân pe insulă între oameni,
Una din cele mai interesante pelicule
despre viață și nebunia ei. Despre obsesia în toate cele, află și cu asta basmul se termină cu un
creației. Un film neobișnuit, care îți poate
transmite ideea că doar nebunii pot aspira după moartea ce- crunt happy end.
la Creație. Cel puțin atunci când e vorba
despre ideea de-a crea viață, din viața pe lui pe care îl știau Scenă din filmul „Bărbați și găini“ I-am recomandat filmul soției
care o știm noi, așa cum a lăsat-o Dum-
nezeu. Un film polițist cu suspans biblic ca tatăl lor că au fost adoptați, că au mame late locuri de pe pământ, a ajuns aproape mele pentru că ea mi-a spus odată mai în
în care personajele principale se numesc
Gabriel, Elias, Joseph, Isaak, Thanatos diferite, care au murit la nașterea lor, iar complet depopulată, de când tatăl biologic glumă mai în serios, că știința va ajunge

tatăl biologic trăiește undeva pe o insulă al fraților, domnul Ellie Thanatos, un bio- să încrucișeze curând oamenii cu copacii.

izolată a Danemarcei. O Danemarcă ham- log danez specializat în stem cells (celule Asta în toiul unei discuții despre ce poate

letiană în care simți de la început că ceva e stem) s-a mutat acolo, transformând un să facă din noi biologia umană, care a

profund putred, dar nu poți spune ce. Cei vechi sanatoriu într-un fel de casă de ne- desfăcut tot genomul nostru bucată cu

doi frați sunt atât de diferiți încât par a se buni. Trăiește acolo într-un primitivism bucată și l-a expus ca pe blana ursului din

trage din două regnuri (animale) diferite. atavic împreună cu cei trei băieți și sute pădure. Acest film, altfel un clasic pe care

De fapt așa și e, dar o bănuială atât de biza- de animale domestice care se plimbă liber doar europenii (nordici) pot să-l facă, se

ră nu putea să-mi treacă prin cap de la în- printr-un fel de castel ruinat, complet rezumă doar la regnul animal. Sau la ce

ceput. Elias e bărbatul hipersexual, un taur scăpat de sub control. Suspansul polițist, animale putem afla că suntem, într-o ne-

care freamătă în jurul fiecărei femei ce-i biologia malformată, lipsa lui Dumnezeu, bună și uitată arcă a lui Noe în care viața

iese în cale și care trebuie să se masturbeze nebunia, plutesc în aer. La fel și genetica, ar putea triumfa sub cea mai schilodită

de câteva ori pe zi pentru a nu înnebuni. odată cu genele și cromozomii ei, care nu formă. Chiar dacă așa zisul Noe interzice

În America ar fi catalogat ca „sex addict“ sunt niciodată arătați cu degetul. citirea Bibliei, pentru că o consideră o

și ar fi trimis la terapie. Dacă nu știați, La un moment dat m-am întrebat și eu: „ficțiune“ stupidă.

sexul poate fi considerat o adicție cu acte l-a ce mă uit, de ce mă uit la filmul ăsta, de Cheful de râs mi-a trecut. Aici am oprit

în regulă. Gabriel e tipul universitar, cu o fapt? Aici e marea știință regizorală a lui filmul, am luat o pauză și m-am plimbat

adâncă introvertire în educație și cultură, Anders Thomas Jenssen, autorul total al prin avion să mă dezmorțesc. M-am uitat

„malformație“ tot mai rară astăzi. Spun acestui film, care reușește să te țină aproa- peste umăr la pasagerii transatlanticului

malformație pentru că amândoi frații au pe tot timpul la marginea curiozității și a în care navigam, o temporară arcă, și i-am

una comună, numită popular „buză de ie- adevărului. Dar suntem destul de obișnuiți văzut citind romane polițiste sau cărți

pure“, iar urmele operațiilor de corecție la să mergem pe această muchie tăioasă. siropoase de iubire, ficțiuni adică. Știu

gură sunt evidente la amândoi. Te gândești Cei cinci frați au ceva în comun pe lângă că din Europa a pornit noua tendință din

că e o coincidență legată de anatomia ce- violență, malformații sau obsesii sexuale. literatură, care declară ficțiunea moartă.

lor doi actori, Mads Mikkelsen și David Seara stau în pat cu toții, ca niște copii Din America, de-a lungul Golf Stream-ului

Dencik AS (care joacă magnific) și o treci nordici cuminți și unul dintre ei, singurul vine acum curentul (de nevăzut din avion,

ușor cu vederea, încă așteptându-te la o oligofren, le citește sau le spune povești. pentru că e marxist) ce propovăduiește

comedie. Ajunși pe insula unde trăiește Apar detalii și personaje neașteptate: cel egalitatea nemărginită a creației, a scrisului

tatăl lor biologic, cei doi descoperă că au mai tare taur din Danemarca, Isaak, creat în particular. Adică nu mai există nici ta-

alți trei frați. Niște personaje bizare ce de tatăl lor, folosit pentru prăsilă, părin- lent, nici genii. Suntem egali, oricine poate

par greșit clonate direct din coastele lui tele a zeci de mii de viței. O barză, pe scrie, e democratic ca mersul pe jos. Cu-

Hamlet, nebunul. Sunt sigur că de la el care primarul insulei acum cu doar 41 de vintele pot ieși din noi instinctual, reflex,

încoace n-a văzut nimeni în Danemarca o locuitori, o așteaptă să se întoarcă la cuib ca o vomă. Se vomită mult în Bărbați și

familie mai disfuncțională. Centrul râsului și care apare chiar în ultimele scene din găini, iar bărbații fac lucruri rușinoase, de

din creierul meu (lobul frontal, cred, ușor film. Barză care, nici mai mult nici mai care în final, slavă Domnului, se rușinează.

americanizat) era pregătit de hohote, dar puțin, are picioare de om. Dispare însă Ca în mai toate basmele. →

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 15

Visând cuvinte Carmen
FIRAN

În copilărie alegeam un cuvânt şi sul meu pentru esenţa cuvintelor, într-o inundase camera şi am uitat instantaneu mimând libertatea de la o fereastră la alta,
îl repetam la nesfârşit, până ce îşi dimineaţă de iarnă, strivind sub ghetele tot. Doar privindu-mi palmele, şi acum condensată, profundă, intensă, alertă, şi
pierdea sensul. Zăpadă. Zăpadă. grele bucăţi de gheaţă, şi repetând zăpa- dureroase, mi le aminteam scormonind noi preţuiam fiecare cuvânt ca pe singura
Zăpadă, zăpadă, ză-pa-dă... Silabele se dă, zăpadă, zăpadă... până ce tot oraşul pământul la rădăcina copacului. noastră bogăţie ascunsă.
încălecau, păreau ca dintr-o limbă străină, s-a transformat la început într-un glob
încă neinventată sau de mult părăsită, un albastru, şi în cele din urmă s-a topit ca Se spune că uneori îţi visezi soarta, Ce e mai simplu decât să vorbeşti, ce
dialect misterios şi antic, ludic şi absurd. un fulg eteric, o moleculă albă ce încă în nopţile solstiţiului, sau după perioade e mai natural decât să învârţi cuvinte în
Vocalele îşi pierdeau claritatea. În loc să mai călătoreşte şi acum din viaţă în viaţă, lungi de meditaţie şi iniţiere spirituală, ori gură şi totuşi devenisem conştienţi că ceea
se deschidă şi să lumineze acustic, erau dintr-un univers în altul. pur şi simplu ca un răspuns la neliniștea ce pentru alţii, de dincolo de cortina de
înăbuşite ca animalele marine aruncate căutărilor. După ce am visat cuvinte, fier era o normalitate, pentru noi însemna
într-un cazan clocotit. Strivite asemeni Toate astea îmi zumzăiau în minte cum m-am dat pe mâna lor. În tinerețea petre- rezistenţă verticală. Noi furam cuvintele
palmelor fragile prinse între uşi grele de stăteam pe marginea patului neînţelegând cută în dictatură, cuvintele oficiale puteau şi le protejam cu grijă misterul. Nu ne pu-
fier. Se dezmembrau şi cădeau cu zgomot de ce mâna mea stângă se mişcă, se ridi- intra în două pagini de dicţionar. Slogane team permite atunci să le pauperizăm, nici
peste consoanele încăpăţânate încă să că, din ce sunt făcută, cum vin lacrimile găunoase, preţiozităţi cu ştaif, lozinci po- să le lăsăm să iasă la întâmplare, aveam
ţină ritmul. Mă fascina lupta literelor cu şi unde sfârşeşte podeaua, tot o singură viaţă şi obsesia de a lăsa ceva
sunetele incapabile să le mai reprezinte. repetând cuvântul cuvânt până litice, sintagme schingiuite, golite de sens, autentic şi adevărat în urmă se traducea în
Cuvântul devenea atunci material. Un s-a trântit undeva o uşă şi literele cenzura libertății de expresie. Un coşmar importanţa comunicării.
bolovan de lut aruncat în ocean. Aşteptam speriate au sărit înapoi, şi-au relu- lingvistic din care fiecare se salva cum
să se dizolve, îi pândeam dispariţia tot at cuminți forma şi locul. Ordinea. putea. Artiştii se ascundeau în metafore, Tot paradoxal, după căderea zidului
repetându-l, compulsiv, ca un infractor Măsura. Timpul. oamenii obişnuiţi în murmure şi înjurături. Berlinului, când animalul viu a fost eli-
al limbajului care nu-şi poate ţine în frâu Unii pactizau cu sistemul şi deveneau berat din cuşca unde fusese decenii ţinut
bucuria delictului. În ultimă instanţă ne deose- megafoanele goliciunii, alţii îşi asumau prizonier, cuvintele s-au trezit debusolate,
bim unii de alţii prin respectul singurătatea gândurilor în aşteptarea tot au izbucnit descătuşate dar confuze, amu-
Sunetele se dezlipeau pe rând, petale pe care îl avem faţă de cuvinte. mai lipsită de speranţă a unui miracol şinând realitatea nouă, potrivindu-şi pasul
cărnoase cu unghii şi sânge. Ori resturi În adolescenţă am devenit intu- eliberator. şi făcând salturi nenaturale peste timpi
stelare. Pluteau în aer şi se lipeau la întâm- itiv conştientă de gravitatea lor. istorici pierduţi. Robinetul a fost deschis
plare de tavan sau podea, pe câte un scaun Într-o noapte am ajuns chiar să le Trăiam o viaţă dublă, fiecare dintre la maxim, gardurile puse la pământ, sârma
sau pe rochia mea. Aveam rochia plină de visez. Erau îngropate la rădăcina ele într-un alt limbaj. Într-un fel vorbeam ghimpată sfâşiată. Doar că mult visata
bucăţi de cuvinte. Vocale scurte cu gâtul unui copac impunător. Dădeam când ne ştiam observaţi, în instituţii şi si- libertate se arăta dificilă şi puţini ştiau
tăiat, silabe bondoace, litere îngâmfate, pământul la o parte cu mâinile, tuaţii publice, în alt fel între noi. Şi totuşi, s-o trăiască. Avea să se instaureze cu toate
creste de munţi şi încurcături de alge. Câte mă duceam adânc în măruntaiele paradoxal, comunicam. Supravieţuiam spaimele şi nesiguranţa, cu degringolada
un curcubeu căzut într-o apă tulbure. Con- lui, îmi ardeau palmele şi sângele cultural şi ne păstram sănătatea minţii şi limbii scăpate de sub controlul oficial.
soane pătrate ori colţuri îngereşti, decupări îmi şiroia de sub unghii, căutam sufletului prin acea comunicare. Limba
diafane. Continuam să repet acelaşi cuvânt febril, şi deodată au început să se transformase într-un animal viu care se Unii au început să înoate deşi le era
până la completa lui descărnare, până nu apară, unul câte unul, perfect strecura insidios în ceaşca noastră cu lapte, frică de apă, alţii au învăţat să zboare
mai rămânea din el decât osul alb, fragil, conturate, forme clare, materiale, intra în ziduri şi în desenul din covor, zbura deşi vertijul înălţimilor le făcea stomacul
o falangă ridicată spre cer. nimic abstract sau de neînţeles. ghem, alţii să imite lumea occidentală
Pietre rotunde asemeni cristalelor după care tânjiseră de decenii, preluându-i
Ce sunt cuvintele? Energie, materie japoneze şlefuite de apă, cochilii automat tiparele la întâmplare, nemesteca-
sau inefabil, de unde vin şi unde se duc, colţuroase, cornuri cu osul spira- te, din dorinţa de a ajunge din urmă şi a fi
mă întrebam privindu-mi rochia care încă lat, boabe de cerneală îngheţate, fresce la fel. Limbajul ascuns cu grijă în lada de
mai păstra urma lor în ţesătura subţire. cutremurător de frumoase, ca desprinse zestre şi-a pierdut codul şi uneori limba
Aceleaşi nedumeriri pe care le aveam şi dintr-un templu măreţ îngropat la rădăcina şi-a înghiţit frumuseţea. Comunicarea
despre mine. Mă aşezam pe marginea pa- copacului spre a fi păstrate, ascunse, a a devenit pragmatică şi eficientă pentru
tului şi îmi mişcam braţele, îmi ascultam se lăsa descoperite şi a fi transmise mai unii, trivializantă pentru alţii. Era nevoie
bătăile inimii, îmi vâjâia capul de încor- departe. acum de o altă rezistenţă, la alt nivel es-
dare şi îmi priveam tălpile pe covor. Aş fi tetic, pentru a nu cădea într-un alt infern
putut chiar să-mi văd sângele alergându- Le-am luat pe fiecare în palmă, am zgomotos al goliciunii, de data aceasta al
mi prin vene. Trupul părea că se îndepăr- îndepărtat pământul cu grijă şi cum suflam „societăţii de consum“.
tează de mine, lăsându-mi loc să-l percep deasupra lor să spulber şi ultima urmă
ca un înveliş iluzoriu. Întindeam mâna să de praf, ele deveneau uşoare, luau forme A fi scriitor, acum ca şi atunci, mi se
îl ating, să mă conving că există. Realita- de aer şi zburau prin faţa mea în cercuri părea culmea provocării, teatrul perfect
tea. Forma. Haosul care începea dincolo albe lăptoase, apoi, tot mai transparente, în care să mânuieşti cuvinte şi să le sal-
de marginea patului, o prăpastie în care se spărgeau ca nişte baloane de săpun şi vezi sensul, devenea din har şi bucurie, o
mă puteam prăbuşi în orice moment. La dispăreau dincolo de linia orizontului. Un datorie chinuitoare. Rădăcina copacului
ce bun toate astea, ce se voia de la mine? vis lung şi foarte real, în care a trebuit să se afunda tot mai adânc în pământul rea-
Şi ce aşteptam eu de la cuvintele care îmi intervin de câteva ori pentru a domoli efu- văn din vis, tentaculele ei ajungeau până
fuseseră date, cu siguranţă nu pentru a le ziunea câtorva cuvinte rebele care se tot departe în măruntaiele lumii ascunzând
repeta obsesiv sucindu-le gâtul. roteau împletite incapabile să se desprindă pietre mici strălucitoare, scame de nori,
unele de altele. molecule albastre în care viaţa se năştea
Cam aşa a început aventura şi intere- la nesfârșit. Doar să sapi, să dai pământul
M-am trezit cu fruntea grea, lumina la o parte. ■

→ Te întrebi cum și din ce mânecă a putut speranță. Metamorfozele lui Kafka dau în Europei pentru dispariție. Obsesia unei cu adevărat mort. Sunt amestecate, uneori
clocot. Personajele vor să afle cine sunt. lumi supercivilizate care nu mai vrea, de-a valma, idei și concepte tulburătoa-
scoate un om (Anders Thomas Jensen, Stewardesele ne aduc niște chiftele de vită sau nu mai poate să se reproducă. Sau se re, creația, viața, moartea, dar ochiul și
care a scris și regizat filmul) asemenea explicându-ne „care au muștarul înăuntrul reproduce în eprubete și în feluri greu de mintea de geniu ale lui Anders Thomas
idei trăsnite. Aș fi tentat să spun geniale, lor (sic)“, iar în film taurul Issak e ucis. conceput doar cu puțini ani în urmă. (Lip- Jensen sunt mereu prezente.
în ciuda sumarei mele educații americane. Bărbații care merg la toaletele din spatele sesc doar refugiații despre care acum se
Și totuși în avionul meu se citește și Biblia, meu sunt cu toții niște animale suspecte. vorbește zilnic, care se reproduc natural În finalul filmului, admirabil jucat,
„ficțiune“ pură și asta-mi dă siguranță. Îți vine să le numeri degetele de la mâini și vor face foarte mulți copii). Genetic apar aceiași copii, cărând același coș cu
Până și în film „îngerul“ Gabriel rein- să fii sigur că nu s-au transformat în lupi. vorbind, nici unul dintre cei cinci frați ouă. Vocile lor par a fi ale unor ființe care
troduce Biblia care se citește noaptea în nu mai poate să se reproducă, nici măcar nu au apucat, sau nu mai vor să se nască.
pat. Nimeni n-o pricepe, iar de aici încolo Mă gândesc că ideea creării unor pe bază de coaste, pentru că Dumnezeu e Un basm-coșmar în care viața trebuie să
povestea curge altfel. Groaznic, dar cu vieți complet noi să vină și din obsesia triumfe cu orice preț. ■

16 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Proză
Călătorind cu Flyingmonk
Cuba lui Diego Radu
POLIZU

Pentru un călător obişnuit cu deplasările rapide Acestea erau numite „ingenios“, şi de la un punct pano- gram de televiziune pe care le văd pe calculator. Mor
şi pe distanţe lungi, Cuba te încetineşte aducân- ramic care acoperea toată valea am încercat să zăresc după CSI, am văzut toate episoadele. În primul rând
du-te la ritmul local. Nu-ţi trebuie mult timp plantaţiile, dar spre marea mea dezamăgire nu era niciun îmi plac serialele americane“. „Dar cum faceţi, pentru
în insulă ca să îți dai seama că eşti blocat în peisaj şi nu fir de trestie de zahăr la orizont: că nu aveţi acces la Internet, nu-i aşa?“ Zâmbeşte con-
poţi să te plimbi cu uşurinţă. Autobuzele sunt rare, în cel spirativ: „Nu avem Internet dar sunt nişte băieţi care
mai bun caz două pe zi, orarul lor este păzit ca un secret „Nu mai este trestie de zahăr în Trinidad“ îmi zice au acces şi care le descarcă şi le pun pe USB sticks şi
guvernamental; biletele se vând în mod normal cu o zi în Diego. „Cum adică, în Cuba nu mai există trestie de noi le cumpărăm şi apoi le revindem. Ai acces la tot,
avans numai de la autogara, la care ca să ajungi îţi trebuie zahăr?“ întreb eu mirat. „Dar zahărul din ce se face?“ seriale de televiziune, muzică, filme“, continuă Diego
puţină răbdare sau un taxi necesitând o întreagă excursie „Îl importăm din Venezuela“, îmi spune foarte relaxat. ajustând butonul de volum al muzicii americane care
ca să-l găseşti. Obişnuit cu alte destinaţii din lumea largă Despre prietenia cu „Il Grande Amigo“ auzisem şi o venea din radioul maşinii care avea un USB stick bă-
ai mereu în gând să închiriezi o maşină. Dar în Cuba puteam vedea pe multe pancarte în ţară. Figura lui Cha- gat în el. „Ai şi ceva muzică cubaneză acolo? Buena
nimic nu este simplu, mai ales închiriatul unei maşini, vez zâmbea din postere şi de după mormânt către toţi Vista?“ „Nimic, numai americană. Nu ascult muzică
operaţie destul de scumpă şi complet nesigură; a cubanezii care-l priveau cu indiferenţă. Zahărul a fost
parca o maşină nesupravegheată noaptea este cu cubaneză“. Blochează accesul la un produs şi
siguranţă o aventură într-o ţară unde orice piesă exportul principal al Cubei care a putut să ţină economia vei vedea cum el devine obiectul dorit în dauna
străină are mare căutare şi a fura piese dintr-o subvenţionată de sovietici treizeci de ani. Când ameri- celor pentru care ai făcut boicotul.
maşină parcată este o bonanza şi fără riscurile canii au refuzat să mai cumpere zahăr cubanez după re-
jafului, lucru care se întâmplă de altfel foarte rar. voluţie ca răspuns la naţionalizările din Cuba, sovieticii „A fost greu să mergi la facultate? Te selec-
au declarat că ei vor prelua întreaga producţie. Colapsul tează pe motive politice?“ „Aşa era acum foarte
„Aveţi o maşină de închiriat?“ întreb la o economic urmat descompunerii Uniunii Sovietice a mulţi ani. Acum dai examen şi intri. Dacă eşti
agenţie din Trinidad de Cuba, oraşul cel mai adus şi anularea contractului de cumpărare a zahărului bun, intri, nu te blochează nimeni. Nu mai este
interesant şi foarte vizitat din centrul insulei. cubanez care a atras în Cuba „perioada specială“, cum o politic ca pe vremuri“. „Dar lumea mai pleacă?
La birou stau doi indivizi care fumează în faţa numeşte guvernul, o perioadă de total colaps economic Am auzit că mai sunt încă bărci în garaje care să
unui mare ceaslov pe o masă simplă de lemn. Pe care dus la foamete şi penurie în întreaga ţară. Adân- fie scoase în nopţile fără lună“, îi spun trecând
perete un portret al lui Che Guevara zâmbeşte cirea crizei i-a forţat pe guvernanţi să accepte ajutorul pe lângă un poster care ne îndrumă să fim toţi
la noi din spatele fumului unui trabuc. financiar al rudelor din America către localnici, un act ca Che Guevara. De visători, de romantici, sau
care a creat multe alte politici controversate afectând de criminali? Distanţa până în Florida este de
„Când vă trebuie?“ „Chiar şi acum aş lua-o, economia Cubei pe termen lung. Tineri ca Diego au vreo 90 mile şi exodul Mariel mai este încă viu
dacă nu, cu siguranţă mâine“. Se uită la mine de oroare de gerontocraţii care conduc ţara şi nu aşteaptă în mintea multora. „Nu se mai pleacă aşa ca
parcă i-aş fi cerut copilul. Mai stă puţin, se uită nimic bun de la ei. Cum aparatul represiv este la post, înainte în primul rând pentru că s-au înăsprit
pe hârtii, apoi unul la altul. „Ce tip de maşină nimeni în Cuba nu crede că se poate face ceva concret controalele de coastă şi este mult mai greu să
doriţi?“ „De care aveţi. Una mică aş prefera, în răsturnarea regimului şi doar pot spera că actualii le eviţi“, îmi zice Diego accelerând pe lângă o
dar merge oricare...“ Iar stă şi se uită la mine, la hârtii, lideri vor dispărea de la natură, dar lucrurile nu sunt aşa căruţă care trecea prin faţa unui poster al lui Fidel cu
pe geam, fumează. La Che nu se uită. „Cea mai mică de simple. „Cum e schimbarea?“ este pe buzele tuturor. un slogan despre progresul tehnologic, totul pe un drum
maşină costă 70 CUC pe zi plus 45 CUC benzina pe complet gol altminteri. „Oamenii mai au încă bărci dar
care o plătiţi la început“, mă privește atent aşteptând „Diego, am văzut atâtea portrete ale lui Che în ma- nu le ţin în Havana că sunt mai greu de ascuns, ci prin
să refuz preţul care este mai mare decât al unui Merce- gazine. Picturi, fotografii, colaje. Vă place de el aşa de nordul mijlocului insulei, pentru că e cel mai aproape
des de închiriat în America. Vede că nu răspund şi mă mult? Le cumpăraţi şi le puneţi în casă pe perete?“ Ştiam de Miami. Dar acum dacă ai bani, nu e o problemă“,
gândesc aşa că mă fixează din nou cu privirea şi-mi dă de fapt răspunsul, dar voiam să văd ce zice. Se uită la îşi continuă Diego confesiunea, „suni la Miami şi vine
lovitura de graţie: „Dar nu avem nicio maşină pentru mine cu o grimasă: „Asta-i pentru străini, că lor le place şi te ia!“ îmi zice pe cel mai natural ton de parcă mi-
mâine. Mai degrabă există o şansă să primim o maşină de el dar nu ştim de ce“. Zâmbeşte: „N-avem nevoie de ar spune că o să cheme taxiul din colţul străzii. „Cum
de week-end“. De parcă eu m-aş muta în Trinidad. Aşa el pe perete“. „Dar cum e viaţa în Cuba?“ „Viaţa nu-i adică? Unde suni la Miami?“ îl întreb consternat. „Dacă
am renunţat să mai merg în Oriente. Cu ce să ajung, rea în Cuba. Avem asistenţă medicală gratuită, dar este sunt vreo șase persoane și au bani, îl sună pe coyote pe
ca să mai apuc să văd şi altceva pe parcurs? Iar cu mai greu cu medicamentele, avem învăţământ gratuit, celular în Miami şi în două ore este aici.“ Costă în jur
avioanele ruseşti fără piese de schimb parcă nu aş face petrecem mult, muzică, fete, rom. Dacă am avea şi ceva de 10.000 CUC de persoană iar într-o barcă intră 6–7
ruletă rusească. bani ar fi foarte bine...“ persoane. Bărcile sunt numite de cubanezi „lancha“,
bărci înguste şi rapide cu patru motoare care fac două
Plec gânditor din agenţie şi mă afund în zgomotele Asta era şi senzaţia pe care am avut-o în atâtea zile ore până în Miami. Zborul meu ca să ajung în Miami
pieţei, ale străzilor şi bicicletelor, ale cozilor din ma- în Havana şi prin împrejurimi. Lumea este evident îmi lua cu escală vreo 6 ore. „Dacă garda de coastă nu
gazinele de stat, ale cacofoniei de claxoane răguşite de săracă dar zâmbitoare şi deschisă. Atmosfera este re- află din timp de barca care vine, barca este trasă la mal
taxiuri vechi care îmi aduc aminte de ce îmi spusese cu laxată, iar muzica se revărsa peste tot şi toţi dansează şi în 15 minute lumea se îmbarcă şi pleacă şi odată ce
o seară înainte Don Francisco, gazda mea: „Dacă vrei pe stradă şi trotuare într-un aer de abandon total. „Nu eşti în apă nu te mai prinde nimeni pentru că bărcile lor
un taxi, nicio problemă“. Taxiul este salvarea! Dar nu, prea sunt bani“, repetă Diego, „dar ne descurcăm şi nu sunt rapide“ „Și pe coasta Floridei?“ „Acolo trebuie
nu din acela cu contor şi medalion, ci o maşină privată dacă este nevoie facem rost. În Cuba nimic nu este avut grijă că americanii au bărci tot aşa de rapide, dar
pe care şi şoferul o închiriază de la alţii şi care te duce permis dar totul este posibil“. Atât de asemănător cu cu grijă se poate trece şi dacă ai pus piciorul pe pământ,
unde vrei pentru o sumă pe care-o stabileşti dinainte. ce era în România comunistă. „Fac rost de orice pro- eşti american. Nu mai ai nicio problemă.“
Totul „cash“ ca să poată să fie plătiţi şi cei care ştiu că Ca Diego am întâlnit mulţi cubanezi care vorbesc
faci ceva nepermis. Pentru că în Cuba nimic nu este surprinzător de deschis
permis, dar totul se rezolvă. Altfel. despre realitatea din
Cuba şi sunt foarte do-
Diego a apărut la timp într-un Peugeot care văzuse ritori să împărtăşească
vremuri mai bune. Recent terminase facultatea de arte opiniile cu străinii. „Nu
plastice care-l repartizase ca profesor de desen la o şcoa- ne este frică să vorbim
lă pentru un salariu de 15 CUC/luna. Evident că nu putea pentru că de fapt lor nu
trăi din salariul ăsta aşa că refuzase slujba şi-şi făcuse le pasă de noi. Suntem
rost de acest Peugeot din 1993 pe care şi-l cumpărase rămaşi în urmă, izolaţi
vânzându-şi Lada ce o avusese mulţi ani. Peugeout-ul de lume. Nu avem nici
mergea mai bine şi cu el putea să plimbe străinii în jurul măcar Internet pentru
Trinidad-ului câştigând într-o singură zi de şase ori mai că ei nu vor să ştim ce
mult decât salariul de profesor de desen într-o lună. se întâmplă în lume.
Vor să auzim numai
Diego arăta ca orice tânăr. Pantaloni tip jeans, strânşi varianta lor.“ ■
pe picior, un T-shirt cu o formaţie de rock, o tunsoare
cam punkistă. Am plecat prin Vale de Ingenios, locul
plantaţiilor de trestie de zahăr şi morile care-l prelucrau.

Cronică Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 17
literară

Experienţa personală, Gabriela
o perspectivă polifonică RUSU-PĂSĂRIN

Romanul Monicăi Săvulescu-Vo- realist, dar nu obiectiv, este o narațiune atacat sora, psihiatrul Gerrit, care adoptă ce se desprind de pe fundal și dispar în
udouri Dacă treci podul Soweto referențial autobiografică construită prin un băiat al cărui tată era homosexual). O jocul de lumini al scenei. Se creează
este de o actualitate provoca- perspectiva polifonică a discursului nara- lume complexă, fiecare personaj fiind o astfel o perspectivă existențială, singu-
toare. Lansat în acest an în cadrul celei tiv. Polifonia este creația muzicală pe mai lume în sine, totdeauna în căutarea unui ra capabilă de a refuza lumea eșecului.
de-a X-a ediții a Salonului Internațional multe voci, fiecare voce construind o linie loc menit să-l definească. Ca un leit mo- Simetria incipit-final, imaginea mamei
de carte Bookfest, volumul scriitoarei melodică proprie, realizându-se în final tiv rămâne bucuria de a privi strada din ca arhetip, argumentează încă o dată
plasează discursul romanesc la granița o muzică expresivă. Astfel se constituie spatele unei perdele (în sensul de a avea tentația de a considera drept un roman
dintre romanul autobiografic și romanul și secvențele narative ale acestui roman, o casă). Este însă „O lume paralelă cu altă realist cu tentă subiectivă. Podul Soweto
realist de o factură aparte. Complexitatea în capitole, discursul fiind de regulă la lume. O lume închizând în sine alte lumi rămâne un liant al stărilor de disperare,
structurii narative (voci polifonice, per- persoana I, fiecare personaj pare că iese închise în ele însele“. o perspectivă a speranței niciodată pe
spectiva stereoscopică, analiza sociologi- în avanscenă și își susține partitura, totul deplin împlinită. Rămâne drumul prin
că și intenționat superficial psihologică), într-o alternanță de voci și lumi diver- Tehnica narativă este cea a schim- viață într-o căutare a locului care să
stilul aparent obiectiv, surprinderea cu se. Pentru că, în esență, romanul este bării de perspectivă: schimbarea voci- definească un destin dornic de bucuria
acuitate a relației dintre mediu și personaj al unei lumi a imigrației, cu povești de lor, schimbarea locurilor, schimbarea interioară, pe care numai familia poate
sunt vectorii unei scriituri care captează și viață care uimesc prin insolitul lor. Abia registrului de narare (persoana I, ara- să o redea. Triada existență-înțelegere-
problematizează. la finalul romanului reori persoana a III-a). Pare un prezent acceptare, axă a discursului narativ și re-
poți să reconstitui po- sort al dinamicii interioare se constituie
Prozatoare, eseistă, poetă şi tradu- vestea-cadru. Marisa, continuu, în care cel într-o argumentată spirală a destinului cu
cătoare, Monica Săvulescu-Voudouri personajul principal, mai important senti- „ieșire prin cer“.
este membră a Uniunea Scriitorilor din va pleca dintr-o Ro- ment este afectul. Iar
România, Olanda şi Belgia. Este un mânie a totalitaris- adevărata boală este Sunt câteva imagini care rezistă
cunoscut cronicar teatral, realizatoarea mului în căutarea unei lipsa de perspectivă. după finalizarea lecturii și care deschid
și prezentatoarea emisiunii de profil la lumi care să respecte Mamphela vrea să fie perspective de interpretare: tentația
televiziunea română dinainte de 1989. A valoarea. Scenografă „grecoaică. Adică ro- conceperii lumii ca o reflectare în
susținut doctoratul în filosofie la Univer- cunoscută în epocă, va mâncă. Adică olande- oglindă (o lume a trecutului, o lume a
sitatea din București în 1974. A plecat alege calea imigrației ză. Și africană“. Este prezentului), ego-centrismul (plasarea
în Olanda în 1985, s-a stabilit apoi la împreună cu fiica sa, o polifonie de voci, un eu-lui naratorului și a eu-lui persona-
Atena, unde este președinta Societății Nadia, pentru a-și clă- tablou cu personaje de jului într-un prezent continuu), liant
Culturale Balcania Contemporană. De di o familie alături de diferite naționalități, între epoci – podul Soweto, simbol al
douăzeci de ani lucrează ca sociolog în bărbatul care o va aju- cu același suport căutării liniștii într-un spațiu destinat
centre europene de cercetare specializate ta să ajungă în Olanda. emoțional, apartenența credinței (mănăstirea), dar, în lipsa
în socio-psihologia imigrației. Vor locui într-un carti- la familie. Marisa nu vocației monahale, femeia-mamă este
er de emigranți, trăieş- divorțează de soțul îndrumată și ajutată să se integreze într-
Aceste detalii de viață personală vor te spaimele unei terori nebun, pentru că nu o lume laică, democratică. Drumul, ca
fi de regăsit în romanul Dacă treci podul psihologice şi descoperă că soțul său este poate să facă rău ce- simbol, rămâne ca axă ideatică, toate
Soweto (Ed. Tracus Arte, București, maniaco-depresiv, acesta încercând să o lui care a ajutat-o să destinele configurate în roman fiind
2015). Sunt două argumente care ne-au omoare. Fuge în plină noapte împreună plece din România totalitară. Rămâne într-o călătorie continuă, cu tentația
determinat să considerăm ab initio acest cu fetița și cere ajutor la o mănăstire, sunt credincioasă acestei întâmplări care îi va începerii unui nou capitol existențial
roman drept autobiografic, perspectivă preluate de un azil pentru emigranți. Va schimba viața. Sociologul, cercetătorul care să completeze vocația, profesia,
care se va schimba pe parcursul lecturării munci pentru a trăi și pentru a asigura fii- în domeniul socio-psihologiei imigrației aspirația spre un ideal. Personajele sunt
narațiunii. Olanda, Franța, Africa de Sud, cei un viitor. Nadia devine medic, înfiază secondează surprinzător pe scriitorul urmărite ca sub o pupă, care focalizează
Grecia sunt tot atâtea repere ale unor o fetiță din Etiopia, se căsătoreşte cu un tentat de romanul realist. Mult mai evi- particularitățile unei perioade semni-
destine care, însumate, redau radiografia grec (și tatăl său era grec) și se stabileşte dent este însă fundalul autobiografic. ficative pentru trăirea existențială. Și,
unei vieți trăite la limita excepționalului. în Franța. Marisa reprezintă povestea unei Resort interior al investigației critice ră- poate imaginea emblematică, alături
Acestea sunt și traseele destinului autoa- femei care asistă la derularea vieții unor mâne întrebarea: care sunt evenimentele de cea a trecerii podului Soweto, este
rei. Al doilea argument este întâmplarea emigranți, din fiecare destin povestit se care, odată trăite, au exercitat o influență cea a florilor de vișini de aur, concepția
de a o fi cunoscut pe scriitoare la câteva va constitui un tablou de viață (Jurrian, specială, au devenit Erlebnis, conform scenografului la piesa lui Cehov, care
zile de la momentul lansării romanul la mentorul de la azil – un ultra-reformat definiției lui Dithey. Aceste evenimente îi va aduce notorietatea, dar și refuzul
Bookfest 2015 şi am realizat o emisiune- care a fugit din familie, pentru că nu i-a nu sunt doar cu semnificație în destinul din partea unei lumi care nu apreciază
portret la Radio Oltenia. fost permis să vadă un film, primul din scriitorului, ci au legătură cu abilitățile valoarea. Este, într-un al doilea plan al
viața sa, la 16 ani, Priet – avocat, care Monicăi Săvulescu-Voudouri. Sunt apoi receptării narațiunii, o lume a eșecului,
Romanul Dacă treci podul Sowe- va trebui să pledeze pentru cei care i-au trecute prin spațiul imaginarului și rezul- neștiută de psihiatru, neacceptată de
to nu este un roman autobiografic în tă discursul narativ proiectat pe un fun- Marisa. Ultima imagine este a mamei,
accepțiunea cunoscută. Om de teatru, dal polifonic, cu secvențe excepționale, o evidentă trimitere la arhetipul-femeie,
Monica Săvulesu-Voudouri va concepe cu nuanța unei tristeți existențiale și
o structură complexă, cu personaje bine perspectiva unei însingurări. Rămâne
definite ca profil psihologic, cu axare pe bucuria de a privi strada din spatele
reprezentarea veridică a realității la un unei perdele, dorința dintotdeauna de a
moment dat (cu scene reale din istoria avea o casă și sentimentul apartenenței
imigrației, a Aparheidului, despre ata- la un loc spiritual. O altă interpretare a
cul terorist produs la sediul publicației străzii, din perspectivă antropologică de
„Charlie Hebdo“ din Paris la început de această dată, a oferit Monica Săvules-
ianuarie 2015, despre criza din Grecia cu-Voudouri în volumul astfel intitulat,
din acest an). O actualitate evidentă a Strada (2007). O lectură integrată prin
cadrelor narative, în care se conturează, grila de simboluri antropologice (loc de
ca într-o ridicare succesivă a cortinelor trecere și petrecere) va conferi romanu-
intermediare ale unei scene de teatru, lui Dacă treci podul Soweto suportul
profilurile psihologice ale personajelor, motivațional al reluării lecturii unui text
într-o atmosferă tensionată de căutare cu potențial reflexiv și multiple straturi
a locului care să definească orizontul narative decupate dintr-un univers rea-
de așteptare. „Nu o să poți trăi o viață list, uneori angoasant realist. ■
care nu ți se potrivește“ – iată fraza-
cheie a nucleului narativ. Este un roman

18 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Cronică literară

Rodica
GRIGORE

Despre dragoste şi libertate

Afirmată ca autoare de scrieri pentru copii, Isabel atât de tragică a continentului latino-american. În fond, miraculos?“ O cronică în care, la Isabel Allende, legenda
Allende publică, în 1982, la Barcelona, un ro- înţelegem dacă avem în vedere acest plan al cărţii, pen- îşi găseşte întotdeauna locul, realismul magic încetând
man refuzat de numeroase edituri prestigioase, tru Isabel Allende, ca şi pentru Alejo Carpentier, ca să să mai fie pentru ea o simplă tehnică şi transformându-se
dar care avea să devină primul său succes major şi care o rămânem doar la acest exemplu, romanul este un mod într-un adevărat mod de viaţă, unicul potrivit pentru
va impune dintr-o dată pe autoare drept un nume de marcă de înţelegere a realităţii sud-americane, care reclamă o majoritatea personajelor sale.
pe scena literară hispană: Casa spiritelor. Comparată cu explorare în profunzime şi un limbaj care să-i permită
mai toţi marii scriitori latino-americani ai ultimelor dece- scriitorului să numească lucrurile cu adevăratul lor nume. Proza ei are, aşadar, marele dar de a construi pe de-
nii, de la Gabriel García Márquez, a cărui influenţă asupra Iar America Latină este, după cum pare a afirma nu o dată plin convingător o lume populată de eroi ce străbat un
primelor sale creaţii importante o recunoaşte ea însăşi, Isabel Allende, la fel cum făcuseră, de altfel, şi numeroşi drum lung si anevoios, de la inocenţă la independenţă,
la Julio Cortázar sau Alejo Carpentier, Isabel Allende a reprezentanţi ai „boom“-ului latino-american din anii avântându-se iniţial în tot felul de întreprinderi, care
impus un stil aparte şi o viziune specifică în proza con- ‘60–‘70, un continent încă necunoscut de care mai riscante, dar sfârşind prin a descoperi, cel
temporană. Aşa se întâmplă şi în cazul celui de-al doilea cu adevărat. Atât din punct de vedere
roman al său, Despre dragoste şi umbră, apărut în 1984, istoric, cât mai ales, spiritual. Iar mai important – şi neaşteptat – lucru:
pe de o parte, o neaşteptată, mare şi frumoasă poveste Despre dragoste şi umbră reprezintă, propria libertate. Mecanismul acesta
de dragoste cu protagonişti la fel de neaşteptaţi (Irene ca şi Casa spiritelor, şi extraordinara funcţionează perfect şi în romanul de
Beltrán, o tânără făcând parte dintr-o familie înstărită, încercare a autoarei de a descoperi faţă, căci, din simplă istorie de iubire,
şi Francisco Leal, licenţiat în psihologie, dar silit să-şi cea mai adevărată realitate a unei părţi Despre dragoste şi umbră devine un
câştige existenţa ca fotograf şi luptând, în secret, pentru esenţiale a lumii sale. tulburător mesaj aducând subtextual
subminarea regimului militar aflat la putere), iar pe de altă în discuţie mari evenimente istorice,
parte, un protest hotărât la adresa dictaturii, a violenţei, Pentru că dacă e adevărat faptul mari drame ale Americii Latine, ca să
a minciunii şi a domniei aparenţelor şi a ipocriziei – atât că Isabel Allende readuce mereu în amintim aici doar nenumăratele dis-
la nivel politic, cât şi personal. actualitate o lume a miturilor uitate pariţii de persoane şi terifiantele gropi
ale Americii Latine, şi aşa este, mai comune unde erau aruncaţi opozanţii
Deşi, în general, cărţile lui Isabel Allende utilizează, ales dacă avem în vedere călătoria lui politici ai diferitelor regimuri militare.
ca tehnică de bază şi stil dominant, realismul magic, în Irene şi Francisco în satul unde au loc
romanul de faţă, acestea sunt mai puţin evidente decât în „minunile“ Evangelinei Ranquileo Pe de altă parte, cartea tinde să
Casa spiritelor, să spunem. În primul rând, deoarece scri- (în realitate, o adolescentă fragilă, trateze încă o temă predilectă a prozei
itoarea mizează foarte mult pe capacitatea protagonistei extrem de vulnerabilă şi afectată pe- sud-americane a ultimelor decenii,
de a fascina, de a cuceri şi de a convinge – nu numai pe riodic de nişte crize misterioase), la prezentă, de altfel, în mai toate cre-
Francisco, ci, deopotrivă, şi pe cititorii ce se lasă prinşi fel de adevărat este şi acela că tot ea aţiile de seamă ale romanului din
uşor în mrejele personalităţii şi farmecelor sale. Ca şi în reuşeşte, cumva, să le „internaţionalizeze“. Scriitoarea această parte a lumii, de la Un veac de
alte creaţii ale lui Allende, fie că e vorba de Portret în se- nu reelaborează fantastic realitatea, ci se mulţumeşte să singurătate la Şotron, şi de la Conver-
pia sau de Fiica norocului, şi în Despre dragoste şi umbră recreeze, uneori în cheie realist magică, tocmai datele saţie la Catedrala la Despre eroi şi morminte, şi anume
accentul cade pe personajele feminine şi, evident, pe Irene acestei realităţi prin prisma revelaţiei privilegiate. Ea nu temporalitatea şi formele sale.
Beltrán, aflată, ca şi Eliza Sommers sau Aurora del Valle, caută niciodată lucrurile esenţiale în descrierea exterioa- Vorbind despre semnificaţiile romanului Fiica norocu-
în căutarea libertăţii, a fericirii şi a împlinirii prin iubire. ră, ci în viziunea acesteia. Acest mod de abordare îşi are lui şi despre temele pe care alesese să le abordeze acolo,
Poate de aici şi frecventa interpretare a scrierilor lui Isabel originea în simbioza unor culturi diferite, în amestecul Isabel Allende spunea, într-un interviu din 1999: „De ce
Allende exclusiv din perspectiva feminismului, în sensul de rase şi limbi, în coexistenţa unor stadii culturale di- am ales acest subiect? De ce tocmai această eroină aflată
că nu puţini au fost cei care au remarcat că eroinele din ferite, dar şi în istoria latino-americană însăşi, în chiar în căutarea dragostei şi libertăţii? Pentru că orice carte e
romanele sale reuşesc să îmblânzească (iar uneori, chiar particularităţile ei, cele în care Allende consideră, la fel legată, într-un fel, de o anumită căutare. Atunci când scriu,
să cucerească) lumea din jurul lor. Astfel, Irene, ca şi Eliza ca şi predecesorii săi, că există un important procent de căutarea poate să nu fie foarte clară de la bun început,
sau Aurora trăieşte nu doar experienţa călătoriilor fizice mit, basm şi superstiţie – cum ar fi, aici, importanţa în- dar devine evidentă mai devreme sau mai târziu. Poate
alături de Francisco, ci şi a unor drumuri iniţiatice, cel locuirii copiilor la naştere. Nimic altceva, în fond, decât că Eliza Sommers sunt chiar eu.“ Dar, dacă recitim cu
puţin în egală măsură, în cele din urmă ajungând să se afirmase, cu câteva decenii înainte, Alejo Carpentier, în atenţie povestea din Despre dragoste şi umbră şi acordăm
elibereze de toţi demonii care ameninţau a o învinge la prefaţa la prima ediţie a romanului său Împărăţia acestei atenţia cuvenită întâmplărilor prin care trece protagonista,
un moment dat. Şi care ţin, în acest roman, nu de porniri lumi: „prezenţa acestor realităţi este patrimoniul între- ne dăm seama că aceste cuvinte ar putea, la fel de bine,
lăuntrice insuficient precizate, aşa cum se întâmpla, de gii Americi hispane, loc unde nu s-a încheiat, de pildă, s-o caracterizeze şi pe Irene Beltrán, dar, în egală măsură,
pildă, în cazul Elizei din Fiica norocului, ci de violenţa inventarierea tuturor cosmogoniilor, căci ce altceva este să definească perfect atitudinea autoarei faţă de ea.
specifică unei anumite epoci din istoria contemporană istoria acestei părţi de lume decât o cronică a realului
Isabel Allende, Despre dragoste şi umbră.
Traducere de Cornelia Rădulescu, Bucureşti,

Editura Humanitas Fiction, 2015.

Calendar – Noiembrie

3 nov. 1924 – s-a născut Grigore Beuran, în satul Recea, jud. Argeş; 19 nov. 1936 – s-a născut Iulian Negrilă, în com.
Răşina, com. Ţicleni, jud. Gorj (m. 23 febr. 1999); 8 nov. 1935 – s-a născut Dumitru Bălăeţ, în sat Bu- Albeşti, jud. Olt;

3 nov. 1866 – s-a născut Traian Demetrescu, în Cra- zeşti, com. Crasna, jud. Gorj (m. 5 febr. 2009); 21 nov. 1933 – s-a născut Anghel Dumbrăveanu, în
iova (m. 29 apr. 1896); 9 nov, 1936 – s-a născut Nicolae Calomfirescu, la com. Dobroteasa, jud. Olt (m. 12 mai 2013);

3 nov. 1938 – s-a născut Nicolae Dragoş, în com. Turnu-Severin (m. 7 sept. 2011); 23 nov. 1933 – s-a născut Stancu Ilin, în com. Făr-
Glogova, jud. Gorj; 10 nov. 1937 – s-a născut Ioana Bantaş, în Slatina (m. caşele, jud. Olt;

4 nov. 1958 – s-a născut Ionel Buşe, în com. Târgul- 7 decembrie 1987); 26 nov. 1901 – s-a născut Mihail Drumeş, în Ohrida,
Logreşti, jud. Gorj; 10 nov. 1945 – s-a născut George Ţărnea, în com. Iugoslavia (m. 27 febr. 1982);

5 nov. 1933 – s-a născut Ilie Purcaru, în Râmnicu- Şirineasa, jud. Vâlcea (m. 1 mai 2003); 27 nov. 1939 – s-a născut Nicolae Manolescu, în
Vâlcea (m. 11 oct. 2008); 12 nov. 1947 – s-a născut Nicolae Diaconu, în Ţicleni, Râmnicu-Vâlcea;

5 nov. 1933 – s-a născut Elena Zarescu, în satul Po- jud. Gorj (m. 26 iul. 2005); 27 nov. 1951 – s-a născut Florea Miu, în com. Vedea,
peşti-Deal, com. Goleşti, jud. Vâlcea (m. 7 dec. 2009); 13 nov. 1909 – s-a născut Eugen Ionescu, în Slatina jud. Teleorman;

6 nov. 1914 – s-a născut Alexandru Mitru, în Craiova (m. 28 mart. 1994); 27 nov. 1937 – s-a născut Riri Margareta-Panduru, în
(m. 19 dec. 1989); 14 nov. 1902 – s-a născut Constantin Chioralia, în com. Budeşti, jud. Lăpuşna;

7 nov. 1897 – s-a născut D. Ciurezu, în Pleniţa, jud. Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 dec.1986); 28 nov. 1941 – s-a născut Eugen Negrici, în Râmni-
Dolj (m. 5 ian. 1978) 16 nov. 1947 – s-a născut George Voica, în com. cu-Vâlcea;

7 nov. 1942 – s-a născut Cornelia Cîrstea, în com. Frânceşti, jud. Vâlcea; 29 nov. 1958 – s-a născut Carmen Firan, în Craiova.

Poezie Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 19
Gela ENEA
Poeme

naufragiu pe masa de poker adn-ul este la vedere, casa cu gust de şoareci
te ridici să pleci, autostrada zâmbește doar
lângă cutia neagră bolizilor ce-i scriu biografia cu 300 de km/oră; casa perfectă nu mă poate primi;
pantoful de mireasă stă spânzurat sub asfaltul încins, moare în tăcere o câmpie verde... stau sub umbrelă, ploaia întârzie,
de carâmbul unei cizme pescăreşti, asta ar putea intra în dicționare drept Preabunul i-a pus interdicţie
ochi desperecheaţi privesc cea mai potrivită definiție a unei alte biografii, pe Cădere;
din alveola măştii de oxigen nedezmierdate de nimeni... casa perfectă nu mă poate primi,
pământul prizonier pune varul albastru să ţipe,
în pumnul strâns... revelaţii varul se scutură pe umbrela mea
cum înghite el istoria, Albastră;
cum suflă vântul prietene, de-o vreme deasupra umbrelei se roteşte un vultur
prin fluierul oaselor, mă locuieşte cârtiţa, cu un şoarece-n gheare,
unind în bucle perfecte cu pielea crescută vulturul nu mă poate primi,
nordul cu sudul; peste dioptriile soarelui; lasă șoarecele să alunece pe umbrela mea
tablouri suprapuse, nu vede cât să sape tunelul, Albastră/gri;
respiraţia mea le desenează în aer pentru a nu-i rămâne sufletul afară; varul prinde gust de ploaie,
rame de bronz; prietene, de-o vreme ploaia prinde gust de var,
îmi ascult inima, mă locuieşte ploaia, casa, de şoareci;
singura supravieţuitoare cu stropii crescuţi
naufragiată pe harta imensă, în pintenii celui mai mare nor, poemul care știe să ierte
unde munţii sunt verzi, nu poate să mărgeleze
oceanele albastre, cădelniţa belciuge legate unele de altele
drumurile, gri... pentru a-mi boteza creștetul ierbii; îți ruginesc sabia timpului
prietene,de-o vreme clipele,
mă locuiesc chiar eu, îţi rod viaţa pe margini,
sunt bun vecin cu ploaia, până ajung la sâmbure;
micile mizerii ale vieții cu malul de pământ, numai tu îl crezi tare...
pe care doarme cartea el,
dacă rotești sabia aerul se golește de umbre, din care tu lipseşti; precum ghiocul florii de bumbac,
mănunchiul razelor îți coace în creștet alb, alb
halucinația că numai lui dumnezeu îi trebuie cerul; prietene, de-o vreme îşi desface mătasea...
apele spovedaniei cresc și te fură, ne altoieşte somnul
nu bagi de seamă cum degetele lungi ale florăresei cuvintele, în ochi. Din volumul Măști în curs de apariţie
împletesc tijele trandafirilor cu panglici... la Scrisul Românesc

Spiridon POPESCU

Priviți, această ghilotină ca-ntr-o gară românească. 4.
Nu-i mai spune vorbe grele: Au aruncat cu mine-n Dumnezeu,
Priviți, această ghilotină vorba e precum cucuta, Crezând că sunt un bolovan, o piatră,
de azi încolo e a voastră. Aruncată cu mânie Dar eu eram un cocoloș de vată
V-o dăruiesc (conform sentinței) poate otrăvi, știi bine… Și n-a pățit nimic Sinele meu.
spre-a mă ghilotina mereu: Vina asta, dacă este,
M-am condamnat atât de aspru, este doar a ta, Divine – Zădărnicie
să poată zilnic să se vadă Nu i-ai dat puteri să vadă
Că nu e nici măcar o pată cât de păcătoasă-i ruta. Te uiți la mine crud:
de roșu în lăuntrul meu. cu gura-n spume,
Catrene cu colți ce doar
Dacă va obosi călăul a pofte mari rânjesc;
aduceți altul, cât mai grabnic, 1. Vai, te-am sălbăticit,
Să nu se piardă nicio clipă, Se pun mereu tot felul de-ntrebări, sălbăticiune,
căci timpu-i prețios, știți bine, Dar nimeni nu se-ntreabă: de ce oare tot încercând
Iar de se va toci vreodată Tristețea Păsării e-atât de grea, să te domesticesc!
oțelul, vă implor, prieteni: Că nu mai poate Pasărea să zboare?
Nu dați decret de grațiere – Spaimă
decapitați-mă cu mine! 2.
Stingeți lumina, domnilor, de vreți Tot timpul m-am temut cumplit de mine –
Doamne, nu-ți mai certa Fiul Să-mi vedeți pleata ca pe-a voastră: ninsă – Mi se părea că sunt un lup flămând
E-așa de pudic trupul meu, încât Care, de-o să mă prind vreodată singur,
Doamne, nu-ți mai certa Fiul, Nu-mbătrânește cu lumin-aprinsă. O să mă sfâșii ca pe-un miel plăpând.
nu-l mai face să roșească,
Jur că n-are nicio vină, 3. Cum se lăsa zăpada peste lume
dar niciuna, Domnul Miel – Sunt mult mai respectat decât stăpânul, Mă și vedeam pe albu-i sângerând…
A ajuns târziu, fiindcă Și mult mai îndrăgit decât stăpâna – Tot timpul m-am temut cumplit de mine –
trenul ce-l ducea spre cer De câte ori mă întâlnesc cu moartea Mi se părea că sunt un lup flămând.
A staționat în mine De-atâtea ori îmi spune: „Sărut mâna!“…

20 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Odilia ROȘIANU

Daniel Cristea-Enache în dialog
cu Carmen Firan la Librăria Bizantină
Lumea evoluează și oamenii își
schimbă de la zi la zi modul de maru, Ileana Mălăncioiu, Răzvan Petrescu, terviul pe care mi l-a acordat la cald, sub
Daniela Zeca, Livius Ciocârlie, Nicolae Ma- impresia luminilor rampei.

a trăi și de a gândi. Totuși, cărțile nolescu, Nora Iuga, GabrielaAdameșteanu, Cum ați defini evenimentul „Literatura

rămân o constantă. Iar când cei de lângă Mihaela Miroiu, Horia-Roman Patapie- de azi @ Librăria Bizantină“ acum, după

noi se orientează către online din ce în ce vici… Marți, 13 octombrie, a avut loc a ce ați fost the leading lady într-o seară de

mai mult este clar că acesta trebuie să fie 14-a ediție la care invitata, de această dată, marți, 13?

și drumul Culturii. Am ales, de fapt, „Cul- a fost Carmen Firan. O seară explozivă și, Librăria Bizantină are căldură și

tura pentru toți“, cultura pentru România în aceeași măsură, liniștită. Cu zâmbete și noblețe, ca o casă veche cu tavan înalt

profundă, acea Românie care „tace și face“ melancolii. Cu punți peste ocean și reveniri și mușcate la fereastră unde, în fața

și, mai ales, „tace și gândește“. România în pe maluri dâmbovițene. În public s-au aflat șemineului, bei șampanie din pahare cu gât

care noi credem este o Românie cultivată, Nicolae Manolescu (care a şi dialogat cu lung. Locul perfect pentru întâlnirile unui Ce gusturi, arome și cuvinte de la

cu bun simț și cu bun gust. Și nu va fi foarte invitata), Eugen Negrici, Mihaela Miro- critic literar la fel de cald și de nobil cu seara organizată de Literatura de azi veți

greu s-o (re)construim – împreună cu cei iu, Gheorghe Ștefan, Gabriela Pop, Irina invitații lui, pentru o seară. Ce idee minu- duce la New York?

care au aceleași idealuri. Horea, Florea Firan și mulți alți iubitori de nată! Pentru mine, a fost un privilegiu și un Ce voi duce cu mine? Privirea blândă a

„Literatura de azi“ este o platformă literatură. Fotografiile lui Dinu Lazăr au răsfăț intelectual. Grație lui Daniel Cristea- luiAlexandru, patronul Bizantinei, eleganța

online care atinge atât rețelele de soci- imortalizat momente savuroase ale discuției Enache am putut fi eu însămi, relaxată și și discreția lui. Ceaiul cu arome exotice adus

alizare, „la modă“ în zilele noastre, dar dintre criticul literar Daniel Cristea-Enache încercând să acopăr câmpul larg de bătaie de Cristian într-o ceașcă veselă. Zâmbetul

și dorința de a citi pe tabletă, telefon sau și invitata sa. al întrebărilor lui care erau mai mult decât Odiliei peste trandafiri. Cuvintele lui Dani-

alte device-uri, o publicație completă și Ce am simțit noi? Că timpul este al întrebări, mă și provocau, mă și defineau, el, consistente, potrivite, deschise ca o carte

complexă, un cotidian în care, în fiecare nostru. Că se poate dilata. Că a sta împreună puneau momente personale de viață într- cu ușile la perete. Solidaritatea colegilor

zi, pot fi descoperiți alți autori, alte teme „la taclale“ înseamnă mult mai mult decât a un context istoric sau de atmosferă. și prietenilor care au dat emoție întâlnirii.

de discuție, alte puncte de vedere. Și nu ne alerga după himere de neatins. Ce a simțit Am povestit, am râs și m-am emoționat Un gând (sau mai multe) pentru citi-

rezumăm doar la asta. Scriitorii contempo- invitata noastră? În exclusivitate pentru odată cu prietenii care au înfruntat nu doar toarele & cititorii care au fost prezenți la

rani sunt permanent în atenția noastră. Iar revista Literatura de azi, Carmen Firan a frigul din acest octombrie, ci și timpul, această întâlnire.

evenimentele care au loc lunar la Librăria mărturisit, în felul ei inconfundabil, că au venind la întâlnirea noastră. Pentru pri- Mă gândesc că lumea poate fi salvată

Bizantină sunt o dovadă în acest sens. fost niște ore „to remember“. Iată miniin- ma oară după mulți ani focul șemineului prin afecțiune. Moartea poate fi întârziată

„Literatura de azi @ Librăria (sau căminului?) prin dragoste. Nu trebuie să căutăm prea

Bizantină“ a apărut aproape firesc în care pulsează în Li- departe. Restaurarea relațiilor autentice, co-

mintea inițiatorului ei, criticul Daniel teratura de azi m-a municarea esențială, sentimentele exprimate

Cristea-Enache. Pentru că datoriile încălzit și pe mine. fără teama de a fi patetici ne pot aduce lumea

noastre față de scriitorii români sunt Datorez asta „Lite- înapoi. Salvarea interioară o fi un act indivi-

mari – fără ei și cărțile lor, cultura raturii de azi“, re- dual, dar e posibilă doar prin afecțiunea celor

română ar fi o sintagmă vidată de vistă conștiincioasă, din jur. Aș instiga la emoție și afecțiune!

conținut, lucru pe care ținem să-l încăpățânată și ino- Îi mulțumesc și pe această cale, cu

menționăm în fiecare dintre comuni- vatoare, în care o speranța că, foarte curând, vom avea o

catele noastre. Invitații de până acum echipă vizionară conversație mai lungă pe care s-o dăruim

au fost nume de referință în literatura pune multă muncă cititorilor noștri. Celor care iubesc Literatu-

k e a n o scontemporană, printre ei Emil Bru- tânăr cu o mamă suferindă de Alzheimer și vise. ra de ieri, de azi și, bineînțeles, de mâine.■
sau spectacolul lui Bogdan Georgescu,
Critica de întâmpinare, de la Tudorel aparțin lui Marian Odangiu și Sneajnei
Urian la Graţiela Benga, pe aceasta din Ung. Prima, numită Vistierele putrede ale

Antisocial, concentrat pe raporturile dintre urmă criticul considerând-o „unul dintre cosmosului, se referă la volumul Istoria

elevi și profesori, copii și părinți, analizând cei mai expresivi critici – încă tineri – ai Regelui Gogoșar, de Radu Aldulescu,

și teme delicate, precum adolescența sau actualităţii literare“. Vasile Bogdan ne considerat „unul dintre vârfurile romanu-

moralitatea. Un interviu interesant este propune o anchetă cu un titlu interesant: lui românesc de azi ce abordează odiosul

Revista Observator cultural (nr. cel realizat de Adina Dinițoiu cu scriitorul Ce viciu v-ar fi plăcut să aveți?, primind deceniu și consecințele lui perpetuate în

797/2015) reproduce pe pagina întâi francez David Foenkinos – „Popularitatea răspunsuri de la Cristian Ghinea, Octa- timp“. Cea de-a doua – Între scriere și

imagini de la dramaticul eveniment de la mi-a adus o libertate totală“ declară acesta vian Doclin, Dan Negrescu, Gheorghe rescriere –, este dedicată jurnalului inti-

Club Colectiv şi conține o serie de articole și, în același timp, discută despre relațiile Mocuța, Gheorghe Schwartz tulat Sesiunea de toamnă, pe

dedicate fenomenelor sociale care au avut cu publicul, viitoare proiecte, peisajul lite- etc. O cronică a volumului care Eugen Negrici l-a ținut

loc în ultimul timp, dar și câteva rubrici rar din Franța. La capitolul proză reţinem Religie, politică și mit. Texte timp de 40 de ani (1975–2015)

destinate produselor culturale recente, între un fragment din romanul Necropola, al lui despre Mircea Eliade și Ioan și care reprezintă o serie de

care Festivalul Național de Teatru sau „Le Boris Pahor şi altul al unei cărți în curs de Petru Culianu, de Andrei însemnări, impresii de lecturi,

Films de Cannes à Bucarest“. Caius Do- apariție – Cum să citești un poem și să te Oișteanu ne oferă Alexandru coagulate cu evenimente au-

brescu, de exemplu, semnează îndrăgostești de poezie – de Budac – Savanți și troli, auto- tobiografice. În cadrul rubricii

un articol intitulat Să dăm pu- Edward Hirsch, un cunoscut rul realizând o scurtă incursiu- dedicate artei, putem citi un

terea celui ce nu și-o dorește, poet și critic american. Ion ne în viețile și operele ambilor articol al Gabrielei Glavan,

care este, de fapt, o prefață la Indolean este autorul artico- savanți și reiterând niște trasee intitulat American Beauty, și

volumul Scriitorul și Puterea, lului A putea și a îndrăzni, culturale de excepție. Istorii centrat asupra personalității

al lui Gheorghe Crăciun. Oltița despre filmul taiwanezului narat(iv)e, de Alexandru Oravițan, con- excepționale a pictoriței suprarealiste

Cîntec înregistrează câteva im- Hou Hsiao-hsien, The Assasin, stituie o cronică a volumului Patimă și americane Dorothea Tanning, dar și un

presii despre piesele de teatru cu o acțiune inedită, situată în desfătare. Despre lucrurile mărunte ale interviu realizat de Mircea Mihăieș cu

în FNT-ul meu, amintind că secolul al VII-lea d. Hr., când vieții cotidiene în societatea românească pictorul Valeriu Sepi. Poezia este repre-

festivalul a inclus spectacole unei asasine chineze i se cere 1750–1860, recent publicat sub semnătu- zentată prin creațiile semnate de Lucian

ale unor regizori celebri deja, să ucidă un politician, filmul ra eseistei Constanța Vintilă-Ghițulescu, Scurtu, Nicolae Nica, Alexandra Bodnaru,

precum Radu Afrim, Alexandru Dabija, primind Premiul pentru Regie în cadrul autorul apreciind că meritul volumului în timp ce un eseu de analiză istorică și

Silviu Purcărete, dar și ale unor nume noi „Le Films de Cannes à Bucarest“. este acela de a „demonstra existența unor politică ne este oferit de Vladimir Tismă-

în acest domeniu. Printre piesele anali- Revista Orizont (nr. 11/2015) se constante incomode în societatea româ- neanu – Păienjenișul iluziilor. Pasiunile

zate se numără Vârtej, în regia lui Mihai deschide cu articolul redactorului-şef nească“. Alte două cronici interesante războiului civil, ieri și azi.

Măniuțiu, ce are în centru drama unui adjunct al publicaţiei, Cornel Ungureanu, Red.

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 21

Toamnă bogată în festivaluri Ion Teatru
PARHON

Anotimp deosebit de generos pentru festivalurile relevante ale individualităților artistice, ale unui model imaginat de Paul Salzburger şi costumele concepute de
de teatru, toamna ne-a oferit și în acest an un personal de abordare a „temei“ și de înțelegere a relațiilor Amalia Judea. Tot în afara concursului, am avut ocazia
veritabil carusel de confruntări în casa Thaliei, cu personajul, de configurare a unei atitudini regizorale să urmărim şi să apreciem un spectacol de studio (sau de
cu premii sau fără premii, dar greu de cuprins cu ochii, „critice“ față de partitură. Cred însă că dificultățile reale cameră) cu Aplauze pentru Lena, de Valentin Nicolau,
atâta vreme cât unele dintre ele se suprapuneau în aceleași aflate pe agenda acestei ediții au însemnat și un benefic oferit de Teatrul independent „ArtEmotion“ din Oradea,
zile, punând la grea încercare dorința noastră de a fi în pas motiv de meditație pentru toți cei prezenți și o expresie în interpretarea cuplului de actori Mirela şi Sebastian
cu evenimentele și a le impune atenției cititorului. Unde a contribuției reale a galei, ca examen exigent și ca Lupu, în viziunea regizorului Andrei Mihalache, şi o
să alergi mai întâi? La București, la Oradea, la Alba Iulia, eficientă rampă de lansare a talentelor, la promovarea altă reprezentaţie de studio, găzduită de Muzeul „Iosif
la Arad, la Piatra Neamț, la Iași, la Galați, la Timișoara, teatrului tânăr pe scenele țării, de stat sau independente. Vulcan“, cu În 4 D, semnată de regizorul Ovidiu Caiţa
la Cluj-Napoca, la Tulcea, la…? Nu întâmplător, fapt remarcat și de Ionuț Vulpescu, şi datorată trupei „Reactor“ din Cluj-Napoca.
ministrul Culturii, în cuvântul de salut, găzduit și el în
Un examen dificil caietul-program, această gală „poate fi considerată o Tudor Lucanui şi Matei Rotaru în Emigranţii
instituţie indispensabilă culturii române vii, cei mai mulți
Prima „escală“ am făcut-o însă la Costinești, acolo dintre laureații ei devenind cu timpul actori care dau Sălile pline, entuziasmul manifestat într-un perma-
unde, la Gala tânărului actor, obișnuim să ne luăm la re- strălucire scenei românești și iau premii în competițiile nent glissando pe scenă şi în public, dar în primul rând
vedere de la însoritul litoral, însoțindu-ne regretul pentru cinematografice internaționale.“ calitatea unora dintre faptele de teatru aflate în concurs
vacanța de vară, devenită și ea captivă a memoriei, în ne-au făcut să mai uităm de capriciile vremii şi ale
ambianța atât de energică, de tonică și de reconfortantă a La această ediție, absența premiului la secțiunea „vremurilor financiare“, semn că, şi la această ediţie „de
unei arte slujite cu talent, cu puterea visului și a faptei de „grup“ a fost compensată de performanțe pe drept cuvânt avarie“, gazdele şi arta de bună calitate şi-au respectat
către aceia care nu de mult au părăsit băncile facultății. De demne de a fi păstrate în memorie obținute de tinerii îndatoririle şi menirea. Juriul alcătuit din criticii Vetuţa
data aceasta, litoralul ne-a întâmpinat cu vânt puternic, cu Dana Marineci (Premiul „Ștefan Iordache“ și Premiul Pop, Oana Cristea Grigorescu şi subsemnatul a decis
ploaie și cu valuri mari, încât în locul bucuriei de a mai Vox Maris), Maria Teodora Filip (Premiul pentru cea mai în unanimitate să acorde Marele premiu pentru cel mai
face câte o baie matinală, până la orele de concurs, ne-am bună actriță), Nicholas Cațianis (Premiul pentru cel mai bun spectacol reprezentaţiei cu piesa Eşti un animal,
mulțumit cu această primenitoare baie de… teatru tânăr, bun actor și Premiul „Șansa“ de a deveni actor de film, Viskowitz!, de Alessandro Boffa (Teatrul „Anton Pann“
prin vârstă și spirit, prin dorința fierbinte de a cunoaşte instituit de festivalul cinematografic de la Cluj-Napoca, din Râmnicu Vâlcea), pentru tinereţea sa de spirit, poate
și laurii celei de-a 18-a ediție „Hop“, dar și temeiul ca prezidat de Tudor Giurgiu), Cătălina Bălălău (Premiul şi mai frapantă decât tinereţea trupei, pentru inventivitate
succesul de aici, de la Vox Maris, să se transforme într-un special al juriului), Cosmin Dominte (Premiul pentru regizorală (Tudor Lucanu), originalitatea şi expresivitatea
început de escaladare a piscului performanței. ținută artistică și calitatea rostirii). Ca de fiecare dată, scenografiei (Irina Moscu) şi electrizanta cheltuire de
invitat în chip… democratic să-și spună și domnia sa energie şi talent a unei trupe de o impresionantă omoge-
Concurenţii HOP înainte de start cuvântul, publicul a decis ca premiile sale să ajungă la nitate. Alături de această „pată de culoare“ greu de uitat
Corina Borș, Adam Loghin și grupul „Da-Da-Vacanța“. din festival, am revăzut şi aplaudat spectacolul Teatrului
Noutatea și, totodată, dificultatea acestei ediții a prile- Atât concursul, cât și workshop-ul condus de Florin Fie- „Odeon“, cu piesa Contra democraţiei, de Esteve Soler,
juit-o „proba la alegere“, care consta fie într-un exercițiu roiu, fără a uita excelenta și electrizanta demonstrație de în traducerea Luminiţei Voina Răuţ şi regia lui Alexandru
inspirat din mișcarea artistică DADA, de la apariția căreia virtuozitate și spontaneitate a prezentatorului Alexandru Dabija, decorul lui Helmuth Stürmer şi costumele Co-
se vor împlini o sută de ani în 2016, fie în restituirea unui Bogdan, au onorat eforturile pilduitoare ale UNITER, rinei Grămoşteanu, valoros prin „tăietura“ lui modernă,
text literar, dramaturgic ori scenariu de film inspirat de reprezentat de staff-ul galei, și ospitalitatea dovedită de persuasivă, adecvată unei violente sancţiuni la adresa...
„vacanța la mare“. Din start, prin bogatul caiet-program, Vox Maris General Resort (director Nicușor Năstase), violenţei şi a crizei de comunicare între oameni, etnii şi
Radu Afrim, directorul Galei „Hop“, mărturisea: „Am lăsându-ne să cugetăm în chip optimist la destinul acestei generaţii, ce inflamează astăzi lumea contemporană, un
dorit ca această ediție să stea sub semnul dada, exercițiu sărbători a teatrului tinerilor găzduită la Costineşti. spectacol convingător cu Emigranţii, de Slavomir Mro-
greu pentru tinerii actori, care implică imaginație, creati- zek, montat la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, alături
vitate, mobilitate – lucruri la care eu țin foarte mult.“ Aș Teatrul scurt în suferinţă?! de care au mai ieşit în evidenţă unele împliniri parţiale din
spune că nici „proba obligatorie“ nu a fost prea comodă, spectacolele cu Aproape de tine, încă, de la Teatrul „Ioan
ea invitându-i pe concurenți să interpreteze o piesă din Mai bine zis Festivalul de teatru scurt de la Oradea Slavici“ din Arad, semnat de Antonela Cornici, cu un
zona muzicii pop-rock, disco, folk etc., fără să cânte, ci a suferit o dură şi regretabilă amputare, devenind foarte light design (Lucian Moga) şi o ambianţă sonoră (Bobo
sugerând „identitatea“ soliștilor mai mult sau mai puțin scurt, adică reunind aproape jumătate din trupele aflate Burlăcianu) foarte expresive, 39 de trepte, după romanul
celebri, care au lansat piesa respectivă. Juriul alcătuit din în vederile selecţionerului din acest an (Mircea Mora- omonim de John Buchan şi Alfred Hitchock, prezentat
actorul Tudor Chirilă, regizorul Radu Jude, actrița Maia riu), fapt generat de reducerea bugetului acordat acestei de Teatrul Mic din Bucureşti, în regia Gabrielei Dumitru,
Morgenstern, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat, sce- manifestări de către Consiliul judeţean Bihor. Această reprezentaţia cu Viaţa ta în 65 de minute, de Albert Es-
nografa Iuliana Vâlsan și profesoara de jazz Luiza Zan, amputare a făcut ca la ediţia a III-a din noua sa înfăţi- pinosa, în traducerea Luminiţei Voina Răuţ, întrupată de
și publicul alcătuit în majoritate din oameni de teatru, şare, festivalul să devină din internaţional naţional, iar actori ai Teatrului de Nord din Satu Mare, şi spectacolul
critici și jurnaliști au salutat cu manifestă bucurie clipele publicului să i se ofere nu numai spectacole mai puţine gazdelor cu Seara de ajun, de Anthony Neilson. Premiul
de teatru autentic, înnobilate de efortul imaginativ și de în concurs, dar şi o întâlnire cu mai puţine reprezentaţii pentru cel mai bun regizor i-a revenit lui Tudor Lucanu,
acea creativitate, pentru care opta regizorul Radu Afrim, în afara concursului. În ciuda acestei situaţii, explicată pentru cele două spectacole cu Eşti un animal, Viskowitz!
chiar dacă ele nu și-au pus prea des pecetea pe evoluția pe plan local prin efortul bugetar îndreptat spre amplele şi Emigranţii, în timp ce laurii destinaţi celui mai bun
concurenților. Faptul, așa cum s-a dezvăluit și într-o lucrări de întinerire urbanistică a centrului municipiului, actor şi celei mai bune actriţe au revenit lui Matei Rota-
întâlnire a staff-ului galei cu câțiva directori de teatru, putem spune că gazdele, adică Teatrul „Regina Maria“, ru, pentru evoluţia din Emigranţii, şi Oanei Ştefănescu,
critici și jurnaliști, moderată de Ion Caramitru, s-a datorat prin Daniel Vulcu, manager şi director al festivalului, pentru rolurile din Contra democraţiei.
mai ales impactului superficial cu specificul curentului Victoria Balint, director artistic, şi Ioana Ştef, secretar
„Dada“, adică unei percepții lipsită de suport cultural, literar, împreună cu colaboratorii lor şi cu tinerii voluntari Atât juriul, cât şi organizatorii, oamenii de teatru şi
încât provocarea adresată concurenților nu a condus la o s-au străduit şi au reuşit să confere acestei manifestări spectatorii, prietenii acestui festival şi-au exprimat deschis
provocare intelectuală adecvată pe scenă, ci mai degrabă girul de profesionalism şi de atractivitate binemeritate de dorinţa şi nădejdea ca la ediţiile viitoare, printr-un buget
la expresii mimetice guvernate de incoerență și clișee acest eveniment ce şi-a câştigat în decursul anilor un real mai generos, manifestarea să revină la acea anvergură care
ilogice. Pe de altă parte, au fost rare acele momente în prestigiu în viaţa culturală a urbei şi a ţării. Mai mult, a impus-o printre cele mai prestigioase şi mai longevive
care tinerii concurenți au reușit să dea la iveală imagini alături de trupele prezente la startul competiţiei, festivalul „festivaluri de teatru scurt“ din ţară şi din străinătate.■
a fost onorat printr-un longeviv spectacol cu Gaiţele, pre-
zentat de Teatrul „Odeon“, în regia lui Alexandru Dabija,
şi prin două premiere cu Livada de vişini, de Cehov, sub
semnătura aceluiaşi Alexandru Dabija, şi musicalul de o
remarcabilă anvergură profesională intitulat Omul din La
Mancha, de Dale Wasserman, pe muzica lui Mich Leigh
şi versurile lui Joe Darrian, în traducerea Ioanei Ştef, pus
în scenă de regizorul Korcsmaros Gyorgy, cu decorul

22 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Lia-Dana Colocviile Scrisul Românesc –
BĂLAN Ediţia a X-a

Poeme

Naşterea unui poet îngălbenite acum. Cântec Un interesant volum de proză scurtă, Bătaia pe umăr, →
Iubitule?!... mi-e fuga,
De vârful penelului Iubitule?!-mi răspunde iubire respir. de Adrian Sângeorzan, prin cele susţinute de către OanaPuiu Manu • Radu Tudoran • Marius Leştaru • Jup • Joann Sfar • Dodo Niță
mi s-a agăţat ecoul singurătății mele. Băluică, redactor, şi de cătreAlex Talambă • George Drăgan •Adrian Barbu • Ileana Surducan
numele tău. În mână strângeam Iar cerul se scurge • Maria Surducan • Călin Stoicănescu • A. Ciubotariu • Ionuţ Dodo Niță • Paradigmele paraliteraturii LParadpigamrae eiteraturii
Din loc în loc cu putere... prin irişi… Popescu • Radu Marian • Hergé • Art Spiegelman • Jean-Pierre
îmi pătează cenușa. Dirick • Felix Tzele • Diana Necşulescu • Livia Rusz • Şerban SR
cu indiferenţă Rugă autor, a atras atenţia participan-Andreescu • Liviu Antonesei • Gheorghe Vârtosu • Adriana
foaia… Scriu Nicorici • Tove Janssen • Khaled Hosseini • Fabio Celoni • Andrei
gândul şi fiinţa. Vreau să învăţ Moldovan • Leon Magdan • Octav Ungureanu • Raluca Dragomir
Scrisul se-aşterne pe Cerneala îmi picură să Te văd cu ochii • Mircea Arapu • Giorgian Gînguţ • Petru Demetru Popescu •
treptele existenţei mele. gândul pe foaie. închişi, Stephen King • Livia Coloji • Ana Blandiana • Adrian Chivu •
Dintre pete, Tu, te ridici pe vârfuri să caut lumina Irina Dobrescu • Raluca Dincă • Livius Ciocârlie • Matei Pleşu
se naşte, umil, încercând să-mi în întuneric. • Bogdan-Alexandru Stănescu • Jean Teulé • Mihai Găinuşă •
un poet. ajungi la inimă. Vreau să cred Mircea Opriţă • Ion Maria • Nicolae-Paul Mihail • Valentin Nicolau
că-i glasul fiinţei • Tudor Popa • Michel Houellebecq • Dan Popescu • Augustin
şi nu cuvânt, Popescu • Sandu Florea • Cristian Păcurariu • Mihai Timoşencu
că toate drumurile • Costel Curelaru • Marius Ghergu • Veniamin Chiţu • Mihai
duc la Tine. Spătariu • Alexandra Gold • Răzvan Chelaru • Galia Gruder •
Ion Hobana • Vladimir Colin • Marcel Luca • Sergiu Fărcăşan •
Vreau să văd Radu Duldurescu •Valentin Tănase • Ion Drugă • Florin Bostan
lumina • Viorel Pîrligras • Marian Mirescu • Valentin Iordache • Victor
O surprinzătoare şi Paradigmele parali-
Paşii mei lasă urme documentată Istorie a benzii teraturii constituie o viziu-
negre, ne de ansamblu asupra fe-
gândurile mă dor. ţilor; Carmen Firan a surprinsdesenate româneşti (gen de cât nomenului BD în tot ceea
Vreau să văd lumina, ce ţine de particularităţile
să o cânt, succes real?) scrie un adevărat şi dinamica acestei arte.
să o simt, specialist: Dodo Niţă (1992).
să o ascult. În paginile sale
publicul cu primul său volum deUn fel de «tichie de mărgă- Dodo Niţă face vizibil un
Ziua îşi înfige fenomen a cărui amploare
colţii ritar», totuşi, în perioada so- creşte de la an la an, şi care
cialistă. Centenarul B.D., din are nevoie de istorici şi cri-
Ziua îşi înfige adânc 1996, este sărbătorit şi în ţara tici de profil. Cel mai bun
colţii în mine. pe care-l ştiu îl veţi găsi în
Strig, dar nu mă aude teatru, Timp în doi, care includenoastră de acelaşi competent paginile acestei cărţi.
Nimeni. două piese – Cum să te desparţientuziast prin Dicţionarul
Prăpastia din faţa-mi Angelo Mitchievici
se deschide tot mai mare. benzii desenate din România
În încercarea de a scăpa (1996): «Viaţa şi opera a 100
fug Martin • Mircea Liviu Goga • Jean-Claude Forest • Vlad Muşatescu
şi scap • I. D. Sîrbu • Irene Brunet • Colette Lastrayoli • Iordan Chimet
în întuneric. • Ion Manolescu, • Gelu Teampău • Ioan Stanomir • Mircea
Mihăieş • Ion Băieşu • Gellu Naum • Nichita Stănescu • Mircea
Sântimbreanu • Lucia Olteanu • Nina Cassian • Alexandru
Mitru • Dumitru Almaş • Radu Theodoru • Radu Gyr • Teodor
Baconschi • Lucian Boia • Paul Cernat • Adrian Cioroianu • Marian
Coman • Sebastian Corn • Dinu C. Giurescu • Cristian Ionescu
• Emil Karannica • Umberto Eco • Angelo Mitchievici • Daniel
Nicolescu • Alexandru Paleologu • H.R.-Patapievici • Florin Pîtea.
de autori de benzi desenate
desenatori, scenarişti şi editori,
români sau de origine româ-

într-o zi perfectă şi Lumina dinnă, publicaţi în străinătate sau

străini publicaţi în România».
Activitate oricum foarte mar-

pod, aceasta din urmă jucată înginală. Lucrare nu mai puţin
instructivă, în felul său, total
neaşteptată. [...] trei stagiuni de Teatrul NaţionalISBN978-606-674-083-8

Adrian Marino
„Marin Sorescu“; Despre volu-(Biografiaideiideliteratură,vol.5,
Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1998)
SR SR

Editură acreditată CNCS

mul Paradigmele paraliteratu-

rii semnat de Dodo Niţă, important critic și istoric de bandă

desenată, a vorbit Alexandru Oprescu, redactor; Volumul

Judecata, de Adrian Sângeorzan şi Carmen Firan, a fost prezentat de criticul literar

Mihai Ene, dar şi de către cei doi autori care la un moment dat prin interpretările lor

De aceeaşi mână Roşie e haina „au devenit personaje“.
ce-o poartă cuvântul,
Ochiul meu când urme laşi Pe parcursul celor două zile participanţii au beneficiat
e ochiul tău. în poezia vieţii mele.
Prezenţi în de o expoziţie de carte şi reviste
acelaşi univers, Aripi
suntem pictaţi editate de Scrisul Românesc în
de aceeaşi mână. Tu ştii că sufletul
meu are aripi? perioada 2006-2015 şi au primit
Alerg În zbor rescrie copilării,
ţese veşmânt de vis. autografe de la autorii prezenţi.
M-am rătăcit printre Îi place să zboare
bucăţi de cretă. deasupra apei, În finalul activităţilor cul-
Litere răsar de pe aripi
de pretutindeni. îi picură culori tural-ştiinţifice, desfăşurate
Alerg spre o ce se amestecă,
piatră rară, vârtej, în cele două zile, au avut loc
ce promite să-mi şi înghit apusuri,
lumineze calea. venerând dimineţi. frumoase momente artistice,

primul, un recital la harpă

susţinut de Rozalia Pataki de

la Filarmonica de Stat Oltenia,

al doilea, fragmente din piesa

Cum să te desparţi într-o zi perfectă, de Carmen Firan,

interpretate de către Geni Macsim şi Adrian Andone, actori

ai Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, cele două instituţii

fiind întotdeauna parteneri apropiaţi ai Scrisului Românesc, împreună cu Radio Ol-

tenia, TVR Craiova, Tele U Craiova, „Gazeta de Sud“, „Cuvântul Libertăţii“ care au

mediatizat manifestările colocviilor. ■ Red.

Cenușa Cărţi primite la redacţie

Secundele mă robesc. Dovadă de iubire • Dumitru Radu Popescu, Corul morilor 2015, 494 p.
Timpul, surd la de vânt, eseuri, Prefață de Constantin Coro- • Adrian Miroiu; Bogdan Florian, Uni-
strigătele mele, Zadarnic tac eu iu, Ed. Pallas Athena, Focşani, 2015, 400 p.
îmi arde mâna când tu mă versitatea românească azi, Ed. Tritonic,
cu care te țin. faci ţipăt. • George Sorescu, Leucaida lui Alviro Bucureşti, 2015, 354 p.
Amurgul curge Pe-un sunet Corintio-Dacico (G. Asachi), Ed. Autograf
peste dorințe alerg împinsă MJM, Craiova, 2015, 280 p. • Oana Maria Cajal, Just imagine, Ed. Pu-
de tine. blishing house:Alicat, Bucureşti, 2015, 82 p.
• Mihaela Bărbieru; Ileana Cioarec, Repe-
re istorice şi culturale: aspiraţii, certitudini • Angi Cristea, Plus/minus sentimente,
şi perspective. ICSU „Nicolăescu-Plopşor“ Ed. Macedoneanul, Bucureşti, 2015, 210 p.
– instituţie academică la 50 de ani de ac-
tivitate, Ed. Sitech, Craiova, 2015, 442 p. • Spiridon Popescu, Supliment de existen-
ţă/Supplemento di esistenza, Ed. Măiastra,
• Academician Gheorghe Păun, Căutând Târgu-Jiu, 2015, 134 p.
calculatoare în celula biologică după două-
zeci de ani. Discurs de recepţie. Cu răspun- • Liviu Ioan Stoiciu, Nous, Ed. Limes,
sul academicianului Solomon Marcus, Ed. Cluj, 2015, 192 p.
Academiei Române, Bucureşti, 2014, 68 p.
• Raul Constantinescu, Periplu prin ne-
• Constantin Cubleşan, Ion Druţă: con- ant, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2014, 136 p.
ştiinţă a istoriei basarabene, Ed. Cartier,
Chişinău, 2015, 176 p. • Mihail Diaconescu, Sacrificiul. Roman,
Ed. Magic Print, Oneşti, 2013, 760 p.
• Raul Constantinescu, Vivisecţii, Ed.
Număr ilustrat cu imagini de la Colocviile Scrisul Românesc – ediţia a X-a Limes, Cluj, 2015, 148 p.

(Fotografii de Georgiana Oprescu) • Erwin Kessler, Dealuri şi câmpii – Ion
Ţuculescu şi Horia Bernea. Antropoge-
ografii atavice, Ed. Vellant, Bucureşti,
2015, 140 p.

• ***, Academicianul Alexandru Surdu la
75 de ani, ed. îngrijită de Victor Emanuel
Gica şi Dragoş Popescu, revizuită color
de Gabriel Stan, Ed. Kron-Arte, Braşov,

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 23
culturale

Colocviile Scrisul Românesc – Ediţia a X-a
Tema: Puterea cuvintelor
Colocviile Scrisul Românesc din
acest an, ajunse la ediţia a X-a, Lansare de carte
considerată una jubiliară, au avut
o temă fascinantă şi provocatoare – Pu- Gala premiilor „Scrisul Românesc“ 2014 A reprezentat un alt moment când parti-
terea cuvintelor, mai ales când imaginea cipanţii au putut cunoaşte principalii autori
tinde să aibă supremaţie în comunicare, Dumitru Radu Popescu În ziua a doua, Sala oglinzilor a Muze- şi cărţile lor:
ceea ce confirmă că iniţiativa noastră de ului de Artă a găzduit alte două manifestări
a dezbate anual teme majore a devenit în importante – Gala premiilor „Scrisul Eminescu,
timp un proiect cultural solid, cu urmări Românesc“ 2014, decernarea premiului de Antologie co-
dintre cele mai bune. debut în volum şi Lansarea de cărţi selec- mentată, alcă-
tate dintre cele publicate în cadrul editurii. tuită de Florea
Desfăşurate în perioada 6–7 octombrie Firan, care a
a.c. la Muzeul de Artă din Craiova, recent Florea Firan, preşedintele juriului, a rele- menţionat că
dat în folosinţă după consolidare şi resta- vat faptul că nu a fost uşoară discernerea în este vorba de un
urare, principalul partener în activităţile acordarea premiilor din numărul mare al au- volum deosebit,
cultural-ştiinţifice desfăşurate de către torilor şi a cărţilor tipărite în anul precedent, viaţa şi opera
Scrisul Românesc. s-au decernat astfel următoarele premii: lui Eminescu fi-
ind însoţite de
Sesiunea Premiul OMNIA – fragmente critice de la Maiorescu şi G.
de comunicări ştiinţifice Domnului acad. Dumitru Radu Călinescu până la criticii literari de astăzi,
are adresabilitate
A reunit personalităţi de primă mărime POPESCU, pentru întreaga în principal către
interesate de această temă incitantă: aca- activitate literară; tineri elevi şi stu-
demicieni, profesori universitari, scriitori, denţi, profesori,
critici şi istorici literari, directori şi redac- Premiul „Nicolae Iorga“ – dar şi către cititori
tori de reviste de cultură din ţară şi de peste Domnului Dan BOTEZ, pentru volumele de toate catego-
hotare, invitaţi speciali fiind Dumitru Radu riile;
Popescu şi Gheorghe Păun, Carmen Firan din ciclul „Mareșalii României“;
şi Adrian Sângeorzan, scriitori din New Dumitru Radu
York, alături de specialişti din principalele Dan Botez Premiul „Șerban Cioculescu“ – Popescu, Alune-
centre culturale, Craiova, Bucureşti, Sibiu, Domnului Mihai ENE, pentru volumul când pe-o rază,
Piteşti, Curtea de Argeş, Alexandria etc. în manuscris Literatura română şi jocuri- prezentată de că-
tre criticul literar
Puterea cuvintelor s-a dovedit o temă le receptării; Ovidiu Ghidirmic, care a şi prefaţat-o. D.
complexă şi atractivă, a stârnit un mare in- R. Popescu a făcut interesante mărturisiri
teres în rândul autorilor care s-au exprimat Premiul „Florin Rogneanu“ – privind procesul
divers, atraşi parcă mai mult de originea şi Domnului Vasile BUZ, pentru întreaga de elaborare al
evoluţia conceptului de-a lungul istoriei. acestei piese scri-
S-a apreciat că ceea ce ne-am propus a activitate artistică; să într-o perioadă
fost atins prin grija în exprimare, folosirea de încercări, pro-
atentă a cuvintelor, cunoscând puterea şi Premiul pentru machetarea artistică a re- blematica piesei
consecinţele ce le pot avea. vistei și cărților editurii Scrisul Românesc fiind adusă în con-
temporaneitate;
În încheierea sesiunii ştiinţifice au Doamnei Georgiana OPRESCU;
fost lansate nu- Despre Roma-
mărul 10, special, Premiul „Al. Macedonski – nul călătoriilor.
al revistei Scrisul Prima Verba“, pentru debut în volum Jurnal inedit VII,
Românesc, care a de Marin Sorescu,
reunit textele in ex- „Poezie“ – Domnişoarei Lia-Dana a vorbit profesorul universitar George So-
tenso ale autorilor BĂLAN, din Timişoara. rescu, îngrijitorul ediţiei, apreciindu-l ca
înscrişi la această cel mai important
temă, dar şi volu- Mihai Ene din seria jurnale-
mul antologic De lor lui M. Sorescu;
la cenzura impusă Lia-Dana Bălan Constanţa Buz
la autocenzură în Volumul Nina
care se regăsesc Cassian şi Car-
men Firan, Dia-
textele de la tema colocviilor din anul logul Vântului cu
precedent. Participanţii au intrat în posesia Marea, a stârnit
revistei şi volumului, modalitate practicată un interes deose-
de cele două instituţii, editura şi revista, bit în rândul parti-
apreciată deosebit de către participanţi. cipanţilor prin cu-
vintele susţinute
→ de către Carmen Firan şi Mihai Duţescu;

Placheta de versuri Casa lui David,
semnată de Nina
Voiculescu, a fost
prezentată de că-
tre Spiridon Po-
pescu, şi el poet
şi colaborator al
Scrisului Româ-
nesc, iar autoarea
a lecturat din poe-
mele sale;

Continuare în pag. 22

24 Nr. 11 (147) ♦ noiembrie 2015 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Lucian Florin ROGNEANU

Alina Enache –
despre ordinea naturală a lucrurilor
Alina Enache se năștea la 3 aprilie 1939, în co-
muna Fratoștița, Județul Dolj. După absolvirea în sensul fibrei către forma plastică, fapt ce denotă o Toate aceste

foarte bună cunoaștere a materialului. Acestea duc la elemente duc

Facultății de Arte Plastice din Timișoara în o serie de volume „împăcate“ cu lumea vegetală și cu la păstrarea

1965, avea să urmeze cursuri libere de sculptură sub mersul firesc al naturii. expresivității

îndrumarea marelui Gheorghe D. Anghel, la Mănăstirea Chiar dacă uneori rapor- naturale a
pietrei, care Florea Firan, Alina Enache, Emilian Ştefârţă
Pasărea. Acest fapt își va pune amprenta pe întreaga sa turile între proporțiile

creație ulterioară și va avea reverberații puternice în ex- volumelor degajă un aer este doar direcționată spre o formă plastică nu și me-

presivitatea formelor sculpturale ce vor prinde viață din de monumental lucrările tamorfozată pentru atingerea scopului estetic.

mâna artistei. După sale au acea delicatețe Dacă ne referim la lucrările din bronz cum sunt

mai bine de 50 de specifică a obiectelor ce Dante, Felicia, Martir sau San Bernardo primul

ani în slujba artei în țin de spațiul intim, fa- impact vizual este acela al senzației de greutate, de

care a adunat zeci milial. fermitate și chiar de sobrietate specifică bronzului

de expoziții perso- Privind lucrările din neșlefuit și patinat. Această apăsare interioară este

nale, de grup sau marmură Nud, Cap de subliniată și prin tipul

colective și tabere țăran, Icar, Inocenta sau de modelaj și prin ra-

de sculptură monu- din aragonit (marmura porturile dintre forme.

mentală, Alina Ena- și aragonitul fiind în fapt Artista prețuiește

che s-a prezentat în Himera două forme diferite de foarte mult calitățile
cristalizare a carbonatu-
fața publicului cu o materialului și caută

expoziție retrospec- lui de calciu) Copilul pasăre, formele denotă acea să-și adapteze ideile

tivă de sculptură și delicatețe și noblețe specifică materialului. Datorită și conceptele estetice

grafică, organizată indicelui de refracție scăzut al marmurei și aragoni- la „nevoile“ acestuia.

la Muzeul de Artă tului lumina pătrunde în materie „îmbrățișând“ forma În sculptura con-

Copil citind Craiova, cu lucrări sculpturală. Această caracteristică specifică este pusă în temporană există

reprezentative pentru demersul său artistic. valoare de către Alina Enache, fie prin forme sinuoase, două mari categorii

Privind în ansamblu creațiile sale fie prin tratarea suprafețelor de creatori – cei care

putem observa o adaptare a tehnicilor în planuri mari ce se întrepă- simt subiectul și îl

de lucru în funcție de fiecare material în trund lin, uneori alternate cu transformă în obiect

parte, lăsând astfel materia să „respire“ suprafețe brute, neșlefuite, și cei care simt obiec-

propriul aer, pe lângă puterea plastică fapt ce conferă luminii o tul și îl transformă în

a formelor, punând în valoare astfel și „joacă“ permanentă, ce nu subiect. Putem spune San Bernardo
așadar că Alina Enache
calitățile intrinseci ale materialului. face altceva decât să ac-

Dacă ne referim la lucrările din lemn centueze selectiv zonele de face parte din cea de a doua categorie, a acelor care

cum ar fi Trecere, Lăcaș, Pasărea ploilor interes. acceptă ordinea dată a lucrurilor și se hrănesc spiritual

sau Himera realizăm că Alina Enache se Tot așa se face că sculp- din înțelegerea și îmbrățișarea celor lăsate de creatorul

lasă condusă de formele primordiale ale turile executate în piatră, fie primordial. Toate acestea fac din Alina Enache un ar-

lemnului, știe să pună în valoare foar- Icar că vorbim de Semn la hota- tist ce nu luptă pentru a crea un univers după propriile

te bine caracteristicile materialului și să speculeze re, Copil citind, Exercițiu sau Cronicar sunt lucrate reguli, ci unul împăcat mental și sufletește cu lumea și

traseele interioare. Astfel materia lemnoasă nu este într-o manieră „brută“, aparent rudimentară, în planuri care încearcă doar să dezvăluie către privitor calitățile

„brutalizată“ și nici împiedicată să se dezvolte firesc, mari, lăsând urmele instrumentelor foarte vizibile. „firescului“ orânduirii naturale. ■

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 24 pag. – 5 lei 11

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 1

Serie nouă Anul XIV Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 11 (159) 2016
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

Zoe Dumitrescu-Bușulenga

Gheorghe D. Anghel, Rugăciune (1954). Lucrare inspirată de chipul Personalitate aleasă a culturii modelele formatoare și au reușit să de-
Zoei Dumitrescu-Buşulenga (Colecția Mănăstirii Pasărea) românești, Zoe Dumitrescu- vină mai târziu modele pentru studenți.
Bușulenga însumează în pro-
Andrei Codrescu Eseu Carmen Firan filul spiritual universitarul de vocație, Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a născut
Edward Foster Adrian Sângeorzan cercetătorul, istoricul și criticul literar, la 20 august 1920, în București. Tatăl, Ni-
Oana Băluică eseistul, comparatistul de formație colae Dumitrescu, era de profesie jurist,
Poezie Deyan Ranko Brashich Proză anglo-germană, cu preocupări de inter- mama, Maria Dumitrescu (născută Apos-
disciplinaritate și de filosofie a culturii. tol), profesoară de limba română la Liceul
Adrian-Florin Bușu „Regina Maria” din București. Biblioteca
Ovidiu Ghidirmic Eminenta profesoară, autoarea unor înzestrată a părinților i-a fost de mare
Rodica Grigore excelente studii de literatură comparată, folos în anii copilăriei și i-a trezit interesul
Dan Ionescu s-a format sub influența și în preajma pentru lectură. A iubit muzica pentru
Ioan Lascu unor nume celebre din învățământul care a avut o mare pasiune (cânta la pian
Nicolae Panea universitar și al literelor românești – și vioară), dar la care a trebuit să renunțe
Ion Parhon Tudor Vianu și George Călinescu, des- din motive de sănătate: „Cariera mea tre-
pre care spunea că sunt un „beneficiu buia să fie una muzicală... La 17 ani m-am
Dumitru Radu Popa pentru cultura românească... genii tute- îmbolnăvit de tuberculoză și mi s-a spus
Gabriela Rusu-Păsărin lare ale acestui spațiu de spiritualitate”. că trei ani nu mai am voie să cânt... Mi
Cu Vianu, profesor și mentor, a făcut s-a părut o catastrofă și am ales calea de
„școala rigorii, a ideii și a limbajului”, în jurist, a tatei, și cea de filolog, a mamei”. Pe
G. Călinescu a descoperit „regizorul de Enescu l-a cunoscut în anii adolescenței,
geniu al unui spectacol magnific”. admirația față de marele muzician, n-a
părăsit-o niciodată, păstrând amintiri și
De o inteligență sclipitoare, plină din perioada primilor ani de profesorat.
de umor și de vervă, Zoe Dumitrescu- Urmează cursurile Școlii Centrale din
Bușulenga este deopotrivă riguroasă și București și în același timp ia lecţii de
ludică, spirit renascentist și enciclope- muzică la Conservatorul „Pro-Arte”.
dic, deschisă spre valorile umanității Studiile superioare le face la Facultatea de
în general și promotoare a vârfurilor Drept și Litere a Universității bucureștene,
culturii române în special. Educată, obţinând diploma în anglo-germanistică
sofisticată, directă în expresie și lipsită și istoria artelor dar și în știinţe juridice.
de frivolitate, se numără printre intelec-
tualii de prima mână care și-au prețuit Continuare în p. 3

Gabriel Coșoveanu – Ghid pentru combaterea amneziei p. 4 Lucian Florin Rogneanu
la români
Îlnaciceepurtoumriâlneeaștritei
Monica Spiridon – Minte mincinosul când spune că minte? II p. 5

Adrian Cioroianu – Farmecul etern al Utopiei artistice. p. 7

Un secol de DADA – mișcarea care a eliberat cuvintele și gândirea

Dumitru Radu Popescu – Piticii cărunţi. Piesă în cinci acte p. 9 p. 24

Mihai Ene – Un Nobel care sună bine: Bob Dylan p. 10
Constantin Cubleșan – Pângărirea textului eminescian p. 11

Virgil Nemoianu – Mici meditații despre global și particular p. 12 Mănăstirea Văratec

2 Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

w Întâlnire cu profesorul

Sumar

Florea Firan, Zoe Dumitrescu-Buşulenga / pp. 1, 3 Virgil Nemoianu Scrisul Românesc

VClaudia Miloicovici, Întâlnire cu profesorul Revistă de cultură
Virgil Nemoianu / pp. 2, 13
Gabriel Coşoveanu, Ghid pentru combaterea irgil Nemoianu, profesor la Universitatea Catolică Americană din Wa- Fondată la Craiova, în 1927,
amneziei la români / p. 4 shington DC, a fost prezent în România în perioada 11-20 octombrie, cu de către criticul D. Tomescu.
prilejul lansării recentelor sale cărți, România şi liberalismele ei. Tradiţie şi Serie nouă, din 2003, întemeiată
Monica Spiridon, Minte mincinosul când spune libertate și Surâsul abundenţei. Cunoaştere lirică şi modele ideologice la Ştefan Aug.
că minte?, II / pp. 5, 6 Doinaş, ambele apărute la Editura Spandugino din București. Ultima întâlnire a de Florea Firan
avut loc în 20 octombrie la Universitatea din Craiova, Sala Albastră, plină până la
Ovidiu Ghidirmic, Canon estetic şi axiologie / p. 6 refuz de studenți și profesori, scriitori și alți reprezentanți ai vieții culturale oltene. Membră A.R.I.E.L.
Adrian Cioroianu, Jurnal parizian VIII. Manifestarea a fost organizată de Editurile Spandugino din București și Scrisul
Românesc din Craiova, cu sprijinul Facultății de Litere a Universității craiovene. Editată de:
Farmecul etern al Utopiei artistice. Virgil Nemoianu s-a aflat pentru prima dată la Craiova, dar a avut o colaborare de Fundaţia – Revista
doi ani cu „Scrisul Ro- Scrisul Românesc
Un secol de DADA – mişcarea care mânesc” (2011-2012),
a eliberat cuvintele şi gândirea / pp. 7, 8 când a susținut rubrica REDACŢIA
Ioan Lascu, A râde printre coşmaruri / p. 8 Director:
Dumitru Radu Popescu, Piticii cărunţi.
Piesă în cinci acte. (Fragment) / p. 9
Mihai Ene, Un Nobel care sună bine:

Bob Dylan / pp. 10, 11 „Note de lectură”, titlu FLOREA FIRAN

Constantin Cubleşan, Pângărirea textului dat și volumului publi- Secretar general de redacţie:
eminescian / p. 11 cat la editura craioveană GABRIEL COŞOVEANU
în 2013.
Virgil Nemoianu, Mici meditații despre global Despre autor și

şi particular / p. 12 Colegiul redacţional:

Andrei Codrescu, originea panicii. Poem / p. 12 cărțile lansate au vorbit ADRIAN CIOROIANU

Dumitru Radu Popa, De ce suntem cu toții profesorii universitari Gabriel Coșoveanu, Virgil Nemoianu, Florea Firan, ANDREI CODRESCU
Florea Firan, Gabriel Anamaria Preda, Alina Ledeanu DANIELA CRĂSNARU
freudieni (chiar şi adversarii...) / p. 13 EUGEN NEGRICI
Carmen Firan, Sentimente oprite Coșoveanu și Alina Ledeanu. Florea Firan, care a fost și moderatorul manifestării, NICOLAE PANEA
relevând că „după evenimentele din ’89 s-a dobândit, între altele, libertatea de DUMITRU RADU POPA
la jumătate / pp. 14, 15 exprimare, dar și libertatea de comunicare și circulație care a permis reîntoarcerea DUMITRU RADU POPESCU
Deyan Ranko Brashich, „Holden nu mai personalităților plecate din țară din varii motive; se poate vorbi și de o recuperare a MONICA SPIRIDON
diasporei, interferențele culturale se intensifică și se consolidează, se reiau prietenii DANIELA TARNIŢĂ
locuieşte aici” / p. 15 și relații cu instituțiile la care au lucrat, autorii invitați conferențiază și țin cursuri INA VOINEA
Adrian Sângeorzan, Globul de cristal / pp. 16, 17 în universități, se întâlnesc cu publicul, li se tipăresc opere interzise de cenzură, li
Edward Foster, Poeme / p. 17 Redactori:
Rodica Grigore, Jocurile ficţiunii / p. 18 MIHAI ENE
DAN IONESCU
Red., Calendar – Noiembrie / pp. 18, 19 ALEXANDRU OPRESCU
ION PARHON
Oana Băluică, Proustianismul în viața

cotidiană / p. 19

Adrian-Florin Buşu, Nae Ionescu sau fascinaţia

elocvenţei / p. 20 LUCIAN-FLORIN ROGNEANU

Dan Ionescu, O carte de bilanț spiritual / p. 20

Gabriela Rusu-Păsărin, Amintirile viitorului / p. 21 Redactori asociaţi:
Ion Parhon, „În căutarea autorului” / p. 22 FLORENTINA ANGHEL
Georgiana Oprescu, „Ziua porților deschise” OANA BĂLUICĂ
MIHAI DUŢESCU
la Naționalul craiovean / p. 22 RĂZVAN HOTĂRANU
Nicolae Panea, Între a scrie şi a trăi cultura / p. 23 GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Red., Okeanos / p. 23

Lucian Florin Rogneanu, Începuturile artei laice Universitatea din Craiova – Sala Albastră Corectură:
româneşti / p. 24 CLAUDIA MILOICOVICI

Abonamente se editează opere complete cum este cazul profesorului Virgil Nemoianu.” Florea Tehnoredactare computerizată:
Firan a subliniat de la început importanța evenimentului și privilegiul de a-l fi avut GEORGIANA OPRESCU
la Scrisul Românesc oaspete pe Virgil Nemoianu, personalitate marcantă a culturii românești contem-
porane, cu un larg orizont european și universal, care s-a impus ca teoretician,
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ comparatist și istoric literar, eseist și traducător. Ținând seama de participarea Redacţia şi Administraţia: Craiova
şi veţi avea un prieten apropiat. Abonamentele
unui număr mare de studenți, Florea Firan a conturat și un „profil de creator” al Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
se fac prin reţeaua proprie şi Poşta lui Virgil Nemoianu, insistând pe activitatea Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
Română, se pot achita şi la sediul revistei științifică a acestuia desfășurată atât în Româ- E-mail: [email protected]
sau în contul: RO 03BRDE170SV21564261700, nia, cât și în America, după emigrarea sa din Web: www.revistascrisulromanesc.ro
1975, „când a devenit membru al diasporei
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. culturale românești bine integrat și cu o carie- Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Costul unui abonament anual cu taxele incluse ră de succes în patria de adopție, dar care și-a BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
este de 80 lei. Pentru abonații din străinătate
este de 140 $ sau de 125 € . Informaţii primiţi păstrat și problematizat dubla apartenență”. Abonamentele se pot face la sediul
Enumerând principalele lucrări ale auto- redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,
la tel.: 0722.75.39.22; Fax. 0251.413.763 rului, a fost relevat și volumul Traversarea
cortinei de I. D. Sîrbu, apărut în 1994, care nr. 24, Craiova, județul Dolj
sau [email protected].

reunește corespondența dintre acesta și Ion ISSN 1583-9125
Negoițescu, Virgil Nemoianu, Mariana Șora,
carte tulburătoare prin care I. D. Sîrbu se Responsabilitatea opiniilor exprimate
conturează ca un portret emblematic pentru aparţine integral autorilor.
scriitorul și intelectualul român, în general, Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

angajat într-o luptă epuizantă în sistemul Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
G. Coșoveanu, V. Nemoianu, Fl. Firan comunist. Continuare în p. 13 str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/510.349

Eseu Scrisul Românesc

Nr. 11 (159) ♦ noiembrie 2016 3

Continuare din p. 1

Zoe Dumitrescu-Bușulenga
După absolvirea Facultății (1948) devine asistent la
Catedra de Literatură universală și comparată a boierească.” De acum preocupările sale nu mai sunt cele de el între viziunea tradițională și cea de vaste deschi-
Universității din București unde în 1971 dobândește ti- exclusiv literare, ele devin legături spirituale. „Îl caut pe deri înspre lume, s-a dedus pentru universul spiritului
tlul de profesor plin, iar doi ani mai târziu șefa catedrei. Dumnezeu”, mărturisea într-un interviu, susținând că românesc o valoare în a cărei «eternitate» credem.” Prin
Obține doctoratul cu lucrarea Renaşterea – Umanismul numai așa reușește să iasă din contingent. „Spectacolul aceste studii s-a urmărit şi plasarea lui Eminescu în uni-
– Dialogul artelor (1970). lumii contemporane este dezarmant... tabla de valori în versalitate prin compararea şi delimitarea lui de marile
care am crezut s-a zguduit... Există un fel de indiferență spirite înrudite precum Shakespeare sau Hölderlin.
Darul oratoric o apropie de G. Călinescu, dar cu față de trecut. Lumea a început să uite să vorbească,
un alt ton, declamativ și patetic-emoționant. Cursurile pentru că nu mai citește, umanismul culturii se sprijină Spațiul nu ne îngăduie să facem considerații în sin-
sale, impresionante prin erudiție, erau audiate cu săli pe lectură, pierderea obișnuinței lecturii este pericolul teză asupra operei sale, dar o denumire a principalelor
arhipline. Era iubită de studenți. Susține cu regulari- cel mai mare care amenință planeta.” volume se impune: Studii şi Eseuri – Surorile Brontë
tate conferințe la radio și televiziune, o perioadă ține (1967), Valori şi echivalenţe umanistice, excurs critic şi
prelegeri la emisiunea „Teleșcoală”, adevărate cursuri La Mănăstirea Văratec (unde cu o sută de ani în comparatist (1973), Sofocle şi condiţia umană (1974),
pentru toate vârstele. Am asistat la una dintre Roton- urmă își găsea odihna și Veronica Micle), distinsa Renaşterea, umanismul şi destinul artelor (1975), Itine-
dele Muzeului Literaturii Române, prezidate de criticul profesoară Zoe Dumitrescu-Bușulenga avea să treacă rarii prin cultură (1982), Muzica şi literatura: scriitori
Șerban Cioculescu, când Zoe Dumitrescu-Bușulenga în eternitate, la 5 mai 2006, trupul fiind înhumat, la români (în colab. cu Iosif Sava, vol. I, 1986; vol. II, 1987;
a vorbit electrizant despre Eminescu. Ne-a mărturisit dorința sa, în cimitirul Mănăstirii Putna. vol. III, 1994), Eminescu şi muzica (în colab. cu Iosif
că venea de la una dintre acele ședințe aberante la care Sava, 1989), Ştefan Luchian (în colaborare, 1993), Por-
a fost obligată să stea mută șase ore, și că ar fi dorit să Zoe Dumitrescu-Bușulenga a scris și a publicat o trete (2002); Impresii de călătorie – Periplu umanistic
poată vorbi acum tot atâtea ore, despre Eminescu... serie de studii și eseuri de o excepțională valoare reunite
în volume care întregesc patrimoniul nostru cultural. A (1980, însemnări eseistice despre Grecia, Italia, Anglia,
Maica Benedicta la Văratec debutat relativ târziu și le-a rămas recunoscătoare lui Suedia, Olanda, Franţa); Memorialistică – Caietul de
Alexandru Rosetti și Petru Comarnescu. Primele sale la Văratec. Convorbiri şi cuvinte de folos. Interviuri și
În paralel cu activitatea universitară a fost ani de-a cărți sunt dedicate marilor clasici Eminescu și Creangă. dialoguri (2007), Credințe, mărturisiri, învățăminte. In-
rândul o prezență activă în viața publică, între care redac- Monografia Ion Creangă (EPL, 1963) este o analiză din terviuri și dialoguri (ed. și pref. de Grigore Ilisei, 2013),
tor la Editura de Stat, Editura pentru Literatură (1948- punct de vedere al stilului care până atunci fusese investi- Să nu pierdem verticala. Interviuri și dialoguri (2013). A
1957), cercetător și apoi director al Institutului de Istorie gat doar de lingviști. Cursurile profesorului Tudor Vianu, coordonat volumul Istoria literaturii române. Studii, în
și Teorie Literară „G. Călinescu” (1973-1994), urmând de analiză stilistică și eseistică, i-au înlesnit relevarea care semnează Capitolul VIII, Mit arhaic – mit cultural
academicianului Al. Dima; vicepreşedintă a Academiei originalității stilului lui Creangă pe care îl va considera – poezia românească în a doua jumătate a secolului XIX
de Ştiinţe Sociale şi Politice, preşedintă a Comitetului „un individual și original autor de literatură cultă” prin (1979), Mioriţa (ed. îngr. şi pref. de Zoe Dumitrescu-
Naţional Român de Literatură Comparată, membră în saltul calitativ, specific geniului, de la cultura populară, la Buşulenga); a scris numeroase prefeţe la volumele: Cân-
Biroul Executiv al International Comparative Literature cultura cultă. Studiul insistă pe elementele care îl apropie tarea cântărilor (trad. de Ioan Alexandru), Bibliografia
Association, visiting professor la Amsterdam, directoare pe Creangă de marii scriitori ai literaturii universale între relaţiilor literaturii române cu literaturile străine (lucrare
a revistei „Synthesis” şi a „Revistei de istorie şi teorie care Rabelais, Luigi Pulci, Lawrence Sterne și Swift. coord. de I. Lupu şi C. Ştefănescu), Crestomaţie de litera-
literară”, membru corespondent al Academiei (1974) și tură română veche (coordonatori: I. C. Chiţimia şi Stela
membru titular din ianuarie 1990, iar următorii patru Patru dintre volumele sale privesc viața și creația lui Toma), cât și la altele semnate de I. Alexandru, H. Ch.
ani vicepreședinte al Academiei Române și președinte Eminescu, pentru care este considerată unul dintre cei Andersen, V. Băncilă, J. Becher, J. Bencsik, Amita Bhose,
al Secției de Filologie și Literatură. Între 1991-1997 este mai importanți eminescologi români: Eminescu (Ed. Elvira Bogdan, I. L. Caragiale, M. Cărtărescu, Adelbert
director la Accademia di Romania din Roma, apoi mem- Tineretului, 1964), Eminescu – cultură şi creaţie (Ed. von Chamisso, G.Chaucer, I. Creangă, A. J. Cronin, Rosa
bră a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța, Eminescu, 1976), Eminescu şi romantismul german del Conte, C. Dobrogeanu-Gherea, I. C. Drăgan, Ch.
iar din 1993 membră a Academia Europaea din Londra. (Ed. Eminescu, 1986) şi Eminescu. Viaţă – Creaţie – Drouhet, M. Eliade, M. Eminescu, Lucreţia Filipescu,
Cultură (Ed. Eminescu, 1989). În acest al patrulea volum A. Fogazzaro, J. W. Goethe, N. Iorga, N. Kazantzakis, R.
A fost distinsă cu numeroase premii şi distincţii, între sunt reluate și structurate ideile și părțile reprezentative Kipling, Heinrich von Kleist, G. Lăzărescu, C. Negruzi,
care Ordinul bulgar Sf. Metodiu şi Chiril (1977), Ordine din volumele anterioare conturând figura creatorului de R. Niculescu, Camil Petrescu, Al. Philippide, E. A. Poe,
al Merito della Repubblica Italiana în grad de Coman- geniu care și-a valorizat biografia până la a anexa operei, A. P. Valdes, S. Pepys, Fr. Schiller, W. Shakespeare, Ve-
dor (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor din România cum remarca și M. Anghelescu. Exegeta își încheie acest ronica Stănei, R. L. Stevenson, I. M. Ştefan, R. Tagore,
(1986 şi 1989), Premiul Internaţional Herder (1988), masiv studiu despre Viaţă – Creaţie – Cultură cu un pa- Elena Teodoreanu, G. Thomas, C. Tillier, L. Ugolini,
Premiul Adelaide Ristori (1993), Ordine al Merito della saj semnificativ: „Reintrat în «cumințenia pământului» G. Uscătescu, V. Voiculescu etc.
Repubblica Italiana în grad de Grande Ufficiale (1996) şi românesc, Eminescu s-a întors îmbogățit enorm din
Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de Ofiţer (2003). vagațiile lui (de necuprins încă pentru noi) prin lumea Rândurile de față reprezintă și un omagiu distinsei
valorilor universale și a articulat, în modul său atât de profesoare pe care am avut onoarea și privilegiul să o
După anul 2000, Zoe Dumitrescu-Buşulenga se particular, de original, orizontul culturii noastre cu am președinta comisiei la susținerea tezei de docto-
dedică vieţii monahale, călugărindu-se la Mănăstirea orizontul valorilor general umane. Și din sinteza atât rat în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară
Văratec, sub numele de Maica Benedicta: „Nu este nimic de rară, poate încă neevaluată la prețul ei real, operată „G. Călinescu”, în 1976, an în care am prezentat la
întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus. M-a invitat aici Craiova volumul Eminescu – Cultură și Creație, când
prietena mea Valerica Sadoveanu, în fiecare vară. Din ce Florea Firan și Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Craiova, 1976) a fost prezentă împreună cu colectivul de cercetători
în ce mai mult m-am apropiat de Văratec, am cunoscut ai institutului.■
Văratecul, am cunoscut celelalte mănăstiri dimprejur,
m-am împrietenit cu preoţii, cu stareţii, cu călugării...
Am socotit că un creştin intelectual trebuie să-şi petrea-
că ultimii ani ai vieţii aşa cum se făcea pe vremuri, şi mai
cu seamă soţiile care rămâneau singure, se retrăgeau la
mănăstiri. Era o frumoasă obişnuinţă, mai ales în lumea