Binder1dfgf

20 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Eseu
Poezie
Mihaela PRIOTEASA

Puţul şi pendulul – schizofrenie poetică?

Personalitatea atât de contro- sursa tensiunii, terorii, nebuniei, fragmen- pretată drept incertitudinea pe care omul evita. Mai mult decât atât, Poe foloseşte
versată a lui Edgar Allan Poe tării şi a dorinţei de moarte din nuvelele o are în timpul vieţii, necunoscând nici un model mai complex de labirint, un la-
sale. Obsesia lui Poe este atât de centrală în scopul nici finalitatea acesteia. Moartea birint ce începe să îşi schimbe forma şi ai
este deja un lucru cunoscut ficţiunea sa încât, la o lecturare mai atentă – cea mai mare realitate a vieţii – rămâne cărui pereţi se micşorează proporţional cu
a operei se poate observa că această idee singura certitudine. tortura. Toată această mişcare ameţitoare
atât printre cititori cât şi de către critica apare şi reapare continuu în nuvelele sale, are loc într-un spaţiu verticalizat şi într-un
literară, însă, de-a lungul timpului, opera în diferite feluri şi forme. În ciuda varietăţii Aşa cum Poe s-a pedepsit în viaţa reală timp ce îşi pierde atributele cursului ciclic
sa nu a fost în totalitate apreciată şi tradusă temelor, povestirile lui Poe par să explore- prin abuz de opiu şi alcool, nereuşind să şi regulat.
în întreaga lume. ze una şi aceeaşi idee: fie ne duc înapoi în uite şi să accepte realitatea aşa cum este ea,
timp la momentul anterior creaţiei, fie în eroul este pedepsit şi aruncat într-o pivniţă, Spaţiul de încarcerare, respectiv pivniţa,
Edgar Allan Poe a fost produsul unui viitor la momentul de după moarte, ambele loc în care începe încet să se deterioreze poate fi interpretat ca fiind spaţiul confor-
momente reprezentând starea ideală de într-o stare de teroare subţire şi rafinată, tabil al pântecului matern unde fiinţa este
mariaj romantic între doi actori, iar poetul uniune cu originea divină a universului. teroare a nervilor întinşi la limită. Lupta protejată de pereţii placentei, fiind totodată
dintre cele două stări de conştienţă înceţo- ameninţat de mişcările ritmice ale timpului
a rămas orfan la o vârstă fragedă. Moartea Scrisă în perioada în care soţia sa şează şi mai mult linia subţire dintre somn – reprezentat prin mişcările mecanice ale
neaşteptată a celor dragi peste care Poe a Virginia a fost diagnosticată cu tuberculoză, şi deşteptare în timp ce teama de moarte pendulului – spaţiu ce devine neîncăpător
trebuit mereu să treacă de-a lungul vieţii o boală ce a răpus-o după şase ani de agonie transformă raţiunea în halucinaţie şi reali- pentru dezvoltarea normală. Acest moment
sale, mediul sărăcăcios în care şi-a petrecut chinuitoare, Puţul şi pendulul este o poves- tatea într-o lumină pâlpâitoare. este reprezentat de închiderea mecanică a
viaţa, precum şi sentimentele de alienare şi tire ce dezvăluie nevrozele lui Poe despre pereţilor ce forţează locatarul să cadă în
neînţelegere pe care le-a simţit în familia durere şi moarte prezentate sub forma unui Pornind de la teoria cronotopului a lui abisul vieţii. Pentru că Poe credea că moar-
sa adoptivă şi în şcoli, reprezintă, probabil, mix între realitate şi puţul minţii sale. De-a Mikhail Bakhtin, Puţul şi pendulul prezin- tea reprezintă un nou început, el îşi priveşte
factorii principali ce au dus la crearea stilu- lungul întregii povestiri autorul pendulează tă o accentuare a conflictelor psihologice protagonistul ca fiind particula primordială,
lui său unic şi a identităţii sale narative. continuu între polii sănătăţii mintale şi cei interioare ale prizonierului şi o imagistică ca pe un fragment ce se întoarce la centru,
ai nebunei, ai credinţei şi necredinţei, ai spaţio-temporală patologică ce are drept folosind ideea de unitate ce îşi găseşte for-
Macabrul ce curge prin multe povestiri realităţii şi ai imaginarului. punct central imaginea labirintului, trădând mularea finală în „Eureka“.
ale lui Poe este direct legat de viaţa tumul- obsesia lui Poe pentru origine.
toasă a autorului, care a lăsat un semn adânc În conexiune cu biografia lui Poe, po- Deoarece în Puţul şi pendulul dimensi-
asupra stilului şi dezvoltării sale ca artist. vestirea a fost cel mai adesea interpretată În Puţul şi pendulul, cronotopul crizei unile de interior şi de exterior sunt inver-
Seminţele obsesiei sale de o viaţă de a des- ca reprezentând propriile sentimente repri- legat de punctul culminant al crizei existen- sate, poate că Poe a schimbat semnificaţia
luşi secretul vieţii de după moarte i-au fost mate ale autorului pe care le-a dezvoltat în ţiale este reprezentat prin dorinţa schizoidă ridicării şi a căderii, privind viaţa ca pe o
plantate în minte chiar din copilărie, trans- timp ce servea la West Point dar pare a fi de reîntoarcere în pântec, de evadare din cădere şi moartea ca pe o ridicare din pozi-
formându-l într-o plantă rară incapabilă mai mult ilustrarea unei sentinţe pe care viaţă, o stare în care temporalitatea îngheaţă ţia de tranziţie la o stare superioară.
să se dezvolte normal şi să se adapteze în este forţat să o îndeplinească în închisoarea iar simţurile se pierd în timp ce eroul devine
totalitate la mediul înconjurător, cărând în propriei sale vieţi în care se simte încarce- din ce în ce mai dezorientat în negura puţu-
permanenţă poverile unui copil ce a crescut rat. În consecinţă, povestea protagonistului lui şi incapabil să îşi înţeleagă condiţia.
cu sentimentul morţii premature, sentiment din Puţul şi pendulul este de fapt propria
ce a apărut în sufletul său odată cu moartea poveste de viaţă a lui Poe şi permanenta Celula prizonierului are atributele unui
mamei sale, prima dintre femeile pe care cursă a acestuia de a găsi o ieşire din labi- labirint – un spaţiu restrictiv (puţul circu-
Poe a trebuit să le privească cum se sting. rintul durerii şi al tristeţii. lar) într-un spaţiu mai larg (pivniţa pătrată)
– dar pentru că la Poe nimic nu e normal,
Viaţa lui Poe ne ajută să înţelegem mai Povestirea începe cu imaginea prizoni- spre deosebire de labirintul tradiţional ce
bine măiestria sa stilistică şi să identificăm erului nedumerit de condiţia precară în care are ca obiectiv principal atingerea centrului
se află şi de cruda sentinţă primită pentru o – ce simbolizează locul realităţii absolute,
elementele ce au condus la crearea stilului infracţiune nenumită. Situaţia în care Poe al revelaţiei şi al iluminării – labirintul lui
îşi pune chinuitul personaj poate fi inter- Poe are un centru de temut, iar prizonie-
său inconfundabil, ce continuă să uimeas- rul puţului ar face absolut orice pentru a-l
că şi să captiveze mulţi cititori şi astăzi.
Neliniştea chinuitoare ce caracterizează poeme
ficţiunea lui Poe constă în dificultatea de a
se separa şi în dorinţa de a se reuni cu sursa
divină de creaţie. Această nelinişte este

Valeriu CÎMPEANU

Ritual Vecernie ca un dumnezeu orgolios în semn de triumf
că-ndreptasem lumea pe-o rămurea
Prin sufletul ierbii Când calc desculţ Făcută pe dos în ultima-i datorie
nu poţi umbla oricum prin roua aprinsă de soare Dar paradoxal ce şi-o mai făcea…
Ştiu asta de la tata în iarbă se face tăcere nimeni n-a vrut să se supună Dar ce frumos murea…
care, odată cu zorile Calc pe tăcere… citirii gândurilor sale
pleca desculţ prin rouă şi-o simt cum mă doare… Ba, dimpotrivă, mulţimea Mi-ar plăcea
să vadă ce se întâmplă O, Doamne, vino şi Tu cu mine a vrut chiar să mă omoare
cu ziua de Mâine… prin iadul sfânt ce l-ai uitat să mă linşeze cu pietre şi coase Mi-ar plăcea să fiu
În vremea asta şi îţi va fi cu mult mai bine că puteam să-i descopăr un om extraordinar de-al dracului
mama frământa pâinea decât atât de-nsingurat ce erau cu adevărat în carne şi oase să râd, să cânt, să-njur
îi făcea o cruce mare în hăul în care mi Te-ai exilat… „Huuuuuuooooo! strigau toţi s-afirm şi să abjur…
ca la pruncul îmbăiat într-un glas, ce mai, să fac de toate pe săturate
şi-o dospea cu-n cântec de leagăn Suflet la indigo e periculos, omorâţi-l, să fluier în biserici
tot aşteptându-l pe tata omorâţi-l cu pietre, trăgând sfinţii de barbă
care, mereu, rămânea uitat De unde să ştiu eu Vedeţi să nu scape având grijă ca Dumnezeu
prin rouă… că sângele meu curge loviţi-l în cap pe la spate“… să nu mă vadă
la fel de milioane de ani Când m-am trezit buimăcit Mi-ar plăcea să iau gravitaţia la palme
Imploraţie galactic căutându-mă-n umbră eram năduşit si nervos s-o ţin în suturi şi-n sudalme
De unde să ştiu eu că făcusem o invenţie şi întunericul să-l trag de urechi
O, tu, Midas, că amurgul şi zorile dar fără de folos… pentru utopia luminii
te implor! mi-au traversat culorile uitată prin peşteri străvechi
nu mă atinge revărsându-mi zările Miracol uitat Mi-ar plăcea Zenitul şi Nadirul
mai lasă-mi Clipa peste clipele cărnii însetate să le strivesc între gene
să-mi ardă vecia din sânge… ce nasc mereu Eternitate… Toamnă târzie şi cu luna la ureche
frunze arămii zburătăcite s-o iau hai-hui prin lume
Evrika Coşmar nocturn de un vânt uscat c-o altă vârstă şi un alt nume
pomi trişti, prăfuiţi Mi-ar plăcea să-ncaier zeii pe Mirare
Vino Iubito Azi noapte se făcea desfrunziţi de lumină şi vânzător de neuitare
Vino în Clipa Aceasta că inventasem robotul electronic Şi-n acest peisaj dezolant să spânzur demonii de zare
să ne salvăm de citit gânduri şi spus adevărul curat un castan aproape uscat, Mi-ar plăcea să fac ce nimeni n-a făcut
visând… ne-mpopoţonat şi fardat… găsea totuşi puterea să fac tot rostul lumii de la început
Eram măreţ, fălos şi glorios sfidându-şi uscarea să-i fac în ciudă chiar lui Dumnezeu
Priveam totul de sus să-nflorească pe vârf că ce n-a făcut El, aş reuşi să Fac eu…

Poezie Scrisul Românesc

Eseu Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 21

Î n timpul repetiţiilor la Odiseea, spectacol pre- Anca DINU
zentat de Teatrul Naţional din Craiova, regi-
zorul britanic Tim Carroll ne-a cerut să scriem nişte rit,  faţă de opera lui Homer. Eu am scris despre Pe-
texte, referitoare la personajele pe care le jucam, care nelopa, Calipso şi Elena şi astfel s-au născut textele
să exprime un punct de vedere inedit, sau chiar dife- de mai jos, pe care le consider exerciţii de creaţie ale
spectacolului care tocmai se năştea. Ulterior, am fost
distribuită în dublu rol, Penelopa şi Calipso.

Mărturia Elenei la judecata zeilor nedrebnici, Poftiţi de mă nuntiţi, dar vă rog, nu-mi spuneţi pe nume,
Prin încâlcita barbă a valurilor dese, Penelopa,
În timpul lungului asediu, bărbaţii Troiei au uitat, Fugi în noaptea neagră să-l afle pe Ulise, pustiitorul Troiei, Numiţi-mă Calipso în paturile voastre
în focul luptei, Silindu-se să scape de primejdii şi inapoi să îşi aducă soţul, Din peştera vrăjită...
să mai dea plăcerea cuvenită femeilor troiene. Dorit de ţară şi de fiul lor.
Nimic mai de ocară decât zănaticele strigăte şi zăngăneli Ruga Atenei către Zeus
de săbii, Cutreieră amar de ani pe ape şi pe pământ deopotrivă,
în locul doritelor îmbrăţişări şi dezmierdări. Ţesând din spuma mărilor speranţă, din colbul drumurilor Grăi Atena, cea cu ochi albaştri :
frământându-şi pâinea, Părinte-al nostru, tu, Saturniene,
Au trecut astfel zece ani de când fusesem primită cu Paris în Şi-n ziua-n care sorotiră zeii, văzu-ntr-o peşteră adâncă mai mare peste toţi stăpânitorii,
cetate :zece ani de cruntă plictiseală. umbre mişcătoare O, Zeus, puternicule tată, de ce m-ai urgisit cu-aşa blestem
Şi auzi cuvinte dulci rostite, între înghiţituri de vin şi cânturi ?
Prea singură în mijlocul mulţimii de soldăţoi nătângi, mi- de sirene, de chiar Ulise, bietul şi înţeleptul soţ. Înţelepciunea : crunta mea pedeapsă.
am pus deopotrivă mintea şi mâinile la treabă şi am cioplit, De ce-ai ursit ca mintea mea isteaţă
puţin câte puţin, Crezând că o văzuse, se avântă spre el, însângerându-şi să vadă drept în mintea omenească,
de parcă o întinsă pânză aş fi ţesut, încercatele picioare în colţii stâncilor din peştera vrăjită, fără să aibă drept să se-odihnească,
un cal de lemn, în care m-am ascuns. Şi până să ajungă, îi răspunse cuvintelor de miere cu vorbele măcar o clipă, în necuprinsa mare de prostie ?
de lapte ale doritei regăsiri.
O slugă credincioasă, un cerşetor bătrân, în noaptea fără Acolo, în iatacul tainic al grotei, îl găsi pe Ulise, iubitul soţ, O, zeu al zeilor, mă lasă rogu-te numai un pic
lună, l-a dus în mare taină, târându-l de dârlogi, în tabăra culcat pe straiul moale, rostind cuvinte dulci, ştiute şi de ea, să nu mai înţeleg această lume,
grecească. frumoasei zâne Calipso să nu mai înţeleg nimic,
Ieşită din trupul bidiviului, viteazului Ulise i-am cerut ca Şi-n mlădierea trupurilor lor, află, frumoasa şi cinstita, să râd tembel, făr-un motiv anume,
grabnic către casă pe mare s-o pornim, lăsându-i pe troieni Penelopa adevărul. să-ntorc cu trupul, molcom, nisipul de la ţărm,
cu ochii larg deschişi spre soarele amiezii. s-anin în cui temuta-mi suliţă cu vârf de-aramă
Dar el a râs şi s-a ascuns cu-ai săi tovarăşi beţi în burta- Privirea i se tulbură de lacrimi şi, obosită, se aşeză pe a minţii mereu treze,
ncăpătoare a calului troian, marginea patului, simţindu-mi fericirea fără s-o gândesc
lăsându-mă s-aştept, prea singură, din nou pe malul mării, Privind la îndrăzneţele jocuri, născute din vlaga tinereţii şi afundându-mă adânc în neamul omenesc,
un Paris să apară. măiestrei zâne Calipso, cea cu plete mândre. să-mi las, ca orişice femeie, trupul iubit de un bărbat
Ce a urmat se ştie... năprasnic,
Şi se trezi Penelopa din visul său, tot în Itaca, cu muşchii de granit,
Visul Penelopei Se ridică din patul aşteptării, luă pânza, intră cu ea în sala chiar dacă, la trezire, redevenind zeiţă, deşteaptă, după
peţitorilor şi spuse : praznic,
O, Muză, povesteşte-mi de femeia din Itaca, frumoasa şi să văd, pe plaja goală,
cinstita Penelopa, Am terminat, de nuntă eu sunt gata. cum doarme un tâmpit.
Care-ntr-o vreme, când ea se săturase de turma peţitorilor

Felicia BURDESCU

Paul de Man vs. Deconstrucţia
Deconstrucţia îşi face simţită
prezenţa în artă, cultură sau cial în care adevărul este egal cu puterea, ca şi la critica lui de Man, afirmăm Autorul a lectură, interpretare, gândite şi programa-
alte domenii, operând în cele iar identitatea individului îşi găseşte origin- murit, trăiască cititorul! şi la care adaugăm te de autor în abisul ontologic al operei de
ea în grupul din care acesta face parte (Bill noi, cu toate nivelele de introspecţie ale ci- artă. Apoi operele literare se transformă în

din urmă, nu atât pentru menirea ei primor- Crouse). Deconstrucţia marcată de frag- titorului, căci fiecare îşi reprezintă modelul scriitura lui de Man, în mostre autoreflexive
mentar, constituie astfel o concepţie despre textului, după instrucţia personală. Cel mai
dială − desfacerea în blocuri constitutive ale lume care neagă alte concepţii, demolând la greu se poate explica latura ascunsă a lui de pentru autor, paradoxuri pentru cititor, iar
Man, eseistul interbelic, preocupat de co-
domeniului, spre a demonta elementele de modul subversiv establishmentul sau status- mentariul oportunist la socialismul german, pentru critic, constelaţii referenţiale, galaxii
derapat apoi înspre Nazism. Deconstruind metaforice ( v. Barbara Johnson, decons-
control auctorial − ci, mai exact pentru a pune quoul constituit discursiv anterior, în struc- personalitatea sa, numai o falie extremistă tructivist american, format sub influenţa lui
în lumină din alte unghiuri sau perspective, a caracterului justifică antisemitismul ce de Man, – The Critical Difference).
fragmente/elemente ale structurii abordate. turile de putere. rezultă din eseurile acelei perioade, din
Este bine zis structura care se cere descom- În alt articol, Derrida şi Grammatologia păcate descoperite destul de târziu. Autoreflexivitatea criticului de astă
pusă, pentru că Deconstrucţia (apărută iniţial dată, zicem noi, umple paginile volu-
ca termen şi curent literar) s-a aplicat aşadar, personală, discutam tema Deconstrucţiei, În conceperea actului critic, de mului Alegoriile lecturii sau Orbirea şi
textelor în post-Structuralism, în vremea de sorginte franceză. Pentru hermeneut, Man operează invers decât Derrida în introspecţia, devenite antologice, mai ales
Heideggerianismului târziu. Sarcina criticii în Deconstrucţia are câţiva reprezentanţi de Deconstrucţie, şi anume pornind de la re- pentru că de Man, hermeneut al noii critici,
general, a celei literare în special, este aceea marcă: J. Derrida, P. de Man, J. Habermas, torica discursului dezmembrat între semni- renunţă la establishmentul fostului trend,
de a valida texte în funcţie de curentele noi B. Johnson, însă, din perspectiva mai largă ficat/metonimie/nivel sintagmatic, înspre a deschizând căi pentru alte texte, creative de
care preiau trendul, în locul celor vechi, după a interpretării, trebuie subliniată importanţa da pondere unui semnificant/metaforă/nivel putere, prin actul lecturii, al interpretării...iar
o semioză deschisă. eseurilor Jonathan Culler, în care se in- paradigmatic. Aşadar, cercetarea şi deplasa- în accepţiunea ideală, criticul poate recom-
troduce Şcoala Americană de la Yale rea interesului critic/shiftul focusării se pro- pune opera după complexitatea lingvistică,
Iar dacă în Europa (leagănul Decon­ cu deconstructivişti la vârf, formaţi sub duce în adâncul compunerii/descompunerii artistică a unui Shakespeare.
strucţ­­iei vestice) s-a dezmembrat un sistem influenţa directă a vest-europenilor. Paul textului literar (de Man abordează autori ai
spiralat, continuu sau circular al valorii de Man se află printre aceştia, critic belgian Deconstrucţia se manifestă în prezent ca
(1919−1983), care se raliază Deconstrucţiei canonului literar), tocmai pentru a sublinia şcoală de critică nouă, curent filosofic actual,
statuată în texte de către Idealismul german, franceze (bun prieten cu Derrida), apoi gândire social-comunicativă (J Habermas).
(v. şi DaSeinul/Poetul creator de Cuvânt îşi definitivează opera în America, unde importanţa referentului, cel care devine Doresc să subliniez tehnica actuală a
cu valoare transcendentă din opera lui M cercetează şi ţine cursuri la prestigioase- primordial în actul lecturii. Interpretarea cri- demontării operelor statuate critic (Biblia,
Heidegger), Deconstrucţia ticului constitue şi ea o lectură, o perpetuă istoriografii, coregrafii, arta fotografică)
apare în paralel cu acest tip le universităţi Harvard şi J re-creare a operei...E interesant cum de Man pentru a fi azi revelate mai adânc publicului,
Hopkins. porneşte demontarea discursului literar, în anumite fragmente constitutive, ori prin
de Modernism, culminând aplicând teoriile lingvistice structuraliste
la mijlocul secolului 20 cu De Man revine la filosofia (Saussure), ori cele formaliste (Bachtin), alte opere, re-create din actuale, multiple
postmodernă a limbajului, close reading (Richards), pe care apoi le
reprezentanţi în filosofie, critică dinspre retorică (Orbirea şi lasă în urmă, impunând interpretarea sau puncte de vedere. Libertatea criticului a
literară, sociologie. Fenomenul introspecţia 1971, Semiologie noua critică, prin substituţia metaforică pe dus, în consecinţă, la libertatea regizorului,
pare a se petrece, mai ales şi retorică 1973, Alegoriile axa metonimică. El ajunge tot la filosofia însuşi un re-creator de artă şi cultură. Aşa
lecturii 1979), alcătuind o re- limbajului, anume aducând actul critic îns- se înscrie ultima producţie cinematografică
datorită unui Existenţialism pre filosofia Deconstrucţiei, alcătuindu-şi despre cucerirea Americii de către Columb,
care propulsează o filosofie de reinterpretare pe linia mitu- un metatext propriu, un metalimbaj. Textele
viaţă actantă, combustivă, un din punctul de vedere al masacrului amerin-
F. Nietzsche aplicat: intelectul rilor orfice, prin care criticul deconstruite sunt selectate, evident, nu-
este înlocuit de voinţă, raţiunea reinstaurează puterea lecturii dienilor şi nu atât din perspectiva misiunii
de emoţie, iar moralitatea de şi a subiectivităţii totale în va- mai dintre cele care prezintă probleme de civilazatorii a europenilor. Cred că în afara
către relativism. Realitatea lidarea textelor. Parafrazând o Deconstrucţiei, nu am fi avut o perspectivă
devine astfel un construct so- zicală anonimă din filosofia lui actuală, realistă asupra Creştinismului, a
Nietzsche, care se poate apli- Holocaustului.

22 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Proză
Evenimente culturale
Flann O’BRIEN Al treilea poliţist

C âteva zile mai târziu am fost dus Selby am comis primul meu păcat serios. uşoară. Dar eram sigur până la vremea Nu era adevărat că îşi făcuse munca pentru
şi eu departe într-o maşină străină Pentru el am comis cel mai mare păcat al aceea că munca la fermă, chiar dacă eram că ferma era într-o stare foarte proastă şi
şi trimis la o şcoală ciudată. Era o meu. nevoit să o fac eu, nu va fi munca mea pe
şcoală cu internat, plină cu oameni pe care viaţă. Ştiam că dacă oamenii îşi vor aminti cea mai mare parte din muncile anului nu
nu îi cunoşteam, unii tineri, alţii mai bă- Aflasem de mult care era poziţia mea numele meu, şi-l vor aminti împreună cu
trâni. Curând am aflat că era o şcoală bună în lume. Toţi ai mei erau morţi şi un bărbat cel al lui de Selby. erau nici măcar începute. Dar a zis că avea
şi foarte scumpă, dar eu nu plăteam nimic pe nume Divney lucra la fermă şi trăia de câteva lucruri de terminat sâmbătă şi că nu
oamenilor care răspundeau de asta pentru pe urma ei până aveam să mă întorc. El nu Îmi amintesc în detaliu seara în care putea să lucreze duminică, dar că va fi în
că nu aveam bani. Toate acestea şi multe avea niciun drept asupra ei şi primea cecuri m-am întors acasă cu o geantă de călătorie poziţia de a preda locul în ordine perfectă
altele le-am înţeles mai bine mai târziu. săptămânale de la un birou de avocaţi în fiecare mână. Aveam douăzeci de ani; era marţi seara. Luni a avut de îngrijit un porc
Viaţa mea la această şcoală nu contează, dintr-un oraş îndepărtat. Nu îi cunoscusem o seară de vară galbenă şi fericită, iar intra- bolnav şi asta l-a întârziat. La sfârşitul
cu excepţia unui lucru. Aici s-a întâmplat niciodată pe aceşti avocaţi şi nu îl cunos- rea pentru clienţi era deschisă. În spatele săptămânii era mai ocupat ca niciodată şi
să aflu pentru prima dată ceva despre de cusem nici pe Divney, dar ei toţi lucrau tejghelei era John Divney, împingând cu următoarele două luni au trecut fără să lase
Selby. Într-o zi am luat alene o carte veche pentru mine, iar tata plătise cash pentru furculiţa în faţă în vitrina cu bere proastă, vreo urmă că sarcinile lui urgente s-au mai
şi zdrenţuită din biroului profesorului de aceste aranjamente înainte să moară. Când cu braţele încrucişate cu grijă şi uitându- limpezit sau redus. Nu m-a deranjat prea
ştiinţe şi am pus-o în buzunar să o citesc eram mai tânăr credeam că a fost un om se la un ziar care era întins pe tejghea. Avea mult pentru că avea mintea leneşă şi era
în pat dimineaţa următoare, căci doar ce generos, dacă a făcut asta pentru un băiat părul castaniu şi era destul de chipeş într-un un muncitor cam certăreţ, compania lui era
obţinusem privilegiul de a sta mai mult pe care nu îl cunoştea bine. mod puţin amical; umerii i se lăţiseră de satisfăcătoare până acum şi nu ceruse nici-
în pat. Avem şaisprezece ani atunci şi era muncă, iar braţele erau groase ca nişte trun- odată plată. Şi eu am muncit puţin, petre-
şapte martie. Încă mai cred că ziua aceea De la şcoală nu m-am dus direct acasă. chiuri mici de copac. Avea o faţă civilizată cându-mi tot timpul aranjându-mi hârtiile
a fost cea mai importantă din viaţa mea şi Am petrecut câteva luni prin alte locuri, şi tăcută, cu nişte ochi de vacă, meditativă, şi recitind cu atenţie şi mai mare paginile
deschizându-mi mintea şi aflând cât de bronzată şi răbdătoare. Când a înţeles că a lui de Selby.
mi-o amintesc mai bine mult mă costă o ediţie completă din de
intrat cineva nu s-a oprit din citit, ci a întins Nici nu a trecut un an când am observat
decât ziua mea de naştere. Selby şi dacă se pot lua că Divney folosea cuvântul „noi“ în con-
Cartea era prima ediţie din cu împrumut cărţile câ- mâna stângă şi a găsit o cârpă umedă şi a versaţiile lui şi, mai rău decât atât, cuvântul
Golden Hours şi îi lipseau început să lovească uşor tejgheaua. Apoi, „nostru“. El spunea că locul nu este tot ce
ultimele două pagini. Până torva dintre criticii lui citind în continuare, îşi mută mâinile una ar trebui să fie şi vorbea de angajarea unui
când am împlinit nouă- deasupra celeilalte ca şi când ar fi întins la om. Nu am fost de acord cu asta şi i-am
sprezece ani şi am ajuns mai puţin importanţi. În maxim o concertină şi a spus: spus exact aşa, spunând că nu era nevoie
la sfârşitul educaţiei mele de mai mult de doi oameni pentru o ferma
ştiam că acea carte era de unul dintre locurile unde – Un pahar de bere? mică şi adăugând, din nefericire pentru
valoare şi că, păstrând-o, o Un pahar de bere era ceea ce clienţii mine, că eram săraci. După acest lucru a
furam. Totuşi am pus-o în îmi deschideam mintea numeau o pintă de băutură colorată din fost inutil să încerc să îi explic că eu aveam
bagajul meu fără vreo re- am avut un accident grav Coleraine. Era cea mai ieftină bere din în proprietate tot. Am început să îmi spun
muşcare şi aş face probabil într-o noapte. Mi-am rupt lume. I-am spus că vreau cina şi mi-am mie însumi că deşi eu aveam în proprietate
la fel dacă aş avea din nou piciorul stâng (sau, dacă menţionat numele şi poziţia. Apoi am tot, el mă avea pe mine. (pp. 9−11)
ocazia. Poate că este im- preferaţi, mi-a fost rupt) în închis magazinul şi am mers în bucătărie
şase locuri şi, când am fost şi am stat acolo aproape toată noaptea, vor- Fragment din volumul The Third
portant pentru povestirea destul de bine ca să-mi bind şi mâncând şi bând whisky. Policeman, Dalkey Archive, Chicago, 2002.
A doua zi era joi. John Divney a spus
pe care urmează să o spun reiau drumul, aveam un că el îşi făcuse munca şi că sâmbătă va fi Traducere de Florentina ANGHEL
să reamintesc că pentru de gata să meargă acasă unde era familia lui.
picior de lemn, cel stâng.
Ştiam că mai aveam doar
puţini bani, că mergeam
acasă la o ferma de piatră
şi că viaţa mea nu va fi

Ileana FIRAN

Evenimente şi prezenţe culturale la Paris

L una noiembrie la Paris este pentru Histoire de chambres, ed. Seuil. Răzvan Ionescu, Ştefan Pelmuş, certul Enescu-Brahms: Întâlniri
dedicată decernării premii- Premiile „Médicis“, decernate în data Mircea Roman, Ioan Doru europene (sala Cortot, Paris), în
Vlădoiu, Nicolae Zîmbroianu. cadrul căruia Remus Azoïţei
lor literare, dintre care cele de 4 noiembrie au următorii laureaţi : Dany Expoziţia mixtă a fost realizată (violon) şi Eduard Stan (pian)
Laferrière, pentru L’énigme de retour, ed. la iniţiativa asociaţiei Soleil de au interpretat sonate de Brahms
mai importante sunt Goncourt, Médicis, Grasset, la secţiunea roman; Dave Eggers, l’Est şi a putut fi vizitată între şi de Enescu.
pentru Le grand quoi, ed. Gallimard, la sec- 2−14 noiembrie, în salonul
Renaudot, Femina. Marele premiu pentru ţiunea roman străin şi Alain Ferry, pentru Aguado al primăriei arondis- În data de 16 noiembrie, la
roman al Academiei Franceze a inaugurat Mémoire d’un fou d’Emma, ed. Seuil, la mentului 9 din Paris. sediul Ambasadei României
decernările de premii literare şi i-a revenit secţiunea eseu. Ultimul premiu literar al din Paris a putut fi vizionat
lui Pierre Michon, pentru Les onze, ed. sezonului, „Interallié“, care recompensea- Între 6−7 noiembrie a avut filmul documentar Ce făceaţi
Verdier (29 octombrie). ză un roman scris de un jurnalist, i-a fost loc Colocviul Internaţional în 1989?, scris şi realizat de
Intelectualul public în Europa Marcela Feraru, care redă măr-
Premiul „Goncourt“ a fost atribuit în atribuit în data de 18 noiembrie 1989−2009, organizat la iniţi- turiile, speranţele, deziluziile
data de 2 noiembrie autoarei Marie NDiaye lui Yannik Haenel, pentru Jan ativa ICR Paris, la Institutul Goethe şi la a câţiva dintre cei ce aveau 20 de ani în
Karski, ed. Gallimard. Senatul Franţei (Paris). Peste 20 de per- România, în 1989.
pentru romanul Trois femmes sonalităţi din 8 ţări europene au dezbătut Artistul Tudor Banuş expune la Paris
Premiile literare sunt foarte despre rolul intelectualului în spaţiul public între 20 noiembrie şi 24 decembrie, la
puissantes, ed. Gallimard; în ultimii 20 de ani. Printre invitaţi s-au Galeria de artă Amarica (Paris), această
premiul a fost obţinut din importante nu numai pentru numărat H.R. Patapievici, Ciprian Mihali, expoziţie propunând desene şi picturi ale
primul tur, cu 5 voturi din 8. Alain Finkielkraut, Tzvetan Todorov, artistului român.
autori, dar şi pentru edituri, Jacques Rupnik, Georges Mink. În cadrul celei de-a 7-a ediţii a
Tot în data de 2 no- Gallimard fiind cea care a domi- Festivalului Jazzycolors (14−27 noiem-
nat în acest an. În data de 10 noiembrie a avut loc con- brie) a putut fi ascultat concertul grupu-
iembrie a fost decernat şi lui Nicolas Simion Quintet, din care fac
premiul „Renaudot“, cel În sălile de cinema de la Tudor Banuş – Ma ville est morte parte doi români: Nicolas Simion (saxo-
Paris a devenit un lucru comun fon) şi Mircea Tiberian (pian). Concertul
pentru roman i-a revenit lui vizionarea de filme cu, despre
sau de români. Începând a avut loc în data de 20 noiembrie, la
Frédéric Beigbeder, pentru cu 4 noiembrie cinefilii au
Un roman français, ed. putut viziona filmul Concert, în regia sediul Ambasadei României la Paris.
Grasset, cel pentru eseu lui lui Radu Mihăileanu. Acelaşi film a Luna noiembrie s-a încheiat cu repre-
obţinut premiul publicului la festivalul
Daniel Cordier, pentru Alias de film francofon „Cinemania“ (5−15 zentaţia piesei de teatru Dans le noir… (În
noiembrie, Montreal). întuneric), scrisă şi montată de Georges
Caracalla, ed. Gallimard, iar În data de 5 noiembrie a avut loc ver- Ghika, asistat de Ioan Azimioară (30
cel pentru cartea „de buzunar“ lui Hubert nisajul expoziţiei Le groupe de 9, care noiembrie, sediul Ambasadei României
Haddad pentru Palestine. a prezentat lucrările a 9 artişti plastici la Paris).
români Dan Băncilă, Horia Cucerzan,
Premiul „Femina“ a fost decernat în Mircia Dumitrescu, Alexandru Grosu,
data de 9 noiembrie lui Gwenaëlle Aubry,
pentru Personne, ed. Mercure de France,
în timp ce Premiul „Femina“ pentru roman
străin i-a revenit scriitorului elveţian de
limbă germană Mathias Zschokke, pentru
Maurice à la poule, ed. Zoé, iar Michèle
Perrot a fost recompensat la secţiunea eseu

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 23
Geo CONSTANTINESCU

Francisco Ayala exit

S -a stins, recent, la venerabila istorice, în faptele cotidiene, în activitatea plictiseală şi acalmie a frontului, când rarele pe un afront, Manuel Abeledo González nu
vârstă de 103 ani, unul din marii fiecărui „personaj“ de-al său, în viaţa de împuşcături apăreau doar ca semnale de sa- aşteaptă decât prilejul răzbunării. Acesta
prozatori ai Spaniei din secolul zi cu zi. Ca şi înaintaşul său, Miguel de lut adresate duşmanilor, la fel, încremeniţi apare o dată cu avansarea rapidă în ierarhia
trecut şi de azi, Francisco Ayala. Născut în Unamuno, Francisco Ayala relevă nu ma- pe poziţiile de vizavi. Mişcării. Înzestrat cu o nouă putere, cea a
Granada, în 1906, i-a fost dat prozatorului să funcţiei, simte că a sosit ceasul acţiunii. Dar,
străbată, cu mintea şi cu fapta, toate marile rea istorie, cea a evenimentelor importante, Reproşurile au venit, însă, când cadavrul precaut, republicanul părăsise ţara, fără să
evenimente ale veacului încheiat nu demult, tânărului ucis a început să se descompună, bănuiască câtuşi de puţin intenţiile acestuia.
pentru care a lăsat mărturie o operă de ficţi- cruciale, ci istoria măruntă, cea trăită şi mai iar mirosul deranja lâncezeala comună. Se
une şi eseistică de peste optzeci de volume ales cea suferită de oamenii simpli, comuni, declară chiar armistiţiu, de ambele tabere, Acum, desigur, vrea să-l întâlnească
şi aproximativ o duzină de cărţi de traduceri aruncaţi fără milă în concasoarele acesteia. pentru ca soldatul ucis să poată fi îngropat. pe cel pe care-l considerase doar prieten şi
din marea literatură universală, în limba lui Când se produce marea criză a confruntă- De-abia acum intervin şi procesele de con- care se dovedise un aprig duşman. Faptul îl
Cervantes. rilor armate între popoare, dreptul la viaţă ştiinţă ale locotenentului. Cum războiul pe obsedează, încât îl distrage de la scopurile
Francisco Ayala şi-a început cariera de al oamenilor simpli este anulat fără drept acel front se consumă în aceeaşi acalmie, lucrative pentru care venise. După îndelungi
prozator în epoca încercărilor avangardiste, de apel. Atunci contează doar voinţa mari- iar singura faptă de arme rămâne crima sa căutări, o întâlneşte, total întâmplător, într-un
când a publicat romanele Tragicomedia de un lor egolatri, a marilor bolnavi de putere şi a absurdă, Santolalla devine din ce în ce mai locaş al perdiţiei, pe cea ce-i fusese sortită
hombre sin espíritu şi Historia de un amane- camarilei acestora. Degradarea omenescului preocuat de identitatea victimei sale. soţie, pe însăşi sora lui Manuel. Ea îi spu-
cer (1922/ 23). Deşi preocupat de o expresie în aceasta rezidă în azvârlirea fiinţelor în ne că fratele fusese, la rândul lui, ucis de o
prozastică originală, autorul s-a menţinut în confruntările violente şi absurde, confrun- Întors acasă, îşi continuă studiile între- „mână nelegiuită“. În faţa acelei realităţi, cel
sferele bogatei tradiţii spaniole, având, însă, tări organizate şi ordonate de falşii Mesia ai rupte, dar amintirea tânărului ucis nu-i dau reîntors din exilul salvator, se va refugia din
în vedere sondarea a ceea ce poate rămâne popoarelor, parcă veşnic însetaţi de sânge. pace. Se hotărăşte într-un final să meargă la nou tot acolo.
din consistenţa de nisipuri mişcătoare ale Dar cea mai tragică criză a istoriei trăite familia tânărului, se deghizează în fostul lui
faptelor omeneşti ale acelor vremuri. de om o constituie desigur, războiul civil. camarad de arme şi-i anunţă pe părinţi des- Cum observăm, trăirile personajelor nu
Colaborator asiduu al revistei lui Ortega În aceste condiţii, familiile sunt despărţite pre moartea „eroică“ a fiului lor. Dar când îi sunt explicate de marele artist al prozei.
y Gasset, „Revista de Occidente“ şi autor al de liniile focului, iar prietenii, vecinii, care oferă singurul obiect ce-i perpetuează amin- Dimpotrivă. Autorul ne lasă nouă, cititori-
unei proze moderniste, Ayala pleacă între odinioară împărtăşeau fericirea comunicării tirea fiului, actul de identitate, tatăl îl refuză lor, prilejul de afla caracterul lor, din faptele,
anii 1929−1931 la Berlin, unde asistă cu stu- şi a prosperităţii comune, sunt siliţi să se ur- cu indignare: „Să ţinem ascuns în casă un cuvintele şi împrejurările în care acţionează.
poare la ascensiunea nazismului. Reîntors în mărească, să trăiască pe viu rolurile nedorite carnet socialist, adevărat? Nu! Vă foarte Societatea le-a impus meschinăria şi vulga-
patrie, se pune în slujba Republicii Spaniole nicicând, acelea de victimă-călău. Astfel de mulţumim!“ Desigur, în acele timpuri, păs- ritatea ca mijloace de supravieţuire. Ei îşi
şi a valorilor democraţiei. Războiul civil îl situaţii sunt urmărite permanent în prozele trarea unui astfel de document era aspru acceptă condiţia cu resemnare şi neputinţă.
surprinde în America Latină, ca reprezentant lui Francisco Ayala, avându-i ca protago- pedepsită. Astfel, dintr-o simplă replică, ne Drama lor e drama oricărui om supus legi-
al Statului Spaniol. După război, se exilează nişti pe oamenii simpli, comuni, puri, siliţi dăm seama cât de jos ajunsese nivelul de lor absurde ale „uzurpatorilor“. Cu moartea
la Buenos Aires unde colaborează la revis- să joace roluri absurde în această cumplită degradare a omului în acea societate.
ta „Sur“, la ziarul „La Nación“ şi la editura tragedie a Spaniei. autorului lor, a unui mare artist al nuvelei,
Losada. Publică celebrele culegeri de nuvele În nuvela El regreso, protagonistul, de
Los usurpadores şi La cabeza del cordero Astfel, în nuvela El Tajo tânărul locote- data asta un tânăr republican, se întoarce Francisco Ayala, s-a stins şi o conştiinţă ade-
(1949). În prima carte se referă la istoria nent Santolalla, răpit de pe băncile şcolii de în ţară, după ani lungi de exil. De la mă- vărată a umanităţii zilelor noastre.
îndepărtată a Spaniei, arătând cu exemple ideologia „Glorioasei mişcări“ franchiste, tuşa sa, află că unul dintre zbirii legionari
concrete că „puterea exercitată de om asupra declanşatoarea războiului civil, deşi aflat ce urmăreau să-l închidă pentru convin-
semenului rămâne întotdeauna o uzurpare“, pe un front liniştit, plictisitor chiar, într-un gerile sale, fusese colegul de seminariu şi
iar în cea de-a doua urmăreşte condiţia uma- moment prelungit de acalmie, ucide un duş- prietenul său, Manuel Abeledo González.
nă în istoria recentă a poporului său: războiul man paşnic, într-o banală escapadă de furat Uluit, priveşte retrospectiv relaţia lor, şi-şi
civil şi epoca imediat următoare. struguri dintr-o vie părăsită. Gestul lui a fost dă seama că ajunseseră la o dispută doar
În toate aceste proze, Francisco Ayala doar o reacţie mecanică supusă brutal legi- atunci când refuzase politicos să-i ceară
caută sensul omenescului în evenimentele lor nescrise ale războiului, care-i va marca mâna sorei sale, dintr-o pricină stranie: fata,
până la urmă toată viaţa. Colegii lui înşişi, deşi foarte frumoasă şi educată în cel mai
Daniel NANU la început, i-au apreciat gestul, ca pe un act pur spirit creştin, semăna prea mult fizic cu
solitar de bravură, în atmosfera generală de fratele său. Luând precauţiile prietenului ca

Ion JIANU Tableta de sport

Cărţile lui Jianu, meciurile lui Oblemenco Ştiinţa, „interzisă“ şi în 2010

L ui Ion Jianu nu i-ar ajunge timpul Paginile sunt tulburătoare. De la venirea în Cupele europene?
nici în cazul în care ziua ar trebui eroului în curtea „campioanei unei mari Î ntr-un noiembrie trecut (1979), sferturi profitând din plin
să aibă 48 de ore. Fiindcă pe timpul zilei iubiri“, la operaţiile de ulcer care-i puteau Universitatea Craiova îşi trecea în de erorile de arbitraj ale bri-

scrie pentru Gazeta de Sud, iar serile plus aduce sfârşitul fotbalistic şi la marile vic- cont o amintire-performanţă memorabilă: găzii conduse de Alexandru

timpul liber, care liber?, şi le dedică volu- torii, cum ar fi titlul cucerit ca jucător în eliminarea unei echipe din campionatul Tudor.

melor care au ca subiect marile echipe şi 1974 ori eventul campionat-cupă câştigat Angliei, Leeds. Oltenii au continuat apoi „Un singur pas, doar Cupa ne-a mai

marii fotbalişti ai Craiovei. Cam o dată la de Universitatea în 1981 cu Oblemenco asaltul asupra Europei fotbalistice şi au ajuns ramas“ – aşa titra un banner înainte de meciul

doi ani, Ion Jianu mai clădeşte o carte. La în rol de antrenor principal. Cele peste o într-o semifinală de Cupă UEFA (1983). Pe din sferturile Cupei, fanii excluzând, proba-

început a fost Patimile lui Crişan. Au urmat sută de fotografii sunt la fel de tulburătoare. atunci, nu se ştia în Europa fotbalistică de bil, posibilitatea ca Universitatea sa se califi-

Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima, Oblemenco alături de Deselnicu, de Mircea CFR Cluj, FC Vaslui, Unirea Urziceni… ce în Cupele europene prin campionat. Cam

Constantin Oţet, antrenorul unei echipe de Lucescu, de Balaci, de familie, de supor- Noiembrie 2009. În cupele europe- au dreptate suporterii, dar Universitatea, o

legendă, Fenomenul Universitatea 91. La teri, plus o imagine unică: Ion Oblemenco ne se „ştie“ de echipele de mai sus, iar de echipa cu valori individuale deosebite, este

finalul lui octombrie a apărut Oblemenco, alături de alt antrenor român, Alexandru Universitatea nu se mai face vorbire de destul de imprevizibilă. Înaintea intrării în

meciul cu viaţa, lucrare despre cel care Moldovan, cu câteva momente înaintea prin anii 2000. Oltenii par a fi ales calea tipar a revistei „Scrisul Romanesc“ (numă-

a fost „cel mai mare fotbalist din istoria meciului disputat de formaţia pe care o an- „secetei“ (exagerat vorbind). De aproape rul pe noiembrie) Craiova se află (după 15

Ştiinţei“. Ghilimele sunt necesare, fiindcă trena, Hassania Agadîr, meci care avea să-i un deceniu, accederea în Cupele europene etape ) pe un loc modest, 11. Optimiştii – în

descrierea îi aparţine lui Ilie Balaci. Iar aducă tragica şi fulgerătoarea dispariţie. pare a fi „interzisă“ Craiovei. Ghilimelele categoria cărora i-aş include pe finanţatorul

când un tip mândru şi orgolios din cale- Cartea a avut parte de o lansare de gală la sunt necesare deoarece nimeni nu a interzis Adrian Mititelu şi antrenorul Eugen Neagoie

afară ca Balaci spune asta, înseamnă că nu Primăria din Craiova, lansare moderată de calificarea echipei din Banie în Europa, ci – pretind ca Universitatea încă mai are şanse

mai sunt prea multe de adău- Ion Jianu inegalabilul Cristian Ţopescu, a Universitatea, din vara anului 2000, nu re- la Cupele europene prin campionat. Cum?

gat. Cu atât mai mult cu cât OBLEMENCO cărui voce a mângâiat de atâtea uşeşte decat amăgirea suporterilor. Fanii Craiova să nu mai fie furată, să dispună de
anchetele şi statisticile de tot meciul cu viaţa ori marile succese ale Craiovei
felul îl poziţionează pe Balaci Ion Jianu • OBLEMENCO meciul cu viaţa n-au uitat nici momentul critic şi umilitor tot lotul valid şi să aibă linişte în Craiova
Prefaţă de Tudor Gheorghe Maxima. Evenimentul a avut
cam pe locul al treilea al celor Portrete de Ştefan Popa Popa'S parte de atâtea nume mari ale – retrogradarea din 2005 -, dar au sperat în şi nu numai. Aşadar schimbaţi bannerul:

mai mari fotbalişti din istoria fotbalului craiovean, inclusiv „luminiţa de la capătul tunelului“. Şi care nu „Un singur pas, doar campionatul ne-a mai
României, nu doar a Craiovei, Constantin Cernăianu – antre-
după Hagi şi Dobrin... norul primului titlu, din 1974 mai vine! ramas!“. Unora li se pare un vis acest...vis!
– şi de atâtea aplauze, încât
În 300 de pagini, Ion Jianu eşecul suferit în aceeaşi zi de În acest sezon, 2009/2010, obiectivul Altfel, Adrian Mititelu, supărat

scrie povestea Tunarului din Ştiinţei – accederea în Cupele europene – pe Primăria Craiovei şi pe suporterii

pare iarăşi dificil, aproape imposibil de atins. Universităţii – care îi cer plecarea de la

Bănie, cu toate luminile şi echipa de azi, 1–2 în Bănie cu Din Cupa României – unde Ştiinţa a ajuns în echipă – susţine că Universitatea va juca,
umbrele care au marcat viaţa FC Vaslui, a creionat şi mai
şi moarteaISBN 978-973-8395-03-9 lui Ion Oblemenco. apăsat prăbuşirea prezentului. sferturi de finală – oltenii au fost eliminaţi din retur, la Drobeta Turnu Severin. Sunt

printr-un „joc“ al arbitrilor. Concret, CFR voci care pretind însă că aceste declaraţii ale

Cluj a eliminat Universitatea Craiova din finanţatorului sunt totuşi doar ameninţări.

24 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Cronică literară

Cosmin DRAGOSTE

Viaţa ghicită de sub pat

N ăscut în 1969, la Viersen, petrecându-şi noaptea ascultând zgomotele şi ea, de cele mai multe ori. tează viaţa) devine o sumă de
Markus Orths, a studiat celui (celor) care ocupă respectivul loc şi Tangenţialitatea cu propria virtualităţi, de posibile adap-
filosofia, romanistica şi încercând să-şi imagineze viaţa acestuia mamă este una care adân- tări de scenarii, suprapuse
anglistica la Freiburg im Breisgau. Trăieşte (acestora). În afară de aceste date fixe din ceşte singurătatea, sporeşte unor biografii stereotipice.
ca autor liber-profesionist în Karlsruhe. viaţa ei, mai are şi o programare săptă- întrebările, potenţează că-
Pentru scrierile sale a fost distins cu premii mânală la pshihoterapeut. Plus o întâlnire utările vane şi recăderile în Legătura erotică de mare
remarcabile („Premiul literar al oraşului amoroasă la sfârşit de săptămână (sâmbăta) vechile obsesii.
Marburg“ – 2002, „Premiul Limburg“ – cu Chiara, o prostituată al cărei număr de intensitate cu prostituata
2003, „Premiul de încurajare al Landului telefon îl luase de pe o carte de vizită uitată Viaţa ghicită de sub un
Renania de Nord-Vetsfalia“ – 2003, „Laurii de un client în camera de hotel, în care ea pat de hotel, iată adevărata Chiara este o tentativă ab-
de aur pentru cel mai bun roman istoric“ – stătuse o noapte întreagă ascunsă sub pat. miză extraordinară a cărţii, solut disperată de a simţi
2006 etc.). Romanul Das Zimmermädchen care duce la o şi mai ac- pe cineva alături, de a avea
(Camerista) a fost publicat la editura Punctele de reper ale romanului, sunt, centuată depersonalizare a acces (fie el şi cumpărat) la
Schöffling & Co., în 2008. aşadar, din cale afară de generoase, de aici protagonistei. Practic, ea intimitatea unui om şi de a
Linda Maria („Lynn”) Zapatek este se poate porni o construcţie riscantă, care renunţă la propria existenţă, şi-o deschide pe cea proprie
externată, la începutul romanului, dintr-o poate deveni fie o reuşită, fie un eşec la- în favoarea jocului fantezist către celălalt. Însă şi în
clinică de psihiatrie, unde îşi petrecuse luni mentabil. Markus Orths s-a mişcat relativ asupra vieţii celorlalţi, care această relaţie homoerotică
bune din viaţa sa şi unde fusese dusă pentru bine pe graniţa aceasta periculoasă, evitând i se pare mult mai interesantă, mai palpi- Lynn pierde simţul măsurii,
cleptomanie. Pauza făcută la spital însemna- o psihogramă ieftină, un roman trivial, dar tantă. În realitate, ca cititor neimplicat, încearcă să acapareze pentru
se o întrerupere violentă cu viaţa, iar acum ratând, pe alocuri, porţiuni generoase şi observi just că şi existenţa oaspeţilor hote- sine conţinutul subiectiv al partenerei,
trebuie să facă eforturi să se reacomodeze. ofertante ale dezvoltării subiectului. Orths lului nu este altceva decât o sumă de stere- ceea ce va duce la un eşec previzibil. Tot
Totul i se pare ciudat, îi este greu să regleze nu face din protagonista sa un obiect de otipuri repetitive, însă Lynn nu realizează o pierdere a măsurii se înregistrează şi în
codurile de interacţiune socială, le reînvaţă studiu pentru o patologie evidentă, însă acest lucru, renunţând deliberat la propria cadrul activităţii cameristei la hotel, acolo
mecanic, de aici şi discrepanţa între moda- relansarea activităţii subiective se pretea- structură identitară (perimată, după părerea unde are o adevărată manie a curăţeniei,
lităţile sale de comportament şi normele, ză perfect unor explicaţii şi interpretări ei), în favoarea adoptării altora, la fel de munceşte şi peste program, fără nici un
respectiv aşteptările celorlalţi. Rutina exis- psihanalitice. inexpresive. Partea cea mai interesantă a fel de pretenţie financiară. Caută, de fapt,
tenţei reînsuşite o transformă într-o persoa- cărţii o constituie jocul asumat de narator şi permanent, un obiect (în sens general) în
nă care, departe de a-şi rezolva probleme Romanul păcătuieşte, la lipsa de con- de protagonistă, anume reconstituirea vieţii care să reuşească un transfer ontic.
psihice, şi le potenţează, manifestările sistenţă a unor părţi, tocmai prin refuzul unor călători din hotel, pornind de la câteva
deviante înmulţindu-se, fiind foarte bine aprofundării, al dezvoltării implicaţiilor date, percepute exclusiv prin intermediul Das Zimmermädchen este un roman
surprinse de către Orths. Prin intermediul ansamblului asupra evoluţiei particulare. senzorial. Oamenii străini, nicicând zăriţi
unui amic, Heinz, reuşeşte să se angajeze Lynn are o gamă de manifestări ce, aparent, din ascunzătoarea de sub pat, îşi configu- captivant, pe alocuri, inadecvat adâncit re-
cameristă la hotelul Eden. În fiecare zi de se înscriu în sfera alienatului modern, care rează o biografie puzzle, tehnicile de con- uşind, însă, portretizarea destul de rafinată
luni, se întâlneşte cu Heinz pentru a între- face eforturi constante, disperate uneori, strucţie ţinând de puterea de analiză şi de a unei manii, a unui personaj aflat în gravă
ţine relaţii sexuale cu acesta, joia vorbeşte fantazare a cameristei. Peste fragmentele derivă identitară, cu un câmp de manifestări
la telefon cu mama sa. Miercurea are liber, de a aduce la un numitor relativ comun reale intervine o doză masivă de asamblare bine susţinute din punct de vedere auctori-
însă marţi, după terminarea programului, unor ipoteze, direcţionarea acestora spre al. Este romanul propriei vieţi proiectate
se strecoară sub patul unei camere de hotel, propria non-identitate cu cea de la nivel zone de incidenţă fluidă. Întreaga existenţă
(a protagonistei şi a celor care îi intersec- prin intermediul celei a altor oameni, este o
macro. Modelele comunicaţionale pe care
le are cu mama sa constituie, mai degra- reconstrucţie existenţială „în ramă“, o rea-
bă, prototipuri ale non-comunicării, ale litate pe care protagonista nu o „manageri-
flanării pe o suprafaţă denotativă, vidată ază“ competent şi, de aceea, o subsumează
unui univers virtual ce se transformă într-o
reţea densă, acaparatoare.

Nicu VINTILĂ Milan Anghelov – Cosoveanu

N ăscut în 1928 în localitatea dau dovada unui om care gândeşte şi se ex- lat cu versul, cu vorba, şi cuvântul scris: Pe sigur fata / Şi ... unii dintre voi. / Pământul
Cosova (Cosovo) din apropie- primă româneşte chiar dacă s-a născut şi a brazda vieţii / Strămoşii mei ară / Cu boi ca trist va plânge /De poame încărcat / Va
crescut pe pământul Bulgariei. un munte / . Eu semăn sămânţa / Pe Valea coborî un înger / Cu aripi peste sat.
rea oraşului Bregovo de pe malul estic al Timocului / Şi grâul răsare / Din rouă, din
Timocului la graniţa cu Serbia din judeţul Părinţii şi strămoşii lui au fost români şi soare / Şi grâul tot creşte. În noaptea neca- Contrar acestui sentiment al eternităţii,
Vidin, Bulgaria, zonă cu multe sate româ- român se consideră şi el chiar dacă în zona zului / Fereastra nestinsă / Adună românii la Milan Anghelov alternează şi sentimen-
neşti şi cu populaţie vlahă, aşa cum au fost Timocului bulgăresc li se spune vlahi, ca / La vatra păstrată. / Românii de departe, / tul trăirii vieţii: , trăirii pe brazda vieţii aşa
obişnuiţi să li se spună, Milan Anghelov- de altfel la toţi locuitorii satului Cosova, Românii fără ţară, / Românii fără patrie. / cum şi-o imaginează poetic.
Cosoveanu este absolvent al Facultăţii de în care-şi duce viaţa de zi cu zi, dar şi în Săracă e limba / De moşi moştenită. / Dar
Filologie a Universităţii din Sofia. A avut celelalte sate învecinate. Stilul său poetic sângele-n apă / Nu se preface. / Tot curge Acest sentiment viabil se cristalizează
diverse profesiuni şi preocupări în timp: este puternic individualizat şi inconfunda- Timocul / Cuvintelor noastre. ...­/­/ Mama lent, cu ritm molcom de stalactită, în peşte-
profesor la un liceu din Vidin, ziarist la di- bil în acelaşi timp, vorbirea lui domoală, vorbea / Numai o limbă, / Nu ştia alta ./ ra fiinţei interioare. Prin ea au trecut şi trec,
ferite periodice locale şi regionale, a tradus curgerea cuvintelor se regăsesc în versurile Mama plecă cu o toamnă / Departe / Ceva în revărsări misterioase, râurile durerii. În
poezie contemporană din limbile română şi ce alcătuiesc neasemuite poezii. supărată / Fiindcă nu-şi sfârşise / Lucrul loc să distrugă fiinţa, el o construieşte şi o
rusă pentru mai multe reviste literare, între vieţii. Nu se mai întoarce / Nu mai deschide susţine cu materia fluidă a speranţei.
care „Timpul“, este membru al Uniunii În cele trei cărţi de poezie, scrise în uşa.
Ziariştilor din Bulgaria şi autor a mai multe limba română, Vară Dunăreană, Pe brazda Versurile lui Milan din poezia Vinul
cărţi de poezie în limba română şi bulgară: vieţii şi În ţara mea, poetul Milan Anghelov Alte ori, poetul, nea Milan, cum îi spun târziu redau admirabil această imagine: În
Vară Dunăreană, Pe brazda vieţii (2001), În - Cosoveanu, picură stropi de simţire ro- consătenii, exprimă sen- gândurile adâncate / Adânc trăieşte o viaţă
ţara mea (2007). mânească, de dor de ţara lui, de părinţii şi timentul tragic al vieţii, / Şi nişte câmpuri, nişte sate / Se-ntorc prin
strămoşii lui, de tot ceea ce îi este drag şi tânjirea fiinţei pieritoare
* apropiat. Familia lui s-a risipit în cele patru după nemărginire. În el visuri şi prin ceaţă / Pădurea
direcţii ale pământului, rămânând singur palpită setea de nemurire, anilor desface / Un adevăr
La numeroasele manifestări de spiritu- şi însingurat, înconjurat de poezie şi de efortul prin care tindem bătut de brumă / Pierdut ca
alitate românească organizate în România, linişte. să persistăm indefinit în orbul prin copace / Dară
Bulgaria sau în Serbia, poate fi întâlnit un propria noastră fiinţă dar păstrat în visul lumii /.Târziu
om, modest şi tăcut care participă cu o Face parte din acea categorie de crea- pe care în final acceptăm îmi duce toamna vinu’ / Ceva
privire vie şi un simţ al umorului curios tori cărora singurătatea le este benefică şi resemnaţi soarta impera- târziu, târziu, mă doare /
faţă de ceea ce se dezbate sau faţă de cei inspiratoare, absorbiţi de cizelarea aptitu- tivă, conferind muritorului Adânc în inimă lumină / O
care prezintă punctele lor de vedere în dinilor proprii, gândindu-şi singurătatea nu o autenticitate dramatică. amintire ca un soare /.
legătură cu tematica întâlnirii. De cele ca o pedeapsă ci ca pe un privilegiu. Ea, Răzbat aceste idei din
mai multe ori, fiind în sală sau în prezidiu, singurătatea, le descoperă un simţământ poezia Când voi pleca pu- Din întreaga poezie a lui
acest om de o statură potrivită, mai mult blicată în volumul În ţara Milan Anghelov-Cosoveanu
scund, începe a vorbi, captivând auditorul nou, pe care un altul toropit în apatia lui transpare o credinţă de bine
cu limba lui molcomă de oltean neaoş, de mea: Când voi pleca de dar şi un scepticism, o incer-
român original şi originar. (inclus şi el în gloată) nu-l cunoaşte. Câtă titudine, ca o poziţie ultimă
vreme în spiritul lor dansează flăcările sacre acasă / Când voi pleca şi unde poate ajunge raţiunea,
Viaţa i-a fost plină de încercări şi eveni- ale neliniştii, şansa de a renaşte ca pasărea eu / Printr-o pădure deasă exercitându-şi analiza asupra
mente notabile, profesând ziaristica şi co- Phoenix rămâne a lor şi numai a lor. / Pe drumul cel mai greu / ei însăşi, asupra propriei va-
chetând cu literatura, cu poezia îndeosebi. Drum care niciodată / Nu lidităţi, constituind baza pe
Cele câteva cărţi publicate în limba română Poeziile lui MilanAnghelov-Cosoveanu merge înapoi / Va plânge
exprimă melancolia celui departe de ai săi care disperarea sentimentului
şi totuşi printre ei cu gândul. Toată viaţa s-a
considerat un plugar care a arat în lung şi-n vital va fonda speranţa sa.

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 25

Cum vorbim Cecilia Expresia – tip de colocaţie
Cum scriem
CĂPĂŢÎNĂ

Î n privinţa înregistrării lexico- (mai~) adj. invar., aminte (în expr.) adv., adverbiale; bătut în cap este şi expresie, şi cu faţa la cearşaf, i-am tăiat macaroana,
grafice neunitare a colocaţiilor chiu s.n., ghes s.n., giol s.n., habar s.n., locuţiune adjectivală . nu ne tragem de şireturi ş.a.
sau a elementelor colocaţionale, hac s.n., iveală s.f., izbelişte s.f., leuca s.f.,
absenţa unor delimitări teoretice şi a nor- prejos (mai~) adv., presus (mai~) adv., Expresivitatea şi organizarea sintactică − frastice: Unde dai şi unde crapă!;
melor de redactare poartă întreaga vină. pripas s.n., rână s.f., dodii s.f.pl. în expre- normală a unei îmbinări caracterizează Te faci frate cu dracu’ până treci puntea;
Toţi autorii de dicţionare admit existenţa sii, seamă s.f. în expresii, toi s.n., sponci expresiile. Prin urmare, toate îmbinările de Mama-mpunge şi eu trag, vai de lucru’
unităţilor frazeologice, a locuţiunilor şi a s.f., şleau s.m., s.n., trombă s.f., veresie s.f., tip sintagmatic, propoziţional sau frastic care-l fac!; Norocu-i după cum şi-l face
expresiilor, câtă vreme încearcă să atribuie vileag s.n. cu valoare expresivă evidentă în raport cu omu’!; Nu poţi să faci din rahat bici!; Să
unei îmbinări lexicale unul sau altul dintre un sinonim neexpresiv sunt expresii: la
aceste statute. În cazul dicţionarelor de tip explicativ, paştele cailor „niciodată“; a da mâna cu faci ce zice popa, nu ce face popa!
În cazul dicţionarelor care normează absenţa delimitării conceptuale a unităţilor moartea „a trece printr-o mare primejdie“;
scrierea, pronunţarea şi comportamentul frazeologice constituie cauza înregistrării bate şaua să priceapă iapa „dă apropouri, Din punct de vedere stilistic, semnalăm
morfologic al cuvântului, cea mai bună incorecte a statutului îmbinării. DEX II, de face aluzie la, insinuează“. existenţa unor expresii comparative: (a
soluţie a înregistrării cuvintelor a căror pildă, atribuie statutul de expresie unor lo- plecat) ca din puşcă; (s-a băgat) ca musca-n
utilizare se rezumă la cea locuţională este cuţiuni (precum a ieşi la iveală, a-i veni de În funcţie de organizarea sintactică, lapte, ca măraru-n ciorbă; (s-au certat) ca
atribuirea statutului de element locuţional. hac, de-o seamă, a nu avea habar, a o lua la uşa cortului; (a nimerit) ca orbu’Brăila;
În cazul unor termeni locuţionali, autoarele la fugă, pe apucate, a băga seama la…, a expresiile sunt: (se potrivesc) ca nuca-n perete; (fidel) ca
DOOM2 procedează corect, prin neînregis- băga în seamă, a băga de seamă etc.), unor un câine; (împuşcături) ca-n Texas; ca la
trarea statutului morfologic al cuvântului compuse (ca aşa-zis, aşa-numit etc.) şi − sintagmatice: apă de ploaie, buricul noi, la nimeni; (arată) ca lumea / ca ne-
respectiv şi prin notarea locuţiunii în care unor îmbinări libere (precum considerând pământului, în al nouălea cer, floare la lumea; (se ceartă) ca ţiganii; (au sărit) ca
este utilizat: baştină (de ~), ghiotura (cu~), că, aşa zicând etc.). Acelaşi dicţionar înre- ureche, o azvârlitură de băţ, pe muchie arşi; (stă) ca pe ace ş.a.
îndemână (la~), nelumea (ca~), nelalocul gistrează ca locuţiuni unele îmbinări libere de cuţit, probă de foc, rea de muscă, apă
ei (lui, său etc.), neştire (în~), preajma / (ca a avea o dorinţă, de atâtea ori, de artă, chioară, râsul lumii, de ochii lumii, la un Când expresivitatea e dominantă, iar
preajmă (din/în/prin~), seamăn (fără~), a arunca în închisoare etc.). Se întâmplă ca pahar de vorbă, nod în papură, de două construcţia are o organizare sintactică
toptanul (cu~) etc. Nu la fel procedează aceeaşi îmbinare lexicală să apară cu două parale, la mâna a doua, un ban cinstit ş.a. clară, îmbinările sunt expresii (de exemplu,
însă cu alţi termeni fără autonomie, notând statute diferite: a-(şi) aduce aminte e şi nod în papură, c-o falcă-n cer şi cu una-n
un statut morfologic învechit, inexistent în expresie (op.cit., aduce), şi locuţiune ver- − propoziţionale: cât ai zice peşte, te pământ, cât ai bate din palme, cât ai clipi
româna actuală: adins înv. adv., acătării bală (op.cit., aminte); din cale-afară, afară uiţi ca curca-n lemne, umbli ca musca fără din ochi, cu sufletul la gură, pe muchie de
din cale sunt când expresii, când locuţiuni cap, plimbă ursul!, taie frunză la câini, îmi cuţit, din capul locului ş.a.). Împreună,
bag picioarele, plouă cu găleata, îi lipseşte aceste criterii pot contribui la diferenţierea
o doagă, şi-a dat arama pe faţă, a spălat expresiei de alte unităţi frazeologice.
putina, şi-a băgat dracu’ coada, l-a călcat
pe coadă, trage mâţa de coadă, s-a sculat

GALERIILE RADIO-ARTS Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Supleantul sau cum Viaţa trebuie trăită

Motto: „Dacă întrebi tu ceva, orice, ori eu, ţările din America de Sud în august-sep- Romanul lui Petru Popescu se citeşte pe diaspora). Cititorii de
tembrie 1973) despre „România plutind în nerăsuflate. Să fie dorinţa de a afla adevărul ieri şi de azi ai roma-
şi nu putem răspunde, tăcem mai bine decât să stratosfera puterii [...] România ascunzişu- istoric „topit“ în materia narativă, sau evo- nelor lui Petru Popescu au fost captaţi mai
rilor şi secretelor“ (p. 168). luţia poveştii de dragoste cu fiica dictatoru-
minţim. Dar dacă răspundem, lui, sau simbolistica „drumului Golgotei“ mult de istoria destinului scriitorului în
În interviul acordat nouă în exclusivita- (Machu Picchu nu este însă locul cruci-
spune numai adevărul“. te recunoaşte că are memoria frazelor-che- ficării, ci al obţinerii libertăţii personale străinătate, decât de valoarea creaţiei sale.
ie şi a secvenţelor din istoria personală pe închisă „într-o cochilie“, exilul interior pe Au fost însă şi prezenţe critice
Am ales această frază drept care le transcrie întocmai în roman. Replica care autorul nu-l recunoaşte nici în roman,
motto pentru recentul „tovarăşei“ adresată lui Ceauşescu în mod nici în interviul acordat nouă!)? notabile.
apreciativ: „Bine, te-ai impus“ sau fraza Irina Petraş – Preşedinte al Filialei
roman al lui Petru Popescu „nimicitoare“ a aceleiaşi în situaţie con- Şi totuşi, romanul are cel puţin patru
(Curtea Veche Publishing, Editura Jurnalul, trară: „Te-ai lăsat călcat în picioare!“ sunt leit-motiv-uri care se constituie în „grile“ Cluj a Uniunii Scriitorilor din România,
2009) în intenţia de a recepta scriitura din circumscrise unui comentariu de o supleţe de lectură: Dinu Bălan, autorul unei teze de doctorat
dublă perspectivă: a unui roman autobio- de... ghilotină: „Şi el, el termina pe cineva, despre Petru Popescu şi prof. univ. dr. Ilie
grafic (prefaţat şi postfaţat prin intervenţii cinci minute mai târziu. Are de unde“ (p. – leit-motiv sintagmă: „tun dezlegat“ Rad, căruia îi datorăm prezenţa în context
în spaţiul public, literar sau mediatic cu de- 169). („răzvrătiţi“, „sfidătorii regulilor“, „icono- universitar clujean (la propunerea sa Petru
claraţii ce susţin acest caracter dominant) claştii“), cei ce „strivesc“ tot ce întâlnesc în Popescu a susţinut prelegerea de deschide-
şi a dramei romantice a unui tânăr în „rolul Surprinzătoare, pentru că sunt formu- cale: reguli, rigori, canoane; re a Simpozionului Naţional de jurnalism).
[...] de scriitor crazy“. Un joc de perspective late explicit, sunt motivaţiile (în sens de
axat pe experienţa personală a naratorului, „scuză publică“) reacţiilor Zoiei Ceauşescu – leit-motivul naraţiunii romanţate: Impactul la public a fost însă major,
cel care alege drept tehnică narativă sub- şi ale propriilor atitudini circumstanţiale: „Bârfa Bucureştiului e Zoia Ceauşescu“, personajul depăşind acum valoarea cărţii,
stituirea: „Am schimbat de fapt, un singur „A fost implicată ea în arestări şi deportări cea care „se vede regulat cu un tânăr ro- ce se lasă a fi descoperită de critica literară
cuvânt. Cuvântul eu. L-am înlocuit cu el. rezultând în moartea, boala, dezafectarea, mancier, Petru Popescu“ („New York mai târziu.
Dar câte alte schimbări a pus în mişcare o depresia în masă şi sinuciderea a sute de Times“, 6 iulie 1975);
singură înlocuire: eu cu el“ (p. 80). mii de români? N-a fost“. „Tot aşa, Zoia Supleantul rămâne o carte de referinţă
n-a ştiut, în ’56, că toată conducerea ro- – leit-motivul muzical: Led Zeppelin - – autobiografică, pentru un moment istoric,
Supleantul (decodat: membru supleant mânească, inclusiv tovarăşul azi la vârf, concertul lor din Berlinul de Vest; pentru o epocă literară şi pentru argumenta-
au insistat la ruşi să zdrobească exemplar rea a ceea ce a fost cunoscut drept „minciu-
al CC al PCR), postură ocupată de Petru revoluţia maghiară – în ‘56 Zoia avea doar – leit-motivul cinematografic: o lectu- na sinceră“: „minţind lumea – scrie Petru
Popescu la un moment dat (istoric) este în şapte ani“ (p. 81). Concluzia autorului im- ră „inversă“ de la final spre început, de la Popescu – şi pe mine, şi fireşte, şi pe con-
esenţa narativă povestea de dragoste dintre plicat în această romanţată poveste istorică înălţimile Machu Picchu ducătorul căruia nu-i spun că simplitatea
autor şi Zoia Ceauşescu, poveste dublată îl scuză: „Lumea ei şi lumea mea nu se pot (apogeul acţiunii-simbol
amesteca“ (p. 111). De unde finalul real spre înţelegerea ascensiu- lui afişată nu e intenţionată,
în plan secund de un itinerar emblematic (plecarea din ţară trei ani mai târziu, după nii spre „exilul interior“ al
episodul America de Sud) şi finalul ro- libertăţii simbolice). ci în mod clar îi vine din
pentru perioada de dictatură ceauşistă: manţat (abandonarea Zoiei după o noapte
„drumul Golgotei“ al celui ce alege liber- de amor într-un hotel aproape de „cuibul Speram ca aceste limitare şi analfabetism. Dar
tatea personală renunţând la avantajele condorilor“ în Machu Picchu, Peru, acolo minciuna sinceră are modul
oferite de sistem şi la oferta de a face parte unde nevestele ultimului împărat Inca s-au paliere de abordare a ei de a se afirma ca adevăr“.
din „adevărata reţea“, cea suprapusă CIA, sinucis împreună cu copiii lor şi cu preoţii
KGB, securitate. templelor, refuzând să se salveze – sur- romanului să fie în aten- Imaginea finală a romanu-
prinzătoare similitudine! Şi trecerea râului ţia publicului prezent la lui este cinematografică şi cu
Aşa cum romanul Prins a „electrizat“ Apurimac, cu gândul rămânerii definitive lansarea cărţii în Aula valoare de cugetare-îndemn:
critica literară şi publicul anilor ’60–’70, în spaţiul american). Magna a Universităţii aflat pe o punte din liane între
aşa este receptat azi romanul Supleantul: „Babeş Bolyai“ din Cluj– două lumi, personajul princi-
de a fi „citite“, dincolo de cuvinte, fişele Napoca, în contextul pal al cărţii concluzionează:
psihologice ale personajelor-cheie: Elena Simpozionului Naţional „Uneşte-ţi ritmul pasului cu
şi Nicolae Ceauşescu, prin „ricoşeu“ Zoia ritmul unduirii punţii şi îţi vei
Ceauşescu şi... de ce nu? Petru Popescu. de jurnalism cu partici- găsi ritmul firesc“ (p. 256).
Un alt fel de formulare a
Autorul află prin experienţa personală pare internaţională (tema: imperativului: „viaţa trebuie
(însoţeşte delegaţia oficială în turneul în Jurnalismul din exil şi din trăită“.

26 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Teatrul clasic în straie moderne
PARHON

O rganizată de către Teatrul „Ioan Slavici“ din ca acel Bogoiu în ipostaze surprinzătoare, ce scot Secvenţă din spectacolul Puştiul
Arad, Consiliul local al municipiului Arad şi la iveală calităţile fizice şi mimice admirabile ale ca Lari Giorgescu şi Crina Semciuc, poate vedete de mâine
Fundaţia „Art Clasic“, în parteneriat cu Teatrul interpretului Ionuţ Mateescu, sau ca Madam Vintilă, ale trupei, remarcaţi aici alături de consacraţii Gheorghe
„Jokai“ Bekescsaba, din Ungaria, cea de-a XV-a ediţie într-un savuros travesti! Dănilă, Dorina Chiriac, Şerban Georgevici şi alţii.
a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic a reiterat
adevărul potrivit căruia actualitatea şi viabilitatea texte- Teatrul clasic „Ioan Slavici“ ne-a oferit un spec- Maratonul artistic de la Arad a continuat cu două re-
lor clasice se verifică pe scenă nu oricum, de la sine, ci tacol cu Tartuffe, de Molière, în regia lui Dan Vasile, prezentaţii de peste hotare. Mai întâi, un insolit musical,
prin tinereţea de spirit şi modernitatea montărilor, calităţi cu câteva notabile evoluţii actoriceşti semnate de inspirat de celebrul film Puştiul, prezentat de Charlie
asigurate de regizorii, scenografii şi interpreţii chemaţi să Doru Nica, Dorina Darie, Zoltan Lovas şi alţii, Chaplin în 1921, spectacol oferit pe scena festivalului de
le dea viaţă. Faptul a ieşit la iveală încă din start, la spec- confirmând nevoia publicului de întâlniri cu geniul Teatrul Naţional din Pecs, cel cu care teatrul arădean a con-
tacolul extraordinar cu Caligula, după A. Camus, realizat comic al marelui dramaturg. Celălalt spectacol al struit de trei ani un fructuos parteneriat, ce va fi încununat
de apreciatul regizor sloven Tomaz Pandur, cu o trupă a gazdelor, cu Slugă la doi stăpâni, în regia şi sce- printr-o amplă coproducţie, în anul viitor, când oraşul Pecs
Teatrului „Gavella“ din Zagreb (Croaţia). Pe scena trans- nografia lui Laurian Oniga, a readus în ochii spec- va deveni Capitală culturală europeană. Reprezentaţia
formată în „oglindă“ acvatică, străjuită de verticalitatea tatorilor pecetea actualităţii, conferită de directorul care a încheiat festivalul a aparţinut companiei franceze
unor „ziduri“ mobile, personajele piesei, într-o costumaţie de scenă acestei capodopere a lui Carlo Goldoni. Teatrando, din La Roche sur Yon, cu Dom Juan. Scene
Dincolo de quiproquo-urile dominate de năstruşnicul însângerate, după Molière, în regia lui Alain Sabaud.
Secvenţă din spectacolul Caligula Alături de artiştii trupei care a onorat pentru a doua oară
Truffaldino, am descifrat discret dar con- acest festival internaţional, au evoluat câţiva actori arădeni
sumară, dominată de cromatica alb-negru, impresionează vingător câte ceva din viaţa marilor clanuri şi studenţi din Cluj-Napoca.
printr-o mişcare frenetică, năucitoare, în care trupurile mafiotice de astăzi, iar în final, goana nebunească
devin elemente de limbaj, în timp ce adeseori cuvintele în care „baronii“ neaoşi dărâmă şi construiesc Trebuie spus că pe genericul festivalului au fost pre-
capătă contur de pumnal sau de rană sângerândă, la pro- mereu, într-un iureş aproape patologic, sub im- zentate şi câteva cărţi importante de teatru, ca studiul de
priu şi la figurat, dezvăluindu-ne cruzimea faptelor şi pulsurile demonice ale parvenirii şi epatării, dar mare anvergură închinat de doamna prof. univ. dr. Lizica
a mesajelor acestui discurs despre puterile nelimitate ce şi în dispreţul violent faţă de cei umili şi faţă de Mihuţ, rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu“, mişcării
sălăşluiesc în om, despre consecinţele nefaste ale folosirii valorile culturii. Spectacolul beneficiază de un teatrale de pe meleagurile arădene, noua apariţie din
lor fără limită. Un spectacol, direct, dur, tranşant, cu inspirat light-design realizat de ing. Lucian Moga colecţia dedicată de Fundaţia culturală „Camil Petrescu“
surprinzătoare ruperi de ritm şi un uluitor glissando şi de acel decor sugestiv, din curtea interioară a personalităţilor scenei, o carte despre Ion Caramitru sub
între sublim şi tragic, populat de numeroase simbo- hotelului unde se petrec evenimentele, cu un pian semnătura criticului Mircea Morariu, un volum de piese
luri şi metafore, care a fost întâmpinat cu ovaţii de în mijloc, ce dă consistenţă subtilă relaţiilor dintre de teatru de Mircea M. Ionescu, la a cărui lansare au fost
public, aşa cum se întâmplase cu un an în urmă şi la personajele interpretate cu remarcabil zel profe- de faţă şi reprezentanţi ai „bătrânei Doamne“, fotbaliştii
reprezentaţia intitulată Medeea. Studiu a italienilor din sional de Florin Covalciuc, Doru Nica, Liliana de la UTA, şi un periplu prin culisele memoriei, apărut la
Perugia, cu acea fantastică actriţă Nicole Kerberger în Balica, Ionel Bulbuc, Alina Danciu şi alţii. De la Editura craioveană Scrisul românesc, cu titlul Pe repede
rol titular, invitată acum la Arad pentru un incitant şi festinul clasicilor n-au lipsit nici timişorenii, buni înapoi. Toate manifestările din festival s-au bucurat de un
fructuos workshop. vecini ai gazdelor, dar nu pe stadioane. Teatrul emoţionant aport muzical al elevilor şi profesorilor de la
Naţional din oraşul de pe Bega a adus în festival spectaco- Liceul de muzică, care ne-au condus seară de seară, ca
Cea de-a doua seară a aparţinut „calmului de după lul cu Trei surori, de A.P.Cehov, într-o ingenioasă montare o veritabilă uvertură, spre bucuriile nocturne ale Thaliei.
furtună“, datorită spectacolului clasic prin text şi prin de studio, cu publicul pe scenă, semnată de regizoarea Ada Graţie eforturilor admirabile depuse de împătimiţi ai tea-
expresie scenică, inspirat de Căsătoria, de N.V.Gogol, Lupu, directoarea instituţiei. Cred că pentru oaspeţi a fost trului, ca Laurian Oniga, directorul festivalului, şi Ovidiu
adus în festival de Teatrul „Jokai“ Bekescsaba, cu şi o experienţă bine venită, în drumul lor spre Capitală, Cornea, fondatorul său, dar şi actorilor sau tehnicienilor,
minime intervenţii regizorale asupra textului, printre unde au prezentat acelaşi spectacol la Festivalul Naţional celorlalţi lucrători în instituţie, în frunte cu Mariana Radin
care şi evocarea autorului într-un pitoresc personaj cu de Teatru. (secretariat), Maria Enescu (director economic), Mihaela
mască, ori mişcarea scenică desfăşurată sub o imensă Balint (PR), Ion Stan (şef de producţie) şi alţii, festivalul
rozetă circulară, cu rochii de mireasă agăţate de ea, Secvenţă din spectacolul Slugă la doi stăpâni arădean a ieşit victorios în confruntarea cu criza econo-
încât mişcarea actorilor dobândeşte uneori farmecul jocului mică, cu violent mediatizata criză politică ori cu mostrele
„de-a v-aţi ascunselea“. Apoi, spiriduşul modernităţii, cu Aşteptat cu viu interes, ca pe o mică sărbătoare din de vulgaritate şi prost gust de pe ecranele televizoarelor
tot arsenalul său de conotaţii savuroase, sau de poante şi Anul centenarului Eugène Ionesco, spectacolul Teatrului tolerate de un alt gen de criză.
gaguri de un umor contagios, dovedind vioiciune de spirit Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, cu Scaunele, în
şi o pilduitoare fantezie, s-a făcut simţit în spectacolul lui regia lui Kincses Elemer şi scenografia Secvenţă din spectacolul Scaunele
Alexandru Dabija cu Pyrasmus & Thysbe 4 you, de la Klarei Labancz, s-a bucurat de o primi-
„Odeon“, unde scena de teatru a meşterilor, din Visul unei re călduroasă, greu de uitat. Faptul dă
nopţi de vară, este interpretată succesiv de trei echipe de seama, pe de o parte, de valoarea minu-
actori, cea de-a patra fiind alcătuită din... maşiniştii teatru- naţilor interpreţi Ilie Gheorghe şi Tamara
lui bucureştean. O replică pe măsura acestei reprezentaţii Popescu, iar pe de altă parte, de relaţia de
însoţită mereu de aplauzele voioase ale sălii a venit de la respect, colegialitate şi cordialitate dintre
Teatrul Municipal din Baia Mare, din spectacolul cu Jocul cele două scene, craiovenii aflându-se
de-a vacanţa opţiune 9, în regia lui Radu Afrim, ce s-ar printre cei mai fideli prieteni ai festivalu-
fi putut numi şi „şocul de-a vacanţa“. Eliberată de haloul lui, alături de trupele de la „Odeon“ şi de
romantic al întâlnirilor de la Pensiunea Weber, din piesa lui la Teatrul de Comedie. Aceasta din urmă
Mihail Sebastian, adaptarea lui Radu Afrim este localizată a prezentat un spectacol foarte tineresc, la
în ambianţa stresantă a unui birou de mare corporaţie din propriu şi la figurat, cu Leonce şi Lena, de
zilele noastre, cu personaje lovite de angoasele şi de stre- Georg Büchner, în care instinctul comic
sul concurenţei, de unde răsar scene populate de un comic şi profesionalismul regizorului Horaţiu
când pitoresc, când agresiv, dar şi personaje funambuleşti, Mălăele şi-au aflat încă o valoroasă îm-
plinire prin talentul unor tineri interpreţi

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 27

Păpuşarii în festival „PUCK“ – 2009
L a Cluj-Napoca, ultimele zile
ale lunii octombrie au coincis la Teatrul „Ariel“ din Târgu Mureş, în regia reprezentaţie ce a fost salutată cu nestăvilită prestigiosului Teatru „Luceafărul“ din Iaşi,
cu o veritabilă sărbătoare a tea- Oanei Leahu, a primit un premiu pentru desfăşurată la Opera maghiară. Juriul a
„tinereţea basmului clasic“, în timp ce bucurie de cei aproape o mie de copii din „amendat-o“ datorită inadecvării la condiţi-
ile sălii, mai precis, faptului că textul nu a
trelor de păpuşi şi marionete, prin festivalul Motanul încălţat, produs de acelaşi teatru, sala Teatrului Naţional din Cluj-Napoca. fost auzit de copiii care alcătuiau numerosul
Puţin i-a lipsit acestui spectacol (racordul public din prima zi de concurs.
dedicat lor de către Teatrul „Puck“, condus a primit premiu pentru „valoarea sceno- între tablouri şi mai ales luminile) pentru a
obţine şi un premiu pentru valoarea adaptării Festivalul ne-a oferit, în afara concursu-
de regizoarea Mona Chirilă, manifestare ce grafiei“, realizată de apreciata creatoare şi a regiei. Cel mai atractiv, dar poate şi mai lui, două spectacole inspirate de dramatur-
valoros spectacol din concurs a aparţinut gia lui Matei Vişniec. Mai întâi, este vorba
s-a bucurat de sprijinul financiar al Primăriei Eugenia Tărăşescu-Jianu. Prin pilduitorul gazdelor, cu Pulcinella şi măgarul diavolu- de Ţara lui Gufi, în regia lui Decebal Marin,
lui, în viziunea regizorului italian Gaspare spectacol interpretat cu mult talent şi nobilă
şi al sponsorilor clujeni, alături de o sumă profesionalism, îmbinând jocul actorilor Nasuto şi scenografia lui Epaminonda Tiotu, prospeţime de Ionel Barac, Raluca Răcean,
unde şi actorii şi mânuitorii au ridicat sala Anca Pepine şi Andreea Dârdâiac, absol-
de bani oferită acestui proiect şi al păpuşilor cu animaţia în picioare, după repetate aplauze la scenă venţi ai U.N.A.T.C. din Bucureşti. Celălalt
deschisă!
de către AFCN. Iar dacă banii digitală, dar şi prin conotaţi- Gulliver în ţara piticilor
Din păcate, unele spectacole şi ele spectacol, intitulat Femeia ca un câmp de
au fost mult mai puţini decât în ile actuale ale unei pledoarii antrenante, apreciate de public, aşa cum luptă, prezentat în secţiunea „Nocturnele
a fost acela cu Stan Păţitul, de la Teatrul Teatrului Puck“, după unul dintre textele
alţi ani, de unde şi participarea convingătoare pentru respect de animaţie din Bacău, pe scenariul şi în jucate cu succes pe scenele teatrului „adul-
regia lui Bogdan Ulmu, au rămas în afara ţilor“, regizat de Mona Chirilă, cu două
trupelor străine a avut de sufe- şi cordialitate în relaţiile dintre podiumului, datorită rolului ingrat, perife- interprete admirabile, Dana Bonţidean şi
ric, acordat păpuşii, interesul realizatorilor Anca Doczi, alături de o păpuşă executată
rit, trebuie spus însă că a opta semenii noştri, spectacolul fiind polarizat de actori şi de personajele de Epaminonda Tiotu şi animată de Dana
lor, din teatrul tradiţional „al adulţilor“. Cu Bonţidean, a fost ovaţionată minute în şir de
ediţie a festivalului a oferit nu Teatrului „Ţăndărică“ inspirat toate acestea, juriul a apreciat şi a conferit o public.
menţiune excelentei interprete Oana Stancu,
puţine clipe de satisfacţie şi en- de Gulliver în ţara piticilor, de la Teatrul „Colibri“ din Craiova, pentru În rest, numai de bine despre gazde şi
rolul din Degeţica, şi actriţei Sandor Ildiko, concurenţi, dar şi un imens regret pentru
tuziasm publicului foarte tânăr de Jonathan Swift, semnat de pentru rolul Ofelia din Teatrul umbrelor, dar absenţa „oficialilor“ clujeni de la această
şi actriţei Alice Volbea, realizatoarea dese- sărbătoare. Domniile lor n-or mai avea copii
ce a luat cu asalt nu numai sala regizorul Cristian Pepino şi nelor de mare expresivitate din spectacolul sau nepoţi pe-acasă? Căci despre o brumă de
Teatrului din Bacău cu Serenadă pentru respect pentru acest brav festival, organizat
care a găzduit festivalul, dar scenografa Cristina Pepino, a Cervantes. cu bani puţini, dar multă dragoste profesio-
nală, ce să mai vorbim?...
şi spaţiile „complementare“, obţinut premiul pentru „cali- Am urmărit cu viu interes şi specta-
colul cu Spărgătorul de nuci, după E.T.A.
aşa cum au fost acelea de Pulcinella tatea artistică şi remarcabila Hoffman, pe celebra şi minunata muzică de
la Teatrul Naţional „Lucian sa valoare educativă“. O plă- P.I. Ceaikovski, în regia lui Traian Săvinescu,
parte a unui ambiţios proiect dedicat opere-
Blaga“, Cercul Militar sau Academia de cută surpriză ne-a oferit şi secţia maghiară lor muzicale, unde, însă, ilustrarea vizuală a
„libretului“ (povestea) era adeseori pusă în
Muzică „Gh. Dima“. Succesul incontestabil a Teatrului „Puck“, cu Teatrul umbrelor, paranteză, dacă nu chiar sufocată de „bucuri-
ile muzicii“. O altă reprezentaţie aşteptată cu
al festivalului îşi află o temeinică explicaţie spectacol încununat cu premiul pentru nerăbdare, dar care a ratat un loc pe p­odium,
a fost aceea cu Vrăjitoarea pofticioasă, a
în devotamentul şi solicitudinea permanent „rafinamentul expresiei scenice“, datorat

dovedite de staff-ul său organizatoric, în inventivităţii regizorului maghiar Rumi

care, alături de Mona Chirilă, directoarea Laszlo şi scenografului Sandu Marian, dar

teatrului clujean, i-am aflat pe omniprezenta şi interpreţilor mânuitori. Ajungând aici, tre-

secretară literară Daniela Vartic, secretara buie „să dăm Cezarului ce-i al Cezarului“,

Eugenia Todea, contabila – şef Cornelia adică să remarcăm calitatea excepţională

Stoica, şefii de secţii Dana Bonţidean şi a evoluţiei unor mânuitori, aşa cum au

Pathi Lorand, impresarii Lucian Boldor şi fost realizatorii spectacolului prezentat de

Piroska Judith, şi nu numai aceştia. Teatrul „Vasilache“ din Botoşani cu piesa

Varietatea impresionantă a spectacolelor Cum a ajuns Kaştanka artistă de circ, după

şi a premiselor performanţei a îndemnat un text de A.P. Cehov, şi artistul Palyi Janos,

juriul să renunţe la tradiţionala ierarhie a protagonistul spectacolului cu Jocul timpu-

valorilor pe bază de... clasament, conferind lui, oferit de Teatrul „Babos Magus Janos“

celor mai valoroase reprezentaţii câte un din Budapesta, răsplătiţi şi ei cu premiu. De

premiu menit să evidenţieze punctual me- altfel, un premiu distinct a vizat şi „calitatea

ritele respectivelor producţii selecţionate în muzicii“ concepută de Levente Szocs, la

festival. spectacolul Teatrului „Prichindel“ din Alba

Astfel, spectacolul Albă ca Zăpada, de Iulia cu Mica sirenă, în regia Oanei Leahu,

Miracolul din Lipscanin „centrul istoric“ al Capitalei, nosit şi luminozitate precară, trupa s-a pus comun cu ieftinătăţile divertismentului tot
mai deconcertant din sălile polivalente şi de
devenit o imagine întristătoare pe treabă. Aici a fost pregătit spectacolul pe micile ecrane. Intitulat Noi –2, căci este
al doilea demers realizat de interpreţi pe
Îpentru „tranziţia“ noastră cea cu Made în România, care a avut apoi pre- scenariul şi în regia lor, spectacolul întru-
interminabilă, se află o sală de spectacole miera în străinătate, la Menden, în nordul pează scurte dar seducătoare poveşti des-
pre lumea românească de ieri şi de astăzi,
uşor pândită de anonimat. Acolo, pe strada Germaniei. Tot aici s-a mutat şi excelentul despre condiţia artei şi a artistului, despre
condiţia umană în general, ori despre însuşi
Lipscani, cândva îşi desfăşura activitatea spectacol cu Costumele, găzduit iniţial la destinul trupei, confruntată cu greutăţile,
cu prejudecăţile sau cu obtuzitatea acelora
Ansamblul folcloric al sindicatelor, numit „Nottara“. În acelaşi spaţiu s-au născut pri- Coada
care au subestimat ori au privit cu neîncre-
„Rapsodia Română“. Uneori, ea găzduia şi mele idei de scenariu şi mizanscenă pentru reşti „clipe de viaţă“ sunt Ştefan Ruxandra,
dere marile disponibilităţi şi succesele din Adrian Nour, Paul Cimpoeru, Ana Pepine,
unele spectacole de teatru sosite în turneu. Don Quijote, spectacol care se joacă astăzi ţară ori străinătate ale teatrului practicat de Antoanela Vlădescu, Axel Moustache,
trupa „Passe-partout“. Silviu Man, Claudia Susanu, Florin Roşu,
După evenimentele din 1989, când şi miş- cu săli arhipline la Naţionalul bucureştean, Vadim Rusu, Nadeja Dumitriu, Silviu
De la prima scenetă, imaginând un Oltean, Dana Paraschiv, Mihaela Ailinca,
carea sindicală s-a confruntat cu puternice după ce a fost ovaţionat în şase capitale talk-shaw cu participarea mentorului trupei Matei Munţiu, Alex Călin, Petre Voicu,
şi a criticilor de specialitate, interpretată cu Diana Vladu, Raluca Urea, Sebastian
seisme interne, iar „Rapsodia Română“ europene, ca şi ale proiecte ale Trupei har şi haz contagios de Silviu Man, Mircea Petrovici şi, mereu într-o negrăită dar
Cristescu, Antoanela Vlădescu, Silviu electrizantă competiţie cu tinerii, veteranul
a fost pulverizată de tot felul de interese „Passe-partout“. Oltean şi Claudia Susanu, publicul intră Mircea Cristescu, mucalit şi surprinzător
în priză, iar cascadele de râs şi furtuna de chiar şi pentru colegii lui din trupă. Ei dau
obscure şi de chiriaşi bizari aducători de Mai nou, la iniţiativa lui Dan Puric, ti- aplauze ne fac să uităm de sala mohorâtă măsura energiei, a fanteziei şi a bucuriei
din Lipscani, simţindu-ne ca la un spectacol contagioase a jocului, exprimate deopo-
venituri, sala şi-a pierdut şi identitatea şi nerilor şi talentaţilor membri ai inimosului trivă în gest şi mimică, ori într-o mişcare
de pe marile scene europene, acolo unde scenică lucrată cu minuţiozitate şi remarca-
bruma de intimitate sau eleganţă proprii său teatru „non verbal“, li s-a încredinţat bil profesionalism. Finalul spectacolului se
Don Quijote obţinuse certificatul celebrită- prelungeşte datorită bucuriei ce cuprinde şi
găzduirii unor spectacole de ţinută. minunata şansă de a concepe chiar ei unele ţii. Unul după altul, ni se înfăţişează alte scena şi sala. Directorul trupei este asaltat
momente artistice, în care teatrul gestual, cu întrebări legate de noile premiere. În
În acest spaţiu sărăcit prin incompe- scenarii, pe care apoi să le aducă pe scenă, pantomima şi dansul se împletesc în jurul foaier, ceva mai luminos şi mai bine încălzit
unui limbaj metaforic grăbit să provoace prin voioşia publicului, numeroşi spectatori
tenţa şi neglijenţa stăpânilor, tot mai puţin în calitate de regizori şi interpreţi, sub dis- buna dispoziţie şi să îmbogăţească mereu aşteaptă emoţionaţi să ia autografe. Sunt ti-
capacitatea interpretativă a privitorilor. neri, dar nu numai tineri. Ei reprezintă noul
primitor datorită semnelor de bătrâneţe creta îndrumare a „supervizorului“, nimeni Cu titluri semnificative, ca „Discovery“, public al sălii din Lipscani, adică partenerul
„Nostalgia“, „Coada“, „Jazz cu pisicuţe“, mult visat şi bine meritat de trupa lui Dan
bolnăvicioasă a clădirii, a păşit nu cu mulţi altul decât directorul trupei. Au luat naştere „Hai-ku“, „Pâinea TV“, asistăm la o antre- Puric, prin care „miracolul“ de aici capătă
nantă demonstraţie de virtuozitate, de umor şi el dreptul la consacrare şi la o întemeiată
ani în urmă trupa lui Dan Puric. A păşit cu câteva reprezentaţii emoţionante prin in- inteligent şi generos, ori la sancţionarea fără încredere în viitor.
echivoc a unor clişee din mass media şi a
entuziasm tineresc şi multă speranţă, deşi ventivitatea şi prospeţimea lor, poate chiar dizarmoniei din viaţa noastră cea de toate Fotografii de Marc Lagarrigue
zilele. Interpreţii acestor laconice şi pito-
a trebuit să împartă spaţiul cu alţi şi alţi şi prin acea fragilitate de construcţie proprie

chiriaşi, ba chiar cu Teatrul de estradă, în începutului, pline însă de dinamism, de sin-

lunga perioadă când sala acestuia s-a aflat ceritate şi de umor, aşa cum a fost spectaco-

în renovare. Fără să dispună de condiţii lul prilejuit de lansarea albumului biografic

tehnice optime, înfruntând adeseori frigul al trupei şi de aniversarea fondatorului ei.

şi aerul mohorât al sălii, cu mobilierul po- Cu puţin timp în urmă, am revenit în sala

de la Lipscani, la premiera unui nou spec-

tacol de acest fel, conceput de unii dintre

cei mai valoroşi artişti ai trupei, prezentaţi

în cuvinte simple şi fierbinţi de către Dan

Puric. Ei bine, ce se întâmpla în această

sală era un adevărat miracol! Nici un loc

liber. Public pe scaune şi în picioare. Public

aparţinând tuturor vârstelor şi gusturilor,

Talk shaw chiar dacă oferta de pe scenă nu avea nimic

28 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Evenimente culturale

Lansări de carte

23 octombrie 2009
Î n cadrul Colocviilor „Scrisul
Românesc“, ediţia din 2009, lan- afectivă a unui loc şi este păcat ca această
sarea de cărţi a însemnat unul din memorie afectivă să se piardă. Există, aşa
cum vedem, tot felul de fotografii vechi

momentele importante în ansamblul mani- dintr-un anumit loc, şi personalităţi sau

festărilor cultural-ştiinţifice. Autorii sunt anumite portrete care trebuiesc păstrate. Şi,

colaboratori fideli al Scrisului Românesc, ceea ce face cartea aceasta cel mai bine şi

iar cărţile lor sunt legate de viaţa istorică şi cel mai important este că, le readuce oare- Adrian Paleolog, Constantin Zărnescu, Florea Firan, Adrian Cioroianu,

cultural-artistică a Craiovei. cum în discuţie ca mărturii ale unui trecut Florin Rogneanu, Constantin Gheorghiu

Au fost lansate patru cărţi: Craiova, mon pe care majoritatea dintre noi, nu numai că cea de după, care a fost o lume, să spun, co- Craiova nu arăta ca acum, Craiova era

amour, de Alexandru Firescu şi Constantin nu l-au trăit dar nici nu-l cunosc, şi atunci lorată, o lume pe care îţi face mare plăcere altfel, era populată de oameni foarte intere-

Gheorghiu, C. Brâncuşi, de V.G. Paleolog, e cu atât mai important cu cât cartea este să o cunoşti. Este o carte importantă, dar sanţi, era un anume procuror, I.C. Popescu-

ediţie trilingvă, Aforismele lui Brâncuşi, scrisă de doi oameni care au trăit aceste lu- calitatea domnului Gheorghiu se ridică cu Polyclet, epigramist şi scriitor ce era într-un

de Constantin Zărnescu şi Geopolitica cruri, care le-au văzut, care au fost martori mult peste această carte, pentru că domnia veşnic duel cu N. Calotescu-Neicu. Erau

Matrioşkăi, de Adrian Cioroianu. şi pot să reconstituie, nu numai atmosfera sa este un istoric de teatru, aş putea spune oameni care se distrau, pe care-i întâlneai

respectivă, dar iată să ne aducă în prim unic în România, după ce a trecut în lumea ducându-se la restaurante celebre precum

plan figuri inedite, figuri foarte interesante, umbrelor, prietenul domniei sale George Minerva, Bellevue, Carul cu bere. Grădinile

foarte pitoreşti ale locului. Volumul este Franga, alcătuitorul primului muzeu de de vară erau pline de trupe de revistă, trupa

condimentat, de asemenea, cu tot felul de teatru din România. Teatrul Naţional din Nedman, trupa Nedeeanu, trupa Ripotică,

picanterii care reuşesc să formeze această Craiova îi datorează enorm domnului Mihăilescu. Era o viaţă foarte frumoasă de

imagine, până la urmă, afectivă a locului. Constantin Gheorghiu pentru osteneala în care îmi aduc aminte cu multă plăcere.

Iată de exemplu câteva dintre aceste portre- realizarea Muzeului Teatrului Naţional din

te, dintre aceste personaje memorabile ale Craiova. Numai cei care lucrează în dome-

locului. Repet ele nu sunt importante pentru niu realizează cât de greu este să fondezi un

vreo instituţie, nu sunt importante pentru muzeu. Cu o meticulozitate exemplară, cu o

cultura efectivă a ţării, a regiunii şi aşa mai pasiune care depăşeşte omenescul, domnia

departe. Ele sunt pur şi simplu importante sa a reuşit să alcătuiască acest muzeu, şi

pentru o anumită imagine, pentru această mai mult, să fişeze, întreaga activitate a

memorie afectivă pe care pun accentul. Teatrului Naţional pe parcursul a 158 de

Şi anume, iată, aleg la întâmplare: Mitiţă ani. Domnia sa a reuşit să reconstituie re-

Cofetaru, Fane Mămăligă, Gogea Mitu, pertoriul acestui teatru de la constituirea lui

Fănică, Aurică Pungaşu, domnul Titu, şi şi datorită domniei sale şi domnului Firescu

aşa mai departe. Ele sunt nişte personaje cu s-a realizat acea istorie a Teatrului Naţional

adevărat importante, personaje de roman, din Craiova, unică în România. Sunt bu-

Despre cărţile lansate şi autorii lor probabil că nu greşesc când spun că în jurul curos că am lucrat alături de nenea Nik

au vorbit Florea Firan, Mihai Ene, Emil fiecărui personaj de acest gen s-ar putea Gheorghiu de la venirea mea în Craiova.

Boroghină, Florin Rogneanu, Florentina construi un roman, şi care readuse în pre- Îi mulţumesc domnului Nik Gheorghiu

Anghel, Ioan Lascu,Andrei Paleolog, Cezar zent nu fac altceva decât să reconstruiască pentru tot ce a făcut pentru Teatrul Naţional

Avram, Ion Deaconescu, dar şi autorii pre- acest trecut pitoresc şi foarte incitant al din Craiova, pentru Craiova, pentru teatrul

zenţi: Constantin Gheorghiu, Constantin unei Craiove pe care nu o cunoaştem, n-am românesc. Nu degeaba Uniunea Teatrală Această carte devine interesantă prin

Zărnescu şi Adrian Cioroianu. avut cum să o cunoaştem direct dar nu o din România i-a acordat cel mai important faptul că aduce în faţa cititorului o serie

Florea Firan: În politica sa editorială, cunoaştem nici măcar indirect şi atunci o premiu, un adevărat Oscar în domeniul întreagă de personaje…, nebuni frumoşi

Scrisul Românesc urmăreşte, cu precă- carte de acest gen nu face altceva decât să teatrului, domnia sa şi domnul Firescu au ai oraşului. Era un anume George Avram

dere, publicarea scriitorilor şi operelor reconstruiască şi să ne ofere o imagine a fost distinşi cu premiul Uniunii Teatrale Fulger, un poet ratat, care înjura pe toata

care privesc „perimetrul sentimental“ – acestui loc aşa cum a fost el în urmă cu mai din România pentru întreaga activitate în lumea, vorbea numai în versuri.

Craiova, Oltenia, în genere. Cărţile pe care multe zeci de ani. domeniul criticii şi istoriei teatrale. Este N-am să vorbesc prea mult pentru că

le lansăm astăzi în cadrul Colocviilor… poate cea mai strălucită distincţie pe care o domnul profesor Florea Firan, căruia îi da-

şi Zilelor Municipiului Craiova au fost poate obţine cineva în teatrul românesc. torăm apariţia cărţii şi-i mulţumesc, a făcut

pregătite în mod special pentru aceste eve- Constantin Gheorghiu: Craiova, mon deja o prezentare a cărţii şi a vorbit aşa de

nimente. Craiova, mon amour aparţine lui amour se datorează unei colaborări foarte frumos despre mine şi Al. Firescu.

Al. Firescu şi C. Gheorghiu, cunoscători interesante. L-am cunoscut pe Firescu când Florea Firan: Trebuie să fac o mărtu-

ai urbei, reuşind să dea imaginea oraşului lucram la Radio Bucureşti 1953–1954, şi risire: de la preluarea conducerii Editurii

de-a lungul existenţei sale, cu istoria, cul- de atunci ne-a legat o prietenie frumoasă. Scrisul Românesc mi-am înscris în pro-

tura, viaţa artistică dar şi viaţa oamenilor Amintindu-ne de Craiova, fiind fascinaţi la iectele editoriale publicarea studiilor criti-

dintre cele mai diverse categorii sociale, vremea respectivă, din amintiri, cum erau cului de artă V.G. Paleolog despre marele

creionând personaje memorabile, cartea vitrinele din Craiova, cum erau magazinele Brâncuşi. Eram în relaţii foarte apropiate

căpătând, în timp, şi o valoare documen- pe strada Unirii, cum boltacii din strada cu V.G. Paleolog care adesea era invitatul

tară. Mihai Ene, redactorul de carte, poate care coboară în piaţa Chiriac s-au mutat, în meu la cafeaua de dimineaţă la Comitetul

să releve aspecte concrete şi să sublinieze timp, pe străzile Lipscani, pe strada Unirii, de Cultură şi Artă Dolj. Am publicat parte

valoarea cărţii semnate de către cei care în pe Pod, Alexandru Lahovary se numea, din lucrările lui, între care Tinereţea lui

peste şapte decenii şi-au plimbat paşii pe am privit oamenii, am avut curiozitatea Brâncuşi, două volume din studiile intitulate

străzile Craiovei de altădată şi ale Craiovei să intrăm în sufletul lor. Mulţi ne-au fost Brâncuşi– Brâncuşi, şi iată acum publicăm

moderne de astăzi. prieteni, deşi diferenţa de vârstă era destul prima biografie a titanului de la Hobiţa, C.

Mihai Ene: În viaţa oricărei comunităţi, de mare, dar rezultatul a fost că, cercetând Brâncuşi, la care avem şi sprijinul dom-

fie că este oraş, regiune şi aşa mai departe, unele fotografii pe care ni le-a pus la dispo- nului Adrian Paleolog, nepotul criticului,

este foarte important un anumit profil, cul- ziţie un colecţionar, şi anume, Ionuţ Stancu, căruia îi aducem mulţumirile noastre. Mai

tural, spiritual dar şi cetăţenesc al locului. Emil Boroghină: am reuşit să conturăm strada Unirii, să trebuie să mulţumesc lui Florin Rogneanu

Şi acesta e dat, nu numai de instituţiile ca Craiova, mon amour este o carte im- ştim unde e fiecare magazin, să ştim care care mi-a dat ideea şi ediţia princeps a ma-

atare, ci evident de personalităţile, oame- portantă, o carte încărcată de parfum şi a fost patronul, bineînţeles asta o ştiam din nuscrisului şi nu în ultimul rând profesori-

nii şi mediul care se formează în acel loc. cei mai tineri au posibilitatea să cunoască amintiri. Aşa a ieşit cartea Craiova, mon lor Florentina Anghel, Mihai Coşoveanu şi

Există o memorie, fără îndoială, o memorie lumea Craiovei din perioada interbelică şi amour. Ioan Lascu pentru transpunerea în limbile

Evenimente culturale Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 29

română şi engleză, din franceză. Ediţia este secolului al 21-lea. E vorba de Piatra de Adrian Paleolog: Mulţumesc tuturor aforismele, maximele şi textele lui Brâncuşi
una de lux şi cred că va fi bine primită de hotar. O lucrare care ne spune că noi, oa- din tot sufletul pentru efortul depus în edi- şi de a fi avansat şi unele afirmaţii despre
iubitorii de artă din ţară şi din străinătate. E, menii, bărbaţi şi femei, fără iubire, fără a fi tarea cărţii C. Brâncuşi de V. G. Paleolog. gândirea şi evoluţia sculptorului. El consi-
cum spunea cineva, cel mai frumos cadou unul alături de celălalt, nu putem trăi, la fel Într-adevăr ediţia este superbă. Anul trecut deră Aforismele şi textele lui Brâncuşi un
ce poate fi făcut. şi popoarele între ele. Acesta este de fapt am revăzut la Paris atelierul lui Brâncuşi excelent jurnal de creaţie şi de formaţie.
sensul umanist sau imboldul sau drumul şi de câte ori trec pe la Beaubourg îmi
Florin Rogneanu: Cartea lui V. G. pe care Brâncuşi a căutat să-şi aşeze toate aduc aminte că în anii ’70, V. G. Paleolog, În imensa bibliografie dedicată lui
Paleolog, intitulată C. Brâncuşi, ediţie tri- frumoasele sale Domnişoare Pogani. bunicul meu, s-a ocupat în mod direct de Brâncuşi, volumul de aforisme şi cugetări
lingvă editată şi postfaţată de Florea Firan a aduce structura de lemn a atelierului lui îngrijit de C. Zărnescu devine o restituire de
nu este, de fapt, o carte despre Brâncuşi, Ioan Lascu: Aş spune că Brâncuşi nu Brâncuşi, din Impasse Ronsin, când acesta o valoare inestimabilă şi Scrisul Românesc
este un summum de eseuri, plecând de la poate fi tradus pentru că el este cel care a fost demolat. Această structură se află apreciază în mod deosebit gestul fidel de a
fiecare operă, fiecare temă, fiecare mare s-a afirmat plenar, genial într-un limbaj aici, la Craiova, din anii ’70. Să facem fi încredinţat din nou manuscrisul editurii
ciclu, este de fapt cel mai important studiu universal care este sculptura, sigur că fac ceva pentru refacerea atelierul lui Brâncuşi craiovene.
apărut până în 1980–1990 despre opera lui un joc de cuvinte. În vara lui 2008, când cu grinzile originale aduse de la Paris.
Brâncuşi. Este scrisă cu o pasiune devora- domnul Florea Firan mi-a lansat provoca- Mulţumesc foarte mult Editurii Scrisul Florin Rogneanu: Aforismele lui
toare, sunt primele semne ale unui critic rea de a traduce această monografie a lui Românesc, domnului Firan, pentru realiza- Brâncuşi reprezintă o problematică extrem
care a avut o viziune generală asupra operei V. G. Paleolog, din franceză în română, pe rea cărţii-album pe care o lansăm astăzi şi de vastă şi de controversată pentru că parte
lui Constantin Brâncuşi. Dacă nu era V. G. măsură ce traduceam pe V. G. Paleolog îmi pentru care sunt prezent la Craiova. dintre ele sunt de fapt relatări ale prietenilor
Paleolog, astăzi nu s-ar fi putut face un in- dădeam seama că nu este de fapt o mono- lui care au trecut prin atelierul lui Brâncuşi.
ventar, să-i spunem, inventar al operei lui grafie, ci o lucrare de exegeză poetică şi Florea Firan: Publicarea Aforismelor Oricum ştim că memoria fiecărui individ e
Brâncuşi în lume, pentru că 90 % din cartea filosofică despre opera lui Brâncuşi. Am lui Brâncuşi a fost un proiect pe care confabulatorie, dacă mai punem la aceasta
lui Teabah, care înregistrează şi evaluează înţeles că, V. G. Paleolog, căruia îi citisem de mult l-am dorit. Iată că acum scrii- şi timpul care a trecut până la a consemna
opera lui Brâncuşi cu tot ceea ce există în una din monografii, este vorba de Tinereţea torul Constantin Zărnescu, originar din ceea ce s-a discutat în atelier până la a tipări
colecţiile muzeale şi colecţiile particula- lui Brâncuşi, este cel mai de seamă exeget Râmnicu-Vâlcea, dar trăitor de 30 de ani în cartea, este greu de stabilit decât având o
re, 90 % din informaţii provin de la V. G. al operei acestui mare sculptor pentru faptul Cluj-Napoca, ne ajută să dăm cititorilor o viziune de ansamblu asupra formelor lui
Paleolog. Cartea, din păcate, era cunoscută că el nu analizează opera lui Brâncuşi prin carte de excepţie, ce reprezintă prima scri- Brâncuşi. Apoi câteva din gândurile sale
doar de câţiva specialişti. Asta de fapt a fost mijloace plastice, de critic de artă, ci cu ere importantă despre Brâncuşi, adevărată au fost înregistrate în cataloagele de la
şi intenţia. Apoi, traducerea, pentru prima gândirea filosofului şi cu simţirea extra- monografie privind pe marele artist. Ediţia
dată traducerea integrală, apare în acelaşi ordinară a poetului, pentru că Constantin de faţă vine cu unele adăugiri ale autorului, expoziţii în reacţiile sale ca artist referitor
volum, chiar dacă nu se respectă formatul, Brâncuşi este cel care ne-a oferit această cu noi aspecte ce reprezintă de fapt contri- la expoziţiile personale pe care le-a avut la
şi traducerea în engleză. Eu spun că este un mare bucurie a sculpturii, anume gândul, buţii remarcabile în cunoaşterea artistului New York. De aceea au fost acele cuvin-
eveniment extraordinar pentru acest mare sentimentul, poezia esenţializată şi în ace- din altă perspectivă, a activităţii sale de te ale domnului, Firan legat de rezistenţa
gânditor şi truditor în lemn, piatră, în mar- laşi timp extrasă din primordial, aşa cum creaţie. Aforismelor lui Brâncuşi, adevăra- criticii de artă, în general, la autenticitatea
mură, pentru că Brâncuşi a mai dat lumii el o demonstrează. Constantin Brâncuşi, te concepte de înţelepciune reprezintă, de acestor aforisme. Important pentru orice
un sens, i-a arătat originile prin acel ciclu care ştim cu toţii, în 1937, când urmărea fapt, reflecţii asupra vieţii şi artei: „Viaţa specialist sau iubitor de artă care studiază
Începutul lumii, i-a arătat naşterea prin lucrările de realizare a Coloanei infinitului este ca şi o monedă – trebuie să ştii cum să opera lui Brâncuşi este de a aşeza afo-
Primul strigăt şi Tăierea ovoidului, pentru de la Târgu-Jiu, încetase deja să sculpteze, o risipeşti, mai exact, cum să o foloseşti“. rismele pe teme şi pe tematici aşa cum a
că Brâncuşi a lăsat Craiovei începuturile uimise deja lumea prin sculpturile sale încercat domnul Constantin Zărnescu, a le
sale cele mai importante şi nu se poate, extraordinare, cu totul şi cu totul ieşite din Unul dintre aforisme, mult citat de aşeza alături de sculptură. Această îmbră-
astăzi, studia opera lui Brâncuşi, fără să comun. La vremea respectivă era comparat exegeţi, se referă la perioada studiilor şi căminte, de inteligenţă şi de profunzime a
vezi Brâncuşi de la Craiova care au circulat cu marele sculptor englez Henry Moore. formării artistului la Craiova: „la Hobiţa – artistului, creează, de fapt, un halou în jurul
în 20 de ţări. Am putea să spunem, că ne în Peştişani – m-am născut, însă la Craiova lucrării care te face să o înţelegi mai bine.
pare foarte rău, că una din celebrele sale N-aş vrea să spun mai multe despre pentru a doua oară“. Acesta este marele câştig parcurgând afo-
lucrări, este foarte puţin cunoscută şi poate această carte care este excepţională din rismele lui Brâncuşi. Şi al doilea lucru este
imaginea ei ar trebui să devină un semn al punct de vedere al aspectului, este o carte C. Zărnescu are meritul de a fi aşezat faptul că aşează mai bine artistul în lume,
obiect care poate să stea în orice muzeu al pentru prima dată într-un volum selectiv în relaţia sa şi cu mediul artistic.
cărţilor obiect, un vis al lui Stefan Malarmé,
al suprarealiştilor şi al lui Gherasim Luca,
această carte nu respectă întru totul for-
matul iniţial dar, foarte bine, este mult
mai prezentabilă şi mai uşor de aşezat în
bibliotecă.

Vreau să menţionez că s-au respectat
întru totul reproducerile care existau în
ediţia princeps din 1947, dar reproduceri
mult mai bine realizate, având în vedere
şi calitatea suportului material. În final,
această carte se încheie cum era de aştep-
tat, pentru că ultimul capitol se intitulează
Sculptura – această nouă metafiziacă, me-
tafiziacă a formelor şi a gândului întrupat
în formă, în primordialitatea ei.

Florentina Anghel: În primul rând aş
dori să le mulţumesc tuturor celor care au
contribuit la apariţia acestui volum, pentru
că, din punctul meu de vedere este o redes-
coperire a lui Brâncuşi. Eu am avut ocazia
să-l redescopăr în cuvinte. Şi pentru mine a
fost o provocare, momentul în care domnul
profesor Florea Firan mi-a oferit această
şansă, de a-l traduce pe V. G. Paleolog în
engleză, o provocare cu atât mai mult cu cât
textul era dintr-o limbă străină (franceză),
tradus într-o altă limbă străină (engleză),
fapt pentru care, evident, am avut nevoie de
sprijinul colegului meu Mihai Coşoveanu,
îi mulţumesc pentru colaborare, şi bănuiesc
că şi pentru el a fost tot o provocare şi tot o
experienţă interesantă.

Aş vrea să luaţi intervenţia mea mai
mult ca pe o invitaţie la lectură, pentru că,
citind acest text, aveam impresia că revăd
operele lui Brâncuşi transpuse în cuvânt.
Am simţit textul foarte aproape de ceea ce
a creat Brâncuşi şi poate, până la ora asta
singurul în măsură să redea profunzimea şi
fluiditatea operei lui Brâncuşi.

30 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Constantin Zărnescu: Onorată asis- în timp ce şi Picasso, avea propriile sale în mod special pentru faptul de a fi menţio- ecare cititor pentru că are un subiect foarte
tenţă, se împlinesc 30 de ani de când am rânduri despre creaţie şi cu atât mai inte- nat în cuvântul prefaţator revista şi editura sensibil şi în acelaşi timp complex.
predat, cu un gest simbolic, prietenesc, resant este că sunt reţinute de oameni de Scrisul Românesc dar şi pe mine.
Craiovei, Scrisului Românesc, această seamă şi au fost uluiţi de caracterul eclatant Adrian Cioroianu: Nu mi-aş fi ima-
carte la care am lucrat opt ani. Opt ani de strălucitor, focos al acestor aforisme. Încă Cezar Avram: Este o onoare pentru ginat niciodată că voi scrie o carte despre
zile am structurat, am adunat până când, în de pe timpul lui Paleolog şi Petre Pandrea, mine să prezint această carte care deja Rusia până în momentul în care, în aprilie
albumele străine, în memorii, în amintirile pe care i-am cunoscut în vara anului 1966, formează pentru studenţii mei un material 2007, unul dintre primi omologi pe care
unor oameni de seamă, aceste aforisme la o expoziţie a răscoalelor ţărăneşti, erau de studiu, Geopolitica Matrioşkăi, despre i-am întâlnit a fost Sergey Lavrov, ministru
le găsisem şi nu mai apăreau altele. În aduse nişte pietre megalitice ce dădeau acest imens stat, această imensă putere, de externe rus, şi mi-am dat seama discu-
anul 1980 a fost o mare criză de hârtie şi această senzaţie că Brâncuşi a lucrat cu despre care acum o sută de ani, Dieter tând cu domnia sa, un diplomat foarte rasat,
tot anul a stat culeasă la editura Scrisul geologia, a lucrat cu natura, nu numai cu Groh spunea că reprezintă subconştientul că în fond, pentru Rusia, o ţară precum
Românesc. Nicolae şi Doina Docsănescu Domnişoarele Pogani sau cu Păsările Europei, revelatorul său. Poate că astăzi România, este una dintre multele ţări care
au citit-o cu un mare respect, fără să taie şi eu am ajuns la concluzia aceasta citind formează graniţa de vest şi orice mutare ar
nici măcar un cuvânt şi mi-au trimis vorbă Cezar Avram cartea istoricului, politologului, aş spune face-o şi orice ar discuta cu noi, se gândesc
prin Alexandru Căpraru, că este o carte mi- măiestre. Un titan al sculpturii, Brâncuşi eu – şi celui care a fost prezent la crearea şi în alt loc de pe hartă, pentru că o mutare
nunată. Problema care a apărut de-a lungul a cunoscut mulţi diplomaţi, de exemplu unei părţi a istoriei recente – că, chiar este însoţită de alta. Seara analizând notiţe-
timpului a fost că unele sunt scrise de mâna Titulescu a reţinut un aforism, Vintilă Rusu pentru întreaga lume. Deci Rusia reprezin- le mele mi-am dat seama de ce ruşii rămân
artistului − există la Beauburg manuscrise Şirianu, Panait Istrati, etc. Lucian Blaga l-a tă, să zic eu, un pilon al existenţei, status nişte excelenţi jucători de şah.
scurte, autografe şi aforisme − şi foarte vizitat şi a spus: „Dintre toate colinele mio- quo-ului actual mondial. Autorul care este
ritice, Brâncuşi este colina cea mai mare.“ un iscusit mânuitor al verbului are o logică Am scris această carte gândindu-mă la
multe sunt reţinute de oameni de seamă imbatabilă, ne duce într-o perioadă în care generaţia care vine după mine, un tineret
cum este Petre Pandrea, V.G. Paleolog, Florea Firan: Cea de-a patra carte pe am fost şi noi prezenţi şi am avut trăirile admirabil care va salva România, ce tre-
Isaguro Guci. Lui Ezra Pound i-a spus, care o lansăm, Geopolitica Matrioşkăi, noastre şi ne-am pus şi noi multe întrebări, buie să înţeleagă faptul că Rusia nu a fost
de exemplu, aforismul „Sculptura nu este aparţine profesorului universitar, istori- unele dintre ele sunt cu răspunsuri în cartea niciodată un „urs bolnav“, a fost un „urs în
pentru tineri“ din care se observă caracterul cului Adrian Cioroianu, membru marcant Geopolitica Matrioşkăi, dar ceea ce cred hibernare“.
bătrânesc al cioplirii, uluitoarea muncă pe în colegiul redacţional al revistei Scrisul eu că dă o mare valoare acestui studiu cre-
care o depunea în toate materialele. În clipa Românesc, de la întemeierea seriei noi, ează foarte multe întrebări pe care va trebui Ca să explic titlul cărţii, pentru că multă
când le-am adunat şi s-a terminat cartea în paginile căreia susţine cu regularitate să le răspundem noi sau autorul pentru că lume poate se întreabă de ce am folosit o
eram tot mai încântat de lectura pe care rubrica O idee, întreruperea a fost numai e doar volumul 1 şi probabil vor urma şi păpuşă într-un titlu de carte, aduceţi-vă
o propaga în oameni. Am dat-o domnului în perioada cât a fost ministru de externe, aminte ce mesaj transmite această păpuşă,
Hăulică, domnului Marin Sorescu, Nina din motive lesne de înţeles. Am invitat în altele şi le aşteptăm cu nerăbdare. Desigur care este simbolul Rusiei, ce se desface şi
Stănculescu Zanfirescu, Dan Grigorescu, mod special doi profesori universitari, spe- este o perioadă lungă de timp, începând de
deci oameni probi şi extrem de simpatici. cialişti în domeniu – Cezar Avram şi Ion prin anii ’80 şi până în prezent dar ceea ce în care se află alta şi alta, toate având ace-
V.G. Paleolog a fost omul care m-a încu- Deaconescu, cărora le-am dat cărţile mai mi s-a părut extraordinar este uşurinţa în eaşi înfăţişare doar dimensiunile diferă şi ai
rajat tot timpul. Este o carte frumoasă, de înainte, pentru a comenta cartea după lec- care autorul găseşte citat în alţi autori, cum spune că e din ce în ce mai mică. Ei spun
artă frumoasă, se citeşte ca literatură, nu tura integrală declarată. Iată că sunt cazuri, este Bukovsky de exemplu, o explicaţie că nu, că lucrurile trebuie privite invers, că
este teză de doctorat, nu este uscăcioasă. rare după părerea autorului, dar sunt, când atât de simplistă dar care e greu să ajungi la există un nucleu de la care începe totul să
Eu am ales aforismul cel mai bun fără să cei care prezintă cartea au şi citit-o. Eu ea „nu atât manipularea Occidentului, cât crească. Poate că noi o vreme am conside-
încarc la subsol caracterul de curgere, de vreau să-i mulţumesc domnului Cioroianu stupizenia conducătorilor au dus la ceea ce rat că este din ce în ce mai mică, pentru
flux al lecturii. Am făcut acest lucru pentru a însemnat Rusia Sovietică“. ei, Rusia e păpuşa cea mică care trebuie
că eram prozator şi dramaturg. Cred că Ion Deaconescu îmbrăcată în alte contururi până va deveni
dacă mă nimeream să fi fost un arhivar Ion Deaconescu: În tripla sa ipostază mai mare. Aşa încât doamnelor şi domni-
prăfuit, uscat, scoteam o carte care interesa de cadru didactic universitar, de profesor lor, închei mulţumindu-vă.
50-60 de persoane. Oameni serioşi, cum universitar, de istoric şi de om politic,
este George Uscăţescu, au scris că este un Adrian Cioroianu ne-a oferit în ultimii ani *
jurnal de creaţie a lui Constantin Brâncuşi, câteva cărţi excepţionale în care şi-a proiec- Din lipsă de spaţiu, au fost reproduse
tat întreaga sa originalitate, rafinamentul şi doar fragmente din intervenţiile celor care au
desigur capacitatea de inedit în ale istoriei. vorbit despre autori şi cărţile lor, precum şi
Cartea pe care o prezentăm astăzi având din cuvintele autorilor volumelor prezentate.
un titlu extrem de inspirat va produce cu Lansarea s-a constitui într-un eveniment edi-
siguranţă un seism intelectual profund în fi- torial de excepţie şi suntem convinşi că toate
cele patru cărţi sunt de valoare şi merită să
stea în biblioteca oricăruia dintre cititori.

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 31
culturale

Gala Premiilor

Anual, Editura şi Revista „Scrisul Românesc“ pe anul 2008
acordă premii pe anul precedent celor mai
fideli autori – colaboratori. Şi de data aceas- a relevat activitatea de critic şi istoric literar a lui Constantin ambii la secţia poezie – Corneliu Paiu şi Gabriel Nedelea –
ta premiile pe anul 2008 au fost acordate în exclusivitate M. Popa, Mihai Ene a subliniat contribuţia profesorului de au fost prezentaţi de profesorul Ioan Lascu, iar un grup de
autorilor care au publicat cărţi la Editura Scrisul Românesc, limbă spaniolă Geo Constantinescu privind studiile despre studenţi de la departamentul de teatru, Facultatea de Litere,
precum şi celor care au colaborat cu continuitate la revis- scriitorii români stabiliţi în Spania şi interferenţele dintre coordonat de Haricleea Nicolau-Rădescu, colaboratoare
ta cu titlul omonim. De observat faptul că premiile au fost cele două culturi; criticul Florin Rogneanu s-a referit la a revistei, au susţinut un recital din creaţiile debutanţilor
acordate, de regulă, autorilor care susţin rubrici permanente activitatea îndelungată şi meritorie a lui Viorel Penişoară- premiaţi.
în cadrul revistei „Scrisul Românesc“, asigurându-se astfel Stegaru, de pictor şi scenograf al Teatrului Naţional din
respectarea obiectivelor fundamentale stabilite la redarea Craiova, iar Florea Firan a prezentat pe Ion Parhon, critic În cuvintele lor, personalităţile cărora li s-au conferit
seriei noi (ianuarie 2003). Juriul a fost acelaşi ca şi în anii tre- teatral, Florin Rogneanu, critic de artă, Mihai Ene – eseistul Diplome de Excelenţă – Paul Cornea, Eugen Negrici,
cuţi: preşedinte – Gabriel Coşoveanu, decanul Facultăţii de şi Dan Ionescu – poetul, toţi patru redactori ai revistei George Sorescu,Adrian Cioroianu, Ilarie Hinoveanu,Adrian
Litere şi preşedinte al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor; „Scrisul Românesc“. Directorul editurii a vorbit şi despre Paleolog, Ioan Lascu – au prezentat audienţei momente din
membrii – scriitorii: Ioan Lascu, Mihai Ene şi Florea Firan activitatea doamnelor Claudia Miloicovici, redactor în activitate lor şi relaţia cu cele două instituţii, ceea ce a făcut
directorul editurii şi revistei „Scrisul Românesc“. cadrul editurii Scrisul Românesc şi Cristina Marcu de la pentru fiecare în parte, şi Florea Firan.
Decernarea premiilor a devenit, de fapt, o dezbatere pe Tipografia de Sud care asigură tehnoredactarea, corectura
temele literaturii, culturii în genere, fiecăruia dintre premianţi şi prezentarea artistică a revistei „Scrisul Românesc“ şi a Acordarea premiilor, ca stimulare materilă, simbolică
i s-a făcut un laudatio de către critici literari şi de artă. cărţilor publicate de editură. dealtfel, a fost posibilă cu sprijinul Primăriei şi Consiliului
Florea Firan şi Florin Rogneanu au vorbit despre Local Craiova, al primarului, ec. dr. Antonie Solomon.
Constantin Zărnescu şi Aforismele lui Brâncuşi, Ioan Lascu Cuvintele autorilor premiaţi au avut darul de a dezvălui
aspecte şi momente importante şi puţin cunoscute din
laboratorul lor de creaţie, precum şi colaborarea cu Editura
şi Revista „Scrisul Românesc“. Cei doi debutanţi în volum,

Premiile Editurii şi • Florin ROGNEANU – • Cristina MARCU – Premiul Diplomă de Excelenţă • Adrian CIOROIANU −
Revistei Scrisul Românesc Premiul „Ion Ţuculescu“, pentru pentru prezentarea artistică a Diplomă de Excelenţă pentru
critica de artă Revistei Scrisul Românesc • Paul CORNEA – Diplomă activitatea de istoric şi de promo-
pe anul 2008 de Excelenţă pentru excepţionala vare a României peste hotare
activitate de istoric, critic literar şi
• Constantin ZĂRNESCU – teoretician;
Premiul „Constantin Brâncuşi“,
pentru studiile dedicate marelui
sculptor

• Viorel PENIŞOARĂ- Premiul • Adrian PALEOLOG −
STEGARU – Premiul „Corneliu Diplomă de Excelenţă pentru
Baba“, pentru pictură Scrisul Românesc pentru sprijinul acordat în publicarea
debut în volum – 2009
studiilor criticului de artă V.G.
• Cornel PAIU – Premiul Paleolog despre C. Brâncuşi
Revistei Scrisul Românesc „Al.
• Constantin M. POPA – Macedonski – Prima verba“, • Eugen NEGRICI − Diplomă
Premiul „Şerban Cioculescu“, pentru debut în volum – poezie de Excelenţă pentru excepţionala
pentru critică literară activitate de critic, istoric literar şi

stilistician

• Claudia MILOICOVICI • Ilarie HINOVEANU −
– Premiul pentru tehnoredactarea Diplomă de Excelenţă pentru
şi corectarea Revistei Scrisul întreaga activitate literară şi
editorială
Românesc

• Geo CONSTANTINESCU • Gabriel NEDELEA – • George SORESCU −
– Premiul pentru studii şi articole Premiul Editurii Scrisul Românesc Diplomă de Excelenţă pentru
pe teme de interculturalitate „Al. Macedonski – Prima verba“, întreaga activitate literară

pentru debut în volum – poezie

Studenţi de la Departamentul • Ioan LASCU − Diplomă
de Teatru – Facultatea de Litere, de Excelenţă pentru activitatea
literară şi de traducător
au susţinut un recital din poeziile
celor doi debutanţi în volum –
secţiunea Poezie

• Dan IONESCU, Premiul
„Marin Sorescu“, pentru poezie

• Mihai ENE – Premiul „Petre
Pandrea“, pentru eseu

• Ion PARHON – Premiul „I. Pagină realizată cu sprijinul
D. Sîrbu“, pentru critică teatrală Serviciului Imagine

Fotografiile au fost realizate de Georgiana Ghiţă şi Cătălin Oae şi Relaţii Internaţionale –
Primăria Craiova

Coord.: Oana Răducănoiu

32 Nr. 11 (75) ♦ noiembrie 2009 Scrisul Românesc keanos

Atelier de artist Artă plastică

Florin ROGNEANU Revista Observator cultural a ajuns la numărul 500.
După un scurt bilanţ introductiv semnat de Carmen Muşat,
Craiova – centrul caricaturii mondiale sunt publicate mici texte de susţinere – mai mult sau mai pu-
T imp de o lună de zile, oraşul Craiova a fost centrul caricaturii mon- ţin aniversare – aparţinând unor nume de marcă ale culturii
diale, reunind pe simezele Muzeului de Artă un Salon Internaţional române, printre care Mircea Martin,
„Nicolae Petrescu-Găină“, cu participarea a cincisprezece ţări din Eugen Negrici, Mircea Horia
toate colţurile lumii şi două expoziţii personale ale cunoscuţilor graficieni Simionescu, Horia Alexandrescu,
Gabriela Adameşteanu, Gabriela
Ştefan Popa Popa’S şi Gabriel Bratu, aceasta din urmă prilejuită de împlinirea Melinescu, Livius Ciocârlie, Nora
Iuga, Liviu Antonesei, Ioan Es. Pop,
vârstei de 75 de ani. Stelian Tănase, Petru Cimpoeşu,
Vasile Gârneţ, Radu Cosaşu etc.
Considerat de mulţi un gen minor al graficii de şevalet, caricatura şi desenul Remarcăm, de asemenea, un edito-
rial acid al redactorului-şef, criticul
satiric au depăşit de mul vârsta bicentenară dovedindu-şi vitalitatea, profunzimea şi profesorul Carmen Muşat, inti-
tulat Caţavencu pentru România. De asemenea, la rubrica
introspecţiei, succesul la public şi în deosebi ne- Opinii, două articole incitante semnate de Sorin Cucerai
(Alegerile dreptei), respectiv Sabina Crişan (Cum gândeşte o
cesitatea într-o societate dominată tot mai mult tânără de 18 ani). Istoria literară, al cărui statut a fost atât de
dezbătut în ultima vreme, este acoperită de Irina Georgescu
de aparenţe. Ele s-au constituit în timp, în ultimă (Dezrădăcinatul, scriitorul şi eroul) şi Roxana Sorescu
(prima parte dintr-un eseu critic mai amplu: B. Fundoianu –
instanţă, într-un adevărat cod moral şi etic care anii de ucenicie). Ne adăugăm şi noi celor care recunosc im-
portanţa şi necesitatea unui săptămânal precum Observator
se adresează atât individului, grupurilor sociale, cultural, care pompează dinamism vieţii culturale româneşti
de circa un deceniu şi înseamnă foarte mult în spaţiul public
cât şi instituţiilor statale. autohton. Îi dorim să ne întâmpine şi la numărul 1000 cu
aceeaşi forţă şi inspiraţie de astăzi!
Caricatura ne transferă nouă, privitorilor,
Numărul 10/2009 al revistei timişorene Orizont este
imagini, înţelesuri şi subînţelesuri care ne dedicat, în bună măsură, celei mai recente câştigătoare a
Premiului Nobel, Herta Müller. Despre autoarea germană
aşează în fapt în postura de martori oculari şi născută în Banat şi formată la
Timişoara scriu eseuri şi cronici
judecători, sentinţa fiind întotdeauna râsul sar- Rodica Binder (O zi cu Nobel),
Radu Pavel Gheo (Scriitor, limbă,
castic sau batjocoritor şi zâmbetul ironic. Iată naţiune), Pia Brînzeu (Tristeţi de
copil), Roxana Nubert (Viaţa la
de ce, gânditorul profund care a fost scriitorul periferie), Gabriela Glăvan (Anima
neagră), Elena Craşovan (Sarcasm
Ion D. Sârbu concluziona într-un eseu despre şi tandreţe), la care se adaugă
fragmente ample din emisiunea
caricatură: „toate revoluţiile au folosit şi folosesc acest mijloc popular care, de jos în sus, lui Robert Şerban, A cincea roată,
din 2005, în care a avut-o invitată
scutură coroana împăraţilor, ridiculizează vanităţile, demască injustiţiile“. pe Herta Müller, dialog aşezat sub
titlul Am refuzat să nu mai gândesc!, foarte caracteristic
Oraşul care a dat artelor româneşti moderne şi contemporane câţiva dintre cei mai autoarei. Un regal care invită la lectură, descoperire şi apro-
fundare în cazul unei scriitoare deloc uşor de digerat. În plus,
Nicu Constantin de Romeo Răileanu importanţi caricaturişti, începând cu Nicolae Petrescu-Găină (1871−1931), Francisc am mai reţinut un dialog interesant al lui Radu Pavel Gheo
Şirato (1877−1953), Nicolae Drăgulescu-Drag (1900−1976), Jean Negulescu (1900- cu Bianca Burţa-Cernat şi Paul Cernat (Literatura nu mai
contează ca politică de stat), despre literatura contemporană,
1999) şi până la Eugen Taru (1913−1991) şi Benedict Gănescu (1929−1996), Craiova a dus „dorul“ unui salon internaţional tânără şi nu numai, impactul ei, formare şi afinităţi, critica
literară etc. Cum ne-a obişnuit şi până acum, Orizontul este
de caricatură, de mai bine de o jumătate de secol. El a fost, în parte, ostoit de o serie de expoziţiile personale ale lui Mihai deschis şi senin, ofertant şi în continuare promiţător.

Stănescu în anii 1996 şi 2006, Benedict Gănescu în anul 2005, Gabriel Bratu în anul 2008, de Expoziţia retrospectivă Silvan Revista Viaţa Românească a (re)devenit, în destul
de scurt timp, una dintre cele mai consistente apariţii din
Ionescu în anul 2006 (itinerată în Bucureşti, Slatina, Calafat, Ploieşti), Expoziţia retrospectivă Octavian Bour în anul 2007 cultura română de astăzi. Numărul 10/2009 se deschide cu
un editorial semnat de Basarab Nicolescu, în care distinsul
şi saloane naţionale organizate de Muzeul de Artă Craiova, aşa cum a fost Salonul Naţional de grafică satirică, din 2003, teoretician evocă figura lui Mircea Ciobanu. La rubrica de
eseuri, Cornel Ungureanu scrie despre Péter Estherházy, iar
Salonul Naţional „Nicolae Petrescu-Găină“ din 2005 şi un altul în anul 2007 cu participare Grete Tartler despre „drumul spre Orient“ al lui Gérard de
Nerval. Interviul acestui număr îi este dedicat criticului Gh.
internaţională. Iată-ne, aşadar, ajunşi în anul 2009 când, cu prilejul Zilelor Craiovei, oraşul Grigurcu. Pe lângă „veteranul“Al. Muşina, mai publică parte
de poezie este asigurată de Medeea Iancu şi Ioan Mărginean,
a avut parte de un mare şi important salon internaţional de caricatură în cadrul căruia au iar antologia revistei îl are în prim-plan pe Virgil Mazilescu,
prezentat de Marian Drăghici. La rubrica Meridian, putem
expus 53 de artişti români şi 36 artişti străini repre- citi un fragment de proză (Spion în Amnezia) semnat de
Julian Semilian, un autor, traducător şi profesor american
zentând 15 ţări, de pe patru continente – Cuba, Rusia, născut în România, şi pe care am avut fericita ocazie de a-l
publica şi în paginile revistei noastre. Revista se rotunjeşte
Polonia, Serbia, Spania, Elveţia, Ucraina, Mexic, Peru, cu eseuri semnate de Ion Zubaşcu (Omul amorţit), Petru
Ilieşu (Pasajul dintre cuvinte – Oregon), Ion Bogdan Lefter
Honduras, Argentina, Brazilia, El Salvador, Ecuador, (despre tirajele poeziei) sau Liviu Franga (Phantasia – între
adevăr şi iluzie), cât şi o secţiune de Miscellanea. În fine,
China. un număr mare de cronici şi recenzii, semnate de Elisabeta
Lăsconi, Marian Victor Buciu, Vitalie Ciobanu, Bogdan
Conform regulamentului Salonului Internaţional, Creţu, Nicolae Prelipceanu, Rodica Grigore, Paul Aretzu
etc. reprezintă baza revistei, preocupată să ofere şi o bună
au fost acordate de către juriu şapte premii artiştilor scanare a spaţiului editorial autohton. Ne bucură calitatea
acestei publicaţii vii şi diverse şi aşteptăm cu interes nume-
români: Mihai Stănescu, Octavian Bour, Vasile Crăiţă- rele viitoare. (Red.)

Mândră, Gh. D. Constantinescu, Romeo Răileanu, 11

Adrian Trestian, Florian Doru Crihană, ale căror crea- Florian Doru Crihană 32 pag – 2,5 lei
ţii reprezintă adevărate repere în domeniul caricaturii

contemporane.

Salonul Internaţional a fost un excelent prilej de a compara preocupările majore ale

caricaturii româneşti în raport cu cele ale caricaturii mondiale, tipurile de expresie grafi-

că abordate de caricaturiştii români şi străini şi rolul textului în caricatura modernă.

Ştefan Popa Popa’S Expoziţia personală „Gabrile Bratu – 75“ a prezentat publicului 76 de lucrări noi,

toate executate în anul 2009, deci cu una mai mult decât anii de viaţă, lucru ce simbolizează faptul că nici de acum încolo

„nu vom scăpa“ de „aventurile lui Popescu“ în spaţiul românesc sau ale „omuleţului“ corpolent, cu privirea inocentă,

personajul cu care se identifică Gabriel Bratu de peste 60 de ani, de când a publicat prima caricatură în presa românească.

Nume importante ale criticii de artă româneşti: I.D. Sîrbu, Mihai Drişcu, Nicolae-Paul Mihail, Virgil Mocanu, Constantin

Prut, sau colegii de breaslă în ale umorului Albert Poch, Ştefan Popa Popa’S, Cornel Udrea, au remarcat de-a lungul tim-

pului acurateţea stilistică a graficii sale, decizia desenului lapidar şi puterea de sinteză şi

sugestie ale caricaturilor sale.

Şi cum, alături de Gabriel Bratu, Ştefan Popa Popa’S a

fost iniţiatorul şi susţinătorul primului Salon Internaţional

de caricatură la Craiova, muzeul l-a invitat pentru a treia

oară cu o expoziţie personală, marcând astfel şi momen-

tul deosebit al anului 2009 prin care Papa l-a investit, la

Assisi, Cavaler al Păcii, aşezându-l alături de cele 100

de personalităţi marcante ale vieţii artistice şi politice

de pe mapamond. Expoziţia din acest an a domnului

Ştefan Popa Popa’S a cuprins două secţiuni distincte:

una destinată caricaturilor care au obţinut marile premii Gabriel Bratu
la concursurile internaţionale de la Atena (1980), Skopje

(Iugoslavia, 1981), Trento (Italia, în 1984), Lisabona (1984), Saint-Esteve (Franţa, în 1987

şi 1990), Varşovia (1987), Budapesta (1991), iar cealaltă, destinată portretelor psihologice

Octavian Bour cu uşoare intruziuni umoristice făcute unor mari personalităţi ale vieţii social-politice şi

artistice, cum ar fi Richard Nixon, François Mitterand, Tony Bleier, Vaclav Klaus, Vaclav Havel, Jose Manuel Barroso,

Barack Obama sau Angela Merkel.

Această amplă manifestare a caricaturii şi a desenului satiric ne-a demonstrat cât de implicate sunt cele două în dinamica

vieţii internaţionale, acum, la început de secol XXI.

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 1

Serie nouă Anul VIII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 11 (87) 2010
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Alexandru Macedonski

Rodica Bondi– Alexandru Macedonski A lături deArghezi,Alexandru înnoirilor, poet de geniu, de patos şi de
Macedonski reprezintă per- exaltare tipic romantică, de fibră byroniană,
„Câte strofe din opera lui Macedonski rezistă sunt ale unui poet sonalitatea cea mai puternică cu ecouri mussetiene, prozator original, de
mare, tot aşa de mare ca şi Eminescu în punctul cel mai înalt atins.“ din literatura noastră cu obârşii în „perime- talent, dramaturg interesant, estetician de
trul sentimental“ – Oltenia. Macedonski o fineţe greu egalabilă, cu idei îndrăzneţe,
G. CĂLINESCU şi Arghezi sunt şi pentru mine scriitorii novatoare, Macedonski reprezintă „prima
preferaţi care au marcat momente impor- mare conştiinţă modernă românească“ şi,
Poezie tante în evoluţia poeziei noastre moderne. din orice unghi l-am privi, un punct de răs-
Despre ei am scris în nenumărate rânduri, cruce în literatura noastră. S-a născut la 14
Valeriu Cîmpeanu Carmen Firan Proză una dintre cărţile mele, care cuprinde scri- februarie 1854, în Bucureşti, unde tatăl său
Viorel Forţan itori legaţi într-un fel sau altul de Oltenia, îşi avea garnizoana. Este al treilea fiu al
Ion Maria Deyan Ranko Brashich poartă titlul De la Macedonski la Arghezi maiorului Alexandru D. Macedonski, cel
Gheorghe Păun Ana Mureşanu (Scrisul Românesc, 1975). În 1970, când se dintâi român înălţat la gradul de general de
împlinea o jumătate de secol de la trecerea către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Adrian Sângeorzan în eternitate a lui Macedonski, organizam
la Craiova, pe parcursul a şapte zile, o suită Dinspre Pârâieni, familie veche boie-
Monica Spiridon de manifestări dedicate autorului Nopţilor, rească, originară din Vâlcea, Macedonski
Marian Victor Buciu între care o sesiune de comunicări ştiinţi- pare că a moştenit un anumit lirism spe-
fice materializată în volumul Comentarii cific olteanului, acel sentiment conservat
Ion Buzera mecedonskiene (Ed. Minerva 1970), ce în doină, amestec de nostalgie, duioşie şi
Adrian Cioroianu reuneşte texte semnate de Adrian Marino, tristeţe, care l-a legat afectiv de locurile
Geo Constantinescu Al. Piru, Mihnea Gheorghiu, Gh. Bulgăr, copilăriei cu un alean neistovit. Şi nu o
Lidia Bote, I.D. Lăudat, Emil Manu, Const. dată apar în operă evocări de oameni şi
Mihai Ene D. Papastate ş.a.; deschiderea unui muzeu locuri: Floarea şi Verigă-ţiganul, Valea
Ovidiu Ghidirmic memorial la Pometeşti – Adâncata, unde Amaradiei, Şimnicul, Balta Craioviţei,
o perioadă a copilărit poetul, dezvelirea Valea Vlăicii sau Fântâna cu ţeapă. Multe
Ioan Lascu unui bust al acestuia executat în bronz, din schiţele şi povestirile sale au şi un ca-
Constantin M. Popa în Grădina Botanică a Universităţii din racter autobiografic.
Craiova, alt loc al copilăriei; un concurs la
Televiziunea Română sub genericul „Între Cea mai mare parte a copilăriei a pe-
metronom şi cronometru“ cu tema Viaţa şi trecut-o la casele părinteşti din Adâncata-
Pometeşti (Dolj), pe valea Amaradiei, pe
opera lui Al. Macedonski. care o cântă în Mângâierea dezmoştenirii,
ori la Craiova, în casa bunicului din maha-
La împlinirea a 90 de ani de la moartea laua „Sf. Ioan Sebastian“ – pe locul actu-
poetului (24 noiembrie 1920), un profil spi- alei Grădini botanice universitare, unde se
ritual al acestuia, în sinteză, se impune mai află şi Fântâna „Jianu“ – moment evocat în
mult ca oricând. Spirit antijunimist, format poema Copilărie, ca şi în unele proze.
sub influenţa ideologiei paşoptiste, deschis
Continuare în pagina 3

Eseu Florin
Rogneanu
Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4
p. 6 sjpaSipropitnaueţaziilee
despre Literatura română sub comunism
de Eugen Negrici
p. 32
Irina Mavrodin – Bicentenar Alfred de Musset

D. R. Popescu – Mazilu şi generaţia prometeică p. 11

Paul Cornea – Mai are cartea un viitor? p. 13 Cornetu,
p. 15 de Vasile Buz
Dumitru Radu Popa – A scrie de mână... p. 27

Teatru: Ion Parhon – Premiere... Premiere...

2 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Evenimente
culturale
Sumar Colocviile Scrisul Românesc
Lansări de carte Scrisul Românesc
Florea Firan, Alexandru Macedonski .....
..................................................... pp. 1, 3 Gala Premiilor pe 2009 Revistă de cultură
Claudia Miloicovici, Colocviile „Scrisul
Românesc“..........................................p.2 P rincipalele activităţi ale editurii şi sau lupta cărţii cu internetul (Ion Buzera), Fondată la Craiova, în 1927,
Gabriel Coşoveanu, Personaje şi întâm­ revistei Scrisul Românesc la sfâr- Istoria un proiect diabolic: distrugerea căr­ Serie nouă (din ianuarie 2003)
plări literare din anii totalitari ......... p. 4 şit de an 2010 au fost concentrate sub gene- ţii (D.R. Popa), Cartea la trecut? (Carmen
Red., Premieră la Naţionalul craiovean .. ricul Colocviile Scrisul Românesc şi au avut Firan), Cartea a murit, vivat cartea! (Deyan Membră A.R.I.E.L.
........................................................... p. 4
Monica Spiridon, Anatomia unei obse­ D. R. Popescu, Mărinică Dincă, Florea Firan, Irina Mavrodin, Gabriel Coşoveanu, Gheorghe Păun Apare sub egida
sii: Europenismul (II) ................... p. 5 Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
Gheorghe Păun, Poeme .................. p. 5 o temă de mare interes, Viitorul cărţii, şi o Ranko Brashich), Copilul cu cartea în mână
Ovidiu Ghidirmic, Calitatea presei ........ participare masivă de 40 de profesori univer- (D.R. Popescu), Cartea din seif (Florentina în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
.......................................................... p. 6 sitari, academicieni, critici şi istorici literari, Anghel), Dreptul la carte (Constantin şi cu sprijinul
Constantin M. Popa, Târfa Babilonului . directori de edituri şi reviste de culturădinţară Zărnescu) etc.
........................................................... p. 6 şi străinătate: academicienii Dumitru Radu Primăriei Municipiului Craiova
Irina Mavrodin, „Inima lui fierbinte şi Popescu şi Gheorghe Păun, Concluzia la tema dezbătută a fost cea
plictisită“…................................. pp. 7, 9 profesorii universitari Irina REDACŢIA
Adrian Cioroianu, Alegerile din SUA şi Mavrodin, Cornelia Cîrstea, exprimată în cuvântul de deschidere al lui
Noua „Ordine Mondială“ din G20 .... p. 7 Felicia Burdescu, Florentina Redactor-şef:
Ion Buzera, Când critica literară merită Anghel, Gabriela Rusu- Florea Firan, moderatorul manifestărilor:
Nobelul ............................................. p. 8 Pasarin, Aloisia Şorop, Marian FLOREA FIRAN
Maria Tronea, Mario Vargas Llosa – Victor Buciu, Ionel Buşe, Ion „Nu credem în dispariţia cărţii, aşa cum
Arta „povestaşului“ ......................... p. 8 Buzera, Adrian Cioroianu, Secretar general de redacţie:
Marian Victor Buciu, Marino despre în­ Geo Constantinescu, Ovidiu n-am crezut în dispariţia cinematografului GABRIEL COŞOVEANU
chisoare şi Securitate (I) .................. p. 9 Ghidirmic, Ioan Lascu,
Ioan Lascu, Poezia – salvare sau naufra­ Constantin Zărnescu etc., scri- când a apărut Televiziunea, a presei scrise Redactori:
giu ................................................... p. 10 itori români din SUA – Nina FLORENTINA ANGHEL
Dumitru Radu Popescu, Mazilu şi Cassian, Andrei Codrescu, când şi-a făcut apariţia Internetul, sau în atâ- COSMIN DRAGOSTE
Generaţia prometeică ..................... p. 11 Carmen Firan, Dumitru Radu MIHAI ENE
Mihai Ene, Erotica macedonskiană ........ Popa, Adrian Sângeorzan sau tea dezastre anunţate periodic prin interme- VIOREL FORŢAN
......................................................... p. 12 Şerban Centea din Canada. DAN IONESCU
Paul Cornea, Mai are cartea un viitor? .. Alegerea temei a fost determinată de temerea diul diverselor mijloace mass-media.“
......................................................... p. 13 că va dispărea cartea şi că revoluţia digitală ar Redactori asociaţi:
Sorana Georgescu-Gorjan, Aşa grăit­a putea s-o înlocuiască. În editorialul său, inti- Speranţa dăinuirii cărţii tipărite în para- FELICIA BURDESCU
Brâncuşi despre Păsările sale... ..... p. 14 tulat chiar Viitorul cărţii, Florea Firan moti- RĂZVAN HOTĂRANU
Ion Maria, Poeme .......................... p. 14 vează de ce a fost pusă în dezbatere tema cu lel cu cea de pe internet a fost mereu sublini- ION PARHON
Dumitru Radu Popa, A scrie de mână – adevărat de mare actualitate. FLORIN ROGNEANU
obicei pe cale de dispariţie... .......... p. 15 ată de participanţi. Tipărirea unui volum cu GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Ana Mureşanu, Schiţă de vis ........ p. 15 Cu argumente pro şi contra, titlurile co-
Deyan Ranko Brashich, Cultura ame­ municărilor relevă diversitatea părerilor: toate comunicările prezentate a fost salutată Colegiul redacţional:
ricană, un oximoron................... p. 16 Viitorul cărţii?, Irina Mavrodin, Puterea
FlorentinaAnghel, Caryl Churchill şi tra­ cărţii (Ovidiu Ghidirmic), Cartea – un de toţi participanţii. Cl. Miloicovici ADRIAN CIOROIANU
gedia unui număr ............................ p. 16 paradis în schimbare (Adrian Cioroianu), ANDREI CODRESCU
Carmen Firan, Femeile mele .................. Cartea noastră cea de toate zilele (Gabriel Continuare în pp. 29–31 IRINA MAVRODIN
................................................. pp. 17, 18 Coşoveanu), Cartea de hârtie versus cartea EUGEN NEGRICI
Adrian Sângeorzan, Sanatoriul de ne­ electronică (Gheorghe Păun), Metamahia NICOLAE PANEA
vroze ............................................... p. 18 DUMITRU RADU POPA
Aloisia Şorop, Manuscrisele lui Jane DUMITRU RADU POPESCU
Austen ............................................. p. 19 MONICA SPIRIDON
Geo Constantinescu, Juan Marsé – INA VOINEA
Iubitul bilingv ................................. p. 20
Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe cul­ Corectură:
turale la Paris ................................. p. 20 CLAUDIA MILOICOVICI
Ionel Buşe, „Scrisoarea a şaptea“ sau ADRIAN BOLDIŞOR
viaţa lui Platon povestită de Mihai I. GEORGIANA GHIŢĂ
Spăriosu (I) ..................................... p. 21
Dan Ionescu, Realitatea se transformă, Prezentarea artistică:
cele scrise rămân ............................ p. 22 CRISTINA CORNELIA MARCU
Ştefan Vlăduţescu, Balize în istoria pre­
sei .................................................... p. 22 Redacţia şi Administraţia: Craiova
Valeriu Cîmpeanu, Poeme ........... p. 23 Telefon: 0722753922; 0351/404.988
Adrian Boldişor, „Moartea lui E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com
Dumnezeu“ ..................................... p. 23 Web: www.revistascrisulromanesc.ro
Cosmin Dragoste, Convieţuiri, contras­
te, fotografie şi realitate în România in­ Cont: RO03BRDE170SV21564261700
terbelică ........................................... p. 24 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Viorel Forţan, Între alb şi gri ........ p. 24
Cecilia Căpăţînă, Sensul frazeologic al Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
termenului „expresie“ .................... p. 25 În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
Felicia Burdescu, Marquesiana – părul de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
roş al Erendirei ............................... p. 25 Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Ion Parhon, Lugojul nu crede în lacrimi .
......................................................... p. 26 ISSN 1583-9125
Ion Parhon, Premiere, premiere, premie­
re... .................................................. p. 27 Responsabilitatea opiniilor exprimate
Eugen Iordache, Rememorări Ştefan aparţine integral autorilor.
Iordache (II) ................................... p. 28
Ion Jianu, Ştiinţa, încotro? ............ p. 28 Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Red., Okeanos ................................. p. 29 Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
Gabriela Rusu-Păsărin, Multicultura­ str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
lismul. Actualitatea istoriei literare .........
......................................................... p. 29 Participanţi la Colocviile „Scrisul Românesc“, în Sala „Nicolae Romanescu“, Primăria Craiova
Red., Lansări de carte şi Gala Premiilor
„Scrisul Românesc“ – 2009 ........ pp. 30-31
Florin Rogneanu, Spaţii spirituale japo­
neze ................................................. p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Alexandru Macedonski

C a orice odraslă de familie boie- tivi pentru scriitor: Teatrul Naţional din Prin Al. Macedonski, simbolismul ro- mai întâi în „Literatorul“ sau în alte reviste
rească, Al. Macedonski a primit Bucureşti îi joacă piesele Unchiaşul Sărăcie mânesc este sincron cu întreaga mişcare afiliate („Revista independentă“, „Forţa mo-
educaţie mai întâi în familie, apoi şi Iadeş (15 noiembrie 1880) cu distribuţii europeană. Poetul român a fost iniţiatorul rală“), Nopţile macedonskiene oferă „cheia
la Gimnaziul din Craiova, absolvind Şcoala de excepţie; pe 14 iulie 1881, are loc pre- versului liber înainte de Kahn şi Laforgue, întregii sale poezii“. Noaptea de mai cântă
primară de băieţi nr. 1 (1869) şi un pension miera piesei 3 Decembrie; îi apare volumul cu poezia Hinov (1879) şi teoreticianul mu- armonia naturii, jubilaţia în faţa valorilor
de limba franceză (probabil al profesoru- Poezii (1882) care îl impune ca şef al şco- zicii versului înainte de René Ghil, în artico- perene; Noaptea de decemvrie orchestrează
lui L. Ch. Raymond – susţine A. Marino). lii sociale; este inspector al Monumentelor lul Despre logica poeziei (1880). În revistele drama geniului fascinat de ideal şi reprezin-
Imediat după moartea tatălui, manifestând istorice. Acum, însă, poetul Nopţilor şi „Literatorul“ şi „La Walonie“, el îşi afirma tă capodopera liricii macedonskiene, com-
stări de nevroză, sănătatea sa fiind tot mai Rondelurilor se manifestă neîncrezător faţă vocaţia de precursor, În arcane de pădure fi- parabilă, dintr-un anume punct de vedere,
şubredă, mama poetului consideră oportună de premiul acordat de Academia Română ind „întâia cercare simbolistă în româneşte“, cu Luceafărul lui Eminescu.
trimiterea tânărului în străinătate. La 16 ani, lui Vasile Alecsandri pentru Sânziana şi cum scrie în comentariul ce însoţeşte poezia
singur, colindă Austria, Italia şi Elveţia. Se Pepelea, intrând într-o polemică acerbă cu publicată în 1890. Apariţia postumă a Poemei rondelurilor
opreşte mai întâi la Viena, de unde trimite acesta. Nemulţumirea venea de la faptul (1927), Macedonski vine cu o viziune nouă
„Telegrafului român“ din Sibiu prima sa po- că şi el concurase la premiul respectiv cu Volumul Excelsior (1895), deşi trecut în contemplarea lumii, cum ar fi aspiraţia
ezie: Dorinţa poetului, datată 3 decembrie Parisina – o traducere din Byron. sub tăcere de critica vremii, îl va afirma vi- către linişte, izolarea, găsirea unui echi-
1870, apărută în nr. 94 al publicaţiei aminti- guros. Poetul nu este însă iertat pentru atitu- libru sufletesc interior, universul tematic
te, şi care reprezintă debutul său publicistic. În paginile „Literatorului“, Al. Mace­ dinea faţă de Eminescu. fiind variat: amintirile suave ale copilăriei
În 1871 este la Geneva, unde compune donski îşi va publica primele poezii în (Rondelul trecutului), suferinţa artistului
poezii apărute în volumul Prima verba, apoi vers liber, o parte din rondeluri, fragmente Intrând în propaganda făcută în favoarea (Rondelul înălţimilor), exaltarea frumosului
în Italia, frecventând, o perioadă, cursuri din romanul Thalassa şi o serie de artico- Mitropolitului Petrescu Ghenadie, demis de pur (Rondelul cupei de Murano), sentimen-
universitare la Pisa şi Veneţia. Formal, era le considerate manifeste ale simbolismului rege în 1896, Macedonski scoate, împreună tul erotic idealizat (Rondelul domniţei), dez-
înscris la Institutul Schewitz şi la Facultatea românesc, care îl impun ca teoretician al cu- cu Eugen Vaian, „Liga ortodoxă“ (20 iulie astrul societăţii măcinate de vicii (Rondelul
de Litere din Bucureşti. După o scurtă şede- rentului la noi. Revista „Literatorul“ rămâ- 1896), la care se formează Gr. Pişculescu dezastrului mondial, Rondelul Parisului
re la Veneţia, starea sănătăţii şi lipsurile ma- ne importantă în primul rând prin faptul că (Gala Galaction) şi debutează Ion Theo iad), nostalgia plecărilor (Plecare), atracţia
teriale îl fac să revină în Bucureşti, unde de- promovează conceptul de poezie modernă şi (Tudor Arghezi). Un an mai târziu publi- himericului (Castele-n Spania), elevaţia şi
butează editorial cu volumul Poesii. Prima teore­tizează simbolismul. că volumul de versuri în limba franceză puritatea apei (Rondelul apei din grădina
verba (1872), apariţie grăbită, fără ecouri. Bronzes şi a doua ediţie din Excelsior. japonezului).
La 14 noiembrie 1873 editează prima sa În faimosul cenaclu al „Literatorului“
revistă, „Oltul“, unde publică articole politi- au fost reunite generaţii de poeţi, cu deose- La 28 dec. 1901 editează „Forţa mo­ Opera lui Alexandru Macedonski ilus-
ce antidinastice ce atrag atenţia şi pentru care bire tineri, mulţi ajunşi scriitori de valoare. rală“, în care publică unele dintre cele trează toate genurile literare. Edgar Papu
va avea de suferit. Revista serveşte şi cam- Galaction avea să-şi amintească de viaţa mai valoroase creaţii ale sale, între care şi observa că „Macedonski întregeşte peisajul
paniei de răsturnare a guvernului conserva- boemei literare pe când frecventa cenaclul Noaptea de decemvrie. „Liga conservatoa- culturii moderne româneşti cu spiritul dârz
tor al lui Lascăr Catargiu. Pentru editorialul „neuitatului artist“: figura Maestrului în re- re“ este ultimul ziar politic scos de poet şi voluntar al Olteniei, spirit care, până la
din 29 iunie 1874 este arestat la Craiova şi dingotă de catifea neagră, pantaloni cenuşii, (1904), după care plecă la Paris şi scrie în el, se valorificase mai mult în ordinea ac-
încarcerat trei luni la Văcăreşti. Tribunalul îl cravată albă, vrând cu acestea „să reînvie limba franceză Le Calvaire du feu (1906) şi ţiunii practice. Poetul va dăinui, deci, şi ca
achită, fapt ce dă naştere unor manifestaţii eleganţele defuncte ale saloanelor de la drama Le fou? (1913), cu speranţa de a fi ju- prim mesager artistic tocmai al acelei re-
de simpatie în favoarea poetului, care nu va 1830“. cată pe scenele pariziene. În 1912 revine în giuni de care, în veacul nostru, se vor lega
întârzia să-şi reia atacul prin pamflete şi mai ţară, de data aceasta fiind primit cu căldură numele ilustre ale lui Arghezi, Brâncuşi sau
puternice. Pentru scurt timp, împreună cu Poetul are de suferit pentru nefericita de cercul revistei „Convorbiri critice“ a lui Ţuculescu“.
Pantazi Ghica, Bonifaciu Florescu şi George epigramă publicată în iulie 1883 contra lui Mihail Dragomirescu, criticul introducând
Fălcoianu scoate ziarul „Stindardul“, iar în Eminescu, în care vede „un exponent tipic în manualul său de limba română, clasa a Făcând o paralelă Eminescu–Mace­
1877 „Vremea“, urmat de alte periodice, cu al Junimii“. Mai târziu avea să afirme că VIII-a, capodopera Noaptea de decemvrie. donski, G. Călinescu considera că „pesimis­
o apariţie efemeră: „Trăsnetul“, „Fulgerul“, „doar întâmplarea făcuse ca publicarea ei Ion Pillat şi Horia Furtună îi publică volu- mului eminescian, nimeni ca el (Macedonski,
„Plevna“. O perioadă conduce Prefectura să coincidă cu boala poetului“. Se pare că mul Flori sacre (1912) în Colecţia „Cărţile n.n.) nu i-a adus o replică mai trăită de în-
judeţului Bolgrad, este administrator al şi Eminescu l-a atacat în ziarul „Timpul“ albe“, ce edita poeţii epocii. credere în absolut. Câte strofe din opera lui
Gurilor Dunării, la Sulina, cadru ce îi va pe care îl conducea (Naţionalitate şi cos­ Macedonski rezistă sunt ale unui poet mare,
servi în elaborarea romanului Thalassa. La mopolitism, 1881), iar în Materialuri etno­ Începând cu 1913 cercul „Literatorului“ tot aşa de mare ca şi Eminescu în punctul cel
6 ianuarie 1880 editează ziarul satiric an- logice (1882) un portret satiric l-ar fi vizat renaşte: acelaşi fast, ceremonia darurilor, mai înalt atins“.
tidinastic „Tarara“, unde publică articole pe Macedonski. Epigrama împotriva lui elogiu fără măsură faţă de tinerii prezenţi.
prin care atacă regele şi partidul liberal. În Eminescu a dus la indignări publice cu ur-
acelaşi an, împreună cu Th. N. Stoenescu şi mări dintre cele mai grave pentru viaţa şi Primul război mondial îl surprinde pe
Bonifaciu Florescu scoate la 20 ian. 1880, la opera lui Macedonski. Macedonski într-o situaţie grea, plină de lip-
Bucureşti, revista „Literatorul“, prima revis- suri materiale. Publicistica sa dintre 1914–
tă simbolistă românească, prin care „ţinteşte După căsătoria cu Ana Rallet Slătineanu 1916 este favorabilă neutralităţii şi ostilă
gloria literară după ce eşuase în politică“. (februarie 1883), care provine dintr-o cunos- faţă de Franţa. În urma editării publicaţiei
Prin „Literatorul“, care apare cu interminen- cută familie de boieri, cu o dotă substanţia- „Cuvântul meu“, foaie polemică filogerma-
ţe până în 1919, Macedonski urmăreşte să lă, poetul se autoexilează la Paris (1884), cu nă, poetul trăieşte iarăşi o perioadă de izolare
creeze „o şcoală de poezie nouă“. ambiţia de a cuceri gloria europeană în viaţa socială şi morală. Atenţia şi-o îndreaptă însă
Anii 1880–1882 sunt deosebit de produc­ literară. Scrie versuri în limba franceză şi spre desăvârşirea creaţiei literare: publică un
colaborează la „L’Élan littéraire“ din Liège ciclu din Poema rondelurilor, în „Flacăra“
Al. Macedonski şi V. G. Paleolog şi la „Bulletin officiel de l’Académie des începe să publice din Thalassa, marea epo­
Muses Santonnes“, colaborează cu versuri pee, şi concepe drama Moartea lui Dante pe
la revista „La Walonie“, unul dintre primele care o termină în 1916. În 1919 compune
organe ale simbolismului european, editată Sonetul puterii şi publică broşura polemică
de belgianul Albert Mockel. Sub influen- Zacherlina în continuare, cu atacuri la adre-
ţa lui René Ghil, Macedonski teoretizează sa lui O. Densusianu, E. Lovinescu şi O.
poezia „simbolist-instrumentalistă“, fiind Tăslăuanu, în care îşi fac loc toate răfuielile
primul român care a iniţiat un curent poetic ce l-au măcinat. Îi apare volumul Poezii ale­
original – „instrumentalismul“ sau „sim- se (1920) şi ultima serie din Rondeluri.
bolismul instrumentalist“ – identi­ficabil în
rondeluri fără echivalent, din acest punct de Scriitorul încetează din viaţă la 24 no-
vedere. Continuă să scrie şi să publice în re- iembrie 1920, în urma unei crize de angină
vistele franceze. Cunoaşte personalităţi din pectorală, de care suferea din 1915, inhalând
lumea artistică, în atelierul fiului său Alexis, parfum de trandafiri, şoptind: „Rozele“. Este
pictor, stabilit şi el la Paris. înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.

Poziţiile novatoare susţinute de Mace­ Având o personalitate puternică, inco-
donski în articolele: Despre logica poeziei modă, dar cuceritoare prin proteismul ei,
(1880), Poezia viitorului (1892), Simbo­lis­ Macedonski şi-a consumat existenţa crea-
mul (1895), Despre poezie (1895), Simţurile toare la modul tragic. Romantic prin Nopţi,
poeziei (1895), În pragul secolului (1899) clasic prin Rondeluri, Macedonski cultivă în
ş.a. vizează lărgirea domeniului poeziei, acelaşi timp elemente simboliste şi parnasi-
complexitatea sufletului modern, valoarea ene. Nopţile constituie partea cea mai dura-
cuvintelor în poezie, logica poeziei, „ridi- bilă a poeziei macedonskiene. Scrise în pe-
carea la lirism“, „simţurile în poezie“ şi, rioada de maturitate a creaţiei sale, Nopţile
mai ales, simbolismul, instrumentalismul şi lui Macedonski sunt reprezentative în cel
wagnerianismul. mai înalt grad pentru arta poetului, pentru
romantismul său larg, generos, pentru vizi-
unea sa critică asupra societăţii. Publicate

4 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară

Carte – Gabriel Personaje şi întâmplări literare
eveniment COŞOVEANU

din anii totalitari

F idel concepţiei sale de pe patriotismului, deşi premisele au fost, tot mare de mercenari ai co- multora, drept pretenţie ne-
vremea studiilor închinate gân- timpul, clar expuse: nu are sens să trecem munismului, care, prin justificată, enunţându-se,
dirii producătoare, conform în dreptul „realizărilor“ susceptibile să ne jalnicele sau rizibilele din păcate cu mare succes
căreia înţelegerea producţiei literare a configureze mândria naţională nişte opere lor prestaţii artistice ar încă, aspectul că toţi am
unei epoci nu înseamnă un act documen- mincinoase, partinice, îndeobşte emanaţii fi ajuns, cu certitudine, fost la fel. Câteva preci-
taristic şi de contabilizare, Eugen Negrici ale unor profitori ori sicofanţi. la tomberonul istoriei, şi zări fugare infirmă ipoteza
se prezintă cu a doua ediţie din Literatura anume la categoria ma- introducerii tuturor în ace-
română sub comunism. 1948–1964 (Cartea Astfel că, logic vorbind, găsim că auto- terii pestilenţiale. De ce eaşi supă rău mirositoare:
Românească, 2010), revizuită, pare-se, cu rul nu se înşală când caută, prioritar, nu să ne exprimăm chiar aşa? nu-l putem compara pe A.
destule rezerve personale. Capitolul liminar arate opera ca pe un mecanism autonom, Pentru că ideaţia res- Toma, spre pildă, cu „adap-
de la prima publicare, dedicat raportului li- cu legile sale specifice, ci să repereze per- ponsabilă de „mesajele“ tatul“ Arghezi, după cum
teraturii cu propaganda, a fost suprimat, turbările survenite la nivelul rotiţelor acelei perioadei conţine lucruri nici Alexandru Jar nu are
promiţându-ni-se acum, după acel prim val teribile maşini de epurat scriitori şi produc- cutremurătoare, greu de cum semăna cu Sadoveanu
de receptare furtunoasă (uneori chiar furi- te ale lor, o maşină de dimensiunile unei întâlnit fie şi în cele mai din faza demnităţilor comu-
oasă) o scutire de „asprimi, încrâncenări uzine, sau, mai degrabă, de dimensiunile negre conjuncturi din niste. Apoi, în cadrul uneia
şi lamentaţii“. Noutăţile survenite îl lasă, unei ţări întregi. „Aşadar – îşi expune is- istoria acestei chinuite şi aceleiaşi cariere se cuvin
totuşi, suficient de melancolic: „Ceea ce va toricul miza – întrucât toate valorile artis- omeniri. Dăm un singur subliniate clivaje de aseme-
produce, poate, dezamăgire, în rândul celor tice pălesc cu timpul şi chiar se sting de-a exemplu, dintr-o serie ca ne agravitate, încât îţi vine
care consideră că asemenea răbufniri nea- binelea, e cazul să le aducem în prim plan şi infinită, acela al nece- să vorbeşti de două persoa-
cademice au, totuşi, noima lor, după anii de pe cele expresive fără să uităm de prime- sităţii urii ca propulsor ne diferite: unul este Marin
teroare fizică şi psihică pe care i-au trăit“. le, când şi dacă sunt încă viabile. Am zice artistic. Un poet proletcultist îndemna clar: Preda, de exemplu, din Desfăşurarea sau
Bilanţul general de anomalii, mezalianţe, că peisajul literaturii scrise sub comunism „Urâţi! Urâţi! Căci nu-i nimic mai sfânt / din Ana Roşculeţ, altul cel din Moromeţii,
compromisuri greţoase, toate subîntinse ar putea deveni incitant (mai incitant chiar Ca ura – strajă vieţii pe pământ“. Un al- după cum discutăm de un Petru Dumitriu
de o întristătoare pierdere de energii, a decât peisajul literaturii scrise în vremuri tul propovăduia răzbunarea, dar toţi obse- legat de Drum fără pulbere şi de adeptul
rămas, însă, intact. Ca şi teza cărţii, după de normalitate) tocmai prin nefirescul lui, daţii de „luptă“ (de clasă, de doctrine, de altei viziuni, în Cronică de familie. Unii
care căutăm inutil continuitate şi organici­ prin povestea dramatică pe care o conţine fapt, orice fel de luptă, inclusiv „cu iner- fundamentalişti, precum Dan Deşliu, au
tate într-o succesiune de autori autohtoni, fiecare falie şi fiecare formă de relief. El ţia“) şi de replică violentă se revendicau „suferit“, parcă, o metanoia, migrând spre
pentru că anul 1948 reprezintă adevărată seamănă întrucâtva cu priveliştea stranie a din Evanghelia roşie a tovarăşului sovie- categoria dizidenţilor. De adăugat cazul
piatră de hotar, pornind de la care nimic nu atolului Mururoa sau a Cernobîlului, după tic, amestecător sardonic de adulatio cu unor tentative de resurecţie lirică în mijlo-
mai are explicaţie normală, cel puţin prin dezastru“. imprecatio: „Binecuvântat fie cel ce mila cul pericolului, prin Baconsky şi ceilalţi po-
armele consacrate ale criticului. nu cunoaşte / În lupta cu duşmanul său“. eţi de la Steaua. Iarăşi, nu-i putem ignora pe
Şi atunci trebuie făcut un efort imagi- Pentru ochii tineri, care au o slabă acui- Exerciţiile de stil, câte vor fi fost, de obicei criticii sprijinitori din umbră ai valorilor au-
nativ suplimentar spre a identifica alte zone tate asupra unor lucruri pe care nu le-au tră- în siajul lui Alecsandri ori Coşbuc, respec- tentice, cum ar fi Ov. S. Crohmălniceanu ori
de interes faţă de aceea a esteticului, sau it, deci nu le pot re-cunoaşte, dar şi pentru tiv uşor lizibile şi eufonice, se făceau doar Paul Georgescu, continuaţi, mai direct, de
cuplată cu ea într-un mod bizar. De ajutor conştiinţele obosite de clişeele care le-au în scopul înveninării, pervertirii şi lepădă- Matei Călinescu sau de Nicolae Manolescu.
s-a dovedit şi experienţa catedratică, unde avariat simţul frumosului şi le-au îngreunat rii totale de trecut. Exista şi versantul ce- Opiniile autorului, pe cât de acute, pe
privirile uimite sau amuzate ale studenţilor memoria cu non-poezie, mai ales, o aborda- lălalt, acela al idilizării vieţii bolşevicului atât de supravegheate prin însăşi firea emi-
confruntaţi cu peisajul cenzurii şi mutanţi- re proaspătă, cu „estetizarea“ anormalului, standard, care, de regulă, suspectează sau tentului, nu ne lasă nici o portiţă de fugă
lor născuţi prin operaţiile mutilante amin- este întremătoare, ni se pare, şi pentru cel detestă intelectualul, ideile şi, în genere, spre orizontul un discurs autolegitimant
tesc, în ochii aceluiaşi profesor, de recepta- mai pesimist postapocaliptic, tocmai pen- orice nu are legătură cu imediatul stoma- convenabil, câtă vreme s-ar putea re-alcă­
rea precară, vecină cu antipatia, a literaturii tru că este vorba, generic, despre speran- cului. Gândul ne poartă, imediat, la sursele tui, oricând, condiţiile barbarizării – şi nu
vechi. Pentru a apropia, cât de cât, tinerii ţă, despre o altă şansă hermeneutică, adică eşecului „nobilului“ proiect imaginat de atât prin incultură, ci prin pseudo-cultură –
de un fenomen complex precum acela ge- despre un nou univers de cucerit: „Dacă am actanţii Ţiganiadei. a tuturor, fără ca oamenii să prindă măcar
nerat de intelighenţia collabo, în care mai privi cu maximă atenţie (şi cu o curiozitate de veste. „Constatăm astfel – spune criticul
nimic, şi, în special, ierarhiile şi succesul intensă de astronaut coborât pe o planetă O mulţime de concesii, parte din spai- – un determinism al reacţiilor scriitoriceşti
de casă, nu e ce pare a fi, este necesar un străină) nu spre suprafeţele arse, ci spre ce mă, parte dintr-un solipsism tipic breslei, şi o păguboasă şi prea marcată prezenţă a
arsenal sporit de arme, care să înfrunte pe- s-a ivit din cenuşa hrănitoare a dezastrului, îl determină pe critic să afirme net: „După intenţiei de eludare şi ocolire [...]. Ele se
rimarea accelerată a unor opere de mare am remarca nu fără uimire maturizări fabu- 1964, scriitorii şi-au tipărit cărţile în pofida constituie într-un model al reacţiilor posi-
rezonanţă în ochii şcolarului de acum câ- loase de arbori, germinaţii precoce, repro- pretenţiilor cenzurii. Graba aceasta nedem- bile, al răspunsurilor la iniţiativele şi ma-
teva decade, contrariat profund de faptul duceri accelerate, erori de creştere, enclave, nă, joasa satisfacţie a slugii tânjind să-şi nevrele de dresaj ale autorităţilor – ceea
că situaţia lui de premiant la română nu zone de refugiu cu insule mirobolante de legalizeze legătura cu stăpânul, idioata ce pregăteşte terenul repetabilităţii şi al
presupunea că ştie ceva. Dimpotrivă, dopat vegetaţie şi mai ales respiraţia neobişnuită a credinţă naţională, adevărata noastră cre- deducţiei“. Eugen Negrici demonstrează,
cu texte agitatorice şi scheme maniheiste, plantelor gata să se înalţe ca în poveste şi să dinţă, care este aceea a mântuirii prin verb, cu excerpte care vorbesc de la sine aproape
posibilităţile de înţelegere a literaturii i-au acopere, cu freamătul lor biologic, urmele şi anume verbul «a se aranja», şi-au pri- despre formele bogate de falsă conştiinţă
fost iremediabil viciate sau extirpate de-a pustiirii“. Din atare perspec­tivă, avem sen- mit răsplata şi pedeapsa aici, pe pământ“. şi voinţă amorală de autopromovare din
dreptul. Din unghiul psihologic, ar fi, la ri- zaţia că nostalgicii sau cei care l-au acuzat Evident că procesul acesta al repartizării vremurile prigoanei spiritelor libere, că,
goare, de înţeles iritarea multora în raport pe E. Negrici de duritate ori de impulsuri recompensei şi blamului e departe de a se în absenţa lucidităţii, chiar dacă ea îţi cre-
cu relecturile făcute de Eugen Negrici, denigratoare îşi periclitează într-adevăr su- încheiat; chit că ştii bine că încercarea de ează imaginea de chirurg lipsit de aneste-
de aici sau din Iluziile literaturii române. pravieţuirea, pentru tocmai li se oferă un a te erija în factor moralizator trebuie evi- zic, nu se face nici un serviciu real culturii
Reacţiile au mers până la acuza de lipsă a bilet de „revizitare“. „Intransigentul“, „că- tată cu orice preţ, comentarea practicilor române.
lăul“ se dovedeşte, practic, un soter. maloneste ale confraţilor tot le va semăna,

Un adevărat noroc pentru numărul

Premieră la Naţionalul craiovean
Î n Sala „I.D. Sîrbu“ a Teatrului Na- spectacolului Ce mai taci Gary?, drama- (Gardianul), Dragoş Măceşanu (Candid), deceniu a fost secretar literar al teatrului
ţional „Marin Sorescu“ din Craiova, tizare de Toma Grigorie, după Jurnalul Eugen Titu (Sommer), Gabriela Baciu craiovean.
joi 18 noiembrie a.c., a avut loc premiera unui jurnalist fără jurnal, al cunoscutului (Olimpia), Ion Colan (Popescu), Valeriu Red.

scriitor I.D. Sîrbu. Textul premiat Dogaru (Gary).

la concursul de dramaturgie or- Pictorul scenograf Viorel

ganizat de Teatrul Naţional a fost Penişoară-Stegaru a realizat o

reprodus, fragmentar, cu câteva scenografie cu un decor de sârmă

numere în urmă în revista Scrisul ghimpată, ce sugerează un lagăr,

Românesc. unde se desfăşoară întreaga acţiune

Tânăra regizoare Alina Rece a piesei, într-o atmosfera grea

a pus în scenă un spectacol şi apăsătoare, în care personajul

foarte apropiat de zilele noastre, principal, Gary, este surprins în

cu personaje cunoscute multora cele mai diverse ipostaze.

dintre spectatori, din distribuţie Un gest frumos din partea

făcând parte Ştefan Cepoi Naţionalului faţă de scriitorul

Dragoş Măceşanu, Valeriu Dogaru, Gabriela Baciu (Anchetatorul), Cosmin Rădescu I.D. Sîrbu care timp de peste un Gabriela Baciu, Valeriu Dogaru, Eugen Titu

Eseu

Poezie Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 5

Anatomia unei obsesii: Europenismul (II)

L a un alt nivel decât francofilia genuri franţuzeşti, precum poezia erotică, fost asumată de un grup de intelectuali stră- Monica
populară cotidiană, proiectul istorică sau didactică. În acelaşi timp, în luciţi, fără frustrări periferice sau complexe
european a reclamat edificarea proză, asistăm sub patronajul lui Balzac, locale de inferioritate, cu o vădită înclinare SPIRIDON
unei limbi şi a unei literaturi naţionale mo- Proust şi Gide, la edificarea romanului ci- spre problematizarea elaborată a identităţii
derne. După 1848, limba română modernă tadin, proclamat gen fondator al literaturii lor: o adevărată galaxie de „staruri“ cultu- cunoscuta carte Au bal avec Marcel Proust
a fost reconectată cu matricea sa latină ori- autohtone moderne. rale, care au contribuit la promovarea eu- (La bal cu Marcel Proust).
ginară, printr-un import intensiv de neo- ropenismului pe alte căi decât predecesorii
logisme franceze, adecvate noilor realităţi Reprezentările literare ale Bucureştiului lor patruzecioptişti. Prin simplul fapt de a Total asimilată literaturii franceze,
de civilizaţie şi de cultură. Pentru românul sunt tot atâtea exemple de potenţare reci- se fi născut români, ei au perceput Europa Marthe Bibesco a publicat la Paris şi la
tip, profund ataşat de ipoteza rădăcinilor procă între efortul românesc de mimetism ca pe o patrie axiomatică. Bucureşti, mai mult de 30 de volume, unele
latine ale idiomului său naţional, romanic a cultural, pe de o parte, şi obsesia manihe- distinse cu premii de Academia Franceză.
însemnat pur şi simplu francez. În modela- istă pentru dihotomia european/ non-eu­ Părăsind definitiv sau temporar Bucu­ După cel de-al doilea război mondial, gene-
rea naţiunii, etno-istoria locală şi idealurile ropean, pe de alta. Literatura română şi-a reş­tiul pentru orizonturi mai provocatoa- ralul Charles de Gaule i-a decernat Legiunea
„naţiunii-masă“, obsedate de descendenţa întruchipat frecvent predilecţia pentru re, ei s-au arătat decişi să creeze oriunde de Onoare, pentru devotamentul şi energia
romană şi de moştenirea latină, au acţionat modelarea culturală în topografii simbo- ca europeni pur şi simplu. Dacă îi facem cu care a scris literatură în limba franceză.
într-o convergenţă fericită cu paradigma de lice memorabile, pivotând în jurul capita- credit lui Edward Said, „cei mai mulţi in-
orientare modernistă. În edificarea identită- lei. Bucureştiul a fost punctul de plecare divizi aparţin unei singure culturi, unui sin- Marthe Bibesco şi-a dedicat ultimii trei-
ţii româneşti pare să fi fost prizată, ca şi în axiomatic al unui elan semiotic impetuos, gur loc, unei singure patrii, pe când exilaţii zeci de ani din viaţă unei cărţi masive, care
alte spaţii culturale o logică a omogeniză­ având drept rezultat o serie de arhitecturi sunt parte a cel puţin două, ceea ce îi face a rămas din păcate neterminată: La Nymphe
rii. Altfel spus, cultura autohtonă poate fi fantasmatice, precum Micul Paris. La o profund conştienţi de dimensiunile paralele Europe. Titlul său este ilustrativ, personifi-
descrisă drept un teatru de manevră în care analiză atentă, „oraşul-text“ numit Micul ale apartenenţei culturale.“ În cel mai înalt când ideea de Europa într-o efigie feminină:
forţele identitare au exercitat presiuni spre Paris, care a jucat un rol-cheie în construc- grad simbolic, europenismul lor a transgre- o nimfă. În cartea Marthei Bibesco, acest
centralizare, standardizare lingvistică şi ţia identităţii culturale româneşti, a fost sat şi a făcut irelevant sensul topografic în- mod aparte de reprezentare a europenismu-
unitate, neutralizând tendinţele centrifuge produsul unui amestec fascinant de clişee gust al noţiunii de apartenenţă. lui cedează treptat locul unui discurs auto-
de diferenţiere culturală. ideologice, de stereotipii ale simţului co- biografic, detaliu care atestă modul vizibil
În această privinţă, cazul românesc nu mun şi de proiecţii literare sută la sută fic- Unii dintre ei s-au stabilit la Paris, al- personalizat, autoreferenţial, de asumare a
este unul izolat: teoreticienii naţionalismu- tive. Această arhitectură urbană imaginară ţii au făcut constant naveta între România europenismului, care marchează opţiunile
lui insistă asupra naturii construite şi a ori- a fost prompt validată retoric de şcoală, dar şi Franţa. Elena Văcărescu, de pildă, a re- identitare ale intelectualilor români din se-
ginilor elitiste ale limbilor naţionale: şi de relatările călătorilor ocazionali, ma- prezentat România ca diplomat la Paris colul douăzeci. Ei adaugă proiectului iden-
„Limbile naţionale sunt de regulă con- joritatea francezi, precum Paul Morand, şi Geneva, în vreme ce prinţesa Marthe titar de la 1848 o dimensiune autoreflexivă
structe quasi-artificiale, uneori virtual inven- Raymond Poicare, Lucien Romier. Micul Bibesco obişnuia să-şi petreacă o jumăta- constitutivă.
tate. Exact la antipodul modului în care le Paris este în fapt produsul unui autentic te de an la Paris altă jumătate în România,
reprezintă mitologiile naţionaliste, ele oferă proces de autocolonizare imaginară, aflat precum zeiţa Proserpina, care îşi împărţea Această generaţie de intelectuali români
temeliile primordiale ale culturii naţionale şi la baza construcţiei identitare româneşti şi existenţa între pământ şi infern. de pro-europeni s-a arătat tentată să proble-
matriţele spiritului naţional. În cazul în care care a transformat finalmente Franţa într-un matizeze sistematic ecuaţia local vs. euro­
există deja un idiom elitist literar sau ad- non-lieu, proiectat şi instrumentalizat de o Succesoare a Mavrocordaţilor bizan- pean, în compuneri bine articulate, precum
ministrativ, acesta poate fi erijat în pârghie cultură periferică angajată în bătălia pentru tini, Marthe Bibesco se înrudea cu un gene- La Nymphe Europe, discursurile publice
esenţială a proto-coeziunii naţionale.“ europenism. ral al lui Napoleon prin soacra sa, prinţesa ale Elenei Văcărescu în Franţa sau Elveţia,
Pe un plan paralel, acest Sine european, de Caraman-Chimay: „În vinele ei curgea consideraţiile lui Cioran despre Cum poţi
cosmopolit, modern, liberal, laic, dinamic, În posteritatea revoluţiilor burgheze, sânge românesc, francez, grec şi italian şi, să fii român publicate la Paris, sau Eseurile
democratic, urban, aşa cum a fost definit, a paradigma europenistă de la 1848, proiec- printr-un efort intens de anamneză, ea şi-a lui Mircea Eliade, cele mai multe scrise în
fost ilustrat de o idee extensivă de literarita- tată de bonjurişti, a avut o carieră lungă şi amintit trecutul tuturor familiilor europene, franceză.
te. Sub umbrela acesteia, istoria, discursul demnă de atenţie, fără ca ceva să se schim- al principatelor şi al popoarelor care au sti-
jurnalistic şi politic, romanul, poezia sau li- be radical până la cel de-al doilea război mulat creativitatea strămoşilor ei“, atrage După ce s-a stabilit în Europa occiden-
teratura de călătorie au cooperat sau pur şi mondial, când România a fost ocupată de atenţia unul dintre contemporanii prinţesei. tală, Mircea Eliade a trebuit să-şi defineas-
simplu s-au amestecat, bazându-se deopo- URSS. La rigoare, perioada interbelică Oaspete familiar al saloanelor pariziene, că permanent statutul cultural, care în ter-
trivă pe importul masiv de modele france- poate fi văzută drept apogeul eforturilor Marthe Bibesco număra printre cunoscuţii menii lui Montesquieu, l-ar fi asimilat unui
ze.Ca să luăm numai două exemple, poezia autohtone de modernizare economică, po- săi personalităţi militare şi politice precum Huron. Totuşi, impresionantul său Jurnal,
română modernă şi-a abandonat tiparele litică şi culturală, dar şi de sincronizare cu Ramsey Mac Donald, Neville Chamberlain lung cât o viaţă, ca şi Eseurile sale dau o
balcanice neo-greceşti, împrumutând rapid modernismul artistic european. şi Winston Churchill (căruia i-a dedicat o replică fermă celor mai redutabile îngră-
monografie). Ca mărturie a distinselor sale dituri locale ale oricui: rădăcinile naţio-
Gheorghe În secolul XX, francofilia – principalul amiciţii pariziene, poate fi evocat schim- nale. Alături de Marthe Bibesco, de Elena
motor al proiectului europocentric local – a bul epistolar cu Paul Claudel sau bine- Văcărescu sau de Cioran, Eliade a conferit
PĂUN noi valori sensului tradiţional al aparte-
Privind cu bănuială E un senin fără dorinţi, nenţei, optând pentru o patrie intelectuală,
Destin Prearăbdători ereţii, Iar ochii-nchişi peste albeaţă cosmopolită. La antipodul naţionalismului
În timp ce cu sfială Au forma ochilor de sfinţi. teritorial îngust, Europa lor a fost mai
Cu chivăra căzută, Se-adună hieratici Stă Hogea cuib la colţ de piaţă. degrabă „un cosmopolis supranaţional“.
Captiv închis în zale Şi-mi caută-nvoială
Din vreme revolută Taumaturgii ceţii. Vânătoare Fund de ocean, murit în petrol,
Cu lancea-n cumpănire, Timp fără oră, gând fără gând,
Spre patul de cucută Se-aud ţipând apatici Carnasieră de verde, buze-păcat, Bulboană închisă, cu ochiul plângând,
Întorc dorita cale, Prearăbdători ereţii, Sprâncenele tale – ca genele lunii, Plesnită arare de corbi de nămol,
În lupta ne-ncepută Se-adună hieratici Rotund de caravelă, şold blestemat, Lentilă înfrântă spre crugul domol,
Învins prin ispitire. Taumaturgii ceţii. Descântec în sfârcuri, puterile humii, Capăt de lume, de lume uitând,
Prinde-te-aş, fiară, pe drum depărtat, Cai de granit în noapte căzând,
Captiv închis în zale, Hogea-n piaţă Să-ţi muşc jugulara, fântâna minciunii, Lună enormă – scalp de petrol,
Cu lancea-n cumpănire, Flacără neagră sub cer sângerat. Timp fără oră, golul cel gol,
Întorc dorita cale, Stă Hogea cuib la colţ de piaţă, Lume închisă, gând fără gând.
Învins prin ispitire. Cu şira curbă, rând de nuci Carnasieră de verde, umeri-ispită,
Şi frunte albă de paiaţă. Cu trenă de mosc şi otravă latină, Toamnă cu cerb
Din cerul de sineală Îl scuipă ţâncii pe papuci, Coapsă păgână în piatră zidită,
Se-aud ţipând apatici Scaieţi în barbă îi agaţă. Prinde-te-aş, fiară, sub lună prea-plină, Încoronatul cerb îngenunchia-va
Prin rare-a coastelor uluci Să-ţi sfâşii făptura, pedeapsă dorită În muşchiul primitor, ca un ermit,
Abia de mai tresare viaţă, Şi-n iarba aprinsă să mor fără vină, Octombrie târziu, prin pini, otrava
Sub pleoape parcă mor năluci. Cu tine în cruce, de jar regăsită. Vărsa-o-va cu bruma, ostenit.
Stă Hogea cuib la colţ de piaţă.
Pe coapse urmele de dinţi Tablou De-or buciuma cetaşii dintre zade,
Lunule roşii se răsfaţă, Doar vulturii un ochi vor îndrepta
Subţiri şiroaie curg cuminţi. Cai de granit – stânci, poate, păscând, Prin nesfârşitele de pin arcade
Pe bizantina lungă faţă În iarba sătulă, cea verde-nămol, Încoronatul cerb va-ngenunchia.

Binecuvânt pentru odihna-i da-va
Octombrie prin cetini răstignit,
Încoronatul cerb îngenunchia-va
În muşchiul primitor, ca un ermit.

6 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu
Cronică literară

Confruntări Reografii Constantin
literare M. POPA

Ovidiu
GHIDIRMIC

Calitatea presei Târfa Babilonului
L a două decenii de la ediţia princeps,
Deşi au apărut numeroase publicaţii, consemnând o adevărată Femeia în roşu (1990) îşi reconfirmă simbolice ale unei „Apocalipse“ babilonice întru-
explozie jurnalistică, oferindu-ne imaginea unui polipier uriaş, statutul de roman autarhic. Nu-i lip- chipate de o mamă a desfrânatelor înveşmântată
calitatea presei – trebuie s-o spunem deschis, din capul locului în purpură şi, pe de altă parte, pentru a configura
– lasă încă mult de dorit. Presa noastră este departe de ceea ce ne-am aşteptat
să fie, după Revoluţie. Calitatea presei se află, la noi, în prezent, în raport seşte nimic: epic dens, analiză subtilă, atmosferă, cadrul general imaginar al epocii luate în discu-
invers proporţional, cu proliferarea ei.
Faptul pare paradoxal, dacă ne gândim că beneficiem, astăzi, de mult nu- meditaţie asupra modalităţilor generării şi funcţi- ţie. Este o epocă de tranziţie, decupajele din real
mita libertate a cuvântului, de care am fost frustraţi, în trecut. Dar, o scădere
a nivelului axiologic poate fi şi în literatură. Dacă în timpul dictaturii a exis- onării textului, semnificanţă. „Dosarul“ cuprinde conservând spre actualitate impresia de instabi-
tat o literatură, observată, născută din opoziţie, a cărei valori nu trebuie su-
pralicitată, însă care nu poate în niciun caz ignorată, de mai bine de un an de în anexă o „bibliografie selectivă“, un „glosar“ şi litate, fărâmiţare, de zbatere fără orizont, uneori
zile, constatăm, cu stupoare, că n-a apărut o carte de referinţă, fundamentală,
semnată, de un autor român contemporan, excluzând, bineînţeles, reeditări- un „studiu“ semnat Martin Adams Mooreville. anarhică.
le! Ceea ce ne dovedeşte că libertatea este dificil de suportat. Mai împovără-
toare chiar decât dictatura (după afirmaţia unui mucalit scriitor contemporan)! Cartea închide între copertele sale „piesele“ unei Există totuşi un element ordonator, un centru
Şi este firesc să fie aşa, pentru că libertatea nu înseamnă dezlănţuire anarhică
de instincte, cum au înţeles-o, din păcate, cei mai mulţi dintre noi, ci presupu- istorii ieşite din comun, încercând să lumineze care dă coeziune lumii imaginarului. Acesta este
ne, dimpotrivă, „autocontrol“ şi „autoconstrângere“ („Ananke“, cum spuneau
vechii greci). Cu alte cuvinte, „cenzură interioară“ şi, mai ales, „conştiinţă“, „cazul“ Anei Sage (Cumpănaşu). Originară din Lunga, loc al unui alt fel de actualităţi, mitolo­
cuvânt pe care ne ferim a-l mai pronunţa, de la o vreme.
O explicaţie, mai simplă şi mai prozaică, a nivelului publicistic scăzut o satul Lunga (Banat), emigrată în America înain- gice. Este localitatea ce defineşte complexa stare
constituie aceea că – pe lângă gazetarii profesionişti, de „meserie“ – presa
noastră a fost asaltată, după Revoluţie, de o imensă pletoră de veleitari agre- te de 1914, „femeia în roşu“ devine celebră prin de graniţă, textul însuşi performând ca border
sivi, diletanţi în sensul cel mai strict al cuvântului, teribil de inculţi şi agra-
maţi, adevăraţi calibani, care – vorba enciclopedistului – ar trebui trimişi trădarea lui Dillinger, „inamicul public nr. 1“ din studies. Trebuie să observăm că orice topos capă-
„înapoi la şcoală“, care n-au publicat, până acum, niciun rând sau aproape
nimic şi care cred că a sosit, în sfârşit, momentul să se afirme, în acest dome- anii prohibiţiei, pentru a sfârşi în circumstanţe tă relevanţă atunci când poartă în sine o anumită
niu, delicat şi atât de pretenţios, cu care n-au nici cea mai mică tangenţă.
Multe păcate îi putem reproşa presei noastre anterioare. Că mistifica şi destul de neclare la Timişoara, într-o epocă la structură, după cum faptul (evenimentul) îşi do-
escamota adevărul sau că îl strecura discret, cu subtilitate, pentru că, de fapt,
nu putea să-l spună direct, rămâne, desigur, păcatul ei capital. Dar, dincolo fel de tulbure urmând instaurării regimului co- bândeşte elocvenţa abia prin „chestionarea“ inge-
de deficienţele ei structurale, presa anterioară era, cel puţin, bine scrisă (dacă
ţinem seama de normele gramaticale), avea un nivel mai elevat, ajungând munist la noi. Nici reconstituire, nici act justiţiar nioasă a „împrejurărilor“ sale. Lunga este limita
chiar la o anumită virtuozitate formală. Aşa-zişii „aşi“ ai gazetăriei atin-
geau „performanţa“, demnă de invidiat, în acel timp, de a nu spune nimic, (deşi sunt operate „tăieturi“ în text conform unor şi punctul de plecare. Destinul Şpăioriţei sau al
în cuvinte cât mai frumoase. Ceea ce, din punct de vedere stilistic, trebuie
să recunoaştem că era, totuşi, o performanţă! Se practica, în special, stilul sugestii oferite de Dicţionarul juridic penal), ci doctorului Tit Liviu, spre pildă, nasc observaţii
„baroc“, încărcat, cu volute şi acolade din cele mai graţioase, care devenise
stilul general al epocii, pentru că „barocul“ este un stil defensiv, care se „disecţii“ în materia vieţii pentru a se afla nu atât pătrunzătoare transmiţând un fluid al întâlnirilor
apără prin strălucire.
Astăzi, nu putem să mai vorbim nici măcar de aşa ceva. Lipsa de stil adevărul, cât reflexe, ecouri, urme ale lui. Cu decisive. Planurile interferează pentru a stimula
pare să triumfe. Articole neglijente, agramate, triviale şi rudimentare, inundă
presa noastră cea de toate zilele. alte cuvinte, reluări şi variaţiuni ale Istoriei, cu consonanţele afective, momentele de confesiune
Am păstrat în „capitalism“ şi ne îndreptăm spre „economia de piaţă“ prin
„bişniţă“ şi „pornografie“. Parcă este un făcut. Tot ce este mai rău se prinde scopul mărturisit de a experimenta datele „senza- şi de retrospectivă, în care luciditatea se înveci-
de noi. Mimetismul nostru se manifestă prin copierea celor mai superficiale
aspecte ale Occidentului şi ale lumii capitaliste. Şi cum „pornografia“ este ţionalului“. De aici nonşalanţa ironică, detaşarea nează cu subiectivismul. Versiunile retro (întregul
la modă şi o întâlnim pe toate drumurile, ea a pătruns, fireşte, şi în publi-
cistică. Nu ne referim, aici, numai la revistele „porno“, ci la publicistică, în dezinvoltă (postmodernistă) faţă de „temele“ roman este o retro-versiune şi, în acelaşi timp, o
general. În această scurtă perioadă, care s-a scurs de la Revoluţie şi până în
prezent, s-au scris cele mai triviale articole, care au apărut în presa româ- grave implicate: seismele sociale, ambiguităţile con-versiune) orientează lectura fără a o despovă-
nească, vreodată. Căci „pornografia“ nu este numai „sexuală“, cum se crede,
de obicei. Există şi o „pornografie politică“. Şi aceasta mi politicului, mecanismele unei lumi apuse dar nu ra de solicitările cotidianului proxim. Experienţele
se pare cea mai gravă şi cea mai nocivă, dintre toate. O
„pornografie“ care a început prin scrijelarea şi pictogra- moarte, problematica Mitteleuropei, într-o elabo- triunghiului M1AM2 determină o nouă finalitate
fierea zidurilor, edificiilor, faţă de care desenele rupestre
reprezentau o fază evoluată de civilizaţie (amintind, mai rare intertextuală care, cum ar fi spus J. Kristeva, lecturii propriu-zise. Oricât de paradoxal pare,
curând, de inscripţiile din vespasienele publice) şi care
a trecut, apoi, imediat, în paginile multora din publicaţi- citeşte istoria şi se integrează în ea. menirea ei nu este subminarea textului, ci a con-
ile noastre, însetate de scandal, cultivând, cu orice preţ,
senzaţionalul ieftin, de duzină şi sloganurile primitive, Cei trei autori, Mircea Nedelciu, Adriana textului., cu intenţia neîndoielnică de a exploata
de extracţie dubioasă. Mai mult decât limbajul verde,
fără perdea, lipsit de pudibonderie, ne intrigă acest mod, Babeţi şi Mircea Mihăieş, „proiectează dorinţa“ insidioasele strategii ale subversivităţii într-o vre-
simplist şi reducţionist, de reprezentare, din unele dintre
publicaţiile noastre. Căci, vulgaritatea nu este, în ultimă deloc inocentă de a capta un interlocutor în labi- me a lui no way out. Aprehensiunea lumii prin
instanţă, o chestiune de limbaj, ci expresia unui mod ru-
dimentar de gândire. Practic, numai „prostia“ este – cu rintul extraordinarului, un fel de „căutător de spri- lectură îşi are, desigur, exigenţele ei, creatoare
adevărat şi irevocabil – vulgară.
Până când vom avea o „lege a presei“, atât de nece- jin“ (Almotasim) borgesian. Este aceasta o formă de dificultăţi. Dintre ele, poate cea dintâi constă
sară, fie şi pentru a pune capăt invaziei „veleitarismului
agresiv“ şi atmosferei suburbane, din coloanele publicaţi- de manipulare a lectorului prin manevrarea dife- în capcana citirii anecdotice. Dar Femeia în roşu
ei noastre, ar fi timpul ca Uniunea Ziariştilor Profesionişti
să pună în discuţie calitatea presei. ritelor registre (instanţe) ale comunicării, chiar în nu este un policier despre Dillinger şi bandiţi, ci

circumstanţele incompatibilităţii limbajelor. Ceea o carte care inventează soluţii moderne, experi-

ce Fowles, în Magicianul, realiza la nivelul viziu- mentând modalităţi narative ce atestă capacitatea

nii, autorul nostru multiplu (mediatorul colectiv), celor trei autori de a „controla“ mişcarea con-

chiar dacă propune puncte de vedere diferite în venţiilor romaneşti. M1AM2 instituie un registru

legătură cu acelaşi, unic eveniment, înfăptuieşte metatextual, indispensabil înţelegerii/interpretării

la nivelul exprimării. Este evident că se evită un tehnicilor epice, în ciuda „teoretizărilor“ făcute în

canal singular în cercetarea spiritului aventurii regim parodic: „Voioasa apocalipsă (a lui Broch)

(dar şi al mentalităţilor) prin convocarea în pagină devine aici, un haos riguros“.

şi a altor mărturii („surse“) cu cel puţin tot atâtea Să mai reţinem, în aceeaşi ordine de idei, câte-

resurse, persuasive fiecare. va consideraţii: „întâmplarea a făcut ca subiectul

Faptele ne sunt oferite în calitate de limbaje nostru să pună faţă în faţă chiar aceste două lumi –

diferite (depoziţii, amintiri, colportaje etc.), însă imperiul care se destramă (cu Musil, Broch, Roth

egal îndreptăţite la atenţia celui angajat să parcur- etc.) şi germenii societăţii superindustriale ameri-

gă traiectul romanesc. Autorul (M1AM2) intenţi- cane (cu Vonnegut, Barth, Gardner, Brantingan şi

onează descifrarea conjugată alţii). Ei bine, am evitat capcana de a scrie un ro-

a semnificaţiilor printr-o lec- man postmodernist“. Or, spiritul ludic, metisarea

tură polifonică. Figurile nara- limbajelor, autoironia nu definesc altceva decât

tive (Biograf, Proiecţionist), condiţia literaturii postmoderne.

alternarea secvenţelor în ace- Romanul „nici-nici/şi-şi“, pe care şi-l doresc

laşi plan temporal (Chicago cei trei, va trebui să fie până la urmă vandabil. Nici

– Lunga), dar şi povestirea prea-prea, dar nici foarte-foarte. „Să se bată toate

tradiţională potenţată, ce-i categoriile sociale şi de vârstă. Să nu-l lase din

drept, de „autobruieri“, au ca mână nici gospodinele, nici profesorii de română,

efect o remarcabilă extindere nici Nicolae Manolescu sau Angelo Rinaldi. Ceva

a cunoaşterii vieţii prin frec- brici de deştept! Dar şi pentru larg consum! Un

ventarea celor mai diverse roman popular subminat. Nu chiar la tot pasul, să

voci ale civilizaţiei. enerveze, ci exact unde trebuie, cât să se vadă. Un

Ana Cumpănaşu (Sage) text tăiat. Întretăiat. Da. Dar cât? Cum? Unde?“.

„trăieşte“ ca prezenţă şi ca În definitiv, ce reuşesc autorii din toate acestea?

memorie datorită recursului Aşa cum afirmam la început, un roman suficient

la referinţe diferite divulgând sieşi, o construcţie cu toate elementele funcţio-

preocuparea de a sustrage în- nând perfect, pasionant şi incitant, transgresând

tâmplările din izolarea lor tiparele consacrate. Şi, în plus, premiat (Premiul

„episodică“, pentru a resti- Uniunii Scriitorilor, 1991) şi ecranizat (Mircea

tui, pe de o parte, valenţele Veroiu,1997).

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 7

Exerciţii Irina O idee Adrian
MAVRODIN CIOROIANU

„Inima lui fierbinte Alegerile din SUA şi Noua
şi plictisită“... Ordine Mondială din G20
Î n aceste săptămâni, numai în pantofii
(200 de ani de la moartea lui Alfred de Musset) lui Barack Obama să nu fii. La alegerile Revenirea Republicanilor în prim-planul
N ăscut în 1810, mort în 1857, Alfred de Musset este, în acest pentru Camera Reprezentanţilor din 2 Camerei Reprezentanţilor din SUA s-ar putea să
an 2010, foarte comemorat: sunt 200 de ani de la naşterea lui, noiembrie a.c. – aşa numitele „alegeri la mijloc aibă un ecou până în... Iran. Reacţiile lui Barack
cifră convingător de mare, care permite evaluarea receptării de mandat“, pentru că au loc la fiecare doi ani Obama la eventualitatea unui Iran nuclearizat au
unui scriitor. şi, deci, se petrec la mijlocul mandatului fiecă- fost judecate uneori drept ezitante şi ineficiente.
rui preşedinte –, Partidul Republican a obţinut Va încerca majoritatea republicană din Cameră
Cum văd eu – care aparţin unei generaţii ce l-a studiat serios pe Musset în majoritatea din cele 435 de locuri ale Camerei. să schimbe acest curs? Dacă da, va şi reuşi să
Şi nu orice majoritate: primele analize de după treacă la măsuri mai dure faţă de preşedintele
liceu şi în facultate – evoluţia acestei receptări ? alegeri vorbesc de cea mai categorică majoritate Ahmadinejad şi faţă de regimul religios de la
republicană din ultimii 60 de ani. Aceasta, spre Teheran? Dilema este de o importanţă capitală
Scriitor foarte precoce, membru neplăcerea Partidului Democrat – şi spre îngri- pentru viitorul relaţiilor dintre lumea occidentală
jorarea preşedintelui Obama, care se întreabă şi cea musulmană.
al cenaclului Charles Nodier încă din cum îşi va putea duce la capăt acest mandat
coabitând de acum cu o cameră a Congresului În aceeaşi ordine de idei, alegerile din SUA
1828 (deci de la optsprezece ani), Alfred dominată de cei care-i sunt adversari politici. Pe au produs valuri care ajung până în America lati-
cât de mare e îngrijorarea democraţilor, pe atât nă – unde, după alegerile din Brazilia, mulţi pre-
de Musset cunoaşte un mare succes de mare a fost satisfacţia republicanilor – ei nu văd o revenire la tradiţiile populiste ale politicii
se sfiesc să vorbească, deja, despre pregătirea de pe acest continent – sau până în Rusia – care
încă din timpul vieţii, succes confir- alegerilor prezidenţiale din 2012. Chiar şi celor se întreabă ce şanse mai sunt ca noua Cameră do-
mai optimişti dintre democraţi le este din ce în minată de republicani să valideze Tratatul de re-
mat prin aprecierile unor scriitori ca ce mai greu să parieze pe un al doilea mandat ducere a armamentului strategic pe care Obama
al lui Barack Obama; mai precis, creşte numărul şi Medvedev l-au semnat în aprilie acest an.
Sainte-Beuve şi ca Vigny. Operele sale celor care cred că drumul primului preşedinte
de culoare din istoria Americii se va opri acolo, În fine, vreau să insist asupra evenimentului
cele mai cunoscute sunt (este cazul să peste doi ani. ce s-a consumat aproape imediat după alegerile
Alegerile din SUA – şi, implicit, fragilizarea americane: anume reuniunea G20 din capitala
le amintesc, într-atât sunt de uitate as- poziţiei preşedintelui Obama – sunt importante Coreei de Sud, Seul (11-12 noiembrie a.c.). Acest
nu numai pentru cetăţeanul american, chiar dacă G20 e văzut drept instituţia cea mai caracteristi-
tăzi): Povestiri din Spania şi din Italia atenţia (în acest gen de competiţie) este mereu că pentru noua ordine mondială, în care sistemul
focalizată pe subiectele de politică internă şi mult unipolar al unei singure superputeri (reprezenta-
(1830), foarte remarcate pentru roman- mai puţin pe cele externe. Totuşi, mai mult ca te, până la această criză, de SUA) face loc unui
niciodată în această campanie s-a vorbit despre sistem multipolar de puteri (unele consolidate,
tismul lor exprimat prin multă culoare China – mai precis despre provocările economi- altele în ascensiune). De două ori pe an (penulti-
ce pe care această putere în curs de expansiune le ma dată, în iunie a.c., în Ontario, Canada), liderii
locală şi pentru o virtuozitate metrică pune în faţa Americii. Unii vorbesc chiar despre principalelor 20 de state ale planetei se întâlnesc
un „război monetar“ între Beijing şi Washington: pentru un diagnostic al actualităţii. De reţinut că
foarte gustată în epocă; Un spectacol SUA acuză China de faptul că-şi subevaluează grupul G20 este un „copil al crizei“: el s-a născut
în mod premeditat moneda naţională (yuan-ul) în urma crizei asiatice din 1997–’98: atunci, în
într-un fotoliu (1832), Lorenzaccio pentru a-şi încuraja exporturile; iar China acuză 1999, primele 20 de state s-au întâlnit la nivel
SUA de faptul că manevrează tiparniţa de dolari de miniştri, iar din 2008 s-a ajuns la actualul for-
(1834), Comedii şi Proverbe (1840), astfel încât să facă viaţa grea noilor puteri în curs mat, care tinde să devină cea mai importantă re-
de afirmare. uniune la scară mondială. Cele 20 de naţiuni din
piese de teatru citite foarte mult de ge- Alegerile din SUA au fost urmărite cu mare G20 reprezintă 85% din PIB-ul mondial şi însu-
atenţie în Israel şi în lumea arabă. Mai cu seamă mează 2/3 din populaţia mondială. Cine intră în
neraţiile imediat următoare, care văd în în ultimul an, Barack Obama a fost foarte ferm cu cuprinderea acestui grup 20? Aici apar cele mai
guvernul Netanyahu de la Tel Aviv, cerându-i să importante şapte state industrializate ale planetei
ele o culme a teatrului romantic; roma- blocheze construcţiile de extindere a noilor colo- (aşa-numitul G7: SUA, Marea Britanie, Japonia,
nii evreieşti – aceasta fiind una dintre condiţiile Franţa, Italia, Germania, Canada); apoi cele patru
Alfred de Musset nul Confesiunea unui copil al secolului preliminare puse de conducerea palestiniană pen- state considerate în ascensiune: Brazilia, Rusia,
tru continuarea negocierilor cu Israelul. Chiar la India şi China (grup care este numit şi BRIC;
(1836), inspirat din dragostea nefericită a lui Musset pentru George Sand; Cele ora la care scriu acest text, SUA a furnizat o nouă trebuie spus aici că Rusia are parametri de creş-
propunere: anume ca Israelul să înceteze pentru tere net inferiori celorlalte trei state); alţi mem-
patru Nopţi (1835–1837), poeme lirice pe care le-au citit, citat şi recitat gene- 90 de zile orice extindere a coloniilor evreieşti bri ai G20 mai sunt Arabia Saudită, Argentina,
din Cisiordania – zona pe care palestinienii o Australia, Coreea de Sud, Indonezia, Mexic,
raţii în şir, inclusiv generaţia mea, ce cred că a fost ultima care l-a mai venerat concep ca fiind nucleul dur al viitorului lor stat. Republica Sud-Africană (singurul stat african
Nu este niciun secret că luna de miere între pre- din acest grup de elită!) sau Turcia1.
în clase pe Musset ca pe un imens poet romantic, alături de Lamartine, Vigny şedintele Obama şi premierul evreu Natanyahu a
fost foarte scurtă (dacă a fost vreodată!); de aici Rezultatele acestui al 5-lea summit G20 de la
şi Hugo, pe un Musset prins de către Sainte-Beuve în formula oximoronică, şi bănuiala că victoria Republicanilor în recente- Seul n-au fost spectaculoase, nici în bine şi nici
le alegeri din SUA a fost primită cu satisfacţie la în rău. De fapt, nici nu trebuie să aşteptăm mi-
preluată şi de dicţionare şi manuale, a oscilării între tentaţia desfrâului şi nos- Tel Aviv (tradiţional, Republicanii sunt percepuţi nuni de la aceste întâlniri. Dar ceea ce mi se pare
ca fiind mai pro-israelieni decât Democraţii). E important este că G20 reprezintă o fotografie a
talgia purităţii, tentaţie exprimată de scriitor într-o operă în care se mărturiseşte tot mai greu de sperat că preşedintele Obama va lumii de mâine: în locul unei structuri de putere
putea realiza în viitorii doi ani ceea ce n-a reu- bipolare (cum era în timpul Războiului Rece) sau
pe sine, „inima lui care sângerează, inima lui fierbinte şi plictisită“ (în franceză şit în cei doi ani trecuţi (când, în plus, controla a unei superputeri (cum a fost, după 1990, până
şi ambele camere ale Congresului American) – de curând), lumea viitorului apropiat va cunoaş-
ennuyé, amintind foarte mult de Baudelaire). anume, să dea un impuls decisiv negocierilor de te o structură mult mai alambicată, multipolară,
pace israeliano-palestiniene. Personal, nu voi în care capitalişti, comunişti, albi, negri, catolici,
Un alt scriitor precoce, dar, de data aceasta, un geniu precoce, Rimbaud, paria pe un progres major în acest dosar, pentru ortodocşi, budişti, protestanţi sau musulmani se
perioada următoare. vor regăsi laolaltă, încercând să desprindă o di-
foarte apropiat în secol de Musset, aproape un contemporan al acestuia, îl con- recţie comună pentru noi toţi.

testă cu o vehemenţă rar întâlnită, într-o scrisoare celebră, adresată lui Paul 1 B.J. Lee, „The G20 Summit. Room at the table“, în

Demeny, la 15 mai 1871 (citez doar un mic fragment, dintr-un paragraf mare): Newsweek, nr. 46, 15 noiembrie a.c.

„Musset este de paisprezece ori execrabil, pentru noi, generaţii îndurerate şi

stăpânite de viziuni – pe care lenea lui de înger le-a insultat! O, povestirile

şi proverbele fade! O, Nopţile! O, Rolla, o, Namouna! O, Cupa! Totul este

francez, adică cu totul vrednic de ură! Francez, nu parizian! Încă o opere a

acestui odios geniu care i-a inspirat pe Rabelais, Voltaire, Jean de la Fontaine,

comentat de domnul Taine! Ce primăvăratec e spiritul lui Musset! Iubirea lui

e încântătoare! Ce pictură din smalţ, ce poezie solidă! Poezia franceză (subl.

în text) va fi multă vreme gustată, dar numai în Franţa. […] Musset n-a ştiut

să facă nimic: îndărătul perdelelor vaporoase se aflau viziuni: el a închis ochii.

[…] Frumosul mort este mort şi, de acum înainte, să nu ne mai dăm nici măcar

osteneala de a-l trezi cu grozăviile noastre!“

Am ţinut să dau acest extraordinar citat mai ales pentru a arăta cât de com-

plexe sunt condiţiile în care se produce receptarea unei opere de artă. Dacă

nu există un context, o mentalitate care să accepte gestul novator, scriitura,

lectura novatoare cad în gol, nu produc nicio reacţie, aşa cum s-a întâmplat şi

cu modul atât de contemporan nouă în care l-a citit Rimbaud pe Musset. Căci

generaţiile ce i-au urmat acestuia au continuat să-i proslăvească opera ca fiind

una din marile creaţii ale literaturii franceze. Şi probabil că este chiar aşa dacă

o judecăm în raport strict cu romantismul francez (cum, de altfel, face, până la

un anumit punct, şi Rimbaud).

Interesant este însă să vedem şi o altă lectură, făcută de un scriitor mult

mai apropiat de noi în timp, şi anume de Proust, la începutul secolului XX. În

Carnetele sale, într-un mod discontinuu până la incoerenţă, şi cu atât mai pre-

ţios pentru cititor, care pătrunde astfel până la locul impulsului originar, Proust

spune următoarele despre Musset: „Il avait certaines particularités de langage,

une manière de balancer les mots qui suppléait à la pensée et même s’il en

avait une, il lui préférait dans son besoin d’en ressentir la cadence qui est un

trait encré à lui comme les grains de beauté q.q. chose qui marque la peau, la

personne, c’est son grain de peau“. („Avea anumite particularităţi de limbaj,

un mod de a cumpăni cuvintele care înlocuia gândirea, şi chiar dacă avea una,

prefera cuvintele, în nevoia lui de a le simţi cadenţa, care e o trăsătură ce-i

aparţinea precum aluniţele, ceva care marchează pielea, persoana, ceva care

este însăşi textura pielii lui.“) Continuare în pagina 9

8 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Excursuri Când critica literară merită
Nobelul
Ion
BUZERA

Mario Vargas Llosa scrie acest autor, o proiecţie care nu are nimic – dăruire, în cazul lui, la fel de Mario Vargas Llosa
critică literară, eseu, co- vizionar – căci „irealitatea mă plictiseşte de profundă şi de totală precum
mentarii de diverse ti- moarte“ (p. 15) –, un ritm sacadat al îm- coitul – era pentru Flaubert ceva ce Flaubert izbuteşte graţie cheltuirii
puri cu pasiunea cu care scrie romane. O plinirii acelei „nonviziuni“, dar care e mai o „orgie“: „Unicul mod de energiei şi timpului său, a voinţei şi inteli-
carte precum Orgia perpetuă. Flaubert şi mult decât o simplă viziune şi o retrasare a suporta existenţa este să te genţei sale, graţie activităţii lui creatoare.“
„Doamna Bovary“ (trad. rom. de Luminiţa brutală din mers a hărţii cu care a avut de-a pierzi în literatură ca într-o (p. 62). Intuiţia lui Llosa, care a constat
Voina-Răuţ, Editura Allfa, 2001, 204 p.), face, pentru a merge mai departe. orgie perpetuă“ (Scrisoare că- mai ales în desfăşurarea „planului“ intu-
asupra căreia mă voi opri în continuare, tre Dra Leroyer de Chantepie, itiv, a fost aceea că nu-l poţi înţelege pe
se citeşte cu aceeaşi intensitate cu care i Cartea lui Flaubert este trăită, rescrisă şi 4 septembrie 1859). Iată de ce Flaubert dacă nu eşti flaubertian, dacă nu
se citesc romanele. Avem de-a face cu o comentată cu un soi de visceralitate pe care nu e ciudat că vorbeşte despre încerci să rejoci toate mind game-urile lui
simplitate a planului, o tripartiţie riguros ar fi folosit-o dacă ar fi scris-o el. Practic, munca lui folosind metafore şi nu te pui în cât mai multe din situaţiile
respectată, un rafinament al brutalităţii in- rafinamentele hermeneutice sunt un fel de sexuale.“ (p. 67). Intervine existenţiale legate de scris. Corespondenţa
terpretative care rezidă în directeţea cu care autolecturi continue. În prima parte, Llosa aici o asumare, de sine, poate „arhetipului“ pe care îl cunoaşte atât de
sunt consemnate ori generate ideile şi, mai posedă cartea, cu Emma mereu în gând chiar inconştientă, prin regă- bine l-a ajutat enorm. Aceasta a oferit co-
ales, cu o pulsiune identificatorie cum rar şi în suflet. E şi o naivitate identificatorie sirea multiplă a celuilalt, căci mentatorilor săi şansa de a-l descoperiri din
am văzut, dacă nu chiar deloc. (Nu e mai aici. Numai cineva care a trăit şi va mai trăi numai aşa se poate înţelege mai bine pe el unghiuri neverosimile, ca pe un creator in
puţin adevărat că, în câteva rânduri, pare această „orgie“ poate să scrie atât de din în ipostază de scriitor. Se petrec simultan actu perpetuu, recompunându-se aproape
şi e de-a dreptul primitiv ca gândire inter- interior despre Flaubert. Nu cred că e po- o ocolire, o vizionare de distanţă (pp. 177- cu fiecare frază şi interzicându-şi orice me-
pretativă, dar până şi asta intră în regula sibilă o mai puternică deducere (invers de- 199, partea cea mai puţin consistentă, de diocritate a emfazei, căci ştia şi afla mereu
jocului său.) Llosa nu ţine cont de „empa- cât la Ion Barbu) a realului, a imediatului, fapt) şi o locuire, o transplantare de sine, foarte bine, în reluări fervente, în spirală,
tisme“, focalizări, distanţe narative şi alte a concretului din ficţional: „Emma murea pentru a vedea totul, cu încetinitorul, aşa prin eforturile supradimensionate pe care
prostioare similare, chiar dacă în partea pentru ca eu să pot trăi.“ (p. 17) sau, şi mai cum Flaubert însuşi trăia şi retrăia sinuci- le desfăşura, despre ce e vorba atunci când
a doua se foloseşte şi de un instrumentar bine, o coroborare a lor, o coprezenţă vio- derea Emmei, acolo, la origine. scrii literatură.
naratologic. El o „apucă“ pe Emma şi se lentă, care înseamnă, de fapt, suprapoten-
regăseşte, mai mult decât Flaubert însuşi, ţarea celor două faţete, care devin una, un Llosa analizează cum se zbate în in- Ca simplu cititor al acestei cărţi de, in-
în ea. În momentul în care „i-a plăcut“, „l-a continuum al energiei scrisului însuşi. creat, cum ia naştere şi cum se manifestă sist, critică literară, nu pot să spun decât
impresionat“ ceva, s-a şi pus în mişcare o literatura, marea literatură, aceea pe care atât: Nobelul acordat anul acesta lui Llosa
întreagă, formidabilă, imposibil de bruiat Llosa citindu-l, retrăindu-l, interpretân- o nostalgizează cu un fel de ferocitate şi e mai mult decât meritat.
maşinărie a regăsirii prin toate mijloacele du-l pe Flaubert: un spectacol literar deplin, pe care e hotărât să o continue el însuşi, la
a Emmei, mediului ei, vieţii ei, vieţii lui în care eseistica, romanescul, critica litera- nivelul lui şi cu puterile lui: „Deşi textele
Flaubert, poeticii acestuia, structurii ro- ră, critica variantelor, documentarea la mi- lui anterioare presupuseseră efort şi disci-
maneşti, stilului romanesc şi a oricărui alt limetru, poietica şi poetica, istoria literară plină – mai ales prima versiune a Ispitirii
fapt pe care ţi-l poţi imagina în legătură cu europeană şi recunostituirea cu mână fină Sfântului Anton – doar de la acest roman
Madame Bovary. Deşi o legătură directă (ca şi când nu numai că ar fi fost acolo, dar [Madame Bovary, n . m., IB] aveau să se
nu este, mai că îţi vine să spui că un cititor ar fi şi locuit timp îndelungat) a biroului de definească acele tabieturi, manii, preocu-
atât de maniacal nu avea cum să nu scrie lucru al lui Flaubert se combină şi se poten- pări prin care avea randament maxim. Un
decât foarte bine. Are ceva din Rebreanu ţează. Are loc un transfer continuu de ener- mod de a trăi într-un mediu oarecare (s.
al nostru, nu neapărat la altă scară, cât la gie şi poftă de scris, o escaladare reciprocă, a., n. m., IB – citat dintr-o scrisoare a lui
altă vârstă a gândirii romanului. Intervin la un plonjon al fiecăruia în abisul celuilalt, Flaubert): acea profundă identificare cu un
în adâncurile (inclusiv inavuabile, dar care „mediu“, pentru a-l recrea în mod verbal,
Maria TRONEA devin foarte avuabile) ale creaţiei: „Scrisul

Mario Vargas Llosa – Arta „povestaşului“
L aureatul Premiului Nobel pentru literatură în
2010, Mario Vargas Llosa, excelează în arta interior, tehnica narativă îndrăgită de Llosa, dezvăluie ci- condeierul o confirmă, refăcând în ficţiune povestea de
povestirii. Profund implicat în viaţa cetăţii, ca titorului gândurile personajelor, fără o preocupare anume dragoste a autorului cu o mătuşă prin alianţă, mai în vâr-
pentru psihologia lor: „S-ar putea să mi se ceară scrisori, stă, care îi devine soţie, şi focalizând aplecarea spre scris

multe din personajele sale („Pentru că el era visceral legat dar cine mai plăteşte cu bani gheaţă spre sfârşitul săptămâ- a protagonistului: „Cartierul Miraflores. Studiam Dreptul

de Peru, prea sfâşiat şi frământat de problemele peruane“, nii, dacă încă de miercuri toată lumea şi-a păpat şi ultimul la Universitatea San Marcos, resemnat, cred, să-mi câştig

se spune despre Mascarita în Povestaşul), atras mai întâi sfanţ la «Perlita» sau la cărţi? Aş putea cheltui douăzeci de mai târziu existenţa cu o meserie liberală, cu toate că, în

de Sartre, evoluând apoi spre Camus, el ia pulsul vieţii soli dacă tipii consemnaţi mi-ar cere să le cumpăr ţigări, iar realitate mi-ar fi plăcut mai degrabă să mă fac scriitor...“.

sociale şi politice, transformând-o în poveste. Într-un in- eu le-aş plăti cu scrisorele şi istorioare...“. „Parodia scriitorului“ apare în carte sub chipul lui Pedro

terviu din 2002, declară: „Ceea ce este important pentru Povestirea lineară este adesea marcată de propoziţii Camancho, legată de teatrul radiofonic, o adevărată insti-

un scriitor este să fie autentic cu sine însuşi, să trăiască intercalate. Identificatoare pentru scriitura lui Llosa este tuţie a povestirii în lumea latino-americană.

ceea ce scrie cu toată integritatea posibilă. Eu simt nevoia coexistenţa, în aceeaşi frază, a dis- Figura „ziaristului“ cu un fizic ingrat,

de a fi cu un picior în strada, de a fi implicat în ceea ce se cursului direct şi indirect: «- Am o neiubit de femei, dar trăind prin pasiunea

petrece, în ceea ce se face.“ („Magazine Littéraire“, Nr. problemă, zice Alberto, rigid. “... meseriei, va reapărea în Războiul sfârşi­

410, iunie 2002) să-i spun că tata e general, con- tului lumii. Trebuie semnalată, dealtfel,

Fascinaţia „povestaşului“ se înregistrează pe tot par- traamiral, mareşal, şi jur că pentru tehnica balzaciană a reluării personaje-

cursul operei lui Llosa: „De ce etnologii moderni nu i-au fiecare punct în fişa de consemnări lor în creaţia scriitorului peruan, prezen-

menţionat niciodată pe povestaşi? Această întrebare mi-o o să pierdeţi câte un an la avansare, ţa lui Lituma, personaj fetiş, fiind ilus-

puneam de fiecare dată când îmi cădea în mână câte un stu- aş putea ... ” E vorba de ceva per- trativă în acest sens. Ziaristica, profesie

diu sau lucrare despre cercetările pe teren şi descopeream sonal. Se opreşte, şovăie o clipă, îndrăgită de Llosa, şi predilecţia pentru

că nici de data asta, măcar în treacăt, nu erau menţionaţi apoi minte: Domnul colonel ne-a pulsul cetăţii („− Te ţii departe de ştire,

acei povestitori ambulanţi care mie mi se păreau aspectul zis odată că am putea cere sfaturi or ziaristica e ştirea, Zavalita“) apare şi

cel mai delicat şi cel mai preţios al acestui mic popor şi ofiţerilor noştri. În chestiuni per- în Conversaţie la Catedrala, avându-l

care, oricum, crease o ciudată legătură sentimentală în- sonale, voiam să zic.» Alberto, ca exponent pe Santiago, alter-ego al

tre indienii machiguenga şi propria mea vocaţie, ca să nu cel poreclit şi „Poetul“, îşi petrece scriitorului, ce se identifică, osmotic,

spun, chiar propria mea viaţă.“ (Povestaşul, Humanitas, anii de colegiu militar între două cu ţara de origine: „El era ca Perúul, el,

1992) universuri: cel claustrant, marcat Zavalita, se alesese praful şi de el când-

Povestaşul este, în viziunea lui Llosa, „un om primi- de violenţă şi degradare şi spaţiul va, într-un anumit moment (...)“.

tiv, cu o mentalitate magico-religioasă“, aşa cum este şi libertăţii, simbolizat de imaginile Opera lui Llosa e plină de poveşti,

Tasurinchi, „prietenul licuricilor“. Înrudit cu „povestaşul“ mării. ca şi noaptea piurană, sau este o mare şi

este şi scriitorul de istorioare la comandă, cum este Alberto Un „povestaş“ este şi „ziaris- frumoasă poveste, spusă de un „poves-

Fernandez din Oraşul şi câinii, unul din cadeţii („câinii“) tul“, o altă mască a scriitorului. taş“ măiastru, care l-a întâlnit Faulkner.

Colegiului militar „Leoncio Prado“ din Lima. Monologul „Condeierul“ din Mătuşa Julia şi

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 9

Obsesii Marian Victor Marino despre închisoare
BUCIU şi Securitate

1. Experienţa carcerală calificat inautentic, deşi „de bun nivel inte- religioasă, discreditează cu răceală formula risc (persecuţiile în cariera universitară),
lectual“). Pentru nesiguranţa regimului co- devenită testamentară, emblematică pentru destinul. Nu uită dezaprobarea paternă:
Î ncă din închisoare constată munist aflat la putere, rămâne elocvent un bunătatea spiritului românesc, „Să nu mă „ţi-ai distrus viaţa“. G. Călinescu va scrie
Adrian Marino (Viaţa unui om mic episod anecdotic. Deţinuţii se trezesc răzbunaţi!“ (aici: „Să nu ne răzbunaţi!“). acelaşi lucru într-un articol, fără a-l nomi-
singur, Polirom, 2010) neasimi- cu lăzi de cârnaţi vârâte în celule. Curând Formulă, pentru Marino, de „o enormă naliza. Eşuează într-o încercare de evadare
larea scriitorului şi a omului de cultură cu vine zvonul că ar sosi americanii. afectare“. Ovidiu Cotruş îl uluieşte ca su- din zona obligatorie şi, la reîntoarcere, de-
omul politic. A fost arestat în aprilie 1948 pravieţuitor, aproape înviat dintre morţi, vine vreme de trei luni şef de brigadă pes-
şi dus în „11 aresturi şi închisori“. A existat Din închisoare, îşi aminteşte fugar, prin posedând, pesemne, „O vitalitate morală te ţiganii cărămidari. Nu uită de un „abject
un plan al regimului concentraţionar ca să câte un detaliu, de N. Davidescu, obsedat neobişnuită“. Bune imagini proiectează pugilat“ cu Alexandru Bratu, care a răspân-
fie arestaţi între 1 şi 2 la sută, de-a valma, doar de fanariotismul lui I. L. Caragiale; memorialistul lui Ion Diaconescu şi lui dit, încă de pe atunci, ideea că Marino ar fi
condamnaţii fiind „victimele statisticii“ V. Beneş, fixat asupra eşecului editorial Paul Lăzărescu, „Un prieten incomparabil trădător şi securist. Memorialistul notează,
(id.). La închisoare a cunoscut „o Românie al piesei Şun de G. Călinescu; simpaticul şi de neînlocuit.“. Altă imagine obţine G. fără a dezvolta şi lămuri, avertismentul că
pseudo, de aparenţe, de forme fără fond, de dramaturg Valjan, jucându-şi singur piese- Ivaşcu, licheaua învăţând limba rusă, spre dosarele Securităţii sunt falsificate.
carton“. Cei condamnaţi ca anticomunişti le; şi mai plăcutul Radu Cioculescu; Marin provocarea legionarilor prinşi în ceremoni-
nu înţelegeau nimic din doctrina despre Simionescu-Râmniceanu, „singurul om alul creştin duminical. Din domiciliul obligatoriu declarat de
dictatura proletariatului. Grupul legionar de litere pe care am dorit să-l revăd după regimul comunist, fostul deţinut ajunge să
era cel mai mare şi a suferit cel mai mult. eliberare“. Egalizaţi în… pitoresc, într-un Un fel de elogiu, dar involuntar, adu- locuiască, de nevoie, la Cluj. El însuşi se
Privat de libertatea fizică, Marino s-a adap- ce şi el închisorii. Admite închisoarea ca referă la Cluj (unde locuia fratele, dar şi vi-
tat la închisoare, singurătate, hrană, pentru fel bizar – pentru imaginea lor postumă şcoală unde se preda viaţa în varietatea şi itoarea soţie) doar ca la un domiciliu forţat.
că deturna realitatea (invers decât obişnu- – sunt N. Crainic şi M. Vulcănescu. N. complexitatea ei. O consideră ca fiind pri- Păstrează nostalgia Iaşilor natali. La Cluj,
inţa românească de a devia ideologia), n-o Crainic: „rrom“, vital, cu „penis enorm“, ma universitate, una populară. Din închi- Securitatea îl urmăreşte constant. Urmăritul
lua în serios. Ideologia politică îi era de recitându-şi miile de versuri, inspirând un soare, Marino a mers la Cluj, la fratele său, eliberat descoperă o falsă elită, provincială.
ajuns. Nu s-a refugiat în religie. Nu recurge personaj dintr-o piesă de Ionesco, pare-se despre care memoriile acestea rescrise, Nu respectă autorităţile. Cunoaşte sufletul
la religie, nu din ateism, ci din umilinţă. Se că Setea şi foamea. Mircea Vulcănescu, to- esenţializate şi ideologizate, nu vorbesc. El „câinos“ ardelenesc şi infatuarea maghiară.
credea prea neînsemnat pentru Dumnezeu. tuşi situat „la polul opus“, caricaturizat ca explică doar de ce n-a rămas acolo: cum- Dar, tot la Cluj, trăieşte, într-o locuinţă de
Iată un detaliu important care face mai discipol al lui Nae Ionescu şi adept al trăirii nata, olteancă, nu-l vedea cu ochi buni, numai două camere, alături de admirabila
complex decât s-ar crede cazul lui în raport aventuroase şi metafizice, ajuns (sugestia pentru tot ce făcuse. (De altfel, ca şi proprii familie a Lidiei, soţia sa. O familie religi-
cu religia. Creştineşte, ar putea intra în ca- unei ironii a sorţii) „un imens schelet“, săi părinţi.) După un sejur de trei luni la oasă, practicantă a grupării „Studenţilor în
tegoria celor ce se vor mântui spre uimirea având fobia ciudată a microbilor în mediul Bucureşti, unde spera să-şi afle un post cât Biblie“. Nu-şi afirmă crezul de om credin-
lor, chemaţi de Isus, iar ei abia vor îndrăzni imund. Marino, adept al resentimentului, de cât apropiat de aspiraţiile intelectuale, cios. Nu va avea o decepţie religioasă, aşa
să spună „Noi, Doamne?“ Categorie opusă legii talionului, suspectând teatralitatea a fost arestat din nou şi trimis în „domi- cum va avea una ideologică. Acum, Marino
aroganţilor farisei, ce vor înainta avântat ciliul obligatoriu“, la Lăteşti, în Bărăgan. numeşte creştinismul o religie „utopică“,
şi vor fi îndepărtaţi cu vorbele „Niciodată Existenţa de aici, dintre 1957−1963, i s-a prea exigentă cu natura umană. Apropie,
nu v-am cunoscut.“. Marino arată o sme- părut mai absurdă decât cea de la închisoare. deci, creştinismul, de pseudo-ideologii. De
renie latentă, pasivă. Altă explicaţie pentru I-a definitivat o „repulsie totală“ pentru sat. aici poate apărea suspiciunea de ateism.
rezistenţa sa la detenţie a fost că a refuzat, Avantajul localizării impuse în izolare a fost Prima oară fusese acuzat că este ateu de că-
riscând nebuneşte, ca să muncească. El că a putut să citească (notează: cu furie) teo- tre un profesor, care atrăgea atenţia întregii
nu idealizează şi nu eroizează existenţa rie şi ideologie, nu critică literară. Citadinul clase de elevi că el ştie, în materie de reli-
în închisoare, văzută prin sine, stoic şi nu s-a descurcat, având norocul de a avea o sur- gie, mai mult decât credincioşii. N-a reţinut
victorios. Respinge cărţile de false amin- să de apă şi de a da în dijmă unor săteni o lauda studiului (negat de mama sa, provo-
tiri supraumane. Dispreţuieşte poetizarea bucată de pământ. Devenise, va să zică, pro- cându-i astfel o rană persistentă) şi atunci a
realităţii, pusă pe seama strămoşilor traci prietar. Şi-a cultivat grădina. Cu flori. Spre fost revoltat de ipoteza, neprobată, dar dată
ai lui Orfeu. Critică filmul de televiziune mirarea ţăranilor vicleni şi hoţi. Într-un pu- ca certitudine, că el ar fi ateu.
al Luciei Hossu-Longin, Memorialul dure­ seu de intoleranţă, despre unul dezaprobator
rii. Pe autoare o dispreţuieşte pentru meta- notează: „i-aş fi dat pe loc cu un par în cap“. În anii ce vin, stă „închis mai tot timpul
morfoza de la comunism la anticomunism. Fapt aparent anecdotic, semnificativ pentru în casă…“, urmându-şi vocaţia culturală,
Vituperează falsitatea Memorialului de la „prefacerile“ istorice: primeşte ouă de la mândru de singularizarea ca liber profesio-
Sighet. Memorialistul pretinde că scrie un soţia fostei căpetenii a Mişcării Legionare, nist (postul oferit era de muncitor la o fabrică
document nemistificat. (Respinge jurna- Corneliu Zelea Codreanu. Îi ameliorează de bere), mult mai mult decât de închisoare
lul de enorm succes al lui N. Steinhardt, traiul pachetele şi banii de la părinţi şi lo- şi publicarea cărţilor. Singurătatea ca singu-
godnica Lidia, care i-a împărtăşit, cu orice larizare este partea sa de izbândă stoică.

Continuare în numărul viitor

Continuare din pagina 7

Aşa cum a făcut şi cu Stendhal, şi cu Flaubert, în nişte cu atâta patimă refuzată de Rimbaud şi pe care puţină lume căror „cumpănire“ nu numai că poate avea prioritate faţă
texte care au înnoit radical exegeza celor doi romancieri, îl mai citeşte astăzi) menţine un echilibru între ce spui şi de o cunoaştere care o precedă, dar poate deveni chiar
Proust încearcă şi în cazul lui Musset o abordare pe o la- cum spui, între „gândire“ şi sunet, „cadenţă“, „cuvinte“, a productivă (din re-producătoare) de sensuri, „înlocuind“
tură care să resusciteze receptarea lui Musset,
intrat în conul de umbră de multă vreme, şi parcă „gândirea“, sensul de fapt ducându-ne
care, şi acum, după încercarea proustiană, ră- către un nou sens, o nouă cunoaştere.
mâne tot acolo, deşi, ocazional, cum facem şi
noi acum, este comemorat. Să recitim textul lui Proust: „El [Musset]
avea anumite particularităţi de limbaj, un mod
Re-citirea propusă de Proust nu e întâm- de a cumpăni cuvintele care înlocuia gândi-
plătoare: biografii scriitorului ne spun că, în rea, şi chiar dacă avea una, prefera cuvintele,
tinereţe, Proust îl admira mult pe Musset, în nevoia lui de a le simţi cadenţa…“ Şi, cu
ceea ce se vede şi dintr-un Chestionar propus prilejul acestei comemorări care încearcă să
de Antoinette Faure, la care Proust răspunde, scoată din cvasiuitare un poet care abia dacă
citându-l ca scriitor iubit de el, pe Musset. se mai studiază în clase, să ne bucurăm sa-
vurând din plin această preţioasă intuiţie
Chiar dacă nu „a revoluţionat“ receptarea proustiană (această „lungă ezitare între sunet
mussetiană, această nouă re-citire poate con- şi sens“ – Valéry) care se suprapune nu mai
tribui la „revoluţionarea“ modului de a defi- puţin preţioasei – deşi absolut opusei – intu-
ni specificul literaturii, prefigurând intuiţiile iţii rimbaldiene.
altor scriitori şi teoreticieni ai literaturii care
vor veni după Proust, şi care vor fi obsedaţi Nu ne mai rămâne de făcut decât un singur
de definirea literaturităţii. Aceasta, ne spune lucru care intră în adevăratul ritual al oricărei
încă o dată Proust, prin lectura pe care i-o comemorări: să mergem la raftul bibliotecii,
face lui Musset (descoperind un mare adevăr să scoatem de acolo operele lui Musset, şi să
al literaturii, chiar acolo ne-am fi aşteptat cel citim din ele fie şi numai o pagină, încercând
mai puţin, într-un Musset a cărui operă este să realizăm acel balans între gândire şi ca-
denţă, cuvinte, descoperit de Proust.

10 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Traduttore / Ioan Poezia – salvare sau naufragiu
Traditore LASCU

C riză agravantă a educaţiei şi a culturii? Nivel În orice caz, de-a lungul deceniilor ultime s-a pierdut care pretind că lucrurile merg de la sine, că vremea poe-
scăzut de cunoştinţe generale şi profesionale?
Distanţe irecuperabile între cultura tinerilor şi a mult teren. Poezia nu mai este o tentaţie pentru cititori. Ca ziei s-a dus, că ea nu mai interesează pe nimeni. Există şi
generaţiilor mai vechi, între opţiuni, preocupări şi compe-
tenţe diferite? Şi, prin urmare, dificultăţi de comunicare preocupare cotidiană şi ca formă de deconectare lectura nu câţiva „romantici disperaţi“ care se lamentează pe ruinele
ce intervin între unii şi ceilalţi, precum şi o diminuare a
încrederii şi a respectului reciproc? O îngustare a interesu- mai atrage ca odinioară. Civilizaţia cărţii dă înapoi în faţa marii poezii de altădată. Unde sunt însă „realiştii“ care să
lui pentru formarea unei culturi generale solide şi a unor
competenţe profesionale pe măsura cerinţelor societăţii ofensivei ordinatoarelor, iar această mutaţie este iminen- menţină echilibrul şi să restabilească poezia în drepturile
contemporane ameninţă şi, totodată, ghidează vrând-ne-
vrând conduita formativă a generaţiilor tinere? Prin aceas- tă, inevitabilă. Toate acestea sunt deja, în prezent, locuri ei, fireşti fără îndoială, sfidând condiţiile ostile ale acestei
ta, personalitatea tinerilor este ea supusă unei simplificări
şi schematizări primejdioase, sub toate aspectele, inclusiv comune ce revin frecvent în dezbaterile despre condiţia post-istorii liminare? Cine se mai gândeşte să-i reanimeze
moral şi civic? Se proiectează era unei manipulări şi ex-
ploatări subtile a oamenilor transformaţi în roboţi, incapa- cărţii şi a lecturii. Pe deasupra, poezia are propriile difi- „ordinea“ şi „frumuseţea“, s-o facă să retrăiască şi să se
bili a discerne adevărul de minciună, justiţia de injustiţie,
normalitatea de exces, egalitatea de şanse şi liberul arbitru, cultăţi ce pretind o lectură agreabilă, lejeră şi socializantă. împărtăşească cu „luxul, calmul şi voluptatea“ ei? Există
pe de o parte, de comandamentele impuse şi de bunul plac,
pe de altă parte? În câteva cuvinte deci, o criză globală pro- Poezia, de una singură, nu socializează, nu a făcut-o nicio- un eventual detaşament de forţe speciale, un soi de „ro-
vocată, dirijată de forţe oculte sau o slăbiciune pasageră a
unui sistem istoriceşte imperfect deoarece este anacronic? dată. Poezia este „acea dificilă libertate“, aşa cum glosa Ion mantici realişti“, care să viseze la mântuirea poeziei graţie
E vorba de o acceptare liber consimţită sau de un somn al
raţiunii colective, vrăjită şi anesteziată de mass media, in- Barbu acum vreo optzeci de ani! Lectura niciunui poem nu reînsufleţirii interesului public? Îmi place să cred că da.
ternet şi politicile de globalizare? De noua subcultură sau
cultura de masă consumistă? poate fi o obligaţie, acest lucru nu se face prin constrângere. În afara traducerilor din poezia modernă şi contem­
Cui îi revin oare greşelile? E vorba de o responsabili-
tate colectivă pentru tot ceea ce se întâmplă sau de o criză Lectura poeziei nu poate fi decât o aventură singulară a unor porană, franceză de pildă, cu care pot fi familiarizaţi tinerii
a individualităţilor? Este politica de globalizare, în mod
subversiv, o politică de masificare în pofida sloganurilor iniţiaţi, mulţi sau puţini, o pasiune aparte, o şansă de a visa a studioşi dornici de o perfecţionare în domeniu, concepe-
despre autonomie, descentralizare, culturi ale comunităţi-
lor, euroregiuni? O politică de dependenţă mascată stru- unor solitari, la urma urmei o invitaţie la călătorie! rea şi realizarea unor proiecte care să vizeze activităţi de
neşte altă politică, ce-ar putea fi efectiv o demagogie ce
încântă cu relativa independenţă a personalităţii umane, „Soră, bine-ar fi/ De-am porni-ntr-o zi/ Împreună-n acest gen, reuniuni şi colocvii naţionale şi internaţionale
alegerea liberă şi responsabilă, egalitatea de şanse şi con-
curenţa loială? Oare se află omenirea în pragul unei imi- pribegie!/ Ne-am iubi mereu,/ Pururi, tu şi eu/ Într-o ţară axate pe problematica poeziei de azi, ateliere de scriitură
nente depersonalizări globale, abil inoculată şi controla-
tă? A devenit societatea civilă un mit sau rămâne încă un asemenea ţie/ Soarele jilav,/ Cerul sur, trândav,/ Farmec şi de traducere, pot fi benefice pentru transfuzia unui sânge
instrument de regularizare a proceselor socio-politice şi
culturale? au ascuns şi blând/ Ca şi ochii tăi,/ Tainice văpăi/ Printre proaspăt în vinele „bătrânei“ poezii româneşti şi, mai ales,
Cultura în general şi literatura în special contribuie
la formarea personalităţii, în speţă a unei sensibilităţi şi lacrimi scăpărând.// Splendoare şi răsfăţ în jur,/ Şi rându- europene. Un proiect precum Traducere şi interculturalita­
a unui limbaj ale căror elemente fundamentale trebuie să
fie însuşite şi utilizate sistematic în comun. Ori lipsa şi/sau ială şi huzur.“ (Charles Baudelaire – Invitaţie la călătorie, te, dus la bun sfârşit la Facultatea de Litere a Universităţii
defectele de sistem survenite în cursul unei atare formări
inferează dificultăţilor de comunicare şi de gândire, pentru traducere de Virgil Teodorescu). Pentru a cunoaşte poezia, craiovene, concursuri studenţeşti de traducere (în franceză
că acum bazele însele par să (ne) lipsească. Şi în ochiurile
acestei reţele, asemenea unei pânze de păianjen, unde să pentru a trăi în(tru) poezie este aşadar nevoie de o iniţiere, şi engleză) din poezia lui Marin Sorescu, concursuri de
se regăsească locul şi rolul învăţământului, ţinând cont că
locul şi funcţiile lui ar trebui să fie unele din cele mai bine fiindcă acest ţinut fabulos este aşezat sub semnele numite creaţie literară în care sunt antrenaţi liceeni şi studenţi, în
consolidate? Sau toate acestea sunt prejudecăţi şi clişee
perimate, de demult? Unde se regăseşte efectiv locul lite- „splendoare“, „răsfăţ“, „rânduială“ şi „huzur“, mai bine cadrul Zilelor Francofoniei, întâlniri şi dezbateri despre
raturii şi al educaţiei estetice în planurile de învăţământ?
precizate în franceză, în formulă completă: «Là tout n´est poezie asemenea celor iniţiate şi finalizate de revista
Bienala de poezie de la Liège
qu´ordre et beauté/ luxe, calme et volupté». „Poesis“ din Satu Mare, sau la Bienala Internaţională de
Î ntre 6 şi 9 octombrie 2010, la Universitatea din
oraşul belgian Liège au avut loc multiple mani- În calitate de profesor, critic literar şi poet mi se pare Poezie de la Liège (Belgia), a cărei a XXVI-a ediţie a avut
festări organizate în cadrul celei de a XXVI-a Bienale
Internaţionale de Poezie. firesc, nici mai mult, nici mai puţin, să-mi pun astfel de loc la începutul acestei luni, sunt doar câteva exemple de
Desfăşurată sub genericul Poésie, une autre langa­
ge?, Bienala a inclus comunicări şi dezbateri axate pe întrebări, multe şi nu fără nelinişte. Pare un veritabil brain încercări fructuoase de a menţine în parametri normali
condiţia poeziei în lume astăzi, pe iniţierea şi/ sau edu-
carea prin poezie. În calendarul manifestărilor au figurat storming, iar câte cineva m-ar putea învinui că dramatizez. suflul poeziei în diverse locuri şi medii. Asemenea acti-
de asemenea ateliere de traducere din creaţiile partici-
panţilor, un recital de poezie denumit Des voix venues Însă nu dramatizez deloc, pur şi simplu constat. Cu toate vităţi şi manifestări literare, mai restrânse sau mai ample,
d´ailleurs, podiumuri poetice nocturne, animaţie pentru
copii etc. că prin prestaţiile noastre, ale mele şi ale confraţilor, de dovedesc că alerta declanşată cândva în legătură cu moar-
Fiind o producţie a Casei Internaţionale a Poeziei
– Arthur Haulot, fondată în 1955, a XXVI-a ediţie a cercetare şi de valorizare critică am încercat şi încercăm să tea poeziei a fost una falsă.
Bienalei s-a bucurat de participarea a peste şaptezeci de
poeţi, critici şi istorici literari, profesori, actori, traducători facem cunoscută poezia română şi străină, s-o explicăm, După ce am încercat să schiţez în fugă câteva aspec-
din aproximativ douăzeci şi cinci de ţări. Din România au
fost prezenţi Linda Maria Baros, Horia Bădescu şi Ioan să exprimăm judecăţi de valoare despre cărţile publicate în te privitoare la modalităţile practice de a face cunoscută
Lascu, colaboratorul revistei „Scrisul Românesc“.
româneşte, fie ele originale sau traduse, şi chiar să iniţiem poezia, de a iniţia şi de a educa prin poezie, doresc să revin
(Red.)
pe începătorii în ale poeziei – lectori sporadic informaţi, în trecere la întrebarea formulată în titlu: se află poezia

tineri elevi ori studenţi sau simpli amatori – mi se pare în faţa unui iminent naufragiu sau încă este ea în stare să

că cititorii de poezie sunt în drastică scădere. Din nefe- salveze, să mântuiască acele suflete dornice să instaureze

ricire, constatăm că treaba merge la fel şi cu cititorii de în ele însele „ordinea“ şi „frumuseţea“, „luxul“, „calmul“

reviste literare, ale căror tiraje au devenit deja minuscule şi „voluptatea“ ei. Căci la Baudelaire, şi el nu este doar

– probabil nu mai mult de câteva sute de exemplare pe un exemplu singular, poezia era un mod de a visa, dar şi

ediţie –, resursele financiare şi materiale de orice fel dimi- un mod de a trăi prin şi întru cele poetice ale vieţii. La

nuându-se de la o zi la alta. Însă, în ciuda tuturor acestor drept vorbind, nu pot afirma cu tărie că poezia o duce în

vicisitudini, presa culturală se încăpăţânează să existe şi, huzur, că se lăfăieşte între celelalte arte, toate aruncate azi

odată cu ea, poezia… La dificultăţile de ordin economic se la întâmplare „pe piaţă“, dar îmi place să cred că tinerii, cel

adaugă indiferenţa publicului actual şi nivelul de educaţie puţin unii dintre ei, nu mulţi, dar nici puţini, vor continua

în constantă degringoladă al tuturor categoriilor de (posi- să se înamoreze de ea, să citească, ba chiar să scrie poezie

bili) cititori. Ce (ne) mai rămâne atunci de făcut pentru autentică. Ceea ce ne este la îndemână să demonstrăm

ca poezia să vieze? Există, desigur, destui „pragmatici“ chiar cu exemple din jurul nostru.

Abonamente la Scrisul Românesc
Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.

Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.

Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei.

Sunt incluse şi taxele poştale.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 11

Mazilu şi Generaţia prometeică Scrisori Dumitru Radu
Dragă Florea Firan, POPESCU

C ică Bia, mama lui Prometeu şi literaturii române! spirituală nu constituie nici ea un vârf cul- – nepregătit să înţeleagă măcar că inutila
a lui Epimeteu, i-ar fi spus lui A urmat teribila Generaţie ’60: Labiş, tural al umanităţii, deşi abundenţa clişeelor sa cenuşă – cenuşa omului de cenuşă, vor-
Prometeu că, în „timpul luptei, verbale te-ar îndemna să speri că în golul băreţ! – nu se poate risipi nici în vânt, şi
vor câştiga cei inteligenţi“, nu cei cu muş- Fănuş Neagu, Ion Gheorghe, Mazilu, ce-l ascund ar putea exista măcar o obosea- asta poate constitui o tragedie ce se petre-
chii tari... Desigur, aşa o fi în mituri şi în Cosaşu, Ţic, Lăncrănjan, Băieşu, Bănulescu, lă sau un declin al moralei socialiste... Nici ce în fiecare zi, în plină zi golită de lumi-
basme!.. Dar în realitatea noastră cea de Bălăiţă, Breban, Buzura, Dinu Săraru, vorbă, peste tot sunt doar vorbe, vorbe, na soarelui... În acest gălăgios du-te vino
toate zilele ce se-ntâmplă? Întâlnim con- Constantin Ţoiu, Nichita, Hagiu, Baltag, vorbe!... Dar această pacoste logoreică ne al personajelor sale, Mazilu ne îndeamnă,
cesii şi evoluţii tragice, idealuri spulberate Scorobete, Dumbrăveanu, Petre Stoica, arată, până la urmă, tragedia unor oameni melancolic, să vedem parcursul unor fan-
şi principii pure, nelinişti tulburătoare, Horia Zilieru, Sălcudeanu, Ilie Constantin, constituiţi doar din vorbe fără idei persona- tome obscure, ieşite din tumultul vorbelor
iubiri mistuitoare şi pogoane pogane de Leonida Neamţu, Pavel Aioanei, Mircea le, vorbe care nu pot resuscita mortificarea – vorbelor ce ştiu să-şi ascundă goliciunea
ură lucidă, fuziunea orizonturilor confuze Ivănescu, Ilarie Hinoveanu, Modest Mora­ sentimentelor şi nu pot fi nici măcar un ali- şi întunericul...
şi izbăvitoarea şi blagoslovita ştergere a riu, Doina Sălăjean, Ioan Alexandru, bi împotriva uitării de sine.
memoriei? De toate pentru toţi? Dacă da, Adrian Păunescu, Iosif Naghiu, Mircea Putem încerca, în privinţa pieselor lui
atunci s-o luăm băbeşte, de la ’48!.. Ba nu, Radu Iacoban, Leonida Teodorescu, Tomo­ Deşi, repetăm, filosofăria (!) acestor Mazilu, să facem o legătură între geneza
de la ’44... zei, Cârneci, Tomuş, Paul Everac (da, şi personaje nu este una a morţii, ci una a şi finalitatea lor – şi geneza şi plenitudinea
Dacă cel de-al doilea Război Mondial Paul Everac!), Sorescu, Vlad, Manolescu, vieţii plenare, ele se înscriu – personajele! capodoperei lui Cervantes, Don Quijote?
a umplut oraşele şi satele cu morminte şi Simion, Cornel Ungureanu, Leu, Ghilea, – într-un fel de tragedie cotidiană searbădă De ce nu? Să spunem din capul locului ur-
cruci noi, războiul intern, fratricid, început Sorin Titel, Velea, Ion Arieşanu, Vasile – extraordinar realizată estetic de autor! – mătoarele: conceput ca o parodiere a roma-
între elite, adică între intelectuali – poftim Rebreanu, VirgilArdelean, Pardău, Laszlofy în care cunoaşterea indefinită a propriilor nelor cavalereşti, Don Quijote depăşeşte
de vezi! – în septembrie, 1944, declanşat Aladar, Iorgulescu, Valeriu Cristea, Valen­ lor taine atinge absurdul! Pierzându-şi, din covârşitor acest calapod!... Dacă Mazilu,
euforic prin afurisirea fascistului Liviu tin Taşcu, Mirela Roznoveanu, Ghidirmic, cauza clişeelor sociale, politice şi morale, la începuturi, a vrut să parodieze literatu-
Rebreanu, trădătorul de ţară, răposat la nicio Leonte, Bradu, Genoiu, Genaru, Caco­vea­ orice orizont, aceste rebuturi ale unor prin- ra socialistă clişeizată până la absurd, prin
lună de la actul semnat în 23 august 1944, nu, Cubleşan, Mureşeanu, Băran, Corneliu cipii morale goale asistă la propria lor în- piesele sale majore ne-a propus nu nişte
a pus în mişcare impulsuri şi învinuiri mâr- Rădulescu, Mircea Micu, Braga, Guga, mormântare, îngropate fiind de propriile lor caricaturi, ci o lume ce trăieşte zglobiu în
şave, revanşarde, spaime animalice, machi- Cezar Ivănescu (debut în 1959), Ileana vieţi deviate. Biologica, adică viaţa logică, nefericire, oarbă, surdă în faţa tragicei sale
aje dichisite, sentimente idioate – oricum, Mălăncioiu (debut în ’64), Horia Pătraşcu, este sufocată de absurdul trăirilor exterioa- caducităţi... Viziunea modernă a lui Mazilu
neinteligente! – care au dezintegrat atâtea Pituţ, Florin Mihai Petrescu, Mircea re, verbale, abstracte!... Nu, nu e vorba de îşi arată strălucirea în mărturia ironică des-
şi atâtea suflete şi comunităţi!... Dumnezeu Horia Simionescu, Mircea Vaida, Ioanid nişte mari păcătoşi! În fond, în veacuri, au pre sufletul crepuscular al unor oameni co-
parcă nu mai ţinea cu unii oameni, aşa că şi Romanescu, Tudor Popescu, Sturzu, Ion existat şi păcătoşi pe care biserica, pentru pleşiţi de idealuri falsificate până la absur-
credinţa în El a început să se destrame!... Horea, Dimov, Mircea Ciobanu... Ei, cred faptele lor luminoase, i-a aşezat în rândul dul pierderii de sine... Nevoia de tandreţe
Dincolo de hotarele ţării, nu era de mirare eu, nu pot fi învinuiţi că n-au observat, de sfinţilor! Dar eroii lui Mazilu devin un fel se izbeşte de discordanţa dintre principiile
că Franţa, bunăoară, care fusese cotropită la începuturi, că societatea românească se de victime ale propriilor lor idealuri supra- solide, aproape mistice, însuşite mecanic,
de germani, devenise de stânga, sau că anu- cam consolida pe un singur adevăr, ca şi realiste, ivite din cameleonismul socialist! şi fragilitatea unor temperamente înfrico-
mite neamuri, care-şi recăpătaseră drepturi- cum ar fi fost imposibil, şi chiar absurd, Aceste idealuri dilatate şi roze – n-au nicio şate de posibilitatea unei asumate libertăţi
le de a fi din nou ce fuseseră înainte de răz- să mai existe şi alte adevăruri! Mazilu, ca şansă să se transforme în realitate! Aşa că totale...
boi, vedeau în Uniunea Sovietică forţa iz- şi alţi tineri scriitori, absolvenţi ai „Şcolii personajele lui Mazilu, confundând me-
băvitoare de rău şi de moarte... Deportările de literatură“, unii strânşi în redacţia reu realitatea cu iluzia, se bucură de niş- Aşa cum Don Quijote este, până la un
nu puteau fi uitate, morţii nu puteau fi daţi „Luceafărului“ sau în redacţia „Scânteii ti- te fericiri trăite – absurd! – în imaginar! moment dat, victima romanelor cavalereşti
uitării, fireşte! Însă în această stare euro- neretului“, dacă n-au ajuns să reconstituie Neînţelegând nimic din societatea în care – şi personajele lui Mazilu sunt victimele
peană tensionată, tulbure, confuză, nu e de adevărul integral, despre care au făcut vor- îşi duc zilele, luându-se doar după sono- vorbelor cavalereşti socialiste... Dar aşa
mirare că uneori noii politicieni au reuşit în bire prin Radu Cosaşu, au ajuns să pună în ritatea etică a vorbelor, aceste personaje cum Don Quijote nu mai este pentru noi,
foarte scurt timp să jongleze cu succesul lor lumină măcar o parte dintre adevărurile pe ajung să confunde cuvântul întemeietor, de la un moment dat, o searbădă caricatură,
ideologic! Şi nu e de mirare că – doar aşa care istoria le-a propulsat sau le-a distrus! de obicei, cu vorba, vorba, vorba... Astfel ci un personaj eşuat tragic în dorinţa sa de
se-ntâmplă întotdeauna când se schimbă încât am putea discuta aici despre puterea a instaura binele în lume, şi personajele lui
registrele şi macazurile politice şi econo- Cred că ar fi cazul ca măcar acum, la vorbei de a restabili haosul, transformând Mazilu parcă ne arată tragedia bolborosi-
mice! – au apărut şi martirii conştiinţei!... peste o jumătate de secol de la moartea lui cosmosul (cel puţin ipotetic) şi lumina în- tă a unor iluzii mecanice, ruptura absolu-
Fireşte, comunităţile îşi recunosc eroii, Stalin, să facem o judiţioasă paralelă între tr-o caricatură... tă dintre realităţi ignorate şi idealuri fără
însă, copleşite de tragedia veacului, nu pot tinerii condeieri ieşiţi de pe băncile Şcolii soluţii...
întotdeauna decela, în tumultul istoriei, în- de literatură de la Bucureşti – şi angajaţi Aici Mazilu se dovedeşte imbatabil!
tre raţionalitatea şi iraţionalitatea societăţii, pe la reviste şi ziare! – şi tinerii scriitori Întreaga metamorfozare – poftim de vezi! Nu, Mazilu e blând cu personajele sale,
între histrionismul eroic, realitatea lumii şi sovietici, absolvenţi ai Şcolii de literatură – din lumina Cosmosului în întunericul ha- nu le conferă elementele unei libertăţi totale
irealitatea năzuinţelor ei sociale şi politice „Maxim Gorki“, de la Moscova, care au osului (din interiorul personajelor) este do- de a fi porci!... Ele fac parte dintr-o umani­
imediate... Mai mult, viitorul curcubeic a adus câteva energii extraordinare în viaţa minată de energia vorbelor goale! Ordinea, tate supusă unor experimente de modifica-
început să ţină loc de prezent! literară din Uniunea Sovietică! Evtuşenko, armonia (cosmosului interior – poftim de re genetică!... Parcă îl auzim pe Breslaşu
În acest mecanism ce se voia logic – al Rodjedvenski, Vosnesevski, Ahmadulina, vezi!) se băscrăcărează în haos, sub fla- declamând: „Iată omul, Omul noul, care
efectelor legate de cauze şi principii! – scri- pierzând orizontul senin al realismului mura anarhică a vorbelor fără acoperire. scrie cu stiloul!“ Mazilu îşi iubeşte perso-
itorii nu puteau rămâne pe dinafară! suprar­­ealist socialist, şi-au descoperit în Omul falimentar, îmbrobodit de vorbe, najele, aşa cum şi Cervantes – de ce nu? –
Să mai notăm câteva amănunte: după noile adevăruri ale matuşcăi Rusia un su- moare – rămânând în viaţă, ca un mort viu! l-a iubit pe cavalerul ce călărea o mârţoagă
terminarea războiului, a urmat în Moldova, flu creator formidabil! Generaţia ’60 – de sublimă!
mai ales, o secetă cumplită; apoi a început la Bucureşti, Moscova, şi poate şi din alte
epopeea sovromurilor devastatoare, cru- capitale ale Europei de Est!? Da... Am pu- Dumitru Radu Popescu şi Florea Firan
ciada cotelor, a cooperativizării – aşa că tea vorbi de un suflu prometeic, de ce nu?...
satisfacerea nevoilor materiale nu era ceva Aceşti scriitori tineri au declanşat o gândire
extrem de banal!... Perspectivele sociale, creatoare anticipatoare – dacă ţinem cont
politice, naţionale, se aflau nu o singură de faptul că Prometeu tocmai o asemenea
dată, mai ales pentru scriitorii maturi, în gândire anticipatoare cuprinde în numele
contrapunct cu perspectivele lor individu- său, spre deosebire de Epimeteu, fratele
ale, de supravieţuire... Pe unii condeieri, său, care reprezintă gândirea întârziată...
noua realitate i-a refuzat, trimiţându-i chiar
la ţuhaus, iar pe alţii i-a încorporat... Şi iată cum realitatea ne arată că gândi-
Peste ani, în realitatea apărută după rea anticipatoare a Generaţiei ’60 a învins!
moartea lui Stalin, când şi Uniunea Bia a avut dreptate: în timpul luptelor au în-
Sovietică a început să se aşeze pe alte te- vins cei inteligenţi şi, evident, talentaţi!...
melii, noile generaţii de scriitori au înce-
put să considere societatea românească un După romanul Bariera şi un număr im-
univers perfectibil... Petru Dumitriu, Marin presionant de schiţe realiste sau satirice,
Preda, A. E. Baconsky, Titus Popovici, după numeroase foiletoane şi articole des-
Francisc Munteanu, Baranga, Eugen Barbu pre viaţa cărţilor, Mazilu a propus scenei
şi alţii au apărut în librării cu câteva cărţi teatrale din România câteva piese extrem
care şi azi sunt socotite capodopere ale de originale! Şi a învins!

Ca şi în Caragiale, personajele din
comediile lui Mazilu nu ucid pe nimeni
şi nu reprezintă, neapărat – vai Doamne!
– un model moral! Forţa lor biologică şi

12 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu

Mihai ENE Erotica macedonskiană

E rotica decadentă trebuie pusă cu tipul levantin, nervos, senzual şi „ma- ele. Corpuri dumnezeieşti, ale căror sexuri Adrian Marino a comparat, cu deose-
în relaţie cu câteva elemente ale ladiv“) pe care încearcă să i-l construias- se topeau unul în altul se lipeau de el, îl bită subtilitate, Thalassa cu Trionfo della
Weltanschauung-ului decadent, că naratorul. Şi contradicţia se adânceşte sileau să li se predea, primeau să moară sub morte (1894), romanul lui D’Annunzio, dar
cum ar fi obsesia morţii, dezvrăjirea lumii, atunci când naratorul remarcă modificarea buzele lui, şi când, la rândul lor, străbăteau şi cu Thaïs, de Anatole France. În romanul
cinismul şi amoralismul, misoginismul şi interioară pe care o provoacă „trecerea de într-însul, îl nimiceau sub plăceri ce erau lui A. France, eroul său, Paphnuce, este ob-
celebrarea anti-naturalului, cu finalitate în la copilărie către tinereţe“: „Nervii îşi as- schingiuiri şi ce, totuşi, rămâneau plăceri sedat de imaginea unei curtezane, în căuta-
perversiune. Sensul subversiv al acestor tâmpărară zvârcolirile“. (s. n., M. E.)“. rea căreia şi pleacă din Thebaida. Analiza
idei care stau la baza eroticii decadente senzaţiilor cel puţin la fel de puternice, cât
trebuie relevat încă de la început. Sub acest Nu este vorba aşadar de simple tulbu- Şi viziunea se complică deoarece, pe şi similaritatea situaţiei justifică această
aspect ne interesează în ce măsură natura rări nervoase, ci de-a dreptul de o natură măsură ce se împlineşte, fantasma ia tot apropiere. Şi la scriitorul italian este vor-
eroticii macedonskiene se suprapune cu convulsivă, calmată doar pentru moment, mai mult o înfăţişare androgină, cu ochi al- ba despre o retragere şi despre o experienţă
formele eroticii decadente. aşa cum se va vedea în continuarea roma- baştri şi păr blond, dar cu „şolduri înguste“, erotică întrucâtva similară, a cărei finalita-
Ca întreg edificiul personalităţii mace- nului. Senzualismul extrem şi nervozitatea „picioare lungi“ şi „sâni de copilandru“, te este tot într-o crimă, ca şi în Thalassa,
donskiene, şi erotica sa este deosebit de destructurantă sunt trăsături tipice ale ero- „albă ca luna“, dar „subţiratică ca georgi- dar diferenţele sunt destul de importante:
interesantă mai ales prin diferitele contra- ului decadent de tip nevrotic, opus celui anii zvelţi“, „pisicoasă ca ciudatele priviri Giorgio Aurispa este un intelectual rafinat,
dicţii pe care le presupune. Adrian Marino dandy, impasibil şi cinic. din galbenii ochi ai cingalezilor, iar pe buze pe când Thalassa rămâne un instinctual
considera ca definitorie dualitatea repre- cu mărgean roşu“ etc. Idealul profilat astfel care îşi trăieşte experienţele nu şi le ana-
zentată prin pendularea între idealitate şi O astfel de natură interioară nu putea să nu are nimic comun cu mitul antic al an- lizează decât foarte vag şi foarte rar, abia
senzualitate. Astfel că „Prin temperament, genereze decât o erotică la fel de convulsi- droginului, căci nicio metafizică nu umple spre sfârşit, cu atât mai puţin nu încearcă
Macedonski este suav şi carnal, serafic şi vă şi de complexă. Înainte de orice expe- aceste rânduri, nicio alegorie nu se înfiripă. să le teoretizeze. Orgoliul masculin, narci-
violent, idealizant şi naturalist, unind spi- rienţă erotică – chiar şi de cea imaginară Androginul este privit doar ca ideal estetic, sismul, misoginismul etc. se regăsesc şi la
ritualismul cu profanul, erosul platonic cu –, Thalassa trăieşte revelaţia orgolioasă a reunind „ce este mai frumos la fată şi tot ce personajul d’annunzian, dar ele sunt topite
cel veneric, iubirea cu amorul propriu, rafi- diferenţei şi a unicităţii personalităţii sale, este mai fermecător la băiat“. într-o întreagă viziune decadentă, extrem
namentul cu brutalitatea.“ Cu toate acestea, care începe să fie dominată de fantasme din de rafinată şi de estetizată, amorală şi ci-
Marino remarcă şi faptul că „Macedonski ce în ce mai complexe: „Simfoniile ce i se Sensul întregii poveşti este revelat abia nică, servită la rece, pe când Thalassa nu
[…] constituie un caz specific de egocen- modelau în suflet se frazară în melopee. când „Eva cea nouă“ se întrupează în fru- pare foarte conştient de ceea ce i se întâm-
trism, de solipsism afectiv, de narcisism şi Zilnic el înţelegea mai mult că nu era la fel moasa Caliope, adusă de zei printr-un nau- plă şi se abandonează impulsurilor venite
orgoliu“, care „nu poate profesa, în nici un cu ceilalţi oameni“. fragiu din care doar ea supravieţuieşte, sal- mai degrabă din subconştient decât dintr-o
caz, doctrina iubirii mistice, care anulează vată de Thalassa. Dacă la început aceasta ereditate încărcată, aşa cum crede Adrian
prin însăşi esenţa sa izolarea şi structura Aceasta este uvertura metamorfozei pare a-i îndeplini toate aşteptările, în cele Marino, dar nici această variantă nu trebuie
morală autarhică“ (Opera lui Alexandru (sau, poate, doar relevarea naturii sale pro- din urmă substituirea visului cu realitatea exclusă, având în vedere identitatea incertă
Macedonski, pp. 253, 258). funde), care îl va duce la dezechilibrare eşuează. Mesajul este anti-romantic şi an- a personajului. Totuşi este foarte elocventă
De altfel, relaţia care se poate stabili cu nervoasă, epuizare fizică şi psihică, halu- ti-rousseauist. Cei doi au fost incapabili să apropierea, din nou, cu D’Annunzio, con-
erotica decadentă este generată de instinc- cinaţii erotice, într-un proces specific lui refacă Edenul iniţial. stituindu-se într-un argument suplimentar
tualitate şi hipersenzualitate, două dintre Macedonski şi anume acela al degenerării al ideii că scriitorul italian este, probabil,
componentele majore ale viziunii erotice prin exaltare şi exacerbare: „În odaia fa- Tot acum se manifestă şi natura intimă cel mai apropiat ca temperament şi intenţii
macedonskiene. Pentru decadenţi, instinc- rului, o spăimântătoare exaltare a ochilor a personajului: alături de hipersenzualism estetice de Macedonski şi, posibil, chiar un
tul – descoperit o dată cu inconştientul – aruncase însă pe Thalassa într-o înmărmu- şi nevroză se adaugă şi narcisismul, ale că- model secret pentru acesta.
este mecanismul care reglează legile na- rire hipnotică. Clipiri de corpuri goale, on- rui rădăcini fuseseră înfipte mai de mult:
turale, iar femeia este agentul său. De aici dulări de grumaji şi de şolduri, provocări „Patima pe care obştea o numeşte dragoste În orice caz, Thalassa rămâne o creaţie
şi antifeminismul pronunţat, căci, femeia de sânuri pietroase, obrăznicii roşii de buze nu-i zbuciumase niciodată inima. Se iubea autentică, rod al unei fantezii rafinate, defi-
fiind asociată naturii, ea devine „abomina- senzuale, se îmbulzeau să-l ispitească, erau prea mult pe el, ca să mai poată iubi pe al- nitorie pentru erotica macedonskiană, dar,
bilă“ (Cf. Charles Baudelaire, Mon coeur peste tot şi nicăieri, se risipeau şi se reîntoc- ţii, sau, dacă aceasta i s-ar fi întâmplat, ar fi în acelaşi timp, cu puternice ligamente care
mis à nu). meau, îl înconjurau cu vârteje de picioare fost numai dacă ar fi întâlnit pe o fiinţă în o apropie imaginarului decadent.
„Marea epopee“ Thalassa conţine, blonde şi oacheşe, cu rotunjimi de sânuri şi care să nu se vadă decât tot pe dânsul“. De
poate, cele mai reuşite şi mai complexe de braţe, cu eleganţe de mâini străvăzătoa- aici până la crimă nu mai este decât un pas, Revista şi Editura
imagini ale erosului macedonskian. Lupta re şi cu valuri de păr pe care se aprindeau căci Thalassa rămâne un instinctual până la
continuă dintre Eros şi Priap, dintre iubi- lumini albastre sau flăcări aurii şi roşii.“ capăt. Sau, şi mai grav, în opacitatea dată Scrisul Românesc
rea platoniciană, metafizică, şi sexualita- de instinct, el chiar vede în Caliope doar
tea dominată de instinct oferă posibilitatea Oricât idealism ar fi în viziunea mace- o întrupare – ratată – a plăsmuirilor ima- organizează
construcţiei unei alegorii, în care iubirea nu donskiană, nu se poate neglija natura pur ginaţiei sale, ceea ce i-ar da dreptul să o
se poate realiza decât ideal, încercarea de sexuală, carnală, a acestor imagini. Nimic suprime atunci când nu o mai doreşte, aşa CONCURS DE DEBUT
materializare ducând implacabil la deziluzie serafic şi eterat, ci corpuri ispititoare îndem- cum îşi şi închipuia la început. Accentele
şi dezamăgire, într-o perspectivă pe care, nând la posesiune. Matricea lor pare a se misogine nu vin decât să confirme aceas- Se adresează celor care nu au
dacă nu am cunoaşte pasiunea pentru ideal afla tot în realitate, în „îmbătătoarele mal- tă idee: rostul femeii, consideră Thalassa, împlinit 35 de ani şi nu au debutat
a lui Macedonski, am putea-o lesne consi- teze“, reflexe venite din subconştient şi la este cel de ispită, de sursă a prăbuşirii băr- publicistic sau în volum.
dera drept sceptică. originea cărora se aflau, probabil, amintiri batului din, de fapt, imperiul imaginaţiei,
Thalassa este, în primul rând, un hedo- din copilăria petrecută în Constantinopol şi pe care îl stăpânea, în concreteţea crudă a Concursul se desfăşoară în urmă-
nist instinctual. În ciuda solarităţii şi nevi- apoi la Sulina: „Flori de Orient, cum sunt realităţii insuficiente. toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
novăţiei sale, încă de la început se întrevăd de obicei femeile acestor locuri, mai toa- eseu.
semnele unei naturi speciale, care nu l-ar te sunt crini şi boboci de trandafir aproa-
putea îndrepta spre calmul dezinteresat al pe deschişi înainte de vreme, şi mai toate Lucrările vor fi semnate cu un
hedonistului şi nici spre răceala şi nepă- sunt gata să soarbă – între treisprezece şi motto, care se va regăsi de asemenea şi
sarea celui ce a întors spatele lumii. Căci, patrusprezece ani – flacăra cât de aprigă pe un plic închis ataşat manuscrisului.
deşi singur şi departe de lume prin voin- a celor mai pustietoare patimi“. Cu toate El va cuprinde numele şi prenumele
ţă proprie, multă vreme Thalassa tânjeşte că detaliile sunt puţine, putem întrevedea concurentului, data de naştere, adresa,
după plăcerile pe care i le-ar putea oferi în fiecare dintre acestea o potenţială „bel- numărul de telefon şi premiile obţinute
societatea. Notele care anunţă deviaţia de le dame sans merci“, în maniera în care o la alte concursuri literare.
la structura dominantă apar de la primele descrie şi analizează Mario Praz (cf. The
descrieri şi se anunţă foarte subtil, aproa- Romantic Agony), ca variantă feminină a Manuscrisele vor fi trimise, până
pe în surdină, pe măsură ce eroul evoluea- eroului masculin byronian. la data de 30 septembrie 2011, pe
ză. Din primele paragrafe ni se spune că adresa:
Thalassa răspândeşte „împrejur un farmec Însă erotica dezlănţuită – imaginată,
levantin de senzualism tulburător“, ceea dar importantă mai ales pentru imaginarul Revista – Editura
ce contrazice în bună măsură portretul de autorului – n-ar avea o semnificaţie atât de
Apollo (deci apolinic, cu toată gama de pregnantă în ordine decadentă, dacă nu s-ar Scrisul Românesc,
trăsături pe care o conţine: tipul clasic, so- ivi şi impulsurile perverse, de natură sado-
lar, activ, sanguin, „sănătos“, în opoziţie masochistă, atât de preţioase pentru retori- str. C. Brâncuşi, nr. 24,
ca antinaturistă, într-o viziune estetizată în Craiova.
pur spirit macedonskian: „Dar mâini cati-
felate – mâini aci de flori, aci de mătase – i Un juriu alcătuit din personalităţi
se furişau de-a lungul gâtului, îi ajungeau ale lumii literare va acorda câte un
sânii şi, apucându-le sfârcurile, se jucau cu premiu pentru fiecare secţiune, separat
pentru revistă, separat pentru editură.
Relaţii suplimentare se pot obţine la

Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 13

Paul CORNEA

Mai are cartea un viitor?

Î n 1988, când publicam Introducere în teoria caracteristică este că orice tentativă
lecturii problema viitorului cărţii nu era la ordi-
nea zilei. Pe-atunci preocuparea unui umanist – nu de a le substitui funcţionarea e con-
doar a lui, de fapt a oricărui intelectual – consta în proble-
ma prezentului cărţii, sufocat de teroarea cenzurii şi izolat damnată să eşueze.
de mişcarea secolului. Peste 10 ani, în 1998, la tipărirea
celei de-a doua ediţii, lucrurile se schimbaseră radical: ne Ipoteza mea este că în imediat,
aflam deja eliberaţi din închisoarea dictaturii, reintegraţi
comunităţii de civilizaţie actuală, prinşi în circuitul glo- în anii ce vin, ca să fixăm lucrurile
balizării; progresele extrem de accelerate ale tehnologiei
electronice şi ale abordării digitale a informaţiei începeau să spunem în următoarele două de-
să se facă simţite şi la noi; ca şi în Occident, cu voie sau
fără, se impunea o reevaluare a agendei urgenţelor şi pri- cenii, tehnologia electronică îşi va
orităţilor; iar între noile teme de reflecţie şi controversă
se număra şi aceea a viitorului cărţii. Din acest motiv am continua cursa vertiginoasă pentru
pus-o în discuţie în prefaţa ediţiei a doua a cărţii. Azi, după
încă zece ani constat că dacă temerile legate de concurenţa ocuparea deplină a pieţii informaţiei
pe care audio-vizualul o face lecturii s-au mai diminuat, a
crescut în schimb îngrijorarea stârnită de extinderea ex- şi comunicării. Computerul şi inter-
cepţional de rapidă a internetului, ca instrument major de
producere, difuzare şi stocare a cunoştinţelor. Întrebarea netul vor ajunge nişte obiecte tot atât
dacă nu cumva internetul poate şi dacă nu cumva în meca-
nica oarbă, dar fatală, a dezvoltării el nu este chiar menit de frecvente în locuinţele noastre ca
să ajungă un înlocuitor al cărţii − această întrebare ce părea
până ieri, alaltăieri, de domeniul S.F., devine acum legiti- frigiderul şi maşina de spălat. Presa
mă. Oare marile biblioteci ale lumii se vor transforma în
muzee? Oare galaxia Gutenberg va ceda locul unei galaxii, de informaţie nu va putea suporta
pe care s-o numim (deocamdată) a lui Bill Gates şi Steve
Jobs? Oare nepoţii noştri şi progeniturile lor îşi vor elibera concurenţa internetului şi va ceda
apartamentele de povara rafturilor cu cărţi şi vor uza, pen-
tru a se deda plăcerilor sau necesităţilor lecturii, de un fel teren în mod treptat, nefiind defel
de ipoduri, de format adaptabil, în stare să descarce textele
care-i interesează din uriaşa cantitate de producţie scrisă imposibil ca ea să dispară. Acum, în
memorată?
Viitorul fiind imprevizibil (realitatea evoluează cu mult orice caz, trendul este cert coborâtor:
mai imaginativ şi aleatoriu decât o preconizează schemele
noastre stabilite pe baza cunoaşterii trecutului), discuţia chiar şi cotidiene de mare prestigiu şi
găzduită de „Scrisul Românesc“ asupra perspectivelor de
mâine ale cărţii nu poate fi tranşată, ea rămâne un simplu veche tradiţie, ca „New York Times“,
exercițiu speculativ. Opţiunile noastre, mai optimiste sau
mai pesimiste, nu sunt altceva decât nişte „mutări în plic“, „Le Monde“ ori „Times“ înregistrea-
ca la jocul de şah. La deschiderea plicurilor (?!) nu vom fi
de faţă spre a vedea cine a avut dreptate: cei care întrevăd ză pierderi continue de tiraj. La fel, Paul Cornea, Constantin Zărnescu, Florea Firan, Adrian Cioroianu,
apusul civilizaţiei cărţii ori cei care pariază încă pe viitorul
ei. Dar, cu toate astea, dezbaterea rămâne desigur plină de o poziţie din ce în ce mai şubredă Constantin M. Popa şi Ioan Lascu la Colocviile „Scrisul Românesc“, Craiova, 2009
interes.
Există argumente solide de o parte şi de alta. Nu le o au revistele culturale generaliste; cartea de literatură îmbină materialitatea prezenţei fizice
voi recapitula aici. Ţin doar să subliniez că alături de cele
două teze opuse, se întrevede şi o a treia cale posibilă, cea de obicei însă ele dispun deja de o ediţie electronică, iar cu irealitatea ficţiunii. Tocmai apartenenţa ei la cele două
a unei coabitări a cărţii imprimate cu simulacrul ei elec-
tronic. După părerea mea aceasta şi este soluţia cea mai aceasta e sigur că va prelua curând sarcinile celeilalte. În universuri pe care le asumăm într-o mişcare mereu rever-
plauzibilă. De ce? În primul rând, fiindcă niciodată până
acum emergenţa unui nou mijloc de comunicare şi ex- domeniul publicaţiilor ştiinţifice, cred că procesul de trans- sibilă de afirmare şi recul o face indispensabilă. Lectura
presie nu s-a realizat prin excludere, ci prin adjoncţiune.
Astfel, cinematograful n-a înlocuit teatrul, televiziunea n-a fer de pe hârtie „on line“, deja foarte avansat, va deveni electronică e fluidă şi productivă, dar mai ales când e
suprimat cinematografia, nici radioul, telefonia mobilă n-a
făcut inutilă telefonia fixă, imprimeria n-a ucis arhitectura, însă de departe majoritar. Îşi vor salva probabil înfăţişarea vorba de literatură devine, de la un moment dat înainte,
în pofida faimoasei exclamaţii a lui Victor Hugo din Notre
Dame de Paris: „ceci tuera acela“. Fiecare nouă descoperi- tradiţională doar o serie de publicaţii de nişă, adresate unor prea instrumentală, prea tehnică, insuficient de privatiza-
re s-a impus tocmai prin capacitatea de a satisface anumite
nevoi bine definite, prin mijloace specifice, deci a căror categorii bine diferenţiate de public, statornic în preferin- tă. Simţim atunci intens nevoia să ne întoarcem la lectura

ţe şi dispuse să suporte un preţ de vânzare mai ridicat. În tradiţională, pe carte, pe o carte pe care o putem mirosi,

privinţa cărţilor, estimările au un coeficient mai mare de ţine în mână, mângâia cu degetele, cu care ne e posibil să

incertitudine. În orice caz, extrapolând tendinţe evidente încheiem un pact de intimitate. Acest „pact de intimitate“

în situaţia actuală, se poate afirma că un număr din ce în e elementul fundamental. În adevăr, cartea de literatură se

ce mai important de lucrări de profil academic, începând personalizează în raport cu investiţia noastră afectivă, se

cu tezele de doctorat şi continuând cu lucrările expunând lasă parcă absorbită într-un receptacul de amintiri, devine

rezultate ale cercetării, „acte“ ale congreselor şi colocvii- o prelungire a propriului Sine, un semn identitar incon-

lor, contribuţii ştiinţifice punctuale vor alege publicarea pe fundabil. Cu siguranţă, de aceea, constituie şi un bun pa-

internet. Ea favorizează difuzarea rapidă şi ubicuă a rezul- trimonial, un obiect rânduit în bibliotecă, uneori legat, un

tatelor, permite găsirea imediată a informaţiei căutate, ofe- element al decorului interior în care e sigilată o parcelă de

ră posibilităţi incomparabile de stocare (într-o perioadă în viaţă. „Un volum de hârtie şi carton – scrie Regis Debray

care chiar şi cele mai faimoase biblioteci din lume se plâng – care constituie un microcosm de rezistent şi profund, în

de dificultăţile tot mai mari ale depozitării) şi, ceea ce nu e care lectorul se poate deplasa în lung şi-n larg, fără să se

defel derizoriu, presupune costuri reduse. E posibil ca anu- rătăcească, intra muros“. E un spaţiu securizant, de tihnă

mite opere de sinteză, îndeosebi ale unor autori renumiţi, şi amenitate, dar mai este, deopotrivă, şi un obiect emble-

să aleagă măcar pentru o perioadă intermediară publicarea matic, care trimite spre arhetipuri încă puternice în imagi-

simultană a unei ediţii pe net şi a alteia pe hârtie, însă exis- narul colectiv. Nu întâmplător cartea ilustrează în marile

tă toate datele permiţându-ne să credem că e vorba de o religii monoteiste un depozit sacru, sinonim cu Revelaţia

eventualitate mai degrabă rară şi, în orice caz, prea costisi- şi Înţelepciunea. Astrologii şi ocultiştii şi-au imaginat to-

toare ca să nu-i întrezărim împuţinarea şi declinul. talitatea universului ca un Liber Mundi, iar prinţul modern

Dar dacă aşa stau lucrurile, nu ar trebui să conchidem al poeţilor, Mallarmé, cel ce a dezvăluit pentru prima dată,

că viitorul cărţii, aşa cum îl cunoaştem de la Gutenberg în- cu acuitate, divorţul iremediabil dintre cuvinte şi lucruri,

coace, pare pecetluit? Al cărţii utilitare, ştiinţifice, tehnice a văzut în ea un simbol al infinităţii literaturii, ca unitate

– poate, al celei de literatură – în niciun caz! Explicaţia am a spusului şi a nespusului, a transcendenţei şi a humei din

dat-o în ediţia a doua a Introducerii mele în teoria lecturii care sunt făcute lucrurile pieritoare. Pariul meu e că atâta

şi o voi relua aici. Reaminteam acolo că omul e o fiinţă vreme cât lectura va continua să joace un rol cardinal în

amfibie, care se complace în abstracţiile calculului, dar viaţa oamenilor, accelerarea progresului tehnic nu va duce

are nevoie şi de compensaţia adusă de fantezie şi vis, ceea la dispariţia cărţii de literatură sub forma ei tradiţională şi

ce înseamnă că dezvoltarea tehnologiei electronice nu are anume fiindcă doar lectura ei e cu adevărat posesivă, sti-

cum devaloriza ori scoate din joc practicile simbolice. Însă mulând căutarea de sine, imaginaţia şi visul.

Cărţi noi la Scrisul Românesc

14 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Eseu
Poezie

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Aşa grăit-a Brâncuşi despre Păsările sale...

A flat în ţară în vara lui 1938, În octombrie 1938, Emil Riegler-Dinu listă cu lucrările sale pe tema Păsării, exis- achiziţionat cel puţin două păsări din cate-
întrebat de Ioana Giroiu consemna visul lui Brâncuşi de a ridica în tente în diverse colecţii sau în atelier. Le gorii diferite.
care este opera sa preferată, capitala ţării sale o pasăre măiastră uriaşă, grupează în trei mari categorii, intitulate
Constantin Brâncuşi a răspuns fără ezitare: asemeni statuii libertăţii din New York. Maeastra, L’Oiseau d’or şi L’Oiseau dans John Quinn aprecia că nu poţi să ai ni-
Pasărea măiastră! Lucrez la ea din 1908 şi ciodată prea mult din ceva frumos. În co-
încă n­am terminat­o. Pasărea măiastră, aşezată într­una din l’espace. lecţia sa s-au aflat prima Măiastră din mar-
În cadrul celebrului proces cu Vama marile pieţe ale Capitalei, va răsfrânge din mură albă, o pasăre din marmură galbenă
Statelor Unite, declarase însă: Mai întâi am guşa ei gânguritoare razele soarelui şi ar Lista, făcută pentru maharajahul şi una din bronz, din seria Păsărilor de
avut ideea acestui bronz tocmai prin 1910. vesti la distanţe mari, în tăria cerului, bu­ de Indore, era însoţită de importante aur, precum si prima Pasăre în spaţiu din
Prietenului Satie i-ar fi mărturisit când- curia sufletului descătuşat de materie. precizări. marmură albă. Tot el comandase şi lucrarea
va: Pasărea m­a fermecat şi nu­mi mai dă L’Oiseau Maiastra, care însă s-a spart în
Artistul îi dictase cândva cu nostalgie Înălţimea păsării nu spune în sine ni­ timpul războiului.
pace. lui Marcel Mihalovici: Închipuiţi­vă că în­ mic. Proporţiile intime ale obiectului fac
tr­o bună zi oamenii s­ar hotărî să ridice Edward Steichen a cumpărat în 1913
Spre sfârşitul vieţii, într-un interviu într­o piaţă imensă Pasărea de aur, mare totul. prima Maiastra de bronz, iar în 1926
acordat lui Claire Gille Guilbert şi publicat şi zveltă, poate până la cer. Închipuiţi­vă Pasărea în spaţiu care a declanşat procesul
în nr. 12/1957 din „Prisme des arts“, artis- atunci frenezia mulţimii care ar dănţui în Păsările mele sunt o serie de obiecte cu Vama.
tul afirma: Copil fiind am visat întotdeauna diferite, născute dintr­o căutare unică,
că zbor în copaci şi în cer. Am rămas la jurul acestui nou soare. rămasă mereu aceeaşi. Soţii Meyer au fost proprietarii unei
nostalgia acestui vis şi de 45 de ani fac pă­ Maiastre din bronz încă din 1914, iar în
sări. Nu pasărea vreau să o redau, ci harul Din păcate, proiectele de păsări mo- Idealul realizării acestei lucrări ar tre­ 1925 au cumpărat o Pasăre în spaţiu din
ei, zborul, elanul. Nu cred că am să reuşesc numentale – pentru vila lui Charles de bui să fie o mărire pentru a umple bolta marmură albă.
vreodată.[...] Iubesc ceea ce se înalţă. Noailles sau pentru piaţeta din faţa clădirii cerească.
Rockefeller – au rămas doar în stadiul de Soţii Arensberg au avut în stăpânire
Carola Giedion-Welcker a consemnat vise. În absenţa artistului însuşi, nimeni nu Recunoaştem aici ideea păsării monu- o Maiastra de marmură albă, o Pasăre
în iunie 1934 mărturisirea de credinţă a le poate realiza. mentale, dar şi faptul că artistul insistă asu- în spaţiu din marmură galbenă şi una din
artistului: N­am căutat toată viaţa decât pra diferenţierii versiunilor. bronz.
esenţa zborului. Zborul, ce fericire! Cum şi-a numit artistul lucrările? Într-o
notiţă autobiografică scrisă la persoana a Lui John Quinn îi precizase într-o scri- Peggy Guggenheim a devenit proprie-
Plasticiana Maria Dimitrescu îşi amin- treia, cuprinzând menţiuni care se opresc la soare din 1917, odată cu expedierea unor tara unei Măiastra din bronz şi s-a luptat
tea peste ani că, în perioada ridicării an- anul 1913, citim: În 1913 expune paserea noi variante de Muză adormită şi de Pasăre, mult să obţină şi o Pasăre în spaţiu.
samblului monumental, Brâncuşi ar fi zis: maeastră în bronz poleit – el este cel dintâi că reluările nu trebuie socotite reproduceri
Nu lucrez păsări, ci zboruri. sculptor care s­a ocupat cu individualita­ ale primelor lucrări, căci au fost concepute Maharajahul de Indore a achiziţionat
tea diferitelor materiale. diferit şi nu au fost reluate doar pentru a le trei Păsări în spaţiu, din bronz, marmură
Vintilă Russu-Şirianu relatează o discu- face altfel, ci pentru a merge mai departe. albă şi marmură neagră şi se hotărâse să le
ţie între Brâncuşi şi Titulescu din 1928, la În schiţe autobiografice care merg până construiască un Templu. Despre ultimele
care ar fi asistat şi în timpul căreia sculpto- la anii 1920 sau 1927, sculptorul numeş- În momentul Procesului cu Vama, artis- două opere, Brâncuşi afirmase: Ultimele
rul ar fi precizat: te lucrarea în franceză: 1913 oiseau d’or. tul îi scria lui Marcel Duchamp la 7 februa- Păsări, cea neagră şi cea albă, sunt cele în
La fel figurează şi în lista olografă pentru rie 1927: Eroarea Vămii este că se crede care m­am apropiat cel mai mult de dreap­
Vreau să înalţ totul dincolo de pământ… prima expoziţie personală din 1914, de la că toate păsările expuse la New York sunt ta măsură – şi m­am apropiat de această
Vreau ca pasărea mea să umple tot Little Galleries of the Photo Secession. aceleaşi şi că diferă doar titlurile. Pentru măsură pe măsură ce m­am putut lepăda
văzduhul, să exprime marea eliberare… În catalogul tipărit apare însă ca Pasarea a distruge această convingere, ar trebui ca
mokastra. toate să fie expuse public laolaltă şi abia de mine însumi.
Să nu uităm că încă din 1926 Brâncuşi
îi mărturisise Florei Merrill din New York Lui John Quinn îi oferă în scrisoarea atunci se va vedea eroarea. Se va vedea Din fericire pentru marele public, mai
dorinţa de a ridica în Central Park o coloană din 27 decembrie 1917 L’oiseau Maiastra, că este evoluţia unei munci cinstite, cu alt toţi marii colecţionari şi-au donat colecţiile
uriaşă, precizând: Sus de tot mi­aş pune dar în 27 martie 1919 se referă la lucrare ca scop decât cel al seriilor fabricate pentru muzeelor. Brâncuşi însuşi a lăsat moştenire
pasărea – o pasăre imensă în echilibru pe la oiseau marbre cassé. La 27 octombrie Franţei atelierul cu ceea ce cuprindea.
vârful coloanei mele infinite. 1920, îi oferă colecţionarului două noutăţi bani.
− marbre coloré oiseau 16000 [fr] bronze În patria sa nu se mai află însă Pasărea
În 1930 sculptorul îi spusese Margueritei 16000 [fr]. La 17 decembrie 1923, artistul Cu ocazia itinerării expoziţiei persona- măiastră, din gips albastru, expusă în
Vessereau: Văd Pasărea aceasta la mare expediază o nouă lucrare − L’oiseau 25000 le Brâncuşi la Chicago – 4-18 ian. 1927 – 1913 la „Tinerimea artistică“ şi nici cea
depărtare, la o sută de kilometri, şi atât de [fr]. Această ultimă achiziţie a lui Quinn Marcel Duchamp aranjase pe un ax central din bronz polisat, semnată şi datată 1912,
mare încât ar umple bolta cerească. va purta ulterior numele de L’oiseau dans cele trei tipuri de Păsări – Măiastra, Pasărea expusă în 1924, 1927 şi 1928 din custodia
l’espace. Scris de Brâncuşi în listele pentru de aur şi Pasărea în spaţiu Steichen. familiei Storck.
În 1933 a simţit chiar nevoia să ceară să expoziţii începând cu 1925, titlul va fi tradus
se adauge în catalogul expoziţiei personale prin Bird in space în cataloagele în engleză. Este interesant cum va explica sculp- Ne consolează doar faptul că lucrarea a
de la Galeria Brummer, în dreptul numelui Nu am găsit echivalentul românesc scris de torul peste ani evoluţia temei: Am vrut ca fost imortalizată în versurile lui Ion Vinea
Păsării în spaţiu Rumsey, cuvintele: Proiect mâna lui Brâncuşi. Exegeţii folosesc Pasăre Măiastra să­şi ridice capul, fără să exprim şi Lucian Blaga, iar Brâncuşi însuşi a de-
de pasăre care, mărită, va umple cerul. în spaţiu sau Pasăre în văzduh. prin această mişcare un sentiment de mân­ finit-o magistral: Pasărea măiastră este
drie, de orgoliu sau o sfidare. A fost pro­ întruchiparea în duh călător a celui mai
Ion MARIA În 1936, artistul alcătuieşte în scris o blema cea mai grea şi mi­a trebuit multă adânc dor, în care residuurile pământeşti
vreme şi trudă până ce să ajung să redau s­au desbrăcat de imaginea suplă a sboru­
poveste de groază
prin ea avântul zborului. lui suprem.
dintr-o dată am îmbătrânit
şi ne-a albit la toţi părul *** ori a diavolului ce le supraveghează
de parcă seara am fi ascultat viaţa
aceeaşi poveste de groază Se cuvine remarcat că principalii co- am mers ca pe sârmă dar tot am căzut
navele stelare nu au mai oprit lecţionari ai operelor lui Brâncuşi au în piaţa mare acolo unde circul va da
pentru noi spectacole peste o mie de ani
iar femeile frumoase s-au uitat poeme eu te caut în fiecare noapte
la alţii perseverând să visez chiar dacă
corpul nostru scârţie şi în piele de la poveştile de groază într-o zi am să-ţi spun de ce visul meu e lucid
simţim impactul meteoriţilor ascultate seara puful de păpădie este atât mai lucid ca o sticlă de vin vechi
ce cădeau la începuturile pământului înainte de culcare de periculos într-o zi o să mă trezesc
se spune că durerea face bine şi de ce cuvintele lustruiesc luna singurul locuitor al oraşului
sufletului într-o zi făcând-o să strălucească fără să te am lângă mine
dar noi n-am învăţat asta şi suntem încă precum un ceainic vechi de argint te-am pierdut pe o stradă
neştiutori ca o albină de ce cred unii că ascuţind parii într-o zi vom fi împreună fără nume pe unde ar fi putut trece
am trecut prin atâte încât ar trebui să fim vor sfâşia vântul ce trece tu pe un mal al apei o cale ferată
înţelepţi prin grădini eu pe celălalt noapte de noapte te ispitesc
însă înţelepciunea am pierdut-o ei cred că te-am uitat într-un hotel ieftin ca pe un pod în visele mele
pe drum dar voi veni într-o zi să te iau la o peste sentimentele noastre însă tu stai rece cavând un zibet îngheţat
acum suntem doar copii plimbare vor trece urmăreşti şi mă veghezi
cu părul albit până în marea sargaselor trenuri de departe
ori până acolo unde munţii din fotografia veche
încearcă să se ridice din câmpie îngeri veghetori îngerul meu care nu-mi schimbi
ca nişte luptători de sumo destinul
am fost fericit cândva dimineaţa pe frig nebuna striga
înainte de a şti ce sunt stelele durerile oraşului
şi credeam că sunt frunze însă oraşul nu o auzea
dintr-un copac mai înalt deasupra reclama de neon promitea
acum dau cu pietre în cer un rai mai ieftin
şi ele nu mai cad unii au crezut că bând vodcă
vor păcăli vigilenţa îngerului

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 15
Proză

Din partea Dumitru Radu A scrie de mână –
cealaltă

POPA obicei pe cale de dispariţie...

C ă nu se mai scriu scrisori în febril nu cu creionul, stiloul sau pixul... ci este produsă prima maşină de scris, putem iar astăzi la iPod, mâine la cine ştie ce alt-
vremea noastră e un adevăr cam prin apăsarea grăbită a tastelor key-boar­ vorbi de începutul unui oarecare impas al ceva – dar tot muzică a rămas. Ei bine, con-
de multişor constatat aproape în dului unui laptop, a unui telefon celular, scrisului de mână. Acest impas a devenit cu clud ei, în acelaşi fel stiloul, pixul, creionul
toată lumea. E-mailul a pus la pensie poşta Blackberry sau iPad. Mai mult decât atâta, adevărat critic în anii ’80–’90 ai secolului şi scrierea de mână nu vor dispărea ci îşi
obişnuită, iar generaţiei care abia creşte există deja chiar un site Internet (fontself. trecut, când personal computerul a început vor continua existenţa într-o formă evolu-
acum îi va fi foarte greu să explice copiilor com) care permite scanarea scrisului de să devină o realitate zilnică în viaţa noas- ată, într-o nouă eră din care Echo Penul şi
ce era aceea o scrisoare! mână şi transformarea lui într-un text de tră, apoi acele smart phones, popularele de iPadul constituie doar începutul.
Când eram elev, mergeam la şcoală cu word-procesor pe computer şi, bineînţeles, acum iPaduri în toate variantele lor.
călimara în mână şi tocul cu peniţă în pena- operaţia inversă, de la digital la scrisul de Pesimiştii (sau realiştii?), pe de altă
rul din geantă. Visam la un stilou Pelikan mână! Încetul cu încetul obiceiurile ni s-au parte, consideră că Echo Penul, dacă e un
sau Mont Blanc ca la un bun de mare preţ, schimbat. Astăzi, când poştaşul sună la început, atunci nu poate fi decât... începutul
cum probabil visaseră la tocul meu cei ce „Pare trist şi ca o nedreptate când vezi uşă ca să aducă un pachet, nu ne mai dă sfârşitului. La şcoală de o vreme încoace
scriseseră cu pana de gâscă, de atâtea gene- că dispare ceva util, frumos şi de valoare la semnat o hârtie, un bon de primire, ci caligrafia e aproape ignorată – va dispărea
raţii, încă din secolul VI. Dar apoi şi stilo- istorică!“, comentează melancolic Kitty un bastonaş conectat la un cititor digital probabil de tot din cursurile oferite. Deja,
ul a fost înlocuit de mult mai practicul pix Burns Florey, autorea minunatei cărţi Script pe ecranul căruia ne punem iniţialele sau observă alarmat The Times, se poate remar-
cu bilă şi pastă care se mai găseşte încă în and scribble: the rise and fall of handwrit­ ne mâzgălim grăbiţi numele... În fond e tot ca schimbarea în scrisul de mână al celor
librării şi papetării – dar oare pentru câtă ting („Scris şi mâzgălit: ascensiunea şi de- un creion sau pix, susţine scriitorul englez care s-au născut după 1980. E un scris ne-
vreme? căderea scrisului de mână“), în care preve- Michael Bywater în cotidianul londonez sigur, urât, abuzează de litere capitale, nu e
În lumea industrializată cel puţin, aca- de sfârşitul acestei forme de comunicare. The Independent şi face elogiul acelui mi- cursiv şi este foarte greu de descifrat. Nici
să, în birouri, ba până şi în şcoli, şi creionul Şi cu asta intră în desuetudine şi uitare o raculos Echo Pen, ultima generaţie a pixu- nu-i de mirare. În America se învaţă literele
şi stiloul sau pixul se folosesc tot mai pu- întreagă parte din istoria civilizaţiei umane, rilor digitale. Acesta funcţionează în ace- capitale şi scrisul cu ele în grădiniţă, dar
ţin, iar previziunile cele mai autorizate ne de la semnele cuneiforme ale sumerienilor laşi timp şi ca un mini-casetofon capabil să apoi scrisul cursiv tocmai... în clasa a treia,
spun că viitorul lor este extincţia treptată la hieroglifele egiptene, trecând prin pri- convertească cuvintele înregistrate într-un când deja copiii au tot interesul captat de
dar sigură, aşa cum s-a întâmplat milenii mele alfabete precum acela grecesc şi, în text tipărit, pe un computer. Dar, lăsând la o computere.
în urmă cu scalpelul scrierii cuneiforme. mod succesiv, prin atâtea elemente de cali- parte costul destul de pipărat (200 de euro),
Apoi, în faţa statisticilor rămânem aproa- grafie, de la cursivele lui Lodovico Arrighi scrisul se face pe un carnet digital, apoi se Aşadar, câtă vreme vom mai scrie de
pe muţi de mirare. În Marea Britanie, 40 din 1524 (rămase în istorie, pe bună drep- transferă pe ecranul unui computer. Parcă mână şi se vor mai produce uneltele cu care
la sută din absolvenţii şcolii elementare nu tate, drept italice), influenţate de spiritul nu e acelaşi lucru cu a scrie pe vechea, să o facem? Zece ani, sau cincizeci? Şi cu
ştiu să scrie de mână, iar în majoritatea şco- Renaşterii, la elegantele spenceriene, din abandonata coală de hârtie! ce consecinţe?
lilor medii s-a pierdut aproape total capaci- 1860, până la mult mai modernele palmer
tatea de a scrie cursiv, în favoarea utilizării din 1912. Câtă inventivitate, strădanie şi Unii optimişti susţin că ne facem griji Lentoarea scrisului de mână, susţine
computerului. Cazul nu e izolat însă doar frumuseţe! degeaba şi că totul nu e decât o firească eta- Umberto Eco, lasă timp de gândire, stimu-
la Marea Britanie. În tot Occidentul ajunge pă în evoluţie. Doar şi informaţia a trecut, lează raţiunea şi înţelegerea. Fără condei,
numai să iei trenul sau avionul pentru a ve- Inventarea tiparului de către Gutenberg succesiv, de la pagina tipărită la radio, apoi adaugă el, vom fi pesemne tot mai iuţi,
dea bărbaţi, femei şi chiar copii, oameni de în 1455, cu toate că a fost o imensă revo- la televizor şi, în sfârşit, la Internet, dar nu mai rapizi, dar fără să mai avem timp să
toate vârstele şi extracţiile sociale, scriind luţie, una dintre cele mai însemnate din is- a încetat să existe ca fenomen. Tot aşa, mu- ne întrebăm măcar nici încotro mergem şi
toria umanităţii, nu a oprit însă scrisul de zica, de la vechiul gramofon la stereofonie, nici de ce.
Ana MUREŞANU mână şi caligrafia. Abia după 1874, când de la discul de bachelită sau plastic la CD,
cuvintele tale şi ştiam că după acestea voi
Din camera de alături se auzea Schiţă de vis putea adormi în sfârşit şi timpul va înceta
ţăcănitul monoton-liniştitor să se mai răsucească în mine ca o vietate
al maşinii de scris. Am des- pierde, ai mai spus... Porţi haine pe care eu fragile ale florilor, dedicându-se îngrijirii într-o încăpere fără uşi. Tu ai râs iar scurt
chis uşurel uşa. Întors cu spatele spre mine nu le cunosc, mi-a mai trecut prin minte... lor cu devoţiunea unui îndrăgostit, pentru şi m-ai împins uşor la o parte, cum ai înde-
şi fără a-ţi schimba poziţia ţi-ai întors doar Şi pentru că tot nu mai aveam casă şi de care ar fi fost în stare să şi ucidă, se ridicau părta o perdea din dreptul ferestrei să poţi
capul spre mine şi m-ai privit: „Te rog să multă vreme locuiam „cu împrumut“ am neajutorate implorând parcă ajutor, sau mai privi nestingherit fuga norilor. Atât. Fuga
nu plângi, mi-ai spus, să nu mai plângi, ştii scos din debara patul pliant, mi-am întins degrabă sfârşitul destinului într-o glastră norilor. Dintr-odată fereastra dinspre apus
bine că nu suport tristeţea“. Te-am privit pe el sacul de dormit şi l-am aşezat la pi- − şi-acum ploaia devastatoare înecase tot zăngăni scurt şi un uriaş curcubeu ivit din
de parcă te-aş fi văzut prima dată, ochii îţi cioarele patului larg din dormitor, să te las miracolul acesta vegetal, ridicându-l odată ultimele raze de soare pe cerul brusc ilumi-
erau neobişnuit de albaştri, ficşi, ca de mag pe tine să te odihneşti ca lumea după atâ- cu mâlul ce creştea, destrămându-l. De-ar nat în amurg arcuindu-se deasupra capete-
şi fulgerător, o clipă lungă cât o veşnicie m-a ta drum. Să nu vorbeşti în somn, mi-ai spus. veni odată noaptea, îmi spuneam, noaptea lor noastre, deasupra casei noastre.
privit prin ei copilul-avorton al „rasei pure“, Pune-ţi perna pe urechi şi dormi, mi-ai mai nu plouă, va înceta, ne vom salva. Terasa
creat în retorta unui uter al nimănui de spus şi în încăpere era cald şi umed, şi mi- unde în nopţi din alt timp, din altă viaţă fă- Am deschis fereastra. Visul ţâşni în
Îngerul Morţii − din thrillerul lui Franklin rosea a melci ca în după-amiezile ploioase ceam planuri sau priveam stelele era prinsă spaţiu. Du-te la el, am şoptit.
Schaffner The Boys from Brazil, cu Gregory de vară, şi a frunze amărui de oţetar, zdro- acum în sforile de apă, şi tu, cu trupul gol,
Peck în rolul doctorului Mengele. bite de stropii grei ca alicele. te lăsai spălat de ploaia îngrozitoare ca de Ridic ochii. Stele reci albesc cerul de
Am alungat gândul, − e vorba doar de o apă vie. sticlă; nu-mi trimit niciun semn.
un copil, un copil ca mulţi alţii − şi te-am Hai pe balcon să privim ploaia, parcă
întrebat: Îmi vei povesti? Nu cred, tainele aşa ai spus ridicându-te acum de la masa de Nu ştiu cât am stat astfel, mâna mea în- În dreptul ferestrei s-au oprit paşi. În stra-
nu se povestesc, dacă ţi-aş povesti, m-ai scris, nu îţi auzeam glasul, gura ta se miş- ţepenise în a ta ca într-o menghină, nu mai da pustie o siluetă întunecată scoţându-şi din
ca ca într-un slapstick dintr-un film mut, era parte din mine şi am început să tremur buzunarul paltonului ce atinge parcă trotua-
Ion I. Piţoiu – Obelisc sau poate era cântec, te priveam cu trupul de încordare, de frig poate, te priveam ne- rul, o mână fosforescentă, neînmănuşată, o
meu întreg, cu toate simţurile mele, să nu încetat înspăimântată, de parcă mi-ar fi fost ridică la tâmplă în semn de salut. Îi răspund
teamă să nu te risipeşti ca o nălucă, cu o fu­ cu o înclinare a capului. Apoi, se îndepăr-
pierd nimic din realitatea ta rie ce încerca să compenseze golul de tine, tează plutind parcă, deşi îi aud paşii încă
şi atunci m-am apropiat pri- timpul lipsei tale, asemănător unei morţi vii, o vreme după ce dă colţul străzii. Cineva
ma dată de tine şi ţi-am simţit ce mi-a ascuţit până la limita suportabilă fără somn, îmi spun, colindă oraşul. În iri-
mirosul şi am ştiut că ai venit teama, răbdarea, îndoiala, făcând din mine sul îngheţat ai dimineţii de iarnă, stelele pă-
într-adevăr. un barometru ce înregistra dincolo de voinţa lesc, alungate rând pe rând de primele raze
mea, aproape cu indiferenţă golul de tine, de soare. Cer de secetă. Închid fereastra,
Ploua fără încetare, dilu- toate ipostazele sale, cele mai infime cute. trezită de-a binelea de frigul de afară. Mă
viu ce ameninţa să înăbuşe strecor în patul larg, cum din nebăgare de
lumea, umezeala se ridica pe Am intrat în casă, ne-am învelit în pro- seamă ai împinge o piatră, peste jgheabul
trupurile noastre lipindu-se de soape moi, încă tremuram, am aprins lumâ- unei fântâni. N-o mai aud căzând.
noi ca o cămaşă – a Dejaneirei nări, se întunecase de tot, nu ştiu de ploaie,
am gândit, în grădină potirele sau poate că intrasem în alt anotimp. (Din volumul în pregătire Anatomia
albe şi galbene ale trandafiri- unei desprinderi)
lor „domnului inginer“, loca- Pe unde ai umblat? Ce obiceiuri ai de-
tarul de la parter, care-şi res- prins? Ce trepte ai urcat, ce ai visat, tu,
pira anii pensionării prin tijele cel care nu visezi niciodată? Aşteptam

16 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Proză
Eseu

Scrisori Deyan Ranko Cultura americană,
din America Brashich un oximoron

C u ceva ani în urmă, am fost la o recepţie la Ca măsură de siguranţă, îşi arătau dispreţul pentru mall-uri impunătoare cu obloane tradiţional negre, străzi în linie
Belgrad, în Iugoslavia, o ţară care trecea atunci şi localurile fast-food de pe autostrăzile din New Jersey. dreaptă orientate după Nord şi Sud, trei bulevarde aproape
prin procesul de dezintegrare. La cina elegantă Locuitorii din Balcani au această relaţie de dragoste şi ură la fel de largi ca Champs-Elysees-ul, mărturie a arhitecturii
au participat câţiva din parveniţii oraşului, precum şi mem- cu Statele Unite. În timp ce îşi bat joc şi denigrează, sunt sofisticate şi a succesului economic datând de la Revoluţie.
bri ai intelectualităţii sârbe. Acest salon elegant se afla în primii care să poarte blugi, să asculte şi să imite muzica rap În 1784, un avocat, Tapping Reeve, a pus bazele Facultăţii
clădirea Grand Belle Epoque, lângă Parcul Kalemegdan, a lui Ice Cube, ori să joace la cazinouri. De aceea există mai de Drept Litchfield fără finanţare publică, prima şcoală de
care supravieţuise cumva atât războiului, cât şi comunis- mulţi greci în Astoria, New York, decât în Atena, Grecia. acest tip din Statele Unite, cu mult înaintea Universităţii
mului. Sunt sigur că astfel de recepţii au loc şi în saloanele din Belgrad la 1808, sau a Universităţii din Bucureşti, la
bucureştene, în cartierele Cotroceni, Domenii, Primăverii Străinii înţeleg, în mod inevitabil, experienţa Statelor 1864. Am continuat elogiul culturii americane în Est, Vest,
sau pe Şoseaua Kisseleff. Unite prin prisma oraşelor New York, Miami sau Los şi în alte locuri din mijloc, alimentat fără nicio îndoială
Mă aflam acolo într-un rol dublu. Pe de o parte eram Angeles, din filme şi televiziune. În ciuda tuturor glorii- de cantităţi copioase de loza, echivalentul local al ţuicii.
un american care a trăit la New York din 1949, crescut pe lor acestor zone metropolitane, ele sunt exemple false ale Acest schimb cultural încins a luat sfârşit, cum se întâmplă
hot-dogi, coca cola, baseball şi rock&roll. Pe de altă parte, valorilor şi trecutului culturii americane. New York-ul a de cele mai multe ori, cu sensibilităţi şi ego-uri rănite de
eram sârb, un fiu nativ, născut la circa trei sau patru cartie- fost construit ca poartă de acces spre America, dar după al ambele părţi.
re distanţă de locul acela. Acea dihotomie mă separa de cei Doilea Război Mondial a devenit poarta de acces a lumii,
prezenţi. Balcanicii etalează un amestec ciudat de xenofo- ceva ce nu a fost niciodată destinat să fie. Farmecul carti- A existat o cultură americană pură, sinceră şi unică.
bie şi provincialism. Chiar si realizări minore, artistice sau erelor cu cărămizi maronii, Brooklyn Heights şi Carnegie Desigur că a fost construită pe rădăcini europene, dar a
literare, sunt triumfuri care merită să fie sărbătorite. Aceste Hill, au făcut loc clădirilor imense din sticlă şi marmură avut un caracter genuin şi distinct. Mark Twain, O. Henry
mici victorii cântăresc mult în psihologia locală şi sunt faux, neoanelor obsedante din Times Square, concurând cu şi Stephen Crane au foarte puţin în comun cu Charles
momente de referinţă ale identităţii naţionale. Stimulează sângeriul Ginza din Tokyo. Los Angeles, acel oraş nebun Dickens, Jane Austen sau Sir Walter Scott, cu excepţia
însă şi o concurenţă ciudată cu ţări mai dezvoltate sau cu fără suflet, este un Disneyland al înstrăinării, South Beach limbii engleze. Nu ai putea niciodată confunda Fire de
pieţe dominante din punct de vedere economic. Din acest − un coşmar latino-american mirosind greu a marijuana, iarbă de Walt Whitman sau Chicago de Carl Sandburg cu
amestec s-au format mituri precum Kosovo din Serbia ori iar restul Miami-ului o favela, casa emigranţilor exploataţi Lacul de Lamartine. Tot ce John Singer Sargeant, Winslow
Transilvania Dacica Romana, cu poveştile lor naţionale ilegal. Homer şi Norman Rockwell au în comun cu Edgar Degas,
fictive. Se pare că aceste ţări joacă dintotdeauna serii de Henri de Toulouse-Lautrec şi Sir Leslie Ward, sunt pen-
meciuri culturale ca la Cupa Mondială de Fotbal, aplau- Atunci am apărat cu înverşunare America. Ignorând sulele şi vopseaua. Oda melodică a Americii de George
date de trâmbiţele ieftine din plastic numite vuvuzele, dar oraşele bastarde ale Americii, mi-am îndreptat atenţia cu Gershwin, Rapsodie în Albastru, („un caleidoscop musical
fără să ajungă niciodată campioane. mândrie asupra orăşelului Savannah, din Georgia. Planul al Americii, al oalei noastre în care ne topim, al stimulului
Istoria a complicat şi mai mult lucrurile, aceste ţări lui Oglethorpe din 1733 cu cele 24 de parcuri pătrate con- nostru de necopiat, al blues-ului nostru, al nebuniei noas-
aflându-se pe falia dintre plăcile tectonice din est ale cura cu viziunea lui Baron Haussman din 1852 a Parisului. tre metropolitane“) şi imnurile lui Woody Guthrie Acest
Imperiului Otoman şi Creştinismului vestic. Intâlnirea aces- Uitaţi-vă la casa lui Isaiah Davenport din 1820 cu scara Pământ este Pământul tău şi Mergi mai departe Columbia,
tor forţe istorice a dus la secole de violenţă, distrugere şi tip consolă. Delectaţi-vă în arhitectura renascentistă grea- mergi mai departe nu au echivalente în străinătate.
război. Tot ce s-a realizat a fost distrus în scurtă vreme de că de la 1839 cu casa lui Sorel Weed. Casa Mercer, a că-
conflagraţia următoare, de războiul următor, de revoluţia rei construcţie a fost întreruptă de Războiul Civil, este o Dar nu mai este aşa. Cultura americană a căzut victimă
următoare. Podul de pe Drina (Ivo Andric), de exemplu, bijuterie. Savannah, cel mai vechi oraş din Sud, este şi globalizării, dezastrului actual. Pe vremuri exista expresia
reprezintă o mică parte din istorie captată printr-un monu- casa Muzeului de Artă Telfair. Şi să nu uitaţi de Colegiul unei identităţi naţionale care încerca din răsputeri să atin-
ment magnific ce a supravieţuit peste 400 de ani. Dar am Savannah de Artă şi Design. E adevărat, această cultură gă un ideal evaziv. Pierzându-şi baza industrială, America
asistat şi la distrugerea inutilă a Stari Most (Podul Vechi) a fost construită pe fructele sclaviei negrilor. Dar Serbia creează acum o cultură din export. Idealul evaziv din tre-
în oraşul Mostar din Bosnia. Ceea ce a rămas astăzi din şi România au propriile lor versiuni de poveşti triste cu cut s-a tranformat în cel mai mic numitor comun pentru
Balcani este o umbră a ceea ce a fost, sau a ceea ce ar fi iobagi şi culaci din belşug. Citiţi O viaţă sub servitute rusă toţi. „Cultura americană“ este acum făcută pentru capete
putut fi. de Sava Dimitrevich (1877), scrisă în exil în România. rase din Anglia, noi îmbogăţiţi din Rusia, roboţi sud-co-
La dineu, conversaţia a ajuns la subiectul despre neru- Moştenirea culturală a Americii a fost salvată de la distru- reeni, ţărani chinezi, milionari analfabeţi din Dubai, şi toţi
şinata cultură americană bazată pe consum, despre spec- gere prin prisma păcii şi a prosperităţii constante, în timp hoi polloii lumii. Acum am rămas doar cu McDonalds,
tacolul îngrozitor al Madonei, atunci în vogă, apărând pe ce România şi Serbia au fost pustiite de războaie şi revolu- Dansând cu Stelele, Casnicele Adevărate din Orange
scenă cu un bici simbolizând pentru ei lipsa de cultură, sau ţii. „Nu este problema mea, dacă voi nu vă puteţi controla County, şi Lady Gaga.
incultura dominatoare din Statele Unite. Râdeau de faptul destinul“, a zis pompos „americanul“ de mine.
că cele mai bine vândute cărţi trei ani la rând au fost scrise Scriu azi aceste observaţii triste din punctul meu
de acel bigot lăudăros Rush Limbaugh şi o carte de bu- Am sugerat apoi o vizită la Litchfield, Connecticut, un „american“ de vedere. Partenerii mei de cină din Belgrad
cate, în timp ce ficţiunea e dominată de romane poliţiste. oraş de care nu auzise nimeni. Sclavia nu a ajuns în acest aveau dreptate. Recursul la trecut nu poate salva realitatea
loc din New England amplasat în Berkshire Foothills, a prezentului.
prosperat financiar şi cultural fără muncă silnică. Asemeni
multor oraşe coloniale, are un parc chiar în centru, case Traducere de Răzvan HOTĂRANU

Florentina ANGHEL

Caryl Churchill şi tragedia unui număr
T eatrul britanic la început de secol 21 se re-
lansează cu opere remarcabile şi provocatoa- original de patruzeci de ani care îşi regăseşte tatăl atunci pe care ambele personaje
re ca piesa A Number (Un număr) a lui Caryl când constată că şi-a pierdut identitatea, căci mai sunt încă şi-o doresc, dar pe care cu
douăzeci de clone. Bernard 2 sau B2 este clona pe care o greutate o resping în în-

Churchill. Fie pentru că a intuit în orizontul de aşteptare creşte tatăl în locul fiului perfect. Personajele B1 şi B2, în cercarea de a restabili sau

al publicului britanic contemporan predilecţia pentru tra- ciuda asemănării fizice, au personalităţi complet diferite, de a înţelege o relaţie prin

gedie, fie pentru că descoperirile ştiinţifice care au dus chiar opuse. Cel de-al treilea personaj, Michael Black, este comunicarea verbală sără-

la clonare au necesitat o descărcare în formă artistică tip o clonă diferită de B1 şi B2 ca personalitate şi interese, este căcioasă, repetitivă şi tensi-

avertisment, autoarea şi-a construit această operă pornind detaşat şi deschis la schimbările aduse de ştiinţă, este feri- onată. Întorcându-se parcă

de la impactul pe care clonarea omului l-ar putea avea atât cit şi mulţumit cu viaţa şi identitatea sa, reamintind în mod la proza lui Becket şi Joyce,

asupra originalului, anulându-i identitatea şi personalita- izbitor de populaţia clonată şi condiţionată din Brave New Churchill complică receptarea replicilor prin renunţarea la

tea, cât şi asupra copiei – produs de serie, un număr. World de Aldous Huxley. Sentimentele, emoţiile, ambiţiile punctuaţie, o deschidere textuală care reverberează într-o

Aşa cum ne-a obişnuit, Caryl Churchill a transfigurat şi frustrările care umanizează personajele B1 şi B2 par a fi confuzie ce-l aduce pe cititor mai aproape de personaje.

preluările tehnice de la autori ca Samuel Beckett şi Harold rezultatul contextului în care cei doi s-au format: prezenţa Aşa cum era de aşteptat, şi Pinter transpare uşor în text

Pinter, contribuind la acestea într-un deja declarat efort de tatălui, prezenţa sau absenţa iubirii paternale, absenţa fizi- fie prin faptul că autoarea a ales să nu constrângă acţiunea

a scrie piese mai bune decât ale bărbaţilor. Deşi feministă că a mamei compensată prin certitudinea că ea a existat, prin contextualizarea spaţială – tehnică pe care Pinter a fo-

şi autoare a unei piese intitulată Top Girls, în care toate asimilarea şi prelucrarea necondiţionată a impulsurilor so- losit-o în piesa de un act One for the Road –, fie prin repe-

personajele sunt femei, Churchill alege ca piesa A Number cio-culturale împletite pentru a contura personalităţi dife- tiţii aproape obsedante care-i conferă textului muzicalitate.

să fie populată exclusiv de bărbaţi. rite. Totuşi, personajele sunt incomplete, autoarea lăsând Şi pentru ca experienţa aceasta să se întregească, fiecare

Personajul central, Salter, prezent pe scenă de-a lun- să se întrevadă lipsa de preocupare în sensul acesta. secţiune este creată ca variaţie a primei, toate debutând cu

gul întregii piese, care îşi clonează fiul de cinci ani şi apoi Ecouri beckettiene se regăsesc în dialogul eliptic din aceleaşi întrebări şi răspunsuri şi cu aparent aceleaşi perso-

renunţă la original pentru a creşte clona, copia copilului care transpare teama de comunicare, dar şi certitudinea că naje: bătrânul tată Salter şi fiul sau una dintre clone.

perfect după cum mărturiseşte el, este o prezenţă bulver- cei doi sunt familiarizaţi cu tema discuţiei. Dialogul este Publicată şi jucată în 2002 la Londra, piesa a fost bine

santă şi iremediabilă, dezvăluind un egoism care duce la mai degrabă o tatonare, Salter încercând să ghicească şi primită încadrându-se perfect în reacţiile la clonare din

două sinucideri şi o crimă. Celelalte personaje sunt varian- să îţi adapteze discursul şi reacţiile la expectanţele inter- acea perioadă şi fiind receptată de critici ca originală şi

te ale fiului: Bernard1 sau B1 cum apare în piesă este fiul locutorului. Cuvântul însă se strecoară greu dintr-o tăcere inovatoare.

Proză Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 17

Femeile mele Carmen FIRAN

De femei nu am avut nevoie până să ne mutăm curăţenia. Mă strângea în braţe şi mă pupa
în Queens, într-un cartier liniştit rezidenţial. A doua Marie nu era nici ea foarte tânără, dar solidă şi zgomotos pe obraz, turuind fără
Viaţa e mai ieftină aici, magazinele ruseşti încetare în poloneză, deşi era clar
au şi ele delicatese ca acasă şi e o plăcere să stai seara în sănătoasă. Adora soluţiile de făcut curăţenie şi era mereu că eu nu înţelegeam o iotă. Îi răs-
grădina ta la un pahar de vin după o zi de vară petrecută nemulţumită că nu aveam suficiente tuburi, cutii şi sprayuri pundeam doar „dobre-dobre“, şi
în nebunia din Manhattanul încins. Şi iată-mă într-o casă miraculoase în casă. Mă trimitea de fiecare dată să cumpăr asta o înduioşa la culme, lăsându-i impresia că înţeleg flu-
veche de cărămidă, cu doi vecini chinezi la dreapta şi doi Fantastic bleach, care era preferatul ei. Fusese farmacistă viile ei de cuvinte, aşa că se repezea şi mă strângea în braţe
ruşi la stânga, cu subsol şi etaj, grădină în faţă şi-n spate, în ţară şi îmi trata cu morgă ignoranţa în ale compuşilor şi mai tare. De fiecare dată îmi povestea probabil viaţa ei,
într-o zonă verde şi odihnitoare. chimici. Dacă îndrăzneam să-i sugerez să frece cuptorul ca să-mi faciliteze înţelegerea făcea gesturi ample, arătân-
Pe toate femeile mele le chema Maria. Prima era cum- şi pe dinăuntru, îmi arunca priviri dispreţuitoare, trântea du-mi când verigheta, când inima şi făcând semnul crucii
secade şi trecută bine de prima tinereţe. Îşi punea ochelarii, ustensilele şi îşi lua o poziţie nobilă: „Uite ce-am ajuns! când era vorba de soţul decedat.
arunca o privire scurtă la praful de sub paturi şi îşi îndrepta Dracu’ m-a pus să mă iau după bărbatu-meu şi să vin în-
spatele învinsă: „Acolo n-are rost, tot nu se vede“. coace. Că dacă tot am câştigat greencardul, hai să vedem Edwiga fuma în grădina din spate şi mângâia florile,
Fostă profesoară de lucru manual într-un oraş de pro- cum e... Cum să fie?! Am fost farmacistă 30 de ani, mă ştia îmi arăta câte un avion pe cer şi îşi agita mâna a depărtare,
vincie, îi plăcea să tricoteze, iar acasă îşi chema câte o ele- tot cartierul, ce vorbesc, tot oraşul! Eram respectată...“ atingându-şi ochii ca şi cum şi-ar fi oprit o lacrimă, să înţe-
vă să o ajute la curăţenie. Dezamăgită că nu o puneam să leg că avea şi ea în Polonia o grădină de care îi era tare dor.
ne împletească nici şaluri nici pulovere, făcea de fiecare „Şi temută“, aş fi vrut să adaug eu, dar doamna Maria Din păcate era alergică la praf. Purta măşti de hârtie care îi
dată o criză de sciatică. Rămânea imobilizată pe canapea nu îmi dădea răgaz. „Ăştia nu ştiu să trăiască. Muncesc dădeau un aer misterios şi atingea totul cu grijă ca şi cum
în timp ce eu alergam pe scări de sus în jos, ba să-i pun până crapă şi o dau apoi pe pastile. Să vă spun ce pastile ar fi lucrat cu lucruri periculoase. Era de la sine înţeles că
brâuri calde la spate, ba să dau rapid cu aspiratorul, în timp văd eu în dulăpioarele lor cu oglinzi din baie? Zeci de fla- praful aveam să-l şterg tot eu pentru a nu-i cauza vreo criză
ce ea îmi indica din pat unde am lăsat scame în urmă. Era coane de antidepresive, pilule de anxietate, de insomnii, de de sufocare. După câteva luni a plecat pentru două săptă-
o femeie grijulie: „Nu vă uzmiţi, daţi aşa, mai la suprafa- durere... Familii întregi într-o dungă. O naţie suferindă. Nu mâni în Polonia pentru a-şi prelungi viza care îi expirase,
ţă... că nu se merită. Uite cum am ajuns eu dacă nu m-am mai e nimic de făcut...“ dar nu a mai primit intrarea în America.
păzit“. Sau, unde era mai greu de ajuns: „Lăsaţi că vine
domnul şi îl punem pe dânsul...“ Altfel, îi păsa de noi şi îmi Dacă îi ofeream ceva de mâncare sau de băut, devenea M-am orientat atunci în cartier. Coafeza m-a rugat s-o
spunea pe ton matern: „Mi se rupe sufletul să vă ştiu aici. circumspectă, îmi cerea să-i arăt ambalajele şi studia cu ajut, avea o soră care căuta cu disperare orice de lucru, i
Nu vă e dor de casă?“ atenţie compoziţia şi termenul de expirare. „Nimic nu-mi se îmbolnăvise soţul şi avea doi copii la şcoală. Dina era
Când îi spuneam că aici e casa mea, se uita la mine place aici. Nici mâncarea n-are gust. E plină de hormoni, energică şi muncitoare. Venise din Uzbekistan la câţiva ani
cu milă: „Mă întreb de ce nu emigrează nimeni din antibiotice, pesticide, compuşi sintetici cancerigeni. Nu după destrămarea Uniunii Sovietice. Buharinii îşi transla-
America?!“ vedeţi ardeii ăştia anormal de mari? Toate sunt excesiv de taseră aici tradiţiile şi tribul, iar Rego Park era cartierul
Uneori îmi povestea, coborând vocea: „Fac curat la mari, procesate, contaminate şi la urmă frumos ambalate. lor preferat, plin de magazine şi restaurante care refăceau
una în Manhattan. O avocată care creşte trei pisici, doi Şi ce oameni urâţi! I-am spus şi lui bărbatu-meu, strângem cumva atmosfera de acasă. Erau fericiţi în America, se
câini şi 5 broaşte ţestoase. De care tot eu am grijă. N-a cât om strânge şi să plecăm dracu’ din iadul ăsta“. simţeau protejaţi, unii veniseră cu ceva bani, îşi cumpă-
fost măritată niciodată. Păi cine să stea cu ea?! Pe pat are raseră case frumoase şi îşi deschiseseră afaceri prospere.
15 cuverturi puse una peste alta. Le-am numărat. Şi totul Când a izbucnit vulcanul din Islanda şi zborurile spre Alţii apăreau la ştiri implicaţi în tot felul de matrapazlâcuri
e îmbâcsit de păr. Un apartament foarte mic cu veceul în Europa au fost anulate zile întregi din cauza norului de ori crime pasionale.
dulap. Frigiderul e mai mult gol. Umblă toată ziua, ba la cenuşă, Maria a intrat în panică: „Ce ne facem dacă nu mai
terapist, ba la sală sau la yoga, iar seara îşi pune adidaşi şi putem scăpa de aici? Acum îi înţeleg pe ăia care plecau pe Uneori Dina devenea nostalgică din senin. Vorbea pu-
fuge de nebună prin parc. Parcă aici sunt mai mulţi oameni vremea comunismului...“ ţină engleză, cu accent rusesc greoi, şi cei doi dinţi de aur
singuri ca la noi. Şi mult mai ciudaţi“. din faţă de care era foarte mândră îi străluceau ştrengă-
Cum i se mai calma criza de sciatică, îi plăteam, Farmacista mea a evadat în cele din urmă acasă, unde reşte: „Ce oraş, Taşkentul! Mare, frumos! Şi ce metrou...,
îi comandam un taxi şi rămâneam până seara să termin „or fi ei mitocani, dar cel puţin sunt zdraveni la cap“, lă- numai marmură şi candelabre mari, frumoase, muzeu, nu
sând în urmă zeci de cutii de detergent şi soluţii care mai ca ăsta de-aici. Dar după ce ne-am desprins din Uniune
Daniela Codarcea Kamiliotis – Nud de care mai eficiente pentru următoarea Marie. Spre de- au venit musulmanii la putere şi ne-au spus să plecăm, că
osebire de celelalte, ei îi plăcea New York-ul, deşi mari e ţara lor. Am plecat. Şi noi evreii, şi armenii, şi nemţii.
satisfacţii nu îi adusese până atunci. Economia a căzut, au rămas fără doctori, fără negustori şi
le-a mers tot mai rău. Acum ne regretă. Mulţi au început
Înaltă, fragilă şi melancolică, tânăra Marie, absolventă să vină încoace, e plin de musulmani. Dacă îi întrebi de
de drept la Cluj, venită aici în căutarea lui Făt ce n-au rămas acolo, între ei, dacă tot ne-au gonit, spun că
Frumos, făcea deocamdată curăţenie la un bi- n-au putut trăi fără noi. Eh, aici e loc pentru toţi.“
rou de avocaţi din Manhattan şi lucra serile în-
tr-un restaurant. Scria poezii şi chiar publicase Dina era harnică, îşi vedea de treabă, freca, ştergea,
într-o revistă etnică de pe lângă o biserică din curăţa şi când eram prin preajmă trebuia să ascult până la
Queens. Frustrarea o făcea să izbucnească des capăt: „Mai am ceva rude în Haifa. Până să primim viza
în plâns, mai ales când ştergea praful pe cărţile de America am stat câteva luni în Israel. Dar nu mi-a plă-
din bibliotecă. Uneori aducea cu ea poezii şi mi cut, e mic. În Taşkent nu mai avem pe nimeni din fami-
le citea cu intonaţie în timp ce eu, ca să nu pierd lie, dar într-o zi vreau s-o duc pe fata mea care s-a născut
timpul, ştergeam parchetul, refuzând să-mi accept, aici să vadă şi ea unde am locuit, unde am făcut şcoala, ce
şi de data asta, înfrângerea. Momentele poetice ţară frumoasă, mare, ce fructe gustoase sunt acolo! Şi ce
alternau cu confesiuni despre visele ei de viitor metrou!“
şi imaginea fericirii care nu se lăsa uşor prinsă
în plasă. Cum Făt Frumos întârzia să apară, s-a Era o femeie de încredere căreia îi puteai lăsa casa pe
măritat până la urmă cu un hispanic, s-a mutat mână fără emoţii. Doar că programul nostru s-a schimbat
în Bronx şi i-am pierdut urma. şi singurele zile în care putea veni la curăţenie erau vinerea
Şirul Mariilor naţionale a fost întrerupt de după-amiaza sau sâmbăta dimineaţa. Când i-am spus, din-
marocana Fatima, mereu tristă, preocupată de ţii de aur au încetat să-i strălucească. „Imposibil! E Shabat.
o relaţie neoficializată cu sponsorul care o adu- Nici nu poate fi vorba“. „Nu ştiam că eşti religioasă,“ i-am
sese în America, un patron de bar care amâna spus. „Nu sunt. În schimb fiul meu e. Când am ajuns aici
să o ia de nevastă. Îşi aducea nişte mănuşi gal- ne-am speriat, ni s-a spus că majoritatea adolescenţilor din
bene lungi de cauciuc care îi treceau de coate, şcolile publice americane sunt pe droguri. Am vrut să-l fe-
îmi spunea că ea e profesionistă, lucrase într-un rim, l-am dat la o yeshiva, ştiţi ce e, o şcoală religioasă,
hotel din Fes, şi îmi promitea că o să ne găteas- am crezut că aşa îl ţinem departe de depravarea de aici.
că cuşcuş şi vinete umplute. O nimeream însă Doar că a dat în alt păcat, a ajuns extrem de religios. Nu
mereu în perioada Ramadanului, trebuia să stea ne lasă să lucrăm de Shabat, nici de sărbători, acasă ne
nemâncată până la apusul soarelui, aşa că pe obligă să mâncăm glatt kosher, n-am ce să fac! Vrea să se
la două după-amiaza leşina ştergând frigiderul, facă rabin... “
o căram pe canapea, o stropeam cu apă rece
şi o înveleam cu pături calde ca să-i calmez După Dina am reluat şirul Mariilor. De data asta o ba-
tremuratul. sarabeancă de 23 de ani din Chişinău, cea mai frumoasă
Într-o zi m-a anunţat că a rămas gravidă şi dintre toate, dar care avea să producă şi cea mai mare sur-
nu mai poate veni la curăţenie. Atunci a apărut priză. Voia să strângă bani să-şi termine studiile de psiho-
Edwiga, o poloneză zdravănă care făcuse o ade- logie. Părea inteligentă, ambiţioasă şi hotărâtă să reuşească
vărată pasiune pentru mine după ce pe o etajeră în New York despre care spunea că e cel mai minunat loc
a descoperit o fotografie a mea cu Papa Ioan de pe pământ şi că nu ar mai pleca de aici nici în lanţuri.
Paul al II-lea făcută cu ani în urmă la Vatican.
Continuare în pagina 18

18 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Proză

Adrian SÂNGEORZAN

Sanatoriul de nevroze

N u exista nicio firmă şi nicio placă indi- eficient pe care-l luasem treptat, începând cu laptele ma- scos din minţi. „Vei înţelege poate mai târziu. Nimic nu-i
catoare dar toţi ştiam ce e acolo. O clădire melor noastre speriate şi terminând cu aerul pe care-l res- veşnic“, îmi spunea Pete cu care răsuceam ţigări dintr-un
impunătoare în stil brâncovenesc, undeva piram zilnic. Doar că nouă nu ne mai tremurau genunchii tutun olandez aromat, care mi-a amânat lăsatul de fumat
pe malul Timişului între Braşov şi Predeal. Puteai trece ca părinţilor noştri, pentru că ştiam că nu mai aveau nici cu cel puţin doi ani. Pete părea un înger căzut din lumea
uşor fără s-o observi, dar ştiam că podul pe care trebuia canale, nici lagăre unde să ne trimită. Oricum în acei ultimi pe care noi ne-o doream. Un înger cu zâmbet senin şi aripi
să-l traversăm urmează după a patra curbă de la ultima ani optzeci experimentul părea încă etern şi termenul de arse, care reuşea să ne pună uneori pe gânduri.
staţie de benzină. În ultimii ani nemaiavând ce vinde des- „nevroză“ cred că ne convenea tuturor. Suna ca o declara-
fiinţaseră benzinăria, aşa că sanatoriul era şi mai greu de ţie de neutralitate în spatele căreia putea oricine să ascundă Tudor nu era înnebunit după el. Spunea că doar ne de-
găsit. Când ajungeam pe pod îl recunoşteam după leii de orice nebunie. moralizează şi ne taie elanul fugitiv cu ideile lui „neobolşe-
piatră de la intrare. Erau sculptaţi în granit dar erau atât de vice“ culese din cafenelele Amsterdamului şi Parisului,
cariaţi de vreme de parcă ar fi fost făcuţi pe vremea fara- În fiecare iarnă de sărbători Tudor reuşea să trimită care încă mai erau contaminate de ideile lui Sartre, Camus,
onilor. Timpul bătuse cu siguranţă mai aspru prin locurile acasă toţi „nebunii“ din Sanatoriul de nevroze şi timp de Kazantzakis şi alţii care au idolatrizat naiv socialismul şi
acelea. Clădirea apărea brusc după o alee lungă de brazi şi aproape o săptămână ne mutam noi acolo, ca într-un hotel chiar comunismul lui Stalin. Aşa că pe uşa salonului în
de fiecare dată când ajungeam acolo aveam senzaţia că am cu atâtea stele câte se vedeau pe cer în nopţile geroase de care dormea Pete îi scrisese „Formă neobişnuită, incurabi-
trecut o graniţă imaginară. Ochiul şi imaginaţia reuşeau iarnă. Decoram somptuos salonul de la intrare cu crengi lă şi perversă de masochism“.
să-ţi evadeze pentru câteva momente din prezent, ori noi de brad şi cu ce mai rămăsese colorat în vieţile noastre.
tocmai asta îi ceream realităţii imediate, să ne dea ocazia Aduceam mâncare, băutură şi o staţie muzicală care avea Dormeam în saloanele improvizate în timpul comunis-
să ieşim din mizeria ei măcar din când în când. Clădirea un bas atât de puternic încât dat la maximum ne punea în mului, care purtau nume de ordine şi pe care noi le denu-
era ceva între castel şi vilă, construită între războaie de vibraţie stomacele, capetele şi acea parte a fiinţelor noastre meam pentru câteva zile după toate sindroamele şi simp-
Malaxa, unul din cei mai bogaţi industriaşi ai României. care încă mai vibra. Ajunsesem nişte adevăraţi maeştri în tomele mari psihiatrice aduse de noi la zi. Salonul „negă-
Tudor, psihiatrul şef al „Sanatoriului de nevroze“, ne arta de-a ne bucura din nimic. Însuşirea asta aveam s-o rii realităţii“ cel al „paranoiei controlate“, „halucinaţii şi
spunea, scos din minţi, că termenul de nevroză nu mai pierdem în curând, odată ce visele noastre de plecare, re- revelaţii“, „nebuni de legat“ sau „nebuni delegaţi“. Ştiam
există de mult. O denumire învechită şi inadecvată, o alizare şi mărire aveau să se îndeplinească. Nu posedam bine că e un sanatoriu special şi că nu orice nevrotic de
relicvă istorică rămasă de pe vremea faimosului doctor nimic, nu ne aştepta nimic, nu datoram nimănui nimic. O rând era admis acolo. Majoritatea pacienţilor erau directori
Charcot, care la sfârşitul secolului XIX era numit la Paris ecuaţie simplă care ne intrase bine în cap şi care nu ne mai de întreprinderi, tot felul de preşedinţi, adjuncţi nevrozaţi,
Napoleonul nevrozelor. „Ce nevroză? Suntem cu toţii nişte crea probleme. Pornită de la nimic în sus orice realizare maiştri şefi care se chinuiseră neputincioşi cu cincinalele
psihotici cu acte în regulă şi în plină negare“, ne spunea poate să fie un prilej neobişnuit de bucurie, chiar dacă nu în mână, statisticieni trăsniţi de propriile lor grafice, sau
directorul sanatoriului care cunoştea mai bine ca noi bolile conştientizezi asta. ingineri cu răspunderi grele din fabrici de biciclete, cami-
minţii, schimbătoare şi ele ca vremurile în care trăiam. oane, tractoare, tancuri, tunuri, mitraliere, bazuci şi rache-
Tudor era un psihiatru cu mentalitate de chirurg. Răul Pete, numit şi „Olandezul zburător“, era un jurnalist te. Fabrici stranii care se ascundeau peste tot în regiunea
trebuia curmat de la rădăcină, doar că nimeni n-avea voie care călătorea şi scria despre locuri exotice „încă nealterate muntoasă a judeţului nostru ca nişte ciuperci otrăvitoare.
să umble la rădăcini şi la originea răului. Abcesul trebuie de turism“, şi care venea în fiecare an să-şi facă Crăciunul
incizat cât mai repede, „doar eşti chirurg ce naiba“, şi când şi Revelionul la Braşov. Era singurul om pe care nu-l pu- Sanatoriul de nevroze, acum în paragină şi nerevendi-
spunea asta îmi arăta cum ar trebui făcută procedura, de team suspecta că s-a vârât între noi pentru a turna. Fusese cat de nimeni, a fost poate locul magic prin care ne-am ob-
parcă ar fi avut în mână un bisturiu imens. Doar că puroiul căsătorit cu o româncă pe care o cunoscuse într-o vacanţă ţinut cu toţii nişte vize de ieşire din realitate. Trecea anul,
minţilor noastre trebuia drenat dincolo, adică în Germania de schi în Poiana Braşov. Pentru preţul pe care-l plătise se începea anul şi noi mergem la sanatoriu să chefuim. Suna
Federală, ţară civilizată şi aseptică, un adevărat sanatoriu aşteptase să fie cazat într-o colibă africană fără ferestre. bine, promiţător şi tonic, în ciuda deşertului care se întin-
al paradisului şi în care ne-am fi refăcut cu siguranţă foarte Omul fusese atât de încântat de munţi şi de ospitalitatea ro- dea în jurul nostru.
repede. mânească încât se îndrăgosti de monitoarea de schi, o ceru
Nimeni nu vorbea despre frică. Frica nu era trecută în de nevastă după nici două săptămâni şi reuşi s-o scoată din Un singur pacient nu pleca niciodată din Sanatoriu. La
cărţile de medicină nici la sindroame nici la simptome, ţară după un an. Femeia l-a părăsit la două săptămâni după început nu ne-a convenit dar ne-am obişnuit cu el şi chiar
pentru că devenise de mult mijloc terapeutic. Chiar dacă ne ce a ajuns în Olanda, lăsându-i un bileţel pe masă în care îi l-am acceptat în grupul nostru pentru că părea un nebun
dădeam noi cocoşi neînfricaţi, îi simţeam prea bine efec- mulţumea din suflet pentru tot ce făcuse pentru ea, doar că normal, ca şi noi. Purta barbă, era simpatic şi coerent, citea
tul. Până şi cuvântul „anxietate“ era folosit cu mare grijă sufletul ei era în altă parte. mult şi făcea faţă oricărei discuţii care se punea pe masă.
pentru că noi fusesem crescuţi de mici în ideea că vom fi Plus că mai aveam ceva în comun: părea să-şi fi pus şi el
întruchiparea „omului nou“. Un homunculus nemaivăzut Pete a continuat să vină de două ori pe an în Braşov, pentru un timp fiinţa într-un fel de carantină intelectuală.
şi nemaiauzit nici măcar în poveştile din Biblie. Fericiţi, unde se împrietenise pe viaţă cu cei din familia Centea, Una nesigură, destul de lugubră, dar confortabilă totuşi,
veseli, deştepţi şi frumoşi, chiar aşa cu sula în coaste şi tocmai cei care se întâmplase să-i prezinte nevasta fugiti- din care habar n-aveam niciunii când şi dacă vom ieşi
rahatul până la nas. Asta se aşteptase de la biata noastră vă. Nimeni nu înţelegea ce mai caută în România. El a fost vreodată.
generaţie. Şi culmea e că pe undeva aberaţia reuşise. E primul care a încercat să-mi explice că noi, surghiuniţii şi
drept că până la urmă frica lucrase pe noi ca un placebo năpăstuiţii celui mai urât comunism est european, facem − Cu ăsta n-am ce face, spunea Tudor resemnat. E aici
parte dintr-un experiment uman straniu din care unii oa- de peste un an. N-are unde să se ducă şi mi s-a spus că aici
meni pot învăţa lucruri ciudate şi folositoare despre viaţă. va sta deocamdată. Îl chema simplu − Sandu.
„Ca de exemplu? Spune-mi măcar unul“, îl rugam mereu
Fragment din volumul în pregătire, Sanatoriul de nevroze.

Continuare din pagina 17 Mă aşteptam la asta din partea unei zâne. Dădea din deconspirată, iar avocatul îi negociase libertatea, susţinând
mâini când vorbea, palmele delicate şi albe ca nişte aripi că nu era în fond decât o victimă, o femeie curajoasă, hotă-
Maria era o blondă subţire, cu delicateţe de trestie du- de porumbei tăiau aerul cu graţie. Atunci i-am observat vâ- râtă să se salveze şi să reuşească la New York, oraş de care
blată de o forţă pe care aveam să i-o descopăr mai târziu. nătăile de pe încheieturile mâinilor, de parcă fusese mult era profund îndrăgostită, aşa că nu fusese nici condamnată,
Semăna cu zânele din cărţile ilustrate de poveşti şi strălu- timp în lanţuri. Am ascultat-o, i-am plătit cash pentru ziua nici deportată în Moldova. Mass-media a făcut o pasiu-
cea misterios ca şi ele. De fiecare dată venea foarte devre- în care nu lucrase şi a dispărut. ne pentru ea. Marinela, care învăţase cu adevărat ceva din
me dimineaţa sub pretextul că are cursuri seara şi trebuie lumea asta, a dat până la urmă lovitura. A scris o carte în
să se pregătească. Îmi cerea să-i plătesc cash. Vorbea pu- Cu şirul Mariilor oprit brusc, am realizat că obosisem. care-şi spunea povestea şi care avea să ajungă bestseller.
ţin, iar eu îi încurajam bucuroasă discreţia, până la urmă Cât să mai încerc?! A trebuit să-mi acceptat eşecurile şi am
reconfortantă. Mă retrăgeam cu leptopul în birou în timp rămas să fiu un timp propria mea femeie. Sasha Mereţ – Aripa I
ce ea zumzăia ca o albină eficientă din basement la etaj.
Odată a venit lângă mine, s-a uitat scurt în ecranul compu- De câteva ori m-am visat albină. Strângeam, curăţam,
terului şi m-a întrebat: „Sunteţi scriitoare?“ „Da.“ „Şi aveţi zburam până la epuizare şi la urmă apărea Regina şi lua tot
succes?“ „Nu,“ i-am răspuns. „Mai bine aţi scrie povestea nectarul. Nu ştiu să interpretez vise şi nu cred în ele.
mea, aţi da lovitura.“
Câteva luni mai târziu un ziar de mare tiraj publica un
Am zâmbit. Puţin strâmb. Toţi visează ca viaţa lor să reportaj amplu despre prostituţia din Moldova, despre o
devină subiect de roman. Visul fiecăruia care ajunge în anume Marinela care fusese adusă la New York printr-o
America e să dea lovitura. Visul oricărui scriitor e să aibă reţea mafiotă de trafic uman sub pretextul că ar avea un
succes. Şi aşa mai departe. O listă de visuri interminabilă. contract ca dansatoare într-un go-go bar, fusese ţinută osta-
Cu puţin bun simţ poţi să-ţi păstrezi însă luciditatea. Mi-am tecă în cătuşe doi ani într-un basement din Brooklyn şi for-
văzut de poeziile mele mai departe. ţată să se prostitueze sub ameninţarea cu moartea. Reuşise
până la urmă să evadeze înjunghiindu-şi paznicul în somn,
Într-o zi, Maria a apărut ca de obicei foarte devreme, şi un timp se ascunsese sub o identitate falsă, pretinzând
nu şi-a pus bluza cu mâneci lungi, espadrilele şi pantalonii că ar fi studentă la psihologie şi făcând menajul la diverse
de trening pe care îi îmbrăca atunci când se apuca de cură- familii din Queens. În urma declaraţiilor ei reţeaua fusese
ţenie, în schimb m-a luat de mână şi mi-a spus direct, fără
patetism: „Trebuie să dispar.“

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 19
Aloisia ŞOROP

Manuscrisele lui Jane Austen

Î ntr-o scrisoare datată 5 mar- ale ultimei, au fost împărţite între fraţi „universalitatea“ adevărurilor societale re- Portretul lui Jane Austen
tie 1814 şi adresată surorii sale, şi nepoţi, pentru ca în anii 1920 să ajun- velează poziţia sarcastic detaşată a autoarei
Cassandra, Jane Austen îi măr- gă, în urma licitaţiilor, în colecţii private faţă de naraţiunea pe care o iniţiază, faţă de pe baza unor manuscrise din adolescenţă
turiseşte: „Am citit Corsarul (de Byron, sau ale unor instituţii cum ar fi Biblioteca personajele ce o vor popula şi faţă de per- (Juvenilia) şi a unora care nu au fost, de
n.n.), mi-am cârpit juponul şi nu mai am Bodleiană din Oxford, Biblioteca Britanică spectiva asupra căsătoriei, esenţial comică, fapt, destinate publicării, mă refer la cele
nimic altceva de făcut.“ O consemnare din Londra, Biblioteca Pierpont Morgan pe care o denunţă. Pe de altă parte, prin două capitole din Persuasiune, în timp ce
rapidă, punctuală, un model condensat al din New York. provocarea pe care o lansează calificând manuscrisele romanelor importante lipsesc.
unei anumite stări de spirit! Inteligentă, un neadevăr drept „adevăr universal recu- Pe ce bază se fac atunci referiri şi care este
cu veleităţi literare recent validate prin pu- Din respectivul proiect nu fac parte, noscut“, Jane Austen invită la transgresarea măsura aprecierilor?
blicarea cu succes a romanelor Raţiune şi deci, scrisorile şi nici manuscrisele roma- „pragului de joc“, cheamă la acel pas care
simţire (1811) şi Mândrie şi prejudecată nelor publicate antum, respectiv Raţiune pune în relaţie cititorul cu mistificarea căre- Acestea au fost câteva dintre întrebări-
(1813), Jane Austen trece rapid de la deta- şi simţire (1811), Mândrie şi prejudecată ia trebuie să-i cadă victimă. Cu alte cuvinte, le pe care mi le-am pus la citirea „noutăţi-
liul literar la cel intim şi plonjează în plic- (1813), Mansfield Park (1814) şi Emma fraza din incipit îi asigură cititorului accesul lor“. Lăsându-le la o parte, ca zaţul amar al
tis cu deliciul cu care s-ar înfrupta dintr-un (1815), dar nici cele ale romanelor publica- la convenţia ficţiunii … şi-l uită acolo. cafelei, prefer să-mi închipui entuziasmul
fruct. Este momentul ei de repaos! Se află te postum, adică Northanger Abbey (1818) tinerei de nouăsprezece ani care primea
la Londra, în casa fratelui ei, Henry, căruia şi Persuasiune (1818). Pentru simplul mo- Şi, nu în ultimul rând, fraza a sedus prin cadou de la tatăl său o raritate, un pupitru
tocmai îi dăduse să citească proaspăt în- tiv că nu mai există, după publicare ma- simplitate, muzicalitate şi lapidaritate. portabil, din mahon, uşor înclinat, pe care
cheiatul manuscris al romanului Mansfield nuscrisele au fost distruse, ca de altfel şi o va scrie Raţiune şi simţire şi prima versiune
Park. Imaginea ei mă trimite cu gândul mare parte din scrisori. Şi atunci ce proze Mă înclin în faţa autorităţii doamnei a romanului Mândrie şi prejudecată. După
la tabloul lui Nicolae Grigorescu Fată cu fac obiectul proiectului? Este vorba de lu- Profesor dar mă întreb, totuşi, cât de repede ce se mută la Chawton Cottage, căminul
crările din adolescenţă ale lui Jane Austen, se cristalizează o astfel de frază, cu o capa- ultimilor ani, îl va aşeza pe o măsuţă din
zestrea ei, unde, în altă cultură, sub alte pe care le strânsese în aşa numitele Volumul citate de vibraţie atât de puternică, cu forţa lemn de nuc în camera de zi, la fereastră,
auspicii, o fată îşi pune furca alături şi se Unu, Doi şi Trei, scrise de mână, alături de incantatorie a unui psalm (în engleză)? Şi şi îşi va continua scrierea romanelor pe el.
întinde cu braţele sub cap pe lada plină de romanul experimental Familia Watson, ro- ce trebuie să fi fost atât de viciat în stilul La acest amănunt se mai adaugă unul, la fel
macaturi. Este momentul ei de împlinire! manul Sanditon, rămas neterminat, precum de lucru al lui Jane Austen încât să o oblige de relevant pentru idiosincrasiile scriitori-
Poate că cele două ipostaze comunică prin şi două capitole, cele finale, din romanul să opereze pe text, să elimine redundanţele, ceşti ale lui Jane. Discretă, nu dorea să se
aceeaşi mărturie (in)voluntară: strădania, Persuasiune, la care renunţase. să reformuleze, să insereze detalii cu sem- afle în afara familiei cu ce se îndeletnicea
pentru a fi deplină, se cere gustată în însăşi nificaţie? Să fi fost ea prima scriitoare care în lungile ore petrecute la masă. Aşa că a
tihna ce-i urmează. Pe lângă realizarea prodigioasă care transformă creaţia într-o mutilare lentă dar cultivat deliberat scârţâitul uşii care dădea
este proiectul în sine, Profesor Sutherland ameliorantă a textului, într-un act de extre- în camera de zi, care-i semnala sonor apa-
Două sute de ani mai târziu, după ce a ne mai surprinde cu o noutate prin faptul mă violenţă ce legitimează „suprimarea“, riţia oricărui intrus şi îi dădea astfel răgaz
fost consacrată drept personalitate literară că ajunge la o concluzie descumpănitoare „sechestrarea“, „substituirea“ ca soluţii să ascundă foile mici pe care lucra, alese
unică, venerată de „janeiţii“ ce au prolife- pentru cei care, „janeiţi“ sau nu, împărtă- radicale ale in(ter)venţiei creatoare? De ce special ca să poată fi uşor disimulate sub o
rat printre literaţi şi mireni deopotrivă, lui şesc admiraţia pentru tânăra autoare (a trăit i se par doamnei Profesor Sutherland că sugativă sau strecurate în pupitru.
Jane Austen îi este tulburată această minu- doar 41 de ani) care a descris cu vervă, cu aceste etape inerente procesului scriiturii îi
nată degustare de sine. Profesor Kathryn perspicacitate şi spirit critic viaţa comuni- diminuează statutul lui Jane Austen clădit, Mă gândesc la tăieturile pe textele din
Sutherland de la St.Anne’s College, Oxford, tăţii rurale şi a orăşelului englezesc la înce- la urma urmei, pe produsul final, tipărit, manuscrise, la graba cu care păreau a fi
o autoritate în materie de Jane Austen, este putul secolului al XIX-lea, folosind o coe- adecvat virgularizat? Şi, oare cât de mult notate rândurile, unele mai lăbărţate, altele
director şi cercetător principal în cadrul renţă şi o concizie stilistică ce i-au câştigat ne schimbă impresia despre scriitoare fap- mai zgârcite, la adnotările de pe marginea
„Proiectului manuscriselor prozei lui Jane aprecierea perenă a criticilor şi a publicului tul că aflăm că folosea mult prea des liniuţe foilor, la virgulele pe care le-a omis! Cine
Austen“ realizat de King’s College din cititor. de diverse lungimi pentru a marca spaţiile ştie câte întreruperi de ritm, câtă fragmen-
Londra, Biblioteca Bodleiană din Oxford în vorbire, în gândire, pentru a delimita o tare a gândului, câtă inspiraţie răpusă de
şi Biblioteca Britanică din Londra. Ca ur- Ori tocmai acest aspect, stilul lui Jane subordonată? intrarea vreunui servitor sau a vreunei ve-
mare a finalizării primei etape a proiectu- Austen, face obiectul declaraţiei surprin- cine gureşe au însoţit aşternerea pe hârtie,
lui şi a publicării online a colecţiei digitale zătoare a doamnei Profesor Sutherland. În Cum afirmaţiile doamnei Profesor par cu peniţa, a atâtor romane! Iar Jane însăşi,
alcătuite din 1100 de pagini de manuscris urma analizării numeroaselor file de ma- să vizeze o arie mai largă de implicare a sagace şi volubilă, aşa cum apare şi din
(ciorne, copii „pe curat“, variante scrise nuscris, domnia sa a remarcat că textul lui editorului în textul lui Jane Austen, dincolo scrisori, cu câtă graţie a ştiut să se plaseze
de mână care circulau în cercurile private) Jane Austen este plin de tăieturi, de şter- de ghilimele şi virgule, atunci trebuie rea- în interiorul unei realităţi care o copleşea
există acum posibilitatea studiului aplicat sături, cu frecvente greşeli gramaticale, cu mintite faptele. William Gifford a colabo- prin ignorarea talentului ei (numele i-a apă-
şi comparat al manucriselor. Acestea, citim o punctuaţie defectuoasă, fără paragrafe, şi rat cu Murray, dar până la apariţia romanu- rut pe coperte abia după moarte), dar şi prin
în prezentarea online a proiectului (2010), că nimic din stilul cizelat şi concis al roma- lui Emma (1815), Jane Austen şi-a publicat absorbirea şi digerarea ei simbolică într-un
au existat sub forma unui corpus unitar nelor pe care le cunoaştem nu se regăseşte cărţile la Thomas Egerton, al cărui nume nu mediu familial prevenitor, dar esenţialmen-
la moartea autoarei, survenită în 1817, şi în manuscrise. Drept care, brutal, dar în este în niciun fel asociat cu Gifford. Deci te banal!
pînă la decesul Cassandrei, în 1845, după spiritul fairplay-ului englezesc, afirmă în romanele considerate piesele de rezistenţă
care, conform stipulărilor testamentare nume personal, că editorul lui Jane Austen din creaţia ei, respectiv Raţiune şi simţire, Dacă nu ştim, până la urmă, cum a fost
trebuie să fi avut o contribuţie însemnată Mândrie şi prejudecată şi Mansfield Park Jane Austen cea adevărată, cum putem
la definitivarea formei publicate a roma- au fost editate de o cu totul altă persoană. Să afirma că a fost altfel? Sau, ca să rămân în
nelor sale. Şi mai crede că l-a identificat credităm atunci ideea că editorii erau cu to- sfera agramaticalităţii, nici Jane Austen nu
pe acesta în persoana poetului şi criticului ţii desăvârşiţi, iar scriitorii, nişte neajutoraţi mai era ce-a fost să fie!
William Gifford, care a lucrat ca editor al agramaţi care le consumau timpul şi hârtia?
lui John Murray II, a cărui editură a publi-
cat romanele Emma, Northanger Abbey, Sunt intrigată în continuare de uşurinţa
Persuasiune, dar şi o a doua ediţie a lui cu care se trag concluzii atât de categorice
Mansfield Park.
Cărţi primite la redacţie
Desigur, exigenţa cere standarde, iar
acestea, instrumente de măsură. Măsura în- • Dumitru Radu Popescu, Opere I, Mări • Paul Aretzu, Cartea cu anluminură,
săşi este consfinţită de echilibrul bine tem-
perat între armonic şi dizarmonic. Dar oare sub pustiuri. Cronologie de Florea Firan, Ed. Pământul, Piteşti, 2010, 72 p.
ce măsură este aceea care instigă la demo-
nizarea lucrurilor sacrosancte şi la oficiali- Prefaţă de Cornel Ungureanu, Ed. Polirom, • Niculae Gheran, Andrei Moldovan,
zarea unor speculaţii drept teze canonice?
Iaşi, 2010, 560 p. Liviu Rebreanu prin el însuşi, Ed.
„Este un adevăr universal recunoscut că
un burlac, posesor al unei averi frumoase, • Florin Faifei, Incursiuni în istoria cri­ Academiei Române, Bucureşti, 2008.
are nevoie de o nevastă.“ Aceasta este fraza
cu care debutează romanul Mândrie şi pre­ ticii dramatice româneşti. Zodia Balanţei, • Ioan Lascu, Un neloc unde eu scriu/ Un
judecată şi este, probabil, cea mai celebră
frază de început şi cea mai des parafrazată Ed. Timpul, Iaşi, 2010. non-lieu où j’ècris, Ed. Ramuri, Craiova,
din întreaga literatură britanică. Criticii au
apreciat nota satirică, dar şi dimensiunea ei • Horia Gârbea, Fratele mai deştept al 2010, 82 p.
ludică, „pragul de joc“ pe care-l instituie
în relaţia cu cititorii. Ironia ce subminează lui Kalaşnikov, Ed. Lines, Cluj-Napoca, • Mirela Mitu, Nicolae Davidescu. Viaţa

2010. şi opera, Ed. Aius, Craiova, 2009, 292 p.

• Victor Munteanu, Rînirea vederii, Ed. • Ştefan Melancu, Elegiile toamnei, Ed.

Fundaţiei Culturale Canciov, Bacău, 2010. Dacia, Cluj-Napoca, 2009, 90 p.

• Florin Faifer, Incursiuni în istoria • Corneliu Vasile, Scriitorul vremii,

teatrului universal (de la origini până în Vremea scriitorului, Ed. EuroPress,

Renaştere), Theatrum mundi, Prefaţă de Bucureşti, 2010, 256 p.

Marian Popescu, Ed. Timpul, Iaşi, 2010.

20 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară
Evenimente culturale
Geo CONSTANTINESCU

Juan Marsé – Iubitul bilingv

J uan Marsé (născut în 1933 în cartierul barce- strivită în concasoarele supravieţuirii. clape ale unui acordeon vechi, cu care îşi agonisea hrana
lonez Guinardó) s-a remarcat în proza spaniolă Romanul debutează cu o stranie scenă de adulter, când zilnică. Este situaţia cea mai apropiată de starea-i sufle-
contemporană prin forţa şi realismul viziunii, nu tească, cea care îl caracterizează cel mai bine, de fiinţă
o dată sarcastică, ironică şi şfichiuitoare, privind în special catalanul Juan Marés găseşte în patul conjugal pe soţia sa, rătăcitoare, nefericită în dragoste. Cântecele lui dispera-
degradarea morală şi socială a oraşului spaniol din perioa- fina intelectuală Norma Valentí cu un imigrant din sud, un te sunt de fapt expresia stărilor lui de fiinţă abandonată şi
da de după Războiul Civil. necioplit şi vital murcian, fiind de profesie... lustragiu de veşnic neconsolată. Spune el izbucnind în lacrimi după un
Fost lucrător într-un atelier de bijuterii, a debutat în 1960 ghete. În faţa unei asemenea situaţii Juan Marés nu ştia cântec de lume: „acest cântec din porturi şi din lume i-a
cu proza Encerrados con un solo juguete (Închişi cu o singu­ cum să acţioneze. Îşi dă seama de situaţia absurdă în care readus în minte puternica amintire a fostei soţii, Norma
ră jucărie), continuând cu Esta cara de la Luna (Această faţă se află, iar de ceea ce este sigur, este că-şi va pierde soţia. Valentí, 38 de ani, sociolingvistă, ochelari de fund de sticlă
a Lunii, 1962) şi s-a remarcat cu Últimas tardes con Teresa Cum destinul lui depindea de iubirea pentru această fiinţă, şi splendide picioare, aşezată acum în spatele unei mese
(Ultimele seri cu Teresa, 1966) unde realizează o necruţătoa- din acea clipă îşi înregistrează decăderea ireversibilă. Va ale unui birou al Planului de Normare Lingvistică.“ Când
re radiografie a ideii interesat cosmetizate a „armonioasei“ deveni victima pasiunii pentru femeia ce reacţionează po- din întâmplare o întâlneşte se retrage sfios din cale-i pentru
comunicări dintre înalta burghezie a Barcelonei din vre- zitiv doar la forţa de seducţie a acestor imigranţi, care erau ca ea să nu-şi dea seama că sub „acea crustă de mizerie,
mea expansiunii industriale a acelor ani şi lumea proleta- în fond „taximetrişti, chelneri, cântăreţi vocali şi instru- afundat în noroiul vieţii, în ghetoul uitării, este fostul său
riatului alcătuit mai ales din imigranţii din sudul Spaniei, mentişti cu unghii lungi şi ochi de feline. Murcieni ce put soţ.“ Cum recâştigarea demnităţii proprii era recâştigarea
teritoriu al sărăciei şi al ineficienţei economice, rodul unor a subţiori nespălate, a sudori de tot felul, a ciorapi murdari iubirii soţiei îşi propune acest lucru printr-o stratagemă: să
politici agricole arbitrare. Pasiunea dintre fecioara rebelă şi a damf de vin. Frumoşi, într-adevăr.“ Adaugă personajul se deghizeze în figura unuia dintre emigranţii „cuceritori“
şi ingenuă, Teresa, cu feciorul de ţărani andaluz, dezrădă- prin intermediul naratorului omniscient, care îi dezvăluie şi s-o seducă pe fina intelectuală cu această mască. E vor-
cinat şi semiclandestin, dar seducător şi plin de energie, părerile prin stilul indirect liber, mânuit magistral. Juan ba de una din acele iluzii comune care suplinesc lipsa de
apare sub pana lui Marsé o veritabilă satiră a societăţii, Marés ştie că nu-i va putea înfrunta. Nici el nu face parte, profunzime a relaţiilor dintre cupluri. O nouă minciună, un
total nepregătită pentru primirea comuniunii lor senti- cel puţin, din clasa socială a Normei care „era unica fiică nou impuls erotic cerut de civilizaţia aberantă, care învălu-
mentale, profunde până la urmă şi fireşti. a defunctului Victor Valentí, fabricant de curele şi artico- ie somnambulic fiinţele omeneşti buimăcite în propriile-i
Ipocrizia funciară a marelui oraş respinge mistere. Juan Marés reuşeşte astfel să atragă în mrejele-i
o asemenea iubire, iar totul privind ome- le din piele şi care şi-a făcut avere din erotice pe fosta soţie, însă pentru ca iubirea lor să dăinuie
nescul rămâne cuprins doar între coperţile contractele obţinute în mod exclusiv cu minciuna trebuie să fie eternă. La fel ca şi civilizaţia care
cărţilor utopice şi în limitele de nepătruns armata. Fata a crescut în puf, într-un fan- i-a alienat.
ale aspiraţiilor deşarte. tastic turn din Guinardó înconjurat de un
Cu El amante bilingue (Iubitul bi­ imens parc.“ El era doar fiul unei cântăre- Bineînţeles, că Juan Marsé pune această realitate ling-
lingv, 1990, reeditat la Editura Debolsillo, ţe de mâna a doua, îmbătrânită şi căzută vistico-socială a lumii Barcelonei de azi ca fiind doar unul
Barcelona, în 2009) pune din nou proble- în sărăcie şi uitare, crescut aproape ca un din exemplele multiple ale alienării umane, iar semnalul
ma, de data aceasta a societăţii prospere copil al străzii, privind însă fascinat la implicit de alarmă asupra pierderii esenţei omeneşti într-o
de astăzi, la fel de divizată – poate – sub petrecerile din fiecare sâmbătă seara ale civilizaţie a prejudecăţilor şi a falselor valori, se constituie
plocatul prejudecăţilor de limbă şi rasă, mamei, care, împreună cu foştii colegi o calitate de data aceasta morală a romanului, desigur, la
de distincţie socială şi inevitabila ratare. şi prieteni cântau „zarzuelas“ şi se îmbă- fel de importantă ca cea estetică, incontestabilă.
Viziunea este la fel de necruţătoare, totul tau cu vin într-o atmosferă tragi-comică,
devenind o satiră feroce faţă de comple- „plângând de emoţie lirică şi de nostalgie
xul dualităţii lingvistice a zonei (catalana în jurul pianului“.
versus spaniola), dar şi a înaltei clase a
burgheziei prospere şi lumea obişnuită, Atunci el renunţă la totul: la poziţia sa
socială, la ipocrizia civilizaţiei dimprejur
şi-şi duce zilele ca artist cerşetor, vărsân-
du-şi pe străzi oful sufletesc pe măiestrele

Ileana FIRAN francez şi câştigă nenumă-
rate premii pentru primul
Evenimente şi prezenţe său roman Terre des affran­
culturale la Paris chis (ed. Gaïa): l’Armitière
(2009), Premiul pentru pri-
T oamna culturală la Paris Champs-Elysées) – artă modernă şi contem- mul roman al Universităţii
este bogată, cuprinzând porană clasică, Chic Art Fair (Cité de mode d’Artois, Lucioles des
cele mai importante sa- et du design) – artă şi design etc. Libraires, Cinq conti-
loane de artă contemporană ale anu- nents de la Francophonie,
lui, precum FIAC şi SLICK sau sa- În lumea literară suspansul aşteptării SoroptimistdelaRomancière
lonul de artă fotografică Paris Photo. s-a încheiat: mult-aşteptatele premii litera- Francophone, l’Algue d’or,
În lumea literară, iubitorii de carte re au fost decernate. Dintre lista lungă de Premiul literar al Grandes
şi profesioniştii îşi îndreaptă atenţia premii, cele mai mediatizate sunt: Goncourt Ecoles – Menţiunea specia-
asupra decernării premiilor literare – atribuit cum se aştepta lui Michel lă a juriului, Premiul pentru
ale anului. Houellebecq, selecţionat de 4 ori, pentru primul roman Sablet. O apa-
Târgul internaţional de artă con- La carte et le territo­ riţie literară inedită şi care
temporană FIAC a avut loc între ire (ed. Flammarion),
20−23 octombrie, la Grand Palais, Renaudot – Virginie se distinge
GrădinileTuileries şi Curtea Luvrului. Despentes, pentru prin subiectele abordate, stil şi atmosferă din
Ca în fiecare an, Târgul… a atras în Apocalypse bébé (ed. marea tristeţe şi „mal d’être“ prezent în mul-
jur de 80 000 de vizitatori şi a propus Grasset), Femina − te din romanele franţuzeşti contemporane.
numeroase expoziţii, vernisaje, ma- Patrick Lapeyre, pen-
nifestări artistice. Printre artiştii ro- tru La vie est brève Matei Vişniec a fost prezent la ICR
mâni s-au regăsit şi Dan Perjovschi, et le désir sans fin Paris la o dezbatere împreună cu colectivul
Şerban Savu, Victor Man, Alexandra (ed. P.O.L), Marele Actions Théâtre (sediul ICR Paris) precum şi
Croitoru, Ciprian Mureşan, Cristian Rusu din România. cu piesa Maşinăria Cehov. Nina sau despre
FIAC este cel mai vechi târg de artă contemporană din premiu pentru roman fragilitatea pescăruşilor împăiaţi, la sediul
Paris (fondat în 1974) şi probabil cel mai instituţionalizat. Ambasadei României la Paris.
În Franţa succesul unei manifestări de acest gen se mă- al Academiei Franceze − M. Éric
soară şi după numărul de manifestări născute ca reacţie la Faye, pentru Nagasaki (ed. Stock), Iubitorii de jazz şi de muzică ţigănească
aceasta. În acest an, numărul saloanelor de artă contempo- Médicis − Maylis de Kerangal, (mult prizată în Franţa) au fost răsfăţaţi cu
rană paralele FIAC-ului a crescut de la două la şase. S-au pentru Naissance d’un pont (ed. două festivaluri: Jazzycolors (11−27 noiem-
remarcat şi saloanele mai tinere: Art Elysées (Avenue des Verticales). Premiul Interallié ur- brie) şi Tzig’n Jazz (17−21 noiembrie) pre-
mează a fi decernat. Liliana Lazăr, zentate la sediul Ambasadei României din
scriitoare româncă stabilită în Paris, unde au putut fi ascultaţi Oliviu Lipan
Franţa, apare în peisajul literar Ţăndărică, Taraful din Clejani, Rona Hartner,
Lucian Ban, Kosty Lăcătuş Orchestra şi
alţii.

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 21
Ionel BUŞE

Scrisoarea a şaptea sau viaţa lui Platon

povestită de Mihai I. Spăriosu

C ând am aflat de apariţia unui ro- Syracusa. Conflictul dezastros dintre paradisiacă. Pe copilul Aristocle, ce va fi legilor. Platon învaţă într-un fel, mai cu
man despre viaţa lui Platon l-am Dionysios cel Tînăr şi unchiul său Dion, cunoscut mai târziu sub numele de Platon, seamă de la noul său maestru, calea cea
privit cu oarecare suspiciune. Mă însă, precum şi intrigile care pun stăpânire cel lat în umeri, nume pre care Cratyl dreaptă. Nu se lasă atras de tiranie, dar
gândeam la o mistificare ce s-ar putea adă- pe Academie în preajma morţii scolarhului îl consideră potrivit (ca în dialogul ce-i nici de calea demagogilor democraţi, care
uga altor mistificări ale gândirii lui Platon, arată iluzia metafizică a acestui proiect. poartă numele), îl regăsim înconjurat de au urmat la guvernarea Atenei după eşecul
mai ales că aici nu era vorba de o lucrare Este însă Academia răspunzătoare de baia dragostea părinţilor (Ariston şi Perictione), celor treizeci de tirani şi care au reuşit să-l
de filosofie. Pe de altă parte, nu-mi puteam de sânge din Syracusa? a fraţilor (Adeimant si Glaucon) sau condamne pe Socrate la moarte tocmai
găsi timp să citesc o carte de literatură, de a unchilor Critias, Pyrilampe (viitorul atunci când Platon avea cea mai mare nevoie
peste cinci sute de pagini, care mai purta şi Chiar dacă romanul a pornit din interesul tată vitreg), Charmides şi a apropiaţilor de înţelepciunea lui. Cu toate acestea,
un titlu cam brownian: A şaptea scrisoare. autorului pentru textul celebrei scrisori, familiei aristocrate din Egina, unde tatăl profeţia lui Socrate se împlineşte. Dacă pe
O enigmă filosofică la Academia lui Platon acesta serveşte, în ultimă instanţă, ca un sau dobândise o proprietate şi era magistrat el exilul l-ar fi ucis, acceptat să evadeze, pe
(Humanitas, 2010). La ce să te aştepţi simplu pretext pentru o descriere romanţată şi preot al lui Apollo. El primeşte o Platon îl va salva. Socrate îl trimite indirect,
când citeşti, chiar pe copertă, cu litere de a vieţii lui Platon, dar şi a eşecului „politic“ educaţie ateniană aristocratică de cinstirea după moartea sa, la originea înţelepciunii,
o şchioapă: „Ai grijă Platon! crima îţi pân- al Academiei în preajma noii ordini care se zeilor, eroilor mitici şi a strămoşilor. De în Egipt. Astfel, al treilea „maestru“ devine,
găreşte academia!“ Câţi o vor citi? m-am arată la orizont, prin ascensiunea Imperiului altfel, istoria vieţii lui Platon, cel născut pentru Platon, magul legendar egiptean,
întrebat. Are „mitul“ lui Platon impactul, în Macedonean, ordinea elenistică. „cu miere pe buze“, începe cu ritualul marele-preot Pateneit, cel care împlinea
„stil american“, pe care l-a avut cel al lui sărbătorii naşterii lui Apollo, căruia i se venerabila vârstă de 120 de ani şi de la
Iisus în „tălmăcirea“ literară a lui Brown? Cele două planuri ale romanului, sacrifică un taur, a şaptea zi din Targelion, care învaţă pentru prima oară „adevărurile
Deocamdată, cartea n-a fost publicată în unul care urmăreşte rememorarea vieţii calendarul attic, care e şi ziua de naştere eterne ale lui Unu“ şi genealogia spirituală
America. Două lucruri m-au îndemnat scolarhului de la copilărie la conducerea a lui (Aristocle) Platon. Din acest motiv, a generaţiilor de înţelepţi din care se trag
totuşi s-o fac. În primul rând numele auto- Academiei, celălalt care prezintă, pas cu ca şi Socrate, el e menit să slujească toată şi strămoşii lui Platon. Tot de la marele-
rului căruia i-am apreciat lucrările de spe- pas, îngrijorarea scolarhului în ultimele sale viaţa lui Apollo. Primul model al tânărului preot, Platon află istoria Atlantidei şi a
cialitate (cele pe care le-am citit!), erudiţia, zile de viaţă, dar şi lupta pentru conducerea Platon e chiar tatăl său, care părea să preafericiţilor eusebieni, strămoşi mitici
spiritul critic şi mai ales deschiderea spre o Academiei dintre nepotul său Speusipos trăiască după alte reguli interioare decât ai zeilor Greciei şi ai tuturor marilor
lectură a istoriei filosofiei mai puţin raţio- şi celebrul său discipol, Aristotel, poreclit cele obişnuite ale cetăţii, ce semănau mai înţelepţi ai lumii (Gautama Budha, Lao
nalistă, care a răstălmăcit şi inventat atâtea „Creierul“, se întrepătrund ca apoi să se mult cu ritualurile şi obiceiurile pitagoreice Tzî, Zoroastru, Zalmoxis, Akhenaton,
despre antichitatea greacă... unească la final când sufletul lui Platon îşi sau orientale (refuzul de a consuma carne, Moise). Surprinde interpretarea în care
Mihai I. Spăriosu are grijă să ne ia în sfârşit zborul, ca o lebădă (pasăre a lui îmblânzirea jivinelor etc.). Înainte de a atlanţii nu mai sunt urmaşii lui Atlas, fiul
avertizeze în legătură cu noutatea romanului Apollo), spre lumea eroilor şi înţelepţilor muri îşi încurajează fiul să-l slujească pe lui Poseidon şi al muritoarei Cleito, ci,
său atât în cuvântul „Către cititorul de altă dată ai Atlantidei. Apollo nu ca preot, ci înţelept ca Pitagora. ca eusebieni sunt chiar strămoşi ai zeilor
român“ cât şi în Cuvântul lămuritor de la Apar acum cunoscute personaje istorice Eladei. Răul în lume şi violenţa sunt aduse
final. Controversa privind autenticitatea Tehnica literară este simplă, aproape ale epocii: Aristofan comicul (poreclit de acei eusebieni decăzuţi şi violenţi care
„Scrisorii a şaptea“ care descrie relaţia a didactică. Dialogurile vii îmbină exigenţa Furuncul), unchiul Critias care conduce fondează oraşul Machimos şi care pornesc
doi dintre cei mai renumiţi discipoli ai lui filosofică, pe care autorul şi-o impune grupul aristocraţilor radicali după cucerirea războaie împotriva tuturor vecinilor. Deşi
Platon, Dionysios al II-lea din Syracusa şi în permanenţă, cu informaţiile de natură Atenei de către Sparta lui Lysander, Socrate nu se trăgea din eusebieni, era un
Dion, este tranşată de autor, dând dreptate istorică şi descrierea personajelor. E instaurând tirania celor treizeci, Socrate, fel de ucenic sau mai curând un slujitor
celor care au contestat-o de-a lungul vorba, de erudiţie, de multă muncă de Alcibiade, cel care a trădat Atena, Euripide al lor. Aici autorul pune accent pe tradiţia
timpului. Epistola „caută să justifice, mai informare, de analiză a textelor antice şi cel Tânăr. Tânărul Aristocle e blând, aristocratică a transmiterii înţelepciunii.
cu seamă, invadarea Syracusei de către ale interpretărilor modernilor, dar şi de înţelegător, raţional. Este un cunoscător al Chiar şi Platon are o origine amestecată, de
Dion, în vederea răsturnării regimului păstrare a spiritului literar al textului ce istoriei, mitologiei, un bun atlet şi luptător. vreme ce unii strămoşi par ai moşteni pe
tiranic al nepotului său, Dionysios, cu prezintă călătoriile-aventuri ale lui Platon O dovedeşte chiar într-o confruntare cei din Machinos. De aceea are nevoie de
toate consecinţele dezastroase ale acestei în Egipt, Cyrene, Grecia Magna, după directă cu un rival primitiv, Myron, poreclit iniţiere în înţelepciune, pentru a-şi câştiga,
acţiuni“. Nu era în temeiul gândirii lui moartea maestrului său Socrate. „Mistreţul din Argos“, cu care se va mai într-un fel, condiţia strămoşului Solon şi a
Platon şi nici în stilul lui. Primind în chip întâlni în viaţă în împrejurări nu tocmai vechilor eusebieni.
misterios un sul de papirus, Scrisoarea a Autorul suplineşte cu subtilitate ceea ce plăcute pentru Platon.
şaptea, Platon, aflat pe patul de suferinţă, puţinele texte despre viaţa filosofului nu ne Continuare în numărul viitor
după ce o citeşte, încearcă dezamăgit să transmit. Construcţiile nu sunt însă absolut Învăţătorii lui Platon sunt, la început,
determine cine a scris-o şi în ce scop. Îşi gratuite. Ele sunt rodul unor posibile pe rând, Cratyl, discipol al lui Heraclit şi
dă seama că proiectul politic al Academiei interpretări şi concluzii la care el ajunge Socrate plebeul (Bătrânul Silen) care-l
sale s-a soldat cu un eşec. Ceea ce urmează în mai mulţi ani de studiu. „Explicaţiile“ cucereşte în final cu modestia, echilibrul
este rememorarea propriei vieţi pentru şi „demonstraţiile“ literare ţin mai cu şi judecata sa dreaptă. Ajungând la vârsta
a înţelege cauzele acestui eşec. Dincolo seamă de poetic decât de o plauzibilitate maturităţii politice, Platon îşi afirmă
de exerciţiul paideic al formării spiritului raţională. Probabil că acesta este şi motivul autonomia influenţat şi de înţelepciunea
filosofic, transpare ideea că scopul major pentru care a preferat o exprimare artistică, lui Socrate şi a cizmarului Simon, înţelepţi
ale acestei gândiri e pregătirea regilor- cu riscul asumat de a fi, din când în când populari, care părea să convingă şi pe
filosofi. Cunoaşterea Unului, a Binelui şi hermeneutul Spăriosu, în aceste texte, şi căpitanul spartan Pollis (cel pe care Platon
Dreptăţii este îndreptată spre realizarea mai puţin Platon. E lumea lui als ob, ca şi îl va avea ca prieten toată viaţa), faţă de
omului în cetate, cu alte cuvinte spre cum. Asta nu înseamnă însă, că adevărul excesele unchiului său Critias, unul dintre
crearea cetăţii sale ideale. Locul ales este suferă. Ca şi adevărul mitic, adevărul cei treizeci de tirani, nearestându-l pe Leon
poetic sau literar nu poate suferi, cel puţin din Salamina şi cerându-i chiar respectarea
de grandomanie, cum suferă excesul de
raţionalism.

Copilăria lui Platon e, ca orice copilărie,

3 nov. 1924 – s-a născut Grigore Beuran, Calendar – noiembrie Olt;
în satul Răşina, com. Ţicleni, jud. Gorj (m. 23 nov. 1933 – s-a născut Stancu Ilin, în
23 februarie 1999, Cluj); Mitru, în Craiova (m. 1989); 2003);
7 nov. 1897 – s-a născut D. Ciurezu, în 12 nov. 1947 – s-a născut Nicolae com. Fărcaşele, jud. Olt;
3 nov. 1866 – s-a născut Traian 26 nov. 1901 – s-a născut Mihail Drumeş,
Demetrescu, în Craiova (m. 29 aprilie Pleniţa, jud. Dolj (m. 1978, Sibiu) Diaconu, în Ţicleni, jud. Gorj;
1896); 7 nov. 1942 – s-a născut Cornelia Cîrstea, 13 nov. 1909 – s-a născut Eugen Ionescu, în Ohrida, Iugoslavia (m. 27 febr. 1982);
27 nov. 1939 – s-a născut Nicolae
3 nov. 1938 – s-a născut Nicolae Dragoş, în com. Recea, jud. Argeş; în Slatina (m. 28 martie 1994, Paris);
în com. Glogova, jud. Gorj; 8 nov. 1935 – s-a născut Dumitru Bălăeţ, 14 nov. 1902 – s-a născut Constantin Manolescu, în Râmnicu-Vâlcea;
27 nov. 1951 – s-a născut Florea Miu, în
4 nov. 1958 – s-a născut Ionel Buşe, în în sat Buzeşti, com. Crasna, jud. Gorj (m. 5 Chioralie, în Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 de-
com. Târgul-Logreşti, jud. Gorj; februarie 2009); cembrie 1986); com. Vedea, jud. Teleorman;
27 nov. 1937 – s-a născut Riri Margareta
5 nov. 1938 – s-a născut Emil 9 nov, 1936 – s-a născut Nicolae 14 nov. 1932 – s-a născut Geo Saizescu,
Dumitraşcu, în com. Matnicul Mare, jud. Calomfirescu, la Turnu-Severin; în com. Prisăceaua, jud. Mehedinţi; Panduru, în com. Budeşti, jud. Lăpuşna
Caraş-Severin; (astăzi Republica Moldova);
9 nov. 1956 – s-a născut Liliana 16 nov. 1947 – s-a născut George Voica,
5 nov. 1933 – s-a născut Ilie Purcaru, în Hinoveanu, în Vânjuleţ, jud. Mehedinţi; în com. Frânceşti, jud. Vâlcea; 28 nov. 1949 – s-a născut Mihaela
Râmnicu-Vâlcea; Andreescu, în oraşul Roman, jud. Neamţ;
10 nov. 1937 – s-a născut Ioana Bantaş, în 19 nov. 1936 – s-a născut Iulian Negrilă,
5 nov. 1933 – s-a născut Elena Zarescu, în Slatina (m. 7 decembrie 1987, Bucureşti); în com. Albeşti, jud. Olt; 28 nov. 1941 – s-a născut Eugen Negrici,
satul Popeşti-Deal, com. Goleşti, jud. Vâlcea; în Râmnicu-Vâlcea;
10 nov. 1945 – s-a născut George Ţărnea, 21 nov. 1933 – s-a născut Anghel
6 nov. 1914 – s-a născut Alexandru în com. Sirineasa, jud. Vâlcea (m. 1 mai Dumbră­veanu, în com. Dobroteasa, jud. 29 nov. 1958 – s-a născut Carmen Firan,
în Craiova.

22 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară

Dan IONESCU

Realitatea se transformă, cele scrise rămân

M ihai Firică a publicat la Cartea Dinastia ticăloşilor reuneşte, replicilor unor personaje din piesele dra- aceasta, întrebuinţează diverse mijloace de
editura Aius, volumul de după cum aflăm din „Sunt furios“, prefaţă maturgului I.L. Caragiale: „Noi şi ei“, ale comunicare, de la telefon până la chat sau
observaţie socială şi poli- semnată de autor, articole apărute în perio- unor titluri de emisiuni tv.: „Am văzut şi messenger.
tică, Dinastia ticăloşilor. Forma articulată dice din Oltenia, cele mai multe în cadrul blogeri satisfăcuţi“, de texte lirice foarte
a substantivului „dinastie“ sugerează ideea rubricii „În Obiectiv“, din cotidianul regi- cunoscute: „Bâlciul deşertăciunilor“ sau Pe linia de messenger, i-am transmis
că vremurile contemporane aparţin ticălo- onal „Ediţie Specială“, în 2008 şi până la de filme premiate: „Moartea domnului cândva o opinie. A doua zi, am regăsit-o în
şilor. Titlul are şi amărăciune: totuşi, decât jumătatea anului 2009. Constantinescu“, precum şi preluarea unor ziar, prelucrată în spiritul deznădăjduit pe
să privim, parcă nu avem ce face mai mult. titluri de poeme celebre: „Nervi de primă- care-l presupunea: generaţia noastră, a ce-
Poate o nouă revoluţie! Este un contrast Aplicate la problemele de fiecare zi ale vară“ ori a unor forme de salut aparţinând lor născuţi în şaptezeci, a produs revoluţia
curios între deznădejde şi forma supremă a celor mai mulţi dintre noi, articolele sunt unor personalităţi din domeniul muzicii: şi dintre noi câţi n-au murit sau cât de sim-
curajului, revoluţia. Îmbinarea dintre aces- elaborate ca un pamflet. Autorul lor devine „Bună seara, prieteni!“. plu era să ne pierdem viaţa în decembrie
tea două ţine de hazard. zeflemitor, cu argumente montate la subiect, 89, pentru un scop ce părea nobil: liberta-
Inspirată de lucrarea „Răscruce de la adresa unor funcţionari sau politicieni, Mihai Firică este un jurnalist atent la tea! Astăzi, putem spune că am făcut revo-
drum“ a artistului plastic Marcel Voinea, pentru că din cauza lor se va fi generat un problemele publicului sau căruia îi place să luţie pentru alţii, pentru oamenii de nimic
imaginea primei coperte este semnificativă. crepuscul în sistem, dar îşi exercită cu ton vorbească, oricât de mult, cu lumea. Pentru ai zilei, care se pot îndemna unii pe alţii în
Într-un ambient citadin, cu lumini şi umbre balzacian, sensibilitatea umană, când intră cercul lor, rupt de noi: „Carpe diem!“.
apocaliptice, tronează jurnalistul, varianta în pielea omului obişnuit, dezavantajat pe
modernă a lui Ioan, sfântul scrib şi martor nedrept într-o conjunctură sau alta. Comentariile autorului cărţii Dinastia
în previziune, al Apocalipsei biblice. ticăloşilor se situează între asemenea re-
După sugestia desenului, condiţia publi- Uneori, mi se pare că asist la o luptă cu grete ale unor participanţi la evenimente
cistului nu este de invidiat. Pana din mâna braţele libere, a autorului, cu animale săl- istorice şi tensiunile căpătate de cetăţeni în
dreaptă are vârful îndreptat înspre zona fi- batice, scăpate şi impuse în societate, prin conflicte de prisos cu şefi sau funcţionari.
catului. Este prin urmare, o subtilă evocare accidente de naturi diferite, ca în fabulele Moravul unora de a-şi afişa în orice prilej,
a legendei titanului Prometeu. Pânza ro- lui Gr. Alexandrescu paşoptistul, când pe în locul predispoziţiei la fapte, pentru bunul
şie de pe piept, pansament din remuşcare, uliţi sau câmp, omul intră în dialog cu ani- mers al lucrurilor, autoritatea, crezând-o mai
aplicat de oameni binefăcătorului lor, dar male exotice, acestea simbolizând defecte durabilă ca piramida, este un laitmotiv al
şi un semn de bravadă, de recunoaştere a de comportament. Bineînţeles, într-o even- cărţii.
ei. Zarul roşu dintr-un vas de tablă zincată tuală revedere cu Mihai Firică, aş încerca
indică dramul de noroc, spre care în frunte să observ la el urma sfâşierilor căpătate în Mihai Firică are păreri în sport, pe care
cu scribul, se tinde. Pana, în afară de a fi in- asemenea lupte inegale, dar poate eu, sim- le difuzează sub forma unor epistole, cu
strument vechi de scris, poate simboliza şi plul cetăţean, mă aflu rănit şi consumul du- destinatar specificat.
vietatea căreia i-a aparţinut, poate vulturul rerii, pe care jurnalistul a strigat-o în luptă,
mitologic, iar lumina din fundal, o aprin- o luptă scrisă, deja îl ştiu. Unele materiale sunt de o strictă actua-
dere absolută, fixează descoperirea dată litate, conformă evenimentului discutat, al-
de Prometeu pământenilor, focul. Oricum, Forma participativă a pamfletarului se tele, dimpotrivă, au viaţă lungă: se combat
gestul de a scrie cu o conştiinţă trează, este deduce din recurenţa interogaţiilor retorice, metehne morale.
un sacrificiu. a interjecţiilor, a imperativelor.
Cartea Dinastia ticăloşilor are destul
Ştefan VLĂDUŢESCU Observăm parafrazări ale unor slo- din atmosfera sumbră a romanului de ficţi-
ganuri de campanie electorală: „Să tră- une Anul 1984, dar textele lui Mihai Firică
iţi cum aţi votat“ [absolut corect!], ale sunt nonficţionale. Totuşi, nu-i vina celui
care în cetate vorbeşte ce vede.

Balize în istoria presei
U na dintre cele mai interesante cărţi apărute
în ultimii ani pe domeniul istoriei presei o ale cercetării istoriei presei: proiectul „Configurări, recon- Radio Oltenia Craiova.
constituie lucrarea „Presa locală şi regio- figurări, desfigurări ale democraţiei în România“ (cu două Focalizat asupra zonei sud-vestice a României este şi
nală românească în context european“ (Piteşti, Editura axe: Cultul personalităţii şi Iconografiile oficiale), proiec-
Independenţa Economică, 2010). Volumul, coordonat tul „Mass-media din România – istorii recente“ (centrat pe articolul lectorului universitar doctor Davian Vlad de la
de profesoara Gabriela Rusu-Păsărin, cuprinde studii interviuri cu actori şi martori ai proceselor de comuniza- Universitatea din Craiova, „TVR Craiova şi procesul de ar-
şi cercetări prezentate în cadrul celei de-a III-a ediţii a re şi decomunizare a presei), proiectul „Muzeul virtual al monizare a principiilor regionale şi europene“. Conţinutul
Congresului de Istorie a Presei. Evenimentul ştiinţific, presei din România“ (vizând crearea unei unităţi muzeale ideatic pune în evidenţă faptul că „aderarea României la
organizat de Asociaţia Română de Istorie a Presei, a fost a presei) şi proiectul „Istoriile presei“ (constând în promo- Uniunea Europeană, inclusiv îndelungata perioadă an-
găzduit de Universitatea „Constantin Brâncoveanu“ din varea ideii de lectură multipolară a istoriei presei). ticipativă a momentului istoric de la 1 ianuarie 2007“ a
Piteşti şi a avut suportul Consiliului Judeţean Argeş şi al avut un efect puternic şi asupra emisiunilor TVR Craiova.
Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. Reţine atenţia pentru acurateţea gesticii investigati- Acest post regional s-a concentrat, şi el, asupra noii identi-
După cum subliniază, în Cuvântul înainte, profesorul ve este studiul „Mozaikul – prima revistă de cultură din tăţi europene, astfel încât actualmente postul este perceput
universitar doctor Alexandru Puiu (rectorul Universităţii Oltenia“, al lectorului Xenia Negrea de la Universitatea ca fiind nu un post de televiziune regional, ci ca un adevă-
„Constantin Brâncoveanu“ din Piteşti), organizarea şi găz- din Craiova. Se argumentează că întâia revistă olteană de rat post Euro-regional de televiziune.
duirea manifestării ştiinţifice cu participare internaţională cultură, Mozaikul (1838-1839) ocupă un loc de vază nu
„reprezintă un moment special în viaţa“ universităţii şi, doar în istoria presei, ci şi în istoria ideilor. Pe această ul- Cu contribuţii remarcabile se înscriu în paginile căr-
totodată, „un moment al unei continuităţi, timă componentă, revista se defineşte şi ca un document ţii şi specialişti precum M. Cîrnu, D. Gîju, C. Scurtu,
un obiectiv principal al activităţii ştiinţifi- util în înţelegerea modalităţii în care s-a modernizat socie- M. Buican, D. Lupescu, M. Moşneagu, M. Danilov, A.-
ce fiind derularea unor proiecte internaţi- M. Mironov, M. Pariza, I. Zainea, M. Tiţa, C. Lazăr, T.
onale cu efecte imediate în activitatea di- tatea românească, luptând cu mentalitatea Nedelcea şi L. Pricop.
dactică şi cu efecte de distanţă în definirea învechită.
carierei profesionale“. Evidenţiem în aceeaşi firească notă de fixare de mize
Sunt reţinute 21 de contribuţii ştiinţi- Pertinenţă pentru spaţiul oltean are şi zetetice în legătură cu zona de apartenenţă şi admirabi-
fice, grupate în cinci secţiuni relevante ca cercetarea lui Leonardo Daniel Păsărin, lul studiu al profesoarei la Universitatea „Ovidius“ din
tematică şi structurare: Teorie şi metodă de „Presa sportivă la radioul public regional“. Constanţa, intitulată „Prezenţe franceze în Dobrogea.
cercetare în jurnalism, Micromonografii Subiectul de analiză îl alcătuieşte impactul Mărturii în presa începutului de secol XX“.
de ziare şi reviste, Diaspora, Audiovizual imediat în plan regional şi naţional al emi-
şi Jurnalism cultural. siunilor sportive radio. Se arată că media În altă ordine de idei, notabil este aportul profesoa-
Articolul de direcţie al cărţii aparţine cu componentă sportivă au atras şi atrag rei Gabriela Rusu-Păsărin (vicepreşedinte al Asociaţiei
reputatului specialist Marian Petcu, profe- un public numeros, căci furnizează in- Române de Istorie a Presei) atât la organizarea evenimen-
sor la Universitatea din Bucureşti. În cadrul formaţie sportivă şi divertisment. În mod tului ştiinţific, cât şi în ce priveşte intervenţia în cadrul
acestuia sunt delimitate proiectele prioritare particular, în Oltenia, conform unui son- congresului (referitoare la impactul presei culturale radio-
daj al Institutului Social Oltenia din cadrul fonice în contextul globalizării) şi coordonarea volumului
Universităţii din Craiova, emisiunile spor- cu cele mai valoroase lucrări prezentate.
tive cu cea mai ridicată audienţă nu sunt
cele ale Radio România Actualităţi, ci ale Per ansamblu, cartea este o lectură incitantă şi instruc-
tivă, derivând dintr-o înaltă ţinută academică şi dintr-un
ridicat nivel al gesticii ştiinţifice.

Poezie Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 23
Eseu

Valeriu CÎMPEANU

Elegie Eu sunt Totemul Gândul, Doamne îndurerate de trecerea mea
prin florile-astea
O elegie cruntă este timpul N-am fost şi nu voi fi Gândul, Doamne, strivite de Dor...
când totul pare a curge-n nicăieri sclavul veciei numai gândul este Tot
o revărsare de tumulturi ce mă fură de timp E şi sclav e şi despot Şi-ai să mă ierţi
din mine, din tine, din azi şi din ieri... şi de mine... E şi sfânt dar şi demonic
Eu sunt Totemul Este tot ce mi-a rămas Îsnurcâăsuutalurieapierdut
Dar eu te aştept, Iubito, ce mi-l trăiesc până la sânge mi-e şi prieten şi duşman
pe Doru-mi răstignit în vid dureros şi înalt mi-e şi clipă şi răgaz Ce ştiţi voi despre zâmbetul meu?!
arzând să traversăm Nimicul ca un Dumnezeu Mi-e tăcere, mi-e şi glas Ce cuprinde el dincolo de ce se vede
clipitei ce ne soarbe-avid ce învaţă să strige! mi-e şi Vis, mi-e şi Abis şi se crede...
Şi-om poposi ca doi străini Este Cel ce m-a învins despre universul de dincolo de El
în a netimpului răscruce De unde să iau... Voi mai merge însă-o vreme şi de Dumnezeu...
Vom fi departe în Neunde pân’ la Marele Popas... De ce atât de trist zâmbesc mereu
Vom fi nimic De unde să iau atâtea oceane Mai am ceva Omenirii în căutarea surâsului
şi anonimi... să spăl ruşinea lumii ca să-i las... al adevărului pierdut
s-alin durerea mumii... şi-al plânsului...
Murim De unde să iau atâta timp Şi-ai să mă ierţi
s-o pot uita sau chiar ierta... Învingător şi-nvinsul
Murim murind încet şi dureros Doamne, dă-mi măcar răbdarea Va veni o vreme
murim cu fiecare clipă să pot suporta... când nemaiîncăpând Eliberat de margini
murim urât, murim frumos să-mi pot duce singur crucea! în cuvintele mele totemic cuprind infinitul
ca zborul frânt dintr-o aripă... De ce ţi-au trebuit atâţia răstigniţi?! grele de-atâta cer Eu, nenăscutul
Murim zadarnic ori cu folos Atâţia împătimiţi de Adevăr mă voi muta Eu, nenumitul,
Murim trăind în veşnică risipă şi de Dreptate?! în gândul de păsări renăscător cu necuprinsul
Murim minţindu-ne frumos Mai ia-ne, Doamne, din Singurătate! învingător şi-nvinsul...
disiminaţi ca fumul dintr-o pipă... Soarele, îndrăgostit
Cam tot ce-avem de-această stare de zbor Perpetua uitare
Murim înalt şi abisal a mea,
fără să ştim dac-am trăit Cam tot ce-avem e clipa că suntem îmi va dărui o rază Mereu încep o zi neterminată
Murim eroic şi fatal în infinitul acesta mare şi suprem să-mi urce aleanul ca-n umbră clipa cea sublimă
de cât de bine ne-am minţit în care am apărut ca o magie temătoare pe ea Mereu încep ce nu se mai termină
de-a respira miraţi prin trupul ce ne până dincolo Mi-e clipa toată sete vinovată...
Iar dacă-n clipa de pe urmă doare de sfâşietoarea tăcere Mereu mă aflu la câte o răscruce
mai socotim ce-a mai rămas În rest e doar tăcerea supremului mister a stelelor fără să ştiu Cărarea unde duce...
e doar oftatul ce ne curmă c-am existat cândva în astă lume tristă unde, neajungând M-alerg întruna în cerc aprins
din veşnicia clipei de pripas... pe care-o vrem şi n-o avem... la fruntea ta, mamă, sub pleoapa unui dumnezeu învins...
îţi voi săruta mâinile

Adrian BOLDIŞOR

„Moartea lui Dumnezeu“
L a Colocviile „Scrisul Românesc“ de anul
acesta, ce au avut ca temă „Viitorul cărţii“, un Th. Carlyle, M. Arnold, Th. Hardy, E. Gibbon, G. Eliot, ca un astfel de dumnezeu şi nu ca Dumnezeul adevărat al
distins invitat amintea faptul că dispariţia cărţii L. Feuerbach, A. Comte, F. Nietzsche, K. Marx, S. Freud iudeo-creştinismului“. Părerile lui Eliade cu privire la ra-
sau „moartea“ ei a fost precedată în istorie de mai multe sau Th. Huxley. Această mişcare îşi găseşte rădăcinile în portul dintre sacru şi profan în timpul nostru, în care sacrul
dispariţii asemănătoare, între care „moartea lui Dumnezeu“ discuţiile dintre Karl Barth şi teologii protestanţi liberali, nu a dispărut în totalitate, nefiind în fapt recunoscut, sunt
ocupă un loc central. în abordarea demitologizantă a lui Rudolf Bultmann şi în replici aduse acestei teologii.
Prima referire la „moartea lui Dumnezeu“ a fost legată interpretarea radicală a Scrisorilor din închisoare ale lui
de cuvintele lui Luther, „Dumnezeu este mort”, cu referire Dietrich Bonhoeffer. În interviul acordat lui Claude-Henri Rocquet, Eliade a
la moartea lui Hristos. Ideea a fost preluată şi formulată fost întrebat dacă nu cumva teologia „morţii lui Dumnezeu“
în mai multe moduri: „G.W.F. Hegel a citat cuvintele, dar Teologia „morţii lui Dumnezeu“ a fost numele dat unei este limita istoriei religiilor. Această temă nu este însă nouă.
le-a dat un sens nou, anume Spiritul Absolut a renunţat mişcări religioase care a apărut în SUA în anii ’60 ai se- Este cunoscut în istorie conceptul de deus otiosus, un zeu
la transcendenţa sa cu scopul de a intra în realitatea fini- colului trecut. Părerile reprezentanţilor acestei mişcări au care, după ce a creat lumea, s-a retras în transcendenţă.
tă a istoriei. Alţi scriitori germani (de exemplu poetul H. condus la ideea că această teologie este ateistă, nonteistă Teologia „morţii lui Dumnezeu“ este interesantă pentru
Heine şi romancierul Jean Paul) au vorbit despre moartea sau radicală, fiind relaţionată cu o înţelegere modernă a istoria religiilor deoarece este singura creaţie a lumii occi-
lui Dumnezeu într-un sens cultural, însemnând că omul a ceea ce înseamnă creştinismul pentru omul timpului nostru. dentale moderne. Aceasta reprezintă desacralizarea totală
intrat acum într-o nouă eră a civilizaţiei în care concep- „În anul 1957, Gabriel Vahanian folosea expresia moartea a lumii, identificarea sacrului cu profanul. „Pentru istoricul
tul de Dumnezeu nu mai are relevanţă. Acest înţeles ateist lui Dumnezeu în analiza sa asupra culturii contemporane religiilor, interesul ei este considerabil deoarece această
a fost preluat de Nietzsche care a proclamat moartea lui şi devenea părintele unei mode de scurtă durată, cea a te­ etapă ultimă ilustrează camuflajul desăvârşit al «sacru-
Dumnezeu ca un eveniment uman: pentru a obţine statura ologiei morţii lui Dumnezeu“ (W. Pannenberg). Cei mai lui», sau, mai bine zis, identificarea lui cu «profanul»“.
completă a fiinţelor autonome, oamenii trebuie să-l des- importanţi reprezentanţi moderni ai acestei teologii au fost Întrebarea esenţială rămâne însă: în ce mod poate profanul
fiinţeze pe Dumnezeu şi să devină responsabili de lume G. Vahanian, J.A.T. Robinson, P. van Buren, W. Hamilton, deveni sacru şi în ce mod poate o viaţă fără Dumnezeu
şi creatori de valori morale“ (The Oxford Dictionary of H. Cox şi Th. J.J. Altizer. reprezenta un nou tip de religiozitate? Savantul identifică
the Christian Church). În acest sens, Christos Yannaras trei tipuri de răspuns la această întrebare: teologii morţii
afirma: „Spusa lui Nietzsche constituie nu expresia con- În anul 1964 Mircea Eliade publica articolul Sacrul şi lui Dumnezeu cred că pot găsi o legătură între desacraliza-
vingerilor unui ateu, ci dovada clarviziunii unui adevărat artistul modern în care nota: „încă din anul 1880, de când rea lumii şi un nou tip de religiozitate în conceptul de co­
profet. Sintagma «Dumnezeu a murit» marchează faptul Nietzsche a declarat-o pentru prima oară, oamenii au dis- incidentia oppositorum, „moartea «religiei» nefiind pentru
că Dumnezeul creştin, Dumnezeul metafizicii occidenta- cutat tot mai mult despre moartea lui Dumnezeu. Martin ei moartea «credinţei», ci dimpotrivă...“. În al doilea rând,
le nu mai este altceva decât o plăsmuire moartă a minţii, Buber a întrebat recent dacă aceasta este o moarte ade- dispariţia religiilor nu este şi dispariţia religiozităţii. Pe de
«doar o idee», o noţiune abstractă. În cel mai bun caz, el vărată sau o simplă eclipsă a lui Dumnezeu – faptul că altă parte, opoziţia dintre sacru şi profan este importantă
reprezintă o «valoare» convenţională idolatrizată. În rea- Dumnezeu nu mai este efectiv prezent ca o evidenţă, că pentru religiile lumii, dar creştinismul nu este o religie,
litate, Dumnezeu nu mai este implicat în modelarea vie- El nu mai răspunde rugăciunilor şi invocaţiilor oamenilor. creştinul nefiind obligat să trăiască în cosmos, el trăind cu
ţii omului european, nu El este acela care să dea un sens Cu toate acestea, nici această interpretare optimistă a ver- adevărat doar în istorie.
existenţei omului, lumii ori istoriei. Locul ce revenea lui dictului lui Nietzsche nu este capabilă să înlăture dilemele.
Dumnezeu a rămas, în Occident, gol; Dumnezeu este o Mai mulţi teologi contemporani au recunoscut că este ne- Eliade foloseşte conceptul de Deus otiosus pentru înţe-
absenţă. Această absenţă anihilează orice adevăr de viaţă, cesar să se accepte (şi, evident, să se asume) moartea lui legerea faptul că, în istorie, multe divinităţi nu au mai fost
în afară de acela al stricăciunii şi al morţii. Ea defineşte Dumnezeu şi încearcă să gândească şi să creeze pornind de venerate cum au fost la început, alţi zei luându-le locul
conţinutul nihilismului european“. la acest fapt“. Teologia „morţii lui Dumnezeu“ face posi- în cult. Dues otiosus este reprezentat de zeul ce se retra-
Ideea „morţii lui Dumnezeu“ a fost influenţată de cer- bilă exprimarea noii religiozităţi şi experienţe. „Dintr-un ge în transcendenţă după ce creează lumea. Eliade afirmă
cetători cu perspective şi înţelegeri diferite: D. Hume, anumit punct de vedere, moartea lui Dumnezeu ar părea că teologia „morţii lui Dumnezeu“ nu este o descoperire
mai degrabă să fie distrugerea unui idol. A admite că moar- nouă, aceeaşi idee putând fi găsită în mitologie şi filosofie.
tea lui Dumnezeu reprezintă acest lucru este echivalent cu Retragerea Zeului Suprem în transcendenţă a fost interpre-
a admite că cineva l-a considerat aşa, că el a fost adorat tată ca „moartea lui Dumnezeu“.

24 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Cronică literară
Poezie
Convieţuiri, contraste, fotografie
Cosmin DRAGOSTE

şi realitate în România interbelică
W illy Pragher s-a născut în anul 1908, la
Berlin. Tatăl său era inginer chimist bucu- Murgescu – Deschidere spre modernitate? România în pe­ Convieţuiri redă vizual mult dis-
reştean. A făcut şcoala la Berlin şi Stuttgart, rioada 1918-1945. Cartea, ca şi expoziţia, este grupată pe cutatul şi actualul concept al multicul-
iar din anul 1924 a început să dea frâu liber pasiunii pentru următoarele secţiuni: Spaţii – regiuni istorice – oameni; turalităţii, al simbiozei şi al existenţei
fotografie. Din 1932 a început să lucreze ca fotograf de Triumful modernităţii; Convieţuiri; Lumea păcii, lumea în diversitate. Este conturat spaţiul generos al convieţuiri-
presă independent, călătorind foarte mult. Între 1945 şi războiului; Fotografie şi realitate. lor, o toleranţă capabilă să asigure progresul unei naţiuni.
1949 a fost deportat în Siberia. După eliberare, s-a stabilit O imagine gen puzzle, evidenţiind deschiderea culturală a
în Freiburg im Breisgau, unde a rămas până la sfârşitul Dincolo de măiestria fotografiilor (adevărate opere de unui teritoriu situat într-o confluenţă etnică, un bazin cu-
vieţii, în 1992. artă în sine), reţinem imaginea plenară a unei Românii in- mulativ al experienţelor şi tradiţiilor. Avem în faţă o pano-
Fotografiile realizate de către artist în România în pe- terbelice, uluitoare prin contraste, prin eterogenul surprins ramă a libertăţii de trăire şi de gândire, un exemplu demn
rioada 1924-1944 au făcut obiectul unei expoziţii reali- în liniile de forţă unificatoare în diversitate de către ochiul de colaţionat şi de retranspus în realitate.
zate de către Institutul de Istorie şi Geografie Regională aparatului. În secţiunea Spaţii – regiuni istorice – oameni,
a Şvabilor Dunăreni din Tübingen, expoziţie ce a ajuns Pragher redă nu doar peisajele naturale încântătoare din Tot pe ideea contrastului este realizată şi secţiunea
inclusiv pe meleagurile româneşti (în această toamnă, ex- (pentru mulţi occidentali) exotica Românie, ci şi pe cele Lumea păcii, lumea războiului, opunând normalitatea
poziţia este găzduită de către Universitatea din Innsbruck, industriale, sau arhitecturale, încercând mereu să cadreze înfloritoare cu ororile ininteligibile aduse de conflagraţia
Austria). Fotografiile lui Pragher au fost adunate în volu- textura şi amprenta locală. Atenţia fotografului se focali- mondială. Urmărim reprezentaţi oficialităţilor şi ai Casei
mul Refractări. Willy Pragher - Spaţii vizuale româneşti, zează şi se defocalizează spre surprinderea contrastelor, a regale, cetăţeni, în împrejurări contradictorii: în vreme de
1924-1944, coordonat de către Kurt Hochstuhl şi Josef limitelor, tocmai pentru a genera, paradoxal, imaginea de stabilitate şi linişte, urmându-şi îndeletnicirile sau hobby-
Wolf (Cosmopolitan Art, Timişoara, 2008, ed. a II-a). În mijloc a normalităţii. Lentila pendulează cu graţie şi pre- urile, în vremea încordată a instaurării nebuniei. Pragher
afară de fotografiile propriu-zise, volumul, realizat în con- cizie între medii diferite, centrează şi lărgeşte cadrul, de- redă din cale afară de pertinent, prin intermediul artei vi-
diţii grafice de excepţie, cuprinde o serie cupează şi încadrează. Baleierea imagistică se face atât pe zuale, întreaga tensiune resimţită chiar şi în perioadele de
de studii foarte aplicate şi documentate, orizontală, cât şi pe verticală, impresia de completitudine linişte. Este un ochi ce surprinde aspectele subiacente ale
din care selectăm (conştienţi de nedrep- unei realităţi ce se îndrepta năucitor către un deznodământ
tatea făcută prin omisiune celor nemen- este accentuată puternic. fatal.
ţionaţi aici) pe cele ale lui Josef Wolf O atenţie specială este acordată de
– Spaţii vizuale româneşti. Viaţa şi ac­ Ultima parte, Fotografie şi realitate ne introduce în
tivitatea lui Willy Pragher în Bucureşti, către Pragher surprinderii procesului lumea fotografiei ca artă în sine, pentru sine. Peisajele şi
Mathias Beer – Germanii din România de modernizare a României (secţiunea portretele devin pretext pentru celebrarea fotografiei, nu-
1918-1945. De la minorităţile regionale Triumful modernităţii, unde se face un anţele izvorăsc din intenţia subiectivă către o realitate abil
la „Grupul Etnic” conformat, Roland periplu în diacronia dezvoltării ţării.) meşteşugită.
Groß – Fotoreportajul german din anii Aspectele vieţii cotidiene de pe teritoriul
20. Mediul artistic – paradigmele este­ României Mari sunt redate cu multă acu- Volumul ce reuneşte fotografiile lui Willy Pragher
ticii mediatice – deschizători de dru­ rateţe, iar pendularea se face între puncte este un act cultural de mare acurateţe, oferit românilor
muri, Hanna Derer – Puntea – urbanism teritoriale extreme. Convieţuirea agrar- şi întregii lumi de către Institutul de Istorie şi Geografie
şi arhitectură în Bucureştiul interbelic, rudimentară cu cea industrial-progresis- Regională a Şvabilor Dunăreni din Tübingen şi Arhivele
Bogdan Murgescu şi Mirela-Luminiţa tă constituie un melanj calitativ superior Landului Baden-Württemberg. Este imaginea contrastivă,
în fotografiile artistului. O coexistenţă dar armonioasă a unui spaţiu omogen românesc interbelic,
surprinsă în nuanţele sale definitorii, încadrat într-un firesc al vieţuirii şi convieţuirii, ce a de-
cu o forţă irezistibilă de impact asupra venit punct de reper într-o lume globalizată artificial, pe
privitorului. criterii ineficiente, fiind extrinseci.

Viorel FORŢAN între alb şi gri

full white stie oportunităţi sunt a
meteu există o taxonomie printre altele
fulgul este vorba de organizare versurilor de-nceput mileniul trei
acesta a fost episodul pilot trebuie ales programul optim frunză verde ce mai fac
albă ca zăpada dacă v-am suscitat curiozitatea
urmăriţi în fiecare marţi lenea este o ştiinţă semnez fără de mâhnire
sst sst sst după cele trei ceasuri rele şi ca-n orice ştiinţă cec fără acoperire
serialul nostru remarcaţi sunt remarcabilii
trist Universul PRO naştere uşoară
şi eu plapumă volatilă
copii şi copii Tosca- măcar aici nu-i uşor să fi bărbat
(sire)na Soarelui vreau performanţă europa e cu noi
copii decenţi
copii decente Ascendente statuă X
multiplică spre un infinit Resentimente
Necesariamente sunt maximum din cât se poate am câteva idei
nedefinit Opoziţionalmente sunt statuie turnată-n bronz vă rog nu-mi blocaţi
proiecţia unui termen în acrostih sunt imaginativ
oricum prea gelatinos ARNO intersecţia
pentru a fi şi real creator de excepţie
frumoasă-i Toscana sunt talent artistic fără margini crevasa
ie cea veşnic bună de bronzat orgolii sunt monumentalitate
culmea
o ie înşelător tentant coclesc cu cât cobor în mine
o ie superb aşezată cu atât mă depărtez de toţi ceilalţi
roşul florilor de mac opiaceu frunză verde nemâhnit
pe sânii unei femei exploziv apărut e toamnă târzie
un ochi stilizat pe ie mulţi ani de-a rândul
printre cohortele de spice românii au avut e toamnă târzie
amăgire a necuprinsului de grâu o exemplificare fără de tăgadă
galbene a ideii că speranţa moare ultima acum o lună
Universul PRO un leit-motiv nucul era plin de nuci
pentru pâinea noastră cea de toate zilele ca frunză verde
Propagandă primul vers al poeziei populare şi de frunze
Prostie performer şi de ciori
Prometeu de-aici a plecat şi proletcultistul
mă-nvrednicesc frunză verde şi-un şurub acum e desfrunzit
ce-ar fi toate astea pe zi ce trece
fără aici a fost şi sursa de inspiraţie pe o creacă înnegrită
să fiu mai leneş stingheră
Universul PRO să fiu leneş a revenit
să fiu din cale-afară de leneş
pagandă perechea de porumbei

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 25

Cum vorbim Cecilia Sensul frazeologic
Cum scriem CĂPĂŢÎNĂ

C u ajutorul dicţionarelor, înţele- al termenului „expresie“
gem mai bine sensurile cuvinte-
lor. Nu întotdeauna însă! Printre de bază e mai potrivită explicaţia existentă în lista de cuvinte a termenilor noi, înre- Diferenţele specifice constau, pe de o parte,
cuvintele insuficient, incorect sau deloc ex- la sensul figurat, cu specificarea faptului că gistraţi în DOOM2, precum şi a definiţiilor în asamblarea după reguli a componente-
plicate în cele mai folosite dicţionare româ- expresia denumeşte „manifestarea, redarea acelor termeni care aparţin unor domenii lor unei expresii faţă de construcţia opacă
neşti de tip explicativ se află şi expresie. ideilor, sentimentelor prin cuvinte (subl. de mare interes şi de actualitate pentru uneori, aberantă alteori, dar şi normală câ-
În Mic dicţionar academic (MDA 2010), ns.), fizionomie, gesturi etc.“ publicul larg (informatică, finanţe, reli- teodată a locuţiunilor, iar, pe de altă parte,
surpriza e de proporţii! Suntem trimişi de la gie, drept, medicină etc.)“. E cât se poate în prezenţa, respectiv absenţa caracterului
Ana la Caiafa, respectiv de la expresiune la În Dicţionar de ştiinţe ale limbii (DSL de evident că trebuia adăugată şi definiţia expresiv al respectivei îmbinări lexicale
expresie, fără niciun rezultat, căci, din mo- II 2005), termenul lingvistic expresie apare termenului frazeologic expresie, adăugare (datorat sensului figurat al componentelor
tive necunoscute şi impardonabile, autorii definit şi explicat, mai întâi, ca „latură con- motivată de frecvenţă superioară a întrebu- în cazul expresiei). Câteodată, e greu de
uită să le explice. cretă a semnelor sau enunţurilor lingvistice inţării acestuia. Cât priveşte calificativul de stabilit gradul de expresivitate, dar nu im-
În DEX 2009, expresie e definit prin trei [...]“, apoi, prin delimitarea planului expre- „ediţie revăzută“, autorii îl argumentează posibil. Când gradul expresivităţii − sporit
„sensuri înrudite explicit“, marcate cu cifre siei în raport cu planul conţinutului. În fina- prin „punerea de acord a ediţiei anterioa- sau măcar observabil – aparţine unei gru-
arabe şi alte trei „sensuri dependente de un lul articolului, expresia e definită ca termen re a DEX­ului [...] cu normele ortografice, pări de tip sintagmatic, propoziţional sau
sens principal“, marcate cu romb plin (p. al lingvisticii tradiţionale, precizându-se că ortoepice şi de punctuaţie din ediţia a II-a frastic, îmbinarea respectivă e o expresie.
XI), şi anume „1. Exprimare.♦ Construcţie „are o interpretare echivocă – orice element a DOOM-ului [...]“. Ar fi trebuit ca expli- Când acest grad e minim sau inexistent, iar
concisă care exprimă, de obicei, în mod fi- al frazei (cuvânt compus, sintagmă, locuţi- caţiile sensurilor termenilor din inventarul construcţia conservă fapte de limbă ieşite
gurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, une), de ex.: expresie verbală impersonală lexical şi informaţiile date să fie „revă- din uz sau conţine o abatere, o anomalie în
redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fi- (e bine, e rău).“ (op.cit., expresie). zute“, şi în sensul corectării unor greşeli raport cu norma lingvistică, avem de-a face
zionomie, gesturi. ♦ Înfăţişare care reflectă sau al evitării inconsecvenţelor. De pildă, cu o locuţiune.
starea sufletească a omului; reflectarea stă- Cred că aprecierea dată de Angela Bidu- aceeaşi îmbinare lexicală apare diferit eti-
rii interioare a cuiva (în privire, pe figură). Vrănceanu interpretării din lingvistica tra- chetată la cele două intrări (ale cuvintelor Simplificând, putem admite că expresia
3. Grup de numere, litere etc. legate între diţională e corectă şi în cazul termenului componente), prin atribuirea nu a aceluiaşi e o construcţie lexico-stilistică, adică o îm-
ele prin simboluri de operaţii matematice frazeologic expresie. Precizez însă, expre­ statut (cum ar fi fost normal!), ci ... a două binare fixă de cuvinte prin care se exprimă
(adunare, înmulţire etc.)“. sie circulă ca echivalent semantic al orică- statute frazeologice. Aleg, nu întâmplător, figurat idei, sentimente etc., iar locuţiunea
Socotesc că cele două sinonime − ex­ rei secvenţe a unui enunţ – cuvânt simplu ci tocmai pentru că statutul locuţional al − o construcţie lexico-gramaticală, deci o
primare şi cuvânt − pot fi utilizate pentru sau compus, locuţiune, sintagmă, propozi- următoarelor exemple e unanim acceptat, îmbinare lexicală fixă care funcţionează
a determina, mai degrabă, sensul propriu ţie sau frază, construcţie verbală, nominală aducere aminte − expresie la „a aduce“ şi unitar atât lexical, cât şi morfosintactic.
secundar. În privinţa celui dintâi sinonim, etc., or sinonimia aceasta extinsă e deran- locuţiune verbală la adverbul aminte; din Admiţând aceste caracteristici, selectarea
trebuie precizat că denumeşte „acţiunea jantă şi inacceptabilă. Cum se ştie, princi- cale­afară şi afară din cale (de) − expresii statutului unei îmbinări lexicale fixe poa-
de a se exprima şi rezultatul ei; formula- piile – inclusiv cele lexicografice! – nu sunt la intrarea „afară“ şi locuţiuni adverbiale la te fi mai sigură. Altfel, procedăm precum
rea ideilor, gândurilor, sentimentelor cu nici adevărate, nici false, ci comode, chiar „cale“, bătut în cap − expresie la „a bate“ Mile Tomici în Dicţionar frazeologic al
ajutorul cuvintelor, gesturilor; vorbirea“. utile. Prin urmare, admiţând existenţa celor şi locuţiune adjectivală la „cap“. Şi lista limbii române, înregistrând frazeme, nu lo-
Cuvânt, cel de-al doilea sinonim, denumeş- două unităţi frazeologie – locuţiune şi ex­ aceasta poate continua, cât timp termenul cuţiuni sau expresii.
te „unitatea de bază a vocabularului, care presie −, lexicografilor le revine mai întâi frazeologic expresie lipseşte nu doar din
reprezintă asocierea unui sens/sensuri şi a sarcina deloc uşoară să le delimiteze con- dicţionarele de tip explicativ, ci şi din cel Pledez pentru explicarea termenului
unui complex sonor“. Prin urmare, aceste ceptual (ei înşişi. Sau să accepte delimită- de terminologie lingvistică! Generalizarea frazeologic expresie în dicţionarele româ-
sensuri nu justifică atribuirea funcţiei ex- rile existente în literatura de specialitate!) folosirii ca termen frazeologic impune în- neşti, date fiind atât frecvenţa demnă de
plicative în cazul dat. Pentru sensul propriu şi apoi să înregistreze statutul îmbinărilor registrarea lui! luat în seamă a acestuia chiar în limbajul
lexicale, conform criteriilor stabilite. comun, cât şi utilizarea lui incorectă ca si-
Genul proxim al termenilor expresie şi nonim al oricărei secvenţe lingvistice sim-
În prefaţa noii ediţii a DEX­ului, autorii locuţiune este de „îmbinare lexicală fixă“. ple sau complexe.
justifică „adăugirea“ realizată cu „aducerea
la zi a inventarului lexical prin introducerea

Felicia BURDESCU

Marquesiana – părul roş al Erendirei

America Latină fascinează Doña Tranquilia răscoleşte imaginaţia soarta tristă a Erendirei şi a nemiloasei sale sens: vizualizare (vom închipui fundalul cu
europenii cu spaţiul cultu- copilului Márquez cu o poveste/story trăită, bunici. Fetiţa de paisprezece ani aprinde toate conexiunile inter alia) şi proiecţie, cu
ral încins nu numai în rea- pentru care se jură a fi fost adevărată. sărăcăcioasa casă care se mistuie în flăcări, existenţa Erendirei printre locuri şi vietăţi
litate. Ocupându-mă de Borges într-un eseu de parca arşiţa deşertului nu le-ar fi ajuns. cu greu acceptabile ca oameni.
anterior, dădeam întâietate lui Shakespeare Se mai spune că istoria este alcătuită
aşa cum scriitorul argentinian, legat numai din toate poveştile spuse ori scrise de Din cruda realitate, nepoata şi bunica Ca cititori, înghiţim structura nuvelei,
de cărţi rare, alesese poetul elisabetan pen- cel ales, care are talent. Aflăm apoi din pătrund mai adânc în inima deşertului începutul, sfârşitul şi alergăm după personaj
tru a-i dedica cea mai frumoasa nuvelă: nuvela lui Gabriel García Márquez, într-o bântuit de holeră, în inima soarelui care pentru că bănuim o epifanie. Altfel nu e
Memoria lui Shakespeare. Iar la sfârşitul conciziune care eliberează simbolul, despre purifică, dar în acelaşi timp distruge. În nuvelă, nu e Gabriel García Márquez, cel
veacului al XX-lea, asistăm cu încântare mod fantastic şi totuşi real, bunica îşi care avea să treacă prin derularea filmică a
la naşterea unei opere cu marca aceluiaşi împinge nepoata la prostituţie, un alt fel de operei de artă la institutul de la Havana.
exotism al locului, semnată de columbia- a trăi. Frumoasa Erendira decade în cel mai
nul Gabriel García Márquez, câştigător al vechi păcat din lume, dar se şi salvează Consumatorii de text modern (nuvela
Premiului Nobel. pentru ca îl iubeşte pe Ulise, nepotul unui a fost ecranizată), suntem mulţumiţi cu
Să ne întoarcem cu mintea la pământul contrabandist bogat. Să scape amândoi din epifania pe care am savurat-o; ca operă
sud-american aspru, roşu de fierbinţeala focul iadului, dar cum? Ulise încearcă să postmodernă bazată pe nuvelă, filmul ne-o
deşertului, peste care se întinde Columbia ucidă bunica nemiloasă cu otrăvuri, dar aduce pe Erendira în lumea de dincolo.
continentală. Printre valurile de căldură se bătrâna rezistă şi sfârşeşte înjunghiată. De Parul roş al Erendirei crescuse în mormânt
pot întrezări Toamna patriarhului, Iubire în la real la fantastic e un pas, iar măiestria încât depăşea marginile coşciugului şi se
vremea holerei sau Un secol de singurătate, scriitorului columbian vine din arhetipurile unea cu arşiţa ucigătoare de holeră. Lectura
direcţii şi teme cu imaginaţia marquesiană caraibiene dragi sieşi (unde marea şi proiectivă atât de satisfăcătoare pentru
din volumele cele mai apreciate. uscatul mustesc împreuna cu peşti, pasări, publicul postmodern, căruia Márquez, din
Între locuitorii satului Macondo, devenit oameni şi plante alegorizante), însa vine intuiţia artistică, îi oferă un dar mai subtil:
emblematic (precum Salinas în California şi din lecturi din alte spaţii culturale nord- referenţialitatea intertextuală trece uşor,
lui Steinbeck), o percep pe bunica lui americane. concis de la legendă la confesiune.
Márquez, o fiinţă a pământului cu spiritul
locului, viu în eresuri, poveşti şi superstiţii, Când nuvela despre frumoasa Erendira
având atâtea cărţi despre vrăji în casă, câte intră în volum, calităţile de excepţie ale
puteau să răsfoiască alchimiştii, oculţii, textului sunt evidente. Nu se afla niciun
esotericii societăţilor secrete europene. amănunt în plus sau în minus, căci nuvela
are scriitura atât de scurtă şi concentrată
încât incită imaginaţia publicului în dublu

26 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Teatru

Teatru Ion Lugojul nu crede în lacrimi
PARHON

Î n cele peste zece festivaluri de teatru din această organizatori de festivaluri din Argentina, Italia, Grecia, după Ion Creangă, într-o interpretare de o seducătoare vi-
toamnă, unele internaţionale, altele devenite nu Serbia şi din ţara noastră, prezenţi în fruntea trupelor parti- talitate şi umor contagios, sub aceeaşi semnătură regizo-
din vina lor naţionale ori zonale, se numără şi cipante la concurs, care nu au ezitat să-şi exprime conside- rală şi o veselă participare interactivă a micilor spectatori.
Festivalul internaţional de teatru bienal de la Lugoj, ajuns raţia pentru jubileul teatral lugojan, pentru condiţiile create Un premiu de interpretare a obţinut protagonistul trupei
acum la cea de-a zecea ediţie, pe parcursul căruia au evo- acestei ediţii de festival şi, nu mai puţin, pentru ambianţa „Impiria“ din Verona, de fapt un recital în regia lui Alberto
luat artişti din 14 ţări, de pe toate continentele. El însuşi de manifestă prietenie şi deplin respect reciproc între toţi Castelletti, inspirat de universala şi mereu actuala dramă
integrat unui bogat şi valoros context cultural-artistic lu- artiştii invitaţi la Lugoj. Semnificativ din acest punct de a exilului.
gojan, oferit de Casa de cultură din Lugoj, ce mai cuprinde vedere este şi faptul că, sub auspiciile generoase ale acestui
Prin anvergura construcţiei spectacolului lor, cu decor
Secvenţă din Steaua fără nume festival, s-au împlinit zece ani de fructuos şi costume expresive, dar şi cu un ecleraj remarcabil, artiş-
parteneriat între Teatrul municipal „Traian tii greci din Perigiali, conduşi energic de actriţa şi regizoa-
festivaluri internaţionale de interpretare vocal-corală (cu Grozăvescu“ din Lugoj şi Compania tea- rea Polixeni Orkopoulou-Xanthaki, şi-au respectat creditul
numele de tradiţie „Ion Vidu“), folclor şi blues, după ce s-a trală „Apollon“ din Perigiali (Grecia), iar de aprecieri favorabile şi de prietenie constantă din partea
impus în deceniile trecute şi prin acea reuniune internaţi- acum s-au creat premisele unui nou par- lugojenilor, care adeseori îi salutau pe oaspeţi cu bucurie
onală de canto, maratonul teatral a avut şi el de înfruntat teneriat cu Teatrul „Movimiento Ataque“ familiară pe străzi, ca pe conlocuitorii lor. Reprezentaţia
acum furcile caudine ale crizei economice şi din Mendoza (Argentina), prezent pentru cu Bebeluşii sunt purtaţi de berze, inspirată de evenimente
ale unui sprijin financiar mai puţin generos, în a doua oară succesiv pe scena acestei con- din cel de-al doilea război mondial, a reuşit adeseori să
absenţa sponsorilor, primit de la Consiliul local fruntări artistice cu titlul „FestTeamArt“. ridice sala în picioare, prin umorul ei fierbinte, sub care se
şi Primăria Lugoj, ori de la Consiliul judeţean puteau întrezări însă şi trimiteri către nevoia de toleranţă şi
Timiş. Ca noutăţi menite să confere o şi mai de solidaritate în relaţiile interetnice şi umane.
largă participare spectatorilor aparţinând
Dacă festivalul nu a cedat în faţa greutăţilor tuturor vârstelor, dar şi să răspundă prefe- Cu interes, dar cu satisfacţie parţială, au fost urmări-
financiare şi organizatorice, faptul îşi află expli- rinţelor diferite manifestate în spaţiul artei te spectacolul tinerilor studenţi-actori din Timişoara, cu
caţia în efortul managerial, priceperea autentică spectacolului, festivalul a cuprins patru re- Lecţia, de Eugen Ionesco, în care „eleva“ era interpretată
şi abnegaţia pilduitoare de care a dat dovadă prezentaţii pentru cei mici, oferite de tru- într-un curajos travesti, şi lectura scenică şi mai preten-
întregul colectiv artistic, tehnic şi administra- pele din Lugoj şi Călăraşi (Teatrul „Aurel ţioasă cu Sfârşit de partidă, de Samuel Beckett, în regia
tiv-financiar al Teatrului „Traian Grozăvescu“ Elefterescu“), dar mai ales, în premieră Marinelei Bârză, oferită de Teatrul Popular din Mediaş, în
din localitate, iniţiatorul şi gazda festivalului, în absolută pe afişul concursului, spectaco- care bucuria revitalizării acestui nucleu artistic de remar-
frunte cu profesorul Nicolae Blidaru, directorul lul de operetă cu Silvia, de Emmerich Kalman, prezentat cabilă tradiţie era umbrită uneori prin decalajul evident
instituţiei, eminent om de cultură şi animator ne- de studenţii Facultăţii de muzică din cadrul Universităţii dintre altitudinea profesională a textului şi disponibilităţile
obosit al vieţii artistice din municipiu. O altă ex- de Vest din Timişoara, în regia lui Petru Silviu Văcărescu, tinerilor interpreţi. O plăcută pată de culoare a adus-o în
plicaţie ne-au dat-o sălile pline din festival, fapt întâmpinat cu o entuziastă satisfacţie de public. festival trupa GMG Esperon din Braşov, în regia vetera-
ce confirmă adevărul potrivit căruia această ma-
nifestare aparţine astăzi „cu trup şi suflet“ comu- Artiştii greci, mereu îndrăgiţi la Lugoj nului George Gridănuşu, pe un text contemporan
nităţii, şi-a apropiat în chip exemplar interesul, premiat de UNITER, cu titlul Patru cepe dege­
respectul şi preţuirea din partea iubitorilor de Juriul alcătuit din critici de teatru şi din reprezentanţi rate, de Mihai Ignat, în ciuda unei uşoare previ-
spectacol din acest oraş, unde prima ivire a unei ai învăţământului artistic universitar au oferit binemeri- zibilităţi a finalului dramatic, ce contrastează cu
săli de teatru şi a unor spectacole de gen, datorată sârguin- tate premii laureaţilor şi câteva diplome menite să sub- umorul de până atunci al reprezentaţiei.
ţei şi pasiunii unui meşter frânghier, datează din 1829. Iar linieze calitatea şi particularităţile
dacă ne gândim că nu peste multă vreme Teatrul „Traian unor reprezentaţii. Spectacolul ar- Artiştii companiei „Conu Alecu“ din Alibunar
Grozăvescu“ va împlini 75 de ani, putem afirma că mem- gentinienilor cu titlul Cum să tra­ (Serbia) ne-au oferit o porţie de comedie de dra-
brii şi susţinătorii lui nu cred în „lacrimile“ renunţării şi, versezi marea, conceput de actriţa gul comediei, în De profesie, logodnică, de James
în acelaşi timp, nu se raportează la tradiţie ca la un simplu şi regizoarea Jorgelina Jenon, a fost G. Reedlok, cu momente de un haz autentic, din
fapt istorico-muzeistic, ci şi îşi respectă tradiţia în prezent, premiat pentru varietatea limbajului care nu lipsea neastâmpărul travestiurilor, dar şi
printr-o necontenită şi manifestă iubire de teatru. scenic (teatru tradiţional şi cu măşti, cu stângăcii greu de ignorat, în vreme ce vredni-
dans, muzică etc.) şi pentru valoarea cul teatru „Altar“ din Tulcea, condus de longevi-
Din start, festivalul a beneficiat de ambianţa unei re- poetică a discursului despre con- vul actor Nelu Serghei, ne-a şocat cu o adaptare
marcabile expoziţii de pictură şi sculptură oferită de artiş- fruntarea cu premisele alienării din după Cântec de lebădă, de Cehov, sub straiele
tii Eugenia Olar, Carmen Cecilia Olar şi Marius Bacriu. lumea contemporană, sub semnul căreia, nici mai mult nici mai puţin, am urmărit
Completată de o amplă manifestare găzduită de Galeria convingerii că „viaţa este ca marea, peripeţiile din Ursul, de acelaşi autor.
„Pro Arte“, expoziţia de la Teatrul „Traian Grozăvescu“ de care însă nu mă mai tem“. Un
reprezintă o sărbătorească „întoarcere acasă a celor trei ar- premiu ce a încununat remarcabila Gala premiilor a cuprins încă un moment
tişti“ după numeroase prezenţa pe simezele din Germania, restituire a unor texte clasice româ- emoţionant, când actorului lugojan Constantin
Spania, Franţa şi China, în calitate de membri ai prestigi- neşti a revenit Teatrului municipal Ilie i s-a înmânat un premiu pentru 35 de ani
oasei Asociaţii internaţionale a artiştilor plastici „IKV“, cu „Traian Grozăvescu“, pentru acu- de activitate artistică neîntreruptă, fapt pilduitor
sediul la Köln, ce reuneşte 35 de artişti din 11 ţări. Dincolo rateţea şi prospeţimea spectacolelor pentru cei de faţă şi mai ales pentru cei tineri, ca
de luminile rampei, festivalul a găzduit o dezbatere despre sale cu Steaua fără nume, de Mihail doamna Cristina Velici, care a debutat cu succes în rolul
rolul şi starea dramaturgiei pentru copii şi lansarea volu- Sebastian, în regia venerabilei actriţe Monei din Steaua fără nume. Ce va mai fi la Lugoj în edi-
melor de poezie datorate tinerilor ...actori Maria Rogobete, Maria Voronca, veterana acestui co- ţia din 2012? Dumnezeu ştie!
din Lugoj, şi Silviu Dudescu, din Braşov, în prezentarea lectiv, şi cu De ce n-are ursul coadă,
unor critici şi jurnalişti lugojeni şi interpretarea colegilor Secvenţă din poeticul spectacol argentinian
de scenă ai celor doi poeţi. Seara de gală a premiilor şi
a diplomelor a fost şi ea precedată de o întâlnire cu unii

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 27

Ion PARHON

Premiere, premiere, premiere...

C a în fiecare an, începutul unei stagiuni teatra­ asistăm la eforturile sisifice ale personajelor piesei de a Mureş, Craiova şi Bucureşti, dar şi „învăţăcel“ pe lângă
le coincide cu o avalanşă de premiere, urma­ se căpătui prin eventuala descoperire a unei comori ce străluciţi maeştri ai artei spectacolului, ca Peter Brook,
tă de caruselul... festivalurilor. La Bucureşti, ar fi fost zidită în peretele blocului în care două dintre Giorgio Strehler, Declan Donnelan. Conceput pe scenă ca o
Craiova, Râmnicu Vâlcea şi Giurgiu, ne-am aflat şi noi apartamente poartă acelaşi număr. Comicul de caractere trecere „de la realism la postmodernism“, sau definit chiar
la câteva dintre aceste spectacole de început de stagiune, şi situaţii sporeşte fie datorită unor „confuzii“ succesive, de autor drept un glissando de la tonul realist la grotescul
despre care vom vorbi aici pe scurt, cât ne permite spaţiul, fie datorită sechestrării personajelor într-un dulap, fără a de factură absurdă, „o tragi-comedie a lumii ca un spital, în
pentru ca în numărul viitor să ne ocupăm mai pe larg şi pierde din vedere alergările cu bicicleta pe scenă sau ivirea care impostorii se erijează în vindecători, iar adevărul este
de festivaluri. acelor manechine gonflabile menite să reprezinte şi ele o manipulat prin maşinaţiuni teroriste, oculte“, textul oferă
soluţie pentru ieşirea din impasul financiar. Consonant cu acum prilejul unor viguroase imagini scenice, populate de
Nouă conducere la Teatrul Valah întrebări ce s-au făcut şi la noi simţite, circumscrise crizei surprinzătoare efecte de sunet şi lumină, ce dinamizează
financiare şi dilemelor aflate în faţa victimelor sale, textul cadrul scenografic realizat de Dorotheea Iordănescu, dar care
Nu numai în fotbalul românesc s-au produs unele oferă un bun prilej spre afirmare a disponibilităţilor pentru nu sunt întotdeauna purtătoare de semnificaţii subordonate
schimbări „la timonă“, ci şi în viaţa Thaliei, căci la Oradea, comedie ale actorilor vâlceni. Mai întâi Radu Constantinov, mesajului piesei, riscând să atragă un interes în sine. Şi
Brăila, Târgovişte şi Giurgiu s-au desfăşurat concursuri într-un rol de prim-plan, întrupat cu haz bine măsurat, jocul actorilor este minat uneori de ezitări sau de fragilitate.
pentru postul de manager sau director, în urma cărora apoi Lidia Stratulat, Iulia Antonie, Remus Vlăsceanu şi Momentele convingătoare dar dispersate de adevăr artistic,
răspunderea destinului acestor instituţii revine acum unor Alina Mangra, din vechea trupă a teatrului, la care s-au adeseori învăluite de fumul ce până la urmă irită vizibil
noi slujitori ai artei spectacolului. La Teatrul Valah din adăugat tinerele Daniela Ionescu, Maria Salcă, Ada Ştef spectatorii, ne reamintesc cu greu că ne aflăm la un spectacol
Giurgiu, cel care a câştigat acest concurs şi pare decis şi Simona Călin, absolvente ale învăţământului teatral slujit de valoroşi actori, ca veteranul Constantin Dinulescu,
să determine un reviriment în viaţa scenei, readucând craiovean, reuşesc să ducă la bun sfârşit ideile autorului şi Bogdan Muşatescu, Teodora Mareş, Mihai Verbiţchi,
publicul la spectacolele sale, este dramaturgul şi publicistul propunerile directorului de scenă, chiar dacă unele vicii şi Carmen Ionescu, Brânduşa Mircea şi Dorin Andone, acesta
Mircea M. Ionescu, laureat în acest an al concursului de naivităţi de construcţie dramaturgică transpar în spectacol, din urmă în rolul revoluţionarului împuşcat în decembrie
dramaturgie organizat de Teatrul de Comedie. La invitaţia iar câteva soluţii regizorale, cum sunt acelea ce privesc ’89, căruia interpretul cred că a reuşit să-i ofere dreptul de
sa, am urmărit două premiere ale Teatrului Valah, cu mersul pe bicicletă şi gonflabilele, riscă să-şi piardă efectul a mai stărui în memoria spectatorilor.
Domnul Goe, o dramatizare după schiţa lui I.L. Caragiale, printr-o folosire abuzivă. Demn de menţionat este şi faptul
în regia lui Florin Antoniu, şi cu D’ale carnavalului, de că deschiderea stagiunii a beneficiat aici de o ambianţă Balconul
acelaşi autor, în viziunea regizorului Dan Tudor. elegantă, de autentică sărbătoare, oferită de cel mai tânăr
sediu teatral din ţară, unde sperăm că spectacolele gazdelor Poliţia între scenă şi stradă
Prima reprezentaţie a fost rodul entuziasmului nu vor întârzia să-şi afle conturul unei străluciri depline.
unei echipe confruntată cu spaţiul restrâns (de studio), Surprinzătoare coincidenţă între întâmplările din piesa
dar cu un decor sărăcăcios, în care reuşeşte totuşi să Trei popasuri la Naţionalul Balconul, de Jean Genet, montată la Teatrul Naţional din
„supravieţuiască“, ba chiar să obţină câteodată şi vesela bucureştean Craiova, cu acea revoltă regizată de politicieni şi de poliţie,
adeziune a publicului. Nota pregnant discordantă a pe de o parte, şi marşul de protest al poliţiştilor ce se desfăşura
aparţinut personajului „Mitică“, introdus neinspirat în Primul s-a produs la o mai puţin obişnuită conferinţă de în acele zile în Capitală, semn că piesa dramaturgului
text şi abordat fără şanse de reuşită de interpretul său. presă, unde, după ce a trecut în revistă proiectele stagiunii francez nu-i lipsită deloc de actualitate. Inclusă în
În D’ale carnavlului, am avut prilejul întâlnirii cu o actuale, Ion Caramitru, directorul general al instituţiei, „Tetralogia revoluţiei“ împreună cu Cameristele, Negrii şi
distribuţie valoroasă, în care, alături de câţiva interpreţi ne-a invitat să vedem în premieră absolută instalaţiile şi Paravanele, piesa în centrul căreia se află o „casă de iluzii“
ai teatrului-gazdă, au pus umărul la reuşita spectacolului mecanismele complexe ale scenei mari, ca uvertură la amplul pune sub semnul întrebării autenticitatea şi finalitatea unor
actori cu o apreciată carte de vizită, de la Teatrul Naţional, proces de renovare a sediului, ce va antrena modificări revoluţii, iar jocul „pirandellian“ de-a „teatru în teatru“
Teatrul de estradă şi Teatrul evreiesc din Bucureşti, ca atât la exterior, cât şi în toate spaţiile interioare. A fost un o aduce aici pe patroana bordelului în fotoliul de regină,
Adriana Trandafir (Miţa Baston), Magda Catone (Didina veritabil spectacol scenografic şi sonor, susţinut totodată de iar pe cei din jur în ipostaze când burleşti, când groteşti,
Mazu), Ovidiu Cuncea (Nae Girimea), Mihai Ciucă (Iancu un ecleraj inspirat. Un spectacol fără actori, dar un omagiu până când însuşi capul revoltaţilor ajunge să-l întrupeze pe
Pampon), Nicolae Botezatu (Crăcănel), Eduard Adam cel care reprimă mişcarea ş.a.m.d. În decorurile sugestive
(Catindatul), Andrei Duban (Iordache). Spectacolul are Spitalul special ale lui Puiu Antemir, cu acel „blacon“ atât de încărcat de
miez şi ritm, nu-i lipsit de bucuria „surprizei“ regizorale semnificaţii şi pentru viaţa noastră politică, ori cu costume
sau de impetuozitatea interpretării partiturilor atât de bine binemeritat pentru constructorii şi tehnicienii de scenă care în general sugestive concepute de Sanda Mitache, dar mai
cunoscute. Mai mult, spre deosebite de alte tratamente ne-au încântat prin cele văzute timp de o jumătate de ceas, ales cu un excelent comentariu muzical live datorat lui Ion
aplicate acestui text, dintre care unele ar putea candida la un înlăuntrul misterelor din spatele cortinei. Butnaru, spectacolul regizorului Nicu Nitai beneficiază de o
premiu de... vulgaritate, aici umorul nu tinde să se constituie distribuţie numeroasă, de la valoroşi actori din garda veche
„paralel“ cu textul sau împotriva... autorului. Fără să aspire Peste câteva zile am urmărit un savuros spectacol de a teatrului, ca Ilie Gheorghe, Nataşa Raab, Angel Rababoc,
la meritul unei veritabile performanţe, dar apropriindu-şi-l comedie cu titlul S-a sfârşit cum a-nceput de Sean O’Casey, Vasile Dogaru, Geni Macsim, Nicolae Poghirc, Constantin
pe acela de onestă restituire a capodoperei, populată nu în regia de un năucitor instinct comic al lui Horaţiu Cicort şi Eugen Titu, până la cei mai tineri dar talentaţi, ca
o dată de momente de virtuozitate interpretativă, de un Mălăele, despre neputinţa protagonistului de a o înlocui Romaniţa Ionescu, Iulia Lazăr, Raluca Păun şi Corina Druc.
haz contagios, reprezentaţia a fost salutată cu satisfacţie pe soţie în treburile casei, rol interpretat cu har pilduitor În ciuda unei adevărate risipe de energie şi sangvinitate,
de public şi credem că poate însemna un bun start pentru de Mihai Constantin, acompaniat excelent de mai tinerii de sugestii mai mult sau mai puţin subtile legate de
actuala stagiune, despre care am aflat că este consacrată cu parteneri Daniel Badale şi Victoria Dicu. Poate a fost şi vestimentaţie şi recuzită, la care se adaugă şi prologul cu
precădere dramaturgiei româneşti contemporane. o urmare fericită la acea insolită „premieră scenografică“, invitaţiile adresate spectatorilor de către gazdele „casei de
de la conferinţa de presă, căci pe măsură ce se desfăşurau iluzii“, sau cu finalul ce devoalează vesel ideea teatrului în
O comedie „anticriză“ peripeţiile tragi-comice din piesa lui Sean O’Casey, teatru, spectacolul este obstrucţionat adeseori fie de lipsa
decorul lui Ştefan Caragiu, de un rar pitoresc şi o deosebită de cursivitate sau de o eterogenitate descumpănitoare,
Este vorba de Ruleta americană, piesă comisă în expresivitate a detaliilor, parcă devenea şi el „personaj“ identificându-se câteodată nedorit tocmai cu o „imagine
2009 de dramaturgul ucrainean Alexandr Mardan şi care, care o lua razna, datorită stângăciilor protagoniştilor, ca a realităţii bazată pe un spectacol fals“, despre care face
după ce a trezit deja interesul unor scene din spaţiul est- după o veritabilă tornadă. vorbire la un moment dat chiar textul lui Genet. Pe ecranul
european, a ajuns acum la Teatrul „Anton Pann“ din memoriei rămân dispersate, cum spuneam, „crochiuri“
Râmnicu Vâlcea, montată de regizorul Emil Gaju, astăzi Cel de-a treilea popas a fost chiar la spectacolul de caracterologice sau „caricaturi“ uşor stângace, împreună
profesor la Academia de Muzică, Teatru şi Artă plastică din deschidere a stagiunii, cu Spitalul special, de Iosif Naghiu, cu acea cheltuire de energie şi poate nu numai de energie
Chişinău. Într-un decor minimalist şi uşor deconcertant, text premiat de UNITER în 1993 şi pus acum în scenă de pentru un anumit fast ce nu împlineşte pe deplin nevoia
unul dintre regizorii cu recunoscută experienţă profesională, scenei craiovene de performanţă.
Ruleta americană Ştefan Iordănescu, semnatar al unor numeroase spectacole
pe scenele de la Arad, Timişoara, Piatra Neamţ, Târgu

28 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Proză

Eugen IORDACHE

Rememorări Ştefan Iordache (II)
P e un 11 februarie 2008, meşterul Ştefan
Iordache m-a convins că citise fragmentul de pe care ţi-l dă această poligamie, această stranie împereche- Olimpiada de Literatură, faza
roman trimis cu trei luni mai înainte. re cu domenii atât de diferite. Dar tu, prietene, faci de mul- pe ţară cu un subiect privind
– Cu autoritatea celui care a descifrat şi a interpretat atâ- tă vreme, management, cum zic ăştia, gestiunea resurselor, opera humuleşteanului:
tea roluri, a intrat în viaţa atâtor personaje, îţi cer să treci la dacă mă exprim corect. Astea nu se aplică, nu le poţi aplica
ajustarea personajului de roman, doparea şi reconfigurarea tu şi propriei vieţi, propriului buget de energie?! – Aşa, de aici vine isto-
lui; aştept cât mai repede rezultatul; îţi dau şi un termen: ria cu povestirile fabulosului
ziua ta de naştere, 17 aprilie. – Iartă-mă, maestre, dar nu acum, în noaptea asta, îţi tău bunic, Moşie. Şi apoi,
– E greu, meştere, misiune aproape imposibilă... mulţumesc pentru deschiderea subiectului, pentru invitaţia aproape în şoaptă – m-aş bu-
– Da, dar ţi-o ordonă Ştefan Iordache, unul dintre cei mai la luciditate. Dar vezi tu, acum eu sunt obligat la o profundă cura mult să discuţi asta cu
mari actori români în viaţă... Grăbeşte-te că şi viaţa noastră introspecţie. Întâmplarea face ca acele două zile, de 11 şi Mihaela, dar ştii bine că asta nu se poate. Oricum îţi pot
se grăbeşte... de ce o fi ea aşa de nerăbdătoare, nu ştiu! 12 februarie, să ma fi aruncat în braţele unei alte întrebări: spune că a citit articolul lui Vladimir Streinu Instinctul latin
Şi, a doua oară în decurs de o săptămână, am trecut peste Merită sau nu merită să cred într-o revelaţie tulburătoare al limbii române. Mi-a zis că intuiţia ta privind etimologia
aceste vorbe ale meşterului fără a bănui măcar ce dureroasă care pune stăpânire pe sufletul meu, care-mi acaparează re- cuvântului „dragobete“ este credibilă, dar te sfătuieşte să in-
frământare ascund. sursele de emoţie şi sensibilitate. sişti pe circulaţia şi polisemantismul latinescului vitta, con-
– Voi urmări pas cu pas cât de serios te-ai conformat ordi- firmarea în textele de referinţă.
nelor mele; să-mi trimiţi paginile imediat cele le încropeşti, – Înţeleg că te paşte o încercare serioasă şi profundă;
chiar dacă nu au formă definitivă, fascicul cu fascicul. cred că eşti făcut pentru astfel de mobilizări. Încearcă, – Păi, am făcut-o maestre, între timp, cu ajutorul unei
Ca să nu crezi că te persecut doar cu probleme de crea- Eugene, tot ce e frumos şi vine din sufletul nostru, dacă e doamne profesoare de la Craiova. Aşa am ajuns la Ovidius
ţie, îţi adresez şi o rugăminte, una de-a actorului, de scenă. bogat şi generos, merită cu prisosinţă. E bine şi cum zici tu, Naso, Virgilius şi Horaţiu, de exemplu, invitaţia lui Ovidius
Îmi trebuie cât mai multe înregistrări cu muzică populară o lăsăm pe altă dată, dar să avem şansa să găsim această altă Naso, poet din vremea lui Augustus: Nihil mihi cum vitta,
rusească, de la cea arhaică până la prelucrări fie ele şi corale. dată. Eu sunt prins acum cu o idee, un proiect care-mi blo- care ar fi „departe de mine pudoarea ruşinea, Jos încingă-
Mie mi-a rămas în minte partitura muzicală a filmului Pe chează existenţa, cum zici tu, „Mă-nrobeşte, mă-nconjoară / toarea.“ Mai mult, dicţionarele lui Ioan Nădejde şi Amaliei
Donul liniştit care dezvăluia foarte mult din sufletul rusesc. Cu dragostea-i de fecioară“. Dar vom mai sta de vorbă, cât Nădejde Gesticore – Editura „Adevărul SA“ , precizează:
La fel şi muzica religioasă. Poţi? de curând, să te pregăteşti de o confruntare langă pe tema „crengi de măslin, împodobite cu coardele (pe care le pur-
– Pot! Şi am putut. În zece zile încheiate, am strâns ma- priorităţilor. Şi ca să nu crezi că am terminat ancheta, că tam cei ce se rugau pentru ceva)“. Or, anticii considerau
terial de două categorii: cel la îndemână adunat în zecile de drumul e lung, spune de când Vladimir Streinu, pomenit măslinul simbol al păcii, iar cel ce avea de făcut o propu-
misiuni de afaceri în Federaţia Rusă, în perioada 1993–2003 de tine în manuscrisul Dragobetele – o încercare de etimo­ nere de împăcare sau o rugăminte se înfăţişa cu o ramură
şi cel procurat în regim de urgenţă, după cinci ani de zile în logie, îţi este familiar, unde şi cât l-ai cunoscut pe marele de măslin.
care apăruseră foarte multe unităţi. Am făcut un efort de- critic şi istoric literar.
osebit, din dorinţa de a fi la înălţime. Mă pregăteam să-i – Am mai găsit, pentru „Vitta“, şi sensul de panglică
comunic reuşita şi să iau drumul Bucureştiului când a venit, – Eu am aflat, prin ’65, în clasa a X-a, când citeam purtată în păr de femeile libere.
pe neaşteptate, în ajunul Dragobetelor (23 februarie 2008), Studii eminesciene, că Vladimir Streinu a fost profesor la
un telefon care-mi cerea ca a doua zi să fiu gata de plecare Şcoala normală de băieţi din Bucureşti (l-a avut elev şi pe – Bun, dar ce legătură are „vitta“ cu limba românească.
spre capitală. tatăl meu) şi că numele său „civil“ era Nicolae Iordache. În – Lingviştii cunosc procesul numit betacizare, adică
– Îţi voi da mâine instrucţiuni! al doilea rând, în 1970, după ce el revenise în prim-planul transformarea lui V în B. Aşa s-a născut cuvântul Betranus
Era, mărturisesc, un Ştefan Iordache neobişnuit, prag- criticii literare româneşti, după ani de zile de interdicţie, m-a din Veteranus, pentru a da, în româneşte, Bătrân.
matic şi autoritar, dar care sugera, cu naturaleţe, o frumoasă primit la dânsul la Bucureşti,... Am apropiat semantic pe „drag“ de „bete“, în sensul
surpriză. dragoste, al armoniei, astfel încât să vorbim, ca Vladimir
În ziua de 24, zi de Dragobete, telefonul de la ora 11 – Păi ce căutai tu acolo şi cum te-a primit, că era o per- Streinu, de sinonime colegate.
mi-a stabilit sarcini precise şi operative: soană foarte retrasă, nu primea mai pe nimeni, ce ştiu bine Eu am dorit să susţin că bată, bete, îl întăreşte pe drag, dar
– Te aştept într-o oră la Brâncoveni. asta, că doar mă cheamă Iordache şi pe mine. Şi să nu uiţi, îl şi precizează în sensul de „libertatea dragostei“, ceea ce este
Îl dusesem la Mănăstirea Brâncoveni în octombrie 2005. Mihaela a făcut Filologia. sensul cel mai larg şi mai răspândit al cuvântului Dragobete.
Nu văzuse această minune niciodată, nu ştia nimic despre – Dă-i bătaie, ingule, ţine-o tot aşa, dar ai grijă să n-o iei
ea. Atunci a rămas pe teritoriul mănăstirii trei ore încheiate şi – Simplu, foarte simplu, student în anul al IV-lea la razna, prietene, că prea amesteci tu pasiunile tale energo şi
n-am avut parte de niciun comentariu, de nicio mărturisire. Craiova, la Facultatea de Electrotehnică, Secţia Automatică, cronofoge.
Acum, lucrurile au stat aidoma, să viziteze singur, fără pregăteam participarea la Concursul Între metronom şi cro­ – Ai zis „razna“, meştere. Pentru mine e o bucurie să-ţi zic,
ghid, fără însoţitor (eu mi-am făcut traseul meu separat: când nometru de la Televiziunea Română, concurs cu subiectul în trei cuvinte că acest „razna“, sau expresia „ai luat-o razna“ se
ne intersectam, nu schimbam nici măcar o vorbă, şi continua Viaţa şi Opera lui Alexandru Macedonski. Ori Vladimir revendică din slavul razino. Limba rusă l-a câştigat, ea însăşi pe
fiecare drumul; am sperat mereu că va veni şi timpul în care Streinu a fost editor şi comentator important al marelui poet raznâi, ca adjectiv, care şi seamănă deosebit, diferit.
Ştefan să vorbească.) Pentru, prima dată îmi mulţumea că şi eu eram obligat să parcurg tot ceea ce însemna „de şi des- – Ia să-ţi fac şi eu o bucurie, să-ţi spun ghicitoarea lui
l-am adus în acest spaţiu sacru, dar dorea să se lase purtat pre“ Al. Macedonski. Sadoveanu, din Zodia Cancerului, care pune aşa de frumos
doar de instinct şi pentru el instinctul avea o definiţie apar- „betele“ tale în evidenţă: „Şapte fete, şapte bete/ La izvoară
te: „este voia lui Dumnezeu, el mă duce pe acolo pe unde Mă trimisese la dânsul profesorul Al. Piru, decan al le spălară/ Şi de nori le atârnară“
mă-ntâlnesc cu el şi cu mine însumi“. Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Craiova, care – Îţi mai aduci aminte, la Televiziunea Română, Studioul
Am plecat, pe tăcute, seara târziu, spre Bucureşti; aştep- nu reuşise să mă convingă că eu eram nebun întrucât con- din Craiova, susţineai că un popor care a creat în limba lui
tam cuminte ca măcar acum, a doua oară să deschidă subiec- cursul era o tâmpenie (în sensul că nu se dădea bibliografia), toponime ca Picior de munte şi Valea Voievozilor, ar trebui
tul Brâncoveni; păstram şi eu preţiosul secret că-i adusesem iar prezenţa mea acolo o sinucidere intelectuală. să trăiască mult mai bine. Tot aşa, eu vreau să cred că acelaşi
promisele înregistrate cu muzică rusească. Ca să mă scu- popor, care a dat un scriitor în stare de o astfel de metaforă
tească de mărunte şi suplimentare tribulaţii pe acest subiect, – Diagnosticul meu în ceea ce te priveşte, se confirmă: totală pentru Curcubeu, are dreptul, ar fi avut dreptul la un
a venit întrebarea: Eşti nebun, inginerule, dar nu de legat, ci de arătat oameni- loc mai fericit sub soare. Sau, ca să te provoc, „lângă soare“,
– Mi-ai adus? lor ca modelul de risipitor de care să se ferească. cum e mai bine?
– Adus, meştere, dar vreau calificativ.
– Păi după volum, se poate spune că eşti nebun, Eugene, Cu prilejul acelei vizite i-am mărturisit domnului Nicolae
nebun de legat. Dacă am aici şi muzică din Pe Donul liniştit... Iordache pasiunea pentru Creangă, căruia el i-a dedicat
– Ai... studii aplicate, devorate de mine în ’65 când am câştigat
– Crede-mă că sunt mândru de prietenia ta, iar gestul
tău este fără pereche. În acelaşi timp, mă obligă să-ţi fac o Tableta de sport Ion JIANU
mărturisire întârziată cu bună ştiinţă. „Credo“-ul meu este
o frumoasă poezie, sună foarte bine. Îţi propun să ascultăm Ştiinţa, încotro?
casetele în surdină, pe tot drumul şi eu să le pitrocesc acasă, C ampionatul a ajuns la borna cu nr. doar patru zile, tot pe terenul stadionului Dinamo, în întâl-
în linişte... Cred că îmi trebuie un an întreg să le ascult, aşa, 16, iar Universitatea Craiova este nirea din campionat (etapa a 15-a), gruparea alb-albastră a
pe bucăţi, să le gust, să revin asupra cântecelor care o să-mi situată la mijlocul clasamentului Ligii 1, terminat la egalitate, 2-2. A fost o partidă nebună, cum se
placă cel mai mult. Frumoasă perspectivă mi-ai oferit ingu-
le... şi apoi, fără nicio explicaţie: locul IX. Ce s-a întâmplat în ultimele luni spune în fotbal, cu multe greşeli ale arbitrului Balaj, acu-
– Numai că mi-e teamă că eu n-o să mai am timp. După
o îndelungată tăcere, pe care fiecare o consumasem cu gân- la Craiova? Gruparea alb-albastră a avut evoluţii bune zat de ambele tabere. Una peste alta, Craiova a jucat bine
durile lui cele mai stăruitoare, a revenit:
– Îţi mai spun o dată: mă obsedează uşurinţa cu care tu şi rezultate bune cu echipe care nu reprezintă plutonul în „dubla“ cu Dinamo, iar Adrian Mititelu, optimist ca de
te împarţi între atâtea pasiuni, le-aş zice mai degrabă slăbi-
ciuni. Şi, cum te cunosc, eu, tu te abandonezi la fel fiecăreia, fruntaş al primei ligi fotbalistice, iar entuziasmul oltenilor obicei, a declarat că Universitatea joacă fotbalul cel mai
până la capăt, cu o voluptate de neînţeles. Calificativul meu,
ingule e patru, cu indulgenţă, cu indulgenţa dată de farmecul s-a aprins… Managerul general-antrenor, Victor Piţurcă, a frumos din Liga I. „Pot să pariez că vom termina sezonul

avertizat însă opinia publică şi îndeosebi suporterii olteni pe unul primele trei locuri!“, a ţinut să afirme finanţatorul

că echipa Craiovei mai are nevoie de achiziţii şi de timp. Universităţii. Între timp, Victor Piţurcă a avut un dialog

Adevărata valoare s-a văzut în meciurile Universităţii cu cu finanţatorul Timişoarei, Marian Iancu, la o emisiune

formaţii situate în prima parte a clasamentului (Rapid, FC sportivă, provocat şi jignit de acesta. Cum dialogul a de-

Vaslui, Oţelul Galaţi). Toate aceste partide tari, dificile, păşit limitele civilizate ale unei dispute verbale, cei doi

disputate acasă, au fost încheiate cu un semieşec (Rapid) au fost pedepsiţi de LPF cu suspendare şi amendă, motiv

şi două înfrângeri (Vaslui şi Oţelul). pentru care la meciul din runda a 16-a, Universitatea –

A urmat săptămâna de foc a „dublei“ cu Dinamo − două Gloria, Piţi a fost obligat să conducă din tribuna oficială,

meciuri cu „câinii roşii“ în decurs de patru zile, ambele prin telefon, echipa. Având trei titulari nerefăcuţi (Iliev,

în Capitală − şi optimismul a revenit în Bănie. În primul Gargorov, Prepeliţă) şi unul ieşit din formă (Dănănae) – şi

meci cu Dinamo, din sferturile Cupei României, Craiova care nu au evoluat cu Gloria −, Ştiinţa a pierdut acasă,

a jucat de la egal la egal cu gazdele, dar echipa olteană a 1-2, în faţa unei echipe candidate la retrogradare, Gloria

fost învinsă la loteria loviturilor de departajare şi astfel Bistriţa. Meciul a dezamăgit suporterii, unii jucători au

Universitatea a fost eliminată din Cupa României. Peste fost apostrofaţi… Iarăşi nu e linişte în Bănie!

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 29

Cronică literară dialogurile cu criticul şi profesorul George Banu, cât şi cu direc- Rromână actuală şi îi dorim o continuitate cât mai inspirată!
torul festivalului, Emil Boroghină. Într-un dialog inedit dintre evista săptămânală Observator cultural rămâne,
keanos Gina (Călinoiu) şi Alex (Boureanu) ne este prezentat şi specta- în continuare, poate publicaţia cea mai atentă la ac-
colul companiei Wooster Group, care nu s-a jucat, din păcate, tualitatea literară românească şi nu numai. Numărul 545, din 8
S pectActor, revista Teatrului Naţional „Marin decât la Bucureşti. În fine, criticul Adrian Mihalache realizează
Sorescu“ din Craiova, a ajuns la 15 numere, apărute o largă şi personală panoramă critică a festivalului, intitulată octombrie 2010, propune spre dezbatere cel mai recent roman
de-a lungul a patru ani. Numărul de faţă, 2/2010 (mai – august), Feţele lui Hamlet. Şi prin acest număr recent, SpectActor se
este dedicat Festivalului Internaţional Shakespeare, desfăşurat dovedeşte aceeaşi revistă vie şi competentă, din ce în ce mai al prozatoarei Gabriela Adameşteanu, singurul scriitor român
la Craiova şi Bucureşti în primăvara acestui an, 23 aprilie – 9 profesionistă, una dintre puţinele specializate exclu-
mai, şi a cărui temă a fost Hamlet. Majoritatea spectacolelor contemporan care a reuşit să convingă prestigioasa editură pa-
prezentate în festival beneficiază de analize pertinente: despre Îsiv pe fenomenul teatral din România.
spectacolul lituanian în regia lui Oskaras Korsunovas, dar şi n ciuda dispariţiei premature şi neaştepta- riziană Gallimard să îi publice opera în limba franceză. După
despre reprezentaţia polonezilor din Wroclaw scrie Marius te a directorului său fondator, criticul Marin
Dobrin, piesa japoneză, urmărită pe ecran, este analizată de Mincu, revista Paradigma îşi continuă apariţia. Şi ce avusese parte de o primire călduroasă a criticu-
Adriana Teodorescu (Hamlet între haiku şi hologramă), asupra bine face, deoarece numărul pe care îl avem în faţă
Hamlet-ului german în regia lui Thomas Ostermeier se exprimă (1-2/2010) şi care este dedicat provocărilor po- lui Paul Cernat, romanul Provizorat (Ed. Polirom)
atât Cosmin Dragoste, cât şi Haricleea Nicolau Rădescu, iar eziei de astăzi şi, în fond, dintotdeauna, sub
surpriza coreeană este decriptată de Mihai Firică; de asemenea, genericul interogativ Poezia – din nou la beneficiază în acest număr al Observatorului de
despre Hamlet-ul lui Eimuntas Nekrosius, unul dintre cele mai răscruce? este cel puţin la fel de re-
aşteptate spectacole ale festivalului, scrie Petrişor Militaru, uşit ca cele anterioare. La anchetă cinci cronici valorizatoare, mai entuziaste sau mai
iar despre întâlnirea memorabilă cu Robert Wilson şi despre răspund George Popescu, Jana
Hamlet-ul acestuia – George Popescu. Cărţile lansate în cadrul Morărescu, Octavian Soviany, reţinute, semnate de Iulia Popovici (Provizoratul
festivalului reprezintă o altă latură importantă a manifestării Adrian Dinu Rachieru, Marian
şi ele sunt prezentate succint, de la Shakespeare’s Hamlet in Victor Buciu, Horia Dulvac, Ioan relecturii), Andreea Răsuceanu (Mic tratat de tra­
Romania, 1778–2008, de Nicoleta Cinpoeş (Tiberiu Neacşu) şi Lascu, Antonio Patraş, Bogdan Creţu,
Andrei Zurowski, Citindu-l pe Shakespeare (Mihai Ene), până Mihai Ene, Luigi Bambulea, Radu Voinescu umatologie literară), Bogdan Creţu (Provizorat
la editarea unei noi serii a operelor lui Shakespeare, începută etc. Partea de poezie este asigurată de poeme
cu Hamlet, Sonete şi Furtuna (Ioan Lascu) sau cartea Mariei semnate de Radu Vancu, Rita Chirian, Violeta Ion, permanent), Ovidiu Pecican (Viaţa provizorie)
Şevţova despre Robert Wilson (Lia Boangiu). O mare parte a Petrişor Militaru, Gabriel Nedelea, Lorena Păvălan,
revistei este dedicată interviurilor, începând cu cele cu regizorii Ştefania Matei şi Mihaela Matei. În fine, Ştefania Mincu publi- şi Şerban Axinte (Visul generaţiilor). Aflăm,
Oskaras Korsunovas, respectiv Robert Wilson, şi terminând cu că, în traducere, un amplu fragment din cel mai recent roman
al lui Umberto Eco, Cimitirul din Praga, încă neapărut pe pia- de asemenea, prin două scrisori deschise,
ţa italiană. Suntem încredinţaţi că Paradigma este o revistă de
care este încă mare nevoie în spectacolul publicistic din cultura faptul că Şerban Foarţă se retrage de la

Dilema veche, din cauze de proastă

vecinătate cu Sever Voinescu, de-

venit, în opinia sa, o persoană nefrec-

ventabilă, respectiv faptul că mama poe-

tului şi universitarului braşovean Alexandru

Muşina a primit o înştiinţare prin care era învi-

nuită de cultivare şi/sau comercializare de droguri

ilegale, încă o poveste SF din lumea noastră din ce în

ce mai kafkiană, care, dacă nu ar fi extrem de amară, ar fi

teribil de amuzantă. Măcar o veste bună în rubrica de actuali­

tate: Mario Vargas Llosa a câştigat, după îndelungi aşteptări,

Premiul Nobel pentru Literatură pentru „cartografierea structu-

rilor puterii şi pentru imaginile energice ale rezistenţei, revoltei

şi înfrângerii individuale“. Aferim! Red.

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Multiculturalismul. Actualitatea istoriei literare

C olocviile Scrisul Românesc au dintre similitudine şi diferenţă. Neînţelege- simplu inversate (s.a.) prin legitimarea mo- studiul lui Daniel Cris-
devenit de câţiva ani eveniment rea conceptelor provoacă „foarte multe din- delului subversiv anterior“. tea-Enache argumen-
literar de amploare naţională cu tre problemele Europei, sociale, politice sau tează cu detalii (şi pro-
participare internaţională. Un eveniment cu intelectuale“. Incisiv este studiul criticului literar Eugen bitate) imperfecţiunile
impact multiplu: dezbatere publică pe teme Negrici, studiu structurat pe „Trei particulari- istoriei critice a lui N. Manolescu. Mărturi-
de real interes cultural, eveniment revuistic De aşteptat erau, în cadrul secţiunii, pozi- tăţi ale literaturii române din perioada comu- sirea lectorului şi criticului în egală măsură,
notabil şi, efect în timp, eveniment editorial ţiile exprimate de cei „de dincolo“, din SUA, nistă“: „I. Literatura română din comunism are surprinde prin nonşalanţa cu care acuză, un
prin publicarea în volum a celor mai semnifi- spaţiul multicultural „fărâmiţat“, în care ex- caracter autonom şi legi de evoluţiei specifice. firesc al repunerii în cadrele istoriei a activi-
cative comunicări. Autorul acestor evenimente primarea identităţii culturale este o priorita- Ea solicită o nouă viziune istoriografică şi noi tăţii de critic şi istoric literar a lui N. Mano-
este istoricul şi criticul literar Florea Firan, te. Scriitoarea Carmen Firan îşi construieşte căi de abordare“. „II. Literatura română din lescu: „Când îl citesc pe Manolescu cel ştiut,
directorul Editurii Scrisul Românesc şi redac- discursul pe experienţa personală (stabilită comunism a evoluat în regim de replică. Le- vechi, îi gust paginile de critică aplicată, dar
torul-şef al revistei cu titlu omonim, care ştie la New York) şi declară că românii din Ame- gea deplasării de la roşu“. „III. […] Literatura mă întreb în ce măsură ele fac, cusute unele
cum să incite spiritele elevate şi să le implice rica nu au probleme de identitate şi nici de şi-a asumat funcţii şi riscuri.“ Este o restituire cu altele, o Istorie. În rarele cazuri când par-
în dezbateri culturale publice cu efect imediat adaptare“. Cu dezinvoltură, lăsând impresia a unor „nuclee“ de istorie literară, pe care se curg un N. Manolescu inedit, apreciez efortul
şi în timp. Multiculturalismul. Actualitatea că multiculturalitatea este un proces firesc, fundamentează perspective de re-scriere a is- istoricului „şaizecist“, dar sunt dezamăgit de
istoriei literare este un exemplu elocvent. lansează discuţia într-o nelinişte a uitării ori- toriei literare din perioada comunistă. Este o text“.
„Până unde poate merge o societate de- ginale. Invocă trei „lamentaţii“ ale emigran- perspectivă incitantă, o re-lecturare a istoriei
mocratică cu recunoaşterea diferenţelor cul- tului, pe care le contraargumentează în fa- literaturii din trei ipostaze (scriitor, cenzor, La tema în dezbatere reperăm şi semnalul
turale? În ce măsură această recunoaştere voarea valorii identitare care există în şi prin cititor), în fapt o „literatură a stratagemelor“. de alarmă formulat de scriitorul Constantin
constituie un element ce ţine de demnitatea noi: emigrantul „nu poate visa într-o limbă Este procesul de receptare a unei epoci litera- Zărnescu. Istoria literară – gen în pericol al
indivizilor? Aceste întrebări alimentează o străină“, „Îşi pierde pe nesimţite identitatea“ re generatoare de destine controversate şi de culturii scrise şi definirea lui Mircea A. Di-
importantă dezbatere privind natura legăturii şi „emigrantul nu mai ştie unde este acasă“. creaţii ce vor fi reevaluate după noi paradigme aconu, Istoria literaturii, adică despre haos
sociale de care modernitatea nu se poate lip- „Viaţa lumii“ şi „lumea vieţii“ sunt „acoperi- într-un alt timp istoric. şi metodă.
si“. Aceasta este problematica multicultura- şuri de ceaţă“. Este un nemărturisit sentiment
lismului definită de Alain Policar în volumul al trăirii în două spaţii culturale, două lumi ca Andrei Codrescu constată cu amărăciune Pe finalul lecturării volumului persistă
Dicţionarul alterităţii şi al relaţiilor intercul­ mentalitate. (neexprimată explicit) absenţa diasporei în is- interogaţia lui Ioan Lascu: Istoriile literare
turale (Polirom, 2005). toria literaturii scrisă de Nicolae Manolescu. de autor – astăzi, un pariu pierdut?. Este în
Perspectiva dominantă a articolelor reu- Secţiunea „Actualitatea istoriei literare“ Aceeaşi constatare, a absenţelor notabile, o fapt interogaţia care deschide noi perspective
nite în secţiunea „Multiculturalismul“ este este mult mai cuprinzătoare ca abordare şi cu face şi criticul Ovidiu Ghidirmic, cel care, în de interpretare a creaţiei literare, de re-aşeza-
însă a celui „fărâmiţat“, cel care presupune mai multe articole ce îşi plasează interogaţi- stilu-i recognoscibil (incisiv şi clar formulat) re valorică pe baza unor criterii „la vedere“,
recunoaşterea diferenţelor culturale, expresie ile subtextuale pe paradigme incontestabile conturează sfera tematică a trei concepte (ul- cu o distanţare de „subiectivismele“ inerente
esenţială a demnităţii umane. Obţinerea re- ale istoriei literare. Monica Spiridon face o timul, o capcană a intenţionalităţii): subiecti- grupării literare căreia aparţine autorul isto-
cunoaşterii politice a unor drepturi bazate pe succintă istorie a „istoriilor“, de la N. Iorga, vitate – obiectivitate – arbitrarietate. Toţi isto- riei literare.
specificul etnic intenţionează în fapt dorinţa G. Călinescu, E. Lovinescu la autorii istorii- ricii literari au „subiectivism“, dar, punctează
de integrare în comunitatea naţională, de do- lor recente, pe ultimii nu-i Criticul şi istoricul literar Florea Firan are
bândire a unei mai bune vizibilităţi sociale şi aminteşte, ci doar le ex- Ov. Ghidirmic „în Istoria incontestabil multe merite în incitarea la…
de accesul mai echitabil la spaţiul public. plicitează dificultatea în a critică a literaturii româ­ dezbatere. „Colocviile Scrisul Românesc“
În această idee îşi construieşte articolul re-evalua şi re-legitima ca- ne de N. Manolescu, su­ din 2009 au reunite colaboratori ai Revis-
Irina Mavrodin, concluzionând: „Acesta este nonic scriitori apreciaţi sau biectivismele se ţin lanţ“. tei Scrisul Românesc, dar şi alţi cercetători
paradoxul, pe de o parte globalizare şi pe de contestaţi în două sisteme Şi exemplifică cu doar în domeniu. O dezbatere publică pe o temă
altă parte fărâmiţare, nu diferenţele (adică alternative de evaluare: cel trei mari personalităţi ale formulată jurnalistic (în accepţiunea înaltă a
„multiplicarea unor culturi sau civilizaţii, canonic socialist, „impus literaturii contemporane: termenului), „Actualitatea istoriei literare“ a
sau mentalităţi specific diferenţiate în raport de putere şi pus concret Adrian Marino, Alexan- reprezentat o adevărată provocare la „duel“
cu tot ceea ce le înconjoară)“. O soluţie po- în dispozitiv de instituţia dru Piru şi I.D. Sîrbu. a criticilor literari reprezentând generaţii di-
sibilă, conchide esteticiana, este menţinerea cenzurii“, cel de-al doilea, Finalul articolului este un ferite, grupări literare diferite, spaţii culturale
fenomenului multiculturalismului „ca un al ierarhiei literare orien- avertisment pentru cei ce diferite.
paradox“. tate spre elita intelectuală uită valoarea modelului
Cel care accentuează raportul pe care marginalizată. Concluzia (G. Călinescu, în cazul is- Unitatea volumului este conferită de
se bazează multiculturalismul este istoricul sa este tranşantă: „Astăzi, toriei literaturii române): această diversitate de opinii, uneori expri-
Adrian Cioroianu, constatând interdependenţa fie că ne place, fie că nu, „copia nu poate să concu- mate caustic. Ne întrebăm, după un an de la
raporturile dintre cele două reze modelul, fără să cadă producerea evenimentului, ce efect a avut în
sisteme nu pot fi pur şi în epigonism“. mediile literare, în afară de alimentarea „su-
biectivismelor“ celor câtorva „voci“ care se
Şi, ca un corolar, declară istorici literari ai vremii?

30 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Lansări de carte

A doua manifestare din ca- cenţei, de Elena Simona Popescu, dis-
drul colocviilor a reprezen- tinsă cu Premiul de debut în volum „Al.
Macedonski – Prima verba“, la Secţiunea
tat-o lansarea de cărţi ca o Poezie.
aplicare practică a sesiunii de comunicări
ştiinţifice. Despre cărţi au vorbit critici şi istorici
literari dar şi autorii acestora care au făcut
Cărţile lansate cuprind textele publicate mărturisiri interesante din laboratorul lor
iniţial în revista Scrisul Românesc, autorii de creaţie.

Irina Mavrodin Ioan LASCU: „A vorbi despre doam- tainele lecturii şi ale facerii operei de artă, Replica rostită de nefericitul prinţ al
na Irina Mavrodin şi despre opera domniei contribuţia, în calitate de conducător de Danemarcei, de fapt, propoziţia-cheie a
fiind colaboratori permanenţi, cu rubrici pe sale echivalează cu a vorbi despre o întrea- doctorate, la formarea profesională a doc- capodoperei shakespeariene: E ceva putred
care le susţin de la întemeierea seriei noi a gă bibliotecă. Aproape că nu mai există toranzilor săi, întemeierea unei şcoli de în Danemarca! este valabilă şi pentru uma-
publicaţiei (ianuarie 2003): gen literar în care distinsa doamnă a litere- poietică şi a revistei Approches poïétiques/ nitatea debusolată de astăzi cât şi pentru
lor să nu exceleze. Numai dacă ne gândim poétiques. România zilelor noastre.
– Partea şi întregul. Eseuri sau Obsesii, la traduceri şi ne putem da seama, fără să
contabilizăm exact – ar fi de altfel un gest Este binecunoscută activitatea doamnei Ovidiu Ghidirmic
Dumitru Radu Popescu superfluu – că sute de mii de pagini, poate Irina Mavrodin ca traducător, şi mă rezum
milioane, traduse din literatura franceză şi la a reaminti integrala Proust, şi în calita- Epistola către englezi, pleacă de la exi-
fragmentate, de Irina Mavrodin; din alte literaturi francofone, poartă semnă- te de critic, fundamentând teoria facerii lul lui Hamlet în Anglia. Din acest episod,
– Epistola către englezi, de Dumitru tura domniei sale. operei de artă în volume ca: Poietică şi D.R. Popescu face o parodie, transpusă în
poetică, Punctul central, Mâna care scrie, mediul nostru social, pentru care recurge la
Radu Popescu; Volumele de poezie originală, multe Uimire şi poiesis etc. Pentru a completa mijloacele manierismului modern: farsa,
– Privind peste umăr (Memorii prema­ dintre ele răsplătite cu premii, au consacrat profilul doamnei Irinei Mavrodin nu tre- caricatura, grotescul, absurdul, adică exact
o sensibilitate, aş zice a intelectului şi a buie să lăsăm deoparte poezia, poate cea coordonatele pe care se desfăşoară existen-
ture), de Gheorghe Păun; spiritului superior, exprimată în forme de o mai surprinzătoare parte a creaţiei sale, o ţa cotidiană a unei lumi aflate în derivă.
aleasă eleganţă şi concizie. poezie metafizică dezvăluind o persona-
Gheorghe Păun litate extreme de puternică, în contrast cu Capodopera shakespeareană se încheie
Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a elo- feminitatea evanescentă ce transpare în alte cu ocuparea Danemarcei de către trupele
– Multiculturalismul. Actualitatea isto­ gia contribuţia unică in domeniul teoriei opere. norvegiene ale lui Fortinbras.
riei literare, ediţie întocmită şi prefaţată de scriiturii, recte al poieticii şi poeticii, unde
Florea Firan. Irina Mavrodin este întemeietor de şcoală Volumul Partea şi întregul. Eseuri Florentina Anghel
şi spiritus rector. Eseul nu ocupă ultimul sau Obsesii fragmentare, o colecţie de
A fost lansată şi cartea Disecţia ino­ loc în preocupările scriitoarei, ci vine să eseuri care în opinia autoarei „nu mai Acesta este mesajul piesei Marelui
complinească opera atât sub aspect teoretic escamot[ează] jocul (…) dintre metaforă şi Will: un popor în care totul începe să stea
şi critic, cât şi sub aspect ideatic şi creator. concept“, este forma cea mai fidelă de repre- sub semnul putreziciunii morale nu poate
zentare diacronică – de la ipostazele mâinii sfârşii decât prin a-şi pierde identitatea.
Aşa cum relevă domnia sa în cel mai poietice şi de la primele obsesii legate de
recent volum apărut la Editura Scrisul facerea operei de artă până la identificarea În finalul piesei lui D.R. Popescu apare
Românesc – Partea şi întregul. Eseuri sau acestor obsesii în procesul de lectură şi de un actor arhetipal, un prototip al tuturor
Obsesii fragmentare – acest tip textual se traducere – şi sincronică – căci toate aceste actorilor, care l-au interpretat pe Hamlet,
situează la jumătatea drumului dintre ana- fragmente se regăsesc în acelaşi volum – a de-a lungul timpului, care îi spune regizo-
liză şi creaţie, dintre raţiune şi intuiţie, el profilului critic şi artistic al doamnei Irinei rului spectacolului: …e adevărat că ţara
însemnând o cale sui generis, proprie fiecă- Mavrodin în care este reconstruită reţeaua
rui autor, a metaforei către concept. Eseul de idei, metafore şi concepte ale domniei
îngăduie o mare libertate de mişcare şi un sale. Dedicându-se în întregime culturii
spirit nesistematic, fragmentar, fiind fecund române, doamna profesor Irina Mavrodin
o dată în plus pentru o gândire şi o sensibi- ne-a învăţat, ca să preluăm câteva cuvinte
litate complexă, fără canoane taxonomice din volumul nou lansat, ce înseamnă să tră­
sau metodologice. Obsesiile menţionate în ieşti pe înălţimi.“
titlu poartă în carte nume precum Obsesia
numită Proust sau Obsesia numită Cioran. Ovidiu GHIDIRMIC: „Toată opera
În cazul doamnei Irina Mavrodin obsesia se lui D.R. Popescu se structurează în jurul
numeşte literatură la cel mai înalt nivel.“ motivului lumea ca teatru (theatrum mun­
di) – motiv de largă circulaţie în literatura
Florentina ANGHEL: „O personali- universală – şi din ea se desprinde o viziune
tate remarcabilă, complexă şi completă, shakespeareană asupra existenţei. Ecuaţia
expunând în monumentalitatea operei sale în care se înscrie Marele Will: Lumea ca
fluxul culturii europene a secolului al do- teatru şi teatrul ca lumea rămâne valabilă şi
uăzecilea, doamna profesor Irina Mavrodin pentru D.R. Popescu, care are un cult, decla-
este parte din viaţa Craiovei contribuind în rat, în repetate rânduri pentru Shakespeare.
mod esenţial atât în sfera educaţiei, prin Să ne reamintim că una din piesele sale se
colaborarea cu Facultatea de Litere din numeşte Pasărea Shakespeare!
Craiova, cât şi în cea culturală, printr-o
colaborare fructuoasă cu editura şi revista Piesa care împrumută titlul volumu-
Scrisul Romanesc. Menţionez contribu- lui Epistola către englezi (Editura Scrisul
ţia domniei sale la iniţierea studenţilor în
Românesc, 2009) este o
Ioan Lascu şi Cezar Avram parafrază la capodopera
shakespeareană Hamlet,
cea mai mare dramă a tea-
trului universal, o culme,
neegalată, a dramaturgiei
de până astăzi.

Epistola către englezi
este o replică, un pandant,
la Hamlet, prin care D.R.
Popescu îl reactualizează
pe Shakespeare, astăzi, la
fel actual ca şi epoca sa,
pentru că marii creatori
sunt mereu actuali şi tră-
iesc într-un prezent etern
al creaţiei.

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 31
culturale

Gala premiilor

Scrisul Românesc pe 2009

22 octombrie 2010, Muzeul de Artă Craiova – Sala Oglinzilor

Dumitru Radu Popescu Florin Rogneanu

Florea Firan, Dumitru Radu Popescu, Irina Mavrodin, Gheorghe Păun, Gabriel Coşoveanu Gheorghe Păun Cristina Marcu

L a sfârşit de an, în cadrul Premiilor CÎMPEANU, pentru volumul Drumul
Scrisul Românesc, Gala Premiilor regăsirilor
pe anul precedent a devenit o dezbatere pe Premiul „Gib I. Mihăescu“ –

teme ale literaturii române contemporane, Constantin PĂDUREANU, pentru volu-

premiile acordându-se la mai toate genurile mul Ierusalimul împăcării

literare: poezie, proză, teatru, eseu, critică Premiul „Al. Macedonski – Prima

şi istorie literară, arte etc. Verba“ – Elena Simona POPESCU, pentru

Juriul alcătuit din: debut în volumul – poezie

– Gabriel Coşoveanu – preşedinte Premiul pentru ilustrarea cărţilor editate

– Ioan Lascu – membru de Scrisul Românesc – Cristina MARCU

– Mihai Ene – membru Premiul pentru tehnoredactarea re-

– Florea Firan – din partea editurii şi vistei Scrisul Românesc – Carmen

revistei Scrisul Românesc. MILOICOVICI

A acordat premiile: Diplome de excelenţă Valeriu Cîmpeanu Eugen Iordache
Premiul OMNIA – academician

Dumitru Radu POPESCU, pentru întreaga

activitate literară Diplomă de Excelenţă – academician

Premiul „Petre Pandrea“ – Irina Gheorghe PĂUN, pentru activitatea deose-

MAVRODIN, pentru volumul Partea şi în­ bită în domeniul ştiinţei şi culturii

tregul. Eseuri sau Obsesii fragmentate Diplomă de Excelenţă – inginer Eugen

Premiul „Ion Ţuculescu“ – Florin IORDACHE, pentru sprijinul deosebit

ROGNEANU, pentru studiile şi articolele acordat culturii locale

pe teme de artă publicate în revista Scrisul Diplomă de Excelenţă – Dan VOINEA,

Românesc pentru sprijinul deosebit acordat presei

Premiul „Marin Sorescu“ – Valeriu scrise

matale…a luat-o cam, razna…. Replică pe „jurnal invers“ scris „de un bătrân preco- confort“, poate şi prin faptul că autorul îşi poeticii actuale.
care numai dramaturgii cărora nu le este ce“, o mărturie pentru o eventuală istorie „implică tot sufletul“, conştient că „moare Intitulat Disecţia inocenţei, placheta
indiferenţă soarta culturii naţiunilor o pot contemporană şi, în niciun caz, „o carte câte-un pic“ cu fiecare capitol al studiului
rosti! de bunic“ cu trei nepoţi, la care se adaugă finalizat. de faţă s-ar fi putut numi la fel de bine şi
„unul imaginar, semănând cu mine însumi“. Disecţia feminităţii, căci, alături de copi-
Epistola către englezi este un produs al Volumul, în afara de încărcătura istorică, are Recomandând acest prim volum din- lărie, feminitatea reprezintă axul în jurul
intertextualităţii, iar, după părerea noastră, şi o valoare beletristică, umorul şi talentul tr-un şir de alte „jurnale inverse“, nu pu- căruia se organizează notaţiile autoarei: o
numai intertextualitatea, având în faţă mi- de scriitor fiind relevante. Contrazicându-l tem să nu remarcăm constatarea autorului: analiză asupra condiţiei feminine, atât în
lenii de cultură, poate da opere de o valoare pe Ovidiu, autorul descoperă nenumărate „Cartea de faţă îmi aduce o ciudată stare generalitatea sa, cât şi asumată, resimţi-
deosebită.“ lucruri pe care le consemnează, încercând de uşurare […], un sentiment de bătrâneţe tă şi exprimată pe cont propriu, în poeme
să dea uitării cât mai puţine participări la timpuriu-relaxată“. precum Femeia din oglindă, Portretul unei
CezarAVRAM: „Acad. Gheorghe Păun, palpitanta viaţă de actor şi înfăptuitor de schizofrenii, Eu şi eu, Istoria pe tocuri,
autor al unor monografii de informatică te- trăire în mijlocul oamenilor acestei ţări. În urma parcurgerii a celor 20 de ca- Căderea Evei, Despre naşteri, Eve postmo­
oretică în limba română şi engleză, peste Povestindu-şi viaţa de copil, cea de elev, de pitole ale volumului de memorii Privind derne etc.
500 de articole în reviste de specialitate din adolescent a cărui maturizare a fost rapidă peste umăr afirmăm în cunoştinţă de cau-
numeroase ţări de pe toate continentele, într-o perioadă în care partidul se străduia ză, intrând în contradicţie cu scriitorul şi Sperăm într-o adâncire a observaţiei şi
editor şi coautor a cinci capitole în Oxford să creeze „omul nou“, autorul trece în re- cercetătorul Gheorghe Păun, că domnia sa o reflecţie mai deschisă spre universal, pe
Handbook of Membrane Computing, fiind vistă drumul parcurs în devenirea şi împli- reprezintă personalitatea activă, creatoare, care să le aducă poemele viitoare ale Elenei
unul dintre cei mai citaţi informaticieni nirea omului de ştiinţă, fără să uite a men- umană şi mereu tânără, un scriitor şi toto- Simona Popescu.“
români (peste 6.000 de lucrări semnate de ţiona cu lux de amănunte prietenii, colabo- dată un istoric cu mult talent,
importante personalităţi din lume), ne sur- ratorii, personalităţile întâlnite. Scriitorul şi onestitate, putere de muncă,
prinde acum cu volumul de memorialistică, omul de cultură Gheorghe Păun transmite un observator atent al soci-
Privind peste umăr (Memorii premature), către cititori în capitolul Aventura bioinfor­ etăţii, încă, contemporane
2010. matică, avertismentul, atât de des uitat, „că nouă.“
suntem muritori“, dar datori pentru seme-
Fără a exclude gradul subiectivităţii în nii noştri de a oferi experienţa şi credinţa Mihai ENE: „Cu toate că a Elena Simona Popescu şi Mihai Ene
relatarea faptelor şi în evaluarea lor, car- noastră în viitor. început să scrie relativ târziu
tea Privind peste umăr … depăşeşte „in- (la 28 de ani), Elena Simo­na
terpretarea îngustă“ a unui perioade limi- Cu maturitatea omului de ştiinţă consa- Popescu debutează cu po-
tate în timp, chiar şi pentru viaţa uni om. crat, academicianul Gheorghe Păun aduce eme autoscopice destul de
Academicianul Gheorghe Păun a fost, nu şi o importantă mărturie despre minusurile mature în expresie, care pro-
numai spectator, ci şi autor în multe dintre şi plusurile mediului academic din perioa- mit o dezvoltare ulterioară
episoadele înfăţişate în cele 488 de pagini. da de tranziţie. Lecturând Memoriile pre­ mai consistentă, cu atât mai
mature, cititorul primeşte „o senzaţie de mult cu cât poeta va reuşi să
Memoriile premature reprezintă „cado- intre în sfera de rezonanţă a
ul meu către mine însumi la 60 de ani“, un

32 Nr. 11 (87) ♦ noiembrie 2010 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Spaţii spirituale japoneze

L a sfârşitul sec. al XIX-lea, artiştii Europei Ea este rodul colaborării între prestigiosul muzeu craio- Seiya Yamaguchi – Samurai în armură
descopereau cu uimire universul cu totul vean, Muzeul de Artă Calafat, Academia Internaţională
special al artei extrem-orientale, prin inter- „Mihai Eminescu“ şi Academia de Arte Frumoase din că memoria noastră vizuală este adesea confabulatorie
mediul ceramicii chinezeşti, al stampelor şi sculpturii Nagasaki, curatorul principal al acestei manifestări fi- sau secvenţială, în timp ce memoria afectivă faţă de su-
indiene, al sculpturii monumentale kmere, dar mai ales ind domnul Koh Ogawa, preşedintele Academiei din biectul tratat rămâne ca o stare continuă. Apropiate de
Nagasaki. Selecţia făcută de curatorul expoziţiei cu- experimentele artistice europene de la sfârşitul sec. al
Tomiko Ogawa – Formă în zbor prinde lucrări a nouă artişti japonezi contemporani şi ne XX-lea sunt compoziţiile cu fructe, într-o cromatică vie
dezvăluie un dialog permanent între tradiţie şi inovaţie, şi într-o manieră de execuţie aproape de hiperrealism
prin intermediul stampelor japoneze. Acest adevărat între spiritul oriental şi cel european, fiind prin acesta o ale lui Youjiro Matuo şi cele ale lui Shun Gondo, de
orizont spiritual aducea în spaţiul creativ european o adevărată deschidere spre universalitate. tipul de mesaj postmodernist.
elevată prospeţime a gândului, un alt tip de sensibilitate
în raporturile artistului cu realitatea imediată, o deschi- Tablourile lui Koh Ogawa (compoziţii şi portrete) Nu întâmplător am lăsat la încheiere tripticul com-
dere către un univers imagistic, dominat de frumuse- sunt construite monumental, aşezând în înfrăţire cerul poziţional pe care ni-l propune Sueto Sasada, intitulat
ţea motivului real, de la frăgezimea firului de iarbă la înstelat şi pământul, îngemănate prin chipul omului. În Biserica, cu o trimitere precisă la imaginea apocaliptică
gingăşia florilor sau a vrejurilor. Copacul, floarea sau acest univers se pătrunde prin porţi mari, sub ale căror a oraşului Nagasaki din 1945, când în urma atacului cu
dealul şi chiar munţii vulcanici erau adevăraţi trăitori bolţi vieţuitoarele pământului îşi găsesc adevăratul Eden bomba atomică, din întregul oraş au rămas în picioare
a unor stări de armonie universală, deveneau adevăra- în jurul unor copaci uriaşi. Este un spaţiu tradiţional, numai fragmente din arhitectura unei biserici. De altfel,
te vieţuitoare surprinse în atitudini similare, cu stările meditativ, la fel ca şi cel conceput de Seiya Yamaguchi, artistul Koh Ogawa, curatorul expoziţiei ne-a prezen-
şi atitudinile fiinţei umane. Influenţa acestui nou tip de care prin figurile impunătoare ale samurailor strânşi în tat în cadrul vernisajului această fotografie cutremură-
sensibilitate artistică avea să joace un rol deosebit de platoşele lor ne amintesc de gesturile eroice ale acestora toare. Revenind la tripticul lui Sueto Sasada, conceput
important, dacă nu chiar decisiv, în apariţia curentului dintr-o perioadă îndepărtată, când morala şi onoarea ju- grafic printr-un desen care sugerează cămaşa lui Cristos
Art nouveau, care va domina spaţiul creativ european cau un rol esenţial în societatea japoneză. şi momentul crucificării, tripticul sugerează şi cromatic
până în preajma Primului război mondial. distrugerea spaţiului trăit şi a simbolului creştin din care
Ryuta Kashiwamoto – Lori nu mai rămân decât firave urme şi odată cu acestea a
După ce în urmă cu peste trei decenii Muzeul de umanităţii. Este o adevărată lecţie de morală adresată
Artă din Craiova deschidea o amplă expoziţie cu stam- Faptul că artistul contemporan japonez caută şi alte întregii lumi despre permanentul pericol al neantizării
pe japoneze din sec. XVII−XIX în Saloanele Palatului spaţii similare cu cele ale propriei civilizaţii ne-o de- umanităţii.
Jean Mihail, acelaşi muzeu ne-a făcut o mare surpri- monstrează ciclul de lucrări intitulat Pământ iubit ale
ză prezentând o primă expoziţie de pictură japoneză în lui Katsuya Ogawa. Construite asemănător unor frize Megumi Ogawa – Zbor multiplu
elegantul Palat Marincu al Muzeului de Artă Calafat. egiptene, unele sunt compuse din cartuşe succesive care
aşează, alături de brâuri decorative arhitecturale, anima- 11
Katsuya Ogawa – Pământ iubit le, oameni, cariatide, îndeletniciri şi coloane vegetale.
32 pag – 2,5 lei
Scrisul Românesc Zborul păsării ca spectacol, ca element dinamic
creator de ritmuri irepetabile, este subiectul tablourilor
SR lui Tomiko Ogawa şi Megumi Ogawa. Dacă maniera
de lucru şi tehnica de execuţie ale lui Megumi Ogawa
amintesc de maniera constructivismului european, com-

poziţiile doamnei Tomiko
Ogawa, mult mai sensibile
şi cu un grafism accentuat
ne vorbesc despre dramatis-
mul luptei pentru supravie-
ţuire, transformând pasărea
într-un simbol al lumii vii.

Ryuta Kashiwamoto ne
propune prin trei compoziţii
o nouă modalitate de abor-
dare a tradiţionalei teme a
scenei de gen cu persona-
je, în interior. Colorist de
foarte bună factură, Ryuta
Kashiwamoto ne sugerează,
prin ample secvenţe croma-
tice ce fragmentează desfă-
şurarea logică a subiectului
în cadrul tabloului, faptul

ISSN 1583–9125

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 1

Serie nouă Anul IX Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 11 (99) 2011
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCSIS

Florea FIRAN

Alexandru Ciorănescu
L a o sută de ani de la naştere,
Alexandru Ciorănescu conturează Ortiz, Nicolae Iorga şi George Oprescu. În
un spirit enciclopedist, erudit acelaşi timp frecventează şi cursurile Şcolii
Superioare de Arhivistică şi Paleografie nou

şi riguros, care a realizat vaste sinteze, înfiinţată în cadrul Arhivelor Statului. La

configurând o impresionantă istorie a culturii terminarea anului al III-lea al facultăţii, fratele

şi imaginaţiei. S-a manifestat ca istoric literar, său Constantin, din prima leafă de inginer, l-a

comparatist, prozator, poet şi dramaturg, ajutat să facă o călătorie la Veneţia unde a

Maria Fratoştiţeanu-Billek – Autoportret lingvist, istoric, diplomat, profesor universitar cercetat în arhivele de stat documente privind

de vocaţie, întregind galeria marilor spirite din pe Mihail Radu, Domnul Munteniei, realizând

cultura românească. Născut la 15 noiembrie volumul Documente privitoare la domnia lui

1911 în comuna Moroeni, judeţul Dâmbovi­ţa, Mihail Radu (1934), care a reprezentat debutul

într-o familie cu mulţi copii, Alexandru e fi­ul său istoric, volum premiat de Nicolae Iorga cu

lui Ion Ciorănescu (născut Cioranu), institutor o cupă de argint pe care marele istoric o primise

şi director al şcolii primare din comuna natală, de la românii din America; pentru aceeaşi

cu o temeinică pregătire în Germania, unde lucrare, Constantin Giurescu i-a acordat

fusese trimis de către ministrul Spiru Haret, şi Premiul Facultăţii de Litere. Colaborează la

al Ecaterinei Ciorănescu (născută Teodorescu). rev­ istele „Capricorn“, „Viaţa Românească“,

Fraţii săi – Nicolae (matematician, cu doc­ „Rev­ ista Fundaţiilor Regale“, „Studii itali­

toratul la Paris, preţuit de Pompei, Ţiţeica, ene“, „Universul literar“, „Diogene“, „Ethos“,

Înzestrată cu o extraordinară energie creatoare, artista Maria Fratoştiţeanu-Billek Onicescu, Moisil, prieten cu Ion Barbu şi Al. „Revue de literature comparee“ ş.a. Intenţia
(1899–1972) a fost una dintre promotoarele neoexpresionismului european atât în
spaţiul cultural românesc, cât şi în cel german, acolo unde devine membru fondator, Rosetti), Constantin (inginer), Ioan (poet), lui Al. Ciorănescu a fost de a-şi pregăti
din anul 1955, al mişcării experimentale Neue Gruppe Bamberg. Florin Rogneanu
George (scriitor, ziarist şi istoric), Ecaterina doctoratul la Scola din Roma, dar profesorul
Poezie
(chimistă, membră a Academiei Române), C. Giurescu s-a opus şi astfel s-a orientat către

Maria (medic) – s-au distins în domeniile pe Franţa, devenind elev la École Roumaine

care le-au îmbrăţişat şi i-au fost apropiaţi. din Paris (Fontenay-aux-Roses), 1934–

Al. Ciorănescu urmează clasele primare 1938, perioadă în care îşi pregăteşte teza de

în comuna natală, sub îndrumarea tatălui doctorat frecventând cursurile de literatură

său, cunoscut şi ca autor de manuale şcolare, comparată ţinute de Ferdinand Baldensperger

studiile secundare la Liceul „Spiru Haret“ la Facultatea de Litere şi la Şcoala Normală

Paul Aretzu Deyan Ranko Brashich Proză din Bucureşti pe care îl absolvă în 1930, Superioară din Paris, avându-i ca îndrumători
Carmen Sofianu Adrian Sângeorzan
Daniela Voiculescu perioadă în care colaborează, împreună cu pe comparatiştii fondatori ai disciplinei – Paul

Mircea Eliade, Barbu Brezianu şi Nicolae Van Tieghem şi Paul Hazard. Obţine doctoratul

Steinhardt, la revista şcolară „Vlăstarul“ de stat în litere la Sorbona cu teza L’Arioste

Cecilia Căpăţînă (1926) întemeiată de fratele său, poetul Ioan en France (1938), lucrare importantă de

Marian Victor Buciu Ciorănescu. Se înscrie la Facultatea de Drept, comparatistică bine primită. Devine lector de

Ion Buzera dar renunţă şi urmează Facultatea de Litere limba şi literatura română la Universitatea din

Geo Constantinescu şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, Lyon (1938–1940) şi consilier cultural, apoi

Ovidiu Ghidirmic specialitatea română–franceză (1930–1933), ataşat al Legaţiei române din Paris (1940;

Ioan Lascu unde audiază cursurile lui Nicolae Cartojan, 1945–1946).

Gabriela Rusu-Păsărin Ovid Densusianu, Charles Drouhet, Ramiro Continuare în pagina 3

Constantin M. Popa

Eseu Dumitru Radu Popa
Ştefan Vlăduţescu
Florin Rogneanu
Carte eveniment: Gabriel Coşoveanu – p. 4
p. 5 Salonul internaţional
despre Ioan Es. Pop de caricatură
Monica Spiridon – Literatură şi religie şi grafică satirică

Irina Mavrodin – Cioran şi poemul în proză p. 6 p. 32

Adrian Cioroianu – Rusia şi revenirea lui Putin p. 7
Virgil Nemoianu – Vecinii ruşi p. 11

Carmen Firan – Horoscopul emigrantului (IX) p. 17 Toamna în Parcul Bibescu
p. 26 de Maria Fratoştiţeanu-Billek
Teatru:Ion Parhon – Puck 2011, la Cluj

2 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Sumar O întâlnire de excepţie

Florea Firan, L a iniţiativa prof. univ. dr. Ion
Predescu, critic şi istoric literar,
Alexandru Ciorănescu pp. 1, 3 vineri 21 octombrie a.c., la viaţa şcolară de altădată şi au pus întrebări
Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari“ privind lectura, făcând referiri la internet,
Claudia Miloicovici, din Râmnicu Vâlcea, a avut loc o întâlnire cărţi şi autori preferaţi, viitorul cărţii în Scrisul Românesc
de excepţie cu reprezentanţi ai Editurii şi condiţiile apariţiei mijloacelor audio-
O întâlnire de excepţie p. 2 Revistei Scrisul Românesc, cu participarea vizuale moderne… Revistă de cultură
academicianului Dumitru Radu Popescu
Gabriel Coşoveanu, Voinţa de somn p. 4 şi a profesorului universitar Florea Firan, Florea Firan a făcut o prezentare a Fondată la Craiova, în 1927,
prilej de lansare şi prezentare a unor cărţi editurii şi revistei Scrisul Românesc, Serie nouă (din ianuarie 2003)
Red., „O noapte furtunoasă“... p. 4 semnate de către aceştia, dar şi alte cărţi instituţii culturale de tradiţie care în anul
apărute la Scrisul Românesc. A participat viitor împlinesc 90 de ani de existenţă şi Membră A.R.I.E.L.
Monica Spiridon, O ecuaţie un mare număr de elevi şi profesori care care au reuşit să publice în principal autori
şi cărţi legate într-un fel de perimetrul Apare sub egida
de actualitate: literatură şi religie p. 5 istoric şi cultural al Olteniei, între care Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
patru volume de teatru inedit semnate de
Constantin M. Popa, în parteneriat cu „Gazeta de Sud“

Târgul lui Gellu Naum p. 6 REDACŢIA

Irina Mavrodin, Redactor-şef:

Cioran şi poemul în proză p. 6 FLOREA FIRAN

Adrian Cioroianu, Rusia şi revenirea Secretar general de redacţie:
GABRIEL COŞOVEANU
lui Putin la Kremlin p. 7
Colegiul redacţional:
Ion Buzera, Un happy end
ADRIAN CIOROIANU
istorico­critico­teoretic p. 8 ANDREI CODRESCU
DANIELA CRĂSNARU
Daniel Mureşan, Înţelegerea p. 8 IRINA MAVRODIN
EUGEN NEGRICI
Marian Victor Buciu, Citire şi lege p. 9 NICOLAE PANEA
DUMITRU RADU POPA
Ioan Lascu, Gândirea sceptică DUMITRU RADU POPESCU
MONICA SPIRIDON
şi fanatismul tinereţii p. 10 INA VOINEA

Virgil Nemoianu, Vecinii ruşi p. 11 Redactori:
FLORENTINA ANGHEL
Ovidiu Ghidirmic, COSMIN DRAGOSTE
MIHAI ENE
Un exeget al decadentismului p. 12 VIOREL FORŢAN
DAN IONESCU
Ion Predescu, Hristologia Epistolei
Redactori asociaţi:
către romani... pp. 12, 13 FELICIA BURDESCU
MONICA JOIŢA
Sorana Georgescu-Gorjan, Constantin ION PARHON
FLORIN ROGNEANU
Antonovici, discipolul lui Brâncuşi p. 13 GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN

Paul Aretzu, Muntele Viu p. 13 Corectură:
CLAUDIA MILOICOVICI
Carmen Sofianu, Poeme p. 14 GEORGIANA GHIŢĂ

Mihai Duţescu, O carte necesară p. 14 Tehnoredactare computerizată:
VICTOR CRISTESCU
Dumitru Radu Popa, Omul care a dat Ion Predescu, Isabella Ioniţă, Traian Dobrinescu, Florea Firan, Dumitru Radu Popescu
Redacţia şi Administraţia: Craiova
suflet tehnologiei: Steve Jobs p. 15 Str. Constantin Brâncuşi nr. 24

Deyan Ranko Brashich, Primăvara au adresat oaspeţilor întrebări legate de Dumitru Radu Popescu (Nopţile săptămânii, Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
cărţile prezentate, dar şi privind aspecte Pastorul saşilor etc.) şi volumul de nuvele E-mail: scrisulromanesc@yahoo.com
arabă, Toamna pe Wall Street p. 15 ale literaturii contemporane: prezenţa Duios Anastasia trecea, ediţie nouă, Tudor Web: www.revistascrisulromanesc.ro
scriitorilor în manualele şcolare, criteriile Arghezi. Treptele devenirii şi Portrete
În căutarea Magicianului Alb(VIII). de includere sau neincludere a autorilor literare, sub semnătură proprie. Cont: RO03BRDE170SV21564261700
BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Ştefania Magidson în dialog Florea Firan şi Dumitru Radu Popescu Intervenţia lui D. R. Popescu a stârnit
interes în rândul profesorilor şi scriitorilor Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
cu Carmen Firan p. 16 în programa şcolară, punctul de plecare în prezenţi care s-au angajat în discuţii pe teme În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
elaborarea şi publicarea unor cărţi. Elevii de literatură: Ion Predescu, Isabella Ioniţă, de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
Carmen Firan, şi profesorii s-au dovedit interesaţi de Traian Dobrinescu, Costea Marinoiu, Ion Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Soare, Ioan Barbu, Elena Ciungan, Ana
Horoscopul emigrantului (IX) p. 17 Maria Floroiu, Sorin Oane etc. ISSN 1583-9125

Adrian Sângeorzan, Nu se poate! p. 18 Cei doi scriitori invitaţi au acordat Responsabilitatea opiniilor exprimate
autografe pe cărţile prezentate, tuturor aparţine integral autorilor.
Georgiana Ghiţă, participanţilor le-au fost oferite gratuit
numere din revista Scrisul Românesc, Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Lansare de carte p. 18 manifestarea încheindu-se cu promisiunea şi Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
dorinţa de reîntâlnire. str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Ştefan Vlăduţescu,
Claudia MILOICOVICI
Spirit şi comunicare p. 19

Ileana Firan, Evenimente şi prezenţe

culturale la Paris p. 19

Gabriela Rusu-Păsărin, Restituiri

necesare… dincolo de Timp p. 20

Silviu Gongonea, „mai sincer

şi să tai mai adânc“ pp. 20, 21

George Stanca, Un mare gazetar

la „Curentul“ p. 21

Viorel Forţan,

Ciripitul ciorilor, fragmente p. 22

Adrian Boldişor, Ioan Petru Culianu sau

când moartea învinge viaţa p. 22

Dan Ionescu, O carte altfel despre

credinţă p. 23

Violeta Miron, Alexandru Macedonski

numai simbolist? p. 23

Mariana Didu,

Imaginea Divinităţii la Blaga p. 24

Valeriu Cîmpeanu, La Sartis p. 24

Cecilia Căpăţînă, Formantul lexical

semi-(semiautostrăzi...) p. 25

Red., Calendar – noiembrie p. 25

Ion Parhon, Un eveniment clujean:

PUCK –2011 p. 26

Timotei Ursu, La trecea unui

anume Ciulei p. 27

Rodica Grigore, Regăsiri Abonamente la Scrisul Românesc

şi recunoaştere p. 28 Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,
Daniela Voiculescu, Poeme p. 28
Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Geo Constantinescu, José Ovejero – Costul unui abonament pe 6 luni – 20 lei, pe 12 luni – 40 lei. Sunt incluse şi taxele poştale.

Comedia sălbatică p. 29

Maria Tronea,

Viaţa mod de folosinţă p. 29

Constantin Zărnescu, Vlad Drăculea

Ţepeş şi cea dintâi idee de naţiune p. 30

Red., Okeanos p. 31

Claudia Miloicovici, La Bohème pe

scena Teatrului Liric „Elena Teodorini“

p. 31

Florin Rogneanu, Salonul Internaţional

de caricatură p. 32

Florea Firan, Artiştii Dan şi Lia

Perjovschi la Craiova p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 3

Continuare din pagina 1 Florea FIRAN

Alexandru Ciorănescu
Pentru scurt timp revine în ţară
şi ocupă funcţia de secretar al Canaria“ – monografii pe teme spaniole, dar prin care a încercat o reconstituire a vue par les étrangers, Bucureşti, 1944;
Institutului de Istorie Univer­ devenind membru fondator al Fundaţiei tendinţelor generale ale epocii. În studiile Literatură comparată, studii şi schiţe,
sală din Bucureşti (până la moartea lui Culturale Române din Madrid (1988), de tipologie literară propriu-zisă, pre­ Bucureşti, 1945;
Nicolae Iorga), apoi pe cea de director literar Doctor Honoris Causa al Universităţii din cum Spiritul european în cultura română
la Editura Contemporană (1942– 1945) şi La Laguna, membru de onoare al unor (1942), afirma europenismul neîntrerupt Activitatea cea mai întinsă o desfăşoară
secretar general al Asociaţiei române pen­ academii din Insulele Canare, din Italia sau al culturii noastre şi rolul său de mediator în exil publicând un impresionant număr de
tru studiul Renaşterii şi al Asociaţiei cul­ Argentina. între civilizaţiile Orientului şi Occidentului. studii în cele mai diverse domenii care îi
tur­ale hispano-române. A deţinut postul După exemplul lui Iorga, în care văzuse configurează şi profilul său spiritual: Don
de inspector general al Artelor (1943– Alexandru Ciorănescu, Alexandre „un simbol, reprezentantul viu al unei idei“ Carlos de Viana, dramă în patru acte, Paris,
1946), funcţionar în direcţia informaţiei Cioranescu, Alejandro Cioranescu – sunt pentru că pusese „temeiul pentru prima 1954; Estudios de literatura española y
din Ministerul Propagandei, membru al cele trei variante sub care este cunoscut oară pe puterea de creaţie naţională“, comparada, La Laguna, 1954; El Barroco
Comi­siei de programe la Radiodifuziunea în România, Franţa, Spania şi şi-a semnat activitatea de cercetare a lui Ciorănescu se o el descubrimiento del drama, La Laguna,
Română (1943–1946), respectiv director al lucrările de-a lungul timpului. În oraşul diversifică. 1957 (traducere în limba română, Cluj,
Teatrului Municipal din Bucureşti (1944– Santa Cruz de Tenerife, o stradă poartă 1980); Bartolomé Cairasco de Figueroa.
1945). Obţine numirea la lectoratul român numele Alejandro Cioranescu, în semn de Departe de ţară şi-a dedicat întreaga Su vida, su familia, su amigos, Madrid,
de la Grenoble, dar nu poate pleca din ţară „omagiu şi recunoştinţă faţă de unul dintre viaţă unei activităţi extraordinare, opera 1957; Diccionario etimológico rumano (7
din pricina autorităţilor militare germane cei mai importanţi istorici şi geografi ai sa însumând peste 400 de lucrări, scrise fasciculos), La Laguna, 1958–1966 (ediţia a
care refuză să-i acorde viza de tranzit. După Insulelor Canare“. şi publicate în română, franceză, engleză, doua Bucureşti, 2001); Bibliographie de la
armistiţiul din august 1944 este câteva italiană, spaniolă, germană şi care relevă littérature française du XVIe siècle, Paris,
luni director al revistei „Universul literar“ Revine în România abia în anul 1991 preocupările sale diverse de istorie şi critică 1959; Colón y Canarias, La Laguna, 1959,
(1944–1945) şi colaborează cu Scrisori din când este bine primit, dar s-a bucurat de un literară, comparatistică, istorie generală, (ediţia a doua Santa Cruz, 1979); La primera
Franţa. Esenţe franceze la revista „Viaţa alt statut faţă de scriitorii din exil, mai ales istoria mentalităţilor, literatură beletristică, biografia de Cristóbal Colón, Santa Cruz,
Românească“ (1946). după ce a publicat Dicţionarul etimologic lingvistică. 1960; L’Arioste en France, des origines
Sprijinit de ziarul „Universul“ şi de român (1966). à la fin du XVIIIe siècle, 2 volume, Paris,
foarte mulţi colaboratori, întreprinde lucrări Când încă era în ţară a publicat studiile 1938, respectiv ediţia a doua, Torino, 1963;
pregătitoare pentru editarea Enciclopediei La Universitatea din Tenerife, unde Teatrul românesc în versuri (1943) şi Le Couteau vert, roman, Editura Gallimard,
Universul (1942–1945), lucrare de proporţii a ilustrat Catedra de Literatură franceză Spiritul european şi cultura română (1944), Paris, 1963 (traducerea în limba română
care urma să apară în 24 de volume, dar şi comparată, a desfăşurat o activitate apoi alte două studii în limba engleză Vasile de Ileana Cantuniari şi Mihai Cantuniari,
care n-a fost finalizată. La începutul anu­ ştiinţifică deosebită în domenii precum Alecsandri. Monografie (1973) şi Ion Bucureşti, Montreal, 1993); Thomas
lui 1946, revine la Paris în calitatea de literatura comparată, filologia romanică, Barbu (1981), cu variantă în limba română
consilier cultural al Legaţiei române, dar istoria şi literatura română, literaturile în 1996. Ca filolog a elaborat Diccionario Nichols, mercader de azúcar, hispanista
este destituit în 1947 din toate funcţiile franceză, italiană şi spaniolă, ca şi creaţie etimológico rumano (7 fasciculos), La
oficiale, ceea ce îl determină să ia decizia originală, publicată în română, franceză şi Laguna, 1958–1966 (ediţia a doua Bucu­ y hereje, La Laguna, 1963; Principios de
de a nu se mai întoarce în ţară: „Fusesem spaniolă, respectiv două volume de versuri, reşti, 2001, editat de Tudora Şandru literatura comparada, La Laguna, 1964
rechemat şi destituit într-un moment în o piesă istorică, două romane şi un volum Mehedinţi, Magdalena Popescu Marin), (traducerea în limba româna de Tudora
care cei doi copii ai mei se aflau în ţară, de nuvele, la care se adaugă traducerile considerat „singurul dicţionar complet al Şandru Mehedinţi, Bucureşti, 1997);
şi, în condiţiile de atunci, recuperarea lor sale din franceză în română, din italiană în limbii române, după cel al lui Cihac. Augustín de Betancourt, su obra técnica
nu era posibilă, lucru care mi-a fost dovedit franceză (Divina Commedia, reeditată), din y ciéntifica, La Laguna, 1965; La Laguna.
imediat. Mai mult, situaţia lor de copii română în spaniolă etc. O parte importantă Opera care l-a consacrat pe Alexan­ Guía histórica y monumental, La Laguna,
«părăsiţi» de părinţi ca noi, era precară: şi, a activităţii sale este cea referitoare la dru Ciorănescu este Bibliographie de la 1965; Bibliographie de la littérature
pentru a-i proteja în puţina măsură în care cultura insulelor care l-au primit şi găzduit littérature française du XVIe siècle (Paris, française du XVIIe siècle, 3 volume,
mai puteam s-o facem, m-am decis să evit şi este probabil cel mai substanţial capitol 1959), lucrare impresionantă de cin­ci mii Paris, 1966–1967 (ediţia a doua 1970);
centrul de contacte şi de tentaţii pe care-l al vastei sale bibliografii. de pagini pe care Pavel Chihaia o considera
constituie Parisul: decizia cea mai grea „un excepţional instrument de lucru, cu Colón humanista. Estudios de humanismo
şi mai decisivă, din punctul de vedere al A publicat lucrări importante de documentare exhaustivă, niciodată egalată
viitoarei desfăşurări a activităţii mele, şi pe istorie literară românească şi de literatură (...), o realizare pe care numai un cărturar atlántico, Madrid, 1967; Bibliographie de
care n-am putut-o lua în deplină libertate“. comparată, atât în domeniul teoriei (Prin­ cu erudiţia şi vocaţia de explorator al la littérature française du XVIIIe siècle, 3
Cei doi copii au reuşit să vină în Franţa cipios de literatura comparada, 1964), unor domenii uriaşe de cercetare ca Al. volume, Paris, 1969; L’Avenir du passé.
abia în 1964 şi respectiv 1971. Astfel, din cât şi în cel aplicat (asupra relaţiilor lite­ Ciorănescu putea s-o ducă la bun sfârşit“. Utopie et littérature, Paris, 1972 (traducere
1946 până în 25 noiembrie 1999, când raturii române cu literaturile franceză şi în limba română de Ileana Cantuniari, Bu­
încetează din viaţă (în Insulele Canare, italiană a celei italiene şi spaniole cu cea A tradus în limba franceză Divina cureşti, 1996); Vasile Alecsandri, mono­
Spania), Al. Ciorănescu trăieşte în exil, franceză etc.), de lexicologie (Diccionario Commedie (Lausanne, 1964), a arătat un grafie de Alexandru Ciorănescu/ Twayne’s
mai întâi la Paris când lucrează ca secretar etimologica rumano, 1958–1966; Los his­ interes deosebit de opera lui Calderon World Authors Series, New York, 1973;
de redacţie la revista „Le Livre“ (1947– panistnos en el frances clasico, 1987), de la Barca şi a lui Cervantes, alcătuind Bibliografia franco-española 1600-1715,
1948) şi cercetător la Centre National de la de bibliografie (Bibliografia literaturii o Bibliografie franco-spaniolă, studiind Madrid, 1977; Historia de Santa Cruz
Recherche Scientifique (1948). În 1958 i se franceze din sec. al XVI-lea – al XVIII-lea), raporturile dintre diversele literaturi de Tenerife, 2 volume, Santa Cruz, 1977,
acordă şi cetăţenia franceză. studii şi culegeri de documente de istorie romanice precum în Studii de literatură 1978; Ion Barbu/ Twayne’s World Authors
Invitat ca profesor „encargado de română, balcanică, franceză şi spaniolă, spaniolă şi comparată (1954) şi Principii Series, New York, 1981 (traducerea
curso“ la Universitatea din La Laguna a cercetat, prezentat şi tradus în limba de literatură comparată (1964), redactată în limba română, Bucureşti, 1996); Le
(Tenerife, Insulele Canare), va preda, din franceză textele rămase de la Columb, al în spaniolă. A scris Istoria generală a Masque et le Visage. Du baroque espagnol
decembrie 1948 până în 1979, limba şi cărui biograf şi analist a devenit (Colon y insulelor Canare, ca un omagiu adus patriei au classicisme française, Geneva, 1982;
literatura franceză, ţinând şi unele cursuri Canarias, 1959; La primera biografia de sale adoptive. Historia del Cabildo Insular de Tenerife,
de literatură italiană şi portugheză, de limbă Cristobal Colon, 1960; Colon humanista, Santa Cruz de Tenerife, 1988.
română sau de literatură comparată. În 1965 1967 etc.). Creaţia sa literară o publică sub diferite
Universitatea din Bordeaux îl numeşte pseudonime, astfel două plachete de versuri După 1989 îi apar în limba română:
conferenţiar de literatură comparată „en Autor al unor studii privind literatura – Atlantic (1950) şi Biografie pentru Care Daniel?, roman (1995); Amintiri fără
congé de mission“ în La Laguna, iar spaniolă din „secolul de aur“ şi a influenţelor rândunele (1952) le-a semnat Mihai Tăcutu, memorie I, 1911–1934, Bucureşti (1995);
în 1978 este numit profesor titular în sale în spaţiul european (El Barroco o iar cu pseudonimul Alexandre Treize, a Eminescu sub fiorul timpului, cu o prefaţă
aceeaşi specialitate şi devine membru al el descubrimiento del drama, 1957; Le publicat la celebra editură Gallimard din de Nicolae Florescu (2000); Dicţionar
Institutului de Studii Canariene, în cadrul masque et le visage, 1983). Ciorănescu Paris romanul Le Couteau vert (1963). etimologic român (2001); Paiaţa tristă,
căruia a condus Secţia de Bibliografie s-a manifestat şi ca scriitor (romancier, povestiri, traducere în limba română şi
(1957–1970) şi Secţia de Istorie (1974– poet, dramaturg) şi traducător, din limba Până la plecarea din ţară, Al. Ciorănescu prefaţă de Simona Cioculescu (2002).
1982). În calitatea de director a coordonat franceză în română, din italiană şi spaniolă publică: Documente privitoare la domnia
colecţiile: „Clásicos Romero“ – editări în franceză, din engleză în spaniolă. lui Mihail Radu, Bucureşti, 1934; Domnia
de clasici spanioli (1968–1972), „Flor de lui Mihnea III (Mihail Radu), Bucureşti,
Romero“ – opere aparţinând literaturii Încă din viaţa studenţească, activitatea 1935; Alexandru Depărăţeanu, Bucureşti,
universale (1968–1972), „Enciclopedia lui Al. Ciorănescu ilustrează preocupări de 1936; Documente privitoare la istoria
istorie naţională şi universală, de literatură românilor culese din arhivele din Simancaş,
română veche şi modernă, dar mai ales de Bucureşti, 1940; Vie de Jacques Amyot,
literatură comparată. În 1930, G. Călinescu d’après des documents inédits, Paris, 1941;
îi publica în revista „Capricorn“ articole La Roumanie. Vues générales, Bucureşti,
de literatură comparată, iar în 1936 Al. 1942, (traducere în limba germană, Bucu­
Ciorănescu debuta ca scriitor cu volumul reşti, 1943); Teatrul românesc în versuri şi
Alexandru Depărăţeanu, scriitor minor, isvoarele lui, Bucureşti, 1943; La Roumanie

4 Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 Scrisul Românesc Cronică literară
Evenimente culturale

Carte – Gabriel Voinţa de somn
eveniment COŞOVEANU

Unul dintre cei mai profunzi scriitori de pentru că vorbim de o neodihnă cronică, acumulată parcă tocit. / simţuri mai mici, organe mai mici. şi deci hrană
astăzi ajunge cu propria-i fiinţă la rădăcinile din veac: „...şi ar trebui să dorm/ şi eu în sfârşit după mai/ puţină pentru fiecare din ele. până atunci, însă,/
pure ale romantismului, de unde nu există poftă./ mult? foarte mult. Cât de mult? toate aceste zile/ ochii să nu mai vadă, dar să nu devină orbi, pielea să/
scăpare decât în Operă sau în degringolada cea mare. Ioan în care, dacă n-am să dorm îndeajuns,/ mă voi trezi“. nu mai simtă căldura şi îngheţul, timpanele să atârne/
Es. Pop, pentru că el se anunţă ca subiect al acestei relatări Întreg imaginarul se leagă, într-un fel sau altul, de ceea ce blege ca nişte scorburi puse la muiat, limba să se/ cureţe
greu verosimile, este fibră pur patetică, ultravulnerabilă generează sentimentul persistent al defazajului în raport de orişice gust, nasul să ajungă ca un grătar de/ fontă
în sensul sincerităţii sans rivages, „un om fără noroc“, aşa cu mersul şi înţelesurile acestei lumi, apăsare întrecută prin care intră, albe, terne, fără nuanţă, şi mias-/ mele,
cum se consideră, apt, totuşi, să devină, în pofida datelor doar de gândul că adaptarea, fie şi provizorie, la vreun şi miresmele, o făptură fără simţuri în vârful/ unui deal
existenţiale, „un poet norocos“, după cum tot el constată, ritm acceptabil n-o să se producă, de fapt, niciodată. fremătând de verdeaţă. soarele privit cu/ tecile urechii.
dacă luăm în considerare multiplii lauri dobândiţi de un vântul ascultat cu pupilele bulbucate./ un miros ca un
om pe cât de talentat, pe atât de neglijent cu sine. Îţi vine Singurătatea şi, mai ales, nedumerirea sunt „pre­ val de nisip în pustiul limbii. şi odihna,/ da, odihna
să lauzi − deşi, de regulă, resimţi nevoia de a-l contesta, zen­ţele“ cotidiene într-o aventură a eului cât se poate de simţurilor până mai ieri atât de ostenite“. Uneltele de
ca mecanism generic − un sistem de stat­ică, un soi de doliu anticipat după sine. Slăbiciunea dormit fac parte dintr-o recuzită a aşteptării a ceva fără
omologare ce permite propulsarea unor nici o şansă de a fi precizat, ca şi cum categoriile ar fi
scriitori doldora de resurse, care se firii provoacă fiori şi fascinaţie, iar fost abolite iar lumea ar fi în situaţia ori de la începuturi,
nesocotesc în ordinea captării elogiilor. gân­dul merge firesc spre genul fără ori în buza prăpastiei, dar fără figuraţia apocaliptică
Un caz rar, dacă nu selectisim, căci însuşiri, neorientat şi indomptabil în „obişnuită“. Până şi instanţele hieratice, rânduite, după
nu o dată am văzut poet halucinat (ca demo­nia lui blândă: „Îl iubeam pe acel toate canoanele, să se roage, nu fac altceva decât să se
specie) perfect dotat în a găsi energia om pentru că nu ştia nici ce vrea, nici odihnească. E o lume epuizată, dar care se încăpăţânează
suplimentară pentru a prinde schema, dacă vrea ceva“. Desigur că „acel om“ să respire, abia simţit, deşi nu ştii dacă menţinerea acelei
antimetafizică, a intrării în avanscena a murit tânăr, dipsoman şi mitoman, pale respiraţii nu e chiar expresia unui blestem. Efortul,
cu reflectoare atât de iritante pentru incapabil de redresare, efigia însăş­ i a cât este, nu are încununare, orice gest temerar − şi pentru
firea lirică. Unelte de dormit (Cartea resemnării. Figura retractilităţii do­ poet totul este temerar, până şi trezirea dimineaţa − este
Românească, 2011) confirmă vocaţia min­ ă până la imaginea resorbirii în pândit de eşec: „stau pe vârf şi nu văd nimic./ asta e
de om căzut în sine a lui Ioan Es. elem­ ental, cumva aproape de sensi­ toată răsplata.“ Mediul pare anaerob, rugii nu-i răspunde
Pop, adică de veşnic nedormit, obosit, bilitatea argheziană la lucrurile discrete nimeni, semeni nu te ajută cu nimic, fie şi în ipostaza de
prevăzut, în chestiuni practice, cu două de sub pământ: „când eram mic, visam medici, astfel încât trebuie dezvoltate teorii proprii pentru
mâini stângi şi aşteptând o revelaţie să fiu şi mai mic./ mai mic decât masa, aproximarea unui univers care nu ar merita explorat, dar
improbabilă. mai mic decât scaunul,/ mai mic decât care nu conteneşte să-l mire pe poet, aşa semimortificat
Te pândesc gânduri la existenţialişti, cizmele mari ale tatălui./ cât un cartof, cum e el: „acestea sunt simţurile mici:/ sub vedere, sub
la Cioran sau la oricare alt subterfug atâta mă visam./ pentru că primăvar­a auz, sub miros./ un singur organ le sloboade pe toate −
al fiinţării, dar aici expresia directă, îi pu-/ neau în pământ şi gata,/ până /un cârcel primitiv pe care încă medicii/ nu l-au putut
„bacoviană“, autonimicitoare are un toamna nu-i mai necăjeau.// mă vis­ am localiza,// pentru că nu stă locului ca alte organe/ şi în
„ce“ al ei, care trebuie numaidecât în cuib, printre ei,/ dormind cu dul­ plus dispare la vedere ca un fir de sare/ într-o căldare cu
explicitat: da, cum s-a mai spus, e ceaţă-n întuneric,/ întorcând­ u-mă pe-o apă.// din cauza acestor subsimţuri/ care cel mai adesea
vorba de experimentarea neantului, parte şi pe alta vara/ şi apoi căzând din dorm,/ unii subvăd ce nu se cuvine, alţii subaud ce nu
dar o anumită serenitate a asumării nou în somn“. Nu cred că mai găsim trebuie auzit./ nu-i nici un fel de câştig pentru/ cei care
dezastrului interior frapează şi-ţi îndoaie simţul critic asemenea „elogiu“ (care e generalizat) le moştenesc./ şi nici nu sunt nişte simţuri ale viitorului./
prin manevrarea cuţitului într-o veche rană atavică, aceea al somnului din perioada interbelică. ca nişte grăunţe de sare ce-n apă/ se micşorează până-ntr-
a visului conştienţei unicităţii individului. Despodobirea Psihismul involutiv dirijează totul, atrăgând atenţia atâta încât/ nici măcar matematicienii nu le pot prinde/
stilistică e una dintre metode, dar nu trebuie luată ca că forma majoră a neantului nu este nenăscutul sau în ecuaţiile lor.“ Posibila trimite la infrasenzorialul lui
via apia pentru poeticitatea lui Ioan Es. Pop, întrucât extincţia, ci suspendarea perpetuă între o viaţă pe sponci Nichita e inhibată de constatarea că, aici, nu se conturează
fulguranţa imaginii (com)bate, la o adică, şi compactarea şi iminenţa dispariţiei fizice, de care, totuşi, fiinţei îi este vreo elansare spre un orizont cognitiv particular − totul e
unui haiku: „dorm de două zile. m-am trezit degeaba. prea teamă. Ce poate spera e acea „cuibărire“ anomică, închidere, impas, aporie. Cu Unelte de dormit, Ioan Es.
/e tot azi“. Nu că ar fi la mijloc zelul poetului de a se vecină cu starea cataleptică, din care s-au evacuat stimulii Pop se arată, din nou, ca un locuitor nu al acestei planete,
„prezenta“ cu nişte „concentrate“ expresive la votul şi ispitele toate. ci al poeziei sale, derutat că e singurul şi trăind, totuşi,
publicului de orice fel (exiguu sau cât de cât critic), Traiul, cât mai este, se pune sub zodia economicosului, atât de înghesuit în ea.
urmând să aibă consistenţa unor dâre sau ale unor
vestigii: „până atunci, însă, ai de tocit tot ce mai e de

„O noapte furtunoasă“

pe scena Naţionalului craiovean
Marţi, 15 noiembrie a.c., în sala „Amza Pellea“ Caragiale, în regia lui Mircea Cornişteanu, scenografia Dumitrache, Valentin Mihali, interpretul lui Nae
a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din aparţinând Liei Dogaru. Ipingescu, Cătălin Baicus – Chiriac, Dragoş Măceşanu

Craiova a avut loc o nouă premieră din stagiunea 2011– Cu acest spectacol, Naţionalul craiovean deschide – Spiridon, George Albert Costea – Rică Venturiano,

2012 cu celebra comedie O noapte furtunoasă de I.L. seria manifestărilor ce vor avea loc în 2012, declarat Cerasela Iosifescu – Veta, Raluca Păun – Ziţa. Red.

„Anul Caragiale“, când se vor împlini 160 de ani de

la naşterea dramaturgului şi 100 de ani de la moartea

sa. Vor fi puse în scenă alte două piese, respectiv D-ale

Carnavalului, în regia lui Alexandru Berceanu, şi O

scrisoare pierdută, în regia lui Mircea Cornişteanu.

Dacă adăugăm şi piesele Conu Leonida faţă cu

reacţiunea, în regia Dianei Dragoş şi Năpasta, în regia

lui Kincses Elemer, care figurează în repertoriul curent,

putem spune că deja va fi o integrală Caragiale într-o

„Săptămână de teatru“ pe care Naţionalul craiovean o

are deja în programul său.

În distribuţia spectacolului pe care craiovenii

prezenţi la premieră l-au aplaudat îndelung au putut fi

Ion Colan şi Valentin Mihali văzuţi actorii craioveni Ion Colan, în rolul lui Jupân Scenă din spectacol cu toţi interpreţii

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (99) ♦ noiembrie 2011 5

O ecuaţie de actualitate: Monica
literatură şi religie SPIRIDON

De câtva timp încoace, s-a instituit pe celălalt modernist ce suflă acum în pânzele culturii readuce pe literar, în planul substanţei, ca şi în cel al formei.
mal al Atlanticului un „club“ ad hoc de tapet hermeneutica. Se vorbeşte din nou, fără false reţineri, De pildă, procesul genezei sensului literar îşi află un
experţi în exploatarea câmpurilor de forţe care despre existenţa şi chiar despre „realitatea“ sensului. Din
animă, la un moment anumit, înţelegerea şi comentariul păcate, pentru comentatorii literaturii, situaţia se complică corespondent revelator în acela al înţelegerii religioase.
literaturii. Printre ei, Virgil Nemoianu şi Matei Călinescu, considerabil. Pentru semnificaţiile literare, ca şi pentru cele religioase,
Toma Pavel şi Mihai Spăriosu – compatrioţi ai noştri, după sunt definitorii o serie de tensiuni paradoxale şi de relaţii
cum se vede. În viziunea post-structuraliştilor, întoarcerea her­me­ răsucite, pe muchie de cuţit, născătoare de ambiguitate
Între aceştia, Virgil Nemoianu se distinge printr-o neuticii presupune emanciparea radicală a criticului de sub fertilă: între raţional şi iraţional; între obiectiv şi subiectiv;
luciditate autoscopică acută. Mai precis, prin aptitudinea orice tutelă, inclusiv aceea a … textului însuşi, pe care îşi între imanent şi transcendent ş.a., contrazicând evidenţele
de a-şi problematiza condiţia „marginală“ culturală, arogă libertatea de a-l „inventa“ după bunul său plac. Ca simpliste şi generând aceeaşi aură de ireductibil.
ridicând-o la nivelul exemplarităţii. Aşa se explică – mi totdeauna atunci când idolii (dogma Adevărului imuabil
se pare – locul aparte ocupat în producţia sa intelectuală preexistent) sunt doborâţi din înalt, se instaurează – în Poate că niciunul dintre tipurile literare de discurs nu
de cartea consacrată unei teorii a secundarului: un miez absenţa cenzurii transcedente – legea bunului plac. Nu se pretează mai bine unui astfel de tratament decât cel
teoretic revelator, iradiind retroactiv asupra sintezei despre întâmplător un fin cunoscător al mecanismelor literaturii dramatic. Categorii structurante esenţiale ale dramei –
romantism şi prospectiv asupra cărţii care se ocupă de ca Eco îşi pune insistent, în ultima vreme, (în termeni persoană şi rol; autor-actor-regizor, printre altele – sunt
procesul canonizării (coordonate în tandem cu profesorul teoretici, dar şi cu mijloace alegorice subtile în romane), utilizabile în organizarea şi în iluminarea unei mase
american Robert Royal). După ebuliţia intelectuală stârnită problema capitală a pendulării, aparent fără soluţie, a importante de informaţii teologice. O aptitudine aparte de
de dezbaterea în marginea canonului, echipa Nemoianu- comentatorului de literatură între opresiunea dogmei şi a face naveta între teologic şi dramatic şi-a descoperit de
Royal revine editorial cu încă un subiect fierbinte: primejdiile nihilismului. timpuriu pentru cercetători „principiul diabolic“.
raporturile dintre literatură şi religie.
Virgil Nemoianu detectează o anumită tensiune existentă În condiţiile date, capătă caracter de urgenţă o serie de Avându-şi sursele în sfera literaturii dramatice, el a
în prezent în aria interferenţelor dintre discursul literar întrebări privind raportul dintre libertate şi constrângere în devenit curând indispensabil în filosofiile romantice sau
şi cel teologic. La o extremă, o tendinţă de „securizare“ interpretare şi, mai ales, se creează premisele rediscutării în aşa numita Lebensphilosophie, pentru a servi apoi
radicală şi polemică a comentariului critic. Iar la antipod, raporturilor dintre comentariul critic şi domeniul său teologiilor în discutarea raportului imanent/transcendent
o mişcare de reabilitare a modelelor transcendente în originar: exegeza Sfintelor Scripturi. (şi numinos/natural). Îmbogăţit considerabil de aventura sa
înţelegerea mecanismelor literaturii. Ca şi în studiul teologică, principiul dialogic a revenit, în epoca modernă;
dedicat canonizării, s-ar spune că avem de-a face cu o Iată de ce, în studiul său introducător, concis şi plin de la literatură, contribuind la rafinarea teoriilor naţiunii
chestiune de un interes mai degrabă particular. Dar, odată miez, Virgil Nemoianu insistă asupra a ceea ce aş numi şi ale lecturii. Cred că exemplul ideal în materie îl oferă
în plus, V. Nemoianu, şi coechipierul său îşi demonstrează argumentul genetic. Pentru a ieşi din dilema „dogmă sau Bahtin – care coboară demonstrativ de la comandamentul
darul de a deschide neaşteptat o sferă aparent restrânsă nihilism“, orice interpretare a literaturii e constrânsă să creştin al iubirii aproapelui, către relaţia Eu-Celălalt. Şi,
către orizonturi ample, de actualitate acută. Capacitatea se bazeze pe o anumită supoziţie de transcendenţă. Fără de aici, în fine, spre dialogism ca principiu structurant al
asociativă şi integratoare a coautorilor antologiei ca şi să anuleze libertatea lecturii, ea poate să o circumscrie Romanului.
detenta lor speculativă sunt remarcabile. Este de aşteptat între anumite limite, făcând-o relativ previzibilă. E deci
ca proaspăta sinteză să producă tot atâtea valuri în lumea momentul să ne reamintim că practic, mai toate căile Fără să mai stărui asupra altor posibilităţi de a forma
literară ca cea care se ocupă de canoane. importante ale trecerii de la Litera la Spiritul textului ecuaţii analogice în materie, semnalez o observaţie preţioasă
Există – s-o spunem de la bun început – un context se află capitalizate într-o bancă sui generis a textologiei a lui Virgil Nemoianu în această privinţă. Punctul esenţial
particular în funcţie de care trebuie înţeleasă iniţiativa iudeo-creştine şi a exegezei biblico-patristice. Mai mult de racord al literarului cu religiosul nu trebuie căutat în
celor doi editori de a pune în ecuaţie literarul şi sfera chiar, pentru Virgil Nemoianu, convergenţa genetică a planul obiectului lor. Ci, mai curând, la nivelul categoriilor
sacralităţii. hermeneuticii biblice şi a celei literare ar fi una dintre care le regizează şi le explică. Luând un singur exemplu,
Ar fi vorba, mai întâi, despre reanimarea interesului probele existenţei unei vocaţii (auto)interpretante a figurile întemeietoare ale discursului teologic – Dumnezeu,
pentru Sensul textului, după o îndelungată perioadă de umanului. Modelele noastre secularizate de semnificaţie Tată, Fiu etc. – au darul să „întruchipeze“ relaţii semantice
sterilizare formalistă şi de scurt-circuitare a branşamentelor şi de valorizare estetică fac apel, mai mult sau mai puţin structurante ale textului literar (realitate/concept; practică
comentariului literar la hermeneutica tradiţională a conştient, la limbajul, la imaginaţia şi la garanţiile unei socială/limbaj, text/comentariu şi altele). Aici apare un
textelor sacre. Mai trebuie să ţinem seama şi de eforturile metafizici transcendente, metaforizând-o abil. În sfârşit, subiect incitant de discuţie: potenţialul euristic al figurii
convergente din sfera umanistă de a se (re)constitui în reconstituirea critică a orizontului originar de referinţă Dumnezeului absent, în teologiile negative (tradiţia
intertextualitatea culturală a artisticului, politicului, a literaturii, categoriile religioase ocupă un loc de prim numită apofatică). Şi, respectiv, în diversele variante ale
filosoficului, religiosului ş.a.m.d. În fine, să nu trecem cu rang. (Căci, în fond, de la Ramayana sau Odiseea, la scepticismului modern, ca de pildă ipostaza radicală şi atât
vederea cariera contemporană a categoriilor ludicului şi Doktor Jivago sau la Muntele vrăjit, literatura lumii s-a de controversată a deconstrucţiei post-structuraliste.
creşterea spectaculoasă la bursa culturală a zilei a cotelor referit, direct sau indirect, la prezenţa sau la absenţa unui
de interes pentru potenţialul mediator al jocului în creaţia Dumnezeu, de dincolo de existent.) În sfârşit, un pilon solid de sprijin al intertextualităţii
intelectuală. literare şi religioase îl oferă Jocul.
Ce alte argumente ar mai fi necesare pentru a pleda în Pornind de la astfel de premise, Virgil Nemoianu
favoarea unei cărţi intitulate Play, Literature, Religion, cartografiază zona de interferenţă a literaturii cu religiosul, Alături de propensiunea către transcendent şi de în­
Essays in Cultural Intertextuality? (apărută în 1992 la semnalând atent petele albe, ca şi itinerariile cele mai clinarea (auto)interpretantă, ludicul se numără, la rândul
SUNY Press, Albany, în seria Margins of Literature, frecvent circulate. său, printre vocaţiile întemeietoare ale speţei. Şi în alte
dirijată tot de un conaţional al nostru: Mihai Spăriosu). cărţi ale sale – privind statutul secundarului sau procesul
Structura volumului trădează sensibilitatea faţă de O arie de interes tradiţional priveşte influenţele reciproce canonizării – Virgil Nemoianu a insistat asupra rolului
contextul amintit mai sus. Statistic vorbind, studiile ale literaturii şi ale religiei, sub aspectul activităţilor „lubrifiant“, mijlocitor, asumat în cultura modernă de
despre pertinenţa ludicului pentru înţelegerea ordinii intelective presupuse de ambele (în măsura în care ambele modelele jocului. Prin ce anume? Prin calitatea sa de
sacre predomină (Arthur Quinn, Barbara E. Kurtz, Eric domenii au comerţ întins cu inefabilul, imaginarul, dezordine reglată, de haos structurat. Sau, dacă vrem, de
J. Ziolkowski) alături de cele despre implicaţia ludică a vizionarul ş.a.m.d.). De la religie către literatură conduce armonie utopică a libertăţii absolute, cu ordinea perfectă.
esteticului şi a teologicului în general (G. Mazotta, Robert un traseu intens frecventat.
Royal, Louis Dupré, Mary Anne O’Neal). Nu lipsesc Se poate, deci, vorbi despre jocurile imaginarului;
pledoariile în favoarea principiilor unei intertextualităţi Dincolo de o serie de teme, idei, imagini, categorii de sau despre jocul de forţe implicat în canonizare. Despre
culturale regăsite. Şi nici demonstraţiile de virtuozitate sensibilitate manipulate de literatură, sursele religioase jocul narativ şi despre marja de joc implicată de tensiunile
pe terenul dificil şi exigent al disecţiei textelor biblice, cu sunt uşor de detectat. Calea inversă, de la literatură spre central/secundar ş.a.m.d.
cele mai perfecţionate instrumente ale criticii „profane“ religie, e mai puţin umblată. În această privinţă, studiile din
actuale. În deschidere, un studiu sistematic şi cuprinzător, volum, fac figură de pionierat. Deschiderea unui domeniu Mai mult, sacrul însuşi poate fi înţeles ca produs al
cu blindaj teoretic solid, semnat de Virgil Nemoianu, pune către celălalt e progresivă. Ea merge de la aplicarea unor impulsului ludic neistovit al omului, de a inventa universuri
cu dezinvoltură elegantă punctul pe i. categorii critice în analiza textelor biblice, până la idea alternative… De aici până la a vorbi despre jocul creaţiei
Ca să revenim la contextul de care vorbeam, după ce unei „teoestetici“ (Hans Urs von Balthasar, analizat de şi despre cel al Creaţiei (divine) nu mai e decât un singur
prin anii ’60 – ’70 erau în mare vogă titluri provocatoare, V. Nemoianu in extenso, vede în creştinism o religie prin pas, omologând pe Creator şi pe Poet, concepând umanul
precum Against Interpretation sau Beyond Interpretation, excelenţă estetică). Modele ale teoriilor imaginarului sau „după chipul şi asemănarea“ divinului – în sensul cel mai
începând din decada recent încheiată, vântul post ale naraţiunii pot fi proiectate profitabil asupra Vechiului nobil şi mai subversiv al expresiei.
şi Noului Testament. Sau, în paralel – cu mari câştiguri
pentru comparatistică – asupra istorisirilor canonice ale Căci orice operă este, în ultimă instanţă, o mostră de
altor religii, de la Islam la credinţele Asiei. contra-Creaţie. Prin proiecţie negativă, răsturnată, textul
cel mai lipsit de fiorul sacralităţii rămâne o experienţă a
Aceasta fiind calea bătută, autorul studiului deschide lui Dumnezeu. Aşa cum susţine George Steiner undeva, la
perspectiva colonizării unor noi teritorii. E vorba în special limită „Pictura non-figurativă, muzica atonală sau poezia
de numeroasele analogii dintre discursul teologic şi cel dicteului automat simulează lupta încrâncenată cu un
adversar suveran care a plecat de mult din arenă ca, de
altfel, şi o parte din public…“.