Binder1dfgf

24 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Eseu

Felicia BURDESCU

Richard Wilbur,

poezia americană şi artele

P.oet al anilor 1960–1970 în Şoptindu-i în ureche „Nu eşti adevărată!“ artişti cu excepţionalitatea noutăţii ori apertura literaturii fantastice şi chiar golul
Modernismul american, re­ Îndoiala epistemică uneşte în patru talentului, nu numai a modernităţii cubiste din covoraşele amerindienilor Navajo (lăsat
anume într-un colt sa vina zeul artelor şi al
com­pensat cu Premiul Pulitzer versuri şcoli filosofice din lume, cuprinzând din artele plastice. Formele geometrice comerţului, carpeta să se vândă, în mistico-
India asiatică şi Grecia lui Platon, magie sacralitatea meseriei de ţesător nu se
şi Premiul Naţional al Cărţii (NBA), Richard scepticismul englez (Sam Johnson) continuat care invadează pânza sunt esenţializări
Wilbur scrie o poezie autoreflexivă în care cu pragmatismul eficienţei americane care descărcate de podoabe ori detalii la modul va pierde…)
realitatea şi aparenţa – concepte filosofice străbate din intertext.Astfel, tomuri teoretice expresionist. Iar obiectele neînsufleţite,
– sunt exprimate artistic într-un vers cu şi reprezentări artistice se condensează în mai ales instrumentele muzicale, alături de Cum anume parcurge Wilbur calea spre
evidentă componentă intelectuală, căruia i poemele lui Wilbur, absolvent de colegiu şi bestiarul cu necuvântătoarele exprimă imn semnificaţie şi transcendenţă? Coborând
se potriveşte formula poetică ce se practică master la Harvard. transcendenţei, într-o religiozitate cu un prin subsolul tehnic al camerei de locuit,
în decenii: That mind is an enchanthing posibil absolut divin. Paradoxal, prin tăcere. către o altă lume, astfel decopertând,
thing/ Mintea e-un lucru încântător. Într-o tradiţie poetică din New England, Jackson Pollock la americani va desfăşura precum Schliemann altădat’ în Asia mică,
construită de Emily Dickinson, poeta a cărei pe pânze supradimensionate modernismul însă în lumea de ieri americană încă vie şi
Letrismele simbolismului târziu la fran­ imaginaţie produce versul în izolaţie totală, american, în simetrie cu vestul Europei. chiar pulsatilă sub podea: străzile pline cu
cezi (Apollinaire) traversează oceanul şi, privind de la fereastră, apoi exprimând fiinţe grăbite, circulaţie încâlcita, iluminare
întărind experimentele literare moderne la filosofic natura, ne aflăm, se poate spune, René Magritte compune imnic lumea de electrică, chioşcuri, magazine. Depăşită faţă
americani, induce crearea textului poetic în rezonanţă cu formula doctrinară propusă jos ca şi pe cea de sus, a transcendenţei, în de lumea de azi, împietrită în urma forfotei
în adevărate construcţii cubiste, pe care ciclul Imperiul luminilor. Emblematică mi proprii, camera paralelă la underground
le numesc typographs/tipografii. în acest de un Ezra Pound (Imagismul), spre a se pare pictura Camera luminată, în care, devine chiar periculoasă, gândeşte poetul
context discursiv-experimental către impu­ creată din întunericul nopţii, o fereastră asupra noimei. Se află prea aproape de
nerea temelor şi formelor noi, Richard mo­dern­ iza poetica americană la rând cu puternic luminoasă şi o pisică proiectează cea locuibilă deasupra, e plina de amintiri
Wilbur răsare ca poet important care îmbină cea britanică. Modelul: un haiku a cărui sensul percepţiei vizuale: The power of the arhivate în istoria nord-americană, atât
tradiţia cu modernitatea compoziţională, pe imagine-idee îngheţate să prindă mişcare visible is the invisible/ Puterea văzutului se de grăbită în ultimele doua secole. Eul
linia unui Transcendentalism (Thoreau), şi viaţă după viteza centrifugată a realităţii află în nevăzut (Dumnezeu). Prin urmare, în liric identifică Sinele poetic la Wilbur prin
Romantism (Walt Whitman) sau Imagism pictura modernă cu tradiţia în cea clasică, voci: For God’s sake what am I after?/
(Emily Dickinson). americane, a timpului. umbra semnifică mai mult decât lumină, Pentru Dumnezeu, de fapt ce caut? […]/
e rafinată şi radiază un mesaj predictiv. the buried strangeness which nourishes the
Epistemologie, poem cu reprezentarea Şi totuşi, mintea poeţilor moderni ameri­ La René Magritte din Imperiul luminilor, known/ Ciudăţenia îngropată care hrăneşte
cani supralicitează imaginaţia, visând cu în plina zi cu soare, cu nori oglindiţi în
esenţelor filosofice mi se pare o temă de ochii deschişi pe pagina de hârtie. Uneori fug clădiri, din corpuri umane (ambigui), din necunoscutul.
curaj, într-o concentrată formulă poetică la de realitate, alteori cutreieră după alte arte tutun şi (ochi de) pisici, iubitorul de pictură
Wilbur, cel care scrie în deceniile lui Frost prin instituţii fondate: centre de arhitectură, traversează camera luminoasă cu pulsaţia O ciudăţenie, cum va fi fost decodată în
sau Lowell, şlefuitori ai formelor poetice muzee, teatru, operă. în acest mod se opreşte vitală din lume. şi gândul poate zbura receptare, poezia lui Wilbur propune secretul
tradiţionale: Richard Wilbur la opera comică după Can­ din suflet, ca şi Magritte alături de pisica cea
dide a lui Voltaire, găsindu-i corelative tem­ a­ dincolo… cu ochii sticloşi în camera luminată electric.
I. Kick at the rock, Sam Johnson, break tico-bufe şi muzicale în lumile de lângă sine Poetul matur, Richard Wilbur, poate apoi
your bones;/ Loveşte piatra, Sam Johnson, (Pangkossos’s Song: A Comic-Opera Lyric). Impresionat de Magritte, în poemul
frânge-ţi oasele/ But cloudy, cloudy is the cu dedicaţie, Richard Wilbur compune compune poemul Sfaturi pentru un profet.
stuff of stones / însă materia pietrei e-un Pe un zbor imaginativ Wilbur aplică
abur. transposition d’art, iar poemul Deschizătura drumul la modul intelectual, prin camera Poezia americană modernă se află la
întrecere cu alte arte, iar poetul nutreşte,
II. We milk the cow of the world and as din podea este dedicat suprarealistului genial luminată, intrând între esenţele diurnului semnifică cifruri. Paragonese…(Leonardo
prin gaura din podea… va fi fiind aceeaşi da Vinci).
we do/ Tot mulgem vaca acestei lumi/ We dinBelgia,RenéMagritte,pictorulImperiului cu uşiţa lui Alice către ţara Minunilor, cu
luminilor. Magritte se alătura astfel grupului
whisper in the ear: „You are not true!“/ european Picasso, Miro, Braque, Picabia,

Florentina ANGHEL Li’l Bit să se formeze şi să înţeleagă viaţa,
respectând toate regulile impuse de aceasta şi
Călătorind cu Paula Vogel sacrificându-se numai ca să poată vorbi cu ea.
Tema piesei este iubirea celuilalt mai presus
către margine de sine, căci aici ajunge Peck, iar momentul
V. ocea Paulei Vogel se face în care Li’l Bit decide să înceteze jocul
auz­ ită la Şcoala de dramă de Lumea metaforic reprezentată în teatrul liceu), unul de femei care interpretează per­ duce la sinuciderea lui Peck şi la eliberarea
la Yale şi pe scenă pentru a lui Vogel este de fapt lumea în care trăim, iar sonajele feminine (mama, mătuşa Mary, fetei. Prinsă între pasiunea lui Peck şi vocile
prom­ ova, aşa cum dramaturgul american vocile pe care ni le aduce pe scenă sunt adesea fetele de liceu) şi unul de adolescenţi care familiei şi ale comunităţii reunite în coruri,
mărturiseşte într-o emisiune televizată acelea pe care refuzăm să le ascultăm. În interpretează rolul bunicii, al fetelor de liceu Li’l Bit opreşte agonia lui Peck, după şapte
în 2004, teatrul ca expresie a realităţii piesa Cum am învăţat să conduc ea ne oferă şi al lui Li’l Bit la unsprezece ani. ani, mărturisindu-i că nu pot fi împreună.
emoţionale, ca oportunitate pentru spectator oportunitatea de a descoperi aceste voci şi
de a pătrunde în pielea personajelor, de a auzi Vogel mărturiseşte că, de fiecare dată În opinia autoarei finalul este unul
şi vocea altcuiva, de a se rupe de sine. Vogel sentimentele ce se ascund dincolo de ele, când citim o piesă de teatru, există un mod simbolic: Li’l Bit este o femeie matură şi
ancorează teatrul în realitatea contemporană prin care comunicăm cu Aristotel. Modul capabilă să îşi croiască un drum în viaţă,
prin alegerea unor teme de actualitate şi într-o călătorie care s-a încheiat cu obţinerea în care dramaturgul şi-a ales personajele experienţa traumatică de altfel a relaţiei cu
prin reprezentarea artistică a unor expe­ mai multor premii, între care premiul Puli­ demonstrează tocmai această legătură cu Peck i-a adus şi beneficii, se pare: „focul“
rienţe marginale, tangenţiale, ale celor ex­ tzer în 1998 şi premiul criticilor din New Aristotel. Altfel, piesa Cum am învăţat care o mistuia a devenit unul intelectual şi
cluşi. Piesele ei aduc pe scenă pedofili şi York pentru cea mai bună piesă. Pentru să conduc este contemporană, încălcând a propulsat-o spre depăşirea condiţiei sale,
prostituate văzuţi dintr-o perspectivă nouă, a Vogel călătoria este o metaforă a procesului principiile dramaturgiei clasice: timpul Peck a învăţat-o să conducă, să ia decizii.
rezistenţei la logica declinului, a reabilitării de educaţie prin care trec personajele sale, se scurge înapoi, păstrând însă ideea de Finalul aduce reconciliere: Li’l Bit conduce
acestora din punct de vedere emoţional, a dar şi publicul. ciclicitate prin reîntoarcere la personajul maşina, iar spiritul lui Peck se află pe
unei „reconcilieri care plasează personajele adult al lui Li’l Bit, teatrul în teatru căci bancheta din spate şi ea îi zâmbeşte, dar are
deasupra circumstanţelor“, după spusele lui Inspirată de Lolita lui Nabokov, Cum şi o notă feministă, căci plasat în spate Peck
Christopher Bigsby. Vogel clădeşte un alt tip am învăţat să conduc prezintă evoluţia unel­e gesturi sunt mimate, dimensiunea rămâne în trecut.
de erou şi derulează sacrificul şi tragismul unei relaţii între un bărbat atrăgător de
raportându-se la alte coordonate în care patruzeci de ani (Peck) şi nepoata lui (Li’l psihol­ogică şi educativă a piesei este în Vogel nu îşi propune să creeze un teatru
preferinţele sexuale, existenţa virusului HIV, Bit), acum o femeie de peste patruzeci de concordanţă cu teoriile actuale, care evo­ de idei, dar îi dă o tentă politică tratând
pedofilia şi ceea ce generic numim familia ani care călătoreşte înapoi în timp către că teatrul absurdului. Acesta din urmă pre­ subiecte taboo, luptând împotriva erodării
modernă constituie elemente obişnuite ale vârsta de unsprezece ani când unchiul ei sup­ une, în cazul de faţă, alegerea unui vizibilităţii teatrului său care nu e promovat,
mediului în care personajele acţionează şi încearcă să o înveţe să conducă pentru prima drum mai lung şi deviat pentru a duce la în opinia scriitoarei, creând altceva decât ceea
dată. Celelalte personaje sunt reprezentate înţ­elegerea corectă a temei tratate. Această ce ea numeşte „gladiatorial entertainment“,
nu teme. de patru coruri greceşti: unul format din piesă îi arată publicului că şi pedofilii au descoperind lumea celor marginalizaţi şi
trei membri care trebuie să cânte, unul potenţial emoţional. Mai mult decât atât, excluşi şi dându-le dreptul să vorbească în
bărbătesc care interpretează personajele autoarea mărturiseşte că nici nu s-a gândit că piesele ei. Relaţia cu realitatea are la bază un
masculine (bunicul, ospătarul, băieţii de a creat un pedofil, pentru că Peck o ajuta pe
studiu atent al lumii, o activitate de cercetare

care, aşa cum se întâmplă şi în piese, au
ajutat-o pe autoare să ajungă acolo unde

trebuie pe un drum mai lung.

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 25

Cum vorbim Prefixul ne-: nereuşită, neserios,
Cum scriem
Cecilia

CĂPĂŢÎNĂ a nesocoti, în neştire (I)

N. ....e­ este unul dintre cele mai neologice mai ales, dar şi vechi, la participiu: câteva mai vechi, a căror absenţă din vechiul a unor locuţiuni adverbiale: pe nedrept, pe
vechi prefixe româneşti, cu nearanjat, neasimilat, neatestat, neautorizat, DOOM e nemotivată: nereuşită, nevăzător, negândite, nelalocul lui/ei, pe nepregătite, pe/
ajutorul căruia se formează neavizat, necalificat, necontrolat, necultivat, nelegalitate. La fel cum, fără vreo justificare cu nepusă masă, în neştire, ca nelumea, pe
perechea negativă a unei baze sau a unei teme nedeterminat, nediferenţiat, nedisimulat, ne­ de ordin normativ, ediţia nouă păstrează cu- nemâncate, cu nemiluita, pe nerăsuflate, pe
lexicale pozitive. dorit, nedospit, nefalsificat, nefondat, neiden­ vinte învechite şi rare (substantive, adjective, nesimţite, pe nevăzute. Tot astfel, şi schimbarea
tificat, neimplicat, neîmpădurit, neîmprejmuit, adverbe,pronume)ca:neajungere,necurăţenie, s tatutul grupurilor: nebăgare de seamă, ne­
Din punct de vedere statistic, dintre nejustificat, nemotivat, neoxigenat. Li se adaugă necurăţie, nedormire, nefăţărit, nemargine, băgare în seamă, pe nebăgate de seamă, pe
derivatele negative ale unor adjective propriu- nemilă, nemite, neprecugetat, nepriincios, nebăute din îmbinări libere, deci analizabile
derivatele negative cu prefixul ne­, adjec- zise: neacademic, neanalizabil, neasimilabil, nealtădată, nealtul. Dacă „reanimarea“ aces- (cum apar în vechea ediţie a DOOM-ului),
tivele ocupă primul loc: neclar, nesigur, necomestibil, necomunicativ, neconcludent, ne­ tora într-un dicţionar normativ e cel puţin în locuţiuni (în noua ediţie). Lista ar fi putut
necontrolabil, neopozabil, nepoliticos, ne­ constituţional, neconvenţional, neconvertibil, discutabilă, absenţa altor substantive derivate cuprinde şi locuţiunile: în neregulă (apare doar
poluant, neprielnic, neprietenos, nerambur­ neconvingător, necorespunzător, necunoscător, cu ne­, cu frecvenţă mult superioară în uz, subst. neregulă), nespus de (apare nespus,
sabil, nerealist, nerecunoscător, nerespectuos, nedeclinabil, nedelicat, nedemontabil, nedu­ e de neînţeles: neîncadrare, neînlocuire, adj.), vrute şi nevrute, a face o nefăcută, cu
nesănătos, nesemnificativ, neserios, netalentat reros, neeconomic, neesenţial, nefamilist, ne­ neînscriere, neînregistrare, nedeconectare, neputinţă, de neînchipuit, de netăgăduit; de
ş.a. Urmează substantivele: nesomn, nelinişte, fertil, nefuncţional, neguvernamental, nein­ nedecuplare, nedeformare, nedescompunere, voie, de nevoie; vrând, nevrând; cum, necum;
nedreptate, nefericire, nepăsare, nerăbdare, flamabil, neinteligibil, neîngăduitor, neloial, nedesfacere, nedespăgubire, nedespărţire, din nenorocire, din nefericire, la nesfârşit, la
nesimţire, nevinovăţie ş.a., adverbele: ne­ neobedient, neobligatoriu, neopozabil, nepo­ nedespachetare, nedelimitare, nedepunere, ne­ nevoie, pe neobservate, pe nepoftite, pe neve
omeneşte, neapărat, negreşit, necontenit ş.a. şi luant, neprofesionist, nerambursabil, nera­ subliniere, nepredare, nepreluare, neprevenire, „pe nevăzute“ ş.a.
câteva verbe: necinsti, nemulţumi, nedumeri, ţional, nerealist, nereceptiv, nerecuperabil, ne­ neprelungire, neprescriere, necombatere,
neferici, nelinişti, nenoroci, nesocoti. respectuos, nesatisfăcător, nesociabil, nesofis­ necoordonare, neîntrerupere, neîntreţinere, Selectarea derivatelor cu prefixul negativ
ticat, nestingherit, neştiinţific, netrebuincios, nereabilitare, nereciclare, nereeditare, nere­ ne­ în vederea includerii lor în dicţionare este
DOOM2 introduce în inventar unele nevăzător, neviabil ş.a. facere, neresetare, nerestabilire, nestrămutare dificilă. Observaţiile de mai sus (şi cele ce vor
derivate negative adjectivale. Acestea sunt şi multe altele. urma) aduc în discuţie reconsiderarea poziţiei
formaţii interne de dată mai mult sau mai În privinţa substantivelor obţinute prin lexicografiei româneşti în această privinţă.
puţin recentă, a căror frecvenţă semnificativă prefixare negativă, DOOM2 înregistrează doar E surprinzătoare şi lăudabilă totodată in-
în uz impune (sau impunea) înregistrarea două formaţii noi: neaderenţă, neexecutare şi cluderea în inventarul lexical al DOOM­ului
lor. Se observă că cele mai multe dintre

ele sunt derivate negative ale unor verbe

Valer DELLAKEZA direcţia! S-a impus prin afecţiune.
Şi, poate, cel mai important lucru e că
„Craiova, ca punct cardinal...“
nu mi-am dispreţuit colegii. Am observat, şi
Interviu realizat de Ion Jianu chiar mi s-a întâmplat şi mie, că actorii care
se respectă profesional se şi iubesc îndeajuns
Motto: „Talentul fără noroc e de prisos“ toate se vor întâmpla atunci când trebuie fapte. Numai talentul nu ajunge, trebuie să
Goethe să se întâmple. Nu m-am simţit niciodată şi munceşti şi, ca să te bazezi doar pe noroc, de mult.
neîndreptăţit. Ca şi în meserie, în viaţă am dacă nu eşti pregătit, nu ajunge
Ion Jianu: Domnule Valer Dellakeza, avut răbdare şi teamă de neprevăzutul zilei A trebuit să creăm şi să păstrăm atmosfera
2012 se pare că este anul cel mai fast al următoare. Chiar şi acum, când idolii au Arta actorului, cel mai ades, porneşte de de lucru, care e sufletul teatrului.
carierei D­voastră?! Aţi fost încununat cu alte nume, şi mi se pare că e firesc să fie aşa, la experienţele trăite. Ea întrupează o iluzie şi
bucuria mea e la fel de mare. Şi asta pentru că se hrăneşte prin efectul ei. (Ce e rău că semăn, Aşadar, „suntem ceea ce suntem ca
Premiul Senatului UNITER pentru întreaga pentru mine e deja o certitudine că am existat ca aspect fizic, în Agamiţă Dandanache, cu rezultat a tot ceea ce am gândit!“.
şi încă mai exist! Jonny Răducanu?)
activitate, plus... I.J.: Pentru că suntem într­un moment
Valer Dellakeza:... Nu mă grăbesc să trag I.J.: Vă urmăresc activitatea de peste Teatrul este mai întâi viaţă şi după aceea de mărturisiri: ce v­a fericit cel mai mult în
25 de ani şi mă întreb cum de succesele artă. Nu este un joc al imaginaţiei, un vis, un viaţă?
linie şi să adun, simt că încă mai e loc şi pentru dumneavoastră nu­i sperie pe cei cu care scop în sine. Este o manifestare a emoţiilor, iar
alte mari bucurii. Luna trecută s-a întâmplat un lucraţi, pe cei apropiaţi scenei? aceste emoţii trebuie să vibreze în aşa fel încât V.D.: În primul rând faptul că exist şi,
alt lucru important în viaţa mea: mi s-a conferit să fie percepute de oricine. Fiind copia vieţii, pentru asta, îi mulţumesc bunului Dumnezeu!;
titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului V.D.: S-au obişnuit cu mine şi eu cu ei. teatrul nu poate fi frumos decât prin adevărul norocul că mi-am ales (oare ce aş fi putut face
Craiova şi, cu această ocazie, aşa cum se Succesele de altă dată ale Trupei ne-au sudat lui, iar viaţa, dacă n-ar fi înfrumuseţată de el, altceva mai bine decât meseria de actor?)
obişnuieşte, a trebuit să spun câteva cuvinte în mod plăcut pentru eternitate. În lumea ar fi hidoasă. actoria ca mijloc de exprimare şi trai; familia;
de mulţumire. După ce am povestit prin ce teatrului se mai întâmplă să greşim, câteodată, Teatrul Naţional Craiova; regizorii cu care am
am trecut în noaptea de dinaintea Festivităţii unii faţă de ceilalţi, dar n-au fost greşeli Au fost situaţii când a trebuit să-mi pun lucrat; colegii; cronicarii; prietenii; publicul.
de la Craiova , căci veneam de la Odorheiul insurmontabile. Cel mai ades am greşit eu: viaţa personală pe STOP, ca la calculator,
Secuiesc, unde avusesem spectacol cu Ghici, n-am căzut în admiraţia cuiva nici prea repede să respir şi privesc prin personajul la care Apropo de familie: sunt pentru păstrarea
unde­i revolverul? în cadrul Festivalului de şi nici destul de des, iar glumele mele trebuiau lucram. Să mângâi sau să plâng, aşa cum îmi căsniciei: este singurul mod de a nu te păcăli
Teatru Contemporan draMA , am reprodus să fie, de fiecare dată, ca sarea-n bucate. cerea Cehov, Shakespeare, Goldoni etc. decât o singură dată.
întocmai gândurile directorului unuia din cele
Pentru noi însă, nu sunt bune decât În meseria noastră trebuie să fii seducător Dincolo de partea spirituală de care am
mai prodigioase momente teatrale ale Europei amintirile care ne ajută să trăim în prezent. şi înţelept ca un escroc! Căci, la o adică, ce e vorbit, şi care a fost răsplătită prin aplauze
teatrul? O minciună îmbrăcată în frac?! Iar ca şi premii, cel mai important lucru în ziua de
anilor ’98, dl. Graham Sheffield, director I.J.: Care este suportul numeroaselor să străluceşti trebuie să funcţioneze o igienă azi, e că Guvernul României, la propunerea
la London Barbican Center, consemnate în premii obţinute de­a lungul carierei? a profesiei impecabilă. Altminteri, nimeni nu UNITER, recunoscându-mi calităţile artistice,
Caietul Program al spectacolului ORESTIA: cumpără iluziile ce le oferi. îmi acordă lunar o INDEMNIZAŢIE DE
„Acesta este BITE, noul eveniment teatral V.D.: Mai mult decât marea majoritate a MERIT (rentă viageră). Acest ajutor material,
internaţional de la Barbican, care schimbă colegilor, prin varietatea personajelor propuse, I. J.: Ce a funcţionat mai puternic: destul de consistent, bucură, din nefericire,
pentru totdeauna scena teatrală londoneză. am fost cel mai bine servit de către regizorii numai 98 de artişti din lumea teatrului
În cele douăzeci şi două de săptămâni ale Silviu Purcărete, Vlad Mugur şi directorul meseria sau cariera? românesc (regizori, scenografi, secretari
stagiunii vom prezenta cea mai largă gamă de actual al teatrului, Mircea Cornişteanu. Poate
talente teatrale internaţionale aduse vreodată că şi de asta m-am remarcat. La mine, şansa a V.D.: M-a interesat mai mult meseria literari, actori).
în capitală – de la Chicago la Craiova, de la funcţionat perfect. decât cariera. Cariera s-a născut pe nesimţite.
Los Angeles la Tokyo, de la Bruxelles la St. Am hrănit-o cu pasiunea mea pentru arta I.J.: Ce regrete încercaţi după aproape 50
Petersburg“. Şi uite aşa, Craiova, Craiova pur Regizorii susmenţionaţi, ca şi alţii de actorului, cu respectul faţă de regizorii de
şi simplu, nu Craiova-România, a ajuns punct altfel, mi-au dat libertatea de a alege, nu mi calitate, cu supunere liber-consimţită faţă de ani de meserie?
cardinal pe harta teatrului mondial. Ca unul s-a impus o doctrină anume. A fost, la urma politica teatrului – politica lui Boroghină,
din artizanii acelor evenimente fără precedent, urmei, din partea mea, doar o chestie de care n-a avut nevoie să conducă. El a arătat V.D.: Fără să am remuşcări regret, uneori,
am simţit nevoia să punctez acest lucru care că am făcut şi ceea ce nu trebuia să fac, dar
aparţine secolului şi mileniului trecut, pentru adaptare la stilul spectacolului. am regrete şi pentru că nu am făcut destul ca
a reaminti celor prezenţi în sală cărui moment să nu am nevoie de consolare.
al Istoriei Teatrului Românesc îi aparţin, dar, Rezolvarea artistică a personajelor jucate
mai ales, pentru a sublinia faima pe care a de mine nu a fost imprevizibilă. Cel mai Au fost şi momente când, neputând să evit
adus-o teatrul nostru acestui oraş. Şi ca să ades am fost trădat de datele mele fizice. Nu unele situaţii, le-am acceptat fără să regret...
răspund întrebării dumneavoastră: simţeam au existat şedinţe, discuţii definitorii despre Regretele cele mai mari s-au consumat în
că, într-un fel sau altul, voi fi răsplătit şi că personaj. M-am înţeles cu regizorii prin gest, clipele când, din varii motive, mă despărţeam
prin priviri. Sigur că au existat şi mici nelinişti, de regizorii dragi, când simţeam că râul pe
şi de o parte şi de alta, dar încrederea a adus care pluteam, ca în vis, rămâne fără izvor.

Dar ceea ce este perpetuu în regretele,
în suferinţele mele, e că nu am apucat, ca
prin succesele de care am pomenit, să le fiu
recunoscător celor de la care am învăţat
a,b,c-ul meseriei de actor. Şi când spun asta
mă refer la profesorii mei de la Institutul
de Teatru: Laurenţiu Azimioară, Octavian
Cotescu şi Beate Fredanov.

Scrisul Românesc Teatru

26 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012

Teatru Ion Zile şi nopţi de teatru
PARHON european la Brăila

S..ub semnul adevărului potri- spectacol cu Zeul măcelului, de Yasmina Caţavencu, şi Dorina Chiriac, în Cetăţeanul emoţii incandescente, au fost spectacolele
vit căruia, la noi, toamna se Reza, în regia lui Claudiu Goga, oferit de turmentat. studenţeşti cu Yom Kippur, de Hanna
numără festivalurile, marato- Teatrul „Nottara“, dar şi acele interferenţe Azoulay Hasfari, prezentat de tinerele de
Nu mai puţin provocator a fost şi la UNATC în regia lui Alexandru Jitea, şi
nul acestor dialoguri şi confruntări benefice incitante din textul lui Nikolai Evreinov, cu spectacolul CFR – cometa, copilul şi căţelul, acela cu Nişte fete, de Neil LaBute, în regia
după schiţele lui Caragiale, într-o distribuţie Ioanei Visalon, datorat unei trupe de la
din CasaThaliei a ajuns şi la Brăila. Organizat titlul Arlechino moare?, dintre personajele de sărbătoare, reunindu-i pe Dorina Lazăr,
Rodica Mandache, Oana Ştefănescu, Ionel Marcel Iureş – un Caţavencu memorabil
de către Teatrul „Maria Filotti“, Primăria commediei dell’arte şi chipul suferinţelor Mihăilescu, Pavel Bartoş, Marius Damian,
Veronica Gherasim, Paula Niculiţă şi tânăra Universitatea „Spiru Haret“ din Bucureşti.
Municipiului şi Consiliul local municipal, umane, al spectrului alienării şi al morţii, dar foarte talentata Nicoleta Lefter, până nu Am lăsat „la urmă“ o reprezentaţie
de mult membră a trupei brăilene. Geniul
festivalul cu titlul bine cunoscut astăzi, o reprezentaţie născută în „Laboratorul de caragialian a fost evocat şi de un recital al de o unică frumuseţe, din această zonă a
actorului George Ţoropoc, inspirat din proza teatrului firescului şi simplităţii, înnobilată
„Zile şi nopţi de teatru european la Brăila“, noapte“ al Teatrului „Bulandra“ şi înnobilată lui „nenea Iancu“, sub titlul Moftangiii, prin talent, aşa cum s-au ivit aceste calităţi
românii verzi şi... procesele verbale. sub genericul Ce­ar fi dacă ar fi?, one man
a cunoscut o ediţie apreciată de public, de prin dăruirea exemplară a interpreţilor, show oferit de Ştefan Ruxanda, nume de
O simplitate fermecătoare prim-plan din Compania Passe-Partout Dan
cronicarii aflaţi de faţă şi de oaspeţi drept în frunte cu Adrian Ciobanu, Antoaneta Puric. Este un teatru non verbal, o succesiune
Poate ca o replică la teatrul tradiţional, de mici poveşti despre realitate şi vis, despre
o reuniune de vârf, cu valoare de autentic Cojocaru şi soprana Raluca Oprea. marcat adeseori de complexitatea montărilor, trecerea timpului, neiertătoare, în aşteptarea
de opulenţa recuzitei şi de fastul decorului, poate providenţială a iubitei, ce se dovedeşte
eveniment cultural şi de referinţă pentru La loc de mare altitudine regizorală şi sau de preţiozitatea vestimentaţiei, festivalul a cantona şi ea în zona „iluziilor pierdute“.
brăilean a găzduit câteva spectacole de A fost un ceas de superbă vecinătate între
preocupările şi năzuinţele de performanţă actoricească s-au situat în festival specta- o cuceritoare şi semnificativă simplitate. artă teatrală, dansuri, pantomimă, step şi
Mă refer în primul rând la spectacolul familiare acorduri muzicale. Era semnul
ale teatrului românesc. Stau mărturie acestei colele aduse la Brăila de Centrul cultural companiei independente „Teatrul nu e o că nici acest gen de „teatru non verbal“ n-a
clădire”, pe textul Liei Bugnar, intitulat Noi lipsit din festivalul brăilean, onorat pe tot
afirmaţii spectacolele unor importante teatre, pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“ din 4, după numărul personajelor interpretate cu parcursul său, în foaierul teatrului, şi de o
pilduitor har de aceeaşi Lia Bugnar, Ilinca amplă expoziţie de portrete din toată lumea
companii independente şi trupe studenţeşti, Bucureşti, cu Furtuna, după William Shakes- Manolache, Maria Obretin şi Marius Manole, dedicate lui Caragiale şi de mici recitaluri
valorosul actor al Naţionalului bucureştean teatrale sau concerte susţinute de elevii
sau reprezentaţiile individuale, cu caracter peare, şi Familia Tot, de Orkeny Istvan, în care a debutat pe scena brăileană, o poveste Liceului „Haricleea Darclée“. Toate aceste
de viaţă plină de umor şi amar restituită sub componente ale unui eveniment teatral
de recital, dar şi expoziţiile, conferinţele regia lui Victor Ioan Frunză şi scenografia semnătura regizorală a Dorinei Chiriac. O şi cultural de o largă şi entuziastă preţuire
notă remarcabilă de prospeţime, sub semnul din partea acelora care s-au învrednicit să-i
şi lansările unor noutăţi editoriale legate Adrianei Grand, prestigioşi oameni de interferenţelor dintre teatru şi viaţă, sau de treacă pragul au devenit acum amintire. Este
un comic nelipsit de reversul său, de umbrele o amintire grea de adânci semnificaţii pentru
de arta spectacolului, cum au fost volumul teatru binecunoscuţi şi apreciaţi de publicul viaţa culturală a Brăilei şi a ţării, aşa cum
One man show semnat Ştefan Ruxanda sunt şi alte câteva importante manifestări
Shakespeare – textul ca partitură de joc, brăilean, care nu a uitat performanţele artistice demne de a se alătura celor mai
unor experienţe mai puţin vesele, ne-a valoroase festivaluri teatrale de la noi şi de
editat de Fundaţia culturală „Camil Petrescu“ realizate de ei şi la Teatrul „Maria Filotti“. dezvăluit şi spectacolul Teatrului Naţional aiurea.
din Bucureşti cu Fata din „Curcubeu“, pe
– revista „Teatrul azi“, de Ana Maria Narti, Cele două reprezentaţii cu Furtuna şi Familia un text semnat şi regizat tot de Lia Bugnar Ce va mai fi în continuare, în ediţiile
şi interpretat cu o rară ardoare de actriţa viitoare, numai Dumnezeu ştie! Pot însă
şi „Radu Afrim – ţesuturile fragilităţii“, de Tot, desfăşurate doar la interval de un ceas, Tania Popa, cu concursul „discursului depune mărturie că, dincolo de credinţa
liric“ al pianistului Marian Hâncu. Înrudit puternică a directorului teatrului brăilean,
Cristina Rusiecki. Toate acestea au alcătuit au constituit o excelentă pledoarie pentru o puternic cu aceste spectacole a fost un one Mircea Bodolan, în continuarea parcursului
woman show prezentat de Anca Sigartău, cu generos al festivalului, şi de aportul
laolaltă o bogată paletă de oferte artistice şi artă de foarte bună calitate, întrupată în spirit piesa Puşlamaua de la etajul 13, de Mircea competent şi energic al celor din teatru, în
M. Ionescu, în regia lui Dan Tudor, care a frunte cu Rodica Antonescu (PR), Dorina
culturale, întâmpinate de o audienţă-record modern, cu concursul unei trupe talentate şi obţinut adeziunea sălii şi prin momentele Reus (contabil şef), regizoarea Anca
interactive realizate de această interpretă, Cismaru şi Viorel Urse (şef producţie),
şi de nădejdea exprimată de gazde ca unele excelent orchestrată. Arta interpretativă şi-a aici colaboratoare a Teatrului „Tudor Vianu“ succesul acestei ediţii şi-a aflat o explicaţie
din Giurgiu. Tot din categoria unui teatru
dintre clipele de mare bucurie estetică aflat însă apogeul în festival prin uluitorul deloc sofisticat, dar capabil să provoace

prilejuite de festival să revină pe scena „one man show“, realizat de excepţionalul

brăileană şi în anii viitori. actor Marcel Iureş, cu Absolut, după Ivan

Turbincă, de Ion Creangă, în regia lui

Spectacole pentru mileniul trei Alexandru Dabija, adus de Teatrul „Act“

Cele două premiere ale Teatrului spre a face neîncăpător studioul Teatrului

„Maria Filotti“, cu Sandros, de Katalin „Maria Filotti“, unde publicul a aplaudat

Turoczi, în regia lui Sorin Militaru, o minute în şir şi a ovaţionat demonstraţia

emoţionantă şi foarte actuală dezavuare de profesionalism şi de spirit ludic a

a conflictelor militare şi a consecinţelor protagonistului.

acestora, inspirată în aparenţă din războiul Fierbinte omagiu domnului
troian, prezentată în prezenţa autoarei, şi Caragiale
cu Cheek to cheek, incursiune în universul

dramatic al destinelor minate de ratare şi Prefigurată de o conferinţă cu titlul „Un

de o iremediabilă singurătate, semnată de Caragialepentrutoateanotimpurile“,ilustrată

suedezul Jonas Gardell şi întrupată scenic cu imagini seducătoare dintr-un spectacol

filmat cu piesa Conu’ Leonida

faţă cu reacţiunea, realizat de

catedra internaţională de teatru

UNESCO, sub semnătura re-

gizorului Yuri Kordonsky

şi interpretarea savuroasă a

marilor actori Victor Rebengiuc

şi Mariana Mihuţ, secţiunea

din festival dedicată părintelui

comediei româneşti le-a oferit

brăilenilor privilegiul de a se

întâlni cu două reprezentaţii de

o provocatoare modernitate,

Antoaneta Cojocaru, în Arlechino moare? care dau măsura personalităţii
artistice inconfundabile a regi-

zorului Alexandru Dabija şi a

printr-un promiţător debut al regizoarei confirmat disponibilităţile creatoare ale unor

Alexandra I. Popescu, au deschis calea eminenţi actori de la Teatrul de Comedie şi

unei mult aşteptate întâlniri cu trupele din de la Teatrul „Odeon“. Mai întâi spectatorii

Capitală şi din ţară. Au urmat spectacolul au urmărit şi aplaudat adeseori la scenă

Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploieşti, cu deschisă reprezentaţia cu O scrisoare pier­

Amărăştenii, de Zadak Zemach, în regia dută, de la Teatrul de Comedie, prilej de

tinerei Sânziana Stoican, revenirea mult reîntâlnire cu George Mihăiţă, Marius

aşteptată pe scena festivalului a Teatrului Florea Vizante, Valentin Teodosiu, Mihaela

„Ţăndărică“, de această dată cu Candid, Teleoacă, Dragoş Huluba, Florin Dobrovici,

după Voltaire, în viziunea lui Cristian Eugen Racoţi, Dan Rădulescu, dar şi cu două

Pepino, producţie multilaureată la festivaluri evoluţii cu totul surprinzătoare, de un umor

din ţară şi din străinătate, tulburătorul contagios, ale actorilor Marcel Iureş, în →

Teatru Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 27

Teatrul scurt tineri prieteni ai Thaliei.
Un astfel de spectacol,
la ora competiţiei cu titlul 1000 de motive

să te omor, desfăşurat la

cafeneaua „Stage“, sub

L. a Oradea, sub egida Teatrului egida Companiei „Arte-
„Regina Maria“, a cărui renovare
s-a încheiat odată cu începutul aplauze s-au aflat spectacolele cu Equus, motion“, cu cei doi minunaţi
stagiunii trecute, a avut loc cea de-a XVIII-a de Peter Shaffer, şi În curând vine timpul,
ediţie a festivalului intitulat „Săptămâna de Lyne Knutzon (Teatrul „Regina Maria“), interpreţi orădeni Richard
teatrului scurt“. Înfiinţat în 1976 şi promovat Zeul măcelului, de Yasmine Reza (Teatrul
cu pilduitoare pasiune de revista „Familia“ „Nottara“), Caramitru, Mălăele, câte­n Balint şi Sebastian Lupu
şi de numeroşi critici de teatru, în frunte cu lună şi în stele (4 W), O noapte furtunoasă
Valentin Silvestru, Dumitru Chirilă, Victor (Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din în prim plan, ne-a prilejuit
Parhon, Stelian Vasilescu ş.a., festivalul a Craiova), CFR, cometa, copilul şi căţelul,
devenit anual din 2000, iar de anul trecut după I.L. Caragiale (Teatrul „Oeon“), satisfacţia întâlnirii cu un
se desfăşoară sub forma unei exigente şi Jocuri în curtea din spate, de Edna
prestigioase competiţii cu premii. Organizată Mazya (Teatrul „Act“), Cloaca, de simplu pretext pentru o Richard Balint şi Sebastian Lupu
Maria Goos (Teatrul Naţional din Tg.
Mureş), Oedipus, de Sofocles (Teatrul demonstraţie actoricească as- spaţiu cenuşiu, cu „zăbrele“ la ferestre şi trei
pră, violentă, fără menajamente, de o pil- bănci mici, vopsite în aceleaşi culori terne,
„Szigligeti“ Oradea), duitoare virtuozitate. În concepţia reali- spaţiu greu de suportat chiar şi de spectatori,

X mm din Y km, un mai ales dacă suferă vreunul de claustrofobie

teatru-document sub sau de atac de panică. Deşi spaţiul de joc a
semnătura şi regia
Gianinei Cărbunariu creat vizibile dificultăţi şi interpreţilor, pot
(Asociaţia colectivă
A şi Fabrica de pen- spune că cei trei actori, Mihaela Gherdan,

Pavel Sîrghi şi Alexandru Rusu şi-au făcut

datoria cu mult zel, binemeritând aplauzele

noastre, ale celor 14 spectatori, câţi au

încăput în „vagon“, dornici totuşi, de a ne

întoarce degrabă sub cerul liber.

Care au fost însă opţiunile juriului?

sule Cluj), Ce­ar fi Premiul pentru scenografie i-a revenit

Scenă din spectacolul Cloaca dacă ar fi ? (Ştefan Cerasela Iosifescu Liei Dogaru, creatoarea spaţiului de joc
Ruxanda – Compania zatorilor, cele două personaje ale fraţilor pentru O noapte furtunoasă . Şi interpreta
de teatrul-gazdă, Primăria Municipiului Passe-partout Dan Puric), gemeni, patronul unui mic cazino şi ajutorul Vetei din această producţie a Teatrul Naţional
Oradea şi Consiliul judeţean Bihor, cu Zăpezile de altădată, de acestuia, uşor retardat, sunt interpretate „Marin Sorescu“ din Craiova, Cerasela
sprijinul constant al Ministerului Culturii şi Dumitru Solomon (Teatrul alternativ, prin schimbarea rolurilor între Iosifescu, a primit, pentru acest rol şi pentru
Patrimoniului Naţional, al UNITER-ului şi de Comedie), Noi 4 (Teatrul ei, de la o reprezentaţie la alta, fapt care Anette Reillle, din Zeul măcelului, Premiul
al secţiei române a Asociaţiei Internaţionale nu e o clădire) şi Fata din sporeşte curiozitatea şi bucuria de-a dreptul pentru cea mai bună actriţă, ex aequo cu
a Criticilor de Teatru, această ediţie de Curcubeu (Teatrul Naţional contagioasă, incendiară a spectatorilor tineri, Ioana Manciu (Dvori şi procuroarea, în
festival a reunit la start – în concurs şi în „I.L. Caragiale“ din Bucureşti) piesele Liei aşa cum s-a întâmplat şi în seara când am Jocuri în curtea din spate).
secţiunea off – numeroase teatre, companii Bugnar, Năpasta, de I.L. Caragiale (Teatrul fost şi noi de faţă.
independente şi oameni de teatru din „Toma Caragiu“ din Ploieşti) ş.a. Premiul pentru cel mai bun actor a fost
Bucureşti, Craiova, Ploieşti, Târgu Mureş, Un fapt cu totul remarcabil, ivit din Un alt spectacol nu mai puţin aspru a fost atribuit, de asemenea, ex aequo lui Richard
Timişoara, Iaşi, Baia Mare, Arad, dar şi din marea diversitate a textelor, a configuraţiei acela cu Phantom Pains, de Vasili Sigariev, în Balint (Martin Disart, în Equus, şi Hilbert,
Republica Moldova, Slovacia, Austria etc. spectacolelor şi a mijloacelor de expresie regia lui Bogdan Huşanu, aparţinând teatrul în În curând vine timpul) şi lui Alexandru
În cadrul festivalului, a avut loc vernisajul scenică, maratonul teatral Pavel (Tom, în Cloaca). Bobi Pricop a primit
unei expoziţii de artă plastică sub genericul orădean s-a extins dincolo de Ioana Manciu... Premiul pentru cea mai bună regie (Jocuri în
Reperaj şi un fructuos colocviu dedicat sala cea mare şi de studioul orădean „Regina Maria“, găzduit, însă, de curtea din spate, de Edna Mzya). Un premiu
prezentului şi viitorului „teatrului scurt“, elegant al teatrului-gazdă, în un vagon de tramvai dezafectat, în fapt, un special al juriului i-a fost atribuit Taniei
la care, alături de Daniel Vulcu, directorul nu puţine spaţii alternative, Popa pentru spectacolul Fata din Curcubeu.
teatrului şi al festivalului orădean, Victoria cum sunt Casa de cultură a Premiul pentru cel mai bun spectacol nu s-a
Balint, director artistic, principalii artizani ai sindicatelor, scena mobilă,
care a găzduit şi câteva acordat.
acestei ediţii de festival, au participat prof. concerte de diferite genuri,
univ. Ludmila Patlanjoglu, critic de teatru, unele cafenele şi săli de Expoziţiile, lansările de cărţi de teatru,
preşedinta juriului, regizorul Cristian Hadji- discotecă, „Hanul cu noroc“, concertele, dialogurile ad­hoc dintre artişti
Culea, scenografa Ştefania Cenean, actorul Depoul de tramvaie etc. Şi şi public au completat programul acestei
Mihai Gingulescu şi teatrologul Marius nu întâmplător, câteva dintre ediţii de festival al cărei succes ne îndeamnă
spectacolele din aceste spa- să privim cu multă încredere şi nerăbdare
ţii, înnobilate de magia şi ediţia de anul viitor, când, aşa cu ne spunea
farmecul teatrului, au generat domnul Daniel Vulcu, există temeiuri de a
surprize plăcute şi adeziunea entuziastă din spera la o competiţie internaţională de şi mai
partea publicului, alcătuit în majoritate din mare anvergură. De va fi sau nu aşa, sperăm
şi noi să aflăm şi... să vă informăm!

Zarafescu – membri ai juriului, cunoscuţi Cărţi primite la redacţie
oameni de teatru orădeni cu o îndelungată şi
apreciată activitate, ca Elisabeta Pop, critic

de teatru, coautoare a volumului dedicat • Dumitru Radu Popescu, Simo­ nocidului, Ed. Cartea Românească, Bucu-
netta Berlusconi. Călugărul Filippo Lippi
istoriei teatrale orădene, dramaturgul Mircea şi călugăriţa Lucrezia Buti, Prefaţă de reşti, 2012, 320 p.
Bradu, numeroşi critici, directori de teatre, Maria-Ana Tupan, Ed. Contemporanul, • Gheorghe Păun, Cărţi şi autori,
scriitori, jurnalişti din Capitală şi din ţară. Bucureşti, 2012, 408 p.
Ed. Tiparg, Slatina, 2012, 222 p.
Printre demersurile artistice urmărite • Eugen Şerbănescu, A doua • Virgil Tătaru, Dumitru Tomescu şi
cu viu interes, însoţite de binemeritate scrisoare pierdută sau Trenul togolez nu
opreşte la Paris, comedie post-caragiali- Revista Ramuri, Ed. Profin, Drobeta Turnu
→ covârşitoare în sprijinul consistent, finan- ană în patru acte, Ed. Palimpsest, Bucu-
ciar, organizatoric şi managerial, din reşti, 2012, 152 p. Severin, 2012, 216 p.
• Emilian Mirea, Despre lumea în
partea Primăriei şi a Consiliului local • Claudiu Turcuş, Estetica lui
Norman Manea, Ed. Cartea Românească, care trăim şi murim. Carte­dialog cu re­
municipal, în implicarea nemijlocită a Bucureşti, 2012.
gretatul scriitor şi parapsiholog Ion Ţugui,
domnului primar Aurel Gabriel Simionescu • Ion Vinea, Opere. Publicistica
(1932–1934), ediţie critică, note şi co- Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012, 120 p.
şi a doamnei viceprimar Doiniţa Ciocan, mentarii de Elena Zaharia-Filipaş şi Mag- • Clelia Ifrim, Despre natura sufle­
dalena Răduţă, Muzeul Naţional al Lite-
prezentă în tot ce a însemnat alcătuirea şi raturii Române, Bucureşti, 2011, 564 p. tului/ About the nature of the soul, poeme,

desfăşurarea programului în condiţii optime. • Radu Aldulescu, Cronicile ge­ Ed. Universitară, Bucureşti, 2012, 100 p.
• Nicolae Bălaşa, Sub semnul între­
Faptul reprezintă şi el un bun câştigat, • Virgil Tătaru, Culorile timpului.
bării, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012, Studii, cronici literare, portrete, evocări,
generator de întemeiate speranţe pentru Ed. Profin, Drobeta Turnu Severin, 2011,
274 p. 432 p.
destinul festivalului şi al instituţiei care îl • Titu Dinuţ, Ţigara cu ochi roşii

găzduieşte. (poeme), Ed. Ramuri, Craiova, 2012, 90 p.

28 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Evenimente culturale

Iulia NEGREA

Festivalul Internaţional
„Craiova Muzicală“

F.. ilarmonica de Stat „Oltenia“ Cameră a Republicii Moldova). Ediţia din 2012 a Festivalului Inter­ de Carmina Burana i se atribuie primului
organ­ izează, în perio­ ada 9 Un important reper valoric al ediţiei 2012 na­ţional „Craiova Muzicală“ se indi­
noiembrie – 3 decembrie 2012, vidualizează, în contextul raportării la editor modern al textului, filologul german
cea de-a XXXIX-a ediţie a Festivalului a festivalului îl constituie revenirea, pe scena evenimentele similare desfăşurate în anii Johann Andreas Schmeller, prin latinizarea
Internaţional „Craiova Muzicală“ cu Filarmonicii „Oltenia“, a două prestigioase numelui german al mânăstirii benedictine –
part­iciparea unor artişti renumiţi pe plan ansambluri: Cvartetul „Ad Libitum“ al anteriori, prin promovarea de programe Benediktbeuern. Autorii textelor (călugări,
naţional şi internaţional, atât în domeniul Filarmonicii „Moldova“ Iaşi (Alexandru filosofi, poeţi, oameni de rând) vorbesc în
muzicii simfonice şi vocal-simfonice, cât şi Tomescu – vioara I, Şerban Mereuţă – vioa­ conc­ ertistice variate, pentru a veni astfel în versurile lor, într-un mod naiv, despre natură,
în cel al muzicii de cameră: dirijorii Florentin ra a II-a, Bogdan Bişoc – violă, Filip Papa preîntâmpinarea celor mai exigente aştept­ări dans, viaţă şi dragoste: cântece de slavă
Mihăescu (Cluj-Napoca), Cristian Oroşanu – violoncel) şi Orchestra Naţională de închinate primăverii şi vieţii, versuri satirice
(Braşov), Ovidiu Bălan (Bacău), Gheorghe Cameră a Republicii Moldova. ale publicului meloman. adeseori indecente şi erotice, cântece de
Costin (Timişoara) şi petrecere, dansuri pe o ritmică viguroasă.
Cristian Florea – Spania. Cu prilejul aniversării a 30 de ani de Concertului vocal-simfonic extraordinar
Printre soliştii invitaţi *
se regăsesc personalităţi activitate, pe scena Filarmonicii craiovene Carmina Burana, ce a avut loc vineri,
reputate ale vieţii muz­ i­ va concerta Trio „Syrinx“ al Filarmonicii Festivalul a fost prefaţat de vernisarea
cale româneşti şi inter­ „Mihail Jora“ Bacău (Dorel Baicu – flaut, 9 noiembrie, a deschis festivalul la care Expoziţiei de pictură pe sticlă Carmina
naţionale: sopranele Iri­ Adrian Petrescu – oboi, Pavel Ionescu – şi-au dat concursul Orchestra simfonică Burana şi prezentarea unor cărţi de Petre
na Iordăchescu (Opera fagot). şi Corala academică ale Filarmonicii Cichirdan. Despre lucrările excepţionale
Naţională Bucureşti) şi „Oltenia“, Corul de copii având ca dirijor de pictură pe sticlă şi volumele Interferenţa
Diana Ţugui (Teatrul pe Florentin Mihăescu şi soliştii Irina artelor – Critice. Literatură (vol.1). Muzică
Lir­ ic „Elena Teod­ o­ Iordăchescu, Szerekován János, Iordache (vol. 2). Arta plastică (vol. 3) şi volumul
rini“ Craiova), tenorul Basalic, maestru de cor: Manuela Enache. În de versuri Carmine de Petre Cichirdan au
Szerekován Ján­ os (Unga­ program: Cantata profană Carmina Burana vorbit Gheorghe Fabian, Florea Firan şi
ria), baritonul Iordache de Carl Orff, care se bazează pe melodii Mihai Sporiş. Autorul a făcut mărturisiri
Basalic(Oper­ aNaţională şi texte medievale din secolele XII – XIII privind cărţile lansate şi lucrările sale de
Bucureşti), pianiştii Mih­ ai Ungureanu (Fi­ descoperite în manuscris (Codex Buranus), artă, a acordat apoi autografe publicului
larm­ onica „Oltenia“ Cra­iova) şi Kasparas într-o mănăstire benedictină din regiunea
Uinskas (Lituania), violistul Dejan Alpilor bavarezi, în anul 1803, de Christoph prezent.
Mlađenović (Serbia) şi violonistul Ilian von Artein şi publicate într-o culegere, în
Gârneţ (solist al Orchestrei Naţionale de 1847. Originea numelui devenit celebru

Ioan LASCU

A XXVII-A Bienală Internaţională de Poezie

Liège, 10-13 octombrie 2012

Manifestările internaţionale pierea dintre generaţiile de poeţi şi dintre Deontologie şi critică literară, Lectura ţi­nut prelegeri şi au avut intervenţii şi →
axate pe poezie nu sunt tendinţele din poezia zilelor noastre; poeziei, Poezie şi interdisciplinaritate, comentarii, între alţii, Danny Laferrière
să faciliteze accesul la un fond poetic Poezie şi oralitate, Elogiul traducerii, (Canada), Gérard Adam, Luc Baba, Marc
prea numeroase. Cele internaţional şi la o bancă de date deschisă Poezie şi mass media, Poezie dialectală, Dugardin, Rose-Marie François, Philippe
tuturor celor interesaţi. Libertatea de expresie şi literatura. Dintre Mathy, Lucien Noullez şi Jean-Luc
organizate din doi în doi ani în Belgia, întâlnirile şi dialogurile ce au avut loc în Wauthier (Belgia), Rita Bassil (Liban),
la început la Knokke, apoi la Liège, se Preşedintele Bienalei din acest an a fost prima zi, miercuri, 10 octombrie, am reţinut Catherine-Alice Carls şi André Ughetto
prenumără între cele mai cunoscute din poetul canadian de origine haitiană, Danny Modernitate şi scriitură în Haiti (dialog (Franţa), Charles Carrère şi Yah Mae
toată lumea. În 2012, în ciuda dificultăţilor Laferrière. Tema lansată în dezbatere la între Danny Laferrière şi Lucien Noullez, Khân (Camerun), Ricardo Domeneck
deseori invocate ale crizei globale, în recenta ediţie, inspirată de o frază a lui actualul preşedinte al Casei Internaţionale (Brazilia), Mohamed El Amraoui (Maroc-
oraşul belgian de pe Meuse, la Palatul Arhur Rimbaud – La poésie doit-elle être de Poezie „Arthur Haulot“) şi Rencontre Franţa), Anna Frejlich (Polonia), Hamid
Congreselor, a avut loc a XXVII-a ediţie absolument moderne? (Poezia trebuie să d´encre et de paroles cu William Cliff, Ismailov (Uzbekistan), Benoît Magnat
a Bienalelor Internaţionale de Poezie. fie absolut modernă?), a fost principalul unul din cei mai mari poeţi belgieni (Elveţia), Shizue Ogawa (Japonia),
Tradiţia lor multidecadală a adunat în pol de acţiune al Bienalei. Pe lângă atelierul contemporani. A XXVII-a Bienală a debu­ Christ­op­ her Okemwa (Kenia), Jacques
această toamnă 60 de ani. Aşadar ele au de lucru (moderator: Jacques Rancourt, tat însă printr-un recital poetic intitulat Rancourt (Québec), Lambert Schlechter
început să se desfăşoare din 1952, iar Canada) unde tema a fost pusă în discuţie, (Luxemburg), Astra Skrabane (Letonia),
în 2012 s-au bucurat de sprijinul unor organizatorii au avut în vedere şi atingerea Voix venues d´ailleurs (Voci venite din Stepahons Stephanides (Cipru), Laus
organisme internaţionale (UNESCO, Orga­ celorlalţi poli permanenţi de acţiune, adică Nielsen Strandby (Danemarca) ş. a.
niz­ aţia Internaţională a Francofoniei), organizarea unei Zile Mondiale a Poeziei altă parte), susţinut de poeţi din multiple
al mai multor organizaţii regionale, în pentru Copii (La Journée Mondiale Poésie- zone ale lumii în limba lor maternă, în Din cele afirmate şi demonstrate de
special din regiunea Wallonie (Fédération Enfance, un demers de poezie activă ce care poemele au fost iniţial scrise. Între această pleiadă de expozanţi selectăm
Wallonie-Bruxelles, Wallonie-Bruxelles reuneşte anual, la 21 martie, copii de 13 ani poeţii care au citit am avut plăcerea câteva fragmente: Andrés Bansart –
Intern­ ational, Province de Liège, Région de din întreaga lume), trei podiumuri poetice să-i auzim pe Yasmin Hafedh (Austria), Venezuela (Poezia Americii noastre dincolo
Bruxelles-Capitale), al guvernului belgian precum şi activităţi de sensibilizare, de Serge Delaive şi Jan Mysjkin (Belgia), de tradiţionalism şi de modernitate):
(Ministerul Învăţământului Superior), al atragere spre poezie, derulate în mediul Admiral Mahic (Bosnia-Herţegovina), „Mod­ er­nitatea este un fenomen prin
Casei Internaţionale de Poezie „Arthur şcolar. De asemenea, atelierul de traducere Jah Mae Kân (Camerun), Daniel Dugas excelenţă occidental apărut în clivajul
Haulot“ cu sediul la Bruxelles. Aceasta urmat de discuţii, atelierele Animation (Canada), John Glenday (Scoţia), Kirsti dintre Evul Mediu şi Renaştere, două pe­
din urmă, fondată în 1955 de cel căruia îi Poésie-Enfance şi atelierele de slam s-au Katarina Simonsuuri (Finlanda), Esther
poartă azi numele, este efectiv principalul Orner (Israel). La întreaga desfăşurare a rio­ ade ale istoriei europene care nu au
organizator şi activează ca asociaţie cu bucurat de un interes remarcabil. manifestărilor au participat peste 160 de
caracter operaţional pe lângă UNESCO. poeţi şi critici literari din mai bine de 30 de a face deloc cu alte regiuni ale lumii.
Activitatea ei este definită de trei misiuni Deosebit de productive s-au dovedit ţări de pe tot globul. Din România au fost Manualele şcolare europene situează înce­
principale: să ilustreze şi să facă tuturor cât cele douăsprezece mese rotunde derulate prezenţi Horia Bădescu şi Ioan Lascu. putul epocii moderne la 1453, odată cu
mai bine cunoscută poezia internaţională în continuarea punerii în dezbatere a căderea Constantinopolului în mâinile oto­
contemporană; să acţioneze pentru apro­ temei principale. Tematica acestora a fost În jurul problematicii relative la manilor şi totodată cu ceea ce europenii
extrem de variată. Spicuim câteva teme: moder­nitatea perpetuă a poeziei au sus­ de­numesc în mod eronat „descoperirea

Scrisul RomânescFilm Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 29

Decupaj Timotei Dealuri şi Văi…
URSU

Motto: „Deal-vale... deal-vale: spaţiul mioritic!...“ mai degrabă ca producător, gata să adune filme alor mai tragedie de la Tanacu, aterizată până la urmă în grădina
Lucian Blaga multora lângă sine, să împartă răspunderea cu ei şi să spargă Înaltei Curţi de Casaţie. Un accident, prin sine însuşi, cu
piaţa cu rememorarea stupidităţii vieţii impusă sub regimul adevărat şocant.
…Dacă înţeleg bine calificativul marelui gânditor lui Ceauşescu. Greşeală fatală: românii urau (în 2009!)
interbelic, iată-l aplicabil şi ultimului ou al Păsării Măiestre; să-şi revadă chipul; iar străinătatea categoric nu dorea să… Calificativul de exotism e amplificat de trama filmului:
(l-am numit aşa pe Cristian Mungiu, potrivit poreclei pe piardă vremea cu contemplarea unui mărunt „accident al conflictul determinant al acţiunii îl constituie inadecvarea,
care, în schimbul biletelor de circuit festivalisto-european, trecutului“, undeva în… Estul Europei (în pofida icniturilor la un moment dat – într-o acţiune altfel atent gradată – a
adulatorii săi sunt gata să jure). În ce mă priveşte, încă Institutului Cultural Român de la New York, interesat să-şi relaţiei dintre două foste partenere lesbiene; una dintre
nededat la servituţile cutumelor locale, sper să îmi păstrez facă cuibar pe seama gălăgiei!...). ele ajunsă acum „maică“ la un schit uitat de Dumnezeu şi
ochiul rece şi să privesc de la o distanţă care avantajează de lume. La un capăt de lume. (Evident, mobilul – altfel
cuprinderea peisajului. De reţinut: Omenirii, în timp, puţin îi pasă de „crampele deviant – e tratat cu mult mai multă aplecare, cu mai multă
regionale“. justificare socială şi cu mult mai multă şi mai convingătoare
Ei bine, într-un tablou în care „alba-neagra“ românească tandreţe decât o făcea superficialul film al lui Tudor Giurgiu,
se traduce şi în pâlpâirea de stafie a ceea ce, cu o osârdie Va să zică: după deal, – vale!... Trei ani i-au trebuit lui LEGĂTURI PRIMEJDIOASE!). Adevărul e că Mungiu,
vrednică de o cauză mai bună (şi setoasă foarte să se Mun­giu să-şi lingă rana. Şi asta, fireşte: cu faţa la premiile real creator şi nu tufă de Veneţia, reuşeşte să-l capteze
cuibărească în modele de aiurea) critica dâmboviţeană se străinătăţii. Atunci, Dumnezeul lui – grijuliu – i-a şoptit că pe spectator prin subiectul-şoc, altfel grijuliu acoperit
întrece să numească drept „Noul Val al Filmului Românesc“, tragedia de la mănăstirea Tanacu, precum şi apelatul repede- prin „naturaleţea unanim moldovenească“ (chiar dacă de
e uşor de văzut că sunt tufliţi acolo, în acelaşi convoi de roman al unei Tatiana Niculescu Bran, ar putea constitui neînţeles – în dialog – pentru 75% din spectatorii români
prizonieri, de-a valma, titulari reali şi repede-muritori cu sugestia suficient de exotică, cea care să mai întoarcă (!); dar, graţie subtitrării în engleză, posibil barem a fi citită
duhul. Cristian Mungiu, cu numai trei lung-metraje la activ reflectoarele festivalurilor către sine. Către România. Atât şi gratulată la Cannes cu un premiu împărţit echitabil între
(dar vezi incitantul său debut: OCCIDENT!), se dovedeşte, doar că în faimosul 4-3-2, oricât s-ar oţărî autorul şi oricât cele două debutante; rămâne un capitol dureros în filmul
totuşi, un veritabil şef de promoţie. Sunt gata să-l consider ar vrea să afirme decorurile că aşa ar fi, trama nu se petrece românesc, mai ales în era „prizei directe“, calitatea absolut
– absolut subiectiv – drept cel mai autorizat reprezentant în România, ci în… sufletul milioanelor (miliardelor?!) de inadmisibilă a captării sunetului!). Se adaugă în schimb, la
internaţional al noilor „tineri“ (?!) regizori români; deşi spectatori. Din lumea întreagă. Toţi cei care – fiecare! – a bune, conducerea uniformă a unei întregi distribuţii, ceea ce
orice eşalonare de acest fel se dovedeşte, în fapt, futilă. trăit drama, fie ca victimă, fie ca autor, a trădării prieteniei. înseamnă mână de maestru. A lui Mungiu. Care ar fi meritat
Îl îndreptăţesc la asta, totuşi, mai multe medalii de primă la Cannes „premiul de regie“.
mână; şi n-ar fi de mirare – barem compensativ după Oribila trădare a prieteniei. Despre asta era, de fapt, vorba în
penibila ignorare a prezenţei tulburătorului său film 4-3- acel tulburător film... Iar victima... victima eram eu însumi, Ceea ce n-am reuşit să înţeleg rămâne misterul
2 în competiţia internaţională a Oscarurilor! – să-l vedem spectatorul, recunoscând viaţa ieşită la plimbare în buna, în cadorisirii, lui Mungiu, a premiului pentru scenariu?!...
nominat în primăvara viitoare, şi nu doar propus, la râvnita epatanta uniformă cinematografică... Nedumerirea mea pleacă tocmai de la singurul punct
statuie de bronz oarecum aurit. Cu... DUPĂ DEALURI. nevralgic al acestui film, şi acesta se pitulează în scenariu.
Da!... (Dacă n-ai parte de cozonac, poţi mesteca şi posmagi. În schimb DUPĂ DEALURI nu este o pledoarie unanim Istoria conflictului dramatic autentic – că e vorba de tragedie,
asimilabilă. Din plecare, ea este doar una exotică. Exotică dramă sau comedie – reclamă de când lumea spectacolului,
În dorul cozonacului.) – prin mediul investigat, complet străin sau aproape străin ca produsul acţiunii să se finalizeze într-o... victimă. Fie
spectatorului „internaţional“: monahismul ortodox, în speţă individuală, fie colectivă. Dar nu orice fel de victimă; ci una
O primă remarcă, deloc lipsită de semnificaţie: am al „maicilor“ dintr-un loc uitat de înşişi românii (şi deloc cu care eu, spectatorul, să ajung să mă... contopesc. Să mă
vizionat filmul lui Mungiu în prima zi de noiembrie, joi, reprezentativ pentru ei). Evident, această experienţă exotică identific, fie şi subconştient. În filmul lui Mungiu moare un
la Bucureşti, la cinematograful STUDIO, între orele 16.00– poate plăcea, poate oarecum interesa (îmi amintesc un personaj principal, ALINA, o tânără devastată de propria ei
18.45. În sală: cam… cincizeci de spectatori. La ieşire, însă, documentar american de prin 1970 de uriaş succes, despre neîmplinire (şi altfel convingător întruchipată de debutanta
surpriză de proporţii: la ora 19.00, chit că era o seară în care un trib de canibali din Pacific care, întru slava propriei lor pe ecran Cristina Flutur). Atât doar că (oricât şi-ar fi dorit
ploua mocăneşte, ia uite:.. coadă pentru bilete, încolăcită-n speranţe încropiseră din crengi şi paie o caricatură de avion Mungiu asta!) tocmai datorită structurii intime deviante a
hol şi atârnând afară, sub umbrele, în ploaie!... La un film căreia i se închinau ca unui zeu şi care, cândva, va fi trecut personajului Alina, imensa majoritate a spectatorilor nu se
românesc. În România. peste cerul lor!...). Mai privat, mobilul dramatic e oferit pot identifica cu ea! De necrezut, moartea ei nu stârneşte
– în cazul DEALURILOR lui Mungiu – de binecunoscuta regretul scontat. Scenaristul-regizor intuieşte acest pericol:
Va să zică: acest film cheamă! (Nu mă mir: Mungiu este şi atunci ce face el? Lungeşte cu încă vreo câteva minute
nu numai regizor bun, nu numai scriitor inspirat, dar şi un acţiunea, înghesuindu-ne într-un microbuz al poliţiei, între
excelent auto-PR; el e dublat cu certe calităţi de producător presupusele personaje participante la o tragică întâmplare
şi neguţător de film. Vezi faptul că, exact la ora la care gata să fie interpretată drept „crimă colectivă“. Va să zică şi
scriu – după o nefericită premieră sentimentală la Iaşi cu eu, spectatorul, mă pot socoti participant la vinovăţie...?! Vai,
o copie asincronă – filmul e aplaudat concomitent în vreo vai – NU!! – chiar dacă, într-o ultimă imagine, definitorie,
şapte municipii româneşti; şi, zice-se: cine mai ştie în câte mă împroaşcă Mungiu cu o stropitură de noroi...!
europene?!... Asta nu-i de şagă; asta înseamnă meserie
(Vânzare pricepută). Sigur, juriile de meseriaşi ale unor festivaluri pot aprecia
(fie şi compensativ) meritul meşteşugar a unui autentic
Numai că: CE vindem?! regizor de film. Există o anume solidaritate de breaslă. Dar
… După fantasticul tur de forţă al celui de-al doilea său spectatorul rămâne cu un dram de gust amar atunci când,
film, cel care culegea – pe deplin merit! – laurii supremi pregătit să urce dealul, e îmbrâncit, vrei-nu-vrei, şi încă
ai Cannes-ului, aşteptam cu nedisimulată emoţie următorul stropşit în obraz, înspre o nouă şi foarte bine ascunsă vale...
film al regizorului. Unul pe care nu îl anunţa ca autor ci

→ Ame­ricii“ în 1492. Apoi, aceleaşi manuale Bluma Finkelstein – Israel: (Ebraica formulă a lui Mallarmé“. desparte voit de orice filiaţie, de ceea ce

delimitează altă modernitate – tot ca în calitate de limbă a poeziei moderne): Ronnie Scharfman – S.U.A. (Poezia ţine de memorie.“

fenomen european – la finele secolului „Modernitatea limbii ebraice constă chiar trebuie să fie absolut modernă? Scriind Laus Nielsen Strandby (Ambasadorii

al XIX-lea, care corespunde cu revoluţia în faptul că este o energie antică ce se astăzi Midrash): „Ca să încep e nevoie, viitorului):
industrială şi cu triumful capitalismului şi reînnoieşte pentru a spune lucruri pe care desigur, de o definiţie. În ebraică vocabula „Poezia trebuie să fie absolut modernă?
al individualismului“. nu le-ar fi spus niciodată înainte vreme. Şi
chiar pentru a inventa expresii noi pornind midrash vine de la verbul darash care Este o întrebare stupidă şi totodată
Francis Edéline – Belgia (Folosirea de la vechile rădăcini.“ înţeleaptă, ceea ce am numi o bună întrebare,
culorii în poezia vizuală): „Astăzi ne înseamnă a explora, a căuta, a studia, a o întrebare care nu are un răspuns simplu.
tipărim poemele cu cea mai neagră cerneală Jacques Rancourt (Poetul şi inven­ investiga, a se interesa, pentru a da şi a ţine Totuşi primul meu răspuns este destul de
cu putinţă pe hârtia cea mai albă cu putinţă, tatorul): „Dacă poezia trebuie să fie absolut seama […]. simplu: Da, da! Şi nu, nu!...“
fără a ne gândi că, făcând acest lucru, ne modernă? Aş spune că modernitatea este
folosim de culoare. Este ceea ce ne-a întâi de toate lăuntrică. Ea presupune o Conceptul lui Harold Bloom despre Bienalele Internaţionale de Poezie de
reamintit poetul elveţian E. Gomringer deschidere a sensibilităţii şi a spiritului «anxietatea influenţei» spune că pentru a la Liège funcţionează, cel puţin în ultima
se institui poetic, poetul puternic trebuie să
«o cotească» de la marile texte poetice care
intitulând un volum Cuvânt şi umbră. El ne către lumea contemporană. Se bazează pe o l-au precedat; este un fel de teorie oedipiană vreme, ca nişte mari şi complexe antreprize.
atrăgea totodată atenţia asupra posibilităţii curiozitate permanentă şi pe o dorinţă de a despre marea poezie. Condiţia modernităţii A lua parte la ele înseamnă mai mult decât
de a aborda cuvintele ca mici imagini, înţelege lumea în mişcare, «aşa cum, în ea implică, după cum spune şi Nietrzsche, cunoaştere, înseamnă integrare în marea
uitându-le pentru moment semnificaţia.“ însăşi, o schimbă eternitatea», după fericita o întrerupere pe linie genealogică ce se poezie a lumii contemporane.

30 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc Evenimente
culturale

Continuare din pagina 2 Gabriel Coşoveanu, Adrian Cioroianu, D.R. Popescu, Fl. Firan, Daniela Tarniţă, … Sincretismul originar al artelor este
În cea de-a doua zi (26 octombrie), Sorana Georgescu Gorjan, George Stanca redescoperit în contemporaneitate prin
în Sala mare a Consiliului Judeţean interferenţe creatoare, prin dialogul
Dolj a avut loc sesiunea de comunicări Judeţean Dolj de către prof. univ. dr. susţinute au fost reunite ulterior în dintre arte care relevă elementele
ştiinţifice Literatura şi sincretismul Daniela Tarniţă, preşedinte al Comisiei volume cu titlul omonim, intrate deja distincte ale fiecăreia, dar care duc şi
artel­or la care au participat un nu­ de Cultură, Învăţământ şi Educaţie a în biblioteci publice municipale şi la sinteze de valoare… În comunicările
măr impresionant de autori (37), aca­ Consiliului Judeţean Dolj, care a s-a judeţene, universitare şi şcolare. lor, participanţii la sesiunea ştiinţifică
demicieni, profesori universitari, scri­ referit şi la o serie de obiective culturale au insistat pe specificitatea semiotică
itori, critici şi istorici literari, directori „Literatura şi sincretismul artelor a literaturii în raport cu celelalte arte,
şi redactori de reviste de cultură din ţară din Craiova ce au cunoscut o dezvoltare este o temă cuprinzătoare, care se şi pe inter-relaţionarea dintre teoria
şi de peste hotare pe care-i amintim cu manifestă în timp şi spaţiu, istoric literară, semiotică şi estetică. Faptul
plăcere: Dumitru Radu Popescu, Sorana importantă în ultimii ani – Teatrul şi geografic, dintr-o epocă în alta, în că s-au înscris cu comunicări ştiinţifice
Naţional „Marin Sorescu“, Teatru Liric diversele curente – clasic, romantic, un aşa mare număr de autori relevă
Nicolae Panea, Paul Aretzu, Mihai Duţescu „Elena Teodorini“, Filarmonica de Stat avangardist, experimentalist, (post) importanţa temei pusă în dezbatere…“,
„Oltenia“, Muzeul de Artă, Muzeul modern, în genuri literare diverse – sublinia Florea Firan.
Georgescu-Gorjan, Adrian Cioroianu, Olteniei etc. Participanţii au aflat,
Florea Firan, Nicolae Panea, Ovidiu liric, epic sau dramatic. Etimologia Un alt moment important l-a repre­
Ghidirmic, George Stanca, Gabriel de asemenea, de un proiect cultural zentat Gala premiilor Scrisul Românesc
Coşoveanu, Cecilia Căpăţînă, Felicia termenului vine din grecescul synkre­ pe anul 2011, care s-a desfăşurat în
Burdescu, Livia Coman, Marian Victor ce se va realiza în spaţiul exterior al thismos ce desemna „federaţia cretană“. aceeaşi sală cu o participare numeroasă
Buciu, Ioan Lascu, Florentina Anghel, Muzeului de Artă, respectiv Complexul Filosoful grec Plutarh este primul care ca şi în cazul manifestărilor precedente,
Aloisia Şorop, Gabriela Rusu-Păsărin, „Constantin Brâncuşi“. îl foloseşte în lucrarea sa Moralia, iar Scrisul Românesc păstrând şi dobândind
Rodica Grigore, Ştefan Vlăduţescu, noi prieteni iubitori şi pasionaţi de carte.
Constantin M. Popa, Florin Rogneanu, Prima comunicare, susţinută de Fl. Erasmus din Rotterdam primul care Cu toată criza financiară s-a reuşit să
Constantin Zărnescu, Mihai Ene, Geo
Constantinescu, Mihaela Chiriţescu, Firan, a dezvoltat tema colocviilor, foloseşte termenul latin (syncretismus) se stimuleze, fie şi simbolic, o parte
Adrian Boldişor, Mihai Duţescu, Ion în Adagia (1517–1518)… Cu timpul, dintre autorii care şi-au încredinţat
Parhon, Ion Predescu, Paul Aretzu, Liter­ atura şi sincretismul artelor, care conceptul este vehiculat tot mai mult manuscrisele Scrisului Românesc sau
încheie un ciclu de teme fundamentale iar înţelesul lui se lărgeşte. Se vorbeşte au colaborat cu continuitate la revista
început cu câţiva ani în urmă, respectiv de sincretismul multicultural şi pluri­ care va sărbători în curând 85 de ani de
Presa literară contemporană (2007), disciplinar, etnic, cultural, ştiinţific, etic, existenţă.
Multiculturalismul (2008), Actualitatea senzorial, sinestezic (în simbolism) etc.
istoriei literare (2009), Viitorul cărţii Gabriel Coşoveanu, preşedintele
(2010), Cititul (2011), comunicările juriului care are ca membrii pe Ioan
Lascu, Florea Firan şi Mihai Ene, s-a
referit la criteriile de selecţie a operelor
şi autorilor premiaţi, la dificultatea în
nominalizarea acestora, ţinând seama
de numărul redus de premii.

Au fost acordate astfel Premiile pe
anul 2011:

Dumitru Radu POPESCU – Pre­
miul Opera Omnia, pentru excepţionala
activitate literară înscrisă în patrimoniul
naţional

Actorii Valentin Mihali, Geni Macsim, Primăria Craiova – sala „Nicolae Romanescu“ Victor Olaru, Florin Rogneanu

Adrian Andone Sorana GEORGESCU-GORJAN
– Premiul „Constantin Brâncuşi“,
Maria Tronea, Viorel Forţan, Dan pentru volumul de aforisme Aşa grăit-a
Io­nes­cu, din România; Carmen Fi­ Brâncuşi/Ainsi perlait Brancusi/Thus
ran, Dumitru Radu Popa, Adrian spoke Brancusi
Sângeorzan, Deyan Ranko Brashich,
din America; Şerban Centea, din Ca­ Adrian CIOROIANU – Premiul
nada. Comunicările au abordat te­ „Nicolae Titulescu“, pentru articolele
ma din cele mai diverse unghiuri,
aspecte, autori şi opere literare care
ilustrează subiectul privind literatura
şi sincretismul artelor.

În deschidere, participanţii au
fost salutaţi din partea Consiliului

Evenimente Scrisul Românesc Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 31
culturale

Sala Mare a Consiliului Judeţean Dolj – locul de desfăşurare a Colocviilor Scrisul Românesc

pe teme de istorie publicate în revista Sîrbu“, pentru articolele de critică susţine cu continuitate rubrica „O idee“ mărturisiri interesante şi mai puţin
„Scrisul Românesc“ de teatru publicate în revista „Scrisul care, prin tematică, se particularizează cunoscute din laboratorul lor de creaţie
Românesc“ în structura publicaţiei; sau au comentat aspecte şi momente
Sorana Georgescu-Gorjan
Premiul pentru debut în volum la Ioan Lascu a făcut o prezentare
George STANCA – Premiul „Petre secţiunea Poezie, ce poartă titlul „Al. a publicistului şi scriitorului George
Pandrea“, pentru eseurile publicate în Macedonski – Prima Verba“, a fost Stanca, colaborator al revistei cu o
revista „Scrisul Românesc“ acordat pe anul 2012 tinerei studente
de la Universitatea din Craiova, Elena serie de articole interesante de istorie
Florin ROGNEANU – Premiul Gabriela LAZĂRA.
literară la rubrica Cetăţeanul literar
La motivarea premiilor au rostit artistic;

alocuţiuni redactori şi colaboratori Premiul acordat criticului de artă
ai revistei Scrisul Românesc: Mircea Florin Rogneanu a relevat activitatea
Pospai a făcut un laudatio a vieţii şi
din revista Scrisul Românesc de peste

zece ani, în cadrul căreia susţine pagina

Dumitru Radu Popescu

din literatura noastră.
Participanţii la colocvii, de la care

n-au lipsit şi elevi şi studenţi însoţiţi de
profesorii lor, au putut cunoaşte noile

Adrian Cioroianu G. Coşoveanu, A. Cioroianu, D.R. Popescu, Fl. Firan, D. Tarniţă, S. Georgescu-Gorjan, G. Stanca Elena Gabriela Lazăra (dreapta)

„Ion Ţuculescu“, pentru articolele din operei scriitorului-academician Du­ „Atelier de artist“ cu referiri la artiştii apariţii editoriale din expoziţia de carte
rubrica Atelier de artist publicate în mitru Radu Popescu, autorul căruia legaţi într-un fel sau altul de spaţiul şi reviste Scrisul Românesc 2002 –
revista „Scrisul Românesc“ Scris­ ul Românesc i-a publicat cinci Olteniei, dar şi la alţi creatori români
cărţi, dintre care patru de teatru inedit, şi străini cărora le-a girat expoziţii în 2012.
Ion PARHON – Premiul „I. D. şi care susţine în revistă rubrica cadrul Muzeului de Artă din Craiova,
„Scrisori“; al cărui director este. Claudia Miloicovici
George Stanca
Florin Rogneanu a relevat contri­ La fel s-a apreciat activitatea cri­ După Colocvii...
buţia Soranei Georgescu-Gorjan în tic­ ului de teatru Ion Parhon, ale
cercetarea operei lui Brâncuşi, reali­ cărui articole din Scrisul Românesc
zând o carte de excepţie ce reuneşte prezintă lumea teatrului românesc
aforismele marelui artist sub titlul Aşa contemporan; Mihai Ene a motivat
grăit-a Brâncuşi, ediţie trilingvă; acordarea premiului de debut în volum
la secţiunea Poezie acordat tinerei
Florea Firan a vorbit despre Adrian Elena Gabriela Lazăra. În cuvintele de
Cioroianu, membru marcant în colegiul mulţumire, autorii premiaţi au făcut
editorial al revistei în cadrul căreia

Primăria Craiova – Sala „Nicolae Romanescu“

32 Nr. 11 (111) ♦ noiembrie 2012 Scrisul Românesc

Atelier de artist

Florin ROGNEANU

Salo„nNul IicnotlearenaPţioentraelscdue-GCaăriincăa“tură –
Î. ncepând din anul 2006, Craiova
a devenit unul din centrele im- Stănescu, Romeo Răileanu, Octavian Găină. Marele premiu a fost atribuit
portante ale umorului româ-
nesc, odată cu organizarea primului Bour, Constantin Ciosu sau Gheorghe D. lui Albert Poch – decanul de vârstă al
Salon Internaţional de Grafică Satirică
şi Caricatură, salon ce poartă numele lui Constantinescu, pentru a aminti numai caricaturiştilor români, iar celelalte lui

Nicolae Petrescu-Găină (1871–1931), câteva dintre ele. Constantin Ciosu – artistul cu peste 130
unul din primii mari caricaturişti din
istoria artelor româneşti. Craiovean În acest demers deosebit de dificil de premii la saloanele internaţionale de
de origine, el a rămas celebru atât prin
publicarea primelor două albume de care înseamnă organizarea unui Salon grafică satirică, lui Mihai Stănescu – un
caricatură: Contimporani (1898) şi
Albumul meu (1913), precum şi prin Internaţional, muzeul craiovean a spirit rafinat care a marcat în mod decisiv Grafică de Horaţiu Mălăele
caricatura de presă, în special a celei
politice din perioada primului Război beneficiatdesprijinuldirectalcunoscutului evoluţia caricaturii româneşti în perioada
Mondial.
grafician Ştefan Popa Popa’s, Preşedintele totalitarismului, şi Vasile Crăiţă Mândră
Apariţia primului Salon Internaţional
de Caricatură la Craiova a fost pregătită Asociaţiei Caricaturiştilor Profesionişti – artist deosebit de apreciat atât pentru
îndelung, printr-o serie întreagă de
expoziţii temporare organizate de din România şi de „asistenţa tehnică“ a calitatea graficii sale de şevalet, cât şi
Muzeul de Artă din Craiova unor mari
personalităţi ale acestui gen de grafică. unei personalităţi „cu greutate“, Gabriel a picturii. Din generaţia mai tânără de
Ar fi de ajuns să menţionăm expoziţia
retrospectivă Silvan Ionescu şi expoziţia Bratu care de peste 62 de ani ne menţine graficieni au fost premiaţi Pavel Botezatu
retrospectivă Gabriel Bratu, urmate de
expoziţiile personale ale lui Matty, Mihai „tonusul umoristic“ prin caricaturile sale de la Galaţi – un excelent desenator care

zilnice în presa craioveană. duce caricatura într-o zonă suprarealistă ală, caricatura este un gen de grafi-
că ce pare că se naşte din jocul liber
Întrucât la Muzeul de Artă din Craiova neexplorată până în prezent, şi Aurelian al fanteziei îmbinând satira incisivă
cu gluma uşoară, spiritul inventiv cu
Caricatură de Pavel Botezatu continuă lucrările de consolidare-resta- Şuţă-Şai din Târgu-Jiu, cel care rezumă humorul savuros. Paradoxal, făcută de
oameni trişti, caricatura trebuie să aibă
urare ale Palatului desenul la o imagine şi plasticitate, să cuprindă câte ceva şi
din traiul cotidian al fiecărui individ sau
Jean Mihail, Muzeul plină de spirit şi cu al familiei, să intuiască toate situaţiile
bizare sau curioase în care individul poate
Olteniei şi-a oferit cu adresă directă. În să fie aruncat şi să nu evite cu siguranţă
caracterul „diabolic“ pe care Baudelaire
generozitate sprijinul afara acestora au mai îl atribuia acesteia.

(atât material, cât şi fost admişi în salon

logistic) pentru a con- alţi cincisprezece

tinua organizarea anua- graficieni din

lă a Salonului Interna- Bucureşti, Brăila,

ţional de Caricatură în Botoşani, Orşova,

eleganta sală „Ştefan Constanţa, Galaţi,

Ciuceanu“. Ar fi fost Suceava, Brad sau

păcat să se întrerupă Cluj-Napoca.

tradiţia abia înfiripată a În ceea ce priveşte

acestui deja prestigios participarea interna-

Salon Internaţional la ţională, anul acesta au

care este prezentă an fost admişi în salon

de an „floarea cari- cincisprezece grafi-

caturii româneşti“. Nu cieni din zece ţări cu

întâmplător premiile tradiţie în domeniul

Salonului Internaţional graficii satirice şi a

poartă numele unor Caricatură de Constantin Ciosu caricaturii: Ungaria,

mari graficieni români Ucraina, Bulgaria,

care şi-au legat destinul artistic de oraşul Serbia, Rusia, Belgia, Cuba, Germania

Craiova: Francisc Şirato (1877–1953), ş.a. Bineînţeles, nu putea să lipsească

Silvan Ionescu (1909–1999), Eugen caricatura franceză, în frunte cu celebrul

Taru (1913–1991) şi Benedict Gănescu Plantu, Jean Plantureux pe adevăratul Caricatură de Jean Plantureaux

(1929–1996), alături de Nicolae Petrescu- său nume, grafician care se identifică cu

prima pagină a Revistei „Le Monde“,

acolo unde publică caricatura sa politică

începând din anul 1972 şi până în prezent,

şi Tudor Banuş – un excelent grafician

cunoscut şi apreciat îndeosebi pentru

desenele sale suprarealiste.

Adevărată acrobaţie grafică şi spiritu-

Abonamente la Scrisul Românesc

Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.

Caricatură de Viktor Kurtu

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 lei 11

SR

ScrisuRl omânescSR Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 1

Serie nouă Anul XI Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 11 (123) 2013
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS

Florea FIRAN

Limba română

şi mass-media

Muzeul de Artă – Sala Oglinzilor „Nu noi suntem stăpâni limbei, Mass­media s­a dovedit spaţiul cel mai
ci limba e stăpâna noastră.“ propice de manifestare prin apariţia ra­
„Limba este întâiul mare poem al unui popor“ – Lucian Blaga pidă, necontrolată, a numeroase canale
M. Eminescu mediatice – posturi de radio şi televi­
Marian Victor Buciu Ovidiu Ghidirmic Mircea Pospai ziune, ziare şi reviste, publicaţii, unele
Felicia Burdescu Doru Dinu Glăvan Ilie Rad Î ncă de la întemeierea seriei noi dintre cele mai bizare, o avalanşă de
Cecilia Căpăţînă Rodica Grigore Florin Rogneanu a Revistei „Scrisul Românesc“ edituri, urmărindu­se mai mult scopul
Adrian Cioroianu Dan Ionescu Gabriela Rusu– (ianuarie, 2003), colectivul re­ comercial, pierzându­se din vedere lipsa
Geo Constantinescu Ioan Lascu Păsărin dacţional şi­a propus dezbaterea anuală de specialişti, atât de formaţie tehnică,
Gabriel Coşoveanu Ştefania Magidson Adrian Sângeorzan a unor teme fundamentale asupra fe­ dar mai ales din domeniul redacţional şi
Mihai Duţescu Claudia Miloicovici George Stanca nomenului cultural şi literar românesc de concepţie a celor care intră în direct
Mihai Ene Mirela Mitu Florin Stancu contemporan. La fiecare ediţie am avut în spaţiul de expunere publică şi implicit
Carmen Firan Alexandru Oprescu Daniela Tarniţă privilegiul prezenţei unor specialişti în a unei audienţe fără pretenţii, ingerând
Viorel Forţan Ion Parhon Maria Tronea domeniu – academicieni, profesori u­ ceea ce i se dă. Şi nu e de mirare că cel
Sorana Georgescu– Gheorghe Păun niversitari, scriitori, critici şi istorici li­ mai mult a avut de suferit limba română
Gorjan Răzvan Petrescu terari, directori de reviste şi edituri din care, treptat, s­a degradat. Azi fenomenul
Radu Polizu ţară şi din străinătate. Între temele care este tot mai accentuat, dacă nu chiar
Constantin M. Popa au trezit interes deosebit, raportate la îngrijorător. Cauzele sunt numeroase,
Dumitru Radu Popa mişcarea culturală naţională şi nu numai, le menţionam şi în cadrul altor sesiuni
D. R. Popescu pot fi amintite Presa culturală, direcţii ştiinţifice când ne refeream la viitorul
şi tendinţe (2007), Multiculturalismul cărţii, dar mai ales la citit, lectura fiind
(2008), Actualitatea istoriei literare cea care formează gândirea, influenţând
(2009), Viitorul cărţii (2010), Cititul – De pozitiv devenirea personalităţii. Din ne­
ce citim? Ce citim? Cum citim? Efectele fericire astăzi cititul este o preocupare
cititului (2011), Literatura şi sincretismul tot mai rar întâlnită în rândul tinerilor.
artelor (2012). Se scrie şi se vorbeşte mult astăzi, şi
Anul acesta, tema aleasă şi pusă în ca urmare infracţiunile lingvistice se
dezbatere în cadrul unei sesiuni ştiinţifice înmulţesc. Şcoala şi­a scăzut exigenţa,
cu o largă participare a privit Limba vizibilă în discursul agramat, bâlbâit,
română şi mass-media, considerată ac­ confuz, lipsit de logică al numeroşilor
tuală şi de mare stringenţă. reporteri sau moderatori care conduc di­
După ’89, libertatea de exprimare verse emisiuni la ore de vârf.
a devenit un câştig la care am sperat
cu toţii mai bine de jumătate de secol. Continuare în p. 2

Număr special 2

Limba română şi mass-media

Craiova, 3–4 octombrie 2013

2 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Sumar Colocviile „Scrisul Scrisul Românesc
Românesc“ – 2013
Florea Firan, Limba română Revistă de cultură
şi mass-media / pp. 1, 3 A nul acesta, în zilele de 3 birea corectă a acesteia, idee care n­a lipsit
Claudia Miloicovici, Colocviile şi 4 octombrie, Colocviile din niciuna dintre comunicările susţinute.As­ Fondată la Craiova, în 1927,
„Scrisul Românesc“ – 2013 / p. 2 „Scrisul Românesc“ s­au pectul acesta a fost subliniat şi în interviurile Serie nouă (din ianuarie 2003)
Florin Stancu, Celebrarea revistei desfăşurat la Palatul Jean Mihail din Craio­ ce au fost prezentate la diferite televiziuni
Scrisul Românesc / p. 3 va, de curând restaurat, şi au cuprins mani­ între care postul naţional TVR Craiova, Digi Membră A.R.I.E.L.
Daniela Tarniţă, „Mi-a plăcut festări de anvergură: Sesiunea de comunicări 24 Craiova sau la Radio RomâniaActualităţi,
dintotdeauna limba română“ / p. 4 ştiinţifice cu tema Limba română şi mass- Studioul de Radio Oltenia, „Gazeta de Sud“, Apare sub egida
Doru Dinu Glăvan, „Mi-e dor de oameni de media, temă de mare actualitate la care „Cuvântul Libertăţii“ etc. Fundaţia – Revista Scrisul Românesc
valoare, de modele“ / p. 4 au participat un mare număr de specialişti
Gabriel Coşoveanu, Limba noastră-i – academicieni, profesori universitari şi A doua manifestare prilejuită de 85 de în parteneriat cu „Gazeta de Sud“
o comoară. Oare? / p. 5 din învăţământul preuniversitar, critici
Mihai Duţescu, Omagiu limbii române / p. 5 şi istorici literari, scriitori, directori şi ani de la întemeierea Revistei „Scrisul REDACţIA
Ovidiu Ghidirmic, Expresivitatea
limbii române / p. 6 Românesc“ şi peste un deceniu de serie Director:
Constantin M. Popa, nouă a reunit zeci de colaboratori ai pu­
Avertismentul maiorescian / p. 6 FLOREA FIRAN
Adrian Cioroianu, Totuşi, viitorul poate că redactori­şefi de reviste culturale din ţară blicaţiei care este considerată una dintre
nu este neapărat sumbru / pp. 7, 8 şi din străinătate, între care Dumitru Radu cele mai importante din peisajul revuistic Secretar general de redacţie:
Ioan Lascu, Limba română Popescu, Gheorghe Păun, Daniela Tarniţă, românesc, aşa cum a precizat în expozeul GABRIEL COŞOVEANU
şi conduita mediatică / p. 8 Adrian Cioroianu, Carmen Firan, Adrian său directorul revistei, istoricul şi criticul
Marian Victor Buciu, Româneşte Sângeorzan, Dumitru Radu Popa, George literar Florea Firan, acesta menţionând că Colegiul redacţional:
(şi) prin mass-media / p. 9 Stanca, Nicolae Panea, Ovidiu Ghidirmic, obiectivul fundamental al Revistei „Scrisul
Gheorghe Păun, Limba română, Gabriel Coşoveanu, Constantin M. Popa, Românesc“ care o particularizează de ce­ ADRIAN CIOROIANU
între AR şi XTV / p. 10 Mihai Duţescu, Mihai Ene etc. lelalte publicaţii este multiculturalismul, ANDREI CODRESCU
Mihai Ene, In mass-media res / p. 11 interculturalitatea. Această idee a fost re­ DANIELA CRĂSNARU
Dumitru Radu Popescu, Limba română şi În deschiderea manifestărilor, prof. levată şi de invitaţii din America precum EUGEN NEGRICI
mass-media / p. 11 univ. dr. Daniela Tarniţă, preşedinta Co­ Dumitru Radu Popa, Carmen Firan, Adri­ NICOLAE PANEA
Alexandru Oprescu, Clişeele – misiei de cultură, învăţământ şi educaţie an Sângeorzan, dar şi de către ceilalţi par­ DUMITRU RADU POPA
o industrializare a limbii / pp. 14, 30 din cadrul Consiliului Judeţean Dolj, a ticipanţi. DUMITRU RADU POPESCU
George Stanca, Propun să se înfiinţeze salutat prezenţa invitaţilor şi a subliniat MONICA SPIRIDON
Poliţia lingvistică… / p. 12 importanţa Revistei „Scrisul Românesc“ Cu acest prilej a fost sărbătorit şi men­ DANIELA TARNIţĂ
Ilie Rad, Starea limbii române, azi / p. 13 în cultura olteană şi naţională şi contribuţia torul seriei noi a Revistei „Scrisul Ro­ INA VOINEA
Ion Parhon, Cool, Super sau Mişto? / p. 14 profesorului universitar Florea Firan, cu o mânesc“ la împlinirea a 80 ani şi 55 de ani
Dumitru Radu Popa, Însemnări despre activitate bogată şi meritorie, un adevărat de activitate didactică, literară şi ştiinţifică, Redactori:
limbă şi mass-media / p. 15 exemplu pentru generaţia tânără. Florea Firan, autor a peste 40 de cărţi şi MIHAI ENE
Ştefania Magidson, De la complex la câteva sute de articole de istorie şi critică VIOREL FORţAN
simplu, de la multidimensional Doamna Daniela Tarniţă a făcut referiri literară, întemeietor de instituţii de cultură ALEXANDRU OPRESCU
la alb şi negru / pp. 15, 16 importante şi la tema pusă în dezbatere precum Teatrul Liric din Craiova sau ma­ ION PARHON
Radu Polizu, Media sub venind cu exemple concrete din presa scri­ nifestări cultural­ştiinţifice de anvergură FLORIN ROGNEANU
pseudonim / pp. 16, 17 să şi vorbită. între care Festivalul Naţional de Folclor
Carmen Firan, Tentaţii înfrânte / p. 17 „Maria Tănase“, Zilele Macedonski, prin Redactori asociaţi:
Adrian Sângeorzan, Limba şi media / p. 18 În concluzia dezbaterilor, profesorul aducerea în actualitate a personalităţii FLORENTINA ANGHEL
Mircea Pospai, Monitorizarea universitar Florea Firan, directorul Revistei autorului Nopţilor şi Rondelurilor, teore­ FELICIA BURDESCU
audiovizualului, între bune intenţii „Scrisul Românesc“, iniţiatorul manifes­ tician al simbolismului şi promotor al MIHAELA CHIRIţESCU
şi eficienţă / p. 19 tărilor, a precizat că s­a avut în vedere poeziei moderne româneşti prin Cenaclul RĂZVAN HOTĂRANU
Mirela Mitu, Mai multe modele... / p. 19 transmiterea unui mesaj îngrijorător, în şi Revista „Literatorul“ etc. GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Gabriela Rusu-Păsărin, Limbajul primul rând lucrătorilor din presa scrisă şi
audiovizual … pe înţelesul tuturor / p. 20 vorbită, în special a celor din TV, privind Claudia MILOICOVICI Corectură:
Dan Ionescu, Geniul poporului respectarea normelor limbii române, vor­ CLAUDIA MILOICOVICI
român / p. 21 Continuare în pag. 8 GEORGIANA OPRESCU
Maria Tronea, De la „a comunica“
la „a şerui“ / p. 21 Gala Premiilor – „Casa Epoca“ Tehnoredactare computerizată:
Viorel Forţan, ciubuc mersi ADRIAN CRISTEA
peşcheş OK / p. 22 VICTOR CRISTESCU
Sorana Georgescu-Gorjan, Veşti din mass-
media despre limba română / pp. 22, 23 Redacţia şi Administraţia: Craiova
Rodica Grigore, Limba română şi sensurile Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
cuvântului „patrie“ / p. 23
Geo Constantinescu, Limbajul vremurilor Tel./Fax: 0351/404.988; 0722753922
de azi / p. 24 E-mail: [email protected]
Florea Firan, Literatura Web: www.revistascrisulromanesc.ro
şi sincretismul artelor / p. 24
Cecilia Căpăţînă, Limba română Cont: RO03BRDE170SV21564261700
în mass-media (III) / p. 25 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Red., Calendar noiembrie / p. 25
Gabriel Coşoveanu, Gala Premiilor „Scrisul Abonamentele se pot face la sediul redacţiei.
Românesc“... / p. 26 În Bucureşti, revista poate fi procurată şi
Ovidiu Ghidirmic, D. R. Popescu – între de la Centrul de Difuzare a Presei, Muzeul
publicistică şi literatură / p. 26 Literaturii Române (Bulevardul Dacia).
Mihai Duţescu, Carmen Firan – Sertarul
cu albine / p. 27 ISSN 1583-9125
Florea Firan, Irina Mavrodin – Autoscopii,
autoficţiuni / p. 27 Responsabilitatea opiniilor exprimate
Gabriel Coşoveanu, Adrian Cioroianu – aparţine integral autorilor.
Adulter cu smochine şi pescăruşi / p. 28
Ovidiu Ghidirmic, Pro domo / p. 28 Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Alexandru Oprescu, Lectura culturii Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
şi cultura lecturii / p. 28 str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408
Gabriel Coşoveanu, Dumitru Radu Popa –
Din partea cealaltă / p. 29
Dumitru Radu Popa, Adrian Sângeorzan –
Între femei / p. 29
Răzvan Petrescu, Adrian Sângeorzan –
Între femei / p. 29
Felicia Burdescu, Imago magister / p. 30
Dumitru Radu Popa, Competenţă
şi pasiune / p. 31
Adrian Cioroianu, Portrete în timp / p. 31
Dumitru Radu Popescu,
Portrete în timp / p. 31
Florin Rogneanu, Limba română
nu este numai o lume de cuvinte! / p. 32

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 3

Continuare din pag. 1 Florea FIRAN

Limba română şi mass-media

C ând prezentatorii TV, numiţi seară de seară asemenea emisiuni regreta­ Păstorel Teodoreanu din Propagandistul: asupra degradării şi vulgarizării limbii, alţii
adesea vedete, nu mai citesc bile cu surpriza cotelor de audienţă pe care „La Sorbona când se pune/ Franţuzeşte să s­au arătat optimişti privind viitorul limbii
textul de pe monitoare, lipsa de le evidenţiază ostentativ­publicistic. vorbească,/ Tot franţuzu­n sine­şi spune:/ române, în permanentă transformare, şi
cultură şi instrucţie, de stăpânire a limbii, Dulce­i limba românească!“ care îşi va găsi resurse de salvare.
îşi spun cuvântul necruţător. Poate că e cazul să le amintim „strică­
Nu suntem departe de ceea ce scria torilor“ de limbă vorbele de odinioară ale Am reprodus aceste cugetări despre Limba este un organism viu, sensibil
Eminescu în 1880 în ziarul „Timpul“: lui Vasile Alecsandri: „Limba este cartea limba română în ideea că mai ales tinerii la realitatea unui spaţiu istoric, ea reflectă
„Cauzele pentru care s­a lăţit atât de mult de nobleţe a unui neam.“ care lucrează în presa scrisă şi vorbită complexul cultural, social, politic al unui
stricarea limbii, încât astăzi gazetele şi ar putea găsi modele şi îndemnuri de popor, exprimă esenţa timpului şi dinamica
cărturarii scriu o păsărească neînţeleasă Marii noştri clasici şi cărturarii care au urmat, mai ales pentru că ei, la rândul lor, vremurilor pe care le trăim, adaptabilă la
de popor, subţire şi muieratică, e aceeaşi urmat au fost preocupaţi şi au vegheat pentru reprezintă într­o anumită măsură modele fracturile tranziţiei, dar capabilă de a­şi
căreia peste tot îi datorăm toate relele de păstrarea curăţeniei limbii române. Slavici pentru un auditoriu larg. crea singură un sistem protector. Colocviile
care suferim: politica.“ spunea că „limba română este o comoară „Scrisului Românesc“ au dorit să tragă încă
Scopul sesiunii noastre pe tema Limba fără cheie“. „Trăiască frumoasa şi cumintea Aproape 40 de intervenţii din cadrul un semnal, alături de multe alte forme de
română şi mass-media a fost în primul rând limbă română! – exclama Caragiale – Fie sesiunii ştiinţifice cu tema Limba română protest şi îngrijorare manifestate la nivel
de a atrage atenţia celor care lucrează în în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă şi mass-media s­au constituit în adevărate instituţional sau personal, asupra păstrării
presa scrisă, în radio şi televiziune, pentru Carte­de­boierie a unui neam călit la focul avertismente privind nerespectarea norme­ şi folosirii limbii române corecte.
necunoaşterea sau nerespectarea normelor atâtor încercări de pierzanie.“ Brâncuşi, lor lingvistice, degradarea, siluirea, stâlci­
lingvistice ceea ce duce la greşeli grave într­unul din aforismele sale, spunea: „Nu rea limbii, unul dintre participanţi propu­ *
de exprimare, dezacorduri, cacofonii, trebuie să silim materialele să vorbească în nând „să se înfiinţeze o poliţie lingvistică“.
pleonasme, invenţii necontrolate de noi limba noastră, ci trebuie să le aducem până Limba română este normată de Academia Comunicările şi intervenţiile tuturor
cuvinte, urmărindu­se mai mult efectul la acel punct, unde alţii vor înţelege limba Română, prin Legea nr. 53/2013 ziua de 31 autorilor vor fi publicate într­o antologie
şi mai puţin transmiterea ideilor. Lasă lor“. Pentru Lucian Blaga „Limba este august s­a instituit ca Ziua Limbii Române pe care o vom lansa la următoarea sesiune
de dorit capacitatea intelectuală a unor întâiul mare poem al unui popor“. „A vorbi şi va fi marcată de către autorităţile şi in­ ştiinţifică de la sfârşitul anului viitor şi care
jurnalişti care conduc şi mediază emisiuni, despre limba română este ca o duminică. stituţiile publice, reprezentanţele diplo­ va fi difuzată, cu precădere, bibliotecilor
dar şi atitudinea în raport cu normele limbii Limba română este patria mea. De aceea, matice, alte instituţii şi societăţi prin orga­ publice, şcolare şi universitare, dar şi
corecte a unor invitaţi, în special din zona pentru mine, muntele munte se numeşte, nizarea de programe şi manifestări cultu­ cititorilor interesaţi de tema abordată.
politică, sportivă, show­bizz­ului sau talk­ de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, ral­ştiinţifice şi educative. Interesul pentru
show­urilor unde o nouă „limbă de lemn“ de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, limba română a crescut vizibil, au apărut
este evidentă din ce în ce mai mult. Au loc de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.“ îndreptare, dicţionare, alte cărţi despre
(Nichita Stănescu). Mi se par potrivite şi pleonasme, inventare de cacofonii, dic­
actuale prin idee şi mesaj şi versurile lui ţionare de argou etc., dar ştim noi dacă şi
cine le consultă?

„Scrisul corect e pâinea profesorilor de
limba română“, menţiona Camil Petrescu în
Patul lui Procust. Familia, şcoala, educaţia
rămân factorii importanţi şi hotărâtori în
vorbirea corectă.

Tema Colocviilor „Scrisul Românesc“
din anul acesta – Limba română şi mass-
media – a stârnit discuţii pasionante şi
interesante, au fost prezentate diverse
puncte de vedere, unele în contradictoriu,
s­au făcut incursiuni istorice în devenirea
şi evoluţia limbii, au fost folosite referinţe
culturale universale. Unii dintre participanţi
şi­au exprimat dezamăgirea şi indignarea

Florin STANCU

Celebrarea revistei Scrisul Românesc

Î mi face o deosebită plăcere ca, bucură această publicaţie. naţionale şi la formarea tinerelor generaţii. Închei prin a vă asigura că – aşa cum
în calitate de administrator public Celebrarea revistei „Scrisul Românesc“ Vă dorim, domnule profesor, multă am demonstrat şi în ultimii ani, sprijinind
al judeţului Dolj, să reprezint desfăşurarea a numeroase manifestări
Consiliul Judeţean şi pe domnul preşedinte se înscrie în rândul manifestărilor de înaltă sănătate, împliniri şi putere de muncă, organizate atât în Craiova, cât şi în alte
Ion Prioteasa la deschiderea acestei ţinută, transformate într­o tradiţie care pentru a vă duce mai departe fructuoasa localităţi ale judeţului nostru – Consiliul
importante manifestări cultural­ştiinţifice, este păstrată cu succes de către un colegiu activitate, pusă în slujba cunoaşterii unor judeţean Dolj va susţine şi va promova în
devenită parte din tradiţia oraşului şi editorial alcătuit din exponenţi de prim evenimente importante din istoria literaturii continuare evenimente şi proiecte menite să
împletită acum cu o dublă aniversare. rang ai vieţii academice, un eveniment care române şi a presei literare, precum şi a pună în valoare bogăţia culturală şi artistică
Palatul Jean Mihail este astăzi gazda plasează Cetatea Banilor pe harta culturală unor momente însemnate din trecutul a acestei zone.
Colocviilor „Scrisul Românesc“, eveni­ a lumii. municipiului Craiova şi al judeţului Dolj.
ment cu rezonanţă internaţională ce reuneş­
te şi anul acesta numeroase personalităţi Sincerele noastre urări de „La mulţi Florin Stancu, administrator public al judeţului Dolj, înmânând Diploma de onoare profesorului Fl. Firan
marcante ale literaturii, istoriei şi criticii ani!“ se îndreaptă către prestigiosul co­
literare, cărora le adresăm salutări cordiale lectiv al acestei publicaţii şi către cel care
şi un călduros „Bun venit“. îi conduce destinele începând cu 2003,
Cu această ocazie, marcăm 85 de ani domnul profesor universitar doctor Florea
de când a văzut lumina tiparului una dintre Firan, reputat critic şi istoric literar, care
cele mai importante şi longevive reviste de împlineşte mâine frumoasa vârstă de 80 de
cultură din ţară, „Scrisul Românesc“, care ani.
ne face cinste şi care este parte integrantă
a bogatului patrimoniu cultural al Craiovei. Cu acest prilej, vreau să transmit
Prezenţa în oraşul nostru a atâtor oaspeţi domniei sale, atât din partea preşedintelui
de prestigiu din ţară şi din străinătate, Consiliului Judeţean Dolj, domnul Ion
academicieni, profesori şi scriitori, este Prioteasa, cât şi din partea mea, călduroase
un semn al valorii şi al preţuirii de care se felicitări pentru contribuţia remarcabilă pe
care şi­a adus­o, în cele peste cinci decenii
de activitate academică şi didactică, la
promovarea valorilor autentice ale culturii

4 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu
Doru Dinu GLĂVAN
Daniela TARNIŢĂ

„Mi-a plăcut dintotdeauna „Mi-e dor de oameni de valoare,
limba română“ de modele“

Î n primul rând, vă rog să­mi per­ persoane, cu preponderenţă tinerii, preferă S unt într­o situaţie oarecum de Excelenţă, între care în 26 octombrie
miteţi să vă mulţumesc pentru utilizarea unor termeni împrumutaţi din deosebită aici, pentru că dacă 2006 şi „Ordinul Ziariştilor clasa I (Aur)
invitaţia pe care mi­aţi adresat­o limbi străine, chiar şi atunci când ar putea se vorbeşte de limba română, pentru realizări deosebite în presa şi cultura
de a participa la Colocviile „Scrisului Ro­ folosi un echivalent mult mai bun în limba despre frumuseţea ei, despre rolul ei, ajungi românească“ semnată şi înmânată de prof.
mânesc“. Ca de fiecare dată când am fost română. Vocabularul de bază a devenit la vorbitorii de limbă română în public, dr. Mihai Miron, atunci preşedinte al UZP.
invitată, şi de data aceasta mi­am dorit să fiu foarte limitat, iar gramatica pare a fi o la oamenii de televiziune, de radio, presa Probabil că se vor înmulţi toate aceste
prezentă la un astfel de eveniment cultural limbă străină aplicată în faza ei incipientă, scrisă, presa online, legaţi direct de tema distincţii, poate expuneţi pe pereţii biroului
de importanţă deosebită pentru cetatea cu multe aproximaţii şi foarte multe greşeli. pusă în dezbatere. Se spunea că poate nu
noastră şi, bineînţeles, sunt încântată să Sunt folosite cuvinte fără să li se cunoască ei sunt cei care trebuie să îndrepte lucrurile Florea Firan şi Doru Dinu Glăvan
constat că Sala Oglinzilor a Muzeului de sensul sau împrumutându­le sensul dintr­o privind vorbirea corectă, totuşi ei sunt cei
Artă din Craiova, atât de frumos restaurat limbă străină. care sunt imitaţi sau copiaţi şi din acest dumneavoastră şi Diploma de Excelenţă
(o adevărată bijuterie arhitectonică), punct de vedere ar trebui şi ei să fie într­un din partea Uniunii Ziariştilor Profesionişti
găzduieşte azi, sub cupola ei, atât de multă Din păcate, s­a dovedit în timp că există fel modele. din România pe care v­o înmânez şi pe care
valoare culturală, pe care ne­o dorim o tendinţă evidentă a limbii de a accepta Vreau să asigur pe onoraţii invitaţi aici, scrie: „Domnului porfesor Florea Firan,
permanent. Prin prezenţa în aceste zile la aceste greşeli, aceste formulări incorecte, cercetători, profesori, istorici, lingvişti, că drept recunoştinţă pentru o carieră pro­
Craiova a dumneavoastră, a distinşilor oas­ şi chiar de a le accepta ca norme. încerc în această Uniune a Ziariştilor Pro­ fesională în jurnalism, literatură, cercetare,
peţi, academicieni, decani, profesori uni­ fesionişti, pe care am preluat­o de mai puţin mediu academic, susţinută la cel mai înalt
versitari, critici literari, persoane cu func­ Aşa cum spunea şi domnul profe­ de un an de zile, să organizăm o serie de nivel. Competenţa, dăruirea, profunzimea
sor Florea Firan, mijloacele moderne de manifestări şi întâlniri cu personalităţi care şi harul puse în slujba unor idealuri,
ţii de răspundere pe linie administrativă, comunicare de tip Messenger, Facebook, au cu siguranţă ce spune, de la care tineretul constituie o pildă pentru toate generaţiile.
personalităţi cu largă recunoaştere naţiona­ să ia exemple. Nu este o noutate şi nu am La mulţi ani!, domnule profesor.“
lă şi internaţională, adevăraţi ambasadori reprezintă unele inventat noi această Uniune, dar vrem să
culturali pentru Craiova şi pentru România, din cauzele care facem din ea o instituţie care să păstreze Spuneam cu vreo zece ani în urmă:
precum şi prin valoarea prelegerilor pe care adâncesc aceste cât de cât frumuseţea limbii noastre. „mi­e dor de oameni de valoare, de modele.“,
le veţi prezenta, succesul manifestării este fisuri pe un fond L­am întâlnit pe profesorul Florea Firan şi un mare politician, chiar într­un anturaj
asigurat. Exact cum discutasem înainte şi avansat de super­ la Salonul Naţional de Literatură şi Artă nu prea numeros, mă întreba: „Ţi­e dor de
cu domnul Adrian Cioroianu, gândeam ficialitate a tine­ „Rotonda plopilor aprinşi“ de la Râmnicu cine?“, de fapt făcea o trimitere oarecum
că data viitoare, domnule profesor Florea rilor noştri, care Vâlcea când am văzut o expoziţie cu răutăcioasă, drept care i­am răspuns: „Mi­e
Firan, ar fi bine să ne invitaţi pe noi la New au ajuns să vor­ reviste şi cărţi tipărite la Scrisul Românesc dor de acei profesori, de acei medici, de acei
York pentru că eu cred că ar fi ceva mai bească şi să scrie între care şi cărţile dânsului despre presa oameni de ştiinţă, de acei oameni trecători
simplu să participăm noi, cei câţiva, alături cuvintele pres­ românească. Atunci mi­am dat seama pe stradă care vorbeau o limbă frumoasă şi
de distinşii oaspeţi, atât de numeroşi, care curtate, cu două­ că este unul dintre cercetătorii care s­au care mă impresionau întotdeauna.“ Şi de
au venit azi de la New York să onoreze trei litere, neînţe­ apropiat şi dedicat cel mai mult presei aceea sunt şi emoţionat în acest moment.
invitaţia primită din partea dumneavoastră. legând prea bine literare şi culturale româneşti, are aproape
ce înseamnă, să zece studii voluminoase în acest domeniu, Vă mulţumesc şi mă bucur că am putut
Tema ce va fi dezbătută în cadrul Co­ folosească deseori cuvinte preluate din cu deosebire despre presa craioveană în participe la o manifestare ştiinţifică de
locviilor „Scrisul Românesc“ este într­ade­ limbi străine cărora nu le ştiu foarte bine context naţional, monografii dedicate asemenea amploare şi cu o temă cu adevărat
văr o temă extrem de sensibilă, de delicată sensul, să folosească propoziţii eliptice. revistelor „Ramuri“ şi „Scrisul Românesc“, provocatoare, cum spunea domnul profesor
şi foarte importantă pentru noi, ca neam, Din păcate, aceste mijloace de comunicare corespondenţa „Ramuri“, alte documente universitar Adrian Cioroianu.
mai ales în această perioadă. De multe ori, moderne sunt total necenzurate din punct inedite etc. I le­am solicitat cu gândul de
fiind profesor universitar, nu la învăţământ de vedere lexical sau ortografic. a­i propune să devină şi membru al Uniunii cred, eu apreciez că ar avea măcar cu 20
umanist, ci la învăţământul tehnic, după Eu apreciez că încă din primele Ziariştilor Profesionişti, ca vechi membru de ani mai puţin decât scrie în certificatul
ce citesc lucrările scrise, referatele sau clase apar probleme de însuşire corectă al Uniunii Scriitorilor din România. Iată de naştere.
proiectele unora dintre studenţi, nu pot a limbii române, pentru ca apoi, la ciclul că a venit momentul tocmai când este
să nu exclam, cu tristeţe, în mintea mea: gimnazial, şi, mai târziu, la liceu, lacunele sărbătorit ca octogenar şi acum vreau să­i Îi doresc un călduros şi sincer „La
„săraca limba română!“. Limba română să se adâncească, fisurile să fie din ce în înmânez legitimaţia de membru al UZP din mulţi ani!“, sănătate multă, să aibă aceeaşi
a ajuns într­o situaţie gravă. Efectiv este ce mai mari, iar în final, să ajungem să România. energie, acelaşi spirit întreprinzător, dina­
o mare problemă cu care ne confruntăm, întâlnim frecvent studenţi, ingineri şi chiar Cred că de acum încolo vom avea ne­ mic şi cald! Să continue să ne bucure cu
limba română nu mai este cunoscută nici şi absolvenţi de studii filologice, care, vă voie de ajutorul dumneavoastră, domnule „Scrisul Românesc“ şi cu tot ceea ce
ca vocabular, iar în privinţa gramaticii, spun cu tristeţe, nu folosesc o limbă română profesor Firan şi al colegilor dumnea­ dumnealui creează! Doresc „La mulţi ani!“
deja lacunele sunt foarte mari. Auzim în corectă. voastră de generaţie, ca să păstrăm lu­ Colocviilor şi Revistei „Scrisul Românesc“
jurul nostru, pe stradă, la televizor, peste Mărturisesc că mi­a plăcut dintotdeauna crurile frumoase. Şi nici nu cred că aş şi să ne dorim ca în fiecare an de acum
tot, o limbă română agramată, vulgarizată. limba română, mi­a plăcut gramatica limbii putea să cuprind în cuvintele mele bogăţia încolo, pentru mulţi ani, să ne întâlnim
S­a ajuns la o denaturare a vorbirii limbii române, mă străduiesc să o vorbesc şi să din activitatea, din viaţa domnului profesor într­o formaţie tot atât de distinsă şi de
române şi a scrierii acesteia care mă o scriu cât se poate de corect, mai ales că Florea Firan, nici nu­mi propun să fac acest valoroasă cum este cea de astăzi.
nelinişteşte profund şi mă întristează, limba română este de­o frumuseţe ieşită lucru, pentru mine, dânsul face parte din
totodată. din comun, complexă, cu multe sensuri, cu categoria aceea a monştrilor din cultura
multe înţelesuri, aşa cum spunea şi Grigore românească, nu numai olteană. Am venit în
Asistăm la un proces de degradare Vieru, „Se poate crede că întreaga natură mod special să îi înmânez însă şi o distincţie
accelerată a limbii române, începând cu a ostenit la zidirea limbii române“. Şi aşa domnului profesor Florea Firan în pragul
acordul dintre subiect şi predicat, conti­ este. împlinirii celor opt decenii de viaţă. Aţi
nuând cu confuzia generalizată a scrierii Tocmai de aceea consider că acesta este primit o mulţime de Diplome de Onoare,
cu un „i“ în loc de doi „i“ şi invers, cu un moment potrivit ca noi toţi, împreună
invazia termenilor străini şi cu frecvente cu dumneavoastră, distinşi participanţi neamului nostru. Educaţia face diferenţa
greşeli care apar în vorbirea curentă, unele la eveniment, să tragem un semnal de între superficialitate şi profunzime, între
deja cu caracter de fenomen. Tot mai multe alarmă privind gravitatea degradării limbii mediocritate şi cultură, ea îşi pune amprenta
române care reprezintă Cartea de nobleţe asupra unei persoane pe care, astfel, o
a neamului nostru, aşa cum spunea cândva transformă, o dezvoltă, căreia îi măreşte
Vasile Alecsandri. capacitatea de înţelegere şi îi adânceşte
Una dintre soluţii constă într­un profunzimea gândirii.
efort concertat ce vizează schimbarea de
atitudine, de comportament, a familiei, a Permiteţi­mi ca, în final, să îl felicit pe
profesorilor, a copiilor, a întregii societăţi. domnul profesor Florea Firan pentru veşni­
Cheia revenirii la o situaţie de normalitate ca tinereţe, pentru tonusul debordant, pen­
o reprezintă copiii, educaţia lor, şi este tru energia nestăvilită de trecerea timpului
absolut necesar să investim în ei. Educaţia şi cred că sunteţi de acord cu mine că îmi
este investiţia esenţială pe care orice părinte, este foarte greu să accept că are vârsta pe
pe de o parte, şi societatea, în ansamblul care dânsul afirmă că ar avea­o. Eu tot nu
ei, pe de altă parte, o pot face în copii, în
viitorul lor, în viitorul nostru, în viitorul

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 5

Unui naţionalist privat de pu­ Gabriel COŞOVEANU
terea nuanţării, atare titlu îi
va fi părând vehicul al dis­ Limba noastră-i o comoară. Oare?
cursului de lez­naţiune. S­o recunoaştem:
am crescut în cultul strămoşilor, eroi plini de oricum inşi promovaţi aproape maniacal de şi că stima faţă de ţara ta începe, simplu, necitiţi, de altminteri, doar citaţi, şi de
abnegaţie, martiri şi revoluţionari, patrioţi media, în special din zona politică, sportivă cu învăţarea gramaticii la şcoală. Inutil să multe ori şchiop –, chip de a pune cârje unui
pe lângă care noi chiar suntem epigoni. şi a show-biz­ului, siluiesc zilnic limba precizăm că statisticile anume făcute, de discurs găunos, care nu are nicio calitate, în
Încă din clasele primare, am învăţat, şi încă română cu seninătate îmi pare intolerabil. Că către psiholingvişti, spre pildă, indică, fără afară de aceea de a sluji drept exemplu în
mândri de ceea ce descopeream, că avem o vorbesc interminabil, fără să spună nimic, drept de apel, că aceia care îşi apropriau definirea termenului demagogie. Maiorescu
identitate naţională structurată în jurul unei asta e una, dar faptul că nu­şi pun întrebări greu, sau deloc, elevi fiind, acordul în limba ar privi intrigat peisajul pe care s­a străduit
limbi „ca un fagure de miere“. Că trăiam nici o fracţiune de secundă asupra adecvării atât de mult să­l schimbe: retorii şi limbuţii
în mod aproximativ, adică prost, asta era emisiei lor verbale arată că respectivii se Gabriel Coşoveanu, Florea Firan, D. R. Popescu arătaţi cu degetul său luminos s­au dovedit
explicat prin răutatea capitaliştilor şi prin consideră deasupra considerentelor respec­ foarte productivi genetic şi au devenit vedete
lipsa tradiţională de respect a celor mari şi tabile de către poporeni. Ei se socotesc, română sau manevrarea pronumelui relativ, mediatice.
îmbuibaţi faţă de cei mici, dar demni. Am altfel spus, imuni la reguli, sunt surzi la au dezvoltat şi comportamente sfidătoare în
rămas cu „sărăcia, nevoile şi neamul“, care semnalarea abaterilor şi îşi exhibă faţa de raport cu semenii. E un truism să afirmi că Cum s­a ajuns atât de departe? Cum
neam, desigur, locuieşte, cum ne asigură succedanee ale lui Domnul Goe ajunşi în limba reflectă practica socială, iar înclinaţia indivizi dispreţuitori de cod lingvistic – şi,
linia Heidegger – Noica, în limbă, şi anume poziţii de influenţă. Să nu ne facem iluzii, noastră de a repeta, ad nauseam, că românul de ce oare, coincid cu aceia dispreţuitori
într­una cum nu e alta. Fixaţia aceasta a aşadar: sintagmele cacofonice de care sunt s­a născut poet, trădează, prin apetitul către de cod rutier sau legislativ, în genere –
unicizării poate duce la mici monştri logici, pline media, domnia anacolutului şi formele metaforizare şi vorba­n dungă, mai degrabă sunt ascultaţi în prime time, sunt citiţi ca
cum am întâlnit în laboratoarele de română de ignoratio elenchi sunt produsele unui o carenţă de spirit critic. editorialişti de frunte, deşi ei apără o cauză
din unele şcoli: „Poezie se poate scrie doar fost elev restanţier, mândru, actualmente, astăzi cu aceeaşi frenezie a magnificării
în limba română“. Sigur că nu este de vină de jalnica sa prestaţie şcolară de odinioară. Aici se află falia între interpretările cu care au înecat­o în invective nu mai
Nichita Stănescu, semnatarul formulei Cum o poliţie a limbii e improbabilă – mai asupra limbii, aici e discordia neostoită între departe de ieri? E o minciună sfruntată
simili­patriotice, de astfel de aberaţie. încerca George Pruteanu, pe vremuri, să­şi apărătorii şi stricătorii de limbă. Chestiunea ceea ce susţin corporatiştii din mass-media,
Shakespeare, Poe, Goethe sau Baudelaire alerteze compatrioţii neatenţi în formulări de fond e că ultimii nu au cultură, dar cum că publicului trebuie să­i oferi ceea
ce­ar zice de năstruşnicie? Poetul nostru, în cu armele ironiei – rămâne să sperăm că ar oficiază ca şi cum ar fi deţinătorii adevărului ce solicită, din moment ce asta ar fi o lege
fond, era doar liric şi nu e acuzabil de fraudă funcţiona respectul faţă de profesor, în speţă prin cascade de vocabule între care se necontestabilă a pieţei: publicul se educă,
logică. Sunt în culpă, însă, cei care propagă faţă de filolog. Cum asta e chiar mai mult mai rătăceşte şi câte un nume de clasic acceptă, cu urale, circ, dar tu, lider în mass-
acest soi de mitologizare pernicioasă, decât neplauzibil, atunci rădăcina răului – Alecsandri, Arghezi, Preda, Sorescu, media, poţi să­i oferi lecţii de bună purtare,
cu oi vorbitoare, (justificabile, de bună trebuie căutată în fazele timpurii ale fiinţei deghizate terminologic, fără îndoială, pentru
seamă, metafizic), cu un cronicizat ghinion sociale, atunci când familia dă tonul celor că adultul nu mai suportă nicio observaţie
istoric, cu oameni – şi încă femei! – care, în mici în privinţa importanţei normelor, în – l­au excedat acelea primite în timpul
secolul al XX­lea, funcţionează după legea general. Disciplina, de orice gen ar fi ea, studiilor primare, pe post de repetent. Buna
talionului, toţi cauţionaţi de nobleţea limbii ar fi redevabilă Şcolii, după cele mai multe purtare, făgaş colectiv şi coercitiv, porneşte
pe care o vorbesc. păreri, de unde execrarea acestei instituţii ca de la reverenţa făcută limbii materne, dar
Dar frazele anterioare, ancorate cultural, responsabilă pentru toate disfuncţiile sociale, nu în sens misticoid, ci în cel mai limpede
reprezintă doar o latură a discuţiei, şi evident aspect tradus, administrativ, în salariile sens igienic, adică denotativ. Ar fi o idee să
că nu putem noi martela, nicicum neantiza, penibile ale dascălilor. Dar fundamentele cercetăm ce note vor fi avut la română cei
portretul realizat de un Noica limbii române, ethos­ului responsabilităţii pentru Cetate se mai receptaţi oameni din mass-media. Ar
pornind, uneori, de la o „biată“ prepoziţie. găsesc în reflexele insuflate de familie, unde fi o idee proastă. Firele duc mai în adânc,
Din unghiul istoriei literare, ca şi din acela nu avem pretenţia să se dezvolte o cultură în fenomenul răsturnării valorilor, şi nu ţin
al istoriei mentalităţilor, nu se pot ocoli nici îmbrăcată în toga stoicilor, dar în cadrul doar de ce se vede, respectiv de propagatorii
rândurile lui Miron Costin, în capitolul De căreia avem speranţa că se pot modela limbii de lemn – greţoasă pentru cel cult,
Italia, secvenţă din De neamul moldovenilor, caractere care să consune cu valorile ce dar atât de uşor de înţeles pentru lumpen, pe
despre „rudele“ noastre peninsulare, care ar propagă un neam. Bineînţeles că, în cele mai care­l face brusc vioi – sau de calchiatorii
vorbi o limbă „îngerească“, nici îndemnurile multe familii, nu s­a auzit de Saussure sau de deşănţaţi de engleză. Nu în ritmul sau
patetice ale paşoptiştilor la elogierea spe­ contemporanul lui, Durkheim (ne referim la volumul absorbirii cuvintelor străine stă
cificului naţional, prin detectarea de biju­ teoriile după care limba manifestă din plin cazul – să ne amintim cum îşi motivează
terii expresive din veac, după cum nici caracteristica esenţială a limbajului, aceea de „politica“ lingvistică Dinicu Golescu în
conexiunile făcute de Blaga sau Rebreanu a fi un fapt social), dar ar trebui să se audă că Însemnare a călătoriei mele. Migratoare de
între sufletul rural autentic şi curăţia limbii analfabetismul nu e mândrie, chit că îţi poate felul lor, cu genealogii câteodată sucite sau
nu au cum ieşi din manuale. atrage, prin viclenie animalică, stive de bani, deconcertante, cuvintele impun, totuşi, prin
Problema axială rezidă în atitudinea unor cultura mânuitorului lor.
contemporani în raport cu normarea limbii,
în primul rând, dar şi cu simţul eufoniei şi
al măsurii. Felul în care diverşi decidenţi,

Mihai DUŢESCU

Omagiu limbii române

C u puţine excepţii, limba română specificele accente ale unui anume sen­ „Iubeşte, mândră, ­ntr­o seară,/Să­ţi fie până moarte./ Iar se­ntreabă Domnul Sfânt,/ Ce­i
e mănăstirea ridicată de ţăranii timent al destinului – să se numească spaţiu la vară;/ Iubeşte, mândră, ­ntr­o zi/ Să­ţi fie mai bun pe­acest pământ?/ Că răstoarnă
români de­a lungul secolelor, în mioritic“. pân’ vei trăi;/ Iubeşte, mândră, ­ntr­o noap­ brazda mare/ Şi se face grâu frumos/ Ca şi
acest spaţiu mioritic fără de moarte. Nimeni te,/ Să­ţi fie până la moarte. faţa lui Cristos“.
în afară de Eminescu n­a reuşit s­o mai Iar despre Mihai Eminescu: „Eminescu
desăvârşească, nimeni n­a reuşit să­i mai e de un românism sublimat, complex crea­ În cuvinte puţine şi simple s­a scris Trebuie să fim toţi de acord cu domnul
picteze pereţii pe care se odihneşte cerul, tor. Eminescu reprezintă poporul român una dintre cele mai mari poezii ale lumii, Blaga: „Veşnicia s-a născut la sat“.
deşi au venit destui târându­se în coate printr­un fel de legimitism de ordin divin“. poezii care ar trebui ascultate şi învăţate pe
şi în genunchi prin toate dicţionarele de de rost de toţii analfabeţii acestei ţări: „am
literatură. Au trecut iată 76 de ani de când s­au o mândră ca o cruce/ şi la muncă n­o poci
V­aţi întrebat vreodată de ce dintre toţi spus aceste vorbe, în aula Academiei Ro­ duce/ dimineaţa­i roua mare/ şi se udă la
primiţii în Academia Română, dintre toate mâne şi s­au cutremurat catapetesmele bi­ picioare/ mai târziu e soare­nalt/ n­o poci
vorbele pe care ei le­au rostit la ceremoniale, sericilor şi s­au legănat teii lui Eminescu. duce că­i prea cald“.
numai cuvântul lui Blaga se aude şi astăzi Limbii române poţi să­i adaugi neologisme,
ca un clopot bătând în mănăstirea limbii poţi s­o siluieşti să încapă în forme barbare, De un rafinament stilistic desăvârşit,
române. Pentru că numai Blaga a făcut cel poţi s­o batjocoreşti în ziare şi la televiziuni, poezia populară românească a străbătut
mai strălucit elogiu satului românesc, numai în parlament, acasă sau pe stradă, dar n­ai veacurile cu lumini pe frunte, inspirând
el, pornind de la „fenomenul originar“ de cum să distrugi filonul de aur găsit de ţăranii toată lirica de mai târziu, după Scrisoarea
care vorbea Goethe, a amintit de satul idee, români, Roşia Montană cea adevărată e în lui Neacşu din Câmpulung:
satul centru al lumii în conştiinţa colectivă fiinţa frumoasă şi demnă a acestor ţărani, ei
a fiilor săi. Blaga spunea: „spaţiul matrice, au găsit aurul cel fără de preţ. „La Iordan, cu apă caldă,/ Bunul
înalt şi indefinit ondulat şi înzestrat cu Dumnezeu se scaldă/ Şi se­ntreabă Domnul
Dar să­i auzim vorbind: Sfânt/ Ce­i mai bun pe­acest pământ?/ Şi
„În grădină/ Toate păsările dorm,/ Numai înainte şi acum/ Nu­i nimic ca murgul bun,/
una n­are somn,/ Cată să se facă om“. Sau Ce te duce şi te­aduce,/ Şi te scoate de la

6 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu
Ovidiu GHIDIRMIC
Constantin M. POPA

Avertismentul Expresivitatea

maiorescian limbii române

Î ncă o generaţie de tineri cu considerate abuzive s­au impus uzului cu­ De la Herder încoace a apărut, neologisme care astăzi este de nestăvilit. La
acelaşi sistem de expresii, şi limba rent. Este cazul cuvântului credibil. Într­un pe plan european, o orientare ora actuală, asistăm la o adevărată invazie
română poate deveni o ruină, nu reportaj publicat de „Federaţiunea“ de la lingvistică după care limba nu a anglicismelor în limba noastră. O invazie
reparată, ci stricată prin construcţii străine Pesta la 22 aprilie 1868 citim: „Pot spune este numai un mijloc de comunicare aşa cum asemănătoare a anglicismelor a avut loc, la
fără nicio adaptare de stil şi incapabile din funtână [sursă] credibilă“, criticul se crezuse până atunci. Limba îndeplineşte un moment dat, şi în cultura franceză faţă
de a-i manifesta propria idee în modul ei optând totuşi pentru „demn de crezut“. şi o funcţie estetică şi poate fi privită şi sub de care a luat atitudine un eseist de talia lui
originar, atrăgea atenţia, în urmă cu 145 de
ani, Titu Maiorescu. Multe articole dedicate artelor spec­ raport filosofic, aşa cum ne învaţă filosofia Étiemble, care numea acest idiom artificial,
Convins că timpul atenuează diferenţele tacolului din periodicul vienez „Albina“ limbajului. Asupra valorii estetice a limbii printr­un joc de cuvinte: „frangleza“.
păstrând sensul profund al fenomenelor îşi livrează doza de umor involuntar a insistat redutabilul lingvist şi antropolog Parafrazându­l pe eseistul francez, Eugen
într­o ordine a continuităţii, de data aceas­ sancţionat cu severitate, chiar dacă sen­ Wilhelm von Humboldt. Nu mai puţin Simion, în Figuri (vol. II), recurge tot la un
ta regretabilă, voi extrage din studiul surile au evoluat în direcţii neprevăzute celebrul stilistician Karl Vossler vorbea calambur: „romgleza“.
maiorescian Limba română în jurnalele atunci. Succesul trupei lui Mihail Pascaly, despre „Limbile naţionale ca stiluri“.
din Austria câteva exemple de derapaje la Braşov, era astfel prezentat: „Publicul După Karl Vossler, fiecare limbă naţională Titu Maiorescu a ridiculizat crunt „beţia
român l­a îmbrăţişat cu căldură, ocupând are o marcă a ei specifică, exprimată în de cuvinte“, delirul cuvintelor scăpate de
lingvistice care, mutatis mutandis, par să toate locurile de şezut, încât acum numai operele celor mai reprezentativi scriitori. sub orice control raţional. Astăzi, acest
aparţină actualităţii imediate. locurile de stat mai sunt libere“. Astfel, după stilisticianul german, italiana fenomen de patologia limbajului face
este limba lui Dante, engleza – limba lui ravagii în mass­media românească.
„Prin formarea noilor expresii şi prin Surprinzătoare în rezultate este şi Shakespeare, germana – limba lui Goethe.
construcţiunea lor sintactică [jurnaliştii] consemnarea unui spectacol de operă: Mergând mai departe, mutatis mutandi, Pentru „puritatea limbii“, Eminescu a
introduc pe toate zilele în limba română o „Onorata d­na Gabriela Ionescu, nepoata putem spune şi noi că româna este limba găsit un echivalent prin expresia „aticismul
denaturare a spiritului propriu naţional“, d­lui A. Gavra, a păşit în «Bărbierul lui Eminescu. Marii scriitori sunt organe limbii“, din Scrisoarea I, care este un
constata mentorul junimist, unind sub de Sevila», reprezentând pe Rozina“, ale limbii. Prin Eminescu, limba română a derivat de la Atica, nenumita provincie,
semnul clarităţii demonstrative tendinţa de Maiorescu reclamând înlocuirea verbului glăsuit, ca niciodată, mai frumos. cea mai dezvoltată din Grecia antică, sub
germanizare (citeşte anglicizare) a limbii, a păşit cu s-a produs. Nici revista raport cultural.
„îngreunarea stilului paralel cu exagerarea „Familia“ nu va fi ocolită de spiritul critic Această amplă orientare lingvistică a
lui“, alături de „falsa originalitate în maiorescian. culminat cu Heidegger, care în Originea Dar, să nu­l uităm, totuşi, pe Caragiale,
formarea şi întrebuinţarea cuvintelor“. operei de artă afirma că „Limba însăşi al cărui nume în traducere exactă din limba
Cu sagacitate este analizată tendinţa este Poezie şi încă în gradul cel mai înalt“. turcă, înseamnă Oglindă-Neagră (cara –
Criticul semnalează numeroase incon­ manifestă de a se utiliza „vorbe multe la Frază antologică, o adevărată revoluţie negru; giali – oglindă). Nume predestinat,
gruenţe, exprimări neglijente sau hazardate, idei puţine“, ca şi practica obţinerii cu orice copernicană în filosofia limbajului. pentru spiritul său caustic, neiertător. O
calcuri lingvistice, extravaganţe cauzate preţ a originalităţii. Iată cum relatează astfel de Oglindă-Neagră ne­a pus în
fie de incompetenţa, fie de teribilismul faimoasa publicaţie orădeană un eveniment Privind lumile din această perspectivă faţă Caragiale, în care n­am vrut să ne
autorilor din presa vremii. „Telegraful cultural: „Junele poet de peste Carpaţi, putem susţine oricât de paradoxal ar recunoaştem. Caragiale este astăzi mai
român“ din 25 aprilie 1868 vorbeşte despre d. I. C. Fundescu, autorul frumoasei poezii părea, că – de fapt – cea mai mare poetă, actual ca oricând. O scrisoare pierdută
„un atac de răpire“, sintagmă luată parcă de «Florica», publicată într­unul din numerii din literatura noastră, este chiar Limba este piesa care se rejoacă mereu, în istoria
pe burtiera unei televiziuni de ştiri de azi. trecuţi ai foii noastre, reîntornând din Română. poporului nostru.
străinătate, petrecu o zi în jurul nostru şi
Tot din gazeta de informaţie socială şi avu frăgezimea de a ne promite conlucrarea Printre cele mai importante preocupări Punctul forte al operei lui Caragiale
culturală sibiană extrage o mostră de siluire sa“. Pe bună dreptate, pe critic îl irită mai de filosofia limbajului, în cultura noastră, le îl reprezintă comicul de limbaj, în care
a cuvintelor: „Noi, românii, voim o viaţă ales folosirea cu totul deplasată a cuvântului putem enumera pe cele ale lui D. Caracostea: excelează mai mult ca oricare altul. Mai mult
naţională conştiută şi scoposită“. Maiorescu frăgezimea. Expresivitatea limbii române, titlu pe care decât compromisurile şi matrapazlâcurile
nu ezită să corecteze prompt efectul l­am împrumutat pentru intervenţia noastră eroilor caragialieni, felul în care aceştia
rebarbativ, oferind formularea firească: „o Un ultim extras din revista „Transil­ şi Constantin Noica: Rostirea filosofică vorbesc şi siluiesc limba română ne face să
viaţă naţională care să­şi cunoască scopul“. vania“ devoalează îmbinarea bombasti­ românească. Limba este cea mai mare râdem. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu clasa
Este adevărat însă că, uneori, construcţii cismului cu un fel de inocenţă radioasă, avuţie naţională. „Limba noastră este o co- noastră politică de astăzi.
marcă stilistică preluată în comediile lui moară“, cum bine zicea Alexa Mateevici.
Caragiale: „Din aceste înşirate pănă aici, „Patria mea este limba română“ – afirma, Eminescu avea perfectă dreptate atunci
deşi numai pe scurt şi aşa zicând ca prin atât de sentenţios, Nichita Stănescu, prin­ când scria în ziarul „Timpul“: „Cauza
treacăt, v­aţi putut convinge, domnilor, tr­un vers memorabil. tuturor relelor noastre este lipsa de cultură
că avem şi noi literatură, şi încă ce adevărată“. Aceasta rămâne o cauză
literatură! Însemnată prin anticitatea sa, De la acest preambul teoretic, absolut primordială şi astăzi. Pseudo cultura şi
remarcabilă prin estensimea sa şi demnă de necesar, trebuie să pornim în demersul semidoctismul caracterizează, înainte de
considerat prinprestanţa sa! Ce nu avem, nostru şi să apărăm puritatea limbii, aşa cum toate, lumea politicienilor noştri actuali, care
ce ne lipseşte dar? Nu avem, ne lipseşte, a făcut­o în mod exemplar, la vremea sa, pronunţă „succesuri“ (în loc de „succese“),
domnilor, un panteon unde atleţii adormiţi Titu Maiorescu, primul nostru mare critic şi „almanahe“ (în loc de „almanahuri“),
ai literaturii noastre să­şi afle recunoştinţa mintea cea mai logică şi cea mai limpede, „branconaj“ (în loc de „braconaj“) etc.
şi remunerarea meritată şi lângă tipurile lor din cultura noastră. Mentorul „Junimii“ se ca să amintim numai câteva „perle“ ale
să vedem strălucind acolo icoanele atleţilor arată necruţător cu stricătorii de limbă, în politicienilor noştri de astăzi. Ar fi nevoie
cari sunt în viaţă şi lucră încă, ca, văzând articolul Limba română în jurnalele din de un Caragiale al zilelor noastre pentru a­i
exemplele lor măreţe, să învăţăm...“. Austria. Astăzi, stricătorii de limbă s­au ridiculiza şi a­i supune oprobiului public.
înmulţit mai mult ca oricând. În articolul
Între alte absenţe, exaltatul condeier Neologismele, Maiorescu critica abuzul de Aşa cum spuneam cândva, printr­un
enumeră lipsa unui Plutarch şi a unei calambur, într­un interviu: „Clasa noastră
„istorii critice a literaturii române“, cu o politică este o clasă declasată“.
veritabilă frenezie ce coboară la nivelul
ticurilor verbale, repede identificate de
către Maiorescu, maestru al „vânătorilor
subtile“ în perimetrul limbii române din
media timpului său.

Dacă acum există nu doar un Plutarch şi
avem la dispoziţie chiar şi o Istorie critică a
literaturii române nu putem trece impasibili
peste evidenţa faptului că o paralelă acută
cu trecutul relevă, din păcate, valabilitatea
avertismentului maiorescian privitor la
sărmana fatuitate, la snobismul firav al
celor ce ocolesc, pentru a se singulariza,
norme demult unanime.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 7

Adrian CIOROIANU

Totuşi, viitorul poate că nu este
neapărat sumbru

Distinsă audienţă, domnule protecţia limbii lor şi aşa mai departe... respectivă a durat până în anul universitar training, sau a ejecta, sau a edita (în loc
director Firan – de fapt, am Sigur că România nu o face, dar permite­ ’63­’64. După care s­a revenit iar la
înţeles că despre aniversarea introducerea limbii franceze (ca limbă de a scrie) etc. Toţi termenii aceştia, o
domnului Florea Firan vom vorbi după ţi­mi să vă spun că şi acolo unde se face aşa străină) în şcolile noastre. După anii ’60,
amiază, pentru că voi avea multe de spus –, ceva rezultatul este practic zero. Din Franţa timid au reapărut franceza, apoi engleza să spuneţi, vin odată cu Internetul şi cu
mă rezum acum la tema foarte provocatoare – a cărei limbă franceză actualmente este sau germana. În schimb, împrumuturile din
a acestei sesiuni şi fără niciun fel de dorinţă infestată la nivelul străzii de cuvinte din limba rusă sunt mult mai vizibile în limba calculatorul. Până la urmă nici nu contează
de a vă şoca vă spun de la bun început că, limba engleză sau, în unele zone, chiar din română vorbită de basarabenii români de
dincolo de prietenia şi preţuirea pe care limba arabă (există o evidentă anglicizare a azi – pentru că ei au stat mult mai mult cu ce vin, ci contează dacă se vor impune
le am faţă de doamna Daniela Tarniţă sau limbii franceze, la nivelul străzii, precum şi, sub acoperirea limbii ruse. Dar să ne uităm
faţă de domnul Gabriel Coşoveanu şi faţă în anumite comunităţi, un import masiv de şi spre celelalte spaţii ale românităţii: sau nu. Limba română s­a dezvoltat pe
de ideile pe care dânşii le­au expus, vă cuvinte din nordul Africii) – până în Statele în Ardeal, modelul lor cultural n­a fost
voi propune aici o altă interpretare decât Unite ale Americii, unde limba spaniolă, ca neapărat cel francez, ci a fost cel german baza multor influenţe – care odată s­au
dânşii. şi religia catolică, sunt în plină ofensivă, şi iar mai înainte austro­ungar.
Ideile distinşilor antevorbitori sunt aici ne­ar putea lămuri mai bine Carmen numit migratori, sau bulgari, sau turci, sau
de bun simţ şi ele par a ţine de domeniul Firan şi Adrian Sângeorzan, care trăiesc Importurile lingvistice ţin de spiritul
evidenţei. Trebuie să vă spun însă că acolo. Limba are un mecanism al ei de timpului, ţin de fiecare epocă, şi nu­i oficiali greci, sau ofiţerii ruşi (ei au adus
lectura pe care eu v­o propun va fi una dezvoltare foarte fin – dar reglajul nu stă în obligatoriu să treacă graniţa veacului. Iar
diferită. Perspectiva mea e cu mult mai mâna scriitorului, reglajul stă dintotdeauna aici e o problemă dacă folosesc veac sau limba franceză în Moldova), sau astăzi
optimistă – şi spun aceasta din perspectiva în mâna vorbitorului. secol – pentru că, aşa cum vă daţi seama,
istoriei trecute. S­ar putea la fel de bine dacă spui veac eşti într­o dimensiune Internetul... şi povestea merge mai departe.
să mă înşel, în fond ceea ce vă propun Revin la spaţiul nostru. Aşadar, în acest slavizată a românităţii, dacă spui secol eşti
este o analiză a unui ne­profesionist al duel peste veacuri între latina vulgară şi în altă dimensiune, latinizată, a românităţii. Din punctul meu de vedere, ca istoric, nu
limbajului; spre deosebire de domnul latina oficială evident că a câştigat latina Acesta este farmecul limbii române – pentru
Coşoveanu, eu nu sunt un profesionist al vulgară – nu numai la noi, ci peste tot că, prin meandrele istoriei, a împrumutat contează purtătorul de mesaj, ci contează
teoriei sau istoriei literaturii şi limbajului – unde se vorbesc limbi romanice sau limbi multe cuvinte din limbi atât de diferite.
dar istoria românilor, atât cât o cunosc eu, de sorginte latină. Aşa au luat naştere mesajul în sine. Limba română a fost într­o
mă face să cred mai curând că noi vorbim limbile italiană sau spaniolă etc. – tot din Din acest motiv, eu sunt mai optimist
azi româna de secol XX şi că aceasta nu se „coruperea“ limbii latine. Apoi, aduceţi­vă în legătură cu subiectul nostru. Repet, s­ar permanentă schimbare.
va mai vorbi multă vreme de acum încolo. aminte că la începutul evului mediu limba putea la fel de bine să n­am dreptate, dar
Şi e normal să fie aşa. După cum e de la „oficială“, în sudul şi nordul Dunării, la eu refuz această tentaţie a lamentaţiei. Pe Ceea ce mă face să fiu optimist este
sine înţeles că Dimitrie Cantemir l­ar fi cumpăna mileniilor trecute, era mai curând lângă activitatea de profesor, în ultimii ani
privit cu suspiciune pe Mihai Eminescu limba veche a bulgarilor. Proto­bulgara a am avut contacte ceva mai apropiate cu ceea aproape certitudinea că în această evoluţie
şi am bănuiala că domnitorul Constantin avut epoca ei de glorie. Apoi, slava veche ce se cheamă media. (Media – pe care eu
Brâncoveanu, dacă, prin absurd, l­ar fi – slavona – şi alfabetul chirilic au marcat ştiam din dicţionarele pe care oameni mai a limbii vom mai avea multe momente de
ascultat vreodată pe Eminescu, i s­ar fi puternic zona noastră. Şi aceasta până târziu pregătiţi decât mine le scriu că ar fi pluralul
părut şi lui că poetul de secol XIX vorbeşte spre secolul XVIII şi chiar după. O mulţime de la medium. Dar am aflat că mai nou, în glorie literară – chiar dacă astăzi ni se pare
o păsărească ce atentează la limba română dintre cuvintele pe care noi le consideram dicţionarele de neologisme, există ca plural
a secolului al XVIII­lea. Fiecare dintre noi de origine slavă erau din această slavonă; admis mass-medii. Iată că limba evoluează că limba română „este coruptă“ de diverse
vorbeşte limba maternă a epocii sale – şi nu mai vorbesc de cuvintele turceşti pe care după cei care o vorbesc!). În acest contact
aşa a fost mereu. Iar limba evoluează prin le­am preluat mai apoi şi aşa mai departe. cu lumea nebună a televiziunii mi­am dat influenţe. Degeaba ne vom chinui să
decenii şi prin secole, fără să ne întrebe Aş putea să dau exemple care ar continua seama de această evoluţie a limbii – pe care
dacă suntem sau nu de acord. cu limba greacă – care şi ea a fost limbă fără îndoială că nu profesorii o stăpânesc în păstrăm pură „limba lui Eminescu“, pentru
Drept care, evident, eu nu ştiu ce se oficială, „de cancelarie“ şi de cultură în momentul de faţă, academicienii nici atât,
va întâmpla în următorii 50 de ani, dar mi aceste spaţii, într­o anumită epocă. Ei bine, lasă că n­au stăpânit­o niciodată. Nu cred că nu vom reuşi. Şi nu din vina noastră, ci
se pare în mod categoric normal ca mai unde sunt acele cuvinte, pe care stră­stră­ că spun un secret, dar la 1866 – când lua
tinerii elevi ai generaţiei pe care o vedem stră­străbunicii noştri le foloseau în mod naştere predecesoarea Academiei Române pentru că acesta este mersul istoriei unei
aici, în frumoasa Sală a oglinzilor, să curent? Cuvinte din limba greacă care la un –, scopul societăţii noastre literare (ca şi
vorbească atunci o limbă care nu va mai fi moment dat intraseră în limbajul comun au în multe academii din Europa) era acela de limbi. George Călinescu spune la finalul
româna începutului de secol XX – ci va fi dispărut aşa cum or să dispară unele dintre a da o normă limbii vorbite şi scrise. Să ne
limba începutului de secol XXI. Şi nu văd cuvintele pe care noi le folosim astăzi. gândim, de la 1866 şi până astăzi, de câte cărţii despre viaţa lui Mihai Eminescu,
nimic rău în acest lucru. Daţi­mi voie să vă Apoi a venit limba franceză – iar franceza ori aceste norme s­au schimbat. Domnul
exemplific foarte concret. n­a venit la noi dinspre Occident, cum bine Gheorghe Păun vorbea aici despre rigoare citez din memorie, că vor mai trece luştri
Ştiţi foarte bine, noi avem câteva ştiţi. Franceza a venit dinspre Est, Iaşul a versus entropie. Regret, dar entropia e
axiome în istoria limbii noastre şi în teoria fost la noi prima „capitală“ a francofoniei, şi mereu cu un pas înainte în faţa rigorii. Într­o până când iarăşi nectarul se va strânge
lingvistică, anume clivajul care a existat nu Timişoara, Aradul sau Clujul. Franceza limbă vie, entropia e norma – şi nu rigoarea.
între latina vulgară şi latina oficială în a venit dinspre Est, cu un impact notabil Ca şi în natură: în natură, orice fizician sau în cupa vreunui crin pentru a mai da un
fostele teritorii ale actualei Românii, atunci într­o vreme în care limba noastră era în biolog ştie că entropia e regula, nu rigoarea.
când poporul român abia se năştea. Vreau plin proces de modernizare şi fără îndoială Sigur că noi timdem spre rigoare mereu, dar astfel de poet etc. Şi chiar aşa cred că se va
să vă aduc aminte că cea care a câştigat, în că datorăm mult francezei – dar în acelaşi starea naturală a lumii materiale este totuşi
cele din urmă, a fost latina vulgară. Nu cei timp trebuie să acceptăm că a fost doar o entropia. Dacă laşi neasfaltată şi neumblată întâmpla. Cu această limbă românească de
care scriu definitivează o limbă – ci cei care altă etapă în istoria unei limbi. o bucată de drum, în cinci ani fii convins
o vorbesc! Aşa a fost dintotdeauna, la noi şi că va redeveni natură. Vor creşte ierburi şi secol XXI sau poate XXII, iarăşi nectarul
în orice spaţiu locuit de oameni. Din fosta Gândiţi­vă la absurditatea încercării de lăstari. Oricâte linii drepte sau curbe am
limbă latină care se vorbea în Imperiul a stopa o astfel de evoluţie. De fapt, există trasa noi în universul cunoscut, pe termen se va strânge la un moment dat în nişte
Roman nu a rămas limba vorbită de Cicero şi încercări de stopare – sau mai bine zis de lung entropia este cea care va câştiga.
sau de împăratul Traian – ci a dăinuit schimbare a cursului dezvoltării unei limbi. cupe şi iarăşi vom avea poeţi mari, vom
limba „impură“ vorbită de soldaţii de prin Mă refer aici la reforma învăţământului din Aş putea să vă dau zeci de exemple de
provincii, de agricultorii de pe câmpuri sau august 1948 (operată de regimul comunist), cuvinte pe care le ştim cu toţii şi pe care avea mari prozatori sau dramaturgi. Nu am
de plebea oraşelor. Şi astfel, prin secole, au cea care aducea în învăţământul românesc deseori le ironizăm: precum a realiza,
luat naştere limbile romanice. obligativitatea studierii limbii ruse. Ei care în limba română recentă a devenit a niciun fel de îndoială că acest proces va
Spunea domnul Coşoveanu o idee atât bine, unde sunt consecinţele acestei înţelege, după limba engleză; cum bine ştiţi,
de dragă nouă, intelectualilor şi profesorilor, obligativităţi? Ar trebui să vedem astăzi, la auzim deseori „realizez că ai dreptate“. Nu continua – pentru că, aşa cum am încercat
că alte spaţii culturale investesc masiv în nivelul discursului comun, măcar anumiţi sună româneşte, fără îndoială – dar aceste
termeni preluaţi după acei 20 de ani în care expresii există. Dacă se vor impune sau nu, să vă sugerez, limba are propriile sale
s­a studiat obligatoriu limba rusă – mai depinde de vorbitori, şi nu de normatorii
precis 25 de ani, pentru că obligativitatea limbii române. La fel cuvintele job, sau mecanisme de filtrare, de reţinere sau de

respingere. Aceste mecanisme sunt reglate

de limba vorbită, nu de limba „oficială“,

cea normată de dicţionarele Academiei –

care, aşa cum se ştie, se schimbă şi ele din

timp în timp, tocmai din acest motiv.

Iarăşi prin absurd: dacă Eminescu sau

Caragiale ar fi vorbit în faţa lui Dimitrie

Cantemir, probabil că n­ar fi făcut o

impresie bună. Dacă Minulescu i­ar fi

recitat lui Brâncoveanu, la fel – lasă că noi,

cei de azi, nu l­am prea înţelege pe Ştefan

cel Mare. De la sine înţeles că poate şi el,

Ştefan cel Mare, s­ar plânge că limba lui a

fost „coruptă“ de generaţiile care au urmat

(glumind, nu­mi dau seama dacă Ştefan cel

Mare era un personaj care să­şi pună astfel

de probleme, oricum, nu prin asta a rămas

el în istorie). Repet, limba noastră este

româna de secol XX, dar limba copiilor

copiilor copiilor noştri va fi una ceva mai

diferită pe alocuri – iar aceasta nu înseamnă

că va fi mai bună sau mai rea.

Teoria pe care v­o sugerez, încheind

aici această intervenţie, este aceea a unei

ciclicităţi inevitabile, care priveşte toate

culturile pe care noi le cunoaştem sau le

vom cunoaşte. Continuare în pag. 12

8 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Ioan LASCU Constituţional şeful statului este parla­
mentul! Aşa ceva s­a vrut, după ani lungi
Limba română şi conduita mediatică când cel care­şi spunea „preşedinte al
României“ era, de fapt, un dictator.
Un fenomen proliferant, adese­ şi se fălesc că ar avea lustru princiar. Se care, ca totdeauna, nu este sigură de nimic
ori în mod stupid, ca atâtea autoproclamă şi­ţi defilează sfidător pe şi înşiră, cu importanţă, baliverne. Ce să Acum primim informaţii în avalanşă.
altele, în România de azi – la urechi. Cortegiile umorale ale prostiei fie astăzi patriotismul, într­o vreme a cărei Trebuie să fie treaz discernământul pentru
publicitatea. Prin câteva propoziţii o poţi seamănă cu paradele acelea, împopoţonate nesiguranţă o accentuăm mereu chiar noi, a extrage adevărul din minciună, bunele
caracteriza şi „aranja“, fidel şi expresiv: trivial, de o ostentaţie parcă demonică, făcând pe interesanţii sau pe indiferenţii? intenţii din manipulare, ce e bun din ce
Publicitatea este un mijloc sigur de a te face respingătoare, ale pederaştilor. Trăim vre­ Ce să fie sigur azi? Păi, realitatea pe care e dăunător. Dar la ce sunt bune atâtea
de râs; Publicitatea este o cale fără recurs muri de perversiune, dătătoare de spaime o vedem (sau nu?!), în miezul căreia trăim, informaţii dacă nimic nu se schimbă, dacă
de afişare a prostiei; Publicitatea a devenit şi de scârbă. Sybarisul urmează oare să fie fără ca unii s­o înţelegem limpede. Iar totul „merge prost?“ În schimb excelăm, de
o formă de isterie şi o metodă de a călca pe făcut una cu pământul. atunci să înşiri prostii ca „doamna invitată“ exemplu, printr­o consistentă populaţie de
nervi pe oricare om normal; Publicitatea este cum că de ce să „să nu iubim Bulgaria“, că „boschetari“ ai presei. Este una dintre cele
balonul cu oxigen al afacerilor mincinoase; Acei viscerali incontrolabili, respingă­ azi nu se mai ştie ce este ăl patriotism… mai frecvente modalităţi de­a o lua razna.
Publicitatea este o manifestare a modului de tori, care ne sfidează vrând să ne facă Păi, ce să mai fie patriotismul decât sen­
a fi isteric şi logoreic; Publicitatea este una să ingurgităm mizeria lor, eructând şi timentul şi evidenţa unei apartenenţe şi a Deunăzi, la radio, o ştire despre un
dintre expresiile impertinente şi jignitoare orăcăind pe toate canalele mediatice – ei fac unei identităţi?! Aparţii unei limbi şi unui interviu (parcă) luat lui Matei Vişniec.
ale vieţii publice româneşti; Publicitatea este publicitatea zilei şi vor să ridice mizeriile spaţiu cultural, unei istorii şi unei co­ Ce spunea Matei Vişniec despre România
un lucru necesar pe care mass media o face de cartier la rangul de informaţii utile şi munităţi, care includ, toate, nişte valori postcomunistă? Că a crezut că răul
nenecesară şi insuportabilă; Publicitatea atractive. Ei sunt o categorie ce se lăfăieşte din care eşti alcătuit! În mijlocul lor te­ai comunist a fost cel mai mare, dar a văzut
este o expresie fidelă a unui mod de gândire în mass media. A doua „categorie“ este născut şi cu ajutorul lor te­ai format, deci ai cum, după căderea comunismului, răul e
precar şi derizoriu; Publicitatea este, prin formată din tot soiul de „piţifelnici“ şi de primit o identitate, un mijloc de comunicare la fel de mare, dar are o mie de feţe, e un
toate acestea, inutilă, mincinoasă, agresivă „piţiboance“ dotaţi cu creiere­muscă şi care şi un bagaj de comunicat. Unii, ca „doamna rău polimorf! Că politica, în România, a
şi delirantă. bâzâie jenant pe canalele mediatice în rând invitată a emisiunii“, se uită la patriotism luat doar forma unui delir mediatic. Cum
Pe scurt, aşa cum e realizată, cu o cu visceralii care le sunt unica alternativă. ca la o vorbă goală, prostiţi de demagogia să nu­i dai dreptate lui Matei Vişniec când
insistenţă tembelă, oare la ce este bună Cei din a doua categorie ne apasă pe patriotică a naţional­comunismului şi debu­ simţi ce zice el pe propria şi mult încerca­
publicitatea, hic et nunc? creiere cu rumoarea lor debilă, sporovăind solaţi de penibila prestaţie politică a apatri­ ta­ţi piele?
Ea face parte din nesuferita năvală numai despre fleacuri, nimicuri şi prostii, zilor escroci care „ne conduc“ astăzi!
mediatică asupra prezumtivilor ascultători, pretinzând că astfel fac pe placul unui Dis­de­dimineaţă începe mascarada
prin emisiile audio­vizuale. Un mod tem­ „numeros auditoriu“. Vai, acele penibile Apoi pălăvrăgeala scandaloasă a unor publicitară. Delirul mediatic este în plin
bel, repet, de a face publicitate şi de a talk­show­uri! Când prostia şi mojicia ies „oameni de radio şi de televiziune“ des­ avânt, iar schizofrenia face ravagii. La noi,
prezenta ştiri, de a difuza muzică şi de a în faţă, ele îşi pun podoabe grele de aur ca pre diverse „subiecte“ unde îşi bagă nasul nu aiurea, s­a deschis ultima oară cutia
comenta, care­l aiureşte sau îl enervează „să ia faţa“ nenumăraţilor naivi şi parcă unii mai mult ori mai puţin chemaţi, doar Pandorei! Prin cele apeluri publicitare ne
rău pe sărmanul public – mă refer la acea doritori de a se lăsa manipulaţi. Multora le aşa pentru că se cred jurnalişti… buni la agresează tot soiul de ghiolbani şi de mafioţi
parte a lui care nu s­a putut încă „dezbăra“ place să fie minţiţi cu martori, în public… toate. Sau pentru că „au păreri“ şi azi poţi cu vocile lor guturale de huligani de cartier,
de elementarul bun simţ! spune cam tot ce­ţi trece prin scăfârlie! De debitându­ne minciuni sau deşănţate laude
Tot soiul de infantili mediatici – în Iarăşi publicitatea – acea tentativă pildă se bate îndelung apa­n piuă despre de sine.
general foşti copii absenţi de la şcoală – ne agresivă şi sforăitoare de a te face subiectele date greşit la tezele unice de
„desfată“ cu prostia lor, plină de cuvinţele dependent, acea impertinenţă de a te obliga literatură română. Oh, bacalaureatul, aceas­ Există o liotă de „băieţi“ a toate vorbitori,
luate din vocabularul infantil: răutăcisme, să ai mereu preferinţe, acea manifestare tă mai nouă problemă naţională!! Ne­a deloc gânditori şi de nimic ştiutori „de la
furăciune, mingie, doişpe (cărţi, femei, publică a prostiei ce se crede şarmantă, tocilit deunăzi la cap unul ce nu avea ce radio“. Regula lor este: să vorbeşti chiar
cuvinte ş.a.m.d.), propietate, propietar etc. acea insolenţă pe bani grei ce se pretinde căuta acolo, Al. Tocilescu, într­o dimineaţă, dacă nu gândeşti – o vorbărie continuă, o
Culmea e că ei cred că aşa este corect ori seducătoare şi eficientă… Deşi este urâtă, revoltat nevoie mare, că aşa şi pe dincolo!... ignoranţă continuă. Care va să zică ce bine
nu le pasă că nu e corect aşa şi nu vor nici ponegrită, ignorată de destui oameni, pu­ E obiceiul prostesc al mass media de a face ne simţim, atâţia ignoranţi laolaltă!
să audă cum este corect! blicitatea vrea să ni se impună drept un din purice bou şi de a te da gladiator în lupta
Nişte „promoţii“ de surzi şi de orbi cod vital, călăuzitor către calitate, către cu căţeluşii. Dacă s­ar gândi la „oamenii La „actualităţi“: fanfaronadă şi retorism
mintali, care nu înţeleg nimic, orice li s­ar noutate, către eficienţă. Publicitatea se de radio şi de televiziune“ câte greşeli de ieftin, caraghios. Guys and Dolls, cei de
spune. Însă ei continuă să jubileze, încântaţi vrea indispensabilă în timp ce este insu­ limbă română (şi engleză) fac nonşalant în acolo vor să fie „în trend“, să­i concureze
de sine şi simţindu­se tare bine împreună, portabilă. Publicitatea doreşte să ne facă oricare ceas, câte inepţii debitează, ar avea pe stricătorii de limbă şi de minte de la
pierzând vremea laolaltă… sclavii ei în timp ce ne pune pe fugă. Cu „ciocu’ mic“ şi i­ar trimite la o reexaminare posturile comerciale, private, care colcăie
Lipsa de control al discursului afectea­ o singură condiţie sunt posibile toate aces­ a admiterii lor în liceu! de inculţi şi de agramaţi, de „pipiţe“ şi
ză prezenţele mediatice, inclusiv ale aşa­ te observaţii: să ai un discernământ cri- de „piţiflendări“. Mai grav este că aceşti
zişilor profesionişti. Nu ei controlează vor­ tic dezvoltat, viu, acut, o sensibilitate a Îi aud pe unii „presari“ semianalfabeţi inculţi şi agramaţi nu se aud şi nu se văd
bele, ci vorbele îi controlează pe ei. independenţei faţă de prostia agresivă care vorbind de „şeful statului“, o sintagmă decât pe ei! Ei singuri pe lume… În jurul
Peste tot voci guturale care ne prezintă face azi atâţia sclavi fericiţi! consacrată pentru dictatorul Ceauşescu. lor e vid! Vorba ceea: „n­aude, n­a vede“.
multe inepţii şi pretind că fac publicitate. Iliescu – şeful statului, Băsescu – şeful
Visceralul şi instinctele se dau în spectacol La „actualităţi“ un anume crainic a mo­ statului… Cum poate fi numit aşa, fie şi Însă... Mirel Bănică, un sociolog al
derat o discuţie despre patriotism. Con­ numai gazetăreşte, preşedintele nostru religiei, a vorbit cuceritor, tot la radio,
fuză şi deseori penibilă a fost „invitata (sic!) într­o republică parlamentară? despre cultura binelui, despre comunitatea
emisiunii“ (o ziaristă cunoscută, cât de cât), de valori, despre solidaritate comunitară,
despre voluntariat/benevolat. Însă oamenii
săraci nu prea pot face benevolat: cel mult
pot fi solidari, ajutându­se unii pe alţii. Oare
nu o fac, totuşi, benevol? Apoi, altcândva,
o extraordinară doamnă, Maria Mociorniţa,
de un calm şi de o înţelepciune divină,
de un spirit comunicativ şi participativ
aproape unice, a spus: „Cu cât o ţară este
mai puternică, mai democratică, cu atât
legile sunt mai puţine.“ No comment!

Continuare din pag. 2 români“, înmânată de Gabriel Coşoveanu, şi Artă „Rotonda plopilor aprinşi“ din lectură, de Virgil Nemoianu, Pro domo I,
preşedintele Filialei; Diploma de Excelenţă Râmnicu Vâlcea, pentru „întreaga activitate de Ovidiu Ghidirmic, Din partea cealaltă,
În semn de preţuire lui Florea Firan i­a din partea Uniunii Ziariştilor Profesionişti literară şi editorială“, Medalia Revistei de de Dumitru Radu Popa, Între femei, de
fost acordată placheta de onoare din partea din România, înmânată personal de către cultură „Curtea de la Argeş“, înmânată de Adrian Sângeorzan, Adulter cu smochine
Consiliului Judeţean Dolj cu acest mesaj: preşedintele UZP, Doru Dinu Glăvan, care, acad. Gheorghe Păun sau titlul de Prietn al şi pescăruşi, de Adrian Cioroianu, Cultura
„Criticului şi istoricului literar Florea în intervenţia sa, a făcut şi unele referiri pe Bibliotecii „Antim Ivireanul“ etc. digitală – între agonie şi extaz, de Şerban
Firan – Pentru contribuţia remarcabilă pe marginea temei pusă în dezbatere Limba Centea, Portrete în timp, de Florea Firan şi
care şi­a adus­o în cei peste 50 de ani de română şi mass-media. De asemenea lui După Gala Premiilor „Scrisul Româ- antologia Literatura şi sincretismul artelor,
activitate academică şi didactică la formarea Florea Firan i­a fost acordată Diploma de nesc“ acordate autorilor­colaboratori fideli de Florea Firan.
generaţiilor tinere prin cunoaşterea şi Onoare din partea Asociaţiei Române de şi Premiul de Debut în volum la Poezie şi
înţelegerea unor evenimente importante din Istorie a Presei (ARIP), „pentru contribuţia Proză a urmat Lansarea de cărţi semnate Toate cele trei activităţi desfăşurate
istoria literaturii române şi a presei literare, adusă la cercetarea şi dezvoltarea de importanţi scriitori care au susţinut la Craiova pe parcursul a două zile au re­
precum şi a unor momente însemnate jurnalismului cultural din România“, de cu continuitate timp de zece ani rubrici prezentat în sinteză activitatea cultural­
din trecutul Municipiului Craiova şi a către prof. univ. dr. Ilie Rad; Diplomă de permanente în Revista „Scrisul Românesc“ ştiinţifică, publicistică şi editorială des­
Judeţului Dolj – Ion Prioteasa, preşedinte Onoare din partea Revistei „Ramuri “ din precum: Autoscopii, autoficţiuni sau Câm- făşurată de „Scrisul Românesc“ cu un
al Consiliului Judeţean Dolj“; Diploma de Craiova, Trofeul „Cerurile Oltului“ din pul cu maci, de Irina Mavrodin, Scrisori mare impact la public, în special în rândul
Onoare din partea Uniunii Scriitorilor din partea Salonului Naţional de Lieteratură deschise, de Dumitru Radu Popescu, Ser- tinerilor cititori, elevi şi studenţi.
România, Filiala Craiova, „pentru întreaga tarul cu albine, de Carmen Firan, Note de
activitate culturală pusă în slujba scriitorilor

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 9

Marian Victor BUCIU

Româneşte (şi) prin mass-media

I deal şi totodată real, informa­ critică, precaută –, întrebarea urgentă care aproape cu un an în urmă, în oct. 2012. lemn, cum o numeşte Françoise Thom? Iar
rea este, cum constată sinonimia s­ar pune, privind legătura dintre limbă Sarcina echipei este să corecteze limba acum se văd ignoraţi de masa vorbitoare şi
strictă, anunţare, încunoştinţare, şi mass­media, este aceasta: cine are din mass­media video (preponderent, doar scriitoare din mass­media… Ei acuză din
înştiinţare, vestire, fie pentru a adeveri, fie nevoie de o limbă română corectă, dacă trăim în epoca imaginii) şi audio. Există gros că se vorbeşte şi se scrie rău. Bine,
pentru a întâmpina ceva. Iată o acţiune care are convingerea că totul este incorect în şapte forme mediatice: tipar, înregistrări, dar se vorbeşte şi scrie mult, liber. Da, se
cere să fie luată cu multă circumspecţie, societate? Se despart cu totul profesioniştii film, radio, televiziune, internet, telefonie face acest lucru şi anarhic. Dar uită limba
în latura interesului şi a limitelor impuse limbii de alterările politice? Ori: devin mobilă. Li s­ar adăuga jocurile video. Mai arestată, lemnifiată, mutizată, în comunism,
de un organism informator asupra unui ei o adevărată interfaţă între mediile de sunt amintite, ca forme recente: blog-uri, în spaţiul public, care ameninţa să­l ocupe
segment social consumator de informare. informare şi public? Chestiune valabilă podcast-uri, feed-urile RSS. Pe site­ul cu totul şi pe acela privat? Eu ştiu că mereu
E o relaţie dinspre agent spre (ori asupra!) şi în societatea democratică, deschisă, CNA­ului sunt înregistrate şi corectate s­a folosit lozinca limbii care a păstrat fiinţa
unui pacient. Acesta se cade să fie şi el activ. pluralistă. greşeli de limbă de tot felul, de lexic, individuală şi colectivă. Da, s­a păstrat, de
Receptorul autoprotejat este, ca atare, tot un morfologie, sintaxă, semantică, stilistică, bine, de rău, fiinţa. Şi, apoi, întotdeauna ar
fel de agent. Dar, dacă informaţia înseamnă Ca­n orice muncă, şi­n vorbit sau scris ortografie, punctuaţie. Accentuarea, deza­ putea fi mai bine şi mai puţin rău. Azi face
putere, şi puterea obţinută nu se cedează există greşeli: (in)voluntare, scuzabile sau cordurile, apoi vulgaritatea (specifică?) fiecare cam ce ştie, ce poate şi ce vrea cu
decât, cel mult, prin decizie electorală, acuzabile. În nomenclatorul de reguli şi sunt şi ele luate în seamă. Se poartă o libertatea (i)responsabilă de a vorbi şi scrie
rămâne o mare îndoială că, în chip de excepţii se presupune şi principiul potrivit luptă surdă cu lipsa diacriticelor. Există într­o limbă română mereu încercată, ca,
cadou, s­ar ceda informaţia. Înseamnă căruia unde sunt posibile regulile devine teama că românii s­ar apuca să vorbească de altfel, să nu uităm, fiinţa însăşi. Vorbim,
că ea este mereu un dar otrăvit? Am avea obligatorie respectarea lor. Excepţia nu aşa cum scriu pe suport electronic. Nu, nu scriem (nu numai) în limba română,
atunci doar societăţi precare, mai mult sau se lasă regularizată, regula nu devine vor ajunge să pronunţe limba de acasă şi maternă, paternă, mai mult sau mai puţin
mai puţin eşuate istoric. Să amintesc că exceptabilă. Limba este atacată şi cucerită de la şcoală, strămoşească şi fatalmente strămoşească, şi în acest fel continuăm să
sunt înregistrate cinci funcţii ale mediilor pe două fronturi: a lingviştilor şi a schimbată, regenerată, atât de stâlcit. Un fim. Existăm într­o limbă română reală, pe
de comunicare: informare, influenţare, utilizatorlor de rând. Iar bucuria gravă şi risc ar fi ca străinii să creadă că pot s­o care ne­o dorim ideală. Ca orice limbă ce
educaţie, divertisment, socializare. Infor­ serioasă a profesioniştilor limbii pare a fi pronunţe astfel. Interesul neromânilor se menţine, şi a noastră se schimbă organic.
marea democratizează, dezinformarea to- aceea să regularizeze iar a celorlalţi (de de a ne deprinde limba rămâne rar. E Evoluţionismul şi organicismul lingvistic,
talitarizează. În ultimul caz, mass­media la analfabet la poetul genial) să genereze mai accentuat pericolul ca românii să se în acest caz, conlucrează, nu se opun.
ajung(e) otrava sau „opiul maselor“, cu excepţii – cât mai originale, în orice sens. desprindă ori să fie îndepărtaţi de limba lor.
formula marxistă privitoare la religie. Savanţii complică raporturile cu limba, de Reţin rapid câteva exemple, ca să­mi fac Ca orice limbă mai puţin circulată,
Ceea ce avem constant este un anumit la altitudinea cunoaşterii lor, fireşte savante. o idee despre numărul de greşeli raportate româna rămâne mai expusă în ea însăşi,
raport între informare, dezinformare şi Oamenii comuni simplifică raporturile din luna octombrie 2012: 19 la TVR1, 32 la fapt elocvent când împrumută sau adoptă
transformare. Combinaţia lor stabileşte, cu limba, de la diferite niveluri de, să le Digi TV, 55 la OTV. La Radio Europa FM: şi adaptează cu dificultate noi cuvinte.
în bine sau în rău, succesul sau insuccesul spun astfel, descendenţă. Ar fi să credem, 16. Acestea sunt şi cele mai puţine. Iar la Un exemplu este şi mass-media, termen
unei societăţi. Depinde pentru cine, din maniheist, că unii vor să înalţe în paradisul radio se vorbeşte. E drept că cel mai mult compus, folosit alternativ la singular şi
care perspectivă privim. limbii, iar alţii să coboare în infernul ei. timp se cântă. Nu ştiu cum au fost captate plural, nesupus declinării. Trebuie ţinut
O ştim din experienţa unor îndelungi erorile. Fiecare să creadă ce vrea. seama de cine, când, unde vorbeşte sau
(ne)înţelegeri: cuvintele sunt şi ele impure, Din ce perspectivă să privim relaţia scrie, în ce regim de libertate, constrângere,
îşi disimulează ori sustrag sensurile, omului cu limba? Până să se studieze, Prin recenta Legea nr. 53/2013, există drept, responsabilitate. Masa e lipsită de
forma le devine şi rămâne înşelătoare, nu ştim că limba se foloseşte. O realitate la şi o zi a limbii române, la 31 august. Nu conştiinţa etimologică la care specialiştii
sunt chiar ce par a fi. Ceea ce se prezintă care ar trebui să reflecteze acei lingvişti ştiu dacă în ziua aceasta s­a vorbit şi nu pot renunţa. În comunicarea pe suport
ca informare este în ascuns o tentativă de „elitişti“ care ignoră democratizarea lim­ s­a scris mai bine. Oricum, limba este electronic, scrierea preia oralitatea, prin
transformare printr­o dezinformare de bii, a limbajului, iar uneori nesocotesc şi una, dar nu de o zi, ci de toate zilele. definiţie liberă, iregulară, haotică. Normele
proporţii variabile. valenţele de comunicare expresivă. La Sărbătoarea, îmi dau seama, a spus mai impuse savant, în abuz, pot face o limbă
R. Barthes, excedat de constrângerile români, elita şi masa sunt insuficient con­ mult câtorva feţe bisericeşti, care, mai mult nefuncţională. Oricum, normatorii îi ur­
gramaticii, numea limba fascistă, ea fiind junctive şi în domeniul limbii. De aici, insta­ decât capetele profesioniştilor limbii, au mează pe comunicatori. Bunii normatori
în această concepţie totalitară, deci şi bilitatea limbii, comunicării, conjunctă cu semnalat­o cu entuziasm, encomiastic şi sunt ei înşişi buni comunicatori. Se cere
comunistă. Dar în capitalism gramatica nu instabilitatea noastră mai generală, istorică. naţionalist. Altfel, e binevenită pledoaria normei noimă. Regula rezonabilă se
renunţă la constrângeri, fie pur lingvistice, Ritmurile istorice se cam ştiu, nu sunt pentru respectul şi iubirea limbii, dar şi impune în dinamica limbii. O limbă aşezată,
fie ideologice. (Dez)informarea, trecând chiar imprevizibile. Există şi conjunctura, a literaturii (orice literatură, orice este dincolo de vitalitatea ei în schimbare,
peste nuanţele sistemice de ordin politic, dependenţa geopolitică. Restul este specific scris româneşte, termen titular într­o carte aparţine unei comunităţi stabile istoric sub
nu dispare, ea se transformă, ca să reiau naţional şi local. Nimic de zis, mai bine zis de Virgil Ierunca!), din întreaga noastră toate aspectele esenţiale.
o cunoscută lege fizică a conservării ma­ nimic de mirat, privitor la romgleza din istorie. Un respect şi o iubire fără rabat
teriei. Într­o democraţie adevărată, pro­ ţară şi străinătate. Doar poate că este, şi critic, însă. Limba literaturii necesită însă
paganda se retrage şi lasă­n faţă mani­ datorită contextului istoric, tehnologic, mai o anumită, altă, (in)formare. Gramaticienii
pularea, fără violenţă fizică (nu, desigur, în accentuată decât romceza de altădată. îşi au domeniul lor. Nu le poţi impune
absolut), dar verbală şi scrisă, iar acestea să fie de acord cu scriitorul care crede
pătrund în masa (ne)critică atât cât pot în­ Ne interesăm de cât de bine sau de rău că talentul literar se dispensează, într­un
cape. Într­o democraţie incipientă, într­o este limba română vorbită şi scrisă? Să nu anume sens, de reguli gramaticale (vezi­l
democratură (termen rar şi puţin apropri­ ajungem, cum s­a anticipat deja de către pe Camil Petrescu, într­o cunoscută notă
at), manipularea nu se desparte de propa­ unii, să ne felicităm că, de bine, de rău, de subsol din romanul Patul lui Procust)
gandă, iar propaganda se agaţă cu multă limba română încă se mai scrie şi vorbeşte ori cu agramaticalităţile poetologului
forţă de manipulare. E ceea ce se întâmplă instituţional, iar mondialismul omogenizant semiotician M. Riffattere.
şi la noi, în post­totalitarismul comunist. la modul democratic, fără clasă şi rasă, n­a
Măsurătorile cele mai credibile nu acordă închis în casă, în familie, limba zecilor de Comunitatea lingvistică şi culturală s­a
obiectivităţii informării mai mult de o milioane de vorbitori. disputat şi fracturat din pricina adoptării
pătrime din conţinut. Suficient pentru ma­ scrierii cu î din i sau din a. Etimologismul
nipulare şi propagandă. Se ştie din instinct Limba scrisă, corect sau prost scrisă – s­a confruntat cu ideologismul. S­a pus
că minciuna eficace trebuie să aibă şi un proscrisă? Din 2007, Consiliul Naţional un accent foarte grav şi foarte ascuţit
procent de adevăr. al Audiovizualului apără ilustrarea lim­ totodată, în limba română, pe dezordine,
De o parte, în România de azi, gru­ bii române. A făcut apel la un grup de ilegitimitate, istorie făcută din excepţii
purile media sunt pe deplin informate în academici, cunoscători de norme, reguli, şi fără reguli. E neştiinţific, imoral, ne­
ştiinţa transformării prin dezinformare a raţionalizări ale simţului comun al limbii patriotic, că unii lingvişti continuă să
conştiinţelor. Au ajuns atât de dominante noastre. Grupul a convenit să nu dea curs politizeze limba. Rostul lor ar fi mai cu­
încât discreditează orice alternativă de unor dispute interne. Gramatica este o rând să gramaticalizeze politica. Aceasta
obiectivitate şi decenţă. De altă parte, în ştiinţă în dispută, supusă, ca orice altă numai după ce se ocupă de normarea ei
masa aptă, variabil, de (dez)informare ştiinţă, schimbărilor de obiect. O repetă şi permisivă şi nu de încuierea minţii uti­
transformatoare – ca să menţin o poziţie specialiştii în ştiinţa limbii, după Horaţiu, lizatorului (român, nu mai vorbesc de cel
cel din Ars Poetica: gramatici certant, et străin, ocolit pentru că el ne ocoleşte!).
adhuc sub judice lis est. Echipa de grămătici S­au opus lingviştii în comunism limbii de
pare a­şi fi luat o lungă vacanţă. Ultima
monitorizare făcută publică s­a produs

10 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Gheorghe PĂUN (Campioni la vorbire/scriere licenţioasă
sunt, totuşi, scriitorii, într­o formă mai
Limba română, între AR şi XTV evoluată de „cozoroc întors la spate“.)
La nivel etic­creştin, aici găsesc cea mai
M ă grăbesc a spune că AR la extrem de riguroasa sintaxă a limbii Am probleme, uneori, la revista Curtea de mare vină a politicienilor şi mass­mediei:
înseamnă, desigur, Acade­ germane – de pildă, la nivelul verbelor: fix la Argeş, unde, cordial, dar ferm, spun de în coborârea cu totul condamnabilă a
mia Română, iar X poa­ pe poziţia a doua în hauptsatz (propoziţia la început „că se face cenzură“: a bunului nivelului argumentaţiei, la cantitatea de
te lua aproape orice valoare, vorba mate­ principală) şi pe ultima în nebensatz simţ, a limbii etc. (am comis o listă de ură indusă populaţiei (vezi frecvenţa unor
maticianului, dar nu trec încă la explorarea (propoziţia secundară). Nu ştiu cum se „10 porunci“ care­mi definesc „cenzura“, sintagme precum „bătălie politică“, „luptă
(desigur, grăbită a) acestei complexe relaţii, descurcă poeţii germani, dar şi die Lehrerin dar nu le reiau). De cele mai multe ori, nu electorală“, „adversarii/duşmanii noştri po­
ci reiau din cartea Constantin Bălăceanu- Bettina din Berlin şi colegii mei de la există împotrivire, dar am avut şi cazuri litici“). Spuneam şi în altă parte şi nu o spun
Stolnici la 90 de ani (Editura Pământul, Magdeburg spuneau că altfel nu se poate. în care mi se spune că schimbările î/â au eu primul: omenirea în general, politicienii
Piteşti, 2013) câteva fraze ale seniorului Să fie vreo legătură între riguroasa sintaxă avut mai degrabă motivaţii politice decât de la noi de asemenea (şi mai urgent), ar
culturii româneşti omagiat în volum (printre a limbii ce­o vorbesc şi comportamentul lingvistice, deci nu trebuie luate în seamă. trebui să treacă de la paradigma şah, cea
altele, membru de onoare al AR), fraze care „ingineresc“ al germanilor (via creierul care O altă discuţie interminabilă, s­o evităm. în care e pe omorâtelea, la paradigma
ar putea fi un motto al colocviului: stă sub regulă la fiecare frază rostită şi s­a Aşa o fi, răspund, dar norma e normă. Să GO, unde e pe construitelea, competitiv,
„La cursul meu de neuropsihologie, dar ştiind că la încheierea partidei ambii
după lecţia despre limbaj, un student m­a obişnuit astfel şi în afara comportamentului fim şi noi elveţieni pentru o jumătate de competitori (deloc duşmani) vor rămâne pe
întrebat cine dă norma lingvistică, cine lingvistic)? Întrebare retorică – ceea ce secol şi să ne respectăm legile. Şi mi se mai tablă. Iar un câştigător care a jucat „urât“
modelează limbile? M­am gândit întâi poate fi adevărat, dar nu afirm că este spune că Academia... nu va primi niciodată laude în GO (în cel
la Academia Română, la scriitori sau la neapărat cazul, şi cu a doua observaţie: oriental, pentru că prin Occident s­a mai
universităţi, dar influenţa lor se rezumă la în limbile greacă, italiană, spaniolă şi Corect, recunosc, şi eu cred că Aca­ adaptat şi GO­ul la stilul locului).
o minoritate de elite. Apoi mi­am amintit portugheză nu există „bună dimineaţa“ şi demia (Institutul ei de Lingvistică) este
de învăţământul preuniversitar; în cele din tot pe aici e şi criza economică (din Europa) prea permisivă (permisiv), prea uşor trece Politizez poate prea mult, dar nu se
urmă a trebuit să recunosc că rolul principal mai accentuată. Să fie vreo legătură?... în gramatica oficială de azi abaterile de la amestecă oare politica cu mult mai mult
în formarea limbilor (de la vocabular la Se poate evita recesiunea introducând în gramatica de mai ieri care au devenit între decât trebuie în lingvistică? Am fost de
stilistică) revine mediilor de informare limbajul zilnic (şi în mentalitate) salutul timp frecvente. Sigur, între nişte limite, curând la Chişinău şi, la o plăcintărie, altfel
scrise şi audiovizuale, ceea ce nu este „bună dimineaţa“? Am prea mulţi amici aşa e normal, aşa s­a făcut dintotdeauna, de recomandat pentru produse şi servire,
încurajator. Ziariştii noştri adesea folosesc prin ţările cu pricina, ca să insist pe o aşa evoluează limbile. Englezismele vor am văzut pe mese, în suporturi decorative,
un limbaj discutabil din toate punctele de asemenea presupunere... intra în dicţionar odată cu tehnologia la un fel de hrisov­pliant, cu o „istorie a
vedere, iar crainicii şi crainicele noastre care se referă, adaptările sunt mai de­ Moldovei“ în care se spunea, uşor urmuzian,
(aleşi mai ales pentru impactul aspectului Ce­am putea spune despre limba grabă contraproductive, uneori hilare (vezi că... limba română, în general, nu cea din
lor) masacrează prea des limba noastră prin română? Avem „bună dimineaţa“, slavă încercările francezilor de a adapta termi­ Basarabia, nici nu prea există, denumirea e
accentuările lor haotice. Un rol esenţial Domnului, dar la cât de flexionară este nologia informatică englezească). Sunt nemotivată, o găselniţă antimoldovenească
(în general, tot prin intermediul mediilor limba noastră, am devenit şi noi exagerat multe englezismele şi vin dintr­odată, e a paşoptiştilor şi unioniştilor, de fapt, limba
de informare) revine oamenilor politici, de flexibili. Mă gândesc şi la AR, vizavi adevărat, iar snobii au trecut cu mult din­ este, pur şi simplu, moldovenească, şi de o
care uită prea des de responsabilităţile de XTV. Limba română este, prin lege, colo de ce este necesar. Nu e cool dacă nu parte şi de cealaltă a Prutului... Să lăsăm...
lor lingvistice în cuvântările, articolele, normată de Academie, dar nu există nicio te miri cu ooops şi nu aprobi cu oki doki plăcintele în seama plăcintarilor şi să
intervenţiile şi, mai ales, altercaţiile lor cu prevedere în lege prin care să se impună sau măcar cu OK... Va trece însă şi moda revenim la mass­media.
adversarii. (...) S­a spus că stilul reprezintă respectarea normei, în particular, pedepse asta, ca multe altele – măcar aşa sper. Sunt
omul. Evident că fiecare are dreptul pentru cei care o încalcă. „Fiecare are curios cum o fi fost acum un secol şi ceva, Mult rău face ea pentru limbă şi mult
să­şi pocească imaginea, dar, când poate dreptul să­şi pocească imaginea“, vorba pe când intra fotbalul în România, cu duzina bine ar putea face! Nu (numai) prin emisiuni
influenţa negativ un bun naţional ca limba, seniorului citat mai devreme – numai că de cuvinte englezeşti preluate ca atare dedicate, ci, în primul rând, prin respect.
lucrul devine condamnabil.“ lucrurile nu mi se par atât de simple. Nu­i (connaisseurii pronunţă şi acum futbol...).
Multe sintagme din citat ar putea fi vorba numai de limbă. Încălcarea de reguli Cu vocabularul e de înţeles, dar tare mă I­ar ajuta pe lucrătorii în mass­media şi
trase separat şi făcute titluri de paragraf poate deveni obişnuinţă – mai ales că, tem că într­o bună zi vom afla că şi „fraza să participe la colocvii precum cel de faţă,
într­un text amplu, dar nu voi face asta lungi perioade de timp, aceasta a fost chiar care o scriu acum“ este acceptată, ba chiar sau măcar să citească Scrisul Românesc.
aici, ci­mi voi explora propria listă de o necesitate: legi romane, turceşti, ruseşti, şi faimosul „ca şi“ (unde vinovatul direct
puncte pe care mi le­am notat spre a fi comuniste, toate din afară, nu se putea chiar este TV­ul), pentru că le foloseşte Altfel, Eminescu o să-i judece...
măcar amintite (într­un text care mai mult supravieţui altfel decât ocolindu­le (sau (aproape) orice vorbitor din media – şi nu
enumeră chestiuni de discutat, decât discută măcar aşa ne place să spunem), drept care numai politicienii... Revista şi Editura
chestiuni legate de tema colocviului). acum ne încălcăm şi propriile reguli. Bune­
„Stilul este omul“, se spune, dar se rele, aici e o altă discuţie, dar ale noastre. Că tot am pronunţat cuvântul vinovat: Scrisul Românesc
mai spune şi că limbajul este unul dintre Începând cu norma lingvistică. Începând dincolo de dicţionar, sintaxă, semantică
atributele centrale care ne separă de cu nivelul banal, al altfel­ului puştesc, (vezi frecventul „un tip cu expertiză“...), CONCURS DE DEBUT
...genul proxim. Limbajul articulat, pentru al şepcii cu cozorocul la spate, semn de se adaugă pragmatica, retorica. Violenţa
că limbaje non­verbale folosesc toate personalitate pentru cei fără personalitate. de limbaj e loc comun pe ecrane, de la Se adresează celor care nu au
vieţuitoarele. Iar Chomsky ne asigură că, Când se scria „cu î din i“, erau destui cei strigătele unor moderatori şi ale unor împlinit 35 de ani şi nu au debutat
oameni fiind, competenţa lingvistică este care foloseau „â din a“, acum e invers. „formatori de opinie“ (interesantă achiziţie publicistic sau în volum.
„cablată“ creierului nostru, este înnăscută, Revoluţionarii lui î... (Măcar de ar scrie recentă a limbii), la nivelul disputelor între
rămâne doar s­o actualizăm prin învăţare. În „cu î din e sau din u“, semn de îndrăzneală politicieni şi la ineleganţa buruienoasă a Concursul se desfăşoară în urmă­
familie, în şcoală, în societate, ca privitori înaltă, primul pas spre limba spargă...) celor ce violentează auzul spectatorului cu toarele secţiuni: poezie, proză, teatru,
la TV şi cititori de ziare. Spre bine (altfel vorbe de dincolo de dicţionarul de şcoală. eseu.
rămânem precum copiii­lupi, pierduţi
în pădure, incapabili de a mai învăţa să Lucrările vor fi semnate cu un mo­
folosească graiul articulat, chiar dacă revin tto, care se va regăsi, de asemenea, şi
printre oameni) şi spre mai puţin bine – că pe un plic închis ataşat manuscrisului.
rămânem vulnerabili la influenţele XTV­ El va cuprinde numele şi prenumele
ului. Învăţăm şi ce n­ar trebui să învăţăm... concurentului, data de naştere, adresa,
Limbă şi creier, limbaj şi creier – un numărul de telefon şi premiile obţinute
domeniu fascinant, explorat nu numai de la alte concursuri literare.
neuropsihologi, ci şi de psihologi pur­şi­
simplu, sociologi, antropologi, ba chiar şi de Manuscrisele vor fi trimise, până
(bio)informaticieni, cu o literatură extrem la data de 1 septembrie 2014, pe
de bogată. Vin cu două observaţii terestre,
două potriviri care, mie, matematician­ adresa:
român, îmi dau, cu oarecare resemnare,
de gândit. Prima e o amintire a lecţiilor de Revista – Editura
limba germană de acum vreo două decenii,
din Goethe Institut, în Berlin, şi se referă Scrisul Românesc,

str. C. Brâncuşi, nr. 24, Craiova.

Un juriu alcătuit din critici şi isto­
rici literari va acorda câte un premiu
pentru fiecare secţiune, separat pentru
revistă, separat pentru editură.

Relaţii suplimentare se pot obţine la
Tel: 0722/753 922; 0351/404 988

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 11

Mihai ENE Dumitru Radu POPESCU

In mass-media res „Marile probleme

Mass­media este şi ea, vrând­ ale României...!“
nevrând, o dublă oglindă a R eferitor la ce s­a întâmplat
societăţii în care funcţio­ foarte mult de calitatea invitaţilor. Jurnalistul ieri, la Sesiunea de comuni­ că aţi auzit de ele, eu am citit vreo trei cărţi
nează: o dată pentru că trebuie să reflecte care mediază discuţiile îşi are, desigur, cări cu tema Limba română cutremurătoare. N­au vrut s­o dea statului,
şi să comenteze o realitate de care este rolul său foarte important în maniera în şi mass-media, eu nu ştiu ce aş fi putut să rămână muzeu şi toată lumea se întreabă
inerent dependentă, şi încă o dată pentru care organizează şi conduce conversaţia din spune ieri despre mass­media, dar spun ce va face cu ea, s­ar putea să facă un hotel,
că ea are, fatalmente, toate calităţile, dar platou, dar nu poate controla şi discursul ce aş putea spune astăzi. Şi astăzi aş putea spun unii. Adică aici este o celulă cu baie
şi toate tarele acestei societăţi, fiind o fiecărui invitat şi, din păcate, mulţi dintre spune, luând ziarul pe care l­am citit în tren, etc., s­ar putea s­o transforme într­un muzeu
parte integrantă a acesteia. La întrebarea aceşti invitaţi „inevitabili“ nu sunt chiar de care sunt „marile probleme ale României“ cu intrare, şi atunci de ce să ia statul bani,
„Credeţi că limba română utilizată în presă cea mai bună calitate intelectuală. reflectate în mass­media. Prima: „Botezatu sau s­ar putea transforma într­un studiou de
este de o calitate îndoielnică?“ am putea îi răspunde lui Măruţă: mă jur pe mamă filme. Cred că ăsta este un lucru interesant
Mai mult, există o diferenţă netă între că n­am nimic cu Bianca!“. Mai încolo, pentru un proprietar care nu vrea să fie
Alex. Oprescu, Mihai Ene, Adrian Sângeorzan textele scrise în prealabil de oameni în la câteva pagini, nu este suficientă chestia înşelat de statul român. O altă problemă
bună măsură specializaţi, citite de pe pe care vroiam să v­o spun neapărat, tot de
răspunde, parafrazând un banc mai vechi, prompter, şi a căror calitate este superioară,
tot printr­o întrebare: „De ce ar face presa şi discursul încropit al reporterilor, de Carmen Firan, Adrian Cioroianu, Dumitru Radu Popescu, Florea Firan, Gabriel Coşoveanu
excepţie?!“. În general în societate se multe ori agramat, confuz, „repezit“, atunci
constată o evidentă degradare a limbii şi a când nu este spus ca pe apă, rostit, parcă, asta şi spune altfel – „Mă jur pe sănătate că mass­media ţine, am descoperit un alt lucru
diferitelor limbaje specifice (şi aici cred că de un etern tocilar al clasei scos la lecţie şi n­am nimic cu Bianca!“. A doua ştire care genial al României pe care sigur îl ştiţi, nu
cel politic câştigă de departe întrecerea), o pe care nu este bine să îl întrerupi, altfel se preocupă România este: „Magda Catone se poate să vi­l spun eu pentru prima dată.
tot mai mare inexactitate şi o tot mai mică va bâlbâi şi va fi tentat să o ia de la capăt, a lăsat mormântul lui Şerban Ionescu în În problema fundamentală pentru câinii
expresivitate discursivă. Cauzele sunt şi ele neînţelegând prea bine ce spune, dar având grija amantei“, aşa că vă daţi seama... Ar vagabonzi a venit unu cu o propunere
destul de uşor de bănuit: o instrucţie din ce o memorie mecanică pe care ţine cu tot mai trebui să vă spun şi de Liviu Vârciu, nu extraordinară. Cum am putea să rezolvăm
în ce mai precară, o educaţie a vorbitului/ dinadinsul să o şi folosească în asemenea ştiu cine este, dar n­are importanţă: „Liviu această problemă dacă am institui nişte
scrisului care lipseşte cu desăvârşire, o prilejuri. Vârciu îşi îneacă suferinţa în alcool“. Deci facultăţi de stomatologie pentru câini.
tot mai slabă frecventare a literaturii care asta este o problemă tot atât de importantă Deci, să avem medici care să le scoată
ar putea să îţi formeze şi gândirea, şi Exemplele abundă şi sunt greu de ca şi cea care spune: „Iată care sunt pilulele câinilor dinţii. Aceşti medici ar putea fi şi
capacitatea de expresie. Într­o societate în selectat, deşi o anumită clasificare s­ar care ne îngraşă.“ Toate sunt nişte probleme exportaţi fiindcă nu cred că există în lume
care mai mult de jumătate dintre tineri nu putea face, o semnalare şi, uneori, o analiză fundamentale ale României şi n­aş vrea asemenea medici. Deci este o idee foarte
sunt capabili sau sunt total dezinteresaţi să a acestora existând în spaţiul public, fie prin să insist că mai sunt şi altele, precum: bună a geniului naţional.
treacă un examen de maturitate de nivel emisiuni „populare“ de genul Cârcotaşilor, „Marilena se lasă pe mâinile nutriţionistei
mediu, într­o atmosferă cacofonică în care fie prin articole ceva mai „elitiste“, cum Maria Vrânceanu şi intră la dietă“, asta habar Al treilea lucru pe care vroiam să vi­l
este suficient să asculţi atent „versurile“ sunt cele din rubrica semnată de Cezar n­aveaţi dumneavoastră... Acestea sunt spun ca un omagiu domnului Firan, vreau
câtorva cântece pop în vogă pentru a­ţi da Paul Bădescu în revista „Dilema veche“. A nişte probleme importante ale României şi să vă spun că m­am trezit visând cândva că
seama imediat de orizontul de sensibilitate, se evita, totuşi, emisiunile de genul „revista mass­media e bine că le are în vedere fiindcă intru într­o clădire, era ceaţă. Cu domnul
reflecţie şi cultură al „vedetelor“ frecventate presei“, transformate, din păcate, în arene altfel am fi foarte întristaţi! De asemenea aş Firan, aseară după telefon, azi­noapte. Şi
de o întreagă generaţie, într­un mediu revanşarde al unui post sau altuia, tribune vrea să vă spun ce­am mai putea menţiona ne întreabă unu, era aşa cu mese, şi cu ceva
ambiant în care se strigă, se latră şi se înjură de invective aplicate pe „subiectele zilei“ la această problemă, la dialogul de ieri, aş băutură, şi ne întreabă:
cam la fel, de la cea mai proletară bodegă de şi nu numai. De asemenea, emisiunile aşa­ mai putea adăuga un lucru legat de CFR.
cartier şi până la cea mai „fiţoasă“ terasă din zise „de divertisment“, transformate şi ele Una dintre minunile României este CFR­ul. – Dar ce căutaţi aici?
Dorobanţi, la ce să te aştepţi de la o presă într­o paradă de prost­gust şi o jenantă Mi s­a spus la Iaşi că oamenii ce lucrează – Păi...
în care, între noi fie vorba, nu activează etalare de incultură, dar care, se pare, fac la CFR au inventat un lucru absolut unic – Afară!
neapărat „the best minds of my generation“. „rating“, orice individ precar din punct de în lume. Întrând în comunitatea europeană – Păi, stai domnule, că suntem doi.
Aspectul presei – de la bâlci şi vodevil până la vedere intelectual simţindu­se reconfortat trebuie să semnezi un contract cu cei de la – Lasă domne, ieşiţi afară amândoi!
analize foarte competente şi expresive – este când descoperă precarităţi şi mai grave, căile ferate că trenurile ajung la ora fixă, ca – Domne, lasă­ne să stăm la o masă!
chiar aspectul pe care îl etalează societatea situaţie care serveşte de minune la creşterea în Japonia, deci ajung la ora 10. Dacă trenul – Nu staţi la nicio masă! Ce, eşti frate
europeană contemporană; pentru că trebuie stimei de sine şi, cum motivele de depresie întârzie dai banii înapoi. Geniul României cu el?
să ne liniştim şi în această privinţă, nu suntem abundă în societatea noastră, măcar acesta s­a manifestat imediat, te întreabă la ce – Nu!
nici aici o „excepţie“, iar România nu este să ne fie un mic paliativ! oră ajunge trenul, la 10, perfect, deci la – Îţi e cumnat, verişor...
„altfel“ nici în acest domeniu, aşa cum se 10:45 spunem că atunci a sosit trenul. Deci – Nu, domne!
străduiesc anumiţi comentatori conservatori Există, totuşi, destule excepţii care să avem 45 de minute ca să nu ne înşele – Afară!
să ne convingă. Nici presa nu este altfel decât contrabalansează într­o anumită măsură ăştia de la Europa să ne ia banii. Trebuie Mă uit eu mai bine la omul ăsta, care
societatea în care se dezvoltă, nici societatea această majoritate nefrecventabilă. Şi aici să recunoaşteţi că este o idee formidabilă. era foarte supărat şi zicea:
românească nu poate fi cu mult diferită ajungem la o idee care se impune cu uşu­ Adică ţara nu va pierde niciun leu cu –Ne stricaţi canonul. Ce căutaţi aici?
decât celelalte societăţi europene sau, ca să rinţă: calitatea discursului depinde foarte această mutare a orei. Ce contează 45 de – Păi sunt prieten cu el...
restrângem aria, est­europene. mult de conţinutul emisiunii. Este normal minute în plus, nu?! – Mai ales. Afară!
ca într­o emisiune culturală – din păcate, –Păi mi­a scos o carte...
În consecuţie logică, şi în interiorul din ce în ce mai puţine – şi limba română Al doilea lucru formidabil şi care ţine – Afară!!
mass­media se impun nişte nuanţări, folosită să fie una de mai bună calitate, dar de geniul României, aflat zilele trecute Şi am plecat afară, încet cu domnul
nişte diferenţieri care vin în favoarea şi în alte emisiuni, mai „populare“, cum tot din presă, este următorul: o familie Firan, şi am văzut că omul ăla avea o
acestei priviri mai largi asupra situaţiei ar fi Garantat 100% sau Apropo TV etc. din Piteşti n­a vrut să cedeze statului coadă, şi dădea aşa din coadă. M­am gândit
de fapt. Calitatea unui articol de fond este Dacă există un câştig al presei ultimilor puşcăria de la Piteşti unde s­au întâmplat pe drum: „domne, nici în vis nu putem să
datorată doar capacităţilor individuale ale ani, acesta este coloritul. Limba folosită celebrele experimente nicolschiene, cred ajungem în iad?!“ Aşa că dacă am fost daţi
jurnalistului care îl semnează, talentului, este mult mai colorată, mai ludică, mai afară, suntem aici alături.
profunzimii şi erudiţiei acestuia etc., pe ingenioasă decât oricând. Din păcate,
când o emisiune de televiziune, mai ales excesul şi miza excesivă pe aceste artificii
dacă vorbim despre talk­show­uri, depinde lexicale sau stilistice se dovedesc, de multe
ori, nefericite şi ajung să irite orice receptor
onest.

Aşadar, să nu disperăm! Lucrurile stau,
ca de obicei, mai bine decât clamează
conservatorii şi mai puţin optimist decât
vor să creadă progresiştii. Oarecum, totul
se reglează din mers şi în momentul în
care societatea, în ansamblul său, va face
un salt calitativ, şi mass­media o va urma
inevitabil. Deocamdată însă, trendul a fost
mai degrabă descendent în ultimii ani,
deşi acele excepţii fericite fac aerul mai
respirabil şi îşi pot da senzaţia că mai există
speranţă chiar şi în această direcţie.

12 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din pag. 7 George STANCA

Am convingerea că nici măcar limba adică în lamentaţia că nu mai e nimic de

engleză nu va mai rămâne la fel. Ea va făcut pentru a păstra „puritatea limbii lui Propun să se înfiinţeze
infesta alte limbi (infesta în sens pozitiv), Eminescu“, că şcoala promovează o limbă
dar asta nu înseamnă că limba engleză ciudată şi aşa mai departe. Cred că de 300

va rămâne cum este azi. La fel va fi şi ea de ani acesta tot este un refren inevitabil Poliţia lingvistică…
infestată la rându­i. Franceza de poimâine – dar care nu a dus la dispariţia limbii, la
nu va mai fi franceza lui Molière, cu înrăutăţirea ei sau la stricarea „frumuseţii“

siguranţă. Astăzi, când citim Shakespeare ei. Dimpotrivă: poate că limba română nu a Desigur, eu nu sunt lingvist, compromiţând tema. Lucru ce­mi evocă
în engleză, nu citim în engleza scrisă fost niciodată mai frumoasă, mai completă departe de mine. Dar, tot vechiul proverb „ce ştie ţăranu’ «ce este
şi vorbită de Shakespeare, cea de secol şi mai expresivă decât este azi. Sigur, cei având de­a face cu acest şofranu»…“ Azi adaptat: „ce ştie Floarea
XVI – ci acele scriituri au fost transpuse, care o vorbesc o pot vorbi mai frumos sau instrument numit limbă mă revolt, intru în ce e downlodarea“… Sau mai general: „ce
actualizate pentru a fi tipărite pe înţelesul mai urât – dar, pe termen lung, până şi panică. Mă scuzaţi, nu pot să elaborez – ştie norodu’ ce este downlodu“?
vorbitorilor de engleză de astăzi. Lasă că, ceea ce pare azi urât se poate filtra într­o deja, cuvântul ăsta sădeşte viscol în odăile
pe vremea lui Shakespeare, abia 40% dintre dezvoltare de bun augur, aşa că nu trebuie să temperamentului meu – un studiu savant Propunerea mea este simplă: orice
concetăţenii lui puteau să­l citească, restul fim pesimişti. În definitiv, cine poate să ştie pe tema asta… Destul m­am „abţinut“ la profesor de română poate fi implicit un
căscau gura, efectiv, în teatru, şi nu e clar dacă noi vorbim o limbă mai „frumoasă“ doctorat… Am citit câteva studii pe temă
dacă înţelegeau mesajul pieselor, aşa cum sau mai „urâtă“ decât cea vorbită de Mihai chiar aici şi unele venind de la distinsa dnă poliţist al limbii. I se va da caietul de
noi îl înţelegem astăzi, ca oameni educaţi Viteazul? Dar ceea ce e sigur este că între Rodica Zafiu. De­a dreptul îngrijorătoare. amenzi şi dacă vede la piaţă textul „avem
(da, 40% era rata alfabetizării în Anglia în limba lui românească şi limba noastră Ce pot eu să fac e doar să polemizez. Să roşi de grădină“, „ridichii“, „oo proaspete“,
vremea lui Shakespeare). În România erau românească erau ceva diferenţe. înjur, să trag pamflete ca palme pe obrazul pac, amenda! Mâine, producătorul brunet
78% de analfabeţi în anul 1898, dacă îmi nesimţit al batjocoritorului de limbă. Şi, ceea – că ţăran nu mai e de mult – va scrie
aduc bine aminte tocmai ajunsese Spiru Drept care, acum istoria grăbindu­se, o ce mă doare e faptul că totul va fi degeaba: corect… Am început­o cu un exemplu ce
Haret inspector general al şcolilor; 1 din 5 schimbare care înainte putea să ia 300­400 limba îşi face cursul ei. Implacabilă ca un pare a fi derizoriu. Dar, vorba chinezului
români ştia să scrie şi să citească. Şi asta de ani poate că acum va lua 30­40 de ani. fluviu. Că vor sau nu, savanţii. Dar, tot ca „şi cel mai lung drum începe cu primul
era la sfârşitul epocii lui Eminescu! Cu siguranţă că altfel va suna limba română fluviilor i s­ar cuveni, din loc în loc, câte pas…“ Ia, să vezi la tv! Acolo sunt probe.
din anul 2113, dar aceasta înseamnă că va un baraj. Sau vreo deviere din eventual Dovezi strivitoare. Auzi de sute de ori,
Încercaţi azi să citiţi cronicile lui Grigore matcă eronată… Uitaţi­vă la penetraţia expresia funebră plină de regrete eterne, „ce
Ureche sau Miron Costin (ambii cronicari fi mai „urâtă“ sau mai puţin „frumoasă“? jenantă până­n viscerele naţiei, a manelei, oportunitate!“ E unu, Grădinescu, expert
de secol XVII românesc) şi veţi vedea Poate cineva paria? Dacă acceptăm ideea manelismentelor şi a manelismului… spirit în „oportunare“…M­a amuzat amar că în
că vor fi multe cuvinte care vă vor crea că limba noastră e în proces de depreciere, care a invadat ţara: cultura, sportul şi mai chiar ziua limbii române, sărbătorită prima
probleme. Înseamnă că am trădat prin ceva înseamnă că plecăm de la ideea că există ales politica… Da, sunt sceptic, lucru care oară oficial, să aud la RRA o emisiune, tot
limba lor de atunci? Sau dacă importăm undeva un sfârşit al istoriei, pe care deja mă irită. Mă face să urlu. De neputinţă. cu mulţi receptori, de muzică la cerere. (By
azi cuvinte care pe moment par ciudate, îl cunoaştem. Istoria noastră contemporană Primii vinovaţi, agenţi deloc secreţi ai request, monşer…!) . Ei bine, cu toate că nu
înseamnă că trădăm prin ceva limba de a furnizat două astfel de „sfârşituri ale stricării­de­limbă sunt evident ei, cei mai avea de folosit decât două trei vorbe şi alea
acum? Cred că mai curând aceasta este o istoriei“ şi ambele s­au dovedit pariuri mediatizaţi inşi din republică. Şi, cine nume proprii, în şuvoiul acela „de la Naşu
temere pe care o are orice generaţie – ni se greşite. Una, cum bine ştiţi, a fost utopia sunt ei dacă nu politicienii şi oamenii din pt. Finu, să trăiască…“ prezentatorul a spus
va părea că nepoţii noştri vor vorbi o limbă comunismului, care spunea că undeva, media: din fotbal, comentatorii sportivi? cel puţin de 20 de ori „pleilist“, play­list
păsărească, dar este ceea ce noi înşine am în zare, ne aşteaptă „sfârşitul istoriei“ Pentru aceştia din urmă obiectul muncii ştiu… Îi puţea gura să zică „listă…“
făcut în raport cu bunicii noştri şi acesta este sub forma unui regim comunist care va lor – comentariul fotbalistic – are mulţi
un blestem al veacului. Aşa a fost mereu guverna toată planeta. Iar, mai recent, la spectatori. Face rating mare. Orice Ascultăm şi nu reacţionăm, nu ne
şi e normal să se întâmple aşa. Uitaţi­vă începutul anilor ’90 a fost ideea neoliberală greşeală devine astfel pandemică. Tocmai mişcăm...
cum scade procentajul de cuvinte slave a lui Francis Fukuyama, care a spus „Nu, de aceea, în cronicile mele tv, scrise
din limba vorbită în România. A crescut, nu, vă spun eu cum se va termina istoria: cvasicontinuu, cam de 45 de ani încoace, Să trecem la politicieni. Eu îi numesc
evident, cel al cuvintelor anglicizate. toată planeta va fi o democraţie liberală“. sub diversele regimuri – Ceauşescu, Iliescu, mai aproape de realitate, e opţiunea mea,
Scade procentul cuvintelor slave – dar Deocamdată, ambele teorii nu s­au împlinit Constantinescu, Băsescu – urlu, latru, „politruci“. Nu mai analizăm carnagiul
paradoxul e că farmecul în poezie (sunt aici – nici Marx şi nici Fukuyama – şi nici nu rag de am răguşit; scriu de făcui scurtă la lingvistic din Parlament. Apoi, mult mai
poeţi veritabili, nu e cazul să­mi dau eu cu cred că se vor împlini prea curând. dreapta; culeg de am isterizat laptopul şi­i grav e cel din talk­showurile tv, seminţele
părerea, mă uit la domnul Mihai Duţescu arăt pe criminalii de limbă cu deştu’… Nu politice dragi românului, substitutul băn­
şi la atâţia alţii), deci farmecul în poezia Drept care nici eu nu vreau să cred că mă aude nimeni. Eu nu zic că oamenii ăştia, cii de la drum a ţăranului, a’ lipită de
română este tocmai în îmbinarea dintre limba noastră e în curs de depreciere. Cred criminalii de limbă, ignoranţii de prim gard… Plus formele de manipulare, tipi­
sonoritatea latină şi cea slavă, plus tot ce că va urma o evoluţie ce nu depinde de noi plan, belitorii de limbă, hăcuitorii, trebuie ce şi specifice, nesimţit de vizibile ale
există în sudul Dunării până în Turcia şi şi oricum nu depinde de cei care scriu, ci stârpiţi de mici, ca dăunătorii din livadă. serviciilor. Nu mai reproducem mostrele de
până în Grecia. Mi­a explicat odată cineva depinde de cei ce vorbesc o limbă. Îndemnul Ci, că trebuie educaţi de mici! incultură lingvistică ale aleşilor noştri, nu
ce înseamnă bagajul de cuvinte vechi din este să vorbim mai mult; sigur, să şi scriem, Nu am o vastă experienţă universitară, mai dăm miile de exemple. Ne limităm la
zona Vâlcei, cu Horezu şi cu toate celelalte. dar să şi vorbim mai mult. Vorbind, in­ dar cât am fost la catedra unei facultăţi de celebrul emitent al expresiei „almanahe“.
Multe sunt cuvinte turceşti (sau persane, fluenţezi mai mult discursul public; altfel, jurnalism, vreo 15 ani, începeam cursul Şi nu adăugăm povestea cu „succesuri“,
la origine), cele mai frumoase, cu r­urile rămânem la mâna (şi la gura) fotbaliştilor cu asta: limba română vorbită. Expuneam emisă de o mult prea tânără eurodeputată.
alea..., de exemplu Horezu înseamnă cocoş sau a celor menţionaţi de domnul Păun. capcanele lingvistice, care sunt greşelile Pentru această demonstraţie sper că s­a
în limba turcă (din persană, cred). canceroase, ulceroase, care persistă în observat, am luat doar vârfurile, mostrele
Şi termin cu o veste bună: remarcaţi limba vorbită public. Le vorbeam despre monstruoase, flagrante nefiind în intenţia
Se va mai găsi cu siguranţă un român cum dispare cuvântul „mişto“ din discursul pleonasm, de latinisme – „nota bene“, mea de a publica o listă exhaustivă, care ar
sau o româncă, în viitor, care cine ştie tinerilor. E înlocuit de „super“, e înlocuit copile, nu însemnă „nota bine“ adică 10…! fi ocupat „Scrisul Românesc“ pe doi ani…
ce limbă vor vorbi, dar în scris vor face de „cool“ etc. Nu ştiu dacă este o pierdere – de cuvinte­capcană. De „intervenţia
o îmbinare a cuvintelor care va duce la pe care trebuie să o deplângem. Personal, salutară a portarului“ unde salutar egal
noi capodopere. Şi nu avem motive să ne între „mişto“ şi „cool“ merg categoric pe salvator nu de lăudat. De „balonul trece
îndoim că limba română din viitor nu va fi mâna lui „cool“, „super“ sau „beton“ – cu DE PUŢIN pe lângă bară“ chestie pe
la fel de frumoasă şi de expresivă ca şi cea atât mai mult cu cât logica istorică îmi care acum 50 de ani a lămurit­o lingvistul
vorbită de generaţiile noastre. spune că va veni o vreme în care „cool“ va tinereţilor noastre, acad. Al Graur, dar e
fi şi el un arhaism! Aşadar, n­am să regret o altă generaţie… De mai noile anglo­
Cam aceasta vroiam să vă sugerez aici dispariţia lui „mişto“ şi nici nu mă voi teme saxonisme gen „am un «meeting»“ în loc
– pentru a nu cădea în extrema cealaltă, de tirania lui „cool“ sau „super“. de „întâlnire“; sau, „ce oportunist e Mutu,
care a dat trei goluri…“, chestie catastrofală
Mulţumesc mult de tot. de râs gargantuelic. Jucătorul în faţa porţii
nu mai are „ocazie“, ci „oportunitate“, lovi­
ar în frunte coada ocaziei… Nu mai zic că
la una dintre cele mai vizionate emisiuni
de fotbal, pe DIGI auzi: „mulţumesc lu’
Mariana…“, „fazele care le­am văzut“,
„jucătorul care l­ai remarcat“… Să nu
mai spun despre „RegheMcampf, TIbilisi,
Izdrael… Da, doamnelor şi domnilor!
Eforturile mele sunt. Durează de ani. Şi
nimic. De aceea, studiind şi propensiunea
românului spre nostalgia unui „Tătic“, a
unei dictaturi, a biciului, a unui organ de
represiune, propun înfiinţarea unei Poliţii
Lingvistice. O spun foarte serios de 20 de
ani. Dinainte de regretatul Pruteanu. Care,
din păcate, nu a ştiut cum să impună ceea
ce dorea şi s­a expus ironiei semidocţilor

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 13

Ilie RAD

Starea limbii române, azi

1. Preliminarii sunt factori care duc la concluzia că azi se ţară, nu ne­ar mira). Numai că, după lectura Ilie Rad
scrie mult şi prost, desigur, cu excepţiile articolului, am aflat că era vorba de un
Organizatorii acestei interesante şi de rigoare. Drept consecinţă, în presă ţânc, care a intrat în satul Şiria, al lui Ioan exprimarea oamenilor, inclusiv în mass­
binevenite manifestări m­au invitat să fac abundă greşelile de exprimare, cacofoniile, Slavici! media. Am să dau câteva exemple:
unele consideraţii privind starea limbii pleonasmele, tautologiile. Dar asta nu
române, azi. Am răspuns cu plăcere înseamnă că limba s­a stricat. Aş vrea să În fine, o altă noutate o constituie apariţia – la ştiri, reporterii nu mai spun este
invitaţiei, dintr­un interes profesional şi clarificam faptul că limba evoluează, şi nu unor elemente care pot face parte din noua vorba de..., ci vorbim de...; nu mai avem
sentimental. Profesional, pentru că lucrez se strică. limbă de lemn. Aşa cum era de aşteptat, odată probleme interne, ci probleme domestice;
la o facultate de profil, care pregăteşte cu abolirea regimului comunist, n­au dispărut
viitori jurnalişti, pentru care materialul „Lingvistii, în general, susţin exact acest obiceiurile şi mentalităţile sedimentate în cei – absenţa prepoziţiei pe, înainte de
principal de comunicare este cuvântul, lucru: că limba e în permanentă modificare. cincizeci de ani de regim totalitar. Ceauşescu relativul care: Oamenii care îi cunosc (în loc
limba, respectiv imaginea asociată cu Doar iluzia noastră sau o viziune care este prezent încă în fiecare dintre noi – s­a de pe care îi cunosc);
un lanţ de cuvinte („Cinstea şi gramatica înfrumuseţează ulterior lucrurile afirmă că, spus asta de nenumărate ori. Ceea ce s­a
îl fac pe jurnalist!“, spunea Caragiale). într­o anumită perioadă, limba era perfectă, cristalizat pe parcursul unei jumătăţi de veac – folosirea lui decât în structuri
Sentimental, pentru că limba, pentru mine, bună, ideală – şi după aceea s­a stricat. Dar nu poate să dispară în câţiva ani, nici măcar afirmative: Am decât doi prieteni (corect:
ca şi pentru toţi românii, constituie un e un lucru atestat că, în fiecare perioadă, în cei douăzeci de ani preconizaţi de Silviu Nu am decât doi prieteni sau Am doar doi
factor determinant al identităţii naţionale. oamenii au avut acelaşi sentiment. În fiecare Brucan, pentru instaurarea democraţiei la prieteni). Se ştie că, plecând de la această
Acest factor determinant este şi mai moment se spune: «Vai, cât s­a stricat români. Probabil că va fi nevoie tot de cin­ exprimare, o publicaţie se cheamă Decât o
puternic în cazul naţiunilor mici, cum limba!», aşa cum se spune: «Vai, tinerii cizeci de ani, ca să scăpăm de urmările fos­ revistă.
este naţiunea română (dacă o comparăm din ziua de azi!». De fapt, există, pe de o tului sistem totalitar. Aceste afirmaţii sunt
cu naţiunile americană, germană, engleză, parte, limba ca fenomen social, spontan, valabile şi pentru destinul limbii de lemn. – absenţa mărcilor gramaticale pentru
spaniolă etc.), dovada cea mai clară în acest care poate să exprime orice, se modifică, Elementele ei nu au dispărut în totalitate, genitiv şi dativ: Reporterul „Ziua de Ora-
sens fiind sensibilitatea deosebită pe care e întotdeauna vie, şi există instituţia după decembrie 1989. dea“ (în loc de Reporterul cotidianului
o avem noi, românii, faţă de infracţiunile limbii de cultură: limba normată, limba „Ziua de Oradea“; Guvernul a dat TAROM
lingvistice, faţă de problema cultivării supravegheată academic. Doar în acest plan Tatiana Slama­Cazacu a atras prima o substanţială subvenţie, în loc de a dat
limbii etc. Să ne amintim ce succes aveau intervine intenţionalitatea umană, voinţa de atenţia, în spaţiul nostru, asupra noii limbi de companiei TAROM...).
rubricile de cultivare a limbii, din ziare şi a perfecţiona prin tot felul de proiecte. Doar lemn, care se manifestă în cuvinte precum:
reviste („Adevărul“, „România literară“ aici putem vorbi de «stricare», în sensul că, agresat, boutique, brocker, compensaţie, – folosirea lui vizavi cu sensul despre:
etc.), susţinute de mari lingvişti, ca Iorgu la un moment dat, un anumit aspect normat consens, consulting, demara, de o manieră, Vom avea o discuţie vizavi de acest subiect.
Iordan, Alexandru Graur, Theodor Hristea, al limbii nu mai e respectat de uz. Dar, pe derula, estabilizare, dealer, eşichierul
emisiunea TV a regretatului George Pru­ de altă parte, aspectul acesta normat nici nu politic, executivul, implementare, indexa- – răspândirea lui ca şi, în loc de ca:
teanu, „Doar o vorbă să­ţi mai spun“, este cel mai reprezentativ pentru o limbă.“ re, liberalizare, manager, manipula, mar- L­am cunoscut ca şi avocat. Ieri am citit,
emisiunea „Cronica cârcotaşilor“, unele (Cf. Rodica Zafiu, în „Jurnalul naţional“, 5 ginalizat, marketing, molesta, negocierea pe un cunoscut site de ştiri, următorul titlu:
emisiuni de la radio (cum ar fi cea susţinută aprilie 2006) salariilor, pachet de legi, punctual, repriza Bogdan Lobon (cred că Lobonţ), prezentat
de Ilie Ştefan Rădulescu), rubrica pe care o secundă, securist, stat de drept, transparenţă ca şi italian pe site-ul oficial al Romei (cred
deţine, în prezent, Doamna Rodica Zafiu, O altă constatare este că se foloseşte etc. că trebuia precizat AS Roma).
de la Universitatea din Bucureşti, „Păcatele mult mai mult limba vie, mult diferită de
limbii“ (mutată de la „România literară“ canonul academic, în care argoul, jargonul, Totuşi, noua limba de lemn nu se mai 3. În concluzie, eu cred că limba
la „Dilema veche“) sau cea a lui Andrei variantele populare ocupă un loc important, suprapune peste aceea specifică unui regim
Păunescu, „Emisiunile trece, perlele ca şi invenţia unor cuvinte noi (aurolac, totalitar. Este doar un limbaj tipic discursului română, care constituie un sistem, are
rămâne“, din săptămânalul „Flacăra lui mineriadă, golaniadă). politic, menit adesea să epateze. În fond, şi capacitatea oricărui sistem de a se autoregla.
Adrian Păunescu“. Goebbels afirmase: „Noi nu vorbim pentru Chiar apariţia acestei manifestări la care
În legătură cu limba vie, trebuie să arăt a spune ceva, ci pentru a obţine un anumit participăm este o dovadă în acest sens, un
2. Aspecte ale limbii actuale că, înainte de 1989, în „Epoca de aur“, efect“. Or, aceasta nu ar fi tocmai o noutate. prim semn că se iau măsurile potrivite.
se considera că şi limba trebuie să fie de Încă în a doua jumătate a secolului trecut,
Cum se vorbeşte azi? Este foarte aur. În consecinţă, se considera că aceasta Eminescu critica discursul politic al zilei, Şi mai e încă ceva: Eminescu afirma
lesne de observat că azi, când se scrie nu are niciun fel de păcate, care ar trebui vorbind despre o adevărată criză a limbii, că nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba
şi se vorbeşte atât de mult, numărul cercetate. S­a scris atunci foarte puţin junimiştii, în frunte cu Maiorescu, atacau este stăpâna noastră! Iar continuatorul lui
infracţiunilor lingvistice este mult mai despre cacofonii, pleonasme, repetiţii, „beţia de cuvinte“, iar Caragiale parodia Eminescu, pe alt plan, desigur, Nichita
mare decât înainte de 1989, când canalele tautologii etc. Abia după Revoluţie, cu mult sarcasm discursul politic al vremii. Stănescu, spunea: „Limba română este
mediatice erau extrem de puţine, iar textele interesul pentru aceste aspecte ale limbii a Nimic nou sub soare! patria mea!“
publicate erau citite, corectate, cenzurate la crescut. Au apărut cel puţin zece dicţionare
mai multe nivele, încât greşelile de orice de pleonasme, inventare de cacofonii, Vorbim apoi de invazia neologismelor, în Iar dacă suntem de acord că o patrie
natură erau, practic, excluse. Dacă totuşi dicţionare de argou, de cuvinte populare special din limba engleză. Verbele a accesa este nemuritoare, înseamnă că aşa va fi şi
acestea apăreau, scandalul era imens. şi regionale. Mai mult decât atât, unele (inclusiv cu expresia „a accesa liftul“), a se limba acesteia!
Desigur, marele păcat al presei comuniste a dicţionare de pleonasme (cum ar fi cel se focusa, a implementa au intrat în uzul nostru
fost că era menită nu să reflecte realitatea, semnat de George Volceanov şi apărut general, ca şi expresiile OK sau o zi bună! Închei cu aceste versuri ale Ninei
ci să o fardeze, să o mascheze, să­i la prestigioasa Editură Niculescu) au Cassian, care trăieşte la New York: „Chiar
manipuleze pe cei care o citeau, în funcţie inclus între cuvintele inventariate toate Există apoi o tendinţă de exagerare, de de voi fi îngropată/ Într­o străină ţărână/
de interesele Partidului­stat. Dar limba din obscenităţile şi trivilităţile pe care le are prezentare senzaţionalistă a unor evenimente Tot învia­voi odată/ În limba română!“
ziarele centrale şi locale era impecabilă limba noastră, caz fără precedent în istoria minore: „Dacă plouă, Bucureştiul este
sub aspect gramatical, stilistic, ortografic, lingvisticii româneşti (acestea lipsesc şi din «sub teroarea» apelor. Dacă e cald, atunci Intervenţie rostită la manifestările dedicate Zilei
în privinţa semnelor de punctuaţie etc. Dicţionarul-tezaur al limbii române). «micul Paris» este «sub teroarea» căldurii. Limbii Române, de la Cluj­Napoca, din 30 aug. 2013.
Orice eveniment este calificat cu uşurinţă
Din păcate, azi nu se mai poate spune O mutaţie importantă este cauzată «devastator», iar martorii acestuia vor fi fost
acelaşi lucru. Unii spun că limba „s­a de apariţia internetului, a calculatorului deja intraţi «în stare de şoc»“ (Cf. Sidonia
stricat“! Profesorul clujean G. Gruiţa, în general, care a dus la apariţia textelor Silian, Clişeele groazei, în Jurnalul.ro, 31
autorul unor excelente cărţi de gramatică scrise fără diacriticele de rigoare. Am august 2007).
normativă, vorbea chiar de fenomenul de auzit – dar nu am putut verifica – faptul că
„ţigănire“ a limbii noastre. chiar şi Guvernul emite unele documente „Evenimente uneori nu cine ştie ce devin
scrise fără diacritice. E interesant că site­ «devastatoare». Am remarcat recurenţa
Graba cu care se scrie, dispariţia urile altor limbi, cu numeroase diacritice acestui adjectiv. Mă rog, e o neplăcere, un
corectorilor profesionişti, bătălia pentru (franceza, germana, maghiara) nu renunţă accident, dar nu e chiar devastator. Atunci
prioritatea ştirilor, lipsa de cultură la aceste diacritice. În limba noastră, lipsa cum mai vorbim despre 11 septembrie al
lingvistică a multor jurnalişti, multitudinea diacriticelor poate provoca unele confuzii, americanilor? Sau «stare de şoc». Un sătean
emisiunilor interactive, unde este greu de dincolo de neglijenţa pe care o degajă. şi­a bătut nevasta, iar satul – inevitabil! – e
anticipat ce va spune interlocutorul invitat, Astfel, un ziarist a scris un articol intitulat in stare de şoc. Fireşte, aici este vorba despre
transmiterea unor informaţii în timp real – astfel: Un tanc a intrat în Siria (lucru o exagerare gazetărească“, spunea George
care, date fiind condiţiile de azi din această Pruteanu (Ibidem).

Dacă luăm ca reper limba literară, atunci
descoperim multe infracţiuni lingvistice în

14 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Ion PARHON nevoile de corectitudine, de parcă ar vrea
pur şi simplu să ne încerce vigilenţa ori să
Cool, Super sau Mişto? ştie dacă îi urmărim panseurile de pe blog­
ul personal.
P rin anii ’90, s­a întâmplat ori prezentatori de ştiri de radio şi de prostului gust atât în zona semnificaţiei, cât
să fiu invitat de cel mai bun televiziune. Astfel, la început de an şcolar, şi a semnificantului, biata limbă română. Dincolo de abaterile de la normele şi
prieten din liceu, trăitor pe aflăm din ziare sau de la radio că o mămică Iar atunci când un specialist în finanţe, de la autenticitatea limbii române, ce se
pământ american, la o lungă peregrinare a cumpărat „decât“ ghiozdanul şi vreo profesor universitar şi fost ministru, con­ referă fie la lexic, fie la gramatică sau la
de la Atlantic la Pacific. Ajuns la San câteva caiete (în loc de „numai“), sau că fundă cuvintele „virtuos“ şi „virtuoz“, ortografie, este de­a dreptul îngrijorătoare
Diego, mai precis în El Cahon, la intima şi într­un sat, primăria „şi­a adus contribuţia“ oferindu­i interlocutorului, cunoscut lider astăzi pătrunderea unor cuvinte şi expresii
ospitaliera locuinţă a socrilor lui, am avut la cumpărarea „recuzitelor“ şcolare (în loc de presă, atât prilejul cât şi bucuria de a­l în mass media provenite din vocabularul
prilejul să­i cunosc îndeaproape pe aceştia de „a contribuit“ la cumpărarea „rechizite­ ajuta să evite pe viitor această confuzie, străzii, al cafenelei sau al periferiei deo­
şi să mă minunez, pur şi simplu, de graiul lor“ şcolare). Despre „ora doisprezece“, faptul nu e doar hilar, ci îţi strecoară în suflet cheate, preluate în bună măsură şi de
românesc înnobilat de superbe arhaisme şi în loc de „douăsprezece“, mai poţi spune şi un dram de tristeţe. De la tristeţe, însă, tânăra noastră dramaturgie populată nu
regionalisme, rostit de mama soţiei, născută ceva? Greşeala devine „bun câştigat“ al vorba lui Caragiale, poţi ajunge repede la de puţine ori de trivialitatea înjurăturilor,
foarte aproape de Muntele Găina, dar, unei limbi române sfidată ori siluită de fandaxie sau la apoplexie, atunci când tam­ de replici ca „mişto“, „cool“, „super“,
împreună cu soţul ei, născut în Maramureş, personajele de pe sticlă. Sunt numai câteva nesam, fără să­i pască pericolul greşelilor, „uau“ ş.a.m.d. Nu scapă de răul ascuns
plecată din ţară mai înainte de cel de­al exemple dintr­o sută. Despre atâţia şi atâţia mulţi dintre cei plătiţi cu bani grei sau cu sub pretenţa originalităţii nici limbajul din
Doilea Război Mondial. Îmi amintesc presa sportivă, unde poţi afla că atacantul
acum cu drag şi emoţie de acest fapt, ce Ion Parhon la primirea Premiului Scrisul Românesc... X „l­a făcut“ pe apărătorul sau pe portarul
vine să confirme spusele criticului Alex X, ori că „turcii ne­au raşchetat de nu
Ştefănescu, potrivit căruia „limba română dintre politicienii şi demnitarii certaţi funcţii înalte, ca să lustruiască scaunele ne­am văzut“. Într­un ziar ce se oferă lecturii
este o avere la purtător pentru români“. Bu­ cu normele limbii române, fie că este din studiourile de televiziune, la aceleaşi fără bani (şi fără mari pretenţii), semnatara
curia de a întâlni români care nu şi­au uitat vorba de oameni mai puţin şcoliţi, fie că şi aceleaşi talk-show­uri, ne terorizează cu unei rubrici grăbite să­ţi fure şi ea câteva
graiul am trăit­o, însă, nu numai atunci şi printre ei se află isteţi vânători de diplome nelipsitul „ca şi“, însoţit de o „vangheliană“ „clipe de viaţă“ vrea să ne înveţe cum să
acolo, ci şi în Franţa, Germania şi Suedia, şi masterate, nu cred că mai merită să satisfacţie în priviri, spre a sublinia că ne creştem copiii, după modelul celor doi
în India sau Egipt, la Singapore sau la vorbim... Vorbesc ei în numele şi în locul s­a ferit de o posibilă cacofonie, ca de puşti, fraţi vitregi, din ograda pedagogică
Madrid şi în pitorescul Alcala de Henares, nostru, de dimineaţa până seara, în acele ciuma revenită şi ea pe agenda actualităţii a domniei sale. Pentru asta face risipă de
locul natal al lui Cervantes, unde am ajuns talk-show­uri pe care le consider una dintre internaţionale. Mai nou, dar foarte des, cerneală şi de amintiri, din care putem afla
însoţind fascinantul spectacol al lui Dan cele mai sinistre „descoperiri“ ale lumii mass media ne informează că „spectacolul că la ea a sosit barza după douăzeci de ani,
Puric dedicat lui „Don Quijote“. Acestea noastre moderne. Adeseori ele găzduiesc X este unul de bună calitate“ (în loc de ca în titlul cărţii lui Dumas. Ţinem şi noi să
m­au trimis cu gândul la experienţa grea mizeria intelectuală şi morală a naţiunii, „este de bună calitate“), ori că „solista Y îi amintim că uneori barza vine de două ori.
de adânci semnificaţii şi la cuvintele altui printr­o nouă „limbă de lemn“, prin este una bine plasată în top“ (în loc de „este Prima dată ca să aducă pruncul, iar a doua
semen de o aleasă alcătuire intelectuală vulgaritatea invectivelor şi afirmarea celor bine plasată în top“). O colegă de breaslă, oară ca să­şi ceară scuze!...
şi morală, istoricul Neagu Djuvara, fericit mai belicoase instincte, prin improprietatea care ne propune adeseori „inovaţii“
de a fi plecat din ţară timp de vreo patru termenilor şi ambiguitatea ideilor, prin abracadabrante în ce priveşte topica frazei, De ce, oare, într­o ţară în care românul
decenii, nu oricum, ci păstrând cu grijă în otrăvite şi păgubitoare manipulări, pe scurt, perseverează şi în a folosi după ureche ţine să dovedească pe zi ce trece mai mult
bagajul domniei sale o Biblie, în tălmăcirea printr­o largă şi nefericită concesie făcută pronumele relative „care“ şi „ce“, nu după că s­a născut şi poet şi jurnalist şi neobosit
lui Gala Galaction, şi un volum cu versuri talk-shaw­ist dispar respectul şi exigenţa
de Mihai Eminescu, care l­au ajutat să nu exprimării în public prin mesaje consistente
se despartă de acea „avere la purtător“. şi o limbă română cât mai apropiată de
În ce măsură aceste convingeri ale unor normalitate? Câţi dintre cei care se folosesc
autentici oameni de cultură se împlinesc de mass media trăiesc emoţia invulnerabilă
astăzi în mass media? Greu de răspuns. şi bucuria sacră dezvăluite cu sinceritate
Mai uşor mi­ar fi să spun câte ceva despre de regretata scriitoare şi traducătoare Irina
stricăciunile de limbă şi de spirit, despre Mavrodin, atunci când afirma că „mâna
lipsa de respect faţă de sine şi de cei din care scrie este o mână mişcată de uimire“
jur dovedite de mulţi dintre cei intraţi în sau binecuvântată de acele „clipe epifanice,
dialogul cu presa scrisă, cu Radioul sau când hazardul se transformă în necesitate“.
cu bicisnicele ecrane mici, generatoare de De ce nu avem cât mai multe materiale
mari erori şi orori, de otrăvite gânduri şi promovate de mass media dedicate acestor
tensiuni, ori de judecăţi (fără) de valoare. „cestiuni arzătoare la ordinea zilei“, cum
Aş spune că în forma ei orală limba sunt acele rubrici din „Scrisul Românesc“,
română se degradează tot mai repede şi sub din emisiunile posturilor Radio România
impulsurile „demne de o cauză mai bună“, Cultural sau Radio Trinitas şi nu numai
cum ar zice gazetarul, ivite din partea unor acestea? Dacă în teatru, există astăzi
invitaţi, dar şi a unor realizatori de emisiuni admirabile spectacole non verbale ce
concurează cu succes „puterea şi adevărul“
cuvintelor, în mass media nu putem afla
o asemenea ispravă. Atunci? Mă feresc
să întreb „ce­i de făcut?“ A mai îndrăznit
cineva să pună întrebarea asta şi nu a ajuns
bine...

Alexandru OPRESCU profund subsol industrial, tipic american,
Clişeele – o industrializare a limbii în spiritul de get things done. Această
E voluţia limbii române prezintă mentalitate pragmatică, industrială, poate fi
un interes major al intelectualilor aceeaşi preocupare şi îngrijorare faţă de şi atunci ne vei vedea anglomani“. Sună exemplificată cu un alt proverb foarte uzitat
români încă din secolul al starea şi evoluţia acesteia dar şi faţă de cunoscut? în State: Dacă nu este stricat, nu încerca
afluenţa puternică a neologismelor care să-l repari. Implacabil şi aici, însă cu un
Astăzi am trecut şi Canalul Mânecii amendament personal: îl poţi înfrumuseţa
sau cel puţin îi poţi păstra frumuseţea.
XIX­lea, unde Ion Heliade Rădulescu, înlocuiesc, pe alocuri, echivalentele lor şi am spart toate barierele de acces prin Iar un aspect ce degradează această
estetică a limbii, dintr­un pragmatism ce
C. Negruzzi, Dimitrie Ralet sau Vasile româneşti, într­o societate românească monstruosul cuvânt (şi pozitiv şi negativ) face lucrurile să fie simple şi simpliste,
este uzitarea zilnică a clişeelor, un tip de
Alecsandri, încearcă formularea unor actuală unde influenţele asupra limbii globalizare. Forma şi estetica limbii sunt industrializare a limbii ce reduce totul la
transmiterea cât mai simplă a unor grupuri
principii de normare a limbii române şi nu mai sunt aceleaşi ca acum 150 de ani. de aceeaşi actualitate ca şi acum aproape de mesaje, fiecare aranjate ordonat într­un
clişeu. Clişeele într­adevăr funcţionează,
din punct de vedere estetic, printre altele, „Limba păstrată cu sfinţenie de străbunii 200 de ani, iar la această estetică ce trebuie iar alte domenii chiar depind de ele şi sunt
recomandate, însă singurul loc unde clişeele
estetică a limbii idealizată prin conceptul noştri şi de popor, devenise un tutti frutti, îngrijită, indiferent de permanentele ci­ sunt acide şi corozive este în limbă.

de eufonie. Chiar şi astăzi putem găsi împestriţat cu vorbe greceşti, turceşti, cluri de schimbare ale limbii şi influenţe Nu mi­a luat mult să fac o listă scurtă
cu cele mai folosite clişee de la TV, spre
norme gramaticale şi variante lexicale ce ruseşti şi franţuzeşti“, spunea Alecsandri exterioare mă voi referi şi eu în rândurile exemplu.

au fost rezultante ale acestor întreprinderi în introducerea la scrierile lui C. Negruzzi, următoare, propunând un subiect de care Continuare în pag. 30

ale vremii, impuse conştient şi cu uşurinţă care şi acesta, îi scria cu 34 ani mai devreme ne lovim zilnic şi care deja a devenit cronic

de scriitorii unei literaturi cu o mai mare lui Gheorghe Asachi: „Aşadar, am fost pe pentru evoluţia limbii.

influenţă asupra limbii decât astăzi. Aceste rând turcomani, grecomani, sau domnul Un fel de proverb american întreabă

preocupări culturale legate de limba ştie ce încă; acum, din mila lui Dumnezeu, şi, de asemenea, răspunde: De ce există

română şi entropia sa încă sunt prezente în suntem francezomani; poate curând vom clişeele? Pentru că funcţionează! Aproape

discursurile oamenilor de cultură, trădând trece şi Manha în vreun balon aerostatic, că se poate numi un truism, însă unul cu un

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 15

Dumitru Radu POPA

Însemnări despre limbă

şi mass-media
A vorbi despre limba în
care gândeşti este ca o respinse ca un corp străin. prilejuri, ci doar oportunităţi. Nu mai din franceză a verbului attentionner care
sărbătoare. Limba română Dar dacă, aşa cum spuneam, nu este putem fi hotărâţi, ci doar determinaţi. Tot înseamnă a fi atent la ceva, a arăta sau
este patria mea. De aceea, pentru mine, aşa cum nu mai realizăm sau punem în demonstra atenţie, şi nu are nimic de făcut
muntele munte se numeşte, de aceea, nevoie de un minister de apărare a limbii, practică, ci implementăm, nu mai mergem cu a atrage atenţia...
pentru mine, iarba iarbă se spune, de în schimb cine ar trebui să o apere, prin într­un loc ci într­o locaţie, nu mai luăm
aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de vorbirea, scrierea corectă şi evitarea în considerare, deoarece anvizajăm, nu Pesemne ar trebui să ne referim
aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. agramatismelor sau a barbarismelor, sunt – mai consimţim ci achiesăm. Serviciul la adevărul binecunoscut că limba, ca
Ce frumos sună aceste propoziţii ale mai ales în zilele noastre, cu emanciparea banal de întreţinere a devenit mentenanţă, instrument de comunicare interumană,
marelui poet Nichita Stănescu! Dar, pentru peste măsură a audio­vizualului – ziarele, ceva care pare obligatoriu este un must. reflectă realităţile sociale ale fiecărui
a vorbi astfel despre limba română, se cere revistele, radioul şi televiziunea, într­un Cât despre speranţe, ce să mai vorbim: moment istoric. Şi atunci, ar rezulta firesc
un respect deosebit pentru acest miracol cuvânt mijloacele de mass­media, care ele au devenit expectaţiuni. În loc să ne că ceea ce se petrece astăzi cu limba
care este limba. Limba e un organism viu, pătrund zilnic şi atât de adânc în realitatea concentrăm, astăzi ne focusăm şi nu mai română pe care o vorbim şi o scriem este
trăieşte ca o fiinţă şi reuşeşte, mai bine ca românească. Mass­media, în privinţa aşteptăm un răspuns, ci un feed back. Cu reflexul sonor articulat şi codificarea scrisă
orice altă entitate, să păstreze spiritul unui limbii, ar trebui să aibă un rol formativ mult umor, Cristian Teodorescu reuşeşte a unei perioade de tranziţie. Trecerea de la
popor fără să fie opacă la înnoiri, atunci şi nu deformant cum, din păcate, se mai chiar să compună un text coerent în această societatea închisă la societatea deschisă nu
când ele sunt necesare. Nu e nevoie pentru întâmplă. limbă română mediatică: „Deţinem o a însemnat însă şi dispariţia categoriilor
asta de un minister al apărării ei, cum au oportunitate pe care suntem determinaţi să de gândire care ne amintesc de reflexul
inventat la un moment dat francezii. Ca După 1989, observă scriitorul şi zia­ o implementăm într-o locaţie pe care am totalitar. Limba de lemn, aceea a lui a-şi
orice organism viu, limba ştie mai bine ristul Cristian Teodorescu, cine voia să pară anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă aduce aportul, predeterminată ideologic
decât orice instituţie ce să refuze şi ce să pro­occidental începuse să anvizajeze şi să care e un must şi asupra căreia ne focusăm şi puternic cultivată în comunism, nu
accepte. Şi o ştie prin vorbitorii şi scriitorii achieseze. Iar media era plină de aceste cu expectaţiunea unui feed back pozitiv.“ a dispărut, ci doar, cum am văzut, s-a
ei, cei care o folosesc ca să se înţeleagă barbarisme. Pe urmă au venit reclamele în Îmi aduce aminte acest pasaj de celebrul şi reinventat, s­a transformat într­o limbă de
sau să creeze. Cuvinte străine adesea se engleză, companiile multinaţionaleale căror atât de amuzantul Prandiul Academic al lui lemn a tranziţiei. Febra împrumuturilor şi
naturalizează, uneori rezistă, alteori nu. manageri nu ştiau româneşte, plus românii Alexandru Odobescu, care ironiza spumos adaptărilor grăbite va trece la un moment
În limba noastră de astăzi, de pildă, a ieşit întorşi de la burse care voiau să­şi marcheze româna latinizantă a lui B. P. Hasdeu. dat, dar ar fi de dorit ca mass­media să
din uz cea mai mare parte a turcismelor şi lingvistic întoarcerea din străinătate. fie de partea corectitudinii lingvistice şi a
şi grecismelor aclimatizate pe linie Media s­a umplut astfel de o păsărească Tot de influenţă engleză este barbarismul bunului simţ, mai degrabă decât de aceea
administrativă în Principatele Române mai ce nu avea nimic comun cu spiritul limbii a bugeta, preferat îndeobşte mai vechiului a stricătorilor de limbă. În aşa fel încât să
ales în secolul optsprezece. Împrumuturile române. Urmez cu stricteţe exemplele a finanţa, sau expresia tot mai răspândită în putem spune, odată cu Vasile Alecsandri:
franceze, însă, în limbajul administrativ colecţionate de acest atent observator al mass­media a face diferenţa, tradusă literal „Limba este cartea de nobleţe a unui
şi nu numai, din secolul nouăsprezece, au fenomenului, care este Cristian Teodorescu. din engleză. Citesc în nu mai ştiu ce ziar că neam.“
rezistat în mare parte, fiindcă era nevoie Adjuncţii autohtoni ai şefilor, pardon, cuiva i s­a ofertat un post... Asta nu e corect
de ele, numeau realităţi şi concepte pentru managerilor! de multinaţionale au început în româneşte. Se poate oferi, dar nu oferta,
care nu existau echivalente în limbă, la să vorbească o română împestriţată cu feed- sau se poate face oferta; de vină, şi în acest
fel ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul back-uri şi locaţii. Secretara nu mai era pur caz, tot engleza, bat­o vina! Dar ce să mai
tehnic. Rusismele din anii ’50 ai secolului şi simplu... secretară, ci manager asistent. spun despre folosirea lui exigenţialitate
trecut, impuse de influenţa politică S­a ajuns astfel la o nouă limbă de lemn, în loc de exigenţă sau mortabilitate în
sovietică, au dispărut aproape de tot: nu neologistică, de sorginte preponderent loc de mortalitate, prudenţialitate în
se potriveau cu structura limbii române şi engleză, întrebuinţată adesea în presă, dar loc de prudenţă şi obligativitate în loc
exprimau fie realităţi îngropate astăzi, fie mai ales la radio şi televiziune, promovată de obligaţie? Asemenea excentricităţi
aveau perfecte echivalente în vocabularul îndeosebi de comentatori şi oameni politici. mediatice vin din derivarea cu totul
românesc. La fel se întâmplă şi cu anumite Este o versiune cosmetizată, cum am văzut, greşită. Forma derivată pare probabil mai
structuri gramaticale şi semantice, expresii dar care, în sine, cultivă un discurs public sofisticată şi profesională! Să mai adaug
etc.: unele rezistă, căci îşi găsesc loc în gol de semnificaţie. Lideri de opinie, şi popularul a atenţiona cu sensul de a
economia limbii, altele sunt, până la urmă, personalităţi din lumea spectacolului, atrage atenţia, care e prezent nu numai în
politicieni contribuie la popularizarea şi ziare, la radio şi televiziune, dar chiar şi
mediatizarea ei. în cărţi. Greşeala constă aici în preluarea

Potrivit acestei noi limbi, nu mai avem

De la complex la simplu, Ştefania MAGIDSON

de la multidimensional la alb şi negru
C u ani în urmă am participat
la un eveniment de binefacere politicii, sociologiei şi literaturii, exprimă, specie pe cale de dispariţie: acel fel de a fi,
pentru familiile victimelor de la prin cuvinte cu măiestrie alese şi fraze de a se exprima în scris sau verbal, nu mai
9/11 pe care mama mea soacră, Shirley artistic compuse, o lume nu doar profundă este cultivat, şi, poate că nu­şi mai are locul
Magidson, femeie de afaceri şi activist şi complexă, dar un univers al cărui gamă de în societatea noastră…? Şi mi se pare un
social, îl găzduia în reşedinţa ei – o oază culori depăşesc spectrul nuanţelor pe care fenomen universal, pe cât de american, pe
arhitecturală cu atmosferă zen, un cub de majoritatea dintre noi suntem capabil de a atât de românesc: migrarea de la un sistem
sticlă al anilor ’50 – cuibărită în dealurile pătrunde… Felul dumnealui de a se exprima complex, unde obiectivul, subiectivul,
pline de faună tropicală a cochetului mi­a amintit de operele de artă pe care nu metaforicul, stratificatul co­există, spre
Beverly Hills. La un moment dat, un domn le înţelegem cum sunt „asamblate“, ştim unul simplificat, eficient, ambalat, etichetat
în vârstă şi distins, s­a adresat audienţei din doar că ne incită şi ne transpun în sublim… şi ideal pontificat cu trei poze senzaţionale.
scaunul său rulant. Nu ştiam cine e, doar Am amuţit fără a fi conştientă de ce mi se Mai mult de atât, universul exprimat este
că pentru cele 10 minute cât ne­a vorbit, întâmplă. După ce toţi musafirii au plecat, unul care, de la multidimensional, devine
am fost fermecată şi transpusă într­o lume am întrebat­o pe Shirley cine era domnul… alb şi negru, cu două meleaguri: rău şi bine,
cu totul alta. Nimeni până atunci şi nici Gore Vidal. „Ah, Gore Vidal, desigur. Ce corect şi incorect. Deci, ceea ce s­a întâmplat
după aceea nu avusese acel efect asupra aeriană sunt…“ Câţi alţi oameni din această în acea seară a devenit pentru mine, în timp,
mea, cel puţin nu faţă în faţă, nu în Statele ţară ar mai fi capabili să se exprime ca el? nu doar emblema unui curent a ceea ce avea
Unite: oare cum poate o persoană, simplu Dar acum, stând aici cocoţată pe dealurile să se amplifice odată cu trecerea timpului
prin felul în care filtrează realitatea, simplu hollywoodiene şi gândindu­mă în urmă la în Statele Unite, dar chiar curs universal al
prin abilitatea de a­şi întrebuinţa vastele decada care a urmat acelei seri, nu pot să exprimării în nenumăratele limbi ale lumii,
cunoştinţe în domeniul istoriei, filosofiei, nu fiu izbită de o realizare: anume că cei nu limba română nereprezentând o excepţie.
de talia, dar de tipul lui Gore Vidal, sunt o
Continuare în pag. 16

16 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din pag. 15 restaurant cu ei faţă în faţă… adică li se Radu POLIZU
pare mai la îndemână decât să se exprime
De­a lungul ultimilor zece ani în decursul verbal, cu ochii şi toate simţurile deschise, Media sub pseudonim
cărora am revenit bianual în România, am concentrate şi îndreptate asupra persoanei
fost izbită de această observaţie tot mai des din faţa lor… S unt un călător împătimit. Ci­ într­un timp în care informaţiile despre
şi mai acut: limba română pe care o aud tesc frecvent rubrici de călătorie călătorie veneau strict numai prin ghiduri,
vorbită este simplificată, vocabularul este Importanţa de a deveni un autodidact dar şi multă politică internaţio­ Lonely Planet începând să se profileze ca
tot mai strâmtorat, ideile aparţin tărâmului pentru păstrarea şi cultivarea limbii în nală să înţeleg locurile pe care plănuiesc să Biblia călătorului independent. Oamenii
lui „aşa se cade“ şi „aşa nu se cade“, lui alb le vizitez. Citesc cu plăcere comentariile de postau informaţii despre călătorii sau
şi negru iar. Adesea, formatul interviurilor diaspora pe site­urile ziarelor americane. Un articol răspundeau cu entuziasm şi bucurie la
care mi se iau sunt încadrate unei formule mai controversat poate aduce o serie de întrebări şi curiozităţi. Era o încântare să
unde tangibilul, tărâmul lui „aşa e bine şi Am ajuns în America la 15 ani şi, discuţii extrem de interesante. Tot felul citeşti forumurile care de multe ori îţi dădeau
aşa nu e bine“ şi intervievatorul tronează. uitându­mă în urmă, la traiectoria limbii de indivizi participă şi se încontrează pe impresia că ai călătorit vicarios, virtual
Explorarea este un „sport“ al trecutului şi române pe care o scriu şi vorbesc, îmi dau o anume temă creând un efluviu de idei şi cu unul dintre semnatari. Nimeni nu afişa
în exprimarea de orice fel, verbală sau în seama nu doar de importanţa prezervării ei argumente incitante. Urmărind o astfel de superioritate sau lipsă de condescendenţă,
scris, iar nuanţele nu mai contează, ce să înafara mediului natal, dar şi de importanţa discuţie poţi înţelege mai bine subiectul ci o inimă deschisă cum este cea a celui
mai vorbim despre imensitatea adjectivelor perpetuă a cultivării ei… lucru care mă şi viziunea oamenilor care pot fi complet care călătoreşte pe cont propriu în lume.
rămase pe rafturi prăfuite de care mai duce cu gândul la importanţa de a deveni diferite de ideile Administraţiei. America Îmi petreceam seri întregi citind informaţii
toţi au uitat sau nenumăratele sinonime proprii noştri autodidacţi. Da, cred că trece de o vreme printr­un mare proces sau pregătind un tur prin Asia căutând
pentru a exprima subtilitatea anume a unui este destinul nostru, a celor din diaspora, de divizare. Au existat mereu astfel de cum să îmi petrec cât mai eficient cele
sentiment, pierdute între generaţii sau chiar să rămânem de­a pururi proprii noştri momente şi ele sunt sănătoase în istoria două săptămâni pe care mi le puteam oferi
de­a lungul ei… autodidacţi, adică să ne educăm continuu unei naţiuni, dar niciodată clasa politică nu ca vacanţă. Discutând cu prieteni despre
prin expunerea noastră în primul rând la a fost aşa de divizată ca acum. Conflictul aceste forumuri, am aflat că existau însă
Efectul materialismului & acţiunii o românească scrisă frumos şi coerent este evident între Congres care este multe altele. Aşa am ajuns la soc.culture,
asupra limbii: Faptele vorbesc mai mult (scriitori & poeţi clasici în primul rând) într­o totală opoziţie faţă de Preşedinte, forumuri dedicate diferitelor naţionalităţi.
decât cuvintele. Dar poate că oricum, şi pe cât posibil evenimentelor culturale reflectând polarizarea electoratului. Dar, în Cu entuziasm şi mare aşteptare am intrat
nu mai trebuie să ne exprimăm atât de de calitate din diaspora; aş recomanda ciuda acestor păreri conflictuale, discuţiile în una dintre serile lui ’92 pe soc.culture.
mult sentimentele în toate sensibilităţile şi filmele româneşti, acelea care ne contradictorii de pe forumurile ziarelor romanian, forumul „cultural“ românesc.
şi nuanţele lor când putem dărui iubitei învăluie într­o românească curat şi cursiv americane păstrează un înalt nivel de Dar, treptat, entuziasmul mi s­a transformat
o poşetă Prada şi toată lumea e mai vorbită, probabil tot mai rare în filmele decenţă. Discuţia încearcă să fie în jurul în şoc şi ulterior în dezgust. Cuvântul
satisfăcută…? Acţiunile vorbesc mai tare contemporane, dat fiind, poate nu neapărat ideilor chiar dacă ele sunt văzute radical „flame“ nu era inventat poate la timpul
decât cuvintele spunem noi în America lipsei măiestriei artistice a scenariştilor ci diferit de către participanţi. Poate că asta nu acela, dar el ar fi descris perfect ceea ce se
şi materialismul cu siguranţă îşi are şi a dorinţei creatorilor de a imita realitatea mi­ar fi dat de gândit dacă nu aş fi nimerit întâmpla pe acel forum. Controversele se
el efectul lui profund asupra exprimării românească, în toate nuanţele ei, incluzând întâmplător pe câteva site­uri ale unor ziare tratau cu injurii, invective, atenţionări la
noastre… oare de ce să ne mai complicăm limbajul simplificat, dur, sau contaminat de româneşti. Tonul comentariilor în aceste mame şi rude, insulte, umilinţe, băşcălie,
cu poezii când îi putem cumpăra nişte americanisme din zilele de azi… forumuri de discuţie este complet diferit. golănisme. Unde mă aflam? Eram oare pe
Discuţia este de o virulenţă apoteotică. acelaşi server unde pe o altă partiţie oamenii
Florea Firan în dialog cu Dumitru Radu Popa Abundă cascade de invective. Lipsa ideilor nu mai ştiau ce să facă pentru a­şi ajuta un
este înlocuită cu o amestecătură de păreri confrate călător să­şi găsească drumul,
mărgele din cristale swarovski de ziua Un nou club pentru a salva un di- personale prezentate de pe un postament calea? Cum se poate aşa ceva?! Mai ales →
mamei şi o felicitare şi cu muzică şi cu text nozaur? de băşcălie. Monologurile emană o ură eram consternat de faptul că cei care ar
gata compus de cineva (nu chiar poet, dar înveterată împotriva celuilalt, indiferent fi avut acces la acest forum erau indivizi
acceptabil şi fără greşeli ortografice…?) Într­o conversaţie din această vară la cine este el, ură de fapt care mocnea şi avea educaţi, graduate students, profesori sau
o petrecere intimă unde se afla şi Eugenia nevoie de un loc public pentru manifestare, cercetători, după cum presupuneam eu la
Efectul vizualului şi imaginilor asupra Vodă, lângă care am simţit dorinţa in­ dar totuşi ascuns după un pseudonim. vremea aceea. De unde au împrumutat ei
limbii: O poză valorează cât o mie de stinctivă de a mă aşeza la masă fără să ştiu Dacă interlocutorul este bănuit a fi diferit acest limbaj pe care în România cu greu îl
cuvinte. cine era, mi­a vorbit despre profunda ei ca religie, etnie, naţie etc., ura devine întâlneam în afara pieţei şi străzii? Am citit
nemulţumire pentru tot ce e brambureală vitriolică, rostogolindu­se în valuri de foc puţin şi am renunţat, fiind convins că vreun
Trăim într­o lume care, prin intermediul şi amatorism în societatea românească din către intrusul venetic. Injuria şi băşcălia individ mai supărat tocmai a pornit această
electronicii şi a internetului ne oferă ziua de azi… şi poate că această observaţie sunt de fapt singurele lucruri pe care poţi campanie şi că o să­i treacă curând, şi am
posibilitatea de a accesa mai multe imagini de la o doamnă atât de capabilă şi talentată să ţi le aminteşti dintr­o astfel de postare. ieşit de pe forum cu ideea să­l las să se
ca oricând. Suntem inundaţi de fotografii, ca dânsa, a surprins pentru mine esenţa la Chiar dacă subiectul în dezbatere nu este răcorească şi să revin peste câteva săptămâni
atât ale prietenilor şi rudelor, cât şi din ce se întâmplă în societatea românească controversat, discuţiile se înflăcărează. ca să pot afla despre alţi români care sunt
toate colţurile lumii, de la peisaje sublime contemporană, iar limbajul nu este atunci De multe ori mi­am pus problema de ce în America. Dar de fiecare dată am dat de
la poze pornografice care nu mai lasă nimic decât o oglindă a acestor filoane ce au discuţiile de pe site­urile americane sunt aceeaşi scursură de limbaj, un rezultat al
imaginaţiei. De ce să ne mai complicăm pus stăpânire pe conştiinţa populaţiei Ro­ moderate şi cele de pe site­urile româneşti unei totale lipse de idei şi argumente. Nu
cu exprimarea mai departe de practic? O mâniei... Vidal a spus că ne­am pierdut în nu sunt. am înţeles niciodată cine erau cei care
poză valorează cât o mie de cuvinte, spun Statele Unite ale Amneziei. Este oare prea Din fericire nu citesc decât foarte rar postau injuria ca valoare naţională şi treptat
americanii. Şi cred că e un concept acceptat târziu să visăm să încercăm să înclinăm astfel de comentarii, dar apariţia lor mi­a am renunţat să mai intru pe acest forum
de o lume întreagă. balanţa spre cealaltă polaritate, să ieşim din adus în minte o întâmplare de acum 20 de refugiindu­mă în lumea forumurilor de
amnezie, din brambureală şi amatorism? Nu ani. La începutul anilor ’90 Internetul nu travel, o lume formată exclusiv din străini
Efectul internetului şi expedierea ştiu. Poate visul de a menţine cel puţin nişte era comercial. Era folosit până prin anii de ţara mea, dar pe care o înţelegeam mult
electronică a textelor prin telefon asupra oaze unde aceste medii pot fi menţinute, ’90 în centrele militare, universitare şi de mai bine şi în care mă simţeam acasă. Cu
cultivate, asemeni unui club privat, unde nu cercetare. A evoluat din reţeaua militară
limbii ai voie să intri nici cu telefon celular, nici ARPANET construită pentru securizarea
cu sintactica împrumutată din alte limbi informaţiilor prin distribuţie de locaţii.
Scrisori de dragoste de 12 pagini? sau cu lentila aburită prin care realitatea Accesul era limitat prin aceste instituţii
Glumiţi. Acelea erau doar pe vremea e parasimplificată şi minimalizată nu ar fi unde administratorul îţi oferea un cont de
bunicilor – sincer, le­am găsit în pod şi le premise, ar fi o soluţie… Cine vrea să mi email şi accesul la baze de date interne. În
am aici cu mine în Los Angeles, în seif, se alăture în a pune bazele acestui club? schimb, existau o serie de forumuri pentru
în caligrafia lor impecabilă a anilor 1927. Nişte oaze, nişte castele în cer în care, când tot felul de discuţii în afara acestor centre.
Acum nici de e­mail nu mai are răbdare le vizităm, să ne îmbibăm simţurile în cel World Wide Web era în faşă şi totul era
tineretul, a trimite mesaje e mult mai mai rafinat, complex şi proaspăt mod de oferit în text. Aveam acces în acele timpuri
eficient, chiar şi mai incitant. Un limbaj a ne exprima? Haideţi, poate că nu e prea la un astfel de cont. Cum eram de pe atunci
succint, concentrat, prescurtat, abreviat… târziu… un călător înrăit, intram în fiecare seară
Păi cum să nu se schimbe felul în care ne pe forumurile de călătorie. Rec. Travel.
exprimăm? Am ajuns să fac observaţie unor Asia, Europe, Africa, South America erau
adolescenţi musafiri care (rar, dar adevărat) domenii vii întreţinute cu discuţii despre
trimit mesaje prietenilor care sunt acolo la călătorii în întreaga lume. O bogăţie de
informaţii ţi se deschidea în faţa ochilor

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 17

L a acest colocviu, Limba română şi mass Carmen FIRAN
media, prima mea tentaţie ar fi desolidarizarea
de stâlcirea limbii, uneori instituţionalizată, de Tentaţii înfrânte
avanlaşa de barbarisme care inundă vorbirea curentă, de
apetenţa pentru manele şi vulgaritate, de înjurăturile pe care adopţie, limba maternă reprezintă în
le auzi frecvent pe stradă şi care par să nu mai deranjeze
pe nimeni. Profesori, lingvişti, istorici, jurnalişti, scriitori orice moment certitudinea unui refugiu,
îşi manifestă dezaprobarea, ne lamentăm unii altora fără
să putem interveni sau schimba prea mult. Ne consolăm la adăpostul spiritual, intimitatea culturală,
gândul că limba îşi găseşte singură calea de salvare şi îşi
vede de drumul ei, se transformă conform stării de spirit, fizică, metafizică, în toată complexitatea
mentalităţii şi vremurilor. Limba este expresia vieţii unui
popor, reflectă nivelul de civilizaţie, de cultură şi educaţie, ei, cu spaţiul natal. Ea este casa, apa şi
flexibilă şi vie, gata să ia forma vasului în care e turnată,
de unde va continua să facă valuri şi mărgele de sticlă, se cerul emigrantului. Este limba în care
va învolbura cât să ţină pasul cu furtunile din afară. Limba
e şi timp, ne îmbărbătăm. Într­un fel se vorbea în secolul plânge şi în care visează, în care îşi va
16, altfel se vorbeşte azi. Într­un fel se vorbeşte la piaţă, şi
altfel ar trebui să se vorbească în mass media. În lumea de vorbi în gând, sau în care subconştientul
azi impactul imaginii este mai puternic decât al cuvântului,
modelele ajung la mase mai ales prin ecranul televizorului. va continua să­i vorbească mult după ce
Şi ce iese din ecran? Pe de o parte vedete frivole, fotbalişti
corupţi, manelişti, baroni cu limbaj grosolan, lideri politici s­a stabilit într­o altă cultură. O limbă
proliferând injurii unii la adresa altora, analişti politici
puşi pe taifas derizoriu; pe de altă parte redactori supăraţi străină învăţată se uită dacă nu o foloseşti
analizând cu voce groasă băşcălioasă starea naţiunii,
crainice care mitraliază ştiri pe tonuri ţipătoare, reporteri mult timp, în timp ce limba maternă, chiar
îmbrăcând repede haine de procurori şi încolţindu­şi
invitaţii, relatări într­o limbă română chinuită, î­uri şi nevorbită zeci de ani, rămâne ascunsă

Carmen Firan şi Gheorghe Păun după Gala premiilor în lada de zestre a emigrantului, fidelă,

ă­uri mai lungi decât cuvintele care uneori capătă accente misterioasă, captând esenţa universului
străine, în sensul de stranii. Tabloidele nu sunt nici ele mai
prejos, de la fotografiile cu femei (vedete?) semigoale de ancestral. Un emigrant îşi părăseşte casa, Carmen Firan, Adrian Cioroianu, D.R. Popescu, Fl. Firan, Gabriel Coşoveanu
pe prima pagină, la titlurile notelor de scandal care ţin loc ţara, familia sau membri ai ei, posesiuni
de articole de fond şi informaţie.
sau bunuri materiale, dar cu siguranţă îşi
Aşa că am să rezist tentaţiei de a vorbi despre limba
română în mass media şi decid să mă opresc la limba va lua cu el oriunde s­ar duce limba natală din care îşi va
maternă, elementul cel mai sensibil pentru un emigrant.
face un aliat pe viaţă capabil să­i vindece nostalgii, să­i cămaşa de apă
Neafectată de distanţe şi timp, de concesii şi renunţări, salveze amintiri ori să­l elibereze de dileme identitare.
de compromisuri, eşecuri ori performanţe în ţara de
Am plecat din România, dar niciodată din limba locuiesc în cuvânt
română care mai înseamnă şi coaja de copac pe care am m­am mutat în el cu arme, bagaje şi păcate
scrijelit prima poezie, şi piatra albă sub care dorm cei dragi ignorând profeţia părinţilor:
dispăruţi, şi mirosul teilor înfloriţi şi aroma supei de pui să nu­ţi faci casă cu scară la cer
făcută de mama în copilărie. Şi n­am să renunţ tentaţiei să nu te minţi
de a reproduce două poeme pe care simt că trebuie să le când singurătatea te scapă pentru o clipă din braţe
dedic unor distinşi participanţi la acest colocviu, primul să nu ajungi să tânjeşti la iluzia altuia
lui Adrian Cioroianu şi al doilea lui Ovidiu Ghidirmic. şi mai ales nicicând

păzitorul de vise să nu te încurci cu propriul cuvânt
păcătosul de sfânt

în fiecare vis vorbesc altă limbă locul e strâmt
şi în fiecare limbă cuvintele au altă culoare ne auzim unul altuia respiraţia
baloane de aer vocale de aer, consoane de pământ
umflate pe linia orizontului vineţiu îmi plătesc cotele la timp

dintre toate rostirile în vieţile dinainte şi de apoi şi sting lumina după fiecare silabă
rămâne doar urma zborului, fâlfâirea de aripă m­aş putea considera un chiriaş norocos
insula pe care mi­am găsit culcuş mângâietor dacă nopţile nu mi­aş auzi visele date la maxim
liberă, cu atâtea ziduri în jur obligându­mă să privesc în faţă toate nerostitele
pe care scrijelesc nu inimi, nu cuvinte de dragoste ce n­au mai încăput în mansarda noastră extravagantă

ci semnele limbii pe care o vorbesc în somn propriul cuvânt mă bântuie ca un strigoi
un fel de îngerească veche îşi strecoară limba perfid în cărţile rămase nescrise
folosită la trecerea graniţelor tot ce vrea e ca stăpânindu­l

am vocaţia fericirii să­l recunosc doar pe el de stăpân –
un fel de inconştienţă capul de plumb biciuind marginea lumii,
de a­mi face aliat păzitorul de vise tatuaj pe artere deschise

gata oricând să facă scăpată gogoaşa de mătase locuiesc în cuvânt ca într­o cămaşă de apă
din care cuvintele ies nevămuite – mimez libertatea din încheieturi
obiecte intime pe care le­am trecut aici ilegal metafore gata mestecate mi se lipesc de pleoape

cu zestrea mea de aur nu e nimic de făcut dumnezeu încearcă pe vârful limbii
din limbile moarte nu se alege decât praf de stele gustul propriei lui slăbiciuni

→ timpul Internetul a fost deschis, World interviuri repetate care încercau să înţeleagă care au fost motivele pentru care s­a decis Realitatea nu este nicidecum obiectivă.

Wide Web­ul a împânzit lumea, informaţia ce a fost în mintea lui când a făcut acest să scrie scrisoarea către presă. Dar seara Noi suntem creatorii ei. Fiecare acţiune

a explodat ajungând ca să devina o formă gest. Rezultatul a fost că în presă a apărut am avut un vis în care se făcea că eram în şi gând al nostru o făureşte, şi în această

de gândire universal distribuită, un fel de curând o scrisoare din partea jucătorului vestiarul stadionului, plin de transpiraţie, creaţie ne trăim existenţa. De multe ori

Solaris încifrat în servere, poate nu aşa de care­şi cerea scuze în faţa suporterilor şi în care intra un avocat în costum, complet când ascult discuţiile din România îmi dau

gânditor ca cel imaginat de Stanislaw Lem. a publicului acuzând o oboseală înaintată nelalocul lui printre jambiere şi chiloţi de seama că ce se întâmplă acolo în media

Când însă, întâmplător ajung pe câte un şi promiţând că aşa ceva nu o să se mai sport, care­l lua de­o parte pe prietenul este un rezultat al mentalităţii şi modului

forum românesc, găsesc şi acum acelaşi întâmple. Nu sunt interesat de fotbalul nostru şi îi explica ce se poate întâmpla în care oamenii gândesc. Şi nu pot să uit

ton şi limbaj pe care le­am întâlnit acum american. Urmăresc doar Superbowl-ul, şi dacă el nu­şi va lua răspunderea gestului asta când stau de vorbă cu câte un american

20 de ani. asta mai mult pentru că lucrez cu companii făcut cerându­şi scuze public. În vis a cărui viaţă este chiar grea şi cu multe

Într­un sfârşit de săptămână, pe un care au reclame în pauze, dar nu am putut vedeam cum cădeau zerourile din hârtiile lipsuri, dar care­mi spune împăcat, „This is

stadion de fotbal american, un jucător să nu urmăresc drama în desfăşurare pentru contractului, iar avocatul îi explica pe un a great country“. Viaţa lui o fi grea şi poate

supărat pe suporterii care nu­i apreciau că era în absolut toată mass­media. Mă ton jovial, dar totodată profesional, că la nu ştie prea multe despre alte ţări şi locuri

jocul s­a întors către galerie cu un deget întrebam dacă media din România ar fi banii cu care­l plătesc puteau să găsească din lume, dar cu siguranţă el este parte­

ridicat în sus. Doar atât a trebuit că a doua luat o astfel de atitudine când un jucător pe altcineva care să nu jeneze ideea unui gânditor şi implicit parte­creator al acestei

zi, şi zile în şir după asta, ziarele au început de fotbal ar fi făcut un gest similar. Nu sport ce ar trebui să fie o plăcere pentru lumi de succes care­l înconjoară.

să vuiască acuzându­i gestul. Comentariile sunt naiv să cred că respectivul jucător de familiile adunate în faţa televizorului. Mă

nu se mai opreau, „pundits“ încercau să fotbal american este mult mai educat decât întrebam în vis dacă asta se întâmpla în www.flyingmonk.com
prezică urmările gestului, televiziunea făcea echivalentul lui din Giuleşti şi nu ştiu exact America sau în România? flyingmonk.wordpress.com

18 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Adrian SÂNGEORZAN

Limba şi media

C ineva spunea că o limbă e un său care evadase i s­ar putea încă aplica am fost vizitaţi de un tânăr din Craiova care imităm, după care spiritual nostru creativ
animal viu în continuă schim­ şi lui. Oricum omul avea respect pentru venise în America pentru două săptămâni. iese în afară ca un cucui şi putem veni cu
bare şi în cazul ăsta teoria evo­ limba strămoşilor, vorbea bine rusă şi Având şi alţi invitaţi am încercat să vorbim inovaţii neaşteptate. Îmi trec multe exemple
luţionismul darwinist cred că se aplică chiar învăţase s­o citească. Când se apuca engleză şi am constat că tânărul român prin minte, dar primul care îmi vine în
mult mai bine la limbaj decât la cei care să vorbească în ruseşte cu pacientele sau era mult mai fluent în engleză decât foarte minte este titlul unei emisiuni TV, „Legea
îl produc. Dacă cei care o vorbesc trec ei personalul emigrat din fostele ţări sovietice, mulţi emigranţi care trăiesc în New York pensiilor, făcută varză“. Asta am văzut la
înşişi prin schimbări semnificative, atunci îi bloca total. I­am întrebat pe mulţi dacă de ani de zile. Cum a ajuns la performanţa televizor acum un an sau doi pe un post TV
e normal ca limba folosită, sunetele scoase, rusa pe care o vorbeşte e inteligibilă şi asta? Ne­a spus că de mic i­a intrat engleza naţional, la ştirile zilei. Cuvântul „varză“
interjecţiile, oftaturile, şi orice alt fel de toţi mi­au spus acelaşi lucru: limba lui în minte uitându­se la desene animate. Un nici măcar nu era pus între ghilimele şi nu
comunicare, pe care o numim umană, poate e perfectă, doar că ea nu mai există de mult. tânăr foarte educat, cosmopolit, cu un bun era folosit ca vreun citat al unui deputat,
să se schimbe ca atare. Păreau cu toţii transpuşi într­un alt timp simţ al măsurii în toate, pe care urmărindu­l senator, sau alt om politic. Nici măcar al
Când pleci definitiv din ţara ta ceea istoric. Animalul se transformase. vorbind nici nu simţeam când trecea dintr­o lui Gigi Becali, pe care l­am urmărit cu
ce iei cu tine e limba. Se va ţine ca scaiul limbă în alta pentru că în amândouă era mare interes şi amuzament de câte ori
lipită de mintea ta, toată viaţa şi din această Atunci când trăieşti departe de sursă şi aceeaşi persoană. Eu nu cred că cel mai veneam în ţară. Limbajul lui, stârnit de tot
încleştare continuă doar copiii mai pot te încăpăţânezi să scrii în limba maternă grav aspect al schimbării la faţă a limbii felul de reporteri, mi se părea colosal, ireal,
scăpa. Când pleci departe nu iei cu tine importanţa contactului cu limba vorbită pe române ar veni din englezificarea ei, chiar ca o cascadorie lingvistică dintr­un film
ţara, pământul, copacii, casele, prietenii, stradă, la televizor, radio, folosită în cărţile dacă uneori calcă în penibil. „Give me the suprarealist. Cineva mi­a spus că limbajul
ci doar limba în care te­ai format, ai noi, devine foarte importantă, altfel rişti ca tirbuşonu’ “ am auzit nu de mult o mamă lui e intenţionat aşa cum e, agramat, agresiv,
crescut, acea limbă numită maternă şi care după 20–30 de ani să vorbeşti şi să scrii ca româncă adresându­i­se băiatului ei, la o golănesc, pentru că asta ar prinde la public.
vrei nu vrei va continua să te mângâie, doctorul Lermontov, ceea ce nu e complet petrecere din New York). Asta ar fi varianta Ajungem în sfârşit la public, la omul de
să te îmbărbăteze, chinuiască, terorizeze, lipsit de farmec. Oricum un echilibru englez­americană a furculition­ului din pe stradă. Cel care după peste douăzeci de
atât timp cât cuvintele vor continua să se trebuie păstrat în acest efort. Pentru că perioada franceză a românilor, din care ani de libertate, de privit la televizor, citit
formeze în dosul frunţii tale. Mama nu evoluţia darwiniană a limbii încetează am ieşit, să nu uităm, nu numai nevătămaţi ziare, de­abia poate lega două vorbe dacă
ţi­o poţi alege. E drept că unii vorbesc la imigranţi, avantajul e că ei păstrează o lingvistic, dar şi cu ceva câştiguri. vreun reporter îl întreabă ceva, orice, oricât
de mici mai multe limbi, alţi învaţă una limbă mai curată. Ei sunt într­un fel parte de simplu. Nici limbajul reporterului nu e
nouă din mers şi chiar pot scrie literatură din lada de zestre a limbilor. Un exemplu Mult mai gravă mi se pare stâlcirea de multe ori mai bun.
bună în noua limbă, dar lista acestora nu­i mai extrem ar fi cel al saşilor şi şvabilor „de dinăuntru“ a limbii noastre. Am plecat
prea lungă. Dacă evoluţia limbajului unei din Transilvania care au continuat să­şi din România în 1990 obişnuit cu limbajul Expresiea „făcută varză“ sau doar abre­
persoane încurcate între limbi a întrecut vorbească limbile de origine chiar şi atunci oficial, lemnos al comunismului şi pe vierea „varză“, am mai auzit­o şi altă dată
cumva predicţiile cele mai darwiniene, de când ele au devenit dialecte sau chiar măsură ce m­am întors am regăsit în media la alte emisiuni şi pare să aibă deja o tristă
nu mai ştie care e limba lui de bază, atunci consacrare de tocăniţă lingvistică, în care
există un test simplu prin care poţi să­ţi re­ Adrian Sângeorzan, Gheorghe Păun şi Florea Firan după sesiunea de comunicări ştiinţifice o limbă neîngrijită se poate transforma.
depistezi limba maternă. Vorbeşte cu un Poate că acest gen de expresii noi, încearcă
câine sau cu un nou născut pe care simţi au dispărut în locurile natale din actuala acelaşi lemn, pe care­l credeam mort, doar involuntar sau voluntar să contracareze
nevoia să­i alinţi şi să le vorbeşti. Cuvintele Germanie. În tot acest proces distructiv că uscătura începuse să încolţească sub englezificarea forţată a limbii române, în tot
care­ţi vor ieşi pe gură sunt cele din limba de autoblamare (self-distructive, ca să forme şi arborescenţe neaşteptate, trecând acest efort necerut, nenatural, de­a se alinia
maternă. Vorbesc des cu noii născuţi în înţeleagă tot românul) care bântuie România în „buruienisme“ lingvistice care cu cu restul lumii. Nu e nici pe departe singura
spital şi cu câinii vecinilor scoşi la plimbare de azi, să nu uităm totuşi că avem o limbă trecerea timpul par tot mai greu de plivit. limbă care se supune singură acestor cazne
şi am realizat că vorbesc engleză cu unitară, formată, literară, fără dialecte! Ne reformative. Şi nici singura limbă din
stăpânul şi alint româneşte câinele. Oricum plângem că limba română devine o limbă Dacă trecem cu vederea rolul sistemul Europa care se metamorfozează straniu.
n­am avut niciodată cea mai mică confuzie romglish, dar putem să avem, dacă asta ne de învăţământ, în mare parte vinovată de I­am auzit şi pe polonezi, spanioli, unguri,
legată de limba mea maternă. poate satisface cumva, consolarea că limba pocirea limbii rămâne mass­media. După francezi etc. plângându­se de acelaşi lucru.
Cât mă alintă pe mine limba română english este la ora aceasta cea mai pocită 1990, rămasă mută şi perplex lovită de Dar câte popoare europene, indo­europene,
atunci când vin în România, e cu totul altă şi mai schimonosită limbă de pe pământ. libertatea de expresie tăbărâtă peste noi, a anglo­saxone, slave, sau chiar latine, au un
poveste! Oricum de fiecare dată când mă Trăind în New York City, unde peste 65% trebuitsă copiezerepedemodelevesticecare Gigi Becali? Sau chiar dacă ar găsi unul,
reîntorc pot rămâne perplex ore întregi în dintre cei 9 milioane nu sunt născuţi în funcţionau. Păşunea vastă a corectitudinii nu cred că l­ar cultiva în felul în care media
faţa televizorului, urmărind ştirile, vremea, America, pot să depun mărturie că aşa politice americane părea de peste ocean română o face. Am auzit că de curând Gigi
talk show­urile, pricepând cu gura căscată e. Plus că mi­e greu şi acum să pricep ce verde şi atrăgătoare, dar cum la noi până la Becali a fost arestat şi închis. Nu cred
că animalul din care mă trag continuă să spune un australian, sud­african, sau chiar urmă „gura nu­ţi mai tace, iarba nu­ţi mai că pentru pocirea limbii române! Cred
evolueze în lipsa mea. unii vecini din Brooklyn or Alabama. Şi place“ am ieşit din ea şi cred foarte bine totuşi că încă i se mai iau interviuri şi că
Astăzi, foarte mulţi tineri, corporişti, nimeni nu se plânge, pentru că engleza a am făcut, pentru că „păşunea“ aceea începe face progrese lingvistice şi de exprimare,
literaţi, scriitori mari chiar, împing limba devenit linqua franca şi ea nu mai aparţine să semene în America a deşert. Dar noi pentru că într­un fel el face parte din pulsul
română spre o englezificare forţată, uneori nimănui şi poate locui oriunde, în Londra, românii n­am fost niciodată nişte simpli limbajului actual din România.
de­a dreptul ridicolă. De vină suntem poate la Craiova sau chiar la Paris. Zilele acestea imitatori şi problemele pot să apară de­
şi noi cei plecaţi care vorbim în America un abia când intrăm în creaţie. Noi imităm cât Dar de fapt cine e vinovatul principal
fel de „romglish“ care pentru noi într­un fel pentru pocirea limbii române? Nicio teorie
vine natural, în oceanul de engleză în care conspiraţionistă încă pe piaţă? Nicio lege
înotăm zi de zi.Am văzut texte în care apelul nouă în Constituţie?
la limba engleză e de un mare ridicol. E ca
şi cum cineva ar încerca să­şi spoiască pe Ţin minte o emisiune veche de la radio
dinafară gardul cu vopsea nepotrivită. Îmi din timpul comunismul ceva genul „cum
amintesc brusc de­o expresie care spunea vorbim, cum scriem“. Mai există oare aşa
că „afară vopsit gardul, înăuntru leopardul“ ceva? Sau tema asta a devenit demodată,
pe care n­am aprofundat­o niciodată părân­ obsolete (pentru clarificări vă rugăm click
du­mi derizorie şi de grădina zoologică. pe thesaurus).
Mai există oare? Cum aş traduce asta
invers, în engleză, pentru derutarea vreunui
american tolerant şi binevoitor?
Cu ani în urmă am lucrat în spitalul
din New York cu un medic american de
origine rusă şi pe care­l chema Lermontov.
Se născuse în America din părinţi ruşi
„albi“, foşti nobili, foşti ofiţeri ţarişti. Nu
fusese niciodată în Rusia, îi era frică să
se ducă chiar după trei generaţii, ca nu
cumva condamnarea la moarte a bunicului

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 19

Utilizarea corectă a limbii ro­ Mircea POSPAI
mâne în mass­media nu este
o problemă nouă, dar este re­ Monitorizarea audiovizualului,
lativ recentă, corelată direct cu extinderea între bune intenţii şi eficienţă
mijloacelor de comunicare audio­vizuală,
schimbarea condiţiilor din telecomunicaţii rapoartelor, însumarea lor într­un anume fel, numărul celor ce citesc pe ecran în timp „preş. Colegiul Med. Dentişti Bucureşti“ (4
şi reducerea timpului de transmitere a in­ să aducă un plus considerabil de informaţie. ce urmăresc imaginile este net superior decembrie 2007), „lct“ (pentru locotenent,
formaţiilor, modalitatea de formare a jur­ Pentru simplul motiv se repetă categoriile cititorilor de ziare. Ca atare, grija pentru 20 septembrie 2009), „purt. de cuv.“ (22
naliştilor şi atitudinile conducătorilor trus­ de greşeli sesizate şi, foarte adesea, chiar utilizarea corectă a limbii române în in­ septembrie 2009).
turilor de presă faţă de conţinutul publi­ greşelile ca atare. formaţiile scrise pe ecran ar trebui să fie
caţiilor sau programelor. – Neglijenţele. Sigur că graba şi presi­
Desigur, evoluţia presei audio­vizuale Mircea Pospai, Mihai Duţescu, Claudia Miloicovici, Dumitru Radu Popa, Adrian Sângeorzan, unea timpului sunt caracteristicile princi­
(asupra căreia ne vom opri în considera­ Carmen Firan, Gheorghe Păun, Florea Firan la finalul Colocviilor pale ale muncii într­o redacţie de ştiri. Dar
ţiunile de faţă, cu exemplificări de la una asta nu înseamnă că sunt premise negli­
dintre televiziunile naţionale) a schimbat Observând acest lucru, curiozitatea ne­a majoră. Din păcate trebuie să spunem, din jenţele şi, mai ales, nu este permisă rularea
mult optica asupra structurii şi conţinutului îndemnat, după ce am văzut majoritatea capul locului, că nu am putut constata ceea timp îndelungat pe ecran fără să fie făcute
programelor. Elementele de la care se rapoartelor pentru majoritatea posturilor de ce am fi aşteptat sau ceea ce ne­am fi dorit. corecturile necesare. Câteva exemple: „su­
porneşte sunt, în principal, libertatea de ex­ televiziune, să ne oprim asupra unui post (pe grailor“ (25 septembrie 2009) în loc de su­
primare şi încercarea de câştigare a publi­ care nu­l vom nominaliza) şi să urmărim, Încercând o grupare a greşelilor în „cate­ garilor; „săînţelegeţi“ (23 septembrie 2009)
cului în faţa concurenţei. Fiecare patron pe rapoartele de toamnă ale anilor 2007, gorii“, preponderente sunt următoarele: în loc de să înţelegeţi; „ceremoni“ (21
se străduieşte ca demersul lui jurnalistic 2009 şi 2012, tipurile de greşeli constatate octombrie 2012) în loc de ceremonii.
să aibă şi capacitatea de a capta atenţia la monitorizări, greşelile concrete şi ce – Lipsa diacriticelor. Această greşeală
publicului, pentru a­i asigura tiraj sau diferenţe există de la o etapă la alta. Cu alte creează, în cel mai bun caz, un anume dis­ – Necunoaşterea unor cuvinte. Exemple:
audienţă, notorietate şi, finalmente, profit. cuvinte, care au fost efectele monitorizării, confort al lecturii. Nu este plăcut să citeşti „trozneşte“ (29 septembrie 2009) în loc de
În toată această avalanşă de preocupări se presupunând că rezultatele au ajuns la „Braila“ (10 decembrie 2007) în loc de trosneşte; „grapefruit“ (7 octombrie 2012) în
pare că nu îşi găseşte locul cuvenit şi cea conducerea fiecărei instituţii media, deci şi Brăila, „Mos Craciun“ (idem) în loc de loc de grepfrut.
care vizează utilizarea corectă a limbii ro­ la a celei alese de noi. Şi, ca să nu ne pierdem Moş Crăciun, „pozitionare“ (23 septembrie
mâne. Grija pentru acurateţea mesajului în noianul de cazuri oferit de vastitatea 2009) în loc de poziţionare sau „o sansa“ (7 – Pleonasme. Exemple: „tomberoane de
nici nu trebuie, la urma­urmei, să fie a con­ programelor, am ales doar principala octombrie 2012) în loc de o şansă. Dacă la gunoi“ (14 octombrie 2012), când şi copiii
ducătorului publicaţiei, ci a jurnaliştilor şi emisiune informativă, jurnalul televiziunii cuvintele de mai sus clarificarea lucrurilor, ştiu că toate tomberoanele sunt pentru (şi nu
producătorilor de programe. Pretenţiile în­ respective şi, din acesta, doar subtitrările sau de către cititor, este mai uşoară, sunt şi de) aruncat gunoiul; drept pentru care (16
să trebuie să vină de la vârful piramidei. În informaţiile prezentate pe „burtieră“. cazuri când sensul cuvintelor este altul. De octombrie 2012) în loc de drept care.
mod normal, fiecare publicaţie şi fiecare post exemplu: „politia“ (23 septembrie 2009) –
de radio sau de televiziune trebuie să aibă Alegerea de a analiza greşelile din scri­ poliţia sau „existenta“ (7 septembrie 2012) Ce se constată? Că monitorizările sunt
organizată şi monitorizarea conţinutului, erea ştirilor pe „burtieră“ a fost determinată – existenţă. Şi sunt doar câteva exemple. făcute cu profesionalism şi cu bune inten­
dar, se ştie, în practică puţine sunt instituţiile de faptul că această modalitate de prezentare ţii, dar efectele lor asupra instituţiilor
de profil care îşi propun sau îşi permit acest a informaţiilor este în momentul de faţă – Prescurtările neinspirate. Deşi la vizate sunt ca şi inexistente, din moment
lucru. Pentru radio şi televiziune există, din prevalentă, uneori aproape concomitentă facultăţile de jurnalism este o bună parte de ce numărul greşelilor nu se reduce, iar va­
exterior, prin grija Consiliului Naţional al cu producerea evenimentului, precedând curs referitoare la folosirea prescurtărilor, pe rietatea lor se amplifică. Cândva poate că
Audiovizualului, o monitorizare, realizată cu mult apariţia aceloraşi ştiri în ziare, iar ecranul televizorului acest fapt nu se observă. rapoartele de monitorizare rămâneau în
sistematic de un colectiv foarte serios, din Altfel nu ar exista prescurtări de genul sertarele şefilor, dar acum ele sunt publice,
cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu „preş. Cartel ALFA“ (5 decembrie 2007), la distanţă de câteva click­uri faţă de orice
Iordan – Al. Rosetti“ al Academiei Române. jurnalist, inclusiv faţă de cei ce sunt autorii
Dincolo de faptul că monitorizarea nu respectivelor greşeli.
poate cuprinde decât o parte a respectivelor
posturi şi că este organizată în două­trei Ce se poate face? Ceva mai mult la
perioade de câteva săptămâni anual, demer­ nivelul managementului instituţiilor audio­
sul urmăreşte cu atenţie folosirea corectă vizuale, ştiut fiind faptul că şi asemenea
a limbii române în secvenţele vorbite, în amănunte pot diminua audienţa, dacă ar­
subtitrări şi în prezentarea informaţiilor pe gumentul respectării limbii române nu este
„burtieră“. Rapoartele, existente pe site­ul avut în vedere. Ceva mai mult în facultăţile
CNA din 2007 până în prezent, evidenţia­ şi şcolile de jurnalism, nu pentru a­i învăţa
ză principalele tipuri de greşeli, explicit, cu gramatică pe viitorii jurnalişti (se presupune
prezentarea formei folosite, a formei corecte că ştiu ceva, dacă au ajuns acolo), ci pentru
şi a normelor gramaticale sau lingvistice pe a­i deprinde cu minimele elemente de
care se întemeiază forma corectă. rigoare, respect pentru public şi respect
Fiecare dintre aceste rapoarte consti­ pentru sine. Poate că asemenea lucruri s­ar
tuie, în sine, un material interesant pentru putea corobora cu munca oamenilor care fac
studio, dar nu tot astfel se întâmplă şi dacă monitorizările, iar acestea n­ar mai rămâne
aşteptările noastre ar fi ca studierea tuturor doar materiale de studiu pentru cercetători.

Asistăm de peste douăzeci de ani Mirela MITU
la o degradare a societăţii ro­
mâneşti, degradare ce se observă în felul în Mai multe modele...
care vorbim, gândim, ne comportăm.
Limba română, fiinţă vie a spiritului simţiri reci harfe zdrobite, mici de zile, mari al momentului. Limba de lemn nu a dispărut să fie angajaţi oameni cu un nivel superficial
naţional, comoara de preţ a acestui popor de patemi. Şi, atunci de unde modele pentru ci doar s­a reinventat s­a transformat în limba de cunoştinţe ale limbii. De ce nu există în
suferă în fiecare zi. Suferă datorită unui sis­ a forma caractere? de lemn a tranziţiei. E o versiune modificată, multe din jurnalele noastre şi în emisiunile
tem de gândire mediocru, care nu încurajează cosmetizată, dar care în sine cultivă un dis­ de televiziune o rubrică dedicată vorbirii şi
educaţia, nu promovează valoarea autentică, Limba română este un instrument de co­ curs public vid şi de o sterilitate totală. Lim­ scrierii corecte a limbii române?
nu cultivă şi nu formează caractere. Se încura­ municare interumană, ce reflectă realităţile bajul devine gol de conţinut, o înşiruire de
jează voit un limbaj imbecilizant, popula­ sociale ale fiecărui moment istoric. Limba sunete fără corespondent în planul gândirii. În concluzie ar trebui să avem în vedere:
rizând vulgaritatea şi argoul, ridicându­le la română actuală reflectă sărăcia gândirii ac- Toate acestea provin dint­un sistem bolnav – Un sistem educaţional, social şi politic
rang de normă. tuale. Fără valori, fără caractere, fără mo- care promovează în posturi cheie ale siste­ care să promoveze valorile, educaţia şi cul­
Mediocrităţile, oportuniştii, impostorii dele un popor nu poate să prospere, să ră- mului educaţional românesc, social şi politic tura;
sunt oamenii zilei – cei care în fiecare clipă mână în istorie. Prin lichele cu un libertinaj a unor personalităţi arhetip pentru ceea ce – Mass­media are un rol fundamental în
uită să vorbească o limbă română corectă verbal şi comportamental, prin oportunişti înseamnă limba de lemn postcomunistă. promovarea valorilor şi în formarea gustului
şi logică. Limba română azi este folosită cu limbaj de lemn şi impostori de toate felu­ public, nu trebuie lăsat să se piardă acest rol
nonşalant, lipsită de rigoare, cu erori de rile şi culorile, nu se poate vindeca. Impostura şochează, produce rating. Din fundamental!
punctuaţie, cu fraze incoerente, cu formule păcate există şi un public needucat consu­ – Necesitatea unui spirit maiorescian
eliptice, o înşirare de cuvinte goale ce din A vorbi corect limba română, înseam- mator şi avid de impostură. S­a putut pro­ pentru societatea românească actuală, mai
coadă au să sune, cum ar spune marele nă a te respecta ca fiinţă umană înzestrată duce acest lucru datorită crizei elitelor care mulţi oratori, mai puţini limbuţi, mai multe
Eminescu. cu raţiune şi sentimente, a-i respecta şi pe modelează şi formează caractere. modele, mai puţine lichele!
Eminescu, zeul limbii române, avea un ceilalţi, a avea autocontrol. Azi se vorbeşte
cult pentru a vorbi şi a scrie corect româneşte. gloduros, vulgar, tragedia limbii române este Normele academice privind limba româ-
Şcoala, mass­media nu sunt astăzi decât tranziţia de la uniformismul comunist al lim­ nă trebuie respectate, mai ales de către şcoa-
bii de lemn, la libertinajul lexical şi sintactic lă şi mass-media. În mass­media nu trebuie

20 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Limbajul audiovizual … pe înţelesul tuturor

I storia presei a dovedit că mijloace­ audienţei „cu orice preţ“ (sintagmă des din Iaşi; urmează cu costurile cele mai mici sunt talk­show­
le de comunicare şi­au revendicat reperată în discursul managerilor de presă) întrebările de spi­ urile, argument (financiar, dar şi politic)
supremaţia în anumite perioade, a fost numărul mare al abaterilor de la rit de observaţie; care motivează numărul mare al acestora
poziţionându­se prioritar în preferinţele corectitudinea limbii. o melodie pe care pe tronsoane­orare (ca fluxuri de emisiune)
consumatorilor de produs mediatic. Impac­ o vom cânta la şi reluarea acestora. În aceste contexte
tul mediatic se datorează unor factori Consecinţa „la distanţă“ a exprimărilor prima mână...“ apar discontinuităţile sintactice care pun
obiectivi, dar, mai ales subiectivi. Din a do­ triviale sau cu dublu sens a fost renunţarea în evidenţă nivelul de instrucţie, cultura
ua categorie fac parte: noutatea suportului la rolul cultural şi educativ al presei Excesele de moderatorilor şi a interlocutorilor.
mediatic, temele prezente pe agenda media audiovizuale în sistemul privat. N­au lipsit familiaritate, de
care se suprapun cu temele agendei sociale, însă nici greşelile evidente în rostirea liberă exprimări argo­ Despre codul comunicării eficiente
impactul emoţional al formatelor impuse, la microfon. tice, de expresii Cercetările proceselor de comunicare
notorietatea jurnaliştilor, credibilitatea triviale au repre­ (inclusiv comunicare audiovizuală) au
surselor documentare, profilul mijlocului Impactul „directului“ a avut dintot­ zentat nota de­ abordat finalmente şi eficacitatea comu­
de comunicare. În perioada de dictatură deauna un efect psihologic asupra finitorie a pro­ nicării, scop mai mult sau mai puţin
aceste criterii nu au funcţionat. Comanda prezentatorului sau realizatorului. Reacţia gramelor de di­ declarat, dar esenţial în persuadarea opiniei
politică a funcţionat ca rigoare de selecţie promptă, evitarea pauzelor nejustificate, vertisment la posturile private de radio şi publice.
a subiectelor, a personajelor promovate fondul emoţional al derulării secvenţelor televiziune. Simpla rostire a lor identifică „A vorbi pe înţelesul tuturor“ are
în prim plan (ceea ce se profesează şi radiodifuzate sau televizate reprezintă postul care le­a lansat: „Tilică, reporter de drept principal scop captarea atenţiei unui
astăzi în presa de partid, sau în presa care rigori de comportament în situaţia „în reporter“, „Iar am dat­o­n vară“, „o nouă public divers, persuadarea lui în a rămâne
se declară independentă, dar care este direct“ (formulă consacrată). vară cu lipeli“. fidel mediului mediatic. Între a persuada
partizană într­o manieră mai mult sau mai prin valoare şi a manipula pentru a obţine
puţin camuflată). Limbajul jurnalistic era Sub acelaşi imperativ al creşterii au­ La distanţă, o nouă monitorizare con­ adeziunea şi a determina schimbarea
caracterizat de corectitudinea exprimării dienţei prin crearea sentimentului de firmă persistenţa greşelilor de sintaxă, mor­ comportamentului mediatic al receptorului
în limba română şi, în cea mai mare parte, coparticipare („teleprezenţă“ sau „radio­ fologie şi ortoepie. Mediul concurenţial, diferenţele sunt uneori insesizabile. Au
de folosirea limbii de lemn. „Limba de participare“) grilele de programe sunt ca şi „saturaţia“ produsă de excesul de ca element comun reuşita comunicării,
lemn este un subsistem (comentariu: nu un formate, în proporţie de 80% din emisiuni familiarisme şi exprimări argotice au de multe ori reuşita nefiind susţinută de
simplu «stil») al unei Limbi, desemnând în direct (radioprograme tip actualitate sau generat o triere a prezenţelor radiofonice valoarea conţinutului şi de funcţiile de
mai ales elementele lexicale, dar şi unităţi magazin, dezbateri televizate, emisiuni de şi televizuale. S­au impus moderatorii şi informare şi de culturalizare ale comunicării
frazeologice, cu caracter de expresii fixe, divertisment). „Directul“ generează o stare realizatorii care au făcut mai puţine con­ mediatice.
de clişee încremenite, cu sens determinat de autocontrol permanent pentru evitarea cesii exprimării libere în limbaj „pe în­ Prin folosirea repetată a exprimărilor
în contextul unei anumite «autorităţi», în cacofoniilor, a pleonasmelor, a umorului ţelesul tuturor“. cu greşeli gramaticale, exprimări consi­
mare măsură utilizate stereotip-dogmatic ca involuntar într­un context oficial. Efectul derate a fi corecte pentru că sunt rostite la
exprimare a unei ideologii (sau simulacru de este o hipercorectitudine a exprimării sau Competenţa lingvistică şi competenţa microfonul radioului sau în faţa camerelor
subsisteme ideologice, economice, tehnice, rostirea unor sintagme folosite în afara culturalăau constituit în ultimiiani criteriide de luat vederi, se produce manipularea
politice, culturale etc. ..., care deţin o putere spaţiului de emisie, între jurnalişti, cu selecţie a prezenţelor la microfon. Şi totuşi... publicului pentru a accepta lejeritatea
sau o autoritate), imitate dar şi impuse de nuanţă peiorativă şi cu tentă umoristică. Consiliul Naţional al Audiovizualului a exprimării şi conţinuturile facile ale
puterea politică sau de grupări sau indivizi efectuat monitorizări în lunile martie şi mai produselor mediatice. Rezultatul va fi
cu asemenea veleităţi (…), apoi difuzate Au rămas celebre în istoria radioului 2008 cu privire la calitatea limbii române evident peste câteva decenii: un public
prin repetare, prin utilizarea frecventă, în românesc dinainte de 1989 anunţurile de folosite în audiovizual. cu o condiţie medie culturală, preferând
diverse mijloace de comunicare în masă, felul: „Este ora şapte şi zece bani!“. De presa de divertisment şi ignorând presa
orale sau scrise, anihilându­se astfel dată recentă amintim intervenţia în direct Academia Română, Institutul de ling­ cu funcţie culturală (ultima va deveni…
gândirea maselor receptoare, care pot fi la radio a unui cunoscut ziarist, apreciat vistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ a în­ ultima, o presă de nişă adresată unui public
supuse unei sugestii colective; intenţia mai ales de mediul politic, cu o exprimare tocmit un raport de consultanţă privind specializat, din ce în ce mai puţin interesat
reală sau cel puţin efectul obţinut sunt interpretabilă la nivel subliminal: „Nu e la îndrumarea, coordonarea şi analizarea de cultura generală, cu ţintă doar cultura de
în general de a manipula (…)“. Această îndemâna oricui să facă şase copii!“ acestor monitorizări (www.cna.ro). specialitate).
definiţie a fost formulată de profesoara Oralitatea, element distinctiv al co­
Tatiana Slama­Cazacu în studiul Limba de O privire comparativă din perspectivă Privind comparativ cele două studii municării în audiovizual trebuie să fie
lemn-sinteză retrospectivă şi constatarea diacronică a evoluţiei/involuţiei exprimării de monitorizare (2001, 2008) constatăm oralitate cultivată. Înşelătoarea oralitate
vitalităţii acestui parazit al limbii române, libere în programele de radio şi de prezenţa aceloraşi greşeli de sintaxă, este o capcană pentru jurnaliştii care nu
studiu apărut în volumul Limba de lemn, televiziune oferă imaginea unui spaţiu semantică, morfologie, ortoepie, însă au competenţă comunicativă şi mai ales
coord. Ilie Rad (2009). Limba de lemn este mediatic cu efecte negative la distanţă: într­un număr mai mic în anul 2008, competenţă culturală. Comprehensiunea
prezentă şi în presa postdecembristă. Dacă se formează percepţia radioascultătorilor preponderent la posturile private de radio mesajului mediatic este un proces complex
în perioada de dictatură limba de lemn era că „aşa este corect, pentru că am auzit la şi televiziune. S­au efectuat 330 de ore de condiţionat de competenţele emiţătorului
folosită pentru a manipula masele, ţinta radio“. După 1989, când televiziunea a monitorizare şi au fost analizate sub aspect (jurnalistului de radio sau de televiziune) şi
fiind a ascunde o realitate şi a crea o para­ devenit liberă, ancorând cu lejeritate în lingvistic numai intervenţiile verbale şi de competenţele publicului­ţintă.
realitate (augumentările, amestecurile de libertinajul exprimării, s­a adăugat expresia mesajele scrise pentru care şi­au asumat Libertatea de exprimare şi libertatea de
clişee, comparaţiile exagerate, repetiţiile „am văzut la televizor, aşa este!“ responsabilitatea angajaţii posturilor (re­ a alege conform orizontului de aşteptare
cu rol de persuadare etc. contribuind dactori) şi colaboratori, nu şi exprimările se revendică din aceste competenţe. Şi
esenţial la obţinerea efectului de idilizare În anul 2001 Academia Română şi invitaţilor la microfon. Cele mai multe tot competenţele generează produsului
a unei lumi iluzorii), în epoca democraţiei Consiliul Naţional al Audiovizualului au greşeli sunt de grafie, lipsa diacriticelor şi mediatic emis sau aşteptat.
libertatea de exprimare a fost deseori realizat monitorizarea posturilor de radio de punctuaţie, în special lipsa virgulei care
umbrită de libertinajul exprimării în spaţiul şi de televiziune în două perioade re­ marchează elipsa verbului. Sunt greşeli
public, motivându­se prin intenţia de a fi pe prezentând cele două grile de programe: datorate grabei de redactare, a timpului
înţelesul tuturor. grila iarnă­primăvară (cu accent pe pro­ scurt de procesare a materialelor, dar şi
gramele informative) şi grila de vară (cu greşeli care denotă necunoaşterea regulilor
Scopul declarat a fost întâmpinarea axare pe contractul de divertisment) (detalii gramaticale. Nemarcarea relaţiilor sin­
orizontului de aşteptare al unui public în: Gabriela Rusu­Păsărin, Comunicare au- tactice de subordonare, prezenţa virgulei
eterogen, cu nivel de instrucţie mediu cu dio-vizuală (2005). Proiectul a fost coor­ între subiect şi predicat (TVR 1, 13.V,
o cultură „foiletonistă“, „mozaicată“ (A. donat de profesorii universitari Mioara ora 19.38, Jurnal, titraj: „EURO 2008, se
Moles). „A fi pe placul ascultătorilor sau Avram şi Theodor Hristea. Specialiştii au apropie“), acordul greşit între subiect şi
telespectatorilor“ a devenit o prioritate în grupat cele mai frecvente şi semnificative predicat (TVR 1, 14.V, ora 22.00, Ultra
strategia de programe pentru obţinerea unei greşeli. S­au detaşat improprietăţile se­ News: „eşti unul dintre cei care te­ai
audienţe crescute, în cazul posturilor de mantice, abuzul de neologisme, de calc întors“), lipsa prepoziţiei gramaticalizate
radio şi de televiziune private reprezentând lingvistic, utilizarea incorectă a unor ex­ „pe“ care marchează funcţia de complement
condiţia rămânerii în spaţiul mediatic aflat presii, sintagme şi locuţiuni. Amintim direct a relativului (OTV, 6.V, ora 21.39,
sub imperativul concurenţei. Consecinţa doar câteva din două considerente: sunt Dan Diaconescu Direct: „Ori pe dosarul
imediată a acestui compromis făcut şi azi reperate în programele de radio şi Iacob, care, de asemenea, l­am avut la
de televiziune şi produc aceeaşi ilaritate: microfon“) sunt câteva exemple dintre cele
„Hagi este acum direct prin telefon; din mai frecvente greşeli de exprimare verbală
ordinul cavalerilor de la Masa Rotundă; te sau titrare.
ascultă ce vezi; maximele cele mai crescute;
mi se pare cool; evoluţia ascendentă; un sat Producţiile de Radio sau de televiziune

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 21

L imba română este în pericol Dan IONESCU
de a îmbătrâni, în primul rând,
pentru că volumele scriitorilor Geniul poporului român
contemporani ajung foarte greu în librării
sau nu parvin deloc publicului larg; în al verbul „a plăcea“ la modul condiţionalul­ şi cunoştinţă în afirmaţii precum: „A zăcut ilor infinitivale relative. Mulţi pronunţă,
doilea rând, nici operele studiate în şcoală optativ sau la viitor este pronunţat alternativ: fără cunoştinţă“. fără a fi eroare, „nu poate să meargă“, „nu
nu se mai citesc pentru că pe buzele tuturor uneori corect, alteori, incorect, de acelaşi poate să citească“ etc. Recomandăm în locul
persistă o întrebare: De ce să mai citim? Şi vorbitor într­o singură emisiune. O simplă Acordul subiectului cu predicatul se verbului la conjunctiv, forma de infinitiv:
astfel limba română va fi expusă clişeelor indicaţie rezolvă totul: un verb se pronunţă face în număr şi persoană. Când e vorba „Nu poate merge“, „nu poate citi“.
impuse în timp, de tribuna politică sau a la viitor sau la condiţionalul­optativ, în de substantive la singular cu sens colectiv,
mass­media, care o vor lipsi de vigoarea conformitate cu forma pe care acesta o are eu agreez acordul gramatical în defavoarea Pentru mai multă precizie, se scrie
evoluţiei fireşti. Ultima ediţie a DOOM a la infinitiv prezent; cu alte cuvinte, cu forma celui prin atracţie: „Soseşte un stol de sau se pronunţă: „Un alt exemplu“ sau „o
acceptat forme care de­a lungul timpului prescrisă în Dicţionar. Verbul amintit mai păsări“ sau „A venit un grup de studenţi“. altă direcţie“. Rolul lor este în asemenea
erau greşite. sus figurează, la infinitiv prezent, cu forma cazuri, identic, de adjective pronominale
Profesorii de limba română ani de­a „a plăcea“. Deci, se rosteşte: „mi­ar plăcea/ După modelul dativului etic, una dintre nehotărâte. Se confundă articolul nehotărât
rândul au explicat de ce se spune „Clasa îmi va plăcea“. vedete, Oana Z., a inventat acuzativul etic „un“, „o“, cu adjectivul pronominal neutru.
întâi“ – pentru că „întâi“ era un adjectiv (de participare): „Cel mai tare m­a durut Mai simplu formulăm: „O direcţie este…“
şi conform cutumei, adjectivul nu se De asemenea, pe siteurile de socializare motanul meu“. ca „O altă direcţie este…“.
articulează decât în topică afectivă (când se produc frecvente greşeli gramaticale.
stă în faţa substantivului), iar după tipărirea Ele îşi au originea şi în stilul stenografic, Semnalăm utilizarea abuzivă, de către Multă lume compară cu ajutorul
celei mai recente ediţii a DOOM, de ce se lapidar de exprimare. mulţi moderatori de emisiuni, a formei de adverbului de mod de excepţie „decât“:
poate pronunţa, după substantiv, fără a viitor popular „o să…“ în loc de „voi…“. în locul adverbului de mod de comparaţie
fi greşeală, şi „întâi“ şi „întâia“. Dar s­a „Îşi aduce aportul la …“: expresia Desigur, în opera lui Eminescu apare de „ca“: „El este mai bun decât mine“. Corect
întâmplat ca în situaţia aceleiaşi generaţii aceasta, care aparţine limbii de lemn, este atâtea ori forma populară, dar el se bucură este: „El este mai bun ca mine“. „Decât“
de elevi, profesorii să fie riguroşi în a greşită. „Aporto“, „aportare“ în limba la­ de licenţă poetică, pe când la emisiuni este un adverb de mod care marchează
susţine forma corectă „întâi“ şi desigur au tină înseamnă „a purta la…“, „a aduce trebuie să promovăm variantele culte. excepţia: „Nu este niciunul bun, decât el“.
pedepsit cu diminuarea notei pe cei care la…“ şi a spune „a­şi aduce aportul la…“ Fără să vreau, auzind „o să…“ mereu, mă
pronunţau tot după ureche, şi să tot predea, înseamnă de fapt a­şi aduce adusul la… . gândesc, fără nicio legătură, numai datorită Verbul „a ieşi“ la prezent are forma:
cine ştie până când, motivul pentru care este Prin urmare, formularea este pleonastică. acestei omofonii, la oase. „iese“. Tendinţa multora este de a împrumuta
corectă forma nearticulată a adjectivului în forma aceasta şi pentru conjunctiv prezent,
exemplul respectiv ori altul asemănător. Cuvintele cu sufixul „­bil“ nu trebuie O emisiune se intitulează Poveştiri şi fapt greşit. Corect este: „să iasă“. Acelaşi
Acceptarea de către colectivul care a rostite împreună cu forme ale verbului „a probabil este destul de urmărită. În mai lucru, şi în cazul substantivului „sămânţă“.
pregătit Dicţionarul, a mai multor forme putea“. Sufixul „­bil“ se traduce cu „(se) multe lucrări de evaluare, s­a utilizat forma Mulţi spun „sămânţă“.
de acest fel, în paralel sau chiar înlocuind­o poate“. Exemplu: flexibil = se poate flexa „poveştiri“ în loc de „povestiri“. Impactul
pe cea reprezentativă, demonstrează, cred, (îndoi), mobil = se poate mişca, imputabil mediatic a fost mai tare ca însăşi cartea Cel mai mult însă mă deranjează cei
îmbătrânirea limbii române. = i se poate imputa, lizibil = se poate citi, Povestiri de Mihail Sadoveanu, ca titlul ei. care fac pe ştiutorii în mod exagerat. Iar
Nu ştiu care sunt criteriile de angajare divizibil = se poate împărţi, imbatabil = nu dacă au mai predat şi Limba română, cu
într­o instituţie mass­media, dar presupun poate fi bătut, inexpugnabil = nu poate fi O tendinţă a Limbii române contempo­ atât mai trist a fost impactul. Se exagerează
că un vorbitor corect de limba română cucerit ş.a. rane este aceea de a se utiliza la neutru, cu aşa­zisele cacofonii. Conform unui
ar pica la preselecţie. Sunt atâtea şcoli pentru orice aproape, forma terminată în fost profesor, nu ar trebui să mai spunem:
de televiziune, de jurnalism. Nu ştiu ce La televizor, se folosesc foarte des con­ „­uri“. Cuvântul „succes“ este un exemplu. „Merg la Liliana?“ pentru că ar apărea o
ar trebui făcut sau ce le lipseşte pentru strucţiile pleonastice. Exemplu: „Pompierii El a fost pronunţat într­un interviu ad­hoc, cacofonie. Şi ce facem atunci? Nu mai
a­i şcoli pe viitorii moderatori, cum se au urcat sus pe acoperişul clădirii“ sau „succesuri“. Efectul poate fi şi invers: în spunem „Merg la Liliana“?
cuvine, pentru a le clarifica unele noţiuni şi „Vecinii au coborât jos speriaţi de sunetul locul formei – atunci când trebuie să rostim
pentru a­i învăţa unele subtilităţi de limbă exploziei“. Lipsa de cultură este vizibilă. un neutru cu forma „­uri“, de teamă de a Se vorbeşte eronat şi din cauza ideii
română. O prezentatoare a spus că este foarte nu pronunţa eronat, întrebuinţăm, cum am celor mai mulţi dintre noi, că forma sau
Se pronunţă după ureche. De exemplu, impresionată de sculpturile lui Constantin... auzit un invitat mai demult, „­le“. Cuvântul expresia corectă este desigur aceea mai
Brâncoveanu. „scandal“ la neutru plural a fost folosit complicată.
Un cuvânt promovat agresiv, în „scandale“.
ultima vreme, în mass­media, Încă persistă confuzii între conştiinţă Geniul poporului român este însăşi
este „a şerui“. Provenit din Altă tendinţă este utilizarea construcţi­ limba lui.
englezescul „share“ (vt. a împărţi; a împăr-
tăşi; a distribui), el aparţine limbajului Maria TRONEA care fraţii noştri de peste Prut o sărbătoresc
informatic şi ilustrează influenţa din ce în încă din 1990. Am fost şi eu prezentă în
ce mai mare a limbii engleze asupra limbii De la „a comunica“ acea zi la Muzeul Literaturii Române, unde
române standard, valul de anglicisme ce se la „a şerui“ personalităţi din lumea academică, printre
revarsă asupra ei. Abordat din perspectivă care profesoara Rodica Zafiu, au participat
psiholingvistică, sensul cuvântului este noastră s­a format în rusticitate (Cf. Sextil de fiu: „Că iu mor de dorol vostru.“ Puţini la o masă rotundă având ca subiect Limba
unul pozitiv, atestând o atitudine generoasă, Puşcariu), ea are, ca şi alte limbi, capacitatea sunt, cred, cei care nu s­ar înduioşa citind română. Discuţiile au fost încununate de
solidaritate şi conturând un profil nobil de a rezista în confruntarea cu noul, aşa cum cuvintele de încheiere: „Feciorul vostru poetul Liviu Ioan Stoiciu. Acesta a făcut
al comunicării promovate de tineri. Nu subliniază Noica în cartea citată. Cocrişel; şi sîmtu nomai cu cămeşa.“ o declaraţie de dragoste în versuri limbii
putem, prin urmare, să nu ne amintim de române, oferind celor prezenţi poemul O
reflecţiile lui Constantin Noica despre Co- În ceea ce mă priveşte, fiind o fiinţă Din nefericire, tălmăcirile în altă legătură de amor îngălbenită, boţită: „O
municare şi cuminecare: „Cuvântul acesta mai conservatoare, rămân la „limba veche limbă nu au reuşit să redea frumuseţea legătură de amor vie, speriată de mine de
„cuminecare“, purtător de atâtea afirmări, şi­nţeleaptă“, pentru a mă cumeneca de şi muzicalitatea versului eminescian, câte ori mă/ arăt la gura/ Muzeul Literaturii
nu este numai al limbii noastre. Vine de dulceaţă în stilul lui Dosoftei, dar şi al oglindite atât de bine de poemul Peste Române – în mâini cu anafură şi vin
la latinescul comunicare şi, prin latina cântecului popular de dragoste, cu ale sale vârfuri, în care figurează intraductibilul sfinţit.“
ecleziastică, a căpătat în toate limbile comori de frumuseţe. Cu unele cuvinte „dor“: „Mai departe, mai departe,/ Mai
romanice acelaşi sens, de a se împărtăşi de bogate în sensuri, precum „lotru“, întâlnit încet, tot mai încet,/ Sufletu­mi nemângâiet/ Întoarsă acasă, m­am grăbit să redeschid
la, a se împărtăşi întru ceva. Cuminecăm şi în primul text românesc care ne­a fost Îndulcind cu dor de moarte.“ Acesta e unele cărţi din bibliotecă pentru a prelungi
cu limbile romanice în spiritul acestui transmis, scrisoarea adresată în 1521 de prezent şi la Blaga: „Nesfârşit e dorul­dor/ acea sărbătoare. Printre acestea am regăsit
cuvânt.“ (Cuvânt împreună despre rostirea orăşeanul Neacşu din Câmpulung(Muscel) Bate­n valea tuturor.“ Cum s­ar putea reda şi volumul academicianului Marius Sala,
românească, Humanitas, 1996, p.229). lui Hans Benkner, judele Braşovului. „I în altă limbă, fără a­i ştirbi frumuseţea, 101 Cuvinte moştenite, împrumutate şi
pak să ştii domniia ta că are frică mare şi versul blagian, „Suflete, prund de păcate“? create (Humanitas, 2010). M­am întrebat
Rămâne de văzut dacă acest termen Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, Cum am putea traduce Greeruşa aceluiaşi dacă într­o ediţie viitoare nu va figura şi
folosit de utilizatorii computerului va intra mai vârtos de domniele voastre.“ La poet? Nu putem decât să „a şerui“. Şi poate într­o zi va apărea şi
în vocabularul limbii române, asemenea dorul nostru, emblemă lexicală identitară, ne întoarcem la vorbe­ Povestea vorbei „a şerui“.
multor cuvinte din engleză adoptate în dorul doinelor noastre, dar şi dorul lui le lui Eminescu: „Această
ultimul timp, în paralel cu fenomenul de Cocrişel, un tânăr căzut în captivitate la parte netraductibilă a unei
răspândire a noilor modalităţi de comunicare anul 1600. În scrisoarea trimisă din Bistriţa limbi formează adevărata ei
virtuală. Este posibil ca supleţea limbii (Transilvania) în Moldova, părinţilor săi, zestre de la moşi strămoşi.“
noastre să se verifice şi în cazul acestui acesta le povesteşte întâmplările prin care a (Fragmentarium) Sau ale lui
verb cu fonetism insolit, ilustrând o nouă trecut „când au bătut Mihaiu vodă războiu Blaga: „Limba este întâiul
cuminecare, adaptată noului secol, dominat co ungorie“: „Deciu m­au prins nişte saşi; mare poem al unui popor.“
de explozia informaţională. Dacă limba deci a vrut să mă tae; eu m­amu rugatu şi
am spus că simt fecior Mogâldei, deci nu S­a instituit anul acesta
m­au perdut.“ Le mărturiseşte şi dragostea Ziua Limbii române, săr­
bătorită la 31 august, dată la

22 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Poezie
Eseu
Viorel FORŢAN
nu sunt eu omul din basme
ciubuc mersi peşcheş OK care să mă dau de trei ori peste cap
şi să teleportez în timpul bonjuriştilor
suntem busculaţi zilnic shooting briefing modeling pentru că religia lor le interzicea alcoolul celebre case de modă
de limba română auzită lângă noi body guard baby sitter halva halviţă ca lanvin dior
supărător la urechi management broker dealer baclava sarailie yves saint laurent
agasant şi chiar oripilant prin repetiţie hard soft laptop scanner sugiuc susan rahat chanel givenchy louis vuitton
limbajul folosit în presa scrisă cool agreement performance dar
numai că boierii turcizaţi ad integrum scuzaţi­mi aparenta lipsă de pudicitate
duty­free voucher shipping şi­au trimis copiii la studii dacă­ntreb ce lenjerie intimă purtau
airbag party bye­bye în oraşul luminii europene la paris domnişoarele şi doamnele fanariote
grill site clip care copii au venit de­acolo şi autohtonele de dinainte de fanarioţi
living banner master cu o altă cohortă de cuvinte dacă
pe care uşor­uşor combinezon furou sutien chiloţi
dar dacă au impus­o plaiurilor mioritice sunt cuvinte de origine franţuzească
pelerină mantou jerseu aduse la noi cum spuneam
ne dăm niţeluş înapoi bluzon deux­pieces de copiii boierilor care studiaseră la paris
jabou plastron matlasat la începutul secolului al nouăsprezecelea
cu vreo două sute de ani a plisa pliseu
a festona feston peste vreo jumătate de secol
ce aveam noi atunci a fronsa fronseu în perioada interbelică
beretă maiou jartieră apar cuvintele vocabularului
ca vocabular de origine germană
în paranteză fie spus atât de necesar limbii noastre
aveam totul turcesc cât o fi ordinul jartierei în acea perioadă
cel mai înalt ordin cavaleresc britanic şniţel şvaiţer
Dan Botez, Viorel Forţan..., la Gala premiilor era munca de peste un secol care a fost instituit în anglia crenvurşt cremşnit
a ortodocşilor greci în secolul al paisprezecelea forzaţ şpalt
dat fiind că după cucerirea normandă zaţ falţ
în radiouri şi televiziuni din fanarul istambulului la curtea angliei şmirghel grund
limba oficială era franceza foraibăr dorn
de către reporteri trimişi să facă legea iar jarteaua aşezată intim la picior draifus şurub
sau pusă la vedere ca decoraţie şfanţ cranţ
calificaţi la telejurnalul de noapte în moldova şi valahia tot de origine franceză rămâne
aşa că
dar în special al invitaţilor acestora şi au făcut­o mai dihai ca turcii enumăr mai departe aho aho filologi fârtaţi
bluză jupon jupă staţi uşor nu v­agitaţi
oricum limba română direct spus ne­au turcizat corsaj ecosez carou dincolo de atitudinile academice
pasmanterie broderie paspoal de studii articole simpozioane şi colocvii
la care fac eu referire începând cu aspecte butonieră agrafă fermoar cu sau fără implicaţiile mass media
lux şaten ciclamen ruj limba română
este cea pe care generaţia de mijloc de care nici azi n­am mai scăpat îşi vede de drumul său imperturbabil
în paralel cu istoria poporului
şi cea de vârsta a treia bacşiş peşcheş ciubuc care o vorbeşte

au învăţat­o la şcoală lichea başbuzuc haraciu

este limba în care se exprimau calabalâc cârdăşie taclale

profesorii noştri mahala buluc bairam halal

şi limba întâlnită în publicaţiile vremii aga vizir caimacan capuchehaie

fie ele cărţi sau periodice ilic caftan anteriu

fie alte mijloace mass media iaurt iaurgiu

geamgiu lefegiu

exemple sunt numeroase a mazili firman

chiar foarte numeroase lulea manea

lobby business casting

job leasing dressing şi terminând cu dulcegăriile

make­up bodypainting stripper ca surse energizante

Sorana GEORGESCU-GORJAN

Veşti din mass-media despre limba română

Mă obsedează un anunţ re­ privind instituirea Zilei Limbii Române. În Republica Moldova, „Limba noastră Daniela Tarniţă şi Sorana Georgescu-Gorjan →
petat insistent la un post Actul legislative are două articole. cea română“ a fost sărbătorită încă din 31
de radio – „Dacă ai vreo august 1990, pentru a marca momentul pe criteriul evidenţierii filosofiei populare.
ştire haioasă, şeruieste!“ „Articolul 1 (1) Se instituie ziua de 31 când, la 31 august 1989, limba română a Joi, 29 august, la Casa de cultură
Ciudatul verb „a şerui“ este o creaţie august ca Ziua Limbii Române. fost decretată limbă de stat şi s­a revenit la
de ultimă oră a romglezei, provenit din grafia latină. „Doina“ din Uzdin, Voivodina, ICR a
englezescul „to share“ – „a împărtăşi“ şi (2) Ziua Limbii Române poate fi marcată organizat un apreciat concert al lui Nicolae
altora. Informatica, Internetul, anunţurile de către autorităţile şi instituţiile publice, Stabilirea aceleiaşi zile pentru omagie­ Furdui­Iancu.
de pe Facebook, corespondenţa electronică inclusiv de reprezentanţele diplomatice şi rea limbii române în România şi Republica
au îmbogăţit limba română cu neologisme institutele culturale ale României, precum Moldova a făcut ca anul acesta manifestările Între 29 august şi 1 septembrie, ICR
precum „site­uri“, „hardware“, „software“, şi de către alte instituţii româneşti din stră­ închinate limbii materne de către români New York a organizat recitaluri de poezie
„e­mail“, „online“, „mass­media“, dar inătate, prin organizarea unor programe şi să se desfăşoare cu mare intensitate, atât românească religioasă şi laică, prezentate
şi cu construcţii bizare ca „a daunloada“ manifestări cultural­educative, cu caracter pe ambele maluri ale Prutului cât şi în de Constantin Chiriac, la Biserica St Mary
pentru „a descărca“, a „forwarda“ pentru evocator sau ştiinţific. ţările unde trăiesc comunităţi de vorbitori din Queens, şi în Canada, la Montreal, la
„a trimite“, sau „copy­paste“ pentru „a ai limbii sărbătorite. Celebrarea acestei
plagia“. A apărut recent şi sintagma „pe Articolul 2 (1) Guvernul şi autorităţile zile are în vedere atât promovarea cât şi
repede înainte“, metaforizare a indicaţiei administraţiei publice centrale şi locale protejarea limbii.
„fast forward“ de derulare a casetelor vor lua măsurile necesare pentru ca în
video! această zi drapelul României să fie arborat, Institutele Culturale Române au orga­
M­am decis să împărtăşesc şi eu ştiri în conformitate cu prevederile Legii nr. nizat o serie de evenimente culturale în
despre limba română, ştiri serioase, nu 75/1994 privind arborarea drapelului Ro­ străinătate. La 27 august, ICR „Mihai
haioase, recurgând la motorul de căutare mâniei, intonarea imnului naţional şi folo­ Eminescu“ din Chişinău a vernisat la
Google. Informaţiile respective au fost sirea sigiliilor cu stema României de către primăria din Străşeni o expoziţie închinată
vehiculate în mass­media, adică în mij­ autorităţile şi instituţiile publice. lui Mihai Eminescu şi a lansat Dicţionarul
loacele de informare în masă, atât în cele enciclopedic Mihai Eminescu.
tipărite cât şi în cele audio­vizuale. Este (2) Autorităţile administraţiei publice
vorba despre instituirea prin lege a Zilei centrale şi locale pot sprijini material sau Între 28 august şi 27 septembrie, Casa
Limbii Române şi despre felul cum s­a logistic organizarea şi desfăşurarea ma­ de cultură din Leova a găzduit expoziţia
sărbătorit această zi începând cu acest an. nifestărilor prevăzute la art. 1 alin. (2). „Sufletul satului românesc“, fotografii din
Monitorul Oficial, p. I, nr 145 din 19 zonele etnofolclorice transilvane, menite
martie 2013 a publicat Legea nr 53/2013 (3) Societatea Română de Radiodifu­ să promoveze valorile româneşti autentice.
ziune şi Societatea Română de Televiziune,
în calitate de servicii publice, pot include La 28 august, la sediul ICR „Dimitrie
în programele lor emisiuni culturale ori Cantemir“ din Istanbul, Emil Boroghină a
aspecte de la manifestările dedicate acestei recitat poezii populare româneşti, selectate
sărbători. “

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 23

Rodica GRIGORE

Limba română şi sensurile
cuvântului „patrie“

„Cauza pentru care s-a lăţit atât de Cât priveşte ideea de bază a acestui volum, limba oficială, în Republica Moldova acest adesea, politizate sau de­a dreptul politice...
mult stricarea limbii, încât astăzi gazetele el se doreşte a fi un util instrument de statut îl are limba rusă, adică limba unei În acest context merită remarcată şi succinta
şi cărturarii scriu o păsărească neînţeleasă studiu destinat mai cu seamă unui anumit etnii minoritare. Pe acest fond, nici nu e istorie a modului în care a reuşit să fie
de popor, subţire şi muieratică, e aceeaşi segment de cititori, în special din Republica de mirare scăderea constantă a numărului impusă denumirea de limbă moldovenească
căreia peste tot îi datorăm toate relele de Moldova – profesori, elevi de gimnaziu şi vorbitorilor de limba română (mai ales a la răsărit de Prut. Ultima parte a cărţii
care suferim: politica.“ de liceu, studenţi filologi – în condiţiile vorbitorilor buni), şi nici amestecul din ce cuprinde mai multe capitole în care sunt
în care, în această ţară, este greu pentru în ce mai accentuat – chiar şi în mediile dezbătute probleme de sociolingvistică,
(M. Eminescu, „Timpul“, 6 mai 1880) amintitele categorii socio­profesionale să intelectuale – a elementelor preluate atât din făcându­se, deopotrivă, trimiteri, la o serie
găsească materialele necesare studiului limba română, cât şi din rusă, din păcate, de aspecte care au marcat mediile culturale
C uvintele lui Eminescu – foarte limbii române, dar şi punctele de sprijin acestea fiind cu mult mai numeroase. din Moldova de­a lungul ultimilor ani, cum
actuale, trebuie să recunoaştem! necesare care să fundamenteze convingerea ar fi cele legate de diversitatea politicilor
– reprezintă doar unul dintre existenţei uneia şi aceleiaşi limbi – cea În ceea ce priveşte structura prezentului lingvistice în diferite state ale lumii, dar şi
fragmentele menite a ilustra unitatea de română – de ambele maluri ale Prutului. În volum, prima parte cuprinde o selecţie de politica lingvistică din Republica Moldova.
structură a limbii române în toate teritoriile acest sens, cartea începe prin prezentarea texte din perioada veche, mergând de la Rezultatul acesteia – trist – fiind eroziunea
locuite de români. Dar, mai cu seamă, a succintă a genezei limbii şi poporului cei dintâi cronicari şi textele eclesiastice, din ce în ce mai accentuată a conştiinţei
demonstra faptul că tot limba română se român şi a datelor esenţiale referitoare la trecând, apoi, la opiniile formulate de re­ naţionale a românilor moldoveni.
vorbeşte şi în Republica Moldova. Şi, mai romanitatea acestei limbi. Apoi, sunt avute prezentanţii Şcolii Ardelene, dar şi la cele
ales, că aşa numita „limbă moldovenească“ în vedere contribuţiile cărturarilor din ale unor scriitori de marcă din perioada De remarcat rămâne, în orice caz, în
este doar încă una dintre invenţiile celor diferite generaţii la elaborarea şi stabilirea paşoptistă. Desigur, în acest capitol, acest context, iniţiativa publicării unei
care, din interese care n­au nimic în comun normelor limbii române literare. Dar accentul cade pe epoca marilor clasici, aici astfel de cărţi, precum şi miza extrem de
(sau au mult prea puţine în comun) cu volumul de faţă nu încearcă nicidecum să nemaifiind înregistrate doar ideile teoretice mare pe care o pune în joc şi – trebuie să
problemele lingvistice, încearcă să susţină idealizeze situaţia reală, pentru că nu sunt ale acestora, ci şi o interesantă selecţie recunoaştem – marea şansă de câştig pe
existenţa unei limbi diferite care s­ar vorbi pierdute din vedere nici aspecte legate de texte literare, începând cu fragmente care o are. Desigur, cu condiţia ca antologia
dincolo de Prut. Dovada cea mai bună şi de degradarea limbii române vorbite în extrase din opera lui Ion Creangă, şi până să ajungă în mâinile celor cărora le este
cea mai sigură că avem de­a face doar cu o Basarabia, mai cu seamă în perioada la poeme eminesciene. În încheiere, autorii destinată, mai cu seamă tânăra generaţie
aserţiune politizantă e de găsit, între altele, 1812–1918, sau în anii marcaţi de extrem antologiei se opresc şi asupra câtorva de intelectuali din Republica Moldova.
tocmai în volumul din care fragmentul de agresiva politică lingvistică din Re­ scriitori români din secolul XX, cum ar Pentru că, în fond, mai ales ei sunt aceia
din publicistica eminesciană a fost extras: publica Autonomă Sovietică Socialistă fi Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mihail care trebuie să aibă pe deplin conştiinţa că
Limba română – adevărata mea patrie, o Moldovenească în perioada 1924–1940, Sadoveanu, Camil Petrescu. Partea a doua limba română le este adevărata patrie.
foarte interesantă şi substanţială (având urmată de deteriorarea gravă a limbii a lucrării are în vedere probleme legate
peste 900 de pagini) antologie de texte române vorbite în acest teritoriu, dar şi de de geneza limbii şi a poporului român şi Limba română – adevărata mea patrie. Antologie
literare, apărută la Chişinău. Cuprinzând aspectele prezente ale disputei referitoare cuprinde numeroase studii în care sunt
un extrem de vast material, antologia în la respectivele aspecte. abordate aspecte precum denumirea de filologică. Prefaţă, preliminarii, selecţie de Anatol
discuţie reprezintă o foarte bine realizată limbă română, etnonime şi politonime
selecţie de materiale teoretice şi nu numai, Precizările din Preliminarii sunt de în istoria Moldovei, glotonimul limba Ciobanu, Chişinău, Litera Internaţional, 2006.
menite a demonstra unitatea limbii române, natură a lumina o serie de aspecte mai română în documentele scrise din Moldova
în acest sens fiind incluse în paginile ei puţin cunoscute atât în România, cât şi secolelor XVI – XVII, dar şi caracterul
fragmente extrase din opera cronicarilor, în Republica Moldova, şi anume cele supradialectal al limbii române literare.
a marilor clasici ai literaturii române, dar referitoare la modul în care sunt înţelese, Interesante sunt, mai ales pentru cititorul
şi din studiile unor importanţi lingvişti dincolo de Prut, noţiunile de limbă de stat din Republica Moldova, cel care a avut mai
români contemporani. şi limbă oficială, limbă a minorităţilor na­ rar acces la astfel de informaţii, paginile ce
Cartea este structurată pe trei părţi, ţionale şi limbă de comunicare interet­ consemnează opinii ale învăţaţilor străini
precedate de Preliminarii, acestea din nică. Astfel, dacă, în mod normal, limba cu privire la toate aceste aspecte şi dispute
urmă având un accentuat caracter teoretic. de comunicare interetnică a unei ţări este filologice – care, din păcate, au devenit,

→ Sala mare a Centrului Comunitar din Côte­ „Limba română – limbă a integrării euro­ afişe plasate în mijloacele de transport în importante de muzică veche, precum şi
des­Neiges şi la Biserica Sf. Ilie. pene“. comun. difuzarea unor înregistrări din fonoteca de

Între 29 august şi 7 septembrie, Galeria Între 31 august şi 10 septembrie, ICR La 27 septembrie, ICR Tel­Aviv a aur a Radiodifuziunii Române.

Rond din Chişinău a găzduit expoziţia Madrid a postat pe site­ul Institutului şi invitat la evenimentul literar „Eterna Ziarele au consemnat succint diferite­

„Alexei Mateevici – Odă limbii române“, pe Facebook texte de autori români cu călătorie şi dilemele identitare. Despre le manifestări. Radio­ul şi Televiziu­

omagiindu­l pe autorul versurilor imnului traducerea în spaniolă, începând cu Marin neliniştea şi provocarea Drumului“ pe nea au acordat importanţă momentului.

de stat, la 125 de ani de la naştere. Sorescu. Carmen Firan, Adrian Sângeorzan şi Vlad Au pronunţat mesaje Preşedintele ţării şi

La 30 august, la Biblioteca Ştiinţifică La 2 septembrie, ICR Budapesta a Solomon, pentru a citi din lucrări proprii primul­ministru, ca şi întâiul stătător al

a Universităţii de Stat „Alecu Russo“ organizat la Şcoala generală română din şi a discuta despre emigrare, adaptare şi Bisericii Ortodoxe Române. Din articolele

din Bălţi s­a deschis expoziţia „Nichita Micherechi spectacolul interactiv „Magia probleme identitare. sau comentariile citite pe Internet se

Stănescu – 80 de ani de la naştere“, în cuvântului“, dedicat elevilor dornici să Comunităţile româneşti din vecinătatea desprinde dorinţa de a ocroti limba

memoria celui care a scris Limba română păstreze viu tezaurul lingvistic strămoşesc. României au sărbătorit Ziua limbii române maternă, „una din cele mai scumpe comori

este patria mea. ICR Chişinău a făcut cu Între 3 şi 8 septembrie, Accademia cu mult suflet. Vlahii din Timoc au celebrat ale oricărei naţii. De aceea nimeni nu are

acest prilej şi o important donaţie de carte. di Romania, în colaborare cu Muzeul în oraşul Bor „Limba românească – pod voie să­şi bată joc de ea, stricând­o.“

La 31 august, ICR Paris a invitat la Naţional al Literaturii Române, a expus în peste Dunăre“, iar locuitorii din Kladovo, Este incriminată pătrunderea agresivă

Sala bizantină de la Ambasada României sala de conferinţe din Roma 50 de portrete înfrăţiţi cu cei din Drobeta­Turnu Severin, a anglicismelor inutile. Se propune chiar

publicul interesat de recitalul de poezie Sunt ale unor mari scriitori români, precum şi au vorbit despre „Limba română, floare înfiinţarea unei poliţii a limbii, cu amenzi

un orb, interpretat de Horaţiu Mălăele, cu facsimile şi manuscrise din opera acestora. de latinitate.“ În Maramureşul istoric, usturătoare, care ar putea stabiliza bugetul!

versuri de Emil Brumaru, Nichita Stănescu La 6 septembrie, Ambasada României sărbătoarea a fost legată de începutul Se consemnează îndemnul de a cinsti limba

şi Adrian Păunescu. din Beirut – Liban a organizat sărbătorirea anului şcolar. vorbind­o corect. Se recomandă folosirea

La 31 august, ICR Praga a iniţiat un Zilei limbii române la Centrul Cultural În ţară, Ziua Limbii Române a fost diacriticelor în scris.

mini­curs de limbă română, la ştandul CLAC, printr­un spectacol realizat de copiii marcată în principalele oraşe prin recitaluri Sărbătoarea comună tuturor românilor

României de la Etnofestivalul multicultural comunităţii române şi printr­o conferinţă de poezii, cenacluri literare, concerte, ar trebui să aducă în conştiinţa publică

„Barevna Devitka“ din parcul Podvini. despre importanţa evenimentului. expoziţii, lansări de cărţi sau conferinţe. convingerea că limba este liantul unităţii

La 31 august, ICR Varşovia a organizat La 8 septembrie, la Cernăuţi, ICR a Manifestările s­au desfăşurat în special în etnice şi spirituale a neamului românesc,

ateliere de limba română şi concursuri de sprijinit un magistral spectacol oferit de marile biblioteci. căci „Noi prin grai suntem popor şi existăm

cunoştinţe de limbă română, la Biblioteca Tudor Gheorghe. În Bucureşti, în Parcul Titan evenimen­ ca neam prin limbă“. Avem datoria sacră de

Voevodală din Cracovia. Între 9 şi 22 septembrie ICR Bruxelles tul a purtat numele de „Limba română a păstra şi cultiva limba maternă, zestrea

Între 31 august şi 2 septembrie la a promovat înscrierea la cursuri de limbă – limba Luceafărului“ şi a implicat parti­ de la bunici şi străbunici, floare eternă a

Chişinău a avut loc conferinţa internaţională română pentru anul 2013­2014, prin ciparea corului Madrigal şi a unor formaţii dăinuirii noastre.

24 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Geo CONSTANTINESCU din partea puterii, va deveni patronul
întreprinderii falimentate de cei care
Limbajul vremurilor de azi conduc statul corupt. Marota devenită
lege din vremea guvernului „emanat“ al
J urnalismul, aşa numita istorie a prefabricate, mânându­l de la spate spre istoriei, orientată obsesiv spre un viitor domnului Petre Roman cum că „statul e
clipei, constituie expresia cea mai aceeaşi falsă competitivitate, spre aceeaşi indiscutabil cosmetizat. Pentru că acesta cel mai prost administrator“ e menită să
directă a epocii pe care o petre­ înstrăinătoare acumulare de bunuri, spre nu face parte din clasa privilegiaţilor care ascundă persoanele ce au falimentat marile
cem. O epocă a performanţei tehnice, a aceeaşi fugă de propria­i esenţă. deţineau cheile structurării vechii societăţi întreprinderi româneşti.
competiţiei cu orice preţ, a consumismului comuniste şi nici din cea a posesorilor
a tot şi a toate, a dezumanizării complete După prăbuşirea utopiei societăţii pre­ finanţelor occidentale. Prin urmare, el Astfel, omul din Est este nevoit să­şi
pe altarul progresului vieţii materiale şi al tins egalitare, construită pe crimele perpe­ trebuie să accepte ruinarea propriei ţări urască Ţara alături de cohortele de analişti
inteligenţei inginereşti. tuate asupra celor ce au avut demnitatea de ca pe o condiţie a participării la concertul politici, în majoritate agramaţi şi nepregătiţi
Numărăm două veacuri şi ceva de delir a se opune şi de a arăta că individualitatea în niciun domeniu, de la Televiziunile B1,
al arderilor combustibililor planetei, făuriţi competitivităţii altora, să­şi accepte sclavia Antena 3, Realitatea, România Tv, care
şi adăpostiţi de aceasta în milioanele de lor nu poate fi mutilată, după prăbuşirea ca pe o condiţie a supravieţuirii fizice. El propun o lume a eroilor băftoşi şi corupţi,
ani de Creaţie a atmosferei, a oceanelor, piramidei de iluzii ale puterii nomenclaturii nu trebuie să gândească. Convenţia de ce vând tot ce mişcă, cu acte măsluite, în
a uscatului şi a vieţii, pe minunăţia care sale, omul din Est a crezut că şi­a dobândit la Bolonia pentru învăţământul superior folosul propriilor buzunare.
se numeşte Terra şi care este deocamdată libertatea. Greşeală fatală! Libertatea lui a din cadrul Comunităţii Europene a redus
singura planetă unde fiinţele şi­au dezvoltat fost o iluzie pentru a nu observa înălţarea la minim învăţământul umanist, întrucât În aceste condiţii, omul din Est s­a trezit
conştiinţa de sine, şi­au construit cu de noii nomenclaturi pe seama devalizării Ţării omul viitorului trebuie să fie doar un bun marginalizat, jefuit şi umilit de cei pe care
la sine putere fericirea şi nenorocirile, şi a sărăcirii celorlalţi, la rândul lor beţi specialist, să­şi accepte condiţia de unealtă i­a ales la urne, în acea beţie a libertăţii
deopotrivă. Două veacuri şi ceva de delir de cuvintele neruşinării şi ale demagogiei vorbitoare fără să crâcnească. totale, a libertăţii de a muri de foame în
al făuririi unei civilizaţii a combustiei, a deşănţate, revărsate de condeiele bogate în propria­i ţară, de a nu­şi putea hrăni fii şi
fumului şi a gudroanelor, a comunicării la minciuni, ale noilor ideologii. În aceste condiţii, presa care­l oglindeşte a­şi îngriji părinţii. Pentru că ei sunt Ţara,
distanţă, a stocării mecanice de inteligenţă, şi­l defineşte trebuie să fie de joasă extracţie. ei sunt orizontul uman din care au devenit
a avioanelor şi a rachetelor, dar şi a Omul din Est al secolului XXI re­ Trebuie să fie a senzaţionalului, a iluziilor şi curg...
bombelor atomice... editează istoria capitalismului sălbatic al vândute pe tavă, a sentimentelor grosiere.
O lume în care nu mai există mituri, veacurilor XVIII­XIX europene, unde cei Astfel, presa culturală, pentru că nu va Omul din Est, pauperizat şi urgisit va
nu mai există Dumnezeu. O lume în care mai îndrăzneţi, cei mai lacomi şi amorali avea public, trebuie să dispară, literatura trebui să­şi accepte condiţia, pentru că
valorile s­au prăbuşit, în care nu mai îi transformă pe semeni în sclavi ai lor şi ai care pune probleme nu­şi va mai găsi ecoul provine dintr­o societate a obedienţei faţă
există solidaritate, frăţie, nu mai există fiilor lor. În acelaşi timp, cei mai buni, cei în sufletul lui sărac. de sistem, iar sistemul este puterea. Şi în
demnitatea şi sentimentul omeniei. O lume mai inteligenţi şi competitivi sunt cumpăraţi faţa puterii...
unde natura, leagănul şi rădăcinile omenirii de societăţile bogate din Occident sau din Omul care populează coloanele zia­
s­a îmbolnăvit, unde plantele care oferă America de Nord şi aruncaţi în concasoarele relor şi ecranele canalelor de ştiri va fi Dar şi acestea sunt simple iluzii. Omul
oxigenul atmosferei suferă, şi animalele, competitivităţii lor, pentru o mai abruptă politicianul corupt care şi­a construit le­ nu se va lăsa supus voinţei celor puternici
care erau chirurgii calificaţi ai vieţii, au fost înălţare a acestora. gile şi sistemul juridic pentru a fi veşnic la un moment dat. Pentru că într­un final
decimate. declarat învingător, modelul societăţii de democraţia va învinge şi­şi va impune
O lume a huzurului în alveolele de sticlă Astfel omul din Est continuă să azi, sau escrocul bişniţar, care cu protecţie propriile valori. Iar acest nou limbaj de
şi betoane ridicate pe verticala căderii în fie aceeaşi fiinţă sacrificată pe altarul lemn va fi uşor deconspirat şi încărcat
sus, o lume de asfalt, cu bolizi ai vitezei cu noi valenţe. Limbajul său nu va mai fi
şi cu mormane de obiecte în care omul s­a doar o compensaţie narcisistă la condiţia
pierdut. marginalizării, iar omul din Est îşi va lua
Pentru că omul secolului XXI nu mai soarta în propriile­i mâini. Astfel, în zarva
este cel al naturii mame, al comunităţii asurzitoare a propagandei şi a publicităţii,
truditoare a pământului bun, al universului un nou tip uman va fi semănător de „credinţe
de mituri şi eresuri ale comunităţii stabile, şi biruinţe“. Iar impostura şi vanitatea vor
cu valori fixate de milenii, ce distingea rămâne undeva, departe, când omul din
corect binele de rău. Omul secolului XXI Est îşi va recupera demnitatea de cetăţean
este o unealtă a tehnicii, o mică piesă în conştient de propria­i condiţie.
angrenajul competiţiei fără conştiinţă, o
fiinţă alienată pe altarul progresului cu Însă nimic nu provine de la sine. Ci
orice preţ. Omul secolului XXI este gol din reflecţie şi acţiune. Atunci cuvintele
de sine, intrat în inerţia comună a cuceririi goale de conţinut, cuvintele şi gândurile
confortului care înstrăinează. prefabricate de ideologi interesaţi ca totul
Prin urmare, expresia jurnalistică a să meargă prost în ţară, vor rămâne balastul
acestei fiinţe îi conferă oglinda de fiinţă care sunt şi un nou limbaj, al fiinţei care
uşoară, purtată de vânturile ideologiilor gândeşte si făptuieşte şi mai ales se făureşte
varii, care­i servesc gânduri şi fraze pe sine îi va lua locul. Iar România, dintr­o
simplă colonie a Vestului expansionist îşi
va ocupa locul pe care­l merită în concertul
european. Dar nu cu cetăţeni deveniţi „idioţi
utili“, ci cu fiinţe reflexive, constructoare de
neam şi ţară, la standarde corespunzătoare.
Pentru că noua epocă îşi va edifica propriul
limbaj iar limbajul epoca sa.

Irina Mavrodin –
Autoscopii, autoficţiuni

P rofilul spiritual al Irinei Ma­ Mavrodin, şi fiicei mele spirituale, Irina Albert Cohen, Régis Jauffret, Monther­
vrodin concentrează activita­ Izverna-Tarabac“. Cartea, pe care mi­a lant, Valéry, Rimbaud − şi de câteva
încredinţat­o în manuscris cu câteva concepte de teorie literară ca: ambiguita­
tea de peste jumătate de veac, zile înainte de a trece pragul, cuprinde te, conotaţie/ denotaţie, impersonalizare,
de poetă, eseistă şi traducătoare, desem­ un număr de teme predilecte, care sau monotonie etc.): obsesii, autoscopii,
nând o figură emblematică a francofoniei decantat, în decursul întregului parcurs autoficţiuni. Cu alte cuvinte, sunt pagini
europene. auctorial al Irinei Mavrodin, dovedindu­şi în care poţi întâlni „pete de sudoare şi
rezistenţa, în raport cu alte teme, pe care de sânge, proaspete urme din viaţa celei
Ultimul volum de eseuri scris de Irina le­a îndepărtat. Autoarea a numit aceste care le­a scris“, şi care întregesc opera sa
Mavrodin, finalizat cu câteva luni înainte teme predilecte (legate de câteva nume prodigioasă cu contribuţii importante în
de a trece pragul…, este Autoscopii, de autori români şi francezi – Eminescu, evoluţia literaturii noastre contemporane.
autoficţiuni sau Câmpul cu maci. Ese­ Ionesco, Eliade, Cioran, Dan Laurenţiu,
uri (Noi elemente pentru o poietică a Proust, Stendhal, Flaubert, Mallarmé, Florea Firan, Prefaţă...
imaginilor obsedante generate în şi prin
discurs) cu dedicaţia „Mamei mele, Maria

Universitaria Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 25

Din ce în ce mai des se folo­ Cecilia CĂPĂŢÎNĂ
seşte secvenţa relaţională:
datorită sau(, poate,) din Limba română în mass-media (III)
cauza / din cauza sau (, poate,) datorită,
în care apar coordonate disjunctiv o con­ respectiv 85.000/2220, rezultate ale căută­ Robert Redford. vs Fondul Proprietatea întreprinderii – corect: regulamentul de
juncţie instrumentală şi o cvasilocuţiune rii cu motorul Google, dar, cu siguranţă, aduce profit acţionarilor.; S-a apucat de ordine internă a întreprinderii; ordinul de
prepoziţională cauzală. Motivul indeciziei şi mai multe prezenţe în comunicarea scris versuri. vs Îl apucă somnul., Apucă acceptare al autorizării … corect: ordinul
astfel exprimate: enunţătorului îi este greu, orală: Din cauza – sau, poate, datorită geanta cu mâna stângă.; În situaţii dificile, de acceptare a autorizării; sistemul de
chiar imposibil uneori, să aprecieze dacă unei „scăpări“ online, depinde cum contăm pe prieteni. vs Nu contează CV- monitorizare al României – corect: sistemul
efectul unei acţiuni sau stări prezente în vrem să privim lucrurile, primul trailer ul, contează ce ştii să faci.). Aşa cum de monitorizare a României; pe ruta dintre
comunicare este benefic sau, dimpotrivă, R.I.P.D., anunţat că se lanseaza azi la autoarele ediţiei a doua a DOOM-ului Bucureşti-Craiova – corect: pe ruta dintre
nefavorabil. Gramaticile recente (GALR şi ora... (www. facebook.com); ... despre înregistrează formatul reflexiv obligatoriu Bucureşti şi Craiova.
GBLR) reiau norma de utilizare a prepoziţiei „războiul“ izbucnit într-un orăşel din [acomoda (a se ~)], tot aşa se poate
datorită, normă prezentă în gramatici cauza – sau poate datorită – pasiunilor proceda şi cu formantul prepoziţional Rolul de a educa vorbirea şi scrierea
mai vechi. În GALR II, 540: „Când este şi temerilor provocate de înfiinţarea unei obligatoriu al unor verbe [consta (a ~ în)]. în limba română potrivit normelor
exprimat prin grup prepoziţional având misterioase cofetării. (agenda.liternet.ro). Începutul a fost făcut de autorii GALR şi limbii literare îi revine şcolii, în special
ca centru o prepoziţie cu regim de dativ, În variantele existente, pe de o parte, sau GBLR prin inventarierea verbelor cu regim profesorului de limba şi literatura
stabileşte o relaţie de excludere a unuia prepoziţional obligatoriu. română. Câtă vreme însă „diriguitorii“
Cecilia Căpăţînă, Carmen Firan... dintre cei doi conectori, iar pe de altă parte, limbii fac concesii, prin tolerarea unor
modalizatorul poate exprimă incertitudinea O greşeală frecventă se datorează variante neliterare alături de cele literare
circumstanţialul instrumental are nuanţă asupra efectului – favorabil sau nu – produs nerespectării normei privind locul (semi) – „învinuind“ explicit, dar agreând şi
cauzală (Toate s-au întâmplat datorită de o acţiune, o stare, o însuşire. Fără să adverbelor faţă de verb, în special al legiferând uzul incorect –, încrederea
ţie., Toate s-au întâmplat datorită cui a filozofăm, cum putem ieşi din dilema Apa adverbului mai: Aş ruga foarte respectuos românilor în autoritatea specialiştilor sau
propus acest mod de rezolvare.). Confuzia îngheaţă din cauza sau datorită faptului că presa scrisă să nu mai îmi scrie numele ... a legilor scade. În ultima vreme, tot mai
între cauză şi instrument are ca rezultat temperatura a scăzut sub zero grade? (th­ (libertatea.ro) – corect: să nu-mi mai scrie rar se întâmplă ca specialiştii să intervină
exprimări nerecomandabile, de tipul: A th.facebook.com)? ...; Am peste 50 de parfumuri şi tot mai îmi în procesul de sistematizare a limbii, luând
întârziat datorită aglomeraţiei.“ GBLR, cumpăr (acasă.ro) – corect: tot(uşi) îmi mai decizii pe baza unor argumente ştiinţifice
551: „Prepoziţia datorită, care introduce O altă greşeală prezentă şi în cumpăr; De două săptămâni tot îmi apar solide, impunându­şi astfel opinia, în ciuda
un circumstanţial instrumental, se foloseşte mass­media este aceea a nerespectării pe piele nişte pete roşii ... (www.tpu.ro) – protestului general sau particular (ca în cazul
numai în contexte pozitive (este corect A regimului sintactic al verbelor. Verbe corect: îmi tot apar ... scrierii sudate a pronumelor şi adjectivelor
luat examenul datorită profesorului, nu A intranzitive cu regim prepoziţional devin negative niciunul / niciun, niciuna / nicio,
luat examenul din cauza profesorului), pe tranzitive: El vă vorbeşte că nu îl bagă Cea mai frecventă greşeală, direct niciunii, niciunele sau în cazul despărţirii
când locuţiunea prepoziţională din cauza, nimeni în seamă (www.romanialibera.ro) proporţională cu necunoaşterea sau ne­ în silabe, preferând despărţirea bazată
care introduce un circumstanţial de cauză, – corect vă vorbeşte despre faptul că ...; respectarea normelor lingvistice, cu pe pronunţare celei bazate pe analiza
trebuie să apară numai în contexte negative Sute de angajaţi Oltchim protestează că incapacitatea de a construi un discurs elementelor constitutive).
(este corect Din cauza vremii urâte, n-am nu şi-au luat salariile (stirileprotv.ro) – „articulat“, cu lungimea enunţului şi
mai putut pleca, nu Datorită vremii urâte, corect: protestează împotriva faptului că cu complexitatea relaţiilor sintactice, Să­ţi păstrezi limba şi s­o cultivi
n-am mai putut pleca.)“ (GBLR: 551). ... şi invers, verbe tranzitive, cu o anumită este anacolutul. Probabilitatea apariţiei înseamnă să­ţi aperi identitatea! Să luăm
schemă sintactică, devin intranzitive, cu anacolutului este mult mai mare în aminte la vorbele lui Octavian Paler! Unii
Cele patru variante: datorită sau regim prepoziţional: Nu mă interesează comunicarea orală decât în cea scrisă. cred că integrarea europeană şi specificul
(, poate,) din cauza / din cauza sau (, de noua lui iubită (www.wowbiz.ro) – Ruptura sintactică apărută între secvenţele naţional sunt în opoziţie. Teorie falsă, după
poate,) datorită au 25.300/1980 de afişări, corect: Nu mă interesează noua lui iubită.; aceluiaşi enunţ are câteva cauze. Prin­ părerea mea. Întâi: o Europă fără trecut
îi place de fosta ta prietenă (farafaima. tre acestea, necunoaşterea normelor ling­ ar fi o construcţie absurdă, artificială.
blogspot.com) – corect: îi place fosta ta vistice, deficienţe de gândire, deficienţe Apoi: tocmai integrarea face mai urgentă
prietenă. Uneori, prepoziţia obligatorie din ale memoriei şi / sau graba. O împăcare chestiunea identităţii. Fiindcă tot ce se
schema sintactică a unui verb e înlocuită a PSD şi PNL – corect: o împăcare a va pierde acum în molozul reconstrucţiei
cu alta: Mişcare articulatorie care constă PSD cu PNL; Fratelui cel mare i-a dat europene se va pierde pentru totdeauna.
din închiderea canalului fonator ...(www. casa – corect: fratelui celui mare i-a Pentru mine, problema nu e dacă intrăm
archeus.ro) – corect: care constă în ... dat casa; Curajul manifestat în această sau nu în Europa, căci opţiunea nu e
ocazie şi, în special, dorinţa de a reuşi, facultativă, ci: cum intrăm? Cu creierele
Greşeala schimbării nejustificate a locul râvnit de atâta vreme l-a făcut să spălate, fără amintiri? „Autohtoniştii“
regimului sintactic va putea fi evitată uite …(agora.ro) – corect: l-au făcut să se tem că deschiderea spre Europa ne va
dacă dicţionarele (în special DEX­ul) vor uite ...; A dispărut mai întâi dicţionarul polua „specificul“. O aberaţie. Dar tot
completa informaţiile despre comporta­ englez-român şi, la o săptămână, cursul o aberaţie e şi pretenţia că vom deveni
mentul sintactic al verbelor, înregistrând de fizică … (geocities.com) – corect: au „europeni“ numai scăpând de orice
prepoziţia sau prepoziţiile care însoţesc dispărut ...; Este recomandată nu numai „specific“. Unii ar vrea să se baricadeze în
obligatoriu un anumit verb (a consta în, adecvarea stilurilor la situaţia concretă, „dreptul la diferenţă“. Alţii îl dispreţuiesc.
a se baza pe, a rezulta din etc.) sau care ci şi aplicarea succesivă a acestor stiluri În ce mă priveşte, zic că orice om are o
schimbă sensul avut de varianta verbală … (1educat.ro) – corect: sunt recomandate mamă şi un tată. Inclusiv în secolul al XXI-
neprepoziţională (Prietenul ei aduce cu ...; regulamentul de ordine internă al lea. („România literară“, nr. 4, 2003)

Calendar noiembrie

• 3 nov. 1924 – s­a născut Grigore Bucureşti); Diaconu, în Ţicleni, jud. Gorj (m. 26 iul. • 26 nov. 1901 – s­a născut Mihail
Beuran, în satul Răşina, com. Ţicleni, jud. • 7 nov. 1897 – s­a născut D. Ciurezu, în 2005); Drumeş, în Ohrida, Iugoslavia (m. 27
Gorj (m. 23 feb. 1999, Cluj); febr. 1982, Bucureşti);
Pleniţa, jud. Dolj (m. 5 ian. 1978, Sibiu) • 13 nov. 1909 – s­a născut Eugen
• 3 nov. 1866 – s­a născut Traian • 7 nov. 1942 – s­a născut Cornelia Ionescu, în Slatina (m. 28 mar. 1994, • 27 nov. 1939 – s­a născut Nicolae
Demetrescu, în Craiova (m. 29 apr. Paris); Manolescu, în Râmnicu­Vâlcea;
1896); Cîrstea, în com. Recea, jud. Argeş;
• 8 nov. 1935 – s­a născut Dumitru • 14 nov. 1902 – s­a născut Constantin • 27 nov. 1951 – s­a născut Florea Miu,
• 3 nov. 1938 – s­a născut Nicolae Chioralia, în Pleniţa, jud. Dolj (m. 14 dec. în com. Vedea, jud. Teleorman;
Dragoş, în com. Glogova, jud. Gorj; Bălăeţ, în sat Buzeşti, com. Crasna, jud. 1986);
Gorj (m. 5 feb. 2009); • 27 nov. 1937 – s­a născut Riri Margareta
• 4 nov. 1958 – s­a născut Ionel Buşe, în • 16 nov. 1947 – s­a născut George Panduru, în com. Budeşti, jud. Lăpuşna
com. Târgul­Logreşti, jud. Gorj; • 9 nov, 1936 – s­a născut Nicolae Voica, în com. Frânceşti, jud. Vâlcea; (astăzi Republica Moldova);
Calomfirescu, la Turnu­Severin (m. 7 sep.
• 5 nov. 1933 – s­a născut Ilie Purcaru, 2011); • 19 nov. 1936 – s­a născut Iulian • 28 nov. 1949 – s­a născut Mihaela
în Râmnicu­Vâlcea (m. 11 oct. 2008); Negrilă, în com. Albeşti, jud. Olt; Andreescu, în oraşul Roman, jud. Neamţ;
• 10 nov. 1937 – s­a născut Ioana Bantaş,
• 5 nov. 1933 – s­a născut Elena Zarescu, în Slatina (m. 7 dec. 1987, Bucureşti); • 21 nov. 1933 – s­a născut Anghel • 28 nov. 1941 – s­a născut Eugen
în satul Popeşti­Deal, com. Goleşti, jud. Dumbrăveanu, în com. Dobroteasa, jud. Negrici, în Râmnicu­Vâlcea;
Vâlcea; • 10 nov. 1945 – s­a născut George Olt (m. 12 mai 2013);
Ţărnea, în com. Sirineasa, jud. Vâlcea (m. • 29 nov. 1958 – s­a născut Carmen
• 6 nov. 1914 – s­a născut Alexandru 1 mai 2003); • 23 nov. 1933 – s­a născut Stancu Ilin, Firan, în Craiova.
Mitru, în Craiova (m. 19 dec. 1989, în com. Fărcaşele, jud. Olt;
• 12 nov. 1947 – s­a născut Nicolae

26 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu

Gala Premiilor „Scrisul Românesc“ – 2012

Gabriel Coşoveanu, preşedintele juriului: „Ca de avea săli pline, deci nu e vorba numai de un act cultural pentru susţinerea cu continuitate, 2003–2013, a rubricii
obicei avem un moment al decernării premiilor pe 2012 şi a aici, de o revistă, de o editură şi de un bilanţ. Lucrurile ar Din partea cealaltă cu cronici şi articole de critică literară
premiilor de debut în volum pe 2013, în urma unui concurs trebui să se lege şi se leagă. În continuare pentru Facultatea în Revista Scrisul Românesc.
ce se desfăşoară anual. Premii, recompense, diplome de de Litere a Universităţii din Craiova de exemplu domnul
excelenţă nu se pot decerna decât dacă există o instanţă cu Florea Firan este un reper şi rămâne un reper pe care noi cât Adrian SÂNGEORZAN – Premiul „Scrisul Românesc“,
o greutate anume care să le decerneze. Premii sunt peste tot vom fi acolo îl vom invoca chit că nu mai este din motivul pentru colaborarea cu continuitate, 2003–2013, cu poezie,
în lumea aceasta, depinde de ponderea lor, depinde de cine de lege al educaţiei naţionale în acele setări.“ proză, eseu în Revista Scrisul Românesc.
semnează diplomele, depinde în ce cadru sunt înmânate,
depinde de cine e de faţă. Aici sunt multe personalităţi de Premiile „Scrisul Românesc“ – 2012 Gabriel COŞOVEANU – Premiul „Scrisul Românesc“,
faţă, au fost şi azi dimineaţă, sunt şi acum. Nu e primul an pentru susţinerea cu continuitate, 2003–2013, a rubricii
când se întâmplă aşa şi atunci juriul îşi manifestă în câteva Ovidiu GHIDIRMIC – Premiul „Scrisul Românesc“, Carte eveniment cu cronici şi articole de critică literară în
cuvinte mărturisiri ale lui privind selectarea lucrărilor şi pentru susţinerea cu continuitate, 2003–2013, a rubricii Revista Scrisul Românesc.
autorilor acestora. Din nou au fost dificultăţi reale de a Confruntări, cu articole de teorie şi critică literară în
stabili o scară valorică între multele propuneri pe o scară Revista Scrisul Românesc. Ioan LASCU – Premiul „Scrisul Românesc“, pentru
mare, extinsă valoric, trebuia făcută o ierarhie, acesta fiind susţinerea cu continuitate, 2003–2013, a rubricii Traduttore/
un lucru întotdeauna dificil, cum spuneam şi în anii anteriori Adrian CIOROIANU – Premiul „Scrisul Românesc“, Traditore, cu articole de istorie şi critică literară în Revista
şi sigur este un truism, dar trebuie spus mereu. Orice lucru pentru susţinerea cu continuitate, 2003–2013, a rubricii O Scrisul Românesc.
selectat este real după cum orice lucru rejectat din scala idee, cu articole de istorie în Revista Scrisul Românesc.
aceea este fals, sau să spunem contestabil. Nu poţi să ai Ion PARHON – Premiul „Scrisul Românesc“, pentru
o axă valorică de acelaşi relief. Şi atunci, pentru a stabili Florin ROGNEANU – Premiul „Scrisul Românesc“, colaborare cu continuitate cu eseuri şi cronici privind
relieful de creastă ne­am adunat juriul şi am stabilit ceea ce pentru susţinerea cu continuitate, 2003–2013, a rubricii teatrul contemporan în revista „Scrisul Românesc“.
veţi afla în continuare la acest eveniment multiplu festiv. Atelier de artist cu articole de critică de artă în Revista
Pentru că este o decernare de premii, este o sărbătorire, Scrisul Românesc. Mihai ENE – Premiul „Scrisul Românesc“, pentru
sunt ani rotunzi de la instituţie care vorbeşte în sine despre colaborarea cu continuitate, 2003–2013, cu poezie, proză,
Craiova şi Oltenia, o instituţie al cărei motor este, oricum Carmen FIRAN – Premiul „Scrisul Românesc“, pentru eseu în Revista Scrisul Românesc.
ai dat­o, tot profesorul Florea Firan & company, dacă e colaborare cu continuitate, 2003–2013, cu poezie, proză,
s­o luăm aşa. Fără o echipă, fără colaboratori şi anume eseu în Revista Scrisul Românesc. Claudia MILOICOVICI – Premiul „Scrisul Românesc“,
prompţi, oameni care au diverse atribuţii şi nu sunt alte pentru activitatea deosebită în editarea Revistei „Scrisul
entităţi, sunt oameni cu multe obligaţii. Când solicită Dumitru Radu POPA – Premiul „Scrisul Românesc“, Românesc“.
Florea Firan un lucru oamenii se mobilizează într­un fel
anume. Rareori am văzut aşa ceva în Craiova, Oltenia şi Georgiana OPRESCU – Premiul „Scrisul Românesc“,
în Ţara Românească. Eu însumi am încercat să solicit, să pentru realizarea artistică a copertelor cărţilor editate de
îl imit în eforturi pe Florea Firan, evident că nu mi­a ieşit, „Scrisul Românesc“.
drept care îmi exprim invidia cordială faţă de ceea ce poate
să facă şi faţă de energia aceasta ce pare racordată undeva Premiul „Al. Macedonski, Prima verba“
într­o altă lume. Şi ştiam că este un om care poate fi model pentru debut în volum – 2013
şi chiar este model şi acum vorbesc şi în numele Facultăţii
de Litere pe care a slujit­o atâţia ani şi la care facultate Elena COSTEA – Proză (Volumul Atracţie)
Cerasela SPRÎNCENATU – Poezie
Diplome de Excelenţă invitaţilor – Dumitru Radu
POPESCU, Gheorghe PĂUN, Ion PRIOTEASA, Daniela
TARNIŢĂ, George STANCA –, partenerilor din presa
scrisă, televiziune şi radio – Adrian VOINEA, Alexandru
MOGOŞEANU, Anca ŢOGHE, Mihai FIRICĂ etc. –,
tuturor colaboratorilor revistei „Scrisul Românesc“ în cei
zece ani de existenţă a seriei noi.

Ovidiu GHIDIRMIC

D. R. Popescu – între publicistică şi literatură

C e se mai poate spune astăzi despre un scriitor şi reuşeşte să reactualizeze capodopera lui Shakespeare, fără rafinament. Epocile de declin sunt de obicei epoci de
care a publicat peste treizeci de volume de proză, Hamlet, şi să descopere un mesaj valabil şi pentru România rafinament. Există un rafinament al decadenţei, cum se ştie,
peste patruzeci de piese de teatru şi mai multe actuală. „E ceva putred în Danemarca“, spunea prinţul dar această epocă nu are niciun rafinament. Personajele
volume de publicistică. În primul rând că este un travaliu Hamlet. „E ceva putred în România“ actuală, ne spune acestei epoci sunt, dimpotrivă, parveniţii lipsiţi de orice
imens care merită toată admiraţia. Despre D. R. Popescu dramaturgul, care e o conştiinţă superioară şi care nu poate cultură şi de orice preocupări spirituale. Eu mă bucur
s­a scris foarte mult, dar critica nu surprinde întotdeauna fi indiferent la ce se petrece în jurul său. foarte mult că D. R. Popescu m­a inclus între prietenii săi.
esenţialul şi se pierde în detalii nesemnificative. În Principiul afinităţilor elective pe care se bazează această
volumul pe care l­am lansat în aceeaşi Să vedem acum care e locul acestui volum în cuprinsul carte funcţionează exemplar, nu numai de la autor către
zi, „Pro domo“, am publicat un eseu creaţiei lui D. R. Popescu. După prietenii săi, dar şi de la prietenii săi către autor.
intitulat D.R. Popescu şi esenţa lumii ca părerea mea, locul acestui volum este
teatru. De ce acest titlu? Pentru că proza între publicistică şi literatură, şi am Eu, personal, de pildă, mă regăsesc şi am deplină
şi dramaturgia sunt co­substanţiale să argumentez acest lucru. Scrisorile corespondenţă de spirit cu Tică Dunărinţu, personajul
la D. R. Popescu şi sunt unite prin­ deschise nu reprezintă o corespondenţă central al prozei lui D. R. Popescu, care e un personaj
tr­un motiv central, motivul lumii ca particulară care ar fi putut fi cel mult justiţiar, mai mult chiar un personaj hamletian despre
teatru, „theatrum mundi“, un motiv de un document literar. Scrisorile deschise care spune admirabil autorul, caută adevăr până şi în
largă circulaţie în literatura şi filosofia reprezintă o corespondenţă destinată burta cailor morţi. Un personaj extraordinar. Sigur că îi
universală. Lumea ca teatru şi teatru ca publicităţii. Scrisorile deschise sunt mulţumesc mai ales pentru că mi­a adresat poate scrisoarea
lume este esenţa operei lui D. R. Popescu adresate unor prieteni. Avem o tradiţie cea mai interesantă, cea mai complexă şi cea mai plină de
în care se întâlnesc aproape toate cate­ bogată în literatura noastră a genului semnificaţie a acestui volum, scrisoarea despre Agamiţă
goriile estetice: tragicul cu comicul, epistolar, de la Ion Ghica cu ale sale Dandanache, care a devenit personajul exponenţial şi
sublimul cu grotescul, realismul cu scrisori adresate bunului său prieten dominant al epocii noastre, care este tipul parvenitului
fantasticul, enigmaticul cu absurdul, Vasile Alecsandri, şi iată, până la aceste politic, despre care ştim celebrele cuvinte ale lui Caragiale.
straniul şi terifiantul, manierismul, scrisori deschise. Prietenii autorului Acesta spunea că vrea să facă un personaj mai prost ca
fabulosul şi funambulescul, parodicul sunt martori ai unui proces vehement Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu, tocmai acest
şi ludicul, într­o viziune shakespeariană şi acuzator. D. R. Popescu scrie un fel aliaj, de prostie şi de lichelism, este tipul acestei epoci.
asupra existenţei, titlu piesei Pasărea de carte cu prieteni, dar cu totul de altă D. R. Popescu a adoptat o viziune caragialiană, Caragiale
Shakespeare ne poate oferi o posibilă cheie de interpretare factură decât cea a lui Fănuş Neagu care fiind, după părerea mea, al doilea mare modern al lui D.
a operei lui D. R. Popescu şi ne trimite la cel mai mare R. Popescu. Putem spune că noi românii suferim astăzi de
model al său – Shakespeare care apare şi într­o piesă mai e o carte de portrete. complexul lui Dandanache.
nouă, de dată mai recentă, Anglia, apărută la Editura Această carte a lui D. R. Popescu este o satiră
Scrisul Românesc. În această piesă, D. R. Popescu încearcă În final pot să spun că acest volum începe ca o carte
vitriolantă şi nimicitoare la adresa societăţii noastre de publicistică şi se încheie ca un roman epistolar de un
contemporane. O radiografie nemiloasă a epocii actuale sarcasm necruţător şi de o vervă irezistibilă.
care este, fără îndoială, o epocă de declin şi decadenţă, dar

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 27

Mihai DUŢESCU

Carmen Firan – Sertarul cu albine

S ertarul cu albine (2013) nu un amant capricios / care te va trăda cu buton / spun glume roboţilor de telefon / apropii de cei din jur / să fiu amabilă cu
este o carte, este o autobiografie vârsta altei femei, / cu imaginea tatălui /
pentru biroul de emigrări în coborâtă pe chipul unui bărbat / şi el la fel vizibil înduioşată de vocea lor voalată / de străinii, / mai familiară cu cei întâlniţi /
Utopia, un fel de scrisoare sfâşietoare din de neînduplecat.
metropola lumii (vezi New York­ul, în stewardesă obosită / care mă roagă să mai pentru prima şi ultima oară / îi întreb ce
care autoarea s­a mutat cu arme şi bagaje De fapt, Carmen Firan a scris o carte
în 2002), o scrisoare către cei care au avut despre singurătate şi iubire, un fel de sce­ aştept… le mai fac copiii / fără să ştiu dacă au sau
curajul să rămână în cea mai tristă ţară nariu de film în care co­autor este Fellini,
de pe pământ: în metroul de Queens la un scenariu neorealist până peste cap: În carnavalul grotesc în care trăieşte,
orele dimineţii / toate rasele pământului acum când ochii mei nu mai au putere / pot
/ îşi bălăngănesc adormite capul / la fel să îţi vorbească în sfârşit / despre umilinţă în care prea binele oboseşte, ca şi lipsa
de triste ca locul de unde vin / la colţul şi decădere / n-ar fi putreziciune cât e ruină
/ ce-a mai rămas de trăit / cuvintele nu sunt duşmanilor, cum să ai duşmani acolo, de
străzii noastre ruşii / vând salam unguresc, nici ele / decât sunete stâlcite / într-un fel
polonezi şi borsec / timpul împietreşte de limbă străină / şi frigul e casa unde învăţ unde, duşmanii sunt dar în limba română
într-o frizerie / cu poze din anii ‘50. să tac / lăsând impresia înţelepciunii.
şi astfel un glonţ de iarbă este binevenit:
Problema e că singurătatea se învaţă Carmen Firan profesează o iubire im­
greu şi că oricâţi semeni de­ai noştri ar posibilă, ea este chiar profesoară la o ca­ acum atâtea ceremonii, / aniversări, co-
trăi în jurul nostru suntem din ce în ce mai tedră universitară de iubire imposibilă:
singuri: cel mai greu e să înveţi / să trăieşti niciodată nu te-am iubit mai mult / decât locvii / şi eroi pe cap de locuitor / atâtea
singur, / să pui sub coaja de copac / trupul în iarna aceasta / când am încetat să te
unui nou-născut / şi din el să crească un iubesc sau sunt doar eu / tu faci exerciţii de zile oficiale / ieşite din ecranul televizorului
alt copac, / să îţi seduci timpul / ca pe îndepărtare / ca şi cum nu mereu / am trăi
/ cu foame ucigătoare / faci să plutească / ca degetele prea groase prin mănuşi de
/ vapoare arse / pe trupul meu / doar
umbră umblătoare / şi tot nu eşti / ceaiul se dantelă / În lipsa de duşmani ne avem / pe
învârteşte / singur / în ceşti.
noi / în absenţa diavolului / unii îşi pun
Iubirea autoarei se predă într­un curs
tragic, la care auditoriul a părăsit de mult coroane de carton / şi ţopăie pe masă de
sala: am ezitat între minciună şi morală /
între destin şi istorie / nu ştiam ce să spun / bucurie / că vina e mereu în altă parte…
mă atrăgea vina fatală / îţi mai spun / iubită
înadins am trădat, aveam nevoie de tragedii Retrăind mitul lui Ahile, Carmen Firan
/ cum să descriu credibil / un păcat.
îşi deapănă viaţa într­o ţară în care fericirea
Una dintre cele mai frumoase poezii ale
cărţii este Cum sunt, unde robotizarea şi îngraşă şi scrie poezii la două mâini: aici
abrutizarea, tristeţea şi amintirile se topesc
într­un melanj infernal în care sufletul piere mi se spune să scriu mai scurt / şi să mă
treptat şi eroina îşi uită rolul şi se scuză că
este: odată ştiam ce mai fac / acum aflu de îndrăgostesc mai des, / în lumea asta fără Dan Voinea şi Carmen Firan după lansarea cărţilor
la o zi la alta cum sunt: / bine, mulţumesc,
dar dumneavoastră? / rudă îndepărtată cu colesterol / nu poţi rezista neîndrăgostit
toate casieriţele negrese, / cu toţi gimnaştii
din cartierul chinezesc, / cu numere de / fericirea îngraşă, nefericirea îngraşă / nu copii / le transmit salutări soţiilor / de
cod, de carduri, Pin-pam, / mai apăs un
străzile sunt numerotate / şi toate asistentele care au divorţat de mult / zâmbesc, aprob

medicale sunt grase / pentru confortul tău şi mă rostogolesc / ca un bob de mazăre pe

/ scriu poezii la două mâini / în aroma o tavă de argint / suntem măsura erorii şi

de stridii / aud cum încă o sabie / mi se aproximaţia fricii / albine bâzâind în sertar

răsuceşte în călcâi. / după o gură de aer.

Într­o lume lipsită de dragoste, aşa Poezia Când nu ne mai iubim poate fi

cum nu este în Orient, de pildă, oame­ inscripţia pe frontonul templului de cuvinte

nii sunt păsări zburând paralel, de o fru­ ridicat de Carmen Firan şi ea îmi aminteşte

museţe stranie, privindu­se confortabil versurile unei canţonete celebre, acqua di

dar neatingându­se niciodată, asemenea mare a diventa sale, aşa se spune acolo, că

liniilor paralele: marea oftează ca o femeie marea a devenit sărată de când nu ne mai

/ şi eu aud respiraţia / unui bărbat hăituit iubim: când nu ne mai iubim / obiectele îşi

/ din ochi ţâşnesc doi pescăruşi / şi zboară reiau forma / aripile intră la loc în umeri /

paralel / pe deasupra apei / ca oamenii / în şi cerul se întoarce de unde a venit / nu mai

lipsa dragostei. pluteşte nimeni / şi nu mai zboară nimic

O poezie care este şi cheia cu care se / stăm faţă în faţă / şi chiar putem auzi /

intră în casa iluziilor pierdute este Petre- moartea / ca pe o hărmălaie asurzitoare.

ceri moderne, unde definiţia invitaţilor O carte memorabilă, care redefineşte

la petrecere e de neuitat suntem măsura meseria de poet, într­o metropolă a lumii în

erorii şi aproximaţia fricii: încerc să mă care nu se poate muri decât de tristeţe.

Literatura şi sincretismul artelor ţinut în plenul sesiunii, dar şi pe ale celor ce
nu au putut participa din varii motive, unii
L iteratura şi sincretismul arte- pagină originală din Le Calvaire du Feu. asupra celorlalte“. dintre ei fiind stabiliţi în străinătate, aceştia
lor, temă pe care am dezbătut­o Autorul face o trecere în revistă a încer­ Modalităţile de realizare a sincretismului au trimis însă textele cu comunicările şi au
în cadrul Colocviilor „Scrisul cărilor simbolist­instrumentaliste legate de fost prezentate în sinteză. La dispunerea
Românesc“ 2012, încheie un ciclu de corespondenţele senzoriale de la Simmions mai aproape de zilele noastre sunt diverse, ca autorilor în volum s­a păstrat ordinea din
teme fundamentale început cu câţiva ani de Rhodes la Ch. Baudelaire, pe care le şi mijloacele de expresie. Muzica şi poezia, revista „Scrisul Românesc“ unde, iniţial,
în urmă. Este o temă cuprinzătoare, care împarte în două tendinţe: una conferind muzica şi dansul asociate din cele mai vechi au fost publicate lucrările.
se manifestă în timp şi spaţiu, istoric şi cuvântului potenţialul de a crea sunetul timpuri au căpătat noi valenţe, literatura
geografic, dintr­o epocă în alta, în diversele şi culoarea, cealaltă realizând o disociere şi arta plastică într­o îmbinare şi armonie Florea Firan, Prefaţă...
curente – clasic, romantic, avangardist, a imaginii de cuvânt. Analiza poemului perfectă au dus la realizarea unor opere
experimentalist, (post) modern, în genuri Balta clară al lui Al. Macedonski îi de mare valoare, la care adăugăm benzile
literare diverse – liric, epic sau dramatic. permite lui Paleolog să afirme că există în desenate, ilustraţia de carte, în alt plan,
Etimologia termenului vine din grecescul poetică un relief arhitectural al sunetelor a literatura, spectacolele şi cinematografia au
synkrethismos ce desemna „federaţia cre­ cărui dispunere relevă imaterialitatea lumii cunoscut o mare dezvoltare.
tană“. Filosoful grec Plutarh este primul ideilor. Autorul Nopţilor scria în 1902, în
care îl foloseşte în lucrarea sa Moralia, note sinestezice, epopeea Thalassa, sub Astăzi, sincretismul caracterizează
iar Erasmus din Rotterdam primul care influenţa sonetului Vocale al lui Rimbaud. aproape toate artele – teatrul, artele plastice,
foloseşte termenul latin (syncretismus) în baletul, opera, cinematograful, acestea din
Adagia (1517–1518). Cu timpul, conceptul Sincretismul originar al artelor este urmă fiind arte prin excelenţă sincretice –
este vehiculat tot mai mult, iar înţelesul redescoperit în contemporaneitate prin ceea ce numim adesea o cultură de remix, un
lui se lărgeşte. Se vorbeşte de sincretis­ interferenţe creatoare, prin dialogul din­ amestec de moduri diferite de sensibilizare
mul multicultural şi pluridisciplinar, etnic, tre arte care relevă elementele distincte a cititorului sau a spectatorului.
cultural, ştiinţific, etic, senzorial, sines­ ale fiecăreia, dar care duc şi la sinteze
tezic (în simbolism) etc. Îmi amintesc de valoare. Artele tradiţionale – pictura, În comunicările lor, participanţii la
că în 1970, criticul V. G. Paleolog îmi sculptura, grafica – interferează tot mai colocvii au insistat pe specificitatea semi­
dădea cu autograf volumul Viziunea şi mult cu mijloace de exprimare diferite otică a literaturii în raport cu celelalte arte,
audiţia colorată sinestezică la Alexandru realizând un sincretism artistic ca urmare şi pe inter­relaţionarea dintre teoria literară,
Macedonski (1947), un studiu de literatură a unei libertăţi de exprimare totale, ceea ce semiotică, şi estetică. Faptul că s­au înscris
comparată, în care reproduce, în culori, o ne permite să­l cităm pe Voltaire: „Toate cu comunicări ştiinţifice 38 de autori relevă
artele sunt surori, fiecare aruncă o lumină importanţa temei pusă în dezbatere.

Volumul cuprinde comunicările ştiin­
ţifice ale autorilor prezenţi care le­au sus­

28 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Cronică literară

Gabriel COŞOVEANU Pro domo

Adulter cu smochine
şi pescăruşi

Adrian Cioroianu se află întâmplă astăzi în registrul post­modern. Cartea de faţă este o profesiune (G. Călinescu, Geo Bogza ş.a.). Lăsăm la
la prima carte de ficţiu­ Adulter cu smochine şi pescăruşi este de credinţă, la fel ca şi celelalte latitudinea cititorilor şi criticii de a observa
ne din lunga sa carieră scrieri ale mele, izvorâte dintr­o genul proxim şi diferenţa specifică,
de non­ficţionar încununată cu diverse un roman cosmopolit, un roman despre convingere adâncă, indiferent de tematică altfel spus de a identifica personalitatea
titluri, diverse premii şi care l­a instalat sudul imaginarului masculin aşa cum se sau de autorii abordaţi. Dintre toate titlurile autorului.
în prim­planul vieţii politice, diplomatice prezintă el la început de mileniu III, un pe care le­am dat cărţilor mele, acesta este
şi academice. Ce ne arată acum Adrian roman meridional, levantin ai spune, unde poate cel care îmi place cel mai mult şi Au rămas pe dinafară, deocamdată
Cioroianu este insolit şi nu prea, pentru acţiunea are loc în spaţiul acesta inundat de care cred că mă reprezintă cel mai bine. necuprinse în volume, foarte multe
că, cine l­a cunoscut ca om ştie că are un soare, unde protagoniştii sunt un el şi o ea, Am avut chiar o rubrică intitulată Pro articole, cele mai multe publicate în revista
amândoi tineri, amândoi frumoşi, amândoi domo, pe care am susţinut­o după 1990 „Ramuri“, la care am lucrat o vreme şi
imaginar jucăuş, ştie că e animat de multiple inteligenţi, amândoi venind din familia în cotidianul „Cuvântul libertăţii“, în anii
idei, să spunem, alternative la diplomaţie. proprie pentru a se întâlni la un festival tulburi de tranziţie, într­o perioadă de mare unde, alături de Al. Piru, m­am ocupat
Despre dragoste este vorba şi în această artistic, de bună seamă, şi de bună ţinută. confuzie axiologică, despre care, în treacăt de sectorul de critică şi istorie literară al
carte, Adulter cu smochine şi pescăruşi, fie spus, putem afirma că nu s­a decantat, publicaţiei craiovene.
pe care o lansăm, o carte despre renunţare, Adulter cu smochine şi pescăruşi este în suficientă măsură, nici astăzi. Rubrica a
despre tot felul de lucruri amestecate, parte un roman unde contează parfumurile, avut un serios impact la public. Mai multe volume, de aceeaşi structură,
care sunt de legat de o stilistică retro a unde contează pescăruşii. Smochinele din O altă rubrică la care ţin foarte mult pot vedea lumina tiparului, printr­o selecţie
istoricului care vine evident din alte epoci titlu sunt cele care sparg gheaţa dintre este Confruntări, din revista „Scrisul riguroasă, dintr­o activitate publicistică
şi e contaminat de alte epoci, unele la care cei doi, după ce le consumă, apropierea Românesc“, pe care o mai susţin şi în mo­ însumând sute de articole şi care continuă.
într­adevăr visezi, regretând în acelaşi timp devine inevitabilă, amorul respectiv devine mentul de faţă. O mică parte din articolele
ce se întâmplă astăzi, în sens eminescian, incandescent, şi totuşi, deşi lucrurile par publicate la această rubrică au văzut lumina Profesiunea de credinţă rămâne des­
dar altele legate în acest roman de tot ce se cu toate ingredientele cuvenite pentru un tiparului în volumul Confruntări critice chisă.
film de mare succes, Adrian Cioroianu nu (Editura „Scrisul Românesc“, 2007).
respectă o reţetă, deşi ştie foarte bine ce Acesta este un titlu ce ne vorbeşte despre Ovidiu GHIDIRMIC,
înseamnă o reţetă demnă de box-office. mobilul polemic al criticii. Ce altceva este Prefaţă la volumul Pro domo
Aici lucrurile se parcurg pe nerăsuflate. critica, în esenţa ei, dacă nu o confruntare
deschisă de poziţii, de idei, de puncte de
Există şi un sens ironic şi autoironic. vedere?
După trăirea focoasă a câtorva zile de Prezentul volum reprezintă o selecţie din
dragoste, foarte puţine de fapt, în aroma tabletele şi eseurile apărute în publicaţiile
irezistibilă, meridională, cei doi se despart „Cuvântul libertăţii“, „Lamura“, „Scrisul
fără patetisme, fără fraze elansate din Românesc“, „Mozaicul“ şi „Analele Uni­
cărţile de dragoste cu care ne­am obişnuit versităţii din Craiova“.
pe vremuri sau care fac deliciul celor care Articolele sunt grupate în trei secţiuni:
gustă Pe aripile vântului, sau aşa mai Eseuri morale, Eseuri filosofice şi Eseuri
departe. literare. Clasificarea este relativă şi
întreprinsă din raţiuni metodologice. Nu
Aroma ce se degajă din romanul lui este chiar uşor de trasat o graniţă sigură
Adrian Cioroianu, care este un elogiator între cele trei secţiuni. Unele tablete şi
al parfumurilor, aroma este una care l­ar fi eseuri pot fi incluse la oricare din aceste
făcut fericit pe un Bertolucci, pe un Visconti secţiuni. Îi lăsăm cititorului libertatea şi
şi pe alţii şi, de asemenea, pe regizorul plăcerea clasificării.
filmului Orhideea sălbatică. Este un roman În special în privinţa tabletelor pot fi
atipic, deşi atât de tipic postmodernist, dar detectate, la o lectură mai atentă, unele
istoricul şi călătorul din Adrian Cioroianu modele, evidente într­o anumită proporţie
fac diferenţa. Toată lumea aşteaptă, şi el
este conştient, aşteaptă încă o ficţiune de la
istoricul plurivalent.

Alexandru OPRESCU titluri şi autori ce poate nu au reuşit să intre
în cataloagele celor „101 cărţi pe care nu
Lectura culturii şi cultura lecturii trebuie să le ratezi în viaţă“, garantând cu
I ntelectuali şi scriitori de marcă propriul efort de a­i lectura şi re­lectura
au dedicat cărţi întregi sau cel rând, un imens câştig pentru cititori. cu aceeaşi plăcere. În articolul Da, o
puţin eseuri in extenso vieţii, Doi ani fructuoşi de colaborare au fost panoramă a prozei din secolul XIX, Virgil
dar mai ales operei eseistului, criticului strânşi acum în volumul intitulat Note Nemoianu transmite prin porii de celuloză
literar şi filosofului Virgil Nemoianu. Se de lectură (Fundaţia­Editura „Scrisul propria plăcere de a citi, prezentându­
pot spune enorm de multe lucruri la adresa Românesc“, 2013), articole pe care le­am şi opinii despre autori ca Balzac, Hugo,
distinsului profesor universitar româno­ recitit cu aceeaşi pasiune. În această carte Flaubert, Poe, Zola sau Dostoievski, să
american, însă ceea ce toată lumea afirmă de comentarii personale despre literatura enumăr doar câţiva, care te trimite imediat
la unison, oriunde ai citi despre domnia universală, Virgil Nemoianu îşi dezvăluie şi la memoria lecturării acestor mari clasici
sa, este că integrarea criticului în patria de comentează tendinţele şi pasiunile literare. şi, de ce nu, îţi dă imboldul revizitării lor.
adopţie este totală, un scriitor al diasporei Este ca o aventură prin viaţa şi mintea Astfel de „nestemate“ împresură această
culturale româneşti cu o carieră fructuoasă autorului, cu tot cu note de subsol. Iubirea carte, ce este, în final, o coroană ce poate
şi recunoscută la cele mai înalte niveluri pentru lectură, declarată în prefaţa cărţii, face pe orice neiniţiat în lectura de calitate
academice de pe mapamond. În timpuri în este pe undeva firească şi de înţeles, căci prinţ din cerşetor. Pe lângă acest ghid de
care scriitori din toată lumea abia se pot fără ea această carte nu ar fi existat. Însă lectură, adresat tinerilor ce abia penetrează
afirma la ei acasă, Virgil Nemoianu este o această pasiune este una extraordinară, căci meandrele acestui obicei ce în final nu te va
punte de legătură temeinică între America lecturile lui Virgil Nemoianu sunt dintre mai părăsi niciodată, Notele universitarului
şi România, cu un succes actual de identică cele mai diverse – de la romane poliţiste la şi criticului literar Virgil Nemoianu aduc
mărime în ambele ţări, dacă nu chiar mai genul fantastic, de la istorie la contemporan o viziune proaspătă asupra unor genuri,
mare în State. etc. Cartea de faţă poate fi considerată titluri sau oameni. Totul este trecut prin
Colaborarea criticului Virgil Nemoianu ca un ghid al micului (şi marelui) cititor. filtrul personal, totul este redus la ceea ce
la „Scrisul Românesc“ a fost un real Atâtea cărţi sunt pe lume, şi atât de puţin merită cu adevărat a fi spus, idei ce puse
câştig pentru redacţie, însă, în primul timp să le citeşti... aşa că, prin scurtele şi sub presiunea atâtor ani de lecturi şi de
esenţializatele articole, criticul îţi propune viaţă academică ne sunt oferite ca nişte
mici diamante şlefuite cu acribie...

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 29

Gabriel COŞOVEANU

Dumitru Radu Popa – Din partea cealaltă

C e ne leagă aici, şi cum discutam ca diplomat, însă poţi să vezi toată lumea literare“, până la Claudia Moscovici, până la asemenea întâlniri ca cele de la Colocviile
şi ieri, sunt nişte lucruri şi de şi să nu înţelegi nimic, asta e problema. destinul lui Christie Wolf, până la elogierea Scrisul Românesc, sau ca alte întâlniri ale
suflet nu doar intelectuale şi Aici mai sunt şi alţi mulţi pelegrini, ca de Veneţiei, până la rediscutarea Mona Lisei, noastre din ultimii ani, ar fi bine să vorbim
nişte chestiuni de afinităţi, în treacăt fie exemplu Dumitru Radu Popa. până la moştenirea lui Ray Bradbury. pe şleau. Profesorul Piru, spre uimirea
zis, nu vreau să insist, îl socotesc pe un celor din jur, îmi mărturisea că îşi plătise
antevorbitor, în speţă domnul Adrian D. R. Popa între două oceane poate să D. R. Popa este un om fermecător, es­ deja perioada de dizgraţie nu cu puşcăria
Cioroianu, un fel de autor moral al unei arate ce anume înseamnă reflecţia indiferent te aici, îl puteţi vedea ca atare, noi îl cu­ şi izolarea în Bărăgan, cum păţise Adrian
probleme pe care mi­a creat­o în existenţa de locul unde te afli pe acest glob. Din noaştem ca pe un tezaur absolut, ca pe Marino, celălalt sclipitor asistent al lui
mea. La un moment dat, înainte să se apuce cartea lui, Din partea cealaltă (vol. II), o mină de aur la suprafaţă în sensul că Călinescu, sau bietul Dinu Pillat, sau cu
de povestea care a dus la romanul despre pe care o lansăm astăzi şi despre care voi poate recita din G. Călinescu, Eminescu, darea afară din universitate şi reeducarea
care vorbeam, îmi spune într­un aparteu, Caragiale sau Creangă. Este un receptacol la ce numea, atunci, munca de jos. Munca
pentru că l­a expus şi public îmi permit şi spune câteva cuvinte, reţinem imensa al influenţelor pe cât de literare, culturale de jos însemna declasarea unor intelectuali
eu să îl reiterez: „scriu un roman“ şi era deschidere intelectuală şi hermeneutică şi intrinseci, ca să spun aşa intelectual, pe impuşi în perioada interbelică pentru că se
să zic în americăneşte „no shit“ – îi ştiam între elogii adresate unor foşti profesori – cât de mondene. În aceste lucruri cred şi ivise o nouă clasă care se erija drept elită,
preocupările şi ştiam cât e de ocupat şi că eu aş insista pe asta, dar nu e timp acum – eu şi îmi pare bine că l­am cunoscut şi că drept care cei vechi erau socotiţi indezirabili
e pelegrin, în fine. După ce s­a făcut fapta vorbeşte despre profesorul Al. Piru, despre îmi confirm aceste lucruri într­o lume cam şi, la o adică, eliminabili. „Ridica din
mi­a rămas ideea şi zice „tu nu scrii unul?, profesorul Edgar Papu, despre Romul mohorâtă românească în care am evoluat, în sprâncenele sale groase, îşi arăta profilul de
s­ar putea să ai ce să spui“. Lucrez la acel Munteanu. De asemenea în secţiunea care nu se puteau spune multe lucruri (anii cromanion încercând să mă convingă că nu
roman din motiv de Adrian Cioroianu, „Americane“, sunt lucruri care merg de la ’80) şi apoi am aflat că nu există falie între suferea de acromegalie cum sugerau unii
m­am decis să îmi complic viaţa în acest fel ceea ce înseamnă Guggenheim Museum, intelectualul doct şi omul de lume. Din acest dintre duşmanii lui, şi avusese grijă să îşi
şi din motiv de prieteni de aici şi uite aşa legătura dintre Hemingway şi FBI, de la motiv îl pun pe D. R. Popa pe aceeaşi palier facă destui“. Ce am selectat din articolul,
se va îmbogăţi Scrisul Românesc posibil, Steve Jobs până la marele J.R. Ewing. Cel cu Adrian Cioroianu şi cu ceilalţi americani dintre multele de aici şi foarte interesante,
probabil cu alte cărţi de valoare mult mai puţin prin titluri a reuşit să capteze tânăra care fiind intelectuali, fiind oameni cu rapel semnate de D. R. Popa, arată că această carte
mică, dar sunt decis să urmez provocarea. generaţie. Apoi, suntem purtaţi de la Ion la bibliotecă, nu înseamnă că au devenit şi se poate parcurge ca o cronică a vremurilor
Adrian Cioroianu are un fel de ferment Heliade Rădulescu în secţiunea „Culturale, scorţoşi, şi constipaţi, şi opăriţi. Înseamnă noastre, ca o critică a vremurilor recente
în el, e un factor catalizator, nu ştiu de că şi­au păstrat prospeţimea, frăgezimea şi şi ca un avertisment că nimic nu dăinuie
unde i se trage (mi se trage de la dl. Firan, aşa mai departe. Dar D. R. Popa care este decât spiritul viu. Spiritul viu, vorba spusă
intervine Adrian Cioroianu) care boală e aşa cum spuneam, un neobosit călător, pe şleau, în sensul de expresivă şi civilizată
prin contaminare, e prin contiguitate de la nu neapărat între continente, continentele – s­ar putea ca românul să înţeleagă şi alte
Florea Firan. Şi uite cum cercul se roteşte sunt la nivel simbolic, în articolul dedicat lucruri din vorba spusă pe şleau.
şi ajungem în acelaşi punct. Toţi suntem profesorului Piru, de care mulţi de aici
reuniţi aici şi an de an se întâmplă tot din suntem legaţi într­un fel sau altul, de Este un model de vivacitate şi existenţa
aceleaşi motive şi să dea Domnul să se multe ori cu fire stabile. Această stilistică lui americană, pentru că partea lui, fiinţa lui
întâmple aceste lucruri care să ne reunească a lui Dumitru Radu Popa care ne restituie americană nu a încetat deloc să fie profund
şi de acum înainte mulţi, mulţi ani cu D. nişte imagini memorabile, iar în articolul legată de rădăcina românească. Îl felicit şi
R. Popescu şi cu academicianul Gheorghe dedicat profesorului Al. Piru spune aşa: îl admir pentru asta.
Păun, şi cu dragii noştri prieteni care nu „Domnule Popicu, îmi spunea profesorul
sunt aici pentru a fi aici, ci din preţuire şi Al. Piru, oamenii se împart în două, tâmpiţi Dumitru Radu Popa: „Atunci când
din dragoste, şi noi îi preţuim la fel. Acum şi... tâmpiţi“ şi comentariul lui D. R. Popa am citit corectura la cartea aceasta, în mai,
mai am o temă în plus, nu ştiu cum o să fac „foarte greu se putea întâlni un asemenea am avut revelaţia că nu este o culegere de
cu diverse fructe, cu parfumuri, cu locuri cocktail de cinism şi bonomie“ – ce poate efemeride, ci este o carte adevărată şi pentru
exotice pe unde am mai fost. Carmen fi mai clar? Într­o vreme când fiecare îşi asta îi mulţumesc mult lui Florea Firan care
Firan şi Adrian Sângeorzan sunt evident ţinea gura cum putea mai bine, el vorbea nu a tras de mine, că eu sunt stahanovist şi
globetrotteri, dar cum ai fost şi domnia ta pe şleau, după nişte vremuri în care nimeni dau lucrurile înainte, dar a avut ideea de a
nu putea vorbi, nu se puteau organiza mă cuprinde iarăşi între două coperţi.“

Adrian Sângeorzan, Între femei

Despre noua cartea de proză face chiar cu o binevenită nuanţă de umor. perfect integrat şi apreciat ca medic într­
a lui Adrian Sângeorzan, Nu mai vorbesc de atâtea felurite identităţi, un mare spital din New York. Scrie când
Între femei, Dumitru Radu scene de viaţă câteodată aproape incredibile, apucă, între două operaţii, în gardă, şi, ceea
Popa, care mărturiseşte că i­a citit­o iniţial scoase din marele puzzle american. ce este remarcabil, nu se vede efortul, nu
în manuscris, menţiona: „Indiferent că se se zăreşte nicio cusătură, totul curge firesc,
află în sala de naşteri a unui spitalul din Cartea se citeşte cu sufletul la gură într­un ritm foarte alert.
Braşov, din Bucureşti, sau din New York şi îl impune pe Adrian Sângeorzan ca pe
unde profesează acum, Adrian Sângeorzan unul dintre cei mai talentaţi şi interesanţi Deşi jurnal, volumul are tensiunea şi
practică ginecologia şi obstetrica pentru că prozatori români din acest început de fraza unor povestiri care descriu naşterea
este vorba despre viaţă. Dar această viaţă veac.“ din unghiuri multiple. Nu clinic, sau şi
între femei este în sine o veritabilă epopee clinic – însă cu detalii ce pot fi înţelese
eroică pe două continente, descrisă cu _______ de cititorul obişnuit –, ci literar. Fiecare
vervă şi dramatism. capitol este o nouă – şi inedită – experienţă
Autorul este şi de data aceasta între Răzvan Petrescu, redactorul cărţii, profesională, sub semnul unui umanism
două lumi, ca şi în volumul său de debut, scria: „Volumul Între femei este un excelent aproape palpabil. De la scene tari, unele
Povestirile unui doctor de femei, dar jurnal al experienţelor (nu numai) medicale cu mafioţi, parcă desprinse din filme, până
stăpâneşte naraţiunea cu un alt nerv, prin care a trecut Adrian Sângeorzan ca la descrierea unor intervenţii dificile sau
dictat acum în spunere de încă o urgenţă: medic ginecolog atât în România, cât şi­n portretizarea colegilor şi a pacientelor,
universul femeii. Iar Adrian Sângeorzan, Statele Unite – unde a emigrat după 1990, autorul nu te lasă să te opreşti din citit:
slavă Domnului, are ce să spună cu asupra la o vârstă la care şansele de a profesa semn că avem de­a face nu doar cu un
de măsură, şi de dinăuntru şi din afara acolo erau minime. A reuşit datorită unei ginecolog care­şi descrie practica, ci mai
spitalului, iar uneori, în ciuda tensiunii, o tenacităţi ieşite din comun, iar acum este ales cu un foarte bun scriitor care ştie să
privească lumea.“

30 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc Eseu
Felicia BURDESCU
Alexandru OPRESCU Continuare din pag. 14

Clişeele, Imago magisteri
o industrializare a limbii
Poţi da pe orice canal de ştiri
din România şi în primele zece răspunderii şi mai puţin la faptul că este Oraşul tentacular editorului Florea Firan. În vremuri vitregi
minute eşti lovit în frunte de scuzabil să foloseşti o limbă nu neapărat de Între Şcoala Traian şi Inspectoratul pentru educaţie şi cultură în care totul se
o cărămidă de clişee, dintre care amintesc lemn, însă simplistă şi, automat, inestetică. Şcolar aproape de centrul Craiovei, pierde din cauza amănuntului pecuniar,
doar câteva: oamenii legii, să scoată din rememorez figura magisterului Florea fervoarea şi emulaţia din jurul revistei par
buzunar, micuţii, bolidul, vitezomanul, Acest infern mediatic ce nu poate fi Firan, tânăr şi sprinten, umanizând tabla caracteristice oricărei crize. Intelectualii
focoasa brunetă/blondă/roşcată, ce pune întreţinut în parametrii optimi decât printr­o cea neagră cu Eminescu din „Ce te legeni“ adevăraţi se regrupează în jurul valorilor,
(românul) pe masă, au fost luate cu asalt, au mecanizare la toate nivelurile a lăsat sau cu Sahia, un grăbit în locomotiva care protejând baza tradiţiei culturale, singurul
petrecut pe cinste, beizadelele etc. Faimosul deoparte estetica limbii şi a pus accentul „Are să meargă din gară în gară“, după punct stabil al identităţii unei confrerii
clişeu de la sfârşitul compunerilor de clasa pe acea transmitere de bază a informaţiei, ritmul viitorului popular. Viaţa se scurgea literare.
a IV­a, Ce frumos a fost..., te­ai fi aşteptat de la emiţător la receptor, păstrând atâta sub darul culturii în oraşul tentacular al
să fie depăşit de vârstă şi cunoştinţe şi să fie grijă pentru forma acelei informaţii cât copilăriei şi adolescenţei, Bănia purtătoare Astfel încerc a număra între autorii
estetizat de alte exprimări plăcute auzului să se înţeleagă şi atât. Astfel, clişeele de tradiţii cu mica şi marea burghezie de revistei acele personalităţi afirmate din
dar se pare că reţeta merge în continuare sunt un mod extrem de lucrativ prin care, la câmpie, aldat’ croindu­şi drum printre academia craioveană, din ţară şi din
cu succes. pe de o parte, informaţia este transmisă moşiile întinse din munţi până la Dunăre. capitală, de peste hotare, o diasporă unită
uşor, iar, pe de alta, noii veniţi în branşă, Absorbeam tradiţia în anii ’60, ’70, spiritul în publicaţia „Scrisul Românesc“ – arc
tinerii gazetari şi jurnalişti, pot intra rapid locului din urbea construită anume după multicultural peste Europa, cu destinaţia
planurile arhitecturii franceze, cu garduri America de Nord. Intuiţia unui om al
Alexandru Oprescu şi Georgiana Oprescu – Expoziţia de carte „Scrisul Românesc“ şi porţi în feronerie forjată, unde trăia acea presei, după o jumătate de secol poate
comuniune spirituală a cetăţii, pulsative asambla forma şi conţinutul într­o serie
Îmi pot explica, din perspectiva indus­ în câmpul muncii preluând deja formele dinăuntru – în afară către locuitorii însetaţi menită a re­inventa tradiţia, a presăra
trială (eficientă), prezenţa clişeelor în stas, probate că funcţionează. În acest mod, de cunoaştere. Locul în care mă identific noutăţile în evantai de la eseu la recenzie,
media de astăzi, unde Breaking News­urile propagarea acestor clişee este virală, o şi astăzi este oraşul doamnelor profesoare de la editorial la articol punctual, ficţiunea
vin pe bandă rulantă, textele trebuie scrise, rădăcină puternică ce şi ea la rândul ei se Lucreţia Dumitrescu, Marieta Rocşoreanu în producţie literară din mers, viaţa cetăţii
redacţia trebuie să meargă într­un pas metamorfozează în viruşi şi mai puternici, ori Angela Săndulescu din cancelaria cu derulându­se cu artele plastice şi spectacole
infernal şi să pună pe foaie, cum spunea ce penetrează organisme din afara mass­ ţinută exemplară de şcoală românească prin paginile vii.
atât de profund Caragiale, referindu­se la mediei şi intră, uşor, în limbajul curent. serioasă. Portretul de grup al acelor cărturari
gazetărie, gândurile avortate. Totuşi cred nu ar fi fost întreg fără profesorul Florea O revistă devine casa celor care îi
că Nenea Iancu se referea mai mult la Gazetarii nu au, într­adevăr, luxul Firan, energic implicat în viaţa culturală a onorează paginile, însă reacţia întru
timpul scurt în care trebuie să­ţi formezi scriitorilor ce stau în tihnă, gândesc şi oraşului. coeziune ţine de strădania conducătorului
o opinie pe care să o expui cu tot simţul dau naştere operei care, în vremuri de Liceană apoi, aveam să­l întâlnesc într­o până la dăruire, acel johannes fac totum
geniu, transformă limba română şi o aduc contrastivitate plăcută, om tânăr versus care înscrie opera spaţio­temporal într­o
la o formă nouă ce devine, mai apoi, senior al culturii române, la conferinţa lui teleologie cât mai durabilă. Selecţia
„normă“. Însă obligaţia mass­mediei Victor Eftimiu, evocând personalitatea con­ valorică şi deschiderea către domeniul
este nu de a înfrumuseţa limba, ci de a­i tradictorie a lui Caragiale, din memoriile cultural anglo­american, ne­au adus în
păstra estetica prezentă, iar acest flagel al de juneţe ale maeştrilor dramaturgi. Cu paginile revistei, într­un grup de cercetare
clişeelor, pe cât de eficient (poate), este ochi dilataţi şi urechi deschise înţelegem al Şcolii Doctorale a Universităţii din
pe atât de dăunător, căci literatura nu are fragmente din chinurile creaţiei literare, Craiova. Consonant acelui pragmatism
nici pe departe expunerea mass­mediei într­acel fel în care peniţa se transformă în american Shoot to the stars, you may land
în societate, şi astfel, în mod greşit, ca o daltă, îmblânzind limbajul atât de rebarbativ on the Moon. Florea Firan este la optzeci de
picătură chinezească, clişeele sunt preluate poetic. Iar când discursul părea a se ivi din ani persoana cea mai responsabilă a reclădi
şi propagate la nesfârşit de toată lumea. meşteşugul poetic ascuns, scriitorul avea presa craioveană literară în propia istorie.
încă de trecut marile trepte la public, la
Cultura, prin oamenii săi, poeţi, scriitori, critică. Revenind la autor
intelectuali deopotrivă, nu pot controla
direcţiile limbii române, dar chiar şi aşa Accademia di Romania La 80 ani ai autorului Florea Firan se
rolul lor de restauratori, de păstrători ai S­a întâmplat să regăsesc mentorul simte la întrecere cu cei 85 ani ai revistei.
frumuseţii ei este inechivoc. Cum se spune meu cultural, profesor universitar doctor S­au rostit dragi şi nostime aduceri aminte.
des în lumea medicală, nu trebuie tratată Florea Firan în universitate, domnia Magisterul Florea Firan mărturiseşte cu
boala, ci pacientul. Din această perspectivă, sa comunicând folclorul românesc sau privire la aniversările sale, cele petrecute
sper că mass­media viitorilor ani, fără a i se perioada marilor clasici, iar eu câte ceva numai în mediul familial, păstrând acea
diminua sub nicio formă meritele pe care în limba lui Shakespeare, din pragmaticul rezervă şi surdină către semeni de­a lungul
şi le­a câştigat în societatea civilizată, şi domeniu al ficţiunii anglo­americane. deceniilor în care va fi înţeles prea bine că
rolul ei fundamental în democraţie şi libera Eram după câteva decenii în oraşul nostru, omul e sub vremi. Numărându­mă printre
exprimare, va realiza că a te exprima nu totuşi mai multicultural în România de învăţăcei, pot nota la vreme de toamnă cum
ţine numai de succesul finalităţii acţiunii S­V. Deschis şi zâmbitor ca totdeauna, Sala Oglinzilor din Muzeul de Artă Jean
de a transmite un mesaj şi că impactul ei în Florea Firan purta culorile noisette în Mihail al Craiovei era plină, iar jumătate
societate are reverberaţii inclusiv în această care mi­l aminteam, însă radia maturitatea dintre participanţi la Colocviile „Scrisului
entropie a limbii române. celui care construise şi urcase treptele unui Românesc“ am devenit contributori
curriculum vitae profund, cuprinzător. permanenţi. De fapt se afla acolo grupul
Ca discipoli, apoi prieteni ai stiloului, de prieteni spirituali ai seniorului Magister
magisterul ne­a reunit în jurul Revistei şi Florea Firan.
Editurii Scrisul Românesc după formula
din totdeauna, Per aspera ad astra, căci Un text evocator la aniversare nu poate
ne destăinuia calea: doctoratul în presa scăpa de subiectivităţi îngemănate, a mea
craioveană, volume de istorie şi critică la rememorare, a eroului meu sărbătorit,
literară, tentaţia argheziană în monografie, amândoi autori într­un act de cultură în
Samuel Micu Klein, decopertat şi comentat care căutăm impersonalitatea artei. Şi
dintre rafturile Bibliotecii Vaticanului din totuşi, să observăm drumul parcurs acum
Roma. Un manuscris în plus către conturul de magisterul senior Florea Firan, senin
şi strălucirea Şcolii Ardelene. şi mulţumit în oraşul tentacular, unde se
înşiră case construite anume după planurile
„Scrisul Românesc“ se primeneşte arhitecturii franceze, cu garduri şi porţi în
De un deceniu, apărută în format nou, feronerie forjată… Familia i se alătură,
Revista „Scrisul Românesc“ trăieşte şi purtând negreşit memoria unei fiinţe
călătoreşte internaţional, reformulată prin minione, discrete, în bluza­i de mătase
manageriatul de excepţie al profesorului şi brodată, totdeauna părtaşă la succesul
celorlalţi printre cărţi.

Mulţi ani în redacţia „Scrisului Româ-
nesc“ domnule Profesor!

Cronică literară Scrisul Românesc Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 31

Dumitru Radu POPA

Competenţă şi pasiune

C u indiscutabilă competenţă şi minuţioase de biografie, cu enumerarea fa­ Eliade, Eminescu, Vintilă Horia, Eugen
pasiune, Florea Firan îşi continuă
prolifica şi variata operă de miliei, a locurilor şi împrejurărilor studiilor, Ionescu, Panait Istrati, Al. Macedonski,
istoric şi critic literar. Dacă în volumul mai
vechi Portrete literare (2007) el aduna 24 de la cele primare până la cele universitare, Gib I. Mihăescu, Dumitru Radu Popescu, I.
de medalioane, nume intrate definitiv în
patrimoniul cultural românesc şi universal în ţară sau/şi în străinătate. Cu mare atenţie D. Sîrbu, Marin Sorescu, Elena Văcărescu,
(Arghezi, Ionesco, Macedonski, Biberi,
Sorescu ş. a.), de data aceasta, într­o este urmărită relaţia protagonistului cu alte şi este foarte normal să fie aşa. Dar un
impozantă carte de aproape 500 de pagini,
sugestiv intitulată Portrete în timp, el mari personalităţi, româneşti şi străine, care punct de deosebit interes îl constituie şi
lărgeşte considerabil planul de referinţă.
Este acum vorba de nu mai puţin de 80 i­au influenţat formaţia. Se menţionează medalioanele dedicate unor personalităţi
autori acoperiţi de neobositul cercetător,
scriitori români clasici şi contemporani, întotdeauna debutul, colaborările la ziarele puţin sau aproape deloc cunoscute
în spiritul globalist care îi caracterizează
şi revista pe care o conduce, Scrisul şi revistele timpului, Florea Firan aducând publicului larg ba chiar şi specialiştilor,
Românesc, aflată acum la peste zece
ani de apariţie a seriei noi, şi un număr nu de puţine ori amănunte şi contribuţii precum D. Ciurezu, N. M. Condiescu,
însemnat de scriitori români de dincolo de
graniţele ţării. De altfel, multe dintre aceste inedite, foarte valoroase pentru istoricul şi Constantin Mateescu, Nicolae Milcu, Ştefan
portrete au apărut ca editoriale în revistă
şi se regăsesc, amplificate, între copertele criticul literar. Opera este tratată cronologic Munteanu, Caton Theodorian, Dumitru
prezentului volum.
Cum bine observau şi alţi critici, iar la sfârşitul fiecărui articol ne bucurăm Tomescu, Stan Velea, figuri care trasează
„cărţile lui Florea Firan au ca temă favorită
personalitatea literară“. Prezentul volum nu de o temeinică enumerare şi analiză a în timp o imagine culturală specială a
face excepţie. Dar cum vede Florea Firan
personalitatea literară este o chestiune aprecierilor critice asupra autorului. În Olteniei, idee atât de dragă lui Florea Firan,
aparte şi care merită a fi aprofundată.
Portretele lui nu sunt vignete sau evocări plus, medalioanele lui Florea Firan se pe care, iată, o reiterează şi de această dată,
circumstanţiale, ci propun o viziune holis­
tică, integrală a autorului tratat. Astfel, caracterizează printr­o evidentă participare după ampla antologie De la Macedonski
istoricul literar, preocupat cu acribie de
detaliul şi exactitatea biobibliografică, se personală, foarte atrăgătoare la citit, şi asta la Arghezi, apreciată, la timpul potrivit,
întâlneşte în mod firesc cu criticul literar,
omul de cultură adâncit în substanţa operei, de Şerban Cioculescu
într­o sinteză fericită.
În afara celor câteva medalioane ani­ drept „un conspect asu­
versare, care îşi au şi ele, fără îndoială,
rostul lor în economia volumului, portretele pra literaturii provinciei
păstrează, în mare, aceeaşi structură cu
tendinţă de exhaustivitate. După o suc­ sale“. ales la cele contemporane: Nina Cassian,
cintă dar relevantă încadrare în epocă a Pavel Chihaia, Alexandru Ciorănescu,
personalităţii abordate, urmează detaliile Nu sunt însă cu Andrei Codrescu, Petru Dumitriu, Carmen
Firan, Virgil Ierunca, Norman Manea,
nimic nedreptăţite figuri Dumitru Radu Popa, Adrian Sângeorzan,
Pius Servien, George Uscătescu.
importante ale literaturii
Aceste portrete în timp propun, aşadar,
române indiferent de o imagine vividă şi cuprinzătoare, un
efort de sinteză realizat însă cu mijloacele
provenienţa provincială: specifice analistului atent, competent şi
pasionat. Nu pot încheia aceste rânduri fără
Alexandru Balaci, Ion a cita extrem de potrivita observaţie a lui
Liviu Călin, e drept, referitoare la Profiluri
Biberi, Martha Bibescu, şi structuri literare. Contribuţii la o istorie
a literaturii române, dar care se aplică de
Alexandru Busuiocea­ minune şi volumului de faţă: „Încheind
lectura acestei temerare şi nu mai puţin
nu, Dumitru Caracostea, impunătoare întreprinderi istoriografice
a lui Florea Firan încerci o satisfacţie
Alexandru Dima, Elena întrucâtva asemănătoare cu aceea trăită
după ore de contemplaţie într­o pinacotecă
Farago, Paul Alexandru concepută să conserve valori portretistice
dintre cele mai diverse prin cromatica lor.“
Florea Firan şi Dumitru Radu Popa, Craiova, 4 oct. 2013 Georgescu,N.I.Herescu,
Gabriel Liiceanu, Nico­

nu numai pentru numeroasele personalităţi lae Manolescu, Irina Mavrodin, Virgil

cu obârşii olteneşti (care au, într­adevăr, şi Mazilescu, Ion Minulescu, Victor Papilian,

de această dată, partea leului) sau cele cu Monica Spiridon, Alice Voinescu, Ileana

care el a avut legături personale (nu puţine) Vulpescu, Ion Zamfirescu şi atâţia alţii.

ci în general, pentru că Florea Firan scrie În sfârşit, nu putem să nu elogiem

cu o rară empatie. efortul absolut singular, din câte ştiu, al

Fără îndoială, studiile cele mai sub­ lui Florea Firan de a­şi îndrepta atenţia

stanţiale se referă la numele mari din şi asupra unor personalităţi literare ale

cultura şi literatura română, Arghezi, diasporei româneşti, şi nu mă refer aici

Caragiale, Cioculescu, Cioran, Mircea doar la numele istoric consacrate, ci mai

Adrian CIOROIANU: aparent necunoscuţi generaţiilor de azi, dar după cum au făcut şi greşeli în viaţa lor, este ridicol. Vreau să mai spun ceva despre
în momentul în care citeşti şi vezi ce au
Cu toţii citiţi revista Scrisul Românesc făcut ei pentru mediul cultural craiovean dar calmul cu care prezintă Florea Firan americani, despre scriitorii români din
şi ştiţi foarte bine că articolele editoriale sau românesc rămâi de­a dreptul uimit.
semnate întotdeauna de către Florea Firan, Portretele sunt o serie de poveşti fascinante, mie mi se pare admirabil şi cuceritor. New York prezenţi, Carmen Firan, Adrian
fără întrerupere timp de un deceniu, sunt de la Alexandru Balaci până la Martha
de fapt texte de istorie şi critică literară de Bibescu, de la persoane mai îndepărtate sau Sângeorzan, Dumitru Radu Popa, incluşi
mare întindere, începute în pagina întâia mai apropiate de noi, întâlnirea lui Arghezi
şi continuate în interior, sunt o mărturie cu Macedonski în cenacluri, peruzeaua D. R. POPESCU: de Florea Firan în volumul său, Portrete în
de preţuire din partea lui Florea Firan pe care i­o dă Macedonski pentru faptul
pentru scriitorii care în cea mai mare parte că Arghezi avea ochii albaştri sau o altă Vreau să continui ce a spus domnul timp. Eu îi citesc mai demult în revistă, mă
ne­au precedat. Acesta este un lucru pe care poveste pe care prefer să o povestesc decât
vroiam să vi­l semnalez ca atare. Dincolo să o citesc în ideea de a vă trezi interesul, Cioroianu. Florea Firan vrea prin tot ce bucur să constat că ei nu urăsc ţara de unde
de ce face pentru generaţiile mai tinere, pe întâlnirea dintre Martha Bibescu şi Proust.
mine m­a cucerit la Florea Firan această Toate astfel de poveşti sunt denumite face şi prin revistă şi prin cărţile editate şi au plecat, e un lucru fenomenal. Domnul D.
preţuire pe care o are la adresa maeştrilor modest „Portrete în timp“, sigur că sunt
sau la adresa tradiţiilor, pentru că într­ade­ portrete în timp, dar înainte de toate cred că prin ziua de astăzi, prin invitaţii de astăzi R. Popa scrie despre Al. Piru, Edgar Papu,
văr fără o cultură, fără o tradiţie ca şi un este portretul domnului Florea Firan, pentru
popor fără istorie este sortit dispariţiei. Ori că dânsul evocă în spirit critic asemenea şi prin ce scrie, să realizeze un alt tabel al Romul Munteanu. În ultimii douăzeci de
atâta vreme cât o astfel de carte pe care personalităţi tocmai pentru a le pune în
fără a fi specialist, eu nu sunt decât un valoare. Asta m­a făcut să iau cuvântul, lui Mendeleev în literatură, şi bine face. ani cine a mai scris despre aceşti oameni,
absolvent de liceu de filologie şi bănuiesc mulţumindu­i şi felicitându­l de Florea
că atunci m­aş fi bucurat foarte mult dacă Firan spunându­i încă o dată La mulţi Plecând de la clasici, de la cei care au plecat cine a mai spus că aceşti oameni au fost
ar fi apărut o astfel de carte (Portrete în ani!, şi cred că până la urmă asta explică
timp, 2012) când dădeam şi noi examene, extraordinara domniei sale tinereţe, acea din Craiova, de la contemporani şi aşa mai nişte tipi extraordinari pentru învăţământul
treapta I, treapta a II­a, cum era pe vremea ancorare în lumea celor valoroşi indiferent
aceea. Dar vreau să spun că o astfel de de generaţii şi această preţuire de tradiţie departe, fiindcă astăzi acest tabel la noi românesc, pentru cultura românească... E
carte arată pasiunea domnului Firan pentru pe care n­o idealizează, e foarte critic la
literele româneşti şi preţuirea aceasta pe adresa ei, dar e genul acela de critică de bun un exemplu extraordinar
care o poartă unor nume mai cunoscute simţ, curajul de a discuta despre poziţiile
sau mai necunoscute. O bună parte dintre contestabile ale unor scriitori mulţi de aici, şi prin asta vreau să spun,
cei incluşi în volumul Portrete în timp sunt din aceste pagini au făcut şi lucruri bune
un respect faţă de sine şi

un respect faţă de etnie,

de cultură să vezi că totuşi

nu a fost aici pustiu şi Si­

berie. Mă bucur pentru

americani, pentru doamna

Carmen Firan, care astăzi

a citit două poeme prin ca­

re ne­a confirmat că este

o mare poetă. Aş încheia

cu domnul Firan, prin a

vă invita peste zece ani la

împlinirea vârstei de 90

de ani să fim aici toţi şi

să­l onorăm pe scriitorul

Dumitru Radu Popescu şi Florea Firan Florea Firan.

32 Nr. 11 (123) ♦ noiembrie 2013 Scrisul Românesc

Florin ROGNEANU

Limba română nu este numai o lume de cuvinte!

După ce în secolul XIX luate în folosinţă temporară. La fel se şi până la a copia din limba engleză decât prin englezescul „waw“?
limba română a fost in­ întâmplă şi cu sintagma „are expertiză“, chiar şi interjecţiile prin intermediul În ultimă instanţă, limba unui popor
vadată de o serie întreagă calchiată după englezescul „has ex­ cărora ne exprimăm sentimente sau
de franţuzisme, cuvinte care timp de pertise“, în timp ce în limba română reacţii sonore la o serie de stimuli veniţi nu este decât o procesiune iniţiatică, în
mai mult de un secol au jucat rolul de substantivul „expertiză“ semnifică o din exterior, este un drum lung. Şi spaţiul obiectiv al lumii fizice, având
neologisme, fiind astăzi cu adevărat cercetare cu caracter tehnic făcută de aceasta pentru că limba şi limbajul care în primul rând un caracter istoric prin
asimilate şi adaptate fonetismului nos­ un specialist. reprezintă o deschidere a spiritului către evoluţia sa seculară. Ea foloseşte cu­
tru, asistăm în ultimele trei decenii la lume şi care se obţine printr­o potrivită vântul ca expresie a unui proces in­
un alt fenomen, acela de anglicizare Este adevărat, limba română este o telectual care ne deschide către lume şi
galopantă. Multe, mult prea multe cu­ ne dă acea unică bucurie a victoriei.
vinte pătrund astăzi în limba română
din limba engleză, cuvinte complet Se cuvine însă să ne aducem aminte
neadaptate, fapt ce creează un amestec de volumul Respirări al lui Nichita
lexical uneori chiar grotesc. Ba mai mult! Stănescu care vorbind într­o adevărată
Cum mimetismul este într­o creştere predoslovie „Despre limba română“, ne
alarmantă atât în comportamentul oa­ deconspira ceea ce a însemnat pentru
menilor, dar mai ales a limbii prin in­ el cu adevărat „trupul“ limbii române
termediul căreia aceştia comunică o pe care o vedea ca pe o frumoasă zi
ordine a lucrurilor şi locul lor cuvenit, de duminică. „Pentru mine iarba se
asistăm astăzi la folosirea abuzivă a numeşte iarbă, pentru mine arborele
numeroase calchieri după limba en­ se numeşte arbore, malul se numeşte
gleză. Dacă ascultăm astăzi orice post mal, iar norul se numeşte nor. Ce
de radio sau deschidem televizorul patrie minunată este această limbă!...
pe orice canal, vom fi şocaţi să auzim Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu
mereu vorbindu­se despre locaţie ca ar fi minunate şi frumoase. Dar atât de
loc de desfăşurare al unui eveniment, proprie, atât de familiară, atât de intimă
îmi este limba în care m­am născut,
încât aproape nu o pot considera altfel

Adrian Cioroianu şi Dumitru Radu Popescu – autografe pentru Dan Botez şi Georgian Oprescu Adrian Sângeorzan, Carmen Firan, Adrian Cioroianu, Dumitru Radu Popescu, George Stanca,
Florea Firan, Gabriel Coşoveanu, Gabriela Rusu-Păsărin, Gheorghe Păun, Mihai Duţescu,
un calc evident după cuvântul englez limbă tânără care asimilează frecvent Ovidiu Ghidirmic, Maria Tronea, Victor Bibicioiu şi Dumitru Radu Popa
„location“, în timp ce în limba română cuvinte din alte limbi cu care vine în
accepţiunea termenului este aceea de contact şi le adaptează fonetic, crescând educaţie a simţurilor nu poate fi copiată decât iarbă... Limba română este patria
chirie plătită pentru anumite lucruri astfel puterea sa expresivă. Dar de aici după simţirea şi educaţia altui popor mea.“ Această ultimă afirmaţie ar trebui
fără a altera serios sănătatea spirituală să fie pentru fiecare dintre noi miracolul
proprie. Oare nu mai putem astăzi să ne unei noi renaşteri.
mirăm sau să ne exprimăm admiraţia

Abonamente la Scrisul Românesc

Abonaţi-vă la revista „Scrisul Românesc“ şi veţi avea un prieten apropiat.
Abonamentele se pot achita la sediul revistei sau în contul: RO03BRDE170SV21564261700,

Agenţia Mihai Viteazul, Craiova. Informaţii despre revistă primiţi la tel.: 0722.75.39.22.
Costul unui abonament lunar este de 5 lei la care sunt incluse taxele poştale.

„Coloana Latinităţii“ de Peter Jacobi, lucrare în bronz, proiect pentru Craiova, donată Muzeului de Artă
(Florea Firan, Adrian Cioroianu, Gabriel Coşoveanu, Florin Rogneanu)

Scrisul Românesc ISSN 1583–9125 32 pag. – 3 lei 11

SR

Scrisul Românesc
ScrisuRl omânescSR Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 1

Serie nouă Anul XII Revistă de cultură fondată la Craiova, în 1927, serie nouă, din ianuarie 2003
Nr. 11 (135) 2014
Publicată de Scrisul Românesc Fundaţia-Editura, recunoscută CNCS Apare sub egida U.S.R.

Florea FIRAN

De la cenzura impusă
la autocenzură

Atrecut un sfert de secol de profesori universitari, scriitori, ziarişti,
la evenimentele din de-
cembrie 1989 care, între critici şi istorici literari, directori de re-
altele, au pus capăt şi cenzurii oficiale,
cea practicată de Direcţia Generală viste culturale şi edituri din Craiova şi
a Presei şi Tipăriturilor subordonată
politic. Am fost apoi martorii unei ve- principalele centre universitare din ţară
ritabile explozii a ziarelor, revistelor de
tot felul, cărţilor publicate de o mulţime (Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca,
de edituri apărute peste noapte, cele mai
multe lipsite de specialişti din domeniul Arad), alături de colaboratori fideli ai
Constantin Ciosu – Biblioteca din umbră redacţional şi de concepţie. Pe lângă
Constantin Ciosu – Muzeul virtualredobândirea libertăţii de expresie în revistei şi editurii craiovene.
presă şi literatură, am asistat însă la o
proliferare a violenţei verbale, a pros- Tema Colocviilor din acest an – De
tului gust, insultei şi inculturii. Ce e de
făcut? Dacă, pe bună dreptate, respin- la cenzura impusă la autocenzură –
gem cenzura ca formă impusă pe criterii
politice, cum putem evita, totuşi, feno- continuă, într-un fel, temele abordate
mene negative care se manifestă uneori
în publicaţii şi mass-media? Se poate anterior care au trezit interes în mişca-
vorbi despre o benefică autocenzură a
ziaristului, scriitorului, editorului, care rea culturală naţională şi nu numai: Pre-
să protejeze atât necesitatea libertăţii
de expresie cât şi bunul gust public? sa culturală, direcţii şi tendinţe (2007),
Iată o temă interesantă de reflexie şi
pe care ne-am propus s-o dezbatem Multiculturalismul (2008), Actualitatea
la sfârşit de octombrie 2014 în cadrul
Gib I. Mihăescu – Portret de I. Preduț, 1973 Colocviilor Scrisul Românesc, printr-o istoriei literare (2009), Viitorul cărţii
sesiune ştiinţifică de o largă participare
având privilegiul prezenţei cu comuni- (2010), Cititul – De ce citim? Ce citim?
cări a unor specialişti, academicieni,
„Lumea artistului Constantin Ciosu ne transmite morala prin revers..., valorile morale Cum citim? Efectele cititului (2011), Li-

trebuie transmise societăţii contemporane cu atât mai mult cu cât ea se autodefineşte teratura şi sincretismul artelor (2012),

amorală.“ FlorinRogneanu Limba română şi mass-media (2013).

Mihai Duţescu Geo Constantinescu Dezbaterea pe tema cenzurii şi au-
Mihai Ene Ion Parhon
Lia Faur Viorel Forţan tocenzurii poate fi considerată astăzi
Florentina Anghel Dodo Niţă
Dan Ionescu Mircea Pospai mult mai potrivită, dacă nu pierdem
Dumitru Radu Popa Rodica Grigore
Adrian Sângeorzan Maria Tronea din vedere faptul că în spaţiul public
Radu Polizu Mirela Mitu
Florea Firan Carmen Firan Lucian Florin – presa scrisă şi mai ales mass-media,
Gabriel Coşoveanu Şerban Centea Rogneanu
Dumitru Radu Popescu Deyan Ranko Brashich Sorana Georgescu cu deosebire posturile de televiziune –
Monica Spiridon Constantin Zărnescu Gorjan
Ovidiu Ghidirmic Gabriela Rusu-Păsărin abundă un limbaj trivial, agramatism,
Constantin M. Popa Alexandru Oprescu
Adrian Cioroianu Ilie Rad cazuri de imoralitate, ceea ce indică
Ioan Lascu Oana Băluică
Marian Victor Buciu Alexandra Georgescu lipsa autocenzurii din viaţa noastră
Augustin Buzura
Gheorghe Păun politică şi culturală. Nu trebuie însă
Cornel Ungureanu
uitate atât de repede şi de uşor urmările

cenzurii comuniste, unele de-a dreptul

dramatice. Continuare în p. 2

Număr special 30 - 31 octombrie 2014

De la cenzura impusă la autocenzură

2 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Continuare din p. 1 Florea FIRAN

Sumar De la cenzura impusă

Florea Firan, De la cenzura impusă la autocenzură Scrisul Românesc
la autocenzură ...................................... pp. 1, 2
Gabriel Coşoveanu, Cenzori, cenzuraţi În cazul literaturii, retrage- la ore de vârf, cu prezentatori numiţi Revistă de cultură
şi simpli privitori ........................................ p. 3 rea dreptului de semnătu- adesea vedete, în care lipsa de cultu-
Dumitru Radu Popescu, Libertatea ră şi de publicare a unor ră şi instrucţie, de stăpânire a limbii Fondată la Craiova, în 1927,
cenzurii şi cenzura libertăţii ....................... p. 4 scriitori, cum este cazul lui I. D. corecte duc la improvizaţii penibile de către criticul D. Tomescu.
Monica Spiridon, Relectura şi postcenzura ... p. 5 Sîrbu, ori autorilor români din exil, şi de prost gust.
Ovidiu Ghidirmic, Autocenzura au avut, de asemenea, repercusiuni Serie nouă, din 2003,
sau ceea ce ne lipseşte ................................ p. 6 neplăcute. De fapt, prin cenzură s-a Tema Colocviilor Scrisul Ro- întemeiată de Florea Firan.
Constantin M. Popa, Rănile încă urmărit ideologizarea literaturii şi mânesc – De la cenzura impusă la
necicatrizate ale textului ............................. p. 6 culturii române sub toate aspectele autocenzură – a stârnit discuţii in- Membră A.R.I.E.L.
Adrian Cioroianu, Mistificare, autocenzură şi în toate compartimentele acestora. teresante şi pasionante, mulţi dintre
sau rescrierea trecutului? ........................... p. 7 Cenzura este un fe- autori venind cu aspecte şi momente Editată de:
Ioan Lascu, Cenzura ideologică nomen complex şi con- Fundaţia – Revista
şi cenzura economică ................................. p. 8 troversat. Ea slujeşte personale pe care le-au Scrisul Românesc
Marian Victor Buciu, Eseu despre o ideologie, un sistem, trăit în confruntarea cu
(auto)cenzură (I) ......................................... p. 9 este impusă prin forţă cenzori şi limitele liber- REDACŢIA
Augustin Buzura, Cenzura – comunistă fizică sau legislativă. tăţii de expresie. Director:
şi anticomunistă ........................................ p. 10 Autocenzura vine din FLOREA FIRAN
Gheorghe Păun, Despre cenzură, dinspre interior într-un sistem Dintr-o simplă citare
mai multe direcţii, toate personale ........... p. 11 democratic şi are, de a titlurilor comunicărilor Secretar general de redacţie:
Cornel Ungureanu, De la cenzura oficială cele mai multe ori, o rezultă diversitatea punc- GABRIEL COŞOVEANU
la autocenzură .......................................... p. 11 conotaţie pozitivă, de- telor de vedere: Cenzura
Mihai Duţescu, O poveste necenzurată ... p. 12 pinzând de puterea de comunistă şi anticomu- Colegiul redacţional:
Mihai Ene, Autenticitate şi autocenzură ... p. 12 discernere a individului. nistă (Augustin Buzura), ADRIAN CIOROIANU
FlorentinaAnghel, Cenzură şi creaţie .... p. 13 Internetul, pe de altă parte, este Libertatea cenzurii şi ANDREI CODRESCU
Dan Ionescu, Cenzura şi autocenzura mediul în care literatura de orice gen cenzura libertăţii (Du- DANIELA CRĂSNARU
sau Fuga de tine însuţi .............................. p. 13 câştigă mai multă independenţă, tex- mitru Radu Popescu), EUGEN NEGRICI
Lia Faur, Cenzura mea, n-am să te pot uita… p. 14 tele putând fi publicate şi accesate de Cenzori, cenzuraţi şi simpli privitori NICOLAE PANEA
Dumitru Radu Popa, Cenzura, autocenzura oriunde, fără intermediari. Internetul (Gabriel Coşoveanu), Relectura şi DUMITRU RADU POPA
şi... bunul simţ ........................................... p. 15 limitează în mare măsură folosirea postcenzura (Monica Spiridon), DUMITRU RADU POPESCU
Adrian Sângeorzan, Foc fără fum .......... p. 16 cenzurii, dar de multe ori este lipsit Mistificare, autocenzură sau rescri- MONICA SPIRIDON
Radu Polizu, Călătorind şi de autocenzura autorilor care pot erea trecutului? (Adrian Cioroianu), DANIELA TARNIŢĂ
prin cenzură ................................... pp. 16, 17 posta orice, oricând. Este acum sur- Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte INA VOINEA
Carmen Firan, Ferestre zidite sa principală de informaţie, putând (Ovidiu Ghidirmic), Despre cenzură
şi metafore zburătoare ............................. p. 17 eluda cenzura politică din societăţi din mai multe direcţii, toate perso- Redactori:
Şerban Centea, Cenzura şi autocenzura totalitare ori din sisteme controlate nale (Gheorghe Păun), Cenzură şi MIHAI ENE
virtuală: un contract social destrămat .... p. 18 politic, devenind o uriaşă bibliotecă creaţie (Florentina Anghel), Cen- VIOREL FORŢAN
Deyan Ranko Brashich, Banii – digitală, o arhivă virtuală a tot ce se zura, autocenzura şi... bunul simţ ALEXANDRU OPRESCU
noul cenzor ............................................. p. 19 scrie, oriunde în lume. Capcanele nu (Dumitru Radu Popa), Autenticitate ION PARHON
Constantin Zărnescu, Cenzură, amânări, lipsesc însă, de la informaţii eronate la şi autocenzură (Mihai Ene), Atacuri LUCIAN FLORIN ROGNEANU
democratură ............................................ p. 19 un alt tip de manipulare. Aspect care la persoana bunului simţ (Ion Par-
Gabriela Rusu-Păsărin, Teoria măştilor comportă o mult mai largă discuţie. hon), Cenzură şi dictatură (Rodica Redactori asociaţi:
acustice ..................................................... p. 20 Astăzi publicul trăieşte o stare Grigore), Constantin Brâncuşi şi FLORENTINA ANGHEL
Alexandru Oprescu, Libertatea de exprimare de derută, cu greu se descurcă în cenzura (Sorana Georgescu-Gorjan), FELICIA BURDESCU
– între deontologie şi autoconservare .... p. 21 discernerea valorilor, fie că e vorba Cenzura şi autocenzura virtuală: un MIHAI DUŢESCU
Ilie Rad, Sinuozităţi, capricii şi inconsecvenţe de literatură, de cărţi bune sau de contract social destrămat (Şerban RĂZVAN HOTĂRANU
ale cenzurii comuniste ............................ p. 22 maculatură, de spectacole valoroase Centea) etc. GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN
Oana Băluică, Autocenzura – sau simple improvizaţii, de emisiuni
un „Auto-da-fé“ al modernităţii ............... p. 23 tv culturale şi educative, din păcate Textele comunicărilor vor fi reu- Corectură:
Alexandra Georgescu, Despre cenzură tot mai puţine, şi o serie de emisiuni nite într-un volum ce va fi lansat în CLAUDIA MILOICOVICI
şi alţi demoni ............................................ p. 24 cadrul colocviilor din anul viitor şi
Geo Constantinescu, Cenzura difuzat către bibliotecile universitare, Tehnoredactare computerizată:
şi autocenzura ........................................... p. 25 şcolare şi publice, dar şi către cititorii GEORGIANA OPRESCU
Ion Parhon, Atacuri la persoana interesaţi de tema abordată.
bunului simţ .............................................. p. 26 Redacţia şi Administraţia: Craiova
Viorel Forţan, despre cenzură Carmen Firan, Adrian Cioroianu, Daniela Tarniță, Florea Firan, Gheorghe Păun, Str. Constantin Brâncuşi nr. 24
şi autocenzură – poem ...................... pp. 26, 27 Gabriel Coșoveanu la Colocviile „Scrisul Românesc“ – Limba română și mass-media, 2013
Dodo Niţă, Cenzură şi auto-cenzură în banda Tel./Fax: 0722753922; 0251/413.763
desenată românească (1945–1949) ......... p. 27 E-mail: [email protected]
Mircea Pospai, Cenzura comunistă Web: www.revistascrisulromanesc.ro
în instituţia radioului ................................ p. 28
Rodica Grigore, Cenzură şi dictatură. Miguel Cont: RO03BRDE170SV21564261700
Ángel Asturias, Domnul Preşedinte ......... p. 29 BRDE Agenţia Mihai Viteazul, Craiova
Red., Calendar – noiembrie ..................... p. 29
Maria Tronea, Feţe ale cenzurii .............. p. 30 Abonamentele se pot face la sediul
Mirela Mitu, Despre libertatea redacţiei, adresa: Constantin Brâncuşi,
de a fi noi înşine ........................................ p. 30
Lucian Florin Rogneanu, Arta între cenzură nr. 24, Craiova, județul Dolj sau
şi autocenzură ........................................... p. 31 [email protected].
Sorana Georgescu-Gorjan, Constantin
Brâncuşi şi cenzura .................................. p. 32 ISSN 1583-9125

Responsabilitatea opiniilor exprimate
aparţine integral autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Tiparul: Tipografia de Sud, Craiova,
str. Câmpia Islaz nr. 97A, Tel.: 0251/534.408

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 3

Gabriel Cenzori, cenzuraţi
COŞOVEANU şi simpli privitori

Probabil că nu a existat act epistemologică, dau, prin scurtcircuita- se iveşte vreun Pro TV să filmeze curiozi- operă cu teză, tabu, dezinformare, alie-
omenesc înregistrabil fără o re, nu un zâmbitor de tip etrusc, ci un tatea, demascând prolongata oroare. nare, falsă conştiinţă (termen forjat de
componentă dedicată inter- troglodit ca acela imaginat de Borges în Engels) şi chiar lege. Să adaug imediat că
dicţiei. Istoria culturii se explică, în mare Nemuritorul, un cunoscător al secretelor Cât despre alteratul generat de cenzu- este vorba de legea înţeleasă – vai, de câte
măsură, prin evoluţia cenzurii exercitate ultime decis, din cauza poverii gnoseolo- ră, el poate fi resuscitat, câteodată, prin ori prin Răsărit! – din unghiul lui Lenin,
de memoria care atrage atenţia asupra gice prea mari, să uite totul, să se livreze re-crearea mediului anterior restrângerii cel care o definea, în 1917, drept „orga-
eventualului epigonism. Cel mai mare voluntar degenerării, câtă vreme „a fi libertăţilor. Cazul politicienilor pene- nizarea violenţei, destinată asupririi unei
cenzor îmi pare a fi însăşi Mnemosyne, ea nemuritor e lucru zadarnic“. Nemuritorii ţişti. Anamneza, fatalmente incompletă, clase“. Până la a asocia fanatismul ariei
fiind răspunzătoare de toate actele noas- au fost privaţi de „elegiac, gravitate, exorcizează câte ceva din povestea trau- noastre semantice nu mai e decât un pas.
tre dramatic ţintind delimitarea de restul ceremoniozitate“; ca urmare, ei s-au au- matizantă a terorii istoriei sub genericul Oricare cenzor visează, perfecţionist, la
semenilor. Biblioteca şi Muzeul, apte să tocenzurat cultivând amnezia şi regresia restitutio in integrum (e adevărat, destul unanimitate şi audienţă mută de admiraţie.
genereze nonstop bibliografii inhibante, spre animalic. Însă cazul este extrem de ceţos aplicat la mioritici). Resuscitabil
veghează, cu nuiaua lui Comenius în (simbolic). Mă voi este şi criticul literar, pornit legitim pe Campioana vizibilă a manipulării
mână, orice traseu iniţiatic, barând por- referi la ce se vede. e presa. Deja avem un generos obiect
nirile „naturale“. De fapt, o temă simplă revizuire, dar pur- de studiu pentru sociologi şi psihologi:
şi complicată precum aceea erotică ar fi Dintre cele două tând stigmatul anilor grupul de cartier, de vârstele a doua şi
nulă şi neavenită fără sofisticatul motor al mari categorii de cen- când nevoia de adap- a treia, adâncit în „dezbateri“ reduse la
abţinerilor de tot felul, mod specific uman zuraţi, în funcţie de tare i-a mai ştirbit citate (şi acelea, filtrate ca vai de lume
de a-şi apropria artificialul spre a îmbogăţi sursa ideologică – in- din seninătatea con- prin alambicul instrucţiei fiecăruia) culese
„datul“. Instituţia internă a cenzurii are terioară sau exterioa- deiului. Artistul, în din mass-media, cu precădere din talk-
drept atribuţii organizarea şi funcţionarea ră –, mulţimea victi- general, rămâne con- show-uri. Iar grupul, slavă Domnului,
convenabilă a Şcolii şi a Bisericii (dacă mizaţilor (ce acuză o valescent o perioadă are ce toca, în special dacă îi intră vreun
ţinem neapărat să le distingem, câtă vreme presiune deturnantă direct proporţională intelectual în colimator. Numai bun ar fi
a gândi, echivalent cu a dori să gândeşti, de destin) se împarte, ca întindere cu inter- un profesor, cenzorul virtual al grupului
constituie o formă de rugăciune). Astfel la rându-i, în sub- valul „spitalizării“ în privinţa agramatismelor şi sofismelor,
că un adevărat dascăl sau prelat cu har categoriile: bolnavi în canoanele culturii căci, iată, în loc să-şi vadă de apostolat,
pot fi consideraţi, teribil, succedanee ale închipuiţi, ignoranţi socialiste. Climatului emite pretenţii salariale. Categoric, io-
lui Cato Cenzorul. Închinători la Ideea de şi alteraţi veritabili. dens în bârfe, plătiri canienilor de ocazie (aparţinând speciei
efort, de (auto)zidire, ei îşi îndeplinesc Ultimii pot fi reversi- de poliţe şi răfuieli ignorantului) nu li s-a suflat un cuvinţel
lucrarea perfecţionând un sistem de écarts bili au ba. Să-i luăm cocoşeşti (cine-i mai despre ceea ce vrea să zică un profesor
în raport cu cele „fireşti“. Şi, evident, greu pe rând. mare dintre noi în în lumea civilizată. Boborului îi place
le va veni. Ca, de altfel, oricărui cenzor. cutare domeniu) i-a să creadă că poate emite opinii pe orice
Nici Inchiziţia, nici Hitler ori Jdanov n-au Bolnavul închipu- fost pusă eticheta subiect, pocind neologismele, neculci-
avut zile uşoare cu acest subiect: cele mai it îşi contemplă ne- de provincialism, pe zând bibliografiile şi manifestându-se, în
slabe rezultate în proiectele lor eugenice putinţa/ inabilităţile care, fără îndoială, o general, simptomatic pentru nişte cenzu-
le-au obţinut tocmai la optimizarea cen- în lumina aromitor-masochistă a teoriei merită, deşi, mai degrabă, putem vorbi de raţi mediatic deveniţi, la rându-le, aprigi
zurii. Pe coordonate ficţionale, marii epu- complotului căruia i-a căzut victimă de un comportament tipic post-cenzură. A se cenzori, maximalişti à la Ţepeş (despre
ratori din filmul lui Truffaut, Fahrenheit copil („rea naştere“, ar fi zis Călinescu, vedea un dosar pro şi contra Paul Goma. care n-au citit un rând). Tot ce-şi doresc
451, se împotmolesc la capitolul control cu trimitere la complexele de clasă) sau Din nefericire, există şi o specie de al- e „să nu le dea nimeni lecţii“.
– nu pot stârpi elementele de gândire de şcolar (cutare profesor nu i-a cultivat terat ireversibil, de individ scos din matcă
alternativă, întrupate în extraordinarele personalitatea, tăindu-i elanul producător de opreliştile suportate. El n-are cum bă- O bună, adică frisonantă analiză a
memorii ambulante. de compuneri pline de metafore „frumoa- nui cine ar fi putut deveni în condiţii nor- cenzurii secolului nostru, a realizat Jean-
Cum se vede, metodologia interdicţiei se“ şi de constante greşeli gramaticale). male; fără să fie obligatoriu resentimentar François Revel în Cunoaşterea inutilă.
se dovedeşte suficient de democratică, Încurajat, ori modelat în alt cronotop, me- şi bocitor după sine, pierde teren în orice Destul să notăm fraza liminală: „Cea
ea slujind, fără mofturi, atât proiectelor diocrul nostru ar fi ajuns, nu-i aşa, „mare“. dezbatere liberă, căci reflexul ripostei i s-a dintâi dintre forţele care conduc lumea
ce fac mândria lui homo sapiens, cât şi Timiditatea exagerată, efect al odioasei atrofiat dramatic. Învinsul acesta, deseori este minciuna“. Voi prelua, în fugă, câteva
derapajelor cam ruşinoase din Istorie. S-a cenzuri parentale sau instituţionale, l-a cult, încearcă zadarnic să-şi repete, spre exemple, din importantul politolog, alese
tot muncit la exilarea forţei din raporturile placat, făcându-l gasteropodă. Am putea vindecare, adagiul lovinescian: „Obliga- după numărul de ocurenţe şi gradul de
interumane, propunându-se întoarcerea numi situaţia şi ghinion ontic, dacă n-ar ţiile faţă de viitor depăşesc pe cele faţă rezonanţă în urechile cetăţeanului mediu.
obrazului celuilalt; s-a încercat, pe de altă fi vorba de simple calomnii. de trecut“. Câţi dintre noi, din zona „gri“, ar accep-
parte, exilarea forţei celuilalt, în numele Sigur, toţi refulaţii au ceva impur, mai ta că sintagmele următoare provin din
religiei, filosofiei, eticii etc. Au apărut, De-a dreptul periculos pentru stabili- ales când se lamentează public. Totuşi, laboratorul imposturii stângiste (stângă
până la urmă, la scara speciei, contururile tatea democraţiei înseşi pare cazul igno- anumiţi indivizi, cu nume şi prenume, obsedată, dintotdeauna, de cenzură): „ţă-
unui soi de joc de-a şoarecele şi pisica rantului. Acesta vieţuieşte într-un spaţiu sunt vinovaţi de a fi falsificat centrul de rile bogate devin din zi în zi mai bogate,
între cenzura bună şi cenzura rea, prinse îngrădit de lipsa, neresimţită, a accesului greutate al personalităţii unui scriitor, al iar ţările sărace sărăcesc tot mai mult“, „în
amândouă, cu sau fără ştiinţă, în forma la informaţie. Nu numai ciobanul mioritic unei generaţii, al unei culturi. Ei populea- fiecare zi, tot mai multă mizerie în lume“,
superioară a ceea ce numea Blaga cenzură din vârful muntelui e de recunoscut aici, ză, de pildă, paginile goyeşti din Jurnalul „vaca bogatului mănâncă grăunţele să-
transcendentă, cam în maniera în care se ci şi solitarul metropolei, sordid la modul lui Mircea Zaciu. E bine să-i (re)cunoaş- racului“, „schimb inechitabil“, „jefuirea
topesc, indiscriminant, cele două feluri de aurolac sau automat de uzină, care nu ştie tem. De dragul accesului la informaţie. materiilor prime“, „dependenţă“, „eşecul
zâmbet (să fie autoironice?) amintite în (să afle) că beneficiază de anumite facili- Dacă lăsăm la o parte melancolica revoluţiei verzi“, „FMI flămânzeşte ţările
celebrele versuri ale lui William Blake, tăţi, de drepturi ce i-ar asigura categoric cenzură transcendentă, observăm că lumii a treia“, „tu să-ţi faci datoria, lasă-i
atât de dragi lui Noica: „There is a smile un upgrade vieţii lui cenuşii. Cenzura persecuţiile şi manipularea nu-şi află pe ceilalţi“ etc.?
of Love/ And there is a smile of Deceit,/ mediatică se exercită şi prin forma difuză sensul în afara noţiunii de cenzură, apanaj
And there is a smile of smiles/ In which a imposibilităţii de a rezona întreaga gamă milenar al Puterii. În dicţionare, găsim şi O geană de speranţă (unica?) se
these two smiles meet“. Asta, în variantă de antene umane. Ignorantul se sperie de alte vecinătăţi lămuritoare pentru punerea întrevede tot în şcoală, locul unde se
elegantă, şi în versuri pe deasupra. Dar se solidarizare, vede sindicalizarea ca pe problemei: propagandă, samizdat (plus pot antrena spiritele necenzurabile. Şi
poate sugera şi altfel suprapunerea celor un idiom extraterestru, preferând să-şi varianta tamizdat, adică publicarea unei antrenorii să nu uite de propriile limite,
două cenzuri, care, intrând în coliziune cultive micile vicii, ce pot merge de la opere în ruseşte, în Vest, pentru a circula descifrabile prin Blaga sau prin teologala
transformarea locuinţei în ghenă până la apoi, secret, în Uniunea Sovietică – cazul opţiune divină: „Ci Dumnezeu şi-a ales pe
sodomizarea propriilor copii, păstraţi re- lui Doctor Jivago), literatură angajată, cele nebune ale lumii, ca să-i ruşineze pe
tardaţi şi „buni sălbatici“, dacă nu cumva cei înţelepţi“ (Pavel I, Corinteni 1, 27).

4 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Dumitru Radu Libertatea cenzurii
POPESCU

şi cenzura libertăţii

Doamnă Jeana Morărescu, cerească (mamă cerească, libertatea cenzurii şi cenzura şi uzine. Ecologizarea aerului şi a pământului danubiano-
Cenzura nu iaşte o întreprindere frigorifică de îngheţat, libertăţii) ne-a salvat mereu, oferindu-ne un loc fruntaş pontic a oferit tinerilor şi maturilor şansa de a culege, în
pe sărite, inimioare de popândăi, şi nici o cooperativă de de cobai politico-sociali! libertate, căpşunici, în Spania, şi de a panperiza destui
herghelegii ce pun hamuri pe cai şi măgari de curse, cen- vârstnici de pe meleagurile inconfundabilei şi irefutabilei
zura este asemeni unei staţiuni balneare care-ţi oferă un Ca să fim obiectivi, nu trebuie să ocultăm nici faptul Europe milenare! Cenzura, desigur, n-o să se ocupe de cei
peisaj pitoresc, magazine cu pantofi de plajă şi de munte, că în lungul şi latul istoriei au avut loc destule tentative 2 milioane şi un fârtai de mioritici aflaţi în transhumanţă
păsărele mii, pescăruşi, guguştiuci, cuci şi turturici, urşi puciste împotriva cenzurii!... Un puci, două, împotriva căpşunicolă, nici de cei 1 300 000 de însetaţi de istorie,
paşnici, ape minerale, ape sulfuroase, ape sărate şi nămol ei, ar mai putea fi trecute cu vederea, dar multitudinea aflaţi în jurul cuibului de lupi în care au fost găsiţi de
terapeutic, – un duo antialergic binecuvântat în compo- lor obligă rigoarea justiţiară şi supremaţia esteticului din o vulpe fraţii Romulus şi Remus! Toate aceste realităţi
nenţi asemănători hormonilor feminini! – aer ecologic, noi să le dea în vileag! insolubile ţin, fireşte, de metafizică, fiindcă doar ea mai
bazat pe ioni negativi: un picior de plai prielnic pentru poate să formuleze formulele de libertate ale gândirii
cultură, odihnă şi sport casnic, propice creşterii imunităţii Mai trebuie spus că marxismul demonstrativ şi capi-
organismului! talismul speculativ n-au putut să îngenuncheze cenzura, mioriticilor plecaţi să-şi descopere
Pe scurt, cenzura, ca şi apa sărată şi nămolul, are efecte această forţă politico-economico-inte- rădăcinile traianice!... Meditaţiile
antiinflamatorii, relaxează muşchii şi sinapsele neuronilor, lectuală ce se înalţă prin ea însăşi. Aşa cenzurii devin sensibile în faţa
revigorează mobilitatea articulaţiilor, stimulează – prin că, sinceri fiind, trebuie să spunem, cu realităţilor alternative, căutându-şi,
hidromasaj, evident! – regenerarea ţesăturilor musculare, bucurie, că filosofia cenzurii merge mai astfel, alte linii de orizont, alte
activarea circulaţiei sangvine şi tonifierea pielii. Ca să departe! ficţiuni utile – specifice românului
nu mai vorbim despre efectele masajului cu – de! – role modern!
fierbinţi, cu pietre vulcanice – şi nici de împachetările Ei, da, e cazul, în aceste clipe de
Cleopatrei, sau de ce se petrece în salonul de înfrumu- înălţare culturală, să oferim poporenilor Cum astăzi suntem, în general,
seţare, unde serviciile de tratamente cosmetice faciale măcar o sumară schiţă a Doctrinei Cen- ageamii, departe de adevărul din
şi corporale sunt asigurate de echipe de specialişti! În zurii, pentru o cât de mică înţelegere a Afganistan, Siria, Egipt, Ucrai-
concluzie, cenzuroterapia, asemeni unei staţiuni balneo- duhului ei terapeutic şi a ambiguităţilor na, Libia etc. putem spune că ne
climaterice, este bogată şi în aerosoli cu sare, împachetări, estetice înalte ce i-au configurat geneza aflăm într-o epocă postcenzuristă,
cu nămol, integrale, parţiale – plus tamponul vaginal! – cu Sinelui Său. Altfel, chiar până le va creşte independentă faţă de întrebările
efecte, desigur, antialergice, bacteriologice etc. ... în tot sfinţilor, în biserici şi mănăstiri, bărbi noi şi răspunsurile noastre, benefică
felul de afecţiuni locomotorii, respiratorii, dermatologice, şi unghii de gală, va continua să persiste ecologizării creierului!
neurologice şi ginecologice! Pentru bărbaţi – în lipsa trata- cacialmaua milenară ce tot susţine cu ve-
mentelor ginecologice, fireşte! – baia cu bioxid de carbon hemenţă că înţelepciunea cenzurii trebuie Cenzura transparentă şi trans-
nu strică, aşa cum se recomandă şi terapia cu ultrasunete! ştearsă din memoria libertăţii, fiindcă nu parenţa cenzurii sunt cele două
Da, cenzura funcţiona – şi mai funcţionează! – ca o are, încă din tinereţea ei fără de bătrâneţe modalităţi – total diferite, desigur!
staţiune balneoclimaterică performantă! Cei cu problemuri şi fără de moarte, niciun pârţ de memorie! – prin care prezentul nostru demo-
mai mici sau mai mari – cu propria lor sănătate culturală, cratic dă mână cu mână cu viitorul
economică sau politică! – îşi pot găsi echilibrul biologic, Sigur, industrializarea cenzurii a căpă- roz-bombon ce va scoate omenirea
psihologic şi social, în cadrul serviciilor terapeutice ale tat uneori amplitudinea unei neţărmurite din jocul aleatoriu al cuvintelor încrucişate. Înţelepciunile
staţiunilor cenzurii... Totul începe cu o consultare medi- autocontemplări amoroase, chiar malahiaice, urmând, fără morale şi leacurile filosofice îi vor face pe cetăţenii noştri
cală şi filosofică – după potenţialul seminal al fiecărui să se înece, totuşi, ideaţia miticului Narcis, eroul care a dragi să nu mai voteze cu picioarele, punând, astfel, la
preopinent! – urmată de o evaluare amănunţită a funcţiilor preferat, în locul unei muze oarecare, să se dedice propri- colţ, schizofrenia cenzurii politice. Mitologia libertăţii
respiratorii, pentru bărbaţi – şi a funcţiilor ginecologice, ei sale imagini superbe şi propriei sale munci manuale. va triumfla – pardon, va triumfa! Apostolii lui Iuda, cei
pentru sexul frumos! (Narcis a ctitorit filosofia ambidextră (cea cu două mâini care jură pe pitaci, făcându-şi plinul, ca şi intelectualii
Tot timpul cenzura a fost pentru mine o mană cereas- dibace!) – organic, fireşte, concomitentă cu orgasmica es- oficiali, n-o să se mai sinchisească dacă marea şi frumoasa
că! Fără ea n-aş fi cunoscut atâtea personalităţi ale vieţii tetică onanistică.) În arta iubirii, decomplexată, cenzura a Românie va intra până la călcâie sau până la gât în raionul
noastre culturale şi nu m-aş fi bucurat de nişte înălţătoare aprofundat relaţiile fuzionale cu literatura, arta, economia, colonialismului orb! Dacă justiţia este independentă şi
momente de alienare ale istoriei vechi şi noi! Cenzura are politica etc. reuşind să-şi înalţe chiar un templu sacru, cu suverană, totul e OK! Grotescul absurdului economico-
un rol ecologic: duce la matematizarea artei şi a fiinţei limpezimi de cristal, să stuchească şi să aprindă lumânări politic va fi o mărturie majoră a luptei guvernatorilor
preumane şi postumane... Din păcate, cenzura nu este o înalte la căpătâiul libertăţii, această strămoşească molimă autohtoni cu absurdul social. Deşi iarna nu e ca vara, totul
descoperire genială a secolului pe care l-am traversat cât alienantă! va fi bine, iar la vară va fi cald!
de cât, şi nici a secolului în care cu toţii ne scăldăm în Etatizarea conştiinţei, în România, ca şi etatizarea
libertate şi dreptate! Ea a apărut şi atunci când lui Făt- Devenită conştiinţă, cenzura a scăpat de orice emoţie cenzurii libere şi independente, vor pune în lumină vechiul
Frumos i s-a interzis să calce cu un pas în afara ţării şi a venită din cele patru puncte cardinale aflate în cer şi pe şi noul proiect de stat, al vechilor şi noilor candidaţi la
vieţii fără de bătrâneţe şi fără de moarte, în care a ajuns!... pământ, căci nu mai depindea nici ca cât de vreuna din Cotroceni, acela care legiferează conştiinţa naţională şi
Căci era un act de răzvrătire să pleci spre ţara natală şi să ele, ci doar de propria sa istorică asceză filosofică. Astfel cenzura naţională ca pe nişte împliniri ale partidelor de
vrei, astfel, să mori, sastisit de fericirea searbădă în care cenzura apare în faţa umanităţii deloc pervertită, capabilă consum, rodul patriotic al unor investitori privaţi. Aşa că
îţi duceai zilele spre infinit... Cu alte cuvinte, bravului să-şi exercite la modul sublim reflexele ei reflexive! irealitatea înconjurătoare va oferi labirintului dunărea-
Făt-Frumos i s-a interzis să moară!... no-pontic o consistenţă democratică, de stat iluminat!
Cenzura îşi arată faldurile şi atunci când Prinţul Da- Destui supraoameni estetici consideră că prin recupe- Iar statura pluridimensională a câştigătorului alegerilor
niei se autoevaluează – autocenzurează, de fapt! – în faţa rarea ţărilor din Est, donate lui Stalin pe un şerveţel, de democratice, desigur, nu va fi deloc deosebită de trupul
perdelei după care erau pitiţi Polonius şi regele asasin, către anglicanul cu trabuc falic, substanţial, cenzura şi-a propriei sale umbre.
Claudius!... Prinţul nu recunoaşte ce simte cu adevărat definitivat repausul de veci în cimitire invizibile, de unde Între timp, viaţa cenzurată de istorie a doamnei Jeana
pentru Ofelia şi o trimite pur şi simplu la mănăstire!... nici oasele şi nici amintirea ei nu mai pot fi deshumate! Morărescu – şi autocenzurată de propria sa teamă de isto-
Cenzura metafizică – poftim de vezi! – din ţara tinereţii Eroare cu E mare! Căci aerul funebru care-i celebrează rie! – va rămâne la fel de enigmatică, singura certitudine
fără de moarte s-a străduit să-l ţină pe Făt-Frumos în raio- apusul este o idioţenie majoră! N-a murit El, Dumnezeu, devenind faptul că nu se ştie cum a murit, dar se ştie precis
nul său, să nu plece în moarte, iar pe Prinţul Daniei – un nu s-a adeverit nici mult trâmbiţata găluşcă, Moartea Isto- că este îngropată în cimitirul boschetarilor, fără cruce
Făt-Frumos al minţii! – îl face să-şi piardă pentru o clipă riei, n-a murit nici fantasma amfiteatrelor antice, Teatrul, şi fără nume!... Unii, în nopţi fără stele, au rezistat prin
uzul raţiunii – din exces de inteligenţă! – şi s-o împingă aşa că doar găgăuţii aristocraţi mai pot profetiza hăhăind cultură, însă doamna Jeana, în deplina lumină a libertăţii a
pe Ofelia în nebunia morţii. Moartea cenzurii! Da, cenzura şi-a restrâns discursul locuit într-o grotă, pe strada Hristo Botev, la numărul 22,
De la cenzura de stânga la cenzura de dreapta, săr- patetic, nu mai vezi un cuvânt scris despre ecologizarea fără becuri electrice – în lipsa electricităţii! – fără căldură
bătoarea continuă, având câteva limbi materne-paterne industriei româneşti, bunăoară, nimeni n-o să-ţi umple şi fără apă! Sigur, nu putem standardiza umanitatea şi nu
seculare, turco-slava veche, austriaco-nemţeasca nouă, capul cu povestea Uzinei de aluminiu de la Oradea, putem trăi în afara geografiei şi a timpului... Însă mi se
franceza, rusa, engleza... care furniza unele componente pentru NASA, nimeni pare că vorbim, vorbim, vorbim prea mult despre liberta-
În ce priveşte libertatea cenzurii şi cenzura libertăţii, n-o să-ţi ofere vreo fotografie care o arată ca după un te, justiţie, democraţie, cenzură, istorie, viitor, dar nu ne
trebuie neapărat să remarcăm faptul că această mană bombardament atomic, nimeni n-o să-ţi spună că dintre amintim dacă am întrebat-o vreodată pe Jeana Morărescu,
cei 35 000 de angajaţi la Industria sârmei, din Câmpia simplu: „Doamnă, ai avut astăzi ceva să pui pe masă?...“
Turzii, au mai rămas 280... Din uriaşa uzină siderurgică O să râdeţi, Jeana Morărescu, singură, singură, singură,
de la Oţelul Roşu a mai rămas o istorie de aproape două a murit de foame şi de scârbă!...
secole, iar din Moldova Nouă, nimic!... Ce să mai vorbim
despre iubitul oraş Bucureşti – de peste trei milioane de
locuitori! – în care sunt mai multe malluri decât fabrici

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 5

Relectura şi postcenzura Monica
SPIRIDON

Ar fi interesant de numărat de câte ori apare cărţii sale se datorează, deci, unei lecturi, dezonorante – care în prefaţă Matei Călinescu îl propune în mod explicit
cuvântul relectură în prefaţa compusă de cea oficială. Într-o simetrie inversă, perfect previzibilă, cititorului. Eliberată de orice presiuni conjuncturale, reciti-
Matei Călinescu pentru micul său roman- imboldul autorului de a-şi revedea textul dintr-un unghi rea cărţii în context contemporan permite jocul nestrunit al
eseu, Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter. Nici la lan- diferit şi, finalmente, de a-l relansa în circu-
sările de carte ale celor trei reeditări postdecembriste nu itul public, îşi află sursa tot într-un incident variantelor paradoxale şi al răsturnărilor de
s-a făcut economie în folosirea vocabulei. de lectură: cauzalitate, în care se antrenează reciproc,
Şi totuşi, textul prefeţei face public un sentiment para- de când e lumea, ficţiunea şi realitatea.
doxal: teama durabilă a scriitorului de a-şi reciti propriul „M-a surprins – mărturiseşte Matei Că-
text: „Multă vreme după ce am părăsit România ceauşistă, linescu, într-un pasaj din Amintiri în dialog Aşa cum s-a întâmplat adesea în des-
în ianuarie 1973, am mai deschis din când în când această – dar, evident, m-a şi bucurat să descopăr tinul sinuos al literaturilor (ca să amintim
cărticică – păstrez un exemplar al ediţiei din1971, cu foile că N. Steinhardt, în impresionantul său aici doar cazul Werther), personajul Zacha-
într-un proces de ireversibilă îngălbenire – dar de tot atâtea Testament politic care introduce Jurnalul rias Lichter este un gen proxim, o paradig-
ori am închis-o repede. Mi-era frică să mă recitesc...“ fericirii, îl menţionează pe Zacharias Lichter mă, pe care literatura o dăruieşte vieţii, nu
De ce paradoxal? Fiindcă la un moment dat, Matei Că- ca pe un reprezentant al celui de-al doilea invers. Putem, deci să vorbim de un stil
linescu a descoperit în recitire o arhi-temă teoretică, impli- mod (modul simbolizat de geniul caustic al lichterian – un ductus, o dicţie, şi chiar un
cată în producerea, în consumul şi în devenirea literaturii lui Aleksandr Zinoviev) de a rezista comu- anume tuşeu creator (Z. L. este autor de
şi i-a dedicat o carte esenţială. Pe lângă asta, memorialistul nismului: prin scandal, nesupunere totală, poeme). Acesta îşi debordează substanţa
Matei Călinescu a practicat el însuşi relectura ca formă auto-marginalizare sistematică. În viziunea literară, repercutându-se borgesian asupra
de viaţă. Volumul său de Amintiri în dialog cu Ion Vianu pe care o propune Steinhardt, formula lui autorului său.
dezvăluie dimensiunea existenţială a conceptului, erijân- Lichter ar fi aceea a unui cinism purificator şi, aş zice, chiar
du-l într-o atitudine a spiritului. Echivalent al retrăirii, a unui misticism cinic – desigur în sensul original grecesc, Cutare text cu dedesubturi politice, pu-
al rememorării, al recuperării sensului pierdut, relectura diogenian al cinismului, implicând asumarea grotescului, blicat de Matei Călinescu în Almanahul Uniunii Scriitorilor,
devine un instrument al împotrivirii în faţa confuziei, a absurdului şi scandalosului ca tehnici ale refuzului. Ca să este recunoscut ulterior drept diatribă lichteriană şi drept
neînţelegerii, în fine a mistificării istoriei. fiu sincer, eu nu prevăzusem o astfel de lectură, dar îmi dau capitol virtual, de inclus post facto în carte. O carte deschisă,
Înţeleasă astfel, recitirea presupune deci aflată într-un continuu proces de desfăşurare, ca viaţă: în
nu numai o ecuaţie literatură/literatură, seama că era posibilă în acel context şi îmi ea, personajul şi autorul suferă un proces de contaminare
cum se crede, ci şi una, la fel de importantă, pare bine că s-a produs. Simplul fapt că ea reciprocă. Jocul lecturilor concurente întreţine ambiguitatea
literatură/viaţă. a putut avea loc atunci, contribuie la propria personajului – cea anecdotică, cea simbolică şi cea livrescă.
În fond, motivele care l-au ţinut atâţia mea reevaluare subiectivă a semnificaţiei Şi, în primul rând, jocul calculat al relaţiei dintre personaj
ani pe romancier departe de propriul său lui ZL, acum.“ şi cel pe care Matei Călinescu îl numeşte echivoc Biograful
text sunt de resortul vieţii, nu de cel al lite- (spre a se înscrie pe sine în propriul său scenariu fictiv).
raturii. Concepută ca o scriere ostilă puterii Citită într-un mod dezonorant de cenzori
comuniste, având în centrul ei un mistic al – compromisă deci de o anumită categorie de Cărticica lui Matei Călinescu mizează pe un joc subtil
negaţiei, Viaţa... a trecut, în mod surprin- lectori – cartea e reabilitată în ochii autorului de oglinzi: cel dintre închipuirea realităţii şi realitatea închi-
zător, nestingherită prin vămile cenzurii. ei tot de un cititor – N. Steinhardt. Relectura puirii. El îl nelinişteşte pe Zacharias Lichter: „Imaginaţia
De aici reacţia de suspiciune, de nu chiar biruie în acest fel postcenzura. în sine, desprinsă din strânsoarea responsabilităţii – explică
de ostilitate, a autorului faţă de textul său. el – este lipsită de măsură şi de orice criteriu, plină doar de
Ca să se refere la conştiinţa nefericită a Avem aici un model interesant de reciti- nemăsuratul ei orgoliu de a putea plăsmui orice.“
scriitorului căruia cenzura i-a aprobat un manuscris – într-o re ridicată la putere. Lecturile trimit direct
lume unde interdicţia era semnul cert al valorii – Matei sau indirect la noi lecturi, sunt inhibate Fiinţă şi ne-fiinţă, părere şi amintire, dorinţă şi vis, ha-
Călinescu a creat un termen ad hoc: Postcenzura. sau impulsionate de citirea altor cărţi. La giografie şi minciună, destinul de cuvinte al lui Lichter stă,
Plasată la jumătatea distanţei între experienţa de viaţă şi o privire mai atentă, destinul receptării lui după cum se vede, sub semnul unui hybris. Matei Călinescu
cea literară, postcenzura este o variantă aparte a relecturii. Zacharias Lichter este un şir – potenţial infinit – de căderi îl asumă decis, propunând un joc pe cât de periculos, tot pe
Sau mai curând, o excrescență tumorală a ei. Fie şi cu titlul din carte în carte: Matei Călinescu reciteşte Zacharias atât de tentant. Cititorul are libertatea să-l accepte sau nu. În
de anomalie, ea trebuie neapărat inclusă în tipologia reci- Lichter prin N. Steinhardt, care la rândul său citeşte pe final, cartea previne, cu ipocrizie, asupra riscului ascuns de
tirii, propusă de teoreticianul Matei Călinescu într-o carte acelaşi Lichter prin vizorul lui Zinoviev ş.a.m.d. această regulă a jocului: „Biograful lui Lichter se întreba dacă
esenţială. Efect al imixtiunii brutale a puterii în teritoriul În alt loc, autorul se dispensează de detalii, trimiţând n-ar trebui să dea foc manuscrisului. Ca şi când i-ar fi ghicit
literaturii, ea perturbă în mod imprevizibil normalitatea la cele scrise de el însuşi despre carte, în volumul său de gândul, Lichter îi spuse cu un glas parcă îndepărtat: «Odată
relaţiei autor-public-text. Dincolo de orice nuanţe, ea ex- Amintiri: „ZL are, anecdotic vorbind rădăcini autobio- ce lucrurile au ajuns până aici, nu mai e nimic de făcut: cartea
primă ecuaţia specifică scriitor/putere, proprie oricăruia grafice (asupra cărora nu revin în această prefaţă: pentru ta va exista, chiar dacă nimeni n-o va citi, chiar dacă o arzi:
dintre regimurile totalitare. lămurirea lor, cei interesaţi se vor duce la paginile despre păcatul tău a fost acela de a o scrie, păcatul meu acela de a
Reacţia imuno-defensivă a lui Matei Călinescu în faţa perioada 1968–1971 din Amintiri în dialog.“ Şi aşa mai ţi-o inspira – şi astfel de păcate nu se pot şterge. Ele se pot
departe. Cartea aceasta ni se înfăţişează, de la bun început... doar recunoaşte cu durere şi spaimă. Şi această recunoaştere
gata citită. Tot ce ne rămâne de făcut e să o recitim. va începe doar în clipa în care eu voi deveni tu şi tu vei deveni
De fapt, ultima (cea de a treia) ediţie a lui Zacharias eu; în clipa când eu mă voi apuca să-ţi compun biografia.»“
Lichter (Polirom, 1995) stă sub semnul unui pariu ludic, pe
Un avertisment al cărui efect răsturnat e cea mai ten-
tantă invitaţie la... relectură.

Colocviile „Scrisul Românesc“ – Cititul. De ce citim? Ce citim? Cât citim? Efectele cititului. Sala mare a Consiliului Județean Dolj (8 decembrie 2011)

6 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Ovidiu Constantin
GHIDIRMIC M. POPA

Autocenzura Rănile încă necicatrizate
sau ceea ce ne lipseşte ale textului

Mă simt nevoit să mă re- Lucian Blaga avea perfectă dreptate când Adevenit, astăzi, un fenomen talitatea presiunilor asupra unui autor, cu
pet şi să mă întorc la un spunea, în Trilogia culturii, că vechii greci de domeniul evidenţei pro- aspectul cel mai important, autocenzura“),
microeseu mai vechi – au fost cuceriţi numai sub raport militar de liferarea în spaţiul public cenzura („oficială, represivă, propriu-zi-
Reversul libertăţii din volumul al doilea al romani, dar i-au cucerit spiritual pe aceştia. a violenţei de limbaj şi a vulgarităţii, în să“) şi postcenzura („conştiinţa nefericită
cărţii mele Pro domo („Scrisul Românesc“ lipsa acţiunii preventive a unor instituţii a autorului aprobat, care se autoculpabi-
Fundaţia-Editura, 2013) în care avansam Una dintre funcţiile cele mai importante (şcoală, media, CNA etc.) abilitate să sto- lizează“).
ideea că Libertatea – problema capitală a exercitate de Ananke este cenzura (latines- peze degradarea morală a conduitelor, să
istoriei şi a vieţii sociale – nu este o zeiţă cul censura – control). Ananke efectua – se stimuleze adevăratele valori, să vegheze Până la un punct, condiţiile de agresivi-
fără pată şi trebuie să ne-o închipuim ca pe poate spune aşa – o cenzură cosmică. După la respectarea normelor deontologice fără tate ideologică, politică, s-au transformat,
o medalie cu două feţe, cu aversul şi rever- cum, acelaşi Lucian Blaga vorbea, în cadrul de care se ajunge la grave inadvertenţe în zilele noastre, în insidioase manifestări
sul ei. De fapt, nu numai libertatea, ci toate sistemului său filosofic, de o cenzură trans- de comportament. Şi aceasta, în numele ale cenzurii economice, determinând cedări
lucrurile şi fenomenele acestei lumi pot fi cendentă pe care o instituie Marele Anonim democraţiei şi al libertăţii de expresie. Nu şi pervertiri. Funcţionează acum meca-
privite ca o medalie cu două feţe, cu aversul (metafora blagiană pentru divinitate) pentru este vorba aici despre forme de cenzură, nismele autocenzurii „benefice“? În faţa
şi cu reversul lor. Dar noi suntem îmbibaţi a opri cunoaşterea paradisiacă. acea cenzură care, după ce cochetase cu opţiunii între gravitate şi frivolitate, între
de prejudecăţi şi de păreri preconcepute, ca pedanteriile dogmatice, foarte repede audienţă conjuncturală şi consecvenţa eului
buretele de apă. Nu cunoaştem bine istoria Deci există cenzură şi la un nivel mai multiplicată birocratic, virulent, exclusi- cu sine, între succes şi marginalizare, între
universală şi nici istoria naţională şi nu înalt, nu numai politic, ca să facem o glumă vist şi instituţionalizată, îşi livra, încă din integralitatea textului şi amputările liber
vrem să învăţăm nimic din ele. metafizică. veacul al 16-lea, după cum constata Adrian consimţite, se dovedeşte ea eficientă?
Aşa se face că, până mai deunăzi, noi Marino într-o succintă lucrare apărută la
nu vedeam decât o faţă a libertăţii, cea lu- Nu există libertate spontană, libertatea Craiova în anul 2000 (Cenzura în Româ- Încerc un răspuns poeticesc:
minoasă, aversul ei, care ni se refuzase de junglei este numai pentru animale. G. Căli- nia. Schiţă istorică introductivă), nesăţios
atâta amar de vreme. Libertatea devenise, nescu spunea, într-una dintre tabletele sale noi şi noi victime prin pecetluirea pactului Autocenzură
pentru noi, o obsesie, un ideal şi o aspira- din Gâlceava înţeleptului cu lumea, o frază tenebros cu puterea, religioasă ori laică.
ţie, cel mai înalt ideal şi cea mai puternică memorabilă, de o mare vigoare şi expresi- Cenzura a protejat, cu perversă fer- Asta se aruncă, asta rămâne
aspiraţie, pentru care eram în stare să ne vitate: „Cine deschide cuşca urangutanului, voare, nu puritatea ideilor, ci eternizarea file de caiet dictando, dic-tan-do
sacrificăm şi viaţa. Şi unii dintre noi chiar are o stranie idee de libertate“. unei suveranităţi tiranice, inclemente, ce reziduuri muzicale
şi-au sacrificat-o! simţea ameninţarea gândirii neresemnate. bucăţi de hârtie zdrenţuită
Cealaltă faţă a libertăţii, reversul ei, ni Nu există decât libertate trecută prin urme de cer intelectual
s-a dezvăluit treptat, după 1990, când am conştiinţă. Adrian Marino foi albe, foi îngălbenite
putut constata că libertatea nu are numai o numeşte trăsă- reminiscenţe de vis
faţă luminoasă, graţioasă, ci şi una întune- Cenzura este impusă în istorie de regi- turile definitorii asta se aruncă, asta rămâne
cată şi dizgraţioasă, chiar grotescă. murile totalitare, de dreapta sau de stânga, ale sistemului bizar!
După ani de-a rândul, în care libertatea de regimurile extremiste. de supraveghere carneţele, agende, dosare
ne-a fost îngrădită, am trecut, brusc, dintr-o intransigent-po- de-do, de-do
dată, la o libertate fără limite, care a dege- Subiectul dezbaterii De la cenzură la liţienesc: biro- neînduplecat măcel
nerat repede în haos şi anarhie. Ne-a fost autocenzură este vast şi nu se limitează nu- craţie şi centra- tăieturi din reviste
dat, astfel, să trăim, de la o vreme, drama mai la libertatea de exprimare, la libertatea lizare, „vigilen- şerveţele bine împăturite
sau tragedia libertăţii, căci libertatea poate cuvântului, ci se referă la toate actele şi la ţă“, utilizarea coli pentru xerox
deveni, la un moment dat, o şi mai grea po- întregul comportament uman. unor procedee zile cu ifose
vară decât absenţa ei, atâta timp cât această ce au făcut ca- asta se aruncă, asta rămâne
libertate nu este conştientizată şi asumată, Imediat după 1990, cenzura politică a rieră (suprimare ciudat!
responsabilizată. regimului totalitar comunist, exercitată de şi modificare de scrisori, fotografii, cărţi de vizită
Aceasta este drama României de astăzi, Direcţia Presei, a căzut, a fost suprimată. titluri, cuvinte, batjocoritor taifas
o dramă a libertăţii neasumate şi neconşti- Se părea că intrăm într-o epocă luminoasă pasaje întregi, interzicere integrală, al- viaţa unui poet
entizate, neresponsabilizate. şi de durată a libertăţii normale a presei cătuirea de „liste negre“, apariţia „infor- litere de sulf
Tema libertăţii de exprimare nu poate şi a tipăriturilor şi a mass-mediei, dar n-a matorilor“, retragerea din „circulaţie“, nu căuta metafore
fi ruptă de tema libertăţii în general, care fost aşa. Odată cu libertatea de exprimare pierderea dreptului de semnătură). Nu-i la prima vedere o femeie leşină
nu poate fi bine înţeleasă decât dintr-o per- necenzurată, cealaltă faţă întunecată, diz- puteau scăpa ideocriticului încercările de în mijlocul tăcerii
spectivă mitologică şi filosofică şi pentru graţioasă şi grotescă a libertăţii, reversul reflexie şi tipologizare a cenzurii totalitare, această noapte
aceasta trebuie să facem un recurs la mito- ei, a început să-şi spună din plin cuvântul. în ipostaza ei comunistă, ca manifestare o bună comparaţie pentru tine
logia greacă. La vechii greci, Ananke era istorică actualizând succesiv criterii şi straniu!
zeiţa necesităţii universale, personificarea A început să se manifeste, mai întâi, norme represive din ce în ce mai dure. În îmi ştiu partea pe dinafară
constrângerii absolute, văzută ca o frână subcultura, siluirea limbii române în fel şi acest sens este creditată tipologia propusă asta se aruncă, asta rămâne.
indispensabilă, ca un obstacol ineluctabil chip. Stricătorii de limbă s-au înmulţit mai de Matei Călinescu, etajată speculativ pe
în calea voinţei, ca o limitare a libertăţii mult ca oricând. Abuzul de neologisme, în trei nivele: precenzura („care include to- ţii, iar autocenzura este un autocontrol, o
şi a mişcării. În gândirea antropocentrică special de anglicisme, este ca la el acasă. consecinţă a autocunoaşterii. Autocenzura
a vechilor greci nu exista libertate fără Eugen Simion avea dreptate când spunea, în său, despre un spirit (gr. daimon – spirit) este chiar esenţa democraţiei, ceea ce ne
constrângere, care era reprezentată de Fragmente critice, că am ajuns să folosim, ce acţiona ca o frână morală care îl oprea lipseşte cel mai mult la ora actuală. De
Lege. Nemesis, fiica lui Ananke, era zeiţa în mass-media, un jargon ciudat: romgleza. de la faptele rele şi cu o voce interioară aceea suntem deocamdată atât de departe
răzbunării şi a justiţiei divine, care juca Beţia de cuvinte pe care o ostraciza, la vre- ce-i şoptea cum să reacţioneze în anumite de democraţie, pentru că nu ne cunoaştem
un rol de restabilire a echilibrului lumii. mea lui, Titu Maiorescu, la ora actuală face împrejurări ale vieţii. Aceasta este autocen- atât de bine pe noi înşine şi n-avem frână
Deviza ei, înscrisă pe templul de la Delfi, ravagii în presa noastră aşa-zis culturală. zura, o frână morală interioară, un simţ al morală şi autocontrol. Totul depinde de
era măsura: „Nimic prea mult“. Depăşirea măsurii şi al bunei cuviinţe, conform devi- gradul de cultură a unei naţiuni, pentru că
măsurii atrăgea pedeapsa divină. Ca şi cum toate acestea n-ar fi suficiente zei: „Nimic prea mult“, înscrisă pe templul numai cultura ne poate elibera. Numai prin
Între Ananke şi Nemesis poate fi fixat şi ca tot acest spectacol jalnic să fie cât mai de la Delfi, alături de o altă maximă nu mai cultură putem deveni liberi cu adevărat.
întreg statutul libertăţii în gândirea vechilor complet, limbajul trivial şi pornografic a puţin celebră: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!“
greci, ale căror idei au trecut la romani. câştigat pretutindeni, nu numai în mass- Autocunoaşterea este o premisă a libertă-
media, dar şi în literatură, tot mai mult
teren. Şi toate acestea, în numele libertăţii
de exprimare.

Ce este de făcut? A dispărut cenzura, dar
ne-a rămas ceva mult mai important: auto-
cenzura, care nu poate dispărea niciodată
definitiv, pentru că este strâns legată de con-
diţia umană şi se află în conştiinţa noastră.

Socrate vorbea despre un demon al

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 7

În ziua de 4 decembrie 1934, un Adrian
deţinut de la Închisoarea Militară
din Chişinău îi adresa o scrisoare Mistificare, autocenzură CIOROIANU
de protest prim-ministrului României din
acea vreme, Gheorghe Tătărescu. La prima sau rescrierea trecutului?
vedere, scrisoarea vorbea despre un abuz:
cel arestat era profesor universitar de la Cazul stalinistului de catifea Petre Constantinescu-Iaşi (1934–1954)
Facultatea de Teologie din Chişinău, iar
deţinerea sa părea a fi o confuzie provocată sa cu pericolul comunist – din moment ce partidul şi a activat în mod organizat“. stantinescu-Iaşi nu se putea mulţumi cu
de dificultatea inerentă a luptei regimului singura luptă pe care o recunoştea deschis Dar Petre Constantinescu-Iaşi nu s-a statutul unui fost tovarăş de drum – ci dorea
regelui Carol al II-lea împotriva organiza- era lupta pe care o ducea, demult, pentru bi- să fie recunoscut drept unul dintre militanţii
ţiilor comuniste (sau camuflat comuniste) nele celor mulţi şi împotriva „fascismului“. resemnat. În deceniul următor, el a persistat de primă oră ai mişcării.
ce activau în ţară, deşi partidul comunist ca cu memoriile sale şi, într-un final, ceea ce
atare se afla în ilegalitate după anul 1924. 1.2. Rescrierea trecutului nu-i reuşise în timpul vieţii lui Gheorghe Multitudinea de piese păstrate în dosarul
În cele ce urmează – parte dintr-o Gheorghiu-Dej i se va împlini în primele relativ cuprinzător al lui Petre Constanti-
analiză mai amplă pe care o intenţionez Peste 20 de ani de la această cerere- luni de la venirea în fruntea PMR/PCR a nescu-Iaşi ne arată că această contradicţie
în legătură cu acest caz – vom vedea cum protest formulată mai sus, Petre Constan- lui Nicolae Ceauşescu. În primăvara anului nu este decât una dintre cele care i-au
mistificarea adevărului şi/sau autocenzura tinescu-Iaşi revenea masiv asupra propriei 1965, un alt raport al Comisiei Controlului marcat cariera. Procesul său din anul 1936
au marcat încă de la început lumea restrânsă sale biografii. Este drept că, între timp, de Partid ajungea la o concluzie total diferită reprezintă unul dintre cele mai importante
a comuniştilor (sau pro-comuniştilor) din multe lucruri se schimbaseră. Ramura – dar conformă cu doleanţele fostului ilega- procese politice ale României interbelice.
România interbelică. românească a Partidului Comunist, ilegală list. Raportul dedicat lui Constantinescu-Iaşi Cine, aşadar, era Petre Constantinescu-Iaşi?
şi relativ anemică în anul 1934, se afla în spunea, astfel, că respectivul „este unul din-
1.1. „Sub imperiul legilor“ 1954 la conducerea ţării – sub numele (din tre vechii militanţi ai mişcării muncitoreşti Viitorul profesor anchetat, iar mai apoi
februarie 1948) de Partidul Muncitoresc din ţara noastră şi tot timpul a activat sub ministru comunist s-a născut la 25 noiembrie
Potrivit scrisorii, deţinutul spunea că Român. După anul de răspântie politică îndrumarea partidului ducând la îndeplinire (pe stil vechi) 1892, la Iaşi, în familia insti-
fusese arestat în ziua de 28 noiembrie 1934, 1944, Petre Constantinescu-Iaşi îndeplini- sarcinile încredinţate.// Considerăm că cere- tutorului Gheorghe Constantinescu şi a soţiei
ca urmare a unei percheziţii ce fusese făcută se – cum se va vedea în continuare – mai rea sa este îndreptăţită şi propunem Biroului acestuia Liuba – aceasta din urmă, provenită
(în lipsa sa) la domiciliu, în seara zilei de 25 multe sarcini de partid, ca unul ce se afla Politic al CC al PMR să-i stabilească stadiul dintr-o familie din Basarabia. Desigur, acest
noiembrie – ocazie cu care fuseseră găsite în elita extinsă a partidului. în partid din 1921“. Ulterior, o notă ataşată determinism familial pare unora clar – din
mai multe materiale ce atestau apartenenţa documentului preciza că Biroul Politic al perspectiva evoluţiei de stânga ulterioare
universitarului la aşa-numitul Comitet Naţi- Aflat în apropierea vârstei de pensio- CC al PMR, prin Hotărârea nr. 910/VI-4 din a personajului nostru. Ce rol a jucat mama
onal Antifascist din România, organizaţie de nare, fostul profesor de altădată devenea 29 mai 1965 a aprobat această modificare viitorului profesor în această sedimentare a
stânga al cărei obiectiv principal (şi declarat) tot mai preocupat de vechimea sa în par- a vechimii, iar Petre Constantinescu-Iaşi ideilor? Locul ei de obârşie şi sonoritatea
era combaterea ideilor şi acţiunilor extremei tid – care iniţial se stabilise a fi din anul devenea un veteran cu acte în regulă, ca rusească a numelui mic joacă ele vreun rol?
drepte româneşti şi europene, în plin avânt în 1934, pentru ca apoi să fie acceptat anul membru încă din anul 1921. Iată întrebări interesante – dar aflate dincolo
acei ani. „Materialul ce s-a putut găsi la mine 1933. Dar Petre Constantinescu-Iaşi nu de posibilităţile actuale de a oferi un răspuns
(...) nu este de asemenea natură a justifica cul- a fost mulţumit cu această soluţie. Într-o 1.3. Mărturii contradictorii categoric, într-un sens sau în altul. Este foarte
pa (sic!) de «pregătirea revoluţiei comuniste» serie de memorii înaintate Secretariatului interesant că în documentele, memoriile sau
de care sunt învinuit“ – spunea deţinutul în Comitetului Central al PMR şi Comisiei Am început această analiză a dosarului chestionarele de partid completate în anii ’50
documentul destinat premierului. Mai mult, Controlului de Partid (precum cel din Petre Constantinescu-Iaşi cu aceste trei Petre Constantinescu-Iaşi dă ca prenume al
el asigura în continuare că „Activitatea mea octombrie 1954), el cerea ca vechimea momente diferite tocmai a reliefa mărtu- mamei sale acest Liuba – în timp ce în do-
întreagă în ţară s-a desfăşurat sub imperiul în partid să i se recunoască încă din anul riile total contradictorii pe care ilegalistul cumentele din anii ’30 sau anii ’60 numele
legilor, public şi suferind rigorile dispoziţiilor 1920! După cum se poate constata, cererea le da la extremităţile temporale ale acestei mamei apare ca fiind Iulia. Oricum, mama
excepţionale pe care toate guvernele le-au sa era cel puţin bizară – dat fiind că anul perioade de 20 de ani. În 1934, el declara personajului nostru murise relativ devreme
impus ţării“ (subl. mea, AC). Este interesant de naştere al Partidului Comunist autohton, solemn că activitatea sa era una socialistă în raport cu perioada pe care o avem aici în
cum, din chiar acest al doilea paragraf al ca atare, era considerat anul 1921. Totuşi, („sub imperiul legilor“...) şi nicidecum atenţie (în ianuarie 1945, atât tatăl cât şi mama
scrisorii, deţinutul – prevenitor – dorea să Constantinescu-Iaşi susţinea că încă din comunistă. În 1954 (şi în anii următori), el lui P. Constantinescu-Iaşi erau decedaţi).
nege orice legătură între activitatea lui şi ce- anul 1920, pe când era profesor de Istorie se revendica a fi comunist încă din primele
lulele comuniste din România. El spune: „Iar la Iaşi şi totodată membru (de doi ani) al zile ale partidului. Cele două mărturii nepu- Desigur, această „nesiguranţă“ în privinţa
legăturile mele cu străinătatea privesc numai Partidului Social Democrat, luase legătura tând fi adevărate simultan, este clar că Petre numelui mamei nu este deloc întâmplătoare
ideile şi mişcarea antifascistă, care nu-i tot cu „grupul comunist din PSD, condus de Constantinescu-Iaşi mistificase realitatea şi ea vorbeşte mai mult despre acele etape
una cu mişcarea comunistă, cum de atâtea Tcacenco“, iar mai apoi, la congresul de măcar într-una dintre ele. decât despre familie ca atare. Liuba sau Iulia,
ori am arătat-o în presă şi în comunicatele constituire al PCR din mai 1921, el fusese oricum era vorba despre aceeaşi femeie – dar
noastre“ (subl. mea, AC). desemnat raportor într-una dintre zilele De fapt, autorităţile – şi cu atât mai puţin ceea ce se schimba între timp erau vârstele
Congresului şi prezentase poziţia partidului ministrul de Interne din 1934 – nu fuseseră comunismului românesc.
În consecinţă, considerându-se arestat în problemele presei şi propagandei. Mai deloc impresionate de scrisoarea sa. Cum se
printr-un abuz, deţinutul anunţa că a intrat mult, Constantinescu-Iaşi spunea că între va vedea în continuare, arestării din 1934 îi 1.4. În loc de concluzie
de 7 zile în greva foamei, [pe care] „o anii 1921 şi 1924, pe când era profesor la urmaseră un proces, iar mai apoi o condam-
suport şi o voi continua până la completa Bârlad, el fusese şi conducătorul de facto al nare la închisoare – ambele, sub acuzaţia de Dosarele de cadre de la sfârşitul anilor
mea eliberare sau până la deznodământul secţiei locale a Partidului Comunist – după activitate comunistă. Când spunea, în 1934, ’40 şi începutul anilor ’50 au reprezentat,
final“. Semn al fermităţii sale, el mărturisea care, partidul fiind trecut în ilegalitate, pri- că se simţea nevinovat, Petre Constanti- pentru toţi cetăţenii României stalinizate,
un adevărat crez: mai curând accepta moar- mise sarcina de a activa în organizaţiile de nescu-Iaşi făcea mai curând o demonstraţie un examen obligatoriu. De el nu au scăpat
tea decât nedreptatea, pentru că „Umilirea masă în care partidul era camuflat. de retorică decât una de inocenţă politică. nici măcar vechii ilegalişti ai partidului.
şi-ngrădirea fiinţei mele morale este mai
presus de-o existenţă fizică“. Iar scrisoarea Totuşi, în aprilie 1956, Comisia Con- Dar la fel de posibil este ca şi cererile din Cazul Petre Constantinescu-Iaşi (care
se încheia astfel: „În faţa acestei situaţii, cu trolului de Partid, după ce reanaliza acti- 1954 să fi fost la fel de departe de adevăr. va ajunge ministru al Propagandei în primul
perfectă luciditate vă declar că voi menţine vitatea lui Constantinescu-Iaşi, ajungea la La începutul anilor ’30, în situaţia delicată guvern pro-comunist al ţării, cel condus de
hotărârea luată din primul moment al ares- concluzia că cererile sale de vechime sunt în care se afla partidul comunist atunci, se Petru Groza după 6 martie 1945 – iar mai
tării mele, deoarece mă simt nevinovat şi neîntemeiate din moment ce el nu a mai prea poate ca lui Constantinescu-Iaşi însuşi apoi, în 1953, ministru al Cultelor într-un
vă rog să dispuneţi eliberarea mea, cât timp activat în nicio organizaţie de partid după să-i fi fost neclar cât de comunist mai este – guvern condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej
mă mai pot folosi de ea“. anul 1924 – deşi i se recunoşteau „munci de sau dacă mai era. În aceste condiţii, cererile etc.), caz pe care doar l-am schiţat aici, ne
răspundere pe linia organizaţiilor de masă“. sale de reabilitare a vechimii din anii ’50 pot arată distorsiunile prin care autobiografiile
Cel care semna această scrisoare din La fel, comisia de partid stabilea că din anul fi la fel de mistificatoare. Dat fiind că între cerute de partid trebuiau puse în acord cu
decembrie 1934, aşadar, era Petre Con- 1926 (când Constantinescu-Iaşi devenise timp roata Istoriei dăduse câştig de cauză documente (memorii, petiţii, biografii) pe
stantinescu-Iaşi – profesor universitar la profesor universitar la Chişinău) el „n-a mai comuniştilor, fostul profesor nu mai avea ni- care astfel de personaje – care activaseră
Catedra de Istoria Artei Creştine a Facultăţii avut legătură organizată cu partidul până ciun motiv ca să sublinieze distincţia dintre şi în România interbelică – le scriseseră
de Teologie din Chişinău – şi, totodată, o în anul 1933 când a început să activeze în activitatea sa antifascistă şi cea comunistă. înainte de impunerea regimului comunist.
mai veche (şi verificată strâns) cunoştinţă a partid în mod organizat“. În aceste condiţii, Dimpotrivă: tocmai clamarea identităţii
Poliţiei de Siguranţă române din epocă. În Comisia Controlului de Partid, în şedinţa sa între acestea două îl avantaja. Ca unul care De la numele mamei sale şi până la ve-
acel an 1934, profesorul nu era nici la prima din 15 februarie 1956, stabilea ca fostului suferise pentru cauza partidului, el dorea chimea în partid, de la acţiunile întreprinse
arestare şi nici la prima grevă a foamei. De profesor să i se menţină vechimea în partid să i se recunoască meritele – şi vechimea. şi până la numele tovarăşilor din fiecare
aproape 15 ani, de când era încă profesor din anul 1933, „dată când a luat legătură cu Negarea din 1934 nu mai era binevenită în etapă a activităţii, Constantinescu-Iaşi îşi
de istorie la un liceu de provincie moldavă, 1954. Într-un partid ajuns la putere, Con- rescrie viaţa şi le modifică pe toate, în
el era cunoscut – şi fişat – ca fiind „sub funcţie de cerinţele politice ale epocilor pe
influenţa bolşevismului rusesc“. Totuşi, care le traversează.
profesorul nega această asimilare forţată a

8 Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 Scrisul Românesc Eseu

Ioan Cenzura ideologică „lumânare“ etc., atunci cel care le între-
LASCU şi cenzura economică buinţa în scris era pus în faţa unei duble
alternative: fie că le scria în text, punând
Au trecut mai bine de douăzeci în chip liber, nestingherit, în limitele unor încetul cu încetul. Cu alte cuvinte regimul astfel la încercare vigilenţa cenzurii care de
de ani de când mi-a venit în legi echitabile, juste, protectoare dacă era comunist îi interna pe creator, pe jurnalist, obicei nu dormea, fie nu le folosea şi atunci
minte această idee, mai pre- nevoie, pentru toţi cei interesaţi. pe orice persoană dornică să se exprime intervenea autocenzura. Sigur că în acei
cis această comparaţie între, pe de o parte, liber, într-un regim penitenciar, un spaţiu ani, dar şi mai înainte, autocenzura se putea
condiţia culturii şi a produselor culturale în Desigur, cenzura nu a fost aplicată concentraţionar în care nu se putea vorbi activa – şi mai cu seamă – când venea vorba
genere, iar pe de altă parte, a literaturii şi a prima dată de regimurile comuniste. În decât cu acceptul gardianului şi numai ceea de alte tabuuri de ordin politic, ideologic,
cărţii în specie în două etape istorice dife- general dictaturile, regimurile discreţionare, ce îngăduia acesta, iar sub regimul actualu- etic sau istoric. Până în anii ’70, de pildă,
rite, ba chiar, ca să facem apel la un termen aplică cenzura, vrând să controleze orice lui capitalism sălbatic eşti liber să strigi cât nu s-a permis scriitorilor să publice texte
ideologic deja uzat, antagonice. Am folosit propagandă ostilă lor şi s-o împiedice să se poţi de tare dar zadarnic – nimeni nu te aude despre „obsedantul deceniu“, adică despre
sintagma de „cenzură economică“ într-un manifeste. Cenzura a mai fost aplicată şi şi nu-ţi întinde o mână de ajutor, lăsându-ţi, perioada anilor ’50, când regimul de opre-
titlu şi am dezvoltat-o într-un editorial în stări excepţionale, ca de pildă starea de în ultimă instanţă, doar dreptul de a muri siune practica arestările în masă, procesele
omonim, publicat în defunctul, azi aproape război. Interzicerea dreptului de a publica, de foame. „Descurcă-te singur“ este reţeta înscenate, condamnările sprijinite pe dosare
uitatul cotidian bucureştean „Tineretul li- de a se exprima liber nu era decât consecinţa aplicabilă contra ambelor cenzuri. De aici instrumentate pe baza unor delicte politice,
ber.“ Am constatat apoi că de atunci, de prin interzicerii, anterioare sau concomitente, a nevoia, năzuinţa creatorilor de a găsi tot asasinatele puse la cale în penitenciare şi
1992–1993, ideea de „cenzură economică“ celorlalte drepturi şi libertăţi democratice. felul de trucuri, de „şopârle“, pentru a evita în lagăre de muncă forţată. A te fi exprimat
a prins şi a început să circule. Mi-am atribuit Cenzura comunistă era un sistem inter- cât de cât cenzura ideologică şi, similar, deschis – a fi scris sau a fi vorbit în public –
tacit paternitatea ei, dar nu era chiar aşa de dictiv care veghea la neîncălcarea tuturor împotriva ordinii comuniste echivala cu ani
mare lucru pentru lumea de atunci, abia scă- celorlalte interdicţii. Dar goana disperată, umilitoare, grei de temniţă sau cu lichidare fizică. Cu
pată de sub servituţile cenzurii ideologice, nu numai atât. Cenzura după tot soiul de sponsori atât mai mult cu cât persecuţiile se puteau
impuse la început făţiş, instituţionalizat, iar comunistă urmărea să-i care să se îndure să acorde abate nu numai asupra vinovaţilor faţă de
apoi voalat, ascuns, dar tot instituţionalizat, aducă pe „păcătoşi“, pe nişte jalnice subsidii celor acea ordine ci şi împotriva celor bănuiţi
de politica PCR. Problematica şi rezultatele „deviaţionişti“, pe calea interesaţi să publice cărţi, sau vizaţi să fie înlăturaţi fără a avea vreo
erau în esenţă aceleaşi, erau diferite doar socotită justă a propa- să fondeze şi să întreţină vină, văzuţi doar ca duşmani potenţiali. Şi
mecanismele şi modul de a le impune. Dacă gandei de partid, pe linia publicaţii, înfruntând astfel atunci cum să nu se activeze autocenzura
cenzura ideologică, politică şi partinică, politico-ideologică trasată cenzura economică. ca un mijloc de protejare împotriva opre-
consta într-un şir de procedee şi de acţiuni de acesta. Dictatura, cum siunii politice? O palidă consolare, totuşi:
bine ţintite, organizate şi profesionalizate, bine se ştie, este opusă de- Dar oare cota calităţii regimul juridic şi poliţienesc comunist nu
cu o metodologie anume, cenzura economi- mocraţiei, iar interdicţiile produselor artistice şi me- a fost primul de acest fel din istorie. El a
că nu era nici impusă explicit, nici ascunsă sunt opuse libertăţilor. Sub diatice a fost mai ridicată fost precedat de Inchiziţie, de Tribunalul
deliberat, nici organizată coerent. Ea era comunism cenzura era de sub o cenzură decât sub Poporului din vremea Revoluţiei Franceze
însă impusă de schimbările fenomenale natură politică, în timp ce cealaltă? Nicidecum. Dacă şi de regimul concentraţionar stalinist,
ale activităţii economice, comerciale, ale în capitalismul românesc în regimul comunist crea- acesta din urmă fiindu-i şi model apropiat.
proceselor financiare de altă natură decât incipient ea era impusă de torii de valoare, autentici, Pe atunci autocenzura era un refugiu din
înainte, care se derulau deja cu rapiditate şi legile economiei de piaţă: se amestecau cu lingăii şi faţa urgiei prigonirilor şi un mijloc de
oarecum la voia întâmplării într-o societate eficienţă, profit, rentabilitate. Cenzura po- cu impostorii care pactizau prevenţie şi de conservare. Cam de pe la
abia scăpată de sub dictatură, debusolată, litică este una decretată, instaurată, este un cu puterea, servindu-i interesele propagan- începutul anilor ’70 autocenzura a căpătat
fragilă, inhibată. Pe câtă vreme cenzura paznic al liniei politice a partidului, în vreme distice şi glorificând-o, în regimul capita- nuanţări în condiţiile în care teroarea fizică
ideologică fusese una brutală, dură, cenzura ce cenzura economică este una nedeclarată, lismului de junglă primii se amestecă cu din „obsedantul deceniu“ diminuase, fiind
economică era o cenzură subtilă, insinuată, neimpusă ca atare, necontrolată direct, dar grafomanii, veleitarii, sfertodocţii, liberi şi înlocuită cu mijloace mai soft precum su-
însă ambele se arătau la fel de neiertătoare. cu atât mai primejdioasă, ca orice inamic ei să se descurce şi să-şi lanseze productele. praveghere operativă, filaj, delaţiuni, şicane
M-am gândit atunci că regimul comunist nedeclarat, neoficial, invizibil. Cenzura În această situaţie cel care are cel mai mult şi anchete de toată mâna. Autocenzura are
greşise, între atâtea alte restricţii impuse cu economică este un virus apărut în condiţii de pierdut este publicul. Dacă în timpul acum un statut cameleonic, e activă când
hotărâre, şi prin alegerea mijloacelor prin economice precare, tolerat de noua clasă dictaturii consumatorii de literatură, artă şi este cazul, caută să ascundă mesajul în
care funcţiona cenzura, fiindcă ar fi putut politică, deja imunizată la cultură, resimţită presă erau avizaţi, cu de la sine putere, în special prin artificii de stil şi limbaj – cu-
s-o lase pe seama unor interdicţii economice ca un lest care trebuia aruncat din nacela privinţa falsurilor ideologice, astăzi publi- noscutele „şopârle“ – dar şi prin procedee
ce se impuneau de la sine, ca de pildă lipsa recent apărutului sistem oligarhic. Scriito- cul se află într-o stare de derută, de confu- stilistice mai ample asemenea alegoriilor
de finanţare, de eficienţă economică, de rii, artiştii, ziariştii probi, spun totdeauna zie, descurcându-se cu greu în discernerea şi parabolelor. Limbajul esopic a proliferat
caracter vandabil al produselor culturale. adevărul în faţă sau îi conferă virulenţă şi-l valorilor şi în identificarea produselor de tot ca o consecinţă a autocenzurii puse la
Mi-am dat însă numaidecât seama că trebu- îndreaptă ca o armă tocmai împotriva oligar- maculatură. În ochii publicului, poet poate lucru de cenzura ideologică. Un exemplu
rile nu stăteau tocmai aşa într-o economie hiei abuzive şi corupte. Drept pentru care ei fi şi un Nicolae Maroga Enceanu şi un încă viu în memoria publicului matur de azi
centralizată şi într-un regim politic strict trebuie lăsaţi să se sufoce, să moară, să tacă Traian T. Coşovei. Am luat două exemple este cel al Motanului Arpagic dintr-un text
controlat de sus, fiindcă în comunism era odată pentru totdeauna. Ca şi înainte, dar nu la întâmplare. Dacă înainte vreme publicul pentru copii semnat de Ana Blandiana. O
important ce şi cum spuneai/ scriai/ publicai făţiş, erau promovaţi, susţinuţi, stipendiaţi era mai educat, citea mai mult, mergea mai reacţie bine cunoscută împotriva literaturii
etc., pe câtă vreme în noul capitalism de doar aceia care treceau în tabăra puterii, fără des la concerte, la teatru şi la cinematograf, oficiale a fost literatura generaţiei ’80, care
junglă ce se profila, important era cât, ce sau prea multe comentarii. astăzi oamenii au dat pacea lecturii şi a a intervenit printr-o schimbare de paradig-
dacă puteai să spui în public, neuitând nici sălilor de spectacol pe gâlceava mediatică a mă, trecând de la operă la text, la altfel de
că anterioara cenzură ideologică se ocupa În ce priveşte raporturile cu puterea televiziunilor şi pe himerele lumii virtuale. scriitură, promovată ca o inovaţie, dar, în
exclusiv de publicaţiile şi de manifestările politică, cea dintâi se caracterizează prin Existenţa şi funcţionarea cenzurii im- subtext, şi ca un refuz, ca un protest voalat
culturale de toate genurile. Cenzura ideo- intervenţionism în viaţa culturală şi artis- plică oare şi trezirea şi instalarea autocen- împotriva limbii de lemn, a literaturii ofi-
logică avea şi un drastic caracter dirijist, tică, pe câtă vreme cea de a doua nu este zurii? Dacă cenzura ideologică – şi doar ciale şi a tezelor ceauşiste din iulie 1971.
ea urmărea ca tot ce se publica după ce intenţională, e caracterizată de absenţa ea – făcea parte dintr-un întreg sistem de
trecea pe sub furcile ei caudine să servească intervenţiei. Prima, bine pusă la punct, interdicţii şi represiune, tocmai din cauza Mai funcţionează astăzi autocenzura,
interesele politice ale clasei conducătoare, funcţiona aproape perfect, în timp ce a acestei realităţi cenzura respectivă favoriza e firesc să ne întrebăm?! În condiţiile unei
ale nomenclaturii. Cenzura economică era doua, haotică, era şi este tolerată, neglijată – deşi acest cuvânt nu este potrivit într-un cenzuri economice, totuşi mai estompată
însă indiferentă la ce şi cât se publica, pen- ori chiar ignorată de factorii politici şi ad- context socio-lingvistic şi politic negativ decât în primii ani ai „democraţiei ori-
tru că abia se dăduse libertate cuvântului, ministrativi ce ar trebui s-o controleze şi – apariţia autocenzurii. Autocenzura, de ginale“, autocenzura este un mecanism
expresiei (aproape) de orice fel. Cenzura să-i limiteze efectele negative. Şi într-un natură psiho-mentală, apărea atunci din psiho-voliţional aflat în situaţia de variaţie
ideologică ucidea cultura prin interdicţii, în caz şi în celălalt, deşi cauzele erau diferite, necesitatea de a evita ciocnirile cu cenzura liberă: apelează la ea cine şi cum doreşte.
vreme ce cenzura economică o ucidea prin efectele au fost asemănătoare: compromi- propriu-zisă, de a o eluda, de a o păcăli. În condiţiile detabuizării limbajului şi ale
marginalizare şi crasă indiferenţă, arun- suri şi dificultăţi în publicare şi, în unele Dacă în ultimii ani de criză ai „epocii de liberalizării până la îngusta subiectivizare a
când-o în malaxorul economiei de piaţă. situaţii, interzicere sau imposibilitate to- aur“ cenzura disimulată în Direcţia de Presă opiniilor, autocenzura ar trebui să intervină
A cenzura, şi într-un caz şi în celălalt, în- tală. Raporturile cu libertatea erau şi ele şi Tipărituri de pe lângă Consiliul Culturii totuşi pentru a stăvili valul de expresii vul-
semna a nu acorda/ facilita permisiunea sau dramatic restricţionate: în cazul cenzurii şi Educaţiei Socialiste (organism echivalent gare, de trivialitate şi chiar de pornografie,
posibilitatea de a publica, de a se exprima, ideologice erai doar liber să devii „tovarăş Ministerului Culturii de astăzi) ajunsese să care nu sunt şi nu au fost nicicând marca
de drum“ al partidului comunist, în cel de al interzică chiar folosirea unor cuvinte din distinctivă a unei literaturi sau jurnalism
doilea eşti liber să rămâi un anonim, să mori lexicul religios precum „înger“, „biserică“, de calitate. Spaţiul public ar fi astfel mai
demn, mai curat, mai elegant, iar dialogul
şi ofertele culturale ar fi ferite de înjosiri
şi malversaţiuni. Autocenzura ar trebui să
devină o manifestare a conştiinţei libere,
demne şi responsabile.

Eseu Scrisul Românesc Nr. 11 (135) ♦ noiembrie 2014 9

Eseu despre (auto)cenzură Marian Victor
BUCIU

Pornind de la principiul că se O carenţă precizată era că: 5) „autorul Vina mea poate fi privită în două feluri: diferite şi apăsătoare ocoluri şi strâmbătăţi,
cade să exprimăm ceea ce am nu transfigurează realitatea“. Iar a transfi- în context şi în actualitate. Prin lectura, cu aproape tuturor, însă cea mai sfidătoare
trăit, aşadar am şi cunoscut, gura însemna tocmai a trăda. Pentru că nu textul, admis-respins, în faţă. Cât este el un fiind aplicată clasei „sanctificate“, în defini-
direct, continui reflecţiile eliberatoare transfigurarea romantică era cerută, doar document, şi cât literatură, mă abţin să mă tiv şi aceasta sacrificată. Doar atât am ştiut
despre cenzură. aceea revoluţionar-(pseudo)romantică. pronunţ critic. să observ, să mărturisesc, în dublu regim,
Premiat de Editura Albatros din Bucu- referenţial şi ficţional.
reşti, în urma unui concurs, selectat alături O ţintă concretizată era aceasta: 6) Am plecat atunci de la poziţia tare: aţi
de alte două din aproximativ 300 de ma- „decorativism (colindele de Anul Nou, premiat, nu vă mai atingeţi de niciun cu- Dincolo de această virtuală Notă a
nuscrise, în 1978, romanul meu, Concediu petreceri între rude etc.)“. Însă colindele vânt.1 Cam un an, am aşteptat. Apoi m-am autorului la a doua ediţie, descenzurată,
fără plată, scris la 22–23 de ani, a apărut şi petrecerile nu erau cele obişnuite. Cu arătat deschis la dialog, compromis, conşti- a romanului, transcriu tabla de materii a
abia în 1980. Şi se putea să nu fie publicat colindele, datorită lipsurilor şi altor apăsări, ent că mă pândeşte şi situaţia apăsătoare de eseului despre (auto)cenzurare: 1. Cenzura
deloc. Dacă nu s-a întâmplat astfel, a fost copiii nu mai erau primiţi ca ca supracenzură, 2. Cenzura la cenzură, 3.
ca urmare a acceptării negocierii (auto)cen- altădată. Iar, din aceleaşi cauze, compromitere. Întâi de toate Cenzura metodică, 4. Cenzura de cuvânt, a.
zoriale dintre autor şi redactorul temător şi reuniunea rudelor, la sfârşit de interioară. Cu care să-mi duc Imprecaţii, b. Termeni regionali, c. Termeni
vigilent. Directorul editurii, Mircea Sântim- an, devenea prilej de rememo- mai departe existenţa. recenţi echivoci, d. Termeni „incorecţi“
breanu, clama doar că „Autorul e suveran“. rare înlăcrimată şi mânioasă. ideologico-social, e. Termeni economici,
Ipocrizie, îmi traducea slujbaşul redactor. Aspecte eliminate la revizuirea Nu ascund că a existat şi comerciali, sociali, f. Termeni religioşi, g.
Vreau să fiu ceva mai lămuritor. În în editură, fără sinchisirea de lucrul, măcar în parte, bene- Limbaj erotic, h. Ironii şcolăreşti, 5. Cen-
editură, lucrul se desfăşura între mine, cel decorativismul pretextat. Cât fic, pe text, normal oricând zura de conştiinţă ideologico-socială, a.
nedumerit şi rezistent – din 1978 până în priveşte termenul prescurtat şi oriunde cu un redactor de Nomenklaturistul (activistul de partid),
1980, când am alunecat de la autocenzură la „etc.“, el nu putea fi clarificat specialitate. Am înţeles, tot b. Muncitorul-şomer, c. Maistrul, d. Func-
cenzură: un dialog de suprimare pe text… –, decât tot după normele de ac- cam de nevoie, să renunţ mai ţionarul, e. Burghezul, f. „Omogenizarea
pe de o parte, şi, pe de altă parte, directorul ceptare ideologică. ales la un discurs al naratoru- socială“, 6. Cenzura ideologico-politică.
editurii, pronunţat mereu favorabil, la modul lui de mari contraste în raport Lupta de clasă, 7. Cenzura ideologico-
Pilat din Pont, şi intermediarul lucrativ care Ofensivă, distructivă pen- cu vocile, oricât de periferice, economică, a. Proprietatea şi economia, b.
era redactorul, cel care pipăia cu (pre)gândi- tru carte, era: 7) descoperirea totuşi diferenţiate existenţial „Etica“ muncii, 8. Cenzura ideologico-exis-
rea normativ-impusă fiecare cuvânt. Acesta de „pagini parazitare (gazdele şi intelectual (generic vor- tenţială. Condiţii de trai, 9. Cenzura peda-
se arăta fără superbie, responsabil cu slujba; din oraş)“. Familie de „foşti“ bind), ale satului, oraşului gogică, 10. Cenzura conştiinţei religioase.
nu voia să revină în provincie, unde predase burghezi, grav încercată în roman şi datorită provincial, Capitalei. Din
limba şi literatura română, cum aveam să cenzurii. Soluţie finală: extirpare masivă de acest discurs, descopăr că au supravieţuit 1. Cenzura ca supracenzură.
fac eu ulterior vreme de opt ani şi jumătate. text. Nu era vorba doar de burghezi, când câteva urme vagi. Nu sunt convins că, ori-
Unul dintre referate, anonim, propunea intrau aceştia în scenă, dar şi de muncitori, cât de excesiv, un experiment al registrelor Fapt curios, deşi titlul nu a fost cenzurat
operaţiuni editorial-cenzoriale, invocând armată, şi altele, de la politic la social. de mare contrast ori diferenţiere, într-un (cum s-a procedat, de exemplu, cu micul
reparaţii estetice. El, şi nu altul, mi-a fost univers al expresiei totale şi continue, ar fi roman, Isus şi ceilalţi, devenit Nebunul şi
adus drept îndrumător. Mi-am extras, cu Existau şi două respingeri de ordin sti- neapărat inadecvat sau ratat. floarea, cel mai bun al lui Romulus Guga), în
grijă sau mai degrabă cu îngrijorare, ob- listic, inevitabile, aşteptate, pentru a face Prima variantă, chiar cea premiată, a corpul cărţii, de câteva ori, sintagma este, in-
servaţiile. Cum de mai voiseră să premieze convingătoare cenzura de conţinut. fost, deci, (auto)cenzurată, fapt aşteptat, în explicabil, exclusă. Sau (con)textul o cerea?
spre publicare romanul? Am păstrat aceste context istoric şi cultural. Ce m-a mirat şi
observaţii, probabil preluându-le termenii, 8) „pitorescul limbajului este exagerat şi iritat a fost că şi a doua variantă a fost trecu- Încheind contractul de găzduire în casa,
pe o coală cu însemnele editurii. Le pot oboseşte prin abuz“. Miza mea pe autentici- tă prin furcile caudine ale cenzurii. Căreia aflată în curs de demolare şi ea, a unor foşti
acum transcrie şi comenta. tate, din nou ameninţată, de un cititor redus nu aveam cum să-i ştiu cerinţele. Unii au oameni de vază, şomerul proletar participă
Estetica manuscrisului, se vede bine, la gustul marcat de prejudecăţi oportuniste scris pentru cenzură, îmi spun acum, alţii la acest dialog: „Şi unde vă duce, domnu-
suferă considerabil. Se constată că – 1) „tra- şi comunizante… împotriva ei, dar fie şi prin aceasta ţinând le Grencea?, întreabă. Nu mă-nnebuni!,
tarea artistică lasă de dorit“. Adică se putea seama de ea. face, ca o fetiţă, Eliza Perian, când aude
ameliora sau nu? Probabil că referentul 9) „prolixitate (se cere concentrare epi- Simplificând, cenzura impune, după numele oraşelor. Aşa e viaţa de şantier,
înclina spre nu. Nu ştiu nici acum ce tratare că)“. Pot fi mereu, în parte, de acord. Dar criteriile de moment, eliminarea (ceea ce pare că o mustră indignat Titi Marinescu.
artistică îşi dorea el. Încerc s-o deduc din alte ce claritate îmi cerea? Şi ce fel de concizie? se poate urmări în această ediţie) sau înlo- (CENZURAT: Eu am făcut o cerere pentru
constatări ale sale. El crede că, 2) „autorul Nu erau doar alte pretexte pentru a se da iar cuirea de text: de la cuvinte, la fragmente, concediu fără plată.)“ Te întrebi atunci în
este mult prea aplecat spre particular, spre frâu liber tăieturilor de text? Venea această unele de multe pagini. Efectele sunt de ce roman, nu doar pe ce lume, ne aflăm?
elementul accidental, nu întotdeauna semni- lectură de la un critic adevărat, cu receptare deformare preponderent ideologică, apoi Soţia fratelui, muncitor în uzina din oraş,
ficativ“. Autocenzura, la a doua versiune, a largă, nedogmatică? Eram cât se poate de estetică, a scrisului literar. aflând că nu mai are loc de muncă, de cum
încercat să ţină seama de această constatare neconvins, de suspicios. îşi primeşte cumnatul în holul apartamen-
critică, deşi, încă, vagă şi dogmatică: parti- Menţionez în treacăt că tului, are această reacţie: „Aha!, înţelege
cularul, accidentalul se opun generalului şi Mai ales că, stilistic, se am vrut să studiez procedeele Gherghina. Şi ce te faci acuma? Hai, nu
programaticului, iar în epoca aceea istorică făcea trimitere la o singură de negociere dintre autor şi intri? (CENZURAT: Am luat concediu.
cele din urmă ajungeau doar în mod abuziv pagină (181 în prima versiune redactor, în regimul cenzurii Fără plată.)“ Nu-mi explic intervenţia
şi corupt cele dintâi. Particularul şi acciden- dactilo): 10) „ezitări stilistice monoideologice, comuniste, cenzurii, aici şi în orice situaţie similară,
talul erau, ele, semnificative: un muncitor şi picanterii banale“. M-am într-o teză de doctorat. Mi-ar decât în logica: e concediu fără să fie
şomer, în totală derută socială, existenţială, dus la pagină şi ce-am aflat? fi luat cel puţin un deceniu. concediu, e fără plată fără să fie fără plată.
în socialismul-comunist… La restaurant, un personaj Am făcut, în teza mea, din Sau: suntem când nu suntem, facem când
Concret, survine o nouă observaţie uşor beat face avansuri verba- 1993 (apărută ca eseu, în nu facem, avem când nu avem etc. Doar
critică, 3) „aspectele zugrăvite nu sunt le – reproduce şi o poezioară formă restrânsă, în 1996), trăitorii vremurilor ştiu cum se spunea: dacă
cele mai reprezentative pentru viaţa satului din „folclorul“ soldăţesc – şi aplicaţie analitică, privind interesele partidului o cer, totul este posibil.
contemporan“. Romancier-zugrav! Clişeu gestuale unei tinere chelneri- „stratagemele de supravie- Parafrazând o anume filosofie politică şi
„realist“, în care nu vreau să mă oglindesc; ţe. Iată pe ce mâini intram, ce ţuire narativă“, pe romanul socială, s-ar putea formula astfel: Totul în
oglindirea era un alt clişeu dogmatic. O mână referea despre roman. lui N. Breban. Pot acum, dar nu şi aici, să cea mai totală dintre toate lumile posibile!
estetică a reprezentativului însemna o Încrederea mea cobora şi profit, dacă nu e mult spus, să descopăr,
reprezentare pur ideologică, în totul fal- mai adânc. măcar unele dintre modurile de a cenzura Continuare în numărul viitor
sificatoare. Iar textul meu, ignorând-o, nu în vremea naţional-comunismului ceauşist.
devenea unul care să fie pe plac. Mai clar: Ce se putea face când, fapt determinant De ce am scris romanul, trecut doar 1. Váklav Havel prinde exact nemulţumirea de
4) „modul de prezentare a vieţii cotidiene pentru soarta textului: 11) existau „prea incomplet prin experienţa socială a şcola- autor, ca urmare a acţiunii de a cenzura un text lite-
nu este atrăgător“. Atrăgător pentru pse- multe amănunte nejustificate estetic“? Intra rităţii? Mă provoca şi deranja propaganda, rar. Chiar dacă se referă direct la teatru, neajunsul
udo-esteticul ideologic, de bună seamă; foarfecele pregândirii cenzoriale într-un cunoscută în şcoală, dar şi din presă, de se aplică indiferent de gen: „eliminarea unor pasaje
perspectivă amară pentru romancier… mod aşa zicând justificat. Clar şi concis slăvire aparentă şi de slăbire esenţială a poate să distrugă structura de sens, care asigură uni-
spus: pentru a-mi vedea cartea de debut omului, chipurile definit ca fiind al muncii tate piesei, sau să-i afecteze ritmul propriu, ceea ce,
publicată, nu aveam de ales! Şi am intrat în libere, egale, colective. Lumea în care în mod paradoxal, face de obicei piesa să devină mai
malaxorul cenzurii, în jocul de-a şoarecele existam şi eu, pretins a fi cea mai dreaptă, plictisitoare decât ar fi putut fi în varianta integrală“
şi pisica, un joc în care autorul ajunge un constatam zilnic şi la tot pasul că impunea (Teatru, traducere din limba cehă şi note de Mircea
şoarece, de bibliotecă, pus să se autociteas- Dan Duţă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2011, p. 9).
că, apoi să se rescrie, totul într-un mod de
sălbatică înstrăinare.