Sigurdardottir, Yrsa - Cenusa si pulbere - retail

Cenuøæ øi pulbere

— Bunæ întrebare, a spus Thóra.
Bella fæcuse o remarcæ bunæ. Ce evenimente se petre-

cuseræ, de reuøise o adolescentæ sæ intre în posesia unui
cap de om?

— Oricum, eu tot nu pot sæ cred cæ, la vârsta ei, a fost
capabilæ sæ omoare pe cineva.

— De ce? a zis Bella. Eu, la vârsta ei, eram mai capabilæ
ca oricând sæ omor pe cineva.

S°a uitat fix la Thóra.
— Ba cred c°aø fi putut s°o fac chiar færæ sæ stau prea
mult pe gânduri.

Thóra a zâmbit reflinut.
— Puflin probabil, s°a rezumat ea sæ spunæ, cu toate cæ,
în sinea ei, o vedea în stare.

Bella era capabilæ de aøa ceva chiar øi acum, dar
atunci! Thóra øi°a întrerupt gândurile, pentru cæ cineva
o bætea pe umær. În spatele ei se afla o femeie de vreo
patruzeci de ani. Era îmbræcatæ într°un costum albastru,
cu pantaloni, iar pe reverul hainei se afla o etichetæ cu
numele ei: Jóhanna Thorgeirsdóttir. Pesemne cæ era sora
Aldei. În mod sigur, Leifur se flinuse de promisiunea
fæcutæ cu o searæ înainte.

— Bunæ ziua, suntefli Thóra Gudmundsdóttir? a zis
femeia, cu glas domol.

Avea ochii roøii øi era trasæ la faflæ.
— Aøa mi°a spus femeia de la recepflie.

Thóra s°a ridicat øi a dat cælduros mâna cu femeia,
dar, când s°a uitat mai bine la ea, øi°a dat seama cæ nu
avea deloc o privire prietenoasæ.

— Da, eu sunt. Bunæ ziua. Iar dumneavoastræ trebuie sæ
fifli sora Aldei.

A strâns mâna femeii.

151

Yrsa Sigurdardóttir

— Condoleanfle pentru pierderea surorii dumneavoastræ.
Apoi i°a eliberat mâna, pentru cæ femeia o flinea færæ

vlagæ.
— Nu mæ aøteptam sæ venifli, sper cæ Leifur nu v°a presat

prea mult cu asta.
Femeia s°a întunecat la faflæ, încruntându°se øi mai

mult.
— Leifur n°a vorbit cu mine. A vorbit cu directorul fili-

alei, care m°a trimis aici. Sunt prieteni buni, iar prietenii
buni îøi fac favoruri unii altora. Din câte am auzit eu,
e bine sæ te porfli cu mænuøi cu el.

Thóra era nervoasæ pe Leifur, dar n°a zis nimic. Din
spusele lui, înflelesese cæ o cunoøtea personal pe sora Aldei
øi cæ va lua el însuøi legætura cu ea. Nu se aøteptase ca o
femeie a cærei soræ decedase recent sæ fie trimisæ la ea
asemenea unui bæiat care livra pizza.

— Îmi pare foarte ræu, a fost tot ce°a putut sæ zicæ Thóra,
potolindu°øi furia.

Apoi a fæcut o pauzæ. Femeia chinuitæ din fafla ei
merita sæ fie tratatæ cum se cuvine.

— Nu e nevoie sæ vorbim chiar acum, dacæ nu vrefli.
Øtiu cæ trecefli printr°o perioadæ grea øi nu vreau sæ profit
de pe urma insensibilitæflii lui Leifur sau a bærbatului
pentru care lucrafli. Nu i°am rugat eu sæ facæ asta!

Femeia a privit°o øi a zis:
— De fapt, directorul filialei e o femeie.

S°a uitat în jur.
— Øi, ca sæ fiu sinceræ, mi°ar plæcea sæ stau jos câteva
clipe. Doi din cei patru funcflionari au sunat de dimineaflæ
sæ anunfle cæ se simt ræu. Dar, conform normelor de muncæ
ale bæncii, trebuie sæ fie mereu doi casieri la ghiøee. Eu
sunt unul dintre ei, pentru asta am venit azi la muncæ.

152

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

A fæcut un semn înspre canapeaua din fafla biroului
de recepflie.

— Sæ ne aøezæm acolo. Directoarea mea n°are decât sæ
se descurce singuræ: ori îmi fline ea locul, ori o pune pe
femeia de serviciu la ghiøeu.

Thóra i°a zâmbit aprobator surorii Aldei.
— Bunæ idee, a zis ea. Dar n°afli vrea, mai degrabæ,
sæ mergem în cafenea? E mai liniøte øi putem sæ bem
øi°o cafea.

S°a descotorosit de Bella, iar apoi s°au aøezat amân-
douæ la o masæ de lemn, în cel mai retras colfl al localului,
ca sæ bea o cafea.

— În primul rând, vreau sæ væ previn cæ încæ nu mi°am
revenit dupæ vestea cu Alda, a zis Jóhanna, în timp ce s°a
aøezat. Deøi era o diferenflæ de opt ani între noi, am fost
prietene foarte bune. Nu vorbeam zilnic, dar tot am fost
apropiate.

A sorbit din cafea, a pus ceaøca la loc pe farfurioaræ
cu stângæcie, potrivind°o la loc cu atenflie.

— Nu cred cæ s°a sinucis. N°ar fi fæcut aøa ceva! Ori a
fost un accident, ori altceva mai grav.

Øi°a ridicat privirea spre Thóra.
— Bænuiesc cæ toatæ lumea care a avut o rudæ care s°a
sinucis gândeøte aøa, dar Alda era diferitæ. Nu era genul
de om care sæ°øi punæ capæt zilelor.

Thóra øi°a dat seama cæ femeia nu øtia care era scopul
întrevederii lor.

— Eu am flinut sæ ne vedem nu ca sæ discutæm despre
moartea tragicæ a Aldei.

A tras aer adânc în piept.
— Din pæcate, nu øtiu cum s°a întâmplat, aøa cæ nu pot
comenta pe marginea subiectului. Lucrez pentru Markús,

153

Yrsa Sigurdardóttir

fratele mai tânær al lui Leifur. S°ar putea spune cæ e într°o
situaflie foarte delicatæ, pentru cæ în pivnifla casei în care
a copilærit au fost descoperite trei cadavre. În timpul
investigafliei, a fost pomenit numele Aldei øi mæ gândeam
cæ poate øtifli ceva care l°ar putea ajuta pe Markús ori cæ
poate°mi indicafli pe cineva care poate face asta.

Thóra s°a oprit, aøteptând sæ vadæ reacflia femeii. N°ar
fi surprins°o deloc sæ spunæ, dintr°odatæ, „mi°a pærut
bine“, apoi sæ°øi ia la revedere.

Jóhanna s°a uitat la Thóra, aparent destul de sur-
prinsæ.

— Da, am citit prin ziare øi i°am auzit øi pe oameni
vorbind despre cadavrele astea. Aøa cum era de aøteptat,
toatæ lumea discutæ despre ele.

Apoi a continuat, uøor stânjenitæ:
— Am auzit spunându°se cæ Markús e implicat, dar am
crezut cæ e doar o bârfæ, de vreme ce numele lui n°a apæ-
rut în ziare. N°am auzit niciodatæ sæ fi menflionat cineva
numele Aldei, am auzit numai cæ e vorba de niøte brita-
nici care, probabil, au fost omorâfli înaintea erupfliei.
— Britanici? a zis Thóra, mirându°se. Øtifli cumva cine
a lansat zvonul æsta?

Oare era posibil ca ipoteza ei despre Ræzboiul Codului
sæ fi fost corectæ?

— Sincer, nu øtiu, nu m°a interesat asta, a ræspuns fe-
meia. Am avut øi°aøa destule pe cap. Dar parcæ°mi amin-
tesc cæ la autopsie s°a descoperit totul.

Thóra øi°a îndreptat spatele în scaun. Cum de era
posibil ca majoritatea locuitorilor din oraø sæ fi fost la
curent cu desfæøurarea investigafliei înainte ca persoanele
implicate în caz sæ afle informafliile respective? A încercat
sæ paræ indiferentæ, dar ardea de neræbdare sæ porneascæ

154

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

în trombæ spre comisariatul polifliei øi sæ°l ia la întrebæri
pe inspectorul Leifsson.

— Nu øtiu nimic despre asta, aøa cæ habar n°am dacæ e
adeværat, a zis ea. Fie cæ e sau nu aøa, poliflia e cea care se
ocupæ de caz, iar investigaflia e încæ la început. Prin
urmare, eu sunt la curent numai cu informafliile legate
de clientul meu, iar pentru el, moartea Aldei a fost o
lovituræ grea. Numai ea øtia anumite lucruri care°ar fi
putut menfline investigaflia pe linia de plutire øi care°ar fi
probat nevinovæflia lui Markús.

Jóhanna s°a îndreptat øi ea în scaun, respirând
repede, cu pupilele dilatate.

— Credefli c°a omorât°o cineva ca sæ°i închidæ gura? a
întrebat ea, pe neræsuflate. Asta trebuie sæ fie explicaflia.

A dus o mânæ la bærbie.
— Oare cel care i°a omorât pe oamenii din pivniflæ a
omorât°o øi pe Alda?
— Sæ nu ne pripim cu presupunerile, a zis Thóra, pe un
ton calm. Aøa cum am zis, nu øtiu ce legæturæ e între
moartea Aldei øi cazul æsta, dacæ o fi vreuna. Exact asta
încerc øi eu sæ aflu.

N°a vrut sæ°i spunæ cæ respectivul caz ar fi putut
explica sinuciderea Aldei — dacæ, într°adevær, se sinuci-
sese. Se mai întâmplaseræ lucruri de genul æsta, când
cineva care nu fusese în stare sæ°øi accepte greøelile alesese
calea necunoscutului.

— Existæ multe øanse sæ fie o legæturæ între ele. Oricum,
coincidenfla e foarte mare.

— Ce vrefli sæ aflafli de la mine? a întrebat Jóhanna, cu
hotærâre în glas. Dacæ pot, o sæ væ ajut.

Thóra era din ce în ce mai furioasæ pe Leifur. Dacæ el
s°ar fi comportat aøa cum se cuvenea, ea ar fi fost mai

155

Yrsa Sigurdardóttir

bine pregætitæ. A rostit prima întrebare care i°a trecut
prin minte:

— Øtiu cæ, în noaptea în care a izbucnit erupflia, afli
plecat împreunæ cu mama øi cu sora dumneavoastræ spre
insula principalæ. Væ amintifli sæ°i fi væzut pe Alda øi pe
Markús vorbind unul cu altul la bordul vasului?

Jóhanna a fæcut ochii mari.
— Ce ciudat! Îmi amintesc de cælætoria aia ca øi cum ar
fi fost ieri. Aveam numai øapte ani, dar n°o sæ uit nicio-
datæ prin ce°am trecut în noaptea aia. Am crezut cæ
începuse ræzboiul.
— Øi i°afli væzut cumva, din întâmplare, pe Alda øi pe
Markús vorbindu°øi? a întrebat Thóra, ræbdætoare.
— Da, cred cæ i°am væzut, a ræspuns Jóhanna. O flineam
pe maicæ°mea strâns cu o mânæ øi pe Alda cu cealaltæ
øi°mi amintesc cæ n°am vrut sæ°i dau drumul când a încer-
cat sæ plece. Sunt destul de siguræ cæ s°a dus la Markús.
Au dispærut undeva, dar nu øtiu nici unde øi nici cât au
lipsit. Îmi amintesc doar cæ am plâns tot timpul cât a fost
plecatæ, pentru cæ eram convinsæ cæ n°o sæ se mai
întoarcæ.
— Afli fi de acord sæ declarafli asta la poliflie? a întrebat
Thóra, stræduindu°se sæ°øi ascundæ încântarea.

Lucrurile mergeau excelent.
— Da, de ce nu? a ræspuns Jóhanna. S°ar putea sæ°øi
aminteascæ øi mama de întâmplarea asta, poate chiar mai
bine ca mine, pentru cæ, normal, era mai în vârstæ decât
mine când s°a întâmplat totul.

Îøi fæcea de lucru cu lingurifla în farfurioaræ.
— Acum, din cauza celor întâmplate cu Alda, nu e în
stare sæ facæ faflæ unui interogatoriu, dar sper cæ o sæ°øi
revinæ. Tata a murit de curând, dupæ o luptæ grea cu

156

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

cancerul, aøa cæ mama a avut foarte mult de suferit
anul æsta.

— Am înfleles, a zis Thóra. Am auzit cæ v°afli mutat în
fiordurile de vest dupæ catastrofæ. Cum i°a fost Aldei
atunci? Øtiu cæ erafli micæ, dar væ amintifli dacæ s°a
schimbat ceva la ea? Dacæ s°a comportat ciudat sau dacæ
vi s°a pærut cumva deprimatæ?

Jóhanna a dat din cap.
— Nu, nu cred. Alda a plecat la internat imediat dupæ
ce ne°am mutat în vest, aøa cæ nu ne°am væzut prea des.
Ca tofli ceilalfli din familie, a fost departe de casæ øi fireøte
cæ n°a mai fost chiar în apele ei. Cred cæ mama øtie mai
multe ca mine.
— La ce øcoalæ a mers? a întrebat Thóra.

Poate cæ putea sæ dea peste câteva colege de øcoalæ
de°ale Aldei.

— Dacæ nu mæ înøel, a învæflat la Colegiul Ísafjördur, a
zis Jóhanna.

Thóra s°a stræduit sæ°øi ascundæ surprinderea; nu mai
înflelegea nimic.

— Dar prietenele ei mi°au spus cæ a fost la Colegiul
Reykjavík. Sau nu?

— Nu, categoric nu, a ræspuns Jóhanna. S°a transferat
la altæ øcoalæ în toamnæ, preferând sæ stea în Reykjavík,
øi nu în vest, de vreme ce plecaseræm cu toflii de acolo øi
ne întorseseræm în Insule.

Nu avea noimæ. Cum de începuse Alda øcoala în
toiul semestrului de iarnæ, învæflând într°o clasæ mai mare
cu un an decât cea în care trebuia sæ fie? Markús avea
aceeaøi vârstæ ca Alda øi colegii ei de clasæ, iar în anul în
care avusese loc erupflia încæ nu terminase liceul.

— Alda învæfla bine? a întrebat Thóra.

157

Yrsa Sigurdardóttir

— Da, foarte bine, a ræspuns Jóhanna. A fost mereu
extrem de conøtiincioasæ øi de silitoare. Îi plæcea cu ade-
værat sæ învefle. Spre deosebire de mine.

A zâmbit, dar zâmbetul i°a dispærut repede de pe chip.
— Ce amuzant, a zis ea, cu toate cæ nu pærea deloc
amuzatæ, pe drum încoace m°am tot gândit ce i s°o fi
întâmplat Aldei, dar nu mi°a trecut niciodatæ prin minte
cæ totul ar putea avea legæturæ cu cadavrele din pivniflæ.
Eram atât de siguræ cæ e ceva legat de munca ei la urgen-
fle, cæ unul dintre violatorii æia îngrozitori a intrat prin
efracflie în casa ei øi a omorât°o.
— Pæi, nu existæ nicio dovadæ cæ s°a întâmplat aøa, a zis
Thóra. Adicæ, poate cæ moartea Aldei are o oarecare
legæturæ cu cadavrele.
— Da, sunt siguræ cæ aøa e, a spus Jóhanna, cu deter-
minare, punându°øi mâinile pe piept.

Thóra øtia cæ oamenii îndurerafli de moartea cuiva se
agæflau de cele mai slabe speranfle, ajungând la tot felul
de teorii øi explicaflii ilogice. Era o modalitate prin care
se concentrau asupra altor lucruri øi uitau de durerea øi
de vina care i°ar fi putut bântui pentru tot restul vieflii.

— Sunt convinsæ cæ adeværul o sæ iasæ la luminæ, a zis
Thóra, deøi nu era deloc convinsæ de asta. Cât despre
violatorii de care afli amintit — Alda avea des de°a face
cu ei? Eu am crezut cæ se ocupa mai mult de victime, nu
de fæptaøi.

Markús îi vorbise Thórei despre munca Aldei pentru
Unitatea de Intervenflii Rapide øi Asistenflæ pentru
Victimele Violurilor.

— Acum, cæ afli pus problema aøa, presupun cæ nu prea
are sens, a ræspuns Jóhanna. Din câte øtiu eu, nu s°a
întâlnit niciodatæ cu ei, dar m°am gândit cæ vreunul o fi

158

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

reuøit sæ°i afle numele øi sæ punæ la cale un plan ræz-
bunætor. Depusese mærturie cel puflin în douæ cazuri. Se
sæturase pânæ peste cap de urgenfle, de°aia a øi demisionat
pe neaøteptate de la ei, imediat dupæ un eveniment
tragic. A intervenit ceva despre care n°a apucat sæ°mi
vorbeascæ. Îøi propusese sæ se urce în avion øi sæ vinæ
încoace weekendul viitor, sæ stæm împreunæ. Mi°a zis cæ
trebuia sæ°mi spunæ ceva øi cæ era neapærat nevoie sæ ne
vedem faflæ în faflæ.

— A vrut sæ vinæ încoace? a întrebat Thóra. Din discu-
fliile pe care le°am purtat cu prietenele ei din copilærie, am
înfleles cæ nu s°a mai întors niciodatæ aici dupæ erupflie.

— Da, aøa e, nu s°a mai întors, a zis Jóhanna, aprobator.
Erupflia a afectat°o atât de ræu, cæ n°a mai vrut sæ revinæ
aici. De asemenea, a fost ocupatæ cu øcoala øi a lucrat în
fiecare varæ. Nu øtiu dacæ a luat decizia asta în mod
conøtient sau dacæ aøa a fost sæ fie. Poate cæ voia sæ rupæ
legæturile cu tofli cei din Insulele Westmann, deøi mie nu
mi°a zis niciodatæ nimic despre asta. Partea tragicæ a fost
cæ, dupæ catastrofæ, copiii din Insule au refuzat sæ mai
spunæ de unde proveneau. Eram disprefluifli de ceilalfli, ne
fæceau sæ ne simflim ca niøte parazifli care træiau pe spina-
rea întregii flæri. Islandezilor nu prea le pasæ de nevoile
celorlalfli, nici mæcar de cele ale concetæflenilor. Nu sunt
foarte miloøi. Poate cæ Alda a simflit nevoia sæ pæstreze o
distanflæ faflæ de Insule din pricina asta.

Thóra se îndoia cæ acela era motivul. Mult mai pro-
babil, Alda nu°øi mai dorise sæ se întoarcæ în zonæ din
cauza motivului care o determinase sæ°l roage pe Markús
sæ ascundæ capul retezat.

— Øi v°a spus cumva despre ce voia sæ væ vorbeascæ?
a întrebat ea.

159

Yrsa Sigurdardóttir

Jóhanna a dat din cap.
— S°a purtat cam ciudat. Mi°a zis c°ar fi trebuit sæ°mi
spunæ de mult acel lucru, c°ar fi trebuit sæ scape de povaræ.

S°a oprit, gata°gata sæ izbucneascæ în plâns.
— De asta nu cred cæ s°a sinucis; n°ar fi fæcut aøa ceva
înainte sæ apuce sæ°mi spunæ despre ce era vorba. A insis-
tat atât de mult sæ ne vedem faflæ°n faflæ, subliniind întruna
cæ nu putea vorbi despre acel lucru la telefon.
— Când afli vorbit ultima oaræ cu ea? a întrebat Thóra.
— Cu o zi înainte sæ moaræ, m°a sunat sæ°mi spunæ cæ°øi
luase bilet. Pærea mai fericitæ decât când mæ sunase mai
înainte.

Jóhanna s°a frecat cu mâna la ochiul drept.
— Se purta de parcæ ar fi primit o veste bunæ ori øi°ar fi
luat o povaræ de pe umeri. Nu øtiu ce s°a întâmplat.

Thóra bænuia cæ Alda se înveselise auzind cæ Markús
o sæ scoatæ capul din pivniflæ. Iar starea de nervozitate din
timpul primei conversaflii cu sora ei fusese, probabil,
cauzatæ de faptul cæ încæ nu øtia nimeni cum vor decurge
sæpæturile. Auzind cæ lucrurile or sæ se rezolve, se înveselise
din nou, dar totul durase foarte puflin, pentru cæ apoi
lucrurile au luat cea mai rea întorsæturæ cu putinflæ.

— Sæ speræm c°o sæ iasæ totul la luminæ, a zis Thóra, pe
un ton duios.

— Mi°a zis ceva ce n°am înfleles, a spus apoi Jóhanna,
cugetând. M°a întrebat de ce øi°ar face cineva un tatuaj.
Era aøa de binedispusæ, încât pærea cæ nu voia neapærat
sæ°i ræspund la întrebare. Øi a mai zis ceva, tot færæ noimæ,
cum cæ oamenii trebuie sæ fie atenfli, sæ nu°i judece pe
ceilalfli øi cæ ea n°o sæ mai facæ niciodatæ greøeala asta.

160

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

Apoi a zis cæ°mi va spune mai multe weekendul viitor,
dar mi s°a pærut cæ întrebarea despre tatuaj avea cumva
legæturæ cu veselia ei.

— Despre tatuaj? a zis Thóra, încruntându°se. Ce legæ-
turæ poate sæ aibæ una ca asta cu întreaga situaflie?

161

Capitolul 13

Marfli, 17 iulie 2007

Thóra era încântatæ de Bella. Tânæra femeie stætea
lângæ ea cu mâinile încruciøate la piept øi cu o privire atât
de furtunoasæ întipæritæ pe chip, încât pânæ øi inspectorul
Leifsson s°a vânzolit pe scaun.

— Nu°mi vine sæ cred cæ am ajuns sæ aflæm de la oame-
nii de pe stradæ cum decurge investigaflia, a continuat
Thóra. Pentru cæ dumneavoastræ suntefli cel care conduce
comisariatul øi pentru cæ informaflia trebuie sæ fi plecat
iniflial de aici, nu°mi ræmâne decât sæ væ trag la ræspun-
dere pentru scurgere de informaflii.

Norul negru de lângæ ea a dat din cap, aprobator.
Gudni n°a scos niciun sunet prefl de câteva momen-
te, aøa cum îi stætea în obicei. S°a balansat cu scaunul
înainte øi înapoi, iar dupæ aceea s°a aplecat în faflæ, pu-
nând coatele pe masæ:
— De la mine n°a plecat nimic, a zis el, pe un ton calm.
În afaræ de mine, aici mai lucreazæ øase ofifleri, ca sæ nu
mai zic de recepflioneræ øi de femeia de serviciu. Oricare
dintre ei ar fi putut scæpa o vorbæ sau douæ despre asta,

162

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

færæ sæ fiu eu musai implicat. Aøa cæ gândeøte°te mai bine
înainte sæ mæ acuzi de scurgere de informaflii.

— Sæ væ acuz? a pufnit Thóra. Nu væ acuz de nimic. Am
venit numai sæ væ cer o copie dupæ raportul autopsiei,
care, din câte am înfleles, v°a parvenit. Vreau sæ væd cu
ochii mei ce scrie acolo, øi nu sæ mæ iau dupæ bârfele care
circulæ printre oameni.

— Am înfleles, a zis Gudni, cu glas domol.
În mod vædit, nu era încântat de noua întorsæturæ a

lucrurilor, dar se stræduia sæ nu arate asta. Thóra a
observat cæ i se contractaseræ câfliva muøchi în jurul gurii.

— N°am nimic împotrivæ sæ vedefli documentele. Crezi
cæ e nevoie sæ verific, sæ væd ce scrie la carte despre asta?

— Chiar væ rog, a ræspuns ea, øtiind cæ inspectorul
habar n°avea unde sæ caute dupæ legile de reglementare
a accesului la dosare într°un caz de crimæ.

De fapt, se îndoia cæ Gudni avea prin birou vreo
copie cu reglementærile respective. Øi, probabil, nu øtia
nici unde anume sæ le caute pe internet.

— Dar nu væd care°i rostul, a zis Gudni, ridicându°se în
picioare.

A luat câteva foi aøezate græmadæ într°un colfl, apoi
le°a fluturat prin fafla Thórei.

— Sunt sigur c°o sæ intri în posesia lor în curând, pentru
cæ mæ îndoiesc cæ mai e mult pânæ când o sæ fie reflinut
Markús. Raportul autopsiei îl pune într°o luminæ proastæ.

— La ce væ referifli? a întrebat Thóra.
Ardea de neræbdare sæ punæ mâna pe raportul pe

care°l flinea bærbatul în mânæ øi sæ se apuce sæ°l citeascæ.
— Avem, în sfârøit, dovezi clare cum cæ e vorba de o

crimæ. Vasæzicæ, de acum înainte investigæm o crimæ.

163

Yrsa Sigurdardóttir

Ba mai mult, raportul confline øi indicaflii despre naflio-
nalitatea bærbaflilor. Probabil cæ sunt britanici. Poliflia
britanicæ a fost deja contactatæ, sæ facæ investigaflii cu
privire la identitatea victimelor. Aøa cæ, mai mult ca sigur,
cazul va ajunge în toate ziarele britanice, iar apoi îfli garan-
tez cæ departamentul de poliflie o sæ se apuce serios de
treabæ øi o sæ°l reflinæ pe Markús, pentru cæ o sæ aibæ ne-
voie de niøte ræspunsuri. Pânæ acum el e singurul suspect.

Gudni s°a uitat flintæ la Thóra.
— În raportul autopsiei nu scrie nimic de Alda.
— Fireøte, nici nu ne aøteptam la asta, a zis Thóra.

Apoi a scos un oftat adânc. Singurii oameni care ar
fi putut sæ explice situaflia øi sæ restabileascæ reputaflia lui
Markús erau fie morfli, fie nebuni.

— Nu are nicio importanflæ cæ britanicii æøtia au fost
uciøi în timpul Ræzboiului Codului, a zis Gudni. Atât aici,
cât øi în Marea Britanie mai sunt câte unii care tot n°au
scæpat de ranchiuna provocatæ de disputa aceea. Presa
britanicæ sigur va bate monedæ pe asta.

— Credefli cæ bærbaflii æøtia au fost omorâfli pentru peøte?
a izbucnit Bella. Pentru cod?

Gudni i°a aruncat o privire plinæ de reproø.
— Tavernele de pe malul oceanului fac bani grei din
cod. N°ar trebui sæ°i subestimafli importanfla.

Bella era cât pe ce sæ°øi ia apærarea, aøa cæ Thóra s°a
græbit sæ intervinæ:

— Deci au fost pescari?
— Nu scrie nicæieri asta, dar pofli sæ citeøti øi tu raportul
øi sæ tragi ce concluzii vrei, a ræspuns Gudni. Mai bine
mæ duc sæ fac o copie.

A trecut pe lângæ ele færæ sæ mai scoatæ un cuvânt.

164

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

Bella i°a aruncat o privire furioasæ, apoi s°a apucat sæ
cerceteze micul lui birou.

— Tâmpitu’ dracu’! a zis ea, aparent mai mult pentru
ea însæøi decât ca s°o audæ Thóra.

S°a apropiat de biroul lui Gudni øi s°a uitat la
lucrurile aøezate pe el.

— Potoleøte°te, nu°fli bæga nasul pe°acolo! a rostit Thóra
printre dinfli, exasperatæ.

— Nu ne læsa el singure aici, dacæ avea pe birou ceva ce
n°ar fi trebuit sæ vedem, a zis Bella, aplecându°se deasupra
mesei de lucru.

A întors cu fafla în sus o foaie de hârtie care se afla
pe tæblie.

— Ia mai zi o datæ, când a avut loc erupflia? a întrebat ea.
Thóra s°a dat mai aproape.

— În ianuarie 1973. Erupflia a început pe 23, noaptea.
De ce?

— Am dat peste un raport vechi, a zis Bella. De pe
20 ianuarie 1973. Nu fli se pare cam ciudat cæ are un
raport ca æsta pe birou?

— Ce scrie în el? a întrebat Thóra, neræbdætoare.
Supraveghea uøa, dar nu se vedea nimeni. Cât dura

sæ fotocopiezi 10 pagini?
— Græbeøte°te! a zis ea.
— Stai, a zis Bella, ridicând foaia, ca sæ vadæ mai bine.

E un raport despre o presupusæ luptæ sau altercaflie care
ar fi avut loc pe chei. Administratorul portului a chemat
poliflia, pentru cæ a descoperit mult sânge pe debarcader
duminicæ dimineafla, pe 20 ianuarie. Cum nu øi°a putut
explica nicicum situaflia, a sunat la poliflie, gândindu°se
cæ poate cineva comisese o crimæ. A declarat cæ portul

165

Yrsa Sigurdardóttir

ræmæsese nesupravegheat de vineri, de la miezul nopflii,
pânæ când a intrat el în turæ, sâmbætæ dimineafla, la opt.

Bella øi°a plimbat degetul pânæ în josul paginii.
— Ofiflerul de poliflie a examinat dovezile, care erau
solide, øi l°a întrebat pe administratorul portului ce vase
acostaseræ acolo. S°a constatat cæ, vreme de mai multe
zile, nu acostase niciun vas în locul cu pricina. Poliflia a
verificat dacæ se prezentase vreun om rænit în noaptea
aceea la spital, dar nu se dusese nimeni acolo dupæ
miezul nopflii, în afaræ de un cuplu cæsætorit, cu un
bebeluø bolnav.

Bella s°a uitat la Thóra.
— Oare chestia asta are legæturæ cu cadavrele? a între-
bat ea.
— Habar n°am, a zis Thóra, mai mult în øoaptæ. Græ-
beøte°te, citeøte mai departe!

S°a uitat rapid cu coada ochiului înspre uøæ, dar era
liniøte.

— Ca urmare a acestui fapt, poliflia a intervievat mai
mulfli oameni. Doi martori au declarat cæ l°au væzut pe
Dadi Karlsson învârtindu°se prin zonæ dis°de°dimineaflæ.
Unul dintre ei a afirmat cæ bærbatul venise în port cu o
øalupæ, iar celælalt, cæ°l væzuse în locul plin de sânge.
Ofiflerul a vorbit cu Dadi, dar el a negat totul, spunând
cæ nu fusese acolo. A pretins cæ fusese acasæ, dormind, øi
a zis cæ soflia lui îi putea confirma spusele, ceea ce s°a øi
întâmplat. Apoi, ofiflerul a cercetat traulerul pe care°l
pilota Dadi, dar n°a descoperit nimic suspect acolo. Cazul
a fost clasificat drept insolvabil, urmând ca poliflia sæ
investigheze ulterior dacæ sângele ar fi putut proveni
cumva de la vreun animal sau de la vreo capturæ ilegalæ
care fusese adusæ la flærm noaptea, pe ascuns.

166

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

Bella øi°a luat ochii de pe raport.
— Cum îl cheamæ pe ofiflerul care a întocmit raportul?
a întrebat Thóra în pripæ, fæcându°i Bellei un semn cu
mâna cæ nu mai aveau timp.

Se auzea zgomot de paøi înaintând pe coridor.
— Gudni Leifsson, a zis Bella, græbindu°se sæ punæ
hârtiile la loc.

Nici n°a apucat bine sæ le aøeze la loc pe birou, cæ
Gudni a øi intrat pe uøa aflatæ în spatele lor.

Thóra s°a întors cu fafla spre el, încercând sæ°øi ascun-
dæ vinovæflia. Nu øtia sigur ce însemna raportul acela, dar,
dacæ n°avea legæturæ cu cazul, de ce ræsfoia Gudni un
document aøa de vechi? De asemenea, avea senzaflia cæ
inspectorul nu fæcea o investigaflie obiectivæ a cazului,
alæturi de colegii lui din Reykjavík, ci fæcea cercetæri pe
cont propriu. Nu°i ræmânea decât sæ aøtepte øi sæ vadæ
dacæ asta era de bine sau de ræu pentru Markús.

— Bun…, a zis ea, îndreptându°se spre Gudni.
Bærbatul i°a întins o copie a raportului cu examenul

medical øi s°a uitat suspicios la Bella, care se afla încæ
foarte aproape de birou.

— Te pot ajuta cu ceva? a întrebat°o el, pe un ton rece.
Bella l°a privit la fel de inexpresiv.

— Nu, de ce întrebafli?
Cæutætura ei cruntæ îl provoca s°o acuze de indiscreflie.
Gudni n°a cæzut în plasa ei, însæ a privit°o pe sub

sprâncene prefl de o clipæ, înainte sæ se întoarcæ spre
Thóra.

— Sunt câteva chestii aici care o sæ incite presa, dacæ øi
când va fi fæcut public raportul, a zis el. Se referæ la cap,
iar dovezile sunt incontestabile.

A zâmbit tæios.

167

Yrsa Sigurdardóttir

— Ceea ce e cam surprinzætor pentru un caz despre care
n°aø fi crezut cæ poate deveni mai grav de atât.

— Mi se pare cæ acest caz ne rezervæ încæ multe surprize,
a zis Thóra, simflind în acelaøi timp cæ n°ar fi trebuit sæ
spunæ asta.

Bærbatul din fafla ei avea ceva care°i dædea fiori.
Oricum, în timp ce a rostit ultima frazæ, s°a abflinut sæ se
uite în direcflia hârtiilor de pe biroul lui. Gudni n°avea
decât sæ se întrebe ce o fi vrut sæ zicæ.

Thóra a pus hârtiile jos øi s°a apucat sæ batæ darabana
cu degetele, încercând sæ°øi facæ ordine în gânduri.
Parcursese trei dintre cele patru secfliuni; fusese întocmit
câte°un raport particular pentru fiecare cadavru în parte,
precum øi unul pentru cap. Secfliunile pe care le citise se
refereau la cele trei cadavre, dintre care douæ se dove-
diseræ a fi ale unor bærbafli trecufli de treizeci de ani øi
celælalt, al unui bærbat de vreo cincizeci de ani. Bærbaflii
erau caucazieni, iar toate cadavrele se pæstraseræ bine în
timp, mulflumitæ condifliilor neobiønuite în care fuseseræ
depozitate. Aøa cum era de presupus, cældura emanatæ în
timpul erupfliei contribuise foarte mult la conservarea lor,
la fel øi lipsa de umiditate din pivniflæ, precum øi faptul
cæ emisia densæ de gaze toxice distrusese orice insectæ de
la subsol.

Cu toate cæ textul era greu de citit, cæci unul din doi
termeni era medical, deci de nepætruns, din raport reieøea
clar cæ bærbaflii nu muriseræ din cauza gazelor toxice. Cu
toate cæ nu exista nicio concluzie cu privire la cauza
exactæ a morflii, existau sugestii elocvente potrivit cærora
cei trei bærbafli fuseseræ agresafli. Tofli aveau ræni pe mâini,
care pæreau sæ se fi vindecat cu multæ vreme în urmæ øi

168

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

care, prin urmare, nu aveau nicio legæturæ cu eveni-
mentele care conduseseræ la moartea lor. Pæreau sæ fie
niøte cicatrici provocate de zgârieturi adânci, ale cæror
cauze ræmâneau necunoscute, fiind însæ puflin probabil
sæ fi fost fæcute cu vreo unealtæ sau cu vreun cuflit,
întrucât aveau o formæ neregulatæ. Se presupunea cæ doi
dintre bærbafli muriseræ în urma unor leziuni craniene,
întrucât aveau craniile zdrobite, aparent de unul øi acelaøi
obiect teøit øi neidentificat. Nasul unuia dintre ei fusese
spart atât de ræu, încât cartilajul fusese împins în creier,
cu toate cæ examinatorul n°a putut determina dacæ mu-
rise din cauza acelei leziuni sau din cauza fracturii
craniene. Mai departe, în raport scria cæ leziunile craniene
ale celui de°al treilea bærbat erau minore, el având însæ
øi spatele rupt, øi trei coaste fracturate care°i perforaseræ
un plæmân. În încheierea raportului scria cæ ultima
leziune cauzase o hemoragie în cavitatea toracicæ øi intra-
pulmonaræ, din cauza cæreia omul se înecase, în cele din
urmæ, cu propriul sânge. Thóra s°a cutremurat, dar, tot-
odatæ, a înfleles limpede cæ era imposibil ca o adolescentæ
sæ fi putut provoca de una singuræ atâtea daune unui
grup de bærbafli.

Concluzia examinatorului cu privire la naflionalitatea
bærbaflilor se sprijinea pe mai mulfli factori, cu menfliunea
cæ fiecare dintre ei, luat individual, era insuficient pentru
a determina originea bærbaflilor, dar cæ, luafli laolaltæ,
aceøtia susflineau destul de bine ipoteza cæ victimele erau
de naflionalitate britanicæ. În raport mai scria øi cæ per-
soana sau persoanele care transportaseræ cadavrele în
pivniflæ nu se aøteptaseræ ca acestea sæ fie gæsite, de vreme
ce nu se stræduiseræ deloc sæ îndepærteze hainele victi-
melor sau orice alt lucru care putea servi la identificarea

169

Yrsa Sigurdardóttir

lor. Acest fapt s°a dovedit folositor în determinarea naflio-
nalitæflii bærbaflilor, pentru cæ etichetele cu mærcile haine-
lor øi ale încælflæmintei erau încæ lizibile pe alocuri,
dovedindu°se cæ aparflineau în special unor companii
britanice; bærbatul în vârstæ purta niøte haine de firmæ,
mai scumpe decât ale celorlalfli doi indivizi mai tineri.
S°a constatat cæ materialul din care erau confecflionate
plombele celui mai tânær dintre bærbafli era cel folosit de
dentiøtii britanici înainte de 1960; ca urmare a unui
traumatism mai vechi, una dintre victime avea o tijæ
metalicæ în gleznæ, pe care era imprimatæ marca unui
producætor britanic. Mai erau luate în calcul øi alte
lucruri; cei doi bærbafli mai tineri aveau amândoi tatuaje
cu iniflialele HMS 3, — probabil cæ, un timp, fæcuseræ parte
din marinæ øi, în amintirea acelui lucru, doriseræ sæ°øi
întipæreascæ sigla pe piele. Doi dintre bærbafli aveau în
buzunare niøte bileflele pe care fæcuseræ niøte socoteli în
lire, iar unul avea la el un pachet vechi de fligæri englezeøti.

Thóra s°a întrebat dacæ tatuajul despre care°i vorbise
Alda surorii ei era similar cu cele menflionate în raport.
Ce°i zisese ea, mai exact? „De ce øi°ar face cineva un
tatuaj?“ Oare se referise, cumva, la faptul de a intra în
serviciul militar? Thóra a dat instinctiv din cap — impo-
sibil sæ fi fost vorba de asta. Era convinsæ cæ tatuajul nu
avea nicio legæturæ cu cazul, dar a fæcut un semn în
dreptul menfliunii respective, ca sæ°i fie mai uøor sæ°øi
aminteascæ de acel detaliu specific, dacæ se mai lovea de
problema tatuajelor.

Per total, lectura raportului era dezolantæ, dar Thóra
a fost încântatæ sæ afle cæ, probabil, cadavrele fuseseræ

3 Her Majesty’s Service — abreviere folositæ pentru navele din flota regalæ.
(n. red.)

170

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

duse în pivniflæ dupæ ce începuse erupflia. Acest lucru se
baza pe descoperirea urmelor de cenuøæ de pe spatele
gecilor bærbaflilor — cadavrele fuseseræ aøezate cu fafla în
sus. Stratul fin de cenuøæ care pætrunsese în casæ prin
cræpæturi øi se depusese pe toate lucrurile din pivniflæ n°ar
fi avut cum sæ intre sub cadavre, de vreme ce fuseseræ
aøezate jos, pe duøumea. În plus, pe hainele bærbaflilor
mai existau øi niøte gæuri mici, cauzate de arsuri, care
indicau fie cæ victimele fuseseræ încæ în viaflæ øi se plim-
baseræ de colo°colo în timpul erupfliei, fiind lovite de
tæciuni mici scuipafli de vulcan în perioada aceea, fie cæ
acest lucru se întâmplase în timp ce cadavrele fuseseræ
cærate în casæ. Tæciunii nu avuseseræ cum sæ pætrundæ în
pivniflæ, pentru cæ cele câteva ferestre ale încæperii fuse-
seræ acoperite cu scânduri bætute în cuie. Însæ praful fin
de cenuøæ putuse sæ se strecoare înæuntru prin cræpæturi.
Cu alte cuvinte, vii sau morfli, bærbaflii fuseseræ în miøcare
în timpul erupfliei. Spre marea uøurare a Thórei, asta
însemna cæ Markús n°avusese cum sæ ducæ trupurile
neînsufleflite în pivniflæ.

Când s°a apucat sæ citeascæ secfliunea din raport care
se referea la cap, Thóra s°a simflit øi mai uøuratæ. Aceasta
începea cu descrierea cutiei în care, aøa cum spusese
Markús, se aflase capul øi se încheia cu menfliunea cæ
dovezile indicau cæ avusese dreptate. Urmele de sânge
uscat øi foarte vechi, precum øi alte materii biologice de
pe fundul cutiei indicau cæ înæuntrul ei se aflase un cap.
De asemenea, în pærul de pe cap nu se gæsise nicio urmæ
de cenuøæ, fapt care aræta cæ stætuse într°un spafliu închis,
ferit fiind de praf, spre deosebire de celelalte lucruri
din pivniflæ. Øi acest lucru venea în apærarea lui Markús,

171

Yrsa Sigurdardóttir

iar Thóra s°a oprit puflin din citit, fæcând un semn la
marginea secfliunii. Din nefericire, analiza amprentelor
de pe cutie nu dezvæluia nimic important, cu excepflia
faptului cæ se distingea un singur set de amprente.
Amprentele erau recente, iar în raport era specificat cæ,
la data întocmirii lui, nu fuseseræ comparate cu ampren-
tele lui Markús, pentru cæ acestea nu erau încæ la dosar.
Thóra øtia cæ Markús o sæ fie chemat la poliflie, ca sæ i se
ia amprentele, dar nu era îngrijoratæ, pentru cæ, dacæ se
dovedea cæ amprentele de pe cutie erau ale lui, acest
lucru nu putea decât sæ completeze perfect secvenfliali-
tatea evenimentelor, aøa cum o descrisese el. Acestea erau
singurele amprente identificabile: orice alte amprente
care existaseræ sau nu pe cutie nu fuseseræ îndepærtate în
mod intenflionat, ci, mai degrabæ, dispæruseræ din pricina
condifliilor neobiønuite de depozitare øi a perioadei care
trecuse pânæ la descoperirea cutiei. Mare ghinion, pentru
cæ dacæ s°ar fi descoperit amprentele Aldei pe cutie ar fi
fost de mare ajutor. Aceste rezultate nu erau considerate
suficiente, prin urmare cutia avea sæ fie trimisæ la un
laborator din stræinætate, care dispunea de un echipament
mai bun pentru efectuarea unei astfel de analize. În
acelaøi fel avea sæ fie fæcutæ øi analiza molarilor din spate
ai bærbaflilor. Thóra øi°a notat rapid pe un bileflel sæ°øi
aminteascæ sæ sune la poliflie øi sæ cearæ sæ fie luate øi
amprentele de pe corpul Aldei, în eventualitatea în care
aveau sæ fie gæsite øi alte amprente pe cutie, cu toate cæ
s°a gândit cæ era imposibil ca poliflia sæ nu fi luat deja o
asemenea mæsuræ.

Øi iatæ cæ a ajuns la secfliunea în care se vorbea efectiv
despre cap. Thóra încæ nu dæduse peste nimic care sæ

172

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

justifice aluziile defæimætoare ale lui Gudni la adresa lui
Markús, aøa cæ s°a încæpæflânat sæ afle despre ce era vorba.
Aceastæ diviziune a raportului începea destul de neutru,
cu observaflii despre vârsta dentifliei care sugera cæ fusese
vorba despre un bærbat tânær, probabil de vreo 20 de ani.
Apoi se fæcea referire la cauza morflii, care era imposibil
de determinat în absenfla corpului. Dovezile arætau cæ
victima fusese decapitatæ post°mortem. Aceastæ conclu-
zie se baza pe faptul cæ tæieturile de la baza gâtului erau
nefiresc de netede, indicând cæ era probabil ca omul sæ
fi fost deja mort în timpul decapitærii. Thóra s°a oprit din
citit, întrebându°se dacæ asta însemna cæ un om viu, fie
el øi inconøtient, s°ar fi zbætut în timp ce i°ar fi tæiat
cineva capul. La fel ca mai înainte, a cuprins°o un senti-
ment de neliniøte când s°a gândit la capul retezat. Nici-
unul dintre asistenflii ei preparatori de la universitate n°ar
fi putut s°o pregæteascæ pentru aøa ceva. S°a apucat iar de
citit. Raportul menfliona cæ, pe baza mæsurætorilor mandi-
bulei, fæcute în urma radiografiei, precum øi a altor mæsu-
rætori ale craniului, era vorba de un cap de bærbat. În
plus, în jurul bærbiei fuseseræ descoperite fire de barbæ
nerase. Victima nu avea plombe dentare, aøa cæ nu s°a
putut determina sub nicio formæ naflionalitatea øi nici
mæcar rasa. Dupæ pærerea Thórei, asta era de ræu. Dacæ ar
fi fost vorba tot de un britanic ar fi însemnat cæ victima
fæcea parte din acelaøi grup, cu care Markús nu avea nicio
legæturæ demonstrabilæ. Asta ar fi ajutat°o sæ susflinæ cu
uøurinflæ cæ Markús intrase întâmplætor într°o încurcæturæ
serioasæ despre care nu øtia nimic øi cæ nu era la curent
cu nimic atunci când dusese cutia în pivniflæ. Situaflia nu
era deloc idealæ.

173

Yrsa Sigurdardóttir

Thóra a dat pagina øi a citit în continuare. Dupæ
câteva rânduri, a pus însæ mâna la guræ. La asta se referise
Gudni! Øi°a ridicat privirea înspre tavan øi a tras aer adânc
în piept. Lucrul pe care îl întrevæzuse în pivniflæ în gura
capului retezat, crezând cæ era limba, era, de fapt, cu totul
øi cu totul altceva.

174

fiction connection

Capitolul 14

Marfli, 17 iulie 2007

Înainte sæ apese butonul trimite, Adolf a recitit
mesajul succint pe care°l scrisese. Era acasæ, tolænit pe
canapea, øi trægea cu coada ochiului la televizor, la un
concurs de golf despre care nu øtia nici cum se numea,
nici în ce loc se flinea. Nu°i plæcea golful, dar, în mod
straniu, îl fascina cât de plictisitor putea sæ fie jocul væzut
la televizor. Îl captiva felul cum zburau mingile albe una
dupæ alta prin aer, dispærând pe cerul senin øi apoi
reapærând, særind øi rostogolindu°se prin iarba tunsæ la
milimetru. Adolf nu mai reflinea dacæ activase sau nu
soneria telefonului dupæ ce ieøise din biroul avocatei.
O activase, iar mesajul pe care tocmai îl trimisese ajunsese
deja la destinaflie.

A pus telefonul jos, s°a ridicat în capul oaselor pe
canapea øi a înøfæcat ziarul. Trebuia sæ gæseascæ ceva de
fæcut în seara aia, având în vedere cæ prietenii nu°i ræs-
pundeau nici la apeluri, nici la mesaje. Nu cæ l°ar fi
surprins: oamenii care aveau serviciu erau, de obicei,
ocupafli în weekend. Øi el lucrase, dar fusese concediat

175

Yrsa Sigurdardóttir

dupæ arest øi nu se mai complicase sæ°øi gæseascæ un alt
serviciu. De când cu moartea maicæ°sii, avea destule pe
cap. Dupæ ce scæpa de beleaua cu tribunalul, intenfliona
sæ°øi caute un job în altæ parte, dar în momentul de faflæ
era inutil, pentru cæ n°ar fi dat bine sæ se angajeze din
nou øi sæ se învoiascæ mereu, ca sæ meargæ la tribunal. A
deschis ziarul øi a dat paginile pânæ a ajuns la lista cu
cinematografe. Cum nimeni nu avea poftæ de nimic în
seara aceea, intenfliona sæ meargæ sæ vadæ un film. Nu se
vedea stând acasæ de unul singur, încercând sæ°øi învingæ
neliniøtea. Planul B era øi mai practic: sæ meargæ la salæ
øi sæ facæ exerciflii pânæ la epuizare, apoi sæ se ducæ sæ
închirieze un film hollywoodian care nu avea sæ°l solicite
cu nimic mai mult decât sæ°øi flinæ ochii deschiøi. S°a
întrebat dacæ ar fi fost bine s°o ia øi pe fiicæ°sa la
cinematograf; fetei i°ar fi priit sæ iasæ din casæ øi ar fi avut
øi el cu cine sæ vorbeascæ în timpul reclamelor. Deøi
trecuse biniøor de treizeci de ani, tot nu se simflea bine sæ
meargæ singur la cinematograf, în ciuda faptului cæ acest
lucru nu i se mai pærea atât de deplasat ca pe vremea
când era mai tânær. Dacæ o lua øi pe Tinna cu el, trebuia
sæ renunfle la mersul la salæ, pentru cæ ea de°abia avea
putere sæ flinæ un prosop în mânæ øi sæ se øteargæ dupæ
duø, dar sæ mai ridice greutæfli.

Dæ°o°ncolo de salæ, putea sæ meargæ øi altæ datæ!
A sunat°o pe fiicæ°sa øi ea a fost de acord sæ°l însofleascæ
la cinematograf în seara aceea, urmând sæ vadæ orice film
la alegerea ei. Dupæ voce, Tinna n°a pærut nici încântatæ,
nici neîncântatæ, iar Adolf a avut impresia cæ acceptase
dintr°un oarecare simfl al datoriei. N°o înflelesese nicio-
datæ. Cu maicæ°sa petrecuse împreunæ numai o searæ,
neavând niciodatæ o relaflie bunæ cu ea. Aøa cæ nu øtia
dacæ el era singurul care nu reuøea sæ empatizeze cu fata

176

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

sau dacæ lucrurile stæteau la fel øi în privinfla celorlalte
rude ale ei. Biata fatæ avusese dintotdeauna niøte pro-
bleme mintale, dar de ceva vreme era atât de deprimatæ,
cæ se vedea cu ochiul liber. Gândindu°se la acest lucru,
Adolf øi°a amintit cæ încæ nu°i spusese avocatei lui de
boala Tinnei, fæcând, probabil, o mare greøealæ. Oare era
posibil ca fata sæ stârneascæ mila judecætorului, dacæ
depunea mærturie? Adolf se purtase întotdeauna destul
de bine cu ea, o luase, încæ de micæ, pe la el o datæ la douæ
weekenduri — dar asta dupæ ce fæcuse, desigur, testul de
paternitate. Cu toate cæ, în general, o læsase în grija pærin-
flilor lui, auzise cæ, de obicei, copiilor le pria sæ stea cu bu-
nicii, iar fata nu pæflise nimic ræu, deøi cu greu s°ar fi gæsit
un cuplu mai plictisitor decât cel format din pærinflii lui.

Cu doi ani în urmæ, dupæ ce murise taicæ°sæu, Adolf
sperase maicæ°sa o sæ devinæ mai seninæ øi, de ce nu,
poate chiar alt om. De când îi øtia el, pærinflii lui se cer-
taseræ mereu din orice fleac, reuøind sæ°øi îndepærteze tofli
prietenii øi toate rudele. De fapt, mai trecuseræ ocazional
pe la ei una°douæ rubedenii, din obligaflie familialæ, dar
din cauza atmosferei ostile din casæ, îøi luaseræ mereu
tælpæøifla. Singurele cuvinte pe care øi le adresau ai lui în
prezenfla altor oameni erau critici jenante øi înflelese
numai de ei sau împunsæturi impulsive care°i vizau pe cei
din jur. Reuøeau întotdeauna sæ întoarcæ pe toate pærflile
orice subiect mundan de discuflie, fæcând tam°tam pe
seama lui ore în øir. Adolf s°a cutremurat oarecum la
amintirea acestor lucruri. Nu øtia dacæ acel tipar compor-
tamental fusese înrædæcinat în familie de maicæ°sa sau de
taicæ°sæu, pentru cæ nu°øi amintea ca pærinflii lui sæ fi fost
vreodatæ altfel decât nespus de nefericifli. Dacæ taicæ°sæu
ar fi fost de vinæ pentru asta, atunci maicæ°sa ar fi trebuit
sæ fie aøa de sfâøiatæ pânæ la momentul morflii lui, încât

177

Yrsa Sigurdardóttir

sæ nu se mai vadæ nimic din adeværata ei fire. Însæ ea a
continuat sæ protesteze, chiar dacæ n°o mai auzea nimeni.
Aøa cæ de curând, în ziua când murise, fiu°sæu — de altfel,
singurul — nu fusese din cale°afaræ de îndurerat. Adolf
s°a gândit cæ lucrurile stætuseræ mai degrabæ aøa: pærinflii
lui aleseseræ împreunæ sæ fie nefericifli în toate privinflele,
inclusiv în ceea ce°l privea pe fiul lor, øi nu meritau sæ le
poarte nimeni doliu.

Dar ce zisese Alda despre ei? Cæ într°o vreme inten-
taseræ divorfl? Dacæ era adeværat, Adolf n°avea niciun
dubiu cæ ar fi fost mai bine sæ se despartæ, decât sæ°øi batæ
joc de restul vieflilor lor øi sæ se nefericeascæ unul pe altul.
Nu înflelegea cum doi oameni atât de diferifli ca ei putu-
seræ ajunge la cæsætorie, asta în cazul în care nu se în-
tâmplase ulterior ceva care°i fæcuse sæ se schimbe atât de
mult, încât sæ nu se mai regæseascæ niciodatæ. Îi era greu
sæ creadæ una ca asta øi s°a gândit cæ fuseseræ, pur øi
simplu, niøte oameni complet dezagreabili prin natura
lor, care tunaseræ øi fulgeraseræ unul la altul în speranfla
cæ douæ energii negative se vor transforma într°una
pozitivæ. În schimb însæ, viafla lor fusese pânæ în ultima
clipæ îngrozitor de mizerabilæ øi de ostilæ. Adolf n°avea
de gând sæ sfârøeascæ aøa. Øi°a amintit iar de judecata
care°l aøtepta la tribunal. Poate cæ reuøea sæ stârneascæ
mila judecætorului øi povestindu°i cum fusese crescut.
Chiar dacæ nu°i lipsise niciodatæ nimic din punct de
vedere material, cæci pærinflii lui o duseseræ destul de bine
cu banii, îi lipsise afecfliunea. A fost atât de încântat de
ideea asta, încât a notat°o pe un bileflel pe care intenfliona
sæ i°l dea avocatei lui. Poate cæ avea sæ funcflioneze, mai
ales dacæ ar fi fost citatæ øi Tinna øi dacæ ar fi convins°o
sæ spunæ cæ taicæ°sæu era cel mai de nædejde om pentru

178

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

ea. Niciun judecætor care era cât de cât uman n°ar fi putut
sæ°l condamne la închisoare auzind o asemenea mærturie
din gura unui copil bolnav. Adolf s°a bucurat cæ Tinna încæ
mai aræta ca o copilæ, în ciuda faptului cæ avea deja 16 ani.

S°a întrebat în treacæt dacæ ar fi trebuit sæ°øi sune
avocata, ca sæ vorbeascæ cu ea — se simflea mereu mai
bine dupæ ce fæcea asta. Ea reuøea întotdeauna sæ vinæ cu
o idee care°i alunga gândurile pesimiste cu privire la caz.
Uneori, în acest scop, îi dædea o veste bunæ despre celælalt
caz la care lucra tot pentru el, în care era implicat spitalul
Ísafjördur, al cærui personal, din pæcate, trebuia sæ°øi dea
seama pânæ la urmæ cæ n°avea cum sæ se eschiveze de la
plata compensafliei cætre Adolf, pentru decesul maicæ°sii.
A zâmbit numai amintindu°øi de suma pe care o menflio-
nase avocata. N°avea de ce sæ se plângæ de situaflia lui
materialæ; moøtenise casa pærinflilor, achitatæ în totalitate,
øi tot ceea ce reuøiseræ sæ agoniseascæ împreunæ timp de
o viaflæ°ntreagæ — øi asta færæ nicio condiflionare, dacæ nu
punea la socotealæ taxa aia nenorocitæ de succesiune.
Compensaflia pe care avea s°o primeascæ era precum
cireaøa de pe un tort care°i fusese pus în faflæ færæ ca mæcar
sæ°l cearæ. În cele din urmæ, a hotærât sæ n°o sune pe
avocatæ. Probabil cæ avea de gând sæ°i vorbeascæ despre
Alda øi nu°i ardea de aøa ceva acum. Nu voia sæ°øi amin-
teascæ de lucrurile care se întâmplaseræ în timpul între-
vederii lor. Øi nu voia nici sæ°i spunæ avocatei de ce nu
mai putea Alda sæ depunæ mærturie în cazul lui, aøa cum
speraseræ. Acum nu mai exista nicio speranflæ.

— Mâine, a ræspuns Thóra la întrebarea pe care i°o
punea fiicæ°sa în mod obiønuit: „Când vii acasæ?“ De fapt,
mâine°dimineaflæ. Probabil undeva înainte de prânz.

179

Yrsa Sigurdardóttir

— Bine, a zis Sóley, fericitæ.
Apoi i°a zis ceva în øoaptæ, aøa cæ Thóra a fost nevoitæ

sæ°øi ciuleascæ urechile ca sæ audæ despre ce era vorba.
— Bunica face iar chifteluflele alea oribile, învelite în foi.
— Aha, a zis Thóra, zâmbind în sinea ei.
Nici ei nu°i plæceau sarmalele când era de vârsta

Sóleyei.
— O sæ°fli fac eu ceva la prânz. Stai liniøtitæ!
Øi°a luat la revedere de la fiica ei, care i°a spus cæ Gylfi

voia øi el sæ°i vorbeascæ. În receptor s°a auzit vocea aspræ
a fiului ei:

— Pofli sæ°mi caufli øi mie un loc de cazare în Insule în
perioada festivalului? a zis el, færæ s°o salute sau sæ°øi
piardæ vremea întrebând°o chestii mærunte.

Of, se apropia festivalul din august, øi°a amintit
Thóra. Uitase de asta! Iar în Insulele Westmann se
særbætorea cu fast.

— Totul e rezervat øi Sigga øi Orri nu pot sæ stea la cort,
a continuat el.

— Øi eu care credeam cæ tu eøti cel care nu poate sæ stea
la cort, a zis Thóra.

Gylfi nu era înnebunit dupæ ieøirile în aer liber.
— Øi nici sæ nu te gândeøti c°o sæ iei copilul cu tine la
festival. E mult prea mic!

S°a uitat în sus, spre tavan.
— De fapt, pânæ øi voi suntefli prea mici.

Ce pæcat cæ trupul uman se maturiza aøa de devreme!
Cu siguranflæ cæ acest lucru reprezentase un avantaj pe
vremea când oamenii mureau la treizeci de ani, dar odatæ
cu creøterea duratei de viaflæ, devenise absurd.

— Nu°i o idee bunæ sæ venifli încoace!

180

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Mæ gândeam cæ poate stai øi tu cu noi, a zis Gylfi, în
treacæt. Putem sæ închiriem un apartament øi sæ stæm cu
toflii acolo, inclusiv Sóley. Iar tu ai putea sæ ai grijæ de
Orri, dacæ Sigga øi cu mine vrem sæ mergem la cumpæræ-
turi sau mai øtiu eu pe unde.

La început, Thóra s°a arætat surprinsæ øi încântatæ sæ
audæ cæ Gylfi îøi dorea sæ le flinæ companie, dar apoi i°a
picat fisa. Pesemne cæ ea trebuia sæ plæteascæ chiria pentru
apartament, sæ le gæteascæ, sæ facæ curat øi, desigur, sæ mai
aibæ grijæ øi de Orri. Trebuia sæ i°o plæteascæ într-un fel
lui Gylfi: prea o fæcuse pe ømecherul cu ea. Mæcar bine
cæ trecuse direct la subiect — avea o bilæ albæ pentru asta.

— Sæ væd ce pot face, cu toate cæ nu øtiu dacæ o sæ mai
gæsesc vreun apartament liber în zonæ, a zis Thóra, dupæ
un moment de gândire.

Se putea gândi la lucruri mult mai rele decât acela de
a petrece o vacanflæ scurtæ cu copiii ei în weekendul festi-
valului. Pe de altæ parte, era destul de siguræ cæ, dacæ n°ar
fi fost copilul, Gylfi øi Sigga n°ar fi invitat°o sæ le flinæ
companie.

— Grozav! a zis Gylfi. Intereseazæ-te øi de bilete de avion,
a adæugat el, înainte sæ°øi ia la revedere. N°am mai gæsit
nici zboruri!

Thóra a dat ochii peste cap øi øi°a luat ræmas°bun.
Apoi a încercat în repetate rânduri sæ gæseascæ un loc în
care sæ se cazeze pentru weekendul cu pricina, dar n°a
reuøit. Cum stætea în hotel, a sunat la recepflie, în speranfla
cæ poate mai aveau douæ camere libere. Însæ întrebarea ei
a fost întâmpinatæ cu hohote de râs; la fel s°a întâmplat
øi când a sunat la un alt hotel din Insule. Unei femei
care avea o pensiune i s°a fæcut milæ de ea øi s°a oferit
sæ verifice dacæ mai erau apartamente libere. Existau

181

Yrsa Sigurdardóttir

întotdeauna oameni dispuøi sæ°øi închirieze apartamen-
tele în weekendul respectiv unor familii, mai degrabæ
decât unor grupuri de tineri. Øi°a notat numærul Thórei,
dar i°a spus sæ nu°øi facæ speranfle prea mari. Thóra a
considerat cæ nu era nevoie sæ caute øi bilete de avion sau
curse pe mare, pânæ când nu avea cazarea asiguratæ.
Copiii n°aveau de ce sæ vinæ la festival, dacæ nu le gæsea
un loc unde sæ stea. Tocmai când se pregætea sæ coboare
ca sæ se întâlneascæ cu Bella øi sæ mænânce ceva, i°a sunat
din nou telefonul. Era Matthew. Pærea bucuros, cu toate
cæ încæ nu se hotærâse dacæ sæ accepte sau nu jobul din
Islanda. Din câte øi°a dat ea seama, el aøtepta sæ vadæ dacæ
Thóra avea de gând sæ°i înlesneascæ decizia: ar fi venit,
dacæ ea l°ar fi încurajat, însæ ar fi ræmas acolo unde era,
dacæ ea îi dædea de înfleles cæ era mai bine aøa.

Se pærea cæ nu avea de gând sæ spunæ nimic despre
hotærârea lui, chit cæ din cauza asta discuflia lor era stân-
jenitoare øi ciudatæ. Ea îøi dorea ca el sæ vinæ în Islanda,
dar îøi fæcea griji cu privire la felul în care aveau sæ
decurgæ lucrurile între ei, dacæ øi°ar fi pierdut interesul
unul pentru celælalt. A hotærât sæ schimbe subiectul, ca
nu care cumva sæ ajungæ sæ lase garda jos øi sæ°l roage sæ
accepte jobul.

— De ce ar tæia cineva organele genitale ale unui bærbat,
pentru ca, apoi, sæ i le îndese în guræ? a fost singurul lucru
care i°a trecut Thórei prin cap.

Se tot gândea la partea din raportul autopsiei referi-
toare la cap. Dupæ cum scria acolo, în gura capului retezat
se aflau organele reproducætoare ale unui bærbat, probabil
chiar ale victimei. Asta era componenta øocantæ la care
fæcuse aluzie Gudni.

182

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

La celælalt capæt al firului nu s°a auzit nimic o bunæ
bucatæ de vreme.

În cele din urmæ, Matthew a spus:
— Încerc sæ°mi dau seama ce vrei sæ spui cu asta. Ori
poate c°am înfleles eu greøit. Însæ, de vreme ce nu°mi trece
prin minte niciun ræspuns, probabil cæ am înfleles cât se
poate de bine.
— Da, a zis Thóra, ai înfleles bine. Mai nou, lucrez la un
caz care, printre altele, presupune øi existenfla unui cap
care se aflæ exact în starea asta.
— Un cap? a spus Matthew, evident încurcat. Væd cæ
încæ n°ai trecut la cazuri de divorfl, aøa cum ziceai cæ ai
de gând. Ori æsta e, cumva, unul dintre ele?
— Aø vrea eu sæ øtiu al cui e acest cap, a spus Thóra, cu
tristefle în glas, înainte sæ°i spunæ în linii mari despre ce
era vorba.

Dupæ ce a terminat, a repetat întrebarea iniflialæ.
— Dac°aø øti ce l°ar putea determina pe un criminal sæ
facæ una ca asta, poate c°aø putea tæia de pe listæ câfliva
dintre posibilii suspecfli.
— Am impresia cæ æsta e unul dintre cazurile alea care
ræmân nerezolvate, a zis Matthew, refuzând împlicit sæ
discute despre mutilarea victimei. La cât timp a trecut
de°atunci, mi°e greu sæ cred c°o sæ descurci iflele poveøtii
æsteia.
— N°ar fi bine deloc pentru clientul meu, a spus Thóra.
Mæ îndoiesc cæ°øi doreøte ca suspiciunea asta sæ°l urmæ-
reascæ toatæ viafla, øi exact asta se va întâmpla, dacæ ade-
værul nu iese la ivealæ.

Apoi a fæcut o pauzæ øi a adæugat:
— Adicæ, la cum aratæ lucrurile acum, mai bine s°ar
ruga sæ se întâmple aøa. E foarte posibil sæ fie acuzat sau

183

Yrsa Sigurdardóttir

condamnat. În momentul æsta, nu existæ alfli suspecfli, iar
investigaflia are toate øansele sæ se transforme într°un circ
mediatic. Cazurile de genul æsta nu scot la ivealæ tot ce
au mai bun poliflia øi sistemul de justiflie.

— Te ocupi de cele mai ciudate cazuri, a zis Matthew.
Faci asta deliberat?

— A, nici pe departe, a zis Thóra, cu emfazæ. Ori, cel
puflin, aøa vreau sæ cred. Nu eu l°am cæutat pe bærbatul
æsta. M°am aøteptat la ce era mai ræu când am preluat
cazul, dar nici chiar sæ dau peste un cap retezat…

A luat o guræ de aer.
— Dar nu mi°ai ræspuns la întrebare. Ce crezi despre
felul în care a fost tratat capul? Ai mai pomenit aøa ceva?
— Ei bine, nu°s expert, a ræspuns Matthew, iar Thóra
øi°a dat seama, dupæ vocea lui, cæ devenise mai serios.
Dar fireøte c°am citit øi°am auzit despre întâmplæri
asemænætoare.
— Fireøte, a zis Thóra. Doar se întâmplæ zilnic câte o
chestie d°asta.

Simflindu°se ofensat, Matthew a zis:
— Øtii bine la ce mæ refer. S°au întâmplat lucruri d°astea
în vreme de ræzboi; de fapt, nu m°ar surprinde sæ se fi
întâmplat øi°n timpuri preistorice. Sunt destul de sigur cæ
scopul unui astfel de tratament e privarea victimei de
bærbæflie øi, totodatæ, expunerea repulsiei fæptaøului faflæ
de individul cu pricina. Øi mafia le fæcea asta trædætorilor.

Thóra a ridicat din sprânceanæ, sarcastic, chiar dacæ
Matthew nu putea s°o vadæ.

— Mæ îndoiesc cæ mafia are vreo legæturæ cu asta. Totul
s°a întâmplat într°o comunitate micæ ce træieøte din
pescuit, aøa cæ nu prezintæ mare interes pentru mafiofli.

— Bænuiesc cæ existæ un port pe°acolo.

184

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Da, chiar e, dar tot nu cred cæ mafia are vreo legæturæ
cu asta, a zis Thóra, încrezætoare.

Væzuse poze cu Insulele Westmann din timpul
dezastrului, iar mafioflii îmbræcafli la patru ace øi cu
trabucul aøezat tacticos în guræ s°ar fi potrivit în peisaj la
fel de bine ca niøte astronaufli îmbræcafli în costumele lor
specifice.

— Într°adevær, Ræzboiul Codului dintre Islanda øi Marea
Britanie era în toi pe vremea aia, dar n°a fost propriu°zis
un ræzboi, deci mæ îndoiesc cæ poate fi asociat cu vreo
violenflæ.

— Dacæ nu mæ înøel, tratamentul æsta mai apare øi în
cazul crimelor comise din uræ, când oamenii sunt uciøi
din cauza rasei, religiei sau preferinflelor lor sexuale. Asta
se potriveøte?

— Sæ fiu a naibii dacæ øtiu, a ræspuns Thóra. Cadavrele
n°au fost identificate, deci cazul pare imposibil de rezol-
vat. Sæ speræm c°or sæ fie identificate mai repede. Pânæ
nu aflu mai multe, n°am cum sæ plec de aici.

— De un lucru sunt sigur, Thóra, a zis Matthew, oftând.
Fapta omului æstuia vædeøte extrem de multæ uræ, duømæ-
nie øi cruzime. Oricine ar fi fæptaøul, dacæ mai træieøte nu
e de bine pentru tine. N°o sæ fie prea încântat cæ lumea
s°a apucat sæ ræscoleascæ trecutul.

Thóra a încercat sæ însenineze discuflia.
— A, stai liniøtit! Fæptaøul e fie la øase metri sub pæmânt,
fie foarte bætrân. Nu cred cæ mæ paøte niciun pericol.

Matthew a tæcut prefl de o clipæ.
— Ura nu dispare niciodatæ. Cu atât mai puflin ura unui
astfel de om, Thóra. Ai mare grijæ!

Dupæ încheierea discufliei, Thóra s°a aøezat jos prefl
de o clipæ, privind în gol. A încercat sæ°øi imagineze cum

185

Yrsa Sigurdardóttir

ar fi fost sæ taie penisul unui bærbat øi sæ i°l vâre în guræ,
dar n°a rezistat. Øi°a dat seama cæ Matthew avusese mare
dreptate prin ceea ce°i spusese. Crima aceea fusese comisæ
cu o uræ de nedescris; o uræ care nu putea caracteriza
decât pe cineva care nu mai avea contact cu oamenii
civilizafli. Dar pentru ce atâta uræ?

186

fiction connection

Capitolul 15

Miercuri, 18 iulie 2007

Când Thóra a coborât la recepflie sæ înapoieze cheile,
n°a gæsit pe nimeni acolo. Bella nu se vedea pe nicæieri,
aøa cæ i°a trimis un mesaj, spunându°i cæ trebuia sæ se
græbeascæ, dacæ voiau sæ prindæ avionul. Thóra n°avea
chef sæ rateze cursa de dimineaflæ øi sæ aøtepte pânæ seara
dupæ alt zbor, pentru cæ avea multe de fæcut øi acasæ, øi
la muncæ. A trântit cheile pe masæ, sperând s°o audæ
recepflionista, dar degeaba. Zærind un clopoflel vechi, a
sunat puternic din el. În scurt timp, femeia care ar fi
trebuit sæ se ocupe tot timpul de biroul de recepflie a
apærut toatæ un zâmbet øi a primit cheile camerei. Însæ
Bella nu dædea încæ niciun semn de viaflæ. Oare ieøise iar
în oraø noaptea trecutæ, iar acum dormea în braflele
vreunui marinar oarecare? Dupæ ce s°a uitat la ceas,
Thóra øi°a dat seama cæ încæ nu avea motive de panicæ,
aøa cæ s°a trântit pe un scaun moale øi a înøfæcat câteva
ziare. Se pare cæ erau din ziua anterioaræ, dar asta n°a
deranjat°o.

187

Yrsa Sigurdardóttir

Dupæ un timp, Jóhanna, sora Aldei, a intrat în holul
hotelului øi s°a îndreptat spre ea. Thóra a læsat degrabæ
ziarul pe care°l citea øi a salutat°o.

— Vai, ce bine! a zis Jóhanna, în timp ce a dat delicat
mâna cu Thóra, stræduindu°se sæ°øi tragæ sufletul. Nu
credeam cæ væ mai prind! Plecafli acum, cu cursa de
dimineaflæ, nu°i aøa?

— Într°adevær, a zis Thóra, uitându°se încæ o datæ la
ceas. Fata cu care am venit aici întârzie puflin, din fericire,
altfel, acum eram la aeroport.

I°a zâmbit Jóhannei.
— Mæ cæutafli cu un scop anume?
— Am gæsit ceva ieri°searæ. Dupæ ce am discutat cu
dumneavoastræ, m°am tot gândit la Alda øi la cadavrele
din pivniflæ despre care mi°afli vorbit. Dacæ sora mea a fost
ucisæ, vreau sæ væ ajut cum pot mai bine.

A ridicat o pungæ de plastic pe care o adusese cu ea
øi i°a întins°o Thórei.

— Aøa cæ m°am apucat sæ caut astea. Aø vrea sæ væ uitafli
peste ele.

Thóra s°a uitat în jos la pungæ, cu surprindere, apoi
a luat°o.

— Ce avefli aici?
Jóhanna s°a uitat la ea în chip de scuzæ, frecându°øi

bærbia cu mâna.
— Alda a flinut mereu câte un jurnal øi øtiam cæ sunt

toate puse bine pe undeva prin casa alor mei, împreunæ
cu alte lucruri. Casa noastræ s°a numærat printre cele care
n°au fost acoperite de tot de cenuøæ, aøa cæ n°a trebuit sæ
fie scoasæ la suprafaflæ ulterior. Când a murit tata, mama
a scos casa la vânzare, dar nu s°a arætat nimeni interesat.
Am ajutat°o sæ facæ ordine prin lucruri, sæ arunce din ele,

188

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

astfel încât casa sæ poatæ fi vizionatæ færæ ca mama sæ se
simtæ stânjenitæ din pricina tuturor nimicurilor din piv-
niflæ øi din garaj. Printre lucrurile pe care le°a abandonat
Alda în timpul evacuærii, am gæsit øi astea. Am vrut sæ vi
le aduc încæ de weekendul trecut, când ne°am întâlnit.

A zâmbit, în chip de scuzæ.
— Acum, cæ Alda a murit, mama a plecat în Reykjavík,
aøa cæ nu øtie cæ le°am luat. Ca sæ fiu sinceræ, nici nu cred
cæ°øi aminteøte de ele.

De bucurie, Thórei îi venea sæ saræ de gâtul femeii,
dar s°a abflinut. Øtia prea bine cæ n°ar fi trebuit sæ ia
jurnalele, pentru cæ puteau fi folosite ca probe de cætre
poliflie în investigaflie, dar mai øtia øi cæ, dacæ ar fi refuzat
sæ le ia, n°ar mai fi apucat sæ le vadæ prea curând, iar
atunci probabil cæ n°ar fi putut sæ le citeascæ niciodatæ de
la cap la coadæ. Oricum, în calitate de avocatæ, era obli-
gatæ sæ procedeze regulamentar.

— Cel mai bine ar fi ca jurnalele astea sæ ajungæ la
poliflie, a spus ea, întinzându°i Jóhannei punga. E posibil
sæ cuprindæ informaflii pe care poliflia are dreptul sæ le
cunoascæ.

Chipul Jóhannei s°a înæsprit, femeia încetând sæ°øi
mai frece bærbia cu mâna.

— N°o sæ le dau lui Gudni øi colegilor lui. Nici nu mæ
gândesc! Aici se aflæ gândurile intime ale Aldei de când
era adolescentæ, deci vulnerabilæ, øi nu vreau sæ fie fæcute
publice, sæ ajungæ bætaia de joc a oamenilor care n°au
cunoscut°o.

— Afli citit jurnalele? a întrebat Thóra, încæ flinând
punga întinsæ spre Jóhanna.

— Nu, a zis ea, dând din cap. N°am curaj. În vremea aia,
jurnalele astea au fost cele mai sfinte lucruri ale Aldei øi

189

Yrsa Sigurdardóttir

nu m°ar fi læsat sæ pun mâna pe ele nici mæcar când încæ
nu øtiam sæ citesc. Nu vreau sæ°i aflu secretele, oricât de
banale ar pærea ele azi.

S°a uitat la Thóra cu ochii înlæcrimafli.
— Am încredere în dumneavoastræ, deøi nu væ cunosc
deloc. Afli fost øi dumneavoastræ adolescentæ. Øi, în plus,
avefli capacitatea sæ væ dafli seama dacæ existæ ceva rele-
vant în jurnale cu privire la cadavre øi la uciderea Aldei.
— Încæ nu se øtie sigur dacæ Alda a fost sau nu omorâtæ,
a zis Thóra, mai mult în chip de formalitate.

Jóhannei îi intrase ideea asta în minte øi nimic din
ce°ar fi putut face sau spune Thóra n°ar mai fi putut°o
face sæ se ræzgândeascæ.

— Øi chiar dacæ jurnalele aruncæ o luminæ asupra cazu-
lui, asta nu înseamnæ cæ vor justifica neapærat øi moartea
surorii dumneavoastræ.

— Sunt conøtientæ de asta, a ræspuns Jóhanna, cu toate
cæ expresia chipului ei vædea contrariul. Poate cæ nu
conflin nimic important. Ori poate cæ, totuøi, conflin ceva
important. Ræmâne de væzut!

A apucat°o pe Thóra de mânæ.
— Væ rog sæ le citifli dumneavoastræ în locul meu. Dacæ
nu conflin nimic care sæ prezinte interes pentru poliflie, o
sæ le iau înapoi øi n°o sæ afle nimeni cæ vi le°am dat.

A fæcut o pauzæ.
— Dacæ descoperifli însæ ceva, bænuiesc cæ jurnalul
respectiv o sæ ajungæ la poliflie. N°am nimic împotrivæ.
Doar cæ nu pot sæ întinez amintirea surorii mele ducând
jurnalele la poliflie, dacæ nu e nevoie.

Thóra s°a uitat la femeia din fafla ei. La fel ca data
trecutæ, purta o uniformæ simplæ de funcflionaræ bancaræ,
iar bluza verde pe care alesese s°o asorteze cu costumul

190

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

albastru nu se potrivea deloc în combinaflia asta. În plus,
mai avea øi o patæ albæ de pastæ de dinfli într°un colfl al
gurii. Fireøte, preocuparea pentru modæ øi ferchezuiala nu
se numærau printre îndeletnicirile majore ale unui om
îndoliat, aøa cæ Thórei i s°a fæcut, efectiv, milæ de ea.

— O sæ le citesc, dar va trebui sæ duc la poliflie tot ceea
ce consider cæ are legæturæ cu cazul.

S°a uitat la pungæ.
— Sigur cæ cel mai bine ar fi sæ le citifli dumneavoastræ.

Jóhanna a dat brusc din cap, iar coafura, dacæ putea
fi numitæ aøa, i s°a stricat în totalitate.

— Nu, nu vreau. Probabil cæ mæ luafli drept caraghioasæ
sau laøæ, însæ am motivele mele pentru care refuz sæ fac
asta, în afaræ de loialitatea pentru sora mea.

A inspirat pe nas, iar apoi a expirat uøor.
— S°a întâmplat ceva între Alda øi tata. Nu°mi amintesc
sæ°øi mai fi vorbit sau sæ se mai fi væzut vreodatæ dup°aia.
Mæ îngrozeøte gândul c°aø putea descoperi ce a cauzat
asta, dacæ tata i°a fæcut Aldei ceva de neiertat. Vreau
sæ mi°i amintesc pe amândoi aøa cum i°am cunoscut øi,
în plus, e prea târziu sæ mai schimb ceva. Sunt morfli
amândoi.

Thóra a dat din cap. Pricepuse ideea. Incestul era
mult prea comun; de asta se temea Jóhanna, cu siguranflæ.
A zis:

— Am înfleles. Putefli sæ stafli liniøtitæ, n°o sæ duc la poli-
flie nimic din ceea ce nu e legat de caz. O sæ væ contactez
înainte sæ fac asta.

Jóhanna a zâmbit, uøuratæ.
— Bine.

S°a uitat la ceasul mare care se afla la recepflie.
— Vai de mine, trebuie sæ plec. Am întârziat ræu!

191

Yrsa Sigurdardóttir

Thóra a privit°o pe femeie ieøind pe uøa hotelului øi
târøâindu°øi picioarele în drum spre muncæ. A urmærit°o
pânæ când a dispærut dupæ colfl. Punga atârna greu în
pumnul încleøtat al Thórei. Murea de curiozitate sæ
citeascæ jurnalele. Spera cu adeværat sæ nu cuprindæ nimic
care s°o îndurereze pe Jóhanna, dar se temea cæ nu era
aøa. Orice lucru relevant pentru caz nu putea fi altfel
decât negativ øi dureros pentru ea. Øi°a amintit de ceea
ce°i spusese Matthew despre uræ øi s°a întrebat, în sinea
ei, dacæ°øi dorea cu adeværat sæ afle ce declanøase øirul
acela tragic de evenimente.

Bella s°a trântit pe un scaun alæturi de Thóra, care se
aøezase la o masæ din aeroport. A fæcut dintr°odatæ un
semn cu degetul mare peste umær, în direcflia bufetului.

— Numai prostii! Øi nici mæcar nu le depoziteazæ ca lumea!
S°a ræsucit cu scaun cu tot, iar Thórei i s°a pærut cæ

a privit°o cu ochi ræi pe casieræ.
— Øi mai zic cæ æsta°i aeroport!
— Zborul dureazæ numai douæzeci de minute, Bella, a

zis Thóra, cu iritare în glas. Sunt siguræ cæ pofli supravieflui
færæ gumæ cu nicotinæ.

De data asta, a privit°o pe ea cu ochi ræi, aøa cæ Thóra
øi°a îndreptat privirea în altæ parte, cætre poarta de
îmbarcare.

— Probabil cæ o sæ anunfle cursa dintr°o clipæ°n alta, a
zis ea, doar de dragul de°a zice ceva.

Nu doar prostiile pe care le debita Bella o fæceau
neræbdætoare sæ se îmbarce, ci øi dorinfla arzætoare de a
citi jurnalele. Se græbea sæ le ræsfoiascæ nu doar pentru cæ
voia sæ afle cât mai repede ce conflineau, ci øi pentru cæ,
dacæ trebuia sæ le ducæ polifliei, era bine sæ facæ asta cât

192

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

mai repede. Indiferent de cât de repede ar fi predat jur-
nalele, poliflia tot avea sæ reacflioneze urât. Dar pagubele
erau mai mici dacæ preda jurnalele polifliei cât mai repede
dupæ ce le luase de la Jóhanna. Dacæ ar fi reuøit sæ le
citeascæ în aceeaøi zi, le°ar fi fotocopiat øi le°ar fi returnat
în ziua imediat urmætoare.

— De ce s°ar græbi? a bombænit Bella. Ne°am plætit
biletele, acum avionul nu poate sæ plece færæ noi.

S°a ridicat.
— Mæ duc sæ fumez o fligaræ.

Thóra s°a simflit uøuratæ cæ ræmânea singuræ din nou,
iar uøurarea ei a devenit øi mai mare când a auzit anunflul
de îmbarcare pentru cursa lor spre Reykjavík. S°a dus s°o
ia pe Bella de la intrarea în aeroport, unde stætea rezematæ
de o statuie construitæ dupæ vizita lui Gorbaciov øi
Reagan în Islanda. Secretara trægea fum dupæ fum.

— Haide! i°a zis Thóra. Pierdem avionul!
— Nu pleacæ nicæieri, a zis Bella, încrezætoare, trægând
totuøi un ultim fum øi stingând fligara.

A arætat înspre inscripflia de la baza statuii.
— Cine°s æøtia doi?
— Hai odatæ, a spus Thóra, neavând de gând sæ°i poves-
teascæ fetei despre oamenii care conduseseræ altædatæ
lumea. Niøte barosani de pe vremuri care nu mai con-
teazæ acum.

S°a græbit sæ meargæ înæuntru, deschizându°i uøa
secretarei øi mânând°o cætre avion, dar tot ultimele s°au
îmbarcat øi øi°au ocupat locurile. Imediat dupæ ce øi°a pus
centura, Thóra a scos jurnalele.

— Ce°s astea? a întrebat Bella, cu surprindere, când a
væzut carneflelele multicolore øi uøor deteriorate din poala
Thórei.

193

Yrsa Sigurdardóttir

A ridicat din sprâncenele conturate cu creionul.
— Jurnale? Aveam øi eu dintr°astea când eram micæ. Ale
cui sunt?

Chiar dacæ urmele lui Reagan øi ale lui Gorbaciov
puteau fi øterse de timp, existau øi lucruri care supra-
viefluiau generaflii de°a rândul. Øi Thóra avusese jurnale,
dar nu cu græmada, cum erau cele de lângæ ea.

— A, astea°s niøte chestii peste care trebuie sæ mæ uit, a
ræspuns Thóra, færæ sæ spunæ ale cui erau jurnalele. Nu
cred cæ sunt prea importante.

Judecând dupæ primul jurnal, Thóra dæduse lovitura.
Era din 1970 øi, la prima vedere, nimic din ceea ce cu-
prindea nu pærea relevant pentru investigaflie. Scrisul de
mânæ al Aldei era specific unei adolescente: literele erau
mari øi rotunde, iar punctul de deasupra literei „i“ era,
uneori, o inimioaræ. Adesea, însemnærile erau fæcute la o
distanflæ de o sæptæmânæ øi poate cæ de asta reuøise Alda
sæ flinæ un jurnal ani la rând. Thóra renunflase dupæ øase
luni sæ mai scrie în jurnal, când însemnærile începuseræ
sæ arate negru pe alb cât de pufline lucruri se întâmplau
în viafla ei de copil în vârstæ de unsprezece ani. A hotærât
cæ era mai bine sæ scrie doar la ocazii speciale. Ce n°ar fi
dat sæ mai poatæ cerceta cu privirea lumea propriilor gân-
duri din copilærie, pe care aproape c°o uitase de tot!

Thóra a închis primul carneflel øi l°a aøezat la fundul
græmezii. A gæsit jurnalul din 1973, care se distingea de
toate celelalte, pentru cæ era cel mai deteriorat, iar când
l°a deschis, cotorul a cræpat. S°a uitat pe prima paginæ øi
a citit însemnarea fæcutæ în ziua de Anul Nou, prin care
Alda saluta sosirea noului an øi fæcea o listæ cu ceea ce°øi
dorea sæ realizeze în urmætoarele douæsprezece luni.
Thóra a zâmbit citind ce°øi propusese fata sæ facæ:

194

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

„1. Sæ merg într°o flaræ stræinæ
2. Sæ°mi fac temele
3. Sæ°mi iau un pick-up
4. Sæ°mi fac un prieten
5. Sæ nu mæ mai gândesc atâta la pærul meu — o sæ

creascæ“

Cu excepflia ultimei însemnæri, pe care n°a înfleles°o,
toate celelalte se potriveau perfect unei fete de cincispre-
zece ani, care abia dædea piept cu vârsta adultæ. În pre-
zent, planurile acelea se potriveau mai degrabæ unui copil
de zece de ani, dar în 1973, cu siguranflæ cæ viafla unui
adolescent se derula mai încet. În continuare, Thóra a
citit cæ pærinflii Aldei fuseseræ extenuafli dupæ petrecerea
datæ cu o noapte în urmæ øi cæ Jóhanna, sora ei mai micæ,
se speriase iar de artificii, care fuseseræ chiar mai frumoase
decât în celælalt an. Apoi urma un paragraf scurt în care
Alda vorbea despre îngrijorarea ei cu privire la focurile de
artificii din Insule, neøtiind cum sæ se împartæ între faptul
cæ°i plæceau øi cæ aveau, în mod clar, efecte nefaste asupra
animalelor. Însemnarea se încheia cu promisiunea cæ va
avea grijæ sæ facæ lucruri cât mai interesante de pe o zi pe
alta, ca sæ fie demne de trecut în jurnal.

Mai departe, Thóra a citit o descriere despre cum
petrecuse Alda interminabila lunæ ianuarie. Dupæ vacanfla
de iarnæ, începuse iar øcoala, însæ Alda nu pærea deloc
dezamægitæ de asta, ba chiar se pærea cæ aøteptase mo-
mentul cu neræbdare, dupæ cum scria în jurnal. Se îndræ-
gostise de cineva pe nume Stebbi øi bænuia cæ sentimentul
era reciproc. Se pærea însæ cæ n°avea nicio treabæ cu
Markús, care°i era doar amic. Thóra nu øi°a dat seama
dacæ fata conøtientizase cæ el era foarte îndrægostit de ea,

195

Yrsa Sigurdardóttir

dar toate însemnærile în care vorbea despre el erau
pozitive øi pæreau sæ vædeascæ o afecfliune platonicæ. Data
de 15 ianuarie fusese un moment decisiv în viafla Aldei,
pentru cæ se særutase cu Stebbi în fafla magazinului;
pagina respectivæ era plinæ de inimioare øi floricele. Ziua
urmætoare a fost mai puflin agreabilæ, fiindcæ atunci a
dispærut pisica familiei, acest incident cæpætând valenfle
dramatice în zilele urmætoare, pânæ când pisica a fost, în
sfârøit, gæsitæ, dupæ cæutæri îndelungate. Thóra s°a întrebat
dacæ pisica Aldei se numærase printre nenumæratele pisici
abandonate în Insule, murind una câte una pe mæsuræ ce
erupflia continua. Din când în când, în jurnal mai apæreau
øi alte gânduri pe care Thóra le înflelegea la fel de puflin
cum înflelesese menfliunea fæcutæ la începutul anului.
Thóra n°a putut gæsi nicio explicaflie mai bunæ decât cæ
Alda se tunsese scurt øi nu fusese mulflumitæ de rezultat,
însæ tot nu reuøea sæ priceapæ pe de°a°ntregul de ce o
preocupase pe Alda într°atâta lucrul acela.

La începutul celei de°a treia sæptæmâni a lunii, se
pærea cæ Alda era foarte entuziasmatæ cu privire la o seratæ
øcolaræ care urma sæ se desfæøoare în curând la øcoalæ. În
mod clar, era un eveniment mare øi, cu toate cæ Alda nu°l
descrisese în detaliu, se pærea cæ°l aøtepta øi cu neræbdare,
øi cu teamæ. Fæcuse o menfliune despre ceva ce intenflio-
nau sæ facæ tofli colegii ei de clasæ, dar Thóra nu øi°a
dat seama despre ce era vorba. Când a ajuns la data de
19 ianuarie, Thóra a ræmas oarecum uluitæ. În susul pa-
ginii era trecutæ data, dar în rest se vedeau numai øter-
sæturi peste øtersæturi, îngroøate atât de mult cu un pix
cu gel, încât hârtia era pe alocuri sfâøiatæ. Øi pagina urmæ-
toare fusese supusæ aceluiaøi tratament violent. Ceva se
întâmplase øi oricât ar fi încercat Thóra sæ distingæ scrisul,

196

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

n°a reuøit sæ vadæ ce scria sub mâzgælituri. Poate cæ Stebbi,
bæiatul de care°i plæcuse Aldei, o læsase cu buza umflatæ.
Oricum, scrijeliturile erau atât de aspre, încât Thóra s°a
gândit cæ era puflin probabil sæ fi fost aøa, chiar dacæ era
vorba de o adolescentæ cæreia i se urcaseræ hormonii la
cap. A pus jurnalul în poalæ.

— Mamæ, ce°i cu dezastrul æsta? a zis Bella, referindu°se
la mâzgælituri. Ce s°a întâmplat cu jurnalul æsta, a intrat
pe mâinile vreunui flânc?

Thóra nu se gândise la asta. Poate cæ Jóhanna mâz-
gælise rândurile acelea din carneflelul soræ°sii, într°un
moment de invidie sau când o apucaseræ pandaliile.

— Nu øtiu, a ræspuns ea, cu sinceritate. Pânæ acum
scrisul a fost îngrijit.

Bella a pufnit, neîncrezætoare:
— Da, vezi sæ nu!

S°a uitat flintæ la paginile din cale°afaræ de mâzgælite,
iar Thóra a fæcut acelaøi lucru. Însoflitoarea de zbor a
anunflat în difuzor cæ avionul urma sæ coboare spre
Reykjavík øi cæ pasagerii trebuiau sæ se aøeze la locurile
lor øi sæ°øi punæ centurile de siguranflæ.

— Ai auzit vreodatæ sæ se præbuøeascæ un avion øi sæ
supraviefluiascæ numai pasagerii care°øi pliazæ mæsuflele
sau care°øi îndreaptæ scaunele, aducându°le în poziflia
corespunzætoare? a întrebat Bella, destul de tare, cât s°o
audæ øi ceilalfli. Cred cæ pe æøtia nu°i intereseazæ decât
sæ°øi salveze mæsuflele øi scaunele, în caz de præbuøire.
Niøte ipocrifli!

Pasagerul de vizavi, de partea cealaltæ a culoarului,
i°a aruncat Bellei o privire sfidætoare øi a pliat la loc
mæsufla prinsæ de spatele scaunului care se afla în fafla lui.
Thóra a adoptat degrabæ o poziflie dreaptæ, apoi øi°a væzut

197

Yrsa Sigurdardóttir

de ale ei. A dat pagina, însæ era goalæ. Pe 21 ianuarie
nu era nicio însemnare.

— Fir°ar sæ fie! øi°a zis ea.
Pânæ în acel moment nu dæduse peste absolut nimic

care sæ aibæ legæturæ cu capul øi cutia. În timpul evacuærii,
Alda nu scrisese deloc în jurnal, aøa cæ, pentru Markús,
singura øansæ era ca fata sæ fi fæcut vreo însemnare
importantæ pe 22 ianuarie, în noaptea când începuse
erupflia. Thóra a respirat adânc øi a încruciøat degetele
înainte sæ dea pagina.

Din fericire, pagina urmætoare nu era goalæ øi nici
øtearsæ pe de°a°ntregul. Însæ însemnarea din ziua aceea
aræta de parcæ Alda fusese drogatæ sau avusese o febræ
îngrozitoare în timp ce°o scrisese. Thóra n°a reuøit sæ
punæ textul cap la cap. Spre deosebire de însemnærile
anterioare ale Aldei, aceasta era scrisæ væluros pe toatæ
pagina, iar nu ordonat, rând cu rând. Însemnarea consta
în repetarea cuvântului oribil oribil oribil oribil øi în alte
câteva secvenfle precum de ce oi fi ieøit afaræ? de ce? de ce?“
øi aø vrea sæ mor. Aceste cuvinte erau scrise unele dupæ
altele, în coloanæ, øi Thóra n°a putut sæ°øi dea seama dacæ
aveau vreo ordine anume. Dupæ tot talmeø°balmeøul
acela venea un rând care spunea astfel:

N°o sæ mai scriu deloc. De dragul lui Dumnezeu øi al
mamei øi al tatei, o sæ°mi pun capæt zilelor. Aici nu mæ mai
întorc.

Se pærea cæ fusese mai calmæ când scrisese aceste
lucruri, pentru cæ literele erau mai drepte øi mai îngrijite.
În rest, nu mai scria nimic. Pe margine era o linie trasæ
cu pixul, iar în josul paginii se afla un singur cuvânt, scris
atât de mic, încât de°abia putea fi citit:

Markús

198

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

Thóra a læsat carneflelul jos øi a oftat. De ce nu putuse
Alda sæ fie mai claræ? Oricum, un lucru era limpede: fata
trecuse printr°un øoc. Dacæ Thóra ar fi fæcut uz de propria
imaginaflie, numele lui Markús înscris în josul paginii
putea fi interpretat ca pe o declaraflie cum cæ el i°ar fi særit
în ajutor. Pe de altæ parte, numele clientului ei pe pagina
respectivæ nu°i confirma acestuia declaraflia. Dupæ însem-
narea aceea, toate paginile erau albe.

199

Capitolul 16

Miercuri, 18 iulie 2007

Thóra a pus ziarul jos. S°ar fi putut împæca cu faptul
cæ fotografia de pe prima paginæ ar fi putut fi a oricærui
bærbat bogat în vârstæ de cincizeci de ani. Doar lumea era
plinæ de asemenea bærbafli. A sperat cæ asta îl va consola
cât de cât pe Markús, care o privea ca un condamnat din
fotografia granuloasæ. Probabil cæ presa cæutase peste tot
o fotografie în care clientul ei sæ aibæ o privire tæioasæ.
Cu toate cæ fafla nu i se vedea clar, omul din fotografie
pærea sæ fie capabil de orice. Titlul, „Patru morfli — autopsia
sugereazæ o crimæ“, fusese conceput de aøa naturæ, încât
pærea destul de evident cæ Markús era întruchiparea
ucigaøului. Articolul însoflitor de°abia avea legæturæ cu
titlul, spunând numai cæ Markús Magnússon, un om de
afaceri din Reyjavík, era interogat de poliflie. O scurtæ
biografie expusæ într°o casetæ separatæ din josul paginii
aræta cæ Markús locuise în Insulele Westmann în perioada
în care se presupunea cæ fuseseræ uciøi bærbaflii. Însæ nu
scria nicæieri cæ, pe vremea aceea, era încæ tânær. Se pærea
cæ Markús nu se afiøase prea mult prin lume, deoarece

200

fiction connection