Sigurdardottir, Yrsa - Cenusa si pulbere - retail

Cenuøæ øi pulbere

care a început sæ scuipe pe nepusæ masæ stropi de lavæ.
De la distanflæ, ziceai cæ era vorba despre niøte clædiri în
flæcæri. Ori de o pajiøte care luase foc. Mai mult, trebuie
sæ luæm în calcul faptul cæ lumea reacflioneazæ diferit în
situaflii de crizæ.

Amintindu°øi de toate acele lucruri, Kjartan a zâmbit.
— Pânæ øi eu m°am chinuit sæ conving o femeie sæ°øi
pæræseascæ locuinfla, care era foarte aproape de craterul
vulcanic. Se urcase la etaj øi se apucase sæ facæ clætite! Øi
ne°a luat tare mult s°o convingem sæ lase naibii tigaia aia!

Thóra a râs. A observat cæ Bella stætea lângæ ea ca o
fosilæ; nu se miøcase deloc de când se aøezase pe scaun.
Thóra nu putea spune dacæ era de bine sau de ræu; tânæra
fie era fascinatæ de cele auzite, fie toate îi intrau pe°o
ureche øi°i ieøeau pe cealaltæ.

— Însæ pânæ la urmæ i°afli evacuat pe tofli de pe Insule, nu?
— Da, am reuøit. Cam într°o oræ am reuøit sæ°i trezim
pe tofli øi sæ°i mobilizæm, iar oamenii au luat°o înspre
port. Cu o zi înainte, vremea fusese neprielnicæ pentru
navigat, aøa cæ toatæ flota de pescuit era în port. Altfel,
probabil cæ s°ar fi petrecut un adeværat mæcel aici, pentru
cæ, la puflin timp dupæ ce s°a declanøat erupflia, a început
sæ plouæ peste oraø cu tæciuni incandescenfli øi fierbinfli øi
cu grohotiø. Tefræ, aøa se numesc, generic. Din cauza asta,
situaflia a devenit øi mai riscantæ.

Kjartan s°a rezemat de speteaza scaunului.
— Noi, cei din echipajele de Salvare, a trebuit sæ ne
miøcæm foarte repede. Lava mai avea puflin øi bloca
portul, de vreme ce fisura se întindea pânæ la colina
Ystaklettur, zona de acces dinspre mare. Nu era de
joacæ — trebuia sæ evacuæm cinci mii de oameni, ca sæ
nu mai amintesc de oi øi de gæini.

101

Yrsa Sigurdardóttir

— Oi øi gæini? l°a îngânat Thóra. Afli îmbarcat øi ani-
malele pe vasul care mergea cætre insula principalæ? Øi cu
câinii øi pisicile ce°afli fæcut?

Thóra nu se mai gândise øi la animale. Normal cæ
erau øi alte viefluitoare pe insulæ în afaræ de oameni.

— Pe atunci, oamenii n°aveau voie sæ aibæ câini. Pisicile
însæ au fost læsate aproape toate aici. Cele mai multe au
murit pe mæsuræ ce s°a înteflit erupflia, din cauza gazelor
toxice. Însæ oile au fost trimise imediat pe insula princi-
palæ cu elicopterele de la baza americanæ, iar gæinile au
fost transportate pe vas, a ræspuns Kjartan.

Apoi s°a oprit brusc.
— Cu toate cæ mi°am væzut casa dispærând sub lavæ, mai
greu mi°a fost sæ privesc cum au fost duse în port vacile
de la Kirkjubær, ca sæ fie ucise. A fost groaznic. Ferma
avea sæ fie rasæ prima de pe suprafafla Insulelor, întrucât
vulcanul era pe proprietatea fermierului; iar el era prea
bætrân øi nu putea sæ se mai apuce din nou de crescut
animale. N°a avut de ales, dar a fost mare pæcat cæ s°a
întâmplat aøa. Dezastrele naturale sunt fatale pentru
animale. Øi, ca øi cum n°ar fi fost øi°aøa destul de ræu, am
impresia cæ vacile au simflit cæ drumul lor înspre port
avea sæ fie ultimul.

Kjartan øi°a dres glasul.
— A doua zi de dimineaflæ, fermierul a fost dus cu
elicopterul pe insula principalæ. Nu mai avea decât câteva
lucruri îndesate într°o cutie micæ pe care a flinut°o în
poalæ tot drumul.

Thóra a refuzat sæ vizualizeze imaginea aceea — îi
ajungea cutia lui Markús.

— Deci tofli oamenii au plecat din oraø? a întrebat ea.

102

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Au mai ræmas în jur de douæ°trei sute de oameni, ca
sæ recupereze ce mai putea fi recuperat. Tofli ceilalfli —
printre care, desigur, øi femei, øi copii — au fost trimiøi
pe Insulæ. Slavæ Domnului cæ flota era în port! Lucrurile
ar fi fost mult mai grave dacæ bærcile ar fi fost în larg, la
pescuit. Bag mâna°n foc pentru asta!

Kjartan s°a uitat o clipæ pe geam, privind dincolo de
port, dupæ care s°a întors spre cele douæ femei.

— Oamenii stæteau pe vase ca sardelele, n°aveai unde
sæ mai pui piciorul. A fost îngrozitor, multora li s°a fæcut
ræu de mare. Nici nu se putea altfel, pentru cæ nu erau
obiønuifli cu valurile care°i legænau øi cu duhoarea de
peøte care se simflea în jur. Plus cæ mai erau øi nedormifli
øi în stare de øoc.

În mod clar, Bella îi asculta, pentru cæ Thóra i°a væzut
grimasa cu coada ochiului.

— Mai era vreo altæ barcæ în port în afaræ de cele de pe
Insulele Westmann? a întrebat ea. De pildæ, vreuna
stræinæ?

— Nu, nu mai era niciuna, a ræspuns Kjartan, prompt,
dupæ care s°a încruntat. Nici nu încape vorbæ!

Thóra a hotærât sæ abandoneze subiectul, cu toate cæ
spera sæ fi acostat vreo barcæ stræinæ acolo.

— Væ amintifli ceva din noaptea aia cu privire la Markús
sau la Alda, prietena lui?

— Nu, a ræspuns Kjartan, færæ nicio urmæ de ezitare în
glas.

Apoi a tæcut, nefiind dornic sæ intre în detalii.
— Suntefli sutæ la sutæ sigur? a întrebat Thóra, surprinsæ
de maniera diferitæ în care°i ræspunsese. Nu era øi el acolo
cu tatæl lui, cu care afli zis cæ afli fost prieten?

103

Yrsa Sigurdardóttir

— Pe taicæ°sæu probabil cæ l°am væzut, deøi nu°mi
amintesc precis de asta, a ræspuns Kjartan, încruntân-
du°se. Fæcea parte dintr°un echipaj de salvare øi a fost în
Insule în zilele de dupæ erupflie. Însæ nu°mi amintesc dacæ
ne°am væzut sau nu în noaptea aia. Nu°mi aduc aminte
nici de fiu°sæu øi nici de Alda. A fost ca la balamuc! Tofli
luaseræ ce li se pæruse mai de prefl atunci când li se spu-
sese sæ se îndrepte cætre port. Numai eu øtiu câte lucruri
incredibile mi°a fost dat sæ væd. În general însæ, lucrurile
cu adeværat importante au fost læsate în urmæ; albume de
fotografii øi alte suvenire — nimeni nu øi°a amintit de ele
în graba de a salva vreo veiozæ modernæ sau alte bunuri
lumeøti care se puteau devaloriza oricând.

— Dar suntefli sutæ la sutæ convins cæ øtifli la care Alda
mæ refer? a insistat Thóra.

I s°a pærut ciudat cæ Kjartan pronunflase numele
femeii cu atâta siguranflæ. Poate cæ°l auzise pe Markús
vorbind despre capul retezat øi°øi amintise de ea. Thóra
spera cæ se înøela, pentru cæ asta ar fi însemnat cæ Markús
fusese foarte indiscret.

— În Insule nu era decât o singuræ Alda pe vremea aia.
Era cam de aceeaøi vârstæ cu Markús øi eram prieten øi cu
taicæ°sæu. Se numea Thorgeir; a murit de curând. A fost
unul dintre cei care au venit în ajutorul echipajelor de
Salvare, împreunæ cu mine øi cu Magnús, tatæl lui Markús.

— Øtifli cæ Alda a murit sæptæmâna asta? a întrebat Thóra.
— Da, am auzit, i°a ræspuns el. Maicæ°sa øi soræ°sa încæ
locuiesc în Insule. Le cunosc pe amândouæ. Într°un cu-
vânt, toatæ situaflia asta e tragicæ, iar eu chiar nu înfleleg
ce°i face pe unii sæ recurgæ la soluflii aøa de disperate.
Maicæ°sa e la pæmânt, nici n°avea cum altfel.

104

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

Kjartan øi°a îndreptat ochii spre geam, privind iar
dincolo de port, iar apoi a continuat. Pærea dornic sæ
schimbe subiectul. Se vedea clar cæ îi era greu sæ vor-
beascæ despre chestiuni atât de delicate, aøa cum se
întâmplæ de obicei cu tofli bærbaflii de vârsta lui.

— Dar sæ revenim. Nu°mi amintesc dacæ Alda sau Markús
au fost acolo în noaptea aia. Gândeøte°te ce înseamnæ o
gloatæ de cinci mii de oameni care miøunæ peste tot.
A fost ca la balamuc, nu era vreme de stat la taclale cu
niøte tineri aflafli în stare de øoc.

— Markús mi°a zis cæ, în drum spre insula principalæ, a
fost pe acelaøi vas cu Alda øi cæ au øi vorbit cât au fost la
bordul lui, a spus Thóra. Putem sæ verificæm cumva asta?
Adicæ existæ registre în care sæ scrie cine pe ce vas s°a
îmbarcat în noaptea cu pricina?

Kjartan a ridicat din umeri.
— Asta chiar nu øtiu. Cei de la Crucea Roøie au fæcut o
listæ cu numele oamenilor care au coborât de pe vas,
aranjând sæ fie trimiøi în Reykjavík din Thórlákshöfn. Mæ
gândesc cæ poate au trecut pe listæ øi numele oamenilor care
au fost luafli în primire de rude øi aøa mai departe. Acum
nu øtiu dacæ øi°au notat øi cu ce vase a cælætorit lumea,
iar dacæ au fæcut°o, cine øtie dacæ au pæstrat registrele.
— Probabil cæ sunt la Arhivele Naflionale, a izbucnit
Bella, pe nepusæ masæ.

S°a înroøit puflin când Thóra øi Kjartan au privit°o cu
surprindere. Amândoi uitaseræ de ea.

— Mæ rog, eu acolo le°aø duce, a adæugat ea, iar apoi
a tæcut la fel de brusc cum a deschis gura.

— E øi aici, în oraø, o arhivæ, a zis Kjartan. La bibliotecæ,
la primul etaj. Poate gæsifli documentele acolo.

105

Yrsa Sigurdardóttir

— Iar dacæ nu, probabil cæ sunt la Arhivele Naflionale,
aøa cum bine ai zis tu, Bella, a spus Thóra, încântatæ de
interesul pe care°l arætase secretara ei faflæ de problemæ.

Avocata s°a gândit cæ putea s°o punæ pe Bella sæ se
ocupe de cæutarea lor cât stæteau prin Insule. Secretara
putea sæ caute prin documentele din arhiva localæ pânæ
când avea sæ descopere numele celor doi: Alda øi Markús.
Iar dacæ nu gæsea nimic acolo, putea sæ°øi continue cerce-
tærile mai târziu în Reykjavík. Miza era mare — cu toate
cæ acele documente nu erau suficiente ca sæ°l scape pe
Markús de suspiciuni, mæcar aveau sæ°i confirme declara-
flia într°o oarecare mæsuræ. Pe vas îi spusese Aldei cæ
ascunsese cutia în pivniflæ, iar de vreme ce aceasta nu mai
era în viaflæ, Markús avea nevoie de orice lucru, oricât de
mærunt, care sæ°i confirme mærturia. Thóra s°a întors
spre Kjartan.

— Cei care au ræmas sæ ajute echipajele de salvare, a zis
ea, puteau cælætori liber de pe o insulæ pe alta sau fusese
pus la punct vreun sistem?

Kjartan a clætinat din cap.
— În primele douæ°trei zile a fost un haos total. Oame-
nii munceau ca nebunii aøa cum credeau ei de cuviinflæ,
salvând tot ce puteau. Apoi lucrurile s°au schimbat, au
devenit mai organizate. Cu toate cæ s°au fæcut încercæri
de sistematizare a operafliunilor, natura era singura care
controla totul, dupæ capriciile ei. De asemenea, în scurt
timp au venit de pe insula principalæ alte echipaje de
salvare, dar, din pæcate, nu pot sæ væ spun precis cât de
mari sau cât de bine organizate au fost. Îmi amintesc însæ
cæ, în toiul operafliunilor de salvare, se strânseseræ vreo
trei°patru sute de oameni.

Kjartan a privit°o pe Thóra direct în ochi.

106

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— De mæ întrebi dacæ ar fi putut intra vreunul dintre ei
în casæ, sæ aøeze cadavrele acolo — sau sæ°i fi omorât pe
oamenii æia în pivniflæ —, sigur cæ da, e posibil. Oricine
ar fi putut face asta. Casele care sunt scoase acum la
suprafaflæ n°au fost acoperite imediat de cenuøæ — ci abia
dupæ douæ sæptæmâni de la erupflie. Eu n°aø fi intrat în
nicio casæ atunci, pentru cæ erau aproape de crater, dar
poate cæ cineva a fost destul de disperat cât sæ°øi asume
riscul æsta. Circa patru sute de case au fost acoperite de
lavæ øi logic cæ nu s°a mai putut face nimic în privinfla
lor. Însæ un alt øir de case a fost acoperit de cenuøæ, care
nu e la fel de distrugætoare ca piatra topitæ. Dac°ar fi fost
sæ ascund eu niøte cadavre, evident cæ le°aø fi dus într°una
dintre casele acoperite de lavæ, dar pentru asta mi°ar fi
trebuit foarte mult curaj. Lava nu curge prea repede, dar
pufline lucruri sunt mai înspæimântætoare la vedere decât
ea. Distruge tot în calea ei. Øi nu doar lava fierbinte ar fi
fost problema, ci øi gazele toxice pe care le produce.

— Avefli idee cine au fost oamenii din pivniflæ? a între-
bat Thóra. Øtifli cumva dacæ a dispærut cineva atunci? De
pildæ, cineva din echipajele de salvare?

— N°am nici cea mai vagæ bænuialæ, a ræspuns Kjartan.
Din câte øtiu eu, s°au întors cu toflii acasæ dupæ ce s°a
sfârøit totul. N°a murit nimeni în timpul erupfliei.

— Cu excepflia omului din pivnifla farmaciei, a zis Thóra.
— Da, dar el n°a murit din cauza erupfliei, a zis bærbatul.
Era un befliv.

Thóra a ræmas færæ grai. Asta era opinia generalæ a
oamenilor din Insule. Beflivii nu contau. A hotærât sæ nu
intre în discuflia asta.

— Dar bænuiesc cæ v°afli gândit cine°ar putea fi oamenii
æia, a zis ea apoi. Insulele Westmann nu°s aøa de mari,

107

Yrsa Sigurdardóttir

deci, dupæ toate probabilitæflile, oamenii æøtia trebuie sæ
fi avut vreo cunoøtinflæ.

— Habar n°am, a zis Kjartan, strângând din buze. Din
câte°am væzut la øtiri, nu øtie nimeni cine sunt oamenii
æøtia øi nici cum de°au ajuns în pivniflæ.

— Într°adevær, aøa e, a zis Thóra, cu ræbdare. Dar nu stricæ
sæ væ gândifli puflin la asta. Eu zic cæ poate totul are legæ-
turæ cu Ræzboiul Codului, cæ or fi fost marinari øi cæ au
murit într°un accident maritim sau într°o încæierare dintre
islandezi øi britanici. S°ar putea deci sæ fi fost englezi.

— N°aø zice, a ræspuns Kjartan. A fost o perioadæ grea
atunci, dar nu s°a întâmplat nimic din ce presupunefli
dumneavoastræ. În plus, dac°ar fi fost aøa, sigur n°ar fi
fost trecut sub tæcere atâta timp. Islandezii n°ar fi putut
sæ omoare patru britanici færæ sæ se facæ mare tam°tam pe
tema asta. Din pæcate, nu øtiu absolut deloc cine sunt
oamenii æøtia.

Thóra s°a gândit sæ nu forfleze lucrurile mai mult de
atât. A surprins°o cæ bærbatul exclusese cu totul posibili-
tatea ca decedaflii sæ fi fost stræini. Era indiscutabil — pur
øi simplu, n°ar fi avut cum sæ disparæ patru islandezi færæ
ca întâmplarea sæ fie raportatæ. Thóra s°a neliniøtit. Omul
din fafla ei øtia mai multe decât pretindea. Îøi pregætise
discursul de dinainte, bolborosind întruna numai despre
chestiuni mærunte. Thóra s°a uitat la Bella øi s°a ridicat
de pe scaun.

— Væ mulflumesc pentru timpul acordat.
A dat mâna cu Kjartan.

— S°ar putea sæ væ mai deranjez øi altæ datæ, dacæ o sæ
mai fie nevoie.

În drum spre ieøire, avocata a observat pe peretele de
lângæ uøæ o fotografie înræmatæ. Înfæfliøa cinci oameni

108

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

care se flineau cu toflii de umeri. Purtau cagule, iar în
spatele lor se afla un øuvoi de cenuøæ care se înælfla spre
cer. În mod sigur, unul dintre oameni era Kjartan, tânær.
Pæreau cu toflii obosifli øi nu zâmbise niciunul la aparat.

— E øi tatæl lui Markús în poza asta?
Kjartan s°a deplasat pânæ în dreptul ei øi a arætat spre

un individ din fotografie.
— El e. Æsta e Magnús. Iar aici e Geiri, sau Thorgeir,

tatæl Aldei.
— Iar aici sigur suntefli dumneavoastræ, dar cine sunt

ceilalfli doi? a întrebat Thóra.
Kjartan a pufnit, pe un ton grosolan:

— Aici e Dadi, a zis el, indicând un individ cam urât øi
considerabil mai scund decât ceilalfli. Un nemernic plictisi-
tor care s°a însurat cu o femeie øi mai plictisitoare decât el.

Apoi a miøcat degetul.
— Iar æsta e Gudni.
— Poliflistul? a întrebat Thóra, întorcându°se spre
Kjartan. A fost øi el prieten cu dumneavoastræ?
— Bine zis a fost, i°a ræspuns Kjartan.

109

Capitolul 9

Duminicæ, 15 iulie 2007

Bella se relaxa trægând dintr°o fligaræ, în timp ce
stæteau amândouæ în faflæ la Café Kró, un mic restaurant
din port, peste care dæduseræ în încercarea lor de a gæsi
un loc unde sæ ia cina. Thóra o însoflea, ceea ce era împo-
triva instinctelor ei naturale, dar vremea era atât de
frumoasæ, cæ era imposibil sæ fii prost dispus. Tocmai
luase masa øi era foarte liniøtitæ, iar briza mærii o însu-
fleflea. Aerul de searæ era mai rece, deøi soarele strælucea
încæ pe cer ca øi cum acest lucru ar fi fost cât se poate de
normal. Nici mæcar fumul Bellei, care trecea din când în
când prin fafla Thórei, nu putea sæ strice acea searæ
frumoasæ. O barcæ micæ a pornit în larg, iar odatæ cu ea
øi°au luat zborul câfliva pescæruøi de pe debarcader. Altfel,
pe chei era liniøte, se vedeau numai doi bærbafli care
reparau timoneria unui vas mic de pescuit, care era legat
chiar de pontonul aflat în dreptul lor. Reparafliile se
desfæøurau leneø, cæci bærbaflii mai mult vorbeau decât
munceau, iar Thóra i°a admirat pentru atitudinea lor de-
gajatæ. Poate cæ oamenii se simfleau aøa datoritæ frumuseflii

110

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

nemaipomenite a împrejurimilor. Privind miøcærile
pline de viaflæ ale pæsærilor care dædeau târcoale pereflilor
abrupfli ai vârfului Heimaklettur, Thóra simflea cæ se
elibereazæ de stres øi cæ ar fi putut zæbovi acolo toatæ
seara, savurându°øi bæutura.

— Øi câte cadavre s°au gæsit? a zis Bella, întrerupându°i
grosolan reveria.

— În pivniflæ? a întrebat Thóra, cu toate cæ Bella n°avea
cum sæ se fi referit la altceva. Patru. Sau, mai bine zis, trei
øi un sfert. Pentru cæ din al patrulea nu mai era decât
capul. N°ai citit în ziare? a întrebat°o Thóra, peste mæsuræ
de uimitæ.

— Nu, nu citesc prostii dintr°astea.
Bella øi°a pus fligara în colflul gurii øi a scos un nor

mare de fum. L°a privit atentæ pe mæsuræ ce se înælfla,
observându°l cum se ræspândeøte øi se face nevæzut.

— Cine omoaræ patru oameni dintr°un foc? a întrebat
ea, încruntându°se. Unul, da, mai zic øi eu; poate chiar
øi doi. Dar patru sunt prea mulfli. Oare e posibil sæ nu fi
fost o crimæ?

Thóra a fost nevoitæ sæ recunoascæ faptul cæ se gân-
dise øi ea la asta.

— Încæ n°au venit rezultatele autopsiei; poate cæ mai au
de lucru. E posibil ca trei dintre ei sæ fi murit pur întâm-
plætor, sæ se fi otrævit; ori poate c°au murit din alte cauze
decât de mâna omului.

Thóra a tras adânc în piept mirosul mærii, care încæ
biruia mirosul fligærii secretarei.

— Pe de altæ parte, chestia asta cu capul e greu de expli-
cat. Dacæ bærbaflii n°au fost uciøi — atunci ce°i cu capul
æsta? Cine øi de ce ar decapita un cadavru?

Bella a ridicat din umeri.

111

Yrsa Sigurdardóttir

— Poate cæ individul a suferit un accident øi a ræmas
færæ cap. Se mai întâmplæ!

— Bine, bine, dar cum a ajuns capul în cutie? Iar cutia
alæturi de trei cadavre, în pivnifla lui Markús?

Surprinsæ, Thóra øi°a dat seama cæ°i fæcea plæcere sæ
discute despre toate acele lucruri cu Bella. N°avea de unde
sæ øtie cum evolua cazul ei øi se întreba cum ar fi putut
sæ profite cel mai bine de timpul petrecut în Insule. Dacæ
nu gæsea informaflii folositoare aici, putea la fel de bine
sæ se întoarcæ øi în Reykjavík.

Bella s°a încruntat øi Thóra s°a liniøtit constatând cæ
era un semn de mare concentrare, iar nu unul care sæ°i fi
dat de înfleles cæ o insultase în vreun fel anume.

— Femeia asta care i°a dat cutia clientului tæu, a zis ea,
trægând un fum din fligaræ, crezi cæ ea i°a omorât pe
oamenii æia?

— Nu, nu prea cred, a ræspuns Thóra. Era o adolescentæ
pe atunci, aøa cæ mæ îndoiesc cæ ar fi putut sæ omoare
patru bærbafli. În orice caz, nu singuræ.

S°a rezemat de zid øi s°a bucurat de razele blajine ale
soarelui care apunea.

— Trebuie sæ fac cumva sæ mæ întâlnesc cu maicæ°sa,
pentru cæ e foarte probabil sæ øtie ceva despre provenienfla
capului — øi nu numai. Mare ghinion cæ taicæ°sæu e mort!
Mæ gândesc cæ øi el e implicat cumva în treaba asta.
Oricum, chit cæ familia Aldei e sau nu implicatæ în caz,
maicæ°sa tot trebuie sæ øtie ceva. Adolescentele se pricep
de minune sæ ascundæ tot felul de lucruri de pærinflii lor,
dar nu prea o væd pe Alda umblând nepæsætoare prin oraø
cu o cutie în care se aflæ un cap de bærbat. Cel puflin,
maicæ°sa o sæ fie în mæsuræ sæ°mi spunæ cu cine øi°a petre-
cut Alda timpul dupæ catastrofæ. Poate cæ a mærturisit

112

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

totul dup°aia vreunei prietene; ori poate mai multora.
Markús n°a mai reuøit sæ ia legætura cu ea dupæ ce au
plecat pe insula principalæ, aøa cæ el iese din calcul.

— Pæi, maicæ°sa încæ mai locuieøte aici, în Insule, a zis
Bella, uitându°se de jur împrejur de parcæ s°ar fi aøteptat
ca femeia sæ stea într°unul dintre depozitele de pe chei.
Cel puflin, aøa a zis moøul æla azi. Ar trebui s°o suni sau
sæ°i faci o vizitæ.

— Da, locuieøte aici, a zis Thóra. Însæ nu cred cæ e cazul
s°o vizitez acum, având în vedere prin ce trece.

— Eu zic cæ nici cæ se poate un moment mai bun ca
æsta, a spus Bella, dând un bobârnac fligærii øi trimiflând°o
într°un butoi din apropiere. Aøa vulnerabilæ cum e, dupæ
moartea fiicæ°sii, o sæ°fli vorbeascæ deschis.

Thóra a dat din cap.
— Nu, nu e bine. Dacæ e în stare de øoc, n°o sæ stea de
vorbæ cu mine. O sæ°l întreb pe fratele lui Markús despre
familia Aldei mâine°searæ, iar dacæ øtie ceva, poate c°o sæ
mæ învefle cum sæ procedez. Sæ speræm cæ øtie cum face
faflæ maicæ°sa situafliei.

Bella nu pærea sæ°i dea ascultare.
— Mai flii minte cimitirul æla pe lângæ care am trecut cu
maøina? a întrebat ea din senin. Care avea o poartæ în
formæ de arc?
— Da, a ræspuns Thóra, curioasæ sæ afle ce°i trecea Bellei
prin cap.

Oare i se næzærise sæ meargæ la cimitir øi sæ arunce o
privire printre morminte?

— Ce crezi, cadavrele ar putea proveni de°acolo? a în-
trebat Bella. Poate cæ o rudæ sau oricine altcineva a încer-
cat sæ le salveze, sæ nu le lase sæ disparæ în timpul
erupfliei. Cimitirul a fost acoperit de cenuøæ øi scos la

113

Yrsa Sigurdardóttir

suprafaflæ mai târziu. Poate cæ omul care a deshumat
cadavrele nu øtia cæ cimitirul o sæ fie scos la suprafaflæ.

Thóra s°a uitat øocatæ la secretara ei.
— Sæ dezgropi niøte cadavre doar ca sæ le duci în pivnifla
unei case care urma sæ aibæ aceeaøi soartæ ca øi cimitirul?!
Sincer, mæ îndoiesc de asta.

Thóra voia sæ punæ punct acelor presupuneri inutile,
dar nu s°a putut gândi la nicio soluflie isteaflæ, aøa cæ a zis:

— Cred c°ar trebui sæ plecæm. Øtiu cæ e devreme, dar eu
abia aøtept sæ mæ pun în pat, ca sæ avem timp pentru mai
multe mâine.

Bella s°a uitat la ceas, iar apoi øi°a ridicat, nedumeritæ,
privirea spre Thóra.

— Sper cæ glumeøti! Nu m°am mai culcat la ora asta de
la trei ani.

Thóra s°a înroøit puflin în obraji.
— N°am zis c°o sæ mæ culc imediat ce°o sæ ajung la
hotel. Trebuie sæ°i sun pe copii øi mai trebuie sæ vorbesc
øi cu alfli câfliva oameni.

Bella a ridicat din nou din umeri.
— Treaba ta!

S°a uitat în jur.
— Eu ræmân sæ dau o raitæ pe°aici, poate gæsesc vreun bar.

Thóra nu vedea asta cu ochi buni, dar øtia prea bine
cæ nu putea spune nimic cu privire la felul în care°øi
petreceau angajaflii ei timpul liber.

— Bine, atunci. Vezi ce faci pe°acolo! a zis ea, pe un ton
aparent vesel. Mâine am de gând sæ mæ întâlnesc cu
arheologul care supravegheazæ derularea sæpæturilor, apoi
vreau sæ trecem pe la arhivæ. Dup°aia, cine øtie ce°o sæ se
mai iveascæ. Altfel spus, ne aøteaptæ o zi plinæ.

114

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— N°ai tu grijæ, cæ mæ descurc eu, a zis Bella, iar apoi a
luat°o în direcflia opusæ faflæ de hotel. Tu eøti aia care
întârzie întotdeauna!

Thóra nu s°a putut abfline sæ nu se enerveze din
cauza replicii Bellei. Putea sæ zicæ multe despre secretara
ei, însæ nu øi cæ întârzia la muncæ. Ea, pe de altæ parte,
nu era aproape niciodatæ punctualæ, pentru cæ îi lua mult
sæ se pregæteascæ dimineafla øi, în plus, trebuia sæ°i mai
pregæteascæ øi pe copii. Cu toate cæ situaflia era departe
de a fi idealæ chiar øi atunci când ræmânea acasæ doar cu
copiii ei, aceasta se înræutæflea øi mai tare când intrau în
scenæ nepotul øi nora.

— Bænuiesc cæ°fli dai seama cæ n°o sæ°fli pofli deconta
cheltuielile de prin baruri, a strigat ea dupæ fatæ. Conta-
bilul nici n°o sæ se uite la ele!

Însæ imediat ce a rostit aceste cuvinte, a regretat
profund. O replicæ mai stupidæ de atât nici cæ se putea.

Bella nu s°a întors sæ se uite la ea, dar, în timp ce se
îndepærta, a ridicat o mânæ øi i°a arætat Thórei degetul
mijlociu.

115

Capitolul 10

Luni, 16 iulie

Thóra s°a înfuriat væzând cæ Bella coborâse la dejun
înaintea ei. Secretara se aøezase la o masæ de lângæ geam
øi se înfrupta din mai multe farfurii umplute pânæ la refuz
cu mâncæruri bogate în calorii. Pe chip avea o expresie
atât de încrezutæ, încât Thóra s°a gândit chiar sæ se ducæ
la altæ masæ, dar a læsat la o parte orgoliul øi s°a aøezat pe
un scaun, alæturi de Bella.

— Ei bine, a zis ea, apropiind ibricul cu cafea, te°ai
distrat azi°noapte?

Ea urcase direct în camera de hotel øi sunase acasæ,
la pærinflii ei, care se deranjaseræ sæ vadæ de casæ øi de
copii, cât era ea plecatæ. Era mai bine aøa decât sæ fi mers
toatæ gaøca la ei acasæ, printre care øi Orri, øi maicæ°sa.
Tatæl Thórei era bucuros cæ°øi instalase tabæra în garaj, pe
care era neræbdætor de multæ vreme sæ°l repare, cu toate
cæ maicæ°sa nu fusese prea încântatæ de ideea lui.
Maicæ°sa era de pærere cæ acasæ la Thóra totul se ducea de
râpæ: filtrul maøinii de spælat era înfundat, hainele stæteau
sæ cadæ din dulap de fiecare datæ când deschidea uøa ca

116

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

sæ caute ceva de îmbræcat pentru Sóley, iar în cel mai
îndepærtat colfl al frigiderului se afla un borcan cu gem
care expirase de°un veac. Prin urmare, Thóra fusese ne-
voitæ sæ îndure o predicæ de°o jumætate de oræ, timp în
care maicæ°sa îi reproøase cæ era o gospodinæ groaznicæ,
lucru pe care, de altfel, îl øtia øi ea prea bine. Într°un final,
reuøise sæ vorbeascæ la telefon øi cu Sóley, care, bucuroasæ,
i°a spus cæ purta niøte øosete imense de°a lui Gylfi,
pentru cæ bunica nu gæsise nicio pereche de°ale ei. Apoi
a urmat Gylfi, care a bombænit în receptor cæ trebuia sæ
se întoarcæ neapærat acasæ — cæ bunicæ°sa îl scotea din
særite øi cæ Sigga era deprimatæ. Înainte sæ punæ capæt
convorbirii, Thóra i°a promis cæ va avea grijæ de toate;
o îngrijora cæ noræ°sa era depresivæ. A pornit televizorul
øi a schimbat canalele, dar n°a gæsit nimic interesant de
væzut. În cele din urmæ, a ales sæ se uite la niøte bærbafli
care purtau ochelari de soare øi jucau pocher, dar a ador-
mit înainte sæ°øi dea seama care erau regulile jocului.

— A fost demenflial! a zis Bella, dupæ care a luat o guræ
mare de pâine cu gem.

Stratul de gem pe care øi°l întinsese pe pâine era atât
de gros, cæ era mai potrivit sæ spui cæ mânca gem cu
pâine. Pentru cæ gemul atârna prea greu, felia s°a rupt
într°un colfl, iar Bella s°a ales cu o patæ purpurie pe bærbie.
Dar secretara nu s°a sinchisit prea mult: a îndepærtat
gemul cu arætætorul, pe care apoi l°a bægat în guræ.

— Am întâlnit niøte oameni grozavi!
— Bravo, a zis Thóra, punându°øi lapte în cafea. De
vârsta ta?
— Nu le°am cerut buletinele, a spus Bella, ducând
ceaøca de cafea la guræ.

117

Yrsa Sigurdardóttir

S°a uitat la Thóra peste marginea ceøtii øi a ridicat din
sprâncene.

— M°am culcat cu cineva.
Thóra s°a înecat cu cafeaua.

— Poftim? a bolborosit ea.
— Ce°ai auzit! a zis Bella, cu mândrie în glas. A fost
genial. Marinarii æøtia øtiu meserie, nu glumæ!
— Marinarii? a întrebat Thóra, încæ øocatæ. Adicæ au fost
mai mulfli?!

Cum de reuøea fata aia sæ ajungæ cu unul sau cu mai
mulfli bærbafli în pat, ca øi cum totul ar fi fost floare la
ureche, pe când ea, Thóra, simflea cæ n°ar fi fost în stare
sæ aibæ parte de o partidæ interesantæ nici mæcar într°o
închisoare plinæ cu bærbafli? De fapt, nu era chiar aøa:
deseori, ea era cea dezinteresatæ, iar nu bærbatul cu care
se întâlnea. Cu toate astea, situaflia tot o scotea din særite.

— Nu, a fost numai unul, a zis Bella. Nu cæ n°aø fi putut
s°o fac cu mai mulfli — sunt siguræ cæ aø fi putut sæ mæ
culc cu doi.

Thóra a ræmas færæ grai øi n°a mai scos nicio vorbæ
pânæ la sfârøitul mesei. Nu c°ar fi contat, pentru cæ Bella
a sporovæit atâta despre peripefliile ei din noaptea trecutæ,
încât Thóra oricum n°ar mai fi izbutit sub nicio formæ sæ
spunæ øi ea ceva.

Dís øi°a acoperit fafla cu mâinile.
— Øi°acum ce facem?

Încerca sæ°øi revinæ dupæ øocul pe care°l avusese
descoperind cadavrul Aldei. În prima noapte de dupæ
întâmplare, zæcuse în pat, ruptæ de obosealæ, dar incapa-
bilæ sæ închidæ un ochi. Se tot întreba dacæ Ágúst, colegul
ei, ar fi putut trece cu vederea vreun semn cæ Alda nu

118

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

se simflea bine. Din câte°øi amintea ea, toate interacfliunile
lor cu Alda se reduseseræ la muncæ, la viitoarea interven-
flie chirurgicalæ øi la starea în care se afla mica lor cameræ
de depozitare. Dacæ Alda ar fi dat vreun semn, cei doi
doctori n°ar fi avut cum sæ remarce asta. La primele ore
ale dimineflii, când reuøise, în sfârøit, sæ adoarmæ, s°a
resemnat cu gândul cæ toate rænile se vindecau în timp.
Dar traumele treceau mai greu decât traumatismele øi
scurgerea timpului n°o ajuta deloc sæ se împace mai uøor
cu moartea Aldei. Dimpotrivæ, s°a gândit Dís, se simflea
mai ræu acum decât în ziua în care descoperise trupul
neînsufleflit al asistentei. Øtia cæ nu va uita clipa aceea
niciodatæ; dupæ ce raportase decesul, ræmæsese alæturi de
Alda în dormitor, aøteptând. Ulterior, øi°a dat seama cæ
ar fi fost mai bine sæ meargæ jos, în camera de zi sau în
bucætærie, ori chiar sæ se fi dus în maøina ei, dar în
momentul respectiv simflise cæ, procedând astfel, nu i°ar
fi acordat atenflia cuvenitæ, aøa cæ s°a aøezat la mæsufla ei
de toaletæ, de la capul patului. În mai puflin de zece
minute dupæ ce a sunat la Salvare, a venit øi ambulanfla;
însæ acele zece minute au fost cele mai lungi din viafla ei.
În timpul acela ræmæsese inertæ, uitându°se la trupul
neînsufleflit al Aldei, la privirea ei fixæ îndreptatæ spre uøæ,
de parcæ acolo ar fi identificat un mare adevær, øi la gura
cæscatæ care pærea sæ se fi contorsionat într°un flipæt
chinuit. Dupæ dovezile aflate pe noptieræ, pærea sæ fie
vorba de un suicid, cu toate cæ aspectul cadavrului sugera
altceva. Dís nu øtia atât de multe despre patologie sau
medicinæ legalæ, cât sæ aibæ habar despre cum trebuia sæ
arate cadavrul unui om care luase o supradozæ din medi-
camentele aflate lângæ pat, dar dacæ pastilele respective
fuseseræ cu adeværat cauza morflii Aldei, era clar cæ femeia

119

Yrsa Sigurdardóttir

fæcuse o alegere greøitæ. fiinea pumnii încleøtafli, iar Dís
a avut impresia cæ pe obrajii ei, care, de obicei, erau impe-
cabili, se vedeau niøte zgârieturi destul de adânci din
cauza cærora îi sângerase pielea øi se formase balta de
sânge întunecat în care îi zæcea capul.

— Cum adicæ ce facem? Nu putem face nimic. S°a sinu-
cis, a ræspuns Ágúst, pe un ton rece. O sæ°i ducem niøte
flori la înmormântare. O coroanæ sau ceva de genul æsta.

Auzindu°i vocea, Dís nu øi°a putut da seama dacæ era
sau nu mâhnit de moartea Aldei, cu toate cæ asistenta
lucrase zece ani pentru el.

Dís a læsat mâinile în jos øi øi°a îndreptat spatele.
— Ce dracu’ ai, nu fli°e bine? a întrebat ea, pe un ton
ascuflit. O asistentæ care a lucrat pentru noi moare înainte
de vreme, iar tu nu pofli sæ zici decât cæ o s°o petrecem
pe ultimul drum cu un buchet de flori — sau „ceva de
genul æsta“. Se pare cæ nu prea°fli pasæ!

A aruncat un ochi prin cameræ, neînflelegând cum de
o surprindea ræceala lui. Biroul lui Ágúst îi oglindea
perfect personalitatea: era rece, lipsit de viaflæ. Cu toate
cæ nici biroul ei nu era din cale°afaræ de interesant, al lui
era atât de minimalist øi de curat, încât ar fi putut face
chiar øi o operaflie urgentæ pe masa lui de lucru. Toate
obiectele din birou îøi aveau rostul lor, nici mæcar unul
dintre ele nu se afla acolo pentru cæ ar fi fost atrægætor
sau amuzant. Pânæ øi fotografiile înræmate de pe perefli,
înfæfliøând cele mai cunoscute tehnici de chirurgie plas-
ticæ, aveau un rost al lor. Chiar înainte sæ le atârne acolo,
Ágúst îi spusese Dísei cæ erau menite sæ°i înspæimânte pe
pacienflii care aveau îndoieli în privinfla operafliilor. Logica
lui era cæ, væzându°le, pacienflii øovæielnici îøi dædeau
seama de la bun început dacæ erau capabili cu adeværat

120

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

sæ treacæ printr°o intervenflie chirurgicalæ doar ca sæ arate
mai bine. Ágúst îi zisese de curând Dísei cæ, de când pu-
sese pozele pe perefli, numærul celor care renunflau în
ultima clipæ scæzuse considerabil.

Bærbatul se balansa cu scaunul, în mod evident
surprins.

— Æ? a zis el, iar apoi a tæcut cu totul.
A scos un oftat.

— Øtiu cæ par rece, dar nu°mi place sæ fiu sentimental
de faflæ cu alflii.

S°a întins øi a luat°o pe Dís de mâna pe care o aøezase
leneø pe marginea biroului.

— Doar øtii prea bine cât de mult o apreciam. Pur øi
simplu, cred cæ n°am avut când sæ mæ gândesc la asta.
Mæ gândesc tot timpul cum am putea sæ facem rost de o
asistentæ nouæ care sæ ne ajute cu operafliile care vin.

A zâmbit trist.
— E mai uøor sæ°fli ocupi mintea cu chestii mærunte.

Dís a zâmbit øi ea, fæcându°i°se milæ de el.
— Aøa e, a zis ea. Øi eu m°am gândit la asta.

Øi°a eliberat mâna dintr°a lui øi a aøezat°o în poalæ.
Nu°i plæcea sæ°l atingæ, deøi sentimentul era stupid,
pentru cæ mâinile lor acoperite cu mænuøi de latex se
atingeau mereu în timpul operafliilor.

— O sæ fie bine, a zis ea, dându°øi scaunul mai în spate.
Totul se rezolvæ de la sine.

Apoi s°a ridicat.
— Cred cæ nu m°aø simfli aøa de ræu, dacæ n°aø fi desco-
perit°o eu.
— E normal, a ræspuns Ágúst. Încearcæ sæ nu te mai
gândeøti la asta. Gândeøte°te la cum era ea când era încæ
în viaflæ. Aøa ar trebui sæ ne°o amintim cu toflii.

121

Yrsa Sigurdardóttir

Dís a dat din cap. Iar apoi a întrebat:
— Crezi cæ e posibil sæ fi fost ucisæ?
— Ucisæ? a îngânat Ágúst, peste mæsuræ de uluit. Cine
øi de ce ar fi fæcut una ca asta?
— De unde sæ øtiu eu…? a zis Dís, cu precauflie. Poate
vreun violator care voia sæ se ræzbune, a adæugat ea.
— Doamne fereøte! Nu cred una ca asta, a zis Ágúst,
încruntându°se. Cei de la asociaflia pentru violuri flin
lucrurile foarte bine sub control.

Dís a zâmbit.
— Se numeøte Unitatea de Intervenflii Rapide øi Asis-
tenflæ pentru Victimele Violurilor øi n°aø bæga mâna°n foc
cæ au situaflia sub control. Alda se sæturase de ei pânæ°n
gât, de aia øi°a øi dat demisia de la urgenfle.

Cu câteva luni mai înainte, Alda luase dintr°odatæ
hotærârea de a renunfla la jobul ei cu jumætate de normæ.
Activase ca voluntaræ la A&E, în tura de noapte, în
timpul sæptæmânii øi în weekend øi, printre altele, dobân-
dise o reputaflie bunæ pentru sprijinul øi asistenfla pe care
le oferea victimelor violurilor. Se pærea cæ°i plæcea ce fæcea
acolo, poate cæ decizia ei de a°øi da demisia era indiciul
pe care°l cæuta Dís. Cine øtie, poate cæ Alda nu mai putuse
face faflæ ororilor pe care le vedea acolo.

— Ori poate cæ a omorât°o altcineva, a spus ea, precautæ.
— Øi cine, mæ rog? a zis Ágúst, pe un ton irascibil.
Mickey, Goofy øi Pluto?
— Nu. Tu, de pildæ, a ræspuns Dís, cu calm, scoflând o
punguflæ de hârtie din buzunarul halatului.

Ágúst s°a ridicat. Nu pærea nervos, ci doar bulversat.
— Eu?

Dís øi°a væzut de plan, punând pungufla pe masæ, în
fafla lui.

122

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Am luat asta de pe noptiera de lângæ pat. Având în
vedere cum aræta cadavrul, Alda a murit în chinuri. Iar
asta n°are nici în clin, nici în mânecæ cu un deces cauzat
de somnifere.

Ágúst a privit°o pe Dís ostentativ în ochi.
— Øi de°asta crezi c°am omorât°o eu?
— Deschide punga, a zis ea, cu glas domol. Sæ vezi cæ
nu vorbesc aiurea!

Ágúst a coborât privirea asupra pungii øi a înhæflat°o.
Apoi s°a uitat degrabæ înapoi la Dís.

— Ai grijæ sæ nu atingi chestia aia dinæuntru, a zis ea,
cu calm. S°ar putea sæ trebuiascæ s°o duc la poliflie.

L°a væzut cæ Ágúst cæpætând o expresie duræ, dupæ
care a adæugat, pe un ton serios:

— Dacæ eøti cumva implicat în treaba asta, n°o duc
nicæieri. Altfel sunt nevoitæ s°o predau polifliei. Cæ doar
am luat°o de pe noptiera ei.

A fæcut un semn spre pungæ.
— Dar de asta ne ocupæm mai încolo. Acum trebuie sæ
clarificæm situaflia.

Bærbatul s°a uitat la ea.
— Nu te uita aøa la mine pânæ nu vezi ce°i acolo. Uitæ°te!

Ágúst a desfæcut punga cu mare grijæ, folosindu°øi
arætætorul. Nici n°a fost nevoie s°o desfacæ de tot, pentru
cæ, imediat ce a întrezærit conflinutul, øi°a dat seama
despre ce era vorba.

— La dracu’! a zis el, cu glas domol, læsând capul în jos.
Øi°acum ce facem?

— Tot ce øtiu e cæ nimeni nu s°a opus câtuøi de puflin
sæpæturilor, în afaræ de Markús, a zis Hjörtur, îndrep-
tându°se cætre un raft ce pærea sæ se rupæ sub povara unui
øir lung de dosare øi a unei græmezi înalte de ziare.

123

Yrsa Sigurdardóttir

Arheologul a pus foile pe care le flinea în mânæ dea-
supra unui morman, apoi a revenit la Thóra øi la Bella.

— Pærinflii øi frate°sæu n°au avut nimic de zis. Øi sunt
sigur cæ aøa°zisa Alda, de care tot vorbifli, n°a luat nicio-
datæ legætura cu mine. Poate c°o fi discutat cu altcineva
care lucreazæ aici, dar eu n°am auzit nimic despre asta.

Thóra a dat din cap, profund mâhnitæ.
— Putefli sæ væ interesafli, væ rog? Dacæ a vorbit cu
cineva, situaflia se schimbæ deja.

Iritat, Hjörtur a privit°o cu coada ochiului.
— Bine, dar nu øtiu dacæ are vreun rost.

Thóra øi°a dat seama cæ trebuia s°o ia pas cu pas cu
arheologul, ca nu care cumva sæ°i obstrucflioneze cerce-
tærile. Nu era obligat sæ°i ræspundæ la întrebæri sau s°o
ajute în vreun fel.

— Væ mulflumesc foarte mult, a zis ea, pe un ton umil.
Øtiu, cadavrele astea v°au dat destul de ræu munca peste
cap øi bænuiesc cæ suntefli la fel de neræbdætor ca mine sæ
se rezolve cazul. Aøadar, se poate spune cæ avem interese
comune.

Hjörtur n°a muøcat momeala.
— Sincer, sper cæ poliflia va rezolva totul cât mai repede,
dar nu sunt nici pe departe la fel de græbit ca dumnea-
voastræ. Treburile de care trebuie sæ mæ ocup eu sunt
vechi de treizeci øi cinci de ani, aøa cæ pentru mine
situaflia, per ansamblu, n°o sæ se schimbe, chiar dacæ
întârzii sau græbesc lucrurile cu câteva zile sau sæptæmâni.
Nu luptæm pe acelaøi front!

Øi°a încruciøat braflele.
— Dacæ afli terminat, aø vrea sæ°mi continui munca.
Profit de pauza asta ca sæ termin câteva rapoarte care

124

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

nu°mi dau pace. O fi ea, zona, temporar închisæ, dar aici
lumea munceøte!

Bella a pufnit, iar Thóra s°a græbit s°o ia înaintea
secretarei ei, care tocmai se pregætea sæ spunæ ceva.

— Aø vrea sæ væ pun câteva întrebæri. O sæ fiu rapidæ,
promit, a zis ea. O sæ terminæm într°o clipitæ.

A zâmbit øi s°a rugat ca lucrurile sæ iasæ cât mai bine.
Bella se uita ca împietritæ la arheolog.

Thóra nu øi°a dat seama dacæ tonul ei mieros sau
privirea acræ a secretarei l°a sensibilizat pe Hjörtur, dar
cert e cæ omul a acceptat sæ stea de vorbæ cu ele câteva
minute. Femeile l°au urmat într°o salæ micæ de conferinfle.

— Afli gæsit ceva, în timpul sæpæturilor, care°ar putea
avea legæturæ cu cadavrele descoperite? a zis Thóra, pen-
tru început. Ceva care, iniflial, poate nu vi s°a pærut
important, dar care acum, dupæ ce au fost gæsite cada-
vrele, ar putea fi relevant? Øi nu mæ refer numai la
sæpæturile fæcute pe proprietatea pærinflilor lui Markús.

— Nu, a ræspuns Hjörtur. Nu°mi amintesc sæ fi dat peste
nimic de genul æsta. Øi nici nu mi°am bætut capul prea
mult cu asta.

— Bænuiesc cæ toate lucrurile descoperite sunt luate în
evidenflæ øi apoi depozitate, a zis Thóra. E posibil sæ
aruncæm øi noi o privire peste aceste lucruri?

Arheologul a scuturat din cap.
— Nu, nu se poate. Numai proprietarii caselor øi numai
în prezenfla noastræ au dreptul sæ vadæ aceste lucruri dupæ
efectuarea sæpæturilor, urmând sæ stabilim împreunæ ce
o sæ se întâmple cu ele, a zis arheologul, dându°øi la o
parte ceaøca goalæ de cafea. De regulæ, organizæm câte°o
expoziflie cu obiectele gæsite în situl arheologic øi, cu
puflin noroc, chiar în casæ. Dupæ cum øtifli, toate lucrurile

125

Yrsa Sigurdardóttir

dezgropate intræ în posesia autoritæflilor din Insulele
Westmann. Fireøte, noi n°am avea nimic împotrivæ sæ le
parvinæ proprietarilor de drept. Un lucru care nouæ ni se
pare inutil s°ar putea sæ fie neprefluit, sæ aibæ valoare
sentimentalæ pentru proprietarul iniflial.

Hjörtur øi°a tras sufletul.
— Ne°au contactat mulfli oameni cu problema asta, sæ
ne întrebe în special de albume cu fotografii øi alte lucruri
de genul æsta ori chiar de togi universitare, trofee sau
ceasuri de mânæ. Luæm în evidenflæ fiecare obiect pe care°l
gæsim øi le depozitæm pe toate în aøa fel încât sæ aflæm
cu uøurinflæ care în ce casæ a fost gæsit. Ne°ar lua mult sæ
ræscolim prin toate, aøa cæ nu se poate face asta momentan.
— Dar poliflia n°a înaintat nicio cerere ca sæ se uite la
obiectele astea? a întrebat Thóra. În mod normal, ar
trebui sæ se arate cât de cât interesafli de lucrurile
descoperite în casa lui Markús.

Hjörtur a dat din cap.
— Nu, încæ n°au fæcut nimic în sensul æsta øi sæ speræm
cæ nici n°or sæ facæ. Am muncit mult ca sæ punem
lucrurile la punct øi ar fi o adeværatæ bætaie de cap sæ ne
apucæm acum sæ deschidem cutiile.
— Aø putea sæ arunc o privire prin registrul cu aceste
obiecte? a întrebat Thóra. S°ar putea sæ°mi fie de folos.

Hjörtur a strâns din buze.
— Trebuie sæ verific, a zis el, cu jumætate de guræ.

Thóra a decis s°o lase puflin mai moale.
— E posibil sæ fi intrat cineva în pivniflæ înaintea lui
Markús? a întrebat ea. Când s°a fæcut curat la parter, uøa
de la pivniflæ era închisæ sau deschisæ?
— Ce vrefli sæ insinuafli? Cæ trupurile au fost puse acolo
înainte sau dupæ efectuarea sæpæturilor? a zis Hjörtur.

126

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Într°adevær, la asta mæ gândeam, a ræspuns Thóra.
Dacæ°i aøa, ar creøte numærul celor care ar putea avea
legæturæ cu cazul.

— Din câte°mi amintesc, am închis uøa de la pivniflæ
imediat ce ne°am croit drum prin casæ pânæ la ea øi, dupæ
cum afli remarcat øi dumneavoastræ, am închis°o destul
de bine, a zis el, inexpresiv. Ne°a luat câteva ore sæ înain-
tæm cu sæpæturile pânæ acolo, dar apoi am bætut°o în cuie,
aøa cum ne°a fost înflelegerea. Totul s°a desfæøurat potrivit
înflelegerii noastre. Bineînfleles cæ, dacæ cineva ar fi vrut
sæ intre în pivniflæ, ar fi putut, dar nici nu se pune pro-
blema sæ fi dus acolo vreun cadavru dupæ efectuarea
sæpæturilor.

— Øi ce væ face sæ fifli aøa de sigur? a întrebat Thóra. Nu
mæ înflelegefli greøit — nu insinuez cæ dumneavoastræ øi
echipa afli fi avut ceva de°a face cu asta.

— Am intrat în pivniflæ împreunæ cu poliflia dupæ ce au
fost gæsite cadavrele. Pânæ øi cineva care nu e arheolog
øi°ar fi dat seama cæ trupurile acelea zæceau acolo de
ani întregi, ba chiar de zeci de ani, øi nicidecum de
câteva zile.

— Nu se poate sæ le fi fæcut cineva sæ arate aøa? a in-
sistat Thóra. Sæ le umple de praf sau ceva de genul æsta,
ca sæ paræ cæ zæceau acolo, neatinse, de ani de zile?

— Sub nicio formæ, a zis Hjörtur, cu glas ferm.
— Bænuifli cumva cine au fost oamenii aceia? Doar
suntefli din zonæ, nu°i aøa?

Hjörtur a zâmbit în barbæ.
— Când a erupt vulcanul, aveam trei ani, aøa cæ nu°mi
amintesc ce s°a întâmplat øi nici ce oameni locuiau pe
aici, a zis el. Însæ mæ îndoiesc foarte tare cæ oamenii æia

127

Yrsa Sigurdardóttir

sunt din Insule. Au fost salvafli tofli locuitorii din zonæ,
aøa cæ n°aveau cum sæ disparæ patru oameni.

Thóra a hotærât sæ nu mai aminteascæ de omul care
murise sufocat în pivnifla farmaciei.

— Totuøi nu v°afli gândit deloc la asta? a zis ea. Nu v°afli
întrebat cine au fost oamenii æia? Doar suntefli arheolog,
øi propriile descoperiri trebuie sæ væ intereseze.

— Bineînfleles cæ m°am întrebat, a mærturisit Hjörtur.
Dar nu am prea multæ imaginaflie, aøa cæ n°am ajuns la
nicio concluzie. Însæ væ pot asigura de un lucru, a adæu-
gat el. Din puræ curiozitate, m°am uitat peste ziarele din
perioada aceea — avem o arhivæ aici, pe microfilm — øi
n°am gæsit nicio øtire despre vreo persoanæ dispærutæ, fie
ea din Islanda sau din altæ parte. Deci se pare cæ n°a
raportat nimeni dispariflia, ceea ce e foarte bizar.

Øi°a dres glasul.
— Nu øtiu cât de bine afli apucat sæ vedefli cadavrele
când afli coborât acolo, jos. Cert e cæ, atunci când m°au
cooptat pe mine sæ merg acolo, puseseræ deja proiectoare.
Iar eu am væzut cæ cel puflin doi dintre ei aveau verighete.
Ce fel de oameni sæ fi fost, dacæ sofliile lor nici nu s°au
deranjat sæ°i caute?

În mintea Thórei øi°a fæcut loc un gând neplæcut
despre soflul ei, dar l°a alungat.

— Bunæ întrebare! s°a mærginit ea sæ spunæ.
Dupæ care a întrebat:

— Afli observat ceva care sæ dea de înfleles cæ erau mari-
nari? Mai în glumæ, mai în serios, mæ gândeam cæ, poate,
situaflia asta are legæturæ cu Ræzboiul Codului.

Hjörtur a clætinat uøor din cap.
— Din câte°am væzut øi din câte°mi amintesc eu, nu
purtau haine impermeabile — sau, mæ rog, nimic din ce

128

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

te°ai aøtepta sæ fi purtat marinarii din acea vreme, a zis
el. Dar asta nu înseamnæ mare lucru, pentru cæ marina-
rii, la fel ca restul lumii, nu poartæ tot timpul hainele
de lucru.

A zâmbit øi s°a uitat în jos, la blugii lui plini de zguræ.
— Am înfleles, a zis Thóra, care sperase sæ primeascæ un
alt ræspuns, poate chiar ca arheologul sæ°i fi spus cæ
bærbaflii aveau asupra lor frânghii øi nævoade.

A stat puflin pe gânduri, apoi a continuat:
— Credefli cæ e posibil ca cineva sæ se fi încurcat øi sæ fi
dus cadavrele într°un loc greøit? a întrebat ea. S°a în-
tâmplat vreodatæ, în timpul erupfliei, ca vizibilitatea sæ fi
fost foarte proastæ?

Hjörtur a ridicat din umeri.
— Asta chiar nu øtiu, a zis el. Mi se pare puflin probabil,
dar n°aø bæga mâna în foc.

S°a scærpinat în cap.
— E posibil chiar sæ fi dispærut casa în care poate cæ
trebuiau puse cadavrele iniflial, apoi sæ fi fost aleasæ casa
lui Markús. Existæ un site foarte bun cu casele care au
dispærut, atât cu cele din zona asaltatæ de lavæ, cât øi cu
cele acoperite de cenuøæ, pe care le scoatem la suprafaflæ.
Poate o sæ gæsifli acolo vreo informaflie de folos.

Thóra i°a zâmbit bærbatului în timp ce°øi nota adresa
site°ului. Avea dreptate; poate cæ vinovaflii nu intenflio-
naseræ sæ punæ cadavrele acolo; poate cæ le læsaseræ acolo
numai din cauza hazardului produs de erupflie. De ce°ar
fi pus cineva niøte cadavre în propria pivniflæ când existau
atâtea alte case unde le putea duce? Oare cadavrele øi
capul retezat ajunseseræ din întâmplare în acelaøi loc? Pe
Thóra începea s°o enerveze misterul care învæluia pro-
blema cadavrelor. Trebuia neapærat sæ afle care era

129

Yrsa Sigurdardóttir

povestea din spatele lor. În special pentru binele lui
Markús, dar øi pentru satisfacerea propriei curiozitæfli.

Thóra savura un cappuccino aburind în acelaøi
restaurant în care luase masa cu Bella cu o searæ în urmæ.
Observase cæ locul era dotat cu calculatoare care puteau
fi accesate de clienfli, aøa cæ putea împuøca doi iepuri
dintr°o lovituræ: sæ bea o cafea øi sæ caute informaflii pe
internet. Îøi împærflise sarcinile cu Bella: ea trebuia sæ
meargæ la arhive, iar Thóra trebuia sæ cerceteze site°ul pe
care i°l recomandase Hjörtur. Avocata øtia cæ sarcina ei
era mai agreabilæ decât cea a secretarei — ea stætea
bine°mersi într°un mediu plæcut, savurând o cafea, în
timp ce Bella trebuia sæ cotrobæiascæ prin dosare pline de
praf dupæ douæ nume —, dar Thóra øi°a zis cæ împærflirea
sarcinilor în felul acela compensa norocul Bellei la
bærbafli, din noaptea trecutæ. Cu toate cæ, în parte, Thóra
o trimisese pe Bella altundeva ca sæ scape de ea, spera cæ
secretara avea sæ°øi îndeplineascæ sarcina, în ciuda
øanselor mici de realizare a acelui lucru. Thóra o trimisese
la arhivæ færæ ca mæcar sæ verifice, mai întâi, dacæ fiøierele
transferate în Reykjavík în noaptea erupfliei se aflau la
bibliotecæ, dar, de vreme ce Bella n°o sunase deloc, pro-
babil cæ gæsise ceva prin care sæ cotrobæiascæ. Ori, cine
øtie, poate cæ arhiva se afla în grija unui bærbat pe care
Bella îl sedusese.

Thóra a cercetat textul de pe ecranul computerului.
A gæsit repede informaflii despre casa lui Markús øi despre
rezidenflii din vremurile acelea, recunoscând numele
pærinflilor øi al fratelui lui. Øi°a notat numele celor mai
apropiafli vecini, iar apoi pe cele ale oamenilor care
locuiseræ în alte zece case de pe aceeaøi stradæ. Având în

130

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

faflæ toate acele nume, Thóra a dedus cæ Kjartan, cel cu
care ea øi Bella se întâlniseræ la biroul de administraflie a
portului, locuise în casa alæturatæ de cea a lui Markús. Cel
puflin, numele capului familiei respective era Kjartan
Helgason. Chiar de°ar fi fost doi bærbafli cu acelaøi nume,
pe site nu mai exista nicio altæ informaflie despre el.

Thóra a dat clic pe linkul urmætor, referitor la rezi-
denflii de pe strada Sudurvegur, descoperind biografiile
scurte a patru dintre ei. Din fericire, una dintre acele
prezentæri biografice se referea la Kjartan Helgason øi, în
mod øi mai fericit, articolul era însoflit de o fotografie.
Thóra l°a recunoscut imediat pe bærbat. Biografia expusæ
imediat sub fotografie nu era cine øtie ce. Scria cæ Kjartan
avusese o carieræ îndelungatæ ca navigator, dupæ care se
angajase în diverse alte locuri øi, în cele din urmæ,
ajunsese sæ deflinæ postul actual, de administrator portuar.
Se cæsætorise øi fæcuse patru copii, care acum erau mari.
Dupæ ce a terminat de citit articolul respectiv, Thóra s°a
uitat øi pe alte biografii, nemaigæsind însæ nimic care sæ°i
fie de folos lui Markús. S°a arætat interesatæ numai de
numærul copiilor din fiecare casæ în parte. Cu excepflia
unui singur cuplu care se pare cæ nu avusese copii,
Magnús øi soflia lui, Klara, erau singurii care avuseseræ
doar doi copii — pe Markús øi pe Leifur, fiii lor.

Thóra øi°a terminat cafeaua øi a sunat°o pe Bella, ca
sæ vadæ cum se descurca — øi ca sæ se liniøteascæ în pri-
vinfla arhivistului. Secretara era ursuzæ. Era evident cæ
dosarele se aflau la arhivæ, numai cæ Bella nu reuøise încæ
sæ descopere pe ce vas cælætorise Markús. Thóra a regretat
cæ nu°l întrebase pe Markús cum se numea vasul, având
în vedere cæ dosarele erau aranjate dupæ numele ambar-
cafliunilor. Thóra a fæcut tot ce a putut ca s°o încurajeze

131

Yrsa Sigurdardóttir

pe Bella, spunându°i cæ munca ei era foarte importantæ,
iar înainte de a°øi lua la revedere, i°a zis secretarei cæ ea
avea sæ se întoarcæ la hotel øi cæ se vor întâlni acolo,
pentru a stabili cum sæ profite cel mai bine de restul zilei,
înainte sæ meargæ sæ ia cina cu Leifur øi familia lui.

Vremea era atât de frumoasæ, cæ Thóra a preferat sæ
facæ un ocol øi sæ se bucure de soare. A trecut pe lângæ
un magazin de suvenire øi a intrat înæuntru ca sæ cum-
pere un bibelou înfæfliøând un albatros pentru Sóley øi o
pereche de mænuøi de lânæ pentru Orri, nepoflelul ei.
Exact când vânzætoarea era pe punctul de a termina de
împachetat suvenirele, a sunat°o Bella.

— Ghici ce°am aflat? a zis ea, mândræ. Markús øi Alda
au mers cu aceeaøi barcæ spre insula principalæ.

Thóra i°a mulflumit, a închis øi apoi i°a zâmbit,
fericitæ, vânzætoarei, în timp ce°i înmâna cardul de credit.
Trecuseræ de primul hop.

132

fiction connection

Capitolul 11

Luni, 16 iulie 2007

— Væ rog, dafli°mi øi mie sarea! a zis Thóra, încercând
sæ paræ naturalæ.

În fafla ei, pe o farfurie frumoasæ din porflelan se afla
un mic ou albastru cu pete maro, pe care îl decojise pe
jumætate, scoflând la ivealæ un albuø aproape transparent,
cu toate cæ oul era, chipurile, fiert tare. Thóra nu se
aventura prea mult când venea vorba de mâncare, iar
printre preferinflele ei culinare nu se numærau neapærat
ouæle de pæsæri sælbatice. În alte circumstanfle, l°ar fi
refuzat politicos øi ar fi aøteptat sæ vinæ felul principal,
dar, cum lua cina în casa unor gazde pe care nu le cu-
noøtea, n°a avut ce sæ facæ, decât sæ særeze oul bine, sæ°l
înghitæ øi sæ zâmbeascæ. Înmânându°i sarea, Leifur a afiøat
un zâmbet øi i°a spus:

— Nu prea mulfli se dau în vânt dupæ asta! Nu e nevoie
sæ°l mænânci, dacæ nu vrei.

Thóra a zâmbit øi ea.
— Este în regulæ, chiar vreau sæ væd cum e, a minflit ea
øi a agitat elegantul recipient cu sare pe deasupra albuøu-
lui care bætea în gri.

133

Yrsa Sigurdardóttir

Apoi i°a pasat recipientul Bellei øi a privit°o fæcând
cam acelaøi lucru ca ea. Secretara s°a uitat cu coada ochiu-
lui la Thóra, confruntându°se, evident, cu aceeaøi dilemæ.

María, soflia lui Leifur, le urmærea îndeaproape din
celælalt capæt al mesei. Se vedea clar cæ era iritatæ. Øi°a luat
privirea de la cele douæ femei øi s°a întors spre soflul ei.

— Nu înfleleg de ce flii sæ°i obligi mereu pe oaspeflii
noøtri sæ mænânce chestia asta, mai ales cæ rar vine cineva
pe la noi, a zis ea, ridicând paharul øi luând o guræ
zdravænæ de vin alb. Nu mi se mai pare deloc inteligent
din partea ta!

Paharul s°a lovit cu zgomot de masæ, când l°a pus jos.
Deøi era stânjenitor, se vedea clar cæ bæuse puflin cam
mult. Femeia aræta foarte bine, probabil cæ, în tinerefle,
fusese din cale°afaræ de frumoasæ; era însæ neînchipuit de
slabæ, iar Thóra ar fi fost în stare sæ punæ pariu pe orice
cæ se menflinea aøa de frumoasæ prin mijloace medicale.
Purta niøte haine impecabile, aparent noi øi de marcæ,
cu toate cæ nu ultimul ræcnet. Avea o flinutæ clasicæ, o
fustæ bej pânæ la genunchi øi o cæmaøæ de mætase care se
armoniza cu pantofii cu tocuri înalte, din piele de cæpri-
oaræ øi deschiøi la culoare. De vreme ce hainele Maríei
erau prea puflin colorate, Thórei i s°a pærut cæ era aøa de
monotonæ, încât, dacæ s°ar fi perindat prin fafla unei øuri
cu fân, n°ar fi putut s°o distingæ de fundal.

— Dragæ, sæ înfleleg c°ai fi preferat sæ serveøti celebra ta
supæ de ceapæ arsæ? a zis Leifur, sægetând°o pe nevastæ°sa
cu o privire care numai drægæstoasæ nu era.

El nu era îmbræcat aøa de formal ca ea, cu toate cæ
purta o cæmaøæ øi o pereche de pantaloni øic. Poate cæ
flinuta lui pærea mai lejeræ datoritæ gesturilor øi mimicii
lui, cæci era mai relaxat decât nevastæ°sa în toate privinflele.

134

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Stafli dintotdeauna aici, în Insule? a întrebat Thóra,
încercând sæ calmeze spiritele.

Avusese øi ea probleme în cæsnicie øi øtia prea bine
cæ, în perioada dinaintea divorflului, din cauza inciden-
telor de acel gen, ceilalfli ajunseseræ sæ refuze invitafliile
ei øi ale lui Hannes la cinæ. Øi asta færæ sæ le fi servit oaspe-
flilor la masæ ouæ de pæsæri sælbatice, pe jumætate crude,
ca sæ°i punæ pe fugæ.

— Vai de mine, nu, a pufnit María.
— Probabil v°afli dat seama cæ María nu e din Insule,
a zis Leifur, zâmbindu°i sarcastic nevesti°sii. Ne°am întâl-
nit pe când studiam în Reykjavík øi am locuit împreunæ
acolo doi ani de zile, pânæ la absolvire. Eu am stat dintot-
deauna aici, în Insule, mai puflin cât am fost la øcoalæ.

Leifur a dat la o parte coaja oului pe care°l terminase
øi a mai luat unul.

— Mi°am dorit mereu sæ merg la øcoalæ ca sæ mæ fac
amiral, dar am ajuns om de afaceri.

Cu mâini pricepute, a spart coaja din partea de sus a
oului frumos colorat.

— Mi°am dat seama cæ afacerea inifliatæ de taicæ°meu se
dezvolta øi mi°am zis cæ, pentru familie øi pentru com-
panie, e mai bine sæ mæ calific în domeniul afacerilor.

— Øi a fost o decizie înfleleaptæ, nu°i aøa? a întrebat
Thóra.

Markús îi spusese cæ afacerea cu pescuitul mergea
foarte bine. Thóra a înfipt lingura în ou, a scobit dupæ
o bucæflicæ închegatæ mai bine øi a încercat s°o înghitæ
repede.

— Da, aøa cred, a zis Leifur. De fapt, cred cæ studiile nu
m°au ajutat prea mult. Am avut noroc cu capturile. Plus
cæ avem cæpitani foarte buni. În realitate, am reuøit sæ

135

Yrsa Sigurdardóttir

consolidez compania, dar asta e numai o parte din tot
ce°am fæcut. Suntem puflin strâmtorafli acum, de când
s°au redus dividendele, ca sæ nu mai zic de instabilitatea
coroanei islandeze.

Thóra a dat din cap øi a evitat sæ ducæ mai departe
conversaflia despre cursul valutar. Nimic n°o plictisea mai
mult ca discufliile despre bani øi exista riscul sæ°øi dea pe
faflæ ignoranfla, dacæ discuflia continua la fel.

— Øi Markús n°a contribuit deloc la afacere? a întrebat ea.
— Nu, øi°a væzut de drumul lui, a ræspuns Leifur. Poate
c°a fost mai bine aøa, a adæugat apoi. O companie nu
trebuie sæ aibæ doi directori. De când s°a retras taicæ°meu,
mæ ocup singur de afacere øi°mi iese bine. Markús nu se
plânge de nimic. Oricum, øi dacæ ar face°o, n°ar conta
prea mult. E mulflumit cu partea lui de profit.

María a pufnit:
— Ar fi fost øi mai bine dac°ai fi vândut°o. Nu eøti
singurul din familia asta care are studii de administrare
a afacerilor øi øtiu prea bine cât pofli lua pe dividende øi
pe vase. Magnús zice cæ am putea træi liniøtifli numai din
dobândæ. Øi noi, øi Markús.

A mai luat o înghiflituræ mare de vin.
— Sæ dea Dumnezeu sæ vindem odatæ øi dividendele, øi
compania!

Thóra nu înflelegea despre care Magnús vorbea
femeia, dar în mod clar nu putea fi vorba de tatæl lui
Markús øi al lui Leifur. Însæ acel Magnús conta mai puflin
pentru Thóra, care øi°a dat seama care era mærul discor-
diei din cuplu. María voia ca bærbatul ei sæ vândæ com-
pania øi sæ se mute amândoi în Reykjavík. Da, acolo unde
se afla bulevardul Laugavegur, cu magazine în care puteai

136

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

cheltui o avere. María s°ar fi încadrat perfect într°un apar-
tament luxos øi îngrozitor de scump din 101 Reykjavík,
cartierul central, de la fereastra cæruia ar fi privit golful
albastru de dupæ o lalea aøezatæ elegant în vazæ, în timp
ce øi°ar fi savurat cafeaua cu lapte. Leifur, în schimb, ar
fi fost la fel de bine°venit în acel decor minimalist ca o
pæturæ fæcutæ din cârpe. Neîndoielnic, el îøi dorea sæ
pæstreze compania øi sæ ræmânæ în Insule, unde putea sæ
lucreze în continuare în industria pescuitului. Poate cæ
avea øi o obligaflie moralæ în sensul æsta; dacæ era sæ
vândæ dividendele øi compania, la ce°ar mai fi stat în
Insulele Westmann? Trebuie sæ fi fost într°o poziflie
dificilæ, fiind responsabil pentru slujbele atâtor muncitori
într°o comunitate micæ precum aceea. Cu toate cæ, din
douæ vizite scurte fæcute în zonæ, Thóra nu putuse afla
prea multe despre comunitatea din Insule, simflea cæ
aceasta oglindea anumite caracteristici ale întregii flæri,
aøa cum fusese ea în trecutul apropiat. Islanda înainte de
era capitalismului. Islanda în vremea când oamenii erau
aproape egali din punct de vedere financiar øi când cei
mai bogafli dintre ei erau farmaciøtii. Casa Maríei øi a lui
Leifur nu se deosebea deloc de celelalte case din vecinæ-
tate: era mare øi bine întreflinutæ, dar departe de a fi
luxoasæ. Probabil cæ era ciudat sæ aibæ atâflia bani øi sæ
nu°i cheltuiascæ pe nimic, mai ales pentru María, care, în
mod evident, aprecia lucrurile mai rafinate. Thóra s°a
gândit cæ era mai bine sæ schimbe subiectul.

— Pærinflii dumneavoastræ încæ mai locuiesc aici? l°a
întrebat ea pe Leifur, luând încæ o guræ din ou.

I se pærea interminabil øi se gândea cæ numai struflul
mai face ouæ de asemenea dimensiuni.

137

Yrsa Sigurdardóttir

— Da, a zis Leifur. Stau pe strada asta, la câteva case mai
încolo, dar nu øtim cât o sæ mai fie aøa. Tata a devenit
foarte problematic øi mama este aøa de bætrânæ øi de
obositæ, cæ de°abia se mai poate descurca cu el. María o
tot ajutæ, dar de°acum are deja nevoie de asistenflæ de
specialitate øi ne e greu sæ gæsim pe cineva în Insule care
sæ aibæ grijæ de el.

Pentru efortul ei, María a crescut pe neaøteptate în
ochii Thórei. S°a uitat la ea øi s°a gândit cæ, în ciuda
atitudinii ei reci, femeia avea, cu siguranflæ, un suflet bun.
Nu°i era greu sæ se punæ în locul ei, o cloøcæ færæ pui, care
nu avea nimic de fæcut, în timp ce bærbatul ei muncea
de se spetea. Pentru cæ femeia era din Reykjavík, probabil
cæ apropiaflii ei se aflau acolo; vechile prietene veneau rar
pe la ea, ca sæ bea o cafea împreunæ.

— Avefli copii, nu°i aøa? a întrebat Thóra, uitându°se
spre María. Stau øi ei aici?

— Nu, a ræspuns femeia, cu amæræciune în glas.
Apoi a adæugat numaidecât:

— Nu, adicæ nu stau aici, dar da, avem copii. Doi,
Magnús øi Margrét.

Femeia s°a îndreptat mai bine de spate.
— Margrét e în stræinætate, studiazæ medicina. Iar
Magnús e administrator, la fel ca tatæl lui. Lucreazæ
pentru o bancæ mare øi, de curând, l°au fæcut director al
departamentului de imobiliare.

S°a uitat la soflul ei.
— Aøa cæ e o tâmpenie sæ°fli închipui cæ va prelua
vreunul dintre ei afacerea. Magnús câøtigæ deja de douæ
ori mai bine ca taicæ°sæu.
— Ei, nu°i aøa de simplu, i°a zis Leifur nevesti°sii. Øtii øi
tu prea bine!

138

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

S°a întors spre Thóra.
— Deøi copiii noøtri au ales sæ facæ altceva în viaflæ, nu
øtii niciodatæ când se pot ræzgândi. În plus, lui Hjalti, fiul
lui Markús, îi plac foarte mult marea øi compania. Vine
aici aproape în fiecare varæ øi deseori iarna, în week-
enduri. L°ar dezamægi foarte tare dacæ afacerea ar încæpea
pe mâini stræine.

Se pærea cæ discuflia se îndrepta din nou spre pro-
blemele nerezolvate ale cuplului.

Thóra a auzit°o pe Bella oftând încet. Probabil cæ era
sætulæ de conversaflia lor; ori, la fel de bine, de oul care
încæ se afla pe farfuria ei, pe jumætate neatins.

— Væ mai amintifli ceva din timpul erupfliei? l°a întrebat
Thóra pe Leifur, într°o încercare disperatæ de a detensiona
situaflia.

— Cum sæ nu, dragæ, a ræspuns Leifur, dând la o parte
farfuria din fafla lui. Lucrurile astea nu se uitæ.

— Afli luat acelaøi vas ca Markús spre Reykjavík? a
întrebat Thóra. Încerc sæ dau de cineva care ar putea
confirma cæ Markús øi Alda au vorbit unul cu altul în
timpul cælætoriei.

— Da, am fost øi eu la bord, a ræspuns Leifur, cu un aer
gânditor. Însæ nu°mi amintesc s°o fi væzut neapærat pe
Alda, dar asta nu înseamnæ cæ n°a fost pe vas. Alda era
de aceeaøi vârstæ cu Markús, cu doi ani mai micæ decât
mine. La vârsta aia, nu eram prea atent la copii.

A luat o guræ de vin.
— Oricum, sunt sigur cæ, dacæ Alda chiar era pe vas,
Markús nu putea fi prea departe de ea.

A pus paharul jos.
— Nu cred c°a trecut vreodatæ peste slæbiciunea asta a
lui pentru ea, nici mæcar dupæ ce a crescut de°a binelea.

139

Yrsa Sigurdardóttir

— Aøa mi se pare øi mie, a zis Thóra, pe mæsuræ ce se
stræduia sæ îndese oul în coajæ, ca sæ paræ cæ°l terminase.

A læsat lingura jos din mânæ øi s°a øters la guræ cu un
øervet, ca sæ fie øi mai convingætoare.

— Credefli cæ existæ cineva care øi°ar putea aminti cæ
au avut o conversaflie pe vas? De pildæ, mama dum-
neavoastræ?

Leifur a scuturat din cap.
— În niciun caz. Are ræu de mare, aøa cæ n°a fost în stare
de nimic. Cred cæ nici mæcar pe Markús nu l°a væzut.

A rotit paharul pe masæ.
— Numai puflin, sæ mæ mai gândesc… Poate°mi aduc
aminte cine a mai fost pe vas. Probabil cæ au fost mulfli
dintre prietenii din copilærie ai lui Markús; ei ar fi putut
observa ceva; tofli bæieflii din clasæ erau îndrægostifli de
Alda, aøa cæ poate°øi amintesc.

Thóra a bægat mâna în geanta care atârna pe spætarul
scaunului øi a scos o copie a raportului pe care°l gæsise
Bella în arhivæ.

— Asta e o listæ cu oamenii care s°au îmbarcat pe acelaøi
vas. Poate recunoaøtefli pe cineva.

I°a întins°o lui Leifur.
Bærbatul a cercetat lista care era scrisæ de mânæ øi avea
patru pagini în total. Dintr°odatæ, s°a luminat la faflæ.
— Jóhanna, sora mai micæ a Aldei. Încæ locuieøte în
Insule øi lucreazæ la banca la care merg eu de obicei. Poate
øtie ceva, deøi nu øtiu dacæ°øi mai aduce aminte de
evacuare. Dacæ vrefli, pot sæ vorbesc mâine cu ea.
Thóra i°a mulflumit. A væzut cæ Bella renunflase sæ
mai mænânce oul, acoperindu°l cu un øervet printr°un
gest mult prea elegant.

140

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Mulflumesc, a zis ea cu glas domol, dând farfuria uøor
la o parte. Ceva special, într°adevær, a adæugat, færæ sæ
ridice privirea cu care fixa fafla de masæ.

María le°a zâmbit amândurora, dar cu ræcealæ. S°a
ridicat øi s°a apucat sæ strângæ masa. Apoi, cu braflele
pline, s°a dus în bucætærie, de unde ceilalfli o auzeau pre-
gætind felul principal. Thóra øi°a încruciøat degetele, în
speranfla cæ nu avea sæ le mai aducæ niciun preparat spe-
cial, deøi se temea foarte tare cæ femeia o sæ°øi facæ apa-
riflia flinând în mânæ un platou cu stele de mare præjite.

— V°a contactat poliflia pentru declaraflii? l°a întrebat
Thóra pe Leifur, uitând de grija meniului. Sau poate pe
pærinflii dumneavoastræ?

— A sunat cineva deunæzi din Reykjavík øi le°am spus
cæ nu øtiu nimic, a ræspuns el. Mæ îndoiesc cæ vor renunfla
aøa de uøor, pentru cæ bærbatul cu care am vorbit mi°a
pus o græmadæ de întrebæri despre planurile mele viitoare
de cælætorie øi despre mama øi tata. Mi°a zis øi cæ o sæ mæ
mai contacteze — asta însemnând cæ vom fi citafli. I°am
explicat cæ tata nu poate fi interogat, spunându°i ce boalæ
are. Dacæ°mi amintesc bine, asta a fost vineri, iar de
atunci nu m°a mai cæutat nimeni.

Leifur a ridicat din umeri, aproape indiferent, cu
toate cæ Thóra nu øi°a dat seama prea bine dacæ nepæsarea
lui era sinceræ.

— Când o sæ vinæ, o sæ vinæ. N°avem nimic de ascuns!
— Nu trebuie sæ væ facefli griji, l°a asigurat Thóra. Dar
cum credefli cæ au ajuns cadavrele în pivniflæ? Bænuiesc
cæ v°afli gândit la asta.

Leifur a fæcut un gest indiferent.
— Normal cæ m°am gândit, a ræspuns. Aø vrea sæ pot
spune cæ am gæsit øi o explicaflie pentru asta. Habar n°am

141

Yrsa Sigurdardóttir

cine au fost oamenii æia øi cum au ajuns tocmai în
pivnifla noastræ, din atâtea locuri câte sunt. Dar sunt
destul de sigur cæ au fost stræini. E imposibil sæ nu°øi fi
dat nimeni seama cæ au dispærut patru islandezi în timpul
erupfliei.

— Pæi, øi s°au perindat stræini pe°aici în perioada aia? a
întrebat Thóra. În „perioada aia“, adicæ în timpul øi
înainte de începerea erupfliei.

— Hm, a zis el, cugetând. Înaintea erupfliei s°au perindat
mereu stræini prin zonæ, deøi mai puflini decât acum. Cei
mai mulfli erau marinari øi oameni care lucrau în in-
dustria pescuitului, iar nu turiøti, cum sunt azi.

I°a zâmbit Thórei formal.
— Recunosc cæ nu øtiu dacæ a fost vreun stræin pe aici
exact în timpul erupfliei. Bænuiesc cæ or fi fost câfliva care
au ajutat la operafliunile de salvare. Poate soldafli de la bazæ.

Thóra, care nu se gândise la aøa ceva, øi°a propus sæ
se intereseze dacæ dispæruse cineva în perioada aceea de
la Aeroportul Keflavík al Marinei Militare. A sperat cæ
informafliile nu dispæruseræ odatæ cu decolarea celor de
la Forflele Armate.

— Credefli cæ aø putea vorbi cu tatæl dumneavoastræ? a
întrebat ea, cu prudenflæ. Poate cæ°øi mai aminteøte ceva
de atunci, chiar dacæ nu mai øtie multe lucruri din
trecutul lui.

Leifur pærea foarte trist.
— Mæ tem cæ e inutil. Taicæ°meu mai are øi zile bune,
dar nu mai e capabil de multæ vreme sæ poarte o con-
versaflie decentæ. De vorbit, vorbeøte, dar ceea ce spune
nu are, de obicei, niciun sens, e færæ noimæ. Mama însæ
e ageræ la minte.

S°a apropiat de Thóra øi a privit°o.

142

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Dar ce vrefli sæ insinuafli? Credefli cæ taicæ°meu are
vreo legæturæ cu asta?

Spre uøurarea Thórei, Leifur nu pærea nervos, ci doar
curios.

— Nu, nu neapærat. Mæ gândeam cæ poate°mi va spune
câte ceva despre oamenii care au trecut pragul casei lui
sau cæ, cine øtie, o sæ°mi dea un indiciu referitor la iden-
titatea cadavrelor, a zis ea. Bænuiesc cæ øi°a supravegheat
casa îndeaproape. Cu siguranflæ cæ ceilalfli oameni care
s°au ocupat cu operafliunile de salvare au fost mai puflin
interesafli de asta.

— Avefli dreptate, a zis Leifur. Dar el nu væ poate ajuta.
Din pæcate. Iar mama n°a fost aici când s°au desfæøurat
operafliunile. Însæ poate cæ ea øtie ceva despre vreun stræin
care a fost prin zonæ înainte de erupflie.

A clætinat din cap.
— Nu øtiu dacæ e în mæsuræ sæ væ spunæ øi alte lucruri.
Cine øtie? Poate cæ nici mæcar nu°øi mai aminteøte ce°a
fost atunci. A trecut atâta vreme… Pânæ øi eu îmi amin-
tesc numai frânturi.

În cameræ a pætruns un miros subtil de fum, iar Bella
s°a foit în scaun.

— Se fumeazæ aici? a întrebat ea, plinæ de speranflæ.
— María fumeazæ în bucætærie, a ræspuns bærbatul,
fæcându°i un semn Bellei cætre uøæ. Væ rog! O sæ fie în-
cântatæ de companie.

Bella n°a aøteptat sæ i se spunæ de douæ ori.
— N°afli cunoscut°o deloc pe Alda? a întrebat Thóra,
dupæ ce a plecat Bella. Se pare cæ joacæ un rol esenflial în
toatæ treaba asta, dacæ povestea fratelui dumneavoastræ,
cum cæ ea i°a dat capul retezat, ræmâne în picioare. Eu cred

143

Yrsa Sigurdardóttir

cæ cele trei cadavre øi capul retezat au legæturæ între ele.
Altfel, ar fi o coincidenflæ prea mare.

— Sunt de acord cu dumneavoastræ în privinfla asta, a
ræspuns Leifur. Din pæcate, n°am cunoscut°o prea bine
pe Alda. Sigur, øtiam cine era; ba mai mult, pærinflii noøtri
flineau legætura destul de mult pe atunci; dar, aøa cum
v°am zis, Alda era mai tânæræ ca mine, aøa cæ nu mæ
interesa prea mult. Dupæ ce°am plecat pe insula prin-
cipalæ, pærinflii noøtri au cam pierdut legætura. Pærinflii ei
s°au mutat în fiordurile de vest, dacæ°mi amintesc bine,
iar tata a ræmas în sud, ocupat cu pescuitul lui.

— Dar mama ei nu locuieøte aici, în Insule? a întrebat
Thóra. Aøa am înfleles de la Kjartan, când ne°am væzut la
biroul administrafliei portuare. Tot el mi°a zis øi cæ tatæl
Aldei a murit de curând.

Apoi a adæugat, în chip de explicaflie:
— M°am întâlnit ieri cu Kjartan, la recomandarea lui
Markús.

Leifur a dat din cap.
— Cum v°am spus, øtiu cæ Jóhanna, sora Aldei, încæ
locuieøte în zonæ, dar de mama ei nu sunt sigur. Ca sæ fiu
cinstit, nu prea mæ aveam bine cu vechii prieteni ai
tatælui meu. Cu atât mai puflin dupæ ce am trecut la
conducerea companiei.
— Cum aøa? a reacflionat Thóra. Ce s°a întâmplat?

Leifur a dat ochii peste cap, exasperat.
— Tata a fost dintotdeauna prea bun cu ei. Simflea cæ le
era dator cu ceva, mai ales lui Geiri, tatæl Aldei, deøi toate
negocierile au fost fæcute cu cærflile pe faflæ.
— Acum chiar cæ nu mai înfleleg nimic, a zis ea. Despre
ce negocieri vorbifli?

144

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Vorbesc de cumpærarea primului vas, a ræspuns Leifur.
Taicæ°meu øi Geiri, tatæl Aldei, l°au luat împreunæ. Aøa a
funcflionat compania la început, au fost coproprietari.

A fæcut un semn cætre un tablou agæflat pe perete în
spatele Thórei.

— Æsta°i vasul, Strokkur VE, un trauler cu un motor de
o sutæ de tone. Tabloul a fost în biroul tatælui meu. L°am
luat de acolo când am preluat afacerea, pentru cæ mi se
pærea cæ amintea prea mult de taicæ°meu. Øi voiam ca
lumea sæ înfleleagæ cæ trecuse un nou cæpitan la cârmæ.
Nu e vorba cæ nu voiam sæ mai dau cu ochii de tablou,
doar cæ nu°mi doream sæ°l mai væd la muncæ.

Leifur a zâmbit.
— Azi, vasul æsta nu mai pare aøa de mare, dar, la
vremea lui, oamenii îl priveau cu admiraflie.

Pe chipul lui a apærut o expresie curios de mândræ øi
de afectuoasæ, cu toate cæ tabloul nu era tocmai o
capodoperæ.

— Nava a stat în proprietatea lor cam un an, pânæ la
erupflie, iar dupæ aceea taicæ°meu nu s°a mai înfleles deloc
cu Geiri. El a vrut sæ vadæ de companie øi dupæ erupflie,
însæ Geiri a renunflat pur øi simplu, acceptând ca
taicæ°meu sæ cumpere partea lui.

— Am væzut o øtire veche din vremea aia, despre un
trauler care a fost scufundat pentru ca proprietarul sæ ia
bani de pe asigurare, a zis Thóra. Din câte°mi dau seama,
nu le°a mers chiar bine oamenilor care lucrau în
domeniul æsta.

— Aøa e, a zis Leifur. A fost foarte greu o vreme. Din
fericire, noi n°a trebuit sæ recurgem niciodatæ la soluflii
atât de disperate, dar am fost la un pas de asta când
lucrurile mergeau cum nu se putea mai ræu.

145

Yrsa Sigurdardóttir

— Înainte sæ înceapæ afacerea asta, tatæl dumneavoastræ
era înstærit? a întrebat Thóra, luându°øi ochii de la tablou
øi întorcându°se spre Leifur. Nu øtiu nimic despre vase,
dar bænuiesc cæ valoreazæ ceva.

Leifur a zâmbit.
— Nu, nu era înstærit deloc. A investit pânæ øi ultimul
bænufl ca sæ reuøeascæ sæ acopere jumætate din preflul
vasului, øi tot nu i°au ajuns. El øi Geiri au fæcut un
împrumut mare pentru achiziflia asta, ipotecând tot ce
aveau. Sigur, øi vasul a avut o ipotecæ mare. De asta
taicæ°meu i°a dat lui Geiri înapoi numai suma cu care a
contribuit iniflial. Însæ, în primii ani, nu se întrevedea cæ
afacerea avea sæ aducæ vreun profit în viitorul apropiat øi
nu øtia nimeni dacæ treaba va mai merge øi dupæ erupflie.
O parte din garanflie s°a dus pe apa sâmbetei odatæ cu
casa noastræ, iar asta a complicat destul de mult proble-
mele financiare ale familiei mele.

Leifur a luat o guræ de vin.
— Dar taicæ°meu nu s°a dat bætut nici mæcar când
lucrurile au mers îngrozitor; din contræ, a fost øi mai
perseverent. A reuøit sæ pæstreze øi vasul øi a întors
lucrurile în avantajul lui cumpærând aproape pe nimic
singura instalaflie de prelucrare de aici, din port, iar asta
în timpul erupfliei. Fusese abandonatæ de foøtii proprie-
tari, iar el øi°a încercat norocul øi a pus°o din nou pe roate
chiar înainte de sfârøitul erupfliei. Când a încheiat afa-
cerea asta, nimeni nu credea c°o sæ reuøeascæ, pentru cæ
pe atunci oamenii erau convinøi cæ toate proprietæflile din
Insulele Westmann aveau sæ°øi piardæ valoarea.
— Øi cum a reuøit tatæl dumneavoastræ sæ°øi plæteascæ
datoriile? a întrebat Thóra. A mers pescuitul, în ciuda
dezastrului?

146

fiction connection

Cenuøæ øi pulbere

— Flota din Insulele Westmann a înregistrat o capturæ
record în iarna aia. Taicæ°meu a prins mai mult peøte ca
niciodatæ, dar n°a adus captura în Insule, pe uscat, decât
dupæ ce°a cumpærat instalaflia. Taicæ°meu a muncit de s°a
spetit, dar a fost øi norocos. Capturile bune øi inflaflia,
care au acoperit împrumutul în timp, l°au ajutat sæ°øi pro-
pulseze afacerea. Dupæ ce a început cu dreptul operafliu-
nile de procesare, a reuøit, încet øi sigur, sæ°øi facæ propria
flotæ, iar în timp øi°a mai luat un trauler, apoi încæ unul
øi tot aøa. Tot în timpul erupfliei a pus øi bazele compa-
niei, aøa cum existæ ea azi. Când totul pærea færæ speranflæ,
îndræzneala l°a ajutat sæ devinæ bogat, în timp ce parte-
nerul lui, care n°a avut curaj în vremurile grele, s°a læsat
pægubaø, neavând cu ce sæ se mândreascæ.

— Am væzut o fotografie cu tatæl dumneavoastræ, cu
Geiri øi cu alfli câfliva oameni, în biroul lui Kjartan, a zis
Thóra. Unul dintre ei era Gudni Leifsson, inspectorul
polifliei, care, din câte am auzit, se numæra printre prie-
tenii tatælui dumneavoastræ. Am înfleles cæ au încetat sæ
mai fie prieteni la un moment dat.

Leifur a dat din cap.
— Nu, taicæ°meu øi Gudni au fost prieteni întotdeauna.
Dar Kjartan s°a simflit ofensat când a fost asociat cu un
caz de contrabandæ de lichior. Se aøtepta ca Gudni sæ
închidæ ochii cu privire la rolul lui în toatæ treaba asta,
întrucât erau prieteni. Din fericire, tata n°a avut nicio
legæturæ cu asta. Nu øtiu de ce se mai poticneøte Kjartan
de chestia asta, cæ, oricum, cazul a fost respins, iar el n°a
avut niciodatæ de suferit de pe urma lui.

Leifur øi°a dres glasul, fæcându°øi de lucru cu un
nasture de la cæmaøæ. Thóra avea impresia cæ°i ascundea

147

Yrsa Sigurdardóttir

ceva, însæ nu credea neapærat cæ o minflea. El a privit°o
întrebætor.

— Gudni face cumva pe nebunul?
— Nu, a zis Thóra, cu jumætate de guræ. Cel puflin, pânæ
acum. Øi sper sæ nu aibæ ocazia, pânæ la terminarea
investigafliei.

Leifur øi°a încleøtat mandibula øi a dat sæ spunæ ceva,
dar chiar atunci s°au întors María øi Bella, mirosind a fum
de fligaræ, iar el s°a oprit. Spre uøurarea Thórei, felul prin-
cipal a constat în pulpæ de miel. Era siguræ cæ Leifur nu°i
spusese tot ce era de spus. Cei care nu sunt obiønuifli sæ
ascundæ adeværul se dau întotdeauna singuri de gol.

148

fiction connection

Capitolul 12

Marfli, 17 iulie 2007

Thóra a pus mobilul pe masæ øi a oftat.
— Nu ræspunde nimeni, i°a zis ea Bellei, cu regret. Æsta
a fost ultimul!

Se aflau în holul hotelului, unde Thóra intrase pe
internet ca sæ caute numerele de telefon ale femeilor care,
potrivit lui Markús, ar fi putut sæ fie prietene cu Alda în
tinerefle. Thóra îl sunase la scurt timp dupæ ce se trezise,
ca sæ°i spunæ cæ nu reuøea deloc sæ dea peste cineva care
i°ar fi putut confirma povestea legatæ de cutie. Markús îi
spusese niøte prenume øi, judecând dupæ lista pe care
Thóra o mâzgælise în grabæ, Alda fusese destul de popularæ.
Din pæcate, Markús nu reuøise sæ°øi aminteascæ øi numele
femeilor, aøa cæ, dupæ multe cercetæri, Thóra s°a ales
numai cu o listæ cu cinci opfliuni. Trei persoane îi ræspun-
seseræ la telefon, spunându°i toate aceleaøi lucruri — cæ
pe vremuri fuseseræ prietene foarte bune cu Alda, dar cæ
pierduseræ legætura între timp, pentru cæ Alda, spre deose-
bire de ele, se mutase în fiordurile de vest dupæ erupflie øi
se întorsese abia dupæ un an în Insule, la pærinflii ei.

149

Yrsa Sigurdardóttir

Din spusele femeilor, majoritatea refugiaflilor se
mutaseræ în Reykjavík øi în împrejurimi, dar, din cine øtie
ce motiv, familia Aldei ajunsese undeva la flaræ. Nu øtiau
dacæ asta se datora rudelor sau serviciului, întrucât nu
mai vorbiseræ deloc cu Alda, deøi toate încercaseræ sæ dea
de ea. Alda nu fæcuse parte din „clasa erupfliei“ care se
formase în cadrul Øcolii Bústadur pentru adolescenflii
venifli din Insule; iar în vara de dupæ erupflie nu mersese
nici în excursia în Norvegia, unde fuseseræ invitafli tofli
copiii din Insulele Westmann care aveau între øase øi
øaisprezece ani. Uneia dintre femei i se pærea ciudat acel
lucru; îi spusese Thórei cæ Alda îi mærturisise adesea cæ°øi
dorea mult sæ cælætoreascæ peste hotare. Niciuna dintre
ele nu°øi amintea ca Alda sæ le fi încredinflat vreun secret
chiar înainte de erupflie, la fel cum niciuna nu se îmbar-
case pe acelaøi vas cu Alda în noaptea evacuærii. Aøa cæ
nu puteau depune mærturie pentru nicio conversaflie
dintre Alda øi Markús, deøi toate îøi aminteau perfect øi
de Markús, øi de faptul cæ fusese îndrægostit lulea de ea.
Singurul lucru care a ieøit la ivealæ în timpul acelor con-
versaflii a fost cæ una dintre femei a spus cæ fusese øocatæ
cæ Alda nu se întorsese la pærinflii ei în Insule, alegând,
în schimb, sæ se mute în Reykjavík øi sæ meargæ acolo la
colegiu, sub aripa protectoare a rudelor tatælui ei. Femeia
a zis cæ e posibil ca Alda sæ nu mai fi pus vreodatæ picio-
rul în Insule dupæ erupflie.

Thóra a închis telefonul øi l°a bægat în geantæ.
— Dacæ e adeværat cæ Alda nu s°a mai întors aici, e
destul de clar cæ s°a întâmplat ceva, a zis ea.
— Adicæ ce? a întrebat Bella, indiferentæ. Ce fli se mai
poate întâmpla ca sæ ajungi sæ cari dupæ tine o cutie cu
un cap?

150

fiction connection