Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII

WLAOYSLAW TATARKIEWICZ
History of A11tbdic1, voi. I
.Anâtnt .Attthtliu

Copyright© i970 by Palistwowe Wydawaictwo Naukowe (PWN)
Wars:iaw:i.

Toate Jrcpturile
3sup,a prezentei edi1ii in Jimba roinlni

slnt reiernte Editurii Meridiane

Wladyslaw Tatorkiewicz

istoria
esteticii

VOL I
ESTETICA ĂTINCA

Treducere de
SORIN MARCULESCU
afPerăţ de

mus MOCANU

EDITURA MERIDIANE
UBŞCERT,I 1978

din limbile grud iş Traducerile ioedi1e
latioii pentru lntologiile Je izvoare

Mih,.; Gr11m111opol

Pc COp(IU J:

Porlr~I dt f111ii
(glsit b Pompei)
Museo Nazionak. Napoli

ERPAFŢ DEŢI MOIATNŞER

Ampla lucrare, răîţtimp În trei• volume sub-
iaeţ,lnst liătnua Istoria esteticii, a gînditorului
polon<'Z Wladyslaw Tatarkiewicz„ constituie,
dpău opinia ,trnsaoă în momentul iţprae ei în

versiunea nmeaoscâăr un semnificativ eveniment

editorial. Acest studiu vast, cuprinzînd atît tezele
de abză ale doctrinelor propriu-zis estetice, cit şi
ideile mai ţipnu sistematice ale creatorilor de cul-
ă,rtu privind substratul mai adînc al fenomenu-
l,.,; artistic ca act de elaborare în sine, se răef

• ln versiunea romAneascA lucrarea apue tn patru vo-
lume, volumele III şi IV corespunztnd ulllmulul volum -
„III - al ieţd de bad (N. r.r.)

NAscut tn anul 1886, Wladyslaw Tatarklewlcz a fost
timp de multe decenii profesor la Universitatea din arşVvio.
esdşfnlrău o bogatl activitate ln domeniile mosoflel, este-
tlclf iş 1n clmpul teoriei artei. Este autor a peste 300 publi-
caţi, din care mn,ierţ pe un prim plan, Istoria fllruoflei
(1931- 1950; lucrare tradusi şi ln Jimba englezi), Concmlrare
iş uis. Studii estetice (1951), Istoria esteilcfi (1960-1987; lu-
crare tradusA tn englezi, germani, rusi, strbo-croaU. şi
Italin)ă, Drumul cdtre fllruofie (19681) etc.

Este Interesant sA relevAm cA un studiu concentrat,
purtlnd titlul Istoria cdor ecşu no/luni (respectiv: tra,ă fru-
mos, fo,măr reproducere, oţiem estetlcA) reia temele
de abăz ale prezentei l&lorll a estdlcll şi le mreştăuiţre,ca pini

ln zilele noastre, constltulnd astfel o blneventtl completare
iş lnchelere a acestei din măru fundamentale a aut~
ruini. Wladyslaw Tatarklewlcz este un erudit, un glndltorlcăru

marxist de o autentic.ii valoare Intelectuali iş un fin cunoscl.-
5 tor al complicatelor probleme ale artei tradJUonale ln specia 1.

la lieţoavu gîndirii estetice, începînd din perioada
ticţnahă iş pănî rtăce anii 1700.
din capul locului, că
ln acest sens, moă,tn
volumele amintite se areotăpz, fiecare în parte,
la o aăumint ăvîrst a unui atare fenomen evolu-
tiv. Astfel, primul volum ăanzile problemele
estetice de ăbaz ale airtpsăluţ antice. Volumul
secund etrvifş. gîndirea trasică
enibţî es, aătirod caracterului specific al de-edămlvia ,iş

venirii ideilor în perioada evului de mijloc, el va
avea de abordat un material mai nţpui constituit
sub raportul imăfourl doctrinare iş sistematice
propriu-zise. ln /iîşs,rt cea de a treia parte a
cilăru ă(trip, în iţaed ăsaencâmor, În oăud
volume), tinde să elucideze problemele gîndirii
estetice europene ale începuturilor epocii moderne.
mă.laneS cu acest prilej ăc unaţeoi de ăsîvrt
rndoăme a culturii este ănlÎaesţ aici prin ana-
logie cu modul bine determinat al pierodzăl
în contexul tratatelor de istoria filoso/iei. raşdA.
prima parte a epocii moderne la care se rfeă
Tatarkiewicz, ar începe, în fond, potri·vit vede-
rilor autorului, aproximativ din secolul al XV-lea
iş s-ar extinde îănp cărte sşitulrîf secolului al
XV11-lea. Evident - ar,roximativ a1a cum se
petrec lucrurile în studii e clasice referitoare la
periodizarea istoriei filosofiei (în cadrul raoăc
tezele doctrinei kantiene deschid drumurile unei
noi vîrste, contemporane, în sistemul de ivţoeul
a formelor gîndirii) - pentru Tatarkiewicz, ăaotd

cu secolul al XV/ll-lea se pun bazele teoriilor
estetice contemporane. De saetăc a doua parte
a gîndirii moderne autorul nu se oucăp În lucra-
rea sa, ceea ce ne permite să conchidem ăc vo-
luminosul studiu al lui Tatarkiewicz, referitor la
istoria doctrinelor estetice, rătepinz
deosebit de asă,noiuţm o aănliz

raonlăţi iş gvnerăotica
a admlităţor dr elaborare a gîndului estetic,
ănîp pe acea atărep a devenirii spiritului uman
pe care, parc! reluîndu-se, în ţăes,n elanul con-
structiv al măţlietna teoretice egcrşti, se trece
la actul de constituire a marilor doctrine pro- 6

priu-zis moderne iş contemporane, De unde re-
uzlăt că esactă ăsvrît nuoă a spiritulHi estetic va
avea, la rîrulul ei, uoăd perioade distincte de afir-
mate. !ntr-o rpiăm e,ăcop pe care am putea-o
numi dezvoltat rne,domă se făidce impresionan-
tele sisteme ale secolelor XVIII şi X IX, in vteme
ce în veacul al XX-iea se vor iăurf piecnolţ
coerente şi prof,mde ale incpţoemătra ca
,,tare.
ln utlreăg cu primul volum, consacrat este-
ticii antice, se poate afirma, în consens cu auto-
rul, că eşdusfăar ideilor este ămruti pe par-
cursul a aproape o mie de ani. Cum era iş firesc,
Tatarkiefvicz ipazreăc ,că în mod primar, ade-
vaărt ţ/icer„l invtăse• asupra problemelor
eJteticii se petrece în Atena secolului al V-lea
î.e.n. ln acest sens, autorul ezăilvud, cu deose-
itbă ieţnat, felul în care gînditorii pitagoreici,
U,/osişt precum iş Socrate şi Platon stabilesc ideile
de lntemekre ale viziunii estetice ce se va dez-
volta ulterior.

Desigi,r, Aristotel va adînci perspectiva ăcesit
ădantuf în prealabil, pentru ca, în J.erioada de
trecere de la secolul al IV-iea la cel e al lll-lea,
să se realizeze primele forme de teoretizare ele-
nistcă, de o uatărfc mai ătaplic decît se întîm-
serăpla lucruril.e În epoca roăe.tnai Pentru autor,
secolele /l it1işecblili.orcotnesmtietuişie,aî~n ansamblu, un timp
al leirău stagnare aotră.ndic
Actul de ret1enire pe prim plan a ei/ţlc teore-
tice de uranăt căteis ,s-ar îndeplini, potrWit ve-
derilor lui Tatarkie'tVicz, în primul secol al erei
noastre. ln gîndirea eargcsă de mai tîrziu iş în
,·ea namăor, motivele centrale estetice, elaborate
în interoalul de timp cuprins Intre cel de al V-lea
veac î.e.n. iş primul secol al erei în curs de des-
uărae,fş au fost adîncite ,şi mai ales, aplicate CH
un „succes considerabil• - aş cum artă aut~
,ul in cadrul concluziilor sale la primul volum al
- ceea ce s-a întîmplat, ,nîsă În chip
rcăiulintensiv iş nu într-o măfro de dezvoltare exten-

viăs şi niăal,org de o ufaăcrt cu totul ăciepsf.
1 iautSţ aceasta rudaăz,e în virtutea opiniei lui

Tatarkiewicz, păîn în secolul al 111-lea al erei
noastre, o năou de ţeamdit înnoito:r:re
Înregistrîndu-se abia cerătiapedrăo utfrşilîs ţit.năcah

Numai ă,c în perspectiva autorului, acest sitrîfş
de antichitate ă:ş, din punctul de vedere al reflec-
iţe estetice, sub semnul iocţelrpn meta/l7ic-re'9
ligioase, şi nu sub acela al prerogativelor meta-
fizice, dar iş al ilorzceăp de mare "sobrietate
în iacşel timp. Gînditor
imreăpc iş ş"ăţicntf Tatarkiewicz cătua totu# îă
marxist în nes,ăţ
luşeascăd elemente de exprimare ionţalăr în
plan estetic, chiar iş în cadrul rcneţipol numite
de autor „metafizic-religioase•.
Trecerea de la forma cantiă a eitmdaţ este-
tice la cea vlaemădi se eşdnîil,tp în virtutea
opticii autorului, în perioada ce se sitrie.zzi1 între
Plotin şi Augustin. lncepînd de aici, gîndb·ea este-
ăcit ia ăşfinţîr specifice evului de mijloc, ceea
ce se zialăer nîs,ă în mare răs,mu iş în p­i_ţ
ritul viziunilor antice.

Cit tevpriş zestrea ndamutlăef de concepte
clar analizate pe care o ălas antichitatea greco-ro-
man,ă se întrevede, potrivit opcţnei autorului,
ăc ac"easta se compune dintr-o serie de ulei anti-
nomice, cum ar fi - adcă mctăxpe formele artei
# anume modalitatea ersWxăp sau cea contem-
a,lpvită structura oăicrd a ărugifnoc sau cea
ăcino, ălen sau inetăcls - perechile de termeni
contradictorii: nficţue iş ,vedaăr atieţm şi crea-
,eiţ frumos şi ntcei1oţă, utilitate nalifou­ţc(
tate) iş e.ălrpc

Referitor la preocuparea vizînd edificarea unor
doctrine estetice coerente, autorul icurăl semna-
,ăzael cu muătl ăţr,ptdniîe succesele gîndirii gre-
cştei În ce peişrvt unor vederi de
ansamblu iş ănuaozeptr cerniofţas asupra a ceea ce s-ar

putea numi teoria iroe,ţp a irsăum iş a eurit-
miei.

Dar mai pţue.rs de toate - iş T atarkiewicz are
dreptate iş În aăecst ordine de idei - spiritu,i-
litatea nticăa ăinel a excelat sub raportul studierii
originale a trei concepte de ăazb. Este vorba de
noţiule de simetrie, mimesis iş katharsis. ln a

fond, simetria simboliza la greci, aş cum suge-
zaeră işusîn TatarkU!Wicz. starea de frumos. Ideea
de mimesis desemna felul În care elinii ţealng,uî
in chip e,roptinămuc forma artei. pentru ca sta-
diul kathartic al neţăbsitl să întruchipeze în-
săşi pţoaecin Eladei despre aeucţin riăts de
ţefrums asupra sufletului omenesc. Evident, dru-
mul icat,lărj sensului acestor concepte de baăz a
fost lung iş deosebit de laborios în cuprinsul cul-
turii antice. Un exemplu concludent în acest în-
selţ este modul în care au fost amplu dezvoltate
în doctrina arciăslteo ideile de pkaatrbaarsfiis şi de
mimesis. Pentru noi, ambele teme legate,
în primul rînd, de felul magistral în care ele se
iălzaertsu în perspectiva viziunii aristotelice. Da,
gînditorul stagirit a dezvoltat numai motivul imi-
atieţ şi tema ifucărp - aş cum elpiăxc lim-
pede T atarkiewicz - updă ce le-a preluat cu mul-
tiple ăîncriut de sensuri din conepiaţ
,i din doctrina acipoătr.ge cfriăo

ln volumul al doilea al. ci,rlău cercetarea idei-
lor estetice proprii Evului Mediu este ţaserăoip nu
,zumai tirodăa studiului propriu-zll.
cît iş textelor incluse în cadrul ăşefrdusiloităsţd dis-

nnsului logic.
Tatarkiewicz o,ăvrebs cu deipăln drîeptnăţi.
că estetica ăemlavid nu numai că a preluat iş re-
discutat o aăesm de teorii antice - iş, în special.
doctrinele lui Platon şi Aristotel - dar a iş adus
o serie de tibrnouţc specifice la întregirea viziu-
nii despre rată a culturii europene în general. Atît
prnblema motivelor reluate, cît şi aceea a deose-
bfrilor de vederi ce apar în tipeăsvcr medie-
vală reies cu stăuinţr în cadrul concluziilor trase
de autor.

Astfel. Tatarkiewicz evlră c,ă caăd în alterna-
tvăi antică un postulat central al esteticii era con-
ceptul de frumos. definirea acestei idei a amrsă
oarecum găva în optica ilă,ne în vreme ce în
viziunea ămevlid,a otraiăd ounbrietţc lui Toma
din Aquino, tema păcat o ăitvrael limpiditate.
Frumosul devine în naecioţp tot ceea
9 ce este în Stare să dăocrup pălcer. Concomitent, veidlaăm

ăcad pentru greci frHmosHl se ifucă,n într-un anu-
me fel, cu binele, medie'tJalU, preluînd moti·v1'1
frumosului, îl despart de 'tlaloarea de bine. In atari
condiţ, binele constituie orizontul odir.eţn în
timp ce frumosul se dciefă în calitate de orizont
al .Urceşaonut Pe de ltăa parte, în ce pertivş dis-
ţitnac ieănl dintre auesfmrţ formei iş aceea a
conţiutl, gîndirea eădivalm măenrî strict tri-
butară otnrişem tintice dobîndite, ridicînd asătce
eriţndf la rangul unei devrtaă axiome. ln
schimb, dcăa elinii au considerat în mod mai s11b-
til problema siătr de frumos a lumii obiecti'lle, în
luseţnî că realitatea poate fi măfasour sau ă,trîu
gînditorii medievali aălcred statornic că ,miversul
in ansamblul lui nu renizeărpt nimic altceva decît
o frmăo pieănld a unei fiţreusm unilaterale.

Interesant este să marecă opinia lui Tatar-
kiewicz în ce pretşvi esnţa frumosului. lntr-ade-
,răv în acest context de idei autorul ne luăevzdi
,că pentru antici, odtirăa prerogatfoelor de ăzab
ale rtisă estetice amintite mai înainte, frumosul
nu se poate constitui decît în calitate de armo-
nie a ipţ.rloă Abia Plotin ajunge să confere sens
de seuţmrf iş lorţipă ce tnrăi in compunerea
ansamblului artistic. Gînditorii medievali, în
schimb, ncîreăa să realizeze o szăteni între cele
două principii antice. Astfel. frumosul devine
simultan ăonsacţ iş claritate, ceea ce va con-
duce la necesitatea ădocair unei mai mari impor-

nteţa /actorilor subiectivi, care ătinr În joc, în
actul de pereepere a ţmisufer în sine.

Relati'tJ la temele legate de bsautnţ şi modul
de latrecuiă a operei de ,rtaă Tatarkiewicz obser-
ăv cu temei ăc spiritul evului de mijloc a conti-
nuat în fond gîndirea racegă.s ce
apar în sectpriăv eidlvăma sînt destul de mici.riefnţDl

Astfel, ădac doctrinele antice considerau opera de
traă ca o entitate cnstiărao în conformitate cu
anumite reguli sau norme precise, filosofii medie-

vali preiau aidoma o asemenea ,teză cu deose-
birea ăc între tăar nu mai tuszibă o
iş ţnştiă
S~milar s-au petrecut lu-
istndcţe tdaăneumfl. 10

crurile în ce ivtepşr uţnifac căsilmob a artei.
. lutornl nisuabzăl insistent in conclHziile Io. vo-
lumul amintit că, în aectsă ordine de idei, deo-
sebirea e min.ă Ea ărezid doar în faptul că, în
ăvitcepsr ăiea,dvml aiţcnuf de simbolizare
trece - din motive rituale pentru glnditorii ecle-
siastici - pe primul plan, În timp ce nuiţcaf
citesă sau de delectare, precum şi cea omrală
.~Înt aşetz pe un plan secund.

Mergînd pe drumuri în nesţă epigonice, con-
epiţlc estetice medievale reiau persistent iş alte
două teme antice de ăzab iş anume ideea privind
iţaler de vedăra în sfera artei şi problema imi-
fea.itţ Deoarece, ,sînă în viziunea mieăaldv pre-
domnăi reiăcoupl pentru simbol şi alegorie în
contextu actului de ieţarc stcrai,ă ulterăz de
aici ăc atît chestiunea aiţerl de redaăv, cit şi
guswl pentru eiaţmt ănitr sub controlul spiritu-
lui .îimbolif.
Dedicat esteticii moderne, de ucătrfa domi-
nacitslă- - emişacr de idei ce se eăosfraşd
între anii 1400 şi 1700 - volumul al treilea al
ca început al viziunilor noi, care
lucrăi teasbşli
u tsniăuzaer în domeniul de gîndire analizat,
perioada ce se isztueaă Între momentul sirlzăcat
operei lui Dante şi acela al constituirii vederilor
lui Petrarca. ln eseul intitulat Istoria celor saeş
,noţiu T atarkiewicz va preciza că vîrsta pro-
priu-zis mătenropac a gîndirii de unartă este-
tcăi ebdztăua de fapt daotă cu trecerea de la
,ecolul al XIX-iea la cel de al XX-iea. Preci-
zarea se impune. Ea egtşlră cu aproape ădou
veacuri perioada dnăorem de manifestare a doc-
trinelor estetice, fră ca acest lucru ăs Însemne
tişuo iş o zilană touărepcsazn a teoriilor ela-
borate în acest amplu interval de timp. dnîRmă
deci la tezele expuse În cadrul Istoriei esteticii re-
velăm .din capul locului că aetscă ăripm treapt,'i
a devenirii gîndului modern despre răat - apăte
ce se neutazoă,cr şa cum am vză,tu între anii

1400 iş lnceputul secolului al XVIII-iea - se ca-
retă,izca potrivit vederilor autorului, printr-o
11 mare uniformitate de expresie. Cu o ăgnirus
-şîţ

nire liă,moaneţ gnitîersăa în jurul anului 1600,
gîndirea ăiesct rîămen ptomncerăui tsailărţno
în întreg intervalul de timp amintit, definindu-se
in acest mod ca o ireşmca de nseăţ cla-
sic.ăuraz Primele trei secole de ixentsăţ ectroiă ale este-

ticii moderne sînt, pentru autor, suficient de tra-
elanoiţd din acest punct de vedere. Astfel, con-
ceptele fundamentale de frumos iş atăr mrnîă să
aibă eţîlmn lor vechi, bine constituit, dar expli-
citat în multe pivenţr în perspectiva gîndirii noi.
ln acest sens, frumosul este privit în ensăţ ca
,eiţopr în vreme ce arta va avea mai departe
ţnulesÎ de ffai.pto,işutT intelectiv fundat pe iurnţa au-
de a atît ideea de ipoţer
tentice noi, cit şi conceptul de .traă

capăt renadiţtm
Ceva mai mult, ţăaf de estetica propriu-zis cla-
sică, uftmroală În timpul etairRnş - potrivit
expresiei autorului - noua tecsăi va ăspri, în
multe ve,niţpr dualitatea cuiredtăbl dintre fru-
mos şi tă,ra spre a opta pentru o utmnaăi
de ăntzeis a celor udoă răi.ts Unificarea se /ace, ormfă

eţ,nbsîil sub semnul frumosului. Numai în acest
mod s-a putut ajunge la concluzia ăc scopul fun-
ciar al poeziei iş picturii este realizarea iătsr de
în timp ce estetica alăsic a
.eţsurFm iretşanR considera ăc orice fapt artistic careă,aoTtd

place poate fi explicat ca atare, viziunea ouăn va
adopta o opeţiz mai unpţi din
acest punct de vedere. sxEăti deci în sueaţtărcraoătige diI-

cretă a operei de tăra ceva inefabil, ceva ce nu
poate fi pe deplin iştu iş explicat. De aici de-
curgea iş o atăl transformare rtpnoimăa a per-
spectivei cognitive a esteticii. Mergînd pe drumu-
rile ,rolitşenma care puneau la îdolăain teza
totalei laricţtă inteligibile a operei artistice -
tăez de zabă pentru gerîanlţ sliăac a lucrurilor
în timpul şrRiaent - noii gînditori vor accepta

ideea că ătusizb aspecte obscure ale opMei, şi
aceste atribute pot atrage tot atît de mulr sensi-

bilitatea ca şi formele cele mai limpezi cu ăt.ţiunp
Evident, pentru a se ajunge la o atare concluzie,
iîşnus postulatul de fond al clasicismului -entaşR
j

rii trebuia mob.tiăgîţ ln virtutea acestui postulat, 1~

arta e, în substratul ei TTl4i subtil, o bpmrolăe de
drăţcaon a faptului estetic cu ae.nuriţ Prin
urmare, ingurăs unaeţir putea li în usămr de
a decreta atît în ăteurlg cu valoarea de frum11-
ţse a operei, cit iş «supra cair.tăţ ei· impli-
cite de a J; plitucă iş de a de ecta spiritul ome-
11esc. Făr să nege acest atribut nţieals al artei -
iş rc'imînînd deci în subtextul ei iczantăls -
noua icăets va mai aăugd ceva. Şi acest fapt
tJou tdăagu va avea o orapăntţim oăredisnlbac
pentru iţulovea de răutcaf riăatcomn a esteticii
de mai tîrziu. dşarA, nu numai ţaiuner decre-
teaz,i în utrăgle cu gradul de fueţmsr a lucru-
rilor. eilEmţo ,şi mai ales, starea de iubire, sînt
şi ele în usrăm de a determina "d4eloaarfieacăulp.t operei
1i, mai cu smaeă, acesteia
lciatţeă

Implicit, viziunea emdonră eădovtzl o ătem
t1oua ct st formulase cu timiditate în contextul
glndirii Rena1terii. Este vorba de raportul de ade-
vt'Jr ce "r sta exclusiv la temelia operei artistice.
Chiar /Î în sistemul lirţ.pecnao eirtnşaR iş, cu
deosebire, ceva mai tîrziu - ăcpmrzie ăc autorul
se re/ă la Corneille în acest sens - se ­evntîăr
zuse că lurdavăe absolut al lucrurilor iş ideea de
feuiţcn oepăict nu se pot identifica întotdeauna
cu uţă.1inr Drept urmare, reluîndu-s~ o 'Ueche
ezăt tsirăaeocl, se ajunsese la concluzia prO'CJÎ-
zorie ăc verosimilitatea este insctăefu pentru a
asigura icţdano de suerfţm mgatăni a operei
poetice. Noua frmăo a gîndirii estetice va dez-
volta mult asecăt idee deosebit de oiţerasăp pen-
tru actul de eciţra isatr.că
uctrăSa în acest mod , în cele trei mari
iţrăp constitutfoe ale ei, lucrarea lui T atarkie-
wicz se impune ca o ăproe dsăoil şi edificatoare.
Este o carte nairtsăp iş deosebit de iulăt în ceea
ce ptriveş orizonturile teoretice pe care le des-
chide. De aceea apreciem ,ăc latur-sîenăd Isto-
riei esteticii sircă de K. E. Gilbert /Î H. Kubn 1i

completîndu--se cu datele TJaloroase referitoare la
gîndirea ăuranoep aăltuc cuprinse in Estetica
nteopracăm a lui G. Morpr,rgo-Tagliabue (11'-
de asemenea la Editura Meridiane),
13 irăc uterăpa

cartea lui Wladyslaw T atarkiewicz vine În în-
tîmpinarea iubitorului de utrălc şi ăart din ţci di7 ,"i.
notrăas iş în sprijinul actului clarificare,
a unor noiuţ de estetice _de 0

rspectivăsăruitoae s,etaănmî ăi,orcts deosebit de necesare pro-

cesul.ui de ceiţra tisrcăa iş gîndirii teoretice în
general.

TITUS MOCANU

ESTETICA NTICĂA

INTRODUCERE

Studierea esteticii se şoerăasfd În multiple direc-
iţ, cuprinzînd atît teoria frumosului cît şi teoria
artei, cercetînd uivapăoed teoria obiectelor este-
tice şi cea a lx.[eco>ţn estetiice, avînd un ca-
racter deopotriva descriptiv iş normativ, deopo-
rvăti analitic şi. explicativ.
I. STIJDIEREA FRUMOSULUI ŞI STIJDIE-
REA ARTEI. Estetica a fost enitdăf în mod tra-
iţonald ca studiu a1l Jrumos11lui. Dar unii esteti-
cieni, invocş că aenuoţi de frumos e nedeter-
ătamin iş ăvşa ,şi ca atare, impr?erie pentru cer-
cetare, s-au mdreptat mai degraba $pre o cerce-
tare a artelor, definind estetica drept un studiu al
artei. Ailţ au preferat să se ocupe atît de frumos
cit iş de aăt;r ei au separat aceste ăodu domenii
ale esteticii, dar le-au investigat pe ambele.
Fiecare dintre aceste uoăd concepte - cel de
frumos şi cel de artă - are o feăsr rdftă.ie Fru-
mosul nu se atmiălez -la ra,ăt iac arta nu nstcoă
num3.i în carăuet fnunosului. In unele perioade
istorice s-a considerat că între frumos iş tară nu
e decît o a9bă} rătegul sau chiar nici una. Anticii
au studiat iş frumosul, şi arta, le-au tratat ănîs
separat, zveînăd nici un motiv ca să le asocieze.
Da.r atît de multe idei despre frumos s-au dez-
voltat din studierea artei iş atît de multe idei
despre ·ătra din studierea frumosului, incit, pentru 141

~inditorii moderni, cele oădu domenii sînt cu ne-
ăţnitup 9,e disociat. Antâchitatea le-a t.ratat separat,
perioadele ulterioare le-au reunit n,îsă interesate
fiind În primul rînd de frumosul artistic şi de as-
pectu-I estetic al artei. Aceste doău sfere - fru-
mosul şi arta - au o ţtiăned -
l·eca ce czareăti de fapt şi istoria esteticii.getvnrocă

1Jn estetician poate fi atras f.ie de frumos, fie de
,traă dar estetica iărpvt ca entitate este o investi-
ţgiea care cuprinde ambele aspecte, măibndrşîţ
at1t studierea frumosului cî-t şi studierea artei.
Aceasta e prima du-a'litate a esteticii.
2. ESTETICA OBIECTIVA IŞ SUBIECTIVA.
Estetica e studiul obiectelor estetice; ea include sănî
iş studiul ptiloner:cţ estetÎC'C subiective. Exami-
narea frumosului şi a operelor de ătra obiective a
dus treptat la ,probleme subiective. Nu xităes pro-
bahil mei un lucru pe care cineva rătadveo ăs nu-I
fi considerat ca frumos iş nu ăiexts n-imic a ăiruc
f urmcţes să nu .fi fost iădut.g Orice poate fi
frumos sau nu, în nciţufe de atitudinea pe care o
păm.odat Astfel, meişuorn esteticieni au ajuns la
concluzia că obiectul disciplinei lor nu e n-ici fru-
mosul, nici arta, oi erţpxian etic,ăs eicraţ este-
cită afăt de lucruri - iş că aceasta e preocuparea
sipecăf esteticii. iţA a-iuş ntuiîş1 eh-iar punctul
de vedere ăpud care estetica trenizpă în exclusivi-
tate o cercetare a xenipţr estetice,. neputînd fi
o şinţtă decît acdă metoda de abordare
eşsoltf
Aceasta e ă~i o esoţlui prea dcrăla:i
În tcăies e loc pentru ambele năotrie:g.ohicpsăl .pentru

studiul problemelor xeirpţn subiective iş pen-
tru cel al problemelor obiective. Estetica .arc ast-
fe1 oduă de investigare, aecăts dualitate
fiind la fel de lintăbevariceţd ca iş prima, referitoare

Ia frumos iş ă.rat
Caracterul dual al esteticii poate fi exprimat iş
prin contrastul dintre frumdsul donitţac de na-
urăt şi frumosul iţtconda de om. Omul e im-
plicat în estică în mai multe feluri: el eazărc
frumosul iş arta, le aviloăcrf, participînd ca ar-
17 tist, ca receptor şi ca critic.

3. ESTETICA PSIHOLOGICA IŞ SOCIOLO-
GICA. Participarea omului la tăra e o participare
atît a individului cît şi a grupurilor sociale. Este-
tica e, ş,rda ~ de o parte, un studiu despre psi-
hologia frumosului şi artei, iar pe de al ta despre
socioiJ.ogia frumosului iş artei. Aceasta e cea de-a
treia dualitate a esteticii.
4. ESTETICA DESCRIPTIVA IŞ NORMA-
TIVA. Numeroase rcăiţ din domeniul esteticii nu
fac altceva decît să aăbsteicl şi să .generalizeze
fapte. Ele descriu ieărlpotţ obiectelor pe care
Ie ioncmsăder frumoase, descriu ţelpixnr pe
care aceste obiecte frumoase ni le .provăca Alte
căriţ de ăctesi simpla stabilire de fapte:
ele includ dnecamrăoi cdsepăş cu rprivire la modul de a

produce ăart de nuăb cal,itate iş arleă e,usţmrf
iş de a le valorifica în mod corect. Cu alte cu-
vinte: pe năgli descrieri, estetica se uoăl.?c şi cu pre-
scrieri de norme. Nu e doar o aitşţn ciră,pme
dcires,ptăv psăihol,cg ăscia·ol sau iorătcs: cele-
lalte aspecte ale ei au un caracter normativ. Este-
tica efznacră din veacul al XVII-1ea era în pri-
mul rînd mnăva,oitr estetica ictabrăn din secolul
al XVIII-iea era crisdăpt.ve Aceasta e cea de-a
patra dualhate a esteticii.
Ca în cazul altor disci,eline, normele În ătesic
se pot baza pe invsta,geţ1 empirice. ln acest caz,
ele s-înt simple concluzii derivate din descrieri. Nu
totdeauna înăs au tacsăe fundamentare. Ele sînt
derivate rţalpi nu din fapte stabilite, ci din pos-
tulate iş din standarde ale gustului favorizate la
un mome-nt dat. 1n acest caz, dualitatea dintre
estetica prctăsvdei şi cea itaormvăn işî ătşesg ex-
presia cea mai ăit.drsac
5. TEORIA ESTETICA PROPRIU-ZISA IŞ
POLffiCA ESTETICA. tăsaecA dualitate a este-
tidi e Înriuătd cu alta, iş anume cu dua.Jitatea teo-
riei şi a politicii. Stabi'lirea faptelor esştluj teoria
artei, pe cînd relicoădanm slujesc politica artei.
Teoria tinde să pocfecreîndo viziune srleunviăa despre
frumos, politica ăpra una dintre
ăatr iş
multele iocnţpe posibile despre .ătar Cînd Demo-
crit demonstra ăc.' perspectiva raetălz formele şi fi

n1lorilc lucrurilor iş că prin urmare noi vedem
formele iş culorile nu aş cum sînt ele în realitate,
ci aducea o bircţueont la teoria artei; dar cînd
Platon cerea ca artistul, ignorînd perspectiva, ăs
prezinte formele şi culorrle .şa cum sînt, iar nu
aş.t cum le vedem noi, el se situa în domeniul po-
liticii artei. Altfel spus, zoî.,iPlerţp esteticii sînt
pe de o parte o expresie a i,etţşn iş pe de alta a

#;l1Stl1ÎUÎ.
6. FAPTELE ESTETICII IŞ AIEXCŢLP
ESTETICA. Estetica, la fel ca oricare alta disci-
l'i,ănp cnearăî în primul rînd să laetsăicb eprroo--
rieptăţl obiectelor ei de studiu; ea zeăactr
relpiţăt frumosului şi ale artei. Dar înecarea şi
să exylice aceste oărp,ietţ să &năup de ce c­iaoţ
ncaza frumosul mrr-un anumit chip iş de ce a
adoptat arta anumite forme iş nu altele. Pot
mai multe tipuri de aţe:ixclp estetica xclpăie fi

efectul frumosului din punct de vedere psihofo[ic
iş uneori fiziologic, lipăcex formele artistice din
punct de vedere istoric iş uneori sociologic. Cînd
Aristotel spunea că ţsemufra lucrurilor depinde
de meăiar lor, el stabilea un fapt. Oferea nsăî
o xeliţapc a acestui fapt atunci cînd gpunea dl
lucrurile pot fi admirate numai ăcda sînt eztăvu
confortabil şi simultan, lucrurile prea mari nepu-
tînd fi tvuăez în acest fel. Cînd stabilea că arta
este aţie,tm Aristotel (corect sau it)gşer stabilea
un fapt, exploicîndu-1 năîs atunci cînd afirma că
omul e prin natura sa înclinat ăs imite. ln gene-
ral, estetica· atncăi era· mai ocu.erpată ăs stabi-
elcsaă fapte, pe cînd estetica modernă pune un
mai mare accent pe explicarea lor. Aceasta e cea
de-a aseş dualitate care ădomin estetica: duali-
tatea stabilirii şi ixpcerăl faptelor iş legilor din
domeniul frumosului şi al artei.

7. ESTETICA FILOSOFICA IŞ CEA PARTI-
CULARA. Cele mai faimoase teorii au fost in-
iţnev ale filosofilor: ale lui Platon şi Aristotel,
Hume iş Burke, Kant iş Hegel, Croce iş Dewey.
Altele sînt snÎă opera iş,toral teoria
lui Leonardo, sau opera unor oameni de iţăt,şn nbuăoar bu--

19 ăoanr cea a lui Vitruviu sau Vitele. erşanRt

ăilatn a avut doi mari esteticieni: Ficino a fost
filosof, Alberti artist iş erudit.

Toate esteticile pot fi atÎt empirice cit iş apcio-
ristice. ln filosofie ixteăs snîă o ăţnitde spre
apriorism, iar acum o ăust de ani Fechner a opus
estetica cilfsoă de sus esteticii işcţeftn de jos
(von oben und von unten). Istoricul e obligat ăs
se ocupe de uomd.ăîan
8. ESTETICA ARTELOR ŞI ESTETICA LI-
TERATIJRII. Estetica iîş ia materialul din diferi-
tele arte: xiăest o iăcset a J>?CZiei, a picturii, a
muzicii etc. Aceste arte difera Între ele, şi teoriile
lor estetice zevaoluă pe linii diferite. Contraste
,reale eăraps artele frumoase, care aelăpz direct
la siu,rmţ de poezie, care se bzeaă pe semne
lingvistice; e foarte firesc, ,aşdr ca teoriile iş
iderle estetice ăs difere unele de altele, deoarece
unele se ăazbe pe u,aeiltăr altele pe artele fru-
moase, unele pun În ădnţeiv imagini sensibile, iar
altele simboluri intelectuale. O teorie icăets com-
ăelpt trebuie ăs zeîmşbirţă ambele Hţc:deri fru-
mosul sensibil şi cel intelectual, arta tceridă şi cea
icăbms.ol Trebuie ăs fie atît o ticăes a artelor
frumoase dt iş o iătesc a literaturii.

ăS pmiăateu.crl Fiecare estetician oeulzvaă în
conformitate cu dicelrpţ sale ee una din di-
ierlcţ de mai jos. El poate 1. sa se arate mai
interesat de frumos sau mai interesat de ,ătra 2. de
obiectele estetice sau de elnixprţ estetice subiec-
tive, 3. poate fumiza fie descrieri, fie norme,
4. poate lucra în domeniul psihologiei sau sociolo-
giei frumosului, 5. poate fi interesat de teoria sau
sapractica artei, 6. poate ăs talesciăb fapte sau
ăs le e,oplicc iş le mt>orpreteze, 7. işî !PO"te înte-
meia epţnilco pe irutaăel sau pe artele fru-
moase. Esteticianul poate alege una dintre aceste
ecţidr a]e discipHnei sa'le, dar istoricul care do-
etşr să .prezinte dezvoltarea subiectului suă tre-
buie ăs suarăcem toate aceste recţi.d

Istoricul va constata ăc ideile iş interesele estetice
s-au schimbat foarte mult de-a lungul veacurilor.
Convergenta eărtap a ideilor despre atăr iş fru-
mos, transformarea ptreăa a rteiăc frumosu- 20

lui obiectiv într-o cercetare a iexrţnp lui su-
biective, introducerea aieţlvrtngso psihologice iş
.sociologice, abandonarea oărmiln în favoarea
descrierilor ntăeirpz fenomene semnificative ale
istoriei esteticii.

JI

Istoricul esteticii nu trebuie numai ăs, studieze evo-
laiţu diferitelor tipuri de eti,săc ci e obligat şi
el ăs aplice diverse metode iş puncte de vedere.
Cînd studiem idei mai vechi despre setică nu e
.suficient să inmţe seama doar de cele care au fost
ex.pr.irn.ate sub numele de ăts'ec.i ori au ~inut
disciplinei estetice propriu-zise ori au aplicat ter-
menii de .frumos• şi ."ăJlart Nu e de ajuns ăs ne
întemeiem numai pe iprţoz ex.plicite, scrise sau
ităr.p~e Isto.râ,cul va rrd:>ui să ia IÎn considerare
gustul pe care îl evsboăr Într-o eprdoiăa atdă iş
să se refere la operele de tăra produse de aceasta.
Se va baza nu numai pe teorie, ci iş pe iaăc,trp·
pe operele sculpturii şi muzicii, poeziei iş orato-
riei.
A. aăDc istoria esteticii ar trebui să se limiteze
la ceea ce a taurpă sub numele de ,citesă ea ar
trebui ăs aîăcnep foarte tîrziu, deoarece primul
care a folosit termenul respectiv a fost Alexander
Baumgarten, în 1750. şiealcA probleme au fost
ăîsn discutate mult mai devreme sub alte nume.
Termenul de esti<:ă"„ nu e important şi, nici
chiar pduă oe a fost· inventat, nu ţoit, au aderat
la el. Marea opăre de iectsă a lui Kant, ideş în-
aăiehct puăd. cea a lui Baumgar-ten, nu s-a numit
,ci\eăts ci liăctJr a iăţ,ced•uj În timp ce ter-
menul de e.csăit II a fost utilizat de Kant într-un
scop total diferit, iş anume pentru a denota o
parte a teoriei nocrşitea,u teoria usilpţa iş
timpului.
B. ăacD istoria esteticii ar fi tară ca istorie
.1. unei discipline speciale, ea nu ar începe îna-
inte de secolul al XVIII-iea {Batteux, Systeme des
21 beaux-arts, 1747), iş ar acoperi a:bia uăod veacuri.

Dar frumosul a fost studiat mult mai devreme în
cadrul altor discipline. ln multe irăeupmj,î pro-
blemele frumosului au fost înglobate în filosofia
g,ălaren ca în cazul lui Platon. Nici Aristotel
işusnî nu a tratat estetica drept o npiloădr de
sine ăr,astoe în ciuda faptului ăc a contribuit
în mare uăsrm la dezvoltarea ei.
C. Istoria esteticii ar fi foarte flăirscuape
în
eţa cc şirpvet metoda de selectare a materiale-
Jor cdăa ar fi să dăniu numai gctăe,riu formu-
late în .tratatele anume consacrate frumos.ului. Pi-
tagoricienii, care au exercitat o nfileţău atît de
utcăeirpn ia.supra edărziovlt esteticii, nu au ac­ăl
tuit pcobabil trata.te de acest gen; oricum, nu ne e
cunoscut Ilici un astfel de uatat. Platon, ădpu
cum se ,etiş a scris un tratat despre frumos, dar
principalele idei despre el şi le-a expus în alte
opere. Arisrotel nu a scris tratate despre acest su-
biect. Augustin a scris unul, dar l-a pierdut. Toma
din Aquino nu numai că nu a scris un tratat des-
.pre frumos, dar nici amcăr nu i-a consacrat vreun
capitol într-una din operele sale; a spus sînă mai
mult despre acest subiect în iebţasovr ărzeţl
decît au spus iaţl în crţăi consacrate integral aces-
l ui subiec-t.

Astfel, în alegerea materialului, istoria esteticii
nu poate fi uăticlz de nici un criteriu exterior,
cum ai: fi o uăitnam denumire sau un anumit
domeniu de cercetare. Ea trebuie să ucădnil toate
ideile care au gteulră cu problemele estetice şi
care tzuăaeil concepte estetice, chiar aăcd apar
6ub nume diferite şi în cadrul altor .tniţşe
cDaă se va urma acest drum va deveni limpede
că investigawia ătecis a început în Europa cu
peste dăuo mii de ani înainte de a i se fi atribuit
uo nume special şi un domeniu separat de studiu.
lncă din acea iăpadreo timpurie, problemele au
fost puse şi rezolvate În·tr-un mod foarte m­saăe
nător cu ceea ce s-a tăucf mai tîrziu sub numele
de ăestc„i ...
I. ISTORIA IDEILOR ESTETICE ŞI ISTO-
RIA TERMENILOR. D. Daăc vrea să descrie
dezvoltarea ideilor ineştmo despre frumos, isto-
22

ricul nu se poate limita la termenul de .frumos''.
deoarece atare idei au ărutpa iş sub alte nume.
Cu deosebire În estetica atincă, s-a spus mai mult
despre armonie, sjmetrie• şi euritmie decît despre
frumos. ăio,pmDvrt termenul de „frumos• a fost
folosit în cţaeip diferite de ceea ce elmgîţn noi,
astiizi, prin acest cuvînt: În lumea ăicatn el sem-
uifica mai gdabreă ţitvru morale decît estetice.
De asemenea, termenul de 1 tăr"a Însemna pe
atunci toate t~urile de ropceiduţ calif,tă nefiind
nicidecum marginit la artele frumoase. Trebuie,
a,a.da.r, ca o istorie a esteticii ăs. examinez.e iş ·teo-
riile În care frumosul nu se munetş frumos iş arta
nu se emuntş aătr. Aceasta răzace o a opta dua-
1,itate: istoria esteticii nu e doar o istorie a ideilor
de frumos şi ,tară ci iş o istorie a termenilor de
•. frumos• iş naătr 1 ". Dezvoltarea esteticii a constat
nu numai în ţiauloev ideilor, ci şi în lvioaueţ ter-
minologiei, iar aceste ăoud nu au coincis.
2. ISTORIA ESTETICII EXPLICITE ŞI IM- voeluţi

PLICITE. E. aDăc istoricul esteticii ri-aş extrage
nforamiÂţ numai din ţiaîăvn es-teticieni, n-ar
işuer să prC'LÎnte o ătrmuÂe cu privire
la ceea ce ra însemnat în trecut gîndirea de91>reepocătlm

frumos iş ă.tar El e obligat işă-s caute arţiofnm
;i printre aritş iş să iăţn seama iş de gînducile
care i-uaş ăgtsi expresia nu în ăicrţ erudite, ci în
opinia dptrăenamio iş în vox populi. Multe idei
estetice nu uaiş- psit ·nurnaidecît expresie rabe,lăv
ci au fost mai mtâi; î.ntrupate în opere de ră,ta
..1u fost exprimate nu· în cuvinte, ci în ă,frmo cu-
loare şi sunet, Unele opere de atăr ne nuăgdieî
deducem ·teze estetice care, ărf a fi fost explicit ăs

formulate, se aevrălz oşuti ca punct de ple-
care iş ca zbăa a acestor opere. Istoria esteticii,
cînd e ăÎnsaţel în sensul ei cel mai larg, e ualcăt­
ăit nu numai din leţnuri estetice explicite dato-
rate esteticienilor, ci şi din cele implidte în gustul
epocii sau în operele de ă.tra Ea va iţăbmraşî nu
numai teoria iă,ects ci iş practica s,icrtaă reve-

• Pentru luae1ţnt grecesc al termenului. diferit de cel
Jl modrm, vezi Indicele de materii.

1atoare pentru teoria i.teăcs Istoricul poate citi
pur iş simplu unele dintre ideile estetice ale trecu-
tului în manuscrise sau ăţcir, pe altele trebuie să
le icuasăp nsăî din opere de t,ăar mode şi obi-
ceiuri. Iăat o ătla dualitate în icstăe iş În istoria
ei, dualitatea vdaiuălore estetice transmise în
mod explicit în rcţăi iş a acelora otnţueic în mod
implicit în gust sau în opere de .ăart

Progresul esteticii a fost realizat într-o mare
ărsmu de :filosofi, dar şi de psihologi iş sociologi.
iAtşr şi iepţ,o lîiş~eatd ş1 oritic:ii au uzetvăldi
de despre frumos şi r.aăt
şi ei o ămase adevifouri
liţavresbO lor particulare despre poezie sau mu-
zică, ictuărp .sau ctruheiăa- au dus la descoperirea
unor vrieuaăd generale despre aătr şi frumos.
ăPnî în prezent, istoriile esteticii s-au limitat
aproape în exclusiv,itate la ideile .filosofilor-esteti-
cieni şi la .teorii·le explicit formulate. Ideile lui
Platon şi Aristotel au fost examinate în orice dis-
ieţuc despre Antichitate. Dar cum emărîn cu Pli-
nius sau Filostratos? E-i şiî. au locul nu numai în
istoria criticii artistice, dar iş în cea a esteticii. iŞ
Fidias? El rneapţi -nu numai istoriei sculpturii, ci
iş istoriei esteticii. iŞ atitudinea tanieă aăfţ de
artă? Şi ea er.ţnapi istoriei gustului iş esteticii.
Cînd Fidias a pus unei statui care urma ăs fie
aşezăt pe o ăconal lînăat un cap rodţ-isp­
nat de mare iş atenienii au obiectat, atlt e cît iş
ei exprimau o opinie despre o măroblep eitsăc
artcădi iş de Platon: şi anume adcă arta trebuie să
ţină seama de legile ţpecri eitşnom iş ăs alte-
reze natura pentru a li se adecva. Opinia ateneie-
nilor a ·fost simlrăa cu cea a lui Platon, pe cînd
Fidias a dat glas iepră contrare. E foarte firesc
ca opiniile lor ăs fie 9Îtuate urtălai de cea a lui
Platon iş să fie induse în istoria esteticii otadă cu
aceasta.
3. ISTORIA EXPOZITIVA IŞ EXPLICA-
TIVA. Prui<re idoi·le esteti.oe rue.năc in <recut,
unele SÎnt ·foa.r·te fşrite iş se .eăpcilx de la sine.
Istoricul nu are nimic altceva de ucăft decît să
usănp cînd iş unde ş-iau uctăf iapţ.r Altele,
d-itlvărpo 1 pot fi clarificate numai cînd s,e cu-
H

nosc.· bine nicţeldo care le-au dat şet:arn de
cxemP.lu, psihologia rtaşi,ol- filosofilor iş cunos-
~oitonlor care le-au proclamat, opiniile contempo-
r,1,nc despre ard iş structura ·iălcoas şi gustul din
c,poca lor. Apare astfel o a unsprezecea dualitate
,, istoriei esteticii.

{.1J Unele idei estetice au tpărua sub ţaneulfi
ertăidc a iclonţrd socia·le, economice iş politice.
Ele au depins de regimul În cadrul rcauiă au ătir
ţKeni!opC acestor idei iş de grupurile sociale din
care au ăfctu parte tş.acei aţVi în Roma impe-
ă.rial tindea să ăroucpd pcţoe.in despre frumos şi
.irtă diferite de cele din timpul ţieocrdam ate-
11icne ca iş de cele elaborate în trsmiăeînl medie-
vale. (b) Alte idei au depins doar în mod indirect
de 'loeiţndc sociale şi :politice, fiind în mai mare
msură ietflnaţu de ideologii iş de teoriile filo-
,ofice. Estetica .ideal.i.stului Platon are foarte pu-
1ine ăsmerina cu estetica lăteasivr a rsitşfo,l
dc~i au ărti cu ţoit în laeşic idoţnc sociale iş
po-litice. (c) Ideile estetice au mai fost iţaeulnft
~i de arta toă.mpnerac itrAş s-au bizuit une-
ori pe esteticieni, dar iş reciproca e ;ătaderv
Ufleori teoria a ntiaflueţ practica a,citrsă dar şi
practica a nitlafeuţ teoria ct.eiăs

Istoricul esteticii trebuie 'ăs. inţă ,seama de estcaă
nedţprăti: cînd zerpătin dezvoltarea ideilor
estetice, el trebuie ă-s se refere de eărmntau ori
la istoria sistemelor politice, a filosofi~i, a artei.
Sarcina aceasta e pe cî~. de cen,sară pe atît de di-
,iflă_c deoarece inf'!u~~e ,POiitice, artistice iş filo-:
~of1ce asupra teor1e1 · estetice au fost nu numai
foarte variate, dat1 ,aideseori cliia.r confuze şi ­şean
teptate. Valorizarea otinăalpc a artei, ăr,buaon
..1 fost oătledam ăupd un sistem politic. Acest -sis-
tem nu era ănîs cel din Atena, unde Platon se
ucsenă ş-i petrecuse v,aţi ci din păretaîdn
lui despre frumos depindea de
Sparta. aciţoCpne
filosofie, dar (cu deosebire în .ultim-ii ani) nu atît
de propria sa filosofie a Ideilor, cît de filosofia

anicrogăp a numerelor. Idealul său de ră-at se
lntemeia nu pe arta creasăg a timpului u,ăs ci
J5 mai baredăg pe arta perioadei arhaice.

4. ISTORIA DESCOPERIRILOR ESTETICE
ŞI ISTORIA IDEILOR PREDOMINANTE. Is-
toricul esteticii e interesat în primul rînd de ori-
ginea iş dezvoltare.a unrolţi despre frumos şi
ată,r de- formarea teoriilor des.pre frumos, ăt,ra
eiţarc iş reăxpniţ .tsircăa Obiectivul usă e de
a stabili unde, cînd, în ce rpăemîjui şi prin inter-
mediul cui s-au tcsnău aceste inoţu iş teorii. ln-
căaer ăs descopere cine a definit primul i­uoţn
nile de frumos iş de aă,tr cine a tucăf primul dis-
aitţcn dintre frumosul estetic iş cel moral, dintre
tăar iş utm,eşg cine a introdus .primul conceptele
exacte de ,taăr de i.eţganm creatoare şi de ţsmi
estetic. ,
Mai e şi o atlă chestiune arecăi istoricul es~ticii
trebuie i-să acorde Întrea,ga ntăaeî:sm care din-
tre uinoţle iş teoriile descoperite de esteticieni
s-au bucurat de o uăbn primire iş au avut ecou,
care au fost acceptate şi au dominat sEiritelc oa-
menilor. E semnificativ faptul ăc gînditorii greci
şi grecii în general, vreme dîneluga,ăt nu au pri-
vit poezia ca pe o atăr, că nu au vztău nici o
sau gleăutr Între ruălptsc
raenăms şi uiczăm
ş,i în fine, că În arte, ei au .pus un mai mare ac-
cent pc reguli decît pe activitatea ebirăl a artis-
tului.

Din cauza acestei (a ces)ăzurodap ialţutăd a
intereselor istoricului, ·istoria esteticii zăulaeov În
E, pe de o parte, o istorie a desco-
ouăd rciţe.d
peririlor şi progresului gîndirii estetice şi, pe de
alta. o istorie a ierctăp acesteia, cercetînd
noţiule iş teoriile estetice care au fost acceptate
de majoritatea oamenilor iş au prevalat vreme de
secole.

Estetica a evoluat de-a lungul multor ţdirce şi
istoricul e obligat să le urmeze în totalitate.

III

1. ORIGINEA ISTORIEI ESTETICII. Cînd în-
cepe istoria esteticii? acDă e să lmuă termenul în
ecţiap lui cea mai lgară, astfel încît ăs ncrdăipu
şi estetica "i,'tă„lpcm atunci originile ei se pierd 24

în negura veacurilor şi nu pot fi stabilite decît î,n
1110J arbitrar. lntr-un anumit .punct, istoricul e
ul,lig,u ăs ăpur iţulovea iş să afirme: încep de aici.
l11oria de făţa erpcodăaz în cetşa fel. d-niştmLîu
Joliberat sarcina, ea eutazisă începutul istoriei es-
teticii în Europa, mai ,precis în Grecia. Nu enăga
lnai că în afara Europei, în Orient, iş mai ales în
Mai~t, a existat probabil o sectăi nu numai im-
Jăai,lpt o ci chiar explicit untăaeţ. Acea.sta eiţn ăîns
un ciclu istoric diferit.

eşiD prezenta istorie nu cuprinde estetica non-
ue,ănropac ea atrage tuş,oi nţeati asupra egăl­
turii iş ietţnrpd dintre es,tetica non-euro-
ăaepn şi cea ănaeporu. Primul dinue aceste con-
tacte se evişt cănî de la punctul de plecare.
2. EGIPTIJL ŞI GRECIA. Diodor din Sicilia
1cria• că egiptenii îi socoteau pe sculptorii greci
drept elevi ai lor. Ca exemplu, ei îi citau pe cei
Joi frţai care văcesaitr c.a sculptori în perioada
timpurie iş ăufserc o statuie a lui Apolo pentru
insula Samos. Ca şi în cazul frecvent al sculpto-
rilor egipteni, aiţfr aui-ş împtiăţr lucrul. Unul
dintre ei -aşi terminat partea în Sa.mos, iar le­ăc
lalt în Efes, iş cu toate acestea cele dăou ăchiţu
i.-.tu potrivit cu atîta exactitate, încît ăraupe a fi
opera unui singur artist. Un asemenea rezultat nu
er.i posibil decît acolo unde se adoptase o anu-
de lucru. Atişr egipteni aveau un
mită tdmoăe pe care-l
,istcm riguros definit de linii iş oripţ
J.plicau invariabil. Ei ţmeărîuap corpul omenesc
ln 21 de iărţp iş executau fiecare membru al
rorpului în conformitate cu ia.cest modul. Diodor
numea actăse kataskeue, ceea ce ăîmsnae
.. rtsuien•ţ sau ai•cţrf„eb.temădo

Or, Diodor mafiră că etaăsc de,mtăo foarte
r.ispîndtă În Egipt, "nu e deloc ăitÎnaţubre în
<Jrccia". Primii sculptori .greci, ca iş creatorii lui
Apolo din Samos, au folosit metoda eit,aăgpn
5emin.ifii.catiiv însă c faptul că amiruş lor au a·ban-
donat-o. Ei au abandonat nu ăsolrmetui şi ca-
no.mele, ci sistemele rigide. Procedînd astfel, au

-1 • Dlodor din SlclUa, I, 98.

introdus nu numai o oămted ierătfd, dar iş o ătal
conepţi_ despre .tăar
Oamenii Orientului antic, îndeosebi egiptenii,
posedau o idee despre arta iş iaţrpo ,ătprecf
turaîn funqie de care îşi fixau canoanele În arhitec-
şi CJS1p•ăUtur. Bi nu ,pooodau tipul de lni,,le-
gere a artei pe care noi îl mciăedrsno sătzia ca
fiind mai simplu şi mai firesc. Judecind dăpu exem-
plele ,espătar ei nu puneau mare perţ pe repre-
zentarea iţreaălt, pe exprimarea sentimentelor
sau pe recălpa privitorilor. şiI puneau
ar.ta în eăugtlr raocuăpt mai ăbardge cu religia iş lumea

viitoare decît cu lumea din jurul lor. Cutaă ăs
întrupeze în operele lor mai degrabă esnţa lucru-
rifor decî"t arenţp lor. Acordau prioritate forme-
lor schemauzate iş geometrice, preferîndu-le for-
melor organice din lumea jnocr.eauîăt Interpre-
tarea acesteia din ăumr avea să le rănive ·grecilor
de taîdnă ce aveau să rupă cu Orientul şi să por-
scănae -pe un drum independent care avea să inau-
gureze o răe no.uă ,,
Estetica ăcgsaer a fost mai Întîi întapruă în
arta căeasrg .iş abia mai tîrziu a primit şi expre-
sie rbael.ăv Primii scriitori care i-au dat o astfel
de expresie raelvăb au fost poeiţ Homer iş He-
siod, care au scris despre eţfanui iş valoaTea poe-
ziei. Abia mai tîrziu, în secolul al IV-lea sau poate
al V-lea î.e.n., acest subiect a fost preluat de eru-
ţid, mai ales de cei din alşco
aniătgorp.c

3. PERIOADE !N ISTORIA ESTETICII. Es-
tetica ruăopean a început să se dezvohe În Gre-
cia icăant şi ctiăuno ăs se dezvolte iş azi. Evo-
alţiu aceasta a fost tinoă,cu dar nu sliptă de
crize, opriri, retrageri şi cotituri. Una din cele
mai violente cotitUri a survenit upăd rpaeăbiuş

• C. R. LepslUB, Denkmaler au.s ngĂetyp und Athlopen
(1897). - J. Lange, Billedkunstens Fremstilltng ar mennukes--
klkkelsen l den oeldste Perlode. - W. SchAffer, Von 11.gyptl-
scher Kurut (1930). - E. Panofsky, .,Ole Entwlcklung der
rarProportlonslehre", Monat.ahefte Kurutwlssuuchaft, IV
(1921), p. 188. - E. lvenen, Canon and Proportlon ln
Egupttan Art (Londra, 1955). - E. C. Kellla.nd, Geometru
tn Egyptian Ari (Londra, 1955). - K. MlchalowskJ, Kanon
w archltekturu eglpsklej (1956). 211

Itnpcriului Roman, iar alta În timpul tRaş.einr
Act\le ăoud cotituri, care au reprezentat iş coti-
turi ale culturii europene În totalitatea ei, ne în-
teţâcsrpd ăsi- riţăîmp istoria în trei perioade-:
taică,.n vedialăm iş dănerom. E o diviziune cro-
nlciăg bine ăitlsab care a trecut cu bine proba
timpului.

BIBLIOGRAFIA ISTORIILOR GENERALE
Al E ESTETICII

lt. Zlmrnermann, Ge.achlchte der kĂtshei al& phllosophischer
Wl•tn.chaft, 1858. - M. Schasler, Krltlache Guchlchte dtr
Allhtttk. 1872. - B. Bosanquet, A Ht,tor11 of Aesthetlca,
•d. • 3-a, 1910 (toate trei slnt din secolul trecut şi nu "8ma
ii• teoriile mal recente f1 de studiile speclall:r.ate). - ţni B. Croce,

li'1tfllfca come sclenza dtll'uprustone, e llngul8tlca generale,
,d. • 3-a, 1908 (eateUca anUcA şl medievali atră sumar
,1 111pcrrlclal ) (vezi B. Croce, Estetica prtottd ca tşnd a
,w11r,,tel iş Ilngatstlcd genuald, trad. de D. Tcăna,r Univers,
IV10). - E. F. Carrltt, PhllOMJphlu of Beauty, 1931 (o anto-
111111'1). -· A. Baeumler, A8lhettk, ln: Handbuch der Philo-
,apldt, I, 1954 (neterminali). - K. Gilbert and H. Kuhn,
A lltdory of Esthettca (1939) [vezi K. Gllbert, H. Kuhn,
l,lr,rla estellcll, trad. de Sorin Mirculescu, Meridiane, 1972).
E. ne Bruyne, Geschledmt.s r,an de Aest~tlu, 5 voi., 1951
la )Rante.rş - M. C. Beardsley, Authetlca
105:J n(ălp
(rom Gla.ssical Gruce lo lht Pruent, 196&.
ktorllle generale ale filosofiei, chlar şi cele mal cuprlnzA-
lonrc, incoţ - sau chiar deloc - amlntorţ despre
.,,'llcllcA. Cea mat erctnă eniupţ lucrare, oferind cel mal complet

l11hlou despre stadiul prezent al lşţnucoerU noastre, e
11l111pozlonul ltnllan Momentl e probltml dl sloria dell'utetlca,
Mllnno, 1959 (pini acum doui volume, din Antichitate
11h11'1 la romantism).
l'rlntre monografllle pe probleme speciale relevante de-a
h111R11l Istoriei, deosebit de Importante slnt lurătoea:m
I•'. I'. Chambers, Cycles of Taste, 1928; - Hlstory of Taate,
1u:ri. - E. Casslrer, Eldot1 und Eldolon, 1924. - E. Panofsky,
11/ra, 1024 [Ideea, trad. de Amelia Pavel, Univers, 1975]. -
I'. O. Krlsteller, "The Modem. System of the Arts", Journal
u( thr lllstorg of ldeas, 1951. - H. Read, Icon and Idea, 1954
jlrud. de I. Herdan, lmagl,u iş idee, Univers, 1970).

O Istorie a esteUcli muzlcll: R. Scblfke, Gucl1tchte der
M11.!lldlsthetlk ln Umrlssen, 1934. - De asemenea, unele
l11torll ale mu:ilcll ca atare iau 1n considerare istoria esteUcll
mudcll: J. Combarleu, Hlslolre de la mu.stque, I, 1924. -

~ I\. Elnstcln, A Short Hlstorg of MU3lc, ed. a 2·&, 1953.
O Istorie a esteticii poeziei: G. SaJntsbury, Hlslor11 of
.., r:rlllt:l:tm and Ltterary Taste, 3 voi., 1002.

O lstorle a esteticlt artelor plastice: L. Venturl, Storla
delta critica d'arte, 1945 (vezi Istoria crltldl de arUJ, Univers,
trad. de aConstţ TAnlsescu, 1970). O lucrare mat veche,
netermlnaU, e cea a lui A. Dresdner, Dit KunstJ.:rltik,
voi. I, 1915. - J. Schlosser, ln Dit Kunstlllteratur, 1924,
se tegşrAmn ln prlnclplu la epoca ,rădmnoe dar cuprinde şi
o Introducere referitoare la scrlcrlle despre arlA din Evul
Mediu.

STUDII DESPRE ESTETICA ĂNITCA

E. Mllller, Guchlchte dtr Theorle der Kunst bel den Alten,
2 vot., 1834-1837 (Inel utllA). - J. Walter, Gachlchte der
Authttlk (m AUU'tum, 189:i (mal mult o monografie despre
cel trei principali esteticieni grtcl <lecit o adevAraU Istorie).
- K. Svoboda, V(Joo} antlki eslehl.!!, 1926 (o scurtl pano-
ramA). - W. Tatarkiewlcz, ..Art Jnd Poetry, a Contrlbution
to the Hlstory of Anclent Aesthetlcs'', ln Studia Phllosophlca,
Leopoll, li, 1937. - C. Meuantlnt, .,L'estetlca nel penstero
classlco", 11'1 Grande Antnfoqta Fllosoflca, I, 2, 1954. -
E. Utitz, Bemerkungen wr altgrltt~hen Kumttheorte, 1959.
- A. Plebe, .,Origini e probleml dell'estetlca antica", 1n
.'1omenll e probleml dl ,torta dell'utetica, I, 1959. - C. Car-
penter, The Authtttc Btlllls of Greek Art, 1959 (ed. 1, 1921). -
J. G. Warry, Greek Authetlc Theorg, 1962. - E. Grassl,
Th#:orle du Schanen tn der Antlke, 1962. - J. Krueger,
Grlechuche Aathetlk, 1965 (antologie).

Despre estetica lui Platon: F. JaffN:, Der Begrlff der
luhne bel Platon, 1922. - E. Casslrer, Eldo, und Eldolon,
1924. - G.M.A. Grube, ..Plato's Theory of Beauty", Mo-
ntat, 1927. - P. M. Schuhl, Platon el l'art de ,on temp&,
1933. - L. Stefanlnl, ll problema utetlco ln Platone, 1935. -
W. J. Verdentus, Mfmufs: Plato•, Doctrine of Artistic lml- ,
talion and tt, Meanlng to U,, Letden. 1949. - C. Murley,
..Plato and the Arts'". Claulcal Bulldln, 1950, - E. Huber-
Abrahamowtcz, Das Problem der Kunst bel Plato, Wlnterthur.
1954. - A. Plebe, Platane, antologia dl crltlca ldterarta.
1955. - B. Schweltzer, Platon und dit blldende Kumt dtr
Grl«hen, 1953. - R. C. Lod8e, Plalo'a Theory of Art, 1963. -
CIJ1.I mal vechi Importante: E. Zeller, Phlloaophte d.er Grlech-
en, li Thell, 1 Aht., IV Aufl., 1889. - G. Flnsler, Platon
und dle arlatotell8che Podlk, 1900. - E. Frank, Plato und
dlt ,ogenannten Pythagoreer, 1923.

Despre estetica lui Aristotel: G. TelchmOJler, Arl.!lote- 4I
llaehe Forachungen, li: Arlstoteles' Phtlosophle der Kunst,
1869. - J, Bernays, Zwel Abhandlungen Uber dle art,tolellMhe
Theorle dts Drama,, 1880. - Ch. B!nard, L'e,thlttque d'Arl,-
tote, 1887. - J. Bywater, Arlstotle on the Art of Potiru.
1909. - S. H. Butcher, Arlslotle's Theoru of Potiru and
Fine Arta, 1923. - L. Cooper, The Poettea of Art,tolfe, lta
.'1eaning and lnfluenct, 1924. - K. Svoboda, L'esthmque

,I' Arf•lote, 1927. - L. Cooper, A. Gudeman, Blbllographg
11( lhe Podlcs of Arlalotle, 1928. - E, Blgnaml, IA podka.
111 Ari.tolele e tl conutto dell'arte pruso fli antlt:hl, 1932. -
I>. do MontmouUn, La pollique d'ArbtoU, Neufchltel, 1951.

H, Ingarden, .A Marginal Commentary on Arlatotle'1
l'oetlcs", Journal of Autlutlea and Art Crttlctam, 1953. - H.
llou•e, Arlstotle'• Poetica, 1958. - G, F, Elle, Art.1olle'1
l'n,Uca: tlu Argwnmt, 1957.

ESTETICA' INTAĂC (DIVIZIUNI)

Istoria esteticu antice, care constituie originile iş
întemeierea esteticii euron,ene, ăerapoc aproxima-
tiv o mie de ani. Ea începe în secolul al V-lea
î.e.n. (sau ~ate în cel de-al VI-lea) cu o ădeoipra
faltă înca în ănilp săedşrauf prin secolu·l al
Iii-lea te.n.
Estetica tiănac a fost în mare măsru opera gre-
cilor. La început, ea a fost exclusiv o .realizare a
lor, dar mai tîrziu au participat la ea şi alte na-
niţ:u tocmai ctăesa schimbare o avem În vedere
dncl spunem că estetica. a .fost la început ne•l„ă
şi apoi elni"st.că„ Din acest motiv, putem îm-
părţi estetica ctiăna În duoă perioade, ălne iş
,ceălitsn diviziunea producîndu-se în secolul al
!II-iea !.e.n.
,poate .fj la rîndu-i ubdi.szatăv
Estetica ăenl
1n uoăd. faze consecutive: perioada criaăh iş pe-
rioada lcsa.iă Perioada ihracă a esteticii tşegcri
a cuprins secolul al VI-lea şi începutul secolului al
V-lea î.e.n., iar perioada alsăci a durat din ul-
timii ani ai secolului al V-lea îă:pn la tlsriîfuş se-
cdului al IV-iea. ăDac cele udăo divi-
ziuni mniţboe trei perioade în estetica ain:ăct uărmtal ar-

icăha, cslaiă şi ă.eisnlct era înăc departe de a poseda

Perioada !acihăr Nu a produs decît
.o teorie etăcis ă'.peltocm
ţcelirf iş idei disparate privitoare ma·i mult la 31

11.rnlnunte şi s-a ocl.!.Pat aproape numai de poezie,
l'o"rtc ţinup de ana iş frumos În general. Putem
11'11ta ecastă ădaoirep ca pe o preistorie a esteti-
cii antice, istoria ei fiind prC'Zltaăe de celelalte
ăduo perioade ulterioare. Dar chiar c-daă o re-
,lucem astfel, istoria aceasta ·SC întinde de-a lungul
• opt secole.

I. ESTETICA PERIOADEI ARHAICE

1. PERIOADA ARHAICA

1. CONDI11ILE E1NICE. Cînd grecii au înce-
put să căfa primele refleqii despre s,teciă cul-
tura lor nu mai era tî,nră ci cunoscuse ăncî de
pe atunci o gnăul iş xpeclămo istorie. Inăc de prin
anul 2000 î.e.n. cultura iş arta (denumite minoice,
ăpud legendarul rege Minos) înfloreau în Creta.
Apoi, Între anii 1600 şi 1260 î.e.n., o oăun cul-
a fost ercăta de „protoelenii• care au
utăr rtedăif-
venit În Grecia din nord. Noua lor ucălrt şi artă,
care combina rtăulesi culturii minoice din sud
cu caracteristicile unei culturi nordice, işî avea
centrul la Miccne, în Pelopones, fiind c,ătnosu
,adrş sub numele de căime·na. Cea mai ăr­ts
iăcltu apd.eăori a acestei culturi a fost în jurul anu-
lui 1400 î.e.n., dar declinul ei începuse ăÎnc mai
dinainte, accelerîndu-se ulterior, ca urmare a
sale de a se ap_ră împotriva tribu-
tilor care coborau din nord. Acestea erau triburiiătcapnţ

doriene, care pănî atunci prsaăcuoe irţnut din
nordul Greciei, dar care, sub presiunea ilirilor,
care .se deplasau dinspre bazinul iănuD,r începu-
erăs să se deplaseze spre sud. Ei au cucerit şi dis-
trus bogata cetate Micene şi au.-iş WJ)us legile iş
cultura proprie.
Perioada din istoria Greciei nciărsup între cu-
cerirea doraină din secolul al Xii-lea şi secolul al
V-lea e ctouăsn sub denumirea de li
edăi„aorp

1iă".huc Ea aşetuocn duoă faze distincte. ln pri-
11111, a'ţ\Î era cănî rtip.ăvm dar În cea de-a
doua - din secolul al VII-iea pîna la începutul
.ecolului al V-lea - au fost puse hazele culturii
ctlr(i,ş incluzînd ,sistemul de îverngmăut, ţitşna
fi uta. ln tăsaec de-a doua zfăa put;em gsiă pri-
inele urme de gîndire iecăts.
de
ăpuD cucerirea ,adăorni Grecia a fose lticuăo
diferitele triburi care erătis. aici înainte de inva-
iic iş de invadatorii işnî. Triburile mai vechi, în
1pocial ionienii, ăsierp în :parte peninsula gre-
l'CASCiÎ iş se resiăl'tb.a pe insulele apropiate iş de-a
Jungul rlţoimuă Asiei Mici. Astfel, teritoriile iş
11a1ele ioniene şi doriene din Grecia se Învecinau,
du caracterele şi destinele locuitorilor erau dife-
ri1e. Deosebirile dintre dorieni iş ionieni nu erau
Jlllmai etnice iş geografice, ci cuprindeau şi eco-
1111111ia, organizarea taslă iş ideologia. Dorienii
IIU uneimtţ Hmguerăv aristocratice, pe cînd io-
nienii au instituit conduceri democratice. Primii
lrdU dnicouş de rniJita.ri,, ,pe clnd la cei din
mă,ru conducerea a fost curînd leptărau de comer-
1'Î3n\Î. Dorienii venerau iadr,tţ pe dnd ionienii
uau dornici de iţătuno. Astfel, ăcnî într-un sta-
Jiu foarte timyuriu, grecii au dezvoltat oădu ·ti-
1,uri de cultura, cea ănadori şi cea -o.năai Ionie-
nii au tăaprs în mai mare ăumrs cultura mice-
ă,irn suferind şi fiauţnel culturii cretane şi a
n1lturii înfloritoarelor liaţczv orientale în a.
r;lror proximitate se crnăti5.oesa Dualitatea
dintre cultura niad·oăr iş cea ăiona a dominat
( irccia vreme ăgnuledtîa şi e blzsiaeă în isto-
ria ei, mai cu esaăm în istoria artei iş a teoriei
1lc,pre ra.ăt nTeţaid grecilor ·de a aăutc norme
rm1stante iş legi imuabile care ăs- guverneze fru-
111mul şiî avea oîbiraş în ţdairt odariăn, în ·timp
l"C dragostea lor pentru realitatea vie iş pentru
(lCr~·cp!ia nzoseăilar iîş avea rîiboşa în ţdairt

i 10111..1.na.
2. INDCŢO GEOGRAFICE. Cultura gre-
,·e.1.'iC:-Î s-a dezvoltat cu o uimitoare -rapiditate şi
Hr:ilucire. Aceaăts aeţvuli e căram în parte expli-
1 ,·.ahil:î prin odncileţ naturale favorabile ale te-

ritoriilor locuite de gr&i. iuaţSt cfăraigeo a
peninsulei iş a insulelor, care posedau un litoral
extins, cu porturi adecvate, împrejmuite de imră
ite,lnş înlesnea ir,oteălc rmueoţlc şi exploa-
tarea glorţibă altor ţ.răi Clima lacăd şi ăn­s
toasă şi solul fertil tfiÎădua ca energiile oameni-
lor să nu se consume m Întregime În lupta pentru
ăţnetsix şi în satisfacerea nevoilor oimetşn ele-
mentare, ci ăs se ătaop consacra ,tinşeţ P.oeziei iş
artei. Pe de altă pa-rte, rodnicia iş ăgeliobţ natu-
xale ale iăţr fiind doar pe am.rusă ţicelorătsn
stricte, grecii nu şiu-a putut permite să se com-
!Placă în opăuţlne sau i-ăsş ciesăapr energiile.
roeşăPiap rţiă s-a datorat iş nizoargă sociale
şi polilllia:, iş îndcooebi îilmrţpa. ei într-o multi-
tudine de mici state cu aeşor numeroase, pe baza
căroa s-au creat numeroase centre de viă,aţ uăcnm
iş răulct, aflate în ulaţime.

Structura ăltgreua iş oainsmăr a peisajului
Greciei a pu,tu·t iţ ea să exercite o eăţinful aparte
asupra cu.lturiii c<ge.iŞrt A coa>tribuiit poote la
îm.prejurarea că ochiul grecesc s-a deprins cu regu-
laritatea şi armonia, pe care, poate tocmai din
,icest motiv, grecii le-au aplicat în mod sistematic
în arta lor.

3. OICŢND SOCIALE. De-a lungul veacuri-
lor grecii auşi- ex.tins teritoriile. Prin coloniile sta-
bilite din Asia îpăn la Gibraltar, ei au dominat
Mediterana. Ionienii au întemeiat coloniile răs­
ritene din Asia ăM,ci iar dorienii au întemeiat co-
lonii în vest, în Italia, tnai-şmu Grecie Mare.
Dobîndind con-trolul Mediteranei, grecii au deve-
nit dintr-o eţanui măitar o inueţa de naviga-
tori, fapt care -aşi avut iş el snţelcio sale.

înăP în secolul al VII-iea, Grecia a fost mai
ales o ţraă ăociarlg iş cu o industrie foarte re-
strîn.ă Multe produse nu erau fabricate de treci
deoarece le mpuărac de la fenicienii din .ăsaritR
iaStuţ iS-a -schimba·t din momentul în care grecii
au dobîndit colonii. Produqia lor a crescut odaăt
Cu cererea de produse în co·loniile din afara Gre-
ciei. Din colonii, produsele lor luau drumul altor
i,ăr. Grecii aveau minereuri de fier iş cupru ca •

iş răl,iag iar turmele numeroase le iprocurau lînă.
Toate aceste ma.tecii erau foarte utaăce şi puteau
fi exportate. Exportul bunurilor manufacturate a
urmat exportului de materii prime. eţilnoCd fa-
vorabile ale eruioţlcm au dat avînt şi industriei,
centrele industriale bazate pe metalurgie, acăirem
iş tuseţ fnşă-udîic aprţi pe ·tot cuprinsul .irăţ
lndustria la rîndul ei a stimulat uţlomrce, iar gre-
cii au devenit astfel intermediari şi ncoţerim.a
Centrele comerciale s-au instalat în coloniile io-
niene, mai cu msaeă la Milet, <:a iş în Grecia euro-
eană,p mai ales la Corint ,iş mai tîrziu, la Atena.
vigaNţ şi mţreoucl au sporit nu numai prospe-
1 itatea grecilor, dar şi tuneloişţc lor despre lume
iş aţirlesp lor de a nu mai fi doo..r simpli. ăet­c
ţeni ai unei, mi.ci peninsule, ci enictăţ ai lumii.
Ma.rile lor î,irătsezn de tîadăn ce s-au tzvău le-
gate de mari 9raţi,>1 au dat taşen,r într-o na-
ţiune icm,ă unor ştira şi oameni de iştnţă de
talie limadăon.
economice, majoritatea raocă au
miSchreblăavut loc în secolele al VII.-lea iş al VI-lea î.e.n.,

au produs mcishbră. de ordin demografic, socia:l şi
politic. Devenind centre economice, ora1Cle au
atras nu numai citadini, ci iş ţărani (la poalele
Acropolei). Nu erau centre mari - chiar Corin-
rnl iş Atena în secolul al VI-lea aveau doar cam
cite 25 OOO de locuitori - , dar erau numeroase
~i se aflau în rivalitate unele cu altele. Cînd in-
dustria şi emlocrţu .a,u dus la aiţpr unei clase
mijlocii prospere, s,:,a caşetlnd o ătlup cu arisio-
i.ţrca Ca urmare, rqatele patriarhale suţtein de
ritoţcaes ,s-au b,rtupişă .fiind înlocuite mai întîi
de moceirtaţ şi apoi de om,edraţic care se baza
nu numai pe popor şi pe clasele mijlocii, ci şi pe
o coaţitser lăumt·nai iş ,ăepsor bcapăli să se
.1<lapteze noilor ondiţc. ln felul acesta, o găÎntrea
naţieu a putut lua parte, iş a iş luat efectiv, la
aearea culturii rşe.cgti

Sistemul era democratic, dar se baza pe sclavie;
în Grecia erau foarte iuţml sclavi. In unele centre
erau de fapt mai umţil sclavi decît eiţnătc liberi.
li Sdavii scuteau pulaiţo ăbiler de munca fi,zcă

ermiţndu-p şis-ă cultive interesele, care erau în
primul rînd politice, înglobînd sînă iş ţia,tnş li-
teratura şi arta.

4. ŢNEDRCLI RELIGIOASE. Acestea erau,
ş,rad oclindţe de ţvăia - rubatsăen şi abun-
ădneţ ăot,merad industrializare ariăl,ţp sistem
democratic, eişd bazat pe sclavie - care s-au dez-
voltat în Grecia În secolele al VII-iea iş al VI-lea.
Aceste ndociţ au stat la originea culturii gre-
ştice universal admirate. Secolele de :locătir
orţ,cme de industrializare iş ţvueilo a proceselor iş

democrat-ice au rtaîănedp Într-o mare mrăsu
Grecia de redinţlc ei religioase primitive, îndru-
mînd-o tăcer un mod de gîndire laic, în care na-
turalul era mai însemnat decît supranaturalul. To-
tuşi grecii au ărspat în convingerile şi preferin-
ţel lor ş,i ca atare, şi în artele şi leţştni lor, anu-
mite elemente mai vechi - şreţăim ale altor cre-
eţndi şi i.arţel Într-o comunitate alniutăm iş cos-
ătilopm de nidustraş iş aimţocenr se întîlneau
ecouri regresive ale trecutului întunecos iş ale unui
fel de a gîndi mai vechi. Faptul aces-ta e consta-
ţabil mai ales în religie şi mai mult În Grecia
maă decît în colonii'le erptîdăan de locurile iş
eliţdart sacre.
Religia ergcasă nu a fost oil.ănmct Religia
limpană,o pe care o emctşaonu prin Homer, He-
siod şi statuile de ,maruă a fost J>rodusul noilor
iţ:cdon şi al vremurilor mai lurrunate. A fost o
,religie a unor supraoameni i,rţăem ifcr,ţe divini,
o religie manău pinlă de imulăn
iş o,tmrăfnap
şi năe,tasi ălitps de magie şi ,iţtsrepu de

demonism şi mistere. săîn în
tuliAăr de acsăte religie, a uptiavsreţ.
.cre,dinţ! pOlj)Ot'Ului o reli\:ie <nsă,oraetb a unor

ităţez pîne,mtbsuă cănuom popoarelor primi-
tive ale Greciei, în timp ce din exterior, mai ales

din Orient, s-au înfiltrat religia iermtsoaă, mis-

ăcit iş aticăex a orfismului iş cultul lui Dionisos.
Era un cult barbar şi t,albcăis gă-işunds dcăsre­
.carea În mistere şi bacanale iş oferind psreaăc
din lume iş un mijloc de eliberare. Astfel, în reli-
38

Kia cgreăsa au autpră oduă curente: unul dintre
ele întrupînd un spirit al ordinii, ţăclarti şi
Jircscului, aletcă un spirit al misterului. Primul
.I adus la mlănui caracteristicile particulare care,
fo succesiunea veacurilor, au ajuns să fie privite
-.:a tipic şgitrec.

Religia ăainp,mlo uăistmna şi lăbatpid a
t.:ucerit poezia iş sculptura r.căasge Vreme înde-
ă,gonlu pţieo greci au nîălţat cîntece de ăalvs
uilor olimpieni, iar sculptorii -greci au utildă fi-
auri de zei înainte de a trece la reprezentarea oa-
mcmilor. căasteA religie a nusfăt·r arta grecilor,
jar estetica le-a urpsnăt religia.

Religia ciătsm e mai ţipun iftnedăclba În arta
,s.acăr8 cel pţniu în ceea cc vieştpr poezia iş
aculptura. Muzica a sfojit snîă ăsceat religie, fiind,
în conformitate cu spiritul ei.
a,şdr atinerăp acregăs s-a revelat mai ales

JJa.r religia istcăm
Jn filosofie, şi prin filosofie a lfţtanieu şi este-
tica. aăDc unul din curentele esteticii timpurii a
fost expresia unui iluminism filosofie, ăltace a
fost expresia unei filosofii mistico-religioase. Acesta
..1 fost primul conflict din istoria esteticii.
Filosofia a tauăpr în Grecia în secolul al Vl-lea,
Jar cuprinderea ei a fost la început ltaiăm. Filo·
,ofii timpurii s-au Ocupat mai gaedbăr cu teoriile
Jcspre anărut decît cu teoriile despre frumos iş
.1rtâ. Acestea din uărm işî fac prima eaţipr în
upercle liţeor.p vţObrsilea şi lezrăanig lor
estetice aveau un orizgnt modest, dar sînt impor-
tante în istoria esteticii: ele ne artă cum reac-
,ionau grecii ăţaf de frumos Într-o vreme cînd
ăresacup1, să ucrăopd opere de tăar superbe, ăfr
nici un fel de urniţe işn­t
.1 fi formulat nîsă
iifice cu privire la frumos iş la r.taă

2. ORIGINILE POEZIEI

(a) Horeia
I. TRIUNA HOREIA. Informa1iile despre carac-
Jt ierul originar şi despre organizarea artelor în Gre-

cia sînt indirecte iş ipotetice, sigur e ănsî că atît
caracterul cit şi organizarea lor se deosebeau de
cele din epocile ulterioare. Practic, grecii au înce-
put doar cu ouăd arte: o artă ăxpresiv şi o atăr
,•vitcursnoă fiecare avînd ăîns numeroase com-
ponente. Cea dintîi consta dintr-un amalgam de
ipoezie, ăumciz şi dans, în timp ce a doua inclu-
dea arhitectura, sculptura şi pictura.

Arhitectura era baza artei constructive; sculp-
tura şi pictura completau arhitectura în zidirea
templelor. Dansul ilautcă minul artei expresive;
el era sinţot de cuVinte şi ,sunete muzicale. Dan-
sul, ădiclut,na prmîuăne cu muzica iş poezia, un
tot, ,forma ceea ce eminentul filolog T. Ziieli6ski••
ii descris sub denumirea de „triuna horeU1.". estăAca
ătra exprima ăintelţms şi impulsurile omului
prin cuvinte şi gesturi, melodie iş ritm. Termenul
de boreia zrcmăhea rolul crucial al dansului; el
e derivat din hor6s cor, semnificînd ţianl un dans
colectiv.
2. CATHARSIS. Un scriitor mai drziu, Aris-
tides Quintilian, care a activat la începutul seco-
lului al II-iea e.n., .spune despre arta Greciei ar-
haice ăc era mai presus de toate o expresie a sen-
timentelor: .nIc,ă din vremurile vechi oamenii şi-au
dat seama că unii ctivălu cîntecul şi muzica atunci
cînd sînt într-o idţoepzs tfe,ăirc cînd rîăncea
plăcer sau bucurie, iţal li se nsacrăo cînd îi în-
ă,earc melancolia iş lineşta, iar li,ţa în şîfsti,r
cînd sînt upnicşr de un farmec iş de extaz divin•.
ln arta boreiei oamenii îiş exprimau eăţnislmt
Jlan rpţsaen că ea îi va şu.ra Aristides spune ăc
nivel cultural inferior numai cei care luau
un
efectiv parte la dans iş la cîntec încercau senti-
mente de raueş iş ieasftţ,c iar mai tÎrziu, la

• Nleb.sche. cu o mare pAtru.odere, a observat duali- 40
tatea artei grecqU, dar a vAzut-o ca doul curente, pe care

le-a numit „apolinic" '1 „dlonlalac", de,I lnlPal ele au repre-
zentat de fapt pentru greci doul arte diferite. - F. Nletzache.

Dle Geburt du TragOdit atu dtm Gel.sie der Muslk, Leipzig,
ed. Kroner, 1930.

„ T. ZleUti.skl - S. Srebrny, Literatura staro;utnej

Gr«JI epokl nlepodleglo,ei, I, 1923.

un nivel cultural superfor, starea aceasta o reali-
uu iş spectatorii şi tăiuorcsla.
La Început, dansul îndeplinea rolul care avea ăs
fie preluat a,poi de teatro iş muc.ziă Dansul era .pe
atunci cea mai otrenaiză dintre arte şi avea cea
mai ătiurcenp faţor lvă.itasum lEeinţrxp care,
mai tîrziu, aveau să le fie accesibile ,spectatorilor
oi riltoă,ucas sueărf accesibile, la nivelul in-
ferior de ţvoie,lu numai npiţrtac,lo ăciad
Ja.n~atonilor şi tenăîiclţro. liţanI, ar-ta ipurirfi.ca-
1oare era utexcaă Într-un cadru .de mistere şi
ritualuri, Aristides uigndăa ăc .sacrificiile dioni-
siene şi cele amnreătos loc erau tîeărnţdip
deoarece dansurile iş cîntecele care erau repre-
1.entate acolo aveau un efect inştolr•.
utiăMra lui Aristides e importană din mai
multe motive. Ea tară ăc horeia ărecgsa timpu-
rie avea un caracter expresiv, ăc ea exprima mai
eelăbarget. sentimente decît forme concrete, că se
hoza mai rădeagb inecaţu declt pe contem-
,plare. Aristides arata ăc ătsace aătr consta din
dans, cîntec şi muzică şi de a,emenea că era În
leăturg cu cultele ~i ritualurile, îndeosebi cu cele
asociate lui Dionisos. Se urădtsia să iănlcsştea iş
,â pacifice ăsţlimnte sau, ca ăs folosim o ex-
presie ,ntocăaremp să purifice sufletele. Grecii
numeau tscăae puTificare catharsis, termen Între-
tuinhţa de ei foarte timpuriu în tulărge cu ar.ta.

3. MIMESIS. Aristides numea aătces traă ex-
presăvi timpurie u.e•i„,ţ_m mimesis. Ul iş ca-
tharsis, a.cest termen fÎ conce.pt a aăp-1u: foarte dc-
,•rcme iş a cunoscut o cariera edungatălî în este-
Iica aecrgăs. Dar adcă mai tîrziu a ajuns ăs
însemne reprezentare.a tirăeaţl prin tară (În tra-
J~cdie, ruătcip. iş utăsrplc mai ales), în zo.rii cul-
11,rii iergcşt el a fost aplicat la dans şi a avut un
elsÎţn cu totul diferit, şi anume exprimarea sen-
timentelor iş manifestarea ex~rinţlo .prin i-mş
1".lrC, sunet iş cuvinte•. niSţamecf ăoargin s-a
modificat ulterior. ln Grecia :timpurie, mimesis

• H. Koller, Dfe Mimuls fn der Anttke. Dtssertatlones
41 Brrnrn11es (Berna, 1954).

însemna ,eimţta dar în sensul în care acest ter-
men e aplicat rt,iăenp iar nu Copierii. El ş-ai
ătfuc probabil ţiapr în uteălr~ cu cultul lui
Dionisos, unde însemna 1măci, şi cu dansurile
rituale ale leori.ţp ln imnu.rile deliene iş la Pin-
dar cuvîntul mimesis mnaeîăs dans. Dansurile
,:impurii, îndeosebi cele rituale, erau expresive, nu
imitative. Ele exprimau mai erbgăad decît imi-
tau sentimentele. Mai tîrziu, mimesis a ajuns ăs
$nsemne arta actorului, mai apoi a fost aplicat în
muăczi iş cnăî iş mai tîrziu, În poezie iş sculp-
,ătur în acest punct producîndu-se şi iţautm sem-
icafenţ: lui originare.
Dansurile cultice expresive care iîş propuneau
ăs realizeze o resacdă a sentimentelor şi o puri-
ficare nu ezarăcti numai cultura earg,ăcs
ci au fost cunoscute de multe popoare primitive.
Grecii snîă le-au sprată chiar duăp ce nitserăa
zeni.tul cu.lrturm lor'. Ele au continuat ăs ,iţnă; 5Ub
aieătspîrn lor poporul grec nu pur iş simplu ca
ritual, ci ca spectacol -eentru mase. La încCR,ut,
aceste spectacole au alcatuit arta fundamentala a
grecilor, care, pe vremea aceea, nu dvslezăotra
îănc muzic.a sub forma unei itănţe separate, rupte
de cşirame iş gest. ăDup cum nu serapă nici
poezia.•Nu a existat itadănoc o poezie csaăerg
arb,•ăk riafmă un erătoc„i al subiectului
respectiv, Vrea ăs uănps prin aceasta că nu a
eDStat ca ătar distinct prtxeimaă doar :prin cu-
vinte ăfr acompaniamentul ircmşă iş gesturilor.
Doar cu timpul poezia editănp şi muzica
dneptăi s-au dezvoltat din „triuna boreia•,
acea aărt căiun icluăat din rcim,eaş gestăic iş
exp_resie.
Teoria măvitpr a artei se baza pe stăace arăt
isreăvpx ripmtvă. toAicsaă fiind c.u !'eligia şi
magia, boreia nete"Lea drumul pentru acceptarea
etluăioar a teoriei potrivit reiăca poezia e o in-
cantţie. Mai mult, ităorad vrietăpţsx sale,

• A. Delatte, Lu c.ont:l!ptforui dts l'l!nfhotufasme chl!'l lu .fl
phtl060phu prbocratlquu, 1934.

.. T. Gf.orgl.adea, Der grieehtscht. Rh11thmw, 1949:
„AJtgrlechlsche Dlchtung hat es nle gegeben".

IJtJrri<J a fundamentat aeiloţvu primei teorii despre
nrÎKinea artei, care sţiuane că aceasta constituie o
rxpre!iie aruătnl a omului, e o necesitate pentru
eol ~i un simptom al naturii sale. ecAăats arăt ex-
l"ivJe'ă a contribuit de a-semenea şi lia. formarea, în
\0n·1şait grecilor, a unei ădtiulaţ între poe-zie iş
.icmu,ă Vreme nglaădiute pe de o parte iş artele plastice pe de alta.
grecii nu au putut vedea nici
n eăulgtr Între ,poezie iş o trăa ca Klllptura, de-
11,uc,·e pentru ei poezia era expresie iş nu s-au gîn-
di1 să interpreteze sculptura m uţiefcn de expre-
,ivitate.

(b) Muzico

I. ASOCIEREA CU CULTELE. Muzica, pe de
ătd. parte, a ocupat, îcăn de foarte timpuriu, un
Io(' aparte În triuna horeie tiămrpv a grecilor şi
., preluat treptat ifcnuaţ unei arte predominant
ervţi{),sp rostirea sentimentelor._ Ea -aiş srăpat
cu cultele religioase. Diferitele
tăado eărlugit
ci forme s-au dezvoltat din -ritualurile cultice con-
.'iaCrate mai multor .zeităţ Peanul era cîntat în
cinstea lui Apolo, ditirambul, dotat de cor în
ntimpul ritualurilor de arp,ăvmi ă.vesl a pe Dio-
nisos, iar prozodiile erau cîntate în timpul proce-
,iunilor. Muzica era una dintre caracteristicile mis-
lC"relor, tlcîăuţern Orfeu fiind considerat ca ini-
ti,11oruI ei, pduă cum. era considerat şi ca a­iţn
torul misterelor .sişeÎn Muzica işa- ăsptra egă­ult
rile cu religia, deiş s~a: îdpărtnis iş în ceremoniile
l;1ice, atît publice cit" şi private. Era pirvăt ca un
dar deosebit al zeilor. I se atribuiau puteri spe-
1·iale, ca de dăilp puteri magice. Se credea ăc in-
c.rntaţi (aoide') rităexc o ofărţ asupra omului,
riipindu-i libertatea de nu.eiţa Sectele orfice pre-

• R. Westphal, Ge.,chlchle der allen und miltelalterllchen
.1/us(k. 1864. F. A. Geva!rt, Hlttoln de la mu.,lque de l'antl•
q11UC. 2 voi., 1875-1881. K. v. Jan, Muslcl auctoru Graecf,
I Hflf>. H. Rlemann, Handbuch der Muslkgachichte, voi. I. -
I. r.omharteu, llistotre de la muslque, I. 1924. cLăriu mal
1101: R. P. Wlnnlngton-Ingram, Mode ln Anclent Greek
Mu.,tc, 1938. - H. Husman, Grundlagen der anflken und
O orlentallschen Mustkkultur, 1981.

tindeau că muzica ednrtilăa tofălis de ele smul-
gea racmă temporar sufletul din chingile trupului.
2. ASOCIEREA CU DANSUL. Chiar dpuă ce
s-a desprins din triuna boreia, muzica şrec:ăas
şia- rtsaăp giuăltre cu dansul. ăteţCnÎrî de di-
tirambi zgaihdeţ în satiri erau iş dansatori. Cu-
vîntul .grecesc horeUein avea ăuod îeusri:lnţ dans
colectiv iş cîntare ătceivlo. .Orchestra", adăic
acel loc din teatru rezervat ,roliţeătnîc -aiş luat
numele de la 6rhesis. dans. ţulrCîănte uşîisn se
acompania la r,iăl iar corul combina acompania-
mentul cu dansul. leMrăcşi rbeoţal nu erau mai
iţupn semnificative decît cşileămr picioarelor. Ca
şi în cazul muzicii ecgr,itş atărsu lui senţială
era ritmul. Era un dans care nu necesita eiămrts
nchăei,t adică era lipsit de nuinere solistice, de
piruete rapide, de ,şriţăîmb de femei sau de
erotism. Era o rată ăerpvxsi în aiceş umărs ca
şi muzica.

3. ASOCIEREA CU POEZIA. Mu,zica gre-
ceasă timpurie era Într-o rsntîă iş cu
poezia. lmocmai ădpu cum nu exista poezie ne- uălrteg

ntaîc,ă la fel şi întreaga zmuică era ăciuzm vo-
acă,l instrumentele servind doar ca acompaniament.
Ditirambul (cîntat de un cor pe ritmul unui pen-
tametru ,trohaic) era o ăfmor
ăceoipt şi toOăda·
m.ăluciza Arhiloh şi Simonides erau amîndoi eopţi
iş muzicieni În galăe să,rum iar poemele lor erau
dntate. ln tragediile lui Eschil, liţprăe cîntate
(mele) predominau atăf de peliăţr vorbite (metra).

La origine, cînteccle nu erau nici rămca acom-
paniate. Potrivit lui Plutarh, Arhiloh a fost cel
care, în secolul al Vii-lea, a introdus acompania-
mentul. Muzica ăfr cîmec a reprezentat o dezvol-
tare mai tîrzie. ecuţiaEx solo la thărica a fost o
noutate trăsnoidu la jocurile J?itianice din 588 î.e.n.
.iş a msară oarecum o exceetie. Grecii nu au dez-
voltat muzica instrumentala de tipul celei cunos-
cute a.ătzis
Instrumentele itrcegş emiteau sunete s!abe, răf
foarte mare oenrăţza iş nu prea eficiente. Lucru
lesne de lseÎţn ăacd ţinme seama ăc vreme înde-
gntaălu instrumentele au fost folosite doar pentru +f

"l'nmpaniament. Ele nu permiteau manifestarea
virtuozăţ şi nu .puteau fi utilizate în moiţpzc
111,1i r.:omplexe. Grecii nu au folosit instrumente de
metal sau piele. Numai lira iş cithara, o rătnaiv
1ăt'*racoli a li.rei, erau privite de ei ca instrumente
n.aţiolc Erau atît de simple, încît oricine putea
d11ta la ele. Din Orient, grecii au împrumutat
uncie instrumente de suflat, în primul .rînd a,,lcSs-ul,
roăna~t flautului. Doar acest instrument era
capabil să sicuolnăaî sunetele izolate cu o me-
JoUic tiocnuă iş, ca atare, cînd a fost introdus
pentru prima aor,ă a produs o tpcineură impresie
11supra grecilor antici. A ajuns sa fie considerat c.i
!llÎmulent orgiastic iş a ătpac o poziţe otdnaămi
în cultul dionisia.c, clămparibo cu oca a lirei din
n1ltul lui Apolo. A jucat în tragedie iş dans ace-
1iş,l rol pe care-l 1·uca lira în sacrificii, procesiuni
1i ucdaiţe genera ă. Grecii cueăaf o atît de ma.re
c.lcosebire între cele oudă tipuri de instrumente
muzicale, Încît nici nu includeau muzica instru-
Într-un concept unic; Aristotel sînuşi trata
ăcnî în mod distinct ""citaredia• şi ""auletica''".ăealtmn

4. RITMUL. Muzica ,gcsaăer îndeosebi la în-
cepu tu rile sale, era mlăips. Acompaniamentul era
iot<leauna la unison şi nu se punea problema exis-
netţi a uodă melodii independente paralele. Gre-
cii nu au a,vut nici o idee despre polifonie. Aastăce
,implitate nu era Înăs un simptom de primitivism
~i ,-a datorat nu mocţe,tnip ci anumitor ipo-
teze teoretice, iăacd t~riei oţnseiac (sympbo-
11i,,). Potrivit grecilor, ţsoCan dintre sunete se
cînd ele se secătam În asemenea mursă,
izeaălr îndt devin indiscernabile, cînd, updă cum spu-

ncJu ei ş,niÎ sunetele se contopesc „ca vinul iş
mierea". Aceasta, credeau ci, n.u se poate realiza
dcrît în cazul În care rapc,rturile dintre sunete
~înt cele mai simple cu m.ptăţu
!n muzica lor, ritmul avea prioritate ăfaţ de
rnclodie•. ln ea era mai inpăţu melodie decît în
111 uzica ,moderăn dar mai mult ritm. şAa cum

• H. Abert. ,.Ole Stellung der Mualk ln der anUken
O l{ultur'", Dia Antlke, XII, 1926, p. 136.

avea ăs scrie ma1 ttrz1u Dionis din Halicarnas,
„melodiile plac urechii, dar cel care setiăuzalm este
ritmul". nrţaPimedo ritmului în muzica gre-
ceasă se leăcxip în parte prin faptul ăc muzica
era cioaăst cu poezia iş dansul.

5. NOMOS. Origin;le muzicii rgieştc se situ-
ează în e~oca aic,rhă iar grecii le puneau în legă­
ătur cu 1erpandru, care a trăi în Sparta în seco-
lul al Vii-lea î.e.n. Realizarea lui a constat în sta-
bilirea unor norme muzicale. Astfel, grecii puneau
în lărgute originea muzicii lor cu momentul cînd
.i~u fost stabilite normele fixe. Ei uiabnşo ăs
descrie caţiune lui Terpandru „ca prima fixare a
regulilor", iar forma ălaucizm itxăaf de el (pe
baza unor itnîcăr liturgice mai vechi) a fost nu-
imtă n6mos. adică lege sau ordine. N omul lui
Terpandru era o arie mondică tăcauli din tpşea
păţi.r A triumfat de patru ori la Delfi, devenind
în cele din ruăm o ăfrmo obligatorie. Nomul era
o emshcă în care se introduceau texte diferite.
Unele ărimfdco i-au fost aduse mai tîrziu de
rtăec Thaletas din Creta, ca.re a activat tot la
Sparta iş ărcaiu i se dat,ăzreo păud Plutarh,
.cea de-a doua fix.a,e a regu1ilor". Regu.lile s-au
schimbat, dar nici atunci, nici mai tîrziu muzica
nu a îilcetat să ndăeip de ele. Cea mai
căistr respectare a lor a avut loc în epoca ei deărgecas

aur din secolele al VI-lea iş al V-lea î.e.n. Ter-
menul nomos însemna c,ă în Grecia, cultivarea
muzicii era vurnatăge de norme obligatorii. Pîna
„iş muzicologul grec tîrziu Plutarh putea scrie:
Cea mai ăltîan iş mai crai,ătse ătrus în
muzică este reaătps unei urimsă potrivite În toate
lucrurile"'.
Normele erau identice pentru compozitor şi exe-
cutant. ţenaDits oedănmr dintre cei doi era vir-
tual uneătcso în Antichitate. Compozitorul nu
aecăf decît ăs furnizeze un schelet al operei care
µrma ăs fie completat în antuăm de interpret.
lntr-un anumit sens amîndoi erall compozitori,

libertatea de mcoeiţpz fiind ăsnÎ Îăngtrdi de
norme fixe. 46

M l'oezla

I, 'i:lEC.RNIAUŢ rMaăe poezie ipcăe a gre-
.-llu1· eăztJad probabil din secolele al VIII-lea şi
,tl VII-iea î.e.n., Iliada aparµnlnd celui ele.al
Vlll-lea, iar Odiseea celui de-al VII-iea veac. Ele
11u foii:t p.rimele poeme scrise din Europa şi iştou
p1rl'ac.·ţiune lor a raăms e.ătdpşni Nu au avut
,HIICH'e<lerite de vreme ce se bazau pe tdaţir
1l11r În forma lor ifăanl au fost scrise de doi ţpieo ărol,a

,1, Meniu. In ciuda marilor ,isamănre ele sînt
01wn1 a doi oameni edrfi.:ţ Odiseea a. întrupat
,11l1udini mai tî.rzii şi a descris o comunitate mai
ăc1.<Li La fel cum lat perioada wmaitoo.re Grecia
.a vc,, să răoudcp mai liţmu tragedieni geniali suc-
1•1ni v, la fel acum ea a produs doi -scriitori epici
iş lategăn În mileniile viitoare. Ast-
1,k' o rnveauăg
rei, în momentul în care Grecia ecafă primii ipşa
ln >tîndirea isă,etc ea avea deja o mare poezie.
Aceăats poezie a devenit curînd rlag.eădn Crea-
1nrii ei şa-iu pierdut individualitatea ş,i cel pniţu
ln ceea ce-i şpivert pe greci, Homer a devenit
,i1111nimul poetului. Era venerat asemeni unui semi-
i.cu şi poezia lui a ajuns să fie ivtpăr ca o reve-
ţ.elai Ea era rată nu numai ca ,ătar ci şi .:a
jn\clepciune de cea mai tănîla ,săţpe acsetă ati-
tudine p-udşnîi .pecetea asupra celor dintîi re-
flcrtii despre frumos şi poezie ale .grecilor.
Primele ipţceno estetice ale grecilor au derivat
.din caracterul poeziei ~omerice. Fiind inăpl de
1nituri iş avînd eroi vpoeătrdi eoiştnm iş divini,
etr,ă1sa poezie nu nuniai că a consolidat, ci pro-
l,.1hil, într-o mărus ră,dcniaosbel a şi creat reli-
Ri,1 .olnăa'ipm Dar în lumea vdiăn iş ăimct a
poeziei homerice domnea ordinea şi toate se în-
lÎmplau într-un mod ţanlior iş firesc. Zeii nu
c.•r,1u autori de miracole şi iulcnaeţ lor erau su-
puse mai ăbgedar lrfţoe naturii dccît oţelrf
.,11pranaturale. ·
1n perioada În care au început să cugete despre
frumos şi rtaă, grecii aveau deja o poezie de mai
nu1lte feluri. In afara ,poeziei homerice, mai aveau
41 pc,c;,ia peăic a lui Hesiod care ăpsoavlre nu erois-

mul mili,tar, ci demnitatea munci.i. Aveau iş poe-
zia lăirc a lui Arhiloh şi Anacreon, a lui Sappho
iş Pindar, ăsaect poezie cilră fiind în felul ei
aproape tor atît de rităesîvşd ca iş epica lui Ho-
mer. Perfeqiunea acestei poezii tim.purii, care nu
nici o urmă de primitivism, naivitate
ătsmefinasau ,tîngăcies poate fi ată,cexipl numai prin fap-

tul că era imoşatern unei iţartd îndelungate,
.că acele cîntece ierstă şi se ăevîrşdsi pe bu-
zele poporului înainte de a fi fost exploatate de
poeţi i.profesnşt
2. CARACTERUL PUBLIC AL POEZIEI.
Acetasă poezie timpurie şi cu totul pşeănta. a
grecilor le-a _precedat proza. Pe atunci ei nu aveau
proză literara şi chiar tratatele lor filosofice aveau
forma unor poeme. asăAtce poezie a înflorit în
aeiţcos cu muzica iş nu s-a rupt complet de ho-
reia mritvăp. Fiind aăcstoi cu religia şi ritua-
lurile, ea era ceva mai mult decît o ălpmis .trăa
Cîntecele erau o aăcteris a .procesiunilor, sa-
crificiilor iş ritualului. Chiar şi marile Epitucii ale
lui Pindar, care cinsteau nueiţrlb sportive, aveau
o rateofmăs ăsiaegr.lom

Fiind asăicto cu ritualul, poezia săecrga avea
un caracter public, social, cetsboş
şi spartanii şroit.g o priveau, uiratăl şi aţlni.o de ăzumci, Pănî

dans şi cîntec, ca pe o stăru -nîdiăpelsab a
ceremoniilor. Erau foarte grijulii ăs-i asigure ni-
velul arti,stic cuvenit şi- invitau În ţar lor ,pe
cei mai buni artiş. Epica lui Homer, fiind in-
clusă în programele oficiale ale ceremoniilor de
stat în Sparta, Atena iş în alte. locuri, a devenit
proprietatea ănucom a grecilor.

Poezia uclită iş rlecmoănia era menăti mai
dăbarge eiărct iş înăcrit decît lecturii indivi-
duale. ivearţsOb aceasta e alibpcă înuegii poe-
zii, iş chiar lirica ăocirte avea mai mult caracterul
unui dntec de festin public decît un caracter per-
sonal. Cîntecele lui Anacreon erau interpretate la
curte, _pe cînd cîntecele lui Sappho erau destinate
eţilor.pas ·

asăAect poezie eastşocăb şi sălaUtir '41era expre-
sia mai aegrdbă a unor mţăintse
şi orţfe -pu-

hli,·, dcdt a eomiţrl personale. Era flosit'ă ca
i11,1rume111 al luptei sociale, şi unii ţieop -şuia pus
hllt"lllclc în sluiba moe,ciraţd pe cînd ţail s-au
111\'I, s;l apere trecutul. Elegiile lui Salon erau în
111e111t.a politice, .poemele lui Hesiod erau expresia
unui protest împotriva reptdăţni sociale, liri-
1elc lui Akeu îi auneţd pe tirani, iar cele ale
lui Teognis deauă glas nlemiartă iţslroatc
şi~c,·1 edăpsuri privilegiile. Caracterul ceremo-
11i,1l iş public ca şi implica.rea ei În problemele so-
di1le au tfcău ca poezia momentului ăs exercite o
,rlt.·ţie1L osedăbit asupra ăr.iţ

Poezia aceăsgr timpurie ,se deschidea astfel
r,nl'upăioe contemporane, dar iîş avea dătoa
,i lăegturi ei cu trecutul. liLegătur acestea se
il,11orau aeirtţd orale oentmiş care avea în s.pa-
1ele ci o aăgnultdeî istorie. nieartşoM trecutului
n1prindea mituri, care au devenit un element esen-
\ÎJI În poezie. Aceste ilcăţta arhaice, enîatrădp
ţÎ mitice au dus la aripţ unei prăsti între
pnczic şi popor. Ele transportau auditoriu! din
mijlocul grijilor npemîăt mtr-un rîmăt al idea-
lurilor. ln ceea ce pveşirt Iliada iş Odiseea, di.s-
aerţnli aceasta a fost .iş mai aetăncu de limba
lor, care era tirlfacă sau cel ipu,nţ nu mai era
uzăal în Grecia lăi.csa s.atăAce aţnrtside le-a
,porit iş mai mult sublimitatea şi monumentali-
1,uea.

3. DOCUMENT IŞ MODEL. ătsaecA poezie a
grcrilor - hăaric, dar trfaină, azătb pe lite-
r.11 ura ră,paluo dar astăru de enfrţpcui
.r.u,1, locăa iş tşuio ăntîsraez cu arăped-mt lite-

m­ă
J'CţÎc, iăcrl iş uşito cbipulă - erăfo istoricilor
e,tcticii un document reflectînd legÎţrna artis-
căiz a unei epoci <:are nu apucase ăncî sşă-i for-
muleze ideile în mod explicit. Ea endaorătmzs
c.i secaăt peocă nu cultiva ,poezia .pură iş arta
•1cntru .atăr privea poezia ca pe o
,1ctivitate itcăaso pmiDt,ărvo cu religia, ca pe o activitate

ăcsae~1th iş lsaăoic caplbiă s-ă slucjeăa inecst­ă
liorţ socia'le1 .politice şi cotidiene, dar, în iacşle
1irnp, eatrăs din lume şi adresîndu-se oamenilor
41 de pe o piţzeo d'nîtar.epă iş eă.pr'usioa

Esteticienii greci timpurii au luat poezia lor tim-
purie drept un model pe care l-au avut necontenit
lD vedere cînd şau-i formulat primele idei şi defi-
iţn referitoare la frumos şi rta.ă S-au inspirat
însă numai în parte din acest model, relevîndu-i
doar caracteristicile superficiale şi neobscrvîndu-
i-le ~ cele fundamentale. Aaş s-au _petrec,ut lucru-
rile chiar iş în cazul iţrvaoesbl fătecu de işîn
irofesptnş poeziei, din zcaău că iş ei erau ăncî
incapabili să ţnue în mod explicit tot ceea ce
în poezia lor, S-ar părea ,ăc în aceste
easăpmxri vremuri ăvrtchi,es era mai săoşur fii un bun poet

decît un bun estetician.
4. MIJLOC BOIŞUTN DE EXPRESIE. .A
fost o vreme•, spune Plutarh, .cînd poemele, cîn-
tecde iş imnurile erau mijlocul iutbonş de expre-
sie•. Tacit şi Varro gîndeau la fel. tăal cum şîi
explicau anticii originea poeziei, muzicii şi dan-
sului: le .priveau ca pc tineş forme arhetipale, na-
turale, în care oamenii îşi exprimau afectele. A
venit ăsnî o vreme cînd iunacfţ şi statutul lor s-au
schimbat. Plutarh :ntucoăi .Mai tîrziu, cînd s-a
produs o schimbare în aţiv, soarta iş firea omu-
lui, lucrurile de care se putea lipsi au fost ­răp
site. Oamenii iş-au scos podoabele de aur din ăr,p
.şiau- leatpăd telnimşv moi de upră, -işau re-
tezat pletele lungi şi şui-a lăaţcestd pgcheăunbtele cu c­lă
clie înalte deoarece se eirădnps drep-
tate să fie mîndri de -simplitate şi sa descopere În
lucrurile simple cea mai ţaermă ,ăp:doab muliăn
şi s.riălutce Vorbirea iş-a schimbat i.ş ca felul În
,ăzorp deo.ebind văraelud de ."ădnegl
A fost poate o vreme cînd poezia, muzica şi
dansul au reprezentat .mijlocul oişnutb de expre-
sie• şi eoate aceea a fost vremea cînd au început
artele sa existe. Dar de ndatăî ce ua-şi fătuc apa-
ţair teoria poeziei, a muzicii şi dansului, ca iş zorii
esteticii vechi, tsaecă ăarepoid a luat şrîifst.

3. ORIGINILE ARTELOR PIASTICE

1n spiritul grec exista o rsnîtă găleurt Între ar-
dar acestea erau se
tec,urhăi ăcuprslt şi pictură,