Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII

Primul grup includea concepte care denumeau
ceea cc place lăzu,iv în ·primul rînd cele udoă
concepte de aspectus şi species (vedere şi )ăf,mor
ambele iţeasln pentru estetica artelor plastice.
Un concept iş mai general denotînd mfusreaţ
zalăivu era venustas {symmetria aeţrpin unui
grup diferit), în timp ce elegantia se aplica unui
tip .mai rafinat de fţreums ăvulza.i Tot în acest
grup mai pmem include iş al.t concept u1il.izait de
Vitruviu, iş anume eJ/ectus, aăicd efectul unei
crăuil asupra omului.

Al doilea g.r1'1 includea conceptele de leţ,ari
număr iş ăwm,ar care artuoăh şrieuat iş frumuse-
aeţ unei opere. Conceptul princiiaI era proportio,
altele fiind commodulatio (adica utilizarea unui
modul unic, a unei ·singure s)urmă,i consensus
membrorum (acordul. ărolipţ Între ele), conve-
nientia (rpotrivirea )iţrpăo,l compositio (ordinea),
conlocatio zeşr(a) iş commoditas (echilibrul).
Toţi termenii din caeăts seric sînt larţi,ceo mai
întîi ,prin prefixul 'Comun con- neuărp(îm cu).
Unii (commodulatio, commoditas) unt ediavrţ
din modus, una din ale icăru aipţoc - acţipe
econfătir în teoria luthaă,crie - era cea de
cwm primul grup includea
ăsm„ur'". aAş ăpdu
ăcţalti senzoriale, al doilea grup cuprindea cali-
ţăti nţroeila.- ăcaseAt dualitate e foarte icf.răsae
Teoreticienii antici îiş aeuăd scama de faetul că
arhitectura place fie pentru ăc îi fumizeaza ,s.pec-
tatorului o isţeaft ordin senzitiv şi
vizual, fie pentru ăc ~atorul ucranoşteădire.ct în ea

elirusăm juste şi oseuţil încununate de succes.

Vitruviu avea iş un al treilea ,grup de concepte.
Acestea aveau ,un caracter social şi se refereau la
idanocţer la,ăocsi a bunei a.rhrl:ecturi. Aici
intrau concepte ca probatio {proba) iş auctoritas
(aprobarea .lar)ăeng Iotocmai cum primul grup
l·ontribuia în primul rînd la definirea euritmiei,
iar cel de-al doilea la defini.rea simetriei, acest

de-al treilea grup contribuia la definirea conve-
a economiei arhi-
enţi iş, în oarecare ,.umsă-r
401 tccturii.

Vitruviu îiş utiliza conceptele În rahuă,itce
dar majoritatea lor aveau şi o aplicabilitate mai
gărla. Mutatis mutandis, anticii le aplicau sculp-
turii iş ,pictur,ii· iş chiar muzicii şi retoricii. Vi,tru-
viu nsuşiÎ a uctfă paralele Între stilurile arhitec-
turale şi cele retorice. ln caipi,tolul desipre armo-
nie a compa-rat arhitectura c,u muzica. El nu a
tăuca o analogie doa·r între arctuăhie şi alte
arte, ci şi cu natura. bşanuiO ăs compare operele
de cetihurăa cu corpurile nşmiteo, iar stilurile
arhitecturale cu formele umane: •privea stifol doric
ca avînd piroţ masculine (virilis), .pe cel ionic
ca avînd opriţ .feminine (mu[iebris), iar pe cel
corintic ca avînd riţop feciorelnice (virginalis).
10. ARHITECTIJRA SI CORPUL OMENESC.
Similitudinea ătzu,v de Vitruviu între rauethică.
iş( ăatr ca tota11tate) şi at,ărnu îndeosebi corpul
omenesc, era ceva mai mult decît o pmlăsi ana-
logie, ajungînd ăîpn la ,dpţneă din acăzu
natura .constituie un model ,pentru tăar 3 • Aceasta ăc

nu numai În cazul picturii ,sau al sculpturii, ci iş
în cel al arhitect,urii, de vreme ce În ăiarhutec
sîntem tnraiesţ nu de un model al el,noarpţ
ci de unul al p,ropoqi-ilor şi al structurii. El scria
ăc în htrecuaăi simetria iş iaorpţ0 unui edi-
ficiu se rzaeăil „numai aclă membrele sale se
seăgc Într-un raport bine chibz·uÎt, şa cum e
cazul iş cu un om hine toău•.f El admitea că
i.ţrlepă cot".pului omenesc au iţrop fixe şi in-
sista asupra nicestăţ ca iş ţrilăpe unui templu
ăs ăbia cele mai anrs1coăepzu pi.roţ ,,De-
oarece .natura a ăuctf cofIJ)ul omului în aş fel ăc
toate membrele spnurdă În anumite ipţro În-
tregii lui ări-.şfţn,î apoi cu drept cuvînt _se poate
spune că bine au orînduit cei din vechime ca iş în
earişîvăs operelor de atăr membrele acestora luate
individual ăs baiă dimensionale comune cu
ăţişnafîre algeărn a Întregului.•arţile

11. TRIUMFU!. EURITMIEI. Printre proble-
mele ridicate de Vitruviu, le.rţia dintre ,,;imet,rie
Îş euritmie• p.ue det,~ehit <le importantJ pentru

• .T. A..Jolles, l'1trw,s A,•thettk, rited,aţz Frelburi;t, HI06. 402

tscăei în general. iTţo teoret1c1enu anuc1, nu
mai inuţp decît ,şitar- admirau symmetria, dcăai
formele geometrice şi porţiel aritmetice, în
l'are ei vedeau perfeqiunea, reuafsmţ iş ,piatra
de încercare a artei de calitate. Era-u îăns rniţatg
de întrebarea dăac se ,pot ~ a.bateri de iLa sime-
trie în vederea jirăt9u1a formelor şi liopr'ţ.c
uădp nt,sţeciăI ~tatorufoi şi a.le ochilor isă iş
În scopul compen,sari.i di9t.orsiunilor perspcctiv.ice.
În ,per.iooda iclăas aceasta a fost pentn1 iţcethar
mai ales o chestiune ăc,taipr nÎţdî de modul de
.1 constru,i. uăDp cum taăr ruinele, ci se rteăpaud
uneori de simetrie-. Pr~-n aceasta, ei -se în:ti:lneau cu
ideile anumitor filosofi -contemporani, ca Demo-
crit şi Socrate, dar îi ţauelmn pe iaţl, în
special pe Platon.
Nu mişt din sură ce g.îndeau de9Pre
.1ceste ,probleme teoreticienii clasici ai arhitecturii,dăeritc

din ăncip că operele lor au ,pierit. Numai în
lucrarea Despre ahităercu a lui Vitlfuviu ăsgim
o isucţed explicitl .despre atitudinea teoreticieni-
lor antici iş de aici vedem că Vitruviu nutrea o
dairţme nctpăaigorl- pentru formele
şi lopireţ matematice. El. prC"Zenta proţile
templelor şi teatrelor, ale lcirdăo Întregi iş ale
detaliilor lor în termeni numerici iş desc,ria meto-
de matematice pentru desenarea unor epure atît

J!e unor ţaedf complete cit şi ale unor detalii
precum spirele capitel,urilor şi adîncimea canelu-
rilor de .pe coloane. El a netşomi aceste metode şi
numere din iradtţ iş practica n.ohtceţilar En
nu nu.mai un exponent al ideilor vremii sale, ci

iş al unei iţrdat mai vechi. Din ce-ă.rţli lui, un

istoric poate spicui date mtnaţueăi despre canoa-

nele gtşerci timpurii.

iŞ ,oştui ace.st adept al simetriei argumenta şi
În favoarea abaterii de la ea atunci cînd parti-
lu'ţriteăa vederii -umane o cereau şi cînd exista
riscul ca ·simetria săi- răpa ,pri'Virorului ca lăips
de simetrie. iŞ aici, Vitru-viu s-a înt-ors la practica

40J • \'ezl mal ·,1111, pp. lO& fi urm.

şi riţatd arhiieqilor ca,re înclina·u spre interior
coloanele ex<erioa.re, consolidtndu-le iş îndesîndu-&
mai mult, şi care introduceau reltigăţua în ă­cl
diri tocmai pentru a le face ăs răap 'I'egulate.
Vitruviu scrie că, în scopul de a crea o impre-
sie de simetrie, trebuie ,pe alocuri ăs ada·ugi (adiec-
tiones) Ia ăvaedtr simetrie şi În alte .Jocuri să iei
din ea (detractiones). Pen.tru a face ca simetria să
aăp'I drept ceea ce iş este în realitate, trebuie ăs
introd'll'Ci în ea unele ahareri şi enuaăirt (tempe-
raturae)4. Adeseori, asemenea coreqii nici nu sînt
necesare, ca în cazul cînd sînrem în săumr
privim un hicr,u din imediata lui a·propiere, alte- să
ori sî.nă ele nu pot fi evitate, îndeosebi cînd
obiectul observat e plasat la .î}ţemrniă iş Ia dis-
naţtă. Vitruviu azăetmocn ci „cu dr privirea
ochi-ului ăucr mai sus, cu atît ea upstnăegr mai
greu grosi,mea aerului. PienAndu-se astfel în de-
pu1'erile, ea trans-
părtea ilnîmţă iş iud-snlăb
m.irte 1ţrmlios o can:tittte de moduli ă.sergoiu De
aceea trebuie î111rotdeau,na uădtag elementelor de
simetric un supliment ropîlanţ 1 • iŞ în alt loc
scrie: .,Şi Întrucît ,privirea mruşteă s,ţeafrum
acăd nu-i l;!ţ.ămÎ plăaerc iprin iţoper si pfin
coretăi modulare în aş fel ca C"eea ce dispare
din cauza iluziei să fie gdaătu ,prin coreiţ, as-
pectul operei va perăa ,privitorilor ,defectuos iş
lipsit de nlţeagă.•
lntemeindu-se fn mod idtăv
pe eţlnxior in-
dividua1e ale ierl,cathoţ Vitruviu adău:g ,,Toate

membrele care se cgăes peste capitelurile coloa-

nelor, icdaă: arhitravele, frizele, iroceşnl, timpa-
nul, frontonul, acroterele. vor fi aplecate Înainte
fiecare cu a 12-a parte din propria-i mîilăneţ de-

oarece: dăa,c srînd În fata acestor frontoane, du-

cem de la ochiul nostru udăo linii, una îănp la
ăpîn la
partea cea mai ăsjoa a rilă·cu iş lcateă
cea mai d,ăitrca linia care aiunge la punctul cel
mai f°idicat va .fi mai .unglă De asemenea, cu d't
linia zvluaăi merge mai departe, spre partea supe-

rioaă. cu atît scatăe parte dă impresia ăc e -lă
sară pe spate. Dar dacă memhrele superioare vor •

fi aplecate în aărf, în napreţă se vor ţişaîăfn
ca trasate cu firul cu plumb P, cu echerul".
Deoarece considera ăc atît simetria cît şi eurit-
mia sînt indispensabile, Vitruviu a adoptat o pozi-
ţie de compromis în polemica sosimetrîe sau eurit-
mie". A aplicat ambele principii, şeid a pus un
mai puternic accent pe euritmie. Simetria, ca prin-
cipiu de calcul matematic, era pentru el o bzaă
de neînlocuit a epicomzţ artistice, dar eurinnia
era pirătv de el ca un corectiv al ei, ca un mijloc
de ameliorare a simetriei. Ea reprezenta un plan
superior de z.ceoipţm Vitruviu nu euaţn aici o
idee ouă,n şi aiţl înaintea lui rmufoăesal
opinii similare, ci pentru ăc operele anterioare auidcnfă

pierit, el este, vrînd-nevrînd, cea mai bnău ărus
de ifrnmţoa a onatrăs. In plus, eztprindîu-ş
propriul caz, el lofşets expresii atît de inspirate
ca udiectiones, detractiones iş temperaturae.

Vitruviu nu era singular în elicnţpo sale.
Operele lorcţeai teoreticieni ai arhitecturii din

veacurile elenistico-romane nu au u,ţeitsprav
avem nîsă ruităm contemporane din secolul I î.e.n.
ale matematicianului Geminos, ale inginerului Filon

~i ale filosofului iş eruditului neoplatonic din se-
colul al V-lea e.n., Proclos, despre necesitatea de
.1 modifica simetria în scopul de a realiza euritmia.

Geminos5 scria: ..Perspectiva este acea parte a
cwn se cuvine a fi repre-
opticii care tăzreca Deoarece lucrurile nu
zentate imaginile dilorăc.
par şa cum sînt, se erănşut ăs se redea nu pro-
opilerţ celor reprezentate, ci să fie reprezentate
aş cum par. Scopul arhitectului este isăş- realizeze
opera bine oriată,pţn sa, şi ăs
ăpud pcoaţnei
afle calea de a descoperi modalitatea ilenrmă
iluziilor optice, mniurăd nu egalitatea iş propor-
ilţe reale, ci forma în care apar acestea privirii".
Proclos a uftăc similare cu privire la
rimţfa
ărciutp 6 • El scria ăc perspectiva este un metguş
cu ajutorul riuacă artistul poate prezenta feno-
menele în aş fel, încît în tabloul lui, ele ăs nu
tos raăp deformate de dinQsţta
şi .lănîmeiţ

Heron a contrapus într-un mod pregnant sym-
melria - ceea ce este obiectiv (kata omian) sau
cu evăratd (kat' alftheian) rpniolaţ - iş
eurythmia - ceea ce pare rlpoţina
(prOs tfn 6psin). Ideea unei atare ţizop ăziluv avea,

cu ,arţngisău o oreîşbi mai veche (la care ne-am
referit Într-un capitol anterior cînd am discutat
despre estetica veacurilor timpurii), dar Heron este
primul scriitor care a formulat-o În termeni atît
de .pişecr El a trecut de partea euritmiei, lucru
foarte firesc ~tru eipoca lui, iş astfel le-a cerut
ilartşo să ţmă seama de iluziile optice (apatai)
cînd culsaeptăz sau construiesc iş ăi-şs dea oste-
neala ca operele lor să ărap observa-
torului chiar ădca în realitate nu sînt astfeP.aploieţnr

ln pofida pan-obiectiviffllului originar al, antici-
lor, a ăptura acum ideea ăc artele sînt concepute
pentru zăv sau pentru auz şi ăc, în ,cnseăţoi
trebuie ăs se inăţ seama de felul În care ochiul iş
urechea zaectpră zileţan.s N-a mai existat ni-
meni de talia lui Platon ca ăs se onăpu acestei
ri,ensuţ şi în epoca tlceinsă s-a ajuns la un con-
sens de opinie asupra ei. cpţileonC lui Vitruviu

în aetscă orpbămel erau autorizate şi tipice pen-
tru vremea lui.

12. VITRUVIU IŞ ARHITECTURA ELENIS-
TICA. Un motiv de îngrijorare pentru istorici a

fost faptul că iropleţ arhitecturii perfecte date

de Vitruviu nu conrdă întru totul cu sru­ăm a fost
torile ruinelor antice. ăeastcA
oesrvatăb ăînc din secolul al XV-iea de trecă ţseiadnărpc

L. B. Alberti. Vitruviu era familiarizat cu tiarţd
iş o admira, dar arhitectura sicăal nu era pentru
el, cum e pentru noi, ceva închis, ceva de privit
cu admţier ăsîn de la aţădi.snt pen-
tru el era ceva foarte viu. Cu toate acestea, îl ,miăDtvpro

dueţspăra de ea cîteva secole, aş încît a dorit
s-o modernizeze, să îmbine vechiul cu noul-. Gus-
turile se omsăficedra ăsnî iş se crease un antago-

"' C. J. Moe, Numeri dl Vltru11lo, 1945.

nism între cele ăuod ordine care cîndva se dez-
ărsatlove paralel. Lui Vitruviu îi lcăaep stilul io-
nic, dar stilul doric i se epăra demodat iş a dorit
ăsl- modernizeze. Cu acest gînd în minte, s-a jucat
cu ideea diverselor diastiluri şi sistiluri. Ele au
armăs ăsîn proieore nerea.liza·te. Visa un .stil ab-
solut corect", visul unui epigon. Cartea lui. con-
,eniţ pe de o parte, nfiţamro despre arhitectura
căisal iş, pe de alta, o cseilţ din ideile unui cla-
sicist. Primele ne vorbesc despre arta intcăa tim-
purie, iar ultimele, dat fiind ăc ideile lui nu erau
singulare, ci reprezentative pentru stilul elenistic
tîrziu, ne vorbesc despre o aărt mai .ercănt Acest
stil elenistic şiî eăisg o expresie mai timpurie iş
ertăpcf în edificiile şi scrierile lui Hermogenes,
un arhitect care a lucrat în Asia Miăc În secolul
al Ii-lea î.e.n. Vitruviu şi-a modelat ideile ădup
opera lui Hermogenes şi a datorat mult concep-
rţilo lui.

Dar gustul elenistic nu era uniform. Utilizînd
o terminologie mai tîrzie, putem spune ăc era în
parte baroc şi în parte clasicist, işed nu clasic. Vi-
truviu a iţtu-ns din vremea
lui şi ,s-a opus barocului. A criticat edificiile ba-iearcşm idaăstc·

roce dăp,u cum umare:ză "tn loc de coloane se
fac trestii, în loc de .frontoane, uciălonÎtr striate
cu foi sucieăr iş ou volute; de asemenea cande-
labre ţsinudî imaginea unor ucsţăe .de pe fron-
toanele caroă ies, din ină,rdc flori fragede cu
volute, avînd deasupra lor, împotriva bunului
ţi,sm statuete îş-n;edz sînt chiar iş lujere pe care
stau statuete ţsăedrpit în ,uăod o jătaeum fiind
cu cap de om, alectă ou cap Oe animal. Aseme-
nea lucruri ănîs nici nu sînt, nici nu pot fi, nici
n...a.u fost (baec autem nec sunt, nec fieri posR
sunt, nec fuerunt) • ..• Cum poate oare o trestie
să poarte un preaci,oş sau un policandru acceSIO-
riile unui fronton, sau o uiăplnt atît de lpîidăn
iş de sţirbue o stăuae sau cum se poate
enaşt din iăcndr ;îzeădşnşi din mici tulpini cinel flori,

407 cînd statuete iateă tn dăou? Recunoscînd ăc

aceste lucruri sînt false, oamenii tuioş ,nu le res-
ping, ci se eaăstdf cu ele iş nu :.e eorc·uăp
ceva din ele e .posibil ori nu ... ăvrtnl-dea aăd-c nu

trebuie să gmsăi bune ,pÎc·turile care .se rpătdeaz
de eăr".vad ătToa tsecaă rcăit izvora dintr-o
convingere ăc numai ceea ce oădnrc cu reali-
tatea şi cu egaîrnţl poate fi frumos. Ceea ce
nu are justifica,re (sine ratione) şi nu corespunde
naturii nu trebuie ăs esaăcg acceptare iş nici
v-reun loc în cadrul artei. Acea·sta era expresia
iţmulsrano irăcşm claiSiciste.

13. PRINCIPIILE ESTETICE ALE LUI VI-
TRUVIU. Putem rezuma ţizaop a lui
Virr.uviu 1dJUă cum eam.uăzr ăcites1. Unul dintre con-

ceptele ca,rdinale utilizate de el în discutarea ar-
hitecmrii era ,conceptul de frumos. Punctul de ve-
dere estetic peătrnsu în caracterizarea iş valori-
zarea artei. 2. Vitr,uvηu i,nterpreta frumosul atît
de .Ja,rg, încît acesta cupri.ndea nu numai ceea ce
ulzvă În mod direct ,prin orţpei
delăzatc culoare, ci şi ceea ce îl aeltzcdă prin funqiona- şi

liratea, nţecavoi şi utilitatea sa ori, ca ăs În-
rebmuăţint terminologia ă,escial·nt ,prin decorum,
aptum iş pulchrum. Teoria lui despre ctmrăe·hia
a tăarps priin urmare un echi-libru Între fr.umosul
funqional iş frumosul pur formal. 3. Ideile este-
tice ale lui Vitruviu se haz.au ,pe o enrţcăid În
mai curînd de
ţsueamrf tecăivb.o ianăţtcod
legile naturii decît de ati:tudini,le omului. El .pri-

vea un templu iîvăsed·tşr ca pe un produs al le-

gilor naturale iş mai pinţu oa pe opera unui indi-

vi:,d. Omul poate descoperi a.ceste legi, dar nu le

poate inventa. Cu toate acestea, el a coosiderat

ca am,ălbdi-s iş chiar ă,rec.ans corectarea legi-

lor obiective ale frumosului în interesul eţxign­
lor subiective ale privitorului: eu.ritmia trebuie ăs
egt~ănîr şi să corecteze simet·rÎa. Şi aici Vitru-
viu a realizat un compromis iş un echilibru. Pen-
tru el, aeţwfrum depindea atît de rmăasu obiec-
itvă cît iş de neliţcod
subiective a,le riceţ.,p

Era .rezultatul firesc al atîtor secole de explorare·

iş uicţeds te.ăsic 4'0I

N. TEXTE PRIVIND ESTETICA ARHITECTURII'

SOLIDITATE, UTILITATE, RFUEŢSM
Vitruviu, Despre arhitectur:Z, I, 6, 7

1. Toate acestea uebuie .etucf-ă astfel mc1t ăs
roec,punăds atribmelor de soliditate, -utilitate, fru-
muse1e. (...) ţi[aCndo deJ suţmefr [va fi rea-
lizati ]: dnd aspectu,} lucrarii va fi t~uălp iş ele-
gant, W aţilre de '!l1emrăi ale rţlăipo compo-
nente V()r corespunde justelor norme ale "Simetriei.

ELEMENTELE ARHITECTURU I, 2, 1-9; I, 3,
Vitr.uviu, Despre a,ăhitruec
1-5; I, 5, !, 7

2. Arhitectura este tucisnoă din: Ordonare,
care se ăhcema în şeg,tcr t&xis; din pzţisaed-,
pe care grecii o numesc d.iatbesis; din simetrie;
din neivţăco şi din d,ţbusti"e care pe gre-
tceş isc acmeăh oikonomla.
Ordonarea este stabilirea unor ţirael de ăm­
ruăs convenabile Între elementele operei considc-
ra·te ·separat, dar raportate 'rn ce epvşrit propor-
leţi la simetria Întregului. Este o pcemoizţ
ătuc duăp cantitate, care se ăhemac pe teşcgr -­ăf

pos6tes. Cantitatea este o alegere de niţu,tă mo-
dulare, luate chiar din elementele operei, ,şi tot-
dtoăa, un efect ra,rmonios al operei întregi, rezu,l-
tat din potrivirea miunlăr de i~pţ de modul
atribuite fuăirec element.
La rîndul ei, ţdispoaz este azşer tivroăp
a irţplăo şi nireaobţ unui efect elegant prin
compunerea operei În ieofţnc de calitate. (...)
Toate ra.,cestea se dobîndesc prin eţiatdm iş in-
.eiţnv Meaiţtd este un studiu al ,ilucră pro-
iecta.te fifout ou ,rplăce plio de zel, de .inge,nio-
zitate iş de uţnioztame. Iar nviaţe este solu-
aernţoi chestiunilor obscure şi descoperirea, -fă

• Se reproduc (aici ca ,1 ln textul capitolului referitor
la Vltruvlu) fragmente din: Vltruvlu, Duprt arhftttturl.,
trad. de G. M. Cantacuzino, Traian Costa iş Grigore Ionescu,
Editura Academiei, 1964. Fragmentele 5-7 slnt traduse
409 de Mihai Gramatopol.

cătu cu o spălu vigoare, a ·principiului unui lucru
nou. Acestea sînt edflinţ
Euritmia este, în io,pcmţz .pioz!rd~ţ aspectul rţgsaoi

echi!ibrat al .rolpiţă Ea se ailzăer cln<l îniş

părţiel componente ale operei emăiţlaîn se armo-
ăzaein <:u m,aeărigl laimegră. cu lungimea i,ş -în-
tr-un cuvînt, toate săupnrd ,propriei lor simetrii.

De asemenea, simetria este un acord armonios
al orlpiţă operei işesn,î şi o ieţral
Între ac~te păqi şi an-samblu1 ,figurii. aşA cum păoirţaln

Î-n corpul qmenesc euritmia este o ăoţisnec a
simetriei, a liorţae dintre cot, pi-
cior, pală,·m deget iş celelalte reald,măuoţplernai tot as.t-

fel stau lucru•ri!e şi c,u operele perfect realizate de
ecturăiha. In primul nnd, simetria se tabi•leşs
în edificiile sacre dăpu grosimea coloane~or sau
pduă trigJif. ... Tot ,aş pentru alte iulc,ră teo-
ria ,simetriilor se tbaieslş în ,raport cu a-numite
ţirăp ale acestora.
Cîr ipvetşr noceivţa (decor), ca este ,fîăn­
ţşraÎe ocărte a unei opere c!uateăi din ele-
mente care se ecdăsv
acesteia. Ea răuzelt din a,legerea amplasamentu-oznă·erupatcs iţantsed

lui, ,ăaucir i se zice pe e.şrctg tbematism6s, sau
din respectarea obiceiului sau a legilor naturii.

rialelor iş a pluiţasts.ibuţaDreste o ertaiţp i,ş în ,răculi ătpţ.aenlÎ o ătiuzchb a mate-

suămr în facerea chdruiel~lor . . . Căic- e lim-
pede ăc altfel trebuie dătie ca,scle de la ,rşao
altfel cele în care curg bucatele de la i,şmo iş nu
tot aş cele pentru ări.camt Altfel vor fi con-
cepute casele pentru cei ireţfc iş ,pen-
iş iţacled
tru cei puternici, ăudp a căro cugetare se con-
duce statul. In general, atsidrbuţ oircldă tre-
buie căuft pe ruaăms cuai.erfă

ARHITECTURA IŞ CORPUL OMENESC

Vitruviu, Despre turăahie,c III, 1, 1-23,
44-45

3. zaioţmpC edificiilor oătsnc În simetrie, de
ale creiă raporturi cţetairh trebuie ăs ţină sea-
ma ,cu multa ăirgj. Simetria &e nateş din propor-
ie,ţ care pe retşcg e unitmă analogia. oţaPri 4I

este subordonarea la un modul, în ţr.ipă alicote, a
membrelor unei .uiclr,ă şi a urcăil În ans.amblu.
De aici ltăurez ·raportul simetriilor. -rv,Îeadtăn
nici un edificiu nu poate fi în mod niaorţl com-
pus -ăfr simetr.ie şi ,reţpoi ci numai cdaă
membrele sale se ecăsig Într-un raport bine chib-
zuit, şa cum .o cazul iş cu ll'Il om bine că.tuf
căiC corpul omului este astfel uatăcli încît: afţ
capului, de la bărie la eutrcşl
ănîp la ăelinrcd irţfu,n ăcadi
de jos ale ,upăril este a ze-
cea parte din ,nlaemiţăî a;tălo tot atît palma
ăsnimî, de la htcnîăreiu ănpî la extremitatea de-
getului mijlociu; capul, de la ,rhbieă înăp la erş­c
tet, a opta parte; de la vertebrele cervicale din
capul pieptului pînă la niăelr·dc ălirup a ş­a
sea ,rarte; [de la mijloc,ul pieptului] îpăin: la ce­şr
retu capului a patra parte. Maii departe, din
iţfe propriu-z~e. o treime o ocpău bU'-
aemiînălţ bia ustăarm de dedesubtul ei îpnă la irăn; tot

atî.ta nasul, de la vtrf ănîp Ja mijloool sprînce-
nelor; fruntea, dăcia partea de la mijlocul sprîn-
i.:enelor -pnăî la ilncăder pUului,, es,te de aseme-
nea o treime. Piciorul are o işesm din mnaeiăîlţ
trupului; cot-ul, o ;miprăet pa-Lma, a izdceuoă şi
patra parte. La rîndul lor iş celelalte membre au
ţiopr rezultate din dimensionarea lor cu aju-
tor,ul unei niăţut comune de ,rămsu de care
~-au •folosit şi vechii pictori şi sc-ulptori inmuţr,e
ţboinîd mari şi einrîftsş meri-te. Asemenea şi
membrele edificiilor sacre trebuie ăs fie astfel di-
mensionate, încîr înt-re suma nagărel a întregilor
lor considerate separat să
miră iş ţil.reăp de leiţra de usmări foai'te

existe o oăţnerdpsc
orp.ăt,ia Mai mult, la corpul omenesc, punctul
uăs central e5te în mod natural buricul. l.ntr-ade-
1răv dăca un om e ezatş cui.car, cu .mîinile şi
picioarele ηntinse, iş :se pune vîrf.ul unui compas
pe buricul lui, atunci, descriind o fuicerm,ăţn
degetele mîinilor şi ale picioarelor vor fi atinse
de ricfu.ăţnem Mai mult, udpă cum schema

circumferini,CÎ se irlzeaă în corp, lot aş se
va isăg În el şi traseul unui tapă.r cDăa se ia
411 smăura de dedesubt,ul picioareloi- ănîp la cre~c-

tul ca.pul'W. şi s'teăa.c ărmsu se va pune dintr-o
parte în alta a mîinilor ÎlllÎnse, se va gă.:i lă­ţi
mea la fel cu aeî,lminăţ ca la orice ăafrţups pă­
tăar ncstruiăo cu echerUl. Deci, deoarece natura
a fă.ctu corpul emului în a.ş fel ăc toate mem-
brele s,dnăpur în anumite pţ.rio Înt'fegii lui
inîăţşr,f apoi cu <lrept cuvînt se poate spune
că bine au orînduit cei din vechime ca şi în ăs­
aer.işv operei-or de at:ră membrele acestora luate
individua·l ăs ibăa iţarel dimensionale comune cu
îearşiţăfn l-nraeăg a întregului. i-fţlîenuTdar
deci reguli aplicabile la toate e,cliroău au -ăctfu
aceasta mai ales pentru edificiile zeilor, opere ale
dfror merite iş. defecte durează de obicei în ş­ve
n\cie. (...)
Dcăa convenim, ,rdaş că lnmu,ăir a fost c-reat
tirup,uJ.ui omenesc iş ăc întire
ăpud reciatul-ţ
membrele separa·te şi întreaga erutăclai a trupului

etxsăi o rcoeiţla esnidmăol•a de iţr-ăp alicote,
Încheierea este acea.sta: că trebuie să madrăi
pe

cei care, ctauilărdn arcişleou zeilor nemuritori,
le-au coordona1t leipărţ- din care sînt consti.ruite

În aş fel încît, prin oprţi iş simetrii, rapor-
turile lor de la parte la ·parte iş de la parte la
î.mreg sînt ,<le o armonie căerpf.t

IŢCERO OPTICE

Vitruviu, Despre arhitecturii, III, 3, 12 şi 13; III,
5, 9; VI, 2, l

4. Coloanele de lţco trebuie efuăct mai groase

cu a cincizecea parte a diametrului lor, căi ele
sîn1: mÎ'llcate de aer iş a,par în och~i privbtoci1lor mai
sbiuţr decit 9Înt. Deci ceea ce eştaămg ochiul tre-
buie indreptat în ţ.oprie (...) aAetscă
a g,rosimii este .săcnrae ipen.tru că ,pr,ivirea ochiu~-uiiercţo

ou dt sie ăcru la aţăintsd mai ma.re, ID .enă,iţîml cu
la vîirf. Şi
atît face ca coloana să p·a-ra rna·i ţbuâsre :adă< nu-i
Înt-ruci.t privirea etrmăuş
măguli epraclă prin ţoerpi seţfmru,a.

şi ,pt'Nl ăcieort
moch1fa1re în aş fel ca ceea ,ce dispare din cauza
iluziei ăs fie gadăut prin coreqii, a~ctul ope- •

rei va ,apăe.r privitorilor defectuos şi lipsit de
elţga.ăn (...)
Ccăi cu cit privirea ochiului ărcu mai w.s, cu
atît ea rgetsnuăp mai greu grosimea· aerului. Pier-
zîndu-6C astfel în etdarpă
du-i pUJterile, ea tra111Srl1lite ţlUÎSir.o imînţă:l şi nbliăs­
o cantiitMe
de moduli su.eăngir De aceea trebuie Î'Iltotdea,una
atguăd elementelor de simetrie un .supliment :pro-
ţploanir în aş fel 10d1, a·tunci cînd luecrăi
se vor ,igăs pe locuri mai înalte sa.u ele s.şenîi vor
fi de dimensiuni colosaie, pentr u.
raporturi potrivite de ămri.e ăs zte-răsp ochi
(. . .)

Arhitectul nu trebuie să ibaă nici o ijrăg mai
mare decit aceea ca, prin ropţ.i de ăriţp, ali-
cote, elcdiră să biăa o ultreiăca t.ăicdîv'seş Deci,
după ce se va fi htăori raport,ul siimetriik,r şi
ţalroiec dintre ăiqp vor fi fost docluse din cal-
cul, î.merăn o ăc.sarin a a,gerimi'i iţmn ca, nîdţi
seamă de nat.ura focului sau de menirea irăcld
sau de aeînfrăţiş ei, prin reduceri sau adaosuri
să .se creeze unele snaepmoţic iş ăs se ănguia ca,
dişe simet-ria, :prin reduceri sau adaos.uri, ar pu-
tea ăs fie odifm,ăcta lucrarea ăs ap.ră şitou co-
rect ticlaău iş ăs nu lase nimic de dorit în ce
irpevşt ar1e.îăţiş E evident ăc una este ăţinî­f
eaşr unui lucr,u cînd e ăuztv de a,proape, alta
cînd e ZŞC'aQt pe o emţîniăl, nu aeicş Într-un
loc închis, triăedf sub cerul liber. ln a,ceste ca-
zuri c nevoie de ămult niţzbhăuc pentru a ve-
dea ce e de .tucăf iăCc lvuză nu 'Pa·re ăs iăba .im-
presii adevat'ate, ci adesea spiritul c agimtă de el
în judecaota sa.

ALTE EŢCRIO OPTICE

Geminos (?) (Damianos, R. SchOne, 28)

5. Pcrspec:tirva (tO skenografik6n) este acea
parte a opti,cii care rceăzta cum se cuvine a fi
reprezentate imagini!e oărli.dc Deoarece lucru-
rile nu par şa, cum sînt, se ămtşuer ă'S se redea
nu riopleţ celor reprezenta•te, ('i -ă! fie repre-
1.enrtate a~ cum par. Scopul arhitectului este şi-ăs
r~alizeze opera bi.ne at,ăiornp ăpud concep-
4'3 tţa sa (pr05 /antaslan), iş să afle calea de a des-

coF.ri modalitatea nălirem iluziilor optice, ur-
ma.rind nu egalJl:atea iş ţirpelo ·rea1e, ci forma
în care apar acestea privirii. Astfel, o oncaăl ci-
.pentr-u a nu aăpre ochilor mai ţiubsre la
ăirdnl,cmijloc şi gata de a ,se frînge, o va face mai gorăas

În acel loc; 'tot şa şi un cerc, sînt cazuri cînd îl
va trasa -ca eaţcsnui iocălb a unui con, sau un
tpăar îl va reda alungi,t, sau mai multe coloane
diferite ca linăeîţm,· le va şiînţăaf cum par upăd
cit sî.nt de dese iş de mari. Acşaie ineţaru este
valbiă iş pentru cel ce ealzrăi sta·tui colo-
sale care par privirii hine roţpetain cînd sînt
terminate; acesta îsăn ar fi lucrat zadarnic acăd
ar fi 'ăSartp ţrieopl, reale, ăci operele de
ătra nu par aş cum sînt în ·realitate atunci cînd
sînt atşez la mare iţmîlnă.e

Proclos, Despre cartea lui Euclid, Introducere,
(Friedlein, 40)

6. Optica iş canonul sînt copiii geometriei iş
ari,tmeticii. Prima s-a ămrţipît în ceea ce se
strict c,iptoă aceasta explicînd motivul
ămchea falselor imagini prin dleistanţ la care sînt situate

obiectele, cum e cazul Întilnirii :panlelelor 'Sau
al ţea,pnir .ăptro~a ca. cerc.uri, dar şi în stu-
diul reflexiei, în Întregime, Împletiit cu nşuc­a,o
te.rea. pr:in imagine iş cu a-şntuim ăiteprcvs
care ne atră cum trebuie rprezentate în tablouri
imaginile ca ă~ nu arăp lipsite de irţepo
âeformaite din pricina irădept sau iînălţm şila

care sînt pictate.

Heron, ,fnieţD 135, 13 (Heiberg)

7. Aceişa irenaţu e ailăbv.J iş pentru realiza-
torul ·Statuilor monumentale care ătprnize .pro-
piloţre aparen,te ale operei pentru ca acea91:a ăs
se znăţefşiî ochilor bin~ pronaţăti iş ăS nu
lucreze zadarnic ptrsă',.înd reale, ciă
operele nu par şa cum sînt atunci cînd se aăfl operţli

la mare lăiţne.îm Deoarece lucrurile nu rată aş a
l'.Urn sînt în -realitate, ei trebuie să rmăueasc
le reproduce nu pdău reale ce le .au 4,
prin natura lor, ci dpă-u priţole- cum ~c zaeşăniţfî pri-

virii. Scopul arhitectului este s-işă realizeze opera
bine ornMă,ipţ ăpud coniepţa sa, iş ăs afle
calea de a descoperi modalitatea niămlre ilu-
nru egalutatea iş pl'OJXK'-
ziilor o.pTlice, irmu-dnă
tiile -reale, ci for-ma în care apar acestea privirii.
(Cf. B 11.)

(c) Teoria picturii şi a sculpturii

I. LITERA1URA ELENISTICA DESPRE AR-
TELE PLASTICE. I11 literatura tăiţmnA nu
nici o caflte despre tăurµic
scurătoL arbcpi1măosuprvetişa cu poetidle lui Arlisto-tclşÎ

!iau ,Hraţuoi tratatul dc9Pre armonie al lui Aris-
toxcnos sau lucrarea desore ecruă:t.iah a lui Vi-
r,r-uviu. ixEăst tnsă di,n bcl1ug opere care ne in-
aformeză incidenta1 şi indirect cu privire la ceea
ce d'ndeau an-tic-ii despre estetica artelor ,plastice•.

Aceste informa.tii provin din diverse ,scrieri ,teh-
nice, i-storice, de ro~ăic, litera.re sau filosofi-ce.

A. Atşri antici ca Xenocraites şi Pasicles au
scris tra.?te ~ r e... utircpă şi sculptur~ cu car~c-
ter otehntc, ascmanatoare cu opera l-u1 Vitr.uv1u.
Nici unu,} n-a euivta,rpsţ dar le pttcem r~i
urma în Historia naturalis, aşuri păero enciclo-
id,epcă a tui Pli.nw cel rofBtă (secolul l e.n.) din
care cartea a 34-a nţieoc fioţarmn de,ore
sculiptura fn bronz, a 35-a dcsi,re triăcpu iş a
36-a despre scuT'Ptuta în ar•.ăum
B. leărţC despre art.ele plastice scrise de pro-
fani se deo,ebeau de iţăcelr sooise de ~ prin
aceea că se concentN.u mai cu maes,ă as-upra ,per-
tiasănolţ artÎ'stului şi nu erau cedactaite <lintr-un
punct de vedere Î'sroric. Cele mai vechi dintre ele,
ca de ipdăl cartea arotdă lui Duris di,n Samos

• Ca fi 1n cazul poeUcll elenl1Uce, cea mat cuprlnr.ltoare
culegere de material privitor la teoria elenl1Ucl a picturii
fi sculpturii ae 1Alle,te tn cartea lui W. Madyda. ~ pulchrl-
tudlnt lmaglnum dmrum qutd audoru Gratcl ,aee. 11 p. Chr.
n, ludlcaotrlnl, Arcbtwum Fllol., Academia Polonezi de

„Ş,inţet 16, 1939.
A. Kalkmann, DleJQuellen du Kunatgaehltlrlc du
415 Plintu,. 1898.

iş căisr în secolul al IV-iea, au pierit. Canea
polihistorului roman Pliniu a aprviusetţ însă şi
ătnizerp o mină de iraţofnm de~pre arta an-
itcă. ăctsa,Ae arinmfţeo este în primulo rind isto-
iăcr iş pur afă,itcp .dar tesxăi şi referiri inciden-
tale la probleme estetice de ordin general.
C. fornaţiIm despre arta ăcanti se î.ntîlnesc şi
în duanăo- rţcăi de ·topografie şi ăl.irotc Că­
lăraito În Greda, săirc În secolul al II-iea e.n.
de Pamanias Periegetul, ni aş- t9a'pă, daT cu-
prinde niţue,p da.te despre tsăc.ie
D. Operele retoricienilor, lor,eţpi comentato-
rilor şi prozarorifor oţnic estetice pre-
E cazul înideosebi al iţVe ţfimnaor lui Apollonios
oiţase.
din Tyana, csriă În anul 217 e.n. ·de etărc· Filos-
trat dm Aitena. Asemenea ăuri·cl includ adesea
descrieri de pic,turi, -sculpturi şi oh.iar de galerii
întregi. mGăis asemenea descrieri la Lucian di-n
Samosata, aceluiş subiect acordîndu-i-se o aten-
iţe bieodtăs în Imaginile (Eikones) lui Filostrat
II iş FHostrat III, nepotul de frate ,şi -respectiv,
de fiu ai .J.,,i Fiilostra<t I, şi în Descrierile (Ekfra-
seis) lui Calistratos.

E. Nici unul dintre filosofii elenistici n-a con-
sacrat o lucrare epsaărt esteticii artelor plastice,
dar scrierile lor coţin referiri la acest subiect.
Tratatele de tăesic a poeziei, oratoriei şi muzicii
fac uneori aluzii la artele ,plastice, iar teoriile es-
tetice sînt tgările pemru a le îngloba iş pe ele.

rAăfa de Pliniu şi isgmă Filostralta1 arfoiţmn iş ie!ativ
mai petămocl o Lu.cian.
cea Dion (Hri-
Dion din Prusa1 supranumit de-rAuGă
sostomult, care a riăt la ftslriuîş se.::olului I 1i
Începutul secolului al II-1ea e.n., orator ce!ebru iş
filQsof erudit, -iaş eXipus ideile este'l:ice În special
în faimoasa lui cuvîntare Olimpica a 12-a din
anul 105. Lucian din Samosata (Siria), un scriitor
excelent şi multilateral di,n secolul al II-lea e.n.,
a atins ,unele probleme estetice în diferite căibuţ
satirice iş descriptive.

• M. Valglmlgll, La critica ldterarla dl Dlone Crlsosfnmn,
1912. H. v. Arrllm, Leben und Werke de$ Dfo oon Prusad898. 41•

Ca o iocelţ de pietre numătre aduntodu..sc
Într-un amplu m.oz-aic, ,a:ceste firagmente răzleţ
de aiţfomrn se tazresă.uc într-o imagine sătav
iş lorăcat a esteticii elenistico-romane a artelor
trebuie .ă subli,n.iem ăîsn fapwl că An-
plastice':
tichitatea ·n-a produs un concept atît de larg ca
acela modem de „.arte plastice"', deşi în e ~
pictura iş scuLptu.ra, ăaidc ar.ta bidi-
sinalăeom şi cea i,onaelătrmsdne.idstcă erau tratate

laotă. Spre deosebi.re de vechea clasificare gre-
ăceas, pentru care sculprura în bronz şi sculp-
tura în aitrăp erau uodă arte diferite, Filostrat a
taţnÎiuber termenul de "ăci„ptasl (plastike)
pentru a include în el modelarea în lut, turnarea
în metal iş rtuieaă.ld în ,ptriaă privindu-le pe
toate ca pe o rnisgă-u
2. POPULARITATEA ARTEWR PLASTI-.traă

CE. In epoca aenlr-moiăsct interesul pentru
artele plastice era extraordinar şi pictura decora
portic.urile, pa~ate!e şi galeriile în aiceş usărm
ca şi -templele. Operele de ăart erau expediate da
Roma şi vîndUJU: pe sume colosale. Ele nu aveau
doar valoare ·ciăn,rfa- ci erau şi f~te admi-
rat::. Insufa Cnid a ref.uzat ăs îndăv Afrodita de
Praxitele, dşei suma etirofă ar fi stins datoria na-
Afrodita lui Scopas a t,ăcuf obiectul unui
ţională. cult reiligios. Se organizau excursii perutr,u unş­oac
terea scul,pmrilor cnidiene. Descoperirea :unei ·teh-
nici speciale prin care culorile au purut fi prote-
jate împotriva aqiunii ,siră vîntului iş soarelui,
a utcăf cu năutp-iţ acoperirea navelor cu picturi.
Picturile iş scu~pturile erau cerute şi mucetarăp
în tiăţcma .euiaşr In a.nul 58 e.n., Marcus Scau-
rus a decorat o snceă de teatru cu 3000 de sta-
tui. Mucian us, care era consuil în Insula Rodos,

seunaiţ ,că În ciuda furturilor, mai erau ănîc

* B. Scbweltzer, .,Der Blldende KllDIUer und der
Bcgrlff des Ktlrultlerlschen ln der AnUke", Ne~ Heidelbuger
Jahrbilcher, N. F., 1925. ,,Mlmesls und Phanta&la", Phflolo-
gus, t.89, 1934. - E. Blrmelln, ,.Dle kunsttbeoreUschen
Gnindlagen in Phllostrats Apollonlos", Phllologu., voi. 88,
1933. - Dar to primul rtnd, cartea lui W, Madyda dtatl
117 mal 8U8,

73 OOO de sculpturi pe lăsiun iş cel inpţu tot alll-
tea la Atena, Olimpia şi Delfi. ăDup cucerirea
Ahaiei, mii de opere de arăt au -fost ex,pediate la
Roma ca rpaăd de brio.ză .Cine nu etuşib pic-
tura ozfeaăns uavldăre iş ncai"pîeuţ,l scria
Filostrat.

3. GUSTUL ELENISTIC. Arta ăirpuţet în
statele elenistice şi la Roma a avut anumvtc ă­tr
irutăs bine defrinite.
A. Era mai ales o traă Pliniu scria
ăc •vreme de mai mul,ie gneraţi, arulint.ăs portretele fidele

au fost cea mai Îtlăna uiţzăn a artei". Ea işî
impusese sarcina de a crea iluzia iţev. 9tExiă o
poveste foar.te iăprdîs.nt despre rivalitatea dintre
Zeux,îs şi P0tthasioo. Zeux.is picta un ăiatb ce du-
cea struguri din care ăpir.sle încercau ăs ciugu-
ăasc.el Pictorul înăs ,nu era muilţt de tablou,
,punînd ăc, acăd ar fi ,fost la fel de izbu-
tit ceda,t ca iş nrogurii, ipăelsr ilubată ar fii trebuiit ăs se

spor.ie şi siăş- iia zbor.ul. Grecii iş ,romanii mani-
festau o rimdaeţ tuărpos de eiadrfţtnă
pentru sta:rui,Ie ,care tuaăr ca şi cum ·111ar fi fost
vii", ca şi cum „ar fi fost artved",ă ca şi cum
,air fi foot bronz viu" (aera quae vivunt). ClÎllele
lingea ărilen în templul Iunonei de la
Roma era adt de iuţetrperac-şi pentru ncmaiauzit-u,l lui

realism {indiscreta simuitud.o}, înoît îngrijitorii
templului undpaerăs cu iavţ ipcntr-u orice stri-

.ceiănu B. Contrar .impresiiei pe care ne-am pu-tea-o

fac.e din muzeele moderne de i,ţăthcna sculp-
tura elnsiăct iş moarăn nu era nicidecum i­ăgrm
năti la forma namuă. Subiectele ei erau variate şi
de.tul de complexe. aţOvibsre e iş mai ăihalv
în cazul picturii. Subiectul şi forma erau cel mai
mult apreciate cînd erau extrem de diverse şi va-
riate. Atnt Dion cit şi Plutarh condamnau for-
mele simple neornate. tiArş, nu ma.i eviuu ino-
va,ţi ci, impot.rdvă 1 atrău o reţcdilp deose-
băti pcnrtru noutat-e. 111lnttUCηt .noutatea contrâ.buie
la 9Porirea eicrăl,p nu se cade s-o imdreţus,p ci
mai brdageă
-ăis mdă .ten"ţai tsăceaA ipţecno 411
era total deifărt de felul de a vedea al grecilor

din era timpurie iş sadi.că ln aecăm. ordine de
idei, naăzrdîle (audacia) vienţ
era foarte

tă.ţeiupr

C. De apreciere În operele de rtăa se bucurau
şi m-ieşac,r ivaţ şi libertatea. Quintilian scria:
„Uneori este tilău schimbarea anumitor puncte
din ordinea ăcr,pies alteori o cere
iş olă;inaţd'
îişăsn nu-;cviţbăa vedem ăc iş la statui sau
p.icturi atirucfuu1e, expresiile ori tuaţin sînt va-
riat redate. Un corip care tsă drept este lipsit
aproape total de ga;ţire o rufiăg ăuzvt din aţf,ă
cu ţelrab a,tîm,î.nd de-a fongul .trupului, cu pi-
cioarde strîns unite, va da o lucrare complet ri-
iş., ca iă-s zic a,ş este
ădig. ădilMaer aercmiş
cea care ăd operelor de artă ăiaţv şi ex.presie; din
a.cest motiv mîinile nu au Întl'Otdeauna eaşic ţ­i
nută, iar faţ ăexprim mii de năuiţ.ar .... xiăEst
vreo statuie atηt de rtsucăi şi de uţimnos elabo-
ăra ca vestitul Discobol al lui Miron? căaD
cineva ar deza.proba lucrarea, ca eonfrmcă ăîns re-

gulilor, nu ar dovedi aţenlîgr artei? iCăc
tocmai eată9c' noutate iş dificultate este, îndeo-
sebi, nmdeă de admi.rat" (trad. de Maria Hetco).
neătcih în iţucex
D. pemoaCţtn era foarte
iuţerptă şi numeroase opere din acea daopăire
nreadzvîă un ~nalt grad de nueţpfrci ănh.icet
Operele de ăart erau apreciate pentru disaţ,ctn
unicitatea şi aegnţl for. Acest din ruă,m termen
ş-ai rătuf ţ,40rpa.u toomai în acea ădperioa şi a
fo9t folosit de Viwuviu penttu oa.raoterimrea ope-
re!or de uăbn cali,tate.
E. O serie de comanditari contemporani aveau
o icţleryd pentru dimensiunile mari, pentru
mamime us,praăomcne şi olciş. Statuia soarelui
de ,pe insll'la Rodos, la ca-re dimensiunile unui de-
get erau mai mari <lecit cele ale unci Întregi sta-
tui ηn mrăei a devenit una din cele
eşpat minuni ale lumii. Erau arti~i, ca Zenodo-rutlnăa,

ros, un contemporan .al lui Vitruviu, ca.re te ,pe-
cialirz3JU în ,ridicarea oşl.irc De r3l.9Cil1elnea, cel
uniţp o parte dintte consumatori au.ţerpi
iş sompt-uozi,tatea. Romanii au ntţai gobăţia

practica au-
419 ririi statu~lor. Nero a .poruncit ca statuia lui Ale-

xandru de Liasip să fie raăut,i dar eşdi statuia a
îştciga în valoare, ea şa-i pierdut ţarcit (cum
pretio periit gratia artis, ăpdu Pliniu) iş aurul a
trebuit ăs fie tu:anî·.răl

rePciţadl vremii pentru arta nti,lsăaru 1 ilu-
zionstă, girn,alăo ărl,bei tehnic enoias,ăg ele-
iş gaătbo era >!icăeqfC ,unui gust
gantă, clăoas
ca.re nu mai era da9ic, ci baroc. Acest gust nu
s-a manifestat năîs foaPte marca1 în .principiile
generale ale esteticii contemporane. El a fost mai
pniţu vizibil în teoria artei ded.t î-n arta inîăsş,
deoarece teoâa a marsă mai conservatoare decît
practica iş a ăp-tras în mare uărsm principiile
clasicismului.

Dar faptul cel mai izbitor este că teoria elenis-
tică a-iş luat exemplele iş modelele nu din ar,ta
pmetnocraă, ci din cea ăil.acs Arta pouăsdr
ăpud domnia lui Alexandru cel Maire n-a fon
,ătanmoieţ .fiind tr-aă ca iş cînd nici n-ar fi
exfatat. Despre arta mai veche .se spwiea că ed„şi
uneltele erau pe atunci mai modeste, rezultatele
erau mai bune pentru că acum noi sî.ntem mai in-
esaţirt <le valoarea materialelor <lecit de talentul
artistului". Publicul adora noua. a'ălt" oab,r.ăc în
timp ce istoricii, erudiţ preferau
vechea tăra şi corutinăs
i.lasăc AtW1ci cînd înăs o ul.-a,ăd ei
îi reliefau vitalitatea, varietatea şi libertatea -
trăsiu caracteristice noii arte. ln pofida conse.r-
vati.smului ilor simtruă, şu-ni ,puteau Jgnora to-
işu.t propria poc.ăe Vorbind ~n general, nici o
conepţi ,unăic ODSt'anăC iş ăgablo nu a marcat
era ctlăiesn din aczuă ăc aceasta ,s-a întins pe o
orepaădi foarte denîlatugă iş a avut centre di-
verse. Romanii nu aU av,ut o mentalitate gre-
ască,e iar îmarţipă lor nu au fost ţd.e-uir

4. TŢNDEI. lenvţi'Dd din no«:aiţpc
elnistcă despre tăra derivau şi din faptul că
şcolie fiilosofice erau în conflic,t una cu alta iş
orientăl lor dispa,ra·te se reflectau în propriile
teorii despre tra.ă

A. inTeadţ tomrsaiăl de a subordona arta 42llj
moralei .avea o iţedatr care ,urca nîpă la Platon.

In veacurile e-leIDSliÎ!Ce ea a fost ertnăiţuÎ de
stoici. Era o cenoţip itănsţu de unii filosofi,
dar ătnîeşpimr de şitra sau de cercurile mai
largi a:le u.licetnaăţ In ciuda .unor ,premise
complet diferite, concluzii eraisămto.n au fost
trase din ţtdinea ilară,tu care, iş ea, îi dăagitu
artei orice valoare deintpă. ăAtsaec orien-
tare credea că valoarea artei e În raport direct
cu utilitatea ei. Atît Quintilian dt şi Lucian au
definit arta în funqie de .utilitate, epicurienii
aipr~indu-se iş ei de aeăcst Dar alte
doua ţiendt au av,ut o mai mare icfemnsţa.enopţcÎ

decî,t moralismul şi .uti'lita.rismul.

B. Scepticii iş unii dintre epicurieni au ado,ptat
o izeoţp sformăatil. Aceasta îşi a&Îg:ura s.pril}inul
celor duăo coşil iş al unei piţăr din eUta intelec-
.ăulat Era stnrăi isnÎă de maise. Ea a fost ă.rtpa
cu succes .tn teor~a muzicii (de Sextus) iş în teoria
poeziei (de Fi'1odem). Mult mai ,pu1ini t,roăsµuni
a avut în teoria artelor ipbstic.c, dşie normal era
ăs se considere că iş ele sînt în geăal ăsmru ­usş
ceptibi,le de o interpretare it.săenzv
sau forma-
isăl.t N-a contribuit decît prea pu1in la dezvol-
tarea unei ţnegÎlir a artelor, dar ,a av.ut meritul
de a combate teocii•le co.nfuze şi mistice.

C. idaţnTe litrsaupă iş tilaesdă a. avut o
mare pondere în teoria ar.telor plastice1. I-n unul
din ~tele ei, ea intenpreta arta în ·termeni de
religie şi misticism, î~ăvdn ln ea saţipnr zeilor.
Era la fel de emitrăx. ca iş formalismul iş re-
prezen11a alcetă pol al teoriei artistice a vremii.
A devenit mai rucietăpn spre fsrştîbul -ihăcmAt
1ii, gasindu-1i ~resia în operele lui Plutarh iş,
mai ,pregnant înca, la Filon iş Proclos.

Dar forma cea mai nţpiu exătsmri a spiri-
tualismului, cea cie,ălt a avut niescţo mai
ample. mEeadi-şiae· probabil iţrap în .Aca-
cftuă A<ena, sub Anllion. De la poe-
demia
cit,ă în lăegutr din
cu ca.re s-a iş ivit, a fost x.eăsnit,
la teoria ar,telor plasti~ şi a ăsitg un ecou favo-
rabil la Roma iş Alexandria. Avea numeroase ele-
mente ylatonice, dar unele din tlnaiemugrţ ei
421 de amanunt erau în mare ăusimr împrumutate de

la ,pcripatet1c1, ,ar unele dintre conceptele sale,
precum cel de miange,ţ erau împrumutate de
la stoici. Asaeătc ,punea accentul pe e!c-
mentul ideal iş ,pe cel spir.itua'l din tcipăurintdăţe
şi
ăsutpr,lc În ·ti,rnp ce anterior asemenea elemente
nu efrsău r~unoscute dedt în poezie şi m.ăzicu
D. ln itşr,fs
prjntre scriitorii care au tratat
despre artele pfa.stioe ,îi :putem remarca pe aţivîc
care n-au subscris la nici o teorie, fie ea forma-
lătsi sau st,ăilaed- care s-au eschivat de la -sinteze
iş au reprezentat o ndtiăe·ţ ca.tilăn şeticAa nsăî
a.u jucat un .rol mai nipţu .însemnat decît scriito-
rii ,ixetşmr fie ei tiolfa.şmr sau p.risjtualŞ
Astfel, în ideile elenistice despre ătra vedem nu
numai efir,nţd ci şi ednţivgrl cele mai pr<r
funde ieu in.utţpă şăcimr -spiri-
tualiste, în-deosebi cei care-i reliefau a.specrul reli-prieţRznat

gios, pr.irveau opera de ătr.a ca pe un dar al zei,!or
sau ca ,pe ceva de ordin-ul miracolului, şi scriau
despre ca cu fervoare ăsroiglea, în timp ce scep-
ticii iş epic,urienii nu .put.earu igăs În ea decît au-to-
del-ectare drtşăea şi o ,rsuă de scandal. Ana•lizele
elenistice a.supra a.rtei au realizat .progrese incon-
testabile, tîănd1ur iş vederile în-
guste mai vechi. oTatăd iţăjelrpucd au apăutr nsăÎ noi no-

ţinu erona,te. Una din ţeipcoln extremiste era

vstăiagen iş r,tseăli lătace .ăicstm DESPRE ARTIST.
5. O NOUA CENŢPOI
ln pofida martlor conflicte din cadrul pecniţo
elenistice ~ r e ă,art existau unele idei despre
tăra iş artist la care subscriau majoritatea oame-
nilor, inclusiv esteticienii spialecz,ţ arşit iş
~oun,irscăt iş care, ,ardş au fost caracteristice
pentru întrea•ga .ăcope Cele ,mai caracteristice idei
erau noi şi .recent formate, deosebindu-se de cele
care ieăsrpnmcu în epoci-le anterioare•. De
fapt, cele odău teorii principale suntiţe În tre-
cut, iş anume ăc a.rTtla se îentămzai pe .reguli iş· pe
mitaţ ăti,ţa.rel nu au fost abandonate, întru-
cit a.rta utăansilr se bucura de o nroeăm popu-

• W. Tatarldewtez. ..Dle apltantlke Kunsttheorle",
Phllolor,uehe Vortrage, Wroclaw, 1959. 4JI

laritate. Vitruviu nu era iZ10lat cînd scria ăc „nu
trebuie ăs săimg bune pic-rurile care ~ trăpeazd, con-
de devăr."a Cu toate au.stea, au arăutpi iş
epţic con-trare.

A. ţaiImgn e neali•săţ pcntr-u opera ­ăorci
rui a.rtist2. Ea nu e mai uipţn mpi,tarăno :pentru
pictor sau scu1ptor declt pentru poet. Filostrat
socia ăc inagm.ţ e o creatoare mai ăwn dedt
imtaţ", care ezăaînfşţi numai ceea ce a z,ătvu
pe cînd aiţgmn arăt iş ceea ce nu se vede.
Gîndul ăpei„zcta iş alcezsuăpt mai bine decît di-
biaăc unui ş"get.arum Elogiul iemagnţ nu
era nicidecum un î.ndc,nn adresat a,,IJOi spre a pă­
isăr ălrvae;du ba ordmtip,ăv fiind .Jtbărei ăs alea-
gă iş ăs ţertSănÎa ,temele, ea devine mai ăeticfn.
în redarea der.1uiăav lntrodu'S de stoici iş repede
popularizat, conceptul de inaţmge. a început să
ăcS'aiuolnî mimesis-ul î.n teoria anei. Conflictul
dintre mimesis şi „fantC"Lie" s-a etdlcnşa nsăî
numai oînd „fantezia" a fost -ctăeuonp în spi-
rit pasiv. Platon a gîndit astfel despre ea, dar fa
Aristotel ea avea elementele a ceea ce perioada
tcăsieln a.vea ăs neuscaăm
aţieg",mn

B. Gîndire.a, şnuetraco iş luicnîeţap -sînt
laiţnes pentru ar.tist deoarece el poate iş trebuie
ăs ţnîeşfăiz nu numai aufţspr lucrurilor, ci şi
caracteristicile ilor cele mai profunde. Dion scria
ăc un bun sculptor tnriepză Întreaga arutnă
putere a zeul,ui în statuia acestuia, dar Filostrat iş

spunea că mai înainte de a-l sculpta pe Zeus, Fi-
dia'S trebuie ăs se fi a&ncit În contemplarea uni-
ver9Ului, duărapimen cu cerul iş cu stelele", de
vreme c.e statuia demonstra o atît de mare ţel­nÎ
gere a natur.ii universului. O atare ncepoiţ des-
pre anist l-a apropiat ,pe acesta de filosof. Grecii
timpurii îl esupăr pe poet În leăg ărut c,u filoso-
ful, dar nu ifc.useră ăicdtaon şa ceva În cazul
pictorilor şi -sculptorilor. Acum năsî sculptorul
Fii.diai era prwYit ca „tîLmaci al edavlrunăo ... .,Ace-
care-l nedurpăt pc poet deter-
eaşi ţepclnuÎi
ămin şi valoarea ar.tei picturii pentru că şi tcsăae
,ăart oţncie nîţelupc«.i Dion uniasţe, că ideea
421 de divinitate a omului vine nu numai din fa.mi-

liar.izarea cu natura şi din scrWitori, ci iş din
epoca piotoriilor iş scuJ.ptorilorl.

C. Ideea este isţenăal pentr,u a.rtist. El aezcră
conform ideii pe care o ăatpor în isuflei:4. Cicero
scria: ..ln p-clturăs txieăs un tip
iş .î.11- cwrpiă
ideal de ncupţerfi fa care, eiţcra a ,1i.anmţge
e raportat prin reproducere stăcri.a~ ceea ce c.ade
mb ochii şt.roi"' Dion şi Alkinoos, la fel ca iş
Cicero, uatăr ăc Fidia.s l-a creat pe Zeus nu con-
form naturii, ci conform ,unei idei din sinea lui.
La întrebarea .cum oare poate apăer imaginea
unui zeu în spiiritul omenesc al lui, Fidias, D.ion
săundearp astfel: .După cwn spune Fidias, pu-
taiţn de a imagina un zeu e cuăntÎs şi c,esănar
artiistul psoăde ideea ca urmare a eimăasn.r lui
ou un zeu. Ea a existat Înaincea Iui, el nefiind
decît tmăcrl.uio şi oluvădpi.rt ei". Aceasta
a fost una din cele mai considerabile ioădcrmf
ale picţornle despre ătar survenite în Antichi-
tate.
Termenul propriu-zis de „idee" ş.i cimasfţen
liui igoărna erau de eoibşîr i,;lnătoap dar scrii-
torii elenistici i-au modificat În{elesu~, pJstrînd
termenul ca atiare. Potrivit !ui Platon, ideea era
o realitate existînd în afara omu:ui iş lumii, o
realitare rnteă şi imuabiJi.i, i.ascăel·b mui­ţsr
lor, dar zsteiaă concept,uaiL 1n ochii l-ui Cicero,
după cum am mai remarcat, sau În cei ai lui
Dion, ea s-a transformat din ob.iectul unui con-
cept în c.oncepwl nÎsuşi iş dintr-o idee transcen-
ă.dtne Într-o imagine di.n .spiritul art_istu~ui. ln
plu-s, ea s-a transformat dintr„un concept abstract
m acel tip de imagine zu.lătai de tărec artist. La
Cicero, ea şai- pierdut îpăn şi caracterul ntuîcăs
pe care-l avea fa Platon. Cicero a gÎndit-o ca de-
iratvă din ixăpenrţ, spunînd ăc fenomenele pe
care le vede artim,ul şîi mirpă propria lor idee
în spiritul iacestui-a. Modul acesta de a gîndi era
caracreristi.c stoicilor, nu •lui Platon.

D. Oricît de anătropmi ar putea fi pentru ar-
tist ertacşuno regulilor artei, singure aceste reguli
nu sînt de ajuns, deoarece el mai are nevoie pe
deasupra de talent personal şi iteş din comun. 9

Ideea ceiătsln despre marele artist era foarte
de ideea meodărn de geniu.
oătipar Un mare artist are teărinzsÎ şi un spirit care-l

zralugniăes În raport cu majoritatea oamenilor.
Chiar ochii şi mîinile lui sînt diferite. lntrebat de
ce răimda o pcturăi de Zeuxis, pictorul Nicomahos
a replicat: ,,Nu m-ai fi Întrebat aş ceva dcaă
ai fi avut ochii mei". Dion îi privea pe sculptori
ca pe einşt oameni pelţi.,"„nÎ iş „divini". Pentru
Platon „băraţi divini" erau filosofii, ipoeţ iş
oamenii de stat, dar itcdăona sculptorii. Dion a
mai pus Întrebarea făr precedent, ăcad superior
este Homer sau Fidias. Din vechiul punct de ve-
dere grecesc, superioritatea poetului atfă de sculp-
tor era tai,xocmă deoarece era vorba de superio-
ritatea unui rapsod faăţ de un trşemag.u
Nici geniul orşiîn
nu le era suficient ănÎs scrii-
torilor elenistici pentru a explica marea at.ră Ei
credeau de asemenea că artistul arc nevoie de in-
eiţarps. El rceăza Într-o stare de „entuziasm" iş
de iţerpsn.a Pausanias scria că opera unui sculptor
este în caşei ămrus produsul irţanspe ca şi
opera unui poet. Pentru mliţu dintre. cei ce scriau
acum despre ărt,a raţinsp nu era, aş cum fusese
pentru Democrit, o stare :,ănaiturl ci una supra-
na,ălrtu o expresie a nteriţv zeilor. Calistra-
tos uţineas că „mîinile creatorilor, cînd sînt cu-
prinse de ajutorul pieţrsna divine, săefrcu cu
opere posedate...5. Aliecşa autor spune că
Scopas, cînd îl sculpta pe Dionisos, era plin detarăved

a.,c.est zeu. Conoeprul de ,,nebunie c.reaotoarc", a,pli,..
cat de Platon elro,piţ era tÎbuirţena acum în
tăguerl cu pictorii şi sculptorii. In scrierile con-
temporane Întîlnim în mod constant descrieri ale
unor iraţp care-i itvezaă pe ştrai atît în vis
cît iş m stare de trezie. Strabon scria ăc Fidias
nu l-ar fi putut crea pe Zeus de n-ar fi uzvtă ima-
ginea aădvtre a zeului şi ăc, şar,d fie el s-a
ridicat ănpî la zeu, fie zeul a coborît la el. Pau-
sanias tucăa o ileţnÎ,pc.u" arisupeoă în sculp-
turi,le foi P.idias iş inu dorea să mareăsoi statuia lui
Zeus deoarece era convins ăc numerele n-ar fi
4l5 fost capabile iă-s explice efectul atît de puternic6.

Unora dintre cele mai bune statui li se atribuia o
origine ndiă.v Scriitorii şorigtcsme-l au scris
pe larg despre apiţsrn ivădn iş despre statuile
zeilor, iş chiar Cicero, În discursul usă contra lui
Verres, a enimaotţ o statuie a eizţ Ceres despre
care se spunea ăc ar fi venit din ceruri.
E. ln materie de artă numai anistul e legislator.
Marii a,itnş Fidias îndeosebi, erau rpiţv nu nu-
mai ca creatorii propriei lor opere, ci iş ca legis-
latori (legum lator) care enflizauţă operele şi
irlcile generatiilor viitoare. Cicero afirma că noi
îi stim pe zei sub forma pe care le-au dat-o pic-
torii si sculotorii. Quinti1ian afirma ăc Parrhasios
t"ra numit legislatorul din ipcănr ăc laţi îi imi-
tau metodele de a-i naiîtşf pe zei şi pe oameni
ca si cum aceasta ar fi fost singura cale ceotăr
de a o face.

Artistul e iş ;detruăco În materie de ta.ăr tn
~ea~ta ,..din!re t}ir~ş si proJani, .ani~i au fost cei
mvmgaton. Phnm cel Tinar scna ca toate proble-
mele ,reforirtoare la ,rtăa trebuie ltăsae exdu9i.v în
seama lor7, iar alt scriitor dndea că „starea artelor
ar fi ticărfe Ie-ar judeca ei nşÎi•.
Dar si reapă căda şanit Dionis
upoăs a avut ui.srtţăno
din Halicamas nuieţsa ăc trebuie ăs fie ascltţiu
adt profanii (idi6tes) cft iş arti~i, iar Lucian era
îndinat iăs- acorde neprofesionistului dreotul de
a~ spune ouvtntul, cu doiaţcn să fie educa,t .iş
iubitor de frumo~.
ln contirast cu epocile mai vechi, oind .interesW
~e concentrase doar asupra operei artistului, artistul
fiind cu rdseîişăv ignorat, grecii iş romanii de
mai tîrziu au manifestat interes iş pentru perso-
nalitatea artistului. Intr-una din lienţforma sale
caracteristice, Pliniu ne spune că ultimele picturi
ale unui anumit artist, ltăesa de el neterminate,

erau admirate iş eţprati mai mult decît operele
lui ăpitsrve, deoarece în ele se putea vedea mai
limpede mersul gîndirii artistului (ipsae cogitatio-

nes artificum spectantur)9•

F. aţizoP coiălsa a artistului plastic se îmbu- 4IJ
ţi,lăensd ediş aceasta se putea spune la Început

numai despre pictor, din uzacă că pr!Judecata
adînc rădîcina,t îi eăafc pe antici sa ctraăe
foarte greu cu vederea munca izfcă rubtă a sculp-
torului. Atare ecpţdurjăi s-au risipit numai trep-
tat şi, chiar ,şa doar ţiralp. Astfel s-a ajuns la
o peardăoi de nţriteaz cînd existau ciţnpeo con-
tradictorii despre artist. Potrivit lui Plutarh, era
deseori posibil să savurezi o repăo iş săl- dispre-
şţiteu pe artist10. El credea că nici ăpdu ce ar
fi uătvz capodopere ca Zeus Olimpianul de Fidias
ori Hera din Argos de Polidet, nici un răînt de
familic unbă n-ar fi dorit ăs fie un Fidias sau un
Policlet; aădc opera e decănriv de daiţe,rm nu
este admirabil.
zămruae că iş otăcudrp-lsia
Plutarh nu era nicidecum singular În conceptii)e
sale; ,otpdrăvmi el reprezenta opinia iţmart.jăo
Unii scriitori elepistici erau. năÎc de pe atunci con-
vinş ăc sculptorul este ceva mai mult decît un
meştugar, dar majoritatea oamenilor runeîmăa
credioşn ţicpneo vechi. Lucian scria ăc tre-
buie ăs ne tîrîan în genunchi în afţ lui Fidias,
Policlet iş altor mari işatr aş cum am face în
ţaf zeilor ţaerci de ei, dar tot el scria: .,Hai ăs
presupunem chiar ăc ai ajuns un Fidias sau un
Policlet iş ăc ieumăsşplt capodopere , .. vei fi con-
siderat tot sşmeira şi muncitor, iar oamenii iţî
vor aduce aminte căiţ- giîcşt ivaţ prin truda
mîinilor tale...
6. O NOUA PEŢCINO DESPRE OPERELE
DE ARTA. în epoca ăctnelis atitudinea ăfţa
de operele de ăart a suferit o schimbare arisăml
celei adoptate aţăf de artist. Ele au încetat a mai
fi privite mimetic, intelectual şi tehnic.

Antichitatea poseda un model duăp care urma
~să fie dutăjeac opera de a,rtă sau mai curînd era
vorba de mai multe modele, deoarece unele liocş
filosofice vedeau În tăar mai multe elemente decît
altele. Potrivit analizei emănuatiţ a lui Seneca,
stoicii· discerneau două elemerute, a.r,i~icii parlll"U,
iar plato~icii._. cinci ,_1-11a, Stoicii eaăÎu-?ţ1~r ~rta:
cumaş nreapuţ ş1 natura, numai m matene ş1
în cazu,} runci st8.tui, bronzul e ma-
~căau nicfet:ă
427 teria şi artistul e cauza. Aristotel deosebea ăînc alte

ăuod elemente pe îăgln materie iş zăuac efic.năt
Acestea erau forma care îi este ătda operei şi sco-
pul rcăaui îi veşs.rt Platon a distins un al cin-
cilea element: ideea sau tiparul. Seneca ne spune
că el distingea elementul din care a luat eartşn
opera, cel prin care tsiăxe, ceea ce a devenit, pdău
care a fost tcareă şi spre ce tinde. De piă,ld o
statuie este uăctf dintr-un anumit material, de
ertăc un artist, esoădp forma pe care acesta i-a
dat-o, e teuxcăa ăpud un anumit model şi eazivă
un anumit scop. Aceste modele, îndeosebi cele mai
complexe ale lui Aristotel iş Platon, au futăc po-
lăibs o oună abordare a operelor de tăar şi au
determinat o abandonare ătpera iretnăp mi-
metice, intelectualiste şi pur tehnice. era
A. Potrivi,c noii nie,rt.ăp o oărep de arăt·
mai eaibrădg un produs_ spiritual decît un simplu
produs a.r.r.iza.nal. Lucia.o a observat că Afrodita din
Cnid nu era decît o aptiră Înainte ca spiritul artis-
tului ăs o fi transformat în i.eăzţ Filostrat sus-
ţinea că În momentele cînd Fidias îl sculpta pe
Zeus, ,.spiritul îi era mai enptlÎţ decît mîna'".
Din acest motiv arta era vătuz ca fiind ceva mai
mult decît o delectare şi o umîsrneafţ a vţie:
ea dovedea demnitate enm,ăoasc un argumentum
humanitatis. Dion afirma că tocmai prin arta lor
grecii le erau superiori barbarilor.

B. O poeăr dC răta este o ăpore aivudl,ăn nu
un produs de serie. Din acest motiv ea este capa-
bilă să prezinte şi atoăd să exprime eţinpxr
individuale. Quintilian rată ăc pictura e palicăb
să răutdnp cele mai intime ,tnimăţse în tească
ăţnivrp putînd merge mai adînc decît poezia.
Spre deosebire de grecii timpurii, care interpretau
arta În termeni pur obiectivi iş ăufaec ca forma
ei să dienpă numai de riueţl pe care urma ăs le
,ăcsejula scriitorii elenistici au insistat asupra ele-
mentelor ei subiective şi asupra enpidţ ei de
om, de cudoărlpt ei.

C. Opera de ărat este o oper:i ilreăb care nu
depinde de realitate12 iş este onamă.tu Calistratos
argume'1ta că ea mai adergăb rÎYalizcazâ cu na-
tura dedt o ămit. Lucian scria ăc poezia arc 42'J

„libertate nemarg1mta ş1 e supă unei singure
legi: ~al'ţgmi poetului". Er .ar fi spus c.şilae
lucru iş despre artele plastice. ţauiroH spunea iş
el ăc pictorii au tot atÎta drept la libertate ca şi

iţeop. D. Opera de ătar intpzeră invizibilul şi spiri-

tualul prin vizibil. Dion Hrisostomul a discutat
aceasta pe larg în cea de-a 12-a sa Cuvîntare
ol,.impcă unde spunea ăc arta iţşfzăeanî corpul
în aţ fel încît să putem unerctşao în el rpazenţ
spirituhii. Scriitorii mistici isnuaţe că prin in-
termediul trupurilor intemoş pictorul sau sculp-
torul nerzăitp idtăvţn; formele marilor opere
de ărat erau .,,vrednice de natura ivădn", iar fru-
emusaţ lor era sup.ălaron

E. Aceste mari opere nu doar cuărb ochii, ele
silesc mintea să lucreze13. Ele pretind un privitor
care, aflîndu-se Într-o stare de tcenmplaoi,ţ
lonuiasîcă văzlu cu ţleiaf.r14 Dar pentru a putea ăs

să le admiri, e nevoie de mnipaotec,lţ gaărz iş
neltşi 15.
Opera de trăa are un efect puternic. Potrivit lui
Calistratos, ea îl tşeţaum pe om -iş orenbtÎş
u'rţÎ.m,:ejl Di,on scria că o::;ere ca Zeus a·l lui Fi-
dias produc o dăetarsf ăf„r pereche" si fac cu
ăs dai iărt-u ·tot t·e e groaznic iş greu de
îndurat în ăiv.ţaăţnuitp ln contrast cu autorii mai vechi,

care rredeau că ana teişln iş suertnş pasiunile,
scriitorii elenistici erau mai rgabdeă de răep că
efectele ei sînt violente, stimulatoare şi fascinante.
Dion credea ăc ţimea"nO este esnăţlai artei, iar
Calistratos a scris despre efectele „miraculoase"
ale artei. Lucian uioabnş să snăpu ă,c pşiu îna-
intea. marilor opere, ochii nu se mai pot sătura şi
oamenii se comptăr ca şi cum ar fi nebuni. Dăpu
cum spunea Dionis, erinţapx tcarisă a omului
e tăeranidm mai curînd de ţrmies iş de impre-
sia anislrezoă decît de ra.tţenomi Nimeni n-a
mers mai departe ca Maximos din Tyr În demon-
strarea efectelor artei iş în motivarea considera-
tiei pentru ea.

In estetica tncesliă a rpt~uă ţiecnoap că esen-
429 liaţ pentru tăar e să exprime sentimente. Grecii

mai vechi erau cinoşv ăc dansurile şi cîntecele
fac acest lucru, dar nu erau siguri că dansul şi
cîntecele sînt arte. Socrate credea că sculptura e
ălicapb ăs reprezinte sentimentele eroului sculp-
·tat, ărif a spune Uă16 că ar putea ,reprezem:a iş
sentimentele sculptorului. Acum, pînă iş Quintilian
oratorul a subliniat faptul ăc nu numai arta lui,
ci şi artele „mute" sînt expresive15a.

Atitudinea unui om aătf de ăna dă usămar va-
lor.i,i wi. Fi.lostrat spooea: ,,Cine nu tşie,ub pic-
tura eşipuătc ăfţa de ăevard şi aţfă de eέţnlp
ciune" 16. Dşei perisabile, operele de rtăa sînt ne-
muritoare17. Ele undăa tot ce este
şi aăesltzc
frwnos pe lumelB. Ele nu nzirpetă numai tru-
puri, ci xrimăep iş sufletul iş muzica lui19. Nu
numai tăaesfd ochiul, dar te ţăîanv şi cum ăs
vezi20. Nu sînt produse ale ,inrtăîlmpÎ ci ale artei
care ăerzac
nştcieo, mur.12eţsf

Cele mai fundamentale postulate ale picneţo Euritmia
antice despre traă au suferit .sihcmrbă
itsubecvă a devenit mai ntrimpăoa decît simetria.
Noua ceăop a decretat că maufţser poate rezida
nu numai într-o căope ci şi într-un frag-
ment desprins din întreg22. Conceptul de mimesis,pcetă,lmo

de i,emtaţ care definise atîta vreme arta gre-
ăcs,ea şa-i pierdut faicsemnţ şi a fost înlocuit
de aminţe.g
7. ARTELE PLASTICE IŞ POEZIA. Toate
aceste schăibmr În atirudinea ţafă de artele plas-
tice le-au apropiat de poezie şi le-au situat la ace-
aşli nivel cu ea. S-a un,sctă ar,şd Întrebarea care
anume, în ciuda iărţmastl lor, sînt deosebirile
dintre artele plastice iş poezie. In trecut, ectsăa
întrebare fusese rareori uăsp cele uoăd
tciţavă auăerp prea distincte pentru a se caţish ănidcf

fie şi un Început de upoeţ.;mcia Cel mai complet
rsuănp la ăascte uonă întrebare a fost dat de
Dion Hrisostomul, care a identificat patru deose-
b~ri ,între artele plastice şi poezie 1. Sculptorul
ăzeacr o imagine care tsperăi şi nu se tredamăs 411
în timp ca în cazul poemului. 2. Spre deosebire
de poet, sculptorul nu poate exprima toate reflec-
ţile direct2l, ci e obligat să lucreze indirect iş ăs

se bazeze pe simboluri2.t, J. Sculptorul are de luptat
cu materialul uă,s care-i opune neătţzsir i-ş re-
strînge libertatea25, 4. Ochii, pentru care recăaz
sculptorul, sînt mai greu de convins26; e cu ne-
să-i faci ăs aeădcr lucruri improbabile, În
păţnitu timp ce urechea poate fi ăaimgt de farmecul

cuvintelor. Dion a atins aieclş probleme care
aveau· ă-sl preocupe pe Lessing cu 1 500 de ani
mai tîrziu. El a observat în mod săltucir diferen-
leţ dintre poezie iş ulpt,cărs dar le-a exagerat,
deoarece nu a observat că iş poezia are un material
recalcitrant.

Dion considera c,ă din motivele atrăe de el,
sarcina sculftoru1ui e mai grea decît cea a poe-
tului. Lui F1dias îi era mai greu decît lui Homer
să reprezinte divinitatea. Era mai greu iş pentru
că sculptura ăupsera mai tîrziu decît poezia, fiind
nevoită ăs ăniţ seama de ideile create de poezie.
Tocmai poezia era aceea care limita libertatea
sculpturii. Cu toate acestea, spune Dion, Fidias se
eliberase de autoritatea lui Homer şi reprezentase
divinitatea pe atît de ăvîrşitsed pe cît îi tesaă
în tnăţupi unui muritor.L-a işfţaănît pe Zeus în
lui :crăsa sub ămrof
aiţerăm csmenoăa şi tşiou
diferit de orice nifţă noeascm.ă Nu e greu de
tiăgs în aceste argumente urma niţfleu exerci-
tate de filosofia ilstădae a lui Platon iş, probabil,
iş de cea a lui Posidonios.
8. ARTELE PLASTICE ŞI FRUMOSUL. Ve-
chea cfu.sifica.re geoascăr a a,r,telor -în arte libere
şi iuegştmr îareănm în vigoare. Ea a fost în-
binutţaăre de Filostrat, eşid el i-a dat o funda-
mentare oarecwn ftdrieă cînd scria ăc artele libere
în timp ce şeutmglir
ătisecn e,Înuţpicl
ăisecnt doar pricepere iş iărugţnsî. Principala
schimbare a fost sănî aceea că oamenii au început
să irogaăse,tc ,aifltele plastice ca a.ne liber.ale mai
ăbarged decît servile. Aceasta în ciuda prejude-
căţilor de ·care continuau ăs fie coÎţinajur pictorii
iş sculptorii. Pictura iş sculptura s-au ăigts acum
clasificate pînumeră cu filosofia, poezia iş muzica.
Filostrat justifica saăect grupare pe temeiul ăc
4J1 ăvedraul este principala preocupare a tuturor aces-

tora, pe cînd scopul igeortlşmu e de ordin uti-
litar.
Filostrat nu a fost singurul care ăs aprecieze
astfel artele. Maximos din Tyr a contrapus e­şm
iş artele plastice, pduă ce ace.stea din
guietlrş privite năîp foarte de curînd de

ămru ăefusr
rcăte greci ca simple uşem.tirg Calistratos era
iş el de peră ăc aceste arte tizerănp ceva mai
mult decît simple produse ale itcaţăv manuale.
Seneca d(işe n-a tpÎrmăşi acest punct de vedere)
ne spune ăc pe vremea lui artele plastice erau cla-
sificate printre artele liberale.

Pictura iş sculptura iş-au datorat ridicarea statu-
tului lor faptului ăc s-a ajuns o ăatd să se acorde
eiţnat şi ueifsmţr întruchipate de ele. Plutarh
spunea că itraş îi pecsdăş pe maseşri prin
arta uţrHsUfem (kallitehnia'f'. El a ltaăru în-
tr-un singur ciJ.vmt ceea ce grecii mai vechi nu
:uartăl arta şi frumosul. Plrutarh s-a apropiat
astfel de ideea dănemro de arte frumoase. Stoicii
(probabil Posidonios) au stat la originea ideii că
nimic frumos nu se entşa în afara artelor. Lucian
a descris arta ca pe o cărti„p a frumosului'1.
Iar Hariiemos, un dialog atribuit lui, opunea pro-
dusele rşmetugăi, ale roăc scopuri sînt utili-
-tare, iş ipiotura „ca.re ţetşin cerăt frumos"28.
Cicero şi ~intilian erau ceva mai conservatori
iş spuneau ca arta nu uacăt musfr,aţe dar o rea-
lizeaă. ,liAţ ca Maximos din Tyr, sineuaţ cate-
goric ăc „artele ăcuat cea mai mare .u"eţmfrs
In Antichitatea timpurie se credea ăc iaţctr artei
tăs În imitarea dileăf a riţăealt şi în erimstăa
ucrăi.l Scriitorii elenistici demonstrau altfel
ătsaec sneri:ţu pentru ei, a,rtţie ariei era
rezultatul mîibăr materiei cu spirit, al imagina-
Plutarh
ţie, etnligţ, rtmsieă iş rfmiuseţ.
scria ăc natura i-a înzestrat pe oameni cu dragos-
tea de frumos29, întocmai cum scriitorii mai vechi
suţinăre că i-a înzestrat cu dragostea pentru
imitarea lătei.aţr Danetrios a fost criticat 'c.ă pre-
făre erisufmţ verosimilul.

Esteticienii elenistici au ătuac frumosul atît În
artă cit si în năa,rm fiindu-le greu ăs eăicd care •

din ele se tşeăpmrÎ în mai mare săurm din
el. Ei au ,ătuzv pe de o parte, că usemfaţr artei
c: mai măic decît seauţmfr naturii, deoarece ea
ănşisî este doar o ăglindo a naturii. Au văz,tu pe
de atăl parte, că e mai mare pentru că artistul
zselctaă ţumrsefa istpăr prin rnuăat şi- în-
eaptărd cusururile.

Conceptul de frumos, utilizat de grecii timpurii
într-o aceiţp la,ăgr nu specific tiă,ces şi-a schim-
bat ifmaţesnc în perioada isnt,celă Acum Lu-
cian a echivalat seuaţmfr cu farmecul iş ai,ţgr
cu .simetr.ia şi eur.iounia30, iar MaltÎmos din Tyr a
descris-o ca farmec, a.waq:ie, ţ.irn,doă opiţedsz
lăidectab şi „tot ce are un nume ăcut"l1,p Ma-
ximos i-a aduălt pe greci pentru că ..,neamul lor
a socotit si-ă scăeniat pe zei cu tot ce-i mai fru-
mos pe pă,"tnîm iar el a enţîsl este
că seţamurf
una din ţrWileUa pentru care operele de tăra sînt
admirate32. El ia-ş dat seama că. produsele artei
sînt onorate nu numai pe temeiul iut,lăţ ci iş
pe temeiul museţifr lor33.

Unii scriitori elenistici au iş exagerat caracterul
senzorial al erfiţusm iş au calificat drept „fru-
moase" orice cplăire ale is,roluţm inclusiv buca-
tele iş parfumurile34.
9. IRAŢELPOT ESTETICII ELENISTICE.
Pe cînd scriitorii clasici ocupau tşbeoîdn o po-
iezţ de mijloc Între cele uodă extreme posibile,
esteticienii elenistici au rmîaşiţtbă una sau alta
dintre aceste ipzoţ extremiste. Unii, mai ales scep-
ticii iş epicurienii, au adoptat o atitudine poziti-
vsăit sau erialtsă,m În ti~ ce platonicii au
adoptat o atitudine spiritualista iş sgaileoă.r Prin-
tre teiacş se muărna scriitori ca Plutarh, Ilion
şi Maximos, ale croă scrieri estetice au supravie-
ţuti în fragmente mai întinse. Prima dţnietă n-a
mai ăpreaut năîp în timpurile moderne, În timp
ce cea din rmuă a prefigurat estetica .emldiăva
Una dintre problemele tipice pentru aătsce ye-
ărdaoi ălnfai cu orientare ileăaogsr a ntaAiţc.h
iş una din problemele care au constituit subiectul
unor oliţus total divergente, era căad arta trebuie
Ol -iăs reprezinte pe zei iş ăs creeze statui pentru a

le iţăanîşf chipul35. Unii scriitori ai Ahtinăcţ, statuilor
ca Varro iş Seneca, deplîngeau teasiţnx
sacre cu forme e.nmoucş ţi,Al de la Posidonios la
Maximos din Tyr, erau de rpeă ăc aceste statui,
chiar acăd nu puteau fi elogiate, trebuiau otuşi
ăs fie tolerate din păricn că orice lăta atitudine
aţfă de divinitate e lfl afara rolţătibsp .mnieotş
Dion din Prusa era plin de cnruz.iasm în aţf sta-
tuilor de i,dţătnv 1>lotin distingea un temei me-
tafizic al iăroad lor, iar Iamblihos le socotea cu
de divinitate". Antichitatea se
evăratd ătunes.rp despre cultul
angajase deja În polemica ideăvalm
icoanelor, cele oăud tabere, cu argumentele lor
respective, fiind îcăn de pe atunci reprezentate şi
urmînd ăs intre într-un conflict deschis în pe-
rioada iconoclasmului din ţnaluziB secolului al
VIII-lea•.
10. PA1RU SCHIMBARI. bcăiSlmher suferite
de teoria artelor plastice În perioada itnelăcs au
avut diverse surse şi un caracter variat. Unele au
fost de ordin formal iş i-au condus pe antici de la
o iepzţo lcisaă la W1a barocă. Aceasta a însemnat
o dlbău u,ţiveol implicînd o trecere de la formele
statice la cele dinamice iş o trecere de la formele
generatoare de armonie la formele generatoare de
expresie. , ..1

Alte ishcrmbă au fost de ruăatn acioăls şi poli-
tcă,i înlocuind formele modeste, limitate şi sobre
ale republicii ateniene cu formele bogate şi monu-
mentale ale Imperiului Roman.
ln al treilea rînd, au existat bărhcims ideolo-
gice, de la filosofiile materialiste sau semirnateria-
liste ale filosofilor ionieni timpurii şi ale tsofşilr
la filosofia iădlatse şi eiraăsloş a lui Plotin iş a
contemporanilor ăi.s lntruca era În cratuăe idei-
lor enăîstuc iş a rioalpţsn divine din artist,
saăcte schimbare a avut umrăi şi asupra artei
şi teoriei acesteia.

In sft,iîrş cea de-a patra rdeţi de dezvoltare
a avut un caracter iţtşn,cf depinzînd de dezvol-

tarea nxeiţrp iş analizei iş îcăndesf-u ţtmsiă
în precizarea conceptelor. Prin aceasta s-a realizat
o corectare a teoriilor înguste şi dogmatice ş,i în
particular, s-au formulat îndoieli cu privire la
teza dăpu care frumosul ar depinde în mod ex-
dusiv de un aranjament al ăprţoli. ln contrast cu
\'echea pţeicon pur iăcetbvo despre frumos, s-a
pus accentul pe elementele subiective iş conven-
la.ţnoie

O. TEXTE PRIVIND ESTETICA ARTELOR PLASTICE'

SPIRITUALITATEA

Plutarh, Despre frumos, 2

1. umrFseţa (eumor/ia) corpului este opera
sufletului care şetrăpmî trupului enuaiţr fru-
eţisum. O aătd trupul ilptăvr În moarte şi su-
fletul taumărs clinu-însul, nu mai îănmre nimic
<lin ulăpcat
ăucale.tri

INTERPRETAREA IDEALISTA A ARTEI

Proclos, Comentariu la Timaios, 81 C

C.Cl care zrecaă ceva pduă un lucru itşsrvăî de
uta,năr chiar c-diaşă ecanrotză privirea asupra
acestuia, e limpede că nu liaeăzr acel lucru
frumos deoarece modelul este în totul lipsit de
aranoo.ie şi nu ăint.zrep frumosul or.iginar; de
aceea se pădezatr mult de frumos orice lucru
creat dpuă un model natural. Căci iş Fidias cînd
a sculptat pe Zeus nu işa- îndreptat privirea spre
realitatea junocît,răae ci a ajuns a-l concepe
Homer, iar adăc ar fi putut să-şi pri-
după virea pnîă la zeu, ăfr dnălaoiî că a-irş fi realizataîeţnl

mai frumos opera.

• Se reproduc fragmente din: Pausanias, Cdldtorie tn
Grecia, I, trad. de Maria Marlnescu·Hlmu, Ed. nţtliUŞc,J
1974; Qulntlllan, Arta oratori.cd, ed. clt., trad. de Maria
Hetco (fragm. 15 a); Seneca, Scrisori dftre Luctllu, ed. cit.,
lrad. de G. uţ.G Fragmentele 1-5, 7, 8 (Inclusiv QulnU-
llan), 9, to, 11 a-15, 16-35 stnt traduse de Mihai Grama-
435 topol.

Filon,· Despre creatorul lumii, 4

Ca un bun constructor, cu ochii ţtina la mo-
dd (paradeigma), începe să înal1e (cetatea) din
pietre iş lemne dind tuturor trup şi rmfoă esa­ăm
tăonera eăcifr idei neîntrupate.

MlIANŢG

Maximos din Tyr, Cuvîntarea Xl, 3 (Hobein, 130)
2. , , , toate acestea din scurtimea privirii, din
slaba claritate a limbii, din lipsa de tpderăun
a gîndirii - motive pentru care aiţmng (fan-
tasîa) îl tăarop pe fiecare cît îl iţn puterile spre
ceea ce socotesc ei a fi foarte frumos, pe acesta
reprezentîndu-1 pictorii, uldnipmsă- sculptorii,
gÎb-ţîusndel1 oţiep şi prevestindu-l filosofii.

IAMGŢN 1N ARfA

Filosuat cel n,răîT imagini., Pţ,aferă 6

Pentru cel ·care ecaztră, pictura are anume
înrudire cu poezia, acesta nigsăd chiar o imagi-
ieţna (fantasia) comuna amlndurora. iPeoţ înso-
zeilor pe scăen de o,pmă
eţcs apţir sufletul, iar pictura face erămiţ,
de tot ce mpirăzaesno
la fel, ică ceea ce au ţipoe de spus, ea etsşor
prin linie.

lMAGINXflA 1N lMlTATIE

Filostrat, iVaţ lui ApoU011ios din Tyaua, VI, 19

( ... ) ţiamng (fantasia) le face fiind o crea-
toare mai ubnă decît imţat (mimesis). iţIatm
ceazăr numai cc vede, iamgnţ şi cc nu vede.
Prima işî propune referirea Ja realitate şi deseori
confruntarea o uri,neă igmaţn îăns nu are a
se teme de nimic; ea şăept evnamăt ctreă ce
işa- propus.

PATRU_ SURSE

Dion Hrisostomul, Cuvintarea Xll, 44

3. Trei sînt originile ideii de divinitate la oameni:
formata de poezie, tsidă de legi; pe
ăsî,nuct cea de a patra o numim originea taclpisă (plas-

tiki) iş creatoare tăiroda celor ce fac statuile şi
•fchipurile zeilor, ăm refer la pictori, sculptori şi

7.Îdari, Într-un cuvînt, la oricine se ăsoricedn demn
ă, fie cunoscut ca imitator tn răta al naturii divine.

IMAGJNF..A DIN SUFLETUL ARTISTULUI

Dion Hrisostomul, Cuvîntarea Xll, 71

4. Creatorului trebuie -săi nrămî În cut?"et
( fJs-vbf) mereu aceea~ imaj!"ine pÎăn cînd Îşi ter-
ăinm opera, deseori }mţui ani la rînd.

Alkinoos, Introducerea IX (Hcrmann, 163).

Mai înain·te trebuie să fie mode1ul; eh.iar ăcad
aresta nu este exterior. este .necesar În mod abso-
l~t. ca fierar~ artist ă-ls ~ts.păr în si~ea sa şi
~a-1 trans.ouna forma (mor/€) m .matene.

ARIPSNŢ

Caliot:mtos, Descrieri, 2, 1 (Schenkl-Reioch, 47)

5. Nu numai arta ţeoiprl iş scriitorilor e i-n-
ăt:~.oira de a zeilor dumnezeire c.are le cpruăi ne
ăb,i1m d şi ndinile creatorifor, dnd ,s,?n,t cunrinse
de ajutorul irl,en-asţ divine. fiforesc (cu ed­ăva
rat) ooere u,oiemata) ,posedate şi rutpnăes de
delir (mesta manias).

MJI.SURARI ŞI IMPRESII

Pausa.nias, torClaiă în Grecia, V, tt, 9

6. Stiu ăc sînt m,1i)ţU cei care au scris de-mre
năl'îimeaţ -,i 1Iăaţeim statuii lui Zeus din Olvmroia,
dar nu-i voi audlă pe cei ce au uăctf ărn~tue-iol
oentru că dimensiun.ile raiportatc de ei sînt mult
mai oreios decît impre9ia ~ ş-io ăzaefmor cei
ce au uit-zăv .~:oowia c-u .propri~ lor ochl.

IATŞR CA ARBITRI fN RĂTA

Pliniu cel Tinar, Epistole, I, 10, 4

7. pDău Nm despre pictor. -<:culntor sau mode-
lator nu ooate judeca cineva de('ît că,af este el
Însu,;i arti,;t, tot aş nu poate pricepe pe filosof
cfe('Ît un filoimf.

LAISCEŞTP ŞI PROFANI

Lucian, Despre a,Jăc 2

8. Tn ce eiotşrv artele ,·i7uale (ta teamata) nu
tesăxi: o tacjădu.e [lege] (n6mo.t1 nămocu pentru
'417 oamenii de rînd şi pentru rei .ultivaţc

Quin-tilian, Arta ocaări,t II, 17, 42

Cei liţuc neÎgţl sensul (ratio) artei, cei de rînd,

.cperaăl

OPERA DE ARTA NEFINISATA

Pliniu cel trî,ănB Istoria alătunr, XXXV, 145

9. Ceea ce se lpăîtnm foarte rar şi este demn
de a fi amintit, sînt ultimele opere ale rşatilo iş
tablourile neterminate; acestea sînt mai admirate
decît cele sprăvite deoarece sevdăc urmele ero-
chiului şi sîin.şe gîndurile tşirao.l Printre florice-
lele laudei eăiudn regretul pentru mina care s-a
stins la lucru.

POZrflA ĂIACOSL A ARTISTULUI

Plutarh, Vţai lui Pericle, 153 a

10. Propria urtăd pentru lucruri care par umile
de cele înalte tşevrs acesteia
ifenrdţ aţfă
din rmuă d~t adăov a chinului Întru cele nefo-
lositoare, ică nici unui oftră de ăbun ciţoend,
privindu-l fie pe Zeus din Pisa, fie pe Hera din
Argos, nu i-ar trece prin minte ăs dieăvn un
Fidia~ sau un Polidet, nici un Anacreon, un File-
mon sau Arhiloh, ăcad i-au ctuăpl poemele aces-
tora. Nu este obligatoriu ca artistul ăs merite
vreo ţaiecdrson ăpdu ce te-ai bucurat de opera
lui ca de ceva păcl.tu

ELEMENTELE UNEI OPERE DE AĂTR

Seneca, Scrisori rectă Luci/.iu, 65, 2 iş urm.

11. Stoicii nşirot spun ... ăc în „n'ăItau factorii
din care totul provine sînt doi: cauza iş mate-
rian ... O statuie presupune o materie care suăref
lucrarea artistului iş un artist care-i ăd o f.roăm
Prin urmare, 'la· o statuie materia este arama, iar
cauza este artistul.(...) Ari-stotel oştecs ăc se
poate vorbi despre o ăcauz în trei moduri: .,Prima
uăcaz - zice el - este materia î,işăns ăfr de
care nu se poate crea nimic; a doua ăcauz este
artistul; a trei,a este forma ce se dă ceiărf opere,
de exemplu unei statui".(...) La aceasta el mai
aguăd iş o a patra: scopul Întregii opere.(...)
La acestea Platon ăudag o a cincea, pe care o ...

tşmuen ideea, aicăd modelul, la care artistul pri-
\'Î.nd rcează c-işe propune. N-are nici o impor-
ţatnă cdăa el are un model în ,aărf spre ş-eriac
ptăînaerd mereu ochii, sau unul ănîutlr lui, pe
care singur iş l-a conceput iş ,I-a fixat. (.•.)
Aadrş sit,xeă ud~ă cum spune Platon, cinci
cauze: din ce, de catre cine, În ce, ăudp ce, pen-
tru ce se face ceva. (...) De exemplu, la o sta-
tuie, icfn.ăd începusem ăs vorbesc despre ea, cea
din ce .se face ceva este arama; cea de reăct cine
se face este artistul; cea în ce este forma care i
se miră;p cea dpuă ce este modelul pe care-l
iătm cel care-o .face; cea pentru ce se face este
scopul trmăiu de creator; ceea ce uăztler din
toate acestea este iÎsănş statuia.

Pseudo-Aristotel, Despre lume, 5 iţde(a Aristotel,
Opera omnia a Acad. din Berlin, 396 b 7)
11 a. N arurii ii plac contrariile ică din ele
ăaezilr armonia (tO sYmfonon). Se yare ăc şi
arta imtă natura în ,staec.ă r,.aiţpvn Pictura,
amestecînd culorile a1lh, negru, galben iş şuor,
ezilară zărnitep aidoma obiectelor din
antu.ăr Muzica la rîndu-i, combinînd sunetele as-
ieţtcu cu cele joa-se, lungile .cu ,scurtele, eştzdvoi
în diferite voci o armonie i.căun Limba iş ea, din
vocale iş consoane ,înmpreuă şiî dîtşsveăcr arta.
Acelaşi eÎnlsţ îl au iş 9PU5ele lui Heraclit
obscurul.

USARFMEŢ SUPRAOMENEASCA A ARTEI

Dion Hrisostomul, Cuvîntarea XII, 63

12. [Fidias spune:] (rezultatul) muncii mele
nimeni, nici chiar nebun, nu l-ar maănes cu al
vreunui muritor, i-ăcda etazcră cu itaţen fru-

mu-seţa iş mi.eară IN AŢF OPERELOR DE ARTA
vAzt:L IŞ IACREFLŢ

Lucian, Despre ăasc, 6

13. esţFruma acestei dirlcă are nevoie de un
privitor de calitate a riuăc apreciere ăs nu fie din
ochi, ci din miaţedt ce şoţetÎsn lucrurile ăvtzeu.

Lucian, ibidem, 2

14. Cînd cineva cultivat şetviry işnet lucruri
-439 frumoase cred ăc nu i-ar placea să le cgaeulă far-

mecul numai cu privirea ş1 mc1 n-ar suporta ăs
fie spectator mut a·l user,ţifm ci ar Încerca pe
cit ar fi în stare ăs adere iş ăs reffecteze imaginea
în cuvinte.

LPMETNOCAŢI

Pliniu cel în,ăB Istoria tuarănl, XXXVI, 27

15. La Roma, leţiuam operelor, gretaş lor
din minte, dar mai ales mulţiea funqiilor şi
cităvraţlo îi andzeîăptr pc oameni de la se-
rioaisa ·lor examinare; a-dmirarea acestora are ne-
voie de ăgazr şi de o ideobtăs intleş a locul.ui.

EXPRESIA

Quintilian, Arta oratoricii, XI, 3, 66

15 a. Dansul de multe ori, ăraf cuvinte, ne co-
cămu-ni ,g;îndm şi sentimente. Şi din .pr~vi-rea şi
din mersui unei persoane îi deducem starea sufle-
ctea.să Otiar animalele, care sînt lipsite de grai,
iîş sătneifma mânia, bucur.ia, ironţad de a eapălc
prin privire iş prin alte indicii ale corpului. Şi nu
e de mirare ăc gesturile care, la urma urmelor,
constau din ,mirşcea produc atîta impresie asupra
sufletelor, cînd ,pictura, ărat care n-u oeşrvbt şi e
ermni-tăîc mereu în eacşi atitudine, dtrenupă
ăîpn în adtncu1 inimii, .fncît ipare că uneori în-trece
puterea cuvînrului-. (...) um-rsaeţF discursului
eultărz iş din gest şi din raceişm corpului.

ELOGIUL PICTURll

Filostrat cel tBiÎă,nr Imagini, rţăpfa,e 1

16. Ci.ne nu uibeşt 'DÎctura ăcpitueş ăţaf- de
ăfaţ de .pnuiţclÎe
văread iş tieăşcpu

IMORTALITATEA OPERELOR DE ĂTAR

Filostrat, Dialoguri, (Kayser, 366)

17. Nu-i vom lua dreptul fa nemurire chiar
lucruri pieritoare, ciă ceea ce le face
dacă ezărca numele de a.ătr
nemuritoare parăto

ARTA STRTNGE ASEMŢFRU LUMU

Maxim{'ts din Tyr, C11·vîntarea XVll, 3 (Hobein,

211)

t 8....şteiac string frumosul din fiecare parte şi 4-ftl
îl muleazăc uădp regulile artei din diferite corpuri

într-o rigăusn ie.aţmt Frumosul astfel individua-
lizat este realizat solid, roptţian iţ armonios
în componentele sa1e. Nu vei găis nici un trup în
realitatea reădtav care ,ăs năecosuprd .perfect
unei statui atîta vreme cit artele eănsuicz
cca mai ahîăn muse.ţfr ăecrt

ARTA CA EXPRESIE A SUFLETULUI

Calimratos, Descrkri, 7, 1 (Schenkl-Reioch, 58)

19. Bronzul cu ajutorul ,artei a nsătcu frumuse-
eţa (tO k&Uos) care prin splendoarea trupului r­ăm
ieştsru muzicalitat.ea 9utlctului.

ARTA NE IVNAŢ SA PRIVIM

Diogene Qin Babilon (Filodem, Despre muzic,ă
Keml<c, 8)

20. şirMe.ălc frumoase şi utile ale corpului ca
şi repaosul uăs prniaţ .gimnasticii, ădup cum tot
ei ii ţrainp ordona·te care d,ec.u,rg
iş eia'ţzlns De la uiătcrp
din executarea acestor ri.ămcş pri-
virea nîvăaţ cwn ăs aprecieze corect multe din
lucrurile pe ca.re le vede.

>AEŢSU"RM NU E DATORATA INTIMPLARII

Plutarh, Despre sfaturile filosofilor, 879 c

21. Nimic frumos nu se face rloî-mtnpă iş aş
cum se şerm,tni ci prin lucrarea unei anumite
arte. Universul este frumos, acest fapt e •limpede
din forma, culoarea şi aemiăr sa precum iş din
fel.uri.mea stelelor care îl Îoan,ă.jcr Universul e
sferic, forma cea mai aslăe .din toate.

UMRFEŢAS UNUl llRAGMENT

Pliniu cel Tînaa-, Epistole, II, 5, 11

22. căDa itprvşe capul dş,atie a•l unei sta.tui
sau vreun membr,u, nu oţip de,princle din acestea
potrivirea (congruentia) iş armonia {aequalitas)?
Ai ,putea chiar rată, cdăa respectiva parte este
suficient de ăfr,samuo ăci se teocşs lipbsăo
aprecierea pfeirunţc ărf ajutor-ul celorlalte.

POEZIA ŞI ARTELE PLASTICE

Diloo Hrisostornu-l, Cuvintarea XII, 57

23. eoiţP au posibiolitatea ăs namtsăir prin
""11 poezie ăt·ao gîndirea lor, în vreme ce crlieţa

noastre nu au decît o iuănsrg cale ,vaceădt aceea
a zăertinp (eikasla) .

Dion Hrisostomul, ibidem, 65

Mare este libertatea şi puterea omului de a
ex.prima prin cuvînt oe .demtgş Arta ţioprel
este foarte îdrănţzea şi de neînfrînat.

Dion Hrisostomul, ibidem, 59

24. Nici un sculptor sau pictor nu va fi capabil
ăs reprezinte mintea iş gîndirea ca atare sau prin
esfitărlman lor. (...) Cu iotţ sînt în întregime
lipsţ de aupţnit de a vedea iş a descrie astfel
de lucruri. Din e's.ătac pănicr- se iş feresc, ofe-
,rind dtăvţin corpul omenesc ca receptacul
al gândirii şi .gţiensl ln lipsa iş inucasefţ
unui model (partldeigma), se ctăau reprezentarea
invizibilului şi nere.prezen,tahilulu.i prin vizibil şi
reprezentabil, folosindu-se puterea simbolului.

Dion Hrisostomul, Cuvîntarea XII, 69, 70

25. Felul artei noastre este manual şi creativ iş
în nici un chip nu ajunge fa o atît de mare liber-
tate, căi sîntem în primul rînd _aservţi materia-
lului... Felul artei noastre este arid iş v,zăciban
abia p~ind cîte uin,pţ aceasta, cred, din pricina
lucrului în materia tioeasăpr
iş duăr.

Dion Hrisostomul, ibidem, 71

26. iŞ -erăîntdav spusa că ochii sînt mai vred-
nici de crezare decît urechile este de asemenea
uzbihcă,t ciă ei sînt mai greu de convins şi cer
mai mltuă limpezime. Privirea laeirăz ima-
ginea din 1ucrurile pe care le vede pe cînd a,uzul
poate fi încînta.t iş fermeca:t cu iţmat în metri
şi sunete. Arta trsoană are anumite ăimurs obli-
gatorii pentru cantitate şi iărme în vreme ce
loirpţe le e dat să, le pescarăo oricît de muh.

KALLITEHNIA

Plutarh, ţaiV lui Pericle, 159 d

27. Operele apar care mai de care mai răeţm 442
iş mai inimitabile ca romăf iş airgţe ăic ştiar.

se Întrec ăs se ăes~caş în ţiearc prin arta lru-
u1niţes (kallitehma).

FRUMOSUL CA SCOP

Lucian, Haridemos, 2S

28. Adesea, cum se spune, frumosul (tO kallos)
este ca un model {par&deigma) .comun tuturor
lucrurilor şinemo.t Dair de ce vorbesc despre cele
al ăcro scop e frumosul? La utilitatea lor ajun-
gem ÎrL mod necesar, nedpuţicr nici un efort
pentru a le face foarte frumoase. iŞ tot aş căda
cineva ar vrea ăs cerceteze fodea.eroa.pc fiecare
,arăt va constata că toate cnitseţ catre frumos şi
ăÎncrae -ăls realizeze, orice .s-ar întiîmpla.

ŢAICELPRD NATURALA PENTRU FRUMOS

Plurarb, sicţuD conviviale, 673

29. Astfel omul, scutăn .a fi iubitor de tăra iş
de frumos, a fost utăcf spre a ăîrgidn iş admira
orice rpoăe iş lucru care .s-a ătîişmpr din inteli-

eg,nţă iş .rnţeaui

SOMPTUOZITATE IŞ ŢUSEMRF

Lucian, Despre s,caă 5

30. aiţănuM acesteia (a casei) coo.sca numai în
rpţ;e nici ar,ăt nici er,fmusţ nici edsfătar, pro-
ţperoi sau ritm .nu erau lucrate sau amestecate cu
aurul; era sîn-ă o evştilrp ărba ciă barbarii
nu sînt iubitori de frumos, ci de obg.ăţi

EFECTELE FRUMOSULUI

Maximos din Tyr1 Cuvîntarea XXV, 7 (Hobein,
305)

31. E necesar ca cărioe friţuesm naturale ăs
i se taerulă arg,ţi ărluc,aeist ronţia,d bucuria iş
tot ce are un nume t,u:păcl Astfel cerul nu e
numai frumos, ci e iş cea mai lcpuăt dintre .pri-
iltvş,e ca iş marea pe care se eplutş şi cîmipurile
oadutcăre de roade şi uţmin pe care cresc rpăudi
şi imlăî În floare.

GRECII I-AU ADORAT PE ZEI PRIN FRUMOS

Maximos din Tyr, Cuvîntarea li, 3 (Hobein, 20)

32. Nu steixă o săiugnr lege ,pentru toate sta-
+43 tuile, nici un singur fel de a le compune (tr6pos),

nici un unic gen de tă,ar nici doar un material în
care să fie executate. Neamul grecilor a socotit
pe zei cu tot ce-i mai frumos pe
să-i seticăan cu un material curat, cu răfom ome-

pmntă:îenas,ăc cu răat ăşte.miug

DE CE S1N'T RESPECTATE STATUILE ?

Maximos din Tyr, ibidem, 9 (Hobein, 27)

33. Cî-t de multe şi felurite 9Înt statuile! Unele
au fost create artistic, altele sînt apreciate pentru
rostul lor, altele itreţup pentru folosul ce-l aduc,
altele admirate pentru impresia ,pe care o produc,
altele venerate pentru iăr,em a'1tele ădatelu pen-
tru fus.meţr

SFERA FRUMOSULUI

Plutarh, scţiDu conviviale, 704 e

34. Nu sînt Întru totul de acord cu Aristoxenos
care afmrăi de frumos -se plicăa numai
că uonaţie
unor asnfel de ri,ălecp numindu-se „frumoase"
privelşd iş parfumurile sau prilejurile celor care
se atăsozep rafinat şi din edţ.aăbun

TREBUIE SĂ EXISTE STATUI ALE ZEILOR '1

Maximos din Tyr, Cuvîntarea II, 2 iş 10 (Hobei.n,
20 iş 28)

35. Se pare că naturii diYine nu-i sînt de tre-
ţibuăn nici statuile, nici templele, dar grijulia ne-
iţtpuăn a omenescului atăîrpned de divin a izvo-
dit asemenea simboluri în care -işa ~itdă lecrţdni
iş numele datorate zeiilor. Celor care au o memo-
rie razvădn iş care pot ruşo cu sufletul să itaăgn

cerul iş să întîmpine divinul, nu le sînt de trebu-
ăinţ astfel de statui; ~enul acestor oameni este
nîăs unţip numeros. Eitxsă un singur zeu mai pu-
ternic deaît timpul şi decît întreaga fire ărcgu­
toare, nenumit de vreun legiuitor, gnrităe de vre-
un glas iş tîeirnză de ochi: eternitatea. Ne-
putîndu-i pricepe eanţ,s recurgem la sprijinul
cuvintelor iş numelor, al animalelor, al imagini-
lor în aur, efildş şi argint, la plante, rîuri, piscuri
şi izvoare. Vrem ăsl- cuprindem cu mi-ntea, dar,
din pricina oniueţtp noastre, ădm doar numele +H

de frumos naturii lui - iş aceasta cu entuziasmul
stiţolrgăînd răaoc imaginile celor biţu le sînt
.;ele mai ălpectu vederii.

11. CLASIFICAREA ARTELOR

1. ARTA ŞI FRUMOSUL. Aparatul conceptual
al esteticii ,pe care elenismul îl esmintşo din era
scălia era adaptat mai rbagdăe nevoilor generale
ale filosofiei decît nevoi·lor particulare ale este-
ticii, constituind, adş,r o ăaoiprv de care scrii-
torii elenistici au încercat ăs se lepede. şaA sauteă
lucrurile îndeosebi cu cele patru concepte deja
discutate mai .sus.
A. Conceptul de frumos era atît de larg, Încît
includea nu numai ermufţas ,formelor, culorilor
iş sunetelor, ci şi pe cea .a gîndur.ilor, ţw·ivrl-oâ
aqiwiilor. lncludea a~Ît frumosul moral cît iş pe iş

cel estetic. Scriitorii elenistici au încercat ă-ls re-
ătgdns iş ăs xrgetăa din el frumosul estetic. Cîn.d
stoicii au definit frumosul ca pe o „aranjare ujăts
a r-păţoli iş o culoare lputăc," ei aveau În vede-
re tocmai atăesc mai înrtăse de frumos.
noţuei

B. Conceptll'l de răta era atît de larg, încît
includea „orice ,produqie atăcifl xeutacă
!PăJd1 anumite reguli", in.di.ferent căda era o artă
sraomăfu ori un etgum.ş ănlc. din vremurile cla-
sice se fsuăerc ricneăÎ de a reduce arta la ar-
tele „imitative", ca muzica iş pictura, iar elenis-
mul a mers iş mai departe în ăascet direqie.

C. Conceptul de frumos iş concep-tul de rtaă
nu erau corelate. ln inedţfl frumosului nu se
ăs se ăcaf nici o referire la rtaă, iar în
uibnşao artei nu se cfaeă nici o referire la fru-
defilţn
mos. Scriitorii elenistici au Început ăs apropie
aceste concepte pănî ce s-a ajuns la concluzia c,ă
pentr,u unele arte, ,f.raeţsum este scopul lor".

D. Conceptul de ătra şi conceptul de poezie nu
erau corelate. Arta era ăusp regulilor, pe cînd
poezia era ătvuz ca un subiect de ţ,ansiepr ne-
putînd fi prin urmare ătfaicls în rî.ndul arte-
"'45 lor. Scriitorii elenistici au apropiat aceste concepte

recunoscînd ăc iş poezia e spuă regulilor şi că
insprţa e eiăapsnbdl iş în celelahe arte.
,lănc de cînd anri,c-iri au ,începu,t ăs mediteze a5U-
pra conceptului de ,rtăa a.cesta a reprezen.tait tot-
deauna pentru ei o prbCepcre .uspă unor ,reguH ge-
nera.ole şi avfod un caracter anir.loţ Lucrurile au
rămas aş ind~ferent de ibesrhmlcă. petrecute în
concept. Pentru ei, arta rţională, fie ea ztabă
pe ueitţn sau pe ami,neţg nu era .ărat Enun-
ţlu cla,sic asupra acestui subiect a fost căftu de
Platon: .,Eu nu numesc rtăa îndeletnicirea care
este ăil,pst de ştrea"onuc 1. Dar pe de lată parte,
anticii aşuit ăc numai principiile artei sînt gene-
rale şi ăc produsele ei sînt specifice. cAstăea idee
a .fon clar erxtmpiaă de un scriitor mai tîrziu:
„Arta în întregimea ei are legi generaie, operele
de raătnîs au reguli particulare"2•

In gletrău cu aceste iftransomă conceptuale,
s-au tuăf·c crîeniă de a clasifica frumosul i,ş mai
mult ă,cnî. arta. Procesul începuse încă de la so-
işt,f Platon şi Aristotel, iar scriitorii intelş n-au
iteţprcu nici un efort pentru a oferi o clasifi-
care otsiăac.ref Problema era tainopmră ­Îţ
nînd seama de extensivitatea conceptului de ătar
şi de cîmpul farg al artelor care trebuiau catego-
risite. De un interes deosebit era întrebarea căda
clasificarea se apropia de o seiţnctd a „artelor
fr.umoase• şi ăcda acestea erau iaţrfentd de

rigu•etşm.

2. CLASIFICAREA FIŞRT.SLO tşifSo au
ţpăitmÎr artele În cele care sînt utile iş cele care
produc lăecp,3r cu ahe cuvinte în cele care sînt
eaiţlns iţev şi cele care au o valoare de amu-
zament. ln vremuflle elenistice, acăest ipeţnoc
a devenit apuăorl ,iş mai mult sau mai iup,nţ de
la si.ne le,Înasă.ţ Ea snăî a fost de prea ,Puţin fo-
los în sigaeră .uoei irol,uţ nec:esare ,pentru a izola

• W. Tatarklewlcz, nArt and Poetry, a ContrlbuUon
to the Hlstory of Anclent Aesthetlcs", Studia Phlloaophlea
II, Lw6w, 1938, iş „ClasslflcaUon of Arts ln AnUquity",
Journal of the Illstory of ldtas, 1963. P. O. Krlsteller,
„Tbe Modem System of Arts", Journal oft~ Hlatarg of
Jdeas, 1951. '446

artele ca,re prezentau un inoteres deosebit pentru
iest.că Aşa s-a îndmplat chiar în forma ei mai
uanăţt care a fost usătgrae de Aristotel şi for-
ătalum de Plutarh. Plutarh a datuăg artelor utile
şi delectabile pe cele care sînt cultivate itardăo
rfepcţinu lor. S-ar crede că ideea lui Plutarh ar
fi putut servi ca ăzha pentru o ţicstden a „arte-
lor frumoase'" drept acelea care tcuăa
nea. utoTşi exemplele date de Plutarh raăt ­rfeţpiu ăc

nu se gîndea la ele. El emanozţiă matematica
iş astronomia, făr a face năîs nici o referire la
pluctrăs sau la uzmciă.

3. CLASIFICARILE LUI PLATON IŞ ARIS-
TOTEL. Platon a iîmţtrăp artele în mai multe
feluri. Unele din ideile lui, oubanăr că artele ar
trebui pîterţămi în cele care (asemenea muzicii)
se azbeă pe calcul iş cele care se zeabă pe
simpla xpăeţnri au fost în general ignorate.
Două îăns dintre ideile lui au fost acceptate. Una
era că deosebirea dintre arte depinde de lţarei
lor cu obiectde pe care fie le oăzpeatxl (ca în
fie le mită (ca în )pcăruit, fie le pro-
duc (ca în aceturăi)hnîvra)tăeo, a

4 • cAătsea •ernţidf
constituit fundamentul unei triple diviziuni a ar-
telor iş a jucat un rol însemnat în considerarea de
căter antici a artelor. Aeişcal lucru se poate spune
iş despre aălt Încercare a lui Platon de a ăpmrţiî
artele, În care artele ce ,produc lucruri (arhitectura)
erau deosebite de cele care produc doar imagini
ale lucrurilor (pictura). ln ceea ce-l privea pe
Platon, ambele ţîimpăr erau similare: artele fie
produc lucruri, fie timă lucrurile producînd ima-
gini ale acestora.

Ari-stotel a reflectat ideile lui Platon ş,i într-un
mod s,oatănrme a rîţiătpm artele în cele care
mapăcifl natura iş cele care o tă5i.m ăcAatse
diviziune i-a dat posibilitatea de a include la ru-
brica celor .,.imitative" cmăar cîteva, ăadc nu toa-
te, dintre cele care, în vremurile moderne, sînt
numite ,arte »frumoase... Dar el a lucrat pe baza

• Aceastl clasificare ăucfAt de Platon e relatatl Jş de
447 Dlogenes Laertlos, III, 100.

unei ipoteze diferite de cea n.răeomd ai-Ş funda-
mentat diviziunea nu pe temeiul că aceste arte
aărips fa ţfe,srum ci că ele t„"mi,ă din acest
motiv dînd gî.ndirii estetice un aspect diferit de
cel actual.

4. CLASIFICAREA LUI GALEN. ţilaemrp,-ă
artelor În arte servile iş liberale ·s-a bucurat de o
mare popularitate atît În perioada timpurie cît şi
În epoca leistcă.n Era -tipic căaerg,s dar este
cel mai bine tou·căsn în echivalentele ei termi-
nologice atineşl de artes vuJ.gares iş liberales6. 1n
acest caz, criteriul diviziunii era efortul fizic pe
care unele arte îl ts,ăneci iar altele nu. Pentru
antici, indef.arţ aceasta ăprae ca extraordinar de
Dintre toate iăfrlscae antice ale
.semnăvifcatartelor, aceasta depindea in modul cd mai clar

de ndieolţc istorice şi leirţa sociale. Era ex-
pres.ia unui sistem social arristocrati.c iş a di5pre-
uiţl concomitent aţfă. de munca zcfăi. Acest dis-
eţrp şia- tgiă,s expresia în termenul de artes vul-
gares, iar Cicero a mers pîăn, acolo încît a numit
artele fizice „murdare" (sordidae). Era o divi-
ziune iatăcd de pasiunea greci'1or pentru îndelet-
nicirile intelectuale ca iş de repulsia anticilor ăţfa
de truda ă.zcif
Ar fi greu de identificat inatorulţ acestei vechi
diviziuni, Ji. putem nsîă numi pe aceia care au u-ti-
liz.at-o şi dezvoLtat-o. ln secolul .al Ii-lea e.n. ea a
fost et,ruăînb•aţi printre ,ilaţ de Galen7, ca.re a

numit unele arte gurşimet iş pe altele intelec-
tuale. Le-a considerat pe primele, ite,frş ca infe-
rioare celor din .ăurm Singurele pe care le-a in-

trodus .făr zrveă printre artele superioare erau
retorica, geometria, aritmetica, dialectica, astrono-

mia şi. gramatica, caidă doar discipline ficentş,ţ
dintre care nici una nu ar fi ocisăt
În aelc.şi grup a inclus iş muzica, dar prin mu- azsiăt r.ată

zciă el eţgÎlan teoria cmauiză.l meăntiaÎ pe

tămac.ei Nu era sigur căad trebuiau incluse

pictura şi scu1ptura, scriind ă,c uăpd., vrere", pot
fi inclwe printre artele liberale. Cla,sificarea dată
de Galen dazeăinvţ o dată mai mult darfneţi 441

dintre modul antic şi modul modern de a legîţn
arta.
In veac-urile elenistice ex,istau unele dubii cu
privire 1a artele care trebuiau ăs fie privite ca
liberale. Varr-0, ăaub,nor a încercat să năiclud
arhitectura, dar arhitectura nu -işa putut iemţn
staruru!, ,pen-tf'lo că opiniia ăcilbup o mineaţ. maii
departe în rlndul ufm.lşetigro

Grecii au prezentat cseaăt diviziune iş sub o
fmăor tăr,efid prin care •lig-uşetm»r uaş-i
traăsp denumirile şi eÎ,nlirusţ pe cînd artele
,Jibera•Ie• sau "intelectuale" au ăcpta nume şi
caracteristici noi. Ele erau numite arte enciclice,
,dcăai literal, cele care formau ,un cerc închis.
Scriitorii greoi explicau ăc acest termen fusese
ales deoarece „specialistul trebuie ăs le rcu,agăp
pe toate ,pentru a c-u-lege din fiecare ce este folo-
sitor disdplinei sale". Cu alte c.uviinte, ei le pri-
veau ca pc etişn „arte care inţ de ţacdieu gene-
lară•. E:le includeau în mod normal ţentilş
şi
art.ele muzicii iş retoricii, dar nu artele .pla'!itÎce.

Au fost create mai multe variante şi icrmlăfpa
ale acestei diviziuni. Cel mai remarcabil exemplu
este cvadrupla diviziune teranpăz de Seneca
iş derivata probabil de el din Posidonios3. Artele
caJif,cat.e de el drept ştgurime nu difereau de
cele numite servile, iar cele desp,re care spunea că
au ca scop virtutea nu s,e deosebeau de artele libe-
rale. A nţeimota nsăî artele „educative" (pueriles)
şi artele „de agrement• (ludicrae) care ,.,au ca
scop tăefasrd ochilor· iş a urechilor•. Dubla
diviziune a devenit acum ăaclrdu,vp ou, ăodu noi
diviziuni gădatue celor distinse nă-îc de oi.sfşt
Era într-un anumit sens o nbiaeţcom a celor oudă
mari diviz<Îuni, pierz.indu-se uni•lateralitatea ante-
ăriao a isf,călar dar iş neitaţ ei
şi orcaeţn

primă.a 5. CLASIFICAREA LUI QUINTILIAN. O

lată clasificare a fost tăohael de Qu·Întilian, re-
torician roman din secolul I e.n.9 tmprumutînd
concq,te uinebţatîr de Aristotel În alt context,
le-a aplicat pentru a diviza artele în trei grupuri.
H9 Primul consta din artele care: 1. depind de obscr-

eiţav (inspectio) sau cu alte cuvinte, de descope-
rirea iş aprecierea obiectelor (cognitio et aestimatio
rerum). Acestea nu cer Însă nici o acnţiue ifăcz.
Quintilian a iuneÎţtabr termenul grecesc de teo-
retice (theoretike) pentru a le denumi iş a dat ca
exemplu astronomia. iălurAt de aceste arte erau
cele care 2. constau În iţeaun (actus) şi se epui-
ăzae În aqiune, nîăs.eld nimic în urma lor (ipso
actu perficitur nihilque post actum operis relin-
quit). Acestora 1i s-a dat numele grecesc ele prac-
tice (praktike) şi ca exemplu a fost cita.t dansul.
în şfs,îir 3. erau cele care săla un produs
(e/fectus). Acestea erau artele poietice sau pro-
ductive (poietike), printre care era uslnăic ,pictu.ra.

Dacă distingem în arte trei elemente, iş anume
priceperea, activitatea şi produsul, putem spune
că Quin[iilian a tăpţriÎm artele în aş fel, încît
prima categorie neacţoi numai primul element,
urmaătoe pe primul iş pe al doilea, dar numai
ultima categorie le coeţnai pe toate trei. Deoarece
primul element era comun tuturor artelor, anticii
îl priveau ca ţial.nes Astfel, accent·ul pus pe pri-
cepere ·le permitea să clasi:fice artele teoretice,
ăaidc intel,şţ ca arte în deplinul ţeÎlns al cuvîn-
tului, pe cînd în inacepoţ produc-
tia si a„rtteeofraectitcuel'"s.înn1u: indispcn"Sabile şi prin. urmareănaropetcm
artele sînt incluse printre arte. Di-
viziunea lui Quintilian nu separa artele ..,fru-
moase" de rest. Unele „arr.e frumoase" uarpăe În
al doilea iş altele în al treilea grup al u.ăs·

cateAăs clasificare, pe care o unocştema prin
Quimilian, e utbiăra de Diogenes Laertios lui
Platon. Faptul e curios din oudă motive. ln pri-
mul rînd, el descrie clasificarea lui Platon ca pc
o clasificare mai curînd a ţerinotşl decît a arte-
lor, deşi el aztăcei în leaicş timp dizăra, în
ptăiar ca exemplu de ţinăşt icet„ăpo" iş dotatul
din flaut ca exemplu de inştţă aprict.ă Aceasta
se poate ex.plica numai în termenii diviziunii la-
bile dintre arte iş tinşţ,e gîndirii
tcsiăare
antice. În al doilea rînd, Diogenes Laertios atri-

buie ătscea clasificare lui Platon, işde în scrierile
lui Platon nu ăxeist nici o mretăiu în acest sens. 451