1'111, IO. Homo quadratu,: deaenul e reprodu, dupl. idţae
din 1&21 a lui VJt.ruvtu.
S. CANONUL VASELOR. S. poate sluşide un
nmon chiir iş în dezvolurea artei riteşcg minore.
11 o"fecn'ţ î inro vaselor. Doi aţvsin americani,
vasele gre-
ca11„nhidge iş Gaskey•, au stabilit
l'(''ti au orpţi fixe, ăc unele dintre aceste pro-
ţropi -sînt foarte simple, buănaro - opreliţ
unui t,pă-ra dar ăc nmat.uarjaolreit,atfmiindlor1:n.uJ_2posatufi1:e.x./-3
1,rirnate în numere
..,u1 1:./5. Autorii numesc aceste numere .gC<Xnc-
1ricc•, prin i,eoţz cu cele a,ritmctice. La va.sie
11oare f.1 gă .tisa şi ropaiţ .niuesţc de au-r•
(fig. 11).
Foarte general vorbind, grecii 1ustincau că for•
mele -perfecte ale iwmf.rueţ sînt cele mai s.imrle
figuri geometrice, iş anume triunghiul, aăputr iş
IUi • L. D. Cas,ke7. Geometru of Greek Va,a, Bvatoll, U33,
~Q[~CJo[\JuQ
Fig. 11. Vasele, ca iş clldlrlle ti,gşecr prezlntA rpioţ
geometrice constante. Primul grup de opt vase (reprodu-
c;r:~grup de zece vase (vezi
se tn p. 102) este bazat pe prlnclplul unul pAtrat, adlcl
pe un raport tntre lţmtnei şi AlmIeţ de 1 : 1. Cel d~al doilea
fig. 11, p. 103) a.re un:raport
lnil\lme/lA\lme de 1 : - 2-_- ad.lei de 1 : 0,618; repro-
ducerile de .oţ[i stnt ftceău dupA calculele tul J. Hambldge
iş eulbţcap. lui L. D. Caskey.
cercul. Li se răpae (ca şi în cazul aM1oniei ,sune-
·telor) ăc. efţrsaum .unei iforme este danretmăi
de cele mai si~Ie raiporturi nwnerice. Triun-
ghiiurile pe care le con"Siderau ipeiifecte erau cel
echilateral iş cel „pitagorician'", ale orăc laturi
erau În .raport de 3:4:5.
6. APIERLSŢ COGNITIVE ALE ARTEI.
Putem presupune că aseăct iărţedcn în1r-un ca-
non matematic nu s-a ivit cu totul spontan în
arta eascrgă: ea provenea nu numai de la Ş:riat
tii iînş, ci şi de la filosofi. lndeooebi de la pita-
goricieni şi de la platonicieni. Mai tkziu, grecii
au ajuns 'ă.s dă'.aerc ăc termen.ul de kan6n (care la
origine însemna o ulgeăr a constructorului) işî da-
tora sen,sul metafor,c fi,]c,sofului Potagora•. 1n a<:-
ţipcea sa cistăe a fost utilizat pentru ,prima răoa
în ătgeulr cu uscaţinotr. de edificii, dar mai a~oi
a fost taerţbnuÎi şi în ăzucmi şi .surpătcl Ras-
pfudi.rea -şia datorat-o lw Poli,clet.
• H. Oppel, .Kanon.., Suppl. - Bd. des Phllologua,
XXX, 4, 1937. •
Fig. 11
Aştin greci erau vnoicş că în operele lor
.a.plicau iş revelau legile care guvcrncad natura,
n, rq,ttzemau nu ,num34' apmr.ţ lucr-ur.ilor, ci
1i s1ructura lor te e nră . Conceptul lor fundamental
de .fymmetria Însemna proPortii care nu sînt in-
ventate de ju,ş;.i„t ci co.nst.11tt1ic o .proprietlillt.e a
11.11\1.rÎi. ăVzut sub aăce.st nlămui , arta era ·un
~cn de aştucno.er Indeosebi sculptorii din şaolc
\k la Siciona ·şiÎ priveau 13.1'ta drept u.ecşrtano
era corespondentul icţpeon
tsac-Aă enciopţ
larg ăîrent~dsp în Grecia, potrivi-t ăcair, ţoi,ep
În special HomlC'I', ttall „profesori de în.•eţlpuic
Pliniu ne spune ăc pictorul Pamfilos, maestrul
marelui Ape:lles, era un matematician distins care
pretinde.a că nimeni nu .poate f.i bun ra.rti-st ărf
. ,r tmeăi şi geometrie. mşierNuo ştiQ.N greci nu
11um~i sculptau şi pictau, ci adî.nceau şi teoria ar-
tei lor. Canonul În ătra îl priveau ca -pe o des-
t.:nperire iş nu ca pc o ;iţnve îl priveau mai de-
~ăabr e:a pe un aăvrde obiectiv dccît ca pe o for-
luăm ăsnco ctăi de om.
7. INTREITA BAZA A CANOANELOR.
Grecii se Întemeia-u pe mai mulu criter-ii în fixa-
rea canoanelor lor:
(a) Era, în ·primul rînd, baza oi/fkăs gene-
r a l ă . Grecii erau cno vi n ş i că pleoriţ comii.ce
,int perfecte, astfel incit artefactele umane trebuie
,ii se -sprijine pe ele. Vitruviu scria: ..,Deoarece
fOJ natura a ătufc corpul omului În .şa fel c, ă otoate
Fig. 12. Desenul artă cum erau alpseiţ coloanele: cu cil
erau mal lnalle, cu nlll era mal mic apsluţ dintre ele.
Desenul A şinză.lfţae „pycnostylos'., ln care
coloanele stnt lnalle de 10 modull şi piţulastn-aumeţşl dintre ele e
de l 1/2; desenul B lzaetţşifn „systylos.., unde eţamtnl1
e de 9 1/2, iar pilsaţu misoarA 2 modull; desenul C, .,dlaaty-
los"-ul are o eăţlnm de 8 1/2, lapţusi mlsurlnd 3 modull;
desenul D şăzaelţfn „aerostylos" cu o nlmtţăe de 8 modull
la iţnatsd de 4 moduU. Aceste reguli erau benuarltţ
deoarece cu cit coloanele slnt mal lnalte, cu attt mal greu
devine antablamentul şi cu atlt mal mare suportul necesar.
Atei, forma templului era guvernati de statici iş 1n egali
ml.suri de idesnocrţa optice.
membrele dunsărp în anumite roiţp întregii
lui ăşrînfiţ, apoi cu drept ,c.uvînt se poate spune
că bine au orînduit cei din vechi,me ca iş în savîr-
aeriş operelor de aătr membrele acestora luate in-
dividual să ăabi ţareil dimensionale comune cu
raeţăşînfi Întiegului".
(b) O ltăa abză a canoanelor c.ontsă în observa-
rea corpurilor organice. Aceasta a juoat un rol
decisiv în păt9Culr şi în canonul ei antropome-
tric.
(c) O a treia bza,ă
era tranziufă atropănim în ae,rhcitău
de atercuoşn legilor staticii. Cu
cît erau mai înalte coloanele, cu atî,t mai ,g.reu tre-
buia să fie antablamentul şi mai ma'3ÎV suportul
nieoesitat; ,~n urmare, coloanele ecitgrş erau
atipse-ţ :În diverse feluri, în funqie de îăeniţml-a
lo.r (fig. 12). Formele unui templu grecesc erau
rodul ţeocnmtpi 1tehnice şi :a malirăzf cu
materialelor. Factorii acqtia erau
ăieprotlţ 104·
MM. 13. Lulnd drept exemplu Partenonul, desenul (de
I.. Nlemojewskl) demonstreazA prlnclplul coronamentului
templelor antice, Este un prlnclpJu static: lcţiaoer reciproci
u nl1\rţ' lor produce forme şl iproţ care ne apar ca perfecte.
Într-o mare uămsr spiărotunz de formele şi
eliţătrpo :pe C34"e grecii le socoteau - ca ţi
noi - perfecte (fig. 13).
II
8. ARTA IŞ IXELŢNG operele în VIZUALE. ieşD cu ·gprroe--
cii şiî compuneau con.formitaite
eoiţplr matematice iş formele geometrice, e1 se
buaetă ,tuşio de la ele în anumite ua,i.sţt E o
prea mare ţnecvsăo în aceste iarăţletug pen-
tru a nu fi tneşoci iş deliberate. Erau etfcău
cu o neiţt ăiestc foa,ne aăclr. Scopul unora
dintre ele era acomodarea formelor la ecrliţn
vzuliă omenesc. Diodor din Sicilia -sorie că sub
acest raport arta ăgrea-c se doosebea de arta egip-
tenilor, care işî elaborau orpieţl răf nici o
105 preocupare pentru iţrecnl uli.v2ă Modul în
care g,recu auţme ,seama .de ac.est fenomen con-
sta în încercarea de a compensa ilmrfedăo op-
tice. uaeăDd astfel forme neregulate figurilor pic-
tate iş sculptate, t,şind ăc ,tocmai asăect
le va face ăs rpăa· regulate. mdoteă
Metode ·sim.iilare -se foloseau în urăi,cpt cu deo-
sebire în pictura al.eătr Deoarece lţrocadei tea-
·tr.ale erau menite să fie veutză de la o umătian
,ăţnatsid erau ineţov ăs utilizeze o ineăhct ·Speci-
cont de vpă.ristce Acesta era motivul
ăcif ndiîţ
pentru care, în cele din ăumr, Întreaga utcrăpi
civtepsră a fost tiuărnm skenograjia•. Incepî-nd
din sec. al V-lea, pictura ecsăarg a devenit im-
sionă:tper dis-punea lumina şi umbra astfel încî,t
putea crea o iluzie de realitate, di,şe vuzăt de
aproape, nu mai oferea vederii decît pete amorfe,
după cum le ,roşape Platon pictorilor. Pictura
aceaS1ta pmi,esrontă grecii uia,obnş s-o nu-
meaăsc skiagrafia (de la skia - umb.ră)
Metode analoage erau ateÎţniubr şi în sculp-
tura ftguariăv daăc aceasta era fie de .foarte mari
dimensiuni, .fie slpa,ăt foarte sus. Am emionţat
deja statuia Atenei, pe ca·re Fidias a deformat-o
în mod deliberat Întrudt umia ăs fie ăşatez în
vî.rful unei coloane... pirţacsnI de pe un it.em.plu
din Pi.rene era iăutalc din litere de dî,mensi.un-i
inegale, cele de mai sus fiind mai mari
ehiţrtAc lucrau în işace ,ămeairn la ei co-
rectivele aceM:ea tndcăîp o rţăminatpo
Templele dorice construite de la tmeajuă ăt,ibed.os seco-
lului al V-lea Încoace aveau iăplerţ. cent.rale mai
late11. In po.rticuri coloanele laterale erau mai dis-
tnţae. Aceste coloane erau uşro înclinate înapoi,
din cuzaă că în felul acesta puteau da impresia ăc
sînt drepte. Deoarece coloanele luminate apa.r mai
irsubţ deoît cele umbrite, scătae .iluzie era corec-
ată prin ui-jăsart, adecva1e ale g.rosimii coloanelor
respective (fig. 14-16). Arhiteqii .recurgeau la
aseme~a metode deoarece, dăpu cum avea ăs ,re-
• P. M. :;chuhl, Platon el l'arl de S4ln lemps, 1933•
.. Tzetzes, Htalorlarum oariarum chillades, VII, 3&3-69,
ed. T, KlessUng, 1826, pp. 295- 6. 10.:
,
l,
--/ I,
HI(. 14. Desenul A aratA di. o lăonac patlsă ln plini
apare mal gasoră decll una ituăsa la umbri. Deoarece
l1nmă1111Lkll doreau ca toate coloanele si apari egale, căfeua mol
urorise coloanele exterioare situate tn ui,ămln Jar coloanele
lnlcrloare, situate ln ră,ubm le ăcfeau mal irsţb.u Era unn
11111 numeroasele dimoţătla folosite de antici pentru a
rnnlracnra elformădi optice. Un procedeu asemAnitor
u Ilustrat ln desenul D: coloanele exterioare slot lncllnate
kpre centn1, astrei Incit să apari ca fiind verticale, ln caz
n111trar ele dind Impresia că se ănlc excentric.
maree mai tîrziu Vitruviu, .,ceea ce şemgăta ochiul
trebuie îndreptat în e"iţrop. ăpDu cum a rele-
va'! oo savant polonez•, ei aiplicau ocţpri. ca.re
erau nu liniare, ci unghiulare. Pentru ei, a.măsur
fixă nu era coloana sau antablaimemul, ci ·unghiu-
rile din care coloana iş antablamentul erau obser-
va-te. iŞ ăcda aş tăeuas lucrurile, atunci eiămra
coloanei iş a antablamentului trebuiau să sufere o
modifica,re cînd erau amplasate mai sus sau ,mai
departe (fig. 17).
• J. Stulh\skl, ..Proporcje nrchltectury klasyczoej w
107 Swletle teorii denomlnator6.,,.", M~ander, XIII, 1958..
F1g. 16. Principiul lncllnlrll coJoanelor exterioare tn scopul
corectlrll deformArllor optice.
9. ABATERI. irţcAeht greci au dus chia.r iş
mai departe abaterea de la liniile drept<:. Au
curbat linii pe care ne-am fi ştepa să le imgă
drepte. In arhitectura căaisl, contururile -soclu-
rilor, şornelci iş coloanelor, .precum şi liniile ver-
ticale şi orizontale, sîn t şuro euribare. E cazul ce-
lor mai f.r.umoa.se edificii clasice, ca Partenonul şi
templele de la Paestu,m. Abaterile acest<:a de la
liniile dreip~ sînt mici şi n-au fost desc~te
decît foaT,te recent. Descoperirea a fost fatuăc în-
tîi fu anul 1837, dar n-a fost apătucilb &:eh în 10fl
1
J
0] a
101 C
r: :1igj L ~ , 1Q1
iQ1 ci [01 ,roi ta o
i:lg. 16. Aceste doml desene ătar că la templele ,şeicrgt
rolo:mele interioare, care se aflan ln u,ărbm aveau un dia-
metru mal mic dcc1t acelcn exterioare. Raportul dJntre
,Jiamclre era de 8: 10 (dJamelrul coloanelor Interioare
rra de 1/10 dJn ,tnăHlmc la.r cel al coloanelor exterioare
ele 1/8 din e),lţmt din ncuăz ăc aceastl proporUe crea
ilu7Ja di slnt egale. Grosimea fusurilor coloanelor Interioare
de un unrmă sporit de caneluri, raportul
C't!l anesmocătp
109 rllnd de 30: 24 (Vltruvlu, IV, 4, 1).
k
I f . ·,iii ..
-I Q L
Fig. 17. Acest desen Isluăzaert o tăla caracterlsUcA a arhl•
tecturU antice Acondlaţt de eigxlnţ epcrţi. Cu cit
,1erau mal !nalte coloanele, cu attt erau mal tnalte arbltravele
pe care le n.a1utţe
1851 ._ Ptăi,vr la început cu neîncredere, azi e
ca un fapt incontestabil, eşdi ex·pli-
consideraăt
ăs fie .asrtăevonc
aţic sa ntcoăui
• gIAţtelrau din arhitectura ciulei greceascl aU
fost observate de englezul J. Pennethorne pe la 1837. Acee&fl
ţiersbova a fmt flcutl simultan de J, Hoffer, un arhitect
german aflat tn slujba regelui GrecJel. Cea mal completl
tJ mal es.haU1tlvl mţieclaop de fapte ,1 figuri aplrutl pini nu
+I• lll't .nceste abateri pot fi explicate ca ofeăric 18 săr
ii l'lll'ceit,a feilrmoăd optice? Figura
llll!lllt ,1rirma1iv. Acesta l.ire'buie ăs fi fost cazul
i\11umltor edificii a or,ăc amplasare impunea un
, 1iu111h /,unct de viziune, mai ales atund cînd, ca
III ~'tll Parrenonului, acest ;punct era sηtuat la
llll nivel diferit de cel al clirdă .propriu-zise.
Almtcrile de la linia eprdtaă în arhitectura gre-
t'Jihl·, mai aveau îsăn ra-
iş lăat ţca , ni:eu aşe,ic
rtlunllclinciai În cazul unui pic.tor care zpcieăat obiecite
linii curbe fă ·ăr aju,tor.ul ri.glei iş com-
şi
i'"~ului. ln pofida iesntţ asupra tiţra,ăeugl
&Co1,1il procedeului era de ,a crea o impresie de li-
hcr11uc ş i de a evita ri,giditiate.a.
Vi1,ru viu comenta mai -tî-rziu: ,.Intrucît privirea
cadă nu-i ămiugl
111•111 cr ştc f , ru,seţam pl căe
rau prin ioe.prţ şi pdn oiteăcr modulare ... ,
,n1x-.ctul operei va iapa-rea privitorilor defectuos iş
ll1l~Î1t de aelng ,ţă " . Aceste .,,coreota.t',i modu!l.are«
ln cnre recur~au ria,tş g,reci ,aveau rostul de a
fHM,rab.alansa v•izioo.,î,i noastre, dar şi
ele a permite eomlfirăd mit,unaă libertate în contururile
o
dificiilor. Arheologul american care a Întreprins
<.'ol .m'M .amănuţit studiu despre acesite .,,ir.a.fina-
rncn.te" .le cxeăpli prin faptul că erau ,cakula·te
pentru ,a da satisfaqie ochiului prin evitarea mo-
notoniei iş ipreciziei matemat<Î<:e care c neăaistc
~i midan si biăl în ana aovlr - să.
Aibaoterilc de Ja liniile iş unghiur,ilc dreete în ăcl
Jirilc tcre,.gş i aveau fă în1oaiăd doua scopuri:
ntît evita.rea mridoefă optice cî-t şi a gridtăţ.
iwnm se egtăşs tn cartea Iul F, C. Penro!le, An lnotsligation
11( Ilie Princlples of Atl1enian Archlteclure, 1851. rfnmeIaţoi
rrn plimentar4 se eăşstg tn G. Hauck, Sub}tcliut Ptrlptctlve
fi( Ilie Jlorizontal Curvts of the Dorit: Stylt, 1879; G. Giovan-
11011! , La turoatura dellt linte nel templo d'ErttJlt a Cort,
l !/08. O sintezA o problemei se egăstş tn W . H.Goodyear,
lirrd,: Rt(l11tmcnls, HH2. Abaterii<! verticale slnt mAt ruşo
ltlcntlrlcabtle şi au fost descrise mal rlevnme: ,.cntha11ls..
tic Cockcrell tn 1810, lncllnarea coloanelor 1n 1829 de Donald-
son şi ln 1830 de Jenklns. Curburi analoage apar iş .tn arhl•
t ectura eglpteanA ş i au fost obser vat e de P ennethorne tănc
din 1833, dar descoperirile sale nu au fo!lt publicate declt tn
111 1879, tn Tht Geomttry and Optic, o( lhe Ancltnts.
î îI I 1111 -M
Fli, 18. 1n figura A se vede cum ar trebui si1 arate un templu.
fi anume al dea tmpresla aurnnui dreptunghi. Dar arh.lUţcet
greci au observat ci daci fost efedlv construit ea un
dnptuugb.l, Dl s-ar plrea cJ. liniile verUcale ale dreptunghiu-
lui se depl:rtea:r.1, a,a cum se poate vedea tn desenul B, ln
Ump ce llntlle orizontale se lncovolaz4, şa cum se vede tn
desenul C. AsUel, pentru a corecta defonnlrile din B ol C
Cele udăo scopuri reies cu boedsită claritate în
cazul liniilor verticale: ad:toi,te:qii antic·i înclinau
coloonele exterioare spre centru ăcfind altminteri
o iluzie ăptcoi ar fi dat impresia ooei ărnîcil
excentrice a coloanelor. Cu toate acestea, ei au t"e-
curs desigur la .acest rafinament pentru a intensi-
fica impresia de sol•idita·te iş de sust,inere irtcană
a idr.lcă ln general, le era probabil mai lesne ăs t1
•I II reallz:a efectul din A, arhJtectli tlhAţcn construiau
lu maniera tnr1µ,atA tn desenul D. Cu alte cuvinte, dtstor-
•loimu formele astfel tnctt li produci lmpl'ella de a nu n
lo11t deformate. Aceste desene (dupl A. Cholay) exa,erear.l
lnh•nUonat deformlrlle, pe clnd tn realitate allt abaterile
opl lce cit ti iţeclro .introduse de gn,cl 11Dt comparaUv
1ulnlme.
ctsnul°ăair dedt să Cl9>lice de ce lecridă lor er.au
llt:rfecte. şIi fo.rmasera îndemînarea în c-ă,rtiap
111.,i egdbraă m1piric iş intuitiv decît pe baza pre-
111isclor itfţnşc.e Au construit însă şi o teorie
care să fundamenteze prac,tioa: ătai metoda de
1uc-ru a g,recilor.
ltJ JO. ELASTICITATEA CANOANELOR. eDşi
e o realitate ăc iracetţh greci posedau un canon
iş urmau poiţr simple, e tot atî-t de raevădt
ăc nu txeăis două temple greceitÎ aidoma. aăDc
s-ar fi aplicat canonul în mod implacabil, ar fi
existat. Varietatea lor se ilpă·cxe prin faptul că ar-
hiteqii ş-i·ua permis o maăntui libertate În apli-
carea canoanelor iş rp.oliţ Bi nu le-au urmat
În chip servil, le-au considerat mai baegrdă ca în-
di;-eptare decît ca ,precepte. Canonul a fost gene-
-ral, dar abaterile au fost nu numai guitdnÎe,ă ci
şi larg aplica,te. Abaterile de la orizontale şi veriti-
cale, curburile iş naţîilec au dat neaŞtr unor
variante care, işed minime, au fost oitşu sufi-
ciente pentru a da driloăc libertate şi individua-
litate, ca şi ~ntru a face din riguroasa aărt gre-
ascăe o aorta ie.brăl
Ana lcăisa eştvod ăc creatorii ei erau con-
nişteţ de eaătîn-ms csetiă ra urlgeaităţ ca
şi a iltţăreb şi aliduvtnăţ.
III
11. FORME ORGANICE ŞI FORME SCHEMA-
TICE. Este iş o a ,treia tsăru care s-a mani-
festat în arta clsăai a grecilor. Ea -aşi ăgtis ex-
prC"Sia mai cu măega în sculptu,ra caăs.il
Dăac în .reprezentarea formelor vii, sculptura
caihăr le aproeia de cele schematice, geometrice,
sculptura clasica s--a bizuit pe forme organice. A
ajuns astfel mai .aproape de r·tăuan, dănrîpe
du-se în acest fel de ,tardiţ ralăeotni iş căa.hri
A fost o t·ransformare xniea:ărtdo
unii istorici
o socotesc dr!:P't cea mai ,mare din istoria artei.
Arta greceasca 5-a depla-sa,t de la formele schema-
tice la cele reale, de la formele ar-tifici.ale la cele
v..ii, de ,la formele inventate la cele observate, de
la cele caire atrag taeţni prin calitatea lor de sim-
boluri la cele care sînt .intrinsec atractive.
? Arit:a eăargsc ş-ia nutîsiş formele organice cu
_rapidi·?,te .ălpircnde ~cest pro.,ce! .a
aproape
mceput m secolul al V-lea 1.e.n. 1ş s-a aleş1trsdv
pe la tmăjaue foi. Mfron, primul mare scutptor
al -secolului, abia începea să elibereze sculptura de
schema ihcrăa iş ~-o a.pr.q,ie de aărtu,n pe dnd fi
l'nlld.,1 care l-a urmat, i-a stabilit canonul, .bazîn-
1h1 •• wăf1 de pe atunci pe observarea naturii or-
11111!1'0. Şi cudnd, Fidias, alt sculP.tor din secolul al
V ,lt,a, ,1 atins culmea erţpfi,um duăp consensul
u11lnici .rgceitş
~:ulptorii dasici reprezentau formele vii ale
11'111\lllui omenesc, dar se idăurast să-i ăcagse
rnm,ţile constante. stAcaeă aţciemnbo a fost
fli mai n·măpoirta a anei
sr,tuăi sctireăa.-
lnr: ei re.Prezentau ,n.u cOpii, ci o ăt'Seinz de corpuri
\'li, Daca ăfueac corpurile de ·aetşp ori lungimea
(c,1ei, iar aţf de trei ori lungimea nasului, expli-
''"\i.1 este că în aceste iţla,re numerice ei asăgue
•intc1.a orpilţ măune. Ei reprezentau reali-
i.nea vltia,ă dar dfo.tau în ea formele comune, iti-
pire. Erau la fel de i-ăstrn de naturalism ca iş de
rt~haţie.c Putem spune despre sculptorii din era
III i Pericle ceea ce Sofocle obi~uia să- upsnă des-
llTC: sine: ăc ei îi reprezentau pe oameni ,şai cum ar
fi trebuit să fie. Realitatea era z_aidelăt în ope-
rele lor, fapt care le-a putut da sentimentul ăc
npc.rele lor sînt permanente iş că trecerea timpului
1111 le poate afeota. Intrebat de ce ăzetapic at-î.t de
Încet, Zeuxiis a .repLicait: ăcdnil·,. pî,c,rez ncşa"'.evi
12. OMUL CA MASURA. Canonul proipor-
~iilor sculpturii şet·cgÎr iş ale edificiilor clasice e
,,testat <le izvoare. Din acestea cătimş afţd unui
1emplu trebuia să i.ăab 27 de moduli, iar lungimea
nl"rpului omenesc 7. Mai mult, lirotăeusm ·ruine-
lor tşecrig au t'evelat o regulari.ta.te de ordin iş
rnai general, şi anume aceea că statuile iş edifi-
ciile erau construite conform şlciea roţip a
ţiCO\, un.ii de aur. Acesta e numele dat d.iviziu.niii ooei
Ii,nii în caire partea maii ăcmi se ăfal cu pa.nea
ma·Î mare tn celşia raporot în cuc acea.'91:a se af.ăl
, u1• Expru.mata" an:aiternatl.C, V- s2+-1 - 1 : V- s-2-1 •
cu
ţltreg
eţiaunS de aur divide linia În ţiărp al orăc ra-
port aproximativ e de 0,618:0,382. Cele mai fru-
moase temple, ca Partenonul, şi cele mai celebre
statui, ca Apolo Belvedere iş Venus din Milo, sînt
tt5 construite în cele mai mici detalii conform princi-
Ftg. 19. la sculptura AntlchlU\,11 pute111, descoperi propottfl
ale corpului omenesc ceh1vQlcnt e cu secµwiea de a ur (Z. z)
aproxlmaUv de 0,618 : 0,382, fi cu fuiţnc a de nc\lunea
de aur (F, f), de aproximativ 0,528 : 0,472. Statuile folosite
aicl pentru a demonstra aceste misurl slnt Apolo Belvedere
.iş Venus din MIio. Calculele slot fi.cute de arhitectul sovleUc
Joltowld.
piului nicesuţ de aur sau afa,-numitci cfuniţ _ de
nuiţcesa de ,aur, iădca 0,528:0,472 (vezi fig. 19).
Exact·Î·ta·tea ăromsluit poate fi ăditscua, dar
există cu nrţăugisa- o ăţnpsdroce lareg.nă Atît
sculptura cit ş i a.rhitectura au avut -ţipro -simi~
la.re, iar cele a le ,culpturii au fost, în enţiat grc.
cilor, rp o pqeiălo sintetice ale oa~nilor vii: ·U·r~
·pe care le-au aplicat, atît în
eazm ă ăc ţ]oper-iy propor-
arhitectura cit iş în scpătul,r erau esmiş
ţile lo;: toa.1! iolepţr utilizate de ei au fost
la scara umana.
Tn decuuul anumitor perioade culwrale omul işî
rpiveşt propria casră de oripţ ca ,pe cea mai
ăs-a,ofr.um rn o -cudşlîin operele upăd ea. E o ca,rac-
terustid a perioadelor „cl.Mice•: lor ,Ie e s fipăec
rdaţneip pentru propor,iile mneo e işt naturale,
plb rnui.rea lucrurilor la s-ca ră mu a n ă . ,txăsiE cu
loatc a~stea, şi alte perioade care1 în mod con-
tş ,itne vtie ă aceste forme şi p ro po ţr i , ăc nd:mî
obiecte mai mari decît cele om ne ş ti şi oiprţ i 111
111~1 lle1 v!r1ite decî.t ~le orpnice. Astfel, gustul,
ti\Ht )11O1Or1la 11iăc, lo1 arta iş estetica ,smc ,supuse uaţlitc.ef
a ·fost ,produsul unei estetici
scerăga
l irt I echi,v~lat ·formele perfecte cu formele na-
lijlll•i iar propor1iile perfecte cu orpeliţ orga-
II I t, t.xpresia dt-ceări a acestei estetic,i a dat-o în
,11..., uliuurii:, da·r, indirect, iş în uhcr.«aăi Sculp-
111h ăno( icălsa. rg.asecă •i-a ,reprezentat ~ zei numai
eomna ,ă;cs arhit.ectura clasiă
g ,căesar
I 11rodus temple pentru zei, dar scara lor s-a în-tc-
m, l1u pc porţiel
eşmn.iot
ll. PICTURA. Sculptura acăergs a supravie-
\Uh cămar fragmentar, pictura sînă a pierit iş ra
foit r,ăfumb radş, în memoria prieţătos de
1 W'c ,cs rutlă.p Pic-tura a jucat uştoi' un rol !Îm-
por-tnnt În arta iăacl.s lnaintea erei clasice, pic-
tori i nu uotcnşae nici a treia dimensiune, nici
l"'robsc,ur.ul şi _ nu·mai arareor.i eăşupda monoc.ro-
otlla. Pmă şi picturi.le lui P"1i,gnot erau deoene ~
conrnr color,atc cu patru imgenţp focali. Cu toote
acestea, cîteva .nraeţgi din secolul al V-lea î.e·i:t·
llU fost de ajuns ca , ăs transfomne ,eaătcs ătra ,pn-
tmiv ă Într-o artă măruta .
Piotura secolului al V-lea, ca iş ,sculptura con-
pmet or aăn, er,a o expresie a atitudinii clasice iş se
ca.riacteriza ,prin forme organice 1i c,aăsr um.ăna ln
" numite evirţnp îăns, caracterul ei era di'fer.i,t de
c·.d ,al sculpturii contemporane. Ea ,a,traca subiecte
mult mai diverse şi IIllai complica.te: Parirhasios a
Îi!ccrca t ~ă ·p~o~ rifsonţg oica ear poporului .ate-
nian cu ltrţiuve 1ş paoatele ,sale, Euf.ranor a pictat
o b ă lieăt de cavalerie şi .pe Odiseu simulînd o.ebu-
11ia; Nlcias a pict.a;t animale, Anti.filos reflexul flă
ăc roil ,pe un chip omenesc, ·pe cînd Aristide din
Teba, potriv.it unui scriitor ant·Îc, .:a fost cel din-
tîi care a pictat sufletul iş caracterele". Dionisios
din Colofon ,a fost ,singur.ul care s-a limitat la zu-
fiind, adşr, supranu-
găr eriva foinr:ţle eom,nşti
mit „annopog,r,af•. Pamfilos a ·pictat chiar stră
netul şi fulgerul i,ş în general, ăupd cum ·remarca
Pliniu, .»a pictat ceea ce nu po,ar,e fi pic,ta-t" (pin-
117 xi.t el quae pingi non possunt}. De aici 5e vede ăc,
in ciuda niutţă sa1e, ar.ta iclaăs oferea largi po•
.iţăhlbs
işDe grecii nu posedau pe atunci termenii de
ormă"f,. iş ţn"i,'oc„tu ar-ta 'lor, îndeosebi pic.cura,
a pus problema formei iş a .ultinţco Zeuxis era
indignat de publicul care admi'fa „materia" unei
picturi în dauna uţce-ix sal-e, iar Nicias ,sublinia
iaţntropm ,temelor -serJoase, fiind îm_potriva celor
iş-erac iroseau arta pe fleacuri ca „pasifoile iş flo-
rile" 12.
14. ESTETICA ARTEI CLASICE. !n rezumat,
putem spune ăc estetica ăaplictm Î-n arta căslai
g.receasca a fost, îndi, o iătcse a formelor cano-
nice. Ea se întemeia pe convingerea ăc săixet un
frumos obieotiv iş iţrop obiectiv perfecte. Con-
cepea ţreloip matema·tic iş se baza pe convin-
gerea că f.rumosul obiectiv depinde de u.ămnr iş
.ărusm iŞ t,iuoş în pofida caracterului ei obiec-
tiv şi materna.tic, acestă eistăc i-a tlăsa artistu-
lui scifuentă libertate .pentru ş-ai exprima ar·ta În
mod individual.
ln al doilea .rînd, era o cseăti ce se caracteri-
za ,printr-o ipreăţnf (P'Cntru ,forme organice. Se
baza •pe conVÎIIl:gerea ca uaefţsrm cea mai de-
în formele, lirpoţe şi scaN
linăp ~ amstifneă a arăpt.s
oamenilor. Arta icsaăl un echilibru Între
elemen,tele matematice şi elementele organice. Ca-
nonul lui Policlet era un canon de forme organice
exprimate în numere.
ln al ,treilea :rînd, estetica artei clasice era rea-
ăsilt în sensul ăc se bizuia ,pe aţcredin ăc arta işî
trage remusfaţ din natura; nici nu se poate şi
nici nu e de dorit ca frumosul natural să fie opus
unui frumos artistic diferit.
ln al patrulea ,rînd, era o ceităs căsita, acor-
dînd locul celi mai înal1 muirsţef formdor opri,te
în cairş.,em a formelor în echilibru şi În ·repaos.·
Era de a-semenea o itseăc maii rrwlt
simplitatea decît gob,ţ.iaă uţîndp,re
ln al cincilea rl:nd, era o ciătes a frum06ului
psihofizic, o resţufm aUt ipuasărtl cit iş ăc,fzi
răîdbnimţş atît forma cît iş iunc.loţ-t ăasAtec
118
hţei!unm ăedz,ri mai presus de toate, în unitatea
tl 111~nonia sufletului iş ,trupului.
.1·stă,eA eti,căs tă'.Îapurn în arta ,caisăl şîi
IIVU un corespondent în estetica uotlăfm.~r de filo-
•ofii contemporani: principiile ei matematice aiu-ş
a,hit exP.resia în filosofia it,ănp.roagcQ iar princi-
11Wllc ps.thofizice în fil'osofia lui Socrate ca iş în
1.!U a lui Aristotel.
Anumite ăsutri ale acestei estetici au niădut
lu a.rta şi în teoria grecilor. Altele săîn au pierit
oa.tăd cu era aăs-l.ci aAş s-au petrecut lucrurile În
wpccial cu estetica ,repaosului ş1 liăsmţp:t .ăemr
\1,1 ăiltnş şi simplitatea bolnă"i nu au arsăm mult
1imp un ideal, 1ş ştrai au început curînd isă-ş
ănupim misiunea de a prezenta, ,ărtdvopmi ivaţ
bogăta. şi expresia răgni.ce La fel s-a Întîmplat
,u ţiÎarsle;' obiec,tiviste: atît itşar cît iş cerce-
1~ltori1 esteticii au începu,t ăsşi- dea seama de con-
iţdonare bitsecăvu a frumosului şi ăs se dnpeîră
teze de dootrina .sime~riei" obiective, îndreptîn-
du-se ăerct aceea a „euritmiei"" isu-biective.
15. ţuElaovi artei clasife iţ prevest!rile un;i noi
arte. Secolele al V-lea 11 a IV-iea 1.e.n. suit de
obicei considerate în bloc ca lniudătac perioada
da,ăcis dar ţdfenlir dintre ele au fost mari. In
secolul al IV-iea, s-a dat priorita.te opirţ.l
Tn rhitec.uă,a ordinul fon.ic, mai !l"afmat, a av.ut
eădcrp asupra ordinului doric, în timp ce în
sculptră canonul lui Policlet a ajuns să fie ,privit
l'il prea greoi, Euf.ranor introdudnd un alt oa.non.
In al doilea ,înd, în secolul al IV.,!ea s-a dez-
voltat o pasiune ~tru ~eţiobă 1 culoare, lumini,
forme iş rşicmă m atoă diversitatea lor, pe care
grecii au numit-o poikilla. In artele plastice s-a în-
registrat de as.anenea o .Ultensificare a dinamismu-
lui ,psihic, a tensiunii ţelaoinm iş a pa:tosufoi.
C,ea de-a ,treia schimbare a fost, din punct de
vedere estetic, cea mai t.ănropami: Lisip a expri-
ma-?~ în aer·.ămuolt cuvinte: P.,îăn acum oamenii
.au fost eaiţtnzrp aş cum sînt, eu însă îi re.pre-
zint aş cum parlll. A fost o ,t,recere de la repre-
zentarea formelor obiective ale luorudlor la repre-
119 :r.entarea impresiilor .subiective ale artistului despre
de; cu alte c-uv1Ilte, a fost o trecere de la aertucă
formelor frumoase în sine la cea a formelor care
pa,r frumoase din zuacă condi-
roliţ vederii omenefti. ăc ,se rofmnceăaz
Pictura decor.im:ilor de căsen (skenografia), ca,e
a adoptat cea dinitîi iluzionismu~ a lfnuiatţe pi-c-
tura de e,avşlt Întreaga ătipruc începînd ăs aplice
deformă'li perspectivice (skiagra/ja). Grecii îănv
a5erăţ ăs ăvasrceip p_icturile de la o unătima dis-
:ăţnat ,,Stai mai .dătîn, ca pic-torul", spune Eu,ri-
pide. Oamenii acelor .zile au foot inseormţpa de
faptul că pictura dă iluzia 'ca!iăţtl tocmai cînd
se abate de la realitate. Platon a criticat pic-rura
luzionstă ca pe o eşunilîăc făr acoperire, .,,.ne-
ralcă iş rş_,îaomet"ă dar teoreticianul conservator
n-a izbutit sa împiedice iţevoual aritei dî'.,tre suhiec-
tivi9Ill şi impresionism.
B. TEXTE DIN IOPEŢ ŞI ITAŞR CLASICI*
IDEALIZARE ŞI REALISM
Sofocle (Aristotel, Poetica, 1460b 35)
1. Sofocle -spunea de eroi lui ăc ..,sînt cwn a.r
trebui să .fie, iar ai lui Euripide, cum -sînt aievea".
POEZIE IŞ EROS
Euripide (Phnarh, Despre oracolele Pitiei, 405{)
2. Cînd Euripide spunea că „dragostea face pe
om poet chiar ăadc nu cul,civa muza mai înainte" 1
prin asta că dragostea nu sădetş harul
leţnÎga .poetic şi muzical, ci căimş ceea ce preexista şi în-
ecălz~t ceea ce se ascundea şi lîncezea.
• Se reproduc fragmente din Aristotel, Poetica, trad•.
de D. M. Plppldl, Editura Academiei, 1965; Platon, Dia-
loguri, E.L.U., 1968 (Banchetul, trad. de Cezar Papacostea);
Arlstofan, Teatru, E.S.P .L.A., 1956 (Bro(lftelt:, trad. de
E. Camilar '1 H. MlhAescu); Dlogenes Laertlos, Dupre olelllt
pi dot:lrlntlt: fllowfflor, trad. de C. I. ş,uaBml Editura Aca-
tl
:~ d~9:Îia~~:~at=:~telor (2-5, 7-12) au foat
111 ton, 8 ,mcbetul, 196 e
,idee ,,111, oricît de s tră ,ni de muze ar fi fost
llt(lrR,,I, f11nin1c. devine creator de ar , ăt de atîdăn ce
l· ~tinge de el.
11.lll'lplde Bacantele, 881
c frumos iţe- mereu drag.
' 'Al,ll NT IŞ IŞTĂŢN
~o1,plharm (Stobaios, Egloge, II 31, 625; fragm. B
l)iels)
'4, Să -ai har e cel ma-i bine, iar în al doilea rînd
• iţ.tcnv
IN'flll, EGEREA
~1)1harm (Pluta.rh, Despre soarta lui Alexandru,
J)6 b; fragm. B 12 Diel<)
5. Mir>tca vede şi aude, cestul lumii, e surd şi
orb.
AIITA TREBUIE SĂ SAEJULĂC SCOPURI MORALE
/\ristofon, toleş,rBa 1008
6. De ·ce irămad oamenii oiep?ţ. .. .
U vorbe mari l Dar oare nu ieţop
I, fac pe ţăentc,i ăs liie bw,i?
/\ristofan, tel,aorBş 1053-1056
Poetul e da,tor, în toaie oele,
ceăns pilde cele!
ăS nu -n.uăacd
Copiilor le îleşnfrto mintea
Prin sdliaăc iiar cei maturi
cs;uiţ prin ar,tc!
iIş urăcsef uelrţitv
D a tori -sîntem. ăs ,spunem Tu'lăadv.!e
I\IIMESIS
Aristofan, Tesmoforiazusai, 156
7. Ceea ce nu avem bnjghemăî ,prin iemţ.ta
SIMETRIA
Filostrat cel ăi,nTc Imagini, Cuvînt înainte (ip. 4,
ed. Schenkl-Reisch).
8. Mi ,se parc ăc ţîanivă din vechime au scris
121 mu l•t despre simetrie în iprătc.u
Diogenes Laerioios, VIII 47
iţlA spun c-a m.1i existat un .alt Pythag-0ras, un
sculptor din Rhcgion, care se crede c-a fost cel din-
tîi care a isg·ăt -ritmul iş simetria.
CANONUL
Policlet (Galen, Despre ăţtnîrilevu lui Hipocrat şi
Platon, V, Muller, 425; fragm. A 3 Diels)
9. Hrisip şteocs că sufarţem n-u rizdăe în
eliţrop elementelor, ci în ale ţă,irlop de pdlăi
raportul degetului faţă de deget iş al degetelor
toate aătf de păaml şi ănurh,iecÎt al acestora ţăfa
de ,antebrţ al luietţnabr făţa de ,raţb al tutu-
ror, În fine, ăafţ de fiecare din toate, aş cum ăst_
scris în Canonul lui Policlet, nÎuvi,ed.-ăţ deci, în
acea scriere toate r·eliţop corpului, Policlet a-şi
iJu.striat iş fotări expunerea realizfod o statu-ie
după principiile acesteia, ·pe care a şi denUrm~t-o cu
şuinîs numele scrierii, Canon.
Policlet (Galen, Despre cpătmuare, I g; He!m 42,
26; frari,n. A 3 Diels)
••..•.. astfel deci şi- ,pictorii, şi statuarii, iş în
general oţit creatorii de ptu,răcsl piătcaez iş mo-
leazăd subiectele cele mai frumoase, cu alte cu-
vinte pe om-ul cel mai bine ăut,fc calul, boul sau
leul, la fiecare concenuîndu--se asupra ceea ce e
specific, iar atunci clnd cineva ădlua Canonul lui
Policlet, numit de el işnîsua, o face din ăincrp
ăc ,acesta esoădp pie-ţrol cele mai potrivite ale
rlăopiţ în raport cu fiecare dfo ele.
FRUMOSUL IŞ LlŢAER NUMERICE
Polidet (Filon, Mecanica, IV, 1, p. 49, 20,
R. eăcnSh; fragm. B 2 Diels)
10. iernPţafcu (realizarea ticfr)ăe etzoşrăiv
din echilibrul biămrîn mai multor numere.
n.uzu OPTICE
Heron (Th-H. Martin, p. 420)
11. Astfel o caloăn iă,rdnlc dnd este răipvt
apare vederii mai subri-re la mijloc, motiv ,pentru
ca·re i se şoaÎrgăn acea parte.
1~
~lllllllCTll CU PONDERE
N ci•• (Dcmctrios, Despre stil, 76)
caI , P,ic1orul Nici.as afirma clar iş faptul a lua
l\11 u_!bicot de „o oa!ecra.re ~mplitud~nc . nu ~ste. u-e
lltrn l1u de ,nd,agat m seama al artei ptcturu.. 1ş ca
1tl6!'1 " nu trebuie tbuţmîăic -în ţirpă mici ca is,răY
fl ori, ci nsracăot piozcţrml cu tăbia1 de
avi:tlerie sau navale. Credea deci ăc .subiectul în-
~htl cm parte itsvonăuc ,a artei picturii, aidoma
miturilor pentru oţe.ip tn ecoăinţs nu este de
111lrl\re cadă şi ,În arta cuvîntului stilul elevat .re-
11,1111 din expunerea unor fapte demne de ăota
" 1Cll\Î:t.
4. ĂCTSFEI ŞI FILOSOFIE
IL PRIMII ESTETICIENI FILOSOFI. Filosofia,
1H csti tuă mai demult în Grecia, iîş tlăeşrg preo-
,.,.,,,Qri•le în t;mpuli perioadei clasice, .i.ncluzînd şi
lh lCtÎca-. nPîă atunci estetica nu eniţrap,su nici
unei disci·plinc ,particulare şi era de comaţnetp
1) 1 · kră iu ţectană ca'fe {>Utea vedea iş asculta opere
<le n;i t ă . N.u exista nici o -răuma a şauoncteri în
a că eir frăse de interese ăs ·tpăoa fi ursăpcni .
Cîndurile grecilor itimpurii despre aăn iş frumos
Ic putem afla numai din operefe <ic ăart propriu-
zise iş din ob s cr av iţl~ Î ·pnîtJm aăto rc ale ţlfiorCOt .
Pcnuu perioada siclaă, operele de traă ş1 reflcc-
~iile ţepoirl au continii.at .ăs f:ic o s usăr de ide,i
estetice, .făr a mai fi lă'sÎ nici singura, nici cea
mai Î emnsa •ăt , de-0.a.rece pe atunci filosofii deve-
ni s răe opiţnxe ,ideilor estet!Î,ce.
P,reocu,pa\i Ja iooeput de probilcmcle naturwi, c,i
nu s•au ţnoupart în chestiuni estetice. Primii care
au f că tuo- au fost .filosofii dor.icni din lcaoş
ptia ricog naă ; dar nici cuaţeni lor n-a fos.t ·pro-
• Toate Izvoarele scrise referJtoare la originile esteUcll
flloM>Uce a pllagorlclenllor, a Iul Democrlt, Heracllt, a
11or1„111or ş i a Iul Gor glas stnt adunate 1n H. Dlels, Fragmente
1/fr Vorsol.:ratiker, ed. a :C-a, 1922, făd a fi tnsA einţdatfr de
1U 11111lerlnlul referitor la alte probleme.
babil tloarăenU' secolului al V-lea. Mai mult~ ei
au luat doa,r paiţ.rl în considera,re ·problemele es-
tetice dint,r-un punct de vedere ciţnftş, far pa.r-
aiţl au ,continuat ăS· se întemeieze pe itrţda reli-
gioase. Filooof,ii ionieni erau pe atunci ăcÎn ,total
ibosarţ de filosofia naturii; doar Democrit, ulti-
mul iş ce.I mai ilustru dintre ei, a ac-0,rdat o con:..
aţeidsr ma.i lgrăa problemelor estetice, pe care
le-a atacat în modalitatea repicăm icăsepf lor.
Democrit earipnţ deja aămrueoti ţnrieag de
filosofi: aceea a lui Socrate iş a oairmşfl sfotiş.
Oatdă cu ăectas ae,ngrţi problemele umane au
devenit la fel de importante ca şi cele ale naturii;
Atena a devenit centrul filosofiei; iozaţp dintre
gîndi.rea rniăaod iş cea noăai s-a atenuat iş
chiar s-a sintetizat sub forma culturii şi filosofiei
atice. etasăcA filosofie nictseă şa-i itsăg expresia
în aretă1Ml·ou - ţaienlrg lui
duoă neragiţ
Platon şi Aristotel. Operele acestor filosofi repre-
ătniz cele duăo culmi ale esteticii cbsî,ce iş chiar
ale esteticii din An~ichita,te în -totalita·tea ei.
2. ONŢIECLS AMALGAMARII ESTE-
TICII CU FILOSOFIA. năcl de la începutul pe-
rioadei clasice, mai tăao gîndirea săctei ·S-a des-
fşutrăa în cadrul filosofiei. AceSt fapt a avut
două eo,csniţ una ă,oiptvz alta te.găaniv ,ăCd
pe de o parte, estetica s-a dezvoltat nu în mod
izolat, ci în tsănîr cu celelalte utcăir
majore ale omului. Pe de tăla guăler parte săîn unele
dintre liţntesăc ei au sămra fătcuaesni, spe-
tinzînd ăs gniăîpm studiile spe-
claţi.u soiclfă
ciale pe ,un plan secundar.' Alte discipline, cele
umaniste îndeosebi, s-au tgăsi la Început înu-o si-
dar ele -aşiu mai .re-
tuaţie ,ratoeănms oatşîcig
pede indepe11den1a iş s-au ruj't de filosofie.
De la bun începu,t, filosofii au -trata-t estetica
într-o dlăub modalitate. Pe de o parte, ei au ana-
lizat fenomene şi -concepte: sînt multe asemenea
analize la Democrit, sofitti şi Socra.te. Pe de ăha-
parte ,ăsîn filosofii iş-au pămuslit fenomene şi
concepte estetice în oeiţucf de sistemele lor. iSfoş
tilor li se aedştro iinrtroducerca unei filosofii m.i-
nimaliste În scte,ăi
pe cînd Platon a introdus 1111
111111 , mu , i mla i rsă , reupăîmn cu doctrina ideilor
iii 1111 şi a valorilor absolute. Filosofia acestei pc-
1ln"de n nvm numeroase sisteme, a aplicat multe
11111 Ic de vedere, ,a fo s-t ,tanjăg Î-n dispute int.er-
lt ,i Ic a l ăsat mo tş enir esteticii.
t\1i111dinca filosofilor aţfă de fla ăt a fost .ăludb
oii nu ccrcera·t xe p ier enţl otişalr şi au for-
nJ ul nt teorii despre rtaă pe baza p .racti<::ii lor, ca
•;1:,.ul teoriei potirivit ariecă ar.ta erntpăiz iş
fo
Ifn n1t l ă mă ,s ruă z.ilaedă natura. Ai.ci teoria: ia
intădopmv, au inţat ei
I N!illl ·p ractic.a. 'Alţi, oare i-au înrîuri,t pe irt.şa
Ofiş teorii despre ătra
t\ lci teoria fi losof.ilar a că l ă tuzi p,ract ica rş-ita
1,w. De p i d,lă aplicarea de ăc ert a rhiteqi şi sculp-
1011i -a canoanelor ·ÎŞ oailculelor rnatemaltice îiş iavea
llii\,a din suir.se în filosofi.a .opiragnă
Prezenta examinare a esteticii clasice ,a trebuit
~M debuteze cu poezia 1i .arta cu care erau fami-
l i1hw , Îaţ filosofii în momentul cînd a-uiş construit
n~nriile estetice. Poezia iş ana aceas,ta implicau
l ulc ăcC" ţi estetice: scuip.tura :implica o enÎrglţ ma-
tcmarid'i ,a f.rumosului, iar 'Poezia una ă.moral Cca
rl!n i edci s ăvi pa-rte a estetid i clasice c de g~sit nîsă
fn estetica filosofilor. Aceasta s-a ed s fă -ştura pe
durata a cel pu~ηn patru eai:ţnrg în prima este-
tit';t d o r ·Î ăna a pitagor.icienilo.r, în cea de-a doua
estet ica io iană a lui Democnit ş i estetica tia că ,a
"o i( ş 1 ir1o ş i -a lui Socr.a:te, În cea de-a treia estetica
111i Platon, iş în cea deo-yaropf.ua:toria'OeOsetedtiecaidleuii Aris-
' 0 1d . -Io ea se gteşăs geoe-
rn Ic ş i de .analize de 1amanunt, mergfod de la în-
1 · c ră ir ăcîn arhaice la probleme şi so l ,ţiu complet
t!avoltatc.
5. ESTETICA PITAGORICIANA
~1.r IDEEA PITAGORIC I A'.NA DE EPROŢI tui un !'"'P
Mi\SURA. Pl >agoricicnii au cal ăi
.d ărcu i caracter er-a în primu'} rlnd mor.al tş re-
1i~ios, da-r ei -au efectuat ş i <'ercet~l'fi ştinţ i cife, cu
deosebire în taemi ăc . Iş i aveau or,iginea în co-
tU lnniile doriene din Italia şi Întemeietorul lor a fost
Pitagora, care a •iătr în secolul al VI-lea î.e.n.
ale iO.colş nu i s-au da.tocit
ealizR1ră ăsnî lui, c-i succesorilor llllÎ din secolele al V-lea şi,ţelfit.şc
al IV-iea. Dublul caracter al i'lcăşm P,itagoriciene
:caădi aţrilp oilgerăas iş ţpalri fşni)ăcţ ~-a
reflectat şi În seicăt.*
Unul d-intre conceptele pitagoricienilor a fo51: de
o tăeanîsm lmndtaufăe pentru is:tecă şi
anume cel potrivit craăui I.urnea e nctă,riosu ma-
tematic. Ari~totel a scri-s despre ei că erau atît
de absoriţ de măiatec, ,,mcît s-au crezut în-
ţdrăepti ă5 considere principiile ei ca fiind p,rin-
cip1ile întregii nie"'f1.ţ Au stabili,t în special o
ordine atemiăc în itucsăa deoarece observa-
erăs ăc ·sunetul corzilor e a·rmonios sau nu în .f.unc-
tie de 1,u-ngimea 'lor. Ele emi,t on sunet armonios
ălca lungimile lor ă.celtfr eiţlar numerice simple.
ln .raportul 1:2 produc o ,oăvatc În raportul de
2:3 o cvitnă i,ş cînd lungimile lor se afăl În pro-
aiţr><p de 1:2/3:1/2, aceasta produce acordul do-
sol-do bemol numi,t de ei .armonios". Astfel ex-
pij.cau ei fenomenul anigmatic al armoniei În ter-
meni de proţi,e ămW"s iş u,rnăm considerî-nd
ăc armonia depinde de o leaţri mateică a
acestei oncepţi, muzic·a a de-
ărţilp.o uiăţm.dtM o traă în len-suţÎ grecesc al cuvîn-
venit o artă:
tului.
Pitagoricienii nu se ,gîndeau ăs se -consacre este-
tioi.i ca unei şineţt mdepondentc. Pentru ei, airmo-
nia era o proprietate a cosmosului iş o contemplau
în cadrul cosmologiei. Nu foloseau termenul de
„foumos", ci nitîuaţreb mai rebagăd termenul de
„aM1onie•, pe care, probabil, l-au inventa·t chiar
ei. P~ta,gori-cian-ul Filo'laoS scria: .,Armonia este uni-
tatea celor multe amestecate şi consensul celor
diferite ca sens"2• Etimologic vorbind, avea un
sţeÎln similar cu acordarea şi unificarea şi în-
semna concordia şi unitatea ţpolări constituente.
Mai ales trăioda acestei ănuţit, armonia a repre-
zenut pen,tru pitagortideni ceva pozitiv iş frumqs
• A. Delatte. fstudta sur la ltlUraturt pytl1agoriclennt,
1a191s.
fi\ !",.ul larg, g,ccesc al cuvîntului. Filolaos SOl'ia
Jl!••h•1I Jucru•ri:le care sînt .emăntaor,s de îşibro
şi inegal ~zate sînt în chip necesar cu-
1)1' n,e într-o astfel de armonic•3• Armonia sunc-
tlor era privita de ei puc iş si,mp1u ca fiind ma-
,1,nlteuarca unei amionii mai prof.unde, ca cxpre-
uoci ordini rcitănuel în şîsnăi cturşa lucru-
rilor.
O uăs.artH isţenăla a teoriei pitagoriciene este
llftila ăc ena.iţtprz ei priveau4 armonia şi
iţrO)t_J a ctăoer (symmetria) nu numai ca vala-
hUe, frumoase iş utile, oi şi ca obiectiv determi-
1111:e, c·a fiind o .proprietate ăbiectvo a lucruraor.
Alt~ , tzăe a lor. era ăc proprietatea care determi-
n~ armonia lucr·u.rilor c regularitatea iş ordinea
lor. ln ,al 1reilea rlnd, armonia nu e o pro,prie-
lAt'e a unui obiect particular, ci aranjamenitul
corect al mai multor obiecte. Teoria năpitagocr
mergea eh.iar mai departe şi ţs,ienua în al patru-
lea rînd, că armonia e o siozdeţp căi,meta
n"' e ăric. ~entăd de ăr,unm ăurms iş pro-
.eioţrp t,Aăca zăte, a constituit doctrina pitago-
aikr ăn s~ifidl, redviată din filosofia lor mare-
ăciamt ş1 .htzăa pe descopedrilc lor din act.ăuis
Ea a pus temeliile viitoarei estetici a g.r«ilor iş
a devenit săraut ci de z.abă A fetaţnlui de
:asemenea al\ta ergasc,ă în·deoscbi muzicas, dar
ş ,i indirec·t, arhitectura şi sculptura'. Filosofia pi-
uig rioc naiă le-a îrtină grecilor convingerea că
regularitatea e o ga ranţie ra armonici şi frumu-
es iţ . Interpretarea am emat căit a muzicii a fost
principala ,rca1iz.arc a ioc:lş pi,tagor.icienc: clar şi
canoanele artelor pla9tice, cu calculele -aritmetice
şi liţcurtsno lor geometrice, au -fost în egăal
rău~m rezultatul ideilor pitagoriciene.
Grecii privca-u frumosul ca pc o ·proprietate a
I111nii vizibile, daor .teoria lor despre frumos a fost
eulaăfnitţ cel -mai mul,t Il·U de artele plastice, ci
de zic,ămu cea dintîi care a dat entşar diecrţn
d frumosul e o chestiune de -r,oiţp ăm s ruă iş
nmăru .
2. ARMONIA COSMOSULUI. Fiind ocn v in şi
127 ră uni versul e construit armonios, -pitagoricienii
i-au dat numere de k6smos, aădci ,..ordine•. Prin
aceasta ei au introdus o ăruts etăics în cos-
mologie şi în ,termenul folosit pentiru a o des-crie.
Pe tema armoniiei cosmice, ei s-au lmpocută în
iţaucepsl de mare amploare, Presupunînd ăc fie-
care şmcriea ătgulaer emite un sunet armonios7,
ei au crezut ăc întregul un.i'Vers produce o ăcim„zu
a sferelor•, o simfonie pe care noi n-o auzim
numai din uacză continuu. Plecînd de
ăc uărsn
la eăacst rempsă,i ei uegărta concluzia ăc forma
lumii trebuie ăs fie şi ea tălagrue şi a:osăinmr
sfera e o asemenea ărmof iş ei au presupus, aş
dar, ăc universul trebuie ăs fie sferic. Şi ,psiholo-
gia le era tăaibîm de peţnocia lor t9e:ică
6ta-
bilind analogia dintre suflete şi corpuri, ei a-u pre-
supus că perfecte sîn,t acele suflete ca.re sînt ar-
monios construite, icăad acelea care au o pro-
a pă.roliţ
orţpie deătişrîvs
Principiul este-tic al pitagoricienilor a fost adop-
tat în mod general în Grecia, chiar ădac numai
în sensul mai larg că frumosul este o chestiune
de ţuleari.t în dispunerea ţrilăpo. ln acest
sens, el a devenit, am putea spune, o a-ăiomx a
esteticii antice. Sensul mai restrîn-s de frumos ca
de ănu,mr de ordinea nu-
uieţon nimrăetda din tăra
,ăremci a ăsamr doctrina unor eţn,itd
şi din teoria artei. Pentru frumosul luat În prima
ecpţ,ai g.recii a-u nrutţie termenul .pitagorician
de haTmonia, pe cî.nd pentru a descrie frumosul
luat în cea de-a doua acep,ţi ei foloseau în mod
norrmal termenul de symmetria.
3. ETOSUL MUZICII. Exista şi alta teorie
pentru care pitagoricienii sînt tiţamn în istoria
es.tetic.ii. iŞ aceasta era în lugrăte cu muzica, du
avea un caracter total diferit. Prima teorie afirma
ăc muzica se bazăe pe eorţip, pe cînd a
doua decla'l'la că muzica e o răofţ care aădenoczţ
asupra -sufletului. Prima privea ţnesa artei; cea
de-a doua, efec,tul ei asupra oamenilor.
teaAcăs teorie era o contraparte a artelor ex-
presive .ale grecilor, ia „trilllilei horeia" care se
realiza prin cuv.inte, sgteăk
grecii credeau ăc horeia anţiăezo şi ă.cizum i,laInţ
exclusiv asu- 1~
pra afec,iclor dansatorului sau eţiădurltn nuş.siî
l)ar pitagooicien-ii au observat că air-ta dansului iş
a muzicii are un efect similar iş asupra spectato-
ruhi..i şi culsrta.oăi Au constatat ăc ea ţie-o
ăo1. nu numai prin ca.r,mşei ci iş p.rin asista-:
,·n la işmacre; că ·Un om cultivat, ca ăs încorce
lriliri afective intense, nu are nevoie ăs execute
tl1rnsur,i orgiastice, Întru-oit pentru el e de ajuns
•ii le vă.pcsae,ri Un istoric grec ulterior al .istoriei
11111;,.icii, Ar..istides Quintilian, ne erofznmăia ăc
.aăsr\;ct idee era deja urcnăte priintt"e teoreticienii
.vechi" ai muzicii: oe gîndea, desq;ur, la plm-
goricieni, deoarece ei Încercau ăs. explice ·efectul
putemic al af'tei în termenii raportului dintre inşr
\·ii,ri, sunete şi sentimente. eMşirăcl iş sunetele
irăp:xmc sentimente şi, invers, ovecă sentimente.
Sunetele ecs-gă ecou În suf'let, care snă,ur în ar-
monie cu ele. E la fel ca în cazul unei perechi
de lire: cînd o lovim pe .una, ealăct de tălaiur
v.1 ăe.snpurd
Ue aici ,retăzul că muzica poate a.cţion asupra
~u.fletului: muz.ica bună îl apoîlatpeofaatceecomraupi eb.uGnreşi, -
pc de ălat par,te, muzica re
~ii au folosit aici termenul de psybagogia, dicaă
.,în<lrwnare a sufletelor", astfel încît dansul iş,
în mod cu totul deosebit, muzica, aveau, după ei,
o putere ă"ci„gpsh.ao Ea poate, udăp cum afir-
111au ei, să ăducno sufletul într-un „ethos"' {-stare
),ufletască boo sau .rău Pe acest fundal s-a dez-
voltat un studiu al efitoi,nlţoeaducsului muzicii, diacă a efec-
ldor oi psihagofce ceea ce a dc-
veni·t o rsăntiu ă:ieaplMmrt a cneţoip ftCC,ÎilOl'
Jcspre uzicm,ă mai_ îăsrndtip chiar decît inter-
pretarea ci.ametă Conform acestei. ,vniruătîţ
pi1agoricienii, iar mai apoi cei .ce le-au şomtine
iUC'ile, a,u pus un mare accent pe eanţrifd mu-
zicii bune de cea rea. Ei au cerut ca muzica unbă
~:i fie ptroejăa prin lege iş <;a - într-o olemprăb
Jc o asemenea mnăetsîa· omlrăa iş ociaă.ls -
libertatea iş .r:iscurile ei subsecvente ăs nu fie
iul<ăgnÎ8e.t
4. ELEMENTIJL ORFIC: PURIFICAREA
119 PRIN ARTA. Principiul pitagorician privitor la
puterea muzicii aşi- avut sursa iparJc.nă în reli-
gia agceăr ,sau, mai precis, în irnlţced orfice.
ţnaEse acestor drieţnc era că sufletul e tm·oiÎeanţ
În t·r.up din pr.icina catăprole sale, ăc el se va
elibera dăpu ce se va purifica şi că ătacse puri-
ficare şi eliber.aire constituie cel mai semnificativ
scop a! omului. Acestui scop îi slujeau misterele
orfice, ca.re foloseau dan.sul şi muzica. Pitagori-
cienii au introdus înăs ideea ăc muzica erştsv
mai mult decî-t orice altceva la purificarea sufle-
tului. Ei· vocreau în uă-nzi1c nu numa.i o putere ,psi-
,ăcigaoh ci şi o putere .~urifi:caotoarc (o putere
.),"ăcitra nu numai etica, ci iş greălsioa . .,,Pita-
goricienii.., potrivit lui Acistoxenos, ,,se foloseau
de ăcinemd ,pentru uraiăeţc organismului şi de
muzică pentru ipuriificarea swfletului" .9 Obsewînd
maeţl ăsudopr de muzica ihabcă, ei au tras
concluzia ăc sub înrîur.irea ei -sufletul s-air putea
elibera şi iărsp momentan trupul taoăriD eăgl
turii dintre ăteasc jdee şi mi~terde orfice, o
putem numi elementul orfic din ,teoria artelor.
5. MUZICA, O ARTA DIFERITA DE CELE-
LALTE ARTE. Pita.~oricienii nu au att.ibuit o
putere sirpvăxe tuturor artelor, ci
şi ahcgsoăpi ăc ce.a mai einftăc
exclusiv muzicii. Ei inţesua.o
cale de unţlearfi a sufletului e prin mijlocirea
auzului, şi nu pr-in celelalte irm,ţus indiferent
care. Astfel, ei priveau muzica drept o tăra
ălaniţpecxo to, un dar 6i_Peeial al zeilor. Au sus-
itunţ că muzica nu e produsul omului, ci „al
naturii"; riunurile niaţrp naturii şi şÎnt sănî
cute în om: omul nu le poate inventa îin mod
arbiwar, li se poate numai conforma. Prin îăşsni
na,tura lui, sufletul se măirexp În că;izum 9aă'ect
traă constituie expresia lui t'nală.<u Ei spuneau
că ritmurile sînt s"irănm„a'e (bomoi6mata) ale
psihismului, .,,.semnele"' sau e1'presiile caracterului.
Teoria rcăiotan,pg a ifpărcw prin mciuză
era au.ăctil dintr-un întreg ncuăimh de pro-
poziţ: 1. că muzica e expresia ,sufletului, a ca-
raoter-ului, ţopiezsd şi etosului s;ău 2. ăc ea este ·
o ex.presie '"ălar„utn, ăiucn Î,n felul ă;su 3. că
muzica e fie u,bnă .fie rea, în uecţifn -de caracte- 134
rul IKI taTC-l er;:mxiă 4. ă,c dtaăroi: tă1,lgruei
11f1l111t\1u1iluiprcinu m·uz1ca, se ,poate aqiona asupra su-
fie pentru a-l ameliora, fie
icuă,mz
ji;tll<ll a-l otrica; 5. ăc, prin unnare, -~ u l mu-
,x~k,II nu e nicidecum doar ăs- căudpro placcre, ci
ru1·mezc ca.rac-ttt·ul, udăp cu-m ,avea să scrie
,n,il 1îruu Atheooios: .sc<>pul muric:ii nu e ă-lp
rc.t, ci slujirea utri;v"'ţ 6. că ,prin muzica uăbn
ţt rcn li . r: eaăz „purificarea"' iş eliberarea -sufletului
din chi11gile trupului şi 7. ,ăc În ţ,neăciso mu-
~1 ·I\ c -ceva. unic, laenoi.,ţpcx fră s·aemnră cu
ulolnlte .a,-1e.
fi 1,. C ŢLPETNIAM.O concept Pitagoricienii au creat
un imponant pentru es · ăt,iec
al t şi
l\tH1mc conce.ptul de -temlaţnicop 1 • Ei au pU$ în
con1 rast pomelaţcitn cu activitatea, ăcdai aiţpzo
pcctatorului cu aceea a· cxec.uu.nlul\W. Dlă>J; Dio-
nc11cs Laertios, Pilla(ora compara vţia cu Jocurile
fa care unii vin .ca sa ia parte la Înlreceri, laiţ ăs,
u,n1pcre şi ăs ădn,vî iar ţlai, în fine, ca să pri-
ave s ăc . ăacAets din uămr eoz·ţip el o considera
a fiin<l cea mai nîăalt din uzăac ăc e tpaoăd
nu din irnaoţd de glorie .sau de itg,îcşr ci numai
1-w:ntru a dobî-ndi ecrştonu.a Conceptul de con-
t epm lţaie îrţişmăba todeprivă veden:a frumosu-
lui ş i a urlvedăi.a Abia mai tîrziu a fost difc-
ţnl'o ai ·t în onc ·ipmetalţ gicolepsătm a e.uvarăd
lui şi ntocempalţi estăuc a frumosului.
7. DOCTRINA U,)I DAMON. ln timp ce
intcr-preta·rea 1iler,g o a -ăs a muzicii a ărams o idee
spoc,if.ic cianro,:gp ă · şi orfici'., ~talfea ei
sp ih,cgoăl iteăc iş. _aţioănulc-e< a atîcşg o laăgr
enutroacş printre greci. Ea s-a tidnpîăcs din-
l'.olo de acoşl iş comunitatea tagpricnă,o chiar
dincolo de statele .doriene. A fost ca,tă e drept,
de gînditorii empirici â.onicni, care o con-siderau
prea im s tic,ă dar a-tacurile lor au provocat la rîn-
du·lc o ieţartnoc de eăpr.a în Atena seco-
lului al V-lea. Cel mai energic ărtoap al tec-
rici pita-g:oriciene a fost acolo Damon•. ln acest
• K. Jander, Oratorwn et rhetorum Gra«orum nooa ţrog-
111 mtnta nupu rcptrta, Roma, 1913.
stadiu, problema -iaş pierdut oarecum nsaţmcief
teo:renica, dobîndind Îin ochi.mb una ,.ăirlopc iş so-
ălaic.
Apogeul lui Damon s-a situat la mijlocul vea-
cului al V-lea î.e.n. Scrierile foi n-au v,eiţarupst
dar cumnoaşet cutloniţ .mesajului"' usă tcăer
membrii Areopagului, în care îi eaăzvitr împo-
triva viofnî-raţ izămuc din pricina pericolelor
sociale şi ioanudcleţ .impl,icate de ele. Bazîndu-se
pe teoria itagoprcnă, el a demonstrat greaultă
dintre zmucăi şi sufletul omenesc, precum iş va-
loa.rea ei în serviciul ţcueida publice. Ri,tmul
corect e semnul unei ivţe ,spirituale ordonate şi
e~i-udăvopr armonia pirua1.slă- (eunomfa). Mu-
zica văcloa. îl nîăţav pe năîtr nu
şi ăltniemuars
numai curajul iş ,aţiremod ci ş,i ăp<lu cum sus-
ineaţ el, dtnrepfotartmeae.le Damon pretindea ăc ·orice
&ehimbare mua:icii a.r avea efeote a"tit
de iprofwide, îndt ar cauza ffleviitabil o schim-
b.ace în, sistemul de vnuămâegrt. Aceste idei des-
pre rolul poli.tico-1SOCiaJ al muzicii le putem con-
sidera drept doctrina propriu-zi~ a lu.i Damon.
iŞtm multe despre Damon pcin intermediul lui
Platon, care .i-a îşmpăi:rt vederile iş care a con-
tribuit probabil cel mai mult la eadnrpsăîi lor.
Tot otidraă lui Platon, ţpeia-0nc
despre umăciz a-şi ,pus ·pecetea pe Îintreaga teorietaognicăpr
despre taăr a grecilor. Pi:rin el, caseăt ,teorie 11-a
dezvoltat, ,pc de o ,parte, sub semnul opiţre,
ămsuri şi ulri,nă: iar .pe de alta, iSub semnul
iţcnefrpăo iş i„'"cr,upfă sufletului. Acet.aisă
idee i-ocfstăel timpurie a grecifo,r s-a do-
vedit cel mai durabi,l concept al lor. Ea a marcat
cu deooebire teoria muzicii: ei i -se atroşed faptul
ăc muzica a fost atră În Grecia ca o raită excep-
,anoiţăl eăidtfr de toate celelalte arte, iş singura
cu taăliţc expresive şi terapeutice. Muzicii i se
atribuia o icafţnm,se tlă.cmseipgo - deoarece
ea eăazlvr legile care zverăagun universul -
ca şi o mifnaţces maloră iş tcăsglori;e apre-
cierii estetice a muzicii i se acorda înăs un loc 1.
secundar.
8. DOCTRINA HERACLITICA. Damon iş
Platon au fost ·anţisztmp atici ai pitagorismu-
h1I , El erau ăsnî otăad taperi-znţ culturii şi
l1101ofiei .ioniene, diferite şi antagonice în .raport
llU c.ol dint,îi. udParăes de la pitagoricieni o sin-
llllt idee tn·,aăimpor cea de .armonie. Cu iţuml
ijl lnaintea lui Platon, seacăt idee ,e ră ·seidnpl
~al,rracăs l ,ri de Ionia: ea fusese uprtaăle de rtcăe
din Efes, activ pe la începu·tul secolu-
it în eon-
Iltl al V-lea, iş caire a intrat cu ăţtarnugi
l cu inezţrptca; şocil pitagoricienc. Acest
llo1of, care a insi.stat mai ales asupra mu-!tiplici-
i \ii, isbăhcrm şi opizeţ din univers, a rccu-
i10tcu1 îăsn iş unitatea şi armonia acestuia.
Patru dirnre fragmentele sale de,pre armonie
Unul ,s.pune ăc armonia es-tc fru-
IIU s. puavr - ut.ţei
tnoasa cînd provine din .sunete variatc12• Altul
merge iş mai departe, afirmînd ci armonia se
narte din foreţ contrariiU. Ca exemple de armo-
nie, Hcraclit c-ita arcul iş lira: cu cit mai mare
• încordarea lor, adică cu eh mai divergente sînt
elofţr ce nceţiazoă asupra lor, cu atlt mai efi-
cient ăse«zaD arcul şi ăflun Lif'Q. El conchidea
că armonia se poate ivi şi din elemente opuse. di-
ver,gcntc. Potrivit celui de-al treilea fr~ent hc-
raclttic, armonia W:al•.„15ă&4 e <SOCotita ca fiind
.~nsa·d«ît aceasta (dar prin ,armonic
mai băun decît cea bizvlă sau mai ~ăuecrint Hera-
dit elţnÎag probabil a.rmonia care ,e eatiş din
conorarii). ln s 1,lîrşf cel de-al patrulea fragment
aif.ămr că din co.n'tra.rii ia etarnş o armonie nu
numari în an,utră cii fÎ în ,taă care prin aceasta
itmă natura15.
Armonia .a jucat în aicnpeoţ
sa despre lume
un rol la fel de mare ca iş în cea a pηtagoricieni-
lor. Nimic sănî nu oe îudăegni ăs presupunem ăc
i-a atribuit un caracter matematic: Hcraclit a
avut în vedere mai ăabredg o armonie într-un
se~ ma-i Larg, calitativ, subliniind faptul ăc ea
~ teşan din contrarii. Doctrina armoniei ivite
din contrarii a ·reprezentat oruţintacb
heităralc
s ep c ciăf în domeniul estetici-i.
Con<>eptul de armonie a prins ădircn : el a
fost utilizat nu numai de Heraclit, fi de toţi
UJ ci
filosofii ionieni ulteriori. Empedocle ser.ia ăc ar-
monia eirmnătd unitMea naturii, Democ.rit ăc ea
năi1medt fericirea aq~noă.e Era snîă mai de-
băgar ,un concept cosmologic sau etic decît Unul
estetic; În cel mai bun caz ,pu-tem "Spune doar ăc
el a introdus un element estetic în cosmologie şi
că.ite
9. ORDINE ŞI HAOS. Conceptul !!'ecesc de
armonie iş cel contrar, de dizarmome, se bazau pe
concepte iş mai largi: ordinea şi haosul. ăpDu
g.reci, inteligibile nu erau decît lucrurile calcula-
bile, regulate şi limpezi iş care tnîrupeaăz ordi-
nea iş regularitatea. Numai inteligibiJul era, aş
dar, considerat de ei ca nairţol şi numai oraiţ
nalul ca bun iş frumos. Prin urmare, în oecnaţip
aă,ecsgr ,rţnlaiuo. binele iş frumosul erau iden-
tificate cu ceea ce este or<lonat, regulat iş finit, În
timp ce luorurile neregulate şi nelimitate erau
pI'1vitc ca haos, ininteligibil iş noailrţ, neputînd
fi nici buqe, nki frumoase. ătAcsea convingere s-a
Întrupat din cele mai vechi timpuri în arta gre-
cilor şi a fost frmăiat în filosofia lor. A fost
ăt,alumrof pentru prima aăor ·c1e filosofi, iş anu-
me de pitagorideni, cu ans.ăir,gţu îăsn ăc ea ăsr
pundea unei nîiaţlc naturaJ.e a grecilor, pentru
că altminteri n-a-r fd fost in,cătdoa atît de larg
tăadop şi n-a.r fi 1fost, v.reme de multe veacuri,
oo principiu 21 artei iş o xmiăoa ,a es~ia.i loc.
C. TEXTE DIN PITAGORICIENI ŞI HERACLIT*
SIMETRIE ŞI ARMONIE
Pitagoricienii (Aristotel, Metafizica, A 5, 985b 23)
1. ai-Aşmţnu pitagoricieni (...) Ca.R s-au în-
deletnicit cei dintîi cu matematica, -dnîcăfo să
• Se reproduc fragment din Aristotel, Metafl:lca,
trad. de t.Ş Bezdechl, Ed. Academiei, 1965; Strabon, Geo-
grafia, trad. de Felicia Şf-,ţeVatn 2 vot., Ed. nlţŞAf,c
1074; Diogene. Laertlos, ed. cit., trnd. de C. I. a.uBmlş
Restul fragmentelor (2-9, 12-15) slnt traduse de Mihai
Gramatopol. 13ft
~ or p l ft l!: ăc iş dedicîndu-.se cu totul e.i, s-au cre-
i,.111 fodrcpt:Î\Î\Î ăs considere principiile ei ca fiind
111'1n~lpiilc întregii i.fnţe i,Ş cwn în stud;ile ma-
111/Jtl lH.>e numerele )ClLOă , ,pr-in firea d.ucrurilor,
t\pIr• mul loc, iar ei erau li c ider n ţia că ăscge în
mo.i m ulte nimeaărs c-u focr.urile pennanentc
u cele ce .sînt în devenire decît a-r fi tisăg În
t f O\Cntele Foc, mîPtăn
şi ,ăAp osjăenrau ăs
ld• niiCi-ce cutare nărum cu drcpta1ea, ahul cu
•t1tlc11N 1i ni,tţegal altul cu oti~ul şi aş mai
t~p11rte cu fiecare lucru. Iar clnd băg ăar de sea-
111i că (...) numerele oînt lucrul cel mai de seamă
Jiu lume, eauănsjr la concluzia că elementele
numerelor sînt demen~c tuturor lucrurilor şi ăc
t111rcgul univers se ireduce la ărumn iş armonie...
flUolaos (Nicomahos, Aritm<tica, li, 19, p. 115,
21 fr~. B 10, Diels)
2. Armonia este ,unhatca celor multe ameste-
lllC iş con-sensul celor diferite ca sens.
Pilolaos (Stobaios, Egloge, I, 21, 7 d; fragm. B 6,
Diels)
3. Cele asemrănot şi cele de a ceşlia fel nu
au nevoie de armonie, cele săîn
de işrobî diferi1e iş inegail şaetz neoă.·mras,t &Înt îo chi,p
necesar cuprinse îmir..o astfel de armonie eţrag1
eiar·,ă pot dura în univers.
l'ii.goric~nii (Stobaios, IV, 1, 40 H; f,agm. D 4,
IJiels)
4. Ordinea iş mMW'a sînt frumoase iş folosi-
toare, dezordinea iş poradiţs sînt urîie iş pă
gubitoare.
(De asemenea Iamblihos, iaVţ /Hi PÎl4gora, 203.)
Filolaos îSt(oţ,ba. Egloge, I, <:·UVÎM înainte, 3;
fragm. B 11, Dicls)
5. Ai p,u·tea vedea natura ,nărumil ·ŞÎ puie.rea
,~, în ăds,şrueacf ei nu numai î.n sfera suprana-
turalului şi a divinului, ci ş i peste tot în treburile
enmo şit iş în exprima rea ·prin cuvinte, în fiece
m şgeut productiv ca şi în .ămkru: ln natura
şi în armonie n -u iş a.re loc $uincălCÎ
US num riă ui,l ae .
Pitagoricienii (Sextus Empiricus, Contra ţîavăn
lo,ţri VIII, 106)
6. Orice rată nu se arlizăe
ărf măsru
(analogia). rMăsu.ia ocătsn în m-cn,uă deci or.ice traă
se arelăzi prin .număr O i,ăuantm mouărs
ăesixt în ,săcrutpl ca iş În riutpăc, prin ea se
împlinesc enasmră şi imutalbilÎitaltea (aparalla-
xia) [].iCI'ţale lntr-un cuvîrnt, or.ke artă este un
sistem de eţ,tpirc iair sÎ5temul este .unmră şaA-
dar, toate cele ce raăt a fi frumoase airegţ mănu
rului, ceea ce snaăeîm ţiagre ·unei riţuna în
stare de a pricepe iş care oieaufnczăţ ,pe laşice
principiu al numerelor ca iş toate cîte ne încon-
.ojară Astfel se rosteau ,pitagoricienii.
P,i<agor.i.cienii (Aristotel, Despre cer, B 9.290 b 12)
7.... se produce armonia astrelor în imre.şca
ca o armomzare a sunetelor. Pe castăe ăzab şi
imdţÎna că vitezele astrelor calculate prin dis-
taţn dintore ele sînt oprţinale cu numerele
armonice, ei rimfaă că sunetul astrelor care se
mişăc în cerc devine armonic.
EFECTELE MUZICII
Pitagoricienii (Aristide Quintilian, II, 6, Jahn 41)
8. Constatînd, aşdr, toate acestea (efectele
muzicii), s-.au convins ăs practice muzica tot ,tim-
pul ,ţeiv nîăc de copii, folos.indu-se de melodii,
ritmuri şi dansuri îndelung încercate atît la pe-
trecerile particulare cît şi la eriboslă1 religioase
publice; ci au stabilit anume melodii pentru am-
bele cazuri răoca le-au şi dat numele de legi
(n6moi). Acele melodii pe care le-au tăufc parte
tniaeg.,ăr a ceromonial,ului ;:religios, au fost con".'
sacrate tocmai prin acest ceremo·nial iş au srăam .
neschimbate oă:traid numelui de „legi" ce li 1-.a.U
dat.
Pitagoricienii (lamb!ihos, iaVţ lui Pitagora, 169)
9. Se foloseau şi de ţicnta pentru vinde-
carea unor boli; usenţai de asemenea ăc muzica
are un mare rol În aesrpt.ă tnăţis ăacd esk
aţniăbertÎu în chip cuvenit. Utilizau chiar cu-
vinte din Homer şi Hesiod, anume alese, pentru 131
I (lueoren sufletelor pe calea cea traedăp (În
·
,olM• psihice).
f,'1 ~11oricicnii (Cramer, Anecdota graeca, Paris, I,
11 )
yiiagOliicicnii se .foloseau
tMAiedm r! toxoni>s spune acriţu ăc orga_niffl1ului şi de
c năi pcntr~.
Utu'lildi: pentru punf.icairea sufletulu1.
l"f'ton din Smima, Matematica, I (Hiller, ,p. 12)
Pl111goricienii, ·pe ca.re Platon i-a urmat în multe
l'vi nţ c , ăamrif că muzica este armonizatoarea
co1Hm r~ilor1 aîrnmăuche celor risi:pi1:e, punc-
i' a de acord a endloitţr diferire: ea nu este
numai ordonatoarea TÎf.murilor iş melodiilor, ci
pu.r iş • impiu a lntreguhn siomrn, scopul ei li.ind
uniricnrea şi armonizarea (lumii). 2.eul este arrno-
~izn10rul ,tuturor dizarmoniilor, iar escaăt &~u-
,n~ •realizare a zeului se ş.îsătvecr prin muzica iş
tn cd nic ă care împrietenesc cele potrivnice. Tot pi-
1agoricienii fmăair că în izumcă lăueşts,i com-
1):ttibiJitatea lucrurilor, ba chiar buna uildărîna a
ea
n,uregu-lui tMliÎvers, iş că pre plan cOSOltÎc în-
i'l<:ntm ă armonie, legiuiri întţpel to cetate, vaăiţ
cuminte în familii. Muzica daună iş nuf.ică toate
,'Cle. Ei mai sustin că putierea 4i pr.aa.i.oarea. aoe9tUÎ
rnod de şutcaoern ise refă la patru domenii ale
victii neti,şom cel -sufletesc, cel tru.pesc, cel fami-
li:-111 ş i cel -politic, căi otoomai ele patru au nevoie
de armonizare iş lms ăzet .
Pita~oricienii (Strabon, X 3, 10)
10. Tocmai din staăce zu.căa Platon ş,i cănÎ
mai Înainte, yitagorcicii au numit filosofia muzi-
1·:l; ci spun ca universul a luat ăfţni din armonie,
mt,ocotind. orice gen muzical o eărpo
-a i.ţvdtnă
1n acest fel, Muzele divine, 1a fel iş Apollon
,·are zrepidaă Muzele, iş întreaga oăcetip este un
imn închina1 vtiăn.dţ
CONCEPTUL DE NTOEMPLAŢCI
Pitagora (Oiogenes Lael"tÎos, VIII, 8)
11. {Pitagora:) a semuia v i a ţ a cu o adunare ă5 r -
1J7 b ă caeărots . Aid unii v.in ăiS ia parte_ la concurs, la:- ţ i
ăs vnîdă mărf,ui da.ir cei mai de mKaă abUiţ
sînt s_pectatori; tot ş,a -niş i,ăţav unii apar cu o
natura ău,isarlcgn vrlÎiotă ele ,glorie iş ştg,iîc pe
cînd filosofii auăct numai ărulvda.e
ARMONIA CONTRARlll.OR
He.raclit {A1'i9totcl, Etica iăcno,mha 1155b, 4;
fragm. B 8, Diel•)
12. Ceea ce se flaă în zpţioe
este simetric şi
armonic, ăic din lucruri deosebite .se ievşt
nia cea mai soăn,rfwa toml ăn-dscueî din lup,t.ă airmo-
Heraclit (~olit, Combaterea ereziilor, IX g;
fragm. B 51, Diels)
e îi:.
13. Lumea nu ,pric~ că ceea ce făider
acord cu sine ş,iînsu ciă armonia este reăvflxi
aidoma ociăndrî a.lJ'cufoi iş lirei.
Hcraclrt (Hipolit, Combaterea ereziilor, IX g;
fragm. B 54, Diels)
14. Armonia ,săancu e mai ănub decît cea apa-
rentă.
Heraclit (Pseudo-Aristotel, Despre lume, 396b 7)
15. Natura e ăisenaţo de contrarii; din acestea
iş nu din Jooru.ri arsnăomte aleriză ea armo-
nia. Se pare că arta, care ămit natura, ăprocezad
la fel.
6. ESTETICA LUI DEMOCRIT
I. SCRIERILE ESTETICE ALE LUI DEMO-
CRIT. Filosofii ionieni, în rîndul răoca se aunmă.r
şi Democrit, au COOitÎ'tuit prima aoclăş ilăosfc
din Grecia, dar I)emocrh i-a reprezentat ultimele
zile iş nici oronologic, nici în Cel9ţă :nu a fost un
filosof arhaic. Datele iveţ lui sînt controversate,
se tşei ăsnî ănîc aa începutul secol,ului
ăc ărtia lui Protagoras iş lui
al IV-iea, că le uivarţeps
Socrate şi că fusese con,temporan cu Platon În
ainii deplinei sale ăţmt.auri
Printire filosofii ionieni, cu iceloţfan lor ăcert
materialism, determinism iş emp~rism, el a fost 1311
tfl ,nai ( Onvins materialist, deterrnînwt şi cmpi-
~lil, ,onstat.irca c evtniăd şi În ideile lui despre
Ul ,
!'fu • fost doar un fllosof, ci iş un poohiotor,
1tr.lwid dc"J'<C cele mai va.riat.e •ubieote şi inţd
U1u dczvohînd nud,ii "ţifcne în numcro;we do-
f!l'l'l!i,, Unw di-ntre ,ubiecirle lu.w, 1n comidomre
dt el Q fost itcocia poeziei ~ ar,tci. ln dasifica-
rtl IO' rt a găoicl .a scrierilor -sale ăta'.iclu mai tîr-
~lu de Thrasy-1105, .aceasta ocupa «a de-a zecea
tetrnlogic iş ătmeauj din cca de-a unsprezecea.
'l'o,rtul in care a studiat-o cuprindea cercetUi
f)QJ/}re ritmcuurvi iişntealromr,onDiee,spDreesperuefopnoiaezifei, Despre
cacofo-
Jr m, s aţe
1tlu literelor. Despre Homer iş De1,pre cîntat.
'J'ontc aceste scrieri au pierit iş ,nu ni s-au spră.ta
clecît ,titlur.Ic lor ş i c1teva mi<:.i fr.agmmte; ele
dovedesc snîă c ,ă pe l ni g ă teoria poeziei, Dem~
rit a ·~tudiat iş,r,î,rztie,iornia artelor f.r.Ulll0ill5e. lsto-
rJcii ,greci mai privesc ca pe savantul
cnrc a intaţ estetica. Or.icum, el es1e cel care
o in ţait anumite stwiii de ămtnua consacrate
nu atît frumosului cît .artelor. Din Întinsa lui
o o>/r ă În a<:est domeniu nu cunoa~em decît cele
l' 1cva idei c.Me din fericire ni s-au rtapsă .
2. ARTA IŞ NATIJRA. Una dintre ideile ge-
11~rale a.Ie lui Democrit despre ăart se referea la
edp nedaţ ei de na t- uăr : .,Am fost iăţînevc
f an imalelor] în ce irpv şe et răzi)ael cele mai
11nportante: a i pă i jnae nu l ui pentru sţute iş croit,
ai r,îndunicii pentru c rtosn uciţ· a ca~lor, şi ai cîn-
lt~toarelor, lcDada şi privighetoarea, pentru cÎn,tat,
)rin imitarea tuturor acestora""1. Democrit v01"-
1şc et aici de „imitarea"' na1ur-ii de <hre ărta şi
fo l o se teş termenul de mimesis, nu săîn În sensul
pc 1..·are-l a vea acest cuvînt în horeia? nu În sen-
~111 itm ă ri i gentimentelor de crtăe un actor, ci
l·a mod de a urma natura în metodele ei de ac-
tiune. .Aec a ăt a doua ca e ţpei a conceptului gn:-
n:!>C de ţieatm se deosebea total de prima: cea
dintîi era im it a ţ i e în dans ş i mu z i c ,ă cea din rum ă
u, în ădcl i, şi ţ es u t . Cel de-al treilea concept, cel
de i m tţiae a .ap ar c n ţ oel r în cip t ru ă şi cuvinte,
care avea ăs iveădn curînd ,cel mai dn,ităsrpî le
era căîn necunoscut g.recilor.
Probabil ,nu Democrit a fost cel di,ntîi care a
conceput ideea că ar•ta timă naturii.
O tşuonaec făr andiîlăo iş Heraclit, întrucît ealţemtoidaă
apare în tratatul Despre eăi,dt care a fost iatnţ
în cercu-I s.ău Grecii iaş-u o-tÎsu·,işn ilunrfod--0 t01
cu exemplul aTteÎ culinare în vinu~a .aeicăr hra-
na e aerptă printr-un procede-u ce imtă cli,ges-
tia alimentelor de ăirect organisme. La aceasta se
gîndeau cînd scriau ăc „arta îşi iînelşdtp mi-
siunea imidnd naturaa. La Heraclit apare ideea
ălrsia. că „artele sînt . . . ăasenomtr naturii
e.2•itşnom
Democrit a atras de a,semenea ieatnţ asupra
altei iărutgel exist.ente îmre frumos iş at.năru El
considera ăc ruşiîeans anumitor oameni de a fi
omcnpiţet în ma,terie de frumos şi de a-l tcăau
e tot un dar a·l naturiil.
3. BUCURIILE ARTEI. Alta idee a lui O.,.
mocri,t se efr.ă la efectul artei: el nisuţae că
,,cele ,mai mari elicăpr sînt produse de contem-
plarea rilzeăao celor mai alesea•. Acest nueţ
cuprinde cea mai veche utălacre ucnostă a
ideilor de frumos. lţneiopcatm iş bucurie. Nu e
de miirare ăc a foot să fie scris de ătrec Demo-
crit, care era un hedonist iş ,privea toate lucruriile,
deci şi arta iş frumosul, din punctul de vedere al
ceriplăo produ<e de ele.
4. INSPIRA"J1A. Alta idee a lui .privea origi-
nea artei creative şi în special a .poeziei. El sus-
i,aeţn upăd cum o cmrnfăoi Cicero iş oHaţuir:
,,Nimeni nu poate fi poet tvaerdă ărf o anu-
ătim a,prindere a sufletuluia5• iŞ mai pregnant:
„nu ar putea fi cineva poet mare ărfa un uetărgn
de nebunie (/uror)•6; din Helicon vor fi alun-
7opaţ.ei Aceste nţurei .dovedesc
agţi oăşin"-ts el, creativitatea ptoeiăc dintr-o
că, păd-u aparte, ăt,diref de CCa .ormalnăidervă
stare hpcăis;
ctaseăA idee a foi Democcit a fon mai apoi
adeseori vocniăat iş divers reinp.ăta Clement
Alexandrinul, unul din pţiărn timpurii ai Bise- 1-40
· rldi, !llcria ăc, potrivit lui Democrit, ireţac poe-
tll'1l e itzuăl· de „un suflu dmnnezeiesc" supra-
11111111·.1111. Dar tocmai ăasect· interpretare contra-
\'inC' filosofiei lui Democrit, de v ~ cc el nu
tşo1e,·\a decît evenimentele oatu.rale iş le pri-
Vt11 ,c,·a pe o lăinţeurî pur aci.tsmn-ăe El inter-
pl'eta acepţri mecanicist, ca pe rezultatul iţcau
nii mecanice a lucrurilor asupra .roliuţms ,iŞ
dup;i cum căanmesoz Aristotel, aşcei inter-
lW'ClJ.re a apJ.icat-o şi imaginilor poetice care ră
~ar în mintea poetului. şAa .incit el n-a zvătu
nc.1\ia păcitoe tiăaghd de roţfe supra-naturale,
li, di,ăvrtopm a căuta ăs o prezinte ca fiind
I\lsăJ oleţrf mecanice. Tocmai caătse uonă
.un u<linc a în,scmnat o -tprău cu adincreţ
tradi-
~ionJ!â că ipoeţ creativitatea <lin in~i-
1·.,~ÎJ Muzelor. îiş ivredă
Astfel, a,iţcre ca oricare alt eveniment din
lume, era pentiru el un proces mecanic, care avea
in<l loc ,numai În atsnwcţier
nu erau, e drept, suprana- px.ioelncaţ
Aces.te ecmsţitarnu -supranormale. El cel
111ral,c, dar erau col ţpniu
r.,dintîi a udăgti că ţopie au nevoie ăs fie inspi-
ţi de zei, dnîgărte îăsn de aici încheierea ăc
1rn au nevoie de nici un fel de ei.arţspn El
~u,s\i·nea că şi raiţpns poa~ fi ipătrv drept
ceva natural. El contesta oăvirdept
şi cea ecatăluin despre poezie. apţecino
C:redea că poezia devine lpăbois·nrtapăul numai cînd „su-
flt:tul se a.prinde". ln acest sens era de eaşci
p,irere cu Platon, cu care ămî era altminteri .în-
1r-un dezacord aproape totail. .·
Nu ătixes săU-l nici o -irtcu.ăm că Democrit ar
fi explicat iş artele plastice într-un mod .simil.aT,
ăil,c.< în fu-eciţn de i,ţngprae .entuziasm", iş de
„aprinderea sufletului". El ţaepirn unei epoci
i..·.ue percopea mai clar deosebiori-le decît emaăsn
rile dintre poezie şi aă.rt Pentru el, ca iş pentru
ţila greci din aişce poezia. tQcmai pen-
tru că era o chestiune de siţep,anr oradă.eip nu era nici-
141 dci:um o rtăa.
5. DEFORMAREA !N ARTA. Exista un alt
concept aplicat de Democ.rit artei. Acesta era
legat de elrşoi de pu<Jiră ale timpului, îndeosebi
pictura ănec.,si Deoarece În teatrul grecesc ,spec-
tatorii vedeau decor-urile de la o ăiatmnu dis-
,aţătn ele le aăpuer deformate în săpvi,rect
iş Demoorit .reflecta asu,pra modwlui de a corecta
aceste eirămfod şi de a le face inofensive. Vitru-
viu ne spune ăc Democrit a studiat difuzarea ra-
zelor În conformitate cu legile naturale, :aeţiun
lor asupra vederii iş posibilitatea de a transforma
decorul arhiteotu,ral pictat edunşitls în picturi
exacte şi de a face ca figurile bidimensionale să
aăpr în relief9.
Filosofia lui Democrit s-a imstţ ătsar de
tăceas lmăebopr din cazuă că în eliţtacă sen-
zitive ea vedea iţcaer subiective ale imţurslo
în particular, trata culorile ca ,pe a1ţeir şi.
ochiului. ln piţoez cu italn,rdşţo
ale
el seăag
ju~tificate ilmreoădf pictorilor scenogrc1fi deoa-
rece aşetic se uaă,dirts s-ăi căaf pe ,spectatori ăs
vadă lucrurile exact cum sînt ele în realitate.
Oricum, conform întregii sale oincpeţ filosofice,
Democrit nu le indica itlor,aş scopurile la care
să ască,tnţei ci numai mijloacele pe care trebuie
ăs 1le :apl.ice ipon-tru -iaş atinge sco.purile. El e
prototipul acelor 61:eticieni care vor mai ăgderba
ăs analizeze decît 5a legifereze arta; Pdaton avea
ăs se puniăm ca prototip al iloşc opuse.
6. CULORILE PRIMARE. Alte citeva dintre
ideile 1-W Democr~t care au ajW11S ănîp la
noi .se reiăf el aş-i dedica·t oercet~rile
la pi;ăcrut
descoperirii culorilor primare da ca.re se pot re~
duce toate culorile pe care le vedem. s.atăecA
bloremăp pe care ia-ş ·pus-o era În consens cu
aţnidet ranăgle a filosofiei ,sale, care reducea
multiplicitatea luorurilor da cîteva tipuri de
atomi.
El nu era sînă ,singurul ntîvaţ-ă al vremii care
se interesa de aănice ea a fost disc·u-
ăta iş de pitago.r,icieni, şi de Empedode. Ca orl:bămep
,pămelbor aceasta eniaţ în primul rînd de tp,icăo 14'
fl~r ,lt în tdnupareă şi cu teoria artei. Demo-
t rl1. '.\ ş i Fmpedoclc, distingea pat,r-u culori pri-
llllU I .&Jl11 ncgn1, roşu şi galben10. I.ista lui se
t\111l o(111a cu paleta pictoâlor contempor.ini.
?, MUZICA VAZUTA CA ACTIVITATE
1)1\ LUX. Democrit i-aş <l<J)rimat 1i opiniile des-
lJl f muz ciă, ele fiind, ca iedntr.o iacţer la ati-
111dl11ea ăcismt a tţijramo grecilor, negative•
.ll llodcm scria: .,Dcmocrit, care a fost nu numai
t11lri tul cel mai înzestrat în ăştinţ din,tre Îţo1
vtchii fi losofi, da.r a fost .activ şi în cercetarea is-
cărnl •h , c de repăc muzica e mai recent.\ (de-
clclalte arte) şi plicăex atsceă ·Împrejurare
u1s1i11înd că ca nu ăspendr,u unei nevoi, ci s-a
11 scut <pălu cc a existat un prisos•n. Aceasta
fnscamnâ, în ·primul rînd, di'., puăd Democrit,
11111·,ica nu a fost una din caiH.eţvtă primordiale
" le omului ş,i în al doilea .rînd, ăc ea -s-~ ăns c ut
1111 din necesitate, ci din lux. Utilizînd limbaju.I
Y1'cimii1 putem spune ăc ea a fost nu un produs al
nncurii, ci al ţvnei Atît discipolii
Cηt şi cei mai îndeărtaţipenm.oitş ai lui De-
1 c1 i i ţocil cu .fermitate tsaecă
rnocr~t au ptară
mai -s rohă -des-pre mucă,zi latăf În conflict di'l."'ectţiecpno
cu I ţadir - a cerasă.g
8. MASURA, INIMA ŞI SIMPLITATE. Doc-
1rina „justei ăm s ui\'r care s-.a -situat vreme în-
, l cglun taă pe -primul plan aJ gîndirii grecef?Î, a-iş
f.1cut iarţp. şi -la Dcmocrit. Aici a existat un
\·11nsc-ns chiar între ieţop şi sobrul filosof, deoa-
rece era v<Xba de o tirăc-dno cmunăo printre
~~rc\·i. Democrit, ca iş lţai greci, .praeţiu modera-
, ia în toa·te .ivatelţăc iş produsele umane, inclu-
!liv arta iş frumosuI12• O.ar iş cu 3.cest ·prilej, el a
im primat -ideid.or sale uo colorit hedonist ca-rac-
tcristic filo~fiei lui: .'ca,ăD cineva întrece ăm
,ura, lu-.:rurile cele mai pctu,leă devip cele mai n~-
pl ;lcu te " U . ·
hagmentelc pă s trae din sc.rierilc lui Dcmocrit
, iau mă rcu1i universalismului atitudinii -sale. .El
t41 a recunoscut atît frumosul spiritual cît iş pc cel
corporal şi a soris cărf un dram de etinţl,ăg
frumosul trupesc e .pură urseţfm ian4lcm1ă.
1n frumos cuneoart-ş un element mieloţna lăa
turi de cel ,aorJ.iţn îni,udţs ăcsumrfeţa e in-
ompletcă ădac se seaădrz numai iţlorusm sau
minţ, nu şi loiţm,re fiind, cum ,spunea el,
ătispl,. de ,ni51"'ăm
F.ragmentele taseă?l din operele lui m~ Îngă
duie s-ă. înorezar.im flUStlll[. Unul din ele ăiamr:f
.,Frumasăo e şi ţetuiaăpn podoabei". Era snîă
nu numai propriul} său, gust, ci iş cel al vremii,
acest fragment di.n Democrit putînd. sluji drept
moto pentru arta rcea"găK din perioada ilscaă
16,
REZUMAT. eDşi scrierile lui Democrit au pie-
rit iş n-au ţiervapust decît fragmente izolate,
putem, ilumţtă citatelor iş rezumatelor ăcuetf
de scriitorii ulteriori, să ne facem o idee gene-
ălar despre ecinolţp .sale estetice. 1. Pizaoţ lui
era cea a unui empirist şi materialist, manifestîn-
du-se în pr-imul nnd în faptul că Dcmocrit s-a
oc·upat mai dabegăr de teoria artei decît de fru-
mos. ln ceea ce teşipvr arta, el a fost mai inte-
resat să descrie decît să prescrie, ăs aăC,'tbelis9
fapte decît să creeze concepte. 3. El privea ar-
tele ca pe o rea1izare a iîrnăd,em naturale a
omului. Era convins că ele s-au cnstuă indepen-
dent de snÎar.·ipţ vindă, ăc model le-a fost na-
tura şi 1Scop lăr,ceap că, mai mult, acea,sta era
valabil în cazul tuturor artelor, inclusiv în cel
al muzicii, ,pe care grec-ii o considerau drept o
rtaă ăexcpţionla. de că ue Democrit în ăcesti
-aţPioz ptaodă de paţizo airhcă
era nouă
şi rei,tădf ădotpa
de ţoepi ~i de public în geoeral. Se deosebea şi
de iţzopa capg,iăontr deoarece nu era nici ma-
nici .itsămc Era expresia unui ilumi-
metiă,ca
nism, primul din istoria esteticii. Aproape simul-
tan soăf un alt a9J>eCt al iluminismului avea ăs-
fie cevdat de ioşfst. Estetica ăecpitCr-u1& şi li-
·taimă a lui Democ,rit •tindea să evite teoriile ge-
nerale, dar osiştf i-au urmat cu teorii minima-
liste despre a.tră 41
I'), TEXTE DIN DEMOCRJT•
~ fi l ' Ă fi NATURA ammalelor,
llt 111ocri1 (Plutarh, Despre ădicab
0, 974 A)
I. 1!1tc evident că am fost nîeviăţc [ anima-
1, lor ) în ce ipevştr elzaă,ri cele mai impor-
1~11tc: ai liaenjuăp pentru ţuste iş croit, ai
1lndunici.i pcntr-u nirtoţausc caselor, şi ai cîtăn
lOlrelor, lăaedb iş privighetoarea, pentru cîntat,
,,ri11 imi1area tuturor acestora.
Scnala ăcirhloa (Hipoorate, Despre hr,ăJt.d I,
l t)
2. Oamenii nu uşti ă-s dnperăi9 «le văzetnu
,lin cele evidente iş nici nu aiung ia le nutşeoca,
Ci <'Î se folosesc de arte atnăorecsm natur.ii ome-
1.ş:ic
IJcmo~·.ri1 (Domocrates, it,eSnţ 22; fra.gm. B 56,
l)ich)
J . Lu,t:d'ur.ilc ,frumoase dn.t recunoscu.te iş în-
dl':i.~i1c de cei care prin fericita lor aărnut sîm
im:lina1i răcet ele.
Domocrit (Stobaios, Florilegiul, III, 3, 46; fragm.
ll 194, Dic,ls)
4. Cele mai mari plcă ire sînt produse de con~
1c111plarea r cia~ ăz r i lor celor mai alese.
AIŢRPNS
Democrit (Cicero, DespTe orator, II, 46, 194)
5. Deseori am auzit - lucru ţls,tnÎuS zice-se,
d1iar de Domocrit şi de Platon în sc.rierile lor -
lă· nimeni nu poa,te ,fi ,poet văedtar făr o anu-
• Se reproduc fragmente dJn Arte pottla. Antlehltalea,
ed. cit. (tnfmtnt.ele din Cicero, Clement Alaandrtnul
,1 Fllodem, tnd. de D. M. Pippldl; Horapu, Arta poeUod.
lrad. de Ionel Marinescu); Vltruvlu, Dapre arhttretunl.
lrad. de G. M. CanlacuzJ.no, Traian Coala ,t Grl1ore lonCIIICU,
Ed. Acadt.ruleJ, 1984. Fra&mentele 1-4, 10, 12-18 1ta.t
145 traduse de Mtbal Gramatopot.
ităm aprindere a sufletului şi un oa-recare vînt
de ,nebunie.
Dcmocrit (Cicero1 Despre oracole, I, 38, 80)
că ar putea fi cMleva
6. Democrit teşăudgi un ~lfonte de nebunie, iş la fel
poet ma.re răf
şi Platon.
Democrit ţaru(Ho,i Arta oi,ăptec 295)
mai mult decît
7. Da, socotea Democrit, că
<rudnica aătn
eţulPr H are ·talenml u-iăşglan din nalt
Heliconul
Pe iăno1tŞs oeipţ.
Demoorit (Clement .Alexandrinul, Covoarele, VI,
168; fragm. B 18 Diels)
8. Tot ce ,scrie poetul cînd e rdăap entuzias-
mului şi nusă-trp. de un s-uflu dumnezeiesc e din
le-afăcr de frumos.
ĂMROLEDIF OPTICE
Vitruviu, Despre irute,ăhac VII, pref., 11
9. Pentru prima ă,ou fa Atena, pe cînd Eschil
punea în reţipt o tragedie, Agathairchus zu-
ăvigr decorul acestei piese şi lăs despre etacăs
lu-ora.re o scriere anume. mţdielna de ceşia
idee, De!nocrit iş Anaxag:ora au scris iş ei asupra
acieluş subiect: cwn, fixîndu-se centrul într-un
anume loc, liniile trebuie ăs ădnsopur ădpu o
lege ăltnaur la diţreca .privirii iş .Ia îeiptşrmă
rea razelor, peo.tru ca anume imagini detc:rmi-
nate ale unui lucru determinat ăs redea în pic-
turile scenelor îneaşiţăcf .aecătx a irlodcă iş
pentru ca elementele acestora, ,figurate pe edţaf
drepte iş plane, unele să ăapr ăc merg rcetă
anume ·puncte de gufă, alrtele că vin în aţf ochi-
lor ir.-noşt
CULORILE PRIMARE 73; fragm.
Democrit \Teofrast, Despre rmuţs~i
B 135, Die ,•, 46)
10. (Democrî,t) amăfir ăc dintre culori patru tll
sînt <impie.
I 1t1iWilocle (Aetioo, Sfaturi, I, 15, 3; fragm.
/I Y":l, Oiels)
Jtru1>cdoclc a raăit ăc culoarea este coea ce
lt 1)01rivcfte poriJ.or ochiului; ca mruăo sîot tot
tllhH ca iş elementele, iaădc ·patru: alb, negru,
1l•i11, galben.
MIJZ ICA
I.N1nocri, (Filodem, Despre ăH,zimc Kanke, 108,
9)
11 . Democr.it • . . c ~ rcăpe- că muzica e mai
1 • cna ă (decît celelalte arte) şi ilexpăc actsăe
finprejura.re ţundîsi că ea nu prsnduăe unei ne-
V01, ci s-a csăutn ădup ce a exÎita-t un prisos.
"llDERATIA
J)cmocrlt (Domocrates, Sencinfe, 68; fragm.
IJ 102, Diels)
12. In toate, egalitatea e fru;ăsaom excesul sau
lipsa itopm.rdvă
J)cmocrit (Stobaios, Florilegiul, III, 17, 38;
frag m. li 23, Diels) lucrurile .cele
l J . cDaă cineva .întrece să,uarm
mai pLicute devi.n cele mai .ătcelpnu
FltUMOSUL INTELECTUAL
I k"'noorit (Demotrates, S e n,ţeit 71; fragm.
11 I 05, Diels) '
14. Fţrumaes trJJ.:eului omenesc este .anima-
li1.:,i acdă nu e de minte.
ţtansiîo
1.-1\UMOSUL ŞI EAOŢIM
!Jcmocrit (Srobaios, Florilegiul, III, 4, 69; fragm.
11 195, Di«s)
15. Imagini demne de privit ,pentru mbrîăc
minte şi împodobire, dar lipsite de i.năm
FRUEŢMAS SIMPL I IŢTĂ
IJemocrn (Stobaios, -florilegiul, IV, 23, 38; fragm.
li 274, Dicls)
147 16. răFuoasm e ş i nuipţă eta podoabei.
7. ESTETICA OTSŞFIRL ŞI -A LUI SOCRATE
1. SIF.TŞO La mi1locul secolului al V-lea,
î.e.n., studiile iectţşnf ale g,reciilor au ~ecut
dincolo de uană,rt la care se asimrtleă la înce-
put, iş au ajuns ă-ls· lciădun .pe om îmreuăpn cu
leiuţfcn şi produ5ele lui. PrincÎJ:>alii aiţneg ai
acestei hsimbcră au fost nşfiso din Atena.
Acesta a fost numele unui grup de oameni care
erau dasc:Ui ai ţuidalro prin profesie şi filosofi
900ali prin vocaţie•. P,rintre ei, cel mai filosofie
spi.rit a fost Protagoras (481-411?) şi de la el
au derivat ideile lor principale. Idei similare au
fost formulate de Gorgias, care nu era sofist
prin profesie, dar ăertîmşpa poeicnlţ cercului
lor, aşceil lucru putîndu-se spune şi despre 1'90-
„crate, oraţ profesionist...
Sştifo ocupau mai ales de problemele mo-
i,1m<lă drq,tulu,i şi religiei, dar iş de proble-
me ale actei. ţIsevanlitg lor se distingeau nu nu-
mai prin ătemi,ac .dar şi ,prin maniera cprămie
în care erau conduce. Daăc prima etsciraă
a ţtiucaăv iştfo~rl a fost o depla&re a intere-
sului filosofie de la uănart la cultura: man,ău diacă
spre o umanizare a filosofiei, cea de-a doua a fost
deplasarea de la lairmţef generale ·la observa-
iţ mai detaliate, la o partic,,l,arizare a filoso-
fiei. O a treia ărLst a ţtivcaă lor a fost
caracterul relativist al rezultatelor: incluzînd în
studiile lor produsele oamenilor, ei nu puteau
trece cu vederea împrejurarea ăc aceste produse
erau relative iş dependente de rmuneişo factori.
Acest relativism a utpară iş în teoria lor despre
rtaă şi frumos, unde au iatţn un curent rela-
tivist.
Din scriedle şiorflts iş îndeosebi din cele ale
curlotdiăn lor, Protagoras, n-au supravie-
!Ul1· (cl c tţ enţiuc fragmente; si!'gu<a lucrare CCV~
lotllhli IIC.lln~ care ne-a parvcn.it est.c cea a unui
11 necunoscut, nităul.a Dialexeis sau Dissoi
µi.ol. l'ooedam de asemenea "" u,:u mai lung
11«,prc a frăt :lma,il. lui Gorgias, cunoscut oub titlul de
l(lo~INI ştanuoC
opiniile lui hocrau,
dt-rn·e oratorie. Dialogurile lui Platon, în ţcuşei
t1 Ut lor polemice, pot constitui de asemenea o
,ou de informare despre ecpilnoţ estetice ale
1oli11ilor.
N atura irăpufcoey lifrşto-s a ăfcut ca opi-
olile lor sa acopere mai ăbarged teoria artei decît
j)rohlcma frumosului. ln acest domeniu ei au in-
1rod us numeroase distinqii conceptuale, cele mai
1mul tc noi şi ead·Uetsiieleorrii semnificative, precum ă-rta
rt arte pHÎ<:ute, fmroă iş
ti n tuăar, a con-
1inut, talent iş audec ţ ei . Ei au produs iş teorii
prcn,rii despre frumos ş i ă:na o teorie leriat v iăts
a frumosului iş o teorie uilz i 1ătion a a.rtci.
2. NATIJRA IŞ ARTA. sniuşI
l it r ă ,iaodlfă cel care a pus în iepozţ Protagoras e,
noţuile
de rtă,a rutnăa şi fodmplare_1, căatAi ezopiţ
cuprindea întreaga eăfrs a artei îo ciţpae ci
gr csaeă a,rgJă cu-prindea cu ahe cuvinte mai
mult dccît artele f.rumoase pur iş simplu. &a
firesc să se nău~ în contr~t conceptul de rată cu
cel ~ natura, din rnăpic că arta era viărpt ca
un produs aî omului, în timp cc natura ătsixe
independent de el. Dar ţn!lseu complet al con-
ceptului de ra t ă a fost revelat doa.r cînd a fost
pus În contrast cu întîmplarea. Ccăi nu orice pro-
clus al omului este o orpeă de aă;rt opera de rtăa
1rn c racăet prin întîm·plarc, ci lăariezt în mod
deliberat conform unor princieii generale. Pentru
despre arta staeăc de-a doua
epnoicaţdistinqie nu era mai upinţagcs,ăr pmotă:nari arta era
~ntru ci produsul unei iătvacţ nteiţola
care exclude arbitrarul iş întîmylarea. iofşSt au
văz ut Întîmpla..rca mai dcgraba în ăutanr dedt
în aăt.r Pot,rivit unuia din dialogurile l.ui Platon,
Protagoras echivala natura cu tatîmplarca,. o pu-
nea în contrast cu arta şi , cu ajutorul acestei du-
149 hlc re al ţi, definea arta.
3. ARTE UTILE IŞ ARTE PLACUTE. fioSş
tii au utilizat un alt contrast semnificairiv, cel din-
tre elpăcr şi utilitate, şi l-au aplicat în taă.r So-
fistul Alddamas2 !Punea ăc statuile ne ·produc
celr,pă nefiind însa utile. Ak membru al grupu-
lui ,spunea .şeida lucru despre poezie. iAlţ iofşts
neausiţ :ăîns iţ,Peo şîi săcîeşvrd operele ...
,pentru ferălic oamenilor•l.
Preluind ăsatc.e ă,tenzia oratorul lsocrate,
apropiat de cercul tr,isoşfl a distins dăuo tipur'i
de produse umane: cd util iş cel .tu•ăclp Era o
(originea ei poate fi ătgsi la
măisţetc pţeoi Teognis iş Simonide, iar mai tîrziu la So-altuănr
focle), dar tşisf-o au .fost cei care au aplicat~
artei. inscaDţt ine.,hvocă dintre cele doău ti-
puri de ar,ăt cel util şi cel ctălp,u ar fi putut
servi ca mijloc temporar de a deosebi artele fru-
moase )tpe(lcău de marea msaă a artelor (util~.
Pe atunci tasă ideea nu a avut un prea mare ra-
sunet în dndW grecilor.
4. O EDIŢNF HEDONISTA A FRUMO-
SULUI. iftSoş au folosit însa iş în alt mod con-
ceptul de :eprclă l-au utilizat ca să ascenidăf
f.rumosul. moareUăt ineţdf a frumosufoi vine,
foarte probabrl, de la ei: .,Frumosul este ceea ce
ne produce sdeărtaf eătagl de auz şi de •5văz.
Era expresia cteăis a hedonism,ufoi iş senzualis-
mului la care au aderat fistoş. Era un ·pas ăetrc
îngustarea ideii de f.rumos şi rtăce o efidrnţ
a frumosului estetic, de v,reme ce ea -uişn gseăa
acilpţ la fr.umos1l'l moral. Atît Platon cit iş
Aristotel ăezno.mţia ăcaest nţiefd şi amîndoi
o resping; nu-i ziăetac sursa, dar cine oare alt-
ci,neva dacă nu unul dintre sotifş ar fi putut-o
gtndi? Asm'el, putem !pre5U'Pune ăc isşnf.o, au .fost
cei dint:îi oare au 1formulat o cţ.peonÎ
despre frumos iş 6t.ăra enisthodă
5. O OOC1RINA RELATIVISTA DESPRE
FRUMOS. ÎCdleraţ în relativitatea frumosului şi
artei rezulta din .ieotezele generale ale 50lrfişto
nu în mai cmăi masură decît cepoilnţ lor he-
doniste de9Pre frumos iş ară.t De v,reme ce con-
siderau legile, sistemcile politice şi religia ca reia- 15~
The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
- 1 - 50
- 51 - 100
- 101 - 150
- 151 - 200
- 201 - 250
- 251 - 300
- 301 - 350
- 351 - 400
- 401 - 450
- 451 - 500
- 501 - 516
Pages: