Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII

f11 11d Îlllotdcauna saălt în umbră de poezia celor
t,hl din minti.

VIIUMUSl-cr1·:A OEĂLAI

111~1on, f",,idros, 249 d

21. <:u,·intul nostru se feră ,acum în intre-
»i111e I., \·ci de-al patrulea fel de nebunie1 care
ll pM<: ;\Urnei cînd cineva cc retpviş ueamţfrs
(113 QÎC-i, -udntişma de cea ăr.a,devt simte ic-ă
t'rctc aripi, ăc iş Ic desface şi că ăd ăs zboare,
ChH nu e î.n stare; aidoma ,iT.păs el reşitvp de
•u~. f ăr si-ă pese de cele de jos - fapt penr.ru
1'ttrc SL' t.'rede işte din imţn. Dintre toate felu-
ri le de entuziasm, acesta este cel mai bun.

EMIĂlrpRAP ARTELOR

Pl:11011, Statul, 601 d

22. C u privire la orice, exista trei utşcm­e
~uri, \'el de a se servi de ·un ,lucru, cel de a-l
(.1cc iş cel de a-l imita.

Pl,unn, Sofistul, 219 a

2.\. Dar toate artele pot fi pmîeăritţ în căud
,,,e1:ii ...: agricultura iş orice gmeuşt legat de
În);rîjirca corpului riăouc artele îmbi-
11.irii iş ale im,droăel am numit uneltele, şi artauvie,rotţ

eirţat1 1 toate acestea foarte corect denumite
printr-un singu.r nume.

AI\TA IMITATIVA

Pl ,\ton, Legile, 798 d

2-L Spuneam ăc În ce şeptriv r,tmurile şi mu-
tica în general, ele sînt reproduceri (mim.imata)
Jlc felurilor de a fi ale oamenilor buni şi .riă

i'l.tton, ugile, 655 d
25. leEiţvou corurilor sînt ·reproduceri (mi-
,m:mata) ale felurilor de a fi .ale oamenilor în di-
v4.:rsc aţc i inu şi epmîrăij,u prin etnriă-p
(mimtmesi) în enţcufi de momente iş caractere
a}.\ cum apar ace.nea. ceăafiur din cei ca.Te le
111înu icsc şi le dau v tai ă prin cuvine, melodie sau
.1he m a eifn st riă ale coru,rilor ş i care se bu c u ăr
tot de toace cÎle le fac.

Platon, Statul, 597 d

26. Acum, este oare iş pictorul tşreguam iş
creator al patului? - Defel .• , - ln chip potri-
vit, cred că am putea ă-ls ,numim un imitator al
lucrului ufitră de iţla ... - Atunci şa va fi şi
autorul de tragedii, din moment ce imtă .,.

Platon, Sofistul, 267 a

· 27. ăS mpărîţ•i din nou în ouăd aseătc răta
aroădte de iluzii (tO Jantastik6n). O parte este
cea ropudsă de instrumente, cltaăe de cel care
ecaărz iluzia iş care se şoeflst de sine ca de
un instrument. Cred ăc atunci cînd cineva se face
aremăntos cu chipul şi vocea ta, folosindu-se de
propriu-i corp, caătse parte a artei todareă de
iluzii se ntemşu tmi,ecă vtimăa (mi.mesis).

Platon, Statul, 606 d

28. tţ.mIia tpoeică . . . cviultă şi face să t'O-
aescăd porni,rile oarbe ale sufletului, atunci cînd
ar trebui ă-s le ,eîşbună iş le pu,ne ['e30.Jtriîsăpn
peste :noi, atunci cînd ar trebui să .fie rîinpăt6e de
noi, căad 1.Î.ndem a deveni oameni mai buni şi mai
i.cţref

MIMESIS

Platon, Sofistul, 265 b

29. imItaţ (mimesis) este un fel de ţaiecr
(poiesis) s!,enţlbi de ima,gini.

Platon, Sofistul, 235 d - 236 c

30. urlni:tăS Mi se pare ăc eor.cfăzst ăuod fe-
luri de im:ţat una este iţ.amt care erdă aido-
ma; aceasta are loc ori de clite ori sînt urrnarte pro-
porţile modelului În ce erşitvp lungimea, ăţi­l
mea. iş adînc.imea şi !nnt date culorile ce se cu-
vin cirăafe din ărţ;ip aş se eazlăir prima
ămfor de aţmi-.et
Teaitetos: Nu toiţ îmit.aitorii craenîă să proce-
deze astfel?
ă:Sutirln Nu cei care moădzlae sau eăpczita
opere mari. Daăc reproduc ăasurm (symmetrla)
atreăvd a lucr,urilor frumoase, ăpdu cwn işt,
prţileă de sus vor fi mai mici decît trebuie şi 202

'\"'' mari vor · ăraep cele de jos, deoarece .primele
~1111 4, ri \'Îlc <le departe, iar ultimele de aproape.
N u 1rehuic fiare să se bucure creatorii "ă< au ne-
•IIJ~t aJe -ărvul şi nu au -redat elirusăm reale, ci
J)t ceJc cc le socoteau frumoase iş potrivire ima-
tlnJlor cc Ic-au !ucrat?
'/'eaitetos: Desigur.
Strtlitml: Deci casăte a doua mitaţ:e care nu
l ' o d ă exactitatea (dikaion), ci aspectul, nu se cade
" o numi asem~are (eik6n)?
T t·aitetos: Ba da.
Stnii11ul: iŞ acea parte a itaţem care este rea-
li l' . a t ă astfel nu trebuie i,unmtă aş cum am spus
mai sus1 lp?ascuetă
'f'caitetos: aşA ·trebuie ium!.tnă
S tr ă :ilnu Dar atunci cum vom numi a'Parenµ
(10 /ain6menon) care se ar ăt aăntemsro fru-
111osul ui, iar cînd c ivărtp de aproape, ăcad ci-
11ev'1 a.r putea cuprinde bine C·U ochii o astfel de
mrî rime, .nu mai este la fel cu ceea ce se spune
cil es năma? Nu cumva iluzie (/4ntaJtn4), deoa-
rcl'c esce numai nreatăp, iş nu resaă?ontm
Teaitetos: Cum altfel?
S nltruiă: Nu cumva acest al doilea fel de imi-
1.1\ic tiăezasrn atît pictun cit iş înt~aga mi-

mcă?iet Teailelvs: Cu.m de nu?

S ntulă:ri Iar ...iei care ciazăL=. iluiia (f«n-
'"jma) iş nu Îmapiea {eikOn) nu ar trebui -isă
m<ăl numele bi.nemerit;u de onizstul ă?
1'eaitetos: Cu orice !ţepr
Stră:inul Afirm, ş,dar ăc. sînt uăod modu1i
tic creare a imaginilor (eidolopoia): modul repre-
zentativ (eikastike) şi modul iluzionist (fantas-
tikt).
"feailetos: Ai dreptate!

orrrHOTEs

l'l.uon, Statul, 601 d

31. Atunci răedviîşs a, frwnuse~a iş potnv1-
rea cfeiăr mobile, a icferuă v ,ueţitor • icefăr
fapte, au ele elg ă tăru cu altceva decît cu folo-
s niţa în vederea ceăr i a este ufăct sau ăsctun ăs
'JOI fie oÂce .Juoru? - Gu niirnic alt.ceva.

Platon, Faidros, 264 c

32. Orice discurs trebuie suucturat aidoma
co13pului unei ei,vutţrao răf- a fi lipsit de cap,
nici de picioare;_ uebuie ăs băai un mijloc iş
margi.ni 1ş ăs fie scris astfel incit ăs se pcotivrăeas
unele cu altele iş fiecare cu Întregul.

Platon, Statul, 420 d

33. Să nu crezi că noi trebuie ăs tipcmă ochii
atît de şrof,umi încît ăs nu mai arate a ochi şi
nici ahe ărţip ale corpului, ci, dî-nd ăreiafc im-
ţropant ce i se cuvine, e de zuătv dacă reali-
măz un întreg frumos.

ARTA IŞ FRUMOSUL

Platon, Statul, 403 c

34. Nu iţ se .pare iş eţi ăc dezbaterea sonatră
despre acedţui în spiritul muzicii a ajuns la ca-
pă?t Ea se încheie, cel npu,iţ acolo unde trebuia
să se încheie; ciă, Într-un fel, cultura de ::ip
muzical era osrtiă spre erndaiăgî
frumosului. ăs aăoiuznc

ARTA NU E TAPRĂNE IMĂTVA

Platon, Statul, 472 d

35. Crezi oare ăc un J>ictor bun care a pictat
o gărufi xrăleapm (paradeigma), c,um ar fi, de
ipăd,l cel mai frumos om, realiş-udnzî opera
năpî la cel mai mic an,utmă este un artist prost
pentru ăc nu poate dovedi posibilitatea existen-
ieţ unui asemenea om?

ARTA CA AMUZAMENT

Platon, Omul politic, 288 c

36. In ce etvripş amroeţnti (k6smos) şi
pictura şi toate aimtţel care se folosesc de ele
iş de ăui,zcm realizate numai ,pentru procurarea
lăpriec noastre, este nimerit să le nudăma sub
un -sing,ur nume ... , acela de amuzament (paf-
gnion) udăp unii. Cu un astfel de .nume unic se
cade a nu.mi aceste tsifărnam,e căi nici una din-
tre ele nu este rpaăcti într-un scop serios, ci
toate numai de dragul jocului. 2'

tlONDAMNAREA ARTELOR

1'11111111, ~latul, 598 a

17. . .. ·p•1ul, fie ca-I pritveş,• clinu-o pa.rte,
n. „,lbcş1eo<~-1 se
vripetş de • din fa1ă ori lntr-a]tiel, nu
el •i,nluş sau, şedi nu beştd,os
rere altfel. Şi celelalte tot şa, nu? - aşA, spuso
tl; -patul ,pare deosebit, aărl să se csăebdoa
tn111~i. - Vezi acwn lucrul acesta: în ce scop
aezră pictura, de fiecare da?tă Oare spre a
Imita fiinta, aş cum este ea, sau nape,rţ aş
~·,un ăart ea? Cu alte cuvinte este ea o tieamţ
de imagini sau de ?arăved - De imagini, 9PUSC
el. - Departe, şadr, de deăvar este erşum~
Mul iţc.tma •••

i'l,1on, Statul, 603 a

.l_8. Pictura ş,i în gene.ral1 ana iatvăm 'ălirsn cre-
c.iz.i dinafara ulvi,rădea cum de
dreapta iOnbzţău ăpou i
e iş partea iăreca miaţt
,c enşÎtoăvr În noi, acea parte pc care ea o
utăa'\ şi o ăgeşt,îdnr dar care nu pune în joc
nimic ntosă, nici taăr.vde - Intru totul .aş
- Dar numai aiţtm pe temeiul vede.rii sau iş
cea pe temeiul auzului tacseiuăl şa-numit poe-
zie? - eşt,Fri iş ceasălt.

Platon, Statul, 605 a r poetul
39. Va ăs zăci pe drept cuvlnt şi
imitator am putea ă-sl punem la locu lui, rfn„
duindu-1 t-uălari de .rktor. ăciC el ăenasm cu
acesta, .prin faptul <a face lucnui inferioare ţăaf
<le rdăe,va ca şi prin faptul ăc arc de-a fa.ce cu
firea clatăe a sufletului, nifeărao iş ea, nici-
decum cu firea uăbn iş cu mitaţ ei. Ia~ astfel,
rn drept cuvînt am putea rîhtoă ăs nu-l pri.mim
finiincdetcaateael pe care trebuie s-o rînduim bine, dat
11'CZ<llfc la iaţv filla <>ea joasă a su-
fletului, o ren,hşăt li dă bold 1i astfel urpăs fi-
rea oianţl,ră Întoc.mai cum într-o cetate cineva
ar invnti cu puteri pe ceY ări "ÎŞ le-ac da pe nămi
st ă. :rpe1îni, p1erzînd În schimb pe cei ce au
minte. Vom 91>une deci că poetul jmitator stator-
205 nieşct o rtăaosp cîrmuire în fieca.re dintre su-

flete, facînd pe placul firii. lui iraonlţe, una ce
nu face deosebire Între cele superioa:re şi rele in-
ferioare, ci care deăcuj despre ceaşli lucruri că
sînt cînd de rţpe cînd nemsemnate, sub aş­leîn
rea nilruăoc mult tdprăae de .dăvear

Platon, Legile, 889 a

40. Se pare, spun ei, că cele mai, marj iş mai
frumoa-se lucruri sînt iţrcea ale naturii iş întîm-
plăr,i iar cc!e mai bicisnice apriţn artei care ia
drept model pe ,prime!e pentru a pmlăuis şi a
construi toate ,produsele ei Jipsite de răimeţ, în-
etşdbo numjte „artistice"' (tehnik&) . ... Arta, ul-
tima ătur·pa dintre toate, pieritoare printre cele
pieritoare iş creatoare de curiăj ăfr ,prea mult
readăv în sinea lor, a dat reştan cel mult unor
imagini (eidola) de eaicş lariesăfpcu ţăetconsi
ca şi artele sneşi,î ca acelea âerivate din upi,ărtc
muzica iş restul acelora ce se îmudesc între ele.
Dintre artele care produc ceva serios, împrumu-
tînd naturii din puterea lor, fac parte medicina,
agricuh·ura iş gimnastica.

CONTROLUL ARTELOR

Platon, Statul, 401 b

41. ieţPo trebuie sehaigvrţup iş siţl să În-
ăţiŞC7.ef în operele lor imaginea bunei tări.up

Platon, Statul, 424 b

42. Mai presus de toate ei scepăz acest lucru iş
anume ăs nu se inovez.e în materie de ănaitmgs.c
şi miăczu în afara ordinii stabilite. Introducerea
unui nou mod în umăciz (eldos) trebuie ăptivr
ca ispmeăjdro·a pentru întregimea ,sistemului so-
cial. ierăcN schimbarea felurilor de exiprimare
(tr6poi) în uzăimc nu se ·face făr aernutsă,
fegilor politice cdor mai importante, ică viola-
rea legii se şeăafzuri şi se ascunde în joc-uri Întru
nimi<: rău',.tcfeoa pentru a 5e esrvăa apoi asu-
pra carac-terelor şi moravurilor.

Platon, Legile, 660 a

43. Legiuitorul ntţpelî şi să va tauăc ăs convmga
prin vorbe frumoase laude pe c-reator, iar 2otl

Llllrl nu-l va convinge tl va constrlngc ăs redea
f1vm i,e ruvi.ne în ritmuri atitudinile iş în armonii
hll rile (mile) lioăbraţ niăpehţr şi viteji,
IHf• Ull C'UVÎnt buni.

l'li11ia.c: Pe Zeus, e,nitrăs Îţ se pare ăc aş S·taU
liU'l'llrilc :icum în alte teţi?ăc uăpD cite îmi dau
1111111:\, cele ce spuneai nu tiuş ~ se caeprtă în-
h) urni dech la noi şi la laccdemonieni. ln alte
p rji apar mereu lucruri noi în ce preşivt dan-
mri e 1ş muzica în general, bchmisă -ir dictate de
prcferin,e neorganizate, enşciv în prefacere, iş
Im de legi cu caracter permanent, aş cum po-
vcuc~1i ăc se păîtnml în Egipt.

AH'rA IŞ FILOSOFIA

Pl:uon, Statul. 607 b

44• •••• omnedşt o veche dezbinare între filo-
rnfie iş arta ecăiopt .. . ,şiTuot fie „us c,ă în
..·c ne crpi.v,etş dăca a.na ecăptio sortita iătfsde,r
prernm şi ţitam, a·u itoşu de invocat weun
.ugument, în sensul ăc şi ele trebuie ăs-şi csaăg-
locul într--<> cetate bine ,iăutnrd alUnci le-am
primi bucuros, întrucît ne ămd seama noi nşiîe
re mult far.ămec E un sacrilegiu ăs rmiăps. nîpă
iş o rbmău de arv.edă

10. ESTETICA LUI ARISTOTEL

1. SCRIERILE DESPRE ESTETICA ALE LUI
ARISTOTEL. Bibliografiile antice ăremun mai
multe tr.atatc des.pre teoria .artei scrise de marele
Arisiotol (384-323): Despre poefi, Despre fTH-
mos, Despre ciăm,zH Aporii homerice şi Pro-
bleme privind poetica. Toate acestea s-au pierdut
iş numai Poetica. eţltc.dsu1pvnş lFă" iş ca e pro-
babil ompeă.tnlic Bibliografule v«hi vcxliesc de
ouăd ţic.ră Din ele a s'ămta numai una n,sîă o
carte -mai adegrbă tuăcsr care, în afara unei in-
troduceri generale, eocnţi
d iei. doar o teorie a ua~-

ln pofida acestei nişrtmoe trunchiate, Poetica
207 lui Aristotel ăop,uc un loc aparte În istoria este-

ticii•. Este cel mai vechi tratat de dimensiuni mai
mari care a auiertp.sţv E un tratat profesional
consacrat unor probleme foarte s.pecia.li7.ate ca
intriga şi limbajul poetic, da.r cuprmde iş obser-
saţiva generale despre ecăti.s Era destinat pro-
babil fie fikut public sub forma unei serii de
prelegeri şi constituia hcsiaţ unei alte rdiateţs
care nu ni s-a trp.aăs Poetica nu a fost cbptaăuil
în timpul eivţ lui Aristotel.
In afara Poeticii, Aristotel a mai ătcuf comen-
tarii de9Pre eistcă în ucriăl închinate altor ,su-
biecte. Cele mai numeroase comenta:rii se cegsă
În cartea a III-a a Retoricii, ,unde se cudtăsi pro-
bleme de stil, iş în cartea a VIII-a a Politicii,
unde, în capitolele 3-7, Aristotel şiî inpărzet
elţiconp despre -muzăci cu prilejul iăleorab
unui program educativ. ţilerCă I iş a III-a din
Politica se efr,ă şi ele la chestiuni de si.ătecC
Unele capitole din Probleme sîm consacrate este-
ticii muzicii. eăctasA lucra'!e nu e sircă de Aris-
totel s,unşiî ci de discipolii să.i svareţilOb des-
pre frumos iş traă din Fizica şi Metafizica sînt,
cele mai multe, dispersate în fraze ăţerlz, aces-
tea fiind ănsî pline de iţmae.cfns Cele ăoud
Etici, îndeosebi Etica ced,imuă vorbesc des.pre

epnţaixr .ăestic
ln ulcrăie estetice ale lui Axistotel, iţeclds,u
speciale m-noăpdrei ţfăa de ţsieulcd filosofice
generale. Ele ăzarte mai abrdeăg despre trage-
die sau ămuczi decît cle9pre frumos sau poezie în
general. şt,iTou unele dintre aceste teze pe care
Aristotel le-a aplic.at numai la tragedie sau nu-
mai la izuă,cm s-au dovedit ulterior a fi ă­deav
ruri generale aplicabile artei în totalitatea ei.
2. PRECURSORI. Precursorii lui Aristotel în
studiile de cieăts au fost, pc de o ,parte, filosofi
(Gorgias, Democrit iş Platon) i,ş pe de alta, ar~
tiş (ca·re au formulat .reguli de lucru asupra
obiectului artei lor). Da.r nimeni înainte de Aris-
totel nu a cercetat estetica în mod atît de siste-
matic. El e cel care a dus estetica, pentru a folosi

• Pentru bibliografie, vezi pp. 30-Sl. 208

fi (11n1.li kantian~. pe drumul sigur al ui.ot~cnaş
D11ivolun:.1 unei ştţnie c un ,proces constant ş1 c
"1~1·.1111 ~.1 estrclom'ăni un anumit interval de timp
~r ~ punctul în care a început ina.ţtş Cu toate
1H'C\lc,1, istoria esteticii poate fi iîmătrţp în
1tl)l'ci~tt1ric" i.ş „istoric•, Aristotel poate fi situat
l111rc de din aucăz că a înlocuit atilţnvcse
mi. i .mult sau mai ţuinp vagi cu o disciplina coe-

1•c 111t
Cel mai· apropiat precursor iş profesor al lui
Aris1ntd a fost Platon şi c foarte firesc ca per-
•po.:.1.ivcle lor ăs fie eoars.tănm S-a spu, chiar
c:î c~tctica lui Affitotd l[)ll1 ţienoc nimic care ăs
nu t.'.'(Îstc deja În Platon. Nu ·e dvărea.t Aristotel
a cvada·t din cadrul metW.zic a.re con.stituia
li.iz,, esteticii lui' Platon. ln parte el a sistcmati-
zn1, în parte a .modificat idei.le estetice ale lui
Pla ton, ş i tn ·parte a dezvoltat ceea cc la P)aron
cr;i ,,Ilia sugerat sau hs.taţic
Aristotel a-iş fundamentat ideile estetice pe
pnc:tia şi .arta riăţ şi epocii sale: -pe poezia lui
Sofoc!e iş Euripide1 :pe ,pictura )ui Polignot şi
Zcuxis. iştoTu sculptorii ,pe care-i uţaprei cel mai
mult, Fidias iş Polidet, ceaufă parte amîndoi
dintr-o enţgria ceva mai vitscărîn d«ît c.ea a
lui .şînsui ceşaAi căerma e alvbiă iş în cazul
marilor .pictori .pe care i-a tiuţerp cel mai mult
~·;\ şi în ceI al marilor tragedieni pe ale roăc
1l1~re iş - a fundamentat Poetica. Astfel, estetica
h1i Aristotd a fost in nţaelfuăt de arta contcm-po-
r , nră care işî igcşta se deja aprecierea ge n arel ă .
Erau eaicş tară şi poezie pe ca-re le ·cunoscuse
)Î Platon, dar atitudinea lui Aristotel aăţf de ele
~c deosebea de cea a lui Platon. Pe cînd PlQton
cn-ndamna arta şi poezia din uzaăc că nu se
:idaptau idenlogiei sale, Aristotel Îş1-< ad·aptat cs-
1etÎ('a practicii existente.
3. CONCEP1UL DE ARTA. aţitsevnIg
pc conceptul de n-
ăcie1t se ·poate axa fie ăaDc Platon dăea frumos,
'J?rÎ-
fie pe conceptul de tra.ă
nritate conceptului de frumos, A1·i~totel, potnvit
lui 7.cllc-r, ,.Ia Începutul Poeticii sale a l~sat la o
109 parte conceptul de frwnos ş i s..:a lansat în studiul

artei". Faptul ·relativ concret şi explicit al artei
l-a atras mai mult decît conceptul de frumos oa-
recum vag.

Conceptul de ăatr al lui Aristotel - tehne -
nu era nou. Dar eidş a insuţ·t- conceptul genera.I
utiHza.t pe atunci, Ari9totel l-a definit C·U ·preci-
zie. Arta era rtcaziăe în prmlul rînd ca ac-
tivitate .umană Aristotel -şia formulat .princiJ'iul
astfel: ueţidl.o,rp artistice sînt acelea a caror
omărf este în suflet"l şi „a roăc zaăuc eficănt
se află în creator iş nu în obiectul oreat"2• Ur-
meaăz ăc produsele artei pot „fie să existe, fie
să nu existe", pe dnd produsele .nat-urii se ivesc
prin necesitate.
Mai precis, clţăeativ umane -au un triplu ca-
l'acter: ele 61Înt .fie cercetare, fie ,ţaiunec fie pro-
ducţie. Ca rodp,ueţic arta se odtebsş atît de
cercetare dt iş de enţ,iua în primul -rfod deoa-
rece lăas în urma ei un produs. Un tablou este
produsul picturii, iaT o statuie este .produsul
sculpturii. ln termeni şi mai proprii, arta e ,pro-
duq:ie, dar nu orice odurţiepc e a.ăt-r Conform
definţ lui Aristotel, cţiudorpa este tăra nu-
.mai cînd ridaco,.puţ e entioşcă şi se teminazăÎ
pe .cnorue•atş Astfel, genul icaeăr îi ţraenpi
arta este cel al rducţp,ioe iar danferiţ ei spe-
ăcif este fundamentarea pe ncştaoeru şi ,re-
guli gener.ale. Deoa,rece reaşontuc aceasta se fo-
osetşl de reguli, arta mai ,poate fi iftndăe şi ca
o >ţderoÎu .ctşoiăen ăztluRe din scaăet defi-:-
niţ1e că o iorpţuced abzăt numai ,pe instinct, pe
ăţneirXp ~au rpă,cita nu este tăra deoarece îi
lipsesc regulile iş aplicarea şocineăt a mij.loace-
lor î.n vederea atingerii scopurilor. Numai cine
îşi actşneou mijloacele iş sc~urile produqiei
sale şîi tîseşpăn arta. Re-zulea de aisemenea că
artele nu se zilmtăea la cele -care avea-u ăs fie
numite mai tîrziu arte fromoase. Acest concee,t
aristotelic de tăar consuna cu irtaţd grecea-sca.
El a dobîndit st.atut clasic şi a utspvrieaţ vreme
de veacuri.

Aristotel numea aă"rt„ nu numai c.udporţia
îils,ăş ci şi abilitatea de a produce. Abilitatea ar- 210

tloolul te ăzaeb pe craeouşnt iş ,pe familia,ci-
'i~ l•II (.\\I l'C~ulile de c·rţuo,ipde iar ăstace noacşu.­
lf lf , fn1 rucn constituie baza eduproţ i ,ie Aristotel
I m1111it-o tot .t„a"ăr Mai tîrziu, accn termen a
fou •plicat iş produsului itţăcva artistului, dar
l\ rhtotcl nu l-a folosit În acătse i.p·aceţ Pro-
1llll '\i.a, abilitatea vpdură,tcio etşaonruc nccc-
1\r · ·produqiei şi lucrul produs erau corelate, şi
r11I1IcI lcs<ulel teroncnului de •r„ăat se deplasa cu ­şu
la unul la altul. Ambiguitatea terimnu-
lu.l lţ' CS< <ie tebne a fost toenmiş de Ja,t.mescu\
Ms şi ele cuvintele eproăuatnscz din limbile
modeme. Dar în timp cc ,pentru Aristotel accep-
, 1_. 'rj \ paictăn a lui tehne er.a abilitatea uoădcp-r
10 1'11 ui, principala trimitere a termenului rnedic-
vul <le ars era la oanurşte,c ia,r cea. a modernu-
lui „ana• la produsul s ă u .

Conceptul de a rt ă aristotelic are mai multe
1r~11\1u,ri caracteristice: (4) Intiîi, Aristotel in.ter-
1preta ar,t.1 ·dinamic. Era Jamil~t cu "'1!&.ile bio-
logice ,şi ca c rceotă al organismelor vii, era
f11cl in:1t ăs ădva În r.nuaăt mai arbgedă. procese
dcd 1 obiecte. Gm.ccpll'tul usă de r0. ,t ă era de aseme-
nu dinamic, accentuînd mai mult riţpodcua decît
l'rodusul final. (b) Aci>to<el sublima de asemenea
factorul intel«tual În tar,ă cunoartorea şi i-aţor
11;1mcntele necesare. Nu xie s ăt ărta răf reguli
tceneraile• •Arta ia .şcnat1e• , S(Jl"Îa el, . a1Unci cînd,
pt haza unui ma-re nmtiă. r de nuoiţ d a tor ate

exp r eţin, ajungem la o p ă re enralgă despre
nă t ao re • ! ~ (c) Afăar de aceasta, el
l';tzurile e«săm
1'1111<'cpea arta ca pe ·un proces psiho-fizic; şide
,irta. şî i are oaibşîr în mintea artistu-lui, ea e di-
un produs natural. (d) Aristotel a
raji ă ctre.ă
,,pus uta ş i natura, fră a stabili nî să nici o dis-
1irh'\Îe ăten între cele oădu deoarece ambele ur-
111'.iresc un singur .scop. a.tienoţIl r ear artei şi
,1 ua.turii le l'C"Wlette3a.

Uefinind arta ca pe o abilitate, Aristotel a
.1111a·lg;amat-o cu itnş aţ . A stabilit, e drept, o
1f 1 lăurm ·pentru a le d i f e r ne ţ ia una de aha, spu-
111 nînd c ă itţnş a se o ,c u ăp cu ex is te n ţ,a iar arta cu

deveni,rea4. eAtsăac lumărof a exercitat ăsnî o
mai erădus neuţăfil decît conceptul ăsu de răat
ca abilitate şi erunct.oşa Acest concept a estom-
pat rednfiţa dintre rtaă în asemenea
iş itşţăn
suămr încît, În Antichitate şi în Evu.1 Mediu,
geometria iş astronomia erau clasificate ca arte.
Conceptul de Taăt al lui Aristotel a supravie-
uitţ aproape doău mii de ani. JNÎmîncă ruLi în epoca
rădmoen a suferit o modificare, una radi-
aăc.l ln primul rînd, ,,arta• a ătacp sensul mai
restrîns de „arte frumoase•; în al doilea rînd, ea
a ajuns ăs fie eonputăc mai rgaebdă ca un pro-
dus decit ca o abilitate sau o activitate; în al
treilea -rînd, tnea'cŞoru şi regulile artei au În·
cerat să mai fie accentuate ca în Antichitate.
O utăsr ivtcaăsemnf a metodei lui Aristo-
tel era aceea ăc el .nu se airăemng la iţdecu ge-
nerale, ci -studia fenomenele particulare1 încercînd
să le exploreze toate elementele, cons·tituentele şi
variantele. Astfel aborda el teoria artei. işDe ana-
lizele lui unmăetiaţ niţ mai agbrăde de istoria
teoriilor anistice decît de aceea a esteticii gene-
rale, trebuie să itămc cel puţi.n ăduo exemple, re-
laţi dintre aătr iş materialul ei şi, apoi, condi-
ţile artei.
~) Materialul e totdeauna necesar artei, fiind
însa folosit în diferite tomalidţă. Aristotel a
idenţvat cinciS: arta fie ăomcdif forma mate-
rial-ului (ca în cazul iturnă statui.lor de bronz),
fie udagă material, fie nîălurt parte din el (ca
în cazul statuilor sculptate în t)ărai,p fie aran-
jzăea materialul (ca În ci),urtsţon
icfă din punct de vedere caHtativ. !ie îl modi-

(b) ,eCotra'Şun ficeanţ iş talentul ucnÎtăs
sînt pentru Aristotel cele ·rrei iţoncd principale
ale artei. eratşCuno de aătr trebuie să
fie agrlăne iş să duiălcn isărtnep reguli de comeortare.

faţnEeic sceăran artistului se ,realizeaza prin
practiă. Asemenea ăhrotjaimţ. gredlor, Aristotel
privea practica drept un element alţisen în aărt
şi credea că arta trebuie Îţa.vătn Dar rînvăţtua
nu e de nici ,un ajutor acolo unde nu tăexis ta-
lent nîăs~tuc deoarece iş acesta e un factor esen- 21

1111 ln aria. Accentul deosebit pus de Aristotel pe
dt, 1 0ş1 c1r şi reguli generale era astfel temperat
aştorencu. rolului însemnat '1-1 fienţc iş
11lt111ului în aă.tr
4. ARTE IMITATIVE. Aristotel ua un maes-
tru at .fc~<iraă'l Qcastficînd nîsă QAclie, eJ nu
ii (Q<.'Ut cdiaţstn care ipare a fi cea mai impor-
1 an1 ă din şî.atern istorie a esteticii, aistncţ,d
( c tu ă mai tîrz1u, referitoare la „artele fru-
moase". Nu ăoiemnzţa iăcren „artele fru-
moase", eşid trebuie notat că, sub -un alt nume,
• I s-a apropiat de iaupsţe lfa,uroăt din.i,re „ar-
t.ele frumoase• şi uşgtem.ri•

Cum ţeparăîm deci Aristotel artele? Nu a ac-
ceptat clasificarea anel.or fătcu de otsfi,ş în
arte u,ile iş cupă,1el deoarece ar,tc precum poe-
zia., sculpiura sau muzica sînt văodptier .utile
şi clup.etă Ele nu sînt în mod exclusiv nici una,
nici alta. I.n cla·sificarea aătd de el artelor, Aris-
totel a dezvoltat ideea lui Platon, punînd 1n evi-
eădţn în primul rînd alrţie dintre arte şi ăna.tur
Într-o formulare fimoasă, el a afmJlat ăc artele
fie pmocelzaăt natura cu ceea ce ea este inca-
ăbilpa să ca,ăf fie o ătim în ceea ce ea a ăcf6.ut
Pe :acestea din uărm le-a numit _arte imitative•
(artele mimetice) iş • · indus în .rîndul lor .pictura,
sculptura fi, ţ.rJ,iap muzica, cadiă tocmai artele
~·are mai tîrziu aveau s ă fie descrise ca .arte fru-
moase·.
A-riswtel a descoperit în timaţe utarăs
e s neţială a. acestor arte. maiţtI
nu rezintăp
numai mijloacele, ci şi scopurile Jor. Un pictor
sau un poet nu ămti realitatea doar ca ăs creeze
o~re frumoase. mIitaţ e sinuîş scopul lor. Doar
prin mimesis, stMillia Aristotel, dev,ine poetul cu
davărte poet. Ba chiar a scris că . poetul e da-
tor ăs rvasăboec cÎt mai ţunpi în numele fropriu,
pentru că nu asta face di.n el ua imitator• ••Imi-
t1ţia• e unul din conceptele dominante ale teo-
riei lui Aristotel. Pe el se zăbau atît clasifica-
rea artelor dt ş i fnied ţi lei date de el «nclor par-
ticulare. Deinf i aţi aătd de Aristotel tragediei e
lltJ
cxempluJ clasic în acest ,sens. El era. idneîtţacr

ăc itamţ e o iţefcun tuns,îăc a t~ilcaţv' artunăl a omu•
lui iş, ,prin urmare, o czuaă iş satis-
eicafţ lui. Asta cilxpeă de ce în atră lrpeacă e
dusproă chiar cînd ,sînt imitate lucruri care în
ănatur nu plac.
5. CONCEPTUL DE IMEATŢ !N ARTA.
Ce a elÎsnţ oare Aristotel prin ţ„i?"eamt Ter-
menul ca atare nu l-a definit inercă. O defini-
ieţ este ăsÎn în rălcieu sale: e evident
ăc nu a nÎţesl iăcmtpl copiere eldif.ă A utniţs întîi că,

în ţeatim, irtaş ,pot prezenta realitatea nu nu-
mai- cum este, ci şi mai tîru.-ă sau mai. rumoas.fă Ei
îi pot reprezenta pe oa:meni întocmai cum sînt
În ţavi ă,lear mai riă sau mai buni dedt sînt.
In iprtu,că observa Aristotel, Polignot îi ţîfănişa
pe oameni mai işephc, Pauson mai iţîru iş numai
Dionysios îi gzraevuă aş cum sînt În ţă&av.i În
alt ,pasaj, el scria ăc de vreme ce poetul e un imi-
tator ca pictorul sau orice alt art1st1 el trebuie să
.a,lgăe una din cele trei itdaăţmol de imitare a
lucrurilor: iJie cum au fost sau sînt1 fie cum se
spune sau par a fi, fie cum ar trebui să fie"9.
Ari.9totel l-a dtat ~i pe Sofode, care spune.a ăc
el îi ătnizerp pe oameni aş cum ar trebui ăs
fie, pe cînd Eurrpide îi ianăţîzfeş aş cum sînt.
Aristotel isuneţa ăc Zeuxiis a fost pe nedrept
blamat ~tru ăc a vrut ca pictura lui ăs fie
mai vîasr<lşiteă decît modelele. şaA cum obser-
vase cănî mai Înainte Socrate, o tcpiăur poate fi
mai sfărmuao decît natura .căda la un loc
farmecele risipite ale acesteia10. A,ristotel scria ăc naădu

s-ar putea ca oameni şa cum a ,pictat Zeuxis să
nu ptoaă exista; pictorul i-a sumetr,ţîfna dar
avea dreptul s-o afcă deoarece „modelul trebuie
ipe"şdtă 11_ Arta are ,pos~bilitatea de a năîţafiş
lucrurile mai bu111e (sau mai rele) decît sînt şi
asta e altceva decît copierea.

In al doilea ·rînd, teor-ia despre ti.meţa a lui
Aristotel s-a ărţtsedip şi de natura..lism prin
aceea ăc ea pretindea ca arta ·să ăbai
de a prezenta numai lucruri iş evenimente care au iagobţl

o fciaţsemn r.g,enală care, ,ăacid sînt tipice.
!mr-un binecunosct>t aforism, Aristotel opune 21

por.zia c mai iofclsă şi mai orpfnudă decît
1 Ut)l~il J>Cntru că îă.zaefşiţn ceea cc es,tc general,
ll• ·ind istoria tipărzne ceea cc c individua112.

ln ol ucile.a rînd, Aristotel SÎnacţsU că arta tre-
buie s:l reprczinr.e lucruri care sînt necesare. ,.Da-
1oria poetului nu e ăs csoetpăav Jucruri întîm-
1pl11e cu dcvară -t, ci lucruri putînd să se Întîm-
ple În marginile verosimilului iş ale necesarului•.
Pc de ltăa parte, anistul c păţierîntd să intro-
ud că în opera sa chiar lucruri imposibile adcă
1inta pc care şa-i propus-o o ecre. Aristotel -iaş
aplic~t conceptul de iţmate mai ales la tragcdi.i,
('.:&re erau pof,ulate de eroi mitici şi aveau loc
undeva între wnca csaenmoă şi cca văin.d Aici
abia ădac puitca ·fi vorba de o -reprezentare a rea-

liătţ. In al patrulea rînd, ceea ce nczaăoet într.-o

orpeă de ăatr sînt nu lucrurile ş i evenimentele
particulare, culorile şi formele izolate, d mai de-
rbăag caiţozpm iş armoni-a lor. A.ristotel scria
sacă „oricîtc culori ar .pune cineva ,lătao n-ar
izbuti dea privitorului a-dea raetădfs dt
cel mai simplu desen necolorat„13. In Politica, el
scria: .Nici pictorul n-ar ngdăuiî ca un animal să
ăaib un picior .mai ma.re, chiar acdă ar fi deo-
sebit de frumos, (•. .) nici maestrul de cor nu
ar atlruă lceaţior ipe unul care ădtn mai tare
iş mai frumos decît întregul cor·14. Nu obiectul
particulv imitat de artist tcaeonză Înk~ oerp ă
de ară,t ci noua totalitate pe care o m.ălp ă eşd et
din ele.
Toate acestea ă.atr ăc ideea de mimesis a lui
Ar.istotel nu poate fi ualtă În sensu:l modem de
El a vorbit despre mimesis mai mult
aţtime.
În tlăeurg cu teoria sa despre tragedie şi l-a pri-
vtt ca pe activitatea unui .mim-, iaăcd a unui
actor. A simula, a crea .eiufnţ şi a le interpreta
prizentă eanţs acestei vi,ţătca ,işed e,cfştr.i
ca se poate insipira din realitate şi o poate uti-
liza drept model.

ăBnu parte dintre ifamţr -le foi Aristotel con-
ăfirm ăc acesta e sensul În care a Înţels de fapt
115 ţonaeui de mi~sis. Mai întîi este ţa.inf că

În ătra se pot reprc.zenta iş lucru,rile .imposibile.
Aristotel spune ăc poezi,a poate ioţcen lucruri
imposibile ,dcaă; tange-iş eluţ rmăiu.•t ulŢe
trebuie, adrş, ăs fie a.Irul decît reprezent.area
r.ietăaI Mai ,pune în tăla parte că soiymb­ălt
ţile plauzibile sînt de preferat în arta posibili-
tăirlţo neplauzibile1s. Ln al doilea rînd, discu-
tind „felurile mtiţe•,a Aristotel eviăţdzan rit-
mul, melodia iş limbajul16 - cu alte cuvinte, trei
lucruri care sîn.t exaot ceea ce ebstşod ·poe-zia de
realitate, In al treilea rînd, şeid Aristotel i-a nu-
mit pe oeiţp imitatori, el i-a considerat drept
creatori. Scria astfe'l că „chiar de i s-ar întîm-
pla să-şi eclădsa opera pe lucruri -petrecute,
n-ar fi iotşu din taăcse mai iţunp po-
et"17, Iar activi,tatea şoiatrl icnpăr o _privea ca fond

similacl cu aceea a .erţoilp A vazut ăatecs ac-
tivitate tivăam» 1 ca pe o ţcrei,a oa ,pe o in-
eiţnv a artistului care se poate inspira din rea-
litate, dar care nu-i obligat s-<> cafă ădac pro-
duce o răepo c,agnărite.vo psoiblă iş verosi-
milă.
Poetica lui ArRStotel a închis complexa istorie
a ideii gşicret de mtaţei şi a termenului de mi-
mesis. Să ne amintim că mimesis însemna pent,ru
pitagoricieni expresia „caracterului" mrucă.l:i De-
mentul ăus principal era muzica. Potrivit lui De-
mocrit, mimesis însemna a lua exemplu de la lu-
rclăei naturii, f~ind aplicabil tuturor artelor, nu
doar celor imitative. Platon e sănî cel prin care
mimesis a început ăs Însemne imitarea lucrurilor
exterioa,re în poezie, tuipărc iş Luărsctp. P.itago-
ricienii au sleţnî „ în sensul în care
imtă un actor; Democrit a s-oeÎnlţ iaţt„m Î,n sensul în

care un elev îl ităm pe profesorul u.ăs Numai
Platon a înţesl mimesis-ul în sensul în care un
copist imăt un model. g!elanţr opălactni a
termenului a-iş pus pecetea asupra lui Aristotel,
ăpdu cum se poate vedea în observaţi acestuia ăc
itaţm ne place pentru ăc îi recm,unoaşt ori-
gi,nalul1B. tn ansamblu, Aristotel a mrăsa nsăî ·fi- 2.
del mai vechiului sÎnţel al timaeţ ca expresie
şi îernaţşfăi a caracterelor. A citat epica şi tra-

r1lţ-i t .il,1t1 j'U)c·1.ia iş artele teatrului ca imitative în
~c11~ În ,are era muzica. Modul său de a
1@1\IPl ilr,)N,1v/mc Ji ta \Î;,,"difcrit de ce~ al pîndiatorilo.r mo-
l Joua aspcct.e: 1mmes,s e reprezenta-
ffll 1'a111h1\\ii pc de o parte, ,şi pe de alta, ex•
~1111• ei ,l i bă.re Vorbind desptt mimesis, Platon
t II Alndit la prima cepiaţ, pitagoricienii la a
doua, in timp ce Ar.istotel "Ic-a avut În minte pc

1 1 1 1 nuod ă .

l1't l.:C fd se deosebesc artele imitative de alte
1u'tt1 ? Sau, mai exact, prin ce se poe-
c c1..-ca cc nu esitc poezie? Dcăa ebdoşts
11.1 1J uimadăon.
folosesc un .limbaj similar, prin ce se edtşbso
1111 rpocm de un tratat? Gorgias esăurnp mai
frmi nt,c la întrebare, af.irmînd ăc deosebirea tăs
ln forma remctăj a poeziei. Aristotel aişt ăîsn ăc
fo11111a mtirceă nu c de ajuns ca ăs transforme oo
1r111at şt ni ţ i fic în ipoezie. El a ·da·t, prin urmare,
un ăr psnu djferit: poezia se edosşbt prin fap-
tul de a ,.-imita'._ gelţnÎa ipr..in asca că săutra
cs n ţi a ·Iă a poeziei onsăct în ex\'rcsie şi reprezen-
turc. Ea e otcdriv,pă o expresie a semimentelor
,i o ţăfeorîiaş a ţăir,ealt dşei reprezentarea c
,\Îl'Î numai un mijloc şi poate ado_pta felurite
IHml .it aţ,Î de la repetarea fidela pÎna fa O adap-
t:UC foarte -e.liăbr
Un estetician modern ar fj îndinat să întrebe
i11 ce ,raport se cseă.g artele imitative cu forma
~i oc n ltun.ţi Aceste arte se oc ăpu- oare de ceea
:c este imitat sau de fdul În care e tuefca ăt
aiţtm? Aristotel ar fi privit-o probabil ca pe
n întrebare impropriu p.ăus El scria că „poetul
t1:'Lă s ă fie mai curînd ulă.p1rotfi de subiecte de-
dt de stihuri•, cu a.Ite cuvinte că poezia e preo-
:ău,1tp de c o ţ;nitu dar tot el a descris poezia ca
diqi.une, ritm şi melodie. Acestea constituie
forma 0D. N-u i-a ldat dinătao ,prin gînd, ca.
dc,tltfd nici ~jormtiţă iţ1rocmpat s ăi, că
intre fnăo şi ţtniouc 11t putea exista un con-
fli ct iş ăc ele ar o ale-
Înk'e putea fi rn«~eă
~cre19. Nu a f ă tuc nici o deosebire între ele.
6. ARTA ŞI POEZIE. Aristotel a coosiderat
117 rum ă ertalo arte ca •.imitiative•: epica şi tragedia,

comedia iş poezia r,dibătcam cîntatul la flaut şi
la ărahtci (auJeti,ca şi d1hareti-ca). i,ăsAzt ne-am
referi Ia acestea numai ca la poezie iş iăzu.cm
Lui Aristotel îi lipseau nîsă caetşi termeni mai
generali iş astfel a dat o enumerare mai deta-
ial.ăt şieD instrumentele lui conc~le era,u cu
mult mai avansate decît oricare dmtre cele folo-
site de predecesorii i,să erau multe şi cele care
îi-ăcn li,pseau. A observat el sÎşiun ăc nu are un
termen care să cn,dăpui-r arta retHaă ca totali-
tate. ln gtşre,c termenu'} de „poet• însemna fie
rtăcudop (conform eti.mologiei), fie doar pro-
tăcudorl de poeme, exoluzîndu-i ţ>e scriitorii de
zrpo.ă Ca urmare a acestor ife,ţncus Ari9totel
a fost nevoit să enumere separat tragedia, come-
dia, epica, ditirambul etc. 1-a.u lipsit de asemenea
termeni generici pentru micuză iş arte plastice,
astfel Inch şi de aăst atăd a eru,m,,r,>t iăţp<le lor
componente. Artele plastice se focadrau :În con-
ceptul aristoreliic de arte .imiitative an.ai npuiţ bine
decît poezia şi muz.ica, dar analogia s-a dovedit
.ătneicfus Lista artelor imitative cu ca.re şiî în-
cepe Ari-stotel Poetica nu include pictura sau
sculptura, dar celelalte culrăi ale lui tăar di
s-a gîndit la ele ca pîni.radţ aceleia1i categori,i.
După el, artele imitative înglobau poezia, muzica
şi artele plastice.
Cel mai semnificativ punct de notat Îin eăl­g
tură cu clasificarea. lui Ar.istotel este că el a re-
unţat la .se.pa.carea aecărsg tiăuns între arăt
şi poezie. Acestea erau separa.te din ăazcu că arta
era produqie, iar poezia .epriţof Aristotel a in-
tegrat poezia în rîndul artelor. Nici chiar Pla-
ton nu socotise poezia ca pe una dintre arte, de-
oarece el considera ăc arta ia etnişra di,n price-
pere şi poezia din „nebunie •inădv. Aristotel nu
avea snăî încredere în „nebunia id-n.ă"v El a sus-
iţntu că poezia eniţ„ mai .curînd de darurile în-
decît de nebunie•. Poezia ănub -se pro-
duce în eailcştesănuc fel ca Ori-care tăla atăr ,năub Prin

talent, pricepere iş xeucţ,ir iş e usăp ,regulilor
nu mai pufin decît celelalte arte. Din acest motiv •

11 t}OIIIC ('onstitui subiectul unui studiu :cşifţnt
1H · ~I 9111cfi11 c denumit ,epotc.1ăi"„

Pri n Mt.',htii abordare, Aristatei a fost în ­mă
~Ut' • resaăncu poezia şi artele plastice. A ­fă
llll (' li tiupnţă includerea lor într-un concept de
IU'I 11111c -s.iu, mai prec.is, -în conceptul de ăatr
111liu1i vi1. Vechea ţpiezo dintre poezie iş rtăa
(l11Jp ira, ie sau pricepere) a fost ă~erd de Aris-
t01cl la di~inqia între uodă tipur.i de oţeip şi de
tll'liiti: l'CÎ care sînt lăciţz.u de pricepere iş cei
c11rc srriu sub imperiul eiprnsţa. Aristotel în-
1%1:1 i.i-1 ,prefere pe primul, deoarece eiţop apar-
1lnînd uhimului tip îiş pierd lesne controlul ope-
rci20.

7. IIEOSEBIRI INTRE ARTE. Aristotel a
iden tificat îmr-o nameăir alc s ciă diferitele tipuri
de a·rte imiu,tive. A taăr. ăc ele se deosebesc
1,rin mij!'Oaccle între b ui n ,taeţ prin obiectele lor
s:rn prin metodele lor de „imitare•.
A. Ritmurile, limbajul şi melodia sînt mijloa-
rclc taţieÎubrn. atît de .poezie cît iş de ,ăciuzm
,H"cstc .mijloace fi~nd utilizate fie ,ămprenuÎ fie
,cpa.rat. De exemplu, muzica tărleaimnsu între-
ăhuazi1ne atît me'lodia cît iş ritmul, pc cînd dran-
~ul lizeaută ritmu,ri rfă melodic. Cu ajutorul
imş că rfio -ri,rmîcc ale corpului, dansul ăedr ca-
r:t(.tcr~, afecte iş nui.ţca Unele arte, ca tragedia-,
nimcdia şi ditirambul, bernza~ităîţu toate cele
trei mijloace.
li. 1n ceea ce p r ivşet e obiectele imitate, cca
111.ti i tamnpro ă îm ţăp e.ir pentru Aristotel era
l·ca de-ja i,caăt şi iaţume că, unele arte îi fiîn­ăt
~ caăz pc oameni aş cwn sînt ei ştebîdno , iar
.1ltcle mai răi sau mai buni <lecit sînt. Pe vre-
mea lui Aristotel, arta care ţfiîşaăn oamenii de
rînd era atît de icatensmvă,f incit el a gîndit
.trta ca f.iind ăîÎţmrt numai în ădou tipuri ex-
·trcme: cel nobj şi cel v.ul-gar, reprezentate de
tragedie iş, respectiv, de comedie.

C. Luînd ·În considerare metodele de mi at ţ i e
specifice artei literare, Ar~otel a relevat d o u ă:
,,:â autorul fie bovr e ş te d irect, fie işî pune eroii
219 ~ă rvo secabă . A considerat că sc1aăe d u a l i ta t~

e aetrzn.pă oe arta cepiă i,ş respectiv, dratnd„
tiâi.

8. PURIFICAREA PRIN ARTA. noCecaiţp
lui Aristotel despre arita măitcva şîi g~te o ex-
,presie ucsiăom în faimoasa in{ţed dtaă de el tn.•
gediei: ,.TTa,gedia, e, aş.rd, iatţm unei aei.uţn
alese iş întregi, de o oareca·re întindere, în grai
împodobit cu iel.urite soiuri de podoabe osebit după
fiecare din ăerpiţl ei, miaetţ .hpu,icnîtă de oameni
în ,aeuicţn ci nu e,ăptviso şi care stîrnind mUa
iş frica şretsăvî riţaeucă acestor patimi"'21.
Putem distinge opt elemente în aăctser definitie.
1. Tragedia e o reprezentare tăiavm, 2. între•
buinţează vorbirea, 3. întrebuiţază vorbirea or-
nată, 4. are ca obiect o ancueiţ 5, ătmi
prin intermediul rălmioxep osăa,ireunor oameni în ac-

ţiu,en 6. trebuie ăs ăbia o ntiămua ăerim,
7. ăiazenoţ astfel Încît să ărsaencît mila iş
frica şi 8. eijlrputş purificarea eşartoc .ţemio
Poetica lui Aristotel cuprindea iş o teorie a
comediei, dar aătsce seqiunc a ei n-a supravie-
iţt.u ioş,utT un manuscris medieval timpuriu,
lnuw-aşti Tractatus Coislinianus• din secolul
ad X-lea, neţoic o iednfţ a comediei care e un
coresponden,c al ţ.iefnd aristotelice a tragediei
iş e areivdtă din ace.asta. ln ţn,esă ea unsă ast-
fel: .,Comedia este raşţăfîein iamtăv a unei
acţinu comice şi imperfecte ... care prin ­ăefds
tare şi <!Îs şliep-trju purificarea acestor pasiuni"'.
Unele elemente ale acestor feinţd privesc nu-
mai poetica, dar „purificarea'" (catharsis) iş
.imtaţ"' (mimesis) au o aplicabilitate lăgenra
în tăi,esc. deoarece ele definesc scopul iş efec-
tele artei. ln nfiţeda foi, Aristotel a toiţnema
înăs „purificarea"' numai pe scurt iş nec'lar, ne-
maireven.ind ndciaoăt asupra ei. Enulţ lui ăs-

• Tractatus Col.rUnlarun este un con1pendiu al PottlcU
Iul Aristotel, bazat pe un text mal complet declt cel pe care-l
m,tş~nuce dar care Includea unele pasaje pseudo--artstote-
lice, iţaDfne comedleJ este tocmai o asemenea elaborare
mal ttrzle, laăomedt a tragediei.
dpuă difnţeatolcăsr
dar, dupd pArerea editorului acestul Tractatus, tlsngacl
({nscit~) construit!. G. Kalbl'I, Comlcorum Grattorum frag-
m~nla, I, 50. 211

tl·h1Hll!•rIrl1-t1t11u111IlJt,oir,Hrprun1ll.'.i.it saceăt .ătrlgnupei lrpmăebo mn,ifcăvat .a
a fost prin
controversat ădca
, tJ.1111'tlcarc· ~r.istotcl în.t~lege~ purificarea c,m?,-
1JM(11' t:.u pun f1carea spmtulu1 de aceste 1oţc0u .
fit 1crerea oa~ la o sublimare sau la o eliminare
j 1 no iţl o r~ la .ameliorarea lor sau la emanc.ipa-
ffll de ele? P.rima interpretare a fost ăpecta
tlmp 1 îndelungat, ătsiaz snăî istoricii au zucăt de
A\'Ord ăc cel dc-ail doilea eÎlţsn .al ăcr•fi.pu
t Ca'I in1cntiona,t în Po.iăcet Aristotel n-a sţ­ui
nui c ă u.t~cdia ionleîazbă şi eşcstăvrdî etno-
ţ lc spc1..·tatorilor, ci că le elină.m Prin ca, gpcc-
taiornl se aă>scdrz de excesul acelor ţimoe
care-l hlmruă iş etşdobîn pacea ăr.tlnuic Nu-
isto-
1)Hti ac seată interpretare poate fi ticsafujă

rkc11c.
'lsloricii a·u d1scutart de asemenea acăd Aristo-
lcl ş i - a luat conceptul de '.,ipurificarc• din cultele
,·d i.-:ioase sau din ăn.cidem Nu încape nici o fo-
cl o i a ăl ăc s-a interesat pcrsOOQI şi îndeaproape de
m c i;ă.nrd cu roate acestea, artît ideea de catharsis
,·it iş cea de mimesis, ţcilenop sale despre puri-
fkare şi ~re imt?atic, au derivat din ritualul
rdigios şi din ieopnlcţ pitagoricienilor. Aristo-
1d a prcJuar o ănrtcoid ţălanoirdt si i-a dat o
Întcr,pretarc ifetă:dr el a zvtău purificaorea emo-
Îroţ) ca pe o sed c ră c .are , ca. pe un proces psiho-
h,~c iş biologic.
C:onform ideilor oriice şi p•ta.gor,iciene, ca-
thar.fis-ul era cauza.t de um z ăic . Aristotel aş-i ÎO··
q11it ac~t punct de vedere. El a tpmîţăTi modu-
rile muzicii în etice, practice ş i entuziastioc, in-
ve~'tindu-1 pe acesta di.n rmuă cu capacitatea de
a decs ă rc a emolţic1 şi de a ,pur.ifica sufletele. Dar
ratharsii-ul l-a utvăz operînd în ,primu·l rînd în
poezie. N-a prctMls atiădo.nc fsoă că ar,telc
plastice ar .putea ,produce rcuhate similare. Cd-

tharsi.<-ul era pentrU ci un efec-t al unoria dintre
., rrc!e imitative, nu al tuturor. E1 a distins un
~rup ..catartic• în rînd~l „artelor imitative•; a

indus în acest grup poezia, muzica iş dansul. Ar-
alt grup.
111 rele plastice a cl ituaă

9. SCOPUL ARTEI. Folosim ,scop" Îne­lţ
gînd .fie iţenat artistului, fie efectul operelor lui.
S-ar putea spune poate ăc Aristotel nu a privit
arta ca avînd un scop în primul .sens, pentru ăc
„"aiţtm e un impul,s omenesc natural iş este ea
un scop, .nefii.nd uspă în slujba ahor sco-
iîănsş puri. In cel de-al doilea sens, arta oădeps
îăsn
nu unul, ci multiple -scopuri.
Pi'tagori,cienii au adoptat o npieoc-.ţ despre
tăar ca rea'lizatoare de catharsis; fişost au ţius­
nut o epţcoin ădsiho;nte Platon a afirmat ăc
arta poate iş trebuie ăs fie lstăm;oair pe dnd
Aristotel, într-o manăeri ti.pic tncăaiol iş plu-
,ămârla a tvăzu cite un si"mbure de avrdăe Îin itoalte
a.ceste u.oil~ţs Arta nu numai că zaeilră o pu-
rificare a e,moţilr ci roăef otdăa
ar,cdis.eţt Ea contribuie la perafonciţ rplăec işoăm.rla

te'SŞîrn iş ioe:mţ ,,Scopul poeziei'", ser.ia el,
neste ăs faăc lucrurile mai i"er.,aşomtcă Efectele
ei hat snă-î mai departe iş mai adînc.
Potrivit lui Ari-stotel, arta contribuie la reali-

zarea ce! ui mai înalt eţl omenesc, iş anume feri-
cirea. La aceasta comribuie prin ceea ce el a nu-
mit sholf, ca.re ar putea fi tradus ce'l mai nime-
rit prin r„ă2"zag. Aristotel avea în vedere acel
tip de ăvţia în care omul e scutit de gri~ile lu-
tşmei iş de gexliţn isrovitoare aile iveţ şi se
poate cons.acra lucrurilor ce -sînt cu tdeărav
vrednice de om, lucruri ce pot fi privite nu nu-
mai c.a mij!oa~e, ci ca scotpuri ale iţ.ve ăga­R
zul nu trebuie irosit în csţdtira vulga-re, ci tre-
buie cheltuit pe diagogf - taiţesdr ăolnbi -
care ămnicbo aceărpl cu umesrfţa .morăal Ac-
ilăvt,e i.ţJăvnÎ'ora triăn 'În acăets categor,ie:
filosofia iş aentşucor upăr nu sînt o neceSIÎate
pentru ă,vaţi ci fac parte din gzrăa şi sînt petre-
cere în cel mai nobil enlÎsţ al cuvîntu!ui. La fel
iş în cazul artei, taeăcvd iş ea ulgziară iş rea-
lizînd ocea -stare de alotă csefatiţ în avţiă pe
care o numim fericire23.

ln pofida tuturor :.imilitudi.ni.Jor uăvezt ile

Aristotel îmre raăt iş ărnu,ta el şia- .Jar seama ăc
fiecare orfeă un alt ti.p de ălp.erc Principal·ul 221

11101' v al acestei iţsaut este ăc în unatăr ne afcc-
1ti.z: obiectele ,îşensi pe cînd în artă - în arta
- ne zaectăf din adn.sea-lăm semwa<i izv<lo>r-
I 'J rci inoetţ-laă
ă~veidr
(• k61,cs). calerPă
r ,,e nu nmnai din nreoatcuş de tăcre noi a
Jl111-li1,udin-ii lor cu originalele, ci şi din apncie-
rrc.,.A m iertcă pictorului sa.u sculptoruluiz•.
nt rcbarca ădac trebuie ăs li se predea copiilor
111111.ira l-a pus pe Aristotel în mace dificultate.
ln capitolul în care a examinat acetăs ,elăborpm
ci a indicat -scopurile şi efectele multiple ale artei.
l) iferitelc ,puncte de vedere asupra rîviăţn mu-
zicii duc la concluzii diferit.e. Aristotel n-a iă:s­r
lHIIH ca-tegoric la Întrebarea cdaă .un om cşi-rea
poate ,alege liber iacupţo trebuie să inter.preteze
d şsînui muzic.a sau s ă aS(ul~ entăirpl pro-
Woarea muzi-
2-5SolitrnscC.Oş işDe oeruşn,ta ei ţpo­
(ii, srdep,aiuţ ca to ţ i grecii, i lirătepn
fcsionisce. ţoS,lu i a lui era una de compromis. Tre-
lmie ăs studiem muzica În primii ani de iţva,ă a
Jccis el, dar -iăs iăms mai a.poi interpretarea ~
~cama onie,şslfr:.p ln contrast cu opi.niilc mai
vechi ş i ·unilaterale despre imczuă, Aristotel -aşi
Întemeiat erăap pc convingerea c ă muzica arc
mai multe scopu.riU, Muzic.a, snţSuÎac: d, contri-
huie da pW'ificarea şi ·teNpia iţlomre, la ame-
1inrarca. aălro,m 'la. deacţu.J r,îpiuaălst la rela-
x.uc, la dist~act,ia ş în .ul-
ti·mul, du nu în c:el i aerpclă utnşiboă .rtnd,i,ş fa petre-

mai neîn~t
cerea pulrăc a ~pud.W; la ăzarg,. Ea omerptazăv
demnaa<tfel o aiţăv opd ăm de
De;si a recunoscut: ăc element
pnrtant În ,taăr aecărlp ferici<a " iomm-.
e un
Aristotcr nu era de acord cu so-
şti,f cuc considerau ăc cfectd.e artei se rim­gă-
nesc la pleăr.c ilăcreP .furnizate de ătra sînt
variate - eliminarea liţorem, mţita aăl,bi
exiaţuc etxc,ăln culor.i iş -sunete frumoase.
Aceste .eălpric -sînt atît intelectuale cît iş senzo-
riale. Din cauza ca arta căre.',za t ipul de plă ­
cere care îi este propriuC, "tlÎipul de rleăpc pro•

dus depinde de tipul de a.rta. Placerae intelec-

m tual~ :er>J.d 1°? in ă în p~ie, iar cele senzoria~ În
muzica şi m artcle·plastice. Omul extrage p ia.cere

nu numai din ceea ce îi convine, ci şi din ceea
ce este în 9Îne v,rednic de iubire.
Aristotel l4 unnat pe Platon cînd a tfăcu dis-
Între ouăd tipuri de rţfeusm - "mare•
tineaţiş "p.ăctlu Cel de-al doilea tip nu are, gîndca

el, alt scop decît repcaă.l A observat şaeic
dualitate tn rtaă. Nu orice e ,ăemţr şi arta ,poate
fi unăb .rfă' a fi .ămraeţ
10. AUTONOMIA ARTEI IŞ ADEVARUL
ARTISTIC. Aristotel .privea ,arta ca pe ~va im-
portam iş serios, nicidecum ca pe jocul pc care-'l
vedea în ea Platon. A vtăzu în trăa mai multe
elemente spirituale decît sşiînu Platon.

Aristotel distingea patru tipuri de ăţ,via în-
chinate respectiv ţidenglu, şîuli,cgt politicii
Nu a enumerat 5e}':lrat avţi. ar-
şi mptnlaoţei.c
ciă,ts induzînd-o nsîă în mod evident în ­nţlfe
sul de cpmoeinaţtl (theorla). Concep<ul grecesc
de tbeorla sau de avţiă ămvtecnpilao cuprindea
atît ţaiv iş a ţrlopei cît şi pe cea a
filosofilor iş oamenifor de i.tnţăşotiraşl Aristotel nu a

crezut că viaţ ,tsăcrai în .sensul pasiv de savu-
rare a artei, ar putea întregi În mod independent
iş ·prian urmare n-a privit-o
sanxietţ omăcsaen
ca pc un tip seearat de ţaă.vi Ea putea fi Însă
componenta or.icaruia dintre cele ,patru tipuri ma.i
sus nemi.tţoa
Spre deosebire de majoritatea grecilor, de Pla-
ton mai ales, Aristotel admitea ăc arta, f.n special
p<>ezia, e onmat,uă şi anume În două feluri, a1Ît
m rapon cu legile morale cît iş cu cele naturale,
adt în raport cu virtutea cit iş, cu l.udăvrea
Mai întî.i, el scria ăc poeziei iş politicii li se
ălaicp .norme de corectitudine difcrite27• Şi pentru
Aristotel, regulile În materie de iăpclot erau -re-

guli moraile. Aceasta odşevt că AriistO'tel orc-
dea ăc dvluaeră artistic şi poetic c difer.ir de ade-
urăvl moral. In a.I doilea rînd, poezia, ,.chiar
cînd egrşt poate avea dreptate•, icaă,d
poate igerş în ceea cc ipetrşv rcalita·tea (nerc-eşdi

l''eun,înd-<> în mod fidel), otuşi ea ~ e fi în ul
felul ei we.tcă Al11Uru!cva soria: .Daca se aduce

1,ootulu.i învinu1rea ăc n-a şatiţăfnî fidel ce voia
1~ şz!n,eiă1f are dreptul ăs spaădnuc
1it4·1, poate, cum trebuia Săi fie•. ăcaD că 1-<i ă-nfî
•l'r~rc ăteriocn sau ,m0&ă1piJ uăoarbn face o de-
.,t'C -işac ridica în aeiş,lc 1:·Împ douănîma un c.al
r•le dim dreapta", alşegr ăsimoc picioa-
lmpo1,riva poeziei'". ăAceast ţinafe
de el „n,u e

arăendvîz
J'.a,ptul ăc Aristotel credea ăc eăxtsi oduă tiip,uri de
«oare şi dăou ,cipuri de adevlr saiu, cu alrte cu-
viii1te1 că ,exÎstă- un văedar artistic diferi•t de ade-
v1lrul cognitiv. Ln ,trecwt, .istoiriciri .seăaug conce;prul
lle r.1văde ar,tÎ$11Îc la Pla1:on, rwnde în realitate
rUci nu se.iătx Bl poate fi .,ăgit9 sînă ,La Aristotel.

Aristotel a tfuăc o ţaiefmr ăncî- iş mai fra-
up.ăn în unul din t,ratatcle sale de ăilg:co ..Nu
oricare rostire este ţa,une"ăvit scria el, .,ci doar
.,ceea căeira îi revin adeverirea iş neadeverirea.
ăÎsn nu le revin tuturor; de plădi ăungtmreai este
n ,rostire, dar nu e nioi ratăedv nici afsl."ă
Aceste forme de vorbire, dăaug el••trebuie ­lă
.\ate deopa.rte, ciă cercetarea lor este mai ipotri-
viăt retoricii iş poeticii"28, Ideea pa.re a fi aici
ra poezia are de--a face cu zporiţâ care, din
punct de vedere cognitiv, .nu sînt nici adevăn,t.
nici fa1he iş a rocă funqie e alta decît ş­ateonuc
rea. Artele muzicale şi plastice au chiar mai pu-
~in de-a face cu leauvădr şi minciuna, deoarece
ele nu uinţtreazăÎb ţ.ioprz Nu putem vorbi,
aş,rd în ăr,ta de corectitudine şi eroare sa·u
de veăad.r şi iămnuc într-o epcaţi inăt.ogvc
11. CRITERIILE ARTEI. Aristotel scria ăc
op-erele poetice ,pot fi cri1icate din cinci puncte
de vedere. Despre o răoep tepoică -se poate spune
că este 1. imăpslbo ca subiect, 2. nocaărt
nii (&logos), 3. ăt,dueonar 4. contradictoriie sau arţiu­

5. împotriva regulilor artei. Aceste cinci tipuri
de cităr eot fi reduse, pudă cît se pare, la trei:
incompatib1lirtate cu 1. ra~W1ea, 2. Jegile morale
iş 3. legiJ.e artistice. Aristotel a aplicat aceste cri-
tici numai operelor poetice, da-r ele pot fi apli-
cate tuturor operelor de ă.rat

Cele trei tipuri de ritcă mai sw neaţtmio
115 core9pund unui ăumrn de trei criterii pe baza

aroăc se poate judeca valoarea unei opere: logic,
etic ,iş în mod specific, artistic. O răoep de răat
tirebuie ăs se armonizeze cu ca.noonele d.ogici.i, cu
can,canele morale iş cu propriHe-i canoa.ne artis-
tice. O arare ezioţp pretindea respectarea canoa-
nelor logicii şi mr,l·ăiţaot dar admitea ădaot
că fiecare ăr.at e săpu iş canoanelor ai particu-
lare. Principiul particular al ar;tei im~ta,tive antre-
nează tot <:cea ce e necesar 9Pre a o face persua-

văis şi ătacre.mşio

Aceste trei criterii ale artei nu erau toate, în
Jui Aristotel, de valoare .ălgea El pri-
vea criteriul logic în aărt ca celativ iş numai peecipţnoa

oel estetic ca absolut. Aristotel considera ăc exi-
_ţş:e!n artei trebuie ăs fie îndeplinite în orice
prejuăi,n dar xile-ţgn logice n.umai În ăm­
sura fo care nu vin În· rtoad.ieţcn cu lţnex.gi
arteL E o şegalră ăs ăiî~ţfn ceva imposibil,
dar o asemenea eroare devine ăcatjsuif
scopul operei o pretinde. BI scria că e mai bine cdăa

să nu se ămocit erori logice Într-o răoep ict,eopă
uădn.gaî nsăî: da,că. aceasta e cu tinţău•.p tăla
cea mai dărcail rmieaţf di.n întreaga i.tceăs
scaiăl în rnip,vţa autonomiei artei.
tn
Aoftstotel a considerat arta ca uălasrevin
uoăd ,sensuri: În pl'U!mul rînd, arta se îndeletni-
ştec cu probleme generale, şi în al doilea ,rînd,
ea face acest lucru într-o nermaăi ălibasec ori-
cui. Platon a supus arta unor ni.cţer similare, dar
a orezut că ea nu ilîpendşt aceste r,cieţn
producînd dOM răitpen sÎlllgulare ale lucruri-
lor indi.viiduale. Aristotel, pe de ătla parte, a
prtiuţe arta ~ntru ăc era aţîtcredin că ea poate
avea o c.fiţnmC1Sela ,răneagl cădia ea nu cepre-
inătz exclusiv viziunea oeaărns:l a artistului.
Dşie fun,qiile ~i.iniei d;fera de cele ale artei, am-
bele sînt legate prin universalitatea lor.

iotrăDa caracterului ei ,universal, arta poate
iş trebuie să se păuns unor reguli. Regulile. nu
înlocuiesc nîsă pot fi pfoearostoeanînelocronseixd,perear..irme·etnn-
tate. Atare ăţiucdje ăldicuejţ

i.nealuţ morale iş cu atît mai mult în trăa. Nu 2J1

oricine e un oăcdtejur potrivit în materie de aă,tr

I numai oei ce sîat itŞruo în domeniul ei. Aris-
îl n otat ăc îaşint rcsgeş atunci cînd nţi
~h HrNt.l m ult seama la,g.
de publicul
distins trei atitudini posibile ţăaf
doAra ritsăto: teal ~ acest lucru ÎlltT-o dcui,îţe des-
pro ar~ medicinei, dar snteiIdcţ.ătfuc lui sînt aplica-

bllc tuturor ar,tclor, inclusiv artelor .imiiati,ve•.
ln ar ,tă un om e şueam,trg altul artist şi al
treilea spccialist29• iasbeţvOr e lăibremac atît
J)rin se1inJţa între naitş şi işuregmat, cit iş
f>rW1 recun~rea inătîsmeţ
!ltll ηntclegcrea artei•. ţeomcptin peo.-

Aristotd nu a pus un accent ,peciat pe frwnos
în ·,artă şied atunci dnd a diu:utat genez.a30 poe-
zici1 a intţsu că ea s-a un"CtăS din ăodu cauze
imanente naturii umane: a,timţ .dar custînă
,iidit în om din Vl"etnea •,ierălpoc iş .un dar al ,

.mnonici iş al ritmului•. C«a. « Arisrotcl a nu-
mit „u.n dac al armoniei şi al rinnului• avea ăs
fie numit mai tÎrziu un mţsi a1 frumosului. El
oşim nu s-a exprimat în felul acesta din nicpră
l'i\ termenul grecesc de .frumos• a'Vea un eţn­î
les pre.a general. Duăp cum n-a vorbit nici des-
pre crcati,vitatc L11 răta din nicărp ăc ac.est cu-
vînt şi acest concept le erau ănîc necunoscute
~rocilor. outTiş comentariile lui Aristotel despre
r.~neu poeziei sărazegu că el punea arta în le-
ău~rt cu uoăd idei: cea de creatiWtaU iş c:ea de
Jrumos. Ceea ce el n,umea ma•eit.ţ era creativi-
tatea, iar ceea ce mnnca „armonie şi ritm• era
frumosut
12. UN CONCEPT DE FRUMOS. Teoria
despre rtaă a lui Aristotel a constituit vreme în-
ld.uogatăn cel mai popular capitol din istoria es-
teticii. Teoria lui despre frumos era sîăn eacnlră
din niăprc lui despre acest su-
că oebsravliţ
biect sînt ocazionale şi eliptice, istoricul fiind si-
lit să le reconstituie din rcfc.ri<i .fragmentare.
inţDeaf dtaă de Ariototel frumosului apare în
Retorica. etAcsaă fdeţi,n mai <kgral>ii încîki-
ăt 3,1 -poate fi lpmis .acif ăt pdu ă cum aeumr
227 frumosul este ceea ce e valoros în 1ine iş dota ăz:

ă

produce lecăp.r Aristotel şi-a Întemeiat astfel
iadefţn aătd frumosului pe duăo di.o ·proprie-
ltăţie a.cestuia. În primul .rînd, a interpretat fru-
mosul ca pc cev,a a ăcuri valoare eărdiz în el în-
suşi şi nu în efectele lui. .In al doilea rî.nd, l-a
)llreiipretat ca ·pe ceva care făzaeuinr plecră,
cu alote cuvinte ca pe ceva ca,re nu numai espodă
valoare, dar care prin aceasta reăitdmn agre-
mentul sau ad.iţrm Prima proprietate (.valo-
ros în sine") akwăi genul proxim, cea de-a
doua (•ăcl)ptu." reaifdţn cfpăsie a frumosului.
feDuţia.r aui Aristotel concorda cu ideea gre-
ăsaec de frumos netdoŞb ăcap.et Ar~stotel a
fătuc îsăn pentru ideea de frumos ceea ce suăecf
pentru ideea de a:ărt a transformat o idee mai
muh sau mai ipţun cseirmăp Într-un concopt, şi
a înlocuit mai vechea referire la aerglţnî in-
tvăiu prNltr-o e.dţifn ţnfeDia răcileto9Îa a
frumosului era mai ăripnotcaeuz dcdt conceptul
modern. Pri.n universalitatea ei, ea eanămîr tra-
aiţnefD includea frumosul
dionalţ ragecă.s la ol. Aceasta elăicxp
esteuic, dar nu se ergi·aănm
de ce nu era ătoainemţ ţ.apren sau forma, ci
numai vaJ.oairea iş ,aeărpc.l
e.Rfţcail foi Aristotel mai poate fi imrapxăet
iş astfel: orice frumos este hun, dar nu şi orice
bine e9tC frumos; orice •frumos este rpecăl, dar
nu orice lcperă este frumos; frumosul este nu-
mai ceea ce znsmăeîua ăodpetvir binele iş ă­pl
cerea. Nu e de mi.rare atunci ăc Aristotel acorda
o an"t de tăînial prţeui frumosului.
dar se deose-
eştb Frumosul e asociat -cu pa,lceră valoarea frumosului
de ,utilitate .pentru ăc
e itre,năcs în timp ce valoarea ituăţl rădevi
-din rezultatele ei32-33.Unele acte enitşmo, scria
Aristotel, au drept scop ,realizarea utilului, dar
altele au drept scop exdusiv frumosul. Oamenii
tpulă ca săi biăa pace, muncesc ca ăs baăi iăhno;d
ei autăc lucruri care sînt necesare şi indispensa-
bile, nţdcio.aî nîăs în mltăui nitaţăs de dra,gul

iţesumf.r E'l daău:g "Trebuie ăs fii ca,pabil ·ă, e
faci ceea ce e necesar iş util, dar srfemuţa
mai presus de acestea". 211

1,1. R,OEIPADŢN IŞ MARIMEA.
( p 1 · o ţă1c.ri ătirn oare cu neccsir.ate în defini-
lla 1 octrilă~1 a frumosului? Aristotel ia dat di-
F11•itc ri~pu.n·suri la ·oaestă Întrebare, dar cel mai
r,,ccvont pe cel piwioriciano-platon.ic.

Atît În l1oetica3' cit şi. în Politica, el scria ăc
f umra~ţe depinde de t&xis şi de fflegethos. Pri-
mul dintre şaitce termeni poate fi .tradus prin
..ordine", iar al doi1lea pri.n ei".ămr In Meta-
/l'tic4 cd a atăgdu o a treia propr-i.etate regăaln
I\ frumosului, atunci cînd a scrâs ăc frwnosul de-
J)indc şi de symmetria p5l)i~ţroc, Dpău AriS1:o-
1cl, darş. frumosul depindea de eirmă, de or-
clitt(: şi de iţr.poe El tindea să echivaleze sînă
prţiao cu or-diinca, înălsd numai uodă pro-
1•ricta1i prin~k a,lc frumosului: ordinea (sau

rpo)ţai şi măr.eai

; l. Ceea cc el numea ordine, ş ;ul cel mai po-
1rivit aranjament, a fost denumit îdeoştnb mai
IÎn.iu o„ărmf " . işDe Aristotel a tOtrodus terme-
nul de •„fmoră în ţni,tăş el nu j-. ţtniubearÎ
în ăiects, deoarece prin rmoăf el laeţngî
fmrăo t,lpueconăa c.laiă mai curînd nţe.C'aS lu-
nurilor dec1t aranj.amentul rlţăpi.o A trebuit
ăs <aceăr foanc mu.h .timp pen.cru ca oluceţnî oer-
menului ăs se modifice şi să oatpă fi introdus
astfel î.n tesiăc iş să ăivend chiar un termen
fundamental în vocabularul ei. Ariototcl a dat o
uţnaă total nouă mai vechilor concepte de or-
<li.ne iş eiţrop prin echivalarea lor cu mode-
idee le era tucăson fifosof&J.or
ţ.rai Acs.aetă
greci timpurii, dar î.n timp ce ci o a,plicau mora-
lei, Ari.stotel a apticat-o. frumosului.

Tcorioa s<:toie.lcÎăa a frumosului, z.a-tbă pe con-
ceptele de ordiile şi 1p,oeirţ -tpoaăr o eăanmptr
p.itănagorc Nu e deloc u9or:i1ăznp filosofia
gatorpiăn a ajuns .La el pri,n intermediul lui
Platon. I se patr1vca mai bine declt .filowfia so-
6,rolifşt dei1 aceasta era la fel de oplaură pc
atunci. Aristo'te'l s-a gîndit chiu ă.s lăgear .căs cx-
plic-aţ etmai c ă dat ă de pitagoricieni armo-
nici .sunetelor, .astfel Încît ăs udănl~e şi armonia
229 culorilor.

Cu toate acestea, onţiapce lui Aristotel nu
er.a autentic gaki.prntoă El a gaudăt doctri-
nei poţrie doctrina noeiv,ţc punînd un
accent special pe aceasta din .ruăm A uintţs& ăc
ăcad anumi,te iţrop .fac ca lucrurile ăs fie fru-
moase, ele nu o fac pentru că ar .fi perfecte în
sine, ci 1pcntru ăc sînt por.rirviie, pentru că con-
rocdă cu natura 'lucrurilor respective. Doctrina
rioeţp era ra,picăogtn dar doctri.n,a con-
venientei venea de Ja Socrate. iDşe scrierile lui
Aristotel privitoare la or.di.ne şi ropţie au un
iz pitagorici.a.n, raportarea lor esnţială e mai
a.proită de Socrate.
B. Ideea că frumosul depinde de mriăe îi
ineţrap lui Aristotel. El eţagÎln prin aceasta
mă.reai sau dimensiunile convenabile obiectelor
date. El credea că obieotele mai mari plac mai
mu.lt decît cele mai mici. Oamenii mici de stat,
scria el, pot avea .farmec, dar nu sînt umfroşi37.
Pe de alăt parte, el suaiţen că obiectele .nu rot
fi frumoase dcăa sînt prea mari: e o nicoeasţ a
naturii piDe.ţrc
14. FRUMOSUL IŞ PERCEPTIBILITATEA.enmo.şti

Aici ămisg teza cea mai aălnosrep a lui ABitotel:
numai ceea ce e lesne perceptibil .poate fi frumos.
Cînd, În Metafizica sa, Aristotel .a discutat pro-
prietăţd. care etrminăd unui obiect,
el a onţeitam limitarea (boristnenon) ralătuisfţueamr de

ordine iş prie.ţo Doar obiectele de miăer li-
mitaă pot fi percepute în mod confortabil iş pot
fi .cupătle sţmoirul iş im.ţn In Poetica şi în
Retorica, el a uţetnbirîa un cuvînt special,
eusjnopton, prin c.are geÎnaţl ceea ce poate .fi
bine sesizat de zv83ă. Acesta se aplica tuturor .ti-
poeziei cit
purilor de ume,sţfr atît CSiu.m"frţ
obiectelor vizibile. A,.aş cum e ne-
iş iurţfsem
voie, prin urma.re, ca t~urile şi n,ţfiel ÎMufle-

ţteÎ să fie de o oarecare ,meiră - iar aceasta
ăs le fie lesne ăibtpelrc - , tot astfel subiec-

tele trebuie să <aibă iş ele o oarecare ătn.îre;d -

o ÎntiQdere lesne de cuprins cu gîndul.• Fiecare

obiect, dcăa e ăs duproăc ecălr,p trebuie să fie 2JO

111kil'Vt1.t capităţ mrlio,uţ nigameţ şi me-
11111rici. ·rrendelenburg, .aristotelici.anul din vea-
,·ul .11 XIX-iea, a uitnsţ chiar ăc Aristotel a in-
11oc.lus acest nou concept de perceptibilitate ,pen-
t rn a înlocui mai vechiul concept estetic funda-
11wn1al de symmetria. ăscAtea este prea
I.arg~. Aristotel a ţ!Î.nruet şi 'Simetria aăturilimţer-a.f de

,,crt.·optibi.}itate - ţnoiadc veiăcotb a uifemsţr
11.l.lturi de ciţodna ei .ăuvbitoes Cu toate acestea,
"'I a deplasat accentul în scteiă de pe aţtnoi
ta.&ă'lurd liţoăterp luor-urilor percepute ,pe
.1ccca coărdat
ţpilătore eipr.ţc

Perceptibilitatea e o ţeidnoc a itănuţ într-o
repăo de tă.ar Arii,stotel era convins, asemeni ma-
iţătroj ~ecilor, că -unitatea e sursa celor mai
m.ui siţctaf în artă. A accentuat iaţntmpor
! 1C:~~~ d!iţătnu, nu numai în t.eoria despre tragedie, ci şi
11\ 1Î:iarfă~e atît de puteăcinr 1 ~lci:au!t ~
exercitat o eţăliunf îpnă în
epoca ămode.nr

15. SFERA ŞI CARACTERUL FRUMOSU-
LUI. Aristotel a văztu sfera frumosului ca fiind
extrem de ,ăsnirî înglobînd divinitatea şi pe 001,
corpurile neimşto şi .str,ucturile sociale, lucruri,le
iş actele, namra tăres iş arta. iŞ eprăa sa
despre modul în ca.ie e ăt,azirope
intre cele uodă era tipic cagre.ăs 1n primuJauefrţms

rînd, el nu credea ăc ar.ta ar putea fi pri.vi-
ilgătea. în '\,nţmila eţsui;mrf .usefrţam o
vodea mai gaerbdă Ul tanău,r deoarece acolo
totul a.re epoirţ şi mărie nle,baocăvi Ul
timp ce omul, creator,ul artei, o poate lesne apuca
pe un drll'111 r'ş.te,gl !.n al doilea JJÎoo, el a zăv,ut
frumseţa rna.i agădrbe În obiecte ~late decît în.
î.ntreguri complicate. A vorbit de9PI"e aemur.fţs
corpurilor mitoşen, iănaocdt nsîă despre fru-
aseţum .peisajelor. Faiptul acesta poate f.i ·PUS în
ăgeturl cu conv-ingerea crgea-să potrivit cerăia
afrumseţ izvorăşe din rpoţie şi din confor-
mitate, uamnoăîd mai greu de s.ăigt Într-un peisaj

decît Într-o inăfţ vie, o statuie sau o idăre. Era
şi expresia unui gust specific. Pe cînd
211 daotă

rom.anticii preferau aranjamentele peisagistice, re-
iţnatuerp perioadei clasice ,preferau obiecte izer
ălimt Je lăreavz mai dar propor-
late, a croă iş unitatea.
,eliţ ămausr

r..Aristotel a -subliniat faptul că frumosul e mul-
tiplu iş variabil. De ,lipăd omului de-
nde de vîrsta lui. Ea e eftidră feuţsrma 1la un .ăntrî
şi
a un bătar mat-ur, pudă cum e dfăerit şi la
un îar38tăb.n Nu poate fi altfel cdăa mseţuraf
ădizer într-o roăfm ăcdetva. Aceasta nu era
nicidecum o ţiepocn Asemeni ma-
iţătroj grecilor, Aristotel nueisaţ .tiăvslera
că ufaeţsmr
e o proprietate rtsiăcne a ainumitor lucruri. Va-
loarea (tO eu) operelor de r,tăa scria el, ăt, În ele
:işesnî .,a,u în ele acel «ceva frumos» a ăriuc sin-
urăg posesiune le stficujă
De ce zămoailv oare foumWIC\Ca? 1n ocrierilea"ţn3e9tsi.x

lui Aristotel nu etăxsi un ăsrupn explicit la
acestă întrebare, dar Diogenes Laertios, biogra-
ful fiJ.orofi.lor greci, a consemnat aotămrue
ţamrief a lui Aristotel: Nwnai un orb .poate
Îllltreba de ce cnmărîe ăs illC a.propiem de ceea ce
este frumos40. Nu poar.e ăaepcnî nici o iîndoăal
cu privire da lÎnesuţ ace9tui .nţue De vreme ce
eţcsa,mu.rf ex definitione, c·uprinde atît binele
cît iş plcear,ă ea trebuie să fie rpie.tacă Nu e
necsară nid o el.icţpxa Drept care, Aristotel
n-a îndrziat asupra acestui punct. A observat o
diviziooe, mai clar decît ţlai filosofi, între pro-
eliţzop care pot iş trebuie ăs fie explicate, iş
eliţzopr c.are sînt evidente sau ca-re reznitpă
o tmăli a dovedirii şi a ialxţ.pec ln ceea ce-l
te,virpş ol nu s-a îndoit că valoarea frwnosului
e de la sine e.vătidn
16. NEAIRPXŢ ESTETICA. Majoritatea
referirilor la frumos din scrierile lui Aristotel nu
a-u ca obiect doar frumos.ul est.etic, oi mefursaţ
în sensul grecesc mai Ja.rg. Aristotel nu avea un
termen separa< pentru f<11411ooul estetic. Avea ă.în
tn vedere o asemenea acepţi cînd scria, în E,tică
de9Pre fsaăetdr isetmţăr la vederea umţfisre
oamenilor, animalelor, sta,tuilor, culori,lor, forme-
lor iş la auzul muzicii vocale sau instrumentale,
2,a'

111 ~pcctacolul jocului actorilor şi la mireasma
huc1clor1 florilor şi a ătm.1î4i A afld11lat de ase-
ttHmca cu claritate că ,atecăs ătersdaf e provo-
t111l de armonie şi ef.sţrmu
Nu în ,ăciteoP ci în Etici, mai ales În Etica
emiIăHcd, a ca,racterizat Aristotel epirxaţn este-
lÎl'ÎÎ, dieş .nici aici nu a aivut un termen specific
c11.rc să denumcă:,.a ideea. El avea Îlll vedere 1. o
atare de reăplc ătsnie şi 2. o stare p.isaăv Cel
re o rtmeanpxziă se simte crpaă "Sub puterea
unei rjăv,i asemen-i cuiva „fermecat de Sirene•.
,\, acsăetA ,ţxăenÎ'lp poa-te avea iş putere adec-
,ăn.v dar chiar dadi este ăsevxc,i nimeni nu
ohtcază.ei 4. E o ieprţxăn ,proprie numai omu-
lui. Ahe creaturi şiî iedr,ăv elprăci din gust iş
llin păit mai erbdăga dc,cît di.n ăzv iş auz iş
,Jin armonia lor. 5. aAcăts.e xăperinţ provine
clin ,ruiţsm dar nu depi.nde de acuitatea lor, de-
oarece imrlsţue ,altor eţnif vii sînt mai itaseţcu
(lcdt cele ale omului. 6. eălaPrc ei fa eartşn din
ilţ1ea,z îe,nisş iar nu, cum am spune astăzi,
din ceea ce Je asociem noi. De ld,ăpi aărmvus
mirosul florilor „de dragul lui•, ipe dnd mirosu-
rile bucatelor iş iutrăbol. sînt -savurate din cau-
1ă: ăc ecdfăguis recălap mîmcatului şi a t­buă
lui. O dualitate laognă xăiste în lriecăp văz­u
lui şi auzului. Analiza aăr1: ,ăc edşi Aristotel
nu s-a referit la ea cu un termen de sine st­ă
tor, avea niăţtcuşo de enixparţ se.tcăi•„
17. REZUMAT. I. Aristotol a ăcftu ca teoria
.utei ăs avanseu considerabil. Unele dintre .re-
flcqiile foi des,pre frumos 1i taăr au reprezentat
iă),r1flum noi ale unor idei vechi, altele au fost
<>riginale. Din primul grup fac ,parte idfeţnl
frumosului iş artei, dasificarea artelor în repre-
leano'ţit şi productive, iş conceptele de imita-
tic, de purificare a roilţem iş de ipţor con-
venabile.
ln cel de-<11 doilea grup gmisă
rtleaoăum teze:
A. aşternRocu mai multor izvoare ale artei:
arta ia şanter atît din itaemţ cît şi din armo-
nie. B. eRrocntŞ.au mai multor scopuri ale ar-

Ul tei; spec~ficînd că cel mai imponan.t e realizarea

de mare valoare a zgăiuarh, oamenilor. C. Clasi-
fica,rea, contrar .ţridetaO reg,cşit a poeziei ca
ătar. D. Separarea artelor imitative din masa
celorlalte arte. E. arăAep autonomiei artei În
raport atît cu morali,tatea cît iş, cu aeră.ldvu
(Acea.sita a .fost o r,iuptă cu opiniile domin.ante
din Antichii:a,te.) F. ţpieConca ăc frumosul de-
pinde de roţie,p ordine şi bun aranjamellt, cu
a,daooul ca el depinde ~i de .peroeptibilitate",
aidcă de capacitat.ea obiectului frumos de a fi
surprins prin zăv şi memorie. G. enţAauirs că
valoarea frumosuJui 1ll1 năa e cniăste. H.
Apropierea de -un cOOcept de „frumos estetic".

Ace9te teze ale lui Aristotel erau noi la v.re-
mea lui. Ne răapezf năsî iş pe noi iprin moder-
nitatea lor, mai mu'lt de cn·tÎţou decît de formu-
lare. E cazul, în special, .al ·tezelor despre ele-
mente!e subiective ale frumosului, despre autono-
mia artei, eavălurd ei intern iş sfiatţ:c tciseă
.5JăciC>Îf
Prin oliţaebsvr sale care ulterior au dus la
conceptuJ de „arte frumoase"', Aristotel a adus o
orjmaă Îin ctăe.i~ A unitoţb aceasta
eiţubrtnoc prin tisaţcnd artelor „imitative"' ca acele arte

ca,re inzerătp afţ.v în mod liber, o redau într~
manieră nl,răeag rmoa,isăn mişcătaore iş p­ăl

cută, şi o azrcăe. din nou din materialul furni-
zat de realitate.

II. reăoamtUl iţcelrf omiă.dn estetica Jui
Aristotel: aim•tţ ca funqie a artei, p~rificarea
iţmeolr ca efect al ei, şi ideea de porţie con-
ălibanev ca izvor al frumosului. Aceste idei erau
în parte etnişm,o În parte origin.ale. Aristotel
le-a tratat mai sistema,tic decîc oricine Înaintea
lui. Le-a dat şi o interpreta•re ir.nagăol A inter-
pretat mimesis-uJ în mod activ, catharsis-ul în

mod biologic, şi usmăra ca aţr.domie Dar tot
el .a ~tabiLi.t o teorie raintău a artei ca totalit-ate,

în care ipoezi.a îiş avea un .loc egal cu cel al arte-
lor plastire şi al muzicii. iŞ Axistote1 a cercetat
nu numai rioetăţpl genera.le ale artei, d iş
marea diversi-tate a formelo.r ei particulare. Mai
234

111·a~us de orice, el a precizat iş definit ceea ce
,1,(11~ ,ttunci nu ·fusese .decît intuit în mod coll'fuz.

J\l'Î~totel a luat majoritatea ,problemelor, idei-
lor 1i tezelor lui de la Platon, dar în -caşiel toi.mp
111 ,1 ronfenηt o ieţcfsmna ieăc.mpr iş cilăatn
•i ,1 transformat aluzii,le .l11i P.laton în riţopz
c.lcfi,ni•te. S-a deosebit de Platon în ceea ce p,ri-
vc,u: interesele: el a acordat o mai mare aiţent
Mici dedt frumosului şi a ajuns la alte concluzii
dt"t·Ît marele lu.i predecesor. Spre deosebire de
Pia hm, el n-a osî.ndit arta. Estetica lui n-a ăfuct
11·, de „ideea de frumos". 1-a Jipsi•t extremismul
i111clcctual şi moral al lui Platon. Aitceş doi este-
lÎl'ieni au fost a.tît de sotiăenrma şi atît de di-
fcri~i to,adă- încît, de9Pre r~orturile di.ntre
ei, sînt posibile cele mai contra·d1ctorii concl.uzii.
ăpuD Fiinsler, nbruă,ao Aristotel i-a datorat to,.
rnl lui Pliaiton, iar da,ău Gudcma.n, m1 i-a da.to-
r.u nimic.

III. ,Srupvieţa unor -gîndito.ri timpurii, cu
ceai<p:ţ lui Aristotel, pare a fi depins de carac-
1crul extremist iş paradoxai! al scrierilor .lor. A,ris-
iotd a fost :pNte singurul estetician al nătic­hA
ăs fi fost IllÎCÎ extre-
di care a atreuţspvi rfă
mist, .nici paradoxal. Operele Jui au fost, dim-
rot,vipă moderate iş ,ro.elaţin Ln .acest -sens, Aris-
10,Lel n-a foot uo. gtn.di·tor dema.riefecte s.peoula-
ti\'e. Se poate spu.ne, de aisemenea, ăc el a fost sin-
~urul ·gmdi•tor itţenru al iperioadei lui, cu alte
l'uvi.nte ~ingurul conitşs i.ş just.

Despre unele ipţră din cieăPto se poate spu.ne
1·,i rmoz„ăafe o ctursă ăa·cpotm ID ca.re nimic
1111 e~te cootroversabil iş în care, de fapt, nimic
nu a fost controversat rv"ătaeod (Fins1er). ln is-
ll,ria .idei.lor, atηt de taşăîifs de dispute, o ase-
111cnea ţausite este de-a dreptul epnaoixc,lţ.ă

IV. nflIueţa lui Aristotel a fost enivă.s S-a
,pus, nu ăfr dreptate, pi~coţă năţavÎ mai muJt
despre el din luţenfia acetixră asupra gîndi-
rii altora decît d-in fragmentele sătarpe ale pro-
priilN lui opere. Principa,lelc teze ale teoriei aris-
t11telice <l<spre taăr au ·devenit ,cu t:Împul atît <le
2l5 ,unoscute, încît par evidente şi, prin ·urmare, de

interes redus. Gîndi,rea lui e îăsn atî-t de oabgtă,
încît, În pofida remarcabiJei sale arlupotiă,ţ
numeroase din idei.le lui au trecut aproape neob-
serva.te. Ctnd le descoperim iarăş, ele sînt izbi-
tor de yroaspete şi de critălsue.
Daca ţialnefu cea mai mare a tui Platon s-a
exerciotat prin filosofia sa dc9pre frumos, cea mai
mare ţue,ăl.fin a Lui Aristotel ăts în 9tlldiul Între-
prins de el 36\llpr,a artei·, îndeosebi pnin Poetica lui.
In Antichitatea iîrzie iş în Evul Mediu, eiţuanlf
lui Platon a fost mai ic.pruăent decît cea a lui
Aristotel. In vremur~le moderne, echilibrul s-a
modifica·t, Majoritatea ideiJor lui Aristotel au
avut o nţel.făui pzvoită asupra teoriei artei şi
artei neş.Îsi Una dintre ele a avut ăîsn un efect
negativ. Faptul s-a da·torat În parte lui Aristotel
îinsuş, şi în ,parte celor care i-au adoptat idei,Ie
ăpdu muhe veacuri. Aristotel er.a convins ăc fie-
care dezvoltare şiî are şi un sfî~it iş ăc şa 5tau
lucrurile iş cu aiţulove artei iş poeziei. A l.uat
epica iş tragedia eărcgsa drept capodopere defi-
niti,ve iş a pnivit teoriile pe care iş le...a Înteme-
iat pe ele ca universal şi etern valabi.le. Aceasta
i-.a ăt·ucf pe şriuam lui ş-ăsi închipuie ăc au exis-
tat forme artistice nceviş şi inalterabi1e, ceea ce
a contribuit la ,inhibarea teoriei literatur.ii şi chiar
a literaturii şiîs.ne

G. TEXTE DIN ARISTOTEL•

CONCEPTUL DE ARTA

Aristotel, Metafizica, 1032 b 1

1. Cît despre eroduqiile .anistice, ~le sînt ace-
lea a ocăr forma este Î.n sufletul art!Îstului.

• Se clteazA fragmente din: Aristotel, Mt:lafizlca, trad. l,4
de Şt. Be,:decbl, Ed. Academiei, 1965; Idem, Poetica, I.rad.
de D. M. Plppldl, Ed. Academiei, 1865; Ammonlus, Stepha•
nus, Comentarll la tratatul Despre Interpretare al lui Aristotel
osţnelt de textul comentat, trad. de Constantin Noica, Ed.
Academiei, 1971; Dlogenes Laertlos, op. dl., trad. de- C. J.
Balmw~. l"•l. dt. Fr:l~mentele 2, 3 a, 4-6, to. 14, 18, 19,
~~~!io!~/1- 33, 36- 39, 41, 42 au foit traduse de Mihai

Ari1tolel, Etica cimnăho,a 1140 a 9

2. Arta es-te ţaeirc şi rxeniţăp în cadr,ul ra·
\lunii ev.atdră Arta În întregime se erăf la
l'rt,1\ie; practica (tehtlazein) iş teoria artei (teo-
ll'Î") au drept obiect modalitatea devenirii celor
re le e dat sa fie şi ăs nu fie şi a căro şobeiîr se
,,flii în creator şi nu în obiectul creat. Arta se
eCărc'! deci nu la cele care sxeită sau devin prin
IICL'csi ta te, nici la cele care iănxe sau devin prin
nsJilş natura ,lor.

A1\i,totel, Metafizica, 981 a 5

J. Arta ia teaşrn atunci cînd, pe baza unui
ma.re rămun de ţunio datorate xei,pţrn ajun.
gem la o erăp de,pre cazurile am·esă
n,Îtoare. nrealăg

AS!lMANAREA DINTRE ARTA IŞ NATURA

Aristotel, Fizica, li, 8, 199

3 a.... ap cum ar .fi o acsă printre lucrurile
re apar În mod natural, ăcas care ar fi sonăcrtiu
·tot aş acum gratie ar,tei, ică ceea ce apare în
mod natural nu apare numai ţeirag naturii, ci şi
artei, î.n ambele cazuri uiţaern devenirii fiind
devenirea taăuom.er

NŢAŞTI IŞ ARTA

Aristotel, Analiticele secunde~ 100 a 6

4. Din ţienă,xpr dcaiă din tăoa imaginea
lumii care se eidsntazăm în sufkt, din totul care
multiplicitatea iş care este eiclşa în fie·
mlicăpL·a.re din iţrălep :sale, decur{e originea artei şi a

şţteni, ,a artei care se ocupa de eşrtna (ginesis),
a şineoţt care cetzăar cele cc strn (tO 6n).

ARTA ŞI MATERIALUL EI

Aristotel, Fizica, 190 b 5

5. Intr-un cuvînt, iţaer.cl (t4 gignomina) au
loc fie prin schimbarea .formei unei cntiăa da1c,
cum e cazul statuilor de bronz, fie prin gruadăe,i
În cazul celor care cresc, fiie prin etpaîndră, ca
atooci cînd .se ciopl~te o eărmh din aiăprt, fie
217 prio tiznse-ă (punere aolJ,)ăt cum c cazul Unei

c,irdăl fie Ăpn al-tera.rea celor eişc- măblhoc sub-

aţnts.

AIRPMŢE ARTELOR ceea ce natura nu
fie ăc imăt ceea ce
Aristotel, Fizica, 199 .a 15
6. Arta ffie ăc edt,ăsşrîv

a putut duce la bun ,rtfsîiş
ea a finaliza-t.

ARTELE IMITATIVE

Aristotel, Poetica, 1460 a 7 dt mai ipţnu
7. Poetu.I e dat-o.r ăs erobsaăvc
nu "asta face din el
î.n numele propriu, pentru că
un imitator.
Arisirotel, Poetica, 1448 a 1

8. tăCi vreme cei ce imă,t oameni În ţuneai,c
iar eatşic sînt de felul lor virtu~i oni ă­cp
tişo ..., personaje!e Închipuite vor fi mai booe
ca noi, ori mai re!e, ori la .fel c-u noi, cum fac iş
pictorii: se neşi doar ăc Polygnot-os inţtfăşa pc
oamen.i mai ecmşi,p Pauson mai iurţî, Dionys.ios
aş cum sînt aieYea. (...) ln da.ns, în cîotul cu
flautul, în cîntU:1 cu cithara, dar iş în iatmţ
vorbiăt - versuri ori orpăz î.neoţităs de muzi-
ăc - se ntoacsă icaşel .nţrefid Homer, bu-
ănoar, închipuie pe oameni mai buni, Cleofon
ş,a cum sfot, Hegemon Thasianul, noăclurits
parodi,ilor, iş Nîcohares, autor-ul Deîliadeî, mai
ri.ă (...) Prin aceasta se şi desparte dealoninteri
tragedia de comedie: una nidăzu să eînfăţizş
pe oameni mai -iă,r ăaetcJ!. ma.i. buni decît sînt
în aţvi de toate zilele.

Aristotel, Poetica, 1460 b 8

9. De vreme ce poetul e un 1m11ator, ca picto-
rul saru orice alt artist, tmţia lui ·trebuie să re-
dea atreănp lucrurile într-unul din aceste trei
chipuri: fie ,cum au fost sau sînt, fie cum se
spune sau par a .fi, .fie cum ar t,rebui ăs f.ie.

ARTA E MAI FRUMOASA DEC1T REALITATEA

Aristotel, Politica, 1281 b 10

1O. Se spune că cei ouşfmri se deosebesc de cei
riţuî şi picturile de lucruri"le raetăvd prin aceea 23411

l'il reunesc într-un tot trsăum1e în.ipsrătde ici
,1 rolo yîtc ·una; cdăa nîsă ar fi luate sepa-rat,
1111111ci t-iecare om ar avea ba un ochi, ba o J.a:1ă
1,11rtc a corpului mai frsmoaău decît cea apit.ăc

Aristotel, Poetica, 1461 b 12

11. Oameni cwn sînt cei cit:paţ de Zeuxis se
rprouamte~s-ă i. nu existe: cu atît mai bine nîsă mai
pentru că modelul trebuie ti.eşdăp că-s

NIICESITATEA IŞ UNIVERSALITATEA ARTEI

Aristotel, Poetica, 1451 a 36

12. , .. dator.ia poetului nu e să tseacăpvo
lucruri înt:îrnP1ate cu atrăved, ci lucruri pudnd
ă\ se Întîmple în margim1e verosimiluluiJi a.le ne-
rc\arulu.i. nru,-ăvaIde istoricul nu se etosşb
de poet prin aceea ăc un-ul se miexr,pă în orpăz
şi altul în versuri (de-ar pune ci.neva în stihuri
1ătao opera lui Herodot, aceasta n-ar f,i mai pu-
inţ istorie, ecrsăfavti o.r.i ba), ci pentru că unul
aă.nfizţşe fapte aievea întimpftate, iar cltăae
fapte ce s-ar pu·tea întîmpla. De aceea şi e poe-
:...ia mai lofîcsăi şi mai esăal decît istoria:
pentru că poezia făniţazşîe mai mult univer-
salul, tăcî vreme ÎstorlÎ.a. mai badeăgr ·particularul.

HOLUL COMPozrrm1 IN ARTĂ
Aristotel, Poetica, 1450 a 39

13. Ceva răasoemtn se vesbăor iş în ca-
zul picturii, în care, oricîte culori ar pune cineva
,ăhalo n-ar izbuti să dea ·privitorului adta des-
ftareă cît ce1 mai simplu desen necolorat.

Ariistotel, Politica, 1284 b 8

14. . . . c.iă nici pictorul n-ar dunăgiî ca un
animal ăs ăiba un picior mai mare, chiar acăd ar
fi deosebit de frumos, oic-i constructorul de co-
răbi, pupa sau ăalt pane a va.sulu.i., nici maes-
1ml de cor nu ar altruă corleaiţ pe unu1 care
tndă mai tare iş mai frumos decît Întregul cor.

Aristotel, Poetica, 1461 b 11

1S. ln ăIreştu cu Î,ceţrln poeziei, nu trebuie
uitat ăc o ffllposibi.litate ,lesne de crezut e prefe-
1J9 rabăli unui fapt anevoie de crezut, chiar posibil.

TIPURI DE ARTE 11\IITATIVE

Aristotel, Poetica, 1447 a 13

16. Epopeea iş poezia iatg,ăcr ca şi comedia şi
poezlÎ.a ditrambcă, apoi cea mai mare parte din
eşultmg cîntatuJ.ui cu flaiutull şi cu cithara sînt
toate, privite .'ăt,<alo einşt imţ.ta Se deosebesc
snîă una de alta în ·trei evri,ţp:n fie ăc iămt cu
mijloace felurite, fie ăc ,imtă lucruri felurite, fie
felunit, - de fiecare ătad a:Irfel. căiC
că timă
du.pa'. cum, cu culori şi forme, unii izbutesc să
imi,te tot soiul de lucruri (cu şrumge taţnÎvă,
ori numa.i din deprindere), pădu cum mţiul t,imă
cu glas,ul, tot şa şi În artele pomenite: toate s­ă
cseşr.îv a,iţmt în .ritm şi g,rai şi melodie, folosin-
du-le în parte ori îmbinate.

WITATORUL ESTE UN CREATOR

Aristotel, Poetica, 1451 b 27

17. Din cele ce preced, reiese dar rmtiuăl ăc
rtiuopsăml care e poetul tacă să fie maii c.urîn,d
smăitlourp de subiecte decît de stihuri, ca unul
ce-i poet înuucît rîă,vseşt o ~miaţ.e,t iar de imi-
tat mtăi .aciţo Chiar de ,i s-ar întîmpla, sănî,
opera pe lucruri petrecute, n-air fi
siă-ş ,sadăcle
itouş din et.u;căa palCinăr mai nuţip poet:
doar nimic ou epotrş ca unele din îriătelnmp
petrecute ăs fie ş.a c,um era verosimil iş po~ibil
ăs se eraăp,tc şi, din a.cest punct de vedere, cel
ce le imtă se poare numi .oriumlspăt lor.

Aristotel, Retorica, 1371 b 4

18. Deoarece e u1tăcp să nţîve.i iş ăs admiri,
ensmîaă ăc '9Înt Petliăc1U iş aiţ.:m1etl .pictura,
sculptura, poezia iş ·tot ce e :bine âmitat, chiar
ăadc obie<:tul inutat nu e J>iacut. 1n fond bucu-
ria. .nu iădrze în aceasta - prin silogism una e şi
ecătla - , ci în prilejul de a ·nă.aîvţ

MFORĂ IŞ UCITŢNO

Ar.istotel, Retorica, 1405 b 6

19. rseţum.,aF sau inîţerua unui nume e dati,
uădp cum ~une Likymnios, de sunete sau de în-

le.ţs 2'40

IIUUA FELURI DE ŢEIOP
i\ri1totel, Poetica, 1455 a 30

.?O. Mai trebuie işăra ca ,poetul sJi-ă de~vîr-
l~ălt 1ilului, opera nduîtăc ai-ş ,uniîsş în masura posi-
atitudinile da-
personajelor. rln,evă-atd
tul de a şcmai în cel mai înalt grad nu..J. au de-
dit cei ce, mdl'ă,fiştpÎ az~iţd acsiărfe a crea-
111rllor lor, se lsăa ţiînpăst de patima ficărea:
\ÎIIKur cel tulburat ieştub~ să tulbure cu ade-
v6lrat iş pe iaţl, iş ·SÎngur .ce:l mînios ăsi- mtnie.
lle aceea darul poetic mi se pare la locul lui mai.
1·urînd tn indivizii armonios nîzreisţta decît în
c,ei dintîi ol,nt ăfţuci să ,e ad"'l'teze
oxal aţit; nfiădc ctăi vreme J.aliecţ sînt i.eşţ din
ai,uţst
ieăcrn
fire.

OF.INŢA TRAGEDIEI

Aristotel, Poetica, 1449 b 24

21. Tragedia e, a.şrd, ,tmiţa unei uţ1amc
alese şi Întregi, de o oarecare întindere, în grai
împodobit cu felurite soiuri de ~ h e osebit
ăpLdt fiecare din ţăpe"ri'.l ei, ţaitme pchÎăinut de
oameni în caţe,i1W ci nu epoăstv,i şi care stîr-
ni.nd mi-la şi frica vseşrtăî ţ.r,ceauiă acestor pa-
timi.

IWECTELE ARTEI

:\ristotel, Politica, 1338 a 13

22. nşi!at a-u inclu-s în cedţuia şi muzica
nu iăndfc ar fi fost esărcna (nu ieţnco nimic
de acest fel), nici pentru că ar fi fost folositoare
ca studiul limbii pentru enumaătlr treburi ale
\latului; Îrienmă deci că au c1112rins-o ca mod lpă­
l'Ut de .petrecere a timpului (shole), motiv pentru
care 3i acum se aătr iţatî AţÎnCre-it caro o c-0n-
~idera drept preocupare (diagogt) a oamenilor li-
beri iş o zanîbgăole în .ediţacu

CONTEMPLAREA

.'\rÎ9totel, Etica ăh,aoncim 1177 h 1

23. Aroi de a pri·vi (tehne theoretike) poale fi
singura i,tosăc emădn ă-s .fie nrtăgiîd. pentru ea
141 î,işsnă ăci nu produce nimic în afMă de a pri-

v1, tn vreme ce În cazul ţăiltvrcoa prac1lÎce1
eiazărml mai muh sau mai .pinuţ pe ăglîn acti-
vitatea ăipro-zs.u Se mai toşesc ăc ferici-
rea se pştÎmleni în ărgza (shole), căi tvăcmai
tocmaii ~nuu a avea gzăar iş ne obimzăr pentru
a a-vea paa:.

ĂCPERLA DE A PRIVI OBIECTE IN EIOPŢZ
CU EASĂRNM LOR

Aristotel, Despre rlpeiţă animalelor, l 5

24. Privind imaginile lucrurilor (eik6nes) pri-
vim tăaod ana care le-a creat, pictura psraiu-
sculptura; oare şi nslă nu ne pila<:e mai mu,lt să

vim lucrurile c.a,re mirnătezÎ isteXă În mod natural, putmd
în aceşli iş cauzele care le-au
timp să
determinat, ca.ci în fiece ierţac a lumii ­.şulăs
ştei ceva mnculos?

SCOPUL ARTEI

Aristotel, Politica, 1339 a 23

J5. (Mumt.a) ne tşocieusnr !otr-un anumit fel
fiirea ş1 ne poa,te şniobu ăs ne bumcăr cum se
cuvine sau poate contribui la petrec«ea cu folos
a timpului (diagogt), la formarea niţelpuîc
(fr6nesis), acesta fiind al treilea aspect dm cele

anotţemi.

Aristotel, Politica, 1339 b 4

25 a. alecAşi argument este valabil dcăa mu-
zica va fi de folosit pentru a produce îndntarea
(euemerla) cît şi ca petrecere a timpului liber. De
ce trebuie oamenii să Îveţn să cînte iş nu ăs se
bucure ascultînd pe iţ?la ..• pe tşeica îi numim
tacnţiexu de rînd. Qnd un om liber dntă
dintr-un instrument nmaseăî că e beat ori că
se zăuma . . . Prima Întrebare care se ărdic este
.u:dă -studiul rnuz·Îcii trebuie sau nu inclus În siste-
mul lenadţiouc iş la ce poate el folol>i din cele
trei rosturi mai înainte pomenite, la duaţie,c la
amuzament sau la petrecerea timpului liber. Ju-
decînd bine, el trebuie inclus din toate motivele,
căi se pare că este Mlerent tuturor acestora.
Amuzamentul. este pentru repaus, iar acesta tre-
buie ăs fie ulpc,tă ăci nu e altceva dedt o ali-
nare a oboselii pduă efort. De a.scmenea petrece- 24

rea timpului liber trebuie să ulăicnd nu numai
rrurnosul, ci şi l,tucăp ică .feriCU'ea otnscă în
Cu iţot spunem că muzica face parte
.ami,ndouădin lucruri:le cole mai ,etcăulp fie ea instrumen-

t1ăl fie lcvăao iş lăaonsitrum taăo.d

MllLTIPLICITATEA SCOPURll.OR IN ARTA

Aristotel, Politica, 1341 b 38

26. Spunem că nu trebuie să ne folosim de mu-
ăci. numai în vederea ,unui singur scop, ci a mai
multora: dcaţeui, purificarea sctealăuf, i.n.sttu-
irca tucălp în al tireilea rînd, recrearea şi destin-
derea dpuă îincordare.

AUTONOMIA ARTEI

Aristotel, Poetica, 1460 b 13

27. T,rebuie udta,ăg de asemenea, că crneciul
corectitudinii nu e caişel î.n rticălpo şi în poezie,
l'.Um nu e aelşci nici Între tlaă arăt iş poezie.
elişrG proprii acesteia din mrău sînt de ădou
feluri: unele împotr,iva firii ei, altele lpmîătn­
toare. caDă avem a face cu o tupăneţi de a
staimita modelul ales, egalrş e .î-mpot,riva poeziei;
în faptul ck a şiun- fi ales
t.Lăci îsăn utcălap
bine obiectul de imitat, - cum ar fi un cal ce
~i-ar ridica în aeiclş timp ouămîdan picioarele
din dreapta, - ori priveşt o tauămin ană (me-
Jicina sau onicare alta), ori duc.e la nraefăţşiî
cine şeti croă. lucr-uri imposibile, reşalg nu e
împotriva poeziei. (..•) Mai întîi. cele împotriva
artei î.işesn zăealşiţfn cumva lucruri imposibile?
şGreal nu ma.i xisăte,
etşrîvăS o rgşeală.
,ăsin ăcad poetul şatgin-e eluţ urmăit (care
anume, s-a spus), sau dăca în felul acesta izbu-
tşe să afcă mai aniserpămto partea unde se
~ă.sec ,iLb(eslţmpco ori weo tăla part,e.

Ar,istotel, Despre interpretare, 17 a 2

28. N,u oricare rostire este iţ,uenăvta ci doar
tanăsceeanuiăacer îi revin adeverirea neadeverirea.
le cevin tuturor; de iăd>l[ iş este
o rosDire, dar nu e nici eatvărd mrgunetiaăoici lasfă. aş-A

141 dar, cestelalte feluri de rostire trebuie laesăt deo-

parte, căi cercetarea lor este mai potrvăi re-
toricii şi poeticiiÎ.

EŞUGARL,MT ARTISTUL ŞI CUNOSCATORUL

Aristotel, Politica, 1282 .a 3

29.... doctor este şi practicianul ituboşn iş
specialistu! iş, în al treilea rînd, iş cel care are
lCţ,nÎOefJ ga,cnle ...upr,a ODOStl<Î . - . Oa arela
din ună .sînt tîţia în domeniile tuturor artelor.

GENEZA ARTELOR ™ITATIVE

Aristotel, Poetica, 1448 b 4

30. ln general vorbind, uăod sÎint cauzele ce
par a fi dat tenaşr poeziei, ouăndîma cauze fi-
t.şier Una e darul ncutăsî al iemaţt, tisdă tn
om din vremea reăliopc (lucru care-l şi deose-
beşt de restul tovuareli,ţ dintre toate el fiind
cel mai priceput să imite iş cele dintîi eţnouşcit
veni:ndu-i pe calea iet,maţ) iar pclăera pe ca.re
o dau ţlirtema e iş ea t~emărisţ de ior.ţ -Căi ş,a
o dovedesc faptele. Lucruri pe care în nrutăa nu
le putem privi ărf - cum ar fi nîi­ăfţ
ş~rciJ fiar~lor _cel?r mai uoateşz.dsr~,ăbcr:is şi ~le 1!1or-

,rol1ţ - mchipw.te cu onctt de mare fidelitate
ne umplu de erat.fsdă (...) Altminteri, de se
să nu fie tuiş dinainte, lepăarc resim-
nÎmplătţită nu se va mai datora imeţat mai mult sau

mai .Putin izbutite, ci ădes îvşir ţuie,xc or-i
colontului, ori cine işet cieră alte pricini.

ŢINFDAE FRUMOSULUI

Aristotel, Retorica, 1366a 33

31. Este ceea ce e preferabil pentru eliţătac
lui intrinseci, fiind din elişca motive demn de
taăo lauda, sau ceea ce e bun iş tplăcu pentru că
e bun.

FRUMOSUL ŞI UTILUL

Aristotel, Politica, 1338a 40

32. Tot aş trebuie aţăîntv desenul. .. mai ales
pentru ăc crează de a vedea frumuse-
aeţ corpurilor. A utacă inţabouş peste tot utilul se potri-

etşv foarte uţnpi cu ţeămria aes-cutlăf şi cu 241
libertatea ăipla.u,rt

l\111101cl, l'olitica, 1338b 29

H. Frumosul iş nu animalicul trebuie ăs pri-
m11e.
nnlllNEA IŞ MIAEĂR

Arhlotel, Poetica, 1450 b 38

H ... .frumosul săt în remăi şi ordine, ceea
1·~ iş lepcxăi pentru ce o fniăţ din cale ăraf de
miri\ n-ar putea fi ăsitg
lntr-un timp imperceptibil, viziunea ar emîrăn moaufăsr ălztiaer(

cli'<1duştă), - iş nici una din cale raăf de mare
(fn cazul ăraeic viiziunea nu s-ar realiza dintr-
ndat:î, iar privitorul ar pierde sentimentul ăitţnu
ti al irţg·ntăe obiectudui, ca înaintea unei .Li-
r.hinane mari de zece mii de stadii). şAa cum e
1lt"Voie, prin urmare, ca trupurile iş neţifl însu-
,aflcti•te să fie de o oarecare mr,eăi - iar aceasta
fie lesne ~ b i,! ~ , - ·tot artfel oubiectde
hnie să a·iba ele o oarecare întinde.re, - o trtne--
iş
1indere lesne de cupr,ins cu gtndul.

Aristotd, Metafizica, 1078 a 31

.,5. Deoarece ăsnî binele iş fr.umosu1 se deose-
hcsr. ciă primul e Întotdeauna în ena,iţcu iar
Jatlăc se fă.al iş în 1ucrurile imobile, filosofii
('are ţinus că matematica nu se uopăc cu ·frumo-
,ul, nic,i cu binele se enăÎal.ş (..•) Formele
cele mai înalte ale frumosului sînt ordinea, sNlle-
rria şi definirul iş pe ~ mai ales le scot În
evidnţă ţitelnş matematice.

CRITICA SENZUALISMULUI

!\ristotel, Topice, 146 a 21

36. Dăca ceva se eidfntş prin doi termeni,
conform cu fiecare În parte, ca de ilp,ăd că fru-
mos e ceea ce e lptucă privirii şi auzului, atunci
şa~eic luc,ru poate fi frumos iş urît În a«işl
timp, ăic ceea ce e puătlc privir-ii D·U este lpcăut
.rnzului, fiind frumos şi urît .ătdoa

URMASEŢF MARIMII

Aristotel, Etica ăcib,mnoa 1123 b 6
ctăons În mneaîiţăl
37. ăeiţaMr sfuletacă
24S (caracterului) pădu cum ţefsumra ffltr-un -trup

înalt; cei mici de statura 51-nt urbani iş ipşu la
punct, fişroum însâ nu.

ŢFRUMSE ŞI PERCEPTIBILITATE

Aristotel, Retorica, 1409 a 35

38. Numesc poaierdă o exprimare care are un
început şi -un t.riîfsş în structura ei şi o emări
roşu de cuprin, (eusynopton). Tot ce e astfel ex-
primat este tucplă şi lesne de ăvnît,aţ ălpctu pen-
tru ăc e opus .nelimitatului iş pentru ăc ts­luacă
torul crede că mereu obîetşdn: ceva iş că i se
transmite ceva. Este eptăc.nul năîs ăs nu oţip
întrevedea nimic şi să nu ajungi 1a un sftqit. Este
le911e de anîăvţt pentru ăc se rneţÎi şuro de me-
morie iş aceasta din prcnăi că exprimarea prin
perioade e zatbă ,pe ,un ănmru care e cel mai
ourş de memorat di,n toate.

RELATIVITATEA FRUMOSULUI

Aristotel, Retorica, 1361 b 5

38 a. Ideea de frumos e alta ~a fiecare ăts.îvr

VALOAREA ARTEI ŞI A FRUMOSULUI

Aristotel, Etica ch,niomaă 1105 a 27.

39. Operele de tară (ta bypo t8n tebn6n gi-
nOmena) l3Jll în ele ac:el Doeva frumos" a criuă
ngurăis posesiune le ftjuiăcs tinţxesa.

Diogenes Laertios (V, I, 20) (de.pre Aristotel)

40. Cînd cineva îi puse întrebarea de ce ne
pierdem aş de mult timp cu oamenii şui,morf el
îi esnupă:r ,,Asta-i întrebare de om orb".

ELXPRINŢ ESTETICE

Aristotel, Etica miăcaobn, 1118 a 2

41. Cei cărao le iplace ăs se bucure cu privi-
rea de culori, de forme, de desene, nu pot fi nu-
imţ nici iţuăpmc nici .upteănmaţic E de gîn-
di·t iş cum trebuie ăs se huoure de ele, fie exage-
rat, fie prea upţn.i Tot aş stau lucrurile iş În
ce etvirpş crelpăi acustice. Pe cei care se bu-
cura yest~ ~urăms ?e muzic~ sau de ...art~ a~to:i:
ceasca, mmem inu 1-ar numt taţ1mcunep ŞI mei
ătaţpmcui pe cei care se bucura cit trebuie. La fel 241

•i l'll rei roăca le plac mirosurile, eţxi,c căfnîd
\'N;I ce le ÎoţeŞ-t,sn ciă nu spunem ca sînt ne-
tiăpnuţa iubitorii mi.rosului de mere, de tranda-
firi sau de mirodenii, ci mai ~deăbra aceia care
cr1măd parfumurile uleioase iş mirosul de bucate
11i1itc.

Aristotel, Etica ei,măucd 1230 b 31

42. ăcDa ci,ncva epştivr o statuie oumaăfrs
,11.u .un cal isa,u un om sau eăi.atsu pe ahci.neva cîn-
1iml, nevoind nici ăs ce,n.lmăÎ nici ăs bea, nici ăs
~c gîescdnaă la eprilăc dragostei, ci ipur iş -sim-
ph1 doar ăs eirpaăvcs lucruni.,le frumoase sau să
A~he rpe cei oe n,cîtă 111u poaite f~ .considerat ne-
mpn,trăa l\ăd] cum n-u erau mţpcetanăui cei
jţivră de sirene. uoDă sînt simlţuer la ca.re s-ar
referi fmăutrace. şi reatupcnmă,
iş animale e, În ucţifen de acestea îmunsţd 'J?C care le au cl~e­.ă

rca iş durerea: gustul iş l.ăpiut In ce ertpvşi
elicăpr celorlalte -ţumri,s ca armonia wnete1or
iş umrefs,ţa animalele sînt astfel constituite
incit S1nt cu totul insensibile. Ca să spunem
drept, ele nu par a fi sensibi1e la vederea 1ucru-
rîlor frumoase sau la auzul sunetelor Mmonioase,
xcepţi dnîcăf vreo în?.tmplare .icuaălrsmo De
asemenea, sînt insensibile la miros·urile frumoase
sau la mfasme, edşi au toate umilrîţse mai ascu-
ţÎt·e decît ale omului. Mirosurile le fac recălp nu
pentru ele însele, ci 111umaâ caăd au fost asociate
rn ceva de care ăs se buoure. ţelng prin miro-
!-.uri care nu produc păeclra prin ele eisîşn pe
cele de care ne ruăbmc pentru ăc ne trezesc spe-
renaţ sau amintiri ale bucatelor iş uorit.ălb Ne
mărucb de ele pentru o aătl leprăc: a imncăîr
iş a i.bărut Mirosurile ce ,produc recălpa prin
ele esşîin sînt cele ale florilor. Stratonicos afirma
prerumdroesp, tpecucvînî.dnt ăc mirosul acestora din măru e
celor dina.iinrte e dulce.
al

11. ŞIURTFSL PERIOADEI CLASICE

r:u Aristotel ajungem la urilîfstş perioadei clasice
247 a esteticii antice. Estetica lui e o eztnisă a reali-

roliză ei, şeid În anumite evţ,rpm1 o pă,deşt
îndrepdndu-se eărtc o reă o.ănu

&tetiera aiăh'(c şi asliăc a grecilor «a nu nu-
mai ădobesit de prop.r,ia aărntso ă,etsic ci iş de
C'«a ce ne-am fi atşpe ăs pară în zorii isto-
riei. Sistemul lor de ecăist a ,fost primul, cei
o.iţup în Europa, care ăs ndcupriă o teor:ie isăcr
a artei, iş uitoş aceasta nu a fost nici mslă,ip
nici n-a a·vut uătsrile -pe care epocile ulterioare
Ie-ar fi consi.derat ca naturale şi ,primitiive.

In primul rînd, acest sistem abia a aonemiţt
frumosul. Cînd grecii se refereau la el, o ăecfau
aproape exclusiv mai curînd în caţepi iătec
dedt .ăsteic Faptul e -remarcabil deoarece aceas-
tă setică s-a stonă Într-o pirdăea,o iş Într-o
raăţ care crease atîta esumţ,rf ldÎzăv şutoi o
mai rtsnăî conexiune a artei cu binele, aruldevă
şi utilul decît cu frumosul. Ideea de arte „fru-
moase• era xeă.tins

ln al doilea rînd, ăaects teorie -s-a -arăt pu-
de reprezentarea na·turii prin ăra.t
Sţin i ărteisan fapt e remarcabil deoarece era vorba de

acest
teoria unei epoci iş a unei ăi1ţ' a ecări răat aban-
donase simbolurile abstracte în favoarea formelor
natura..le. Si mai remarcabil e faµwl că a fost
teoria g-recilor, care vedeau spiritul uman ca fi.iod
pasiv şi care credeau ăc orice este futcă de om
provine nu din el ,inşîus ci dintr-un model exte-
rior; în orice activitate unăa,m în tară şi poezie
ca iş în sotfţ,iă ,grecii pri,veau uladevăr ca pe cel
mai semnificativ element. năîP 1a Socrate iş Pla-
ton, iăgms referiri la eltnziăpr inaturii de

tăecr pi.erori, sculptori iş eiţ.:op Termenul de

mimesis era trÎaenui,ţb dar ţilan el însemna
jocul scenic iş spectacolul, ia.r nu reprezentarea
lumii exterioare. Era aplicat dansului, muzicii iş
artei actoricesti, dar nu sculpturii, picturii şi poe-
ziei epke. dnd era apli.cat naturii, !nsemna mai
heăgrda imitarea metodelor ·decît a loţernap
ei. Potrivit foi Democrit, oamenii nîţvăua să con- 2.
ărtcuisa imitînd rîndunic:ile şi să cînte imitînd
privighetoarea şi l.ăeabd

In al treilea rînd, teoria clsiăa nu a corelat
Mia cu creatJv.itatea, lucru foarte ciudat la o na-
,iune cu ţăticap creatoare atît de mari. Grecii
dildeau nuţpăi ia<ţne lmoeăund <ll"Cativ di,n
11rta lor iş nu-l ipţerau. eRnaţiu acestei atitu-
t.lini rezida în convfogerea lor că universul e
KUvernat de legi eteme, iar arta trebuie ăs des-
1.'npcre formele adecvate lucrurilor mai curînd
dcrît să încerce a le inventa. Din iecaşl motiv
nu parţeiu nici noutatea în ră,ta eşdi introdusc-
răe, în ea multe ntuă.ţio Ei suS_Jineau că ocice e
hun şi just în ărta {ca şi în ţvai, în general) este
veşnic, prin urmare treînbuiaţ unor forme
noi, individuale iş originale e ,un semn ăc arta a
.1pucat-o pe un d!:'l1m Jreiir. . . ,.
In al pa11r11lea ,md, mea de Ia prunele ei ma,pu-
t ur,i, ăoatd cu ideile pitagor-iciene, teoria ăcgasre
despre răta a fost o teorie tăam.eci Ea a pă­
truns şi în artele plastice. Sculptorii, ziuţl.ăc de
Pnliclet, uiş-a impus. misiunea de a descoperi un
ranon pentru CO.f!PUI omenesc, ăcida o lrămufo
teimaăc pentru proleţi lui. E cu totul
demn de notat că aceasta ăec.its s-a ntcusă exact
În momentul cînd arta escăgar a trecut -de la
formele geometrice :Ia cele organice.
Abia puăd trecerea de la eultura năle la cea
snticelă, teze1e esteticii clasice au început să
cafă loc altora noi care s-au ·artă mai apropiate
de noi n.eişî Abia atunci s-a pus un accent do-
mina:n,t pe ideea de creativitate iş a ajllln5 să fie în-
lsaeăţ coo.exiiuoea diotte rată şi frumos. S-au pro-
dus şi alte cib:"hsrmă o deplasare în teoria artei
de la ecrlfţi la imagnţ,e de la pexţnir la
i<lci iş de la regulii la îdenărlmi proprii ale
.1rtistului.

111. ESTETICA ELĂCNSIT

1. PERIOADA EĂNILTSC

1. LINII DE ŢEAMD.CIR Evenimente poli-
tice extrem de importante au avut loc în decur-
sul celor şaes veacuri dintre începutul secolului a1
11!-lea î.e.n. iş sîtrişulf secolului al Iii-lea e.n.
Grecia s-a ş_ăbt,rpiu .rega,tele Diadohi,lor s-au n­ăîl
ţta şi au cazut, Imperiul Roman de Apus a luat
făţni, a realizat auţeprsmi iş a început ăs se
destrame. Structura meo,ăcni pctliăo şi cultu-
rală a lumii au suferit asemenea h,ăribmcs încît
au ,tfă-cou cle nerecunoscut. Cu ideile despre fru-
mos şi rtaă 1ucruriile au stat înăs cu totul ahfel.
tn decursul acestei perioade ele nu au trecut prin
nici o schimbare tsemnifca,ăv Idei formulate î.n
limba rgacăe, mai în,tîi la Atena şi apoi la
Alexandria, erau încă teiuţns Îlil t\elşain la
Roma, doar cu irăhcbsm comparativ minore. Din
acest motiv, aceste şase secole pot fi tratate ca
Wl singur capitol din istoria esteticii, deiş cuprin-
de ăuod mar.i ~ ale istoriei economice iş poli-
tice: epoca esltmcăi a ultimelor trei secole î.e.n.
iş epoca Imperiului Roma111 din primele secole ~.n.

2. STATELE DIADOHILOR. Se nuieştob
ăs se p,ună tn contrast cultura inelăcst cu cultu-
ra eăl.n Denumirea de enăl e dtăa culturii pe
care grecii au dezvoltat-o pe vremea cînd tăuria
într-o lăaevtri izolare, răf a ţauneifl şi ărf a
fi uinţalfe de alte nuţia într-o rmăus semn.i-
25~