O1 u iv ă . Cultura lor era pe atunci ărnaiut iş ,rupă
a•mdtr avca o ăzar esn.răît Prin nectălis eÎlţn
acea ulcătr a grecilor care, începînd. din se-
olul al 111-lca, a prins ăs se răspîcndea în alte
\ ri. In felul acesta, i-aş dobîndit o ar.ie mai
v »to, dar a-şi pierdut uci<atea. Domnia lui Ale-
u ndru cel M.ixe ăzcaemrh hotarul dintre era ele-
O iş cea inetă;csl eleni:smul începe cu Alexandru.
Vcehea Grecie era acum o ţăar ăicm şi sălab,
nrn i ales în ţierapcmo cu imperiul lui Alexandru
fi al Diadohilor. Ea a încetat ăs mai fie un cen-
ll'u ~:uhural sau o foăţr ciătpol matrpăion şi
foa rte curîod a cztăedu npîă la rangul unei pro-
vincii periferice şi s-c.ărae Era ăîcn tuclăai din
numeroase state minuscu:e care Încercau să se
~.,\veze formî.nd ligi -'«ţumrl oea tianăleo sau
ac-nă.„ul1 La început, iv aţ nălaite!uc a acestei
\,iri debile cpitleş,o a r ă ams c.el ţiupn
la Atena, unde, potrivit lui Lucian, ,. ăepcrum iăsn,te
nea -un climat foarte filosofie şi era cel mai potri-
\'it pen-tru cei care cugetau cel mai bine•. De
aco:o ţvai a iradiat răcte statele
Diadohilo r iş mai tîrziu ăerctălauecitn Imperiul Roman.
iutoTş Grecia n-a .putut face aţfă mult timp con-
uecnţir intelectuale iş politice ii a cedart pasul
statelor D.iadoh'1or.
Au fost patru mari state ale Diadohilor. Dintre
.,i;-estea, Macedonia, care a ărmsa în mîinile mo-
~tenitorilor lui Antigonos, era comparativ cel mai
pu inţ important din punct de vedere cultural, cel
mai însemna-t fiind Egiptul, condus de mo tş ine
torii Ptolemeilor, cu ca.pttala la Alexandria. Siria,
sub domnia Seleucizilor şi cu capitala la Anti-
ohia, a .fost de- asemenea: iărtpoanm. La fel, rega-
tul Pergamului sub Atalizi, care s-a ridicat mai
1îrziu1 a avut ma.ri poiţsc,lbă iş ţa.pisr: În do-
meniul cultu.ra:l.
1n perioada nel is cită, ăînc din veacul al III-iea
î.e.n., modul de iăţva s-a schimbat în multe pri-
ineţv . Monarhii absolute, state cu,prinzînd teri-
torii vaste iş c>ţapiul de milioane <le oameni au
înlocuit .republica atineă cditoemra ă ipt că ,
251 micul polis grecesc. tiuS a ţai aceasta nu putea ră -
mîne făr irăum asupra artei, care a încetat de
a mai fi un bun al poporului, devenind unul al
rţcloiu iş al claselor c.eontăuard Resursele
ale republicii democrate eictrşg nu
Îmemnau nimic în cmparţieoaeoicărs cu cele ale monar~
hiilor elenistice. Din punct de vedere economic,
cucerirea Orient-ului de căret Alexa.ndru poau: fi
compată cu desc~rea Americii. Au foot
cucerite imensele ibagoţ ale lperşoi iş vaste su~
ef.aţrp de nîmătp roditor. ouCţlemr a atins W1
nivel ăf.r precedent. ărbieolC navigau ăancrîte
atît cu articole de lux cit şi cu produ-se de zabă
- ură,p mărsi,tu iă,ctsl bronz, le,şidf e.9ţl1
lemnoase fine iş ,pietre perasţio. Descrieri ale ~e-
remoniilor contemporane vorbesc despre etalarea
de gţiăbo, despre tarnămue obiecte de aur ~
ar.gînt, Splendoarea itnelcăs era în total contrast
cu frugalitatea ne.lă Contra,rul acesta e identifi-
cabil atît în ătar cit iş în ăructl ca un tot. B0-
ă1elgi grteşi ale Egiptului, Siriei sau Perga.mului,
obeţ,inu•t din teţropiă funciare, monopoluri iş
taxe, .P,Utea:u usţine şiaetzănm culturale eş,auir
atît feiunşţc cît iş artistice. Arta a dobîndit o
va;loare iralmăet ărf precedent: Pliniu ieţnmo
nează sume de milioone de .uinţtă monetare lăp
tite de regii elenistici şi de obătgşia pentru picturi.
3. REMIGNŢA GRECI. Vechea Grecie a
fost atvesăd de bzăroaie şi pdtula,ăeo vechile
şorae iş temple au ăctuz î-n ruine. Incapabili -şăsi
mai sc$ă'ea în ,propria ăaţr un dşube pentru
energiile lor, grecii au emigrat În statele Diado-
hilor, unde, eşdi p.inuţ 1a u,rmăn coostit.uiau co-
mun.iutea cea mai vtaiăc şi mai r·instău dintre
toate ailţpoue multilingve şi muhirasiale. Prin-
tre ieargnţm. g.reci se mnrau,ă .pe de o parte,
oameni de litere, şirta iş oameni de ţăşnit foarte
aţit-uăc şi plar,ievgţ iar pe de alta, negustorj şi
oameni de afaceri care, cu asidll4rtatea şi energia
lor specific cae,ăgsr au întrecut uipaţlo,e apa-
tice ale OrientuJ.ui. Ei -işua datorat prosperitatea
iş aiţozp muncii grele· ăfT .preget şi spiritului· de
tinăvţ,a pentru că, în grăuactli iş în industrie,
mai ales în Egipt, sclavii erau npţiu ioţl.sf Ace-
25~
HI migriln\i greci au srăitpdnî limba iş cultura
K 1 1 i.' 10 S ăC ·pe zone întinse şi lumea ucnătos a
,levcnil tin~ăs,lc chiar acăd .nu eănl . Părudnis
,1 micile patrii din Atena sau Teba, aceşti ate-
11l«i.l „ u -tcbani au deveni,t pu.r şi simplu p-eci. Ei
tl•IIU tpăldea săeritlu regionale m favoarea
l'olnr ,;rec~ti universale, faptul .reflectîndu-se în
(lli,pnri\ia dia!ectelor locale şi în înlocuirea lor cu
Io /.;oi,W nP:a.ăel Pe cînd vechea Grecie era o
bizuindu-se pe propriile-i resurse,
ar. ciîhsăn,
umca enslăcit saiăt la un schimb de nţilu,ef.
'"leme, morav·uri şi culturi. Gustul grecesc i-a in-
tu!aţrcn pc locuitorii Orientului, dar în decursul
acestui proces a intrat şi el sub ţilenfua lor, ast-
fel încît şi gustul oiientai a-iş pus pecetea asupra
Arccilor. ln retorica ceagsă,r stilul asia.nic -iaş
f cut loc aălirt·u de cel atic. Un mare val de
denizare a venit pc urmele cuceririlor lui Alexan-
dru cel Mare, dar 150 de ani mai -tîrziu s-a pr1>-
dns un val similar de oriienta.lizare şi de supunere
ln ~usturile iş epiclţrd ne.irăst
4. ROMA. Intre timp, în Apus, Roma republi-
;rnă1· se dezvolta pe baze total diferi-te. fndelet-
n.iririle intelectuale ocupau acolo un loc subordo-
nat şi aproape tot ce posedau romani.i În dome-
niul olcrţÎinşt era luat din lumea icn.stlăe Pri-
mele state care au cuăzt au fost Macedonia iş
(irccia î.n anul 146, iar cel din ărum Egiptul, în
\O i.e.n. Astfel, chiar înaint.e de începutul erei
1wastre, întreaga „lume ăil"obcu (oiko,,mine), ca
,:1 folosim o expresie ·a acelor vremuri, era unifi-
,·.1d de romani.
începuse acum un nou ca.pitoi în istoria lumii.
Roma cucerise lumea şi în laieşc -timp încetase a
·nai fi lbcă,uirpe devenind imperiu. Ea a deve-
nit capitala 1umi.i, înlocuind numeroasele capitale
,·.i.rc ,mai rtsăexai .îănp nu demulc. Era usiăta
în Occicknt, nu î.n Orient. Latina i-a succedat
dinei ca liămb a lorcniduăt, iş, nu ·mult pădu
.1ccca, iş ca lmăib a literaturii. Roma ems ăan cu
regatele elmistice ,prin fapt.ul ăc poseda teritorii
vaste şi vaste mij1oace materiale, dar la o ăracs
lSl mult mai marc, deoarece loieţbgă derivau nu
din induS1trie iş ţmeor,c ci din ădrepncu,i iar
distribuirea lor comporta o şi -mai mare inegali-
tate.
Atit,udinea Romei ăaţf de răat a avut ăturis
specifice•. Vasta majoritate a iţpluoae era aclă
uită din sclavi iş coloni care nu aveau posibili-
tatea să se bucure de binefacerile artei. La ele nu
aveau acces nici un năumr considerabil de roma-ni
miliuri de profe!llc, er,a-ciş petrecea.o aţiv în la-
eăgr fortificate iş în .rÂuamş Dar nici chiar cei
mai iţabgo membri ai ţieătsco .nu se _puteau bu-
cura de raăt din azăcu ăc era,u atît de bisoţra
de luptele pentru putere iş o,epziţ încît le lipsea
ceea ce (aş cum tasrăe focă Aristotel) este esen-
laţi pentru cultivarea şi savurarea artelor: un 9})i-
rit liber de răpceloiu ivţe practice... şDei
un.ii romani 1iberi şi ogţiba din vremea Imperiu-
lui a.u de.prins dragostea pentru atr,ă ea se gimăr
nea :Ia consum, făr a indude şi arc.eiţ Grecia a
srăma izvorul artei iş autoritar.ea în problemele
artistice, iar cînd romanii au tuăcf şi ei uz de răta
au avut în vedere mai ales uasfnîerţm locuin-
maselor pentru care construiau
orlţe şi şdicarge
teatire iş .iăb
Aticibu,tele cairaoterul,ui .roman şi ,iJed:ncţo1 ţvie
romane exlăpic anumite aspecte ale artei romane,
cum a.r fi scara ngtaciă a arhitecturii, somptuo-
zitatea crdeaioţ acesteia, realismul artelor plas-
tice iş natura rvedtiăa a rimoăţjat operelor de
ătra care fusaîreţmn Roma. Burckhardt măfrai
în Die Zeit Konstantins că .multe popoare antice
iş moderne au fost capabile să saonctiuăr la o
dar Roma acel_or vremuri .î'enmră
arcsă ,călsao
pe veci ăcin.u din cuăaz că dragostea pentru fru-
mos treziă de greci n,u va ma.ii fi nicicînd core-
tală cu asemenea resurse ma.teriale iş cu o aseme-
nea nevoie de a te înconjura de e.ţiăm"r Imensi-
tatea, cneiţafmg şi puterea Romei erau ameste-
cate săîn în cşaiel timp cu un isnţăîmtr de de-
• H Jucker, Vom Verhdltnll du Ramer i:ur blldenden
KuMt du Grlukn, 1950.
•• Ch. Bfflard, L'uthltlque d'Arlllote, 1887, Partea
a II-a; .,L'esthetlque d"aprts Arlatote", pp. 159-369. 254i
~ntdc n\ ă şi de inferioritate. ăupD ce face elo-
~lul grecilor, Seneca ugăd:a .Ne apar atît de
11111,i din ni.rpcă ăc noi sîntem atÎt de mici•.
·,rnditiile specifice Romei xpăelic iş anumrte
1m1c1crinici ale teoriei .artei şi ale esteticii ro-
mane. Pcimii aţvăinî .romani au rătuap. în xcolul
I ti unii dintre ei s-au ocupat de 1eoriilc despre
1ft . Erau în cea mai marc parte lircta9ş în
che un domeniu îngust frecum, onuarbă orato-
tJa, ş i cra.u mai degraba idueţr. dccî1 creatori,
mai ăgedrab
1 m ţlu u idem-sun ăs ăcaf CU!lloscute
Ideile teoreticienilor (lf«i dedt să îooen:c a le d.2-
volt:l. Acesta e cazul lui Vitruviu, arcăiu îi da.to-
r 111 cunoa:?terea ideilor amice despre u.ră,camiet
al lui Pl.iniu, mUţltuiă iucrăa mştoanuec ideile
111Hicc dffprc picurăt iş p,cluăt~ şi al lui Cicero,
a ăc riu reăpo ne ăfreo ~ueanoştr 1eoriei antice
" oratoriei ca şi a teoriei. artei în general.
5. AIEŢMR IŞ LIBERTATE. Tn ,tatul des-
\mul: sublim al lui Pseudo-Longinus, seri, în soc<>-
I c.n., unul dintre tratatele de cetisă di..n
Antichitate care au iuprasv,etţ se nrtăbeaî în
capitolul final de ce oare epoca aceea nu produ-
sc~e nici un mare om. ăM. cuprinde mira.rea,
refi şt e , ca şi pe liţum a,i1ţ cum se face oare ăc
în vremea aănrou avem talente foane vcngăio
toare iş pline de v.ioiciu.ne, oaretpănzu iş ~rul-
1cne1 iş mai ales -pornite catre disourSW'j placute,
tbr talente cu to1ul înalte şi pline de ţrmăe i e nu
\ C mai na.se decît numai arareori; adt de mare
\ Ce ăt de oratori bîntuie acum în lume!"·
Pscudo-Longinus răofe o ădubl pxelcia ţ.ei 1ntîi,
invoci-ndu-l pe un filosof neidentificat, el ăifrma
d'. nu exi. s ăt mari oameni. din ăcpirn ăc vaiţ e
tispăl de libertaite. ,,Dar noi, se pare ăc Îăviaţn
din lcipo ă ier cu o robie luiteăg ..., n-am gustat
din cel mai frumos şi rodnic izvor al ienlocţv,
(are e libertatea•.. Robia , oricît ar fi ea de legiu•
i t,ă s-ar pute~.numi colivie a sufletului ş i îndU-
mare eaoşbt sca .
155 • Trad . de C. I. Balmu, (n. trad.)
A doua iţcalex,p cea a autorw.ui, este că nu
exstăi mari oameni di.n. zăauc ăc nu tseă.xi liber-
tate n.tălicur Oamenii iÎnt şolriţpe de de .pasiuni
şi !n primul rînd cupididate iş de
şi deţorin ,.Iubirea de averi, ă'duJ care
patima iobrţ.ăgl
tinjim ou tţio ăfr sat,iu, şi setea de ,placeri ne
robesc.•
2. ESTETICA IN FILOSOFIA CEĂNISTL
1. FILOSOFIA ELENISTICA. Filosofia erei ele-
nistice -aiş schimbat caracterul. Imboldul de a do-
bîndi o ubăn gelrÎţn a ,lumii şi ivţe a fost de-
păşit de imboldul de a descoperi un mijloc de a
răti. bine iş fericit pe lumea acea.gta, Faptul a
avut repercusiuni în etiscă. Preocuparea filoso--
filor, cînd au discu1at în acest sens, a fost să se
Întrebe inu numa.i ce sînt frumosul şi arta, ci şi
ăcda ele contribuie la fericire.
Filosofii ele~tici au rezolvat cnăî de timpuriu
ace9te probleme noi iş fun-dam.entale, În decursul
primei ţiargen a erei elenist.ice, Nu mult updă
moartea lui Aristotel, ei au atguăd trei sliuţo
noi acelora propuse de Platon şi de Aristotel; una
,ătsinodeh al•ta ăiLoartsm iş o a treia sc.ptiăe Ele
pretindeau că fericirea în iăavţ se poate realiza
pri.n erlcăp, prin virtute ,iş respecniv, prin aiţb
nere de la idfcultăţe iş în-doieLile iv,ţ.e
au devenit cuvinte de ordine ale
Aceste siţulo
liocrş filosof,ice. Filosofii au încetat acum ăs ac-
oC'Zeiţn a.ţiozl şi a,u ătilauc grupuri. Şi aceasta e
o ăcarteis a filosof.iei vremii. Trei noi cMoş
s-au dezvoltat afăr de Academia lui Pla,con şi
şcoal pciteraă a lui Aristotel.
Primul cuvînt de ordine, cel al hedonismului,
a fost ,preluat de retăc şcaol e,ănirucpa ea dC'Z-
voltînd o filosof.ie silă,armet mecanicistl iş
senzla.ătiu A:l doilea cuvînt de ordine, ţeac al
moralismul,ui, a fost ăpart de clşao iar
în jurul celui de-al treilea cuvînt de ordine şlcao ăc,osti
scepticilor a creat o filosofie ăgvietna ca.re privea
orice tjaădcue ca năgrsuei iş or,ice probleme im- 2541
1mrtame ca insolubile. ctăaAse cşaolă s-a opus
,·clorlal•te patru, considerîndu-le dogmatice; s-a
Ar,ropiat ceva amă. mult de cşalo lui Epicur.
c.Şla1n 'ailstrăme a lui Epicur şi Academia idea-
năli a l,ui Platon au reprezentat cele uăod ext-re-
tne ale şolc'ir dogmatice. oalcŞ căipetra a
lui ArisNtel iş aşocl ioăsct au ocupat zoiţp in-
termediare, ambele apr<>piindu-se mai ăbagedr de
ntrcma iastă!ed Din cauza anumitor
,i111ilhudini dintre aceste trei tendţi,ă.polcatm a Juat aşn-
1ere o a pM.ra la momentul .potrivit: e vorba de
,rnala cit,ăel ălaoşc care a ,unificat doctrinele
t'<!lorlalte trei în scopul de a combina tot ceea ce,
în filosofia ,ităanc nu era nici scepticism, nici
111,tterialism.
T0ate aceste ciloş au triupţevas vreme de
veacur,i. Cele .mai mari bmrihcăs s-au produi
riri.ntre platonici, a roăc filosofie a ajuns chiar
la un moment dat să se apropie temporar de filo-
rnria scept.idlor. işutoT, tceăr finele itnAţăhc,
În sistemul cu.noscurt sub numele de neoplatoniffll,
r-i şîi oaseăci,rldn elementele specWative, exta-
tice iş transcendente ale filosofiei lor, îndepă'.r-
1îndu-se cu totul de ,principiile mai sobre ale lui
Fpicur iş ale scepticilor.
Sistemele elenistice erau .m,ult.ilaterale: cuprin-
deau o teorie a ,retiaonucş o t.eorie a ţnietsx
si todăa concluzii practice despre viăţa. Au
i>'ăt,~ un loc iş pentru t,esiăc eşid nu unul foarte
proeminent. lntr-o f,ilo.sofiie ropaăecut mai ales
de probleme practice, morale şi biotehnice, p!'O-
hlemele estetice e,uniţda ,etrifş un loc secundar.
fiind elaborate în oicşl filosofice, ele aveau cali-
liăteţ şi defectele unei întreprinderii colective: erau
\Îstematioe iş schematice. taăAc~e e.ă'r a produs cu
toate acestea iş săntţirol'aep care au enlatfiuţ
i\toria esteticii. Ace~ia au fost Cicero şi Plotin.
2. ATENA IŞ ROMA. olecŞH filosofice ale
clenismuJ.ui a.u răaupt la Atena, unde, chiar daăc
a1<rşul se eaăgs în declin ,politic iş economic, erau
încă traşi filosofi din diferite ipărţ ale „lumii
locuite'". Filosofia netiăa ai-ş iăg5t apţide în
157 afara Atenei, du- numai putini au fost spiriu cu
tăvreda creatoare. Alexandria a fost un centru
,cilfţntş nu filosofie. Roma loăepam'iU s-a ăra
tat mai răiteans de filosofie, preferînd ăsnî s-o
importe mai curînd decît s-o dezvolte activ. Ar-
gumentele subtile ale sceptfoilor şi idealismul pla-
tonic sublim n-au av,uit trecere printre romani
care, dotipv,rmă au dat un di'stins reprezentant
al ~snmlui în iţ,eLucr iş vîţica elnţcix
stoici, dintre care Seneca s-a rată deosebit de
interesat de egtetidi. Pe cînd în Grecia diversele
i,locş se af.Jau î.n conflict ,una C·U alta, romanii
urmăea să le reconcilie2.e iş să ertzăsp ceea ce
aveau comun; loaşc a cunosout, dşar,
un mai mare succes la Roma, unde a iş ătir priÎl11-ecităl
oipalul ei reprezentant, Cicero.
ăturseliT generale ale filosofiei elenistice au
urăpta iş în te.cisă Cer.ctliă estetice nu au
jucat un rol important În programul .,,gramati-
cilor" alexandrini, dar Atena şi Roma s-au di9tins
în taăsec iăfe.r Atena a fost ma.i ifcăplor în idei
noi, în timp ce romaniii au excelat În compendi,i.
Du numai o icăm pa.?lte din cuţoa.b-in taimăcn.
a sipţeutvar, iş mai tot ce ştm~ despre estetica
acestei perioade prov,ine din scrierile rueoldţi
romani.
Pe parcursul îndelungatei perioade elenistico-
rornane, ideile au suferit npţeiu ibcshă.rm Princi-
palele teze ăsefur abăt.Hr,e Încă din secolu1 al
111-lea î.e.n., ulterfor fifod mai aedărgb dezvol-
tate decît modificate. O iamntuă în
esăciot s-a produs în secolul I î.e.n., ca urmare a ieţrscu
activăţ mai multor filosofi: a academicianului
eclectic Amioh şi a sroidlor Panaitios iş Posido-
nios. Curînd pdău aceea, o recţius limsaăr a
avut loc şi la Roma. Acum iş în secolul rumăto
au pa,rtău alipmeocţ iş monografiile ,itşenal
care repzintă ,pentru noi c.el mai bocat izvor de
informaţ referitor la estetica elenistica şi 1a.0g,ră
In cursul veacuci:lor ,meărutoa a început să
eşîcitg teren şi ş-iăs aăsgec expresia În cesită
un curent filosofie transcendental iş mistic. O 11)3-
nifcstare tîrzie, dar cmifăgna, a însemnat esteti-
251
ca lui Plotin din secolul al 111-lea e.n.
l. SCRIERI DESPRE ESTETICA. eăPosmd
diverse texte elenistice de9pre eiăs,tc iedş ,rapor-
tate la ceea ce s-a scris în realitate, ele sînt foarte
pu.ţien Operele cele mai importante au fost sor-
1it.e pieirii. Au pÎsuUraevţt numai comentariile
ul,tcnoare. lrJieăţC lui Pliniu dc>pre tcipău, şi
u•clrpăt au epţra,tiuvs dar operele lui Xeno-
rrates, Pasitelcs şi Varro, din care s-a inspirat
Pliniu, a,u pierit. Avem lucra.rea lui Vitruviu des-
pre tcriuea,ăh nu însă 'Scrieru1e arhitectului Her-
mogenes iş ale altora, care i-au servi,t drept iz-
voare lui Vitruviu. Avem tratatele de ăitecs ale
lui Cicero iş Seneca, dar nu pe acelea ale lui
Panaiotios şi Posidonios, care ii-au precedat şi înrî-
urit. E probabil îăns că cele mai importante -idei
c9tetice au avius.ţr1ep Acelea care nu au fost
Înregistrate de nici unul din compendiile şi doxo-
graf.iile contemporane trebuie ,ăs fi fost de măic
ătronţpmi.a
4. FILOSOFI ŞI TAIŞ.R Estetica perioadei
elenistico-romane nu a fost în exclusivitate o rea-
lizare a filosofilor, ci iş a rioţedlu iş tifor.aş
S-a petirecut da o rstăuena a ,alurilor j«ate de
filosofi şi liac~:ş în timp ce în perioada c1a-
c\iă estetiaenii principali ersfuă cei dintîi, În
perioada eăclitn-sarom locul lor a fost luat
de cei din .ămru
Unul din motivele acestei jureimÎăp ăst în
filosofia sş.năîi Cele trei noi curente ale ei, iş
a.nume epicurismul, stoicismul iş scepticismul, au
adoptat o artitudine năefalibvor atăf de frumos
iş ,răta considerînd ăc frumosul iş arta nu slu-
jesc nici scopurilor morale, nici celor hedoniste.
Cu toate acestea, stoici9ID.ul cel ui·nţp a contribuit
la dezvolta.rea esteticii ,mai mult decît ne-am fi
Dintre cele ouăd şiloc filosofice mai
vechi, ariistotelicii se ocupau mai curînd de pro-t.peaş
bleme speciale, pe cînd lşaco lat,icănop intra
într-o ăaeri,pdo de declin. Din acest motiv, cele
trei ilcoş un ta-
cu psziţode agetinvă ăeîznfaşiţ
blou mai tipic al atitudinii filosofiei elenistice
U9 ătaf de ceistă.
S-a elaborat mai înt.îi o teorie ăcstlaipze ·a
muzicii, iar ceva mai tî:rziu una a artelor -plastice.
Aristotel netezise deja calea poeticii. Se Întreprin-
dea o studiere tsănei a retoricii, teoria oratoriei,
care era foarte rptÎle'ăţ în Antichiute. omCuetşan
teoria enlstică a muzicii din fragmentele ăsaemr
de la Aristoxenos (un aristotelic din secolul al
Iii-lea î.e.n.), teorfa poeziei a fost răvcnesoat de
urio,aţH teoria oratoriei de Oicero şi Qui,n'llilian
(-un orator activ în -secolul I e.11.), teoria arhitec-
turi.i ne-a parrvenit pri-n opera lui Vitruviiu (caire
a activat în secolul I î.e.n.), iar teoriia picturii iş
sculpturii a aiuţevsptr ilmăţutn operei enci-
clopedice a lui Pliniu scrise În secol,ul I e.n.
· Vom discuta mai întft ideile şoclir filosof,ice
În ordinea ·:reaoutmă 1. Estetica epicurienilor (în
primul rî.nd urc.L)eţi 2. Estetica scepticilor (ma,i
ales aş cum apare 'la Sextus Empirkus). 3. Este-
tica stoicilor (î,ndeosebi Seneca). 4. Estetica eclec-
ticilor (îndeosebi Cicero). Vom trece apoi la teo-
riile ~cializate: 5. E1tetica muzicii (îndeosebi
Aristoxenos). 6. Poetica (îndeosebi iurţ.H)ao 7.
Retorica (în&.osebi Quint11ian). Estetica arhi--
tectur,ηΠaz(ăbt în primul rînd pe Vi,truviu). 9.
Estetica .pict·urii iş scu1ptur-ii.
Tn cele din ărmu va trebui să revenim la filo-
sofie, pentru că ultimul cuvînit al perioadei apar-
neiţ filosofiei neoplato11.iice, în ca.re estetica a ocu-
pat o eţzr,oÎ i,ar.ptăvelg şi ca.re s-a deosebit de
filosofiile curente din etapele timpurii ale elenis-
mului.
3. ESTETICA EPICURIENILOR
I. SCRIERILE EPICURIENE DESPRE ARTA.
Scrierile lui Epicur (340-271), fondatorul icolii
omonime, cuprindeau ărclui despre tăar inti-tu-
late Despre umicăz şi Despre oratorie•, da.r ele
reprezentau doar o foarte miăc parte din activi-
tatea lui ş,i or.icum, au pierit. Diogenes Laertios,
•
• H. Usener, Epleurta, 1887.
are a transmis multe m.iafţorn despre Epictu,
spune nimic despre opiniile lui estetice, iar
!"HhIi ,cronicari a·U prea nuţpi de ugădat. Putem
~onchidc numai pe haza unor f.ra~tc infime
,i a unor izvoa.re indirecte. E evident nsăî că
tilc1ka a ocupat un loc ou totul inferior în pre-
co up ă irle lui Epicur.
Ceva mai mult material despre tescăi e prc-
7,0cll în Poemul nat11rii (De rerum norNra)-, po-
ci111ul filmofic al epicurianului roman
(95-5$ Î.en.), ca.re ni s-a stpară în ruceiLţ
întregime.
Dar tema poemului arc ,un caracter cosmologic iş
01 k, iţadscu despre ictseă fiind oru.tnsiăd doar
marginal. ilţA membri ai cşLio, mai cu amăsc
I u,ţaroli autorul binecunoscutei poetici, s-a -răa
1at m2i interesa1: de acest subiect. Filodcm din
t.io.dara, care a activat în secolul I î.e.n., a fost
un ah epicurian iş întinse fragmente din lucrarea
sa Despre operele poetice„ iş Desp,e zc,.măi au
us eiţraptvu în papirusurile de la Herculancum.
Ace~te fragmente inoţc atîrt ideile est.etice ale
epicurienilor cît şi critica lor cfătu de alte loişc
~' perzintă, rad,ş principalul nostru izvor
privind estetica filosofilor elenistici.
1. MATERIALISM, HEDONISM ŞI SEN-
1.UALISM. F,ilosofia năaciruep a dat o intcrpre-
tJrc rtamie ! iăs.t a ex -sitenţ,Î. o .interpretare hedo-
tsi1ă a acti.unii ş i o inter.pretare lanuiszăte a cu-
11110.~terii. At-are ni t rpiteă .a·u. exercitat o înrîu-
rire iş asupra esteticii. Material.imtul ~curieni-
lur eixăcpl faptul că ei au manifestat un interes
Ioane redus ţfaă de foumosul .,piritual\ ăciaru
c~leticienii clasici îi raedocsă ait:Îta taeinţ. Ca
urmare a hedonismului lor, epicurienii au ztvău
v.1loarea frumosului şi a artei în enciufţ de plă
lcrea pduăors de. ele. Drept inţăscoe a senzua-
1ismu"lui lor, ei au corelat ea,călpi iş atodră
frumosul. ou eirp.xlţn senzuale. Pentru ei fru-
rnosul înisanna „ceea ce e ăpcl-ut i.văWuz iş a.uzu-
• Ch. Jensen, Phllodemo, iiber dle G«llchte, 1Dnrtes
Buch, 1923.
0 Phllodunl de mu,lea llbrorum quae e:dant, ed. J, Kem·
161 ke, 1884.
I.uia. Toate acestea actoeăn'irz ·puternic cu este-
tica lui Arinotel iş îăcn mai mult cu cea a lui
Platon, dărnîp ăîns apotări de estetica otşsfi
lor. Tot~i seaătc similaritate se iştergmn·ă la
cîteva .teze, călf a se extinde şi la seţncoil
lor. Teze foarte or.rlr,s lnnid.te au da.t etşarn
ati~diniii oăae~nţrgt ~ sofifblor şi_ aci.!udinii
ostJ.le a ep1cuneni'lor afţ de frumos ş1 arta.
3. ATI1UDINEA NEGATIVA FAŢ DE
FRUMOS ŞI ARTA. Au existat oduă varia.nte
ale atitudinii hedoniste a lui Epicur făţa de fru-
.eţsum Una .proclama că frumosul e identic cu
ecălpa,r ăc nu istăxe esrumţf făr recălp iş
ăc volumul de semurfţ corespunde volumului
de elăprc. eiDfarţn dintre feţrusm iş ecplăr
era zutăv ca fiind pur ingvlăcs:t atunci cînd
işvoebrt despre murfs,ţe spooe el, ştbeovri des-
pre plăcer, deoarece esfrţamu nu ar fi frumu-
seţ dăac n-ar fi .tăclu1p A doua ainăvrt aso-
cia frumosul cu p,aelăcr dar nu le echivala. Fru-
mosul era considerat valabil numai cînd produ-
cea ,2cpreăl atunci iş numai atunci merita oste-
neala3, Aici, Epicur se exprima chiar mai violent,
spunînd că eştipusrdţ uaţefrms care nu pro-
duce ă-lpcer iş- ţerpştsidu şi ,pe oamenii care
mădrai în mod zadamic o arare mus.erţf4 Am-
bele va.riante sînt conexe cu hedonismul, deose-
bindu-se îsăn între ele dintr-un punot de vedere
vital. Potrivit primei variante, orice feruţsm
a.re valoare,
depinde de plwe şi orice uţmrsef
pe cînd potrWit celei de-a doua, tsixăe iş fru-
usemţ care nu produce eclpră iş nu are valoare.
E _gz:e.? de spus daăc ceăats ,cdi~sţneap e atri-
buibila ou,:,e, noastre (Athena1os ş1 Maximo, din
Tyr) sau lui Bpicur nusÎşi, care, îpnădu-si prea
niţup de uf,emţro n-a stast s-o examineze. O
ntraodicţe rialăm:9 la Epicu.r iş a-ocşl lui apa.re
în valorizarea artei. Ei pretindeau că arta at.e
producere de lucr,uri plutăec şi utile sau ăc arta
se poate justif~ca numai dcaă produce lucruri
păetucl iş u,tile.
Cu atare rpoUiţ, ar fi pu-
tut da rşneat aoclş uciaăpern
unei estetici hedoniste în spiritul 21
itofşl,rîl sau al lui Dcmocrit, pe care epicurienii
urmau în atîtea p.ivnrţe Ceea ce snîă nu s-a
Întimpla-t deoarece ei nu vedeau lăeacrp în arăt
)i în frumos. Prima lor etăz era ăc arta a.re va-
loare în uasămr În care genzară pă,lcer du
t.Jălac·1 ztăe a lor spu,nea că ar·ta nu znearăg
E, şad,r ăitlps de valoare
pl.lccre ăt.arvde
ti nu eămrit ţi.etna
După Epicur, orice face omul decurge dintr-o
necesitate. El n-a cons.iderat sînă că toate necesi-
t,1\ile sînt indispensabile şi n-a priviit frumosul
ca nîcăfd ,Jl'l!l"·t• din catq;<><ia !uorucilor absolu<
nc1i:esare. Arta era iş ea ăisacrbfl pdău OJ?inîa
lui pentru ,că aş cum ţaiseun discipol.ii sa.i, ea
i1i ăcusfe aipţr Îint·r-o taăpe tîrzic a istoriei
omului. Omul .izbutise ăs se descu.rce iş făr
ca uămlt vreme înainte. Arta nu are nici a,rămc
virtutea de a fi dpetnă,i ba, oprmitVă,d
totul în ea drivăe fa ă.r:natu Omul, fiind pl'În
de totul de
d sşiînu total ignorant, trebuie ăs nţevî
la uărtna. N,u e de mirare, aşdr, ăc epicurieni,i
nu au apreciat arta. Fondatorul lişco descria mu-
zica şi poezia oa pe otşei .78(ll110te"5• Elevii ,Lău
Jupă cum ne spune Cicero, nu erau işupsd
iădrap timp cu lectura i,rolpeţ care nu pot oferi să
„nimic sigur iş folositora6. Epiou.r a mers chiac
Jtî-t de departe incit a privit poezia ca vămt
toare deoarece reacăz mituri7• dAşa,r ca iş PJa-
100, el a crezut că ,~ţieop trebuie auiţgnl din stat,
şied -aşi întemeiat argumenta.rea pe premise dife-
ritcs. A concedat c,ă în ităulm ă,atin5ţ u,n îţen
lept poate frecventa teatr,ul, dar numai cu con-
ţdai de a-l trata ca pe o ţtsieradc şi nicidecum
1'J pe ceva cit de. cît important. ln ni.apvrţ -mu-
1icii, epicurieni,i unoiabş să citeze dintr-un mic
110<:m .car~ ~unea ăc ea enituşrpc ă,sparen
cţ1 ş1 r-wna •
4. ŢNEBAS AUTONOMIEI IN ARTA.
Epicurienii au adoP.tat o atitudine exdusiv prac-
căit în fata esteticii. Ei judecau frumosul iş arta
cxdus:iv pe -criterii utilitariste şi eniasţu
valea.re ătsnco în utilitate şi utilitatea în ăc
HJ l'liil·cre. Ei nu au zeurtvpăastăc1. pos.ibili,tatea ca arta
ş-ăis aiăb princi,pi.ile ei proprii. ţeioP trebuie să
se conformeze iţulreo generale ale tăiamu.ţn
E~icurienii easiuţn iteza dabuăios potrivit ăc
reia poeziei nu-.i este năduigît să exprime nimic
al ăuirc advăre n-a fost confirmat de ţănitş iş
Epicur a mers mai departe chiar decît Platon în
condamnarea prloiţe ~ntru fanteziile lor min-
cinoase. El pretindea ca nn-umai omul eptţlÎn va
fi În stare ăs crovbesaă cum itrebuie despre mu-
ăzci iş poezie•9. cLreuţi a attribuit ,un ~ol servil
poeziei, spunînd că „arta este sluga filosofiei•,
ars ancilla philosophiae. ln ceea ce-l etvirpş ,pe
Epicur, arta n-u dpesăo ni.ci un fel de iscopuri, cri-
terii sau norme proprii. Ei au .Î,mpins negarea au-
tonomiei <U'tei mPă. ila !imita ei lumă,ti tduţni,.
ăc autonomia 1i Lip~ atît în raport cu aviţ
oticaădn dt ~i în (l'aport cu işn.atţ
5. DOUA DOCTRINE ESTETICE. Atitudi-
nea ăţaf de frumos şi rtaă niătaţ de Epicur a
printre discipolii lui În naţilerg
ptsavieţur d.a.r mai Jt:Îr:z.fo a fost oarecum
t.acăifdom Chiar atunci năsî şcoal a manifestat
imediat ,aureăotm
un entuzia9Ill redus ţăfa de frumos şi ăt.ar Cu
toate acestea, în secolul I î.e.n. acoşl epăkn.urai
a tmunraă în dndurile ei filosofi ca iceţLur şi
aminşut ca Filodem, care au tratat estetica mai
serios. De la bun început, filosofia cuăiepanr a
subscris l:i dăou doctr,i.ne, dintre care una vedea
totul exclusiv din punctul de vedere al interese-
lor utiHtariste şi era aeoănvfrlbi esteticii. For-
alumăt ca ăetz despre inutilitatea frumosului şi
artei, aceasta a devenit un element fundamental
al doctrinei epicuriene. Era o iărtcodn .ăcin Ea
nămesa cu aiczuţ de inutilitate troisă de Pla-
ton. Nu s-a extins a<:.upr.a frumosului iş nu a cu-
prins nici chiar arta în afara perioadei epicu-
riene propriu-zise. Acetasă rnictăod i-a tucfă pe
epicurieni să neglijeze $tudiul frumosului, duc.în-
du-i în schimb la o atitudine ăpeimcnlot şi con-
serVatoare aăţf de el.
leCaă't ăncidrto uerpănaic işî are aÎbî'ioş în
Democrit. Ea proclama naturalimllll şi empiris-
261mul, opunîndu-se răcio
versiuni ale idealismu-
lui şi misitioismulu,î. A II'e>prerentat o dezvoltare
mai tîrz.ie În esitetica eipruănac şi a avut o sem-
fic.ţen mult mai iăpvtzo. Atît cţuieLr cît iş
Pilo<lem au aderat la ea.
<,. RU.IŢELC Una dimre ideile caracteris-
lice ale lui cuiţer.L era că formele de -trăa ,s.înt
dcri vate din n.turăa, care le eofăr modelul. Imi-
1înd cîntecele lăr,doasp oamenii iaşu- creat pro
iniile lor cîntece. iuŞerl vîntu-lui în trestii a su-
,.;erat fluierele. Omenirea a'dOretză şîiorab poe-
-...iei ră,lpois iş îrşiaob muzicii vînturilor'ID, La
început, arta nu era decît un joc şi o destindere,
dar mai tîrziu a atins „.culmea cea mai îl"anăt
în toate sferele, în zcmăiu,
Totul, gîndea Lţerui,c tuăpicr iş scu-rlpt.ă
s-a petrec,ut încet, itrop-
ta,t, pas cu ipas, într-o mriăaen şi utiii-
ristă,a prin rcăe-ui„ln ţianăorlţnmi neobosite"
şi sub îndr,umarea practioii11.
7. FILODEM. Filodem şai- -propus o cinăras
tiăr.Jfe El a respins caiţpone
icsă,tm agertăx
şi cnbiflatsăe,ju pe ca.re o aveau grecii despre
artă. ..Muzica"", spunea el, .,nu a fost cănitso
de un zeu care a 1Ilmînat-o omenirii." Omul în-
~uşi a inventat muzica i,ş pdău opinia lui, Între
ca şi fenomenele at1I11osferice stixăe o analogie.
ărMsu şi agent cdronău. îi es-te omul. Nu
tropănm" ,nimic eoxnaiţplc şi zăanoiţce ca Q'I'ice
ah produs omenesc. .Cîntecele nseaăm cu mi-
rosurile şi gusturile ~rin efectele lor." Contra.r
opiniei ţăiojam,rt muzica e ionaţrăl şi tocmai
din acest motiv efeotele ei asupra oamenilor sfot
limitate. ,,Teoria ethosiului" îndeosebi nu are nici
nn -temei, deoarece muzica nu aăţînfeşiz carac-
1ere şi arwăgel ei <:U aviţ nu e mai
mare decît aceea a artei culina.re12, utlăirpsa
Urmînd tendinµ enag:lăr a şlcoi sale, Filo-
<lem a condamna1 etorfălpi formale ale poe-
ziei, udsnîiţ că .,.un poem, chiar adcă .are o
făamr ao,ămfus este ură caăd gîndurile întru-
H!i chipate în el sînt rele". Sccii.nd înăs despre mu-
zică„ el a utinţ seama de caracterul ei diferit ca
raăt care, credea el, arpîndeţăt o abordare for-
malistă. Aici, el aşi- demonstrat adeziunea la
şcoală pe teme~uri diferite, mdnoăbc de staăd
ideea ăc muzica ătxcrie o .ţinăfeul ialsceăp asu-
pra sufletului. Accentul pU5 de epicurianul Filo-
dem pe ocnţitu în poezie se iăcp,xle prin conc~-
ţÎa cairpă,t aritsăul iş noaiţlăcude a lcşo,i
iar accentul usă pe fămro î.n cimăuz se toradzăe
neîncrederii În interpretarea micăst atît de popu-
lară în Grecia. Pentru iştne ai raoţni
Ji9mului, cum era de dăp.i·l Epicur, misticismul eraăpairto
mai ,periculos decît formalismul. ln ată,r ei apre-
ciau mai mulrt .ulcioţtn decît forma, dar, acăd
aveau de ales, cilnuoţt mistic îi preferau
forma.
8. TABARA MI.ROLNTŞA Filodem a
acordat mai mtuăl unei teorii specializate
a artelor decît estetici,i generale iş -s-a ocupat -maiţienat
mulrc cu comba·terea teorihlor altora decît cu dez-
voltarea ,propriilor sale teorii. Va trebui, a,drş
să revenim la scrierile lui cînd vom discuta ideile
altor ocşli şi teorfa i'lzaPă9t« a artei din vre-
mea lui, mai ales în găreJut cu teoriile muzicii
şi poeziei.
Atiiudinea epicur,ienilor aţăf de mtieăc
atît condamnarea ăinalţ a frumosului şi artei ă(adic
cît iş interpretarea ătsilarun venustcbă dăta unei
de ei acestora) nu reflecta decît napiocţe
otăriţnm a elenilor. Majoritatea, ,inclusiv pla-
tonicii, peripateticii şi chiar stoic.ii, admirau fru-
mosul şi arta iş tindeau ăs le interpreteze spi-
ritiuali.'9t, tn csăeti precum şi în alte domenii ale
filosofiei, ep.icurienii s-au tndeîapăr de acele
coliş şi s-au ăgstrei în eaşci artăb ca şi scep-
ticii. Aceste udoă gr,uip~i au ital,ăuc
ner,ăîmpu
• A. R01tagnl, ,.Fllodemo contra l'estetlca claaalca;, 2'I
Rlotrta dl fllo,,ofla, 1923. C. Benvenga, Per la erltlca e l'ute-
lka claaalea, 1951. A. J. Neubecker, Dle Bemertung du
Mudir bd Slollcun urui Eplkw-eun, Elne Analyae oon Phfltr
dunru Schrlft „De mu,ica", 1956. A. Plebe, ,.Fllodemo e
la muslca", Fllosofta, VIII, 4, Hl57.
o ăabrt ~ în ocetsiă în eopiţz - Cil
aliş.m,xtn
H. TEXTE DIN EPICURIENI"
l'RUMOS IŞ PLACERE
Epicur (Maximo, din Tyr, Cuvîntarea XXXII, 5;
Hobein, 272)
1. ăcaD spui .frumos„ spui şi epărc.l .., căi
l'U greu ar fi esuţmrfa uerfmţs ădca ou ar fi
c.ătlpu
Epicur (Athenaios, Banchetul fosr,tişl XII,
,46 e)
2. Nu pot gîndi că ceva este bun dcaă acel
lucru n-u se reăf nici la ăiel.rpc gas•
trice, nici la cele ale sexului, nici la cele ale as- irseoclţ
cultatului, nici la cele oferite de ămrcieşl unei
forme frwnoase pe dinaintea ochilor,
Epicur (Athenaios, ibidem, XII, 546 f)
J. Frumosul, evrţtu.li iş altele de acest fel SÎint
demne de taăo ţuripea căad produc rleăp,c
cJaă nu, le putem spune adio!
l·:picur (Athenaios, ibidem, XII, 547 a)
4. Scuip pe frumos iş pe cei CC·l ădamri ăfr
nici un folos, ori de cîte ori frumosul nu ucpăro
nici o e.rlcpă
ATITUDINEA NEGATIVA ŢAF DE ARTA
Epicu,r (Plu,tarh, Non posse sua'Viter vivi, 2,
I 086 f)
5. Gramaticul Heraclides pentru expresia
„zgomot poetic" a celor ce·l urmau ,pe Epicur iş
pentru prostiile afWitlate de eaşcit despre Ho·
mer, le·a lătip c-u iaşcel cuvinte.
• Se reproduc fragmente din Dlogenes LaerUos, op. cu.,
trud. de C. I. ;şBauml Lucrettu, Poemul nalurll, trad. de
T. Noum, Ed. lcDţnŞ,U 1965. Fragmentele 1-8 stnt tra-
167 iluse de Mihai Gramatopol.
Epicur (Cicero, Despre limite, I, 21, 71)
6.... socotea că nu isc ,poate nu.mi uăţtrînv
ăcad nu uajăt Ja dobîndirea fericirii. Oare să-şi
ăpdrai vremea ou ,earcurgerea il)Jrţ?Co< de la care
ăs au afle ni-mic sigur şi folositor, totul fiind o
ăcopilreas aăcj?o
Heraclit, Probleme homerice, 4 şi 75
7. Se eădalp de taoă poezia ca de o femeie
n.Jpă do ~ r o r u l vic,u al povestirilor. O
esatr.pdmă în întreg.ime, fră a excepta nici mă
car pe Homer.
Athenaios, ibidem, V, 187 c
8. Dar scriind leaicş lucruri iEpicur şi Pla-
ton) îl uaglăn ,pe Homer din lce,iţat lor.
PTULEŢN[ CA ROTĂCEDJU AL ARTEI
Diogcnes Laer.tios, X, 121
9. Numai omul nîlepţt va fi În sta.re ăs vor-
ăcaebs cum tTebuie despre ămcizu şi poezie, făr
ca, de fapt, să scrie poeme e'l în.işus
NATURA CA MODEL PENTRU AĂRT
ţuecLi,r Poemul naturii, V, 1379
10. Să imite-ze-a' rălsoip glasuri
Cercarii oamenii mai înainte
Ca ei -şisă fermeca auzul
Cu cîntece frumos uşetgim. oăatp
lntîi susurul mulcom al zefir,ului
Prin tresri.ile cele ugăosane
Le-a dat îndemn rănoţial să sufle
ln inşte ţiev goale de ctă.u
Apoi, încet, încet, ei vaţnăÎr
iŞ cîntecele jalnice ...
AEIŢVOLU ARTELOR
uLi,ercţ Poemul naturii, V, 1448
11. iăulPe,rg
Plutit pe apă, clţătde iş arme
Şi legi şi drumuri iş cărnemîbti
iŞ etinm-îlaăr iş felhrătsd
:Vieţ poezia iş pictura,
Statuile cu atăr netezite,
Cu toate-a~ea ~-au deprins ,pe oameni
c-erunCăil imţn neobosite,
Ce merge pa.,s cu pas tot înainte.
Cu-ncetul se pecdorăs tot lucrul,
Cu-ncetul mintea-I scoate la ăi.munl
ciăC oamenii, cu a-gera lor ,min,ce,
Vedeau cum toate una de la alta
Se emal,rău pîn-au aj,uns pe culmea
Cea mai înalt-a artelor.
12. Textele din Filodem sînt reproduse Î.n capi-
tolele dc,pre poezie şi măcziu (L şi M).
4. ESTETICA SCEPTICILOR
I. ESTETICA IN SCRIERILE SCEPTICILOR.
Convingerea csoilfă eălnmatudf a scepticilor
~ra că certitudinea este ziaer.lbă Scepticii tim-
purii o aplicau numai în cazul iveă.ld:aru iş bi-
nelui, nu iş în cel al frumosului. Piron, fonda-
torul şil,co sau succesorii lui oc,liţjmne ~au ex-
primat despre frumos iş ra.tă Subiectul e discutat
ăsm de un reprezentant tîrziu al il,cşo Sextus
Empiricus; o mare parte din opera lui a supra-
ţ.tuiev Acest medic iş filosof, aflat tn lănpi ac-
tivitate pe :la sfur-liîtş secoluLu~ al, Ii-lea e.n., a
ro.mpilat problemele şi argumentele ·scepticilor.
Arg-umentele privitoare :la căeits sînt discutate
în Contra ralnăioţvî (Atlversus matbematicos),
pe cînd dsiţauc cea ,ma1 cltăpoem despre zcmăiu
are loc În cartea a VI-a, Contra muzicienilor
(voi. II, 238-261) iar, cea despre problemele
poeziei în Contra gramaticilor, cap. XIII (vol. II,
274-277)'.
Confor,m filosofiei lor generale, scepticii sco-
teau în deniţăv tu-
oai~rdeţnl ş.i iţecdarltno Atîta -timp
turor îţiloredju dcispre frumos şi .rtaă
dt g.recii au ătir oiţlza şi au avut ipneuţ con-
tacte cu ni,tăsr ei n-au ztuăv decit upien.ţ diver-
enţg de opinie. Ond '.Î,ăsn începtnd din epoca
• Sextua Emplrtcue, Opera, ed. H. Mutachmann, ~ voi.,
169 1912-1914.
lui Alexandr·u cel Mare, au început a fi confrun-
aţit cu al-te tipuri de artă şi de ucidjreţă despre
frumos, şctienrg, ei uişa- dat seama de exis-
enţat ·unor ţc;noeip estetice contradictorii. Scep-
ticii au utilizat aceste itnardţco. ca argument 10
sprijinul scepticismului lor e9tetic.
acDă filosofii greci timpurii au condamnat es-
tetica, au -ofăcut din acuză că ruspectau fie arta
sa,u frumosul, fie estetica săşÎi.n Platon condamna
arta, epicurienii condamnau frumosul, iar ,scepti-
cii atacau cm-etica; ei au sră.eui,n astfel preten-
riloţ acesteia de a fi o tşa.nţi iDeş frumosul iş
arta e,ăimx nu poait.e exista o uonecaŞtr adevă
răat despre ele, isuţean ei. Au atacat în ,pecia!
teoriile literaturii iş muzicii. O teorie a artelor
plastice nu se dezvoltase cînă. ăPîn atunci nimeni
nu pretinsese că iş ea ar fi o .ţităşn
2. CONTRA TEORIEI LITERATURII. Scep-
ticii su-eaniţ ăc poezia are o utiEtate r,ăsdue iş
e chiar oaăetndru pentru ăc -Ielinuţc. ei Înce-
zaeăşoţ mintea. Cel mu-J.t, poezia produce lpă
cere. Ea e silătp de sureţmf ivtcoeă.b N-u ne
învţăa fericirea ,sau virtutea. tn rontrast cu ceea
ce credeau greoii, poezia nu are ncţoiut filo-
sofie: di11 punct de vedere filosofie poezia e fie
rivlă,ta fie fsală. Opi.nia scepticilor despre teo-
ria epticăo era iş mai isol1ă decîrt cea despre ,poe-
zia sîăi.şn
ln epoca istcn,elă teoria l;terat-urii era denu-
iş teoreticienii „gramatici.. (de
mită ac.„mi•tgră
la gTamma, ,liteăr .. ; termenul nostru dC „om de
Inere„ vine de la echivalentul latinesc). Obiec-
tiile scepticilor contra „grama'llicii„ erau triple: ei
o considerau mi,oblăsp
itunăl iş a.otănerud
(a) O teorie a literaturii este bis.opmăl Deoa-
rece scepticii erau pirnţo să demonstTC'Ze că nici
o n,ţştăi nici chiar matematica sau fizica, nu ar
putea împlini exignţl pe care trebuie ăs le
avem faţă de inţ't.,şă le era rşuo să ,probeze că
st-udiul literaturii nu o poate face, ăc o asemenea
itşţăn cu tăadrev nu poate exista şi nici nu e
pl,.ibo5ă oteuIniţa1mR lor era că teoria litera- 27<1
1urii este fie ucrşnoeat ar fi eutnoacşr tuturor operelor literare,
rie a ·Unora. acăD tuturor ope-
relor, atunci ar trebui ăs fie ncaertşou unui
rănum infinit de opere, iş de vreme ce infinita-
tea tşăped puterea orănast de gler,ţîn o ata-
re ătiţşn erzintă o impOS1"bilitate. Iar o itţăşn
rare se ocupa numai de anumite opere nu e nţitş.ă
Un alt şnmate_u.r similar butnirîeaţ de scep-
tiri era urmatorul: teoria literaturii este fie cu-
retşaon luc11urilor descrise de operele literare,
fie a cuv.intelor nÎuiteţarb de aceste opere.
Dar tcşeoraun lucrurilor e domeniul fizicienilor
)i nu al teoreticienilor -literaturii. Iar aeşonrtu
nivintelor e sihopăml din ăauzc că ixeăts un
ărmun infinit de cuvfote iş fiecare le olfseşt
Într-un mod diferit.
(b) O teorie elăirta e niutlă. E drept ăc anu-
mite opere Jirera.re cu caracter reflexi.rv 5au educa-
tiv pot fi utile întt.o() anămiut ăsmr,u acestea
nsăî sînt limpezi ca eJtprimare şi ou iescănt cx-
plicatiile teoreticicn.i:lor. Iar operele literare ca.re
rcr să fie elucidate nu slujesc nici ,unui scop uti12,
Valorizarea operelor literare e de folos, dar ea
poate fi asruăg,it numai de căetr filosofie şi de
un studiu serios, nu de teoria l.eitrăa3 >ar pu-
tea chiar ca teoria ltaări. să f11C iăltu pentru stat,
de unde sănî nu rlăeztu nicidecwn ăc e tăliu
pentru om. Ar pu,tea fi de folos nwnai acăd l-ar
face pe om fer~dt4.
poare fi chiar tuo.ăernda
(c) O teorie răeal.it
Printre operele lÎtera.re sînt unele perverse, demo-
ralizante şi r;teănuoad orke teorie care se opucă
de atare opere, ca.re îaerncăi să le elucideze ,sau
,:î le difuzeze, devine iş ea cu necesita,tc ă-und
11,are.
3. CONTRA MUZICII. Scepticii au atacat la
fel de violent teoria azm.icălu
Deoarece anticii
nu ă,refucs intdcaţ între uăczmi şi teoria mu-
ă,lac.ri întrucît ei priveau muzica drept psălim
aplicare a te<>riei, atacul scepticilor era îndreptat
otpivăerd contra muzicii iş teor.iei sale. Ei cre-
271 deau că valoarea şi ielntaţpîăo ei erau $Upra-
apreciate. Au atacat-o în udăo moduri: primul
argument era similar cu cel al şcoil epicuriene,
al doilea le ţianpre, cel dintîi fiind moderat,
cel din rămu radical.
Prima linie ăvmnteaurig
potriva teoriei gşterci era tarădpenî îm-
larg etîipndsră. despre
efectele psihologice speciale ale muzidi. Pitagori-
cienii, ca şi platonicii iş stoici~, atribuiau muzicii
o rfăoţ categoric .a,ăcigm crezînd ăc ea le dă cu-
raj iorldsţa Îil1 ,ălupt otşepl mîrua, tşemî
bucuria celor mţlui -şi naăli pe cei În sufe-
inţă.r Era irtpvă deci ca o oăţfr pci,eutnăr şi fo-
lositoare.
Pentru sceptici, aotă taăesc frţăo era o ilu-
zie, de vreme ce etsxăi oameni şi animale asu pra
arcăo nu are nici un efect sa.u asupra coaăr lu-
earzăc Î.n alt ·mod. ăcaD sxit.ăe oameni care wb
infealuţ sunetului ăsu ceăntîza a mai fi mi-
in,aţ aieţ,pr sau rtÎŞ, xpţeliac nu este ăc mu-
zica le produce oiţme ,mai bune, ci că ,le distrage
În mod temporar ţnie.at Cînd ,muzica nîceătza,
spiritele ăneduimt recad în atem,ă minie sau
iş tobele nu sporesc curajul
suărae.p îmTeiţlrb
unei tio,ş ci doar îi uănîbş ,pentru moment frica.
E datervă ăc muzica itxceră o inrîu-rire asupra
oamenilor, efectul ei nu e ănîs- diferit de cel al
somnului sau al vinului - este fie lreinştao ca
somnul, fie 'aătn.icxe ca vinul.
Şi alte argumente, ,pe care grecii erau inrpedş
să le treţnîzbui pentru a demonstra rofţa
valoarea muzicii, au fost la ,rîndul lor respinse iş
de Sextus. (a) Potrivit unui argument, ţmusil mu-
zical e o săur de epc.rlă Sexms a replicat la
aceasta că nici profanilor şÎin nu le p5acsă
saetcă .epclră Un muzician profesionist poate
fi mai apt decît un nespecialist ăs judece un con.-
curs, răf ca prin asta ecaplăr ă-si fie mai mare.
(b) iegAploţ muzicii pretoindeau ăc muzicalita-
tea e o răopb de edcaţiu ,şi ca atare, de exce-
nlăeţ a ·spiritului. Dar, săepudrna Sextus, muzica
îi căeatfz şi pe cei răf Cîntecele de
"<.ueiţda 2~
negăal îi adorm pe copii iş chiu ammalele sînt
1upuse de v.raja flautului. (c) rtiţăsuSno muzicii
pretindeau că melodiile, mai ales uotle din·tre ele,
au un efect înnobilant, dar Sextus le eamntşir
cititorilor ăc a5ectă suiareţn fusese tlsăacor
Jin mai multe ir.eţcd ciăC erau greci oare, ăpdu
L'Um se ştie, esnuaiţSU ăc ,toanai muzica. pricinu-
ic11e .vndărtî,ei iebţ şi .iuănr (d) Pitagoricienii
ri;puneau că muzica e năcotsrui pe aicşle princi-
pii ca şi ifloŞ,aO care este cea mai anîtăl activi-
l,Uc naseăcmo. Lor,. scepticii le .replicau ăc afir-
aţim aceasta e evident .slafă (e) Pitagoricienii
mai pretindeau iş că armonia muzicii e un ecou
Jl armoniei co9ID.Îoe, la care scepticii ripostau
·)punînd ăc aTmonia cmosiă nici ou x6iă.ets
Conduzia acestei iţatnemugr era că muzica
m1 sopdăe nici o rofăţ pecsail,ă nu a.re utilitate,
nu aduce fer.icire iş nu ve.ătdşsrî
cnntirare se azîntemăi pe iţcepjud,ră dopne, eu-ţAiseunlr
ţeristp şi erori. ALE MU-
4. PRETINSELE PITOŢREA
ZICU. caDă n-ar exista sunete, spunea Sext1JS,
u-ar exista nici u.măczi i,Ş în realitate, nu siătcx
~uncte: aceasta uzretlă din opera unor filosofi
eminţ precum cirenaicii, Plato.o. şi Democrit.
Potrivit cirenaicilor, n.u x.îseăt nimic în afara
nc,aţ.il:orz iş de v,reme ce sunetul nu este sen-
zaţie, ci ceea ce ăc,'le)( nu xsiăte sunete.
La aieş.c concluzie ne duce opera lui Platon, ,selin.ţza
pentru care ·.nu ex.istau decît idei, iş cea a lui De-
mocrit, pentru care nu existau decît atomi, iar
sunetele nu sînt nici idei, nici atomi. Iar caădr
nu
xeăist sunetele, nici muzica nu tesăx.i
Concluzia aeutrţignm potrivit ăceria mu-
uăns paradoxal, da.r îlnţeus
1.ica nu ixstăe usă
c pur şi simplu că muzica nu t.iăsxe ri.ndependent
Je om iş de lţazseni
lui, iedş ea e,tsăix te,şfri
ca einăprţx emoăa.scn cDăa aş stau lucru-
rile şi muzica nu e decît o pţrneă,ix atunci ea
nu are irţetpăo obiective, stabile. tală sleţunî
ăc .nu ăextsi Ea năae,îms
273 eifţra.1m mi."cuză
în particular, că muzica nu are o capacitate
văctieob de a înrîuri ,oieţml de a le calma sau
rafina, şi că acest efect depinde în gaeăl musăr
de om ca şi de ă.umizc
Daă~ muzica n~ a.re ryioetăţ;p . ~biective,
atunci nu poate exuta o maşţ,n a mu2.1cu sau, ca
să folosim o tenn,inolog.ie dmeornă, nu tsăiex o
teorie a muzicii, ci doar o psihologie a muzicii.
C.Oncluziile ~ceptidlor, chiar exprimate sub
mai nupiţ erau dureroase
ecsată pentru greci, căi ele loveau în convingerea lormărof,ldariăc
profund ădrnîctai ăc ei se aălf în posesia unei
iteşţn exacte a muzicii iş a efectelor ei asupra
suf.letu1ui omenesc.
Din argumentele lui Sextus contra poeziei şi
muzicii se poate deduce ciţaopen despre raăt în
general a ,scepticiJ.or. caDă trecem cu vederea for-
elirăum deliberat paradoxale, ioencapţ aceasta
se zreiătnp astfel: leiruaăd.v generale stabilite
despre ,ărat efectele iş valoaTea ci sînt doar pre-
'tinse ruv,eaăid în :realitwte fiind etşin generali-
zări false şi nejustificate. Mai mult, ele taeărz
subiective la atră ca iş cum ar
eacţilr notmeiş
fi eotrţipă obiective ale artei.7. Aceasta se a-
lpciă îndeosebi celor doău iewrasţ· despre rtăa
cirora grecii le acordau o tmeaăîns
şi anume uasnielorţ privitoare la valorile eibteio,sdă
cognitive şi etice. Scepticii. le-au contestat pe am-
bele, îniţsud că arta nici nu-i -ăedcu, nici nu-i
zaeămlior moralmente pe oameni. Uneori ei
afirmau că efectul m,uzicii asupra omului e nega-
tiv, moralmente vătmor8, dar În ansamblu
erau sceptici cu privite la efectul ei, fie el pozi-
tiv sau negativ.
nu era în întregime n;oău
eatăAsc ocepţi aţ
fusese ifeuratăgp de ştsoif care predicau relati-
vitatea iş subiectivitatea ,culturii. ln tcieă,s ac-
tivitatea scepticilor a fost taonăipmr ca avertis-
ment împotriva dogmatiffllului şi ioărgzlaen
pripite. 214
I. TEXTE DIN SCEPTICI'
''rllNTA DESPRE LITERATURA E IMPOSIBILA
'-;extus Empiricus, Contra aţăv,nîroil I, 66
1. 1n ,răvdae cînd ei spun că giramatica este
aţneirpx cele mai mar.i rpţiă a celor spuse de
ţiope şi autori de oăzp,r ei Îgţeln sa.u a tuturor
l,ucrurilor, sau a wiora. ăcaD e a tuturor, atunci
[mai Întîi] nu va fi »a celei mai mari ţ"ir.pă ci
.a tuturor, i,ş cdaă va fj a tuturor, va f1 iş ~
.1 unor lucruri infinite. ciCă 9einţra lor este
,1 unor lucr,uri rneştîisf ca nu.mar. Dar nu ătsiex
o eţăirpnx a lucrurilor entişrsfî ca m.unăr De
.1ccea nu va exista nici o grcamt.ăi Iar dcăa
i;ram-atica este rxeinţpa unora din lucruri, in-
trucît şi oamenii de rînd cunosc .unele din lucru-
rile spuse de iepoţ şi autor.ii de zorăp, dar nu
~înt cerpiuţ în ale gramaticii, nici în acest caz
nu poate cineva să ănu,ps ăc xitseă o raăt a gra-
maticii.
lNTŞA DESPRE LITERATURA E LIPSITA
t>E VALOARE
Scxtus Empi.rwus, Contra roliţă,înva I, 278, 280
2. Este limpede ăc toate cele ce se oderscăp
l.1 eoipţ ca fiind folositoare ţiev iş trebuincioase,
mm sînt max.imele iş îndemnurile, acestea au
!'o~t clar exprimate de opieţ iş n-a.u nevoie de
tainţ) gramatici.i, iar cele care n-au fost clar
exprimate şi au nevoie de f{ainţ gramaticii •..
,înt nefolositoare (...) Prin aceasta devine folo-
,itoare nu gramatica, ci filosofia care e în stare
,.i (le) judece.
Sextus Empiricus, Contra iţălvînaro, I, 313, 314
3. Deci gramaticii nu gin.desc obiectele pe care
~e enîaămtiz cuvin.tele. Mai nmăîer deci să gîn-
dacăes numele acestora. Ceea ce ăşrai este un
• Se reproduc fragmente din Sedus Emplrtcus, Open
filozofi~. voi. I, traducere fi Introducere de Aram Frenklan.
275 Editura Academiei, 19&5.
fion-.sens. Mai Întîi, nu au un (criteriu) şfitcţn
pentru a ctşanoeu cuvintele. (...) Ş,i în al doilea
rînd, acest Jucriu este imposibil, deoarece cuvin-
tele sînt infinite la n,măru iar denumirile sînt
formate de fieca.re popor în mod diferit ...
Sextus Bmpiricus, Contra aţiăvnî,lor I, 294
4. De altminteri, a fi de fol01 'Patriei emăînsa
un lucr.u iş a fi de folos năou îeniş anmăîes alt-
ceva. Meseria cizmarului sau a fieru,ului sînt ne-
cesare ţiăt,ec dar nu este o necesitate ·pentru .noi
să devenim cizmari sau fierari spre a dobîndi fe-
ricirea. De aceea, gramatica nu este în mod ne<:e-
sar folositoare oună pentru că este de folos ce-
iţ.tă
IATNŢŞ MUZICII NU E O SURSA DE PLACERE
Sextus Empi:ricus, Contra rţaăvno,liî VI, 33
5, iŞ din eStăca' cu,ăza oare, nu este şa
ăc - pudă cum msiţ clreăp cînd uămgts din
mîncare -sa.u bem vin, aIră a cunoaetş ar-ta găit
tului iş a troăsug,li de vfo - , făr arta muzi-
cii, mţis ădefs tare dnd auzim o melodie ăpl
tă,uc dar că este ecăutxa sau nu updă regulile
artei e treaba specialistului. s-o ă'nU9p iş lucrul
acesta nu-l pricepe profanul, dar prin .i=,;ta
nu .oobîndim întru .nimic mai unpiţ volupta·tea?
UNIVERSUL NU E CONSTRUIT ARMONIOS
Sextus Empiricus, Contra nliţar,îăvo VI, 37
6, aifrţmA că ,universul este rînduit în con-
formitate cu armonia se ovdşet În diverse fe-
lu,ri ăc şi ea este ăs;fal apoi, chiar dăac ar fi ade-
vătra, nu poate ajuta cu nimic la fericire lucrul
acesta, udpă cum nu aătuj nici armonia care ~
afăl în insa-umentele de cînrat.
SUBIECTIVITATEA UJECAŢRILOD DESPRE MUZlcA
Sextus Empiricus, Contra roliţaăvnî, VI, 20
7. Cît pretşiv melodiile cu caracter muzical,
ele nu sînt prin nuărta ,unele în cutare fel şi al-
tele în. alt-ul. ci sînt considerate de :noi ca atare. 211
NOCIVITATEA ĂLRMOA A MUZICII
8. Muzica zetăris
şi se opune eiănuţz spre
virtute, pgărtined tineri ourş, de mînat la ăne:
pînire şi desfrî-u.
5. ESTETICA STOICILOR
1. LUCRARILE DESPRE ESTETICA ALE
STOICILOR. Istoria 9toaciomului' se întinde pe
mai multe veacuri şi poate fi măÎtiţrp În trei
perioade. Prima păodaier cu~rinde stoicilSifflul tim-
puriu din .secolul al Iii-lea 1.e.n. iş include opera
lui Zenon, Clea.nthes 1i Hr;ysiip, fondatorii, coli.ş
Ea e '!·tmăUa de per,ioada medie a stoicismului, de
la ulsîtfriş secolul,ui al 11..Jea îpăn la Începutul se-
colului I. Figuri proominente ale acestei pe-
rioade au foot FilO!ll din l.an,sa, Panaotioo iş Po-
sidonios. ln cele din rumă vine stoicismul tîrziu
din vremea Imperiului Roman.
Ariston din Ohios, u,n elev al lui Zenon din
secolul al 111-lea î.e.n., a tfc.uă şi el parte din ve-
chea .şcăloa• Ii noura,şm poetica .prin Filodem.
Tot indirect şitm că Diogene din Babilon (mij-
locul secolului al II-iea !.e.n.) avea preocup~ri es-
tetice. El fusese elevul lui Hrysif. şi profesorul
lui Panaitios, asig,urînd astfel I aregăut dintre
veche şi cea medie. işeD nu oaucştemn di-
şalco rect ipn.coţel lu.i Ariston şi ale lui Diogene,
imtş ăc ilerăza lor. inţ de domeniul esteticii.
Estetica lui Panaiuos (c. 1 85-110) iş cea a lui
Posidonios (c. 135-c. princ~palii reprezen-
50),
inatţ ai iocşl medii, ne smt cunoscute tot f.rag-
menta.r, putîndu-'SC vedea ăîns ăc interes-ul lor
ăţaf de ităsec era mai larg decît cel al vechi-lor
~toici.
Erau uodă t1pur-i de ·stoici. Erau cei -iumaşţn
p&nu stoikof, cu raite cuvinte gînditorii ţcolimp,e
radicali şi ţ,snteagir care duopiăarv sub-
'• J. ab Am.Im. Stolcorum oetuum fragmenta, 3 voi.
(1903-1905). - M. Pohlenz, Dle Stoa, Ge,chlt:hte dner gdati-
277 gen Bewegung, 1918, 1n spec. vot. II, pp. 216 lş urm.
ordonarea soăablut a frumosului făta de virtute şi
nu rezervau esteticii decît un loc foarte redus
în studiile lor, ătAasec esborvaiţ nu se apcăli
însi în cazul altor membri ai ,işocl ca Ariston
sau Posidonios.
Stoicii romani mai tîrzii, ca Epictet iş Mar-
cus Aurelius au dat ăunpiţ eatniţ frumosului iş
artei. Seneca (m. 6S e.n.) a scris ceva mai mult
pe ăatcse etăm. Scrisorile lui (Epistolae mo1·ales
ad Lucilium) epzirntă. un izvor destul de sub-
despre estetica căto,si pe care el a adap-
laiţnts tat-o gustului roman şi a sNllplificat-o•. Cicero
nu a fost stoic, dar o serie de ătsiru ale este-
ticii -stoice au-iş ăcftu loc În scrierile celui mai
distins dintre esteticienii romani.
2. lNTEMEIERILE FILOSOFICE ALE ES-
TETICII STOICE. Stoicismul s-a ăstig Într-o po-
eiţz aparte atît În timpul erei elenistice cît iş
în timpul celei 1"0ntane. Plat,onismul rpeăa prea
vag, aristoteli9mul prea profesionist, iar scepti-
cimnul prea .negativ. Epicur nu prea simpatiza
arta şi nu era deloc interesat de .stăeci Toate
acestea s-au dovedit avantajoase pent.ru estetica
stoicilor. iDşe pentru stoicii şîin era puiţn im-
estetica lor s-a bucurat de o ărlga popu-
na,tăpor laritate în lumea ietlsă.cn
Estetica stoicilor reă ăuicrsm de ipotezele
generale ale sistemului lor: de etica şi de ontolo-
gia lor. Ea se caracteriza prin moralismul stoic,
prin reţndcia ăc valorile estetice trebuie să fie sub-
ordonate valorilor morale. Pe de tlaă parte, este-
tica stoicilor se baza pe teoria lor despre logos,
care îi obliga pe stoici ăs r,piăcsaev lumea ca fiind
ăntrspu de euţia.rn Ei ii atribuiau lumii reale
an,uţrei nfeuiprţac iş ,auemrfţs pe care Platon
le percepuse numai în formele ideale.
Astfel, căda ipotezele etice ale stoicilor eăfcau
ca estetica 10(' ăs se aprOJ>Îe de esitetica naăuteo
a epicurienilor, iipotczele lor cosmologice se apr()..
piau de eteru.ia npiocatlă Ele au pro-
şi i;Uotle.ăcs
• K. Svoboda, ,.Les ldies esthWque.a de ~ntqoe•, Mlltm-
gu Marouuau, 1948, p. 537. 278
dus uădo variante de tecăsi tocsă:i una aivot,egă.
L'U caracteristici dnice, W' aJ.u io,vzăpt ca.re res-
pingea olemen,tele cin.ia în .favoarea celor platon~e.
3. ŢEFMSUR MORALA ŞI MEŢUSFR
ESTETICA. Stoicii au adoptat conceptul tradi-
\Îonal de frumos în sens larg, incluzînd atît fru-
mosul spiritual (moral) cît şi pe cel sen.sibil (tru-
pesc). Dar cum ei peUÎuraţ mult mai mult fru-
mosul moral decît cel cor.parai, aefăcu între cele
ăuoJ o cţdniste mult mat tnraăş decît se ăf
cuse dvrăteoa înaintea lor. Ei au dus astfel la o
izolare a frumosului spiritual pe de o parte iş a
frumosului sensibil pe de alta.
aălt cum descrie Filon ideile stoicilor: .Frumu-
ea,ţc corpurilor zediră în oarpiţ oăpl,ţir În
rolorit (euhroia} iş în iţeacnr (eusarkia), ... fru-
ţeasum gîndiri1, în armonia parerilor şi În con-
lucrarea (sim/onfa) u1il.rvtţ"o rimafţA simi-
lare se întîlnesc la Stobaios2, Cicero iş ia._lţ iţoT
citşJea priveau fumarseţ
atilărsup iş ,oraăml
surefţma iţnm,
ca aproape etdincă cu binele
moral şi total tscănid de esrfmuţa în acepţi
c,teiă. opDtrivăm, ceea ce ei priveau ca frumu-
era de fapt seţfumr
\t:ţc iăzcf iş ieăblns .tăiesc
Stoicii îsăn atribuiau o reduăs valoare frumo-
·.ului estetic, atudăvelr frumos fiind cel moral. In
moralismul lor estetic l-au întrecut ăînp iş pe
Piaton. Ei scriau că fr.wnosul iş binele sîn·t fie
..i1w-nime cu virtutea,- fie au o gt·leruă cu eal.
Zenon, fondatorul işloc stoice, pretindea ăc func-
aiţ artei este de a sluji unor scopuri utile, care
ăpud el nu puteau fi decît cele morale. Deoarece
ăsnî stoicii echivalau virtutea cu ea,Înţlpciu ei
proclamau În mod paradoxal ăc uelÎţntp „e
• Un numlr de zoiţpr stoice privitoare Ia esteUcA au
l'unoscut o largi acceptare ln AnUcbltate şi au fost tn mod
ronstant cltate de scriitori, prin Intermediul cArora au ajuns
pinA la noJ. Printre acestea se· numiri dinaeţf stoici a
urlel pe care o gAslm fonnulatl tn termeni asemlnltorl nu
numai la Filon fi Stobalos, el iş Ia Lucian, ln De paras.,
c. 4, la Sedus Emplrlcus, Ado. math., 11, 10, iş Pyrrh. Htpot.,
III, 188, 241, 251, tn Scholla ad Dionysium, 659 şi 721, Iar
ln aria latini, la Qulntlllan iş la Cicero, Acad. Pr., II, 22;
Dt fin., Ill, 13, JI De nat. dmr., II. 148.
foarte frumos chiar acdă este respin~tor", ăc el
este frumos ocmşrtaiel chiar cdăa fşcizet e urît4.
nupădRszî la înttebarea „ce e binele?", Cle-
anthes a furnizat 31 de adjective; numai unul, dar
numai unul singur dintre toate aceste 31 a fost
adjectivul „frumos... Vorbind despre urfsţem, Se-
neca 1!rebuie să f~ aVI\Jlt în vedere în primul .rînd
frumosul moral, de vreme ce sţiuaen ăc nimic nu
e mai frumos decît virtutea, ărialtu de care pă
etşl orice aătl fs.ţuemr iom,vpăDrt virtutea
este cea care ăd trupului arătvde ufremţs ilş-
,c"ărason (corpus suum consecrat). Epictet scria:
reauţmF.,s omului nu este msuearfţ ifz.că
Trupul, uărpl ută nu e frumos, ci spiritul iş ovnaţi
ta pot fi frumoase. eF-lă pe ele frumoase iş vei fi
frumos şi tu". Seneca nu accepta nici chiar afir-
maţi lui
Virgiliu ăc •virtutea e mai răgatoe
într-un corp frumos", Vinutca „îiş este prin ea
îinsăş odabă,p iş ăncî o doa,băp nespus de ăsale
şi de mare'". erusţmFa făizc poate fi chiar ănud
toare omului, în uncţief de utilizarea pe care i-o
d,ă deosebindu-se prin asta de eaţfsrum spiri-
laăut care e totdeauna nă.bu acăD ritaşoml stoici
erau mai inpuţ refractari la ţidlesuc despre fru-
mos decît epicurienii, eaicIxţr, este că ei se gin-
deau în primul rînd la emarţsu
al.ărom
Moralismul stoicilor îi obliga să caute frumosul
în virtute, iadăc în om. Dar moralismul nu repre-
zenta decît o farte din estetica lor. Panteismul iş
optimismul îi 1mpingeau să descopere frumosul şi
în utarăn iş univers.
4. FUŢERAMS UNIVERSULUI. Stoicii
pretindeau că .natura e cel mai mare artist" iş
,uasţine cu vorbele lui Cicero, că „nimic nu e
mai frumos iş mai bun decît universul". Ii urmau
pe pitagoricieni cînd spuneau ăc ordinea guver-
ăzaen lumea iş :\"' Heradi• cînd opooeau ăc o gu-
ezăravn armonia; îl unnau pe Platon cînd' spu-
neau că lumea e organic tciornăus iş pe Aristotel
cînd oşi- imaginau ca pe o rtcuăs i.căleogt
Opera lor a constat într-o mai ăetcinrpu accen-
tuare a acestor idei şi în constituirea unei teorii
despre universalitatea frumosului în lume; folosind
280
un termen grecesc, am putea-o numi pankalia.
Conceptul de pankalia, pe care-l mtaeucnoş cel
mai bine din esteticile ulterioare, mai ales din
estetica laoăigers a r,tcieolnş provine de la stoici,
riind o arctisăe a doctrinei lor.
Posidonios scria: .,Univenul e frumos. Faptul e
limpede udpă forma, culoarea iş varietatea astre-
lor luias. Are forma unei sfere, cea mai rumsafoă
.mrofă rităaoD iţomătgen sale - sau, cum am
spune noi, caracterului ăus organic - e 1a fel de
frumos ca un animal sau ca un copac. Descriind
ideile stoicilor, Cicero spunea6 ăc universul nu are
nici o dăifencţ, ăc e edsăvîtrş:i În toate propor-
tiile şi ălrţipe lui.
Stoicii discerneau mesufţra nu numai în lumea
r.1 tot~1itate, ci iş în leiţpră ei separate, în obiecte
particulare şi fneţi vii. Kalodiceea ărleiuato a
reştoinl a fost mai cum.ătsepri Ea răpa fru-
aeţsum lumii ca totalitate, dar nu se angaja deloc
ru privire la eaţsfrum ăriţp!o ei. Stoicii pretin-
deau chiar ăc suţeamrf de a fi a anu-
e rnaeuiţ
mitor obiecte, deoarece natu.ra eiuştb esfuţram
}i es)ăt?ş ătdesafr în ţăgiaob culorilor iş forme-
lor7. imuţlMtă miraculoasei uirzăcl a naturii,
·,iţa nu numai ăc ăd rod folositor, ci devine ca-
ăibapl ăiş-s îcsoadbepmă iş trunchiu!•. Hrysie
niţsuea ăc pniău au luat ifăţn numai datorita
ţfrieums lor, şedi ca moralist el îi condamna pe
rei care-i şerac.tu Stoicii nu gădtuai nteţsaix
lurrurilor urîte pe lume, dar argumentau că ele
există din zuaăc că sînt necesare pentru a oferi un
contrast cu rfuseamţ iş a o face mai lesne per-
cepltibă în raport cu ele. Ei au uvtăz natura ca
pe un model şi preceptor al eiţv (magister), dar,
pe de aătl parte, au privit-o atît ca rată cit şi ca
pe un „artist•. Cicero a consemnat eicanţpo lui
Zenon ca omnia natura artificiosa est9, în timp ce
Hrysip scria că universul este cea mai lcextăn
dintre toate operele de artă 10-11.
5. EŢNSA FRCJMOSULUI. La întrebarea de
re depinde ferţuam,s stoicii au dat un s?ăurln
unanim în conformitate cu principala itdrţae a
111 esteticii c,eşgtri declarînd ăc frumosul depinde de
rausăm 1ş ţiroep. Ei au reţinut atît conceptul
cît iş termenul atlrdiţon de symmetria. Una din-
tre ieţflnd frumosului proăus de stoicii titn-
purii îl descrie ca pe ceea ce este ionaţrpl" fn
mod ideal• (to teleîos sjmmetron). Potrivit rela-
tăir lui Galen despre ţpiaecno stoicilor121 symme-
tria şi asymmetria, sau ipţroa iş lipsa de pro-
rpieoţ constituie factorii decisivi în murfeţs iş
i,neîurţ În timp ce în alt loc ne ~une că stoicii
vedeau ţefrumsa ca fiind ntoarămes cu snă
tatea, pentru ăc şi ea depinde Într-un mod similar
de symmetria lUăorţip. Ei au aplicat conceptul
de symmetria iş frumosului spiritual. Hrysip a
tfcău o ăarepl Între mţusaerf corpului şi fru-
aemusţ sufletului, tratîndu-le ca pe duăo feluri
de symmetria. Stobaios a descris astfel viziunea
stoicilor: F,ruaeţsm corpului este praiţo
membrelor în raportarea ceiuăfra ăţaf de celelalte
iş aăfţ de întreg. Tot aş şi umesţraf sufletului
este ,pacoriţ ţnar;ui jÎ a rţ<ip'!ăO ei iş ţăfa de în-
tregul sufletului şi ţaf de celelalte ţăr.pi" Dioge-
nes Laertios dă ătarelmuo fndiţe stoice ale
frumosului: 1. ceea ce e vişrîăsedt rptoa,inţ
2. ceea ce e adaptat scopului suă, 3. ceea ce îm-
odpeb.tş Dar finţead lor amntufdlăe era to-
itşu prima dintre acestea14,
$coala oiătcs a asimilat ătsaec
a frumosului iş artei, oiţaătdrnl ifedţnprintre greci, şi lăarg
care, răiodat lenţifu lor, a cunoscut o şi mai
argăl îră.seidnp Dar aplicînd conceptul de sym-
metria frumosului spiritual, stoicii au fost ţoeinv
i-ăs abandoneze baza tmăciae şi să trateze ideea
Într-un mod mai general. Pe lgnîă căaets defini-
iţ,e şlcoa tcisăo a tianţ o alta, mai rînt,ăes
care se aplica exclusiv frumosului fizic. Potrivit
acestei nifdţ,e nu depinde numai de
oprţie, ci iş de culoare. Cicero spune: ...Ceea cemuţsrfae
numim frumos Într-un corp este o muiătna aJSa-
renţă dacevtă a păroţil (apta figura membrorum)
ăbmocinta cu un anumit farmec al culorii (cum
coloris quadam suavitate)8. stAceăa a
fost ctăape în perioada elniăsct, eopriăad îneinţdf
care descrierea suifermţ se baza deseori pe cele l~
ăduo caracteristici ale eiţorp a fost id,ăensolcbra şi culorii. Semni-
iţafc acestei hcsrmibă în-
trucît ea însemna o Îngustare a conceptului de fru-
mos la cel pur sensibil sau chiar exclusiv vizual.
Era anticipat astfel conceptul modern. Remarcabil
de asem~ mte că acest concept şiî are obtraiş
la stoici, care valorizau în prianul rînd frumosul
non sensibil.
6. DECORUM. Stoicii au rtebinţauÎ şi alt
concept foarte ·general, tot tişemno, iur.acă îsăn i-au
rnnsaorat o ecţilfr mai dnăteip declt con-
reputului de frumos. Termenul grecesc era prepon,
iar cel latinesc decorum•. ln limba tlinaă exiistau
\'ariantele decens iş quod decet iş sinonimele aptus
iş conveniens. Toate aceste expresii î.nsemnau ceea
ce este adecvat, potrivit iş just. Ele denotau fru-
esuam,ţ dar o usemţrf de un tip special, dife-
răti de symmetria. Decorum Într,uchipa preocupa-
rea pentru ajustarea prolăiţ la întreg, în timp
ce symmetria era ătapurceo de potrivirea r.ăp
tilor între ele. Mai era iş ălat deosd:>ire, mai esen-
:ălaţi în decorum, anticii vedeau frumosul indi-
vidual, ajustat astfel încît ăs se adapteze carac-
terului specific al făceuir- obiect, fieţn
sau ,sţitua pe dnd symmetria ,semnifica un neomişt
acord cu legile generale ale .fru-rno~ului. Ei cauăt
q,mmetria îndeosebi în anăru iş decorum îndeo-
\ehi în artefactele emtoi,nş care snîă includeau
1111 numai arta, ci iş mO;durile de ţivăa şi obiceiu-
rile. Acest concept a'Yea, aşd,r un caracter nu
numai estetic, ci iş etic, sau, mai corect, el a
fost iţaln etic iş abia mai tîrzi.u a ajuns 1ăS in-
udlcă frumosul şi a.rta. A fost aplicat în special
acelor arte care aveau de-a face cu omul iş etho-
~111 uă,s icăda -poeticii iş oratoriei. Conceptul de
decorum era fundamental în cpotieă iş oratorie,
dar mult mai ţuipn relevant pentru teoria arte-
lor plastice.
• M. Poblenz, "Td ,rptff'ov", Naehrlchttn oon der Gt.stll-
,1.~chaff d.tr Wlatn.achaflen tu Gntttngen. Phll0I.-bl1t. Klaue.
JI] Tid. 1, pp. 90 urm.
Deoarece decorum guverna aqiunile umane, el
a păuatr ca fiind deosebit de important. Cicero
recomanda .respectarea a ~ea ce e convenabil•,
in timp ce Qumtilian îndemna ca fi«are „ăs .se
bizuie pe ceea ce e convenabil·, iar Dionis nu-
mea decorum-ul „cea mai atlănî virtute". Deoa-
rece ăsnî- decorum avea un caracter individual iş
nu depindea de conformarea cu regulile, el tre-
b~ia de fiecare tdaă ăs fie din nou precizat, ceea
ce prezenta ădulcifţt deosebite. Cicero scria ăc
,,nimic nu e mai greu decît ăs vezi ce e potrivit.
Grecii numesc aceasta prtpon, noi i-am putea
spune foarte bine decorum"1S.
Conceptul de decorum a ocupat un loc apre-
ciabil în estetica atnă.ci Dcaă teoria despre sym-
metria a reprezentat una din docrinele ci majore,
teoria desece decorum a reprezentat alta, com-
plementara şi ,uneori chiar .prătnedaimo Prima
era tmoăvai de ideea frumosului general şi ab-
solut, ealăct de frumosul omenesc, individual,
relativ. Cea dintîi era căi,rnotalpg- pe
dnd cea de-a doua era otiă.rh
av,usese deja upărtoi de cuvînt pe Gorgias şito~plaănci şi-
şitfso. Una era o expresie a artei arhaice, cea-
tlaă a artei ulterioare, mai individualiste, ini-
aiţte de Euripidc iş sculptorii din secolul al V-lea.
Acesteia din ărum ti earţinp ideea socratiă
potrivit crăiea frumosul depinde de conformarea
la un scop. Aristotel -aşi păîmrtiţ npefţirl
Între aceste uăod doctrine ale esteticii antice iş
aceşi avorţiebs e avredtă iş în cazul stoici-
lor, care au recunoscut frumosul poeriătdv ca
symmetrÎ4 şi ca decorum.
Symmetria era frumosul absolut, dar decorum
era relativ. Potrivit stoicilor, el era relativ numai
În raport cu subiectul (to pr4gmati)16. Fiecare
obiect îşi avea, udpă cum credeau ei, decoru1J1-ul
usă determinat de prof.ria-i ntuară iş nu de timp.
fişotS neăsgîrdi altfe , iar în perioadele mai tîr-
zii, ţivîac scriitori, printre care Quintilian, au
snutiţ ăc decorum vzarăi în ienfţu de per-
,ănaos loc iş zuăca (pro persana, tempore, loco,
21
cau.<a).
Anticii au privit descoperirea symmetriei ca pc
o eiprţoa implidn<I ,eclfiţ iş calcu.I.
Dc~coperirea decorum-ului pretindea nsîă îrţnelg sensi-
hilitate iş talent. Stoicii au fost cei dintîi care
,Ul subliniat acest element sensibil iş nialţro În
ecă.ilt!C Aceasta a avut şi alte ,eţniocs pe care
le vom descrie mai jos.
7. VALOAREA FRUMOSULUI. Asemenea lui
PI.non şi Aristotel, stoicii seuaţni că frumosul
e valoros în sine. Hry,ip spunea ăc .,,lucru.rile
frumoase sî.nt demne de .•1eirp7uţ Spre deose-
bire de epicurieni, stoicii erau şniocv ăc noi va-
milăzor lucrurile în sine iş nu eentru utilitatea
lor. şeDi ele pot fi utile, acea-sta utilitate e un
produs, nu un scop: sequitur, non antecedit. Ci-
\·cro ne spune că noicii g;î.ndeau că lucrurile din
ilrtă iş ătnrau sînt valoroase în sine rntru ăc
trăaop ,pecetea ţriua.n Stoicii, spune e , nu con-
sideră ăc aceste lucruri sînt valoroase tirdaăo
iţtluă lor, nici exclusiv atoidăr iălecpr pc
l'are o frzean.ăiu Şi asctăe rceplă e un produs,
i.u nu un scop. Romanii cla<Sificau frumosul drept
hm,estum, prin ca.re, ipăcla Cicero, ei elaţugnÎ
n:ca ce e sţoerpi şi demn de audăl independent
de utilitatea lui sau de aptrăsl iş roadele pe care
Ic-ar aduce. Ca ăs folosim termeni moderni, fru-
mn~ul avea pentru stoici o valoare vcăibo.et To-
itşu numai frumosul moral avea o valoare î.nltăa
Frumosul estetic era obiectiv, dar poseda o va-
loare relativ zutcă.s Din acest motiv, frumosul
1lll poate fi un ţc} Sl)J)rem ÎŞ arta ·OU ~Utea fi au-
ăon.ml N,u era Înăs nici o ioţedantcr Între cre-
dţnai stoicilor În obiectivitatea frumosului şi con-
l·cp\ ia lor potrivit cieaăr ana nu are autonomie.
8. AMGI.ŢN Stoicii au adus o contribu-
tic iş la istoria psihologiei frumosului. Au rea-
lizat aceasta prin ţarigîoămeb polieşsh ceritşg
originare, care, în general vorbind, se mtemeia pc
dnuâ concepte fundamentale: eFaclriţ iş sţmui
' ilc. Vreme dnî,ătagule acestea au fost singurele
r·nncepte unbertîţai pentru explicarea felului
în care se etcşuailă o ăorep de ărta în spi.ritul
111 .1r1istului şi modul în care ea anzeţciăo asupra
spectatoruilui sau l.ăucsLtroia l.n perioada ele-
ciănst a turăpa un al treilea concept, cel de ima-
.eiţang Aceasta a reP.rezentat o nbciurtoeţ a
stoicilor, care au mamfestat pentru psihologie un
interes mai mare decît ale oişlc filosofice şi au
ajun,s la nţtcids mai subti.le. Tot stoicii au in-
ventat iş termenul de fantasia18. iuCţbaotrn lor
a devenit ourînd bun comun. eşiD a avut aliţn
un caracter psihologic general, în scurt timp a
ajuns să fie itulază în mod 9Pecific în psihologia
artei, unde a dobîndit o zp.iţoe namiodăt şi a
început ăs nlăcîosaiu vechiul conce:pt de .imi-
t.eiţa• A,scfel, ăctre sutrfşîli Antichitatii, Filostrat
putea scrie că a„imgnţ e un rtişa mai Îneţ
lept decît i"mta'ţ.
9, ARTA. Stoicii s-au atăr relativ mai ţpiun
sertniaţ de ăart decît de frumos, deoarece îi
considerau uaeţsmf.r ca fiind aeinfrăo celei
naturale. Ei aţurenibÎt ideea alăniţodrt
care aşiţăîbmr nu numai artele frumoase, ci şi în- ,ălagr
treaga ăefsr a produceiţ iştenmo calificate. Au
def.i.ni,t năîs ace9t concept ÎMlr-llill mod indepen-
dent, comparînd arta cu un „drum'". aAş cum un
drum e d.etel"minat de ţinta 'lui, la fel e iş arta,
care trebuie .ăs fie dsonatăbur iţelu ei. e·aAcăts
idee a .ruătap doată cu Zenon19 iş Cleanthes, iar
mai tîrziu a fost imxepatăr de Quintilian20.
In definirea artei, stoicii mai utilizau iş terme-
nul de „sistem" (sjstema), semnificînd un ăm
nunchi bine legat. Vorbea·U despre tară ca fiind
„un sistem iş un grupaj de oi"bservaţ 2 1, sau, mai
precis, ca „un sistem de isobeavrţ verificate în
iparcăt şi care ăvaezi un scop folositor vie-
iţ.a2-*':
Ei clasificau artele În modul cel mai .oşnitbu
Intocmai cum puneau î-n contrast ţvai ăzfci iş
cea ostri,ălpa. meţaăpurî şi artele în vulgares şi
liberales, idcaă arte „comune'*, care pretindeâu
efort fizic, iş arte „libere'*, care nu-l pretindeau.
In acest sens, erau libere mai adergbă teşmug-
rile decît arta în epciaţ rămoden a termenului.
De ,la Posidonios încoace s-au mai ătagud udoă
categorii: artele „recreative" (ludicrae) iş „edu- 291
l,nive" (pueriles) 23• aAăcest pucldavră clasificare
.apare la Seneca, Quintilian iş Plutarh. Artele în
\ensul modern al cuvîntului nu constituiau un
grup distinct, ci erau, ivrdot,ămp total divizate.
Pictura iş sculptura erau categorisite ca recrea-
tive, arhitectura era ăutvz ca un ,guşmet în
1imp ce muzica şi poezia naprţuei artelor edu-
,.nive şi libere.
10. APCNOŢIE STOICA DESPRE POE-
ZIE. lndinarea fciăslo a noicilor îi afcăe ca,
În tratarea artelor, ăs dea o mare niţate poeziei
}i să o valorizeze mai ales pentru lniţutco ei.
Pentru ei un poem era frumos cînd nţoc_.ie o
rugetare 24tpae.„ăîlţn Rostirea ărinc şi forma
ticepoă nu erau pentru ei nimic altceva decît un
mijloc de a prez.enta rigcuăet etÎnţlp fie într-un
mod ma,i pregnam, fie h>tr-wiul mai ătf.lcu ăB
t rînul Cleanthes compara forma poetica cu un in-
~trument muzical, o o,argnă care paăciflm rezo-
efDiaţn dată de
anţ ăiuJ1rf 5u2~ir.ătnîcle
Posidonios poeziei, care s-a bucurat de cea mai
111are ureţip în era iste,clnă t-ăpras sctăea
toscăi groănai şi afirma că _poezia re-
conpţie cu sens, n.fîdăşiţ lu-
ăprezint .cuvinte netîcaăr
auri divine sau t•oenşim şi caracterizate prin-
tr-o ămrfo emrăitc iş miărc.t
ln interpretarea lui, misiunea poeziei nu era
prea oditsăeb de cea a şco.eunrita O atare con-
1·eptie fusese adtpăo de grecii timpurii, dar ,ur-
amiş lor aµ tvzău .erţfidan ătnealdmfu dintre
poezie şi uceaşntro iş au în~rcat s-o fencadi,ăs
în timp ce stoicii s-au Întor,s iia oncepţia origi-
n.u ~. Cleanthes a sutniţ chiar că melodiile iş
ritmul pot revela mai bine vueărlad des..erc lu-
l·rurile divine declt inatguremţ filosofica26. Am
pntea spune ăc el i-a atribuit poeziei ifţcnu ex-
iraordinare iş n-a dat naţeit liorţcnfu ei oibş
nuite. In mod normal, stoicii n-au mers îsăn atît
de departe, ci au tuvză în poezie doar o filosofie
proe,citudă oferind eaşci răîvtţun ca şi fi-
losofia, dar într-o anmerăi
ăpclut iş ăl.acesib în
Obiectul poeziei, ca şi al filosofiei şi al ientţş
111 1-icneral, se credea că este transmiterea v-ăradue
lui. Poezia ăsnî trebuia amrtlăuof alegoric, astfel
încît aţiufecn să fie latnîăru doar
şi să ăîrmn
.lurăveda Astfel, stoicii au devenit itnoţsruă
tăriepn alegorice a poeziei. In lumina aces-
tei ceinop,ţ ei au insistat asupra faptului ăc cei
care jduceă poezia iş arta trebuie să aăib apti-
tudini speciale, iar aceste apt,itudini27 nu le -po-
ădes decît o iămn de oameni.
Stoicii nu-i apreciau pc; oeiţp care doar mă„
gulesc urechea" (aures oblectant) şi se r.f!ămnt
în ertu1ăg cu mesurfţa poemelor lor, în loc
la bun fsştîir misiunea de a ,spune ade-
iş-ăs udcă
lurăv iş de a aqiona moral28• La fel, Seneca le-a
taşrepo muzicienit.or ăc se siurăecdt să realizeze
o a.rmonie de sunete în locul -unei armonii a su-
fletului. El nu a socotit piotura şi sculptura prin-
tre artele liberale29. Dintre toate artele, stoicii le
apreciau cel mai ţinpu cpoensciedleeranuumciateydee noi arte
frumoase, deoarece le cele mai
puţin apte ăs exprime eăura!dv şi sa exercirce o
euiţcan .mlaroă Ei euadă glas atitudinii lor ne-
gative ţăfa de ele spu-nînd că esăurf inventate
de oameni, pe cînd celelalte vin din ţvnruaătÎ
naturii. Apreciau frumosul numai în săaumr În
care era spiritual iş nu-l a-e,reciau dăca era preo-
cupat de meauţsfr s1eJibăn a formelor, culori-
lor iş sunetelor.
11. 1ŢIUAN DIRECTA A FRUMOSULUI.
De-a lungul unei perioade de aşse secole au exis-.
tat n:wnero~ stoici iş arl.ocş lor a aSircdJotăp oo-
meroase curente iş grupuri. eăcat-As Varietate s-a
reflectat iş în estetica lor. Unul dintre curente a
fost cd al olmir-ştfas şi al tuacişlen
tilor. A debutat cu Zenon şi Hrysip şi s-a înche-
iat cu Marcus Aurelius iş Seneca. Aici smigă
ţilpenoc descrise mai sus, şi anume că lrvuăeda
iş aceţniu ramolă sînt criteriile bunei arte. tsExăi
iNă atăi, ,linie începînd cu Alfiston şi DiogenC din
Babilon, <JfeUniţa de academicianul Sp,usi,p.
iţna:ezrpR acestei linii a:u pus accentul pe
elementele sen$ibile ale frumosul,ui iş artei• iş au
* cr. Neubecker, op. cit., şJ Plebe, op. clt. •
c.Jczvohat conceptele de oeţnăvci şi hntezie.
Tot ei au dat laăt valorizare artei şi aălt descriere
,1 naturii şi efectului ei; conrtrar pitagoricienilor,
ci afirmau ăc arta nu e ăailnorţ 1ş nu izăenocaţ
a!.upra intelectului. Contrar epicurienilor, ei cre-
deau ăc arta nu e o chesti.une de sensibilitate iş
lăcepr s,ăvitcebu deoa,rece ea aerzăcul asu.Pra
impresiilor senzitive (aistbesis). Ea e judecata a
auzului şi a fză,iuvl atl nu a intelectului, iar omul
de ea în mod ,natural răf nici
aerq-ăznio
o participare a iţan,ru judecata a$Upra ei este
nu Stoicii Întemeiat,
idvnlu,ăa ăeglna.r :pc Ariston, au-iş distiingînd
Jesig.ur, atsceă idee care,
două Lăţctauif cogniuve (cea laăn!o°ţi şi cea
ăv.itzn)c~, a core.1.at .poezia ca iş muzica cu sim-
{uri'le, ez.udvJănî valoarea în ,unetul armonios,
iar criteriul pe baza cruăai ar trebui să fie jude-
cate, efectul lor auditiv.
Acest punct de vedere a fost dezTIJltat de Dio-
gene30, care a acceptat ideea că în om exăsi'.t o
impresie nilăţaor tucsnîă (aisthesis auto/Hes),
considerînd sînă aotăd ăc aceasta poate fi in-
ctiăsnaef prin cultivare iş ecdaţiu (epistemo-
nike). căeasAt cuLtivare iş ţadieuc devine cel mai
sigur criteriu al ăirusm, armoniei .iş frumosului.
Era o idee ola,ăsvr o ieţpzo int1rmăade Între
extremele obuitnşe ale grecilor, extremul lor in-
telectualism ,pe de o parte iş extremul lor senzua-
li~m şi anoliţmes pe de
allta. Diogene a sta-
hili,t o stncţide Între impresii şi sentimente cu
elicăpr iş durerile lor aren.o,psţcuăz uisţ
nînd că aceste sentimente sînt subiective, nicide-
cum îsnă impresiile. Impresiile „educate'" sînt
-.crn~.ibile, dar ele sînt iş obiective iş astfel pot
~crvi drept azbă a cunoaJterii ifcentşţ.
jiIdeea lui Diogene a fost rplăetau de elevul uăs
Panaitios, convins el de caracterul direct al
peinţxr frwnosu ui la oqi. taiDoăr IW, aceas-
tă de-a doua linie tmuară de stoici a devenit do-
nmiată în perioada lor medie. Ideea eprinxţ
directe a frumosului a atră.up pe atunci în mai
•19 multe locuri, dar se ,pare că stoicii au contribuit
rel mai mult la formularea şi ·consolidarea ei.
12. REZUMAT. eşDi principiile lor filosofice
nu erau apte să afcă din ei esteticieni ,iş în an-
sambl.u, le stînjeneau elţnivasgt În domeniul es-
teticii, stoicii au repurtat aici unele succese. Ei au
tpanoiţcefr fnidelţ frumosului, artei şi poe-
ziei, au introdus o eiţsctnd mai tnaşăr între
frumosul spiritual şi cel .fizic, au dezvoltait con-
ceptul de decorum iş au sesizat rolul iamţnge
iş al einţrpx directe a frumosului. Tot ei au
taiţn iş ideea de ulrfţse a universu.lui.
Ideile estetice ale stoicilor au exercitat cea mai
mare fnăţileu .în perioada islecătn. La Începu-
tull perioadei, esteuca a ,beneficiat cel mai mult
de pe urma eiltrăoc detaliate ale aristotelici-
lor, iar la rîtfs,şi de sinteza ăalnif a neoplatoni-
cului Plotin; veacurile de mijloc ale acestei lungi
epoci au fost înăs dominate de ideile estetice ale
stoicilor. opnţcCeil lor degpre frumos şi tăra au
cunoscut o acceptare 'arlăegn care s-a tţneium
vreme netlăagî.ud Se poate -epune în acest sens
că estetica 9t0icilor a fost estetica elenismului.
Cicero, cel mai distins estetician roman, a fost
natdevă.rÎ- Wl eclectic, dar a acordat mai umătl
eaiţtn doctrinelor stoicilor deciit celor ale ori•
erăic alte olişc.
J. TEXTE DIN STOICI"
FAREŢUMS ĂCSTRAUPE IŞ AERCSĂ
Sroicii (Filon, Despre Moise, III, Mangey, vol. II,
156)
1. eţaumrFs corpurilor erădzi în iraopţ
în colorit iş în naic,eţr ... eţmufrsa
oli,ţrăp
• Se reproduc tragmente din Dlogenes Laertlos, op. cit .•
trad. de C. I. Ba.Imu,. Cicero, Opue alue, iţde tngrljlti de
G. Gu,ţ Unlven. 1973, S voi. (Oratorul, trad. de Daniel
Ganea); Qu!ntlllan, Arta oratorlc4, trad. de Maria Hetco,
Minerva, B.P.T., 3 voi., 1974; Seneca, Scrisori clJ.tre Luclllu,
trad. de Gheorghe .Gţu Ed. incAŞ,Ulţf 1967. Fragmentele
1-13, 16-19, 21, 22, 24, 26-28, 30 stnt traduae de Mihai
Gramatopol. •
gîndirii, în armonia păriloe şi în conlucrarea
(sym/on14) lrv.iţuno
s,oicii (Stobaios, Egloge, II, 62, 15 w)
2. eausţmrF <"!}'ului este 'rţÎao)1p. membre-
lor !n raportarea iăreatuf fata de celelalte şi
faţă de 1ntreg. Tot aş iş fesţruam sufletului
este apiroţ airţnu şi a oj>Uţilr ei şi făat de
Întregul sufletului, şi ăfaţ de celelalte )ţră.tp(
RFUMSEŢA MORALA
Hrysip (Stobaws, Egloge, II, 77, 16 w)
3. E limpede ..... ăc au ecaiş valoare ·~
rită conform naturii• iş .a tări frumos• iş ca
au t1 ot acel~i sens .fuumos şi bun• şi • vim&-
tea şi ·tot ce ienţ de virtute".
Stoicii (Acron, Comentariu la ri,ţHuao I, J, 124)
4. Stoicii spun ăc ţnîelupt e bogat chiar daăc e
,şe~tr ăc c nobil chiar cadă c sclav iş că
foarte frumos chiar dacă e .trespiogăn
RFSUAEŢM UNIVERSULUI
Posidonios (Aetios, Placita, I, 6)
5. Universul e frumos. Faptul e limpede pdău
forma, culoarea şi varietatea astrelor lui. Univer-
sul e sferic, dintre toate formele cea mai fru-
saămo ... şi culoarea lui e oasărufm ••. iş e fru-
mos prin iămrae sa. Pentru că cuprinde toate
lucrurile înrudite este frwnos ca un animal &au
ca un copac, iar fenomenele naturale îi ăesrdvî
:şies aeţsumrf.
Stoicii (Cicero, Despre natura zeii.or, II, 13, 37)
6. iCăc nimic nu enixă în aărf ca.re ăs de univers că
ruia ăs nu-i ăcpeails nimic iş
echilibrat (aptum) iş dîvr,tsieăş fie peste bJt
împlinit m toate
eliţăcnr şi pierlţă sale.
FRUAEŢSM LUCRURILOR VII
I lrysip (Plutarh, Despre ainum1dă stoicilor, 21,
1044 c)
7. Scria în Despre 1rătan ăc .natura a creat
2'1 multe animale, fiind iubitoare de frumos şi bu-
curîndu-se de diversitate• şi guăad ceva foarte
ciudat, că ău„npl a fost creat pentru ădo,ca
pentru ţau.frmes acesteia".
Hrysip (Fllon, Despre anim4le, Aucher, 163)
8. Desigur ,ăc prin minooata unatăr cilzuă
toare, a fost nu .numai năteaupro unui fruct
foarrte folositor, da.r şi împodobitoare cu frumu-
seaţ trunchiului ei vi(ţa de vie).
NATURA CA ARTIST
Zenon (Cioero, Despre natura zeilor, li, 22, 57)
ăc artei îi este cel mai
9. (Zenon) etşsoc dar în rea-
proyriu faptul de a crea iş a ta,nşe
lizarile artelor noastre, ceea ce face mîna este
mult mai bine ăctfu de ,ărnuta iar aceasta În-
n,seamă cum ,spuneam, că fooul .creator este mae-
strul OU>tUror celorl"lte arte. ,tă! .pricina pentru
care natura atoă este un artist: ea are o cale şi
un mod pe care le rme.uzăa
Hrysip (Filon, Despre monarhie, I, 216 M)
10. Întotdeauna se face că atişr sînt cunos-
cum raăt lor. Care privitor
iţuc dpuă eliţacr
de statui sau picturi nu se nîgedşt .imediat la
sculptor sau 1a pictor? Cine oare, ădznîv
haine ,sau o corabie sau şinte case, nu se va duce eitşn
cu gîndul la ţsrote,ă la armator sau la construc-
tor? Nici un focru de traă nu se eaizărl singur.
Cea mai mvlitp.nîă poeăr de ătra este universul,
căi a fost creat păud şitnţa cuiva bun şi de-
săvîrşit în toate iprivintele.
Stoicii (Cicero, Despre natura zeilor, II, 13, 3S)
11. şaA cum pictura, gşmleut şi celelalte arte
au :produsul drept săedrvîşi a operei, tot ast-
fel m întreaga urtn,ăa cu mult mai mult ă,nsî
este necesar ca orice lucru ăs fie terminat şi de-
îşsvh.ăr
CONCEPTUL DE FRUMOS
Hrysip (Galen, Despre sfaturile lui Hipocrat şi
Platon, V, 2, 158; Muller, 416)
12. iPraopţ umed sau lipsa de proeortie între cald 2tl
iş rece, şi uscat înseamna ăatnse sau
hoal.i; opaţir sau lipsa de orpeiţ în şcmuih
înseamă putere sau nesbi,ăucl promptitudine
,au ,leăsadr ;ar r~ţaip sau Ii,psa de prop<>r\ie
in membre înseamna srţfemu sau dem.uţ
ŢANES FRUMOSULUI
llrysip (ibidem, V, 3, 161; Miiller, 425)
13. (Pretindea) ăc atesăn ulşăteis în pro-
apţroi elementelor, iar eruţafms în cea a păr
rţoi.l
Stoicii (Diogenes Laertios, VII, 100)
14. Motivul pentru care ei aăezirtc bi-
nele suprem ca f,umos este ăc el dsoeăp pe deplin
proţile numerice cerute de uanrtă sau are o
armonie .ăsvdrîşeit ix,ăE spun ei, patru feluri
de frumos, anume: ceea ce e ârept, curajos, orln-
duit iş ,tÎpelnţ iăc .numai sub aceste forme dnt
realizate faptele frumoase ( ...) i,edş în alt sens,
nmaeîsă o aplecare frescăai pentru iş-a încle,plini
bine fiţcnau sa; în timp ce, în alt sens, frumosul
este ceea ce ăd o opdăab ăruico lucru, ca atunci
dnd spunem că numai nlţutepî este bun şi fru-
mos.
DECORUM
Cicero, Oratorul, 21, 70
15. Căci Într-un discurs, ca 1ş in &ţJa,V nu e
nimic mai geu. dedt ăs vezi ce e potrivit. Gre-
cii numesc aceasta pripon, noi i-am putea ,spune
foarte bine decorum; despre aceasta ~ dau multe
reguli foaote bune ~i lucrul tremiă pe deplin să
fie cunoscut; aertunşoc lui duce la erilşg nu
numai 1D ţ,aivă dar foarte adesea în poezie şni-
oratorie.
Diogene din Babilon (von Arnim, F,agm. 24)
16. Adecvarea (fJ'fepon) este stilul potrivit su-
liiectului.
Plutarh, Cum trebuie ţaist.cJ ieop,ţ 18 d
ltJ ,:i Nu este ailşec lucr-u să imţ ceva frumos şi
frumos ceva. A i-miita frumos ceva în-
iţm
ăeamns potrivit iş specific; cele urîtc sînt speci-
fice iş potrivite modelelor urîtc.
ELOGillL FRUMOSULUI
Hrysip (Alexandru din Afrodisias, Despre ă,toras
37; Bruns, 210)
17. Lucrurile fru,moase sînt demne de peţ.riu
Marcus Aurelius, retăC sine. IV, 20
17a. Tot cc e frumos şiî ajunge işes şi iţrpue
re.a n,u face parte din el ciă prin aceasta nu de-
vine mai rău sau mai bun. aşicAle lucru spun iş
despre cele numite curent frumoase c,um ar fi
lucrurile naturale iş reziăla artelor, căi ceea
cc este răînt-adev frumos de ce mai are nevoie?
El este ca legea, ca lvăredau, ca gîndul bun, ca
pudoarea.
FANTEZIA
Cicero, Academicele uit~. I, 11, 40
18. Chiar despre aţseniz a spus (Zenon) ceva
nou. El socotea ăc acestea tleurăz dintr-un fel
de impuls exterior pe care îl numea fantasia şi
pe care noi îl putem denumi pţănear (visus)
... Nu acorda nţieat tururor erţaplon.
ED.AIŢFN ARTEI
Zenon (Sholia la Dionysios Thrax gramaticul,
Bekker, Anecdota Graeca, p. 663, 16)
19. Aaş Clffll traă şi Zenon dnd spune ăc
.Mta este ,naexţp troăzihesdc de drum•,
ăcadi cca care ăercza ceva pe un anumit ăgaşf
iş c,u o anume .ădotem
Cleanthcs (Quintilian, Arta ctoriă,a II, 17, 14)
20. Arira este, cum a sunţti Cleantc, o putere
care -se ifemaăsnt prin moteă,d cidăa prin otdine.
Hrysi,p (Scxtus Empiricus, Contra roîn,liţavă 2.
VII, 372) un grupaj de obser-
21. Arta este un sistem iş
aivţ (kataltpseis).
Zenon (Olympiodor, Despre Gorgias de Platon,
p. 53: Jahn, 239 şi u.rm.)
22. Zenon ·Spune că arta este un sistem de ob-
Civţ\ar verifiC3Jte În ,pcitraă şi care .ăaezi'v un
,rop folositoÎ' v.ieţ
Seneca, Scrisori ăterc Luciliu, 29, 3
22a. Nu este atăr aceea care btizeşu numai
din înfîmpl.are.
AERIŢĂPM ARTELOR
Posidonios (Seneca, Scrisori retăc Luciliu, 88, 21)
2.l. Posidonius zice ăc sînt patru feluri de arte:
artele vulgare şi josnice, a[ltele de agrement, cele
~ducative şi cele liberale. Artele vulgare sînt me-
,;criile manuale care au ca scoe şarue traiului;
la acestea nu iăgsşet nici umbra de demnitate sau
ele resu.fţm Arte de agrement sînt acelea care
au ca scop sedfătar ochilor iş a ,urechilor. (...)
Artele educative sînt acelea care au ceva saăem
ăn tor cu artele liberale propriu-zise iş pe care
,~recii ,Je numesc enciclice, iar ai oşrtin liberale.
Liberale ănîs sau, ca ăs mă exprim mai bine, li-
1,ere, nu sînt decît anele al ăcro scop este vir-
tutea.
ŢEASUMRF POEZIEI DEPINDE DE UTCIONŢL El
Sioicii (Filodem, Despre poe%ie, V, Jensen, 132)
24. . . . cei care -spun că e frumos poemul ce
Îtlneţ1 o cugetare Îelaţn.ptă
HOLUL FORMEI IN POEZIE
C.leanthes (Seneca, Scrisori căter Luciliu, 108, 10)
25. Cc,ăi precum spunea Cleante, aş cum su-
flînd într-o rnăoga care slăa să traecă aerul prin-
t r-nn tub Îngust şi lung, scoatem un sunet mai
chr, a1:unci dnd el îşi eăgşst la atcăp un. uiţpsa
111ai larg, tot astfel legile stricte ale poeziei fac
ideile noastre mai limpezi.
POEZIE ŞI FILOSOFIE
c"l<'anthes (Filodem1 Despre cimuz,ă coloana 28,
I: Kemke, 79)
26. ăcaD nu vor voi să se csrteaăo repede
IU de„pre Cleanthes care a spus ăc modelele (par4-
deigma) poetice iş muzicale sînt mai bune iş ăc o
carte de filosofie poate mai bine e~rima cele
şeitz şi cele emti,oşn dar nu are cuvinte potri-
vite pentru mianălîeţ
ăci numai metrii, melodiile şi ritmurile se potri-romliă eşti,zmudn
vesc minunat cu. eăvdralu ecmtnpliroă lucruri-
lor .nuidemztş
ŢUDELIJAC ĂCTLRUNIOS
IŞ ALE PROFANULUI
Hrysi,p (Diogene, Laertios, VII, 51)
27. Unele dintre nrtălezpi noastre sînt
ş,iţcnfet altele tşienţf;c dcsi_g~r, o statuie
este ztvău cu totul altfel de ochiul exersat al
unui artist iş de ochiul unui prdfan.
Stoicii (Clement Alexa,ndrinul, Covoarele, V, 3,
17, 655 P)
,aeuimţlM nu are judecata n,egtă.il nici
dreaptă, nici sao;mfăur o ioţp afla doar la unpiţ
băraţi.
CRITICA POEZIEI
Cicero, Tuscul.ane, II, 11, 27 Pun pe cei
28. Nu vezi cîte rele aduc pţi?eo
mai ajurcioş ibaţu să se ăejs,lac ne înmoaie
inimile iş sînt atît de i,înduoşătr încît nu nu-
mai ăc sînt iţt,o dar sînt avoţăfi ,pc de rost.
Astfel cadă la reaua disciplina de familie iş la
viaţ mlaăcito iş ăitr în uărbm se adăug şi
i,ţeop va fi iotăp vigoarea oicrăe iht.ăr
Deci <pe buna dreptate au fost nuliagţ de Pla-
ton din acea cetate ,pe care -şai imaginat-o cînd
tncerca să afle cele mai bune obiceiuri iş cea mai
ănub stare a statului.
CRITICA ARTELOR
Hrysip (Otalcidius, ătrCe Timaeus, 167)
Piotorii iş sculptorii nu ptîanăerd ei oa_;e su-
fletele de la activitatea creatt>are teăcr
c?lăep.r
Seneca, Scrisori rtăce Luciliu, 88, 18
29. Aici tu trebuie siăm- gdăinîu să nu merg
pe drumul prescris. Nimic nu mă· poate convinge •
\J consider printre studiile liberale pictura, ana
\IJtuarului, a cioplitor,ului în mrăua sau a ce-
ţlMai s!ujitori ai luxului.
IMPRESII EDUCATE
I>iogene din Babilon (Filodem, Despre ,m1ăczi
Komke, 11)
JO..•• era de acord cu el că (perceperea unor
tăţi)l.r are -nevoie de sensibilitate tr,ăaunl iar a
.,hora de (sensihilitaite) doîătinb prin cunoa1tere;
eliţaznc, de cald 1i rece niţ de sensibilitatea na-
ăl,ruta în vreme ce armonia şi lipsa de armonie,
de .eesntseibăagletilotatteadeotlirudăb 1ipdrien o«C.eatşlUO bicei Aoea-
,ta prima o ,.mrăuz
căi este bîdotniă numai ţearig yrimei, prin ea
fii trîndu-se fiecare ezaniţs de piacere sau durere
rare nu este săîn de aecşi intensitate pentru am-
hele isnel.bţăt Din care cinr,ăp atunci cînd
~c ugăncoi odău iţznse,a avem fie o naocrţăd
doplina În piaţvnr unui obiect, <le dă,l1>i care
poate fi ama-r sau aspru, f~e o idscoţnăra ălarc
111 ce eştvpri eplarăc sau durerea care şînoţets
\.aiţzCn
6. ESTETICA LUI CICERO ŞI A ECLECTICILOR
I• ECLECTISMUL. naiţIl, 1colile fi!osofice a-
<loprau pizţo total distincte iş ostile, dar pe la
l,uştfir secolului al Ii-lea 1i îndeosebi în secolul
I î.e.n.J la Atena iş Roma s-au ătcfu rcineîă de
a ,realoiza o erglnÎţ Între ele. laocŞ ăc-iots, sub
PJ.naitios iş Posidonios, a etiş din Wllarea ei, iş-a
,thandonat atitudinile intransigente şi s-a apro-
piat de cşoal teairpcă ,şi ăcnî aă.m mulrt, de
irnala călp.aoit Ea a devenit .Stoa pda,tooizaa-
1.î" (Stoa platonizousa). Academia lui Platon, sub
wnducerea lui Filon din Larissa iş a lui Antioh
dclincctAi.mscaplorun,, a ·f'acut ipşa şi mai decisivi spre e-
afimwcea acordului dintre P,l:>ron iş
/\ ristotel. saeătcA ţnătedi s-a dovedit nicb-efă
11,,1re.
Trei teorii, cca a lui Platon, a lui Aristotel iş
lt7 .1 9toicilor, .s-au combinat linăutcda estetica edec-
tismului, al crăie crez, aş c,um a fost formulat
de Quintilian, era: eligere ex omnibus optim4 (a
alege tot ce e mai bun din toate). Estetica eclec-
ăcit, tardioă ma.riii truiaăţ:o a lui Cicero, a
exercitat o aJrgă nfiălţue iş a devenit căpti pen-
tru elenismul tîrziu iş Roma ioăl.acs ln afara ocş
lii eclectice ăemsr pe atunci doar alte dăou
- cea eptcsăi iş cea peicuănar - care mai de-
rgăab înfierau deeîit cultivau studiile estetice.
2. CICERO. ln tinerei•, M. T,ulliu, Cicero'
(106-43) a studiat şi practicat filosofia, apoi a
dus o viaţă avtcăi de politician iş orato.r imp.or-
tant, iiar în cele din ,ămur răcet f.rşisîtul eivţ, a
revenit la filosofie. Principalele sale opere filo-
sofice aţpirn u1timi1lor ăsi uei ani de ia.ăvţ Nici·
una dintre ele nu e ăidtaec exclusiv esteticii, dar
toate cnoiţ numeroase vasrbiţeo pe acsteă
e.ătm E cazul mai ales al scrierilor sale Acade-
mice (Academica), Tuscu/,m,, (Tusculanae dispu-
tationes), Despre îndatoriri (De officiis), Despre
orator (De oratore) şi OratorHl (Orator).
Era .un om de stat şi otăda omul cu cea mai
cel mai excelent stilist iş cel mai
alăse ducaie,ţ
abil scriitor clin Roma". Existau motive foarte
temeinice pentru ca el ăs enăidv un eclectic. In
timpul studiilor sale la Atena şi Rodos, i-a audiat
pe academicienii eclectici Filon iş Antioh, pe stoi-
cul conciliant Posidonios, ca iş pe epicurieni. El
siuşnî se considera partizan al Academiei, dar
era iovrăpdet pătrusn de elemente stoice. Era un
roman cu deuicaţ ••udiiuăc.aergs S-a aflat iş într-o
ăturelcx eipozţ pentru a înta:eprirule un
aprofundat al esteticii, fiind atît un gînditor cît
şi un artist. -iaŞ modelat estetica îndeosebi pe arta
cuvîntului, lucru foarte firesc la un orator iş scrii-
tor. Ideile sale estetice noi s-ar putea să fi fost
împrumutate de Ja oircstă ale cUo.r opere au pierit.
Oricum ar fi, nu le măsig în nici o scriere .ante-
r.oaăi Aceste noi idei s-au apropiat tsproiuzăn
* G. C, Flnke. ,.ctcero'a De orat.on and Horace'& An 111
podlca.., UnlDu,tt11 of Wlscom:Ln Studiu ln Language an
Llttrature, 1927. K. Svoboda, ,.Les Ide& esthitlquea de
Cldron", Acta Smtonb Cluronlana.e, VIU'fov1a, 1980.
de mult de estetica .omănder Astfel, o{>era lui
Cit:ero îi ăfero istoricului esteticii ăduo tipuri de
material. Pe de o parte, ea ne ajătu să ne facem
1, idee despre estetica celtiă unătcs la finele
,tliăcnAh iar _pe de alta, ne aduce la şucon
nÎă\l idei noi aparute în prim plan la acea dăta.
Estetica lui Cicero a fost o ietănsz a vechilor idei
ollc erei clasice, dar ideile lui noi au inaugurat o
ănou .eră
3. FRUMOSUL. A. Principalele probleme este-
t ice nu prezentau nici o dificultate pentru filosofii
cdcctici, deoarece elociş filosofice apropiate erau
de acord aici. Asupra problemei definirii frumo-
,ului, toate işleoc de acord că frumosul
depinde de ordine şi sămu,r suzeărc de aranjamentul adec-
vat al pro.liţă Cicero le-a urmat descriind fru-
mosul ca ordo, cadiă ordine, şi convenientia par-
1h,m, dcăai armonie a părţilo. Dar ncÎă de aici,
ci a răţimîbatş un punct de vedere inedit, spu-
nînd ăc frumosul c;,aţioneză prin enaprţ sa•
(ma specie cvţ,oenm) ochii" (mo-
'l.'et oculos), depinde de un „aspect• frumos (as-ănz,.impoesar
pectus). Corelînd frumosul cu penţra iş aspectul,
ci a conceput astfel o niuţeo de frumos sensibil,
mai rsîntăe decît noiueaţ de frumos.
ălatrnoiţd
In pofida analogiilor dintre frumosul intelectual
~i cel sensibil, Cicero a insistat asupra neifţdr care
le eăra1;sp pe cînd cel dintîi perăintz ţeaumrfs
caracterelor, moravurilor şi oţlinareu, ăclaet e
ceva cu totul diferit, o urfesţm a erapnţ.i Pri-
mul e vioptreăd un concept moral ş1 unul estetic,
rcl de-al doilea e unul pur estetic. El a considerat
ăc atărsu dăemlatfnu a frumosului moral este
neiţavc,o ntuimă de el decorum. Frumosul mo-
ral 1-a definit ca pe „ceea ce se cuvine• {quod
dccet), În timp ce frumosul sensibil şi estenc l-a
defiini.t -ca pe ceea ce oisăp,nza„rem ochii (movet
oculos)2,
B. Cicero a irtuneţ iş opinia ticsăo potrivit că
reia frumosul depinde de utilitate şi scop, iar cele
mai utile obiecte au cea mai mare demnitate iş
s.eţ3mufr El o aplica atît naturii cît şi artei;
1'9 ,lllimalele şi plantele au sinîruş rare le ţni în
aătvi, fiind odtăa frumoase. La fel, idălecr
aeţînălt dintr-o necesitate au tot atîta teuărilcs
cit folos. Dar dăac orice este util e şi frumos, reci-
proca nu e vrăatde din ăzuac că ătsixe obiecte
a ăroc remfusţ nu are nimic de-a face cu utili-
tatea, ci este, ca În cazul penelor unui pună sau
ale unui porumbel, pur ornament (ornatus).
Frumosul poate fi astfel iîptrţmă În mai multe
feluri - în frumos al naturii şi frumos al artei;
în pulchritudo şi decorum, frumos estetic iş mo-
ral; iş în frumos util şi ornamental.
C. Acestor trei ,ilăcsafr Cicero le-a aguădt
o a patra, ătazb pe o idee a lui Platon. El dis-
tingea odău tipuri de ufermţs: dignitas iş venus-
tas, acidă demnitate şi ţarieg 4 • Cicero a numit-o
pe prima „ă.nimaslcu şi pe a doua iă.n'"mef
Pe ngăîl dignitas. el a folosit iş termenul de gra-
vitas. gravitate, iar pe îlăgn venustas. a auăgdt
termenul de suavitas. clue.aăţd Venustas era echi-
valentul grecescului haris, farmec. Era ăcnî o în-
cercare de a aneirfdţ excesiv de largul concept
de frumos.
D. oaŞlc ponlatică, cea iapărect şi cea stoi-
că au convenit că frwnuesţa e o proprietate obiec-
vtiă a anumitor lucruri, astfel ÎncÎt era firesc ca
saectă ţeponci să utăndpr În sitaceţ i.ăcetl
Cicero scria că noi admări ţeasufmr în sine
(per se nobis P,Jacet)S, ăc ea ne erpmzăisaon
spiritul prin îşanis natura şi forma ei şi că prin
ea niîsăş e iăcvnder de uneroaştc şi ădaul.
teză avea udoă · ln primul
rînd, ea presupunea ăc ţeusframAătcase ţi.acmpl e pednită
de atitudinea spiritului. Era, ardş, păous este-
ticii subiectiviste a epicurienilor. Aici s-au con-
fruntat cele ăuod tabere vjărmaşe ale esteticii ele-
nistice. Dar, în al doilea rînd, teza că ufmsţear
e admătri pentru sine sşănîi însemna că lucrurile,
cel ipuţn anumite lucruri, sînt frumoase şi vrednice
de lduaă independent de utilitatea lor (detracta
omni utilitate ... iure laudari protest)6. Aceasta
nu contrazice faptul ăc aemfsţru anumitor lu-
cruri poate coincide cu utilitatea Jor. Jtl
The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
- 1 - 50
- 51 - 100
- 101 - 150
- 151 - 200
- 201 - 250
- 251 - 300
- 301 - 350
- 351 - 400
- 401 - 450
- 451 - 500
- 501 - 516
Pages: