Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII

ca ăs nu o priveze de e.răavd Dar în perioada
mai drzie, -auşi ,pierdut interesul ăfaţ de darluăve
poetic şi s-au atră dipuşs săl- abandoneze în
favoarea lreiăb.tţ
Stoicii conservatori au continuat ăs caute ade-
ăvrul în poezie iş, din acest motiv, au ,recoman-
dat interpretarea ei ăc.iraogle Da.r esteticienii
elenistici din alte lişco au considerat ăc e rtegiş
sa'. auţci earăvd Î,n poezie. Ei erau şnivco ăc nu
trebuie să măcjude poemele În fiţeun de ţco­ni
nutul lor reflexiv şi nici ăs ăctmu a ebnioţ cu-
eţnitşo din ele, udăp cum scria Eratostene. 1n
Filodem citim ăc ielrfţ
nÎletpţ şi .aevărtd
dintr-un poem nu trebuie privite ca virtutea lui
de iecăpt·n ,o,

7. POEZIA ŞI BINELE. Atitudinea timpurie
a grecilor fată de poezie a fost nu numai intelec-
ă,rtsilan ci şi iăortalm.s Grecii gîndeau că poezia
se poate justifica numai adcă ăspirnj virtutea iş
),latul, ăcda ,usetşrin deuăc iş-1 face mai buni
pe oameni. Platon a tras din ăatecs coipeţn
cele mai extremiste concluzii, declarînd ăc poezia
e ăvocin din punct de vedere moral. Esteticienii
elenistici, săpdnri riaţpl etăasc ioţ,pze s-au
îndoit ăc poezia a.r fi nă,vico dar nici n-au fost
icovnş că ar fi etnbfoară.ci Marcus Au.relius
a tratat-o ca pe o ălaocş a ţeiv, Îat' Athenaios
ca pe un mij'loc de-a alunga ărul. Au paărut snăî
iş alte pecţin:o Filodem nsaeuiţ că e cu nepu-
ăţtin să satisfaci concomitent şi nevoia de amu-
zament, iş stbnuareă poporului. Desigur, nnu
prin virtute„ 11. Citim în Ovidiu:
eăxist fredăsat bine, mai de folos nu-mi este,/
,,Nimic, de ţcuia
decît tot poezia cea ărf de folos" 118: ea este tilă,u
dar nu a.re utilitate mral.oă

Disputa în jurul nÎtirebă· cadă poezia t,rebuie
ă, căruiasnt (docere) sau ăs amuze (delectare) a
fost vătraezol în cele din ămur .printr-un com-
promis. Cicero atepş ca ,poezia ăs ofere atît
.. utilitate erăcsna .. (utilitas necessaria) cit iş „des-
ăeratf .teînăcuaş (animi libera quaedam ob-
lectatio): viaţ pretinde utilitate, în vreme ce des-
111 aerftă provine di,n libertatea eirătca.v i,ţuoaHr

credincios oarecum vechii conc~tii moraline,
scria ăc poezia trebuie „deopotriva ăs încînte iş
ăs niă•,csrau (docere et delectare). O ăatl ·for-
umlă care ,îi ăxprime p,ioaţz de compromis e că
o ărepo toăipec trebuie să fie În ăe$la ărmus
utile şi dulce, aăidc ăs ofere atî.t utilitate cit iş
cerpăl 12•
fusese aici deja stabi-
asDţcitn undtfaemăl Teofrast; el a observat că sînt două
tilă de ·etăcr
t1.J>uri de l:ărtauie l6gos prOs tous akroattf.s iş
logos prOs prâgma, adiăc luetriaă topcreu.ăa
îndeosebi de rlucstăao şi rtăuliea ătapreocu
exclusiv de obiectul ei. Am ăzu·tv ăc În veacu-
ri.Ie elenistice e loc pentru ambele categorii. Lite-
ratura din prima categoric ·trebuie aceujtăd în
conformitate cu efectele ţe asupra ilaărtoţm
şntiemo iş mnaoctdă cînd aceste efecte sînt ­vă
.tămoare E nîăs loc iş pentru scrisul din cea
de-a doua categorie. Treptat a prevalat ţnpaoiec
,udpă care mai important era primul tip.

Pe ngilă problema acdă poezia produce bine
sa,u .,ăur scriitorii elenistici au examinat-o şi pe
aceea căda ea şăiîneafzţ binele sau lruă. In par-
ticular, îi_ ·preocupa întrebarea căda ~ezia ar tre-
bui ăs şzţiăfneî binele şi ăs evite raul. A devenit
din ce în ce mai ătubişon aiţfrm că poezia,
căad e să dea o imagine lcoătmpe a ilareţtă,
trebuie să reprezinte ăato gama caractereJor şi
moravurilor, atît bune cit şi rele, at1t viciile cît
iş ielvţrtu pentru că, la urma urmelor, oamenii
nu sînt la lnimeaţîă idealului. Potrivit ,unui Plu-
tarh sau unui Maximos din Tyr, oepiţ ar şergi
ădca şair- pre2:enta eroii ca pe işnte modele de

vir.tute. 1n poezia ele-

8. POEZIE ŞI FRUMOS. ăacD
sciătn .răvedlau şi binele moral erau mai iuţnp
subliniate, rolul frumosuLui era în schimb ~rit.
O tţaien chiar şi mai mare se acorda însa ­lpă
cutul,ui şi agreabil-ului (iucundum et suave).

iŞ înaintea perioadei elenistice anticii e.rcusăf obiec-
În artele plastice sintţdea Între uţmsearf
ăvit (symmetria) şi erauţmsf subiectiv determi...
ănat (eurbythmia). Distncţa din ,poezia elenis- 3ft

tăci e-ra irasmlă, dar nu icntd:ăe se eafcă dis-
tinqie între efţsarum obiectelor prezentate iş
aeţsumrf iret:.păn lor. Cu alte cuvinte, în
poezie se opera o stceindţ între auemsţfr iz-
nătîr-1 din ăuaritn şi frumuse~a săoujntrd de ătra.
Se releva de asemenea că frumosul poeziei este cel
mai adesea de al doilea cie, Şi descrierea lucru-
rilor urîte poate fi savurata. Poezia nu imtă atît
frumosul cît imtă frumos: cum desorie e mai im-
portant decît ce descrie.
In al doilea rînd, anticii distingeau între fru-
aeţmus iăcatepr de ţito în cşeial fel iş frwnu-
eţsa care depinde de p,enarsăo mărjeuîpi şi
Că.O[> S~metria iş dtiu euritmia erau tlsneţ ca
frumos universal, în timp ce nţeco:via (tle-
corum) ora aelţs-ăîn ca frumos individual. ln
vremuri'le elenistice, acesta din măur a început să
dobîndeascif o ntaîsemă dnrcsî.ăe Conceptul
<le d_e~o~um. a deven!·t ~i~a.ttt . în. înţelgr':3-
poez1e1, m timp ce s1metna ş1 euntmia au conti-
nuat isş-ă tăpresz ascendentul în suă.clptr Spre
J fi ,mrsaufoă declara Hermogenes, poezia se
cuvine ăs fie ătjus q_uintilian scria:
şi .deva1ăt3c
Omnibus debetur suum decor, fieca.rui lucru i se
cuvine forma rtoăi,vp iar Dionis din Halicar-
nas spunea că, alăitu.r de melodie, ritm iş vuie-
tate, ăteisx un al patrulea izvor, cd mai puternic
iş mai important, din ca•re v-0rbiirea işî extrage
farmecul şi usemţafr: ,,adecvarea la subiect•.
Plutarh scria că a ,reprezenta fr,umos ănmaseî a
reprezenta în mod potriv.it, iar aceasta la cl:ndul
l.'Î îanesmă nu numai '\"eprezentarea de lucruri
frumoase Într-un mod' frumos, ci şi ,reprezentarea
de lucruri urîte într-un mod udt. Elenismul a
continuat să dearcă că Umrţefaus poeziei depinde
de ordine, răwm, iş armonie Îrn.tre păţ,ri da.r a
introdus cîteva idei inedite: că frumos.ul poetic
depinde de ime,ţăr splendoa,re iş sublimitate; că
el depinde atît de decorativimi cit de varie-
tate. ln lista lui de „iţurvt ale ximrpeă iş poe-

1ice" (sau stil), epicurianul Filodem a inclus ex.-
primarea rcnoă,e energid, ăcino,s
IU aărd Lista ipmocatăl de Diogene din ,scrăpi·e

şi dvac.ăte

Babilon şi enu.merînd cinci iuvtrţ - corectitudi-
nea limbii, claritatea, concizia, adecvarea iş rafi-
na,mentuI14 - era a-proa,pe neitd.că
Vafietatea e cauza aicset:fţ varietas delec-
tat, răfza deseori foitlăs de scriitorii elenistici.
Plutai:1h scria15 că arta .teoicpă e aviărt iş poli-
,ăfrom daăunîg ăc lucrurile simple nu stîrnesc
nici afectele, nici iţmna.g Hermogenes nu
aprecia literatura ăunmroif şi ,ă1islp de varietate.
Scriitorii elenistici au zătvu de asemenea valoarea
În teaiurăl a ceea ce ei numeau în şecr.gt
elJargeia şi în ineşalt evidentia16. Hermogenes
în special considera evidentia ca pe cel mai im-
portant element în poezie17. durnIiăt cu aceasta
era ţxnegai Poetica inelstăc cerea
de asemenea ca opera ărlteail.aăţiBt1c o con-
ăs seătcazr
vingere ulăcrnti (pistis).

9. PROBLEMELE POETICII. Problemele po-
eticii erau discutate de obicei în ,conformitate cu
un ·tipar derivat din Neoptolem, ca.re iîş serăpiţîm
tratatul în trei riţăp tratând siuccesiv despre poe-
zie, poem iş poet (poiesis, poiema iş poietfs).
Prima parte se ocupa de poezie În general, a
doua -de tipurile de poezie, iar a treia de carac-
teristicile poeziei datora·te liatăn,ţperso poetului.
Acest tipar nu a fost untriţaebÎ doar în ma-
nuale, -umaineltş „isago,gice'"'; filolog,ii l-au
identi.fiicat chiar în aranjamentul aparent liber al
Artei poetice a lui ioraţHu. Ti,parul acesta paă­
rea iş sub o morfă ă'i:clpatmsf. poezia şi poetul
sau, mai general: arta iş artistul. -
Pentru istoricul estetiicii, o serie de probleme
ale poeticii elenistice ca: mia,·eţt
leţÎnpuic şi entuziasm, iutnţe şi im,eţang
trău iş a,răt subEm şi farmec tpnezrăi
deosebit. iş ,reguli, na·
un interes

10. ATIMEŢ SAU NIEMAŢG? Era ele-
ăitscn a fost martora unei ăirmbhcs fundamen-
tale i-n atitudinea ţfaă de poet şi de artist În ge·
neral: rolul suă era tuăcz acum ca fiind activ. Era
tot mai mult considerat drept creator, bazîndu-
se mai ra:ge,dbă ye gimaţn sa decît pe lucrurile
pe care ca.uta sa le reprezinte. Grecii din vremu- 354

rile clasice acordau aumţp anetiţ 1iaţengm
poetice, pe cî.nd În era insetcăl au recunoscut-o
rn pe un element fundamental în poezie. Ei au
desemnat-o, chiar în ,textele ean'lşit, cu termenul
stoic de „fantezie•19 ori au numit-o, ca Pseudo-
1.onginus, o capacitate de „a c,rea imagini„20. Ei
o opuneau în mod şcnetoi _ţ.ietam Filostrat
scria ăc „mimesis-ul înfăţizşea lucruri pe care
le-a ă,zvut pe cînd fantezia ţefazşiăîn şi lucruri
pe care nu le-a z"vă.tu ecFauă mare caz de exem-
plul ,ra,psozilor orbi, ia.r orbia Jru.i Homer o priveau
ra pe un simbol iş o ovadă e mai
ăc mniţag
ăcinre1up decît ,sle.imţ-ru Mai întîii, operele poe-
tice suferă găseti intersante ,pentru ăc prezen-
tau o naociă a lumii, iar acum pentru <:a :reve-
lau sufletul poetului21.

Seneca deăa ,glas opiniei curente cînd scria
,că pentru a crea o poăre de răa-,t pe gilăn cele
patru elemente (artistul, iţnt~,ae materialul iş
forma ădta de el materialuLui), e arsnecă şi o a
cincea, şi anume modelul. N,u are ăsnî .nici o ,im-
ţnatrpoă adăc modelul acesta e exterior artistu-
lui sau adcă artistul a-iş inventat el şiîsnu mo-
delul -lşi otăpar în sinea lui22. In poeticile timpu-
ri,i se presi.pusese ăc modelul vine totdeauna din
lumea reala. Modeliu.1 ilncuătr era denumit „ima-
~ine« (eik6n) sau, mai .frecvent, ,,idee". Termenul
acesta din rumă a fost îbnţutarie de Cicero,

care-l împrumutaSe de la Platon, ediş l-a depo-
sedat de iaemsnţcf la aces·ta. Ideile erau
ărmutase din lumea xeătoari uăvat În iamţng

poetului. Pilutarh sauenţi că ideea din mintea
poetul,ui este uă,pr
pednită şi il"ab.ănf
Vitmviu scria ăc artÎs·tul se soedştb de profan

prin faptul că el îşi şaeonuct opera cu antici,pa-
tie, deoarece, chiar Înainte de a o Începe, a şi

tăîrho în sufletul suă ca,re îi vor fi musraefţ,
uti.litatea şi oanveţic (decorum).

11. IEPUNŢLC SAU ENTUZIASM?
Scriitorii elenistici iş romani erau de acord ăc re-

c\feţia e secăa.r în izoaţmcp pct.eiăo Stoicul
115 Crates din Per-gam suieaţn ăc „numai -un -Îeţn

lept e capabil să aprecieze earumsţf poettca
rfă să se văda din drum de impreciziile
de limbaj". Cicero scria că ,.în toate artele avemabătu

nevoie de ceea ce În vorbirea iboştuăn se nu-
meşt ţude,ră•pn ,eanuicpţIl scria urţi,oaH
este izvorul iş prînci,piul scrisului corect (scriben-
di recte sapere est et principium, et /ons)fl,
Pe de aălt parte, usigrăn nu-i va
fi de nici un folos -poetului adcă.,j pci.ţuîenal erilşsp inspi-

ari24.ţ Scriitorii .Jauni ca şi cei greci şonuiba
să descrie starea de ţaierpsn cu ajutorul cuvîntu-
lui grecesc „ent•uziam1• (entbousiasm6s), care îi
semnifica iaşrobî cs.răa Unii sc,riitori au privit
vedaăînrt- ţsnapir ca uăa,prtsnl în timp
cc aliţ au privit-o numai ca pe tensiunea u­năl
ăcirt iş fantezia poetului, erstăoamn, ,unei riăts:
provocate de o ţienvtr tanulrăp.s Pia-to-
nicii o a-tribuiau ui.neţa divine; epicurienii o ex-
pJ,icau e,rin ca,uze naturale. Primii îi eduaă o im-
ntaporţ cseIioăb,drna. ţilcea ,puneau accentul
mai ăeabrdg pe reflciţ iş pe nedurp,ăţ dar în
ansamblu, epoca era de acord ăc ambele elemente
sîn t necesare.

oeşNimur scriitori elenistici au conceput inspi-
raţi ca pe o .sta~ de tensiune iş excitare, ba
chiar de posedare tş nebunie. Erau nsăÎ iş unii
ca.re euasţin ăc poetul iospirat trebuie ăs fie
calm spre a ţişaăfnî .minia lui Ahile. Seneca era
convins că artisrul zerHăa mai mult cînd
imleoţ lui sînt ,mai gedăbra artificiale dedt au-
tentice. ·

12. UTIEŢN SAU REGULI? La Început,
poezia nu era luăcnsi în Grecia printre arte pen-
tru că se credea ăc e mai rurînd rodul iar-psneţ
dec!t al regulilor. O ăubld schimbare s-a petre-
cut Îăsn în veacurile elenistice. Ma.i întîi, s-a
ajuns să se srecuănoa fa.pc-ul ăc poezia e săpu
unui mănru tot atît de mare de reguli ca iş ce-
lelalte a,rtle. Pseudo-Longinus sţuaeni 52 ăc năpî
şi sublimul e supus unor ,reguli. tn al doilea rînd,
iavnţs eitnlş au observa·t ăc ianptromţ regu-
lilor în ,poezie iş ătra nu era chiar atît de mare
cum se crezuse înainte vreme. lntuitus, spunea ••

Q1ilueintre,Nhniaince, . are mai marc ăaorntipţm decît regu-
Dionis din .H alicamas scria că sp­lă
nwirea icrăsta se enmtîziaă nu pe principii lo-
~ice, ci pe niam,ţg artistului (d6xa) şi ,pe ca-
pacitatea lui de a isgă luisţao tsuăj (to kair6n).

A arutăp convingerea ,că în ieopzţ cu prac-
tica ru,ăcent regu1iJe ar,ti5tice nu pu·tea.u fii pri·-
vite ca imuabile. Ele depindeau <le pocăe şi de
pmîrueijă şi nu puteau fi betţrainîu în mod
mecanic. E ·totdeauna necesar ăs tşi lllcum să
leşsftio regulile". Era eănistcl a-iş dat scama
că Întîi iau inăţf opere!e de atăr iş că regulile
~Înt deriivate mai tîrziu din ele. .Poezia a pre-
cedat rcefliţ despre poezie."' Cu Lucian, fie-
care lucru şîi are f.aermuţs proprie26, adăci ceva
pe care nici o ugeărl nu o poate cuprinde. De
vreme ce reg-ulile sînt limitate, ăe1zna ăc poe-
Lul are un coeficient de libertate27. cAelaşi lucru e
valabil şi în cazul cititorilor. Ariston din Chios spu-
nea ăc trebuie să existe poezie pentru fiecare
hl1St28, iar Pseudo-Long~nus scria: e,.s-ăruBc fie-
t:are de orice îi face r•pcăe.l

Dionis din Halicamas punea în contrast pro-
d~qia tsaăicr
atzb·.ă pe r~u_li cu farmecul. cre-
1e·l,ţ spontane, 1ar cu alt prileJ el a opus-o iş ar-
tei produse din pasiune. Arta oănapst iş pasio-
ătan vlăire< nu din reguli, ci din iubire a frumo-
~ului29. Gînditoroii timpurii au pus în gălerut re-
i-;ulile de re9pectat Îlil poezie cu nţacoeip potri-
vit a,ăeric virtutea carădinl a poeziei este infai-
libilitatea. Acum, o,măirdpvt se spunea că ăm­
ţerai e -mai ăantimrop- decît infail.ibilitatea.
Pseudo-Longin,us scria ăc uceţifrapn nu face
decît ăs scape de icr,ăt în timp ce ăreţiam tre-
iar marii scriitori sînt departe
etşc.r ,adiţrm
de a fi pfe.rţ03ci

13. INTELECT SAU Ţ?MISUR aDsiţuc des-
pre mai marea etaîmnsă iÎn poezie a l'Cgulilor
"1u a ieţutn se geăla imsurţ. cu o ciused-ţ J,n ,cră-ulei şi mai gene-
.răl despre intelect şi scriito-
rului anonim cunoscut ca Pseudo-Sirianul, anti-
inrelectualismul a tpcăa, ca să spunem aş, un
117 l'J.tacter viu, bergsonian31. Intelectul nostru (16-

gos) poate sesiza numai elementele lucrurilor, nu-
mai ţnxpeari (aisthesis) putînd sesiza Întregul.
Intelectul e incapabil de a sesiza îa mod direct
lucrurile iş formele. El poate face aceasta numa.i
simbolic (symbolik6s), în vreme ce datoria artis-
tului e de a da nu numai o imagine isoblcm,ă ci
iş una dectări a lucrurilor. Eleni9mul
şi ctreoăn
n-a evitat simbolu·r,ile, dar a .fost favorabil iş re-
iătnezrp directe a l·ucruri'lor prin poezie iş
ătra 32 •
Reprezentarea ădtceri e ztăailer oare prin in-
iţteu sa,u doar prin i?ţsurm Problema privea
psihologia irenpxţ estetice ca iş pe cea a eircţa
artistice. Un locus communis al poeticii antice ora
că poezia eznqiaăo asu.pra urechii. Unii scrii-
tori gîndeau pnumeăîr cu Pseudo-Longinus că ar-
monia vorbirii se eazărds „sufletului iî,şsnu nu
urechii•. Cu toate acestea, dezvoltarea poeticii
elenistice mai curînd a favorizat rol,ul auzului
(vom reveni !la acest punct fo ~uţida
despre cepnaioţ enicsltă asupra formei iş con- sntăaro

ulinţt,Î în poezie). Stoicii au adus argumente
care ăs justifice valorifica-rea aroeăsuip a ele-
mentului senzitiv. Astfel a procedat în specia1
Diogene din Babilon, ca-re a distins criepţl
senzoriale educate de cele comune.

14. NA1URA SAU ARTA? Pe ăîlgn cele pa-
tru _puncte controversate din epoca căniestl
(adica iteamţ sau fantezie, upţdrenă sau entu-
ziasm, reguli sau ţintue şi intelect sau )simr,uţ
mai exista ·Un al cincilea, iş anume aturăn sau
taă.r Aici t"run„aă era oniăms cu natura poe-
tului, cu talentele lui naturale. Int,rebarea ce se
punea era dăca de tcăre
talentul utărid ăaurtn
poetului era mai important ,sau nu decît orice
artă pe care ar putea-o .ţăavnî Dacă În ,primele
patr.u polemici simpatiile se îndreptau toate în
foarte mare ămsur spre unu·I din elemente, în fa-

voarea fanteziei, entuziasmului şi inţ,tue în ca-
zul de făţa s-a ajuns la un compromis. iruoHaţ
scria33: "S--a discutat dăca ,poate us-aănjg poem
prin tăuran / vrednic s,ă fie-admirat ori prin a;ătr JII,

nimic nu dă munca / ăfr o năvi boătg,a iş nici
1111 talent făr studiu".

Se punea un accent ma.i puternic decît în vre-
murile modeme asu.pra eidtţscn dintre a aătru
şi ăr,ta în roezie. Se discuta în contradictoriu
ăcad poetu iîş drotaăze armOnia versurilor şi
~tilul bun artei sau auzului sensibil. Neoptolem
iş Filodem au oonvenit ăc un scriitor bine g­preă
tit tehnic .nu e ,totuna cu 1Ml bun poet34.

Formula de compromis era de obicei mai com-
,ăpelx daciă nu ă,lbud ci i:plrăt ăua.n - .prac-
(fysis - melete - tehne). Pe ilngă
căti - taăr
natură dac(iă talentul na.tura! al poetului) iş ătra
(ăcida onşcteuar regulilor), se ieţan seama de
,ăciprat dicaă de erpnxaţi iş aergăt,pi scrii-
torului care îi îeiundgă ăs dea o ănub utilizare
talentului iş etţnrşouil despre arta sa. Un
poem elenistic citat de Stobaios s,pune ăc ,un poet
are nevoie de uerşacnto mijloacelor disponi•
bile, de pasiune căvi,aert de ismţlu l'Ocului iş
timpului cuvenit, de -ăitcr de minte
bine nă,uitdrî nexpiăţr pocătmne, lo
şi penilţm.uo
ătsaec ă,islt cuert,ano.ş mijloacelor"' înlocu·
işte ceea ce po.f.ular este cunoscut ca tăra, iar
„pasiune creativa"' ceea ce e cunoscut c.a: natura
creatorului. umA.ilanş-t Anonim a1 lui Iamblihos
scria că ecaşil tip de om tubzişme atît în intăşţ
cît şi în ară;it savantul iş artistul trebuie ăs fie
iartsznîeţ de ra,nută restul ăsnî depinde de ei,
amîndoi trebuie ăs i,ubeăcsa luc:r,urile frumoase,
trebuie să le ăcapl munca, trebuie şsăi- fi cătfu
ediuţac devreme ·În viaăţ iş trebuie ăs fie stator-
nici în mwica lor. rauoHţi s-a exprimat în ter-
meni a-proape identici.
15. SUBLIM SAU FARMEC? Diotre toate
antitezele esteticii elenistice poate cea mai t­puănr
ăz ooare era cea p.riv.itoare la ieldţcon ·rliozavă
rii .ţCOie>·Z Aici conflicrul implica doău concepte,
kalon iş bedu, daăic frumos şi rpecă.l Primul
descria opera îi,şăsn al doilea efectul ei asupra
receptor.ului; primul reprezenta elementul airţ­o
nal din poezie (logikân), iar eăltac clementele
fit ei onaţlire (alogon).

1n veacurile elenistice, frumosul a a}uns ăs fie
identificat cu sublimul, iar ecărl·,.ap cu farmecul.
Dionis din Halicarnas scrialS: .,ln cuprinsul no-
iţnu de suavitate eu includ fa.rmecul firesc, gra-
a,ţi aş,ţruin dael,ucţ virtutea su.văairep şi
toate celelalte de işcale fel. ln cuprinsul o­nţui
nii de srfmuţe eu zeaş e'rmţÎaă, rooderea, vor-
birea enm,oăsl vrednicia, ,prestigiu, arhaic iş al-
tele asemenea•. Sublimul a Încetat să mai fie ·una
din multele categorii estetice sau unul din nume-
.roasele stil,uri poetice, devenind stilul suprem şi
unic. PC'Iltru ,arţoH:iu pulcber era sinonim cu „su-
blim"': omnis poesis grandis. Dionis ntauţiîreb
cuvînwl ..,frumos'" ca sinonim .pentru- ăm,r."ţe şi
.,sublim", Stilurile din poezie, ca şi din oratorie,
au ajuns ăs fie analiz.a:te din ace~t punct de ve-
dere, sti'lul ..,nobil"' fiind contra.pus stilului „ne-
şi cel „mijlociu" fimd şezta între
s,iţnetrp"o

cele .odu63ă
ţdneTai predominanta a fost combinarea fru-
iţesum cu aplăcer. puDă cum scria Dionis, ele
sînt obiectivele căiroe opere de vrăade iş .tăar
Cînd aceste obiective sînt atinse, li se zreaăli
iş finalitatea. Combinarea acestor dăou ciţătla e
foarte ăecsi,raf deoarece, aş cum scria Dionis,
.,principiile unei potriviri frwnoase nu se deose-
besc de cele ale uneia tuplăc:e leţu amîndu-rora
e melodia ă,obiln ritmiul aăclfn,tîr iţarv t­răs
rluăcit ,iş totdeauna, adecvarea formei conve-
."]aţnei Printre scriitorii elenistici, combinarea·
acestor udăo italţcă a devenit o formulă a per-
uţicenf .pentru orice a·rtefact omenesc iş îndeo-
sebi pentru poezie.

16. FORMA SAU CINUT?ŢO Esteticienii
elenist-ici au elaborat concepte -similare cu concep-
td.e moderne de ămfor în poezie ei
iş icun:ţot
făuaec sticţand între .vorbire" (lexis) iş .lucru"
(pr4gma). Primul concept corespundea ,..formei•,
iar al doilea ţinoutcl„• n"Ost-r,u37.

Dintre variantele modeme ale conceptului de
nofă, grecii timpurii erau deja lazmţirf cu
uăo:d (a) fărmo în sensul unui ara~ament al
părolţi (aătsce ăform era considerata de ei ca III

fiind ţnesa frumow'lui) şi deasemcnea (b) rofăm
În sens-ul manierei în care sînt prezenrate lucru-
ril<:, ciăda cum se ăe.xirpm poetul, în ÎePOZCţJ! c-u
n· primeăx el38. In .plus, elenismul. a dezvoltat o
o1 trei·a neţoiu de :foărm (c) aceea ca~ e pre-
tă1~n.a lirosu"ţm în mod direct, Ml ţie~oz cu
rca cneiărtd, şi sesi2ata prin re-
flcqie: tocmai acesta era conceptul de orfmăoencpiutazlă

rare a ajuns ăs joace un rol atît de important în
vremurile moderne. Poetica nicălest îiş punea
Întrebarea căda valoarea poeziei redăiz în forma
ci itlcsngvă diătcer sau în eriţnuoclt con-
,·eptuale, În cuvinte sau în luc-ruri.

Unele şc,iol precum epicurienii iş stoicii, în
ninformitate cu principiile lor, erau, în poezie, de
pane.t utniţocl sublim sau utf.l. raTţdi pla-
cinăot şi cea lcirseatoă se orientau în ecşai
eiţrc.d Cuvîotul lor de ordine erau vorbele lui
Ca 1c, rem tene, ver-ba sequent11r aădr(c wbiectul, e
hine ,inăpmuct se vor ivi iş cuvmtelc potrivite).
Au ptăura ... Ei ăiudtag
năîs şi amrot,.ilfş ăc
,copul poeziei este instruirea oamenilor iş îndem-
nau ca poemele să nu fie judecate pe temeiul
iultnţm lor .reflex~v. Asemenea teoreticieni
ăesufr ecuoţins înarlltea epocii elenistice iş,
d1iar upăd rapiţ lor, ei nu au format decît o
minoritate psuoă năioert dominante în oăc.itpe
Originile formalim1ului le putem vedea în ,peripa-
1eticul Teofrast, care taăr că stilul frumos de-
pinde de cuvintele frumoase. Ceea cc imşt despre
forimalismul elenistic este de un radicalism izbitor.
Scrierile iţlpoader lui Teofrast n.-au tipruseţa,v
<lar avem irşt ~ r e ele de la adversarul suă
Filodem. Numele primilor şaoimrlft au fost Cra-
tes din Perg:am, Heraclcodor iş. Andromeoides. Ei
tineau de lcoaş tocisă iş itacepră iş au .aăturp
Încă de la rrimele început'Uri ale erei elenistice,
în secolul a 111.Jea î.e.n. Crat es auiţnes că poe-
mele bune deosebesc de cele pr oa st e prin aceea
,se
d au un sunet t,Hcplă
în potrivirea ăplctu iair Heracleodor vede.a
Jinţaedifr a s11netelorl', sus-

idnîţ ăc numai auzul e suficient pentru a sesi-
k1 :t.a o opera ăcteoip, în Întregul ei. Toţi trei erau de

acord că ,gîndirea rimaexptă într-un poem nu are
nici o nfeţluiă asupra efectului ău.s

otşimFrla argumentau ăc poezia este ceva În
Întregime de domeniul auzHlui; asemenea nciepoţ
au iost exprimate în perioada nitelcsă tîrzie şi
în c.ea noar.mă Cicero s-nîuiş scria că .puterea lor
de t<miăencsl e ibamdărl iş chiaT mstăi"'ar
(aurium item est admirabile.. . artificiosHtnque
iudicium)40. Quintilian giâtdea ăc „urechile sînt
cele mai bune pentru a judeca" o mpeoţizc poe-
tică (optime... iudicant aures), iar Dionis din
Halicamas spunea ăc „unele sunete nllngîie ure-
chea, altele o rită şi o vezanăr, al,tele o cal-
mează". Altundeva el scria: ,.Vorbirea este cu
necesitate ămsfarou aăcd cuprinde cuvinte f.ru-
moa,sie, iar cuvintele frumoase sînt teiauăcl din
silabe şi litere frumoase.•. Din structura funda-
talănem a literelor sînt derivate diferitele feluri de
vorbire în care caracterele, pasiunile, eltrăis sufle-
teşi, aqiunile şi articupleăţ oamenilor sînt
în totalitatea lor", otşuiT 111ota
dezvăluit a acestor scriitori tăs în tensiţa lor
v.itcnsdă
asupra ătînsţemi formei în poezie, ărf a ăt­g
dui nsăî atăemsn! ulniţoct ei. Ei apreciau
forma ăJ.r a fi rali.mofşt Interpretarea forma-
a poeziei nu era .nicidecum general
ă,tsil ăiavdtu
a.tăpec în -epoca eitnlscă. Potrivit lui Filodem,
aiţpecno că .o omzcpieţ seaărio nu poate fi
epctaăr de ui,aţner - ci de nţaexirp scatiău
a ·urechii"41 nu putea fi alăut în serios. La tlaăec
'ltOeă,m Pseudo-Lon~nus e,ra de · acord .cu
Filodem: oaiţmcpz ristcăa se eadzrsă sufle-
tului, nu numai ·urechii42,
Aparatul con(eptual al anticilor era mai rom-
plex decît simpla dţcniset dintre ăofmn şi con-
ti.nut. De ăiklp, stoicul timpuriu Ariston din Chios
ţuebiÎntra o udlă.cparv dtÎlieţ:n gîndul expri-
mat într-o rpoăe tăeopic, caracterele pte7.altate
În ea, .sunetele iş ia.opzcmţ ei. Atît caracterele
dt i.ş gîndirea· auţni,o de ceea. ce mai itîrziu avea
să fie numit tlou.cnţi" unei opere .poetice, iar
uţiaen de ceea ce avea ăs
sunetele şi ţiaopmcz
fie cunoscut ca of."ă„mr •

17. CONVENfIE SAU JUDECATA UNI-
VERSALA? ln frtîsiş 1 scriitorii elenistici aveau
iţpecno'l diferite cu ·privire la Întrebarea căda
edjclăţiu despre ,poezie sînt obiective şi univer·
~ale. Unii usaeţni că „În sine" iş „prin natura
ci" poezia nu e .nici nuă,b nici rea, ci numai le
apare astfel oamenilor". Filodem ne von>qte
<le!ilpre oamenii de tţnşiă care afirmau ăc toate
judecăţil despre poezie se eab.ză pe vnţioc,e
ne.fiind ciotădan universal vala'biile; în ceea ce~l
privea, Filodem ainuţes o eţpicon
.mume ăc C·rÎteriile literare sînt eţicao,nvl -ăt:ref«id dar

l'.\ în laeciş timp ele sînt iş universale45• La fel,
autorul Tratatului despre sublim era convins de
universal valabile în etsăac
itenţaxs ejoudrcăţH
ăr~fe iş de faptul ăc oamenii, În ciuda deosebirilor
Je moravuri, moduri de ţiaăv iş j,piţeldr au
epriă similare despre aecşli lucru.ri46.

Nu se nega întemeierea rodlţecijău despre poe-
;r,ie pe anumite orioterii, ci Mltnharea era căda
.iceste criterii sînt eciăadtînr în -xpeonţăi,r fiind
astfel enralgiză ale roţiaze,lsn primite, sau sint
independente de ei,ăpanţr vdu-nîşia izvor-ul În
persoana care emite judecata şi fiind prin urmare
eoiţnvr acceptate de ea. Stoicii au dat întîietatc
în tsaeăc pvriăţn, rţnex,ip ~ cînd ,principiile
epicurieni·lor i-au ăcuft să considere criteriile ju-
ţiăJrolec estetice drept ţie.ncov
18. POEZIE ŞI PICTURA. nuţeiP
apoftegme
despre teoria artei sînt la fel de faimoase iş de
r:ispîndite ca naţsite lui ţHiu:aro ut pictHTR
poi:sis - poezia e ca pictura47• Trebuie amintit
ăîns ăc în fraza aceasta ruţHiao nu formula o
teorie a poeziei, ci ăcaef doar o ,.eciţamopr
t:ra vorba de core,pondent-ul unei idei foarte ba- că

nale (diferitele ·poeme trebuie citite În .diferite mo-
duri, întocmai păâu cum unele tablouri sînt pri-
\"Îte de la ădnaţist şi altele din .341ropiere), că ea
nu era imneăt -iăs vgoăinc pe iţpoe să caute
decte .g-rafioee şi 1Picrurale, că asăcte iaţecmrop
nici marăc nu era entiăva de ţiuHora,
ci fusese
mai demult, îndeosebi de tceăr Aristotel, iş
IU L'ii ţaiubo·şn curaînătj de antici de a comparafătuc

poezia cu ·pictura nu constituie o vaoăd ăc ei
vedeau o roaelcţi între aceste arte: ba -chiar
ăvdim,rtop ei le concepeau invariahil ca foarte
îndepărta una de alta; abia teoria traiscă mo-
ănred le-a ăatu,lr recomandînd 1110 numai poe-
ziei şs-ăi ia ca model pictura (ut pictura poesis),
ci iş ;pictu.rii ăs imite ·poezia {ut pofsis pictura).
:;;~J:e:t~;eCel ţpuin
un autor antic - Pluta.I1h - a con-
:es::i vedeade~ 50 u·tc~ăr&l:ş
el

In teoria poeziei, eleni5111ul era interesat în
primul rînd sa ăconupart puncte de vedere fun-
dament.ale şi să se orţnpeu în favoarea unuia
dintre ele; acorda mai uţiănp i.eatnţ ecirăt
detaliate a conceptelor şi problemelor litigioa~.
Cu ,toate acestea, unii scriitori, ca Sextu.s iş Filo-
dem, erau oceinştţ ,iş de acest aspect iş cereau o
e~unere mai .ărepsci Fi1odem răta. că cţsaiud
vgăa de~pre »i:eJ>roducerea'" irţlteăa de retcă
poezie, despre uide:He" din .poezie, degpre „frumu-
serc"' iş. „a,rmonie« .nu sînt de nici un folos, de
vreme ce aceste căţitla se escg.ă şi în oprz,ă iş
că este necesar să se explice taniţmăw ce anume
îi noăcrfe unei opere caracterul poetic iş o
distinge de p.orăz

M. TEXTE PRIVIND ESTETICA POEZIEI'

STUDIUL LITERATURII

Dionysi05 Thrax, Arta arălite, 1, 629b

1. inţaŞt liteuturii este practicarea acelor

eopricuă privind în general scrierile datorate
,poe~for şi prO'Zator.ilor. Ea are scaşi. piăţr, . . . . A

şaes este c.r1t.Ca poeziei iş este cel mai frumos
din toate aspectele acestei discipline.

• Se reproduc IJ'agmcnte din: Sextus Emplrlcus, Opt.n
fllowfict., ed, cit., trad. de Aram M. Frenklan; Dlogenes
Laertlos, Dtapn r,ft./lle şi doctrlnt.lt. fllowfllor, ed. cit., trad.
de C. I. lBmuş;a Strabon, Geografia, ed. clt., trad. de Fe-
Ucla -aVŞ;fnţte Artt. pot.llce. Antichitatea, ed. cit. ariţuoH(,
Arta pot.lied, trad. de Ionel Marinescu; Tratatul despre sublim,
trad. de C. I. ;uşmlaB Dlonls din Hallcama1, Dtspre potrt- •

Sextus Empiricus, Contra lvţioaăî,rn I, 57; 7-4; 84.
Dionysios .Tracul, în Preceptele Hle, spune:
„Gramatica este în cea mai mare' part~ ierxpţna
celo~ ~ - de eopţi şi s~r~'?r•". . . . A.<:Lepiade
prez1nta conceptul: .gramauc1.1; m fOM1a Ullitllau>are:
,,Gramatica este arta celor spuse de peioţ şi pro-
zatori'" •.• Demetrios, supranumit Hloros, iş alţi
dţiva dintre gramatici, a dat toarmeău iendţ:f
„Gramatica este arta celor spuse de ţeopi iş
şcunoater ex.presiilor conforme cu 'Obiceiul co-
mun".-

l'OEZIB ŞI RZOPĂ

Filodem, Despre poezie, V (Jensen, 21)

2. Binele, ,potrivitul iş eirtdovăp ngătiv­oc
rul sînt toate comune atî:t poeziei cit iş prozei,
iar faptul de a nîfaţiăş realitatea este ?prţiOu ·
tuturor genurilor artei .reprezentative (eikastiki).

PROBLEMELE ARTEI
Sholia la Dionysios Thrax (Bekkcr, Anecdota
graeca, II, 6S6)
T rehuie ăs se ieşt ăc fo orice fel de artă
se au
în vedere opt (categorii) care 5Înt: cauza, ~rin-
Clpiul, i.ţuan,ev maiter.ialul, e,Pµr1ă lucrariJ.e,
instrumeD'l:ele şi luţ.e

Tratatul coislinian, l (Kaibel, SO)

3. Partea ievtmăna partea ăaitvm este

Ia ponieIi este [ ~I -~'--~I

sdv,riăcept c.mirdaăt

ăcistor rlcăogi

ăectroi tcapriă

,,1rea cu11llllllor, t.rad. de Mihail Naata); Ovidiu, Scrisori din
r.rfl, ESPLA, 1957, trad. de Teodor Naum; Qulntlllan,
ilrla retortcd, ed. cit., trad. de Maria Hetco; Seneca, Serl«Jrl.
rt1tre Lucllfu, ed. dt., trad. de G. ţGu. Fragmentele t
(Dlonyslo1 Thrax), 2, 3, 4 (SboHa), 5, 7, 8, 10, 11, 13-18,
:.!I, 24, 26, 27 (Lucian), 28, 29, 31, 32, 34 (Fllodcm fi
Ovidiu), 38- 39, 40 (Cicero), 4J, 44, 45, 48 stnt traduae de
ltl Mihai Gramatopol.

IŢNFDEA POEZIEI

Posidonios (Diogene, Laertios, VII, 60)

4. Poscidonios, în tratatul ăus introductiv
Despre stil, Inleş'Ut fraăz citoăep aceea care-i
.cărtemi sau itcmăr iş care, ,pri.n acest aparataj,
etJş,ăpd caracterul ,prozei. . . Poezia este fraz:i
poetica avînd un eslţÎn· iş cuprin21Înd o imteţa
a lucruri-lor divine iş umane.

IŢNAFDE ARTEI

Sholia la Dionysios Thrax (Bekker, · Anecdota
graeca, II, 649)

ăm.D o efiţnd a artei. Epicureii o defineau
astfel: arta este procedeul prMl care se produce
ceea ce este necesar eivţ. Aristotel, în chipul

ătmo:ru arta este capacitatea creatoare a unei
iăc ceătr util. Capacitatea este ceva permanent iş
iimesimbil. Stoici.i afirmau: ana este un sistem for-
mat din irenxpaţ acelor rpecţi exersate în
vederea unui eţl folositor în .iţvaă

ARTA ŞTEIUSNR IŞ DCEĂU

Strabon, Geografia I, 2, 3

4.1. Cei vechi ,nusţi tocmai i,omărvpdt ăc a
poezia este Într-un anumit fel prima treapă
filosofiei care ne introduce din l.ăipecor în văiaţ
şi care ne ţănvaî .în chip ălpcut tot ce rvipetş
moravurile, sentimentele ,iş elinacţu omului. Iar
este poet. De
ai şiornt spun ăc numai luÎnţept copiii mai Întîi
aceea. tceăliţ elenilor şîi cuedă
în ale poeziei, Iraă aiîlădon nu ,pentru simpla
a inimii, ci pentru a-i fa.ce mi.cunţ
muzicienii cînd ăÎnaţveratdsfă pe ailţ să 1ănpu în vibra- Şi

ieţ o a,oidăcr să ci.ore din răli iş din flaut, îşi re-
virtute, pretinzînd ăc ei duăec
ăaeîrtndp morav.urile. Acestea ,pot fi auzite vor-ăcidnevceişa şi

bindu-se nu numai la pitagoreici, ci şi Aristox.e-
nos se nrp·oţuă la fel. iŞ Homer i-a numit pe

acu wpraveghewri ai .uieţncm .. •

LŢUE POEZIEI

Plutarh, Cum trebuie aulisţct eţiop, 17 a

5. E limpede oricui ăc reiplumsaă ecătipo
ămtolcgi a fost tăcaer pentru craelăp
alsctăorui. iş uimirea

l roIţ,uia Arta t,ăopeic 99

Sa. Nu e destul ca poemul ăs fie frumos, ci
ingtăas-
Sufletul celui ,cuălta-es
ipurtîndu-1 oriunde...i
e voia.

Eratostene (Strabon, I, 2, 3 iş 17)

6. Erato9tlhenes zicea, aş,ud. ăc poetul are În
vedere earsădft sufletul,ui şi nu instruirea. y(o.•c..-)
Eratosthenes ne nu eujcădm
recomandă să iş sa nu
mele homerice u-pdă .princ~iile uirnaţ
tcăum În ele date cu adevarat istorice.

POEZIE IŞ ISTORIE

Retorica tdeăica lui Herennius, I, 8, 13

7. găendL (fabula) este ceea ce nu cţineo nici
fapte atde,văr nici verosimile, şa cum sînt cele
transmise de tragedii. Istorie sînt faptele Întîm-
plate, dar eratăpînd în ,timp faăt de ami11tirea
vremii noastre. Povestire erlătisa (argumentum)
~Înt acele .fapte tiumeăpls
(ficta res) care ar fi
pumt să se rntîmple, ca de iădlp fotrigile (argu-
menta) comediilor.

La fel în Cicero, Despre enuiţv, I, 19-28.

Cicero, Despre legi, 11 1, 5

8. Quintus: Te nelţg,î frate. Tu oseştic ăc
trebuie re9P"Cctate în istorie unele reguli, iar în
poezie altele.
Marcus: Fră oilăî,nda Quintus, iăc În cazul
celei dintîi toate sînt judecate păud criteriul ade-
ăr.ulvi, iar în ce etşvpri .ultima, mai ales pădu
eracpăl pe care o produce.

POEZIE IŞ ADEVAR

Sextus Empiricus, · Contra ,rînvăţaoli 11 297
de dovedit că 6criitorii În zrăop
167 dăcin 9. iŞ e oruş
cele folositoare eivţ mai curînd decît

oip.eţ Cică primii tind si-ă sialteăcb vdeăra,lu
pe ctiă vreme eţiop cuată prin orice să prileju-
ăMa:i sufletului, iar minciuna teăsfad mai mult
declt adeă.rulv

ARTA ŞI NATURA

Pseudo-Longinus, Tratatul despre sublim, XXII, 1

Arta doar nu-i săvteidr-şî decît atunci cînd
pare ăutar,n iar natura e ătuzib atunci cirul
În ea arta.
ţien săcaun

POEZIB IŞ GINDIRE

Heracleoclor (?) (Filodem, în Volumina Hercula-
nea, 2, IV, 197)

10. Calitatea unui poem nu csnăto în a fi ­aclă
tuit din enaomirţt frumoase sau în a fi plin de

n~.lecţpÎiu

POEZIA IŞ UTILUL

Filodem, Despre poezie, V (Jensen, 51)

11. Prin nîsăiş natura lui, un ~ nu trage
nici un folos nici de pe urma cuvintelor, nici de
pe urma ăroliţujced pe care le cuprinde.

Filodem, ibidem (Jemen, 7)

Nu ătsixe făteasrd prin virtute.

UTILITATEA ARTELOR

Ovidiu, Ponticele, I, V, 53

11a. Nimic, de iţcua bine, mai de folos nu-mi

Decît tot poezia cea ărf de folos! este

Hior,auţ Arta ,eotpăic 343

12. Scopul j-liaşecgnu eib-nămc folos cu

ntîDopr-edivăc lcre,ăp

iş la fel instruind
cititorul.

IMĂARTES

Hermogenes, Despre iţalăect stilului (Rabe, 369)

13. Cea mai mare rseiămt mi se pare a fi 3411
faptul de a te putea folosi de toate risîlşeun vor-

bi.rii aş cum trebuie şi la momentul potnv1t.
Cel care se oseşflt de cuvinte ca de materia în-
ş~ăi a artei sale trebuie socotit orator iţnp.cealox

ĂŢILECTA POETICE

Diogene din Babilon (Diogenes Laertios, VII, 59)

14. ăEixst cinci irsnîşu ale vorbirii: grecitatea,
1..·laritatea1 concizia, .potrivirea (prepon), rafina-
mentul. (..•) Potrivirea in vorbire onscăt într-un
stil propriu subiectului tratat.

VARIETATEA IN POEZIE

Plutarh, Cum trebuie caţsliut p,eoţu 25 d
15. Desigur, arta iteoăcp de raţvie
se oleşfts
iş d.iiversitate,

PLASTICITATEA IN POEZIE

Dionis din Halicar.nas, Despre Lysias, 7

16. Exprunuca dui Lyoiao arc Lutmă ylaslicitatc
(ernirgeia); aceasta este o fţaro ca.re face
lc'ăuviz ca toate cele rostite ăs eazinoţc asll!Pra lruţmios

şi care -îiş trage şrabîio din ehacrînmău tuturor
celor retmuăi cu mintea (parakolutUnton) [într-un
context dat].

Hermogenes, Despre ţileăact stilul,u (Rabe, 390)

17. ln poezie, lucrul cel mai de eăams este imi-
aiţt ăodctrupae de imagini (enargt) potrivite
cu subiectul.

CLARITATEA IN POEZIE

Cicero, Despre limite, III, 5, 19
18. Tot ce se spW1e clar de,pre ceva de easmă

mi se pare a fi .spus cu usăecirt.l

AMIŢGN

Quintilian, Arta orcaă,ti VI, 2, 29
19. G.eci,, numesc fantasias (no,i !CKU11 putea
denumi visiones - emnaiţ)g ,facuh.a:tea de a
reprezenta obiectele absente cu atîta fidelitate,
încît ne face mlpresia că ,le vedem cu ochii şi că
169 le avem prezente.

Pseudo-Longinus, Tratatul despre sublim, XV, 1

20. Pe glină cele >ţSUe mai sus, o tinere, rts­ă
lucire, eămiţr iş vioiciune pot să dea în foarte
mare ămurs şi imaginile, iăc aş numesc unii
eprznăilt de cllipuri. ln general, n,ăsî se
hecamă imagine tot ice-ţ poate trezi în minte o
idee care ăs dea naterş unei expresii. Cuvîntul
:icesta se mai nzautirebţăÎ iş atunci cînd, sub
puterea unei mari e,mioţ iţ se pare ăc vezi lucru-
rile de care itşorebv iş cînd le pui sub ochii ascul-
itor.ăl Nu uita ănîs ăc una-i imaginea ora-
ăcirto iş alta-i cea icote:pă scopul celei poetice
e uimirea, iar a celei din discursuri este fniţîşaăre
limpede a lucruri·lor. (.•.) iuşotT închipuirile poe-
liţor sînt pline de irăexga ca în oşipvet
ş,i păud
cum am spus, trec dincolo de tot ce poate fi cre-
zut. 1n schimb, esuamţrf ieamţgn orat'Orice
tsă în realitate iş d.răvea

OPERA DE ARTA CA IMAGINE A SUFLETULUI

Dionis din Halicarnas, Arheologia arnăom, I, 1, 3

21. Cuvintele sînt oglinda spi·r.irtrului.

MODELUL UNTRIĂLC IŞ EXTERIOR

Seneca, Scrisori tecră Luciliu, 65, 7

22. N-are oici o ţomirăptan daăc el are un
model în ,ăraf 9Pre şri-eca arnpîăetd mereu ochii,
sau unul îlunrăt lui, pe care singur iş J-a con-
ceput iş 1-a fixat. Pe aceste modele ale tuturor
lucrurilor..• Dumnezeu le are lnîăutr usă iş le
cu.prinde cu mintea.

POEZIE lŞ NELŢICUP 309
e-n scrisul corect şi izvor iş
auo,ţriH Arta ,oătciep
23. Dar eunariţ principiu.

IAŢRPSN

Lucian, Elogiul lui Demostene, 5

24. Trebuie ultăm nebunie celor ce trec eliţrop
poeziei; le trebuie iş. celor ce scriu în oărp,z ciă
chiar acestora le e recăsan o oarecare ţipsearn
adcă nu vor ăs rpăa mediocri iş banali în cuge-
tare. 311

Seneca, Despre ientşla ăl,esuatfc 17, 10

cCăi acdă dmă crezare poeiului g,rec că une-
ori e mai uctlpă să fii nebun, sau lui Platoo cînd
spune că zadarnic bate la ilpoeţr poeziei cel ou
mintea regtÎa,ăn sau lui Aristotel că n-a existat
nici un geniu rfă IUlll dram de nebunie, nu poate
fi opus cew. cu ~ şi dea.supra lţaroci f<ă
de măetlfaur n.iţm

REGULILE POETICE

Pseudo-Longinus, Tratatul despre sublim, II, 1

25. Mai Întîi trebuie ăi ăcertm căda eisxtă
o taăr a sublimului sau a pateticului, deoarece
unii sînt cu totul de ăearp ăc se alăşnîe acei
care reduc astfel de lucruri la enişt precepte de
a.ătr Sublimul, zic ei, ia nterşa de la sine, nu se
Îavn.ţă (...) Eu îăns spun că acest lucru se va
dovedi că tăs altfel, (.. ~ numai aitnşţ poate
igrămn iş orîndui cît şi cuid ăs spunem ceva iş
ne dă chiar deprinderea iş aoţlnfis ărf şrge a
sublimului. iŞ, udăp cum ierolăbc sînt mai pri-
mejduite dnd ,sînt slăa te-n voia lor, ră·f nici un
gumeşt, ărf sprijin iş răf greutatea din fund,
tot aş se ăÎmnlpt iş cu sublimul, i-ăcad aslăt în
voia pomi-rii şi a uietşrnao ilznărdîe a firii.
Sublimul adesea are nevoie de îmboldire, dar iş
de frîu.

FIECARE OBIECT IŞ ARE EFRUAŢSM LUI

Lucian, Cum trebuie srăci istoria, 16

26. xEistă un f~l'rios specific iurăc,ef lucru;
acdă îl modifici, aCel lucru inu mai e bun de
· folosit.

CŢLIENA EOPTĂCI
,oHaţiur
Arta ,poetăci 9
27.
La j>O<li iş la pictori
Dteărpa putere e data orice ăcsa~e-nrdz

de-a pururi.

Lucian, Despre imagini, 18

E o ăvbor din vechi,me, ăc pieţo şi pictorii nu
171 pot fi tairş la erdnu.săp

Lucian, Cum trebuie srică istoria, 9

Al tele sînt unleziţă iş canoanele proprii ale
J"?<*)poeziei şi ale poemelor ~i altele cele ale istoriei.
Aici (î:n l.ib«tatea e dilpeăn iş iăetxo dou
o singura lege: felul de a gîndi al ,poetului inspi-
rat şi posedat de Muze.

LIBERTATEA DE rŢPOuNE A CITITORULUI

Ariston din Ghios (Filodem, Despre poezie, V;
Jensen, 41)

28. ăS oe lase oată llbert:,tea tuturor.

FARMECUL GRANTIŢOL

Dionis din Halicarnas (Despre Deinarhos, 7;
Use.ner, Radermacher, 307)

29. Sînt două feluri de mţtiea dintre care
unul este natural iş zulrieăt din ltăum
şi contopire cu obiectul, lăaet,c ţăeirpxnapropiat pri..;

mului, se bzeăa pe regulile artei. Tuturor opere-
lor originale le e caracteristic un farmec propriu,
în vreme ce acelora care sînt executate ădpu
acestea, chiar ăcda ating punctul cel mai înalt al
,eiţatm le e specific artificiosul şi nenat·uralul.
ăpuD asceăt gulăer sînt iedujaţc .nu numai ora-
torii de tercă oratori, dar ,pictorii osebesc
riJe lui Apelles de cele iş ale i.m.iuroril<>< Jurl­ăc u;, şi

artiş plastici pe cele ale lui Polidet, şi sculptorii
pe cele ale lui Fidias.

ZELUL fragm .

Dionis din Halicamas, Despre eţatim,.
. (Usener, Radermacher, 2, 200)

itmI.aţ e o activitate care eădr un model
(paradeigma) conform regulilor; zelul este acea
activitate lscăfaetu itămuasl de vederea a ceva
ce pare frumos.

ANPERFCŢIU IŞ AIERMŢ IN POEZIE sublim,

Pseudo-Longinus, Tratatul despre
XXXV, 5

30. Vom s,pune ăc tot ce-i de folos sau trebu-
ţină e şour de dobîndit pentru oameni, dac ăc
numai ce-i teaşpn iş rar le setşrîn. uimirea. J1I

(. ..) Li pivrţan marilor oratori..., oricît de
departe ar fi ei de cuţrfen,pi sînt otiuş mai
presus de tot ce-i omenesc. ~ ••) i,Ş căad
lipsa de cusururi, în faţ eriţam sublimului r­ălumăd

mînem iu.ţm ( ...) In ărat draiăm exactitatea,
iar în lucrurile naturii, i.ţmaăer Vorbirea e un
da..r al omului de la aunăt;r În timp ce în statui
C·U omul, în discursuri înăs
tuăcm aersmăn
mătu.c • • ceea ce-i mai ,presus de om.

IUTNAŢ

Pseudo-Sirianul, la Hermogenes, Despre ăeifclta
stilului, faeţărp

31. ln general Întregul este cunoscut numai prin
nzaţie;~c nici o jtdaăcue n-ar putea reprezenta
Întregul ca întreg, fară doar în mod simbolic.
O astfel de uaretnoşc n-ar putea surprinde nici
aţnse obiceiului, nici snăeirflatm ei exterioa-
re..., nerţdlif individuale şi forma care se des-
prinde din iră,ţp le percepem numai prin iţzne.sa

Dionis din Halica.rnas, Despre Dcmostene, 50
(USfl!ler, Radermacher, 237)

32. Cel mai bun criteriu e ziasenţ lrieăb de

.ătaceduj

TALENT IŞ ARTA

raţoiu,H Arta p,icoăet 407

33. S-a discutat adcă poate u-njăags prin anrută poem

Vrednic ăs fie-admirat ori prin ;ătra ni„nic
nu ,ăd munca
ăFr o ănvî ,băoagt şi nici un 1alenrt 'af!ă
studiu.
Astfel tuj-aesărn ele şi mîna iş-o dau ca
prieteni.

Filodem, Despre poezie, V (Jensen, 23)
34. Accept deosebirea tntre cel ce opetaiză

lline iş un bun poet.

NATURA IŞ ARTA

Quintilian, Arta ircă,oat II, 171 9

Tot ce s-a ireptnţcoaf prin rată îşi are începu-
lJ tul în ur,nată ... Arhitectura, de a5elllenea, ăs nu

mai fie nitcaoăreds o a;ărt ică de ăbun asmeă
cei dintîi oameni care au ăcutf. colibe, le-au cfută-
Înainte de aţiestnx artei; la .fel muzica, pentru
ăc la toate neamurile ăsexit cîntece iş dans.

Ovidiu, Metamorfoze, III, 158

Firea, cu-a ei ţuicsn,ă imitase- a.rta.

AEPLĂCR ŞI FRUMOSUL

Dionis din Halicarnas, Despre potrivirea cuvinte-:

lor, 11 Usener, Radermacher, 37)

35. După ocnţtisa mea, patru elemente ,pre-
prin orţfa lor isăvexpr iş azrclueă Împre-
nădomi ăn,u pentru a face stilul cit mai frumos şi cît mai

suav. Acestea sînt: aţmdilou [melodia], ritmul,
iaţrv şi elementul care le ţoeÎtşsn pe acestea
trei: adecvarea formei. In .cuprinsul oiunţ de
sua,vitate [ sau desfătar] eu includ farmecul fi-
resc, ţgria, virtutea aăsvepuir
şi toate celelalte de icalşeunU,aţiîr ed,aulţc fel. în cuprinsul n­uoţi

nii de ţesrfum eu aeşz emiţa,ră ponderea, vor-
birea m,neloăs vrodnicia, prestigiul arhaic iş altele
asemenea. Acestea mi se par cele mai importante
,irşusnî care ,pot fi considerate oarecum ,principii
de nietpăc pentru celelalte. Am rtaă deci care
sînt eruiţl spre ca.re tind otiţ cei care se ostenesc
să scrie versuri, ăs cornăpnu poeme cu caracter
melic sau să cultive as-zşi )> vorbire pestrd•ă
[proza].

TREI STILURI lui Herennius, IV, 8, 11

Retorica dctăaie

36. Simt trei feluri, ăoc.ra le zicem tipuri,. în
care se zăcarnedî orice cuvîntare lpătis de cusur:
pe unul îJ, numim grav, pe altul mediu, iar ,pe
cel de al treilea ţnioste.rp Tipul grav constă
în ctţruaison ăremaţ iş ăbtdoipmî a cuvintelor
pline de pondere, cel mediu dintr-un vocabular
mai işt,nubo nu sofă utărnm iş uzual; ti.pul ne-
etnţiosrp se pănîraobc la forma cea mai frec-
li
ătnve de folosire a limbajului.

RFOĂM IŞ CIUNOŢT

Neoptolem (Filodem, Despre poezie, V; Jensen, 25)

37. Este necesar atît limbajul (lexis) cit şi su-
hiectul {ta prtlgmata); în poezie ăîsn este mai
mtiăpaorn realizarea decît uliţocnt eţmră de
idei (ta dianoemata polytele).

Demetrios, Despre stil, 75

38. Nu trebuie să avem în vedere· -cele ce se
spun, ci cum se spu,n,

JUDECATA ŢUlISMR.O IŞ JUDECATA NŢAIRU

Heracleodor(?) (Filodem, Volumina Herculanea2,
XI, 165)

39. Calitatea unui poem oăcstn în eufonia lui.

Cicero, Despre natura zeilor, II, 58, 1,45

40. Mai întîi ochii discern multe cu subtilitate
În acele arte a răco apreciere depinde de ei:
formele pictate, modelate şi scu1ptate, ieamrşc şi
gestica trupurilor; ·ochii udăjce asupra semţiruf
şi dispunerii culorilor iş formelor i,ş ca să spun
astfel, asupra tamiocpbţăl lor... Puterea de
ecditnîm.ărs (judicium) a uredliilor e de asemenea
admirbăl iş c~iar ărmtias (arti/iciosum).

cf. u,iţaroH Arta ăciptoe~ 180

Sufletul suazeşni.ră-ol mai slab la ce-aucle ure-
chea,
ăaţF de cele supuse vederii şi care ,auşnă-le
Nici pe acel ce evşitrp.

Filodem, Despre poezie, V (Jensen, 47)

41. [Ariston] e vrednic de rîs cî.nd sbeltşai
ăc o cpoeizmţ asieroă ,nu poate fi păeatcr de
iţaru,en ci de iprexanţ suăcita a urechii.

Jlseudo-Longinus, Tratatul despre sublim
XXXIX, 3

42. aşer._zA cuvintdor, căeast- armonie a
ffl vorbirii~, ce ait!În.ge ăvdwioep sufJerul ca şi auzul.

UNIVERSALITATE ŞI IŢVONEC II, 56
IN LĂCEIŢDJU DESPRE POEZIE nici rea.

Sextus Empi.ricus, Contra anţiîv,rolă
43. In sine vorbirea nu e nici ă,unb

Filodem, Despre poezie, V (Jensen, 53)

44. Orice imateţ într-un domeniu constituie
pentru toate celelalte un ipunct comun de a,preciere.

Filodem, Despre poezie, V (Jensen, 51)

45. aArdtveă egcsrăi ei ăc ÎfJltr-un poem nimic
nu e bun prin ăutrna, dar se lnîşaeă cind 90co-,
tesc ăc totul e numai reguli iş ăc nu xteăis un
principiu de judecare a cuvintelor alese şi vulgare
iş ăc toate sînt relative.

UNIVERSALITATEA IN ŢACELDIJU DESPRE POEZIE

Pseudo-Longinus, Tratatul despre sublim, VII, 4

46. lntr-un cuvînt, să şti că frumos iş într-ade-
răv sublim e ceea ce place îintotdeauna iş tuturor.
iăCc cînd oameni ţdiesbo între ei prin îndelet-
niciri, ă,vaiţ îstrvă şi lămbi simt cu iţ·ot
la fel în faţ pa,irăcel unuia şi lueaşic lucru, atunci jude-

cata iş nîelţagr d,linăq a unor i9pirite care nu
se potrivesc le dă o uprncteăi iş eoinîăcld
încredere î.n lucrul a.dmira:t.

POEZIE ŞI PICTURA

orţHiu,a Arta opcă,ite 361
poema.
47. c.a şi ,pictura-i Te-atrage vreuna
de-a.proaipe,
Alta tîne-ăc mai mult dacă stai s-o pri-
etşvi de depa.rte;
Una ăf-rentuic,p iar .alta oştvei
mnău,il
ntaeăîim-Nps deloc de ăre.ap acerbului
criltÎc;
Una, aod-ăt ,tlucă·p snîă aha ffiereu o &a
.alpcă

POEZIE ŞI DANS

Plutarh, iDucsţ conviviale, 748 A

48. Se poate trece ţnelîus spusei lui Simonide
de la ipcătru la dans, numtlldu-« dansul o poezie Rt

utcă iş invers, poezia un dans al cuvintelor. De
unde, afirma el, nimic pictural nu e în ,poezie şi
nimic poetic în ctupiră iş nici nu se folosesc una
de alta. între dans şi poe-zie e o ălpnied comuni-
une şi -utilizare periocă mai ales în genul
nhiporhemelor• în ca.re uomînăad eaăzilr imi-
aiţt respectiv prin gesturi iş t:11vinte.

9. ESTETICA RETORICII

1. RETORICA. Anticii grîndăaeu oratoria iş ­ăcla
tuirea discursurilor frumoase. Nu se meUaulţ să
căaert în rîndul artelor priceperea retoricienilor,
ci îi acordau şi o zopieţ ir.ealvptăg Acordau o
mare pondere, mai mare decît oricare lăat ăcpeo
ulteri,ăao teoriei oratoriei, iş anume retoricii•. Ex-
caţipl e poate că ei erau ecnţşoit de problemele
ridicate de ătacse r,ăat ăcutînd justificarea ei
teor.ăci Oratoria lor era ăreatnvug
putînd fi ,viătpr şadr, ca ărta de reguli,
în peac.ţi ăagrl
ătad termenului de. greci; e snăî mai iţpnu sigur
ăcad putea fi pvitră ca ăart În ţicpae mai re-
,ăsnir ca !t3I'ă asăfrumo ,precum poezia. Iar aăcd
putea fi iprăvt astfel, ce anume o distingea de
celelalte arte ale cuvîntului, de vreme ce finalita-

tea ei nu era nici t,aţim nici amuzamentul, ci
persuasiunea şi realizarea unui obiectiv? Putea fi
oare instăd prin misiunea pe care o avea de în-

deplinit? aăDc s-ar deosebi prin faptul că este viu
grai, aceasta nu s-ar acorda cu ţaifucn ei de per-

suasiune a oamenilor, deoarece persuasiunea poate
fi teăfcua în scris. Oratoria se distingea oare prin
faptul că slujea ţiav în timp ce poezia se
lăea,r
nutrea din iţn,ufc sau prin faptul ăc oratoria se
exprima în ăzorp, pe cînd poezia era săric în

versuri? Anticii au pus aceste trbneiÎă şi au de-
monstrat cum trebuie ntiăfde oratoria şi unde tre-
buie uectaă şi valoarea ei ăcsp.ief
cuneflţi

• C. S. Baldwln. Anclent Rhdorlc and. Podlca, 1924.
1'7 W. R. Robert.I, Greek Rhetorlc and Literaru CrttlcUm, 19~8.

2. GORGIAS. In Grecia iectromd,aă unde fie-
care netaăţc avea un cuvînt de spus În treburile
tşeboi iş exista prin urmare o necesitate sntaăoc
de a convinge şi captiva pe oameni, o teorie a
Întocmirii judicioase a discursurilor iş a persuasi-
unii avea o îtamănes o.ălibdcesnar eAtăasc
teorie, ăuntim ci,roteă a păartu în Grecia Mare
în secolul al V-lea î.e.n. Chiar şi mai înainte, gre-
cii 'resu.ăva vorbi,to.ri ,dişsnt a.oum nîsă au i:ntra-t
În snceă iş teoreticienii spre a formula În termeni
generali metode eficiente de a adresa cuvîntul oa-
menilor. In era asăc,li Atena a devenit centrul
retoricii.
Prima iguărf din istoria retoricii a
fost Gorgias, creatorul teoriei generale a artei des-mearciălb

pre care am vorbit mai sus. esAcăat teorie gene-
ăral a artei a fost de fapt generalizarea de ătrce
Gorgias a propriei sale teorii despre oratorie. El
eanusiţ ăc un bun vorbitor exercita efectiv o ăarvj
asupra olarsctăiu ,ăis întrucît erzacă iluzii iş
e capabil să cfaă crezut ceea ce nu ăx.etsi El ş-ia
dilatat ideea şi a cuprins în ea întreaga r,ăta pe
care o privea ca pe o vrajă iş ca pe un mod de a
produce .gămirae A formulat astfel teoria iluzio-
ătsin a artei.
Cu privire Ia ctioăre, el a ţsunti opinia ăc
datoria vorbitorului este de şai- efnaulţi csalută­
torii iş de a-i impresiona. Poate face asta daăc tşie
i-şăs adapteze discursul duăp urjpă,iÎme să gă­
asăec cuvinte potrivite pentru el iş ăs cuvînteze
Într-o inmeaăr oinală,rg ătnaepş şi cuceritoare.
Turnurile frapante şi captivante pe care le Între-
aţnibu şi le recomanda iş altora au ajuns ăs fie
cunoscute În Antichitate ca „figuri ale lui Gor-
gias". Coacepţin lui o putem formula astfel: vor-
bitorul ideal este acela care c artist ideal. Eonclaţi
lui e atunci efitncă şi nacfită,s îi perzsuadă
pe oameni ăs ădaerc în ceea ce nu xtăi,es ba chiar
îi convinge că slabul e puternic şi puternicul slab.

Discursurile lui Gorgias, care au pus în tpicăra
aceste principii, au fost primele mostre de ăzopr
csaergă cu iţetnpr de r,taă iţnetpr care pînă
atunci se măleisrta la poezie. In retorica lui, Gor- •

gias a îmbinat persuasiunea cu amuzamentul, iar
Natoria (pe care grecii o priveau ca l?,C o disci-
lpnăi mai curînd oiclăpt decît artistica) cu arta
~i li.teratura. Retorica lui Gorgias a jucat un rol de
pionierat în dezvoltarea prozei artistice iş admi-
ratorii lui i-au comparat realizarea În acest dome-
niu cu cea a lui Eschil în poezie.
J. ISOCRATE. In Atena, retorica era ătepdra
îndeosebi de stofşi. Ei sineauţ ăc sarcina retori-
cianului trebuie să se săagrecmin la eăgsair unei
iăc de a ăarp cauza ce i-a fost ,înrţadectiă ărf
a delibera ăadc respectiva uaăcz e unbă sau e rea,
căd1. el ia peraă durvaiăel sau minciunii. Ca
,·orbitor profesionist, el trebuie ăs verscăaip
rarea cazului indiferent de meritele acestuia. Cu a­ăp

.iltc cuvinte, ioştsf interpretau arta oratoriei în
mod formal: ei aesnuiţ ăc preocuparea ei este
mai eadrăbg forma decît l.uctţnoi Erau ăÎ'ns.
iţandercî ăc forma trebuie ăs fie mai dăbegra
esuarăvip decît ufrsmoa,ă deoarece eficacitatea
discursului era considerentul primordial. ătsecAa
abordare lasbăe rgăiletu dintre oratorie iş rtăa,
!>trîngîndu-le snîă pe cele dintre oratorie iş .găloci

Foarte apropiat de itşfso a fost Isocrate, faimos
podetrivă ca vorbitor iş ca teoretician al orato-
riei, care a ntţia cel de-al doilea stadiu în dez-
voltarea retoricii. El o privea în primul rînd ca
pe o nţş,ită ca pe o abilitate iş ca pe o familiari-
zare cu regulile oratoriei. Vorbitor îşritvăsed este
cel ce nuetcoaş regulile şi e un teoretician perfect
,d oratoriei. ln ilcaşe timp, inaştţ vorbitorului
nu foăer nici o earnţig de certitudine. Potrivit
filosofiei generale a ltiosr,fş nu poate exista o
şatnucero urăgsi iş nimeni nu se poate aventura
dincolo de leăinub iş conjecturi.

Pentru Isocrate, rolul de eătpnic al oratoriei
rra cel utilitarist de persuasiune, eidş avea şi altul:
aceJa de a da aistfţec tiroău.lcsa
slujetş indirect la persuasiune. Frumsaeţ Şi aceasta
lucirea discursului dşăetpa în uilcsatăro
iş rts­ă
nu nu-
mai elpcăr, ci şi încredere În ceea ce are de spus
"orbitorul, Şa încît, dşie scopul propriu-zis face
179 din oratorie un uşet,mg mijloacele pe care le

fetşsol fac din ea Ceea ce zsitaă am numi o tăra
săomurfa. işlAcea lucru e valabil şi pentru poezie,
dar stilul oratoriei poate şi trebuie ăs difere de cel
al poeziei: el trebuie ăs fie prozaic, nu poetic. Iso-
erate a dat exemple de atare stil, care a exercitat
o înrîurire nu numai asupra oratorilor, ci şi asu-
pra istoricilor şi prozatorilor În general. Oratoria
a itţanflue literatura, în timp ce retorica a influ-
taţne interpretarea literaturii. A neiuat-lţof nu
mai pinţu decît retorica lui Gor~ias, dieş Într-un
spirit diferit.
4. PLATON. Platon a exprimat o atitudine
uoăn şi total rieftdă tăaf de i.ăcrote riădnT în
Atena secolelor al V-lea şi al IV-iea î.e.n., el n-a
putut nemăîr indiferent la orăceti. Dovada inte-
resului ăus ne-o dau bvraoeilsţ din Faidros des-
pre ăsairc cuvînrului scris în capmriţoe
cu ofraţ
cuvîntului viu, rostit. Credincios fiind ăîns ade-
ulirăv iş oţtril,maă el nu putea vedea decît o
Întrupare a ,iulră în
ăitlaromţ şi evriţătps
,.transformarea slabului În puternic şi a puternicu-
lui în slab" ătarepo de Gorgias iş în formalismul
sofiştlr, gata să apere orice teze, indiferent ăadc
erau sau nu atăved.r Nu putea fi de acord nici
cu relativismul lui Isocrate, care admitea ăc reto-
rica se aeniÎtmăz mai ăbarged pe ectunorăj decît
pe e.tşaonucr Astfel, eşid Platon a nutrit interes
tăfa de tăciroe, nu a avut nici un respect pentru
ea. El a fost primul glas care s-a căftu auzit În
Grecia împotriva ăritsmupae retoricii. ln argu-
mentele sale, Platon nu a pus la onliîaăd valoarea
ăcitsra a retoricii, dar a Încercat ăs domonstreze
cum trata ea rtaşonuce şi logica. El a utsniţ
că priceperea de a distinge Între reăadv şi min-
ună,ic Între bine iş uăr e mai enscăra oratorului
decît familiarizarea cu regulile ătuicral unui dis-
curs. Cu alte cuvinte, oratorul are mai mare nevoie
de filosofie decît de cirătoe iş tocmai filosoful
sdăvîrşite este iş orator tidşsăvrî.e

5. ARISTOTEL. Atitudinea lui Aristotel a fost
iarăş tefdi.ăr Spre deosebire de Platon, el nu a
condamnat retorica şi nu s-;1 rţtpauno împotriva
ei. I-a cercetat în schimb valoarea 111
ţulinsoa,er

croseliţp şi regulilor specifice. Le-a adunat pe
rele ratvăed iş le-a introdus Într-un manual de
retoică. E posibil ca un alt manual de orăicte
ăs fi fost tiăclau înaintea lui de ăerct Polos, un
elev al lui Gorgias, dar Retorica lui Aristotel e cel
mai vechi manual ătapsr pe tăecas tre:ăn este
cel mai vechi iş, În felul lui, îăcn eşt.pidăn

Aristotel privea oratoria ca pe o ă;art nu ca pe
o tară pentru artă, ci ca pe una cu un scop bine
definit: să zeţinoac asupra oamenilor. Aceasta
e săîn o ţitnă greu de atins, din azăcu că depinde
nu numai de orator, ci şi de publicul aciură i se
zreadsă iş, prin urmare, regulile retoricii nu pot
fi universale sau necesare. Cu toate acestea, reto-
rica are la psizeţdo o asemă de reguli bazate pe
principii n.ţielaor Oamenii sînt nivşco nu nu-
mai prin fascinare, ci iş cu ajutorul argumentelor
iş al priceperii cu care aceste argumente sînt între-
.etaţniub Logica e cel mai important instrument
al oratoriei iş orator iăeşvîtsdr este işdltrîvăseu
logician.

Retorica depinde în mai ămic ăsrum de iteăc
decît de g.ăoicl Aristotel s-a situat pe o ţpoize
ăratnoc lui Platon, argumentînd ăc ediraţcnlos
morale constituie finalitatea eticii, nu a retoricii.
RetoriCa poate şi trebuie să uljeaăcs binelui, dar
aceasta o zăaerli mai curînd prin sublinierea
argumentelor eficiente decît prin scopuri morale.
Datoria retoricii este să asigure caracterul persua-
siv al discursului, iar datoria eticii este s-iă asi-
gure energia. Aristotel a utilizat o abordare simi-
lară iş pentru a stabili raportul dintre roctieă
ă:cites frumosul nu poate fi taniţ oratoriei, de- şi

oarece ătcaes ntţiă e persuasiunea. Spre deosebire
de Gorgias iş de Isocrate, el nu a privit oratoria
ca pe o răta saă;murfo utiş,o teoria stilului fru-
mos a inclus-o tocmai în Retorica sa, deoarece,
dacă frumosul nu e scopul retoricii, el este unul
din mijloacele ei.
6. TEOFRAST. Toate aceste concep1ii despre
ăocitre (nrîapidţ lui Gorgias, Isocrate, Platon
şi Aristotel) au fost formulate în era cfă.asi Epoca
111 elcstăni iş cea amonr,ă pstdnăîr interesul gre-

cesc pentru eroc,tiă le-au omşteni iş amplificat.
Acest interes a fost deosebit de viu în şaloc lui
Aristotel. Din fragmentele aestărp din scrierile
lărtsuci elev al lui Aristotel, Teofrast, iş în-
deosebi din tratatul suă Despre stil, işmtăc el sco-
tea În ţăeindv valorile muzicale ale discursului.
Era convins ăc "vorbele frumoase" care răeof sen-
iţaz auditive ptelăuc agreabile
şi ăveco sacoiţ
xerctiă o atraqie mai tnrpicăeu asupra imagina-
Am putea spune despre el,
ţie lătouric.sa
poate, ăc muzicianul sdăteişrîv era, pădu ţcaredin
lui, sşedăvîirt orator.

Noua ăstmaegr a lui Teofrast a fost ă-sl fă­s
pe orator işs-ă sarcina cu al­tăcus
ăcsaiuttorul: oratorul trebuie să sugereze idei, iar ascul-Îmătrap
lurotă trebuie să le dezvolte. Teofrast îl privea
pe rotăluacs şi pe spectator dintr-un punct de
vedere foarte modern, ca pe cineva care colabo-
răaze cu oratorul iş care e coautorul unei opere
de .arăt
7. TIPURI DE ORATORIE. nlăc de pe vre-
mea lui Aristotel, scriitorii iboanuş
ăs ţnăi ­ră
bojul ţutoilrv oratoriei. Teofrast le-a consacrat
un tratat speci_al, care nîăs n-a vieţ.suarpt Her-
mogenes enumera atepş claritatea, i,amărţe
aeţsumrf, energia, dsoţizap tcdă,aev aăreduvlviurţt:

şi sugestivitatea. Aceasta a fost una dintre teoriile
cu eainţfcsm icăets gnăeral care s-au tcunsă
însă în cadrul studiului specializat al retoricii.
Retorica a stabilit de asel11enea elementele ora-
toriei iş tipurile de oratorie: atărlu astfel discursu-
rile politice iş cele judiciare, di&:ursurile încura-
jatoare ("protreptice"), iş cele descuraja;roare (..apo-
treptice"). Dar cea mai mare nţ,etia îndeosebi la
Roma, retorica a acordat-o isrăclfa
iş beoalriă
stilurilor retorice. Cele trei stiluri cel mai des
ciitate, a rcăo i-a fost bÎa,tiuJăr lui Teo-
frast, erau stilul sublim, mediu iş umil sau, înlăzian

terminologia i,aceronă stilul serios (grave), mo-
derat (medium) iş simplu (tenue). Quintilian a
tuăfc iţdts'ena Între genus grande, subtile iş flori-
dum. Un retori<"~an roman, Comiffoius, a disti.n.s
tria genera orationis: grave, mediocre iş attenua- 1'

t11m, Mai tîrziu, Fonunaitian.us (,c. 300 e.n.) a nu-
m~t · ,primul .tÎ!P amplum, grande sau sublime,
pe al doilea tip moderatum sau medium, pe al
treilea tenue sau subtile. Se îmîlneau numeroase
asemenea ,lcsiaărf dar toate erau ă.aseotnmr

Cicero aătr ăc nu poate exista un „tip univer-
sal de oratorie" unic, potrivit pentru toate subiec-
tele, auditoriile şi vremurile. Trebuie ăs se iţăn
seama de auditoriu ă(cad iucotălras sînt senatul,
poporul sau ujoie,c)dătr mai ales de aărime
auditoriului, dar şi de vorbitor sau de faptul acăd
etşbrov în timp de ăziorb sau de pace, în timpul
unei ceremonii sau ărbei,s aăcd discursul exami-
nzaeă un caz (deliberatio), ăenrzpti un argument,
distribuie elogii sau critici. Gusturile utăcsrilao
ăairvz iş chiar depind de starea icsao.lă uţHoiar
scria ăc „cei ce etcsnîăp un grajd, se ldăua cu
lor năolib şi au avere nu vor ăurid o cu-
nuă vorbitorului care emlşuătgobîrşia gustul ­vtoăzrinî

lor de bob şi :al pmă,ucr1to.il0 de castane"".

8. ASIANISM ŞI ATICISM. Doău stiluri con-
tra~tain,te, În iparticuilar, S--3JU ,remarcait în era ele-
ă.icsnt Erau cunoscute sub numele de asianism şi
aticism. Primul era bogat, înflorit, ăctnîra cu
efecte şi podoabe. Corespundea stilului „baroc•
modern. S-a dezvoltat într-o ăanimut rămsu sub
ţanifleu Orientului, uăpd cum o tăra numele
ce i-a fost dat. Acest nume avea o oeicatţn peio-
pentru mliţu greci. Adversarii lui sţiuane
viaătr aticismul, un stil mai simplu, "clasic", socotit a fi

singurul stil conform ratţdie iş spiritului uaţn,i
şedi În realitate exemple de stil bogat se puteau
găsi şi În discursurile oratorilor clasici oi.mşfa
Antagonismul dintre aceste uăod stiluri s-a înve-
derat iş în i,poăect dar cea mai aetfcă de el
rmîneaă tot retorica. Nu era doar problema de a
face tidsacnţ Între cele oăud stiluri, ci iş de a
decide care era mai excelent. In era ătinecl,s
atunci cînd grecii s-au amestecat cu popoarele
Orientului, succesul asianismului s-a impus ca o
concluzie ă,fcsaire cu toate că şi aticismul şiî avea
ăcnÎ tăţnisruo lui. La ărscuea dintre veacurile
li) ;1l Ii-lea şi I, unul dintre aictşe a fost Hermago-

ras din Temnos, un profesor de ecrăoit. celebru,
care a ucăft ca un timf ablţn ăs se încline în
favoarea aticismului. E a condamnat încrederea
orlitşnas în ieuţnt iş a orptiuvăd studiul sis-
tematic al retoricii. A imagioait un sistem de reto-
riăc întemeiat pe oratori şi teoreticieni clasici, în-
deosebi pe Aristotel. Intrucît acest sistem se haza
pe exemple de ălaocş iş tindea să stabilizeze form:i,
punînd dotaă accentul pe reguli, unii istorici
l-au numit sistemul „scolastic". Potrivit lui, cel
mai bun orator era cel care poseda cel mai bine
rutina profesiei.

9. CICERO. La Roma, asianismul aşi- tgsăi ă­m
car În parte un ortăsiţun în Cicero, aflat în frun-
tea oratoriei iş retoricii romane. El a studiat ora-
toria În Grecia şi s-a format dăup dairtţ gre-
cesă,a datorînd sănî mult şi talentului uăs înă­s
cut. Stilul lui era de un asianism moderat, fapt
demonstrat atît de discursurile cît şi de tratatele
sale de e.riăotc A scris nu mai pnţiu de esşa tra-
tate de i,răcteo dintre care cele mai importante
sînt De oratore (55 î.e.n.) şi mai tîrziul Orator ad
Brutum (46 î.e.n.). Ele au fost obligate ăs ăaib
un caracter polemic pentru ăc iş aticismul şiî avea
partizanii s1ă diist~n1i la Roma în persoanele lui
Cezar iş Brurus. Cicero a dat o ouăn ţivaă reto-
ricii, care Începea să idăevn etsilră iş scială.to
Pentru cineva care se aseînţăl pe culmile succesului
şi gloriei prin oratoria sa, aceasta reprezent~ mai
inuit decît o tăar şi o profesie, ea era un mod de
viaţă. Şi era o bloărpem de ăesţn ,omăral deoa-
rece un orator se ăpţnoru despre etsijţ,u
dreptate iş bine. Toate aceste lucruri, de cea mai daevă,r

mare senătaîm În aivţ omului, năirt În sfera
de activitate a oratorului. iozţPa lui Cicero poate
fi rdăsice astfel: oratorul dtşrăsiîev este omul

rîiăsedtş.v

Cicero privea oratoria ca ~ o răat. Vorbitorul
ămnaes cu poetu], ,cţ1tiva':el lor deosebindu-se
numai în nmutaăe, întrucît poetul trebuie ăs
acorde mai umlăt ietnţa ritmului, în timp ce ora-
torul e preocupat de alegerea cuvintelor. Cu toate
3'
acestea. Cicero ţauepri mai mult oratoria decît

roe,:ia pentru că poezia se dtzelăov din niuţcf
ii iş nuieăgîd bileţrtă (licentia). Poetul nu ştedro
dcdt să lp,ăca pe cînd oratorul etdorş ăs de-
11111nstre-Le edlvra.uă Pentru Cicero, farmecele p,e.:
1ici ocupau un loc inferior oratoriei, în care ci
unul aegsă cea mai mare inuţrecfp, filosofie ade-
ir<at,ă moralitate eticăuna iş cea mai anîtăl
aţmdAri pentru oratorie şi cultul retoricii au artă.

vieţutrpa~ o vreme ăudp Cicero. Tacitus i-a acor-
dat oratoriei, ăariult de istoric, cel mai înalt loc
în rîndul artelor. Quintilian, ultimul mare repre-
zentant al oratoriei romane• iş autorul urăilc
/)e institutione oratoria, vorbea despre oratorie la
,uperlativ şi vedea în ea cel mai înalt şi mai atot-
scop al ieţac.ud Lucrarea lui, care a
cuprinzăto codificat şi sistematizat regulile oratoriei, a marcat

o culme a retoricii „scolastice".
E demn de notat că Quintilian nu a conceput
oratoria ca pe o activitate otci"„ăpe ct(prodvă)ui,
ci ca ,pe una itcar,"ăp„ precum dansul, care nu
lasă mmic în urma lui şi se zupăiae în iîmuş
procesul extiucăr sale. A devenit astfel un soi de
,tră pentru ă.art zatţoiyHn de tehnicile splen-
dide create de retorica de-a lungul veacurilor, reto-
ricienii mai tîrzii au .Pierdut din vedere scopurile
în care acestea fusesera inventate.
Cultivarea tieăvsn a retoricii a dus la pairţ
în cur,sul eroi elenistice a nu.meroue concepte, ca-
tegorii iş i,nscdtţ dintre care unele au ajuns să
fie aplicate în teoria artei În general. ceastAă peri-
ădao a asistat la formularea conceptului de com-
eţizop (compositio), sau de ructsă (structura);
ca a căftu ista1nţde Între efţursam roplăţi (in
_,ingulis) iş a întregurilor (in coniunctis); a pus în
edţvăni o varietate de valori estetice, precum
latinitas, decorum. nitor sau splendor (la Sulpicius
Victor), copia (plenitudine) şi bonitas (la Fortuna-
tianus), elegantia iş dignitas (la Cornificius).
10. ECLIPSA RETORICII. Roma a asigurat
oratoriei o scneă la fel de nuăb ca iş Grecia. Lex
Cincia a interzis olvraiţc să Încaseze onorarii,

III • J. Cousln, Etudes sur Qulntllfen, 2 voi., 1936.

astfel incit profesiunea lor a devenit onif,căr
ceea ce i-a sporit şi mai mult popularitatea. Ora-
torii erau aţsticlo în tribunale pe tot cuprinsul
Imperiului şi statutul lor a cunoscut o şi mai lăîtna
apreciere prin faptul ăc erau oameni de tăsav cul-
oratoria era singura forma
.rută In Roma ipălmrea superior, prefigurînd fa-
gaiztăron de vnÎmţăît
cultăţie de filosofie de mai tîrziu. Ea includea,
printre alte discipline, studiul dreptului şi studiul
literaturii. Pe vremea Imperiului, profesorii pu-
blici de ăceirot erau umţin "oi,t„'fsş denumire
ăralims cu cea ele profesor. Catedrele de irăceto
erau de ădou feluri: tăoreic pătciol şi icrăoet
,ătsifo ăciad ăcretoi airtpăc iş roiăcet teore-
rro-o înflorire~ ea nu a înregistrat nîsă nici un
că.it eşiD în ecsată ăipdaroe retorica a cunoscut

gres. A dobîndit stabilitate, a devenit un fe de
scolasticism iş a produs opere cu caracter de pure
i.ţalpmoc Hermogenes din Tars, care a irtă sub
Marcvs Aurelius, a fost cel din uărm care -aiş
cîştiga mafăi în retorica rm;ănoa a jucat rolul
unui istoric iş al unui editor.
Istoria retoricii se netmiăr aădot cu lrşufîist
ă.iAntchţ Epocile ulterioare n-au mai avut de
adus nici o ubirţtnceo .liţnăatsbu Ea a masăr o
a ,iţăhctAn În timpul
uărts aricsetă iş a-şi realizat toate posibili-
iecăra s-a ăfşurstade
ăţilte. Printre antici, ea a constituit subiectul celor
mai contradictorii evaluăr,i de la condamnarea
,făţiş ca la Platon, năîp la ridicarea ei deasupra
tuturor aivtărocţl iş olicură omenşti, ca la
Cicero. Ea a asumat toate stilurile, de la aticismul
clasic şi îpăn la asianismul baroc, iş tloaateceainpteurr-
de la cea pur iăcet iş ăpnî
ormală.frile,tpă A turpaă ca o aurăm a poeticii, a encii,

a logicii iş a filosofiei.

Epocile ulterioare au pus sub semnul reitnbîă
Întreaga ei băaz ori, mai precis, au dislocat-o în
fragmente pe care le-au subordonat apoi altor dis-
cipline diferite. Ceea ce în cterăio privea persua-
siunea a fost transferat logicii, ceea ce privea ar-
gumentarea, filosofiei, iar ceea ce privea ornarea,

teoriei literaturii. Epocile ulterioare au încetat să •

ăadv în rtcoăie locul cel mai potrivit pentrU dis-
nt tarea filosofiei, moralei, artei şi poeziei, gdănsi
altundeva un loc mai bun pentru atare sţd.iuc
Acele epoci, ulterioare au deosebit mijtoacele prin
care discursul dpeărszua iş mijloacele prin care
delăzatc şi care, în Antichitate, Il1l suerăf sufi-
cient distinse. Mijloacele de delectare au devenit
o pblăemor în icets.ă Retorica a fost etaodpăs
de obiectivele ei în asemenea ură,ms încît nu a
mai ăamsr nimic din ea. aşA se face ăc Renan a
putut spune că retorica a fost o eroare a grecilor,
ha chiar singura lor eroare.

10. ESTETICA ARTELOR PLASTICE

(a) Artele plastice în era elenismului

1. ARTA CLASICA ŞI ARTA ELENISTICA.
Arta stăeilcn se oedşbst de arta islacă prin
ăt.eacim Ea includea arhitectura palatelor, teatre-
lnr, iăbrlo şi stadioanelor, dar şi arhitectura reli-
i.ăsaog Cuceririlor lui Alexandru cel Mare li s-a
tL.uorit crearea multor noi şe,aro wbanistica de-
venind astfel o arăt. Portretele, peisajele, pictura
de gen şi ţimpczoel decorative au devenit prin-
cipalele tipuri de ctuiă.rp In rîndul claselor sociale
ca-re ăbesoidîr averi ,şu.iear şi ttaâau întl'-un lux
ostentativ s-a ivit o mare cerere de ustensile deco-
rative, iar industria rcaăits a ştacîgi acum o
mJ.i mare ţămnportai.
Mai semnificativ este îsnă faptul că arta ele-
,cinăst nîăc buirtaă eăiozlra de la rtşifîlus
erei clasice, reprezenta acum expresia unui gust
diferit iş stilul ei nu mai era clasic. Sculptorii
imitau energia iş pa,tooul 111& Scopas, formele ela-
borate şi fţoar onţiemăal a lui Praxiteles şi ilu-
zionismul şi virtuozitatea lui Lisip. Pictorii au-şi
recunoscut afinitatea cu opreţli complexe, sche-
mele coloristice iş portretistica lui Apelles.
Noutatea artei elenistice consta în primul rînd
în calitatea ei c,ăobar ca ăs ăzmiltu un termen
117 modem. Ea uraăme agioăbţ şi monumentalitatea,

ca ii dinamismul, patosul ii expresivitatea. Pri-
cîma.elee.lllndue.ai)liăacţtl Ztieieumms aeiiiloascdeluraHîmesăam netarîetliniceudaliîunnLPmatcsulă.rp eoarcigoaoamlnes((sseîenccuşUlira oolrchaitueă,luull
al altar
I II-iea
î.e.n.)
sînt monumente tipice şi deosebit de cunoscute ale
barocului elenistic.

cătamoSpi pentru vţaeouli artei de la clasi-
cism la baroc a fost ţpriads ordinului doric, atît
de caracteristic erei precedente, şi proliferarea or-
dinului ionic, care a devenit semnul arhitectural
al noii ere. La răispînta dintre secolele al III-lea
şi al Ii-lea, reprezentantul ordinului ionic era Her-
ţ.i:u,egomr ca,re a Înrîucit rdioetăvp ,t:eoria ar.tei
şi ana săin.îş Un alt ordin, numit ..,corintic", a
ăpat.ru c.a ăavtrin a or.dinulu~ .ioni.c, nd­Măpeî
du-se iş mai mult de ordinul doric; faptul s-a
produs nîăs abia în a doua ămtujea a erei ele-
nistice. Primul mare edificiu în stil corintic a fost
Olimpeionul din Atena (secolul al II-iea e.n.).

Noutatea artei elenistice stăcno şi în varietatea
tematicii, tipurilor iş stilurilor ei. iŞ aceasta con-
trasta cu arta căonai, ănogm,e a erei clasice.
Terminologia enmoărd ar putea
descrie arta ăletncis drept baroc, dar iş manie-nsuerozăcpta

rism, drept răta cmdăaie iş chiar rococo. Cali-
ică.ţ rococo se pot săgi, auărbno, în figurinele de
retacoă din Tanagra. Arta inăesclt producea atît
opeie extrem de naturaliste cît iş opere complet
lipsite de realism. Pretindea rată umtaoelnă iş
avea în aclieş timp o băilencus pentru bibelouri.
Arta scieănlt era în crtăuea de noi forme, dar

la nevoie revenea la clasicism iş chiar la arhaism.
aşA ceva s-a întîmplat la Pergam, în secolul I î.e.n.
Arta ianrdlxeă a fost tipic ctelăi:
firească a fenomenului elenistic de koini din limba ihţanelăcv

aercg.ă

Varietat.ea artei elenistice nu s-a datorit numai

marii durate a perioadei; chiar În lmtpărius unei
vastul teritoriu în care se agseă
singure ane,iţgr a ştmarţbîiă cele mai variate teme,
arta isltecăn artistice. Istoricii artei au cutăf
forme iş măcşir 311

adeseori pmrauocţ tratirnadu-vooyiteoaraeceîansttrae arta ăcisla ca
fi cea eislcă,nt din uărm
iş cum ar fi fost inferioara sau chiar privind-o ca
pe un simptom de naăţdec ăistna.c ln realitate,
,.a nu reprezenta o versiune mai rcăsa a artei cla-
sice, ci o răta de clasicism, utilizînd alte
miiloace şi avînd alte ţelu.ir rditfeă Ea nu a realizat per-

efţcianu an.ei clasice, du a talCu.t dowda unor
iră1aze pe ca.re af"ta ăcalosi nu le-ra putut avea.
2. ARHITECTURA ROMANA. cInă din peri-
oada Republicii, romanii amsenfirăt o atitudine
mai edăiza:br atgvnăie tfăa de ăart, îndeosebi lipsa
unui instinct creativ mai profund, graba de a se
hizui pe iărleaz altora În raăt, eclectism şi utili-
tarism. Aceste simptome au fost caracteristice iş
Tmperiului, acum 'a.rîpănd ănsî şi unele tărius
pozitive. Tot atunci s-au ivit mari ocazii favorabile,
roacă arta ănoarm a devenit mai mult
tăi'.umlţdecît o continuare a artei elenistice, a-iş asumat sar-

cini noi, a adoptat noi fom1e iş a intţobu noi reali-
zări. Sub .~u•l repu:bl'ican, artra era ricăsao
În reaipţmoc cu arta din statele Diadohilor, dar
sub Cezari, ea a şi cenputţ să ocupe o iţopze domi-
nată. l'n unele ilucră a asămr chiar făr riva1i de
atunci încoace. Cultele religioase, din care izvorîse
arta ,csegraă au upirstdă aproape complet la
Roma. bzăR,ieola triumfurile iş dnirţao de iăţemr
~i legende au dat ernşat la noi teme iş forme ar-
tistice. Arta a fost anotăpr de curtea piemrală
ca si, cîtva timp în secolul I, de tăcer aristocratia
A fost aptonă apoi de clasele mii-
alătundi.frlocii sub Antonini, în secolul al II-iea şi, în cele

din ruăm, de noua areiţcots ralăi,mt în veacul
al III-iea.
Irulividualita,rea ,i !l'a.ndoorea Romei s-au reve-
lat Îllldeoscbi în adtiteotura ci, a 'ieăcf năot dis-
ăitcnv stă În interioare mai curînd decft fn fa-
aţe,d În et:fificiile civice iş iţcoelnu private mai
curînd decît în temple, iş În tehnici mai curfnd
decît în forme arhitectonice. ln enţs,ă ea a tăaspr
formele e,şctÎ~ dind nsîă întîietate ordinului co-
rintic, cel mai decorativ dintre toate. iţeolSu ei
119 tehnice au toţf snăÎ ţeznărîd şi originale. Arcele,

eliţbo şi cu,polele, a.simllate acum din punct de
vedere tehnic, au fătuc cu ptunăiţ acoperirea unor
mari safeţrpu, iar utilizarea betonului a ltgăir
enorm elătiposţb constructive. Faptul acesta l-a
ucăft pe Wickhoff ăs năspu ăc, În iarpcmeoţ cu
arhitectura ă,nomar arhitectura răeacsg a fost
un .joc de copii•. ţBelio semicilindrice, utilizate
Încă din vremea Republicii, au atins dimensiuni
u·eşair la iăcrdl ca palatul lui Dmoiţan de pe
Palatin (sflutişrî secolului I e.n.) sau Termele lui
Caracalla (secolul al III-iea e.n.). Noile tehnici au
construirea unor idclră de tip cu-
uctăf ăopsibl În timpul dom-
o,ălp începînd cu Panteonul, dcităl
niei lui Hadrian, în care s-au rezolvat problemele
construirii unei cupole deasupra unei pusafreţ
circulare.
Tematic, arhitectura moarăn a fost mai ătraiv
decît arhitectura ăasregc şi ne-a tsăla palate co-
losale (ca palatul lui oiclDnaţe din Split) iş vile
pentru aeşro mici sau reiaşză suburbane; blocuri
de neţiuolc cu mai multe niveluri şi terase (înde-
osebi la Ostia); forumuri, ,ăib colonade, biblioteci,
basilici şi teatre, mergînd de la cinrousţt delicate
ca teatrul din Orange pînă la altele uarişe precum
Colosseumul de Ia Roma (80 e.n.). Romanii au
dat teatrelor lor o ăuno mră,fo ăidrfte de cea a
tea'.trelor eci.trşg Dieş templele nu jucau iacşle
rol ca în Grecia, Romanii au construit cîteva spe-
cimene de mare rafinament ca Maison Carree din
Nîmes (16 e.n.) iş micul templu rotund de la
Tivoli. Arhitectura Romei a cuprins construqii fu-
nerare monumentale ca Mausoleul Caeciliei Metella
şi cel al lui Hadrian, ca iş arcuri de triumf mono-
tone, dar u.pmoătirane Arăaf de acestea, une1e
edificii utilitare din Roma, ca podurile şi apeduc-
tele, bazate pe arc, constituiau, prin simplitatea,
funqionalitatea iş monumentalitatea lor, opere de
ărat deloc nesemnificative.

iFtre,ş de-a lungul unei perioade de peste trei
veacuri, de la domnia lui Augustus ăpîn !a Con-
stantin cel Mare, arta ărnoma a fost ăpus multor
mode iş .mbsăirhc tn unele momente, ca de iăpdl
sub Hadrian, a prezentat caracteristicile unei arte >-11

de stat, alteori a cedat unor lufnieţ orientale,
,1doptînd un patos baroc şi un caracter religios
hieratic. Pe Întinsul imenselor teritorii ale Impe-
riului, ea a manifestat rtuăsi locale semnifica-
tive. ln sudul ,iernFţa a fost tcailăde iş cla,ăis în
Asia ă,Mic în Palmira iş Baalbeckul din înflori-
toarea Sirie a veacului I, ea a fost raăobc şi a
fuzionat cu elemente orientale. otuşTi, atît în ceea
re epşrtvi caracterul general cit iş formele parti-
rnlare, În fniegţlaoucr de ăabz ale arcurilor de
triumf, teatrelor sau basilicilor ea a srmăa remar-
rahil de snt,ocăa ponderea iţetrad dovedindu-se
mai upănrcite decît dorniaţ de schimbare.
.1. ARTELE PLASTICE ROMANE. Sculptura
a fost mai p,inţu decît arhi-
măoanr tectura .comaă A copiat -statuile ;i,e5:crtşned~tăi iş le-a re-

petat pe craăslg temele, avînd cu toate acestea
proprii. ln portretistica iasăterl a de-
5Î irealăz
ptişă tot ceea ce se produsese ăîpn atunci. Statuia
lui Marcus Aurelius a devenit prototipul tuturor
~tatuilor ecvestre ulterioare. A dezvoltat basore-
lieful figurativ, îndeosebi scene de grup în stilul
.,continuu" specific, care a ătcuf cu pnuţăti repre-
zentarea anumtăils a unor iraţn complexe, pre-
rnm oăarz,ebi cuceriri si triumfuri. In contrast cu
sculptorii greci, romanii s-au concentrat mai întîi
asupra basoreliefului ,şi tot În ţzpeio cu grecii,
-uaiş investit toate eforturile mai curînd În eiţacdr
cinuţefrp drapajului decît în nud. Operele lor
aveau sături realiste, amestecate ăîsn Într-un
mod caracteristic cu deseite venocţila iş tipare
formalizate.

Situat~ pictiocii a fost ănlago. Era tăcaosnr
.1proape integral eco,iaţdr aici fiind nîăs de o
înaătl calitate. Frescele murale etalau o mare va-
rietate, ăpdu cum putem vedea Ia Pompei. Mo-
zaicurile se bucurau de o mare ăvgo la Roma şi
~-au artnmuă printre triumfurile notabile ale artei
romane. Superbe reproduceri în mo7.aic ale unor
.rnimale şi naturi moarte rivali7.au ru mozaicurile
derorative. Industria carstiă prm.pcra şi nicicînd
:'na.inate nu exist.t~e o productiie atÎ.t de văMt de

ltt r,eme iş camee.

Ana elenismului iş arta Imperiului Roman au
exprimat o atitudine itsacră tiăefdr de cea a
artei clasice din Grecia iş au inspirat teorii estetice
diferite, favorizînd pluralismul, libertatea, origi-
nalitatea, noutatea, ţignam şi sentimentul.
4. VARIETATEA 1N ARTA IŞ ESTETICA
ELENISTICA. In contrast cu uniformitatea artei
şi culturii clasice, arta iş cultura tălecisn au ma-
nifestat tdeiţn diverse, dpuă cum era şi firesc
într-o ăireodap care a durat atÎt de mult si În
cuprinsul unor teritOrii atît de vaste şi de policen-
triste. Au existat cel pnuiţ trei lăţi.duta

A. ătAr ăbcaor sau rtaă tc.ănamroi Cu trecerea
veacurilor, arta căitnles s-a epărtad tot mai
mult de arta clăais în ădou recţid diferite. A
evoluat spre o mai mare iogeb,ăţ dinamism, abun-
ăţned iş fantezie ca şi spre o intensificare a ele-
mentelor spirituale, ea,noţilm elanroiţ iş trans-
cendentale. Aacstăe dualitate ia-ş cfătu ariţp
ăvoidpter în artă iş în poezie. S-a ivit nu numai
În opera ,tiaşrlo ci iş în teoriile esteticienilor.
Estetica ,Ici Filos-t.rat -core9pundea primului ·tip şi
lupta pentru barocul senzitiv, în timp ce estetica
lui Dion din Prusa eniţsua romantismul spiritua-
list.

B. ăAtr citaă sau atră năm•.oar In veacurile
elenistice a existat, mai ales în teritoriile ercgitş
originare, o aemrcşi conservatoare al cărei obiect
era tsrapăe vechilor forme clasice de tră,a aiăcd
formele armonioase, statice, organice iş uşito idea-
lizate. troăaDi izvoarelor istorice şi ăisrtu ei
geografice, istoricii au denumit eastcă
Simultan s-a dezvoltat ăsnî ălta mşacrei rtăa a.•"tiăc
ce auăct
să rmeîăfs aceste oeiţvnc învechite iş să deter-
mine o mai mare vivacitate si trul,aeţn Încura-
jînd impresionismul, pitorescul iş ahandonarea re-
striqiilor În izoe.cţpm btoricii mai vechi au indi-
cat Alexandria ca centru al acestei arte şi, spre
a Cl diuinge de arta caă,it au numit-o ilrdaăenx.

• E. Slrong, Art in Ancienl Romt, 2 vol., 1929. E. A
Swlft, Rom11n Sourcu of Christian Ari, 1951. <:h. R. '.\forey,
EarllJ Christian Ari, Hl5:l. 3'

Mai tîrziu ănsî s-a ajuns ăs se accepte că aceste
noi ndetţi uşai- avut iorîbaş la Roma. Astfel
:s-ar explica motivul pentru care arta aceasta a
manifestat atît claritate cit iş libertate şi impre-
sionism. întocmai cum în era eăclnist au existat
duăo arte, la fel au existat şi uăod estetici: cea
ăcita şi cea nroaă.m

C. Arta Europei şi arta Orientului... Cu mai
multe prilejuri Grecia atniăc a venit în contact cu
arta Orientului şi i-a suferit ţi.aulnef In peri-
oada timpurie, ea s-a inspirat din arta aăentgpi
ş,i în zilele lui Alexandru iş ale Diadohilor, din
arta it.casă Imperiul Roman, care se întindea din
Europa şi înăp În Asia, a asigurat un teren de
întîlnire pentru ăuod arte diferite, care aveau nu
numai forme, ci şi baze estetice diferite. Arta Asiei
:se caracteriza printr-o mai mare spiritualitate ca
iş prin schematism, ambele rtseăni Greciei. Arta

ictasă se Întemeia pe principiul rinnului în acşei
ărusm în care arta scaegră se Întemeia pe struc-
tura .rgăcinao Ea nu a fuzionat cu arta greco-

năroma iş nu a .-taoţneulfi ăpuD cum au taăr
:trăple,siu îndeosebi la Dura-Europos pe Eufrat,
în unde locuri cele dăou genuri de ăraţ au co-
existat. Arta citasă a fost uiăcvatl de pariţ iş
l!ra un reflex al artei lişrpoe iş poate chiar al
unor popoare iş mai ednîrtapă din Asia. De
vreme ce n-a lueniftţa arta -rgo,cmanăe ea n-a
exercitat vreo înrîuri~e nici asupra esteticii gre-
şi(et sau romane şi ~u a tăsal nici o mură în nici
o lucrare teiălscn de ci-ă.tes · Cu itoate acestea,
ca ţidena cheia viitorului. A ajuns ăs ocupe o
în era iăetşn,rc în Biserica să­r
ieţpoz ntaoăimd
ănaetir şi în Bn,zaiţ ca şi în eSt.etica acestor peri-
oade.

* J. Strzygowskl, Orient odu Rnm, 1901. A. Alnalov,
Ellenl1ticuklie osnoul vl:antllsI.:ogo iskusstua, 1900. J. H.
Hreadstead, Oriental Forerun11ers of By:anllne Patnting,
1024. F. Cumont, Les foullles de !Joura-Europos. i\l. Rostow·
tzen. "Dura. and the Problem of Pnrthlan Arl.. , }'ale Claaslcal
J9l Studiu, V, 1934. Id., Dura.Europo, and lls Aru, 1938.

(b) Teoria arhitecturii

I. ANTICII DESPRE ARHITECTURA. Anticii
au scris mult despre ăarhit.euc reaiţObvs e va-
ăliba mai ales în cazul rithloţcae nîi,ş cu deo-
sebire al celor nieţm iş moşfia, ăcrao le ceăfa
cplăre să descrie edificiile pe care le resdaă.u
Astfel, Theodoros a scriis ,despre templul Herei din
Samos, HCrsifron iş Metagenes despre templul Ar-
temidei din Efes, Ictinos iş Carpion despre Parte-
nonul atenian, Hermogenes despre templul Ane-
midei din Magnesia, Pytheos iş Satyros despre
Mausoleul din Halicamas. iaceAlş lucru se poate
spune despre muliţ .lţai Şmit aceasta mai ales prin
Vitruviu. tăcAesa iterauă,l care şîi avea originea
în era casă,li cuprindea îndeosebi descrieri de edi-
ficii, dar cel niupţ unele dintre ele trebuie ăs fi
ţocuint şi ovţresiba cu caracter estetic mai ge-
neral.
ărAfa de aceste lurică descriptive, existau iş
manuale sistematice de icterăh,au ca Despre pro-
porţiel edificiilor sacre (De aedium sacrarum S)'-
metriis) al lui Filon şi Despre rolipţe edificiilor
corintice (De symmetriis Corinthiis) al Lu.i Si!eno-s.
iArhtecţ ouniaşb s-şăi publice praecepta S)'mmc-
triarum, daiăc pentru poţir per-
fecte. Ni s-au raătps elinuţcrts numele cîtorva autori ai

unor asemenea lcrăiu: Nexaris, Theokydes, Demo-
filos, Pollis, Leonidas, Silanion, Melampus, Sa.rna-
cus şi Eufranor. Aceste texte iş calculele pe care
le nţeocaiu aveau unele puncte comu,;ie cu cal-
culele sculptorilor iş pictorilor, pentru ăc propor-
iţle arhitecturale erau derivate în parte din pro-
eţropil corpului omenesc.
2. VITR.UVIU. Nici unul dintre aceste tratate
de tearchăui nu a uitţsevarp. Tot ce avem este
tîrzia lucrare Zece iţrcă despre ar,tuihceă icrsă
în secolul I e.n. -de ,romanul Marcus Vitruvius
Pollio. Ea, si,ngiura -scriere antcăi de9J)re a,rhi,tec-
ărut care ni s-a rpasăt, este s.ăîn atot-
czu,priătoane ciă,edlpon înglobînd tdeiopvăr gb,aăot

probleme istorice iş estetice ca iş chestiuni teh-
nice. E o ră~o tîrzie, dar cu atît mai vă;itnscur
aeste derivata şi ,lesvăcti
dar, ca urmare, cu atît

mai ezrntaipvă pentru p.nacţio isecnătl
despre .ătar In introducerea la cartea a VII-a,
Vitruvi:u emrună anteriori
ţali irtocahţe-s
iş aelădrc ăc lucrarea lui coeniţ tot ce era folo-
sitor din operele lor. Vitruviu• era în primul rînd
inginer practicant, dar el poseda şi o ucdeiaţ
ătsumani nerală,g cita cu înlemire din eucLriţ
iş Cicero iş nutrea interes pentru .teăsic Poate
fi considerat, arşd, ca o autoritate dnemă de
îocredere în estetica ~hitec.turii antice.
3. CLASIFICAREA ARHITECTURII. Ceea
ce anticii numeau rha"„utceiă consta în reali-
tate dintr-o ămus de tcnuoeţiş tehnice care inclu-
deau oinrcsuaţt (aed.ificatio), orlogeria (gnomo-
nice), iaucrtosnţ de şinam (machinatio) şi de
nave (singura ipslă din Qpera lui Vitruiviu). Con-
s:iJ'elu1cţt erau ţitupemî
în ,pr.iivate iş publice, iac
acestea .din urmă erau divizate la rîndul, lor în
edificii care 9Crveau ărpia. (defensio), cultului
(religio) şi isnoerctălţ ţive ,publice (opportu-
nitas). Mormintele a şi tem,plele şi altarele erau
incluse printre sceoţinltru cu caracter rdigios,
pe clnd categoria opportunitas includea porturi,
peiţ cu depozi-te şi basilici, căidlr administrative,
ăsli de coeţnirf, închisori, grînare, arsenale,
teatre, amfiteatre, odeoane, stadi'Oane, hipodro-
muri, gimnazii, palestre, bă,i urţp,i rezervoare şi
apoducte. toăTa eastăc varietate era un fenomen
caracteristic ,pentru vremurile elenistico-romane,
în contrast cu ,perioada csăgaer timpurie cînd
arhitectura se aerăgmjn ,practic la temple.

4. IEŢADUC ARHITECTULUI. Urmlnd
atdiţr ncăia,t Vitruvi11 agnţelÎ prin „arhitec-
•tură nu fflt realizarea bapăli a arhitectului
cît mai curînd l,guşetm tehnica iş nţeltşcuio
care îl fUeau apt să csainăoutr edificii. Ele con-
stau în noeucţitş practice (fabrica) necesare ma-
ijătţro muncitorilor constructori ljabri, ttktones),
ca şi în ctşeunţio pur teoretice (ratiocinatio) ne-
cesare maistrului. Cuvîntul g,recesc pentru „mai-

• G. K. Lulr.omakl, I maa,;{ delia archltetlura eluaka
J9S da Vltruiilo allo Seamoul, Milano, 1933.

sriru• (arbitektones) a dat numele întregii ar.te a
a.rhi-tectuirii.
ăîm.- de pe vre-
Potri,vit unei opinii treuăp,a
mea lui ArÎ$tOtel iş chiar a rfisJ,şoc oricine prac-
ăcit o ărat trebuie ăs posede trei lucruri: capaci-
tăţi etucsănÎ (natura), tinţeşcuo (doctrina) şi
ţneix~ră (usus). Aceasta era valabil iş. în cazul
arhiteţ,lo iar cwnoştlieţ pe care Vitruviu li
le .pretindea erau extraordinar de întinse. Ei nu
trebuiau să seaîptăcn numai un ·solid nihmcuă
de nţotişceu privind strict ei,lconstruţ ci iş
ţnitşouce de arimtecă, ,poitcă istorie (necesare
pentru aprecierea formelor arhitect-urale), medi-
ăcin (r.entru a asigura caracterul igienic al con-
urtsclo),ţ drept, ăcmuiz (pentru a asigura buna
sacutiă a )li,rdocă astronomie iş geografie (pen-
tru a asigura o alimentare dectăav cu a,pă la
locul de amplasare a irdălc.) Ei trebuiau, în plus,
ăs ăbia şi o ptăregi pentru că trebuiau
ăs fie oameni de caracter, ceea ce nu se ,poate,filosăc

reaLiza dccît cu ajutorul filosofiei.•Nici o lucrare
nu se poate face ăfr rcediăţn şi cinste."

Arhitectul, d,şra ca orice alt tehnician, era
ţinut să ăiba atît pricepere (ingenium) cit iş pre-
gătire (disciplina), atiÎt tţşonice practice (opus)
cît şi teoretice (ratiocinatio), atît nucoelţitş pe
care le pădose oamenii ăianîvţ În genere
(commune cum omnibus doctis) cit şi ăxeirţpn
sreo.naălp Astfel, teoreticienii antici îi pretindeau
arhitectului o erităgp insbdecl.oraă iŞ cu toate
acestea, ei n-au acceptat includerea arhitecturii în
rîndul artelor liberale. şieD umanist, Cicero era
un reprezentant tipic al epocii sale ş-i ,privea pe
ahiţcetr ca pe nşeit orpifices de rînd, dicaă mun-
citori, în zpiţoe cu avnăÎ,iţ studiis excellentes.

Aceste numtăae par a nu avea nici o· găturel
cu e,retica iş toiuş ele ătra că artele .frumoase
erau corelate cu chesti-uni de itănhce iş di.ţeru
5. ELEMENTELE PEMOICZŢ ARHI-
TECTURALE. Potrivit lui Vitruviu, arhitectul
trebuia ăs asigure ridloăTc sale nu numai solidi-
tatea (firmitas) şi aăcdi utilitatea
(utilitas), ci iş ţframes~u ia,dnesţt (venustas) 1• Din acest Htl

motiv, argumentele lui au fost de natură dcopo-
Ldeile lui estetice sînt
ivărc thneCă iş etisăc. în siacuţd
relevabile mai cu eaăsm despre com-

ţizopa cethrlă.u El distingea nu mai niuţp de aşse elemente ale

insteţcoru arhitecturale2: ordinatio, dispositio,
symmetria, eurythmia, decor şi distributio. iceşAt
termeni nu au echivalente precise în teoria arhi-
ordinatio poate fi redat, cu
căarutle rnăed;mo
titlu de încercare, ,prin „ordine"' sau »ordonare"',
dispositio prin i"d9poeţz (sau mai cu.rînd „dis-
decor prin c,qăţneoiv„ distri-
poziţe "ăetoc),r
butio prin „economia tribsdţa"(),u dir.lăc
Trebuie ăs nţierm ·tC[lfllenii gecişrt originalii de
symmetria iş eurythmia pentiru ăc nici un termen
modern nu le poate reda aeiscmfţn c.ăilspae De
alrtfel nici Vitiruviu şi nici ilţa {'Omani n-au izbutit
ăs ăscgae nici rcăma echivalente taienlş cores-
pun.eraotăz Non habet latinum nomen symmetria,
scrie Plinius. Cele ăodu concepte aveau o aplica-
bilitate setică grelnaă, pe oind restul de patru
se refereau .în mod specific la tceuhraă.i

6. AOPRIŢ ŞI DIŢA.ZSPO Aceitş şeas
termeni le-au ,pricinui·t cele mai mari iftdţuălc
istoricilor iş teoreticienilor arhitecturii de-a lungul
veacurilor. Ei iltescuăa cea mai letopcăm ălsti
de acest fel din Antichitate, nu numai în tgărule
cu arhi1ectura, ci şi cu alte a.rte. ş1iout termenii
sînt ambigui, conceptele sînt lipsite de precizie şi
nţifeld sînt confuze. Nu mitş caăd Vitruviu
a .fost autorul acestei ·liste ·sau ădca ea era
de uz genera-I, el dîcăfenηsuşin altceva decît s-o preia.

S-ar ăpre,a ăc ,usrănpl e undeva la eujăt•ma de
drum între aceste i:ÎOb·fltăţs elementele particu-
lare ale bunei arhitecturi erau În genere cunos-
cute. Ordinatio iş dispositio erau nîtţaeiubr în
tehnica cruionst,lţe distributio în economie,
decor în filosofia ergnal,ă iar symmetria şi
curythmia în ătc.eis Ceea ce a cutfă Vitruviu
este că le-a combinat Într-o irnsuăg slită. O atare
ţalipmÎeoc! nu putea evita nevcoislţ con-

ceptuale, dar dec-ît să le reliefeze ·pe acestea, isto-
J'7 ricul ar face ma,i bine ăs se concentreze asupra

fondului valabil din ideile asătle teşonirm de
Vitruviu.
A. Prin ordonare (ordinatio) Vl'truviu nţle­î
gea „stabilirea unor iaelţr de ăsumr convenabile
Între elementele operei considerate separat, dar
raportate În ce ivre,tpş La si.metria
Întregu:ui". gaţlen iprin aceasta o eicţlapilrţoe canti-

ia-vtă,1 i-nceămur Între rp,iţ.ă dar mai ţenÎga,l
eidş nu o spune atît de clar, iş aranjamentul şi
reliţpo care ă-is asigure cţiursnoet z.iseanţrt
şi utilitatea. Cu alte cuvinte, el se preocupa de
repolţi cerute de utilitatea i,rădlc nu iş de
efectul ei vizual.

B. Prin eopsidţz (dispositio) Vitruviu egalÎnţ
earzş" ăvirtop a rpţilăo iş nberaţio unui
efect elegant prin compunerea operei în iţcnuef
de calitate•. aecătAsţoniu o Întregea ,pe cea de
„ordonare". Se referea la a.ranja-rea vita:lrcă a
elementelor de peircţo ~i ţl,aevi Întocmai ăpud
cum ordonarea se referea la aranjarea ăativnc.
Şi ea era o lproeămb de adecvare î.n 'I'aport cu
uti,l,iota·tea lrcă.id

C. Economia unei ădiclr (distributio) era .un
mijloc de a i se asigura economicitatea şi ţlupre
scăztu a·l ,formei, proiectarea ei În cniufţe de co11-
!eidţ locale, resursele di-sponibile şi elţnxgi
beneficiarului. Acesrt element avea În vedere cu
certitudine doar utilitatea ,iclărd neavînd nimic
de a face cu ţmsfraue şi estetica. aDăc era o
manifestare a siu,eţfr.n atunci era astfel doar în
sensul larg de decorativitate utiliza't Ml Antichi-
tate, dar nu în sensul de fţseumr tecrpuă
direCt. La aceasta din urăm se refereau celelalte
trei elemente stabilite de V~t-ruviu.
7. SIMETRIA IŞ EURITMIA. D. Prin sym-
metria anticii ueînţgal o aranjare ăaornmis a
iţ,răp:o iş. acesta era cel mai fundamental con-
cept al esteticii lor. Nu avea în vedere nici rezis-
tenţa şi .nici utilitatea, ci murea.fsţ Tocmai în
acest sens a tţuanbeiîr Vitruviu termenul. El
seunea că „simetria este un acord armonios al
paroliţ operei •îşns.ei Era în primul r4rul o frumu-
eţs băviecto care provenea din drlcaăei iîş,năs JN

nu din atitud)nea spectatorului. ln al doilea rînd,
ca depindea de i,proţa cal-
luabi-ă~ ,pe baza .,.modulului", daăci icăamet ictrsă de

a iţătun
ăsur.m uirelăMs unui întreg templu puteau fi
deduse din grosimea unei coloane sau a unui tri-
glif, Întocmai cum sculptorii greci calculau ăs­um
rile unui om ideal onritapţ uădp ărimea
,eţfi a piciorului sau a unui deget.
E. Pe de tlaă parte, anticii aplicau termenul de
euritmie la o aranja.re a pră.ţilo care, chiar ădca
nu nţoceai simetria oă,itcebv îi provoca outşi
spectatorului o eţaiszn ă.ltucp Termenul naieţ
seama nu numai de enţilxg l.ucriurilor frumoase,
ci iş de leţng.ix specta·tor.ului, iar ţiolep,r
erau a·lese nu numai ,pentru esujtaţ lor, ci iş
pentru -capacitatea lor de a-i eaăpr şi ăpea,r juste
spectatorului. Ele nu numai erau nuteţi să fie
ideale, ci trebuiau ăs iş raăp ideale. Vitruviu a
aplicat acest concept panestetic la .rutceihaă
efanDiţ tdaă de el suna astfel: .,Euritmia este,
în iţ,zopmc forma (species) aărţogsi (venustas)
iş aspectul (aspectusJ echilibrat (commodus) al
părţio".l Era astfel o ţdefin în termeni de
spt-cies iş aspectus care nîasemă rof„ă"m iş „ve-
dere", ă"etvpsric,. raprezentînd elemen:tul strict
vizual din ctiarhu.ăe lieAşca considerente sînt
valabile pentru venustas, tănezrp de asemenea în

iţ.ndef IŞ ECONOMIE. F.

8. ŢEACONVI
Vitruviu definea decor ca emendatus operis aspec-
tus probatis rebus compositi cum auctoritate,
ceea ce se poate traduce prin î„nfăţişare tăcroe a
operei ăcompus cu autoritate şi care se ţienbo cînd
hecare element este consacrat de obiceiuri sau de
,rut.aoă" Termenul decor .a,vea a.ici caelşi sÎenţl
ca i.ş forma sa jltcăeviad decorum ătţrn·eibuaÎ
de stoici iş s-a·r putea traduce cel mai nimerit
pri.n „n,iceo."ăţv In epoca aceea, termenul nu
şîi dobîndise acţip dmăenor şi nu avea nimic
de-a face cu iorţdeca iş ornarea. Vitru,viu argu-
menta c,ă în aprecierea gradului de neţăivco
a ·unei ri,clăd trebuiau avute în vedere trei con-

199 siderente: natu-ra, aidrtţ (statio) şi obiceiurile

(consuetudo). Natura îşăsin decidea, nă,arobu ce
luminare e părit:v-o ea cere ca dormitoarele ăs
fie orientate spre sud. Dar mai adesea, convenien-
aţ unei dcliă depinde de eilncvoţ meint.oş
Astfel, traditia cere ca Atena iş Ates să ăbia tem-
ple dorice, Afrodita şi nimfele temple corintice,
iar Hera iş Dionisos temple ionice, deoarece aceste
tfionr.dmeedesîna.ttecmoennseidaecraateacccoesnuvlenmabiinlet.eriOobairceeleiuemărţ l ,pre-
ăs .se ăcfa prin vestibuluri elegante iş tot el inter-
zice amestecul stilului dor~ cu cel ionic.

Putem, şard, discerne o ordine iş o imăno
mai nrăodpu.f t11 cde psc elemente ale compozi-
ţie arhitecturale enumerate de Vitruviu. Primele
trei se răfe la adecvare iş utilita,te (dar, În gene-
cal, numai indirect la .0ţ1e),usf iar ultimele trei
se reăf exclu9iv la ureţsmf . .,Simetria" în par-
ticular vşpietr obectWiă a frumu-
ţie,s euritmia renoaiţcd iţaronedc ei ,csihopăgl iar

decor aonice'ţld oscl.iăa

9. APARATUL CONCEPTUAL AL LUI
VITR.UVIU. lntr~ mare ămsur, analiza între-
inrpsă de Vitruviu asupra arhitecturii se înca-
răzae în domeniul tehmc al esteticii elenistice, în
ozpiţe cu punctul de vedere ,umanist miaşărbţtî
de filosofii, o,epţ:i retoricienii iş chiar ,pictorii iş
scuLptorii contemporani. in ctaurăhie in.să pro-
blemele erau oarecum diferite. Nu ,se discuta prio-
ritatea formei sa,u a nocţult,i- dar at·Ît proble-
mele sociale cît iş cele optice ale esteticii erau
considerate la fel de importante: ·
Istoricul e interesa•t nu numai de gflu,pul celor
şsea concepte principale enumerate de Vitruviu,
ci iş de conceptele mai numeroase ş,i uneori, chiar
mai generale, care îl ajutau pc Viuuviu să le
ăCS"aenifd pc cde seaş iş răf de care .nu se poate
iţbneo un tablou 'Complet al aparatului conceptual
folosit de estetica ielscăt.n Cele mai importante
dintre ele denotau rvţitu iş valori artistice. ăDca
e ăs trecem cu vederea liatţceă tehnice ca rezis-
ţtaen şi utilitatea, ne mai îmănr alte trei gru-
puci, şi. a.nume: ăe.ctaţil optice, matematice iş so-
ciale. a