Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII

4. ARTA. Filosofiei eclectice i-a fost la fel de
roşu ăs neasfcidă conceptul de tr,aă din aăzuc ăc
,Liei, chiar mai mult decît în airvpnţ conceptului
de frwnos, exista un consens de opinie între işco.l
Cînd Cicero numea arta tot ceea ce oamenii fac
ru mîinile lor, in Jaciend.o, agendo, moliendo, el
oferea pur şi simplu o niăatrv a niţfed tradi-
\Îonale, la fel ca iş atunci cînd scria că arta e
de stgăi acolo unde stăixe cun7oaş.ter

El a introdus şituo un punct de vedere nou.
In timp ce anticii acordau numele de tăar în
ălage ărmus iopdueţr iş şeaonucirt care ­luăc
etşz produ,cţai Cicero a .distins ăudo tipuri de
ău:t. acele arte (de ex. sculptura) care produc
lucruri iş acelea (de ex. geometria) care doar le
certază - rem animo cemunt:8.
Cicero s-a tăar interesat de clasificarea artelor.
el a îm-
ndîltrebuiţ iclesraăf ,elatrodiţn
părţti artele În liberale iş servile9 (pe acestea din
ămru le-a numit şi sordidae, murdare). A modi-
ficat nsăÎ radical conceptul de arte liberale dcnfiă
nu le-a definit negativ, ca pe cele care nu tecăins
efort fizic. mpiD,vrăot aiş- întemeiat ţinfade
pe mai marele efort mental pretins de ele (pru-
dentia maior) şi pe mai marea lor utilitate (non
mediocris utilitas). Aestăac abordare a modificat
iş a uftcă
lsÎnţeu isaflcră dţioaenltr ălibsop
categorisirea tuturor artelor „frumoase'", inclusiv
,lrhitectura, ca arte liberale.

dnrbIetţuîi o lăta clasificare raăcsnot a
.utclor, Cicero le-a. ărÎpiţmt în arte care sînt
necesare În ţivaă şi arte care ozarpmvăe caerlăp
(partim ad usum vitae, partim ad oblectationem)10
)i acestor iacrsflă curente pe atunci, Cicero le-a
atguăd1. una proprie. Era vorba de o clasificare
,nrăîcst mnăgitr la artele liberale şi imitative.
FI a deosebit oduă grupuri: artele auzului iş artele
\':Îzul'll4 sau, cu pardimteulcugvruinptea, 3f!tel.e vorbaile iş
artele mute11, ln inclus poezia, ora-
toria iş muzica. Oratorul Cicero a situat oratoria
Jeasupra poeziei dcăifn ea tuejlşs aădvelur, pe
cînd poezia se complace în inu;fţc oratoria se
pe oameni, în timp ce
101 străduişe s-ăi ioncvăg

poezia nu atpăşe decît să se ăcfa p.tlăcu iŞ a
plasat toate anele verbale deasupra artelor mute
ăcnifd ele iperntăz sufletele iş tru-
purile, În timp ce, ăpud potvăreid aerpă lui, cele mute

zintărpe numai trupurile.
5. IDEI TINElŞOM ŞI IDEI NOI. şiDe con-
ţcepil fundamentale despre frumos şi atră ale
lui Cicero erau astfel În consens cu riţadt gre-
ceasă enrălşa, celelalte opinii estetice ale lui erau
mai strms ştela de stoicism, În special de alocŞ„
medie" a lw Panaitios şi Posidonios. Ele putea,u fi
snÎă lesne conciliate cu Platon iş Aristotel.
A. Cicero credea ăc universul e atît de frumos,
încît e cu teuţnăip de conceeut altceva mai fru-
mos12. auseţFrm poate fi tiasăg atît în tăra cît
iş în n.ruăta Anumite forme şi culori, nu numai
în t,ăar dar iş în nt,ărua servesc numai seumfarţ
iş împodobirea (ornatus).
B. Conceptia sa despre raportul dintre tară şi
ărutan era ca operele de ată,r fiind produse de
oameni, nu pot f; la fel de excelente ca operele na-
turii1l; ele pot fi snăî treptat ameliorate prin se-
lectarea flreuoţism naturii14.

C. Referitor la icdlnţoe artei, Cicero gîndea15
ăc arta e prin iefndţ o chestiune de reguli, dar
iş de impulsuri libere (liber motus). Arta etniscă
eoptrivăd ctiăehn şi talent. E ăzltuci de eniţaur,
oşi- oătadrez eiţarpsn (adflatus)16.
dar măreţia

Cicero a adoptat idei anterioare, dar le-a rafi-
nat iş le-a conferit o mai mare precizie: a stabilit
o distinqie între esumţrf şi utilitate, între fru.;.
aeţmus mdneă iş farmec, Între aătr iş ,ăcinhet
între artele verbale iş cele plastice. ln plus, ideile
lui estetice nu s-au ăgntimr la atîta; a avut mai
multe idei originale, îndeosebi despre procesul de

creaţi iş expiaţnr es.tiăc
6. IDEILE DIN MINTEA ARTIS1ULUI. Fie-
care estetician antic trebuia şsi-ă
despre aţtim În ă,atr şi Cicero ovşebrt spăun eapră şi el

despre imitatio. Pe tae.c9ă ăetm a 50l'Us o ăfalz'
ecistră:a nu încape nici o lnoăidaî că ade-
urăvl învinge mtaiţ (sine dubio ... vincit imita-
tionem veritas)11. AstÎel, la el, tţima era nu ,.a

numai etădrif de aăve,dr ci oarecum şi spăou lui.
a lui Cicero ne rtaă o taăd mai
eAătsac mult că anticii nu priveau tiţameăţitsn ca pe o copier~

delăif a ire,altăţ ci ca pe reprezentarea ci .ărebil
Tot Cicero scria ăc imitatorii cei mai tipici dintre
iţot wti;ş erau oraitomi, W' oratorii pot imiu
numai caractere, nu iş lucruri.

acăD arta, spunea Cicero, ar cioneţ doar ade-
ărv I ea ar fi ină.ltu Pe urmele lui Aristotel, el a
accentuat fictivitatea poeziei: .Ce poate fi mai
fictiv decît versul, scena sau piesele de teatru?"•
ăcaD artistul zenpărit ceea ce vede în realitate,
el o face pe o zăba evă,.lîoct ;ş mai mu1t, el işî
extrage formele nu numai din lumea aăie,xrot
ci şi din sine nîuşi.s lşi ămsieştlup operele nu
numai du_ăP aensămr cu ceea ce vede în ţaf
ochilor, c1 şi ăpdu năearms cu ideile pe care le
are În minte"· Cînd Fidias l-a sculptat pe Zeus
al uă,s trebuie ăs fi fost utliăzc de un model de
eţsufrm (species pulchritudinis) care i-a atrăpu
În minte (ipsius in mente).

în traă es·tiăx elemente ale tăi,lţrea dar pe
ăignl ele texăis elemente idealei arta are un tipar
extern, dar şi unul cuilrntă în mintea artistului.
Platon a observat îndeosebi similitudinile dintre
tiparul """""" şi opom de .ă;rat Aristold a ob-
:,,crvat mai ăbgread deosebirile. Cicero a relevat
ceea ce în rată e derivat din mintea artistului;
prin aceasta, el s-a adresat unei ere noi.

Cicero a numit fonnele din mintea artistului
„i<lei". Şia- luat teoria ideilor iş termenul şisunî
<le la Platon (.marele scriitor iş ,ăvtor•nîţ
,i.cum îl numea el), ca şi din Academia lui Platon
În special, de la profesorul u,să Antioh. Dar
.i<laptînd teoria lui Platon la leţnxig esteticii,
,l modificat-o radical. Pentru Platon, ,.ideile• sem-
nificau forme mentale abstracte, în timp ce pen-
i ru Cicero, ele semnificau forme perceptibile con-
crete. Pentru a negÎlţ arta, care în definitiv uti-
izeăal imagini concrete, ideile abstracte aveau o
valoare ăedrus iş, ca atare, Platon nici nu le-a
ntaţiuerbÎ în teoria sa despre .ăatr El a aplicat
IOJ rnnceptul de idee la teoria ,iexnţst nu la teo-

ria artei. Fondatorul idealismului nu a fost astfel
idealist în ţealnÎgr artei; el sţineua că omul
e condus de idei în ueşrncota ţctăinşf şi în
lui morale, dar nu în ăta;r ana e mode-
niealuţătal upăd obiecte reale, nu dăup idei. Pe de laăt

parte, ideile concrete ale lui Cicero puteau fi
aplicate în teoria tciars.ă Ele ofereau o aăzb
penau o ouăn ţgerlîn a crieţa artistice, pentru
o mai Cplinăd elucidare a unei opere de ătra în
rapon cu tiparele ei interne. Pe and Platon con-
cepea atitudinea artistului ca tavimă
Cicero i-a relevat elementul activ. iş paăvs,i

7. ŢISLUM ESTETIC. Gicmo a relev"t wi ele-
ment activ nu numai la creatorii de ra,ăt ci iş
la receptorii ei, nu numai în psihologia artistului,
ci iş În psihologia spectatorului şi scultaă.ior
A exprimat aceasta spunînd ăc omul dosăpe un
mţis (sensus) special al frumosului şi artei'°. Cu
ajutorul acestui ţmsi omul elţnÎg şi aicezărp
ana şi e capabil să ardsniceă ce este aertvăd iş
fals în ărta (recta et prava dijudicare). ătsAeca
ponceţi cuprindea cîteva ficţler noi: ăc omul
e capabil ăs valorizeze arta iş frumosul21, că aceas-
tă upăţnti e o capacitate de sine taeăosr, un
fel de simt tscăn2uî.

ţCiepacno potrivit răaeic ţaepnrxi esăitc se
emnazăÎit pe un 1 s"mţi tănsÎcu era corolarul
pădu care aiţecr se azbăe
coneipţ pe o .idee" tot scnîătu a frumosului. Ambeleiastcră

conieţp au eliminat elementul pasiv din aecţir
citsraă şi din pxirenţa t;ieăsc ambele au anti-
cipat teoriile moderne ale 1 luţims artistic" şi ale
iulţms. frumosului", cu tl)ate meritele şi defec-
tele lor.
Asemenea unui mănru de scriitori dinaintea lui,
Cicero a atribuit capacitatea de a ecutnroşa fru-
ţesuma iş de a valoriza ana exclusiv ontului.
Singur omul, dintre toate eţlifn vii, .percepe
frwn,aeţsu farmecul iş armonia". Cicero a mers
năsî mai departe, spunînd că omul a luat ţiănf
În scopul de a vedea şi imita lumea (homo ortus

».est ad, mundum contemplandum et imitandum)23.

Jnaintea lui Cicero, numai Aristotel ar fi putut
,1proba stăace opinie.

8. ELOGIUL OCHILOR, URECHILOR ŞI
MIINILOR OMULUI. Cicero a atribuit capaci-
ăitţ estetice doar oamenilor, dar tuturor acestora,
chiar şi acelui vul~us imperitorum. Aceste capaci-
1:i\i care fac spibăol arta sînt variate: ele includ
aprcităţle sufletului iş trupului, ale intelectului
~i ale lor.ismţu aşA cum era foarte nobituş în
Antichitate, Cicero a aduălt nu numai intelectul
omenesc, ci şi urechile iş ochii24. Ochii ecdjuă ar-
monia şi easfţrum culorilor şi formelor. Urechile
trebuie să posede şi ele caţătip uimitoare, în-
rrucît ele zaeisă diversele intervale şi modali-
tăţi produse de cîntcce şi de instrumentele muzi-
cale. Mai mult, Cicero a elogiat iş mina omului25,
apbc„liă ăs picteze, să modeleze, ăs sculpteze, ăs
ătam, sunete din coarde iş ori".tălsfu Ei îi otăadrm
fa,ptll'l ăc avem eş,ro„a metereu, lÎemcă iş -temple•.

9. PLURALISM. Pluralismul era o utărs~
căitsrea a teoriei ciceroniene despre :artă
Cicero era ientşoc că în .răt3 ăstxie forme aproa-
pe eărtna,mu fiecare în felul ei fiind medăn de
preui.ţ Lucruri „atît de osebite Între ele nu se
pot dobîndi printr-o inuăc ădmoet şi prin aelicş
reguJi•26-27. Miron, Policlet iş Lisip, ţiot au sculp-
tat Într-o ăenrami deif.răt Talentele lor erau de-
mebite, dar nu am dori ca nici ·unul dintre ele
ăs fie altfel ele cum a fo>t în ~eaJitate. Zeuxa,
:\glaofon iş Apelles au \'IÎCtat În diverse modali-
ăti1 şi touşi pe nici unul dintre ei nu-l putem
blama.

Acestei ţcieopn pluraliste, năoalrm În vremurile
moderne, i-a trebuit mult timp ca ăs se ănimp.u ln
:\ntichitate, ţtnidea era de a tăcua cite un prin-
t ipiu unic care să fie comun tuturor li,ştrao
tutu-
ror artelor iş riăeco lucru-
fiţesumr. aAş usetăa
rile îndeosebi cu linia lăcnirap a esteticii antice,
provenind din pitagoricieni şi din ·Platon. Ei i s-a
,,r,us opcaniţe vtasăirle care s-a transmis de la
t,nifş înăp la sceptici. Abordarea din centru, plu-
,rtsiaJă IW a ':apuăl1 dedt otdăa cu ATistotel, fiind
la Cicero.
10~ taăecifsn

10. FACTORUL EVOLUTIV ŞI SOCIAL !N
ARTA. Antichitatea a favorizat fie o abordare
ăcizfateo-m a artei, fie una pur vicrpt.săed
Mai raă a fost abordarea căoilhspg şi ăcnî şi
mai aăr cea osiglcă, iăcrots sau epistemolo-
.ăcif Aceste puncte de vedere diferite sînt vizibile
ăsm la Cicero.

El a ăutvz dezvoltarea şi progresul artelor cu
ochii unui istoric. A conchis că formele iş ideile
elzărţ au fost sudate treptat Într-o tară nruaăt8.i2
Cu ochii unui sociolog, el a ătuvz luenţfai condi-
iorţl sociale asupra smacriţeltoun artei iş a scris
că naertşuco iş succesul social izrptăen hrana
artei (honos alit artes'f".
Cu ochii unui epistemolog, el a vuzăt
ăc fru-
usaeţm e mai oşur de slîenţ decît de explicat
(comprehendi quam explanari)"'. De pilda, fru-
mosul poate fi separat de bine numai În cugetare,
nu iş În realitate (cogitatione magis quam re sepa-
rari)31,

li. FILOSOFI IŞ TEORETICIENI AI ARTEI.
enioCţlpc lui Cicero, bazate pe idei platonice,
si peripatetice, au reprezentat ultima for-
stoice
mulare în domeniul esteticii filosofice din Anti-
chitate înaintea lui Plotin. De atunci încolo este-
tica ifăsolc nu a mai suferit ăsrbhmic majore.
Ideile noi s-au localizat mai edgrăba În tC:oria spe-
ălaic a artei, În teoria muzicii, în ctepoăi şi reto-
,ăcir în teoria Mhiteotur.iii, a sculptri.m',ii iş a pictwrii.

E aăvtdre toimş că teoreticienii artei din acea
vreme au rţatupin locişr filosofice. Printre cei
care s-au remarcat în estetica muzicii, Aristoxenos
era peripatetic, Heraclides din Pont era membru
al Academiei, Diogene din Babilon era stoic, iar
Filodem era epicurian. Cit despre cei care au con-
tribuit la teoria artelor plastice şi cei upciţeoar
de ticpeă,o Maximos din Tyr şi Plutarh din Che-
roneea erau platonici eclectici, Galen era aristotelic,
Panaitios iş Posidonios erau stoici, Filostrat era
platonician cu iătrus pitagoriciene, uHoiţra era
epicurian, iar Lucian cinic şi epicurian. 3"4

K. TEXTE DIN CICERO'

ltRUMOSUL CORPORAL IŞ SPIRITUAL

Cicero, Tusculane, IV, 13, 30

1. Un co9> poate avea aiţălct deosebite ca: să­
,etaăn rţ,afo srţfeum, ~goare, ;iăleuaţ ceşial
ti1lcăa le poate avea iş sufletul. ( ... ) Şi precum
o arsămoni ţiecmonfra a corpului smtăoiţ
de-un farmec al chipului se nteşum ums,eţfr
tot şa acea ăagle şi srnăiaotc ecoţrăn a oplrăei
iş ăţijlor,udec care este un efect ferm iş stabil al
virtuţ sau cuprinde tocmai ce este elnţisa în
virtute, ăraopc numele de frueţsm
PULCHRITUDO ŞI DECORUM sfl.euăcta

Cicero, Desf,Te îndatoriri, I, 28, 98

2. iŞ puăd cum umeaţfrs corpului impresio-
ăzaen ochii prin îmbinarea vopiătr a membrelor
tocmai prin aceea că toate ţepliăr se
oăzaeinmrşi tnîăc între ele, tot astfel aesctă conve-

ineţă, care se estinăafm în ăţ,iva cpoăvra apro-
barea celor cu care avem r,giletău prin ordinea,
statornicia iş usramă tuturor vorbelor iş faptelor
noastre.

FRUMOSUL IŞ UTILUL

Cicero, Despre limite, III, 5, 18

3. Cit rtpevşi membrele, idcăa păelţri corpu-
lui, se pare că unele ne-au fost date de aărunt pen-
i ni folosul ce-l au, ca mîinile, glesnele, labele
picioarelor, organele unlrădit trupului, al rocă
rost, oricare va fi el, e sarcina medicilor -ăsl l­ă
,ăaercsmu altele înăs nu sînt de nici un folos, ca
ele dplăi coada pentru ,năup penele multicolore
pentru porumbel, µţle şi barba pentru bi1.raă

• Se reproduc fra&mente din Cicero, Opue alue, lţJed
tngrljltA de G. uţG, Unlven, 1973, 3 voi. (Tu,culane, trad.
de Mihai Popa; Dupre lndalorlrl, trad. de Daniel Ganea;
Dupre. lnrH!nJlun.e, trad. de Mihai Popa; Oratorul, trad. de
Daniel Ganea; Pentru Archltu, trad. de Mihai Popa); Cicero,
l>upre. lndatorlrt, trad. de David Popescu, Ed. nţifI,c.tŞ
1057 (fragm. 9). Fragmentele 3, 4 (Ix oral.) 6-8, 10-13,
107 15-18, 20, 23-29 stnt traduse de Mihai Gramatopol.

Cicero, Despre orator, III, 45, 179

Aceasta (ordinea lucrurilor) are o orăţf atît de
mare încît aăcd se produce o cît de iăcm clintire,
nu se mai pot nţie pmăureî,n o astfel de frumu-
esţ încît nu se yoate închipui o alta mai ­deăs
şrăvit.î nîiGv-dţa acum la forma şi figura omului
sau ale celorlalte nifţe. Nu ieţv afla nici o parte
a corpului ătidmlp răf vreo rieu,ăţntb ci dim-
totul cutfă cu traă şi nu la întîmplare.
trivă,po Ce ăs mai spun despre copaci, ale roăc trunchiuri,

ramuri iş frunze sînt anume pentru rtesăap şi
rvaţeiu _propriei firi, fiecare parte cu esuţarmf
ei. Să asăml natura iş să privim spre arte. Coloa-
nele ţsuin iş temple iş portice, touiş nu le e mai
mare fnliosţa decît aspectul năupor.itm

FRUMSEŢ ŞI DEMNITATE

Cicero, Despre îndatoriri, I, 36, 130
4. Dar deoarece sînt ăodu feluri de eurm,ţsf
dintre care unul otsncă în iţare,g ălcate în dem-
nitate, ţiarg trebuie s-o snocdermiă a femeii, iar
demnitatea a ărbaliu.t

Cicero, Despre orator III, 45, 178

puăD cum în majoritatea lucrurilor natura s-a..
tealizat în chip minunat pe sine, tot astfel şi vor-
birea va cuprinde cele ce sînt de cel mai mare
folos pentru ca ele ăs băia cît mai mu1t aspectul
nroăiwpm sau, cel mai ailes, lp.ct,ău

VALORI OBIECTIVE

Cicero, Despre îndatoriri, II, 9, 32

5. Ceea ce numim moral şi cuviincios ne place
de la sine, isănmopezra sufletele tuturor prin
natura iş prin aspectul uă.s

Cicero, Despre limite, II, 14, 45

6. rşaAd, prin virtute egţmnÎl ceea ce este
despuiat de ori<:e uz practic, putî.nd fi pe· drept
duatlă fră V'I"CO ăr9p'lat sau vreun folos.

AIDEFNŢ ARTEI

Cicero, Despre orator, II, 7, 30

7. Arta are de-a face cu acele lucruri care sînt •
cunoscute omului.

TIPURI DE ARTE

Cicero, Academice_ II, 7, 22

8. Artele sînt de dăuo feluri, unul cînd reali-
tatea este atăurcs cu mintea (animo) iş altul dnd
se ăzalercu iş se ăazierl ceva.

AltTE LIBERALE IŞ COMUNE

Cicero, Despre îndatoriri, I, 42, 150-151

9. imtŞ de la şiîtna Î'nlŞto care ucopiaţ şi
venirtu.ri rtirebWC considcrrattie nobile şi cue înjosi-
toare. Sînt condamnate mai întîi ştucîeigrl care
te pun În conflict cu lumea, cum sînt acelea ale
eraolvişm şi ale iortală.cm De asemenea sînt
umilitoare şi nu nobile elşirutîcg oamenilor cu
ziua iş ale tuturor celor oărac li se lăteşp munca,
nu priceperea; căi plata năşiîs este pentru ei un
rnntract de serviwte. Trebuie socotit1 cu uoeiţpac
iă'.lmu şi cei ce ămucrp de la negustori şi vînd
apoi imediat; taeciş nu fac nimic dacă nu alenîăş
)Î desigur nimic nu e mai urît ca ea.nuşliăcî De
.tsemenea ţoit iresmaş au o îndeletnicire de rang
inferior, ciă atelierul nu poate avea ceva nobil
in el. Nu sînt de ruţpiet nici acele ucaţiop c·are
~ervesc unei pieclră de pet,ş
măelari,c i,tarbucă măciîraţ, pescarii", cum zicep:turieşer,căitoCs

l'erentius. găAuad aici, ăcad vrei, pe negustorii
<le parfumuri, pe dansatori şi orice joc de noroc.
Artele care cer o _pricepere mai iăb,soetd sau care
JU o utilitate mai mare, ca medicina, arhitectura,
nîţtuvlmă disciplinelor care n-au în ele nimic
imoral, sînt onorabile pentru cei aorăc li se potri-
\'CSC ca rang social.

AHTE UTILE IŞ DE AMUZAMENf

Cicero, Despre natura zeilor, II, 59, 148

IO. A,·rcle pe cace le căerm sSnt necesare în
parte ducerii traiului, în parte e.irătfsd

ARTE MUTE IŞ AltTE VERBALE

Cicero, Despre orator, III, 7, 26

11. iŞ dăca acest fapt este adevărt şi minunat
în artele mute, el este cu atît mai admirabil în
llt \·nrhire iş în iă.blm

FRUMSEŢA UNIVERSULUI

Cicero, Despre natura zeilor, II, 7, 18
12. Şi, desia:ur, nimic din toa1:e cele nu e ma.i

b?n, decît. (realitatea) lumii, nimic mai important,
mm1c mat frumos.

NATURA E RPIUSEĂOA ARTEI

Cicero, Despre natura zeilor, I, 33, 92

13. Nici o ătra nu poate imita ăciabd naturii.

ibid., II, 32, 81

sIuţicna naturii nu o poate unna imitînd-o
nici o ăin,m nici un artist.
nici o aă,tr

ARTA EĂTCLSZA ESUŢRAMF DIN NATURA

Cicero, Despre ienţ,uv 1, 2-3
(o otacenăd despre Zeuxis)

14 . . . ma-iDţ atunci, ,rgoă-vu pe cele mai fru-
moase dintre aceste fecioare ale voastre ca modele
cît timp pictez ce v-am dit,ş_ăfu pentru ca ima-
ginea umăt să pdănir viata upăd chipul trupului
viu." Atunci ntaoţri,c În urma unei orhtăiî
etşbo,i au adunat fecioarele într-un singur loc
iş i-au itudăgîn pictorului sşi-ă gelăa pe care vrea.
El ăîsn a ales cinci; numele acestora ni le-au trans-
mis ţulim ţpe,io de vreme ce ele au fost socotite
cele mai frwnoase tocmai de acela care, în apre-
cierea frumsţi,e avea cel mai greu cuvînt. Zeuxis
a socotit, da,şr ăc n-ar putea afla într-un sin-
gur corp toate atributele u,iefmrsţ şi -asta ăficdn
natura n-a răiftu eirncă nimic ăsevtridîş din toate
punctele de vedere.

RĂAT IŞ ISGĂŢNUR

Cicero, Despre orator, II, 35, 150

15. lnrre talent şi nsîirţguă prea gutin loc ă­r
mîne artei. Arta mai băarged dezvaluie unde să
cauiţ iş unde s-ar afla ceea ce te răitsdu ăs seăgşti;
restul definde de ijărg, de scauimţe ţinm, de
bzih,caţnu de rbăega de mcaăs, de niăs,ţturd de
cnum,ă într-un cuvînt de preocupare, tot aş cum
Într-o nirăugs virtute sînt cuprinse şi celelalte. III

INSJJlHAllA

Cicero, Tusculane, I, 26, 64

16. Mie însă nu mi se par lipsite de ajutor divin
nici cele mai lesne de ş,tiu nici cele mai vestite
pcn tru a fi riîtepădţn să socotesc fie ăc poetul
i~i evăsra cîntccul solemn iş deplin răf vreo
ăcsaer'l ipsaţern a iţ,mn fie ăc cainoţle se
scurge făr ajutor divin, ăpnil de cuvinte sun­ăr
toare iş de gînduri îetnacră de miez.

Cicero, Despre natura zeilor, II, 66, 167

N-a existat dcntioăa un ătabr de măcas lipsit
ni torul de ţaeirnsp
d.ivăn

EAĂRULVD IN ARTA

Cicero, Despre orator, lll, 57, 215

17. Neîndoielnic, în orice lucru aăuvrlde învin-
ge t.aimţ Dcăa acesta sînă s-ar .eune suficient
in ăeţdnvi prin el uşîin,s desigur ca nu am mai
.1 vca nevoie de tă.ra

ICŢUNEAF IN ARTA

Cicero, ibidem, II, 46, 19.3

18. Ce poate fi mai fictiv decît versul, scena
sau piesele de teatru?

IDEEA DIN MINTEA ARTISTULUI

Cicero, Oratorul. 2, 8

19. Dar prăea mea este ăc În nici un gen nu
c nimic atît de frwnos încît să nu fie mai prejos
decît aefuţsrm îvşităedrs din care el se des-
prinde ca o imagine ăpud chipul cuiva, iar ăetcsa
frsuţme care nu se poate percepe nici cu ochii,
nici cu urechile, nici cu vreun alt snţ,u o cuprindem
11 umai cu închipuirea şi spiritul nostru. a,rAdş
noi ne putem închipui opere mai frumoase decît
~tatuile lui Fidias, pe care vedem ăc nimic nu le
întrece în acest gen, şi decît tablourile pe care
Ic-am amintit; dar acel vestit artist, cînd căfae
chipul lui lupiter sau al Minervei, nu avea sub
ochi un model pe care -săl redea cit mai maă­se
năor,t ci chiar în mintea lui era un anumit tip
li t ideal de rf,emusţ pe care completlndu-1 iş în

care cufundîndu-se, îiş îndrepta talentul arnst,c
iş mîna spre a-l reproduce şitvîr.desă ,darşA pd·uă
cum în păusrlct iş rutciăp exisăt un tip ideal de
enuiţfcpr la care, eiacţr a imagneţ, e rapor-
tat prin reproducere tsicăar ceea ce cade sub
ochii şotir,n tot astfel idealul iceloţvn res­ăvdî
etiş îl vedem cu spiritul nostro iş ămctu -isă prin-
dem chipul cu ajutorul urechii. Platon, acel creator
iş maestru neîntrecut nu numai al gîndirii, ci şi al
vorbirii, etnuşm aceste forme ale lucrurilor idei
iş spune că ele sînt ănt,îuces eterne iş legate nu-
mai de iarunţe şi ţienglta tan.săor

SIMLUŢ ESTETIC

Cicero, Despre orator, III, SO, 195

20. oiţT oamenii, otirdăa unui simt răilunc,t
Întru nimic ujaoţtri de tăra sau e,urţian osebesc
cele drepte de cele tişreg În domeniul artelor şi
al ţiran.u Cînd fac aieclş lucru _pentru picturi,
statui sau alte opere pentru a caror ţeÎrngl
natura i-a înzestrat cu mai ţuipne mijloace, atunci
se ecăpuor mult mai mult de aprecierea cuvin-
telor, ritmurilor iş sunetelor deoarece acestea sînt
nîraădietc în sensibilitatea ăn,ucmo de care na-
tura nu a vrut ăs ilăspaec pe nimeni.

Cicero, Despre îndatoriri, I, 4, 14

21. iŞ -atîvădrn,e nu este un neînsemnat pri-
vilegiu natural al aiunţr umane faptul ăc numai
asectă niăfţ simte ce e ordinea, ce e ţiuanvc în
fapte şi vorbe, ce este marusă în ele. Astfel, nici
o laăt făiţn nu simte a,feţrums farmecul, armo-
nia acestor lucruri care ne cad sub priviri; trans-
punînd acătse imagine de la ochi la spirit, iaţ­ur
nea ăcsiaerf omului seotşc că usrmţef,a sta-
tornicia, ordinea trebuie rapte~ă chiar cu mult
mai mult În iărîhot şi fapte.

MŢEISLRU ŞI INTELECTUL

Cicero, Oratorul, 55, 183

22. Prin urmare, nu e greu ăs ne ădm seama 31
ăc în zorpă ătsexi un anumit ritm; limţsU ne-o
spune. ( ... ) De fapt, nici versul n~a fost gstăi

tirodaă iujădec,ţ ci unui iţsm ă·t,îucns iar jude-
silabele, a explicat ceea ce paă­
cata, umîsdrn-iă Astfel, studiul iş observarea na-
ruse mîtpÎor.lnă eiţntş (artem).
1urii au dat neatrş

( :icero, Oratorul, 60, 203

... În versuri, a orcă rusăm o edănimrt teo-
ria, dar pe care urechea de la sine, printr-un in-
,tinct al ei, o teamzăild ăfr ajutorul teoriei.

Cicero, Oratorul, 49, 162

Dar indcăf aprecierea ideilor şi expresiilor este
n chestie de deta,cjău iar uotărcedjl s1.U1etelor şi
ritmurilor este urechea, şi nicdăf cele clintii pri-
,·csc ţ,ingetla iar cdelalte ae,rplăc În unele arta
n produce judecata, în altele sensibilitatea.

( :icero, Oratorul, 53, 178

... În poezie versul s-a creat prin minărdet
impuse de ureche iş prin erliobăsv celor ierp.ţuc

Cicero, Despre natura zeilor, II, 14, 37

23. Omul şnuisî s-a ctunsă pentru a privi lumea
~ia o imita.

ELOGIUL OCHILOR IŞ URECHILOR

Cicero, Despre natura zeilor, II, 48, 145

24. Fiecare simt al omului Întrece cu mult sirn-
~urile animalelor. Intîi de toate ochii ăvd cu sub-
tilitate diver,se a<S!peote în domeniul acelor arte
a croă apreciere depinde de ei: picturi, forme
modelate iş sculptate, eraişcm şi gestica trupurilor,
.,spectul cuplăt iş dispunerea culorilor şi figurilor
)i, ca ăs spun astfel, ochii djecuă ceea ce se cuvine
)Î năîc altele mai înalte. Ei recunosc eiluvrtţ
viciile, nmauşld iş prietenul, veselul şi cutdrăola iş

de Întristare, pe viteaz iş pe ,şal pe rzdnîăţe şi
pc timid. Judecata urechilor este de asemenea mi-
tnuaă iş enfiătc atît în npţivar irătolncî vocale
l'Îl şi a dinivsetrrusimtaetnetaeltoornudreilosru,flaatmiş odcuurilcooraşirdec,heeia-
t\scbind
lor dt şi numeroasele feluri de voci: nsăro
IU sdăur, dlcaă şi r,spăa roăags iş ţ,eibsur iăbflex iş

iş ,ăudr ce pot fi distinse numai de urechile oam~
oilor.

ELOGIUL MlINILOR

Cicero, Despre natura zeilor, II, 60, 150

25. Şi astfel, prm ea,cmşi degetelor, mîna este
pabilăc să picteze, să modeleze, să sculpteze, ăs
coatăs sunete din coarde iş din .ăirtslofu Aceasta
în ipvrnaţ ă,rlitodesf cît işetrvp ăîns nevoile,
ăm refer la cultivarea lanurilor, la i,ţertconus la
trupurilor, ăteţus sau usăct, şi la
ăcrbmîinteaÎntreaga prelucrare a bronzului şi fierului, se des-

prinde ăc la descoperiâle ţinm şi la cele do-
bîndite prin i,rsmţU iaţreg mîinilor erşagmoiltu
se daăgu toate cele de uţnbtreiă cum sînt locuin-
ţel, hainele, uţnapit de a ne apăr, eal,orş mete-
rezele, eăinmcl iş templele.
VARIETATEA FORMELOR lN ARTA

Cicero, Despre orator, III, 9, 34

26. Oare nu s-ar putea întîmpla să se descopere
tot atîtea feluri de eicţnol diţ oratori sînt? Din
cele ce afirm s-ar deduce ăc mtrunaăe fiind
formele iş figurile artei oratorice, diferite ca fel,
ieaduălb ăîsn În esţn,ă cele ce sînt atît de ose-
bite între ele nu se pot dobîndi printr-o cinău
eoătmd iş prin aliceş reguli.

Cicero, Pentru Archias, I, 2

26 a. ăCci toate studiile care udăce iş zbienaăloÎ
spiritul au ceva comun care le uetşn
aolăt ca printr-o rînstă înrudire. şi ele se ţni

Cicero, Despre orator, III, 7, 26

27, cAalieş lucru care e valabil în cazul feno-
menelor naturale poate fi iş În cel al artelor. Ana
odrieălm este una; În cadrul ei au ăcuirtls Miron,
Policlet, Lisip, isobedţ Între ei în aş fel îndt
ai vrea ca mei unul ăs nu se zăiced de sine. Una
este arta şi aţişnt picturii ăîns foarte ifdreţ au
fost între ei Zeuxis, Aglaofon, Apelles; artei nici
unuia dintre ei nu pare năsî a-i lipsi ceva. 311

l1ROGRESUL tN ARTA

Cicero, Despre orator. I, 42, 187

2M. Aproape toate cîte sînt acum strînse În do-
meniile artelor au fost otdaă
leg,ărut şa cwn sînt în ăcizum retămpÎşai şi făr
,i uiăm,srle. (...) in ,aăr.cmits rianurile, vocile
studiul oirpţ,le
acuetşnor legendelor, interpretarea cuvintelor,
upnţaoer rocteă. In ,srfşiît în aăetcs aătr a
vorbirii a imagina, a împodobi, a plasa la locul
cuvenit, a reaminti, a aicşm - par lucruri necu-
noscute tuturor iş foarte diferite între ele.

CONELIŢD SOCIALE ALE ARTEI

<:icero, T usculane, I, 2, 4

29. Cinstirea nerşhtă artele iş pe otiţ mistui-
toarea glorie îi împinge la t,ăaerb pe cînd cele ce
nu-s inu.cetîţa,v de nimeni aănîr
parte. mereu deo-

OBSERVAŢI METODOLOGICE

Cicero, Despre îndatoriri, I, 27, 94

30. Deosebirea Între ce este moral şi ce este
cuviincios se poate mai ouşr geÎnlţ decît explica.

Cicero, Despre îndatoriri, 1, 27, 95

31. ,vÎ-rnedtăa ceea cc elÎţgnm prin „cuviin-
cin~" se vede În orice virtute; dar aspectul acesta
,,c poate distinge de virmte mai mult În teorie
dccît în ăacti.pr păuD cum farmecul şi frumu-
ţ,eac iăczf nu se pot părsedţi de atsă,en tot
.1stfel întreaga uvicănţ de care vorbim e tociăpn
n1 virtutea, dar se şsedotb de ea abstract iş
tcnretic,

7. ESTETICA MUZICII

(a) Muzico incelăst răihac se Întemeia pe reguli
I. Arta gecarăs nescrise. Ea era noialrţă iş obiec-
nici baţăo,ig nici orginalitatea, ci
ohligatorii, deiş Platon reastă cu ntiţeăs
.ăvit Nu ctuăa că
ln doar cţerpaifn.u

o atare ăart trebuie tămuar totdeauna, oricare alta
fiind ,ălexsuc iar işart uebuie ăs se ărgneascmi
la crearea unor ivarţ pe etăacs ,tăem rfă a
introduce noi principii sau forme. Dar cănî din
timpul ievţ lui, pictura şi sculptura s-au deplasat
pe ticăm.ul total diferit al impreoionimnrlui şi su-
biectivismului. ăAceast schimbare a avut loc şi
în poezie, uăpd cum se vede, din tragediile lui
Euripide. Chiar şi muzica, în ciuda naturii ci
ritualiste şi a conservatorismului subsecvent, a su-
ferit iorfdămc ăcîn de la mijlocul secolului al
V-lea. Atît Plutarh cît şi Platon priveau tăscea
tdăa timpurie ca începutul prăiuş.b muzicii'".

Grecii asociau punctul de irtăcuo din ziuăcm•
cu numele lui Melanippides, citaredul Frynis din
Mitilcne (mijlocul oe<:olului al V-lea) şi elevul suă
Timotheos din Milet, activ îndeosebi la Atena în
secolele al V-lea iş al IV-iea î.e.n. iAcşte muzi-
cieni andrăoebs simplitatea vechii olişc a lui

Terpandru1 iş ăîmbreţişas un nou tip de com-
zpeiţo în care melodia a tăapc întîietate aăfţ
de rinn2, în care tonalitatea şi ritmul variau şi
care facăe uz de efecte tep,şan de contraste
izbitoare, mourailţd rafinate, a.pel masW la croma-
tism şi iucexţ corale ale nomilor. Istoricul mu-
zicii Abert l-a asemuit pe Timotheos cu Richard
Wagner. cSbămeihlr introduse de el în muzica
au avut un vast ecou. El a itărsp ve-
chile reguli şi forme imuabile şi a inaugurat com-ăcsaegr

izţoap rp.elsoăna Caracterul anonim al artei a
luat astfel tfişrîs au început ăs se deose-
iş· iartş
bească prin stilurile lor individuale. Reaqia ascul-
rolită s-a modificat şi ea, oilţpmecz muzicale
acum, pentru prima aoră, stîrnind aplauze.

• Pe ăUgn cele meţonita mul sus; ătsxie oeurtlamă
Istorii ale muzlcll antice: R. Westphal, Harmonlk urui Mt.lo-
poh du Grlti!mn, 1863; Gat:htchte der allen u. du mlttt!laller-
llehen Mwtk, 1864; Tb. Gerold, La mwlque du orlglnu dnoa
Jour,, 1936; The New Oxford IIUtorg of Mwlc, voi. I: Anclenl
and Oriental Mtulc, 1955; F. A. Gevalrt, Hlslolre d thlDrle J•
de la mualque dtUIII l'antlquttt, voi. 2, 1875-1881; cf. K. v.
Jan, Mmlcl auctona Graut, 1895.

In secolul al V-lea, muzica a trecut de la for-
mele canonice la cele individualiste iş de la forme
foarte simple la altele mai complexe. Referindu-se
în special la dntatul din flaut, Plutarh scria că
ci a evoluat de la .forme simple la forme bogate•.
ln lşeiac timp, muzica a evoluat către forme
libere. Dionis âin Halicamas spunea despre mu-
zicieni ăc „amestecînd în una iş ciaeş
modul dorian, frigian şi lidian iş gamele diatonice, ţzoepcmi

cromatice iş enarmonice, ei s-au lupmctoă Într-o
libertate bimsldaăn În ,aărt"'
În eacişl timp a survenit tn uzcimă
•,are de accent de pe muzica ovcaăl ye o depla-
cea instru-
n.ălatme Toşnritlad regretau ca „acum, cîn-
iţerăt din flaut nu mai sînt eţirgtăp să cedeze
rolul ourcătdn corurilor, aş cum se întîmpla
În trecut•, şi afirmau ăc la urma urmelor „Muzele
au ţatdrnÎcie corului conducerea, aş incit flau-
tul să răn.'mî în spate, fdiăcn are un rol sub-

ordonat". sAceaăt schimbare a avut un rezultat
(le o aimefsţcn rb.ăedisnocla Cînd muzica a

Început să fie i.tăca'so cu instrumentele, ea s-a
desprins de poezie şi în locul a ceea ce fusese o
au ăptrua ăuod arte. Pe de o parte
ăr.i:t ncăui muzica puc nsiumerălta,
a luait şaenrt iar pe de

.llta, oăpvedtir de ctenusoă în trecut, poezia
mătine lecturii şi nu 'îtcă.irn sau ecirtă şi ascul-
1:irii. ,.Cîntul poetului• a devenit o expresie pur

atoricăe.mf

TT. Romanii nu erau nici foarte aionsţp de
muzică şi nici nu aveau un talent deosebit pentru
ca. Nu se auesţmi rişat de melodia răf cuvinte
,.u1 spectacol. Sub numele de cîntec (canticum),
ci compuneau riectă
scenice şi pantomime. Aceas-
1.1 era situaţ în perioada moăanr timpurie, dar
ulterior a avut loc o schimbare iş Roma a sucombat
nu numai ale muzicii ,itecşrg
Ε1 afţ lfneuiţro
dar şÎ ale celei orientale. Titus Livius ne spune
( .1 în anul 187 î.e.n., Roma a fost invadăt de

1ică lorane,tăi aceasta întîmpinînd ţnazrtesi
111 rnmcrvatorilor care, în 11 S, au promulgat o in-

terdiqie căflaio a tuturor instrumentelor cu ex-
cepţia tibiei romane. Cu toate acestea nimeni n-a
luat în esăma ţrednicat iş ivţa i-aş urmat cursul.
Cicero era înclinat să aădv o ăgultre Între for-
mele muzicale noi iş declinul moravurilor, con-
damnînd prin urmare rafinamentul muzical care
se generalizase în timpul iţve lui.

Sub Cezari, muzica a devenit mult mai imeor-
ătna în viaţ uipcblă iar interpretarile
iş ăpv,riat colosale. Ace-
au dobîndit În scun timp poriţ
laşi lucru e valabil şi în cazul Alexandriei, unde
dăeua concerte coruri şi orchestre auiş.re Sub
Ptolemeu Filadelful, la procesiunile dionisiace au
luat parte 300 de ăncţîerit iş 300 de chitare. Roma
a Întrecut săîn chiar Alexandria. Acolo, coruri
lătuieac din sute şi sute de persoane udăea spec-
tacole În teatre şi sute de ceţuxtian udeaă con-
certe pentru zeci de mii de .roscuaiătl

Dăac înainte vreme romanii se măirgesn să
asiste Ja dansurile sclavilor ăfr a lua parte la
ele, din epoca Gracchilor -auiş uăctf ţiarp oişcl
de dans şi de cînt, în pofida protestelor iaotţd­r
Cezarii, ale orăc gusturi i-au apropiat
mai mult de popor decît de oaţtsire,cşilantor. au spri-

jinit muzica iş unii dintre ei puteau ei inîş ăs
cînte din guăr sau din instrumente. Capacitatea
de a face ăcizum a ajuns
ăs fie virtpă ăvcoal iş utmsilărnae
ca o podbăa a iaătţlnosrep femi-
nine. Din Grecia a venit moda ăpitren mu-
zicii în timpul meselor.

Marii iţrepnt erau oniţarujîc cu toate ono-
rurile şi acăfeu turnee În tot cuprinsul imperiului.
uMiţl dintre ei erau nţeîirut de curtea impe-
ialăr şi nu numai ăc erau remnauiţ generos, ci
se ridicau iş statui În cinstea lor. Neron i-a udtări
un palat citharedului Menecrates, iar Anaxenoos
a primit de la Marcus Aurelius trihuturile itplăe
de patru earşo cucerite iş avea o dgraă de onoare
potaăs În aţf casei lui. Strabon spune despre el
ăc uşlaro natal i-a acordat -un titlu religios şi a
aînăltţ o blăta cu o senicrpţ în care era comparat JI

ru zeii. Trebuie să ne marg1mm la aceste infor-
aţim sociologice despre muzica din Roma pentru
că, în pofida dragostei lor pentru iumzcă, romanii
nu au adus nici o oectruibnţ la dezvoltarea ei.

Dar chiar În Grecia muzica a pro~esat prea
ţnpiu în veacurile mai tîrzii. şDei însa aeativi.
tatea muălaciz a avansat atît de p,uniţ teoria
ălacizmu S·a dezvoltat într·Un mod cu totul con-
~iderabil. eiaşAc bsrevţiao e labvăi iş pentru
istoria muzicii. Tot ce itmş despre perioada ăeln
timpurie de aeircţ o mtăorda istoricilor din era
leniscă,t pădaoire cînd pasiunea dieţur a în-
locuit munca creatoare.

(b) Teoria ziălcamu

I. DIVERSELE ŢCEPIA ALE CUVlNTIJ-
1.UI .MUZICA". Derivat etimologic din .Muze",
cuvîntul umnzic•ă însemna laţin toate ivtac·ă
aflate sub patronajul lor. Dar
elţî şi guitşelrm lui s-a
ănÎr dintr-un stadiu timpuriu, aciţep
redus la arta sunetelor. ln vremurile elenistice,
semnicaţf gaărnoi ăglra nu mai era Întrebuin-
ţată decît metaforic.

Cuvîntul moHsikt era o abreviere de la mou-
sikC tihne, scmnificînd arta muzicii, şi a spatăr
permanent ambiguitatea termenului grecesc de
•,artă care Îngloba atît teoria dt iş practica. Cu.
,·întul mousikt semnifica nu numai muzica în ac-
ci şi teoria cuzlămi,a nu numai
caiţpe dă,enrom
rapacitatea de a produce ritmuri, ci şi procesul
de ediorcpţu îsuşn.i

Astfel, Sextus Empiricus scria că în Antichitate
ruvîntul um„•ăicz avea un triplu lenţ3sÎ. ln pri-
mul rînd, semnifica o ,nităţş aşţnit care se pre-
ocupa de sunete şi rinnuri a(ăcid ceea ce azi am
numi teorie lacizumă). ln al doilea rînd, el în-
În canto sau în muzica Înstru-
\Cmna neacompţt
ă]at,mne în producerea sunetelor iş ritmurilor, dar
şi produsul acestei te,ncompţ dăcia lucrarea mu-
ltf 7icală .işăîns ln al treilea rînd, cuvînrul mic„zuă•

însemna, în eacpiţ lui inară,go orice poăre de
ană În cel mai larg ţnlesÎ, inclusiv pictura şi
poezia, eşdi mai tîrziu a încetat să mai fie utili-
zat în acest SCOi.
:

2. SFERA TEORIEI MUZICALE. iţŞant mu-
zicii la antici era ,visneătx îndeosebi icăfdn ei
includeau În ea atît fundamentele ei matematice
si optice cît iş teoria dansului ,iş Într-o aimtnuă
măsur, teoria poeziei. Opera lui Aristoxenos•
atră ăc, cănî de la începutrul epocii eleil1Î9tÎce în
secolul al 111-lea î.e.n., tăaecs nşităţ cuprindea
o mare diversitate! de subiecte.
Astfel, ţiantş muzicii avea un aspect teoretic
şi unul practic. Aspectul teoretic rezida în bazele
ecştinfţ iş În pailţec lor tehnice. Aceste baze
constau pane în iăatcmer şi parte în ,cfiăz în
timp ce cleţiap lor cuprindeau armonica, eurit-
mica şi metrica. Aspectul practic era erăvipdto
educativ şi productiv. maiţopCz putea fi la
rîndu-i de trei feluri: fie măaziulc în ţecipa
nrăsaot en,rmădo fie ocupîndu-se de dans sau de
poezie. Interpretarea era de asemenea z:ivbdlă
interpretarea la instrumente, interpretarea lvăoac
iş interpretarea prin intermediul olrşcmăi cor-

pului, precum· În cazul unui actor sau al unui dan-
sator...

AŢNIŞT MUZICII

TEORJE

Baze ,eţnftulc apAcilţ tehnice
I(fgsik6n) (tehnlkdn)
I
arltmeUcl Odei AnnL,a II M,L,.
( arlthmdlkdn) (fustkdn)
Euritmica

• Dle harmont,chen Fragmente de.s Arislo:reRIJ8, ed. P. Mar- .
quardt, 1868.
u Arlstoxenos era famlllarb.at cu toate aceste aspecte
dlvene ale ţşteln muzicale. Tabloul lor a fost tntocmlt de
~.P. Marquardt, care l-a editat operele acum peste o sutl de

b. PRACTICA

educaUval producUval
(paldeutlk6n) (uwgetUc6n)

-I ·-I_I

pzaţmoiC Interpretarea
(l,,...~6n) (czangclllc6n)

II
11111zlcaI4 dansul poetlcl
(mtlopola) (rhythmopola) (polul,)

1---T I
lnatrumentalal vocal.A. prin imearcş
(organlkl) . (odUtt) (hlJpokrlWtl)

J. IDARŢT PITAGORICIENILOR, A LUI
!'I.ATON ŞI ARISTOTEL. Grecii au fost cei mai
puternic influen1a1i în atitudinea lor ftaă de mu-
ăic.1 de cei care i-au studiat primii teoria, şi anu-
me de pitago?jcieni•. Modul lor de a egnlţÎ
muzic.a avea ăruits aparte. ln primul .rînd,
11 interpretau matematic. Bazîndu-se pe observa-
eliţ lor asupra matematicii iş acusticii, ci ajun-
ăres,c la concluzia că armonia se reduce la pro-
opţir şi numere. Plutarh avea ăs descrie aăscte
ăot1dc ăudp cum eurăaz:m .Pitagora nu aăed
tairnţăopm ruceijăd muzicii duăp nţeis,za ci spu-
nea că receptarea valorii acesteia se face cu min-
ic.-.. "4.
1n al doilea rînd, ei au tinaţ teoria kăte a
muzicii. Ei au dezvoltat opinia răcunet în Grecia
c,i muzica nu e doar un amuzament, ci şi un sti-
mulent trăec fapte bune5 iş sineauţ că rinnul
}i tonalitatea eţanulfăiz atitudinea aălmro a
nmului, fie paralizîndu-i nţv,aoi fie încurajîndu-i-o,
~i-l pot duce de la normalitate la nebunie sau, dim-
,opivătr pot calma iş lîaăturn eulbtrăi ysiho-
!ogice, avînd o vaJoare tuiya.eăcr Dupa cwn
spuneau grecii, ele ţaelfnZiu etosul omului.
Interpretarea ictăe a muzicii, faătlumro pentru
prima oaăr de pitagoricieni, a fost lătvzedao de

111 • Cf, op. cU. de Frank şl Schi.Ike,

Damon• :iş de Platon... De la bun început au
existat uăod licoş pitagoriciene, una uatînd mu-
zica pur teoretic, pe picior de egalitate cu astro-
nomia, tealăc de aţneuilf ei itceă.
Platon a tusnSiţ ucarpoteă acestă din ămur şlăcao, care poa-
te fi inwăt
dar,ş laşco naico-.tălpgr
Interpretarea muzicii în termeni etici se lxipeăc
lesne. Unul din motive a fost extraordinara sen-
sibilitate la cuzmăi a grecilor, împrejurare foarte
nuităboş printre eopoarele aflate în stadii tim-
purii ale ănitdlovze culturale. Aceasta a avut con-
secinţ remarcabile în faptul ăc teoria zlăuaicm
s-a rtaă mai riătnase de efectele morale ale
muzicii decît de cele estetice, În timp ce dnecţiar
că muzica e truosiăcn uădp liaecş legi mate-
matice ale armoniei ca şi universul a înzestrat teo-
ria ilămuacz erăcags cu o itenădţ mzieătcaf
iş timcs.ă ctăasAe tşniremo pitagoriciano-plato-
nică, în parte aef,iămztc În parte laăomr şi edu-
cativă, a tirsuţpeav în veacurile elenistice. A
faţă de
itsupraveţ sîăn iş ipzţoa ofsitşrlăc singura funqie a
ătsaec teorie. Ei eauiţsn
muzicii e de a furniza ăe,rlpc ceea ce însemna o
rnicăetup vlrătiou Împotriva unei arte care pretin-
dea ertşaconu cosmosului iş capacitatea de a
ameliora sufletele oamenilor. Teza itemocăaz-f
şi critica ei s-au perpetuat ăodnîmua În era ele-
dar În işacel timp, ieţrdu
tuturor crlioşni,stăc filosofice contemporane, mdeosebi înidţrap

şcoli peripatetice, au întreprins studii muzicale
specializate iş empirice, eliberate de esluipozţr
metafizice şi etice.

4. ):>PROBLEMELE·. Acestei lşioc i se tdorzaeă
Problemele, atribuite cîndva luă: Aristotel ş•iîus.n

Deşi nu sînt opera lui, ele viredă din gîndirea sa

şi- zeluiăat metoda ifncăşţt de rezolvare a
chestiunilor specializate. Cel uipţn unsprezece ca-

,1• Cf. Schiifke Koller, op. elt. Jtl

•• J. Regner, Plat08 MwtktmDrit, Halle Unlv. Tezl.
1923.

. •• • C. Stumpf, .,Ole Pseudo-arlstotellschea Probleme
Ober Muslk'". Abhandlungen der Ballner Akadunle, 1896.

pi1Dle din cetaăs lucrare sînt consacrate teoriei
muzicale, şi nrebîăitl pe care le oeabălzr sînt
în parte similare cu cele puse de estetica ănore,dm
(U toate că eliţuos sînt aeoţniltrd şi specifice
.hci~ţtnA

Astfel, în Problemele 34, 3Ja şi 41 se pune în-
trebarea: Cînd sînt sunetele În armoo..ie 1ş ălutecp
urechii? ns.up9ăRl es,te: cUW. se Ce9săg în.tr~
aerţil rămunice mpl.siă Era un pnrăsu pitago-
rician nţid,atolr general acceptat de greci.
Problema 38 ntîăraeb de ce oare ritmurile, me-
ludiile şi armoniile produc p,rleăc
plăcera prdăuso de ele este parţil drănsuîzp lăarunt ăc iş

u1ătcsn şi piţrla şîi are oaşîbi în ăr,mun stabi-
litate, ordine şi eopiţ,r care sînt prin natura
lor eardăto de J.lacere6. Aici întîlnim o ăonu
ănridoct a deprin erii şi lirmfză,a urtlăia de
vechea ănirotcd năl1aticgp"O. potri'Wt acreăi ordi-
ne.1 iş airopţ sînt izvoarele smeţufri şi bucmiei.
Problemele 27 iş 29 ezaănxmi modul în care
muzica, chiar dcăa e ltăpsi de voce, poate expri-
ma caracterul, iş lusănrp este că muzica poate
fa~e acest„ lucr.u din auzcă ăc În .muzic~ percepem
percepemmaerc,1ş şimrace mucneaţi ş1 ciuaenţ
<Macterrul. iŞ punsr,lă a<esita erălcft vechea ID-
1crpretare ._etică" a muzicii.
de ce misăg
Problemele 33 şi 37 îb.tnaeră că o
voce gvaăr e mai ăcuptl decît una uacăt şi ne
~pun ăc lucrurile s.tau astfel deoarece n.i se ,pare
i:ii o voce ucată ăfe.crtl isbălaenuc unei persoane.
~i acesit:a e9te uo ecou~ teoriei „etoouLui• în muziă.c

In Problema 10 se pune întrebarea de ce vocea
umăna produce mai mare eărpcl decît instrumen-
tele şi de ce cerplăa aceasta e tmduniaă cînd
dntecul e răf cuvinte. slpuănR arăt că expli-
lia·ţ ăts în faptul că aercplă armoniei în sine
este ăapteonţ în rpezanţ cuvintelor de către ­ăpl
i:erea tia.meţ Acest nupsră e tipic aristotelic,
Întrucît introduce ideea de mimesis într-o inter-
pretare, ceea ce era specific Stagiritului.
Problemele 5 iş 40 9e sazăeintr de ce resiin-
~im mai umătl cpăler cînd scamlătu un cîntec
121 cunoscut decît atunci cînd tlcmsaău unul necu-

noscut. snluRpă rată că ieăxts o ălprce îri
unoacre,tş iar eratuoncş unui cîntec fami-
liar, a melodiei şi ritmului suă netsică mai ţiupn
efort. Aăctesa iţeavorbs e la fel de veche ca
Homer, dar referirea ivexalctăp la lrăe„pac re-
uciretşaon ... introduce o idee .ăcilarstoe

ln ţnes,ă Problemele atră cit de ăspînirtd iş
de dlraiăub a fost în Grecia maniera de a în­ţe
lege muzica oztăvadle de .pitagoricieni, cu inter-
pretarea mieărncu a arrmoruei şi cu doot.rinele ei
despre ordine, expresie iş etos. Aceste doctrine
s-au snurtpeÎă ăîns cu unele idei ale lui Aristo-
tel, îndeosebi cu teoria itţea.m

5. TEOFRAST ŞI ARISTOXENOS. Teofrast,
elev rtsălicu al lui Aristotel· iş savant preocupat
chiar mai mult decît magistrul ăus de probleme
speciale iş tehnice, şi pe care Aristotel l-a dojenit
pare-se pentru .claritate ,"vxecăsi a manifestat
un deosebit interes pentru iestcă şi teoria artei.
Pe năgil Poetica sa iş monografiile Despre stil,
Despre comedie, Despre ridicol şi Despre entu-
ziasm, el a scris Armonicele iş Despre zu.icăm
Fragmentele tsrayeă din aceste ăurlci muzicolo-
gice ne arata ăc el explica efectele muzicii prin
cele trei eiţmo stîrnite: etţ,sir eăfsadrt şi entu-
ziasm. Muzica crasedă aceste ţoime iş le Împie-
cadiăc prin urmare să aăib efecte negative. Vedem

aotfel Teof<Ut accepta ,teoria catlrarsi•u.lui în
umcziă şi teza efectelor morale ale muzicii. El a
păstar vechea coepniţ secărag despre cz,uăim
dar în formularea ăt1uacerp a lui Aristotel.

Aristoxenos din Tarem, alt e:ev al lui Areţh,tol
a avut o brţuicnoet iş mai rtanimăpo la teoria
Printre numeroasele-i iuălrc (Suidas ·ÎÎ
ăunmer mzicală.u 453 de c)irăţ locul Întîi îl upăco cele

consacrate teoriei muzicale. Au pvtaieţrsu trei
ărţci din Armonicele sale, ca iş fragmente pe teme
muzicale din Introducerea în armonie (la Cleoni-
des) iş din siucleDţ conviviale (la Plutarh). Tra-
tatul suă Despre rmcăiteu e cunoscut din tran-
scrieri tîrzii. Anticii erau eitşcnţo de rolul ăus în
acest domeniu işl- nwneau „muzicianul... Cicero
i-a comparat elzăari în analele muzicii cu acelea 3•

ak lu.i Arhimede În emaitcă. Iiţlaromnef itto-
rice compilate de Ari.9toxenos fac din ele una din
principalele noastre sur9e referitoare la muzica
terduttniacă, în tim,ip ce ,propriile sale studii muzicale nu
ta: a.ctuali1.atea nici azi, pudă duoă mii
0

A fost elevul nu numai al lui Aristotel, ci şi
al matematicienilor iş lrţepxio pitagoricieni în
ia.ătcus A studiat oipdtrăve problemele tehnice
şi cele filosofice referitoare la .ăizumc A fost par-
tizanul muzicii simple a trecutului şi i-a elogiat
pe muzicienii timpurii care sidţe.a_pur polifonia
iş varietatea•. Lor li i-a opus pe inovatori, suţi­
nînd ăc ..,sîntem aidoma locuitorilor din Paestum,
rare erau aidnoăr eleni, dar s-au dedat barbariei
iş au devenit romani•. El uţinase aruîntăţv
tra-
idnlaoţă despre etosul muzicii şi despre efectele ei
morale, educative şi terapeutice. Credea ăc • vechii
eleni aveau dreptate în viţanpr puterii educative
a muzicii•.

6. ORIENTAREA PITAGORICIANA ŞI CEA
ARISTOXENIANA. Noutatea şi raopminţt is-
ricotă a lui Aristoxenos stau ăîsn nu ant în aceasta
cît în studiile sale obiective asupra muzicii, inclu-
siv în studiile psihologice. A recunoscut nsîe­mă
tatea acestora pornind de la premisa ăc trebuie
artdcăo mai ămtul eiţnta actului ăjecuiţd decît
lucrului judecat7•
A avut de înfruntat ăduo
despre ,uziăcm opţicne antagoniste
una dintre ele afirmînd ăc mllzica
ămaensî roţfă amr,lăo iar lecaăt că nu face
decît „ăs gîdile urechea·. oCniţacpe igcpatnăro
era că muzica are un fundament matematic imua-
bil, iar Democrit şi işfost eaunţsi ăc este o
chestiune de simturi, Aristoxenos nu a sprijinit in-
tegral nici una din aceste noc>eţi, iş-dunîl ăsîn
din fiecare o ăeams de idei. A inclus În teoria sa
doctrinele pitagoricicne, dar a relevat iş elemen-
tele senzoriale ale muzicii. El seria că, în viarţpn
muzicii, Dprecizia ţirpce este ~trU cel ce
muzica o eicăţnr de ac"iît'8ăp
.ăzaiduts. priceperea . muzicii depinde de uodă iş că

lucruri:
JH de iţrecp şi de memorie9. Astfel, teoria

ica-lăzum avea de acum încolo să opănu direqia
ciăranogtp, celei ar'listoxeniene. năouAîdm
uaeniţs interpretarea ti„ăce" a muzicii, deose-
birea dintre ele constînd În faptul că modul de
abordare al celei dinrîi era metafizic şi mistic,
asociind armonia izcalumă cu armonia cosmosului
şi atribuind muzicii o oţărf iş o capacitate
căniu de a nuilţeaf -sufletele, în tim.p ce acşiremecipsăal

aristoxenă încerca o interpretare ivzopst,ă
piholgcăs iş ămaldeic. Deosebirea dmtre pita-
goricieni şi peidaţ lui Aristoxenos tsă nu atît în
modul lor de lmgeţr a muzicii cit în metoda
ătazilu pentru studierea ei.
Urmînd spiritul vremii, majoritatea teoreticie-
nilor muzicali au început -lăs sprijine din acel
moment pe Aristoxenos, cu toate ăc şi ei au adop-
tat o atitudine de compromis ăaţf de pziţao pita-
Printre ei s-au tunăram o serie de stoici,
goricană.dintre care cel mai mare interes pentru teoria

muzicii l-a manifestat Diogene, supranumit din
Babilon. Lucrarea sa Despre c,mizuă În care a
iapremăt puterea muzicii iş utilitatea ei în cult
iş ,aceţdiu În zoirăb iş jocuri, În uţieacn şi În gîn-
dire, şi în care i-a subliniat nu numai valoarea
ar,ălmo dar iş pe cea oticăsplem,g s-a bucurat
o vreme de un succes remarcabil. Cel mai impor-
tant dintre scriitorii tîrzii ai acestei riămşc a fost
Aristi,des Quintilian, autorul celor Trei rciţă despre

zucm•i.ă 7.STUDIUL ETOSULUI. Un element neslaiţ

În Întreaga teorie a muzicii atît în interpretarea
ei gircaptăno cit iş în cea sieotnaxr,ă era în-
despre „caracterul mu-
utăţvar ătacni aergscă

* Arlsfidu QulntlUanus, ed. A. Jahn. - UnnAtoarele
titluri repretlntA de asemenea iăulrc bine taepăsr şi Impor-
tante despre muzica hAntlţc Urzii: Plutarh, De muslca
(De ta muslque, cd. H. Well :Iş Th. Relnach, 1900) .Iş Pto-
lemeu, Harmonica (ed. J. DurlnR, 1930). - Interpretarea
muzicii ln faza rtnalA a ntiAhăţc se face ln G. Pletzsch,
Die Mwtk in Erzeih11ngs- und Blldungsideal du au.sgehend.en
Altertums und frllhen Mlltelalters, 1932, şi ln cartea deja
a lui Schll.Ike,
Amenaolţt ** H. Abert, Dle I.ehre oom Ethos ln der grltthlschen

1\lustk, 1899. 3~

zicii•10. Pe răsum ce a devenit mai ţinămtua 0,
studiul lui a şeitădp niadcoţ unei teze generale
despre efectul muzicii asupra caracterului (etos),
descriind diverse aspecte ale acestui efect iş în-
deosebi punîndu-i În contrast efectele pozitive iş
negative. Muzica ecifăr seminţ rtecgiş avea
cîte un mod diferit: modul dorian era auster, cel
ionian melodios. Muzica ilăeaortn nupsăart în
modul frigian iş în cel lidian, care îşi consolidase
aiuţst în Grecia, era foarte dietăfr de muzica
autentic ăcsreag, în special de muzica ai.ănrdo
Pentru greci, contrastul cel mai puternic era Între
muzica ăairodn ăsutaer iş muzica fari,ăgn pasio-
Modurile lor erau diferite.
tăan şi păztonuare. acut
Unul era profund iş grav (hlpata), ălecat
(11eta). Unul neîbuiţatr cithara, lecăat flautul.
Ele acompaniau culte diferite, modul dorian fiind
.isociat cultului lui Apolo, iar cel frigian cultului
lui Dionh$os, al Cibelei şi al or.,ţiml Un ul era
indigen, lctăae exotic. Muzica ragfăin era atît
<le ităredf de aceea cu care se rebiăsşoun grecii,
încît introducerea ei a fost srimăţte ca un o,şc
<latorîndu-i-se probabil Într-o. mniăatu usărm
,tpariţ Întregii tea.rii despre etosul divers a-l nru-
licii. Grecii şîi considerau muzica tandrţăilo ca
noua icămzu năstri ăv­
fotnirăa iş lien,toarş
zînd-o ca stimulatoare, xtceanăi iş .toiărgcas
iştlno,aţdr" Platon îndeosebi, i-a atribuit celei
dintîi un etos pozitiv, iar celei de-a doua unul
negativ. Ei au condamnat modul frigian, încuviin-
tîndu-1 exclusiv pe ce~ dorian.

Intre aceste oădu extreme, grecii oacnşteur
multe moduri intermediare: modul eolian epic (pe
rare, aoitdăr apropierii sale de modul dorian, îl
numeau hi~an), modul ionian liric (ca.re, da-
tăiro ăirnseam sale cu modul frigian, era numit
hipofrigian), modul lidian, modul mixolidian, mo-
dul hipolidian şi altele. lncercînd ăs simplifice
tăKesa, varietate, teoreticieriii greci au distins trei
moduri muzicale, dăou dintre ele extreme şi un al
treilea intermediar înglobîndu-le pe toate celelalte.

Filosofii au furnizat o interpretare mrăola şi
117 holigcăsp pentru taecsă multitudine de moduri.

Din acest punct de vedere, Aristotel a deosebit
trei tipuri de moduri: etic, practic iş entuziastic.
El sueţina că modurile .etice" ăaţnlzifeu Întte-
gul etos al omului, fie dotîndu-1 cu stabilitate
eătci (precum face modul dorian cu austeritatea
lui), fie distrugîndu-i-1 În fapt (aş cum face mixo-
lidianul cu melancolia lui sau modul ionian cu
accentul lui iritant). Modurile .,,practice" trezesc
în om acte specifice de nioţv,ă P.e cînd cele „entu-
ziastice•, îndeosebi frigianul, 11 duc pe om din
starea lnormăa în extaz iş eănidtrm o derscaă

mnţi.ăeola

aăeAcst ptlări diviziune a modurilor s-a men-
nţuti de-a lungul Întregii ere elenistice, dişe de-
obicei în iţanbcom şi sub nume diferite. Aristides
Quintilian deosebea trei tipuri de zmciuă 1 :1 1. mu-
ăciz cu .etos diastaltic", cariăetz prin ­emăr
ţie, virilitate şi eroism; 2. contrariul ei, ămuczi
cu .etos sistaltic", piălst de ibeărţ şi dind şa­n
tere ţimeonsrălt amoroase iş tînguitoare; 3.•eto-
sul isihasric", de mijloc, caracterizat prin s,tabiii1.ite
'nt.riăe In poez.ie, pr.imul „etos" e adecvat trage-
giei, al doilea nltaoemiţr iş al treilea imnurilor
şi peanilor.

Analiza i,•„etcă utaărs cea mai csirtaăe
a teoriei cgitşer despre uzimc,ă a rtăuap printre
pitagoricieni sub forma unei teorii metafizice şi
mistice. Apoi, din epoca lui Damon şi Platon, a
început să fie toăsica cu concluzii etice12, peda-
gogice şi poliitice13, care 'Pretindeau utilizarea anu-
mitor moduri iş inten:1cerea altora. In ,tişrîfs
nîcătup pe mîinile lui Aristotel iş ale elevilor lui,
ea s-a modificat atît de mult, încît a fost rsudeă
la o fenomenologie a efectelor muzicii. telPriţn
i-au sz,cătu dar valoarea tnţşifcă i-a sporit.

ln pofida r~tului nutrit de greci ftaă de
teoria metafizica iş ăctie a muzicii, ele nu au fost
scutite de critici. Chiar interpretarea fenomeno-
ăiogcl a „etosuluia a provocat ioeţcb din czăau
că ea admitea ăc „etosul• istăex independent de
atitudinea iascultăro şi atribuia sunetelor o
putere bine eif.tdnă Existau de asemenea gîndi-
tori mai iţnepdru care îi idugtaă muzicii aescăt 321

rţf;oă: iş sţeinau ăc toate atribute1e modurilor -
exaltarea modului dorian, fantezismul inspirat al
modului frigian, anţmleit ajlnică a modului li-

dian - nu trebuiau ctaueă în ele îişes,n ci mai
bargedă efsăur rcăeaîtn cu aceste atribute chiar
de om în cursul unui îndelungat proces evolutiv.
8. ORIENTAREA POZITIVISTA: FILODEM.
cAsăate cirtă începuse ăînc din perioada de re-
reanşt din veacul al V-lea. Sitşfo iş itşmoa nu
acceptau teoria .etosului•. Ei ofereau în locu-i o
teorie total difăter potrivit iaercă muzica nu ar
fi decît o ebimaocţn ăplcut de sunete iş ritmuri
şi nu o orţăf igcpoahsă sau tică.e Cele mai vechi
dubii cu privire la puterea aghioescă a muzicii
se escăg rntr-un fragment pastrat şi cunoscut sub
numele de papirusul de la Hibeh14• Conflictul din-
tre cele două mşi,căr pe care le putem numi ăceti
şi ăivtpzo,s a dus la cea mai ipragă ăsnorevct
asupra teoriei muzicii din perioada ăcitsel,n
scepticii iş e.picurienii jucînd aici rolul de otnpiăur
de cuvînt a1 ărcişm pozitiviste. Ne-au parvenit
savante pe eatăsc ă:etm una dioatră
uodă ulrcăi
epicurianului Filodem, iar ăeclat scepticului
Sextus Empiricus, ambii îa'.cînd deja obiectul dis-
cuţie noastre. ţeilCocpn lor şi îndeosebi cele ale
lui Filodem, care se abate de la idarţt meta-
a teoriei irşectg despre ămcuzi, pot
fizcă-teo?~fi considerate drept caracteristice pentru anumite

il?rş _gînclire. ţşeD co~stituia co~C!PJÎa unei
nu era mai iţupn caracter1snca pentru
1ţona,imtr pcri0ada s.tciăverp

Filodem• a lansat un atac polemic 1. contra
.tfieţarm ăc ar exista o saeoiţc ficăpse între
ăcizunr şi suflet. El a declarat în mod brutal ăc
efectul ei asupra sufletului nu se eosdştb de cel
;1\ ar-tei culm3re15; 2. contra pretinsei ei asocieri
cu divinitatea, deoarece rtsiăle de exitaz generate
de ascultarea muzicii sînt uroş explicabile; 3. con-
' ra pretinselor ei efecte morale şi ciaptăţ de a
f,1rtifica sau islbă virtutea; 4. contra cţaiătp ei
de a reprezenta ceva şi cu atît mai uinţp caractere.

• A. Rostagnl. ..Fllodemo contra l'estettca clesaka"
U• Rfolsta dl filologia classica, 1923-1924.

Filodem argumenta ăc stimulul muzicii, pe care
fusese dftiaeăc teoria „etosului" muzical, nu este
nicidecum general iş nu-i ţnizafleuă decît pe oa-
menii de un anumit tip, mai ales pe femei iş pe
iţabră niaţe.mf Mai mult, el poate fi explicat
psihologic ăfr referire la atribute mistice şi ăfr
a-i atribui muzicii nici o putere eap.iclsă ăDca ar
fi să irmăex;p ideile lui Filodem !n limbaj mo-
dern, am spune că el explica efectele muzicii ca
pe un rezultat al acisţoe de idei. Rcţliae la
muzici depind nu numai de eailszţn auditive, ci
şi de ideile asociate lor, aceste idei depinzînd la
rîndul lor de diverse elemente incidentale, dintre
care cel mai semnificativ e poezia ce nţeostÎş mu-
zica. Inventatorii teoriei etice a muzicii confundau
efectele muzicale cu efectele poetice, im-aşgnîdu
că efectele produse de cuvinte şi riătugce sînt efecte
ale sunetelor16. lntemeietorii muzicii re,tcigş ca
Terpandru şi Tirt.eu, erau mai curînd peoţi decît
muzicieni. ln particular, Filodem icălpxe efectele
muzicii religioase iş extazul provocat de ea ca fiind
rezultatul anumitor idei şi ţa.ocis El credea ăc
instrumentde zgomotoase folosite în timpul cere-
moniilor determinau „conexiuni de idei" deosebite.
Filodem a conchis ă,c aădc măul În considerare
toate acestea, devine clar ăc muzica nu are şi nici
nu poate avea icnufţ morale indăfc nu are com-
netpţ speciale În acest domeniu. Ea nu are nici
o iţasemcfn iczeăfatm sau osiptelg,ăcm de-
oarece tot ce face ea este să fumizeze ecrplăi
într-un mod foarte esmăanort cu mîncarea şi buă­
tura. Ea poate aduce relaxare iş bucurie, În cel
mai bun caz poate u~ra munca, dar în ăafr de
acestea, muzica e un lux. Nici nu poate fi altfel
deoarece nu este decît un amuzament, un joc cu
tuncioţ formalizat. Astfel vedem ăc materialistul
epicurian Filodem şi idealistul Platon aveau, în
liţpceon lor despre ăr,at zone de consens ca şi
de ăţ.inevgrd

aeşicrM ă•etic„ iaş- epuizat foarte curînd po-
.luaitţen lcnă de la bun început a accentuat avan-
tajele morale ale muzicii, neglijîndu-i valorile este-
tice. Ahia mai tîrziu eişcarm III
ousăp preăntza

de Filodem a contribuit oarecum la dezvoltarea
esteticii, chiar dcăa în focul controversei Filodem
a fost tîrît pe ioţpz extremiste. Duăo işcol filo-
snfice, epicurienii iş scepticii, ia-uş declarat fide-
litatea fţăa de ecsăat uoăn interpretare a muzicii,
mai stăvizo,p dar ţcraei contra teoriei „etosu-
lui" nu a fost ăt.enampr Aceasta a fost resus-
cătai în anii de amur[ ai iţăAnthc cînd a avut
loc o revenire generala la ideile religioase, spiri-
tualiste iş mistice.

9. INTELECT ŞI AUZ. Istoricii teoriei elenis-
tice a muzicii disting iş alte pgrăiu În afara aces-
tora. Ei îi urănem pe anoişt"c (pitagoricienii),
pe r•itşnoma„ dp(aeţi lui Aristotel), pe iş"„tce
(,1deptii lui Damon iş ai lui Platon) şi pe „forma-
l"i.şt Pentru ei, teoria ecgasră a muzicii era divi-
ă!'a.1 iş de alte ţrefo oponenrte. Chi311' J)mntre pita-
goricieni existau ăuod grupuri, unul din ele acccn-
iuînd aspectul etic al muzicii, catăle concentrîn-
du-se În schimb asupra ilpcoramţ ei matematice.

Exista însă iş o altă serie de chestiuni contro-
versate, iş anume ădca judecata otasănr despre
ămuzic se bzaeă pe raţiune sau pe sensibilitate
iş ăacd ea presupune calculul sau e pur iş simplu
orămelbp ce eţni de frumos şi de aeţnixrp l­ăp
rcrii. Iănc din perioada ,ăcilsa pita9oricienii au
tunÎţs~ prima cepnoi,ţ pretinzînd ca muzica are
1111 caracter n,raţlio În timp ce sşioft li s-au opus
punîndu-i în iveţănd caracterul ţr.ainlo
tilanş au privit iţăledujc despre cizumă ioRţa­ drept

ohiective, în timp ce şitrţanlo au sutţin că
ele sînt subiective. In acest caz particular, Platon
\-a situat aărutil de iotfşs şi a interpretat muzica
drept oalăniţr
şi eicbusăv.t

Ambele ţiceopn au istuţeprav În era elenis-
t id, dar li s-a tulaăr o a treia care uţeaisn
rcrcptarea muzicii nu depinde nici de intelect şi că

nici de sensibilitate, ci de impresia eăoziasnlr a
.rnzului. Aceasta a fost ziaoţp de Aristo-
:,cnos şi cea care, mai mult decît atitudinea faăţ ptăoad

cle teoria "etosului", i-a conferit cşiol lui un ca-
r.Kter distinct. iaozPţ aceasta a fost daptăo
Ul de !>toiri. Importanta iţedsnct referitoare la con- iş

ceptul de impresie, aătdusci în capitolul despre
estetica stoicilor, a tuăcf o mai băun apli-
care a acestui concept în seă.itc soliăpb El a fost intro-

dus foarte de timpuriu de tăcer academicianul
Speusip17 şi tvoedlaăz de un stoic, Diogene din
Babilon. Ei au distins impresiile de sentimentele
de creplă şi durere care le nosîceţ iş care sint cu
văradet subiective, eşdi impresiile În sine nu sînt.
Mai depane, ei au distins uăod tipuri de impresie
(trebuie ăs ţdimevn din nou acest punct cînd
voobian deop,re căi).ou:m Unele, ca impresiile de cald
sau de irece, sînt spontane, rpe dnd altele ca impre-
sia de armocie iş dizannonie, sînrt rezultatul educa-
ţei iş ăţivînu.rt Toorna.i de aceste impresii edu-
cate depinde muzica. Muzica are o azbă răolnesai,z
fiind cu toate ace9lea ,anătrţoi eirătcvbo iş ,putînd
conoti,trui un wbiect de o>udiu.
arAţip printre greci a teoriei lui Speusip şi
Diogene e ,aerupsitnăzo mai ales dpuă ce Platon
instituise o itdcţsen entă între intelect iş iusmţr
i-ş exprimase convingerea despre arţonlite
gîndiri~ iş onaţDrit.el impresiei senzo~iale. Teo-
ria era pe dt de nouă iş de ăraţimtocp, pe atît de
overiltă,ancsb provodnd oiapzţ lui Filodem.
Epicurianul, gîndind duăp
nu accepta dncitsţle subtile instituite de stoici,ilecdrţridţlaenot,

cel mai mult l-udneimţ ăsnî ideea ăc muzica
este o activitate oiţrla.nă Despre disputa dintre
interpretarea anoilrţă a muzicii rotadă stoicilor
şi inte9'retarea ei lai~ţonă de t~răc JPi~rieni ~-a
spus ca a fost »ulnma mare polemica· dm estenca

antică.

L TEXTE PRIVIND ESTETICA MUZICII'

MUZICA ARHAICA

Plutarh, Despre cizmu,ă 1133 b

1. ln tot c,uprinsul ei, de la Terpandru îă,pn în
vremea lui Frynis, ciraredia s-a spătra cu de-

• Se reproduc fragmente din Arfe podlu. An1tehttatea,
ed. cit. (PJutarh, Dupn muded, iş Dlonls din Hallcarnas,
Dupre potrtr,trea eur,tntelor, ambele traduse de Mihail Nasta); III

er\şîiv: plim.să Căic nu era permis în vechime
ră,ta cum se face ,azăsit
~i interpr.etezi caătse de tonalitate iş ritm. La
cu cihăsmbr iş iraztnţ
interpretarea ăiefruc nom, atişr ra.ptsău tona-
litatea lui proprie. Dealtfel, ·tooma.Î din ăteacs
nomoi (.,legii'").
rzăau fruăse umnţi

IUTM ŞI MELODIB

Plutarh, Despre imuăc,z 1138 b

2. Cei de acum slnt melofili (iubi,tori de me-
lodii), cei de pe vrem.ud rirtmofiH (~ubitori ai

ritmului).

Dionis din Halicarnas, Despre potrivirea cuvin-

telor, li (Usener, Radermacher, 40)

Auzul se dsaefăt mai întî,i prin melodia cuvin-

1clor; apoi .prin euiţanc ritmurilor.

Platon, Legile, II, 9, 664 e
Ritmul şiî tra.ge numele de la ordinea ămşic.r

Plaoton, Legile, li, 1, 6S3 e

Celelalte animale nu au caipacitatea de a per-
ăcaro J.i
1·cpe ordinea sau dezordinea în rişcă,m
,-a dat numele de ritm iş armonie.

Plutarh, Despre că,uzmi 1135 f

Noi ,năsî potrivit ida,ertţ nu am apucat ăs
năţmîv că un om ar fi descoperit binefacerile
.1r1ei musice; n-a fost un om la îşiaobr lor, ci

zeul Împodobiot cu toate eutţi,lvr Apolo.

IIITMUL

/\ristides Quinti!ian, I, 13 (Jahn, 20)
Ritmul se spune că e de ttei feluri: cel al corpu-
rilor 9tatii.ce (cînd .ne referim la o .statuie ăci)mtr
)Î :i.l .turturor celor în şcmarei (numind astfel ,pe
l·ineva care merge În rÎftm) ât iş mai ales al vociii.

Soxtus Emplrlcus. Opere flloa,f(u, ed. cit., trad. de Aram
M. Frenklan. Fragmentele 2 (Platon şt Arlatldes QulnUUan),
·I (Plutarb, Dupre muilcd, 1144 f), 6-9, 10 (Teofrasl, Dlo-
,ccne din Babllon, Ftlodem), 11-17 slnl traduse de Mihai
HI I irumatopol.

TRIPLA EIFS<ŢAN;M A MUZICII

Sextus Empiricus, Contra ,roliţaăvnî VI, 1

3. Cuvîntul z·măcui se ia ,în trei ţîlsen:iru în
primul, vrea să spuăn aţntiş care se ucoăpr. de
melodii, note, ritmuri iş lucruri toarăne.ms ln
sensul acesta spunem ăc Aristoxenos fiul lui Spin-
tharos este muzician. In alt sÎelţ,n muzica de-
ăaenmsz ţniascu în priaţnv instrumentelor mu-
zicale, ca atunci cînd numim muzicieni pe cei ce
fac uz de tlJ.aute şi t.ăcrhia Cu săacet semnifica-
ţie termenul zuciă"m„ este folosit în mod pro-
priu iş detşb.îno Uneori şinubom să denumim cu
acest termen, în sens impropriu, şi îndeplinirea
rotăec a unor anume îndeletniciri. Astfel spunem
despre o lucrare ăc e icmaăulz chiar ădac se lfăa
în domeniul -picturii şi ăc a lucrat muzical (ar-
tistic) pictorU:l care a uertiş într-o l.ucrare a lui.

MUZICA ŞI NEURAŢI

Plu<arh, Despre ,ămuciz 1144 f

4. Mai ales Pitagora nu eaăd ci spunea ăc ăntropmiţa ju-
cediăr muzicii dpuă zaţie,ns recep-
tarea valorii acesteia se face cu mintea.

Plutarh, Despre muică,z 1143 f

Pentru a ne rosti acum în general, trebuie spus
senzo-
că alţregnÎ ă)letni(uca iş eapţric
ţepăril
ialăr merg uerpnămî atunci cînd ăceumjd
muzicii.

Plutarh, Despre că,muzi 1142 c

Dacă vrea cineva ăs dnepriă şumtelg unei
muzici nobile şi alese, ăs imite, în acest domeniu,
stiJ.ul celor vechi. Dar -şăsi spÎan-imclăe dtoăa
lumtgeş prin nauer-toş celo.rlalte teiţşn iş
ăs ia drept uăclz nvăţtÎura filosofiei - sin-
gura ăratgims care se tăar.i de a ju-
deca ceea ce se cuvine cu arsuăm În imucăz iş ~aăbil.c

care sînt foloasele acestei arte.

MUZICA MĂRDNIU SPRE BINE

Sextus Empiricus, Contra aîţlnăvor,i VI, 18

5. Cică în general muzica nu este numai o au- 311
zire de sunete care huă,rc ci ea se vlăuitc şi în

Imnuri şi în inurcăg iş la jertfirile aduse zeilor.
De a.::eea, muzica nmădîae s.ufletul la îrvăn pen-
1r11 lucruri bune.

MUZICA IŞ PLACERE

P~eudo-Ari-stotel, Problemata, 920 b 29

6. De ce itţo oamenii se rbucă de ritm, de me-
lodie iş În general de armonii (symfonia,)? De-
11.ircce ne cuărmb în mod nat.urai de toate ş-im
1·:iri.Ie .irefşt Dovăad faptul ăc abia nătucs, co-
pilul se uăcbr de ele. Ne umăcrb din pricina
valorii morale de diferitele feluri de melodii; ne
uh.:-răm de ritm pentr,u struotu.ra lui ucnăierm
utocnsă şi arotănd şi pentru că ne ăişcm or-
donat. eaMricş otdnraă e mai tănşuoib tpărifu
ştienlm decît cea odezătran şi ,penitru faptul
l·ă e mai crămofn nawcii. Ne urămcb de ar-
monie ,pentru ăc rausăm iulterăz din amestecul
l'ontrariilor unele ăţaf de altele. Prţaoip deci
amnăesî ordine care este, precum s-a spus, ălp-
ăl·ut în chip.natu.rai. ·

NODIŢAREC SUBIECTIVA A AIUcŢEDJ

Aristoxenos, Armonicele, 41 (Marquardt, 58)

7. Se va întîmpla să ne măleşnî profund asupra
daăc nu facem ca judecata noastră
rliue.văo fie faptul cel mai important 1ş cel mai înalt, ci, ăs

,mpdotirvă vom socoti important iş mai presus de
orice obiectul judecăţi noastre.

HOLUL IMPRESIILOR SENZORIALE

:\ristoxenos, ibidem, JJ (Marquardt, 48)

8. Precizia peiţrc de ăc.îpti este pentru cel ce zăaustdi
muzica o ţrăinec

IMPRESII ŞI MEMORIE

Aristoxenos, ibidem, 38 (Marquardt, 56)

9. Deprinderea muzicii depinde de oădu lucruri;
de eipcrţ şi de memorie; de peţric pentru
\'C se cuetă,x de memorie pentru ce s-a cîntat.

ETOSUL MUZICII

"icxtus Empiricus, Contra îilr,vţanăo VI, 48
1O..•. tot astfel şi o melodie produce în su-
III flct oarecare ăşircm serioase şi nobile. alta pro-

duce icşărm mai josnice şi lipsite de generozitate.
In comun, acest fel de a fi al melodiei este numit
de muzicieni caracter, ca urmare a faptului ăc
este rfuăiot de caracter.

Teofrast (Filodem, Despre ,muzică Kemke, 37).
cu rit-
Muzica mcăşi sufletele iş le nîăzesart
muri alese.

Diogene din Babilon (Filodem, Despre ,icuămz
Kemke, 8).

eliţcaR la minie, recălp iş rteţis sînt caişel
în eăţsn deoarece cauzele acestor opmărtic ib­şo
nuite le avem în noi iş nu în a.rfă neloţi,rxE
etnuobiş le ţerpian iş muzica pentru ca totalita-
tea atît a grecilor cît şi a barbarilor o acăpi,tr
cum se spwie, la orice rîvăs.t lnainte chiar de a
ajunge la vîrsta ruiţan, orice suflet de copil do-
puterii muzicii.
bndşteî elÎrgţan

Filodem, Despre mu,ăczi (Kemke, 92)

Ne fac ă6 clerătmf cele seri.se de Heraclides
despre melodiile potrivite şi nepotrivite, despre
firile ăbritşe iş molatice, despre faptele iş inter-
elirătp muzicale care se potrivesc sau nu cu per-
soanele care le ăexuc,t desfre aceea că muzica e
tiăsoc nu prea atnîrpedă de filosofie din pri-
ciăn ăc aduce mult folos vietii, prin practicarea
ei putîndu-se atinge cum se cuvine cîteva ţitu.vr
ăcad nu chiar toate.

Aristide, Quintilian, I, 11 (Jahn, 19)

11. Sînt trei feluri de ui:măzcoă,cmni ditiram-
Din punct de vedere psihic (moral)
ăcib şi racăti.g
pe una o numim i,tălacs viă)tcrl.O(,a prm ca.re
punem în mşareci triste, pe alta dia-
stalică niv(săe,cpa) iegţar eătsmniţ ceiaTă trezim sufletul,

pe a iflrel.a, de mijloc, cu ajutorul ierăca uzălicm.
sufletul spre pace.

EFECTELE ETICE IŞ POLITICE ALE MUZICII

Aristide Quintilian, II, 6 (Jahn, 43)

12. lŢe·u muzicii nu este nici acesta )pleăcar(, al ăeirc
ci este o lăczu iP9r,tălu:a neăaltcid.
scop dăverat este slujirea it.ruvţ •

Damon (Platon, StGtHI, IV, 424 c)

13. otcNiadă nu se hcăsmbi rînduielile muzicii
(modurile-tr6poi) ăfr schimbarea leplor politice
celor mai însemnate, după cum spune Damon, şi
eu îl cred.

CHITICA TEORIEI „ETOSULUI„

J>.,pirusul de la Hibeh (Cronert, Hermes, XLIV,
~04, 13)

14. Ei rfăiam că dintre melodii unele fac pe
oameni botirşu, altele cu scaun la cap, altele e,riţpd
;1ltcle viteji, altele işla. ăRu duecăj aceia ciă nici
t·uloarea nu i-ar face pe unii ialş iş nici armonia
pc iţla viteji cfădni se folosesc de ea.

Filodem, Despre mc_,ziău (Kemke, 65)

J 5. Muzica nu este nici o taăr tamăiv (mime-
til..~c'm), după cum saizvăe unii, nici ădpu cum
;fmă1ri acesta (Diogene din Babilon) ăc., iş căad
n-ar avea imneărsa imitative cu caracterele, ea
n-ar ilustra mai pnuţi aăctiţle lcfr cum ar fi ­ăm
rinimia şi jomicia, vitejia iş lipsa de bţieră, buna
purtare iş ădbnia"r. Le-ar ilustra mai mult arta

l ălr!naiu

l'ilodem, ibidem, (Kemke, 95)

J6.... (poemele) sînt folositoare dorătia cuge-
1:irilor iş nu melodhlor iş ritmurilor.

IMPRESII NATURALE IŞ EDUCATE

'ipeusip (În Sextus Er1~piricus, Contra ă,ţarîovlin
VII, 145)

17. Speusip, pădu ce a tpîrţmăi lucrurile în cele
percepute cu ilmsţuer şi cele percepute cu mintea,
,1 afirmat ăc umrasă celor din ămru este eraţiun
d,ucătae iar a celor dintîi, epcariţ t.edua'că El
rnnsidera ecprţi tăudeac cea care parătic la
l.,devură aţi.rlno Astfel degetele uelriacnîtţ din
llrn t sau rlăi au o energie al reică izvor nu este
îII degete, ci decurge din activitatea tală.emn De
., \Cmenea iţaperc unui muzician oădpes posibili-
tatea de a discerne ce e armonios de ce nu este nu
118' ~ra\ie teioţsunc naturale ci nlariu.motţe Tot

aş iş paeiţrc educăta ezarilă În chip natural
cunoaşter uincolşretţ do-
obiectelor ratiodă
bîndite i.lranţo

8. ESTETICA POEZIEI

(a) Poezia căntseil

1. LllERATIJRA ELENISTICA. In cursul peri-
oadei elenistice au fost produse opere literare va-
riate. ecAasăt iţouecprd a început În prima u­ămj
tate a secolului al III-iea î.e.n. cu poemele didac-
tice, epigramele, liricele, elegiile şi imnurile lui
Calimah, idilele lui Teocrit iş mimii liatşre ai lui
Herondas; ulterior au ăuprta romane şi nuvele.
Perioada a fost înle,ătagud unele opere eminente
ca Vieţl lui Plutarh şi eseurile lui Lucian din
Samosata au fost produse tocmai În secolul al
Ii-lea c.n. Pe de ltăa parte, operele literare ale
acestei perioade n-au avut caşie fiţenmcas du-
raăbil ca acelea din epoca rionta.ăe E deăatvr
ăc Alexandria s-a mîndrit cu Pleiada ei, cele pşeta
stele ale dramei sale, dar posteritatea a judecat
altfel aceste stele iş le-a dat ăiu.rt Toişut atunci
a avut loc un eveniment de o mare nmstae:ăî
limba cgreăa s-a pnăiîrdts dincolo de hotarele Gre-
ciei, dominînd lumea.
Se yetrecuse o mare schimbare în atitudinea
ţatisoce afăţ de poezie. Ea încetase _de a mai fi
o chestiune de interes public. aăteLugr iăedtrc cu
societatea de care se bucurase poetul în micile
nu mai era olipsbă În marile monarhii,
tăţi-secauţintlre şi centrele urbane vaste. Nu mai era cu

tiunţpă ca Întreaga societate ăs participe fa repre-
zentarea iş judecarea tragediei. Poezia a încetat să
mai fie un ritual care ăs gtraă ca un
iapouţl
tot iş a devenit preocuparea ponlsreaă a cîtorva

indivizi. S-a schimbat iş caracterul ei, pentru că
negustorii iş aitşfecr greci care udăea acuma
tonul în Alexandria iş Antiohia erau ştair mai
Iredaăbg de sfară iş cabaret decît de tragedie.

Literatura perioadei elenistice a avut mai multe
triăsu caracteristice. Foarte semnificativ era fap-
tul că autorii ei erau şi oameni ţăîvina care stu-
pre-diau teoria literaturii sau filosofia. Publicul
tindea . aşrd ca literatura ăs fie tăidure iş piănl
<le aluzii filosofice, istorice iş literare. Aceasta era
valabil ăpnî şi pentru poezia ălicr. Poezia ele-
era o trăa iăsrc pentru ţnavsi
isncătşi- ătacu isnaţpr savntă în biblioteci. Era fniatăr şi

:;c adresa unui auditoriu închis.. Era iotncş selec-
plebea.
tăvi iş ţiuardesp Dgramatici".
La Alexandria scriitorii erau inţum
upăD cum s-a mai mnţtai,eo termenul latinesc
de litteratus sau soom de litere" era pur iş simplu
echivalentul grecescului .gramatic". Acest termen
ii îngloba atît pe cei care se îndeletniceau cu scrie-
rea literaturii cît iş pe cei care teoretizau despre
ca. A evoluat sănî în aş fel, Încît pentru Sextus
Empiricus semnifica doar teoreticieni literari iş
filologi. Mai tîrziu, scriitorii au ajuns ăs fie ţuimn
.,filologi" în Alexandria şi „critici" În Pergam.
Totalitatea acestei literaturi era ntrolaăc de
de ei. Era rătanosudb unor
xperţi şi izcăltu
reguli iş le respecta. lntr-un stadiu timpuriu au
aărutp tratate despre modalitatea de a scrie şi citi
opere literare. Teoriile literare şi filologia se bucu-
rau de o văgo aglăe cu aceea a literaturii înesi.ş

Cea de-a doua tăsur pmaoritnă a literaturii
elenistice, într-un contrast marcat cu literatura cla-
ăsi,c era ăctuear iş pasiunea experi-
mentului literar. Literatura aăndlerxi ingatlăroţ se bizuia

pe modele, dar imita forme literare alese iş cît
mai rare.
O a treia sărtu cu deosebire tedinăv în
artele plastice, dar iăvdt şi în tiueră,la era cali-
t.1tea ei raoăb,c ă,adic de pe o parte, concentrarea
asupra biăeoţg în dauna spliţămt ş,i pe de alta,
ariămue profunzimii mai curînd decît a ărt.ilcaţ

O a patra stăru era realismul care aerăp de-
în literatura timpului, nu mai ipţun pronuţat
rit în ciăptur iş .pălurtsc Realismul iş iervţsbao
eraoutăpzn sînt atît de remarcabile în eseurile
lat lui Herondas, încît marele filolog Tadeusz Zie-

linski le-a privit în mod paradoxal mai curînd ca
pe şenti articole itţşnfce decît opere literare.

O a cincea ăsrut era atitudinea borsă a scri-
itorilor aţăf de operele lor. .,Tunetul e treaba lui
Zeus, nu a mea"', scria poetul Calimah. Aceasta
însemna, uăpd cum a observat alt filolog, .,aban-
donarea marii poezii sacre în favoarea unei poezii
mai umane, dar iş (potrivit lui Calimah) mai ar-
tistice".

O a şase trăsu a literaturii elenistice a fost
arepţt exP.ulzare a poeziei la un nivel inferior
scrierilor ţeicşt.nf Monarhii elenistici au sprijinit
munca făictnţş Întemeind şaireu centre de studiu
la o ascăr ărf precedent, cele mai remarcabile
fiind Muzeul regal şi Biblioteca din Alexandria cu
cele 700 OOO de suluri ale ei. Aceste ajirămne erau
cu o mare tenacitate. ăupD ce Biblio-
emnţiut teca a fost iămuts de un incendiu în 47 î.e.n., ea

a fost ocluiătnî de coleţia din Pergam, care po-
seda 200 OOO de suluri. Cînd şi etască cţeilo a
fost dirstu,ă o tlaă oitebălc din Alexandria, Se-
rapeum, a devenit principalul sediu al ştinţe ele-
nistice.

linetIţus elenistice aduceau un serviciu impOr-
tant literaturii. dilEţe scrupuloase, Întocmite de
gramaticii alexandrini, s-au ritnsdîăp de-a lungul
şi de-a latul lumii şeirtcg iş r.omane şi au devenit,
pentru mii de ani, baza ţazielvc eur<pene. Fap-
tul acesta l-a îndemnat pe S. Reinach sa aecăsumn
secolele al Iii-lea iş al Ii-lea î.e.n. .,una dintre cele
mai erţăm epoci ale spiritului uman"', iar U. von
Wilamowitz a mers atît de departe, încît a spus
despre secolul al Iii-lea, care a creat fundamentul

culturii elenistice, ăc „a constituit apogeul culturii
elene şi, prin aceasta, al lumii antice111 • fnainte fu-
dec-oarăt ncepunteepieitegucră ritoare, nepieritoare iş create
esră dar abia acum ele -auşi

opere

dobîndit puterea de a domina lumea iş de-a supra-
viuţe peste veacuri.

Marile tţiusn erudite ale elenismului, înde-
osebi Biblioteca din Alexandria, işî tdroeăaz exis-
aţnet convingerii că marea Grecie din vechime 3"

riierise şi că datoria deorcliţns ei era isă- sal-
,·czc şi isă- rzăstpe mştnirea.o Biblioteca reflecta
o atitudine care punea pe prim plan iaţcenu de
conservare şi cercetarea socătir iş ăigf.clo Ea
crea elicţond necesare dobîndirii ţnretşolicu li-
şi a interesului pentru niaelţoc­
vreş,ti udriţe
rca cinarthăţlo. A contribuit la formarea specia-
tşilor drueiţ iş a inaugurat o ăer În care răciţle
au exercitat o niăţeulf omian.ătd
A utăcf de asemenea mult şi pentru filologie şi
.. "ramc,iă~t cwn era măiunt pe atunci teoria
zialcep.!tă a literaturii. La istcăe în general a
rontribuit ăîsnpuţ.i Nici rituţnocab în domeniul
filosofiei generale nu a fost prea .nmesaăît Cu
mult tim_p înainte de wlşrisfî tragic al iţcelo
erudite din Alexandria, care a avut loc în 390,
ci nd patriarhul Teofil a distrus Serapeumul din
convingerea ăc e un cuib al gpă,iînsmul mica şi
'i,iraca cetate a Atenei, cu cioşle ei de filosofie,
reprezenta un centru al gîndirii estetice incompa-
rabil mai important <lecit Alexandria. Şi tocmai
în contextul Atenei ,şi mai tîrziu, al Romei, iar
nu al Alexandriei, trebuie s-iă privim pe creatorii
esteticii elenistice.

2. LITERATURA ROMANA. !n perioada tim-
purie a istoriei lor, romanii erau prea upniţ inte-
ersaţi de ăilutera şi n-au dat opere de oarecare
ătmesanî decît În secolul I î.e.n. atecAăs peri-
aăl1< a fost ăsnî numaidecît ărutma de o peăco
de aur. Ea a cuprins ultimii ani ai Republicii şi
începutul Imperiului, aăcdi splendida aoiădepr
inalăf a Republicii (80-42 î.e.n.), csnoută sub
numele de epoca lui Cicero, iş primii ani, năîc si
rnai utr,ăliţcs ai Imperiului (42 î.e.n.-14 e.n.),
inmţucos sub numele de epoca an.săutg Aceasta
,l fost faza licasă a literaturii romane c(ilasă în
toate elţpcai cuvîntului; ă,leşifut
.l vînd iaţfnăt cu perioada ăsclia aechibrltă iatlerăph şi a

epocii lui Pericle). A fost echivalentul roman al
{;reciei pericleene.

Pe giănl proza geltnaă a lui Cicero ni,Îşsu
epoca lui Cicero a produs scrierile lui Cezar -
141 111odel enităpdş de roăpz ămpsli -,
şi aronăet

proza ăieturd a lui Varro, ,,cel mai îtnvăţa ro-
man•, şi poemul lui ţLrcu,ei singurul yoem filo-
sofie izbutit ăudp ce filosofii recursesera la ă.zopr
Epoca asăutng a fost îăsn cea care a produs
oipţe de a croă xăţnecl sîntem cu ţoit con-
nişeţ.t S-a spus despre Virgiliu 'ă.c a fost îndeajuns
de Înzestrat pentru a nu se expune ridicolului nici
chiar cînd a tuznăi l-să concureze pe Homer. Teo-
ria peioăct ă.noarm a fost utărangi Ml "epoca de
aur" a poeziei romane. Cicero a fost principalul
estetician al Romei, iar poetul oaHiruţ a fost au-
torul unei foarte influente Arte poetice. tăAseca
teorie teicăpo s-a bazat nu numai pe vechea lite-
ci şi pe noua ruetilaă
ărtau csgeă,ar ănmro,a
sconaideătr de contemporani drept model de per-
.enuiţcf

Ca toate perioadele clasice, nici aceasta n-a
durat mult. Quintilian i-a acuzat pe scriitorii din
vreme lui Nero şi a foi inţaomD că nu-i zlgaeă
pe cei din timpul domniei foi Augustus. Perioada
aourmăte e cunostă ca „perioada de argint" a
literatu.rii romane. Istoricii o teadză în mod
tiunşbo de la moartea lui Augustus ăînp În anul
130. Caracterul literaturii romane s-a schimbat
Într-o oarecare urăm,s ajungî.nd ăs semene cu
literatura lriaă.nxde Poezia nu mai avea o im-
dar proza ite,aălr
oprtanţă oiebdtsă, era de o tlaăÎ icoflsă
,iş în specia,}, cea fiţtşncă cali-
tate, induzînd operele lui Tacitus şi ale al,ror
istorici, ale ,unor ,ijtruş medici iş geografi. O
parte relativ mare era acrntăos esteticii, În timp
ce arhitectul Vitruviu iş enciplopedistul Pliniu au
asălt iş date valoroase despre irtor.ia esteticii.

Faza ăiln•af a literaturii romane nu a fost deo-
.tibesă In mltăui ăntaţis, evăr-d,tnîa cei mai
buni scriitori au fost ncei,rşt pree-um Minucius
Felix şi Tertullian. Literatura retăacvi a d,tăwce
pe cînd „gramatica• a înflorit, iar comentariile
despre operele mai vechi s-au n~·uhiplicat.

Emtica litieratur.ii din ,perioada ăicntels ,i
din cea mornaă a fost ăutascid atît de matiţnuă
şi atît de explicit În rliuomăf teoretice, încît nu
J4e nevoie s-o ămcut
în operele literare i.eînsş Nu

e nevoie să măinaxe discursurile lui Cicero pen-
t-ru a-i descoperi teoria ts,ăcie ·pentru ăc şia-
expus-o el uşînis în Oratorul. De asemenea, nu tre-
buie ăs m,ăcut prin poemele lrui roHau,ţi pentru
r:i ·teoria lui e tmărfulao În Epistola ăetcr Pisonl.
Întrebarea de neiăcpt îăns e9te aăcd teoria lite-
raă s-a dezvoltat din literatura ecatiărv sau
invers iş caă,d în orice caz, cele doău se armoni-
zau. Literatura vremii era car,mtă de varietate şi
em,ţatnori acestea fiind iş ăţietlca recoman-
date de teoreticieni. Literatura avea un caracter
otărîh tehnic iş teoreticienii îl uităfsa pe ·poet
pentru a ajunge ăs encsăîpta
ă~ aăfc ireţxc
tehnica. Cultului formei În poezie îi corespunde
accentul formalist din leăciru. teoreticienilor. Pe
de aălt parte nsăî ,literatura vremii, mai cu măsae
În Alexandria, era o aretuăli a intelectualilor
gramatici, pe dnd teor..ia J?Unea accentul pe inspi-
iţar autor.ului iş pe' reaq1a onţmăiale a s­ătaluc
torilor. Li,teratura era ănilp de iesţtacbr şi ale-
gorii, în timp ce teoria ,pretindea leărati de
martor ocular. Povestirea era istăaruln,
teoria cerea insistent ca scriitorii iăş-s ia ca model eşdi

mai ăbarged ideea decît natura. Pe scurt, aş cum
,e ptnî.lmă de obicei, existau mai multe curente
literare, unele în cadrul teoriei, altele în afara ei.

(b) Poetica

I. POETICI ANTICE. Perioadei elenistice şi ce-
lei romane le eltspşi o cpăeiot iăzntceorpau ca
.,ceea a lui Aristotel•. ·Arta copteăi a lui •ouiţarH
din Epistola sa eăctr Pisoni, păscuom în a,njj
19-20 e.n., relativ ătao,bg dar e o ·„e,gloă
de teme. Mai curînd
mnstă cdăia dintr-o ţselci
un tratat erudit, ea e poezie despre poezie, ahun-
de
dînd, radş, În iţrmapco poetice iş ţielnc
t'xprimare. Formule!e lui Horaţiu nu erau precise,
clar au avut puterea de a diună pe5te veacuri.

"T. Slnko, Tny poetgkl klasycint, 1951.
•"' O. Immlscb, ..Horazens Eplslel ilber dle Dlcbt-
MI l..uusl", Phllologus, supt., Bd. XXIV, 3, 1932.

Opera tăeirpdu, a lui Neoptolcm, din care (upăd
mrtuiaă lui Porfyrios) s-a inspi.rat oaiu,Hţr era
cu arănţgusi mai mcltăepo şi mai crepăsi. Acest
Neoptolem, activ în secolul al Iii-lea, era doar
cu npuţi mai nÎrtă decît Aristotel şi a fost pro-
babil un peripatetic. El a sistematizat problemele
poeziei, devenind losăşrmut poeticii elenistice.
Manualu.I lui Teof.rast Despre stil a supravie-
tţui numa.i prin citate. Două tratate mai tî.rzii
dc9pre stil de Dionis din Halicarnas şi Deme-
trios• ne-au parvenit în Întregime. Primul, care
a itră În secolul I î.e.n. (60-5), autorul tratatu-
lui Despre potrivirea cuvintelor, a fost Ufl scriitor
prolif.ic şi 'lin năţrutosi .influent al. eţdnti
aticiste. Demetrios, carre i-a fost mai mult sau mai
upţni contemporan, este autorul unei alte rluciă
de~re stil tulai,ăn Despre exprimare.
Ni s-a yătras de asemenea o monografie destul
de Întinsa nuămit Despre sublim... Ea e consi-
ărated drept cea mai oasmurăf carte despre stil
ăcsri Î,n egcr.tş In cadrul yolemicii e!enistice
dintre licşeo ticasă iş asianista, care recomandau,
respectiv, s-t,iliu.l simplu iş pe cel îm,podobit, Tra-
tatul despre sublim iaţS1n9el stilu,l simplu. fn con-
sens cu 9Pi,ritul v.remi.i, el punea accent ,pe sublim
iş pe ipsranţ ie.opătc E o carte ,ăanimo atri-
ătibu oădinra lui Longinus. Cînd eacăst a1:ri-
buire s-a dovedit renăat,o autorul ei a fost rebo-
tezat Pseuldo-Longionus. Savantul rpolonez Sinko a
propus ca el ăs fie numit Anti-Caecilius, fidncă
lucrarea lui este o opclăT-i1 Împotriva tratatului,
faimos cîndva, dar tSz'aăi. pierdut, al lui Caecilius,
Despre sublim.
uDăp cum s-a mai arăt, În sulurile ele la
Herculaneum ni s-au tprăsa fra-gmente conside-
rabile din scrierea Despre operele poetice a lui
Filodem clin Gadara, un epicurian din secolul

• W. Madyda, Tny styltsUkl greclde, 1953. W. May- a:
kowska, ,,Dlonl'tjos :i. Hallkamasu Jako krytyk llterackl•,
MUJndtr, V, 0-7, 1950.

~::!~·** T. Slnko, op. dl., pp. XXVIII şi urm. W. May-
ţa~nTN I, ml~:l~~fla o styltt artystycznym",

I î.e.n. Ele ne zfăonraemi despre cplinoţe asu-
pra poeziei nu numai ale epiourienilor, ci şi ale
.1.clversarilor acestora.
ţcisDu despre teor.ia ipăoect se pot gsiă iş în
scrierile antice despre iterăco ale ,lui Cicero,
Quintilian, Hermogenes şi ale litmnu-aş Pseudo-
Sirianul. Ele apar ·Uneori iş în opere filosofice.
ăoubarn în scrierile -lui Cicero, Îlil Scrisorile lui
Seneca, în tratatele Jui Pluta.eh, Strabon, Maximos
din Ty,r, Sextus Empirious iş Hc.rmogenes, î-n dis-
cursurile lui Dion din Prusa şi În eseurile lui
Lucian.

Pc souot: mpsădeo fragmente din operele datlnd
<lin secolul al III-iea ale lui Teofraot şi Nţ­>,atoe
lom, care au pus bazele poeticii elenistice; maJori-
tatea operelor din acest domeniu teaăzd nîăs din
secolul I l.e.n. Acestea includ operele lui Dionis
din Halicarnas, Demetrios, ioHaţur şi Filodem.
J'ratatul despre sublim e cftiar mai tîrziu. Unele
dintre iteoriile poetice sînt sorjsc în cş,terg altele
În latinşe. Cea mai apuăolr e sirăc î.n teinlşa
(de orţ),uaHi dar operele ,grcieşt sînt mai timpu-
rii şi mai .numeroa,s,e•,

2. INEŢAFD POEZIEI. ln perioada elenis-
ă.cit proza tielară ăcestpa un statut aproape
egal cu cel al ,poeziei. dîmAnăou erau ca,tcgorisit.c
ra ,rt„ăli•:uae şi .teoria .răatH-e 1 (grammatiki)1
se ocupa dioătprve de operele ţrepoli (pou,ta,)
şi ale scriitorilor în zoăpr (sy,igrafels), eopădtriv
de poezie (poiemata) şi de oprză (logo,)•.
Conceptul de poezie, u sitbdăeo
de rzo,pă a
sarmă v.reme ătaîndelug în Antichitate nedeter-
minat; Gorgias a definit j>OCZÎa ca vorbire ritmica
iş Aristotel ca vorbire .tmaivă cAăteas duali-
tate a eaviţputr în perioada leist.ăcn Poezia
a fost adesea iănfedt în termeni aristotelici ca

• Cele mal complete oirfnmIţa strtnse pfnl acum despre
poetica elenistici se gsăec tn W. Madyda, Dr. arfr. poettea
/HJsl Arl1tottlr.m t%ulla, 1948. - Prezentul capitol, lntr-o
versiune şoru a rost publicat tn limba englezi.
.\11b titlul de „Tbe Poetlcs of the Hellenlstlc Age" tn Rr.r,fr.wao,ditămfc

11{ the Poltsh Academg of Sctencu, 1957. - K. Svobeda,
Ml „l.es Id* eathftlquea de PJutarque", ln l\Ulangu Blfla.

atiemţ. ia nevţ1 m cuvinte"', de unde rezulta
aeriţ.ăpmî literatu.ri-i în ăitvma ăad(ci ,poezia
în sensul strict a•l cuvîntului) şi aiăvtnem
(adică ,proza)3. Poezia era n~îdetşbo păous orato-
riei ~ ,temeiul ăc ea este ătilrue,a cu trăusc
şi era pusăo istoriei pe temeiul ăc este
metrică cu teme fictive. Distinctia se ăfcea deci
urtalieă
fie pe baza formei, fie pe baza iunoclţt.

Ambele puncte de vedere, unul punînd accentul
pe fmăor şi ălatce pe subiect, au fost unificate
în nifţdea lui Posidonios4, la care ne-am mai
referit. Ea admitea că un poem este o vorbire
răcmeti şi iămtrc (Lexis), deosebindu-se de zoărp
prin .iţetornam toReaşncu astfel criteriul for-
mal pentru poezie, daică forma temcă.ir Du defi-
iţna lui Posidonios augăd ăc „'JXH:;zia este fraza
peticăo avînd un eÎsţln şi cupnnzînd o itaţem
a lucrurilor divine iş umane". Ea cfeăa astfel
distiinqia Între „ţaiefsrv"c şi .poezie", ..fraza
'ă"cpoeti deosebindu-se de ărozp numai În virtutea
formei sale, ~ cînd poezia uebuia ăs biăa şi un
Înţels -semnificativ. Poezia trebuie, şa,dr să
ăcsaenilpîd ăduo dni.ţoc Ea trebuie ăs posede
irtovdepă ormăf rcăitme şi lesÎnţ semnifica-tiv.
finalitatea poeziei în
Grecii ti.meurii au uăvzt
ţăvnîrut 1ş în ameliorarea caracterelor. ,.Cei
vechi uţK1$rle6a că poezia esite întir-un anumit fel
prima eapărt a filosofiei", udpă cum lăzetar
Strabon.ta. tauţSi s-a schimbat mult În veacu-
rile elenistice. Poezia era risădetocan acum capa-
e,lcrăp dar şi ăs' ercastîn,ă
ălib ăs xdcuoiă era veche, aelctă mai
cmoţi5. P.rima eiăţngx
ecntă,r fiim;l sionuărtd de Aristotel, şi cîştigdn
mai tîrziu o oţiz,pe odiămprenat .•Nu e destul
ca ,poemul ăs fie frumos, ci ăigaos-t / sufletul
c.elui asouecă,-h pu.rtîndu-1 oriunde-i e voia", ,scria
.a5uiţoHr Ideea ăc sufletul este ălutzic de poe-
zie fusese mirpxetăa mai înainte de tărec Erato-
stene. E firesc ca atunci cînd versurile armecfă,
ele ăs şi zu)ăcsae(': dar tcsaeă capacitate de a
izuălc s-ufl.ek!e (psyhagogla) nu e totuna cu ca-
pacitatea lor de a instrui~ In Antichitatea tîrzie,
4IIÎntrebarea dcăa
poezia trebuie să surăintca a

devenit obiectul unor aprige cootr!)verse6. La fel
~i ·prohlcma d.ăac .foezia t,rebuie ăs amelioreze
r,11nportarea oamenl'.or.
Poezia era arta cuvintelor. La fel însă erau şi
istoria, filosofia şi orataria. Ca.re era efdrnţai
dintre ele şi poezie?
3. POEZIE IŞ ISTORIE. Anticii cra.u încli-
ianţ la început ăs coreleze poezia cu istoria pe:
haza premisei ăc orice activitarte anumă e tagilbăo
ăs caute ăveuld,ra ceea ce se apl~ca _poeziei iş nu
mai upniţ istoriei. Mai Urziu fosa tocmai în
ecastă cooexiune au remarcat o deosebire Între
l'eie dăuo. aăecAst deosebi,re a fost autmrălfo
pentru prima oă.ar în seoolul I î.e.n., fiind apoi
rătaule de şrineuom scriitori7, Ea ăefca nciadţst
între istoria rd,aeăvt isroria alăsf iş povestirea
,ăradnegl denumite în itaneşl historia, argu-
mentum i,ş re9PCctiv, fabula. Juxtapunerea .se fă­
cea astfel: ngeL.dă (fabula) este ceea ce nu con-
ineţ nici fapte ade,ătrv nici vorosimiile, aş cum
sînt cele transmise de tragedii. Istor.ie sînt fa.ptele
Înt-împlate, dar răpîatend în timp ăaft de amin-
tirea vremii noastre. Povesti'l'e laerisăt (a1gumen-
tum) oînt acele fa,Pte lipt_ăomue (/icta res) care ar
fi putut ăs se înt':l'mple, ca de lipăd intrigile (ar-
gument•) comediilor•.
în uoăd din aceste trei catego-
Poezia e Lus.incă
rii: î,n povestirea reă-adngl şi în istoria vă­edan
tă.ra ln primul caz, subiectul ei e imposibil, .iar
în al do}lea caz el e aţetnpoli realizabil, dar în
,unbele îprejuămi e o ie,ţnv o cinfeţu (/icta
res). Deosebirea dintre poezie iş istorie se poate,
adş1'.,r CXJ?tima în felul ouăt:mr una trăzae
despre fiq,um.i, .... eactlă tra,teaza despre reali-
tate. Istoria setlujş alurăvd,e pe dnd poezia nu
poate sluji decît aerăcpl de v,reme ce nu_ ştjulse
.lu-răvedi Aceasta •l-a dus pe Cicero la concluzia
ăc de -vreme ce istoria e tîundăamr spre ar,deăv
iar poezia aproaipe exclusiv spre e,plărc leg.ile
care ăiazverung istoria şi cele care zunervagă
poezia vor fi cu l!lecesitate diferitei.
4. POEZIE IŞ FILOSOFIE. Anticii eausăg ăc
147 iţarle dintre poezie iş filosofie e mai greu de sta-

bilit dedt liaţre dintre poezie şi istorie. Aceasta
din ăzuac ăc ci echiY.1lau filosofia c-u totalitatea
iţnşte iş iraeotcunş cu epţiacx istoriei, pe care
eeo priveau ca pe o 0ciră-n
şi nu ca o i.ăntşţ
ln perioada timpurie, poeziei i se att1buia ceşia
misiune ca iş ie:tmşţ aceea de a oeţibn o noauc­ş
tere despre zei iş oameni. Ina.iote de dezvoltarea
filosofie1, oamenii se adresau J)OCziei pentru a că­
ăatp aţpe~icl despre iăvţa şi lume. dtaăO cu
apiţr filosofiei s-a pus sub semnul trnÎbăei
faptul ăcal poezia eăziurnfa sau poate furniza
nueiţoştc despre lume. In timpul perioadei ele-
nistice, adversitatea din t're poezie şi filosofie s-a
atenuat sînă mult.

Acum erau twesuriţ două c-onepiţ opuse. Una
utaălr poezia şi ,oanşetcur pe cînd aceălt le
opunea, Pe de o pa.ne, epicurienii acuzau poezia
ca rpneziăt l.ucrurile ·Într-un alt mod decît iţn.aşt
La fel, scepticii ţiseaun c,ă caăd În poezie s-ar
putu ăgis cumva filosofie, aceasta ar fi una de
ătproas calitate. Pe de aălt parte, stoic,ul Posido-
nios a pus ~zia pe picior de egalitate cu filo-
sofia, afirmmd ăc iş ea ăitnm luoru.ri divine iş
umane•. eăcatsA umr.olfă a fost tarepă de nu-
işorem autori, printre care Cicero, Seneca, Stra-
bon, Plutarh iş Maximos din Tyr. Ei priveau
poezia iş filosofia ca pe uodă aspecte ale cşnouateri.
Deiş poezia era ceva mai npiţu -a·tăsn,v ea con-

stituia ito,şu pănmruîe cu filosofia, ,,o tăra ar-
monias.•ă Poezia se ibizuie pe forma ,iătefavrcs
dar aceasta, potrivit 1.ui Strabon, nu e decît un
mijloc de a atrage masele. In alte irpnţ,ev poe-

zia şi filosofia erau ,unul şi şaleic lucru.

Era caracteris,tic gîndirii antice ăs nuoăp poe-

zia istoriei iş ăs o conexeze cu filosofia. Se credea
că istoria se ocpău de fapte particufare şi fifoso-
fia de legi generade. Toomai pe aceasta din u.nna
picdlnăs o considerau ,greci.i mai poartăi de
poezie. In explicarea pe care o ăuead poeziei,
ădou idei diferÎ'te erau avansate: ăc ea luf­ăp
ad.lurăve Cînd era
tşei fţiunc iş ăc 'ăelrtmIş se accen=tua a5pectul Jo11
supă
în con"ttast cu istor.ia,

fcţional al poeziei, iar cînd era ocnăaxet cu fi-
10\nfia, îi era subliniat elementul cognitiv.
5. POEZIE ŞI ORATORIE. Anticii erau in-
giratţ de ţlirae dintre poezie şi oratorie din
z(ăau că le vedeau ca foarte merăoanst şi to-
tuşi diferite.
A. Ai-stă,z temeiul cel mai firesc a1 unei dis-
tiţen Între poezie iş oratorie a.r ap,răe ăs fie
acela prima este ,scriă pe dnd aelătc e vor-
Lcă n Antidh.itate îăns existase O nuîdtleaăg
.ătbi ca poezia să fie Ît.oră·s sau cîntaă, în
uobiţnşă
timp ce discunurile marilor oratori erau nu nu-
mai debitate iş ascultate, d iş publicate şi citite.

B. Grecii ubaneriţtî prin urmare alt criteriu
de ie;ntţds ei declarau că scopul poeziei este de
.i-i fdăsate pe oameni, iar cel al oratoriei de a-i
îndruma \flectere). Cu toate acestea, iş discursu-
rile antici or erau compuse ca opere de artă iş în
~co.pul de a produce pcerăl. Pe de ătla · pa.arte,
poezia cdatăi,rm tragedia netiăa iş mai ales
comedia ţinteau nu awmai ăs ,aăplc ci şi să ar-
gumenteu iş să
invocăg, să maotbcă ,unele idei
şi ăs inculce altele.
C. Cel de-al treilea criteriu distinctiv era ăc poe-
zia se cupăo de ficţ,nu în timp ce oratoria tra-
zaetă de9pre probleme sociale reale. POC"Zia eapăr
deci a se deosebi de oratorie în aceliş fel în ca.re
se deosebea de istorie. Romanii nîsă nu au stă­
ruit asupra acestui ·punct penttu ăc oratorii lor
erau mfoiţra în şiloc unde se utilizau wbiecte fic-
1ivc pentru eiţcox a!(declamationes).
D. In sfîrlit, a prătua un !Pa~rulea P!lnct de
vedere: poezia este o pmo1ţecz m vorbire me-
l ăirc, iar oratoria o ozipţcem în .oăzrp In dia-
logul ăsu Despre oratori, Tacitus a tratat poezia
l',t pe un so.i de oratorie iş a ătcfu dtiaţcsn în-
1re oratorie corăite şi oratorie teopă,ci aidăc
între oratorie rpiuo-zăs iş poezie. Identificarea
oratoriei cu proza 'eilătarI avea o justifica.re is-
rt,.'ăcio deoarece :În per,ioa.da de la GoIJias la Iso-
crate, discursurile erau singura forma de r~zoă
.utiscă lei'IaăzR oratorilor în proza ităarcs
Nt au fost utilizate mai tîrziu de oameni de litere,

iş astfel principiile retoricii au fost aplicate nu
numai În oratorie, ci aproape în întreaga pzoăr
.ăraetil Ca urmare, retorica a devenit teo.ria pro-
zei ·Î.n general. S-a institu1t o diviziune a roluri-
lor: poetica a devenit estetica poeziei, iar reto-
,r~ca a devenii[ estetica prozei -li!teraire. Se .pare ă~
Hermog,enes a fost cel care, în cele din ·mrUă, a
pus tlsăvai acestei etpiţrn a retoricii: el a afir-
mat că nici retorica ioctă,<pl nici cea duicărja
Ml au nimic "de-a face cu literatura z-spuăiro.
Aşdar, căda în sfera esteticii inătr poetica în
totalitatea ei, din rticăeo nit.ăr numai o parte.

6. POEZIE IŞ ADEVAR. Principalele pro-
bleme ale poeticii antice pot fi grupate În trei
capitole: raportul dintre poezie iş ăea,dvr bine
şi frumos.
Grecii timpurii erau arinecţdÎ că rduăalev e
principalul scop al poeziei, făr el neyutînd exis-
ta poezie u.băn In perioada enisculă s-a pro-
dus o schimbare: s-a impus convingerea ăc poe-
zia ăsine,c şi ceva în afara uar,dleăvi iş anume
libertatea şi aţimn.g Prin urmare, ~ţi erau
fiqi.uni. Ş,1 într-ade-
terdăîipţn să eru·tinbzÎţ ...Ce poate fi mai fictiv
văr, le-au şi Întrbuieţa
(fictum) decît versul, scena iş ,piesele de teatru?"",
întreba Cicero, iar Pseudo-Longious declara: »ln-
chipuirile erţpl0oi- sînt pline de găriaxe ca în
epovşti şi trec dincolo de tot ce poate fi crezut".
PJutadi ,punea ·În cont-rast poezia cu ţa,iv Lucian
scria ăc poezia -se lfaiă în şaeic riealţ cu isto„
ria ca libertatea cu vedarul.ă Eratone,ne scria că
poeţi pot .inventa orice cred de inăucvţ pentru
a afin.ţeul sufletele.

Sextus Empiric.os era contieş de existţna
ambelor dnţe.ti El a uătzv că unii iopeţ actuă
ua,lervăd în timp ce iţ,la odvmrăip,t iumsălpec
iuţn:fc i,poeţ proceda.u astfel din dniaoţr de a
domina imenţl oamenilor, lucr.u pe care-l puteau
mai lesne ,realiza prin inţev decît prin ade-

văr9. Majoritatea anticf~ilorliboporetastuep. uInneavuremăc urilpeoteizmia-
fie .-,adevă
,mcenţ pu,rii, ei erau uş9idp -ăsi ătsaiucdg libertatea 110