1/V tl convcn\ionale, era foarte firesc să trateze
t ilţ1 fntr„un mod s~milar. De vreme ce con,side-
,t,,ltlI hhl11ttlic iş urdăvael ca celative, era firesc să .fi
frumosul Într-o mnulăi toănmsear .·
fr (I :io :i.ăţcn a convingerii lor fundamentailc:
t~ ,OI~ mtullutl e m rauăs tuturor lucrurilor•. Problema e
ă în tratatul cunoscut sub numele de Dia-
partea a doua a acestei mici culriă te
I IIJ) În întregime. de „frumos şi urît•7• Relati-
rfrumosului e tmraoăends aici cu cxem-
împodobesc şi
rllfll<>S cînd femeile
„r,,lfIIlUo•a se
I1lH1d1i111.:î, dar e urît cind fac aş ceva ră;ibţa
II 'l'ncia tatuarea e pirătv ca o . ·opd,ab•ă dar
11 uite ,ptiqi ca ăizcntpr' o peadsă pentru con-
<llltnlla \1.
Doc trina lrtea vi ţiăt artei şi frumosului era
urfns tăleag de filosofia ăalengr a sŞtio,rlf ne-
rllnd ăsof proprietatea lor luiex.cvsă Ea a păa
rut şi la Xcnofanes, unul dintre cei mai vechi
lllo50fi. El «ria upăd cum aă:zermu caă.D boii
fi caii şi leii ar avea mîini, sau dcăa - cu mîi-
nilc - ar tiş ăs deseneze şi ,ăs ,sacăplimu pre-
cum oamenii, caii -rşia desena chipuri de zei ase-
1t1cnca cailor, boii asemenea boilor, iş lc-u face
trupuri şa cum fieca.re din ei îşi are trupul..•.
Prin aceste cuvinte, Xenofancs ataca În primul
rînd caracterul absolut al religiei, exprimînd nîăs
~i o convingere despre relativitatea artei.
Epiharm, dramaturgul filosof, a scris de ase-
menea că nu-i de mirare tiucşî de Y,iţnU ăc ne
mirădt iş credem ăc sfotem iţmapăld frumos.
Ş„ i - un cîine altui cline îi pare / Lucrul oei mai
frumos, un bou altui bou, rvitdăeop / iş măag
rii -nHe ei la fel se socot, chiar iş porcii.., . ln
,Kcst fragment e ceva mai mult decît relativi91J1ul
e~tctic boşnuit: el c~primk contrapartea eătcis
J tezei epi-stcmologice a lui Protagoras: .Omul c
mJ sura tuturor luCrurilor•. Epiharm spune mai
nţuip succint, dar inai genera•!, că ărmau,s ii eţ.niapr, fru-
c1-ţî.i fied\.rei piturăf. c specia aiăcer
Din observarea ătiaţver
h. EIN.VOAŢC frumosului, un gînditor din seco-
01 ~i evrdi
is itţă
Iul al V-lea, probabid. Protagoras, a tras conclu-
zia că frumosul c relativ,, în timp cc altul, Gor-
gias sau Soc-rate, ·a tras ătla coocluzie, şi anume
că un rlucru c frumos cîml e adaptat scopului, na--
turii, timpului iş orlcnidţ sale, caidă atunci dnd
c convenabil, potrivit (prepon, cum aveau ăi-s
sănup grecii mai tîrziu). Frumosul, de fapt, e
ncov:aţei ăiat noua opinie a secolului al V-lea.
ătsaecA concluzie, nu mai iţunp Gecît concluzia
era dăînrepta împot>riva punctului
de vedere origina-r al g.reci1or. şAa udpăr,elativşo cum pri-
ma concluzie îi ataca absolutismul, la ,fel îi ataca
ătlaec universalismul. Pe cîtă vreme grecii tim-
purii sufrăe iînolaţ să ămadti ăc o omrfă care
se todeşv măurfaso pentru un lucru poate fi
aplictă şi altor lucruri, ideea de ăveconţi
tieăcs impunea acum ăs admiţ că fiecare lucru
frumos e frumos în felul ăs.u
Doctrina eo„niţcv• şi a individualismului
Cstctic a fost bine pitărm de ~eci. De atunci
estetica lor a evoluat în dăou ţirecd antitetice,
una dnîiusţ frumosul depinde de o acordare
cu ,]eriiJe că ceaJ:alta ca frumosul depinde de
eterne, individuale.
o adecvare la noeidlcţ
1n dialoguJ.pla-
7. FORMA SI OŢN.UCTI
tonic omonim, ·Protagoras spune că în poezia lui
Homer, Hcsiod iş Simonide, cuvintele nu sînt
decît un receptacul pentru lepciun,ţÎ aceasta
fiind subiectul propriu poeziei. S-ar ărepa de aici
ăc ·principalul sofist uadătgi poeziei orice sem-
icţnfea isă~cte',. de vreme ce at}erdă•vu
i-l ăeag-s în întcle_pciune, cădai în aspectul ei cog- sÎenţl
nitiv.· Putem însa unăbi ăc Platon, cum îi era
adeseori obiceiul, îiş punea propriile i~i în gura
altuia, deoarece mşit di-n .tlte surse că itşosf îm-
ăriţşbua ex.ict ·opinia c,ăontra şi anume că ver-
surile ienşîs şi ritmul cuvintelor sînt elementul
esentia~ al poeziei. Opinia aceasta era cu sigu-
de scriitori ca Isocrate iş Gorgias,
arţnă sţtnuăi
ţaipro de sofisti10, Poate ăc sofistii cornhinau
cele ăulro idei: amhelc concordau cu aipţÎ.o7 lor
şi, în iăsto,aţn puteau fi amalgamate în
mod ti,aăroscf imutlă Tntr-un fel sau altul, ei discu- 1111
••u ,,, 111,10111:1 dăac nesţa poeziei zedăir în sune-
I' 11 111 \llillo.lor s;1u în uicpnleîţa pe c:ire o con.
•I -IIU, N ă') punem ecsă.1at porim-tană ămolpreb
Ul •UU mod mai modern şi În termeni pe care
~li 1h1 ,lt atunci -nu-i posedau, cdaă demontul osen-
lhll i(1C'C!Zie este forma sau lu.nicoţt S-ar pu-
lU , (i ezitat În formu!area uriă,spnl dar
1Hu„ru problemei, În a«st caz, poate .fi ătrpiv
l'I' 1111 m " i ,ţinpu nimaprtoă decît nslăpu< nuî.şis
N, 'l'AIJ'.NT IŞ EIŢ.CUDA
l~t u u \l ă tJ>rt11tre fi,t·şo era dăca ilAă ăeorpblm
;pen-tru un artis-t
• ,u\tJ i,mportan·t ta!entul sau udca.3lţ Akidarnas
1lh tl11,c~, 3L"Cste ăudo elemente ăifr ăs ădeci
,111rt c ma î important. Isocrate uisnţea ăc talcn-
1111 c m ai împortant11 şi că el trebuie să fie cdu-
''1'1111, Protagoras considera că arta şi jnstruirca
\ fli .lc ocp ~uăov nece~.tre1l , că arta ărf instruire
tl Îtlhlr.t1irca ărf tr.aă nu aîesănm nWllic14.
a fost ău~idstc la vrcTMa rcs-
h t · u s 1 ă bermloăp
l eCl vÎI ,ă <lar - ca iş .prob!ema formei şi ocnţÎ
nu1ului - ea a fost mai dăbegar tcsuiaăd decît
1 ' 1'l o l va .ă1
<1. DCKTRINA I.Ul GORGIAS: 11.UZIO-
N ISMUI.. Gorgios, apropiat do.tşecigl de so-
fhti, er.1 un retorician de profesie, primul dintre
lll'CÎ rşmienou retOOcicni care au ju~1 un ,rol în
l~1oria esteticii. Filosofie vorbin<I, el era partiza-
nul ş lior eleate, combinîn.d m~oda ci de gîndirc
u 1rcmistl şi arpcl- o xla•ă cu relativismul siştfo i lor .
C ele trei teze faimoase ontologico-cp.i-stemologi,ce
.1,lc s.ilc erau: ăc n imic nu xei s ăt ; că dăca ceva ar
ex.ista, ,noi nu l-am •putea ocaşt;une iş ăcad am
c un o şaet ceva, nu l-am putea comunica. Princi-
pa la sa teză cătesi parc ăîns a fi aproape anti-
1cza re!ci de-a treia teze epistemologice a lui.
atăibEol- în tratatul Enk6mi.on Hclenes (Elo-
1t.i"l Elenei) ca pretindea nici mai mult nici mai
pu~in ăc orice poate fi exprimat În 5.nivuţec1
c '.uvirne!e pot convi.nge despre orice, îl pot face
Jll' csuhăroat s ă dăreca orice, chiar ceea ce e
rncxistent. Cuvintele sînt un .crai put«nic•, ele
,1L1 o putere cva s ăcamig Unele În-
iş d.ăecmoni
UJ rl )i ctază, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele
zriajăcnue. Prin intermediul lor, un auditoriu
teatral e succesiv ştamic de rg,azăo i,lă~ admi-
ţarie -sau mîhnire şi poate i·ătr ţepnrixl altora
ca iş cum ar fi ale lui sn-,îişu Cuvintele sînt ca-
pabile să etăovrcsa sufletuiJ. Întocmai cum unele
eţatsbun ăvrtcsoe trupul. Ele îl aămec,fr îi supun
unei jăivr iş unui farmec (goetefa). Ele îl ăma
gesc, îl împing într-o stare de cinaelţuh sau, cum
am spune, saz,iăt de ilu;ie... .eatAcsă stare de ăam
gire, iuhacţlne iş iluzie, grecii o numeau ap4te•~•.
Era păbolritfa mai cu aemsă în teatru; Gorgias
spunea, r,adş despre tragedie: ,.cel ce înalşeă
e mai ci,nstit dedt cel ce nu alnîă,şe iar cel în-
aleşt mai cuminte decît cel ce se teşfr de eînş
.61"enuicăl
ăatAces teorie lnităsuoz sau (ca ăs folosim ter-
menul derivat din ouvîntul de ba)ză ,p.aăcite
atÎt de dmărneo cărpa .sub toate aspectele, a .fost
touşi o vnieţ a an·ticilor. Nu o gmisă nu.mai
în scrierile silorşft, în Dialexeis17 iş Peri diai-
tes181 care ne-au pa,rvenit ca opere anonime, dar
ecourile ei sî-nt înăc identi.ficabule la Polybios191
Horaţiu şi Epictet. otrluiţnaI ei a fost snîă
Gorgias.
Gorgia.s aş-i a.plicat 'teoria mai ales la tragedie
iş comedie, dair iş la orator.ie. Mai mult ,îănc el
pare ·a fi percepu,t un •fenomen analog în artele
ipliast.ice îndeo&ebi, IÎn pt,ricuă atunci cînd ocrie:
nPictorâi dătesaf ochiul ndfiăc un sin,gur trup, o
ăcu:gs,in fgtuăi. din multe culori şi tr-upuri". Aoeas-
tă raţievobs ar iputea avea o geltaruă cu pictura
terua.nă, în.deosebi, cu :pi-ctur.a de decoru.ci teatra-
le, cu .impresionismul, iluz.ionismul iş Hredfomă
ei deliber.ate, care ăer.st,a şi iţneat. altor filo-
sofi contemporani, ca Democrit sau Anaxagora.
• E. Howard, ,.Elne vorplatonlsche Kunsttheorle'",
1/trmu, LIV, 1919.
• • M. Poblenz, ,.Ole Ani.linge der grlechlschen Poetlk",
1920. O. 1927.zu GIJttingtn,
Nachrlehten D. d. K/Jnfgl. GeseUschaft dtr Wtsatnschafttn
lmmlsch, Gorglat lltltna,
••• Q. Cataudella, .,Sopra alcunl conceltl della poetJea
antica", I. ,.d.ff'IX-ni.., Rlvlsta dl filologia classlca, IX, N.S.,
tl
~!~!p:~n~e~:~:t!:.1!~~«~!!~"a:~;,;~d19~t.ffj bel
,1f l1lf1o1i!11,ulcsa; ptciaăp rc se armoniza cu cp-eţionl so-
frum0s şl ar,ăt cu senzuali5.mul, hc-
lllh1r obi('\"tivistc şi ra\ionali·nc ale yitagoricicni- lor. Eria.,
il111tt..11111I, rel.11ivismlll şi i-uţbs.mvtcel
,t,ff :ah ~ p ute. o oi,zpţ~ diimetral ăpsuo i:on('Cl'-
11 , t\ccth ta ;i fost marca a<1titeza a esteticii
1101111,·ii . .
(\ r111 rsudpăo de g,rccii erei dasicc şi -îndeosebi
1 _11111rca tic tecăr ei a unor forme ideale îndrep-
t \Cl~C concluzia ăc itr·aş vremii erau mai apro-
p1.1t1\1dcikntrp-oita,gfioloriscoicfinei, iş ,că cd-ăişa augextăr teo-
ăs
aceasta trebuie fi fost
ltoria agi.ărcoptn Ceea ce mişt despre publicul
'0111crnporan arăt ăc nici el nu Îmăcr.Paşt punc-
iul de vedere al ofisşr.•l foşr1iS tşiuebcvs
1r1ui î,n minoritate iş reprezentau op,aiţz -pro-
c•liunînd idei ooi care .nu au gităs numaidecît
tcuu în cercurile mai largi ale publicului din Gn-
,•i11 a .ăntci
Re a ăerizl ştsifolr în c,eitsă mai ales l-cdaă
lrci.:cm iş pc Gorgias în -rîndul lor, sînt consi-
dcr~bilc şi cuprind: 1. o definţ a f1"umosului,
2. o ifedţn a .artei (prin pune.rea În cont,rast a
,\ccsteî:1 cu natura şi Îotîmplar.ea), }, comentarii
1>crtincnte despre scopul şi efect.ele artelor iş
it . prime~e ncireîă de a difer.en\ia frumosul şi
arta îu ia-pecţ mai ăsîrtone , propriu-zis este-
tid i. Dar ibronctuţ a advcrsarulul lor Soc-rate nu
.1 fnn mai upiţn a.tmpnioăr
li
10. SOCRATE CA ESTETICIAN. Dificulta-
a stabilirii rolinepcţ lui Socrate
1c.1. ourctesnă
ălnst în ,faptul ăc ffl nu a 90l'is Mll1C şi ăc cei
l·,\lrc au scr~s despre el - Xenofon şi Platoo -
1r.1.nsmit rfţiamno contradictorii de,pre concep-
\iiIc lui. ·Dar1 În· ceea ce- eiştpvr -ideile lui estetice,
11i1wahte!eumna e mai ţunip ăatcu dcoareoe avem în rca-
sing,u.r informator, pe Xenofoo, în Me-
morabili,,. (canea a III-a, capitolele 9 şi 10). Ceea
re spune Platon prin vorbele lui Socrate despre
US frumos este probabil propria concep1ie a lui Pla-
ton. •pc ctiă vreme totul pare să sugereze ăc dis-
eliţuc cu itşra consemnate ·de Xenofon sînt au-
tentice.
Soc.rate (469-399) a pus probleme umaniste
simidare celor ridicate de ,sofirti, dar oiapţz pe
care a adoptat-o era ăeidtfr de a lor. Im căliog
erau işr,vt·ale Socrate se opunea
iş cie,tă ifosşt
ăsnî relativi&rnului, dar nu iş în cazul esteticii.
Tezele fondamentale despre iăvaţ ale lui Socrate
nu-i permiteau ăs nege Dinele absolut şi ulreăvda
absolut, dar nici nu-1 opreau s,ă cersuona,ă ele-
mente relativiste În .ătra Socrate ,s-a opus osştif
lor în etică, 1110 înăs şi în .eticsă iă,vrtopmD
ideile şi ţevsbloiar lor au urmat aşiec cţirde.
Socrate c cunoscut îndeosebi pentru etica şi lo-
gica. sa, d:a.r itănme iş tm. loc -m !Îistoria esiu,UOU.
leiţRcf sa·Ie despre ătra., aş cum ni le-a trans-
mis Xenofon, erau inedite, juste iş ,semnificative.
Dar ăca,d şa cum sinuţ unii, ele nu i-ar apar-
ienţ, ci numai i-ar fi fogr atribuite de Xeno-
foo? AceaS'ta le-ar schimba ,:paternitatea, răîm
nînd ănîs la fel de redavăt ca aceste ţreflic au
ăparut în Atena la sfrşluîti secolului al V-lea, iş
tocmai faptul acesta e de cea mai mare însem-
nă tate în istoria esteticii.
11. ARTELE .ELRPANZOIŢT Po-
trivit ăîrolisnme lui .Xenofon, Socrate a încer-
cat în primul rînd să sităabecl finalitatea ope-
rei unui artist, a unui pictor sau sculptor. Fădmc
aceasta, el a şi ex.plicat oarecum prin cc se deo-
sebesc arte ca pictura iş •sc.ulptu·ra de alte eforturi
umane sau - ca ,să 1folosim terminologia mo-
eănd - care este ăr,ts tura care besodşt .artele
frumoase" de celelalte a·rte. Aceasta a fos't, de-
sigur, una dintre cele mai timpurii nîercăi de a
medita asupra unor a•semenea edircţ.
lui Socrate este ăc în timp ce alte arte, precum lxaţiEpc
cea a fierarului .sau a ci.smanJlui, fac lucr.uri pe
care natura nu le-a t,fucă fÎctura şi ,scull?tura le
ertăp şi le tiă·rm pe cele facute de natura. Aces-
tea aveau, d,iacă pduă el, un caracter imitativ şi
nlerptaţizo care le distinge.a de celelalte
artc20.•Desigµr, pictura este ·reprezentarea a ceea 1s4
11 vedem" (apeikasla ton boromenon), îi ~une
r"l" ''tli lo lui Parrhasios, pictorul. ln aceste cuvinte,
li fqr 111ulat teoria .mtiră naturii de tăcer
1illiru grcL'Î, ideea ai:ea~ta ora căireasf ută.
dcoa-rccc
l 01 \,l.tUntlea .dicrnţe tor în pănvia.rust a !pÎ-
rl111l11i ca totalita·te. A fost, ad,rş ecaptă şi
tt mu la temelia primelor mari sisteme estetice,
11lt :1lc ilui Platon iş Aristotel. evsţiaoCnr dintre
OL1r"·lc şi Par,rhasios e o ilustrare a modului cum
t,I\ Ivit cati1.să ·idee: atît filosoful cît iş artistul
lolotesc aic~ o tem1inologic ăîsn nd.r,cm:iată
11 iăzlumc o varietate de termeni (eikasia, apei-
""""' a}omoiosis, ekmlmesis iş apomîmesis)
tru a denota rcprczentaorea; forma lmnioăa pmeSn--
,mtsis, aetăcp Wterior, nu crQ. îcăn
diongpbăl.
12. DOCTRINA SOCRATICA: IDE.ALIZA-
Rl::A IN ARTA. C:.a de-a doua idee despre anii
~ lui Socrate era ag.le ăt de yri,,m. El îi spunea
lui P.ar-rhasios: .Cînd vreţi .sa acrpeuţtn.i o .f.ru-
1 1 seţo ătvîd,rsioş. ănidcf vă e greu să sgăit un
om fră cusur, ţdanu·Î yartca cca mai ăfrusmoa
dr~e1alcaesftieeccaur-eviniş 1c,aş akatuiti un înt-reg frumos•.
Socrate a formulat teoria idea-
il zăir i 11aturiî de retăC tă.ar A t~ăimîţ astfel
1coria znăieptr natuorii prin raă.t lănc de ia
prima sa a-pa-ritic print·re g.reci, i:doea repra:en-
tH ionălţa a coţinut întatdeau-na stacăe
Ea nu s-a limitat la filosofi, ci a fost ceu,tnoră uc.ălaz
~i de ina,tş remarcîndu-sc nu numai în 1e0ria,
('Î şi în practica nia s cită . ..şa.A facem-, a fost
de acord Parrhasios cu Soc,rate. Arta iăclsa a
g.rccilor reprezenta realitatea, dar inoceţa un
clement de idealizare. Astfel, teoria artei ca idea-
1izarc iş liţesc nu a i,ntrat în conRicJ în mintea
~·recilor cu teoria artei ca reprezentace, ciădnf
aceasta dio mrău lăsa loc pentru itdeMizare. La
Socrate iş alţi greci, aitţm sevăcitl a naturii
era, uşti,.M o i-atţ.me
Cea de-a doua ăetz a lui Soc,rate nu s-a bucurat
printre greci de mai puţ i n succes ca prmla. Scrii-
torii mai drzii ai A nt hţiăct au discutat-o frec-
vent şi îndelung. Pentru ei, cca mai nbuă
calc de
157 idealizare a naturii era selectarea ş l muihiplica.rea
propriilor ei m.rfiţues Şi au iluS'trat-o eştîbond
cu povestirea despre pictorul Zeuxis care; pentru
o singurl imagine a Elenei <lin templul Herei de
la Crotona, a ales nu mai uţnip de cinci modele
dintre cele ,mai frumoase fete ale şwroauil. lntru-
cît e o ătez cu deosebire tiăsacer pentru So-
crate, e normal s-o numim doctrina .ocsraăti
13. FRUMOSUL SPIRITUAL. Cea de-a treia
.a ,sa ş(i aici avea în ve<lere mai ales
tzeă etcă,Ci9 nu numai coi,pur~.
,sculiptu.ca) era că ana erntizăp
c.i iş, suflete, .acesta fiind lucrul „cel mai a.dernen.i-
tor, mai ispititor, mai căput,l mai otargiăm şi
ma·i cuceri·tor". Pauhasios, într-o cvoneiţasr cu
Socrate rltăae( tot de Xenofon) şai- exprimat
mai întîi îndoielile cu privi.re la aceste iafr,ţm
Îint.rebîndu-se ăcad nu cumva dpăşesc .posibili-
tăţile artei, deoarece sufletul nu are nici symme-
tria, ni.ci culoa,re, pe care se ibizuie arta. S-a asătl
ăs-nî convins ăînp I.a uămr de argumentele lui
Socrate şi a convenit că la o statuie ochii în spe-
cial pot exprima sufJ.ctlll; binevoitor sau şuămd
nos, tab>mîă de succes sau deprimat de necaz, ex-
primînd ,r„mţiaeă mîndria, imulnţa, josinicia, în-
ţnei,cualp iancuţem, ăzabonicr iş mojicia".
Avem aici o a doua modificare a eţpicno pur
de9J>Ie traă. Era o idee no,ău
rntaţielozpceptaăn numaidecît de greci, ideş avea o fun-
damentare în arta raemntocă.p Nu e greu de
observat etăglaru ei cu activitatea sculetorilor
Scopas şi Praxiteles, care au început să faca statui
concepute mai muh individuailist iş îndeosebi cu
o expresie ătaziludvn a ochilor.
Ideea de frumos spiiritual a lui Socrate marca
o îerat·ăpdn de apţcione despre ,frumos exdu-
siv ăatfosimrl a pitagoricienilor. La t'aŞ,ice fru-
mosul depindea de ,orpţie aici n-ăîs şi de ex-
presia sufletului. ăAceast id« a legat mai strîns
frumosul de om decît coniepţa oricpgantă, care
atuăc frumosul mai edgibaăr în cosmos decît în
om. Conceptul de frumos spi·rÎtuail. ou ş-ia utfcă
înainte de perioada căsali a cuhurii ye:.
ictşe. In ,sistemele estetice ulterioare ale Greciei.parţi
ambele concepte - f,rumosul formei şi frumosul 151
11lrhului - au devenit la fel de puternice şi de
ti.11.
i/ H. FRUMOSUL IŞ lui ADECVAREA LA SCO-
IH. Alte idei ale Socrate despre frumos oi
i•• u _piinrat într-o saţireovnc cu Ari.stip, pe cUe
H~ Xenofon a conscmnat.-o. La întrebarea acăd
,,lt vreun l11rr11 frumos, Socrate îi rbpunde lui
At ittip că l•Jcrurilc frumoa,sc sînt ,foarte diverse,
11qih1ndu-~e duăo care s.ă .semene unul cu altul.
Un rlagoetă frumos e diferit de un o:ătf,pr f.ru-
tnor, iar un scut frumos e diferit de o lance fru-
U()Qsă,f iş nu poate fi altminteri deoarece un scut
t f,r001os dnd uărsgia o eprtoiţ ,nubă iar o
lance cînd poate fi aă,trucn iute. Fiecare lucru
1 1frumos cîocl îiş etjşlsu bine scopul: ..Şi cotul
de <lus goooi e un lucru frumos şi un scut de aur
e urî1 aăcd unul e bine ftcău pentru serviciul la
l"IHC ii iînmăţtuber , iar ăJlacor nu". ,.Lucru.rile
1Înt hune iş frumoa-sc pent-ru rbţaitenîu • ear la
..:11 re nc -slujim de ele iş sînt rele iş u-rîte pentru
•crvi,ri,ul la care nu se ,potr.ivesc.•21
Prin aceste cuvfote, Socrate spunea despre fru-
mos reca ce spooea în mod constant şi despre
hinc. Cînd Aristip îi aminti de acea.sta, Socrate îi
răs uspen că ceea ce e bun t·rebuie cu nrug-ţiăsa ăs
fie şi frumos. Pent,ru greci tcaăes identificare era
rif căsae, deoarece pentru ei un lucru era bu-n aădc
işî îndeplinea niauţcf ş i frumos dăca stîrneia ad-
nr i .ţ·iar Socrate era convins ăc nimic nu e admi-
r.li <lecit ceea ce îşi peîdn nelşit funqia . Ideea ăc
murfţeas unui lucru zer dăi în itlaeoţn
lui a fost ălptaic de Socrate cu o ma-re ăofrţ
în cazul arhitecturii. ,.Intr-un cuvînt, cca mai
f urăosa-n
şi cea mai ălcput ăsac e aceea care
ne ăd asptulăod cel mai cpulăt iş În care putem
adăpstio în hnăit tot ce ,avem; .picturile şi podoa-
bele ne scad mai ,gbaăedr decît să le
,porea.tea.• (Trad. de t.Ş Be,,dechi. N. t,ad.). cleriăp
Teza lui Socrate pare Ja fel de ,r da.tivsă ca
şi ,aceea a .osfitş l ,ro dar între ele e o deose-
bi.re nfăudlmeta. El credea că un· stut e fru-
1S9 mos cînd est.ie adecvat s.copului său -, în timp ce
ofişts credeau că poate fi privit ca atare cînd
corespunde gustului persoanei care-l vepr.şti
.OncepţiaC lui Socrate era uăloaţfn,ic; ~ cînd
cea a forlitşs era aieăvrstl şi ăsubievct.
15. EURITMIA. Un concept nu mai inuţp im-
portant s-a ivit în eroivcaţsn lui Socrate cu ar-
murierul Pistias. lae,toPş 91>unea acesta, au o
porţie bună cînd se pot,rivesc pe corpul păurt
torului lor. Dar ce se poate 9PUne despre atoplş
nmeăit cuiva al ui,răc corp are pioţr rele? Sau,
în limbajul actual, cum iopţ confeqiona o pla-
toşă iteurcăm pentru cineva care nu a.-e o ron-
cstiuţ i?cmtreuă Armurierul u-ebuie oare iş în
acest caz ăs ibăa În vedere adecvarea 1a corp sau
trebuie, în pofida lui, să caute buneJ.e oirp?ţ
Pisrias era de ăper· că şi În acest caz polaşt
trebuie făucr astfel incit ăs se irovcătpesa tru-
pului, pentru că numai de el ,depind pileroţÎ
ei bune. Era aici un paradox şi lţaousi lui consta
probabil în faptul că în cazul porliţ bune
ale unei armuri se pacăli principii diferite de cele
c.irc se ăapicl bune!or pţiro· ale trupului ome-
nesc. Dar în slauţio de el, Socrate a in-
trodus şi ătal dis1inqie ilăb:av pusăro Pistias ,voşrbte
nu de porţile care sî.nt frumoase Î,n sine (ellry-
tbmon kat beaut6n), ci de acelea care pot fi .fru-
moase pentru o srepaăno pi.ăcranlu E aici o
eitţnscd Între ţeasumfr unui Jucru În sine şi
aţerumsf lui pentru persoana care îl teoslfş
(eU,ytbmon prOs tOn br6menon)'l'1.. tAcăsae dis-
tinqie reprezenta o amplifica,re şi o corectare a
onsaţiercv cu Aristip: în timp ce acstăe con-
eiţvrsa postula un singur tip de euritmie, în rea-
litate tseiăx udoă categorii, udoă tipuri de pro-
poriţ bune. Numai unul dintre aceste tipuri de
ţusfr1eJ ăscnot în năţeivco iş enaiţotl
tate.
ceA'ăats i1sdectţ csoări,at indiscutabi,l semni-
ăacitvf pent•ru eă,i1tcs a fost ătecap şi utili-
zăta de inumroşe scriitori din Greci-a, iar mai
tîrziu şi de sorii,tori ,romani. Socrate a numit fru-
mosul naoiţlet barm6tton (care ăvdire din ace-
ca şi harmonla), iar 'SCriitorii greci de
aeşi răsu 160
inal tfrziu 1-au numit prepon. Romanii au tradus
lltmcnul prin decorum sau aptum iş au distins
tl.,u 1ipuri de frumos: pulcbrum şi tlecorum,
~dl lucruri ca.re sînt frumoase tdăoîca formei
11„ ti lucruri care sînt frumoase ărdatio finali-
I \li iş urilita\ii }or.
Vocabul-artil estetic al lui Socrate caenţoi cnăî
11. pe atunci termeni care aveau ,ă fie fa.rg Întrc-
iuf iţn a ti de grecii de udăp el. Acteişa includeau
flC l)rcsia „ritm" iş derivatele ci. El spunea că
l1- rupo rtiilc bune se ătceariz prin sărmu„
bune le-a numit „euritmice•,
i r1rm" . ţipoPrel
ltr •pc rele cootra,rc !or. ,,aritmice•. Termen.ul de
„euritimic" a ajuns ăs fie considerat de greci ca
lcr.mcnul lor principal, Jaăru1.i de „armonic• şi
tic „simcrric", pentru descrierea frumosului, iădac
" frumosului în sensul « 3trÎns, ,pecific estetic.
Analiza xălatnemirp tnrepÎisă· de Socrate
l\supra artei aăsmne cu analiza ,ofisrtş şi ad:ă<
fn ahe domenii ·a!c filosofiei el şi ci reprezentau
d o uă tabere osti:le, tn nocepţia lor despre este-
1idi şi ăart nu exista Între ci nici o ăne;dvr1tţ
,~ ă.,vcifnma 16. XENOFON. Infonna1ille de care diopu-
ncm În gruelăt cu estetica lui Socrate ne-au fost
1rans.mise de discipolul său Xenofon, ca.re s-a
uarntţ iş el as·u\';ra unor subiecte similare iş
1·hia,r În ţceird similare. Dar simi:larhatea e nu-
111.1i nterpaă di.n ac .ăzu ăc Xenofon nu era real-
mente l'Jueresat de ăan iş frmnos estetic. 1n Ban-
l'l1etul, el afirma, desigur, În conformitate cu
111.te„trul ,ăsu lucrurilor depinde de
că auesfmrţ
.ule1.·varca lor la scopul pc care-l slujesc 1ş ăc tru-
purile animalelor şi oamenilor -sînt frumoase aăcd
11.11 ura Ic-a ptăuimsl În chip adccvat23, dar În
,prijinu·I rimeugantă s.ile ci aduce exemple sur-
tprzin.eăao Ochii ubţilac sînt cei mai fr,iumşo
,aia el, deoarece ădv cd· mai bine. iar buzele
111.ui sînt cele mai bune din ăzuca ăc sînt cele
111.ii practice pentru mincat, aS11reI incit Socr-at~.
,·11 rn:hii foi Oulhur a\i şi gura marc era mai fru-
•110, dccit Critebul ca re era renumit pentru înfă-
t•t ,i .erş1a lui uăctpl ·. Exemp-lu·l în ăsţep nu mai e
ăsnî paradoxal daăc admitem ăc Xenofon utiliza
termenul de „f.ruµios" în vechea acCCf.tie g,re-
-cseăa în care putea fi sinonim cu „util•.
ln Economicul, în schimb, utiliu termenul deo-
irtoăvp în ceţpai lui eiătcs iş în ţnilesu lui
cotidian iş practic cînd .recomanda pă'eratS „or-
dinii• în cţoisraunt unei case iş cînd scria că
lucrurile care au o ordine în ele -sînt ~demne de
privit şi asculta1•.
E. TEXTE DIN OTSFIŞ IŞ DESPRE SOCRATE•
NATURA ŞI ARTA
Sofi~ii (Platon, Legile, X, 889a)
1. Se pa.re, spun ei, ăc cele mai erămţ şi mai
f1"umoase sînt zi,lreaă naturii şi ale i,rălnpmît
cele mai neînsemnate, a·le artei.
ARTA IN SLUJBA PLACERII
Akidama'S, Cuvîntare despre of,sitş 10
2. Aces.tea (statuile) sînt tţima ale trupurilor
ele producînd rpleacă prin contem-
plare ăr.f' ăs ofere ănsî nici un folos traiului oa-d,etarăv
menilor.
Dialexeis (Convorbiri), 3, 17
3. Ei aduc ca exemplu artele răcao le sînt
indi1ferente dreptatea sau nedreptatea, iăc crea-
torii (poietal) ş-inu îsăecdvşr operele de dragul
ci pentru ăilcepr oamefl.ilor.
uilr,ăvead
• Se reproduc fragmente din Oratori greci, lrad. de
Andrei Marin, B.P.T.• 1989, voi. I (lsocrale); Platon,
Opere, vol. li (Hlppias maior, trad. de Gabriel LJJceanu),
Ed. lUcf,ţn ,1 ceanscai c l oped i c i , 1978; D. M. PlppldJ, Frag.
mentele eleafllor, 1947 (Xenolnn); Dlogenes
lor,acŞe Arte poettec, Anll·
Laertlos, ed. cit., trad. de C. I. şlB;uma
chilatea, ed. cit., (Gorglai., lrad. de n. M. Plppldl); Po)y.
bios, latorll, I.rad. de Virgil C. Popescu, Ed. ŞntlHc,\
1988; Xenofon, Apologlt1 lui Socralr!, trad. de .lŞ Bezdechl.
2,Cultura Nani,oţl 1925. Fragmentele t-3, A, 7,101, 12-U,
17, 18, alnl tradu&e de Mihai Gramalopol. 162
h 1i l'il lf , Panegiricul, 40
l"fl~ 1 I>, deasupra, Atena a inventat dintre ane
I''. 1Wtlc11 care servesc la nevoile ievţ, oa iş ~e
tlon i,n ate fseădrt i i. Pe unde le-au ,icosănt
,1 I clcla1te, dpuă ce le-au experimen~at, le-au
11111 !11 slujba celorlalte popoare.
~ll11 ii (Platon, Hippias maior, 298 a)
, Frnmosul este ceea ce ne produce ăfstd,aer
tliH 1111 orice esfă,tadr ci una elaăgt de auz şi de
\! 'I ,
( 11r11ios, t:le11a, 18 {fNgm. B 11, Diels)
6, Pit·1orii, atunci dnd ăşsevrdîc realizarea
unul an-umblu a ,unei forme din mai multe
r vlori ii ,i·rp\ă şi privirile; de
umplu de ăprcel
iUcmenea ş i realizarea statuilor muritorilor şi zei-
t 1ilor foăre ochilor o du cl ăţea d i v i .ăn
lm t.ATIVITATEA FRUMOSULUI
/)Jalrxcis (Convorbiri), 2, 8
7. Cred că căad cineva ar porunci ca oamenii
~ arunce tot ce-i udt la un loc, pădu atocsinţ
(let·iirura, ş i apoi să ia de acolo ce c frumos, fie-
1•nrc dăup gu-st, n-ar mai îă.nrme n-imi.c În ărg
l H tclă , ci itţo le vor lua pe toate, căi. unul nu
~1 n şoeci la fel cu ailtul. Voi aduce exemplul cîtor-
va versuri:
„De stai săeţ,igcu vei ·vedea ăc 1egc n"'6U
La fel t iţo mu-ritorii şi nimic
ln Întregime nu-i f.rmnos ,sau nu-i urît,
căiC tutw'Or hazatdul le dă ghes
aŞile-g mai frumos de mai urît•.
l.i.1 u, într-un cuv.iot, tot ce-i cu noroc este fru-
11h1\ 1 dou ruţÎ e .1hp'"ăians de noroc.
.\'l·nofa.nes (Clement Alexandrinul, Covoarele, V,
I I O, fragm. B 15 Diel<)
S. D a că boii şi caii iş Jeii ar avea mîini, sau
d.16i - cu mîinile - ar işt s ă deseneze iş s ă
,l.p ~ maui cs ă precum oamenii, ~ii şr-ai desena
.-hi\m ri de zci asemenea cailor, boii asemenea
I.oi or, ş i Ic-ar face trupuri aş cum fiecare d in
tO ci i~i arc trupul.
Epihann (Diogenes Laertios, III, 16; f.-agm. B 5
Diels}
9. Că tot vorbim -noi aş nu este deloc de
im.Îirare,
Nici că noi sîntem mţuil nespus şi ne credom
Neam prea-ales: nuşi- CÎÎllle -altui cline îi pare
Lur.rul cel mai frumos, Ul) bou altui bou,
deopotriva
iŞ ne-itrgăma ei la fel se socot, chiar şi porcii.
RITMUL
Isocr.ate, Elogiul lui Evagoras, 10
10. Dea.Itfel, în timp ce unii 1ş compu·n în
întreg}me operele for folosind metrul şi ritmul,
cdlalti nu iăecfbzan de nici unul din aceste
avantaje, care ~u un farrrnec atît de mare, încît
chiar acăd sÎint etiînţos de o ex,presie iş de o
g1ndire ,lab :wgu,nen,11a1a, prin singurele efecte ale
armoniei iş simeuiei ei cintă sufletele.
Isocrate, Filip, 27
... ţÎpn cu,ritmHle şi înfloriturile vorbirii .prin
rşaeic- fac cuvintele mai dulci şi oatăd mai
r.,eacotănvig
TALENT IŞ EXERCfflU
lsocra11e, Asupra schimbului de bunuri, 189
11. Acestea SÎn·t ilţceond necesare pentru
orice ,fel de profesi.e ... iuîrşnlse cu care un rnîtă.
este înzestirat de anărtu sie deosebesc total de
celelalte şi ele nu pot fi deloc păiedt.ş
Isocra·te, lmpotriva rştisof,l 17
12. 1'rebuie ca Îelnvăcţu\ să- ibaă înclinarea
ălnartu ce se cere pentru aceasta iş pe deasupra
să tnvete feluri1ele -chipuri de vorbire şi ăs jon-
gleze cu ele atunci cînd şîi pu,ne urţavnîăt în
cipăr.at
Prota:goras (Ctamer, Anecdota, I, 171)
13. ratăţvuIn a.re nevoie de enîaţlci natu- tl
lară iş de ţiu,exrc
1!1tll•(IOm (Stobaios, Florilegiu, III, 29, 80)
t1f•1n4,l"J~p; unea ăc nu maseănî ăfr nimic nici arta ărf
e1ici practica ăa.n
i!H'A f t 11,UZIE
U11t'8iai, lilen", 8 (fragm. B 11 Diels)
I~ I, uvîntul c u.n orai puternic, mic şi prizM'it
1ru1), În stare ăs asăcşrîv eăirpslv cele mai
l CtHolc.n şt:i -să curme frica, ăs omrctlă durerea,
I forn căas aşo,iv că-ntesţa limă ••. Socot
llOfilll ş oi- numesc vorbire tmc,ireă la auzul ci.reia
tdlen1m11iHu{irpnşcu ăl c, să,am~ro cînd de-o ăpimag nOf,îai'rtăC cînd
cînd de jale ,n~ă<tio înpă-o
tr,atît că - prin foc.carea cuvintelor - de pc
u1111u1 p1irmăî altora iş a îolirănpmt lor fcric1te
otl 1r1stc, sufletul nostru înce,aăr acişel ,sîmtiri.
l'w merul .dumnezeiesc ,prk.inWt de cuvinte e adu-
_!Or de pleărc iş i zhăv roi de ui;ţfănser strecu-
ra i în suflet toăad cu aepră de ca răi,pulejt
I rin lui a tedafsăo- (pe Elena], a catmăp-îo, ba
ii ş i s,:himl>at-o r-păac magic. Din f,armec iş magie
,." u desprins uoăd u,eştimgr gămair pen·tru su-
fle i iş ispite pentru ăi.dncţre
Ciorgias (Pdutarh, De gloria AtbeniensÎHm, S, 348 c;
lrag111. B 23 Dicls)
16. Tragedia a înflorit iş a fost pe drept ălu
t.huii ca o aeţrci , amăuint de ascultat iş de pri-
vii pentru oamenii din acea vreme: în stare - cu
lpvtecişu iş cu patimile de eQ. ălzedrţuit - s ă le
ofere o pl ăc uăt g.ameăir Vorba lui Gorgia.s: ,.cel
re ăliaîcn, e mai cinstit decît cel cc nu aenălîş,
i,1r cel şelatnî mai cuminte decît cel ce se efrtş
,Ic nuieă"şî.cl'
/)i1ilexeis (Convorbiri); 3, 10
17. ln compunerea tragediilor iş În cipărut
"c:da cs~ cel mai bun care ~zăa dt ma.i muJ,te
iluzii oăesatnmr lticrurilor vaă.ertd
1leradit (Hipocratc, Despre ăah,nr I, 24)
18. Arta eoictar ~ă îi elşănaî pc cei ce ş-ti u ;
.actorii una vorbesc şi alta gindesc; ei itrăn iş ies
HI ~i sînc m«eu iaţl.
Bphoros din Cymc (Polybios, Istorii, JV, 20)
19. Nu trebuie ăs socotim, cum spune Ephoros
în raefpţ operei sale, arunc-înd e1tiş vorbe ne-
demne de el, ăc muzica a fost drusătnio între oa-
meni pentru ăgirame iş 1fem1ecare.
ARTA ORPEĂIŢATNLZ
Xenofon, Memorabilia (Amintiri despre Socrate),
10, 1
20. I11tr-o zi {Socrate) ăvitz pe pictorul Pa-
rasios: .,Pictura, 11 ebrtănÎ el, inu e eaşiîăfrnţ a
ceea ce vedem? atmiIţ în culori scobi•turile iş işe
turile, umbra iş 'lumina, eîtovişnar şi moliciunea,
luciul şi asprime~, eJ;rţnit iş gîrbovirea? - Aşa:
e. - Şi cînd er,iţv să faşîniţă o rsumefţ edsă
tş,îvră fcindă vă e greu ăs iăgţs un om ărf
cusur, iţanud partea cea mai mforău,sa de la
fiecare iş aş cţăialut un Întreg frumos? - aşA
facem. - Dar cum ţitpue ăs î.aţiănşf şi ceea ce
e mai ademenitor, mai ispititor, mai ltuă,cp mai
iş mai cuceri,tor, adăic felul sufletului?
Sau îl iţocstoartmăgi peste ţntupăi de imitat? - Şi cum
l-ai făşţnîia - zise Pa.rasios - cînd ,n-are nici
eiţrop, nici culoare, nici vreu.na din liîuşsnre
pe care le-ai ntî,iraş cînd, cu un cuvînt, nu se
poaite vedea? - Dar inu vedem în priiviri dnd
ura, cînd iubirea? - E art.edvă - Aadr,ş -tre-
buie să idaţ ochilor aceste iţă.înrf?ş - ăFr în-
iodală. - aAeciş iţeşăfnraî a chipuJ.ui au cei
care şă,mcîtsrpe fericirea sau nenorocul prieteni-
lor cu acei care nu le împ,tăşesc?r _,. Nu, se În-
g.elţ Au un chip vesel cînd prietenii sînt mul-
ţim,u şi mihnit cirul ei sînt ein.cţjă - ra,şAd
putem nţăfşîia suiţr.lem acestea? - ăFr îndo-
ială. - ,raiţMăe mîndria, a,uniţlm josnicia, În-
p,eacinţlu muine,ţac icoăzbrna şi mojicia se
bservoă pe chip, în fşnăţî-reil oamenilor, fie că
Stlau, fie că 51e şmică. - Ai dreptaitc. - aA,dşr
se pot iînfăţşa iş aceste nîÎs?uTş - Se ".neÎglţ
FRUMOS IŞ VŢOIENCĂ
Xenofon, Memorabilia, III, 8, 4
21. Aristip îl nt1rebă
ăşari ăadc 1eiş v~eun lu-
C·tu frumos. .Da, ,du multe, .cmăsuep Socrale. - 161
„I 11111 toate la fel? - Ba sînt unek care dco-
1tlliie de colelalte, cît se poate de mult. - iŞ
P\Hll 1\0ote fi frumos ceea ce se tedoşbs de fru-
'llul> - Precum un om îndemînatec la ăgfu ,s.e
I 1,•IO!Je~1c Je unul dibaci la ;tă'"! precwn fru-
ţl -a\tec unui ,scut, ,-ă.ut:f s,ă apere 'trupul, se
l-.e'>tş1c .de .a unei .sulrti, meni1e să zboaire
110 lu ac l ă şi ăt.eri - lmi -ispău·rzo la -fel cum
1ml r1upnndcai cînd te ~ntlrtlbam cadă iăşt ceva
hon. - Da,r tu crezi că binele şi frumosul
"lttt lucr,uri diferite? Nu şit ăc tot ce e frumos
a)tnlru u.n cuv.înt c 'bun .pentru ilca,ş cuv-înt?
V~ tutea 11u e bună otdăa şi a.omfăruis t?ăadl
mul frumos fot-r-o ţăvinrp e bun În eaciş
1 iuv. ni ,ăţ , iş ,oţirlep care aka'tuiesc f.ru-
trupului său îi -fac în aişlec timp iş
aţcsuin1mm taica? )n.u-.un cuv-înt, tot ce poate .fi folo-
hor e bun iş frumos cu privire la .folosinJa ce
11 pmcm trage din ci. - Dar şi C0'1Jl de dus gu-
noi e un lucru frumos? - Da, fire,te, şi un ,scut
de aur c urît ăacd unul e bine utăcf pentru sor-
viciu,I la ca.ce m,ţăîntrueblM ia.r leăact nu. -
îl lucruri pot fi frumoase
şaAd ar. spui că şaciel
ti urηtc în lceaşi timp? - Da, se Îţn,leg şi ,pot
ri ş i hunc, şi ,rele . . . ceea ce e frumos :pentru
" lerigarc ou e pentru lăutp şi de-a-ndoaselea; în-
tr-un cuvânt lucruriile sî-nt bune şi frumoase pen·
tru înuaţiebr fa care ne slujim de ele iş sînt
rele şi urîte pentru serviciul la ~are nu se po1lrη
vcsc.•
!-'HUMOSUL RELATIV
Xcnofon, Memorabilia, III, 10, 10
22. Dar ia spune-mi, Pistias, de ce vinzi pla-
şleot mai scump decî·t oţit laţeci armurieri, eşid
nu sînt mai trainice, nici dintr•o mat«ie mai
ă?saoipreţ - Ale mede, Soc.riate, vin mai bine pe
trup. - mie;Nştr Y.otriveala ,uta luîndu-te dă~
~rcutate iş mirsura? icCă dăac. sînt po~_iv1te
păuJ om, nu pot f1 de aşiec greutate, ruc1 de
- Se potrivac, firqie, ică alt-
c1, ceiaş u.mrsă
1'7 fel n-ar sluji la nimic. - Dar nu sînt t•rupuri
bine uăfoc.t iar altele nu? - Drept e..- Atunci
...:um faci de vi.n peltoaş bine chiar pe trupuri
pocite1 ş-i epaărzts otu·iş o ormăf oamă?ursf
- Au forma cea mai Uă1.Db pe care trebuie s-o
ăiab tocmai -pentru ăc vin bine. - Dăup cit so-
cot1 nu te dîetignş la ţorepi în sine, ci la pro-
opaiţr celui care se etşfsol de ea.
SFERA FRUMOSULUI
Xenofon1 Banchetul, V, 3
23. Crezi ăc frumseaţ exista numai m om
sau iş în alte lucruri? - Eu cred, pe legea mea,
ăc xăetsi şi la un cal, iş la un bou, iş ~a multe
lucruri esuf.nltiţî Astfel işut ăc iş un scut, o
sabie şi o 1Jancie pot ăs fie frumoase. - Şi cum
se face, zise Socrate, că atîtea focruri cu totul
deosebite între dînsele sînt loate frumoase la
fel? - cDaă sÎllt bine lucrate pentru Înlirebuin-
aerţ la care le-am ales, sau bine tfăcue pentru
lucrul la c.are avem nevoie de ele, -sînt f.rumoa-se,
zise Critobuloo.
ORDINEA
Xenofon, Tratatul despre economie, VIII, 3
24. Nu-i nimic, o, femeie, atît de folositor şi
de frwnos pentru oameni ca ordinea. Şi corul este
tclauăi din oameni, dar cînd aeăcţiozn aş cu.m
i se .ez-uăn feăcraiu aătr ca o revază eplăntuc
la vedere, dcăa sănî peşăt iş se oeşstr ordo-
nat, tot acelea~i efnţi par a fi demne de privit
iş ascultat.
B. IBŢNLAU ESTETICII PREPLATONICE
Dacă muz,răe oeea ce 15-a rea.Lizat îo săitec de
uăce pitagoricieni. Heraclit şi Democrit şi de
către :,itOşSf' Gorgias iş Socrate, tnoac·ăsm că în
secolul al V-lea i.e..n. s-a Îin.regiflrat un progres
considerabil. şeiD aceşti filosofi urţineap unor
iocşl diferite, ei rtupşmîaă:e doctrine estetice co-
mune sau, cel nupÎ.ţ, se raută de pro-
bleme similare. A-rmonia a foS1 dtuăcisa arţetnis nu nu- 1tl
11-1 d1 pi11agoricic:nii din _lta~i~; ci şi de Hcraclit
I r, ltles: Domomt a sem ş, el o lucrare despre
u1111nle. ăMu,ras era conceptul fundamental nu
lllltn.tl al esteticii pitagoricicnc, al tui Hera-
t lh 11 Democrit. O aălt cţenoip ci iş
ei, şi anume
•
1tllH.'Ol)\Îa despre ordine, apare la Socrate şi Xe-
fon. 1:Anpedocle, ca şi Democrit, s-au ocupa'l
~ ('ulorik prima.re ,şi a-scmcnea -lui -Dcmocrit,
uuc:1goras iş Agatharhos au studiat redflmiăo
J)fO\'OCatc de .ărvieptcs Atît Dernocri.t cît şi
Nf'a(."f'IHc: au acuă.t o exprl't!Sie a spiritului Kl fru-
1nusc\ca corpului. Socrate iş Gorgias au vorbit
• 111tn<loi despre .ideauizarea ~ i t i i în .ătoa Re-
h11 lviuuea i[rumosului a fost un subiect tratat
tfe eleaticul ~enofan şi d~ Epiharm, scriitori cu
11 ·li na~ii fiiosofice, dar in ă:lacg mă.rsu iş de so-
ll11i. Mai mulii s tişfo , -au taurpţno cu privire
h1 raportul dintre aărt şi .f,rumos şi dinire feă
('ere şi utilitate. Raportul dintre talent iş arta a
cfortstt. discutat veditprăo de ,ofi"i şi de Demo-
Canoanele au fost o teăm care i-a interesat
ln ,primul .rînd pe it,şra filosofii au lost înăs şi
ci arşit de acest subiect. In tÎ01> cc uori.ile con-
l'ernpora11e .despre c,istţnxeă şi uertşaonc erau sfî-
f.i.a1c de cele mai profunde octr.adieţ,n în dome-
niul estei:.icii ,s-a stahiHt un lairg conscnlS.
atacate de filosofii veacului
ProMcmele mult mai departe dccît orice ai!
V-lea au mers mai înaÎMe de ctreă fu.
scse pus în cţiesud
utnlş1 a existat un fir care lega niaţderc .poeiţ ţeoapri" Şi
în i ni «ţeai de c ă, ter Muz.e cu teoria ispnţrea la
I>emocri(; ceea ce Hesiod şi Pindar ~u scris des-
pre rdăvae în poezie se leg'1 cu teoria filosofilor
despre mimesis şi iluzie, iar ceea cc saruăev de
-.pus işaec epoţi despre efectele _Poeziei nu se
<lcosebca de convingerea lui Go~tas cu privitt
l.1 farmecele ei e.aotăcudsr EstcttOa ăcinotalper
timpurie a însemnat ceva mai mult dccît un ca-
leidoscop de idei - a existat u.n anumit consens
in ·teorii-Le ei şi o uan m tiă continuit>ate în dezvol-
1.1r ca ei.
Ea a dat n aş et r e la nu mai upiţn de rrt i fto-
"' rii despre frumos: teoria taime că a pitagori-
cienilor udpă( care frumosul depinde de iăr,um
eiţrop, ordine şi armonie): teoria ătsicvueb
.1 ifsşrolt (wpăl care el depinde de lpie1ărc vă•
zului iş auzului); iş teoria ~ftsnoiluqă. a lui So-
crate u(pdă care mesurfaţ lucrurilor· ărzedi în
adecva-rea lor la sarcinile pe care le au de î ~
plinitj. cnlă din csatăe eiăodpra timpurie, este-
ticienii opwieau frumosul corporal celui spiritlMll
şi frumosul absolut celui relativ, pitagoricienii
avansînd o teorie ăsulbti,ao ia.r ifştrSo una reia.;
.ătivs
Ideile estetice timpurii ale grecilor au inclus
de asemenea trei teorii 1priivjroare la expţrinl
estetice: cea acirtă a pitagoricienilor, cea ilu-
ătsinoz a lui Gorgi,as şi cea miectă a lui So-
crate. Potrivit celei dimii, aceste neţirpx sînt
rezultatul unei ăcpfiru a sufletului, potrivi.t
celei de-a doua, ele se toe·adăzr creăi unei ilu-
zii în suflet, pe cînd cea de-a treia afi-nna ăc ele
se ivesc atunci cî.nd se răepcsdo mtăarisţJ Între
produsele ri.atş 1orl şi modelele lor din naărut.
Nu mai ţnpiu rema.rcabile erau noiecplţ des-
pre rtaă formulate de filosofii preplatonici. So-
fişt explicau a-rtele punîndu-le în contrast cu în-
tîmplarea iş opunînd artele . călp,te.u luzivă iş
auzului" artelor utile. Socrate a miăl,supt ideea
că arta rienptză. realitatea, dar o ă.liaezd
A •tainţ ţucsdia despre ealirţ tacăxe dintre
rofmă şi ţitncou în opera de traă şi dintre ta-
lent iş cţeiuad la artist.
taeAcăs odpeăria timpurie a asista·t şi la dez-
voltarea mai multor onţiecp despre artist. Se
credea despre el fie căeprim.x caractere, fie (po-
trivit pitagoricienifor, pentiru care artistul era un
gen de savant) ăc cpeărdos legile naturii. Unii
işfost •l-au ăuzvt ca pe un om de aqiune, trans-
formînd natura, în timp ce Gorgias l-a conceput
pe artist ca pe un soi de magician, creator de
iluzie şi descîntare. RemarcabiJ. e faptul că î~
aoărepid timpurie s-a acordat reia-tiv pu-
căeast apa-rent simplei teorii naturaliste des-
ţină teinaţ ca reprezentare a ăiealtţ.r Cele ăoud I
pre rtaă
,ftrt '-'• frumosu,l.ui şi artei erau îăcn şi imlepen-
it,u1t1 'l 1 ) 1ţaevgnr lor a fost pe<tăar ăet.nl
l tl\n ~cţg1li perioadei ipreplatonice er,au preo-
,101~~tt nu adt de artă în general cît de scuJ.p-
jtl_rl (Sex-rate), trupăci (Democrit) iş tragedie
\Uilt8"lS). Dar În ac09te domenii .mai Înguste, ei
• li "l1i1 ,olu1ii aplicabile la Întreaga problema-
' ii • f,rumosului şi artelor.
n c îcapţ des.pre artist ca despre un om care şîi
f ( ) r mi ă sentimentele şîi avea baioîrş în teoria
lhmsului. iCeaţpcno despre artist ca ordutepcă
al , nre iţătl dertva din arttlle pl,astice, ca sa-
YIIU - din micăzu, iar ca magician - din
(\ OCt:Îe.
9, ESTETICA LUI PLATON
I. SCRIERILE LUI PLATON DESPRE ESTE-
'l'ICA. Zeller, celebrul i,ioric al filosofiei gre-
c e ş it, spunea ăc Pdaton (427-347 î.e.n.), ma.rele
rilusof a-tenian al perioadei clasice, nu a ucftă
1\ici o nmţuei despre cteisă şi că teoria artei
es1c cxte ăroia- cîmpUlui goaţlriv·ten9 s,ale•. Ob-
s cr aţî1,v e tevă·a,dr dar numai în sr.măau în
r.ire putem gpune ăc nici predecesorii şi nici con-
1emporanii s iă ,nu iS-au ocupat de tse.ăci Cu alte
~·uvimc, Pl.atton nu a dahorat o oaplemciţ
'SÎS-
rcina1ă de ·probleme ş i po9tulate estetice, dar ;i
1r.u-.u utioş în scrierile · saile toate prablemele es-
1c1 icii. Intercse!e, mco enlţpt ş i ideile sale ori-
~inale din domeni,ul estetici·i au avut o cuprin-
dere foa,rte ră.lag La problemele frumosului iş
.1rtci a revenit În ,repetate rîoduri. mai ales în
l·ele ăodu ma.ri opere ale -sa.le. StatHI iş Legile.
1n BanchetHl a ex,pus o teorie editlaă a frumo-
,ului, în Ion o t.eorie ~iăl.a-pust9r a. ~iei, ~·r
în Filebos a anahzat xapne,ţ estetlca. tn Hip-
pias Maior (a ciru.i autenticitate a fost pe ne-
drept uspă , ub semnul i)răbetnÎ Platon a de-
monstrat id · h"Utif ă ţ i el defini,rii frumosului.
171 • Pentru bibliografie, vezi p . 30.
Nu a exi-stat diaăotcn oo fi]osof cu o mai
avăts cuprindere dedt Pilaton: era estetician, me-
tafizician, Jogidan şi profesor de eică.t In min-
tea lui, problemele estetice s-au împletit .cu alte
probleme, cu meta.fizica şi etica în special. Teo-
riile sate metafizice iş etice i-au nteţlauif teo-
riile estetice; teoria lui talsdei.ă despre tenţăsix
iş •teoria tirsoăpa a ireutşaonc s-au ,reflectat În
conceptul lui de frumos, ipc cînd teoria lu,i spiri-
ălistau -desipre om şi teoria lui laroătis-m despre
ăţvia s-au reflectat În conceptul ăus de rtaă.
Pentru ·prima oa,ăr conceptele de frumos şi
de răat au fost integ,rate unui marc -sistem filo-
sofie. Sistemul acesta era idealist, spiritualist iş
moralist, Nu e cu unpţăit ăs mnţeglÎ estetica
1uoi Ptla1on deci·t în .ălegrw c,u ,teoria iidei1or, a su-
fletelor şi a gtatul-ui ide.al elaborat de el. Dar iş în
afara sistemului ă,su opera lui Platon ma,i nţiceo
un număr de sţoiedranc despre i,tăesc edşi
acestea sînt de gsită mai cu seăam sub romăf de
aluzii, ex.puneri .sumare, sugesotii iş maroţi.cp
de
Opera lui Platon se întinde pe o tamă:uej
veac ş,i îin ruăcate lui tnasocă de olÎţu·s mai
bune, filosoful ia-ş modificat pţicleon de mai
muhe ori. Ideile lui despre itecsă au fost an~
grenate în aceste liţuctaf iş J-au condu,s la o
egţÎnlr şi la o apreciere tefiărd a artei. Cu
toate acestea, nţetsixa anumitor itrs-ău recu-
rente ale gfodirii sale ne dîueiăng
esterica lui Platon ca pe o unitate. ăs zătpn·r.em
2. CONCEPTUL DE FRUMOS. Platon scria
în Banchetul ăc „aădc prin ceva s-o
iavţ ăitrel{
ăcsirat omul, numai 1pontru acela er,miăt ca,re
ajunge să contemple uaeţsfrm i"-ăsnşÎ (211 d).
Şi dialogllU e în Întregime un elogiu entuziast al
ţwefmiur ca valoar,c usră.pem E, ăcf.' iădnîo,al
primul elogiu de acest fel cunoscut în raltui.ăe
Elogiind îăns Platon elogia ceva
diferit de ceea ce melnÎgţ ,msueţarf iszaăt prin termenul
respecri-v. Formele, culorile iş melodii·le nu erau,
pentru el iş -pentru greci în general, decît uri
fragment din sfera mătcoepl a frumosului. ln
acest •termen ei includeau ou numai obiecte fizice, 11
tl10 •I obiecte ,ps-ihologice iş sociale, caractere iş
-••1111 politice, iţrtuv şi druăi.aev Ei indu-
I U it 1111 numai lucruri ca.re produc eplăcr cînd
!I ut i,rh•itc ~au ascultate, d orice vaocrăp ad-
I tl1111la , o rire ştane apreciere şi satis-
1r••f i1jl11li.//ippias Maior, Platon a inccrcaot ăs defi-,desrfaăt•
i ;l('C~l concept. rg-şaPinot sînt Socrate
, o(Î\1,ul Hi,ppias, amîndoi dctnîuă ăs dari.fice
rt P.rimul exemplu pc care-l dau
\ffl l ll i.csumţr
. . (etc frumoase, cai, Hlstrumentc muzicale iş
v11,c frumoase - pare a sugera ăc ci s-ar ocupa
(I; rrumn, În sensu'l mai Îngu9t, pur este-tic. Sec-
I u11Uc ămr•1etoa ale dialogului zărat-e de asc-
l111111ca despre persoane frumoase, desene colorate,
,lcturi, melodii ş i lutpcărs. Socrate iş Hippiat
nu in C'onsidera,re iş îndeletnicirile frumoase, le-
Kile frumoase, rufm s eţa ·În călpito şi în 'Stat.
HI m e ăzaenoiţ .Jcg,ilc frumoase• tduiră de „tru-
f'Utile frumoase.. . Utilitaristul Hippias era con-
viiu ăc ..cel mai frumos lucru este să fii bogat,
li 11..tos iş stimat de toţi grecii, să ajungi la adînci
h trîncti" (291 e), în t•Împ ce moralistul Socrate
fus\inca ăc „di.nt,re toate lucrurile epcuţnaliÎ
c l'ea mai mfoasură•.
~i Î11. a..!tc dialoguri, Platon a exprimat o con-
,·epcic -r.ao1ăen:mcs dc,pr.e frumos. El a men-
tionat nu numai smţeaurf femeilor, aeţfrums
\ froditei, ci şi rumf aeţs ,
., !Junelor moravuri, a .:1îţriă.nuv eărdpiţt iş prudţeni ,
iş a ivtuţr
l ·.l iş euamsrfţ unui suAct. N u Încape, aş a rad ,
ni~·i o aîdnlăoi ăc enioţau de frumos la Platou
<."r.1 foarrc ăagrl. El includea Într-Însa -nu numai
,·.dorile pc care noi le numim . estetice• , dar şi
, .1lori!e morale iş cognitive. ednt-aăv!r -r , concep-
tul lui de frumos nu se deosebea prea mult de
11 n concept al binelui larg elÎ.ţsn . Platon pu-
ica - iş a şi ăft,-cou - să ut,ilizeu termenii
unul în locul altuia. Banchetul ăs u tapor,ă sub-
1îtlul „despre bine", t,rat·Înd năsî det,pre frumos.
c ·cc,1 ce -~pune acolo de!!lprc ideea de frumos coin·
, ide cu ceea cc '>pun celelalte dialoguri ale lui
t/J dc,prc ideea de bine.
Aceasta nu era opinia aoselrănp a lui Platon,
ci pe:răa .general ătecap a anticilor. Ei nu-
treau un interes la fel de mare fţăa de f.rumos
ca şi în vremu-r,ile moderne, dar Într-un eslţÎn
oarecum diferit. 111 vremurile moderne; conceprol
de frumos e de obicei restrîns la vafori estetice.
ln Antichitate nsăî conceptul era mai lar, şi
taălu.r lucruri relativ ţÎpdlu leSăntoar' intre
ele. Un a-tare concept larg nu era ,prea util în
cazurile dnd ,se cereau on,rfăliu mai exacte; pe
de hăa parte, el putea contribui :Ia formularea
unor idei foarte generale de tăesci ăcif.ols
A~tfel, cînd citim elogiul ţfsumrei din Ban-
chetul, trebuie ăs ne amintim ăc el elogia nu nu-
mai umrţseaf eătcis a ,formelor. ţiaObserv
lui Platon ăc umrsefaţ e sing,urul lucru pentru
oore ăritem a fon deseori aătcoivn 1n
q,oca ernmăod să şirteă ori de cite ori s-au uctăf riecănî
de a se da prioritate valorilor estetice. E îăns
tocmai ceea ce n-a ctăuf Platon. FJ a,prccia fru...
mu-seţa adevăruli iş a binelui mai mult decît
auesmrţf isectă. ln aces-t caz, ,posteritatea a
utăfc uz mai mult de autor-itatea decl:,t de gin-
direa lui ruli.
3. ADEVAR, BINE IŞ FRUMOS. Platon a
fost autorul faimoasei triade dea,„ăvr bine şi
frumos•, care a~hcurtnîăz cele mai înalte va-
lori umane. El a şzeat ,fru.J1100W. ,La işlaec nivel
cu alte valori supreme, nu deasupra lor. Platon
s-a referit la sacetă dăarit în mai multe rînduri:
în FaidTos1 şi de asemenea, sub o ămfro oarecum
firăedt, în Filebos. Epocile ulterioare au conti-
nuat să invoce t,riada lui, da:r într-un sens diferit.
Referirile ila ,dăvare bine şi frumos s1nt la Pla-
ton urmate etoîndbş de fraza iş„ toate lucru-
rile ,•eărmaonst aceasta dovedind ăc nu pri-
vea triada ca ,pe o inăszet Fapt iş mai
important, în contextul de taă,f p.tcăeoml ,,frumos• avea
elusţnÎ grecesc, care .nu era. în exclusivitate es-
tetic. T,riada lui Platon a fost oatădp de vea-
curile ulterioare, dar cu un mai marc accent pe
valoriile estetice idecît tiţnesao el. 14I
4, IMPOTRIVA UNEI .NIlLERFŢG HE-
1j,\1t1\1N,!SI!T,EiguŞ I FUNCllONALE A FRUMOSU-
r că Platon a atribuit valoare fru-
1j!Otulu i, cum oare a dî-oesţn n?îsă tn Hippias
i lt,lor el a cx.amirr.u .un ămunr de cinci i:ţnedf
rt111H,s11I ca adecvare, frumosul ca eficacitate,
Iu111osul ca utilitate caăd(i ceva eficace în pro-
lllO.•••·•• bifnruelmuoi)s,udfru.mcaosuutlilcitaatrecălpe pentDruefzvăini-
i uplăct.
t IH11. ş
i 11, ş c 11ot efectiv reduce la u:odă frumosul ca
tt1lnc11arc sau necovăiţ (de vreme ce eficaci-
h&IH iş urilitatea pot .fi considerate ca varian·te
,1lt..daevc.. . răi) , şi frumosul ca ceălpr pentTU ăvz
arc «a ·atitudinea lui Platon ftaă de aceste
dorini1ii? ln Gorgias, unul din proimele sale dia-
ţriJl u r i , el pare a -înclina ă5 accepte ambele defi-
niţ i ,simultan, deoarece scrie ăc ,ţaesrufm unui
l rlll' depinde fie de ca~citatea lui de a fi util
pentru finali-tatea propne, fie de însu~.-ea lui de
111 fi p ucălt vederii2, Dioge,nes Lacrtios ne-o con-
fil' m ă cînd aerz-dtă ă,c potrivit lui Platon, fni-
1nusietca depinde fie .de caracterul -practic şi de
tttmtiaitc, fie de o fomriă ăclpu-~ la vederc3.
A c ăcut p rezentare îsnă e tne.cxaăi , din zăuac că
Plamn1 ed ş i a luat în considerare ambele defini-
iţ i, nu a acceptat ·pe nici una dintre ele.
,n· -A. Ambele ţilfed au fost utiliza<e ln filooofia
orp ă.pctlioan Prima - ,,frumosul c coovenien-
ii pÎa:rţne lui ~ rate. DiKutind-o, Platon
., apcl"t la acd~i exemple c:. şi Socr,ate, reperi,,,I
el unele trupuri sînt .frumoase..rea';tru
upăd ăc lupta •
.t)crgarc• şi altele „frumoase pentru cq de So-
crate şiî ilustra ideea spunînd că un
dus
~un oiul adecvat scopului uă.s e mai ·f.rumos dedt
1111 !;CUit de aur inutil pentru ap ă re,a pe cînd
Platon s usţiean că o rugnăli de l«nn, deoaorece e
mai tă,avced e mai smfurăao decît -una de aur.
Ploton a ridicat ădou ociţeb la s-<tăea defi-
11i\ic. 1n primul rînd, lucrurile adecvate fiindun
111ijk1c de a înf ptău i scopuri bune, nu au nevoie
\ ă fie ele neîs ş i _ booc, În timp cc efuasţmr e
175 1ot:<leauna unb ă. Platon privea afmirţ .aceasta
ca. pe o xamoiă şi nu ac~a nici o ienţfd care
nu i se con.forma. In al doilea rînd, print,re cor-·
pu.rile, formele, culoriJ.e iş 1SUnetele frumoase stăixe
1ntr-adevă acaJ.ea ~ care le preţuim pentru con-
aţveni 1lor, dar 1ş acelea pe care Je peţruim în
sÎ1le, iac ele nu tşnÎ cuprinse În naiefdţ lui So-
crate. Socra,te ra distins îăns de fapt lucrurile care
sMlt frumoase în sine de cele care sînt frumoase
lor.
ăt,roadi vcedaiă-r cea care deriva de la so-
B. A doua neţid,f
ift,ş era ăc frumosul tncoăs în nceea ce ne pro-
duce ăsrenfd,a dar nu orice .edt,ăsraf ci una
ălegat de auz şi de "ă'z4.v Platon a respins-o şi
pe acei16ta. aFrumseţ nu _poate fi inrăfed În
tCI1mcni v·iz,1,il,i din uăazc ca
pentru auz. Şi ,nu poate tiăsxe iş uerfţsm
fi idntăef
meni auzibili din czuăa că ăxtsie o ruesfţm nici În ter-
pentru ă.zv aifnDeţ sof,iftifor afirma ăc frumu- iş
seaţ e ceva comun lzviău ceea şi auzului, făfr. i a
spune snîă nimic despre ar putea acest
lucru comun. ce
fţeDina tiforsşl a ,restrîns conceptul grecesc
de frumoo, reducîndu-1 la eţraufs\lm onrlţaep
şi a .formelor. Platon săîn a fu.ăct apel la ideea
ăcsaerg mai veche potrivit .reăcia frumos este
orice estîşrn Frumosui. nu poate fi
redus la efurţams ţ.earidm ipent-ru ăvz iş pentru auz. El
include iş pncîeiula,ţ virtutea, faptele mţeăr
iş legile bune.
5. O RELŢGlN OBIECTIVA A FRU-
MOSULUI. Platon a condamnat ţfandei soişf
tilor şi pentru că ea interpreta frumosul în mod
subiecciv: provocarea eciprlă nu e o proprietate
ătvceibo a foc-rur-ilor frumoase, ci o -reaqie su-
văbiec-t aţăf de ele. ,,Nu ăm et"a,rzăsin scria
el, ,,ceea ce le apare frumos oamenilor, ci ceea
ce este .frumos•. Aici ,nu era un inovator, ci urma
conepţia aecgrsă ţiaărltodn; itoşsf erau cei
ce ·reprezentau ,noul punm de vedere disident.
Felul în care Naton aegnţlÎ frumo!iul se deo-
sebea în multe ,pri<v1nte de cel al sof~ilor. El spu-
nea, în primul rînd, ăc frumosul nu se nrăşeţmit
la obiectele sensibile; În al doilea rînd, ca ci e 11•i
n 1>rQprie1Q&e cetvi,boă o praprietate rnăite fo-
11 oillor fnunoasc, iar nu ireaqia cv'ÎătQbue a
ut1111lui î.n ţaf ţrfiums;e în al treilea rtnd, ăc
""-fUll'Îmcntarca lui e ÎiUuraăgt de un ţgm nîăs
dU,II • I frumosului iş n.u de un oentiment răocte
pJaccrc; iş în al patr.ulca rînd, ca nu tot ce
IICI pl ace c cu vcă-ratd frumos.
ln Statul, Platon i~ opus pe iooitorii frumo-
l-iul.u:.airicreaesgăc l celor care vor numai să ăvad şi ăs u.aăd
în sunete, şi
ălcepr culori fonne5.
1,1 Q siabilit probabil cel dintii tinc:ţsad oemni-
flca. ti vă tliotre frumosul ·real şi cel aparent. Nu
~ c.k mira,rc ăc a co-tăfu sîuniş Pla-ton, care dis-
iingc.1 Jc a-scmenca iş vinu·tea alăer de cea a,pa-
·1 c n - , ă.
l'la1on a rupt cu principiul 1potrivit căuira un
lun u care place este frum06, eactăs rpătu
a vi nd secinoţ de mare tsnă-emaiî . Pc de o
p ţ; c,rt ca a netcz.it cad.ca criticii estetice şi distinc-
~ici dint,re căeuţidlj estetice proprii fi improprii;
mr pe <le alta, a deschis drumul iace,ţlpu des-
pre natura frumosului evărat•.,d .i-a rdîneă-p
1:11 pe ilţum esteticieni de studiile empirice. 11iş
putem, a,rdş .privi pe Plat'On ca pe ţilurotan
d e ărviopt al criticii artinice iş al eculapsţi
c~lctice.
lu f/ippias Maior, el a respins toate defini-
\ii lc ac1.·eptate ale frumosului, fră a descoiperi
in s ă aha mai uăbn , uăpd cum nici scrierile sale
de mai tî.rziu nu au p rodus o eiţnfd să.arugio
De fapt el a u1ilizat udo ă concepte: ·unul de ori-
J,!;ine ntă.,pairo:gc~ tcăael de extr.aqie proprie.
C:onceptul pro,pri,u al foi Platon a fost dezvol-
L.H în dialogurile sale de maturitate, în StatHl iş
în Banchetul, dar în ultimele lui opere, în Le-
.~ile, el a adoptat conceptul pitagorician.
6. FRUMOSUL CA ORDINE ŞI ĂRUM.SA
Conform conceptului ;pitagorician, adoptat şi
deivoltat de Platon, ţensa frumosului derăzi în
,,rdinc (taxis), ră,msu irpoeţ (symmet1ia),
ţincosa şi armonie. Era eţîsln iaădc în pri-
mul rînd ca o proprietate terdăamin de aran-
177 j.>mentm isp(d oz ,aiţ armonia) lor.paţi iar ·În al
doilea, ca o proprietate ră,cuneimproţie). imutăac,
ălib"npeosu de a fi ătamirpxe în numere u(ms,ră
Platon -işa încheiat di.alogwl Filebos spunind
ăc s.răuma {metri6tes) iş oapţr<i (symme-
tria) merg înmă în inmă cu ţuemrf.as şi viiit'll-
tea 6• Acest dialog sauniţe ăc eţsna frumosului,
ca iş a coriău bine, 9tcăno în măurs iş propor-
e.iţ Aaeciş idee se eătgşs iş în alt dialog, Sofis-
tul, aclteăpmo cu una ăegiu.vn În ,sensul că
.diiformitatea ... e totdeauna ări"7u.t ln Tima-
ios, una din ultimele sale opere, Pla1ton bevşort
işăar des~re taeurgăl dintre frumos şi ă,sm'ut
declarînd m termeni .generali ăc • tot cc e bun e
frumos, iar frumosul nu poate fi lipsit de ăm
ăr;8•su pădu cum explica al, usămra eătrmind
aeţnwr.fsu lucrurilor deoarece le enofcăr -unita-
te9. Dialogul Omul politic erălv ăc în anu-
m~te cazu-ri mu·r"asă. trebuie ăs fie ,aesălţîn ca
numă,r iar în altele ca ţiamerdo şi nvăţoeci
10.
cstăeaA cdtănrio gănioatcrp a măsuir şi
reopţi a. purtăa desM de tîrziu În filosofia
lui Platon, dar a devenit imediat păud aceea rtă
.u1ăsra ei .rtpneaă Ei i -se ăzaerotd ultimul
cuvînt al esteticii platonice cau a r.utpăa în Le-
gile, marea sc,riere a irbeîătnţ lui Pla-ton. Platon
similar iuwţlW or-
suţinea ăc luţmis i,-eumrfţs
dinii, ăirs,mu orţpie şi armoniei, specifice
omului11, e expresia i.u_tlgăre acestuia ou zeii".
Pe ea işa- Întc,meiat şi aprecierea sa despre .taăr
li admira pe egipteni ăifndc ei nţÎlesră ăc
în tr.a,ă ordinea şi mrăusa sî.nt cele mai în,semna·tc:
lucruri, că datăo odeăticsrp surăma ă,oecrt i
te opţi conforma, ăfr a mai căuta forme noi.
Platon a acuzat a-I"ta aănite ăropetnacm că
abndoeăz aăusmr iş se 1ăa's ademnăti
de is-
pitele leprocăif„ dezJOrdonate". A pus în coo-
trast arta buăn, abtăz pe ,rmus-ă şi arta (Ca,
care se bizuia pe craliţe senzuale iş ielanmoţ
ale publicului. Le-a aoşretp muzicie.nilor con-
temporani ăc ,pun judecata auzului mai ,presus
de cea a iţ.nm Judecata ruţm,iosl spune.a el,
e un criteriu impropriu frumosului şi artei.
1~
Platon nu numai a pretins ăc frumosul tine de
,11 , sura ,a cavtăde. A şi încercat să descopere
1H: · tăas .rmiăl Ln dialogul Menon. el a selectat
lt o uă p ă tne3 al rcăo .ra.port e astfel îndt la-
111 r.t unuia c lăaeg cu ejtuaăm diagonalei ce-
lullQlt. Luînou-i voroele ca pe o auooritate, arhi-
lee,il, vrane de mul'te veacuri, ş-uai baz.at con-
lflK'!Îilc pe rap<>NUl dintre a<:este două
1n Ti=ios, Platon a selectat alte ţiro.p, ,patraRIO.
A
( cut uz de ,punctul de vodere al matematicieni-
lor contemporani ăpiud care nu teăsix docî:t cinci
(iKuri tr-idtmerlsionalc regulate care1 trdoăia re-
Kula ridâ1ii lor, .sînt .corpuri georru:trice perfecte•.
Acestor cinci figuri cu cele mai perfecte propor-
ţ i el Ic-a atribuit o mnsieţacf eeiglcă,oJf sus-
ţ îin nd. ăc lumea SC tncmeăzia~ cl'C, deoarece
liivinitat<Oa ar fi fost incapabila <ă olesăfca
p or p o ţri imperfecte cînd a const,ruit-o. Aealşc i
pro ţrpio ie recomanda iş artei. Recomanda în-
deosebi triunghiul echilateral şi pe cel pi-t..agori-
cian, pc care le consider.a ca .fiind elemente ale·
,h·clor conpuri perfemc. Credea că numai acestea
\Îllt forme perfecte cu dăevtar .frumoase. El e
ispr.nzu ă t o r de faptul că trfooghiu-rile din Tim4-
ius - luiatăr de epl-·t.aăr din Menon - au de-
venit idealul traşoli iş mai ales al arhl1ecplor;
l·l:idirile ctrgşe-i mai întîi, ~ i cele r~ne ,iş
ind iş mai tîrziu, cele medievale, au fost vreme
de veacuri -proiectate -pc .principiul ufonghiurilor
~i al pi uatelor. Astfel, gcometna a furnizat foo-
d..1,111cnre~ esteticii.
ln teoria etcisă ia ruăms i ,i ordinii iş propor-
\iei, aş cum a formulat-o el, Platon nu a pledat
adoi'tCnă pm-tru fonnalism. A acordat, e drept,
formei u,n rol decisiv în frumos iş în ,ătra dar
numai În sensul de .aranjament al ,>J·irţl-o iar
nu ck ămfro ca .pwm„aţ- a iucr-uri-
11,r". A elogiat eaţfsumrs,adnîţăe ,ţneirap dar iş pe
~'Ca a .ulotniţc A acocntuat treîn r iţeal lor
d n<l a scris: .oricine szdaen ă iş. tălcn frumos
(l:alos) neadsz ă ş i c întă ceva frumos (t• k.Lf)".
7. IDEEA DE FRUMOS. C..Ulalt concq,t de
179 Crumos al lui Platon, propagat în anii uirmat- -ă
,iţ şiî uaertgă• koiabş din proprii.le-,i convi.n,gerj
filosofice, oare era,u spiritualiste iş ideaiiste. Re-
etşaconu nu numai ţteaxi-sn -coripurifor, ci iş ·pe
cea a sufletelor, nu numai ţasexint fenomenelor
sensibile, ci şi pe cea a ideiJ.or eterne. Sufletele erai;
~ntru Platon mai tirvesăşdî decît corpu.rile, iar
ideile mai tăeş,sdrvi iş dccît COIIJ>uri'le, şi decît
sufletele. Din aceste convingeri decurg anumi=te
ecinţso cu iP'cmlaţ în .iceăts Fr.umosul, şa
cum îl vedea Platon, ou e limitat ila corpuri, ci
iş sufletul şi ideile, a răoc frumu-
carteiză eţs e răiuoeps celei a cor,purilor. Rezultatul
p,remiselorr filosofice ale :lui Platon a fost o spi-
ritualizare iş o idealizare a ifrţumes şi deci o
deplasa.re Îll1 estică de la neăpxţir la construc-
.eiţ
Platon nu a ăgduti1 că oamenii scăge lăcepr
în triupurile frumoase, dar a considerat că gîodu-
rile iş inţ,claue isînt mai frumoase decît trupurile.
e o fţrumse
aeţsmurF să.daurip, Aceasta deăriz oaip,ersău
idşe nu merpusă. în .idee", sin-
gura care e eţmurs.f răup."i Cînd un om izbu-
tşe ăs acăf ceva fownos, ,se mezlăado pe sine
Însuşi păud idee12• Dăca trupurile şi sufletele sînt
frumoase, ele sînt as,~fel irăotad faptului că sea-
măn cu ideea de fruanos 13. aeţFrums ·lor e tre-
,răcaeto numai Ideea frumosului e ivnăecş: .,Din
moment ce ai v-tzouă o tda,ă cum Îţi vor mai
erăpa ,pe lîănig ea şi aurul, iş ămibnîtea,cr
şi
tinerii rfwno,iş iş copi1'andrii ...".
In Banchetul14, Pilaton a bnuîtaţeir cei mai
îinalţ te11meni pentru a descrie mefruţsa puru·rÎ
ea nici nu se şnte,a
eraotiunăd; nici nu piere,
nici nu terş,c nici ăl'îru nici nu ăp,tasc nici, ăamusrfo nu es-te farmăouso dtaă şi
arl,iţpătruî lată ,aădt nici ăsfro.mua ,aliţrp aici iş ăurît acolo,
nici ăsuroamf .pentru unul iş îurăt pentru altul;
ea nu ero= ca msţeafur unui chip sau a mîini-lor
sau a orice altceva ndîţ de corp, sau ca frwnu-
esţa unei t,eigăucr sau a unei ien,tţş sau ca .fru-
seţaum unei .fiţen vii sau a lutpăniîm uabl,ăsto sau ce- ~184
sau a orice ad.tceva; ci este existînd
rului
. . . . .,111K_ur.a., "m ...
mie ... 1 umca...., etern"a, iar toate ce-
şam1s
1,lalte lucruri frumoase, care iau ţăfni iş se pe-
l1't21.·, se :ştcesp,năm dintr-însa.
C:l»tcopînd ideea de fflUmos ca mai presus de
nrkC' .î,ţgerln Platon s-a rdţ.ăseitp 'de convin-
l'fCol grecilor. Acesta era conceptul lui propriu,
oare nu a fost doar o lăspmi noutate, ci a mar-
rol o ireţu.lvo El a deplasat frumost>l pe un
plan transcendent.
lvuaiţoe a fost r.ip<·ăl 1. lmîi, sfera deja a;qlă
1 conceptufoi girecesc de frumos a .fost şi mai
,ătaciflpm• astfel încît a ajuns ăs dăuinlc acum
uh1ec1c ,a:bstracte inaccesibile ţei.ÎCnrPQJ 2. ln
11 doilea rînd, a fost odtrniusă o uoăn valori-
ure: fr.umosu1 real a .fost acum devalorizat în
fovoarea frumosului' ideal. 3. In al ueilea. rînd,
" fost inwodusă o onău srmău a frumowlui:
mlsura focrurifor reale depindea acum
<le apedărt ţruimefs sau de ·proximiu·tea lor ăfţa de
ideea de frumos.
îPnă atunci, filosofii ărdusieont trei rsi-ăum
ale frumosului. ăursaM tşiorfsl oonsta din ex-
iepranţ etsciă tevă~,uibc din gndul de plăcer
onţiutc în ea. Pentru pitagoricieni, au,răsm era
re~ularitatea şi armonia biect.ăov Socrate a ăvztu
rna-su·ra frumosului în gradul lui de armonizare
cu utÎ'lizarea iceraă îi era destinat. Or, Platon a
.avansat o a. ipa·tra ăsur:m ideea ătpcerf de fru-
mos ,pe care o rtăupm În gpi.ritul nostru şi în ra-
port cu care ăumsr ,erţsuamf luc.ru-rilor. Con-
aţnos ou un ideal era, fră lodnîă,ai o răsmu
a frumosului fdeătr-i de aecăplr pe care o pr~
de fomia pe care o a,re sau
ăcaov ,eţumfasr
de misiunea pe care o teîndi.plş
Conceptul lui Platon era într-un contrast puter-
nic cu cel al tfrloş.si iş n,u se .acorda cu ,punctul
de vedere ,ocratic; se armoniza îăns cu concep-
tul pita,goriciian; ăr,ventda-î ambele erau chiar
,cornplemmtia.re, căi în ce oaire ar fri pu,tiut rezida
ungr,.aowţef căad nu În co~udioe iş annonie? ln
.ul,timi~ iăs ani, Platon a pus un accent ohiiar ma.ii
11'1 wiu pe conceptul pitagorician decît pe al' lui
i.snuşt El a talsă astfel tăiersoţp o ăictes deo-
tporiăv aetmăk· şi izcfa.mtăe
C:onceptii·le filosofice :ile lui Platon au dat un
colorit idealist esteticii s~le, dar în elaicş. timp
i-a.u dat iş unul moralist. Grecii a,p~eciau atît fru-
mosul mora.I cit iş -pe cel es,t-eric; În era acălsi
ăsnî ei s-au ţi-smt ,cu deosebi.re iatrş de frumu-
aeţ;. lumii vizibile, de spectacolele teatrale, de-
sculpturi, tCffifJle, muăzic iş dans. Frumosul moral
a dobîndiit pentr·u Pia-ton o oizepţ dmin.otaă El
suţiaen identificarea gareăcs a binelui cu fru-
mosul, inversînd sînă accentul. Pentru gr~clll de
rînd, fa-ptul cel mai -sigur era că xăesit lucruri
frumoase care sîint eo ipso bune. Pentru Platon,
cel mai sig,ur fapt era că etsixă lu-
cruri care sînr bune ,iş ca 3.ta-re, ele ,stî.rnesc ad-topm,idrvă
iţarm şi sînt considerate ca frumoase.
8. MAREA UFRSEMŢ
IŞ ŢSUAERMF
;IEŢARDOM FRUMOS RELATIV ŞI ABSO-
LUT. Platon ena. un artist iş un iubitor de traă,
dar era iş un fiJooof tăeonîrcz în .taăr Con-
ceptul suă general de frumos şi ătra era derivat
din filosofia sa, dar preocuparea şi pamecţnto
tiscăra steauă la riaîobş multora dintre obser-
vaţi'.e, rflcţei, allalizele iş ilnstcţde lui spe-
cifice.
ln Legile, Platon făcea aiţcdnts Între arta
mare (megaloprepes) şi arta moderată (k6smion),
î.ntre frumosul grav şi frumosul rş.uo A utzvă
căeast dualitate atît î.n poezie .iş teatru cît şi în
uzicmă şi dans. inasDcţt batsliă de el a ,stat
la brîşoia ţi~edn dintre sublim iş frumos, care
avea ăs evădni iămpnatro în secolul al
XVIII-iea 15•
ln vremea s,raotnă o hăa tiesţncd a lui Pla-
ton parc Încă şi mai tsmniavfeăc iş mai conteirn-
r. naoă.r ln Filebos, el a ntţdifear eaţsumrf
uc,rurilor ,rea,le ,iş( a
pe de o parte, iş feţ,usmar repzntăi· lor în ru)tpciă
formelor abs·tracte,
a liniilor drepte sa,u cercurilor, a figurilor pl~ne „
şi a cor,pu'l'ilor geometrice pe de aJta16. Primul
frumos, gîndea el, e relativ, iş numai pe cel de-al
doilea îl considera ca fiind „frumos totdeauna şi
a,tnltu el işn•uî.s A preferat ursaefţm forme-
lor •bnral'te simple ca şi pe cea a culorilor pure,
11• t , ncaşdî el, sînt „frumoase iş ar-tduocăe de
t\J tri• În sine. Putem presupune că căad ar fi
~onoscu-t aria tsbacr,ă ·ar fi a.probat-o. Atitu-
dw110 h,,i aţăf de arta icăsaplt era anloăg cu
l tlttKlinca - pricoatnăg ăfaţ de ăcz.uim El c,rc-
llta c formele frumoase, ,culorile iş sunetele sim-
pli produc o preăcl alăşpeci 17 • Aceste leăcpir sînt
U .c<' lnoieţ>1a pl'În faptul ăc nu eînt amestecate cu
ni i o Mrăes.luţf Prin aceasta putem deosebi ex.pe-
cln ţ n e s t e ăict de alte nepiţrx.
seb Îreţ3vl acestea specifice ale lui Platon,
ch hir cele mai profunde iş mai semnificative, au
ucrcital o nîăeufl.ţ mult mai reduăs- dccît con-
CCp\ia sa ăerglianc despre aătr . Acea.sta din uărm
Q ex.crcita·t o Unil\eţăf catt a, d~-uic veacuri de--a
d 11du1 şi s-a dovedit .a fi aevrdăt lui eişmrnot
o t ·,ăceti în ciuda faptului ăc ca e molt mai di,cu-
bm~ ăl <lecit vsreţlaiob de t.oanăm
9. CONCEPTUL DE ARTA; POEZIE IŞ
/\ RTA. eăgL tur.a dintre teoria artei iş teoria fru-
lll~)rnlui la Platon era mai arebăgd xă.al A .·tvăuz
rea mai marc fru,semţ nu în ăatr , ci în univers.
A utilizat co,nceiptia răe.gasc lgrăa despre tă,ar
r.irc ş.iţărbmîa iş ielrugş(;fm, pentru el, ca iş
pentru alti greci, artă era nu numai pictura sau
mui'.ica, ci otot ceea cc omul produce ţnoalcti
~i ~'a rod ,al priceperii. El spunea ăc omul a dcs-
r"perit ana deoarece iutura nu l-a pus la daă -
1wst de .nevoi iş a trcbu,it ăs se protejeze -singur.
Spuoîncl "'" ' •nuPla.J1.a0<pnicsteur§aÎnşi de.:l,ruăpsc a f,,._ la tsţue iş
Ja consnruit:,
Conceptul platonic de ărat includea iş meşt
e,iruglş se parc nîsă că nu includea poezia, pe
\·a.re Platon o privea -ca pc o chestiu,ne de inspi-
ri.ţ e , iar nu de .gmeşut Dezvoltînd icoepţan
r~ c acăs despre J'oez.ie, el .a COllCClptlt-o ca .pro-
ăcitof şi anoiţrl . Cc.ă, i nu cu meştug iîş lcaă
tuiesc frumoasele lor poeme pţoie epici•, SC·rfa el
î.n Ion• .,,ci pr adă ţa-icspnr iş sub st ăp ineraî unei
puteri divine .. ., [1ntr-o stare de] exalta.re sa-
Un zeu .le rublăt mintea [ţleiop]r
113 e "·ăr iş-
olseştf drept slujitori, proroci sau dlcuitori di-
vini" 19. ln Faidros Platon a descris ele asemenea
poezia ca ,pe o nebunie măreaţ (manla). Cînd
Muzele aduc pgi,arKţ.-l sufletul se umple "ele cîn-
tece ca iş de alte .feluri de kătairu artistice'". ,.Cît
veşritp ,pe cel ce se apropie de or,ţpeil poeziei
ăr.if ăs fie transportat de nebunia Muzelor, con-
vins că meguştl singur ajunge să facă din el
poet ă,adtvre acela va 1nermă şncive la ămu;
tatea drumului, poez,ia omul,ui cu cap fiind Întot-
deauna ăatsl în brmuă de 1poezîa celor iţşe din
miţ.n "20 Acest nţue import.anta
iţzope dintre siţrapne azăeunct iş c.einhăt Platon .nu a
fost singurul care ăs npău poezia pe seama inspi-
raţie: Democrit gîndea la fel. Idealistul şi mate-
rialistul priveau amîndoi .poezia ca pe o activi-
tate psihol,gceşt xcep.lţianoă Era caracteristic
pentru epocile timpurii să dăav ainţrsp numai
m poezie şi ăs clasifice artele laotă cu şmute
gurile.
Platon .a. mers cel mai departe în ac,:enruarea
contras-tului dintre poezie iş ărat, dar tot el a iş
5ubminat acest contrast. Observase că nu or!ce
poezie provine din ipasţre,n deoarece sînr scrii-
tori care se bizuie pe .ntrăui Există o poezie „ma-
niaclă", năucst din extazul ,poetic21, dăup cum
ex·istă iş o poel.Îe cnt"„eihă ărdsopu de e-uştm
gul scrisului. Aceste duăo soi,uri de ,poezie nu sînt
de valoare ăgale: Platon privea primu.I tip ca pe
cea mai hnaîă ac-tivitate a omului, iar pe cel ele-al
doilea, ca pe o aărt ca oricare alta..tn ierarhia
în Faidros, Platon le-a atri-
namu.ă eza,ptănr
burt l,opeţri duăo locuri diferite: uni.i erau ţ-ralegi
într...oo loc inferior, În rşvotiăa
ptugarilor, pe cînd rcl,aieţo celor iea„lşilrauşetgmo işde
Muze" 1 ,li. se acorda primul loc, tlăirau de filosofi.
La fel, în Banchetul, el îl opunea pe enăţtcî,r
.,omul divin", mijlocitorul dintre zei şi oameni,
,,celor care uişt· o untmăa.i năa sau u.n "uşetgm
iş sînt doar simpli „muncitori". Platon admi-
tea ecaăts dualitate tuşgţnîcaerăm- printre
poe,iţ dar nu iş printre it,arş deoarece, în con- ,..
111111 lui. pinorii şi sculptorii nu erau cu nimic
lll jt 1lrcsus dccît u.iraeşmgt
cu10, .I.ASIFICAREA ARTEI; ARTE IMITA-
1IVIJ, Domeniul extensiv ar~ care iru:,!udn
ttl 1>lc1ura şi sculptura cît iş
o cl3sificarc. Pl.a-tQn stlueţ iş a,ircăsn
lnt1 111111c1\ rinduri. ln Statul, a Încercat s-o icăa
11he,•a el a tÎprăiţm artele
11 1rci r;1tcgorii22: arte care zliăeaut lucrurile,
1'1lrc Ic produc şi care le mi.,tă O diviziune simi-
ar , dar mai alciotă,mp apăer. În Sofistufll,
1111<1<: deosebirea între .ic•rtăe„ arta
fă n~a ceea cc săxiet în taă,run îi şi idăac natu-
dt " lecŞtisp p\ă„'ecoti
utiliza
,.(.11(,, arta de a ,produce ceea cc
1111 (termenul -de ăcit„•epo era folosit aici Într-un
~ IIS lar,t, ncJ.imitmdu-sc la arta cuvîntului). ln
cN it c ă includea arte ca vinarul iş pescuitul. Poe-
t lc,n era s dbiu1zav ă -la rî.ndul ei în ceea ce îi
• tr eşv et omului direct, ceea ce-i esştvr omului
Indirect (confeqionarea uneltelor) iş ceea ce ăti.m
Tn aesăct clasificare, foarte ortanăi,qc
pentru
c s ct ă"<it era separarea .artelor care reproduc lucru-
rile de cele care Ic produc, tsidnţÎae artelor pro-
tfoctfoe ş i a celor imitative. Platon săîn nu a dat
o l i ăts a artelor imitative iş nici n-a definit cu
exactitate termenul, astfel înât sfera artelor .mi-
metice"' a amărs uid.făl O ădat le opune poezia,
hă,. d a ăt o include t n rîndul lor: cîndva a inclus
muz·Îca în poezie (în Banchetul), iar în alti îm-
rm:jurare (În Statul) â inclus poezia în muzici.
Platon a făcut numai iprimul -pas ărtec o teorie
.1 .trtelor imitative.
Cu toate aces-tea, Platon a exercitat o inHu-
cnăt icedsvă asupra iţeulov acestei teorii. Ideea
,-:i arta iămt sau pienzrăt -realitatea nu era,
t ircsre, s răint grecilor timpurii. Ei uşai- dat lesne
.cama ăc Odiseea ărezinpt aventuri1e lui Odiseu
)i ăc o statuie de ,pc Acropole rtcănz,qi un cor,p
nmenesc; au manifestat nîăs relativ upinţ interes
ăaft de ace st ă f1U c ţie a artei. Au consacrat un
111,1i marc volum de ~ flec\ie -unor arte ca muzica
~i ca dansul, care xe p irmă cev.a. Dar chiar În ca-
l"U! unor arte reprezentative ca sculptura iş pic-
ta~ 1ura, grecii erau ni t er saţ i mai deăgrab de faptul
ăc artele dfeiră -de rea.Etate, că, şa oum argu-
menta Gorgias, ele earzăc iluzie. Lipsa de interes
ătaf de artele reprezentative poate fi. xlictăepa
prin fapt·ul că înainte de mutaăje secolului al
V-lea î.e.n., artele ,pla-stice gtcrşie erau într-ade-
vră iţuyn mănstare,o cu realitatea, ia-r repre-
zemarile figurilor eştimno aveau în ele mai tălmu
geometr~e deoî,t realitate. Cu paicţex conversa-
ieţ lui Socrate cu Parrhasios, ătaocenms de Xe-
nofon, e greu de tisăg la scriitorii preplatonici
ceva despre reprezentarea tilţreăa ,prin tar.ă
Termenul ,folosit pentru a denota reprezentarea
prin atăr nu era foc.at. lin rcsaţ,Jeionv sale So-
c-rate ibuţenaÎrt vdişer termeni, inclusiv pe cei
dnţîiur cu mimesis, dar aoctăind :pe mimesis .în-
işsu, ,utilizat pe atunci de greci în eÎnlsuţ de
expresie a caracterului şi de interpretare a unui
rol, nu în cel de e:1inrţa a trieţă.al Termenul
de mimesis era folosit pentru a descrie ăitcva
leiţ riruaJiste ale o1ier-plţ tn glturăe cu muzica
şi dansul, şi nu pentru a descrie artele plaS'tice.
~mocrit şi lşaoc lui Heraclit au utilizat ter-
men.ul În ~ţiac de "urmare a naturii"', dar nu
În aceea de „repetare a aenripţ lucru-rilor•. Pla-
ton a introdus cel dintîi noua aplicare a vechiu-
lui termen.
Pe vremea lui Platon, scul1)'t'Ura abandona sti-
lul geometric şi începea să ăieîzfţnş oameni reali,
pictum în~nd şi ea o ..,himba,re .ăralims
Platon a putut observa ăc artele care „slujesc
Muzelor" ucfăea din reprezentarea ţă.itlr,ae o
chestiune taulă.c S-a .referit la acest fenomen nou
sub vechiul nume de mimesis şi astfel, în mod
inevitabil, a ,modificat acepţi cuvtntului. El a
con1inuat practica de a-l aplica muzicii24 iş dan-
oesului25, aplicîndu-1 Îăns - dişe nu -Înainte
cartea a X-a a Statului - iş artelor plastice26.
Continua '-ă.s1 aplice e'r.nzătpiT caracterului şi
afectelor, dar îl folosea şi pentru a denota repre-
zentarea niearpţ lucrurilor. La început, pe ur-
mele rade,ţit Platon a numit „imitative" doar 1.
acele arte în care artistul Îşinsu
naizcţoăe C'.a
ăe'ult.an 2 .7 ca în cazu.I unui actor sau al unui dan-
1•1or1 m~i tîrziu snîă a extÎ1ls termenul pentru
l~~nI•t1h11f1.nrml, wl ţ işa iş alte arte. ln Statul, a limitat poe-
l' ,I î"'uivă n La cea În încaLreegeilreoiai vorbesc e.i
tragedie; dar extins te.r-
111't~ul , incluzînd ş i epica, În care croii sînt de-
• >1 I de (tă·re poet. ln Legile, orice rată „muzi-
\ il l "', care le tulje,sş ic,daă p-e Muze, e ună1im
1 ejt.cfr tnaJăoi şi i.ăt•avm
Phunn s-a ocupat de veridicitatea cu care arta
lft,1-c·tînrii realitaot:ea. El scria astfel în Cratylos
l1•J )ţ 4·npie fălide e ni,1luă Întrucit nu e decît o
tpli<'. a origi.nalului. Dar pe de tlaă pa-rte, o
111!1,1\ic ănliedf e o imncu.ă Prin urmare, Pla-
1011 S<.: îndoia dăca e -dăraevÎnt -rcco-
1 1 da hi . ăl În artc28. itmaţ
IJ. ARTELE CREATOME DE IMAGINI.
t ind pictorii sau sculptorii iătm un om, ci nu
(11c, de bnu ă smac ă , alt om toăasermn cu cel
di ntîi, ci doar o jmagioc a lui, iar imaginea unei
(i~n\e mişeont eapiţrn unui ordin diferit de
cx isten,a muană ăae.lr In pofida nă,roliames ca
'tre alte oprităţ.e PI.aton a-iş dat ,ieama de
acest lucru şi conceptul -uăs de . -mimesis•ae-imţt
;lre în iăcesnoţ oudă a9pecte: În primul rînd,
artistul -răeacz o -imagine a liţăatre i,ş în al
doilea rînd, taăecs imagine c 'i2.rca1ă Operele de
1.ărt care sfot .imţat i • sint „fantasme•. •Ar-tele
irnitative\ care aercăz ima.gi.ni iş fantasme, au
fost opuse de Platon celor „care rceăaz lucruri•.
Pentru el, caracteristica es inaăţl a artelor iJni-
1ati ve, a picturii iş sculpturii, a poeziei iş muzi-
l'ii, era nu numai imitativitatca, ci şi irealitatea
produselor lor.
uăDp oe, ln Sofistul, 1mp...., art.ele în cole """"
produc lucruri (vase sau ustensile) iş cele care
produc imagini, Platon trece la repmîiăţasub
acestora di.n ·mruă în arte care în rcprezenta~a
Iucrurilor îş i rzăsteap proeriile ioprţ iş cu-
lori iş cele ca·re ş i le modifica30. aăetAcs de-a doua
l'ategorie -se compune, în fapt, nu din t.aimţ i• ,
~·i di-n ,,iluzii•. ln stabilirea ace:stei fasdăic -ri , Pla-
ton a fost fnli- u e anţ t d e arta anocmetpr ă cu
III iluzionismul ei iş cu deformarea ebdilr ăat a for-
mclor şi culorilor tacipră de ea. El scria că
,astăzi arti1tii nu ţni seama de rdăvae 1ş- m-
esăzacrt operele cu porţi care par frumoase
iş nu cu acelea care sînt frumoase... Scria ăc ,pic-
tor.a inslătouz încerca să caăf ,.minuni"' şi „răv
jitorii" fiNld o tăra, a „aiătg.mr l-a identi,fic.ar
ca şi Gorgias, dar, pe cînd
eaiş.lc tpiăroeţ
Gorgias ăade o t.Îănal apreciere acestei magii se-
ductive, Pla1on o privea ca pe crtieă iş ca pc
un viciu. Iluzionismul mai egăbdar decît carac-
te.rul neztarlţio.p al artei l-a convins pe Pla-
ton ăs o snu.ăp unei ciţăejud negative. El nsăî
nu a considerat iluzionismu.I ca pc o icstaăre
ecnsară artei; credea, ovpnd,ătim că abia dez-
bărîndu-se de iluzionism îşi ednpş,îilt arta ade-
atrăv ei funqic.
12. CFIŢNLEU ARTEI: UTILITATEA MO-
RALA IŞ CORECTITUDINE.A. Ca,re era arunci,
dăpu peraă lui Platon, funcţai artei? Prima ei
eiucnfţ era utilitatea. Prin aceasta Platon eţnÎ
legea utilita1ea ă[4rom, ca singur.a utiliitate ade-
.vă,rat· Arta -trebuie ăs fie un mijloc de modelare
a caracteru.lui iş de formare a unui stat id~al.
ln al doilea rînd, iş ăcnî mai important, în
sc~ul de ai-ş îndeplini i·a,funcţ ana trebuie să
urmeze legi!e care nerazăgvu universul, trebuie
să truăpnd, planul divin al cosmosului iş să mo-
deleze lucrur~le în conformitate cu el. dşA,ra
veraciu,tea sau corectitudÎl11ea (orth6tes)31 repre-
niătz cea de-a doua eţifunc a artei.
Lucrur,ile produ-se de ea trebuie ăs fie. .,potrivite, ăltefundam
ex.acte şi drepte, făr abateri". Orice abatere de
la legile care aeăugnrzv universul constituie o
inovăţe iş o lrgă.aşe
îi pot da ar·ei o
Numai calculul iş urmaăs
iţegnar de cocecti1:udine: aestăc mpnocăet .a
teoriei platonice despre artă era o <inertşm> pita-
Numai arta care toeflsş calculul iş
naă.icrog ramăsu ~n PoeiţzO cu arta zălcuti doar de
ţeanxirp şi mruhie) e bapăcli siş-ă exercite
uneţiaf Într-un mod demn de Înl'redere. lin exem-
plu e a·rhi,tectura. ,,Corectitudinea" unei opere de 1„
i,rătl depinde, În primul dnd, de aranjamentul
Uff~1t al · ,opţliăr de ordinea si buna tcireuăal
1\lfr m . E., trebuie să ăbai „Început, mijloc şi
~l11tlt" .,clcn'll, să ,fie raoemăsnt cu o ţicuv
r,to.~ t'f, ~ 11 un organism car,c nu poate exista „liJ?:sit
Ap, niri de picioare; trebuie ăs baiă un miJloc
,1 l"llllrKini iş să fie Jlătiac[u astfel încit ăs se
i,orri aslcv·ă unele cu altele ş1 fiecare c-u întrc-
"u\'"P, Numai dcăa tiznrepă corect fiecare parte
l)ilAle nn pictor ăs creeze un întreg frumosll. Pen-
iru " realiza acest deziderat, artistul e obligat să
ţ i un ao ~ d iş să aplice lcgiic eterne care ezavrnugă
hltllC,\.
J\<.'t'io(ca sînt, daş,.-r criteriile artei bune: .,corec-
1hudinca" ηn sensul de acordare cu legile univcr-
, ului, iş „uti.Iitatca'", în sensul itaîlpcţ de a
Lll, m ă l<i caracterul moral. ăelarcP în ărat poate
Ci, în t..·el mai bun caz, un simplu ad.ios. ăelcP
rea nu c ianţt ei iş nici un criteriu al valorii
11rtci1 aş cum ,pretindeau .itfoşs Arta care ;in.
e o atră
tcl:ş ăs roăpcdu leărpc rea. De vreme
\'.e c-rrler.iul artei eărzdi. în corectitudine, principiul
oi c rătizu.lo trebuie să fie ueţain,r nu aim.eoţ
)i cum ăncîmr cu frumosul? Platon era el in-
,11~i .prea artist ca să ărmîn insensibil la frumu-
,e\ea tucs~ăi, dar în filosofia lui a formula·t exi-
nţ:tec, divergente. Ochii lui erau sensibili, dar, şa
mm s-a observat, .,ochiul nuălirtc îi voala trep-
1.u viz.iunca txaoiră,ce•. Dcsi,gur, Platon a scris
1·,i dujirca Muzelor trebuie ăs„ spre
frumosului"3A. ,.Frumosul" săîn usaznăci îl în-
rîeănadgi
telegea într-un sens larg, care cuprindea mai cu
:,Jmă frumosul moral. Frumosul astfel conceput
1111 se deosebea de ·u·tilitatea ărlmoa iş de rec-
1i1u<line. interior al unei opere de trăa nu
Dar ădruvale
c uarc un criteriu al valorii, sale? Statul lui Pia-
ion cinţeo meraotău zăfar: .Crezi oare ăc un
pictor bun care a pictat o ifărgu cum
,eărmaxlp
.u fi, de dpă,.li cel mai frumos om, realizîn foiş-:
opera ăpnî la cel . mai mic t,uamăn e;te un ,lf·
tist prost ,pc.ntn• că nu poate dovcd; posibili-
,., tarea cxistent,ei unui asemenea om?· 35 a.A:e s ăt
ăzarf pare a spune că valoarea unei opere e de-
ăsic mai gdăbe,ar de radeuăvl ei interior dCcît de
oricare avdreă exterior. Ea a fost eiătaprn1 ca
semnifidnd aşneuroct de tăcr-e Platon a unui
răveda, artistica specific. Platon însă nu a pu-
tut decît rtenîăzi ateăsc idee: a omei-ntţa o
rtd,ăa ,penrtiru ,a mi o maii ~dua 111i-c.î,cînd a.poi. ln-
treaga teorie tonlaicăp a artei este, în fapt, incom-
cu ideea unu1 aervăd artistic distinctiv:
pc1uDil-ă cu o sniaeţătrg lă,xcaeinopţ el a aplicat artei
criteriul iuevădarl literal ţenîsl iş al confor-
imtăţ cu ceea ce rpeătniz acesta. Axioma lui
a fost că arta trebuie să iezşţăînf lucrurile în
rploeţi lor ,adretăv inerente. Altminteri ea
ar fi evăda,r.tn iş arta aednărtv e o traă
rea. Din acest motiv a condamnat pictura impre-
pentr·u ăc altera propor-
ătsino orancemtpă ăcad în felul
eliţ iş culori.le lucrurilor, chiar
acC'Slta îl cafăe pe <prj,v,itor s,'i văda ăaerdtvl
poţir iş culori.
ăa.ePr lui Platon era ăc arta nu trebuie să se
bucure de autonomie. Arta trebuie chiar să fie
dublu eron:ămt În raport cu aexistnţ r,laăe pe
ca.re trebuie ăs o reprezinte, ş,i de asemenea, în
raport cu ordinea lămor,a pe care -trebuie ăs o
jeaSuCă.,lsJ
Am ajuru;, ,şadr la condruzia că Platon îi
cerea artei dăou lucruri: şisă- lăp.'csaium operele
în conformitate cu ,legile cosmosului iş să formeze
caractere în conformitaU: cu ideea de bine. Por-
nind de aici, nu pot exista decî•t două -criterii ale
a[ltCt bune: corectitudinea iş utilitaotea o.larăm
Poate arta oare să dnăepaîscil vnaÎrăedt-
aceste ţexgin ideaile? Platon credea ăc .poate, şi
ăc aş au şi stat lucrurile în arta haăric a gri::ci-
lor timpurii iş tndeosebi în arta egipteni,lor.
13. ARTA CONDAMNATA. Atitudinea lui
Platon aţăf de arta din zilele sale .a fost îăsn- de
condamnare. A .dezaprobat-o năifdc sacteă rtaă
eiţtan noutatea iş varietatea, producea iluzii iş
distorsiona pieol.rţ Scopul lui, era să apere
arta de invaW subiec-tivisrnului şi l'uăi.rdenav
Critica lui atdseră a,rtei contemporane a fost 1ftl
rof 1nl ău. În termen: ,uh de generali. tnch Plato.a
tl r11ui ru1 \·a fiind numşdal eirăco arte.
M~i prcri~. Pl.uon a ai_prcc.iat arta în mod nega-
tiv dco:,rcl·c a crezut ca ca n-u şenilpdît nici
1111111 dimre cele uodă criterii a!c sale. Arta nu e
nl{'j. c oC\ă,.·tr nici !ută.i ln ,pr~mul rind, ca ăd o
fâhi imagine dcsipre realitate ,şi În al doilea rînd,
,•o.rupe oaimenii. Ana efazrămod kJC-r-w.le. iŞ
hitu dnd nu le eamrzădfo, ea le rpătnzeio nu-
llllli s a:f.ţuir,p enapţr puscaliă.fre Potrivit lui
Pl.11 011, apţenr seniălb ntăexr a iaţrtlăe nu
o nnmai s epu,rficăal ci e şi o imagine .~.fasăl
Porrivi·t filosofiei lui Platon, arta corupe din
asupra eorimţl iş le ăntÎ
t • iuz, ă ăc ăzaenoqî
r lÎ ă tocmi.li în momentele cînd omul ar trebui ăs
fie c:ăi!uft ·numai de uneraţi . nţdculfî emo-
ţ i i,el ana ltbşseă caracterul iş adoarme ţaleving
01r l.1ă iş icosaăl a oamenilor. Primul argwnent
al lui Platon Împotriva artei avea ca obiectiv în
primul rînd artele p!astice, iar în al doilea rînd
rn.ii ales poezia şi muzica.
Primul argument a.l lui Platon împotriva .artei
era luat dintr,-0 teorie a ic,unoaşterl şi din meta-
l izc,ă iar al doilea din teiă.c Din ctăeis, Pia-
tun nu a luat nimic. Nu era ,pentru prima taăd
cînd poezia se uvszăe jecdatuă d intr~un punct de
v«lcrc moral şi o s .înă·dti Aristofan. o ufcăes îna-
intea lui Platon. Platon a fost nsăî primul care a
imrodus acest ;punct de vedere în filosofia gene-
r.1.ll a artei. A ,provocat o sciziune Între filosofia
.irtci şi arta opriU - s.iăz A fost probabil prima
~ciziune de acest fel din istoria un.eaărpo Con-
eliţpc teoreticienilor ·preplatonici se conforma,u
practicii artistice contemporane. Platon, dirnpo-
tri vă, a dorit ca arta ăs se conformeze propriilor
,ule ţ.eipnco A stabilit iţprcse rderitoare la
felul cum ar trebui ăs fie ana. Şi s-a întîmplat
la ·ţpirselc lui ăs se mtşie Îfl cijadeţr upsăo
,,:ele, în care se angajase arta ăoramnetcp . Sci-
1.iunea a fost ăielvntab .
ţlmuieNt de arta v.rernii sale, Platon a vrut
C"a arta ăs se bazeze pe eiţtda.r A fost numit
191 „primul cla9Ki&t• deoarece a fost, dp.ău dte ştim,
primul gînditor care a pledat pentru întoarcerea
la arta trecutului.
Argumentele .platonice a,u avut o rfţăo persua-
ş.iatr greci nu i-au
visă ată.iml ,şevNnioc lui Platon iş au continuat şiă-s
dat nici o ţneait·
dezvolte arta În mod independent. Argumentele
lui Platon se bazeă pe propriile sale .postulate:
că lăprteioţ perc,optibiJe ale lucrurilor nu se
zaeinomră cu ţărotielp deaărtv ale ţi,fen
iş ăc nu exista decît o urăgnis otdăme de a pro-
duce atăr şi de a face uacţied eărnoţlitc. Cri-
tica lui nu a fost o valorizare iteăcs a artei iş a
demonst-rat în cel mai hun caz .că,' din _;mnct de
vedere cog,nitiv şi moral, arta este utădc.aenr In
pecoţai IW Platon, valorile infer.ioare trebuiau ăs
fie complet subordonate ăîns celor sup,:rjoare, iar
frumosul se sirua. sub adevăr iş virtute. M.ii mult,
aq::wnenrtele lui nu osm.deau arta ca ,totalitaite,
deoarece nu orice tăra realitat.:a şi
nu orire aărt şsleăbt caracterul. Argumente!e luiefmaoădzr
prezentau interes numai pentru cei care i accep-
tau axiomele potrivit răaoc arta treb1.1ie să se
conformeze în mod strict loriuăveda obiective,
ăc ea trebuie ăs se armonizeze cu aiţenr.u
iş să
se apropie de lumea formelor ideale. Nici Platon
şuinîs nu şa-i u·rmat Întotdeauna argumentele.
Dialogurile lui cuprind pasaje care aduc elogii
artelor iş o ţdeclari pădu care poeiţ sînt ..·tîl-
cuitorii zeilor"'.
Judecata ilanfă a foi Platon În nţavpir, artei
a fost oitşu Chiar cînd Platon nu a
condamnat arta, a ~reciat-o.•Toate imtţ"aelanigtv.ăe
1
scrie el în Omul politic, .,este nimerit să le adu~
năm sub un singur nume, acela de amuzament
(paignion) pădu .unii. Nici una dintre ele ,nu este
ătaci.pr într-un scop serios, ci toate numai de
dragul jocului.'" maIiţt e doar un joc, deiş unul
fermecator, făr .îăldaoin E o îndeletnicire fri-
Jovă. care-i smulge ,pe oameni de la datoriile lor
sublime. Platon a pus în contrast arta pictorului,
ca.re zăulacre ou imagini şi ou cu lucruri reale,
şi artele .iserioa.se1111 carlC ăczurelno.a cu natura"',
arte ca medicina, agricultura, gimnastica sau p~li- 11
lh't, Nimic nu caăteriz:2" mai bine piazoţ- lui
lui ăc arta e un joc, pe
' l" ton dcdt rnţseiua
Oh vreme frumosul c un Jucru foar1e serios iş
dl/kil: balepa ta kala.
Platon nu s-a miuţlt tişwu să idonti-fice pur
11 t implu neajunsurile artei. Dăo,vpimrt a in-
arcnt să remedieze aceste neajunsuri, care, cr,e-
d'1a el, nu sînt inevitabile. sxtEăi ăna rea, dar
I\OR tc fi şi o a.ătr bă.nu Arta ăubn pretinde clă
uzire iş control. Platon a scris despre .silirea
poc „r1.lţi4o Dorea ăs împiedice noile idei şi revo-
lu\iilc în iză,muc temîndu-se de inţelcos so-
da le şi politice ale unor atare 4eţi.rzăm,2 El a
rt rut ca legislatorul sl-ă .pe poet sau,
d ăac nu-l convinge, Is-ă noc v ăgin a scrie cum
îrntsgcăo
c dator43• A numit arta un .joc·\ dar n-a .putut
~ ă nu-i ăcroen-aus ţorfa, de vreme ce a Scris ăc
.. 1, i 1. : ireă schimbarea felurilor de exprimare în mu-
z i c ă nu se face făr sărtauen legilor politice• .
14. CONFLICTUL DINTRE FILOSOFIE IŞ
ARTA. Lui Platon i-a tpcuăl ana ia-ş avut găel
turi cu iţlum .itşra El siuîşn a pictat iş a scris
poeme, Îl>Soli dialogu<ile lui .înt opere do .ăi Cu
toate acestea, Platon a judecat arta negativ. Ob-
tăav~r m.ii, iodcaproaipe, .artitudinea aviegnăt a
lui Platon ăaţf de ătar nu pare a fi fost exclusiv
rc,uhatul conceptiilor lui personale. Ea reflect a
~îndirea t«ga"seăc ş i .conflictul imemorial• din-
' re fi.lo,ofie şi poezie44• Originea utaişec conflict
r ăeidz în iaţmrf c ă p oezia gre c csăea i-a instruit
„pc oameni oped t riv ă cu filosofia. Lut Homer şi
lui Hesiod li d:>toreau ecilnţdr groc;lor doopre
zeii lor, În vreme ce cnţiapeo lor despre desti-
nul omenesc • oe datorea lui Eschil. La în<rebacea
de cc trd>uie cgipţarte po,eiţ Aristofan snprău
dea: nPeotr.u ănurţtavî pe care o 9edc.nrăspî ...
De îdnăat cc a răp.atu filosofi-a, conflictul ei
cu poezia a devenit inevitabil. Filosofii cu vederi
rcl:nivistc puteau tolera poezia ca pe una dintre
!iorsele de naouc ş ret. Nu în să Platon, convins de
unicita·tea daev uărl .i El era nî c deintarţ c ă numai
filosofia se -poate apropia de a de v ăr. In Ap ă ear a
193 lui Socrate scria despre p eoiţ c ă fint . asemenea
prorocilor şi retţpoi.nl divini . . . Spun lucruri
multe şi frumoase ăîsn nu cu.nosc cu vdtaăre
cele ce .aeăztr Era aici un conflict Între şiţănt
şi poezie în oare se vedeau .tîrîte iş artele, ca aţli
rtiefş ai poeziei.
15. REZUMAT. Foarte pe scurt, aţpizo lui
Platon în rinţavp esteticii este raotămu.e Con-
struit fiind în armonie cu formele eterne iş gu-
vernat de _leiş imuabile, universul e perfect în
ordinea iş masura l,ui. Fiecare lucru izolat e o
ciutrapăl a acestei ordini, iş tocmai în aceasta
eziărd sfrumaeţ Joi. Spiritul poate sesiza atăces
ţesu,mrf _pe cînd ţursmiel nu pot decît să Înre-
gistreze reflexele ei e,îtandpăr nesigure iş acci-
dcn-tale.
Date fiind acestea, artistului nu-i enăîmr de
făcut decît ,un singur lucr·u, şi anume ăs desco-
pere şi ăs reprezinte ,formele perfecte -unice ale
diferitelor lucruri. Orice arbatere de la ele e o
nă,vi o falsificare iş un viciu, mţlui traşi ăf.cln
du« ,aţoniv înttucît nu ,fac decît ăs ăucprod
iluzie. ln teorie, fţiacnu artei este reaţăm şi
uilă,t dar în ticpraă ea comite erori şi zu.eadăn
nu s-au rostit ţnites mai drastice
în ţniavrp. · frumosului iş a,rtei decî-t imţlefariNdoătac
lui Platon că frumosul e o ,proprietate a ăitlareţ
iş nu a enţiv ştieno,m ăc arta se poate înte-
meia numai pe ,cnoaeştur ăc în ea nu e Ioc
pentru libertate, individualitate, originalitate şi
creativitate, iş ăc, în iperţcoam cu ipţneacfru_
tăţirJa,e b,itpolseţă artei sînt neglijabile.
ePvornţai ,acestei doctrine e limpede. Platon
io-ş întemeia pe convingerea pitagoricienilor ăc
universul e -trusnăp de ordine mteaăic iş ar-
monie. El a combinat tăceas teorie atÎt cu cea
a lui Socrate (ăc valoarea oăarml e cea mai anÎt)ăl
cît şi cu teoria lui Aristofan (ăc arta trebuie să
fie ltăiczu de a).ă,orml Nici pitagoricienii şi
nici Socrate nu întrevedeau concluziile trase de
Platon din teoriile lor. El a fost cel care a atinţ
interpretarea ăstldaei a frumosului şi interpreta-
rea cămeti iş iesctă a artei. Ambele interpre- , .
l rl fi l, .zaă,e ,pe len,ţiocq 1ui IIKtlfrzice şi re-
r,1~1 u u se ·sprceşăub ătado cu ele.
llh11un apare mai abărdge izol at Î n ipoeclţn
1•11. No1iunea lui nrstacăed frumos
l lr ln de o apeoărid de pare
iclasă în ,oare se aprecia
( HJ 1u sc aţe anăemti a lumii acesteia. Se gasăe
fnlf'"'\lll contrast deosebit de marcat cu stişfo
Contemporani. ţîelifnus de un spirit relativist.
Jllillton era un metafizician iş -un ,ispcltruaş ,pe
?fnd oi i(C aflau în avangarda ~uminismului. Gul-
1ura lc gec:ărsai s-a caractcrizait ăsnî prin va-
rietate; a .avut i.rt~vă o atitudine istceă si
u.na ;ăsetîco a da.t nteaşr aUt ideologici ideali&-
mului eh şi ideol~ iluminismului. tişfoS au
,roprc-nntat una din extremele ideologi«, ia.r Pla-
ton ,pe tă.acel
F. TEXTE DIN PLATON'
!'HUMOS, BINE, ĂDAVER
Pl:l rnn, Faidros, 246 e
1. Eeţans dăvin este uă,rmfsao eptÎlănaţ şi
nuhă şi în toate chipurile ăî,cn
precum spuneam.
HtUMOS. UTILITATE, PLACERE
Platon, Gorgias, 474 d
2. Toate lucrurile frumoase, cum sînt trupu-
rile, cu1ori,le, formele, sunetele iş moravurile, le
n mu eşit frumoa1e, pe f.iecarc, ărf nici o îndrep-
1 i:ţ rci? De ,,iplăd trupurile frumoase, nu spui că
~înt frumoase, considcrtnd utilitatea proprie fic-
r.1ruia, sa,u considcrî.nd lecaărp ipc care o produce
privitorilor contemplarea lor?
" Se reproduc fragmente din Platon, Optn, vot. 1-11,
Ed. icnlt\Ş -,1 enclclopedlci, 1974-1976 (Gorgltu, trad.
•hi Alexandru Ch.ek; lllppla1 Maior, trad. de Gabriel LII·
,·1·111111); Dlogl•nes Lacrllos, op. ell.• tr11.d. cit.; P laton , Dto-
lug11ri, l rad . de Cezar P::apu.coste.a, Univers, 1968; Arte
'"" 'lire. ~\nllcl1ilalta, cd. ci t. ( /011, Statu l trad. d e Com t an•
ll n Noica. Faldros, fra gm . 20, trad . de D . M. Pippldl). F rag.
111t·nl ele 1, 5, 6, 8 - 13, 15 - 17, 23 - 25, 27. 29, 30 , 32, 33,
1'5 3il, 30, 40, 42, 43 au fost truduse de Mihai Gramatopol.
INTREITUL CONCEPT DE FRUMOS
Diogenes Laertios, III, 55 (Despre Platon)
3. Sînt trei feluri de umrse:fţ una-i obiect
de luda,ă ca o rmfoă smăoarfu la vedere; alta-i
tic,arpă cum sînt frumoase pentru ntrebuiÎţa,
un instrument, o ăcas iş alte Jucruri similare. Alte
lucruri, care se ăref la obiceiuri iş poucţia şi
altele oăar,nmest sînt frumoase, fiind profita-
bile. Un fel de nwefţsru deci e obiect de udă,la
alta e bu.ăn la eiîbntţaru iş alta cu·răpo avan-
taje.
ŢFRUMSE PENTRU ZĂV ŞI AUZ
Platon, Hippias Maror, 297 e
4. ăcaD am spune că frumosul este ceea ce
ne produce retsaădf, dar nu orice st,edrăaf ci
una ăagetJ de auz şi de v,ăz cam în ce fel crezi
că ar continua disputa? Ccăi oamenii ,omurşfi
ffippias, iş podoabele, tablourile şi statuile, fru-
moase ,fiind, ne ătnîc privindu-le. Apoi sunetele
iş muzica toaă, di9Cunurile alese şi po-
ătu-celp ietvlş au asupra ranosăt şecail efect.... Frumo-
sul este rpceăla care dătfaes auzul iş .uălvz
ĂVEDATULR FRUMOS
Platon, Statul, 476 b
5. Iubitorii de uăzmci iş de imagi.ni îdesăn<rg
sunetele frumoase iş culorile iş formele şi tot «
e tilăauc din ele, mintea lor îăsn c neputincioa~
să Îădventra natura iuwrcţfsn iînşsă iş s-o iu,
ceăsa.b
FRUMOS IŞ RĂSUM
Platon, Filebos, 64 e
6. şAa se face ăc sum-aăr şi piorţa merg în
toate îmnă în nmăi cu frumosul iş virtutea •..
Cînd nu putem surprinde binele pri.ntr-o rgnisuă
idee, îl definim prin trei: prin fum,ţers propor-
ieţ iş a.evrăd
Platon, Sofistul, 228 a
7. E oare Îsnă diformitatea altceva dccît Ee-
1'4azţen. lipsei de ră,ums
care e totdeauna urîta?
1' 111011, 'fimaios, 87 c
N, 'l'nt cc e bun e d'rumos, iar frumosul nu
ovato fi l~sit de sră.-um Si un animal trebuie
d11t fle i> oiţrnpat ... nici o rpţoie sau păsil
rmă nu e mai g .rvăa decît a sufletului în-
m iU
1utl fn1:i de trupul snuîşi.
r101on, Timaios, 31 C
9. Să tşienu bine doi termeni Într-unul Iaăr
1i11torul unui al treilea nu este posibil. Trebuie
~I existe la mijloc o gărulte <'are -iăs tsrînăg
J'tcl arnindoi. Dintre toate lri,uetgă cea mai fru-
saomă este cea care face cel mai bine unul sin-
~llr din cei doi şi din ea ănsî.iş porPţia (ana-
loRfa) e eaIrgăw care eăzacm al mai bme
un i1ea.
Platon, Omul politic, 284 e
1O. Este dar că vom mprţliă metrica, dăup
cum ,-a "Pus, în oădu rţiă.p Intr"'llna din ăeilrţ
11cc~teia vom şaez toate procedeele care mcsară
lur,măn lungimea, acHncimea, ţăemila iş grosi-
mea În raport cu opusul for-, iar 1n lăeact pro-
redceie de stabilire a moderatului, a potrivitului,
a oportunului, a necesarului şi a 'l\.lturor dte sfnt
egal retdaăp de extreme.
OMUL, ARMONIA $1 RITMUL
PI.non, Legile, 653 e
11. Ce!:faltc animale nu· au uţtinap ,,ercepcrii,
niri a ordinii, nici a dezordinii În mi'~lll"ilc al
c:l'ror nume este ritmul iş armonia (harmolUa),
ăuon snîă· raocă 'Spunem că ni s-au dat :r.eii în-
ele dans, ei ne-Qu fost ~i uăidr
şi drept răoşativ ai perceperii ritmului iş armoniei
torii aotdă
Îş ai eclărip ,procurate de acestea.
TT>EEA DE FRUMOS
Plaiton, Timaios, 28 a
.1~. Ond un creator (dem!ou~gos). işî . a~intfft•
rnv1rca as~ra a cc c ev ş cm 1~nnc 1iq1 1ş se
Io l os tcş de un astfel de model, ci pune în lucru
m ideea ii orţaf riccs1uia, iar opera i1zălma ,mfcl
este în chip inerent ămurfsa;o ăcad privirea lui
nîăs se ertopş ipe ceva ce eţfăniaz în fapt, folo-
sindu-se de un model pieritor ca atare, rodul tru-
dei sale nu va fi frumos.
Platon, Timaios, 29 a
13. Daăc setcăa lume este ă-aromsfu şi cadă
creatorul este bun, este clar că el a privit spre
nice.şv
Platon, Banchetul, 210 e - 211 d
14. Cine va lfi ciztlău metodic, astfel încît
a urtndăep misterele dra.gostei la
ăgnuja-s şi îă.np rînd
aceăst ipateăr cine va contempl,a ,pe iş
cum trebuie lucrurile frumoase, acela, aJuns la ca-
ătupl erilnoţ în cele ale dragostei, va rzeătniÎ
tădoea o uţesfrm de caracter miraculos, E
vorba, Socrate, de acel frumos ărtec .care se în-
dreptau mai înainte toate lstreduinţă noastre: un
frumos ce eştiră de-a pururea, ce nu se etşan
piere, ce nu creşt şi -scade; ce nu-i, În fşr.îits, tniş -
tr-o ţpărivn frumos, tntt~lta urît; doeătîca da,
alteori nu; ăfta de unul da, făat de altul nu; aici
da, dincolo nu; pemru unii da, pentru al~ii nu.
Frumos ce nu eş-csianăzţf cu ţaă,f cu abţer sau cu
alte ătunîpchri ,ştpriue •frumos ce nu-i cutairc
gtnd, cutare ;iăţnşt ce nu şuăeilts În lată nţifă
decît sine; nu rzidăe Înitr-un ,iteţUrov în î.,npămt
în cer, sau oriwide aiurea; frumos ,ce menîăr el în-
işus, Întru sine, pururea identic şeis ca fiind de un
sing,ur chi,p; frumos din ca·re se şteîmpăr tot
ce~i pe lume frumos, ărf ca j>fin paţi.r şi dispa-
aiţr obieotelor frumoase el sa r.s,oacepă s,ă se mic-
ezroş ori să îndure o cit de imăc irte.şb Cînd
pri.o urmare se .răcid cineva de la cele de jos,
prin ăterpad a tinerilor, înăp la acea
seţumrf iş începe a o nît,irăze abia atunciergănîid
poate &pune i-ăc pe punctul să tanigă nţtia m-ruă
ătir. Calea cea răapedt a dragostei sau mijlocul
de a fi cilzăut În ea este ăs începem ,prin a iubi
eulmţisfr y.ede aici, de dragul frumosului aceluia~
dnişăp Cil o scara !'c roaite treptele urou,ului
acestuia. Sa trecem, ă,iadc de Ia iubirea unui sin- 191
Jtilr 1rup1 la. iubirea a ;uădo de la iubi.rea a ăuod apoi
l!t Iubirea tuturor celorlalte. ăS ne iărc.dm
~f l:,1 trupuri l:i înde~etnicirilc frumoase, de la
lnLI le111iC'iri I., ştielnţ frumoase, ăpnî ce-ejun-
H III în fr,tişs de la di.feritele ştţine la una sin-
,1tur , care este de fapt nîisăş itaşţn frumosului,
hHl ţ1. pri.o care ajungem ăs nşcmouta- frumuse-
'" ' fn :i;Îne, a.ş cum c. [ •..] Ciăc acăd aţvi
1lt1 •prin ceva s-o acritsă me-
omul, numai pentru
i\ ci., re,ătim care ajunge să contemple frumuse-
\c.l Î i!~mş
lfllU MIISETEA MARIMII ŞI AREDIMOŢ
JJlaion, L,•gile, 802 d
15. Este nccesair ăs tmipM'ţ cîntecelc în cele
~e se ,ruvin .femeilor iş cele cc se cuvi-n baăriţ
lor, ooebind de ce ,fe1 ,trebuie ăs fie fieca.re şi po-
,c r~vind celor oudă a1egoriiii a.rmoo.iJe şi orifflluriile
l'CSf'lCl'tÎve. Este necesar ăs legiuim iş schemele
ncc~1ora. aiţrăMe (tO megaloprepes) iş tot ce cţni
de firea asătebrc vom spune că sînt t)l)ic mas-
~:.11li11e1 iar, aş cum este stabilit prin lege iş prin
1u.11 ii gîndirea ,rnsătao ăusram (tO k6smion) iş
(tO s6fron) sint proprii natu-
rlvi'U n ţa riutăp
l' ii rnec i tşie.
HIIIMOSUL ABSOLUT IŞ RELATIV
l'l.11011, Filebos, 51 b
16. Cele cc spun n1.4 se pot elÎngţ repede, s ă
Î1h·crc toiuş ăs -le fac u~r sesizabi!e. C înd ăm
exprim de91>re ufreaţsm formelor (sbem&.ton)
,rn ănr refer, cum ar lÎeţgn
cei mai i,lumţ la
.rnimalc sau la imagini pictate, ci la linii margi-
n.1lc, la 1planuri rezultate din translata-rea liniilor,
l.1 ~·orpuri i,vite din rotirea lor sub anumite un-
l 1:l1inri, aăcd
ăm Îiţegnl ... Acestea, spun, nu sînt
I 1'lllnoasc pentru ceva anume precwn celelalte. ci
.1u fost create ,frumoase penitr,u ele inseşÎ iş produc
pliin:ri specifice ş i culorile ~impl':, ca figurile de
111.1 i înainte, sînt frumoase ş i aduc~wa.-e de piă
" ecri.
REACĂLP IETĂCS
Pla1ton, Filebos, 51 a
17. Protarhos: Judecînd drept, o Socrate, care
sînt e·iplrăc cele ăadte?rv
Socrate: Acelea prilejuite de cele ce se numesc
culori frumoase, de forme, de cele mai multe mi-
rosuri, de sunete, de toate cîte a crăo ispăl nu se
fia.ce sţăimt şi nu ăoavrcp du.rere, dar ale ăorc
Împliniri sînt zsianţe de aţlăduce ătţeicur de du-
reri.
NEBUNIA MUZELOR
Platon, Ion, 533 e
18. ăcCi nu cu ugeşmt îşi ticalseuă frumoa-
sele 1or poeme poeţi epici - oiţt cei buni - ci
arpăd asţni1.epr iş sub eraătnsî.i unei puteri di-
vine ... Tot astfel şi iţeop lirici, nu cu mintea
limpede işî compun prea frumoasele lor cînte-
ce ..., ăci poetul e în stare să c-reeze doar cînd,
încins de un har divin, e wnictdpăse la c-uget
şi cu judecata oscăa din rostul ei.
Platon, lo11, 534 c
19. Tocmai de aceea le lăutrb zeul mintea
i-ş folose~e drept slujitori, proroci sau tîlcuitori
divini, pentru ca noi, ori de cite ori îi auzim, să
mitş că nu ei, oameni cu reţinl, tăire,c sînt
cei ce rostesc lucruri atît de alese, ci zeul Îunşi-s e
ce] care ne btoveşr prin mijlocirea lor. (...) Mi
se pare că iprin acest exemplu, mai mult decît
oricare altul, zeul ne aătr hmpode, îdretşgn ast-
fel orice ămru de îălaidn,o ăc toate aceste fru-
moase poeme nu sînt etmonşi şi ale oamenilor,
ci divine iş ale zeilor, iar că iopeţ nu sînt altceva
decît retiţnp ai zeilor, bu-sajţig fiind de zeul
ce-l ensştîăp .pe fiecare din ei.
Platon, Faidros, 245 a
20. Cît ripetşv pe cel ce se apropie de por-
ileţ poeziei ăfr să fie transportat de nebunia
Muzelor, ccinvins că tuşeImg. sing,ur ajunge ăs
ăcaf din el poet dav,răet Q.cela va mărneî vş-e
i ,nic la etămuja
drumului, poezia omului cu cap
The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
- 1 - 50
- 51 - 100
- 101 - 150
- 151 - 200
- 201 - 250
- 251 - 300
- 301 - 350
- 351 - 400
- 401 - 450
- 451 - 500
- 501 - 516
Pages: