v~'lute ca total disconexe cu poezia, muzica iş
11•11-111. uţiFacn lor era e:tirdfă cele dintÎi f.rodu-
1'HII obiecte destinate vederii, ,pe cînd ce e din
unnil exprimau afecte, primele erau contemplative,
,·ole din mură expresive. Toate nsăî
,1rolci11~i răţi iş ialş.ce perioade i,ş în ciuda dife-aruenţpi
l'trţoe care le e,sarpă istoricul poate vedea că
,Io posedau caracteristici comune pe care ratiş
M1·cn n-au eutişr să le observe.
I. ARHITECIURA. Perioada care se întinde
inue secolele al VIIl-lea şi al VI-lea î.e.n., în
1i1npul iceraă a ărtapu cea clintii mare ,poezie g.re-
1:c.\!<.d, a produs iş o mare chait,ărue care, a.se-
meni poeziei lui Homer, a atins rapid o atare per-
fcniune, încît czidăuoe iş cinci de veacuri mai tîr-
1.iu, iţcethra moderni, ocolind toate formele ulte-
rioare, s-au Întors la modelele arhitecturii tigrşec
linţ perioada ei harică. Astfel, grecii care au în-
~·c:put cei dintîi ăs cerceteze arta iş frumosul, aveau
rînă dinainte atît o eacriătuh cît şi o poezie de
prima .ămîn
Arhitectura ăaecrgs -aiş luart .anU1ID.Î.te elemente
din alte ţriă, îndeosebi din Egipt ăraobun( co-
loana şi colonada) iş din Nord urcş(aleoip de
templu cu cm)ao.ă Cu toate acestea, ltăau în an-
~.unblu, ea a fost o ieţcar iorglnaă şi iatrău.n
J.a un moment dat, ea s-a rupt de ianflueţ ,stăr
ăni şi a continuat să se dnvolte de sine rotăs
în conformitate cu propria-i goli,ăc ajungînd să
fie ctdanirsăeo de greci.drept o r-ealiza.re a lor.
Greoii, s-au convins astfel -lesne ăc a.rhi-tectura
lor e o aţiecr tuinsă de ei şîisn,
făr a .fi fost sti-n~eri nici chiar de limtrăepntdăi teh-
nice şi de egţilxn maiteriialului folosit, iş că ei
erau cei oaire ortăla.nsec .mijloacele tehnice iş nu
invers. lşi aovsedtăr.zl rtehniicile anume necesare
izarleă scopu,riJor lor. junăserA
ăs ăstpî-cnea
În iprirnul r-înd tehnica prduc.Wii pietrei. De la
lemnul i.ş calcarul moale ipe care le rlJ2ăi3SCtu ini-
ţal,i grecii esr•avnă, năcî din secolul• ,al VI-lea
î.e.n., la: materiale oadse,ţ.rp iprecwn marm.ura. cIăn
51 de foarte timpuriu, erau în stare is-ăş aswne pro-
iccte de dimmsiun.i enorme: Templul Herei de pe
insula Samos, dat.ind de la şuîlitrsf ,ecolului al•
Vl-lea, era o cooou,uqie colsăa cu 135 de coloane.
Arhitectura acrgeăs era la fel de strîns ăalteg
de religie iş ritualuri ca şi .poezia. Eforturile arhi-
ecţifort greci timpurii au fost în întregime consa-
crate ireăc templelor. noustcţileCr de niuţeloc
din acea aădpeior au un caracter în întregime uti-
litar, făr nici o ţrpetin ar.ăcits
2. SCULP1URA. Deşi avea un rol însemnat
ăcîn din Greci.a ,aăicm scu1Jptura nu atinsese îcăn
~ i efrţiucnp ca iş achirtectura iş nu era nici
la fel de tănidep iş cide<vfăn ca mrăfo. Ou
toate acest~ iş ea aenvidţ anumite caracteristici
ale abrudinii tşicerg ţăfa de tria:ă i.ş frumos Într-
un mod chiar şi mai accentuat dec:ît arhitectura.
Sculptura, şi ea, era ocisată cu cultele. Se li-
mita la statuile zeilor iş la edcţoairl templelor,
precum frontoanele iş metopele. Abia mai tîr7.i.u
au început· grecii ~ă sculpteze forme omte:inş la
început numai pe cei o,iţmr dar cu vremea şi pe
cei mai idtnşs contemporani, îndeosebi pc îtcşi
tăoirg concursurilor de lupte şi ai jocurilor atle-
tice. cAătsae asociere dintre srăptucl iş religie ex-
lpciă împrejurarea ,ăc spre deosebire de ceea ce
ne-am putea etpaş de la o atră timpurie, carac-
terul ei este mai complex. Artistul reprezenta nu
lwnea oamenilor, ci pe aceea a zeilor.
Cultul grecesc era antropomorfic, ca iş sculp-
tura caeărg.s Ea era să.up în ,slujba zeilor, dar
reprezenta oameni, nu reprezenta natura iş nu cu-
aşonte alte forme în afara celor i:omşnte era an-
ătce.orinp Dar edşi reprezenta oameni, nu reprezenta in-
divizi. Statuile tierşgc timpurii par a f-i avut un
caracter general, făr nici o încercare de a repre-
zenta personalitatea, iş nici o portretizare şnui-
ufăecs aţpri.· Sculptorii timyurii tratau felţ
în mod schematic şi nu se straduiau ăs le confere
expresivitate. ,rIăvent-ad cu seacăt expresivitate
~ înzestrau mai ăb!argcd membrele decît eţlf.
ln reprezentarea ·figurii umane ei se aăelzuc mai
mult ăpdu docît updă obser- 52
nţivae irtemogcă
Yarta corpurilor organice, motiv pentru care au
firir•mudilicat, deformat şi rcdua umw la un
tipar F4:ometric. Au continuat sa aranjeze ărlup şi
1lr•r•1clc în mod arhaic după tipare ornamentale,
rKril CI fi paţocuier de realitate. Aici nu erau ori-
Mlnali: tţÎra greci erau la fel de niţup inventa-
rnrii formelor ·geometrice ca şi ai temelor supra-
umnne, deoarece în ambele ven-irpţ ei copiau
Orientul. Abia cîn·d au ajuns să repudine aceste
inrlnente si-au sătgi grecii atărvulde lor cfmp de
a,enuiţ~ .d~r „ia.ceasta nu s-a ÎnotJÎmplat declt fn ·pe-,
r10;1cfo cla!'.1ca.
.1. RESTRtNGEREA CONSTIENTA. Arta
Jrtăcsae timpurie se baza invariabn pe un reper-
'"""' - i c lm1ocat şi recurgea la forme lim>-
rate. Nu pretindea varietate, ori,rlnalitate iş nou-
tate. Poseda un mrună restr1ru; de teme, tii,uri,
motive eţc,oiOa?nTf tioare mopzciţ,elan forme
,kcorative iş idei şi de baU. Singurele
,li.r,i erau templele ţsluoi colonado, cu clă
fu.me eupţÎn
cu
iravţnu admise. Scul,ptut'a nu consta aproape fn
nimic ahceva dedt fn ,figuri masculine nude si fi-
r.uri feminine drapate, totdeauna siinufnlexmiboitlivsimade-t
trice si nrezentate frontal. Chiar
c1e simplu .precum un cap fnton fntr-o parte sau
rleviat de la endi,rpăaluc nu apatt înainte &
11:ecolul al V-lea. Dar tn aceste limite. artistul se
hucura de o liben:a.te c o n s ~ . De$i erau w-
pu!;C unui ,plan fiix, temiplele 'SIC' puteau deosebi tsni
reca ce ,reştvi dintre .ăpriţ
Îrţpao ăn]urm
fo?i]ţmea coloanelor iş di,punerea lor, si,atiul din-
rre coloane si greutatea antablamentului. Variante
,;imitare erau permise sişi tn ruă.pltUC! Rigiditatea
tenace a artei arhaice limitele ei fnf?U5te au avut
snăî si rezultate pozitive: opun1d-irş aceşi
,;arcnăi si uti1izfnd de ănmetrau
s.hemră itşra au putut şs-ăi ceifţrp-noz ori şacei teh-
nicile si m-trăieas formei.
4. CANOANELE ARTISTICE. ;itşA.r greci şi!
tratau arta ca pe o chestiune ca,e &,p,"'ndea mai de-
ăb~ra de îndemînare iş de supunere la reguli gene~
rale decît de aepirţns iş imţ.aegn Au _fuvestit~
Sl ,stfeJ cu car.icteristki
m;versale, impersonale ii rol-
ionale.ţ ilaţonsRum a tsărpun ocienpţa despre
spontan în Grecia şi a fost accep-
ătra rnătiosac
tat în cele din ărum iş de filosofii greci. ţRaio
nalitatea artei şi edaţnp ei de .reguli au repre-
zentat punctul crucial al esteticii implicate în arta
ecrgaăs ăiarhc. Aceste reguli erau absolute, dar
nu se Întemeiau pc ipoteze a priori. Ele eufărs
determinate de ăţncetis constructive, îndeosebi În
.ărutceiha Formele coloanelor iş antablamentul
iurăco templu, triglifele iş metopele lui erau dic-
tate de staică iş de natura materialelor de con-
ur,ţηe.sct
Cu toaă universalitatea şi aetrţionl sa, arta
avea un ărunm de variante. Cu-
tlpcsaiă scaergă
aetşon ădou stiluri: cel doric iş cel ionic. Stilul io-
nic ~săefadr o mai mare libertate iş fantezie, pe
cînd cel doric era mai riguros iş supus unor reguli
mai ,stricte. Cele duăo rtrl.uri se deo.sebeau iş prin
eropilţ lo.r, cele utilizate În ar-ta cinoă fiind
mai svel'te decÎt cele din arta ridoc.ă Ambele sti-
luri s-au dezvoltat simultan, dar stilul doric, care
a atins ce'l dintîi fiţearcun,p a devenit forma ca-
ăcitsrea a perioadei arhaice.
Un arhitect faimos din secolul al XIX-iea spu-
nea• ăc mlisţu luminii le eăda grecilor bucurii
necunoscute ăuo.n Putem presupune ăc erau sensi-
bili la armonia formelor, a~ cum oamenii cu în-
sînt sensibi'li la armonia sunete-
eiţacln muzicală
lor, că aveau o „vedere pătcfer ...
Grecii vedeau mai găerbda obiecte izolate iş spe-
cifice decît ocnabimţ de obiecte. O dovaă În
eeacest sens poate fi rvaăesbot În arta lor: grupurile
frontoanele templelor lor
statuare timpurii de
s.Înt ră,aluti de st:awi de sine .oăstera
La isîrşftul perioadei ar-haice, grecii posedau
deja o ăna mare, dar nu săruedpo căÎn niCi o
* E. E. Viollet-le-Duc, Dlciionnaire d'arch{lecture:
tNous pouvons blen croire que le& Grecs clalent capables
de tout en ralt d'art, qu'lls eprouvalenl par Ies sens de la
vue des joulssances que nous sommes trop grossters pour
Jamals connaltre • (Stntem ptlţcAndr să credem C'ă grecii
erau capabili de orice ln materie de ă,rta că lncercau prln
elruţmis vA.zului lţAopvut pe care noi s1ntem mult prea
grosolani pentru a le teşuncoa '\TeodatA). S'4
11111 ia dc!rlpre traă ori cel puniţ nici una nu ne-a
.,.-ru11it 111 scris. eţŞlnit din acea oreapdăi se
lll'lll>ilu în exclusivitate de ăn,ruat nu de lricueă
1i)11i111.1l\l1'C1i,,lllşi ca atare nu cuprind şi estetica. Grecii
cu toate acestea propria lor ceiţpno
ltul•~l-l,l·',C·i\,frOu.mir ops e şi pe care nu au consemnat-o
tkJ lor acitsr.ă ra,ăt o putem reconstitui din prac-
care
4, POSTULATELE ESTETICE CURENTE
ALE GRECILOR
<irel·ii trebuiau iş-să inventeze un limbaj în care ăs
dcsnăi~a iş să arbvăcseo despre arta pe care o
neau•. Unele dintre concepte~e lor curent utili-
,..uc ;us.,feră căîn înainte de intrarea în
,·ălnc a filosofilor. E!e au fost adoptate, cel iţunpiueplăsmt
iarţp.1l, de treăc filosofi, care le-au amplificat iş
1r,10sforma1. Erau năsî foarte diferite de cele care,
ăupJ secole de sceuiţd vntăas, sînt iş izsăta de
Lli', curent. Chiar cînd cuvintele aentrîuiţb erau
,ei!aş:l semnificatia lor era de.rifăt
I. CONCEPTUL DE FRUMOS. lntîi de toate,
nivîntul kaI6n, folosit de greci iş tradus de noi
prin „frumos«, avea o eapcţi ăetfird de cea cu-
ăetnr de azi. E'l însemna once .place, atrage şi sus-
ăt~'l r.admiţe Cu ahe cuv~nt.e1 sfera sia. era
decM e în prezent. ăDc:a includea
mai răJgia
i.:eea ce place ochiului şi urechii, ceea ce place În
virtutea .formei, termenul îmbşrăţia iş o multitu-
dine de alte lucruri care plac în diferite moduri
~i din motive diferite. Semnifica itşprlve iş sunete,
tlar şi o calitate a spiritului şi caracterului uman
în care noi vedem azi o valoare de alt ordin şi
pe care o numim ur"ăsm'aof„ netţişoc fiind ăc
mdă cuvîntului acesta o utilizare o.ăcirmefta Fai-
moasa aţired a oracolului de la De!fi1 „Cel mai
drept e cel mai frumos", atăznedmosr felul în
l'.ire Înţulaeg grecii frumosul. Din acest concept
• W. TatarklewJcz, "Art and Poetry· ', Studia Phtloso-
!i!i phica, II, LwOw, 1939.
larg şi general de frumos, utilizat În mod curent
de eăcrt greci, s-a desprins, dar numai treptat, con-
ceptul mai rcstrîns, mai specific, de frumos este-
tic.
Grecii deauă la început acestui concept mai rc-
strîns alte denumiri. iţPeo scriau despre „farmec•,
care „aduce bucurie muritorilor•, imnurile vorbeau
despre "armonia• (harmonfa) cosmosului, scu'lp-
torli isc refereau la „simetric" (symmetrfa) iăcad
la comensurabilitate sa,u la usrăam evcăatd (de la
syn - ă,uerpmîn şi "1etron - ă)s,urm oratorii
vorbeau de.pre euritmic (eurythmla) diaăc ritm
potrivit (de la eu - bine, iş rbythm6s - ritm)
iş peioţr .crtoăe Dar şitaec termeni nu s-au
generalizat decît Într-o opceă mai ma-
.ărut Pecetea filosofilor pitagoricieni e libvză ,uăraoietl în
termeni ca armonie, simetrie şi euritmie.
2. CONCEP11JL DE ARTA. Grecii au dat o
esmiţacfn mai raăgl şi termenu-lui de tehne-, pe
care noi îl traducem cu ă„r.a•t Pentru ei, acest
termen Însemna orice upeiodţcr cl,fiată inclu-
zînd ăvirdetop munca tîmplarilor sau a ţieăstor
lor iş pe cea a rihoaţl.ect Termenul era aplicat
creat de om (prin opzţie cu
ruiocă meşutg
natura) atîta timp dt acesta era productiv i(·ş nu
cognitiv), bazat pe pricepere (mai grabeăd decît
pe i)nresapţ iş era oncştie ăcluzit de reguli
generale (şi nu doar nrtuăi ipou-zrs.)ă Ei erau
cişnov ăc în aărt priceperea are o foarte mare
ăatroţmipn iş din acest motiv con.siderau că arta
(inclusiv arta tîmplarului iş a i)utoelsţăr este o
activitate lămatne. Ei puneau accentul pe acnuşo
terea miretădan de trăa şi o valorificau În primul
rînd tocmai în nţfcuei de tăaecs renuao.cşt
Un atare concept de atră includea caracteristi-
Cile comune nu numai arhitecturii, picturii iş sculp-
turii, ci şi iertîplăm iş iulte.ţs Grecii nu pose-
dau un termen care ăs se refere exclusiv la artele
frumoase. ăcida la tiecuhra,ă irăptcu iş ,sculp-
tor~. Conceptul lor la.rg de raăt (pe care tăisaz
• R. Schaerer. Eff10T-#iµ11 tti{Y'II, ituda aur lu notlon1t dt
eon.nalu11nee d d'art d'Homlre d Platon, Mtcon, 1930. S6
I•11m donumi poate • talent•, .îodemînare•) a su-
1wvic1u•t pîna Ia •f,tuJîrşi hAincţtoă >şi-< avut o
111UGlu11);,Ha ăcraie în limbile europene (care, cînd
,u·nmluJu ălirtsue caracteristice picturii siau ar-
hll«turii, nu le puteau numi simplu arte, ci erau
ntvoite sil le califice drept arte .frumoase"). Abia
111 eiccolul al XIX-iea s-a încefcat să -se elimine
11Jjoctivul descriptiv, iar termenul de ană„• a în-
roput s.ă fie considerat ca sinonim cu .arte fru-
1nu.nc". iuloavEţ conceptului de atră a fost simi-
l~rd, cu ţialeouv conceptului de frumos: a fost ini-
\ii&l m.ii larg iş numai -ueptat i-şa restrîns lseţnuÎ
piuă ce a devenit -un concept specific estetic. .
.I. CLASIFICAREA ARTELOR. ln ceea ce-i
tşevipr pc greci, artele care au aj111ns mai tîrziu
~.i fie denumite arte frumoa-se nici cramă nu con-
~Lituiau un grup distinct._ Ei nu clasificau arta în
.ine frumoase iş eştri,mug crczînd ăc orice naă
poate sta în .rîndul artelor frumoase. Pen_tru ei era
lligur ăc în orice răta un retaşmug {demiourg6s)
putea atinge perfeqiunea iş deveni un maestru
("rhitekton). Atitudinea g,ecilor afăţ de cei cc se
in<lele1niceau cu artele era oemcpxă.l ieaşcAt erau
piţure pentru niluşţeotc pe care le posedau,
dar erau datoă pentru faptul ăc
munca lor se situa la şaleci irueţpsd nivel cu aceea a unui
muncitor ca:W'icat iş constituia de a.se.menea un mij-
ii ic de îştiegrca a is.eţtnx Faptul că pretind cu-
iţntşoJ,e1 i-a ·tcăuf pe greci să atribuie edtăţrix
lor ~i lotşireugm o mai mare valoare decît noi,
pe cînd truda itlpmăca i-a utcăf ăs subaprecieze
.teta. Acestăa atitudine se dezvoltase ăcnî din pe-
rioada ocfsi'leăpr 1 dar filosofii au acceptat-o iş
unţeo-t.im Pentru greci, clasificarea cea mai aătulrn a ar-
telor era în arte libere iş arte servile, dpuă cum
cereau sau nu efort fizic. Artele libere, care nu
presupuneau activitate u,rindăct se bucurau de o
mult mai mare prep.iire. Ceea ce noi numim ane
„frumoase• era ca,egorfusit do ei a,ţ.irlp ca libere
• W. Tatarldewlez. op. elt., pp. 15-16; P. O. Krl1teller,
57 op. ett., pp. 498-500.
oabănur( muzica) şi aplrţi ca servile b,raoăn(u
arhitectura şi sculptura). Pictura era caineăortds la
Înc:P~t ăs;vl_eri mult ~ai ~rziu ea a fost promo-
vata m categoria su,penoara.
şieD grecii tratau „arta" În general foarte larg,
ei aveau o oeţncpi foarte gnstăÎu desp.re fiecare
pDuă cum am observat mai sus,
ătar rătiacul.p
ei priveau „auletica" (arta cîntatului la flaut) ca
raăsept de chaeti_."ră (ana cîntatului la ci-
reatră/h şi numai .foarte rar le-a,u combinat
ambe e sub conceptul de umzică. Nu au pus m
aiceş ·categorie nici sculptura cetăuax tn pia-
ătr cu sculptura ărtanu în bronz. Ori de cite ori
se foloseau materiale, unelte iş metode diferite sau
lucrarea era şăirîstv de tipuri diferite de oameni,
opere de raăt erau, în npecaoiţ grecilor,
ăoduprodusele a ăuod arte diferite, lntr-un mod esamă
nător, tragedia şi -comedia, epica iş ditirambul erau
privite ca tipuri distincte de activitate creatoare
şi numai ocazional se combinau sub conceptul co-
mun de poezie. Concepte precum muzica sau sculp-
tura erau utilizate foarte rar. Mai curent era con-
ceptul mu'h mai general de ătar ca totalitate sau
unele concepte extrem de specializate precum au-
letic:a, citharetica, sculptura în piăart şi turnarea
bronzului. În mod paradoxal, grecii au c.reat o
mare tsurăclp iş o mare poezie, dar în vocabu-
larul lor conceptual, ei nu dpesoă termeni generici
care să ducmăenas aceste ătiţca.v
Vocabularul grecesc: ne poate induce în eroare,
din czăau termeni (ca poezie, iczum,ă
că iaceş atunci ca şi azi, dar pen-
irthe)aăcu erau sifţlo
tru grecii veacurilor trecute ele aveau alte semni-
icaf.ţ P6iesis (provenind de la poiein - a face)
însemna nialţ orice tip de ţeiupro,d iar poietfs
Însemna orice fel de druotă,pc nu numai produ-
cătorul de poeme. lngu5.tarea termenului a survenit
mai itir:znu. Mousikf (derivat de l,a „Muze") semnâ-
fic.a orice activitate raptoăn de muze, şi nu arta
sunetu!ui anume. Termenul de mousik6s era apli-
cat ăuroic om educat. Arhitfkton însemna „mais-
tru principal" iş arhitektonike însemna "atră supe-
"oăiar Într-un sens general. Doar în decursul S8
11mpului termenii ţîtşac c;are însemnau „produc-
i , .. ..t.dura\ic şi „a rt ă usaeirăop" şa-ui rcstrîns
J'1r1.1 fi au început ăs însemne poezie,, zămuic ,iş
111•11 ·iiv, arhiteu.ăc ..
J,lcile şgrcti.- des.pre taăr s-au format în raport
u l*rtelc .pc care grecii le cultivau efectiv, iar
,_ ICil , mai cu emaăs În ,stadiile timpurii, erau
1.ilteritc de ale noastre. · Grcdi nu aveau o p<>ezic
cl on ntia ă ·lecturii, ci numai versuri de rostit sau
1)H1i ăradgbe de cîntat. Aveau ămuizc ,ălacov dar
nu 1u z i: ă pur .urămetislan Unele din artele care
w,.i s-au separat total erau practicate de ătcre greci
fu co inmbeaţ iş erau tratate, da,şr ca o rănisug
tar ă sau cel npţui ca un grup de arte corelate. şAa
ll~tcau lucrurile cu teatrul, muzica şi dansul. Ik-
oarcce tr-agedia era ezaătrpn ucrn~ăÎ cu cîn-
1ecc iş dansuri, ca era, În sistemul ideatic grecesc,
mai ăatipor de uă'ziCm iş dans dedt de poezie
.)ăcipe( Termenul de cmz'uiă.," a continuat ~ in-
lc du ă dansul chiar iş uăpd cc -aşi restrîns dc.ra iş
a ajuns să însemne ar·t~ sunetului. scătAea împre-
jurare a dat teraşn unor idei care ne zacheoşă prin
lor, cum ar fi, ănbraou , aceea că mu-
L ' dăiţunca
zica e s roăuiape ,poeziei din cauză că neaoiţzăc
asupra a oduă , urimsţ (,auzul şi vederea), pe cînd
poezia nu ionqzcaă decît asupra unuia singur
(,iuzu,I).
4. .CONCEPlUL DE POEZIE. Dqi cpţianeo
,; recilor despre răta era mai ralăg, în tl.ţea'oi ci,
docîit allÎ, ea era ttotufÎ mai nătîgsu sub un aspect
important, şi anume 1ll\ cazul poeziei. Grecii nu
l·a1egoriscau poezia Printre arte din ,uaăzc că ca
nu se Încadra în conceptul de .aărt ca ,eiţudorp
ă1aitrle ztaăb pe _pricepere şi reguli. Prive~u
poezia ca ,pe un produs nu al priceperii, ci ral in-
s ţieap.r ln artele J?lastice, ugremşl îi ţăafe ăs
nu aădv ţfznrcae ,inspearţ pc cînd În .poezie,
ni s iţrpa 1i ecăfa să nu ăavj<. nrpţzea meutşg
lui, din acest motiv ci nq,utînd săig qimic comun
între .lctuăspr iş poezie.
Din zucaă ăc nu puteau vedea o rl.aeţ ie între
poezie iş ane, au încercat · S< ă i- csageă o leriţa
59 cu pţofiare . I-au plasat pe sculptori printre · mş-e
t,guşnae iar pe ţipeo printre eprctziăo. puDă
opinia lor, sculptorul era capabil işă-s îndepli-
nească misiunile imt'ulţă unui talent şiomn(et
din ,trăm)sşoi pe cînd poetul o poate face mu'.\u-
(acordate de J>Uterile )itce.rş Arta
mită eriapnţs care putea fi nîvă
însemna pentru ei o producţie
,ătaţ iar poezia U11a care nu putea. Poezia, ţulm
timă enrtiţv divine, ofră·e o enraşoutc de cel
mai înalt ordin; ea conduce sufletul, îi uăecd pe
oameni, e în stare iă-s făca mai buni. Arta, pe de
altă parte, face un lucru total diferit: produce
obiecte utile şi uneori tes.işrîvăd Le-a trebuit mult
timp grecilor ca isş-ă dea seama ăc tot ce atribu-
iau ei poeziei ~rănt tn e~ţuril şi ibpsol1etăţ arte-
lor, deoarece iş ele s.înt supuse aiI·ţsrpCÎn, şi ele
sezuălc sufletul, toa•te acestea dovedind cît de
comune sătexi Între poezie iş arte.
isărt·eulm
şieD ,grecii din perioada timpurie nu au izbutit
ăs identifice caracteristicile comune poeziei şi arte-
lor pla,stice şi nu au putut găsi un principiu unifi-
cator superior, ei nu numai că au sesizat ieţalr
dintre poezie şi zămic,u dar au iş exagerat-o în
asemenea ăs,umr ,înoît le-au •tra·tat 'J'C ambe~e ca
uneia iş eialşc sfere creative. Expli-
parţinîd în faptul ăc ei percepeau poezia acus-
cţia cotsnă
tic iş o interpretau simultan cu muzica. Poezia lor
era d,ăota iar muzica 'lor era voc.ăla Mai mult,
ei au observat ăc ambele duc la o stare de exul-
t.aţie Aceasta a servit la corelarea celor uoăd şi
la punerea lor în iepoţz cu artele plastice. Une-
ori chiar ei •percepeau muzica nu ca pe o raăt se-
,ătarp ci ca pe un element al poeziei iş invers.
Rolul Muzelor era de a exprima mitologic ideile
ace!ei perioa:de. Erau uăno la mnă.ru Thalia repre-
zenta comedia, Mdpomene tragedia, Er:aito el,egi.a,
Polimnia (Polyhymnia) lirica (CÎntul sacru?), Ca-
liope oratoria iş poezia co,ăeri Euter-pe muzica,
Terpsihora (Terpsikihore), dansul, Clio istoria iş
Urania astronomia. Acest grup de ăuon are trei
ăritus caracteristice: 1. aebţns unei Muze care
ăs patroneze întreaga ·ăsref a Poeziei: lirica, ele-
gia, comedia şi tragedia nu sînt cuprinse Într-un
singur concept de vretne ce fiecare dintre aceste 6"
,·.11,Knrii literare işî are Muza proprie; 2. genu-
rile literare sîm corelate cu muzica şi dansul· de
,·1~nu: 1.:e 5i al·estea sînt patronate de Muze; 3. ele
nu \Îlll măi corelate cu artele plastice, care nu au
Mute proprii. Grecii au considerat poezia ca su-
lltrinM:Î artelor plastice. Au avut muze ale Î,s,to-
d1i ,i a,tronomiei, dar nu au avut muze ale pic-
ttll'ii, sculpturii sau arhitecturii.
~. CONCEPTUL DE EIA.CRŢ G«cii timpu-
rii nu posedau un concept de ieţcra: ei priveau
iii"! J ca pe o în deminare. ln ea distingeau trei cle-
mente: materialul furnizat de tnură,a
frnzatăiu de eidarţ1 şi munca rufătazin de artist. aontceurş
Omiteau cu totul cel de-al .patru!ea factor: perso-
11.1litatea creatoare. Ei nu ăceufa nici o deosebire
Între lucrarea unui -artist creator şi lucrarea cătfu
,Ic un es.şamir Nici ăirtlţnago nu-i .acordau
niL·i o t.ăiţamponr Noutatea o situau la un nivel
inferior în raport cu conformarea aţăf de rd,taeţi
În care vedeau o areiţgn a a,nţrmepi univer-
ilţă,.t şi ,perfeqiunii. ln perioada timpurie nici
răam numele .rialotŞ nu erau aemţ.niot Nimic
nu li se rpeaă grecilor mai important decît .ca-
nonu!"', daăic regulile generale ro.aăc ·trebuie s-ă
li se uspăn artistul. Ei sţuenai că artist bun
c .1:ce'..1 care a ţaăvnî regulile şi le aăcpli, mai de-
grabă decît acela care tinde şsă-i exprime indivi-
dualitatea.
6. CONCEPTUL DE CONTEMPLAŢ.EI
Ccepţinao grecilor desipre eţnaxr,ip sectiă era
ă.inloa,g cu aceea, desipre piaudorcţ i.tcăasr Nu
considerau ăc ea ,s-ar deosebi în mod ţeslian de
nricare alt ·tip de eropduţi aămun iş de asemenea
nu avem ni.ci o dovăa că ei ar fi 'P!'i.vit ex.pe-
ţanrei sitecă drept ceva sui generk Nu au avut
un termen special pentru ea. Nu au ăcutf deo-
sebirea Între o atitudine ăsiect şi una şţitn
ăcf,i avînd unul iş işaecl termen pentru a des-
c.:rie ăetvodirp cseăit iş inves-
tigaţ ntcşliă,ţ temp:ţilac iş anume theorla care însemna
vedere. In conteffiiPla.rea obiectelor ,frumoase nu
de pcrceiperea -boşi
au ătisg nimiic deosebi1 ţaăf
a obiectelor. upDă cum e ştui, con-
61 uitnă ăa,etsc
templare e iotÎnsăţ de ăpec.lr dar credeau ăc
aceasta earăztci orice ţcioepr. şi noacuşert,
Cînd nişatţ că,esrag în secolul al V-lea, a
atins maturitatea ş-iua ărpatu pe sănec psihologii.
ei au tn-psă tasăce cnoţiep veche şi uăecntr
ărf a usşera nici un moment că perceperea fru-
mosului 1ş a operelor de artă ar putea avea un
caracter specific. Ei au co0osider.at că pţareci e
un gen de igstveanţ, dar, pe de alta parte, au
privit aţitsegvn ca pe un gen de ecî~pţ (tbeo-
1ia). Credeau în superioritatea gmdirii tfaă de
eiţpcr iş uotiş priveau gîndirea ca iînduătr cu
aiţpecr, eşdi numai cu eiţacrp .zivuală Con-
siderau că zăulv răefid în eţăns de auz - ca ăs
nu mai vorbim de epi:rclţ celorlalte mţuisr -
şi că ar.ta ăvizual e total diferi tă de arta perce-
utăp auditiv. ,eişD dăup cum .se ştie, Tecun<>fteau
ăc muzica e o traă mare iş aărs,c singura capa-
băli să ex.prime sufletul, ca'li.ficativul de fuomsăar
nu-l confereau decît artei vizuale. Conceptul lor de
frumos era universal, îşiţănrbmd iş frumosul mo-
ral, dar cînd încercau s-lă limiteze la frumosul
sensibil, îl limitau la ţripaec uală.viz Grecii hi
mcoonsst_rpueiabua,zapraincesutTumi aurne,iccom,ţis nceptduelfirnesintrdÎnu.3-l de fru.
etapa mai iîme) prin rmfoă iş culoaire. (imr-o
Acestea erau, aşd,r ideile estetice curent ac-
ceptate ale grecilor, pe care s-au Întemeiat teo-
riile estetice ulterioare ale filosofilor, criticilor iş
itraloş lor. Aceste idei erau cu totul diferite de
acelea care, În epoca dmnăr,oe -sînt utilizate deo-
itărpvo de căter ·profani şi filosofi. Conceptul lor
de rtăa era mai laTg, iar ei îl defineau altfel decît
îl definim iaăz.ts cşaAlie lucru fl putem spune des-
pre conceptul lor de frumos. Grecii dasificau iş
grupau artele într-un mod diferit. Vedeau, între
poezie şi ancie plastice, contrane necunoscute gîn-
dirii moderne. Nu posedau nici ideea de rcieţa
artiscă, nici pe cea de pxeţrăni căite.s Cu
timpul, grecii au unaţert la unele dintre aceste
idei specifice iş le-au urităf pe cele care lipseau,
dar caesăt nu a fost ăşsedrvtîi dedt în .
epoca .ăodenrm eaţripo
62
~. ESTETICA PROLIŢE TIMPURII
I. l'Ol'.Tl DESPRE POEZIE. amreiţlfA estetice
1111 'eol>ir<ţ le zaănedsv pe cele ale teoreticieni-
l11ri •Ic au fost încorpora.te nu în tra-tate, ci În po-
1111,, Srriind despre o multitudine de lucruri, ţeipo
tltnJ'lllrii au ăfu1c în mod incidental afozii iş 'la
1tnu:ie, ădac nu la rată în general. msiGă comen-
t,uii despre poezie atît în primii scriitori epici, ca
I lomcr iş Hesiod, cît iş în poţei elegiaci, ca A-rhi-
lnh, Solon, Anacreon, Pindar şi Sappho. Ei pu-
ne,,u rtniÎbăe simple, daT cruciale pentru estetica
Erau mai ales 1niîerăb de acest gen:
C'.are e originea poeziei? Care sînt scopunle ei?ro_.aeăuhi
<:11111 oa'Îăenzq ea asupra oamenilor? Care e su-
1,iel·tul ei? Ce valoare aTe? iŞ, în şitrîf,s ceea ce
\pune ea este oare dăaet?vr
2. PROBLEMELE PUSE DE HOMER. Cele
mai simple şi poa·te cele mai tipice 9irănPus ale
perioadei respective trebuie teăcua la Homer.
I. La Întrebarea: De unde vine -poezia? Homer
r.Îs.pundea simplu .că ea iprovi.ne de la Muze„ 1 ,sau,
1.·u un termen mai general, de la zei2• ărneţClutî
din Odiseea spune „un zeu tot fe!ul de cîntece mi-a
Îll'.'>uflat în minte", eidş ecizpraă că „eu cîntarea
de ~inc-am naîtvţ.3"ă 2. Care e scopul poeziei? iŞ
.,ici Homer ăd un uăsrnp simplu. Scopul ei este
de a bucura. ,.Muza-i dete darul să tdeăsfz ast-
fci pe oricine. «4
Homer .a,corda o ntăîla pţure·i irecăl.p ;furni-
zate de poezie, făr a 0 vedea nsăî în ea ceva deo-
sebit de ăperalc produsă de mîncare iş 5ăbut.r
Fnumerînd lu·crurile pe care le socotea drept cele
mai u:păcet iş mai valoroase, el ianemoţ ospe-
„ K. Svoboda, •Ln concepllon de la pDesle chez Ies
plus anclens poetes l(rccs •, Charislerla Sinko, 1951. - W.
Kr1mz, ..Das \"erhiltnls des SclWpfers zu selnem Werk Io
1h•r althellenlschen Llteratur", .\"eue Jahrbiicher (Ur das klas-
sische Allerlum, XVII, 1924. - G. Lanala "li problema delia
lc(·nlcn poetica ln Omero", AnUqultas, IX, 1-4, 1954.
,.Lo poetico del lirici greci areale! .. , .lllscellanea Paoil, 1955.
•• Cifrele trimit la Izvoarele textuale plasate la finele
63 eifrcău capltol.
el,ţ dansuriile, muzica, hainele, ăbeli calde iş
oclihna6. Considera că obiectul specific poeziei. e
rusfeţamnî e,rsoţlp opinie cu gisăuţnra de
oşrîbei prluyaăo . •Nimic mai drag iş mai tplăuc
în aivţ ca ziua dnd ... În lsăia ~d mesenii-o riş
ltăcaus-iş pe rîe.năţt7"c 3. Ce efect are poezia
asupra oamenilor? Homer era de 'erăpl ăc ea sră
şeânîtcp nu numai sdeărtaf, dar iş farmec. Vor-
eşbt astfel de vraja poeziei cînd descrie cîntecul
Sirenelor&. El tăs astfel la originea ideii fsracăin
prin intermediu•! poeziei, care avea să joace un
ro'l considerabil în estetica eărgcsa mai tîrzie.
4. Ce subiect trebuie să aiăb poezia? lpusănR
lui Homer e că subiectul ei trebuie să fie faptele
faimoase. e,tşFir avea în vedere poezia .cpăei
S. Ce anume erfăcon valoare poeziei? Faptul că
ea prezătin glasul zeilor vorbind prin ,p9ioeţ dar
iş faptul ăc le aduce bucurie oamenilor iş prsăzeat
amintirea vechilor rP9ăv.i
Caracteristica eralăgn a cfţelior lui Homer
despre poezie este ăc În ele nu ămsig nici o urmă
a ideii că ea ar fi o rtăa ă.tmonau Poezia vine
de la zei, ţleu ei nu se eosdtbş de cel al vinu-
lui, subiectul ei nu ifăerd de cel al istoriei, valoa-
rea ei e siăralm cu aceea a glasurilor divine, a
vinului şi istoriei.
Cu toate acestea, Homer a tuţepir în mod deo-
sebit a'Cest dar al zeilor iş ,pe inspiratul poet-rap-
)od10 cu n viers dumnezeiesc" 11, ln rîndul oameni-
lor .folositori şitob" (acesta e un alt sens confe-
rit în OJ;seea termenului de ,..demiurg"), ăitralu
de ghicitor, de medic şi de g,eştrmau Homer l-a
situat pe cîţă:'rent el se mnăru printre cei ce ,.·pe
1ot măplutnâ sînt ftipoţ de oamen~" 12. Pentru el
era evident că ·talentul poetului, ruităd de zei, era
ceva supraomenesc. Chiar dcăa avea ctnî„iăez din
iş ... lăp
fire şi limba şi gura ... iş glasul e-odlţ
mînii mde"r,ă-a fră ajutorul Muzelor tot n-ar
putea face nimic din ceea ce îtăreşsv 13 . Aceasta
deoarece profesia de p·oet cere ştnioc,eţu în timp
ce omul de rînd „aude doar ve~i, dar fapte!e nu
le u;"etnşaoc numai Muzele .cunosc totul". 64"
rşioTn nici acesta nu e ăcnî cel mai înalt elogiu
•du111 de Homer poeziei. ln Iliada, Elena spune ăc,
11ri11 l"Înter, eroii rluioăbz troian vor t~~LÎ ş„i
,lup• mo;trte pc lumc•14. La fel, în Odiseea citim
,·~ 1rlă, slava Penelopei nu va pieri, asta se va
tl•lora c„rîn"ită 1 5. Cu alte cuvinte, poezia c mai
.rilăauth dccît .viaţ Ca ăs etşări în poezie me-
dii( să înduri ce'l mai crîncen destin: zeii li l-au
impus Yitejilor „ca-n urma lor să fie un cîntec
„rn'lru cei care-or să vie. 16• ătaI poate cea mai
u10t.fă,r aueriţsn a lui Homer desorc a.ărt
Pnczia spune oare uI-răveda sau îl v?ăneitaz
I înmcr credea ăc 9J)une ăduvaelr şÎ ţurieap poe-
:ria tocmai pentru fidelitatea ei. lt ădaul pe ăcîtn
nlerţ care îănct evenimentele din trecn~ ca ~i cum
.,r fi fost de ftaă la ele17. Aprecia în aeişc ăm
~ăur şi fidelitatea sculpturii şi a vătuz o „mare
minune• a artei Într-un scut care, iedş ruăfti din
.wr, eănams - darăito modului în care fusese
~ravat - ~u înlpămw coăril.< de piui: pe care
trehuia 1-ăs reprezinte18• Homer işta snăî că arta
.,re nevoie iş de libertate. Cînd Penelopa îi cere
unui ntăec'î.r ăs cînte În maniera nătişo,bu fiul
ci nisă pe ăngil ea pentru a-l ăl5a să cînte uădp
voia iş aniţrps .proprie19. .
aăIt principalele probleme poetice puse de HC' -
mer. Altele sînt doar atinse în aetcăr, dar ipnă si
.,cestea sînt uneori tratate într-un mod remarcabil,
ca de dlpiă rolul io'ltăn ca mijloc de a ®cţin
efectul ,poetic. Citim în Odiseea ăc, dintre toate
dntecel.e, ,,o.._.amenii mai. bucuros cultăsa cîntarca
l·ca mai noua ce se-aude 20.
3. SURSA POEZIEI. Alte opinii despre poezie
ale ţreilop timpurii nu se deosebesc prea mult de
(e!e ale foi Homer. ln ceea cc icetşv,r sursa poe-
ziei, Hesiod scrie despre sine ca a fost tinaţ de
Muze pc Helicon21. Pindar, ca şi Homer, nesiuaţ
ăc zeii îi pot văţnaî pe oepiţ lucruri pe care muri-
H'"lrii de rînd sînt incapabili să le descopere22. Pe
de tăla parte, Arhiloh şiî vedea poezia într-un mod
diferit. El scria dl e În .stare să cînte ditirambi
deoarece „mintea îi e ătraeglsuf de vin•23, Pen-
6S tru el, vinul le înttccea pe Muze.
4. SCOPUL POEZIEI. Hesiod era de acord cu
Homer ăc scopul poez.iei c de a produce -bucurie;
el i-şa exprimat gîndul spunînd ăc Muze~e îl bu-
Hesiod se deosebea Înăs În ceea
rucă pe Zeus24.
ce şievtpr felul bucuriei .pe care considera ăc o
azinrufăe poezia. Bl ausţeni ăc Muzele au fost
crea,te „ca ăsdauc- uitare de griji şi necazoci".
Scopul propus de el era, ,Tadş negativ, dar mai
uman. Anacreon a ,răsam desigur, credincios, opi-
niei diţaorntel despre poet în care vedea un cîn-
reţăc la ,sopeţ dar l-a îndemnat ăs cînte iş alte
lucruri pe ălgîn lupte şi aieobzăr şi iş-ăs învese-
eaăcsl auditoriu.I îmbinînd darurii!e Muzelor cu cele
a!e Afroditei. In perioada timpurie, necolpiţ
de9pre poeziie er.au foa!f·te ţupin var.ia·te. Cuvmtele
lui Anacrecm au fost repetate aproape neschimbate
de tcăer Salon cînd a-cesta scrie că ăoard
rile toaăred de bucurie ale Afroditei, a!e lui ărcul
Dionisos iş ale Muzelor, adică dragostea, vinul iş
poezia2S. ln ăstace timpurie, poezia
iş-un a.sumase ăîcn scopuri didactice. Nu avea s-ordăioaep
ăafc decîit abia în era wică,l. a>tunci cînd Aristofao
putea spune că „poetul e ălscdua
5. EFECTELE POEZIEI. Hesiod a descris ur.iţlod"a
efecte:e poeziei în conformitate cu sc~urile ci:
„Cînd la vreunul durerea ori frica-i fatrunde în
suflet, / mîna pe strune e-diş trece ce ce ejulstş
pe Muze, 1 fapte de saeăm cîntind, de vrednici
bsrăitnu îvăet-işrs / ori pe nemuritori ... , / grab-
nic se uăti durerea atunci, iar frica se t6g"2şe.r
Sappho scria: ,.Nu se cuviile ca iteţras ăs ărt
-oscăai casele celor ce slujesc Muzelor«. Pind.ar
s-c.ri.a: ,,zeii trÎm,Î.t un farmec asuipra cîntecelor", iar
altundeva: ,,farnnecul le tdeărui muri1torilor tO't
ce e vesel« şi ă„ics zîmbete duLci". ,,Faflffiec" -se
spune în şetrgc hhris iş rGaţe!i erau numite
Harite. Aceste idei timpurii despre răjva şi far-
mec trebuie accentuate În istoria esteticii, deoarece
dintre otţi termenii iztuţal ·pe atunci, ele sînt
cele mai apropiate de ceea ce numim azi frumu-
.eţ~ O idee oarecum eădrtfi despre efectul poe-
în Imnurile homerice, unde poezia e
tic a ptaură
ăesirdc ca „bucuria, iş iubirea, şi .somnul dulce„27. 66
/,, SUBIECTUL POEZIEI. O.,sprc subiectul
fH>ezici, Herodot -scria că Muzele spun ce este, ce
A fo~1 $Î ce va ăs fie, ăc ele îl comtrîng pe poet
~ c1111c „despre trecut şi viitor•. .tnsăşi poezia lui
11, ~h.,d a tra·tat teme diverse. Teogonia s-a ocu-
Jl1U de, zei, iar ~{unei iş zile ·a descris ivaţ de fie-
11rc z1 a oamemio.r.
l)indar a dat iş el un ăr ,nsup la Întrebarea căda
l)Cll tru artist e mai important talentul î ăn sc tu
~ll ll a,iîţntş iătbdn.o ăaPre ,lui era că talen,ruJ
Q tnai important: Artist e cel „care c naouş -tc prin,
11:ttura ,sa "', nu cel care n..,.a utfăc dech să neţîv
l'eca ce i s-a predar28. Opinia lui era edu ăs din
prnctica poeziei ş i e îndoielnic că vreun grec tim-
puriu ar fi aplicat-o sculpturii sau arhitecturii,
deoarece ar fi ·fost daîinrţtce c ă acestea se înte-
mieăaz pe .reguli.
7. VALOAREA POEZIEI. ţeoiP timpurii >.u
considerat p'oezia În mod ·realist. ln loc de a cere
Muzelor daruri poetice, Solon prefera ă5 le soli-
ci te rtbua,enăs ruep -atţei ,ăbnu bnătuae npc ţ ur
prieteni şi ni ratn s ăniţeg aţfă de şmad.inu Enume-
rînd pe rezinptaţ diferitelor profesii, l-a tre-
cut ,pe poret în rînd cu negustorul, ţ ă ,arlun
meş t e
şagu rlu, ghicitorul iş medicul. Poetul nu era situat
mai prejos de .ac~tia, dar nici nu era tratat ca
superior lor. Era o aP.reciere a poeziei deir av t ă din
l'Onsiderentu'l itţ:uă în avţi c ot ădni.a
Pindar e autorul di~tonului potrivit ruăiac
C idf c 2i}.9ă #,( art:i
8. POEZIA ŞI ADEVARUL. Grecii ju<kcau
poezia şi în raport cu alt factor pe care ei îl so·
(Oteau de mare nÎ sem nă t•a .et Aici, judecata lor era
oarecum afen ravo ilă.b Solon îi acuza pe ătnîc
ierţ că nu spun da,elrvău că ăn ,soc e 3cs0 1ş că , prin
urmare, mint. Ond şu-ai ăcutf pţair filosofii
de adăt mai tîrzie, verdictul lor a,sup ra oţeprli a
fost ,similar. P indar Scria "c ă în pofida ăudaerv
lui, ieopţ a m găcse sufletele muritorilor cu feluri-te
scorniTi ş i cu ajutorul v răji lo.r dulci fac crezute
pnî ă iş cele mai 11everosimi1Ie lu-cruri31• He.>iod era
mai circumspect. Muze!e îi s usepră ăc ele pot
67 dnta multe închipuiri ·care s, aem ăn cu lveaurdă 1
dar ăc le ătsi în ,putere, dăac vor, ăs upnsă şi
,u•vară.eld 23 •
Dar TOt Solon spunea ăc-şi rdzeoăat lcieupţÎn
nea Muzelor33. A pune un semn de egalitate între
poezie iş elnÎţciup iş între poet şi ntîpelţ re-
prezenta cea mai ltareumgăio opinie despre poezie
şi oţipe pc =c o putea ~oooi un li=· Lnţ,elcpauio
(sofla) putea avea nÎăs ouăd :caiţep pe de o
parte, putea însemna oaurcentş celui mai pro-
fund derăva, aceasta fiind eţnplciÎua pe care
o ăutac şi ioş- atribuiau poiţe lor şinÎ ,iş mai
presus de oţit, lui Homer. Revendicau eţnîlaupci
pentru ei îniş Într-o vreme dnd nu exiistau filo-
sofi sau oameni de işţă.nt
Dar cînd 9o1on scria işcă- dtarezăo ţneplciuÎ
nea Muzelor, el putea ,negţlî iş, desifi,Ur, eţnÎl
g..a .prin =ta, întelepoîwnea .p«ICIIÎca, talentul
scrisului şi arta. La fel, m Pindar so/ia avea eţÎn
lesul de ,•ătra„ iar sof6s însemna ,,.anist•. ţIne
lepciunea astfel nţeca-săÎl nu implica vrul.aeăd
Exista iş un a'lt unghi din care yoetii îşi puteau
vedea opera în cea mai favorabila ml.ăuni Ei re-
petau dpău Homer ăc poezia iş numai rpoezia che-
etşiuăz -vţsniraepu oamenifor iş a faptelor lor.
Pindar îndeosebi spunea ăc vorbele durezăa mai
mult deo't faptelc34: .chiar manie fapte de curaj
ărf de cîntec au parte de mult întunecata uita-
rc•M. T'Ot el -spunea ăc feruinţls lui Odiseu au
~ritat osteneal,a ,ădicnf ţitmuăl lui Homer,
faima lui îi va umpreicnă uferţlsn.i
Pentru acqci greci timpurii, poezia era ceva
foarte diferit de raăt şi pricepere. Nici racăm nu
le comparau. Se spune utoiş că un poet arhaic a
tfăuc o ocmpaţrei Între poezie iş ruptiăc pe care
grecii aveau s-o r~te de-a fon.gui veacurilor. Lui
Simonide i se atribuie afiţrm potrivit ciăaer
pictura e poezie u,ămt iar poezia e rictuăp iărg.
roarc36.
9. FRUMOSUL. Cuvintele esurf"mţ. şi .fru-
mos• erau numai rareori utilizate de ţ.poie Teog-
nis scria: ,.ce e frumos îmi e şi drag, ce nu-i
frumos nu mi-e nici drag•37. 1ntr-unul din poe-
mele ci, Sappho spune: .Cel frumos ae-rfăşln1i / 68
11.tt<o hun nwnai oit pa<e, / Isnă cel ce este bwi, /
c.i-i frumos pot chiu S·ă spun•38. Voia ăs uăpsn
l'M or,ice ă,UltîiCn a.trage şi
iş etirşz arimdeţ
11111 ol,arc dăcia( tot ceea .ce grecii numeau frumos)
t ,i \'aloros şi vrednic de a fi tezaurizat ăicad(
~·Na ce ei numeau bun). Aţulromfh lui Sappho,
l'll"t'I exprima asocierea tÎ!pic saecrăg dintre fru-
m11sc1e iş ăbetnua (kalokagatia), se referea la fru-
museţ nu numai în caţiep ei edm,rnăo pur es-
,ărit:cl deşi o cuprindea şi pe ea. Aforismul lui
"i.appho ţaeprin astfel istoriei esteticii exact în
ca iş cel al lui Homer, care nu
eişa:u. maăsru dar desigu'l', ăc
f.lcca nici o referire la rsumefţ,
I.a ea se referea cînd îi punea pe tbăiîrn din
liiada (III, 1S6) să upsăn despre Elena ăc pei,.
1ru o asemenea. femeie tiemăr ăs- ţorip zăobri iş
~.i-i înduri ·toate riscurile şi necazurile.
10. MASURA IŞ ADECVARE. Hesiod a for-
mulat uortămae uălerg: .Deci tu etsăşg în toate
rn:isura şi timpul prielnica39, pe ca.re Teognis ,a
reluat-o de uădo ori cu aproape aecil·ş cuvinte40.
eluărg nu era eimntă ,să fie un yrincipiu
scAteaăntetic, ci mai ăegdrab ăs ofere o ăluazc .larmoă
I.ra îăsn cu deosebire ca·ra-c·teristic -pentru satecă
iăpaored timpurie ca frumosul iş arta ăs nu fie
tratate independent, -ei să fie puse turiăla de va-
l1,rile morale şi de alte aspecte ale i.ţev E toşui
1i.:marcabil că un poet timpuriu folosea ăînc de
J)C a·tum:i doi termeni ău"r(sm., iş ,..adecvare")
c.ire aveau să deăvin concepte fundamentale În
c\tetica ergc.aă
Să spunem în rezumat că eopţi arhaici vedeau
\ursa poeziei în insraţp inăv,d uleţ ei În ărs
pi ndirea bucuriei şi farmecului şi atodă în glo-
rificarea trecutului, iar subiectul ei propriu în des-
de
tinele zeilor iş oamenilor. eiPoţ erau vincoş
valoarea ci, dar şiun- seama că e vorba
r.le o valoare ăci,ndt iş cispfăe artei. Atitudineauedăa
lor era în unele ţrpinve taipăor de cea care mai
1îrziu avea ăs fie niăutm camoniăr·t iş era foarte
de formalism. aăcD sculptorii, pictorii
69 sau arhiteqii contemporani ai-şrădtaepr fi notat concep-
tiile, ele ar fi putut prezenta un caracter diferit,
cu o mai tisăne accentuare a formei.
A. TEXTE DIN HOMER. HESIOD
IŞ IPEOŢ LIRICI TIMPURII•
IZVOARELE POEZIEI
Odiseea, VIII, 73 (103-105)
1. Păiţovut de uăzM lţcnteur,îă
uşî-dniL lira din cuier, se puse
prăvis1el- vitejilor ăs CÎn·te.
Odiseea, VIII, 497 (679-680)
2. rtis-ăMouv tuturor în lume
dumnezeiesc iţ- darul.
Că-n adrăve
Odiseea, XXII, 344 (419-424)
3. Te rog, Ulise, ai ilăm şi ru.aceţ
Chiar tu te vei iăc de vei ucide
Pe ătr,necţî pe-acela care căim
La oameni şi la zei, că eu dotarea
De sine-am t.vaăînţ Un zeu tot felul
De CÎnteCe mi-a insuflat În minte.
SCOPUL POEZIEI
Odiseea, VIII, 43 (59-64)
4. . .. Ba şi Demodo,os,
Dumnezeiescul ăceţ,înrt ăs vie
Poftit de voi, căi Muza-i dete da-rul
ăS ecît-aşn frumos ca nimeni altul,
ăS tăefdzs astfel pe oricine,
Cînd de la sine e pornit pe cîntec.
• Se reproduc fragmente din: Homer, Iliada, trad. de
G. Murnu, E.S.P.L.A., 1950; Odfseea, trad. de G. Murnu,
E.S.P.L.A., 1955; Imnuri, trnd. de Ion Acsan, B.P.T.,
1971. Heslod, Opere, trad. de Dumitru T. Burlea, L"nivers,
1973. Thucydldes, RtJ:bolul pelr>poneslac, trad. de N. I. Barbu,
Ed. lŞticf,.nJ 1966. Arie poeUce. Antichitatea, culegere
tnlriJllA de D. M. Plppldl (Slmonlde din Ceos). Traducerea
celorlalte fragmente apţiner lui Mihai Gramatopol (22-25,
28-31, 33, 34, 35, 37, 38, 40). 70
0;{111111, _I, 150 (214-216)
~. Iar tind de-ajuns căamrîn iş răbu
HI ,mai ăarvu
, grjăi iş de alta,
I c dntcc iş de joc, dichisul mesei.
1111„a, VIII, 248 (342-344)
... Ne plac întotdeauna
Ocnchetuirea, c1ntccu'l ·ŞÎ hora
iŞ schimb de haine, calde bai şi patul.
0,11 cca, IX, 3 (2-13)
7. C rai Akinou, a'lesulc-ntrc oameni,
De năbu saăem e frumos clţi~sua-
Un temşr rctţniăî precmn i~ccsta
C u vier:s dumnezeiesc. Eu cr:;ed că nu e
Nimic mai drag şi mai tălpcţ .în viţaă
Ca ziua cînd c vesel tot poporul
Ş i - n ăasl deş mesenii-n fÎr şsclăi-tua
Pc îc,ntărţe iar mesei~ si-nt pline
De pînc şi rfuiătp ş-uin paharnic
Aduce vin în anăc ,scos i-lş rătoan
Mesenilor în cupe. Mie-mi parc
ăC a-sta-i tot ce-i mai frumos pc lu·mC.
IWECT E LE C[NTECULUJ
Odisee" , XII, 41 (55-61)
8. Oricine merge-a,proape făr itşer
iŞ cîntecul sirenelor aude·
Na,poi acăs nu se mai întoarce
n ·emnaoirovceidt e"RpCr uncii iş fem eia,
Si nu - şi totde auna,
sirenele cu viersul
E dus,
Cl-ă ăefrmac
ionru.ătRs
VALOAREA POEZIEI
Odiseea, VIII, 499 (681-682)
9. . .. Şi el, stîrnit de Muză,
Porni s,ă cin-te -npuşic .cînta-rea.
Odiseea, VIII, 479 (655-6"58)
10. . .• că doa·r wt omul
cinsti nd u-i1
-enchiSă rnîeăitloţ pc ei
fiindu-i. ăs dntc
cCăi Muza a-nvăţit
71 Tot felul de rt,iînăcbuţ
Odiseea, I, _369 (499-502)
11. ăS tăms acum la amsă ăs petrecem
ln iletnş iş zarva n-ctăsez,
Că-i bine s-auzim pe uţcltneărî
Dumnezeiesc cu viersu-i plin de farmec.
Odiseea, XVII, 382 (509-514)
12. Dar cine merge
De capul 'lui să cheme de pe-aiurea
Un om, de nu-i În slujba iobşt
Cum e un vraci, un ghicitor, un merşt
Zidar, un ţerăî'ntc care ătdesaf
Pe t,ţio cu viersul Jui? Că num-aceia
Pe tot ăntuîlpm sînt fopiţt de oameni.
CARACTERUL DIVIN AL POEZIEI
Iliada, II, 484 (476-484)
13. Suiţpen acum Q'laÎ departe, voi Muzelor
otimpiene,
Voi doar zţei şi ca manore -totul cu-
nîţseti ona;iţetş
VŞtile noi auzim, dar faptele nu le ş-aoncu tem •..
m-iSpţune care erau între-ahei căip~f
N-aş pu-tea eu is-ă n1şi'î şi nici ăs dau nume lÎmiuţ,
Chiar dac-aveam teciznîă din fire şi limba
şi gura
m-Şi era glasul eldoţ- şi-n pieptu-mi lăp
mînii -r,ăedma·
Dăac zeiţl olimpiene, ale lui Zeus copile,
Muzele, n-ar ·pomeni tică oam:c venise sub
Troia.
MREPANŢ POEZIEI
Iliada, VI, 357 (356-357)
14. Şi ne-a fos.t dat de la Zeus ustiăr din -cele
mai tris.te,
Chiar ăpdu. moartic pe lume s-ajungem a fi 71
de poveste.
01//,,-•. XXIV, 196 (263-266)
I , N i ico da -ăt
Nu -i piere slav.a de femeie nbu ă.
ln cinstea ci cînta-vor muritorii,
Jinduhţ de zei, cîntarc ăm.drîn
Olll1eca , VIII, 578 (785-789)
If, . De cc rot pltngi -şacîind oftezi în rine
La povestirea soartei ruva-ec
Da naii la ăzrbloui de la Troia? ă
Doar zeii ău-vaşr.; suiră moartea
Vitcjilbr, ca-n urma lor să fie
Un cîntec pentru cei care-or ăs vie.
l'OILZ IE ŞI ARDEĂV
O di seea, VIII, 489 (668-671)
17. Ccă i prea zici ,bine tot cc ităpruf
Şi mipărt iş ir,u-aăhdc
De parc-aicvc-ai fost ş i tu de tfaă
Qri altul ţi ,te-a 1$pUS din auzi'te.
Iliada, XVIII, 548 (536-537)
18. G lia, ăamrc ăc-i de aur, în uăin- şOerJctC
Ca un tmînăp
ŞI ,pate
ăslocr i t . Ş aec-i s ta fu marc
minune.
1..IOE~TATE IN POEZIE
O diseea, I, 346 (469, 470)
19. De cc tu, măa, nu aliş pădu voie
Iubitul 1cîă -re ţ -să ne desfetc ?
NOUTATEA IN POEZIE
Odiseea, I, 351 (476-477)
20. cCă i oaincnii mai bucuros ăalcuts
Cîntarea cea mai uăon ce se-aude.
IZVORUL POEZIEI
licsiod, M1<nci şi zile, 662
21. ăCic îă-nţuvmta cioturi divine fecioarele
Muze.
71
Pindar, Peanul VI (ed. C.M. Bowra)
22. Zeilor acestea le sînr -ăsi veţnî,
-nămelaîd eţ-lipn cu nici un chip de
aflat.
dar rnuri-torilor, ,onuă
Arhiloh, fr"llm. 77 {ed. E. Dieltl)
23. lunîpătS meu Dioni,sos un cîntec frumos utŞi
cînta,
Un ditiramb cînd mi-e mintea grtlăaufes de vin.
SCOPUL POEZIEI
Hesiod, earNşt Zeilor, 52
24. Muzele olimpiene ... ...
ăCroa datu-le-a ăvţia uitare de griji şi ne-
Mnemosyne, ca ădsc-au cazuri.
Salon, fragm., 20 (Diehl)
25. Trebi'le Ciprogenitei, ale Muzelor dragi mi-s
ac-urna
Şeila- lui Dionisos de bucurii dsăitoa.er
EFECTELE POEZffil
Hesiod, aşertN zeilor, 96
26. Ferice acela pe care
~~-=f~În~idu,~;.lvluzele sfinte-I iubesc, iăc
Cînd la vreunu1 durerea ori frica-i rdăetnpu
,m suflet,
Mina pe strune şde-i trece cel ce setlş~u
pe
Muze,
Fapte de semaă cîntînd, de vrednici tusnăbir
ş,etsăvir
Ori pe nemuritorii ce au în Olimp ăt9'pî
nire,
Grabnic se uiăt durerea atunci, iac frica 6e:
Darul zţieolr ·Jesne ndepăzrtîa tgreş, 7"!
mîhnirea.
f111011rl homerice, eătCr Her,ms, _.39
t\l'llllH\ spune-mi verde mie, vicleanule copil
al Maici,
Al dobîndit chiar din ă'JascnCI asectă zestre
it,mnuaă
Ori unul dintre zeii cişevn sau ·poate din-
tre muri.tori
'fi-a pus mrăeţlu dar În nimă
şi -atv'ăcţn
dirvinuI, clntec? ...
Ce meşu,gt cc har te face ăs ţui de griji
ătronei?a
Cc drum te duce pin' la dînsul? Pc toate
trei· }e Unş'tre.CÎ:
$i bucuria, iş iubirea, şi somnul dulce -
ăudp plac!
Plndor, Olimpica li, 86 (Bowfl)
28. lnielcpt e oei n i>Scut ,spre-a elifnsţ- multe.
în irvc.ăbo
nvl ă ţia onietţs în ăcnrt.oi
Sint ca iş corbii nipmţl-c
Pin<lar, Olimpica IX (Bowra)
29. Pricopcr~!c sînt irsbuţ -nalştei .
POEZIE ŞI VĂRDAE
S,, lon, /ragm. 21 (Diehl)
.\O. Multe mai sneocă s c tăcîn - ţi.re
l'indar, Olimpica I (Bowra)
JJ. Povestea multe 1lucruri minunate,
că i deseori ro9tirea ocmeasnă
hotaru\ aădev irt lui îl trece
aceluia 'Ce lşneatî se săla
de b3sme-mpodobite cu-nchipuiri estripţ,
iar aţrgi care ·pc muritori
întăc cu tot felul de irlcpeă
epoaărc de cinste
clenecrezutu-adeseori mbatih':ţ
în demna de orezare povestire.
Hcsiod, retaNş zeilor, 22
32. Gr,ca, întinsul Oceanos iş No:lptea cu nea-
gra 1 tupăfr ă .. .
75 Ele cîndv,a-l ,văînarţ ,pe H,esiod . . .
Viersul divinelor imnuri; Muzele Olimpiene
Zîne fecioare, csuătne din Zeus ce rtăpoa
egida,
Vorbele-acestea întîi au lăsutig tcăre mine:
,. ... Minciuni aidoma cu alrdeăuv
tmiŞ ăs ro9tim, dar cînd vrem iştm să ros-
tim r.ulăda"ve
Tucididc, luiRăzbo p•loponesiac, II, 41
Nu vom avea nevoie nici de un Homer,
care să nC laude, nici de altul care, În prezent, să
ne desfete prin versuri, căi va înlocui
fiqiunea fa~telor. edavă,rul
VALOAREA POEZIEI
Solon, fragm. I, 49 (Diehl)
33. Unul cu mîWi.le oăud din ce ăs tsăirac tşîgcăi
Fie pe-Aten_a S'lujind, pc Hefaistos a tot .pri-
ceput;
Altul cu har dtuiră de Muzele olimpiene
Şeit în vers măsrua ri·tmul cltuăpi dar.
Pindar, Nemeana IV, 6 (Bowra)
34. Cuv-Întul dintre rtoate etşrăi cel mai mult
De se tăplnmîi cu meşutg adîncul inimii.
ăS zătab~ limba păn-î
S U P R A EAŢIVRU PRIN POEZIE
Pindar, Nemeana VII, 12 (Bowra)
35. Ohi'1r marile :fapte de curaj
ăFr de cîntec au parte de mult întunecata
uita.re.
Do_ar într-un fel mitş a fi
Oglidnă frumoaselor treburi,
Amintirea cu freăoticas năcu
A i·sentrăda lastărp e-udaţlnî
Prin vestite cuvinte-n cîntare ...
Boga-t şi rcaăs hotarul mţiro îl
dăvirtope ·trec.
Cit mă ştevrpi mă tem
Că _Ulise de-o fămia mai mare
Ca fapta-i parte avu în dulcele cîntec ho-
meîUIC. 76
oinrşT ele saemă ceva m-iuăasr iş tertipuri
Suh brezolaău
( :d<·i priceperea-i lăcinave cs,oănir era cu itopşev -să
-te 1fure.
•1111111.r, fragm. 106 b (Bowra)
( :uvine-se celor bravi a fi aţtin-c
<:u imnurile cele mai frumoase
C:fri numai aceasta-i urtlaă
I )e cinstirea nemuritorilor.
T:kerea ucide orice tăapf
sa.ăle
l'U:TlJR,\ ŞI POEZIE
1•Ju1arh, De gloria Atbeniensium, J
,6. Simonide ştemnu pictu-ra poezie uă,mt iar
1Hte1.Î.t, iăcturp ăitrae.go
l'RIIMOSUL
Ttognis, 15
.17. Muzele şi ,eiţarGl fiicele lui Zeus ...•..
. . . . . . . . . rostesc o lcizăa zti-bh:uăc
„Ce e frumos îmi e iş drag, ce nu-i frumos
nu mi-e nici drag•.
Sappho, fragm. 49 ·(Dieh1)
.18. Cel frumos tşlareÎ-ţn
Este bun numai dt pne,
săln cel .ce este bun
-iCă frumos ·pot chiar ăs -spun.
ĂMARUS
I Jesi'cid, M,mci iş zile, 694
.,?. Deci tu ăsetşg în toate rasmău iş timpul
1pcielnic.
Tcngni~. 401
40. Nu te -ibgrăn nimic prea mult,
ăCci cel mai bun e ttmpul nimeri-t
În toate treburile eon.şmit
li. ESTETICA PERIOADEI CLASICE
1. PERIOADA CLASICA
I. PERIOADA ATENIANA. Cea de-a doua pe-
iădaor a istorici Greciei a fost cea mai ătucilr:s
a fost o ieadăorp de cuceriri militare, de progres
social, de prosperitate srîndăce şi de mari opere
artistice iş enitţŞ.cf Invingînd Persia, singura
mare putere rivală din .acea vreme, grecii au de-
venit o naţiue rfă rivali. upDă victoria latăimr
asupra rşiepl,o- grecii i-au lătuarîn pe ei iş pe
fenicieni din centrele comerciale, dobîndind su-
ţamrpie şi în acest domeniu. Rapiditatea dezvol-
irăt din secolul al V-lea ţiÎ taie ar:ţpise cuce-
ririle, reformele ,politice, descoperirile icetşfnţ
capodopere'le de artă au urmat una după ahaşi
Într-o suc~siune taţeroim.
Perioada de crtislăue -nu a fost nicidecum apş ne-
cnăi. Diot,rmpvă a fost o .ăpcoe' de ieobzară
curmate iş de lupte interne Între diversele state
ecşigtr iş între clasele -sociale, partide iş coănud
tori. Grecii nu iăurat În pace, ci într-o sta.re de
tensiune. tăBlie împotriva cotropitorilor .au eşd
teptat fervoarea .pirocăta' iş au .consolidat sen-
timentul de putere şi de unitate onliăa.ţ
lntr-o ăarţ care se mîndrea cu numeroase cen-
tre politice, industriale şi comerciale -ca iş cu ălac
iruş ale nţei,şt J dobîndit acum întîietate o re-
giune: şi anume Atica şi, îndeosebi, Atena. Atica
~ bucura de o ăbnu situare rcifgaoeă iş de rţsue 78
l_lll lll r'• le cu totul con-siderabile. ncăl din secolul 21
Vl •IU , .Pisistratc dezvoltase Atena ca :pe o putere
m;H ltlm K, îi of'ganizasc meseriile si comertul iş
o• tt•tmase literatura iş artele. înăP la miilocul se-
t rtlului al V-lea, Atena acorda cu lmtău ăitrusn
1~\111 de nce,ăiţt dar şi rezidentii intăsr erau
llhtr i t ă ~ofseaăcrd în cuorinsul ei ivtăca co-
11,,rdale. Pe 1-a ateămuj seco1ului al V-lea, bon-
iţ i,\ f.n'tinckrca iş numlăr locuitorHor ci le eclio-
el~~i•iersXoo,înpă rit si cele ale Siracuzei. Prestiviul ci
atî:t pe victoriile miHtarc dt iş de cx-
111rn ~iunca tăuar.lc Li1?a dăe1ani a fost itusnă
de
,11h hcvemonic niaăte , iar tezaurul a fost mutat
<1111 lit Dclos la Atena. Aooe-ail 1?randorii a,tcnicne
11 (n n r.ltins În v,remea lui Periclc. µc la ~jamuăt
Hcolu1ui a1 V-'lea. De-atunci încolo. perioada
~rt a?_t: ,a fost 1:otdeall'r1.a ăni-tmu iătc„a" -sau „ate-
t11ll'l n ~ • 1a foceoutul secolului al V-lea, cultura
nc ătroăcsae se dezvoha în dăou directii, una mătaur
rl'e
de dorieni si ătealc de ionieni. Am-hele ele-
mente au apră,ut năîs tn societatea nătaei si -s-au
snrfăpeut în cultura Atenei. Doricul si ionicul
AU tncetat de a mai fi dăou stiluri ,a uodă orovin-
r ii lllÎ -au devenit dăou 9tJ.1uri ale unei sineure ă.tri
fn imediata a-pro0iere a Partenonului doric de ne
A c roăl se ţlnăîa Erehteionul în -stn ionic. O si-
nHţier ar,oeănsmt s-a imnus în tsÎeţn, în-deosebi
fn 'tCc:iSăe sfişro atenieni au urmat srHul ionic
empiric. în timp cc P)"3.ton a mentuţi iţadtr
a h o rd'ă.i rationaliuv dorice.
2. PERIOADA DEMOCRATJCJI.. luţvioaE
Arenci tindea spre progres social si democratizare
n viet·Îi. Reforma începuse ăîcn de ,sub Solon, În
secolul a1 VI-le.a, iş cî,ri,ase în mod cO'llsiderahi'l
teren în secolul al V-lea sub Olistene, ctnd drep-
turile ţceitşnă au fost unificate si oricine avea
drep-tul de ia uarticipa ,la conducerea -statului.
Areo,oagul, u'ltima institut1e eoămnr,tidca si-a
pierdut puterea în anul 465. Instituirea functii1or
pÎ:Îtirc sub Peride a ,permis chiar si celor mai' să
raci nciţetă săi ia .parte la FtUvernare. Locurile
'' erau ocupa·te nu prin vot, ci prin tragere la .~ţoir
Potrivit eiţtcuom, Adunarea poporului (Eccle-
sia) se întrunea de cel npţui trei ori pe ălun. Chiar
iş treburile curente erau ·rezolvate colectiv de Sfa-
tu1 Celor cinci 1ute0 Fiecare atenian lua parte_ la
treburile publice ăfr Fiecare ate-
nian, desigur cu caexiţp tmţine.r sclavilori, care munceau
astfel încît ăienţct sa se tăaop ocupa de ăltopic
iş săi se con5acre artelor.
ftWl~i iş de iaţv
Nicicînd n-a fost arta mai strîns ăgetla
aţin.u Tragedii'le şi comediile serveau politica,
ndlăut sau înfierînd programele economice iş po-
litice.
3. POPORUL ATENIAN. Ar fi o ergşal sa
priviim poporu·! atenian, care a condu-s statul în
perioada ,IUi de iăxma ăluctr,esi ca pe o păiceh
âe căniţet ul,minaţ modele de progresism şi vir-
tu·te. pmoDtivăr, ei nu erau partizani prea înfo-
caţi ai i'luminismului, ădup cum ne-o taăr con-
damnarea la moarte ăţyotnrau· de ei împotriva
lui Socrate, un ratonsiţu al iluminismulu-i. Xeno-
fon, vorbind prin intermediul lui Socrate, esborvă
că Adunarea poporului era ituălca din cei ce
făceau negoţ în apţi şrouli,a singurul lor gînd
fiind cum să cumpere mai ieftin şi ăs îvănd mai
scump. oaştemuCn rtăuiles nega·tive ale ate-
nienilor: aimăc,lo invidia, vanitatea iş afectarea.
Dar iş meritele lor sînt -mai presus de orice ndoţ
.ăial Erau emotivi, scmsibil-i, puternic imaginativi
,iş ,spre deo9Cbire de spartanii a9Pri, senini şi ve-
seli. Erau oameni liberi 'incap.ahili ăs aă~isctr ărf
libertate, admirau mesarţuf, aveau cnsăteîu
bunul-gust şi capacitatea de apreciere a .artei, va-
loroase, în ei se îmbina o sen:z.ualita1e ralntuă cu
pasiunea ideilor abstracte. Le cl-ăape
viţa tăihn
şi ărf griji, dar la nevoie erau capabili de ejrătf
şi eroism. Erau gio,_tşe dar şi mioaş,ţb iar ăacets
ambiţe îi cfăae mirnă.oş Erau oameni univer-
sali rciş-ea timpul Între activitatea pro-
fesională, îndeletnicirile sociale şi sţi.rdcatTîpţemăau Mai
mult, aş cu.m a sllblinia-t eminentul filolog T. Sin-
ko, ,,fiecare ţtecăna era ăodta un rezervist sau
un veteran•. SO:
Ar fi o ageşălr ăs ne închipuim ăc viata ate-
11 lt11 ilor era g,ătoba ostaăpum iş cfilorn.atbă
l'ud,licle a atsăpu lui .Ne place
humuse\ea În pmăuc·,tare cuvintele Perîde:
ne p'lacc eţlnaîucip
l,1rJ ă~ mcăde În !ălsnu.bice• Erau foarte unpiţ
lJ\io1şc:unr"uiţel ar edificiile Io~ _publice erau ,superbe, dar
private, nu. Nu se uld·ăa cu gelb,ăţio
nici şiun- ascundeau ăr.iacs nFicăd 'SC mul-
lH111cau cu ui,pnţ ţilum dintre ei erau ţiucts de
•rijilc materiale şi puteau, dăca nu 1ă creeze ă,an
llllk'.Ar ăs se bucure de ea. Isocrate, aruncînd o pri-
vll'e tcăvrepins, asupra epocii lui Perlele, putea
11umc ăc „fiecare zi era o serbaire• iş, în ciuda
f.r,&mîntăilo perioadei ateniene, se presu,pune că
lllt'l1lai în acei ani a spus Anaxagoras, Întrebat
fiind de ce pefră ăs fie mai aebrgăd decît ăs nu
fle: nCa să contempl,u cerul şi am1onia univer-
111lui".
4. ILTUŞSF!R PERIOADEI. iCodnlţe poli-
lire favorabile nu au durat mul·t în Grecia. rtCăe
,ril'~itul secolului al V-lea, concordia dintre sta-
iele tŞegicr a fost îfiatăşs de disensiuni, ia.r riva-
li\Îţ1:le iş mai ales lungul broiză peloponesiac au
dus la caeriăs Atena îndeosebi a avut
de îndurat lovituri grele: asedii, epidemii de ău,icmunltiţ.
urcnţăo·,e tot mai nătesi iş mmic.i·toare, tulbu-
r.iri politice frecvente, rţietc impuse sistemului
politic iş înrieăc sterile ale atenienilor de şa-i
hegemonia. Intre timp, ată,do cu secolul
1c,·îitşga macedo-
.1l IV-lea, s-a instaura,t era imţesrpau
nene şi cheroneene. Din punct de vedere politic,
/\ ten a era în decLin. Din acest punct de vedere,
limitarea ,perioadei clasice la secolul al V-lea ar
putea fi itjsacu,f.ă dar o atare ţaceidmr nu e
intelectuale. tn astăec
.1plicabă viţe. inpărv,ţ
~<.-.colul al IV-lea nu a adus nici o schimbare sem-
Atena rîndăm capitala liter.elor, ora-
nifcatvă, toriei, artei şi i.eştţn Statul grecesc era În deca-
,ăţned dar cultura grecilor a cunoscut o înflorire
.1 tît -de oartd,xăeni încît a putut deveni o cul-
care a dominat întreaga lume. Rea-
utră naăivsleur
91 lierăz pollitice iş socia1e ale grecilor s-au dovedit
efemere, dar rarta lor a uitţpsvrea veacuri la
dnd, la fel ca iş gîndirea lor despre tăa.r
5. CLASICISMUL. Termenul de .clasicism" e
.iplicat perioadei scurte, dar apoteotice a culturii
Şti,egcr iar arta şi literatura acestei perioade sînt
numite .clas.ice"·. Termenul e năîs ambiguu.
A. lntr-un sens, numim clasic ceea ce itznerăp
cel mai matur, cel mai excelent produs al unei
culturi. Astfel, secolele al V-lea iş al IV-iea î.e.n.
În Grecia., iş îndeosebi epoca lui Pericle, pot fi nu-
mite clasice pentru ăc acea'Sta a fost perioada ei
de psărmue eţcpiur,nf amţiclun ei. Trebuie ăs
reamu1tim Dî.ăSI că în acest sens al cuvîntului şi
alte culturi, total diferite de cea a Greciei lui Pe-
ride, ar putea fi descrise drept clasice. Cultura
ogtică a secolului al XIII-iea, oticît ar fi de dife-
rită, e, din acest punct de vedere, tot ă,cida5 deoa-
rece ea ăertipzn ex.presia uară·tm a Evului Me-
diu, întocmai dpuă cum ătacel e o expresie a
Cinci spunem de9pre o rlucăt, în
acest mod, ăc e căs,alinţ.iathcA îi detinim valoarea, nu
ăsnî şi caracterul. Perioadele clasice ăzdareu de
obicei foarte nuţpi. De îaăndt ce cultura, arta şi
poezia îşi ating zcni,tul, ele şi încep ăs intre În
declin, ifndăc e foarte greu să ăiîran pe culme.
ln Greci.a, perioada islcăa a fost
scurta oecăp a lui Pericle iş numai Într-un sensădlbnaitsuc
mai larg ar putea fi itănsxe pe durata a duoă
veacuri.
Contira.riul anei şi poeziei ct1asioe e, în acest sens,
o ia:ăr şi o poezie mai nuţpi maruăt şi mai uţinp
i.vşdtăsîer Mai precis, contrariul clasicismului e,
• G. Rodenwaldt, .zum Begrt[f und geschlchtllchen Be-
deutung dea Klaaalachen ln der blldenden Kun.st", ZdlM:hrlft
u. all11. Kuiutwt.sen.ehaft. XI, 1916. - Dlll
(iJr dhtĂl
Problem da KlaatuMn in rhr Kurvt, aeht Vortragec, ed.
W. Jaeger, 1931 (lucrArt de B. Schweltzer. J, Stroux, H. Kuhn
,.a.). - A. KOrte, .Der Begrt[f dea Klaaslschen ln der
Antlke'". Bulchle ilbcr Vuhan.d.lu1t11cn dcr S/lcluiuhen Aka-
dcmic du Wiaunschaften, Phll.-hlst. Klasse, CXXXVI, 3,
1934, - H. Rose, Kla.uik ala kilrutleri#he ~nkformen du
Abendlo.ndu, 1937. - Volumul Ru:huc.hu, II, 1946 (lucrArl
de W. Deonna, P. FJerena, L. Hautecoeur ş.)a - W. Tatar-
ldewlcz. .Lea quatre &lgnUlcaUona du mol .classlque ....
Rtoau lntarnationale tu Phlloaophle, '3, 1958. 81
1,, de u parte, .,arhaismul«, sau .primitivismul•,
f11(t arna au işa- atins maturitatea, iŞ, ~ de alta,
rt I tnra t ă în edăca.nţ ln trecut ·se :nuoş>ali ca
fli' d adc c n l ă să fie ămunit dar asăzit
fl I II ff1 că ret op inia că barocul e un ,tip de răat"ăcor'b.,a
tl• 1lne st ă tă cu propriile sa:le ·perioade dă
' lt fi decadente, oetra
fi, Termenul de .,,clasic• mai are iş un a.lt cn-Îţ
1111 al detno ă o rulă,ct o nă,a o poezie cu anu-
ltl l t caracteristici, iş anume: omaedrţ i ,e şobrie
\11lt, .i~monie, echilibru între răpţi . Arta iş poezia
ase•rtc ă d in veacurile al V-lea şi a'! IV-iea î.e.n.
ltu 1fost dasice şi în acest sens; ele au devenit chiar
1111 model pentru toa·te perioadele ulterioare care
1.111 nă z tiu la sobrietate, armonic iş echilibru.
tn acen sens nu mai putem vorbi de .clasicis-
llln I ,ocolului al XIII-iea• ,au despre . goticul da-
tic"1 deoarece ana tiăcog nu Uu.meşrt 600rietatea.
La fel, nici arta că.boar iş nici cea .rcămitoan nu
~fnt clasice, deoarece ele au alte rluţei decît mode-
f'1 ~i a. caDă în prima sa ţi)qcae ,,,clasic• e un con-
i:cpt valorizant (Întrucît dis·tinge clasidsmui pe
l,:n :a ep r iefţ u ni lui), în cea de-a doua el e un
roncept descriptiv .
! Arta, literatura şi cultura perioadei lui Pcriclc'
1i chiar a•le secolclo,r al V-lea iş al IV-iea î.e.n.
n lotalitatea lor) au fost clasice în ambele een-
)Uri. Termenul de . clasic"' e uneori ţr'tfoa în ,scopul
de a descrie Antichitatea ca·pe un tot, d ac, asăetc
uti lizare a termenulut 'flU core9punde nici uneia
din cele d o u ă , imnse.f ao< iţ a.Je lui: Antichitatea nu
ri fo st m tăura de 1a început ·ÎŞ nici nu s...a C.a.'racte-
rizat prin sobrietate ·ÎŞ echilibru fa s futişrlî ei. iŞ
t"a ş -ai avut perioadele sale baroce iş romantice:
c::ra ei alc s i ăc a cuprins numai secolele al V-lea şi
.d IV-iea.
Deş i aceasta a fost era licăas ,ipcător ea
11u a fost singun raoiăepd căilas din istorie. ln
Antich itatea tîrzie, În Evul Mediu şi . vremurile_
moderne g misă perioade de pedeqiune iş solxie-
Late. A şa au stat 1lucrurile m vremea -romanilor
sub Aug;ustu., în F ra aţn , ub Garo! ccL Marc şi la
8l F l o era,ţn , ub funilia•Medici. ln Parisul lui Ludovic
a.I XIV-iea şi al lui Napoleon s-au fa.cut !n-
cărei de a realiza nu numai o taăr scila,ă ci şi
o trăa enăticd cu aceea a grecilor: în loc de a
se catău forme clasice originale, au fost imitate
ce!e vechi. In secolul al XIX-lea arta claăsi imi-
taivă de acest tip a fost niutdmeă „pseudocla-
,aăcis iar azi e metnăidu tăazic"sn„l sau „neo-
"ăcisal. Teatrul lui Sofode e clasic, ce1 al lui Ra-
cine neoclasic; sculptura lui Fidias e ia,ăcsl cea
a lui Canova enlio.ască
Era lui Pericle a fost nu numai o ăpraideo cla-
csiă kaf exohen, ci şi un prototip a1 altor perioade
clasice şi un model pentru cele neoclasice.
2. LITERATURA
1. TRAGEDIA. Era slicăa din Grecia n-a pro-
dus poeme epice ,sau opere lirice noi, ci poezia lui
Homer şi a eţopirl lirici timpurii a continuat ăs
biaă o etaănîms i.talăv Homer era năcî privit
nu numai drept cel mai mare poet, ci iş ca un în-
e,tplţ izvor nu numai de er,ţfsum ci iş de în-
unecpliţ. ln ochii celor mai vechi esteticieni,
~ i a primilor mari opeţi era îcnă de pe atunci
ătafcund Într-un trecut ,t·înardqă dar o încu-
nuna un nimb impus de trecerea timpului.
iŞ era scălai a-şi avut însă marea ei poezie:
cele mai de amăse tragedii grec~ti. rmUătoael
ătsriu ale tragediei tieg-rcş sînt de o ămensî
tate sbităoed În istoria esteticii•:
• T. Sln.ko, Literatura grtcka, voi. I, 1931. - Lucnb1
monografice despre Istoria teoriei literare: E. Esaer, L'his-
totre de la crilique chez lu Grl!C8, 1887. - J. W. H. Austen,
Lltuary Crltlcbm ln Anllqutty, 1934. Nici una din aceste
douA Jlrţc nu aduce o eniobrcţtu prea mare la Istoria este-
Ucll. - E. E. Slkes, Tlll Gruk View of Podry, 1931. -
A. E. HaJgb, The Altlc Theatre, 1907. - A. W. Plckard-
Cambrldge, Tm Dramatic Futloal• of Athena, 1953. - E. T.
Owen, The Harmonr, of Auchylu,. - A. J. A. Waldock,
Sop~lu tize Dramalt.,t. - L. H. G. Greenwood, &p«U of
Eurtpldea.n Tragedy, 1953. - P. Amdt, An Introduetlon
to the Gru.Jc Thea.tre, 1959. - C. M. Bowra, Gruk Lgrlc
Pour11. 84
(1) Tragedia ăgcear s-a dezvoltat dm ritualul
(luthd,lu~rpircealigsiaouaselirşi icaa fost mai ·strîns ăgaelt de ele
src.aeă liş arc roşiîba în
i.14 1elc sale s-au centrat asupN marilor pro-
1r-.ll1kinala boreia, în dansuri şi oîntJOCe, dar a
tl1u m l craţi iatdăor faptului că gîndirea şi .su-
lt\1lc .1.lc vieţ şi destinului omenesc. •
( ,) Vizual vorbind, nmasăe mai muli cu opera
1 o ncdră decît cu ·tragedia mern.dăo La început,
o,ul _juca un ,rol de ectăinp. Era un singur ac-
Wr/ llochil fiind cel c.irc a introdus un "1 doilea.
Mu au aicmţdel corale, care cr·au de fapt cîn-
ît , . Muzic.a şi dansul erau o cont:Înuare a triu-
Utl bort:ia primiti,vc, care se baza pe vOTbirc, su-
Hl'I ş i careşim În laegă usă.rm Er-a mai mult o
„r ceitţarpzn snoăr dcclt un $pCC1'acol. ln special
la început, decorul avea o importanţă s,eundar.ăc
(c) ail,Iţn tragedia nu avea nimic comun C·U rca-
ll1mul. In ectsaă repoidăa timpurie, ea nu se
ocupa de prolilcmelc omcne:ti, ci de hotarul di.n-
tre omenesc şi divin. Tragediile lui EKhil se apro-
piRu foarte muh de cant-atele ditirambice. Temele
lor erau mitice, intrigile simple, tratî-nd despre ra-
portul dintre oameni şi zei, dintre libertate şi ne-
coai;t1aite; ele SIC' făşasured într-o oifatm«ă mira-
ăfr :a face nici o încer-
c uolas ,ă p,suălarnt
care de a jadif.crenţ personajele sau de a repre-
i cnta realitatea. In construqia lor, .aceste drame
erau mai soa-ătremn cu ,sculptura arhăci de la
O limpia dcdt cu sculp; ,ur,a a1i<:ăsc .a Partenonului.
ana pc9tru ·top. Din epoc.i lui Pe-
,ric\cd,) Era o
fiecare ecaăţnt al Atenei primea de la stat
l,ani .pentru bi,lcte de ,teatru. Cinci iroăcedujt ofi-
ciali alegeau piesele, u-sdzăincl• ăîsn dpuă gus-
1ul unui auditoriu de smaă.
(c) Era produsul unui singur om, iar nu opera
c o iăntabm a poctu1ui, compozitorului şi regizoru-
lui. La început, autorul Dll. Scr,ia doar libretul, ci
compunea iş muzica şi cîntecele, aranja dansw-ile,
fiind -regizor, actor iş chiar impresar.
(f) Potrivit consensului de opinie din epocile
ulterioare, caets- ă tragedie a atins culmi care, de
115 atunci, nu au mai ,fost pdşăe. i et . Conform curioasei
.,legi a serici\ trei mari tragedieni greci au ăap
rut inu-o succesiune îsn:rtă Escliil (525-456),
Sofocle (496-406) iş Euripide (480-406/5). Cel
mai vîrsmic ăînc mai S("ria cînd -aiş Început ca-
riera cel mai r.ntăî
Tragedi·a aegcăr
s-a dezvoltat Într-un ritm ulu-
itor de ra.pid. Eschil a redus dimeniiunile corului,
a dezvoltat dialogul, a introdus un decor mai
som_ptuos şi i-a mîcbrăta pe actori În eşvmtni cu
falduri iş coturni. Sofocle a· eliminat arhaismul
ăcnî vizibil la Esohil, tragediile sale fiind mai
complexe, mai complicate ca plan, mai realiste iş
mai umane, Iară a ţaenur nÎăS' la armonizare iş
idealizare. El ensuiaţ că i-a reprezentat pe oameni
.cum ac trebui să fie"1. Stadiul final a fost atins
de Euripide, caire i-a tvuzrgă,i pe oameni „cum sîn,t
aievea•, fiind un irealist, care a ăftcu trecerea de
la tragedia nivdă la tragedia umaă.n
(g) Marii tragedieni oe interesau lrulea,proape de
ilautceăţ socia•le. Sofocle a reprezentat ideofo-
gia dreptei şi. s-a opus ţiaucn radicale de ilumi-
na.re duse de ecrtă sofi'1i, pe cînd Euripide era
aşt .oşfnrsil ln scrierile acestor doi dramaturgi
conflictul dintre adirtţe dintre tendin-
şi. ienţao,v
ţel conservatoare iş progresis-te a fost introdus în
,artă iar curind a uecut şi în teoria despre .taăr
2. OPINIILE ESTETICE ALE TRAGEDIENI-
LOR ŞI ALE LUI EPIHARM. ţcleRdi despre
teiscă sînt greu de istgă în textele tragedienilor.
Erau mai ncîliaţ ăs se exprime În problemele
etice deoarece erau mai oucpiţera de subiect decît
de rmfăo. siGăm cu toate acestea I.a Sofocle aluzii
la utilitatea şi. ,eăarcpl efăiotr de piesie; în Euri-
piele citim ăc dragostea îl face pe om poet2 iş
de asemenea giăms o .reluare a tţines lui, Teog-
ni-5: ceea ce este frumos e ăc.3tupl
despre ăsetic
reOiţasbv mai toarăpinuecz
putem ăigs la Epiha-rm, principalul reprezentant
al dramei realiste iş nonntuale siciliene. Epiharm
a fost contemp<>ran cu Eschil, poate chiu ceva mai
în vrstă decn acesta. ilţrevasbO sale sînt mai
consistente toăaidr faptului că el era atÎt
filosof şi erudit dt şi dramaturg. Diogenes Laer- 841
IdMe)tI ioi,ec i n f o ~ ăc opera lui cuprindea tr.lllatc
1i edcmăni pre<:um fi o culegere de afo-
rl1111lf, '!ratatul usă Despre "ntaă a toot cunooout
lu~rilU'• a vcm siă- isgmăhl pieşd aternuintaiitefai,lofloi gitoîclmpaui
nff An1lchitate, n sub ocm-
tnLrebUii în ascetă
t:1fordagidţt,larno mcntelc vaeibolrsţ deş-ip eătci.s
era caiegorait ca pitagorician,
cc ne-au parvenii (inclusiv cele
1'41 ă)ites,c departe de a o coofuma, ni-l
ili'il~ mai apropiat de celalalt pol al filosofiei
timpului, caădi de pţoiecna rcpămei iş slaRtviă
ii .o/irti'lor.
Un fragment attibuit lui brovetş de.pre «lati-
li.11ca lormelor artisti.ce, despre ednaţp lor
[ i îan.r-ătu, tiStululiu cel mai
"'" de om. Ataltleunlt-irfamă ul c cru l na·tura4•
upon.am c uitdăr de
lu '-'CI dc-a'l ucilea citim că .,,mintea vede şi aude"5.
,\ytm aici o formulare căoisn a intelectualismului
11'9\!csc, potrivit răcuia noanra rdeăvi
uln eilrcţ chiar şi atunci cind pare a-fi avea iz- ncuaoşter
vorul în vazu·l iş auzul nostru. Aastăce cioţnpe
a a'V ut o marc îăsemn tatc şi în teoria frumosului
fi a ar tei iş iCemarcabi1 c ăc exipresi.a cea mai ·radi-
ca.lâ i-a fost tăad tooma1 de wi poet.
.l. TULSFIRŞ TRAGEDIEI; ARISTOFAN.
Marca odeăprai a dramei a fost ă1tSruC iş nu a su-
pr• tiueţv dincolo de finele secolului al V-lea: ua-
ffcdia naetiă a lua·t itsşîr odaăt cu moartea lui
olocle şi a <lui Ew:ipide. ln secolul al IV-iea au
corninuat să. ăpra opere dramatice; ,eÎrnădav-t
p rn aeţ1ud a crescut de fapt, ioşumern autorii. scriau
şi unii au fo'St chiar foarte prolifici.
pentru necsă
J\stidama-s din Atena a compus· 240 de tragedii iş
cll'ame satirice, iac Carcinos din Acragas 160, An-
t ifones din Atena a .cris 245 de comedii iş Alexio
din l lhurioi 280. Nivelul nu era în.ăs ridioat, iar în
M!colul al IV-lea spiritele eminente s-au îndreptat
ma.i ăd,Jar&e spre p.ăroz De,igur, publ.cul era ln-
de ·tea11ru şi otelele ocenei aeufăc turn= ln
înueaga Grecie, dar cultul teatral era în- pr~muldrăgo1n
rînd un cult ,ă l actorului. Aristofan ne spune c ă
11 pc atunci actorul ·În-semna mai mul•t decît poetu1.
ln 406, dpău moartea lui Sofocle iş a lui Euri-
pide, Aristofa.n a sintetizat stadiul la -care se afla
tragedia atănei în comedia ,sa lrşot.eaB El a
conchis, nu răf dreptate, ăc tragedia s-a epuizat,
socotindu-l v.inovat de tăecas ae-uitsţ pe ultimul
tragedian (Euripidel. Aristofan a pu,s acest dezastru
.PC, coşeiÎ,nţt.sPrd~a!m ilumini~te ale
lui Eunpide, raspunzatoare, dupa el, de cumarea
.ţăir Cauza adîncă a fost împrejurarea ăc Euri-
piele a ztăcu sub ţnieufal lu.i Soccate iş sub impe-
riul filosofiei iş ăc a ţa.tnreu Ia sublim în favoarea
sob.iretţă Judecata aceasta era aexctă în ,sensul
ăc Socra-te iş tsifş,o filosofia şi ilumini9mu} adu-
eăsr o schimba.re în cultura ăcre.sga ln secolul
al IV-iea ,proza a deveni• mai o.mir,taănp1 decît
poezia. Filosofia a preJ.uat de la poezie rolul domi-
nant În vţai lntăuceai a g·recilor. Marile .pro-
bleme ale esinxtţ umane ca.re eădS1.r naetrş
tragediei îi determinau acum eclipsa, din zuaăc ăc
ajunsese să se cdăera în general ăc e mai bine ca
aceste probleme ăs f.i.e puse într-un alt cadru şi
într-un mod diferit şi că erau mai corect tr.a·tate
de filosofi decît de ţp.oie Indirect, einsţloc
acestei suaţi.t au fost salutare pentru artă, deoa-
rece i-au tucfă pe filosofi ăs edifice o teorie a po-
eziei şi a a.rtei.
Aristofan nu a fost un teoretician, dar el a în-
rîurit teoria situîndu-se la şorbîia ideii de a cri-
tica arta în cqnformitate cu iăcnteţls morale iş
politice ale ă.tsţieco şi a sneiţt ca tocmai acest
considerent să uăzcsela tepraăn arta6. El nu a
fost sin.gurul care a gîndit astfel, dar a fost primul
care a entuţa principiul. A ăo-tucf într-o com-
,principiul acesta moralizant fiind
eiţzop ,ăpeotci
foarte curînd adoptat de filosofi•. ·
El a t.ainţ şi un alt motiv în teoria artei. tn
una dintre comediile sale, Aristofan -spunC: .,Ceea
c[eînnupoaevzieemf' p.nE realitate] bnîghemjă prin iaţtem
o reformulare tpăasor a vechiu-
• B. Snell. ,.A.rlstophanea und dle lĂs,the"k Dle Anllke.
XIII, 1937, pp. 249 şi urm. G. Ugollnl, .L'evoluzlone dtlla
crlUca letteraria d'Arlstofane.., Studl ttallani dl filologia
ola,,ka, 1923. 81
lui concept de -imes.ţat FiloSOfii aveau
•i(-1 dezvolte curînd.
4. PROZA. Proza, care contt.ituie una din prin-
1·ipalele ăizrela ale secolului,al IV-iea, era proza
marilor istorici Herodot şi Tucidirde şi a orato:..
rilor ca Isocrate şi, mai tîrziu, Deniostene. Sis-
1•111111 atenian de măînvtreug încuraja dezvolta-
' " orartor~ caire, asemeni epicii: ·iş mag:ediei gire-
rşot i, nu a mai fost rncteăÎu de ·atunci încoace.
l>,ar operele de oratorie au pus o ărbemolp iteo-
rc1icienilor ar-tei, ică eşdi erau opere de rtăa,
ohicctul lor era nîsă atÎt de practic, încît par a
nu tine deloc de sfera artei.
Printre întemeietorii prozei erigcş.t se rănum
şi Gorgias iş Pla·ton, care au creat teoria artei.
Ceva mai dl'71Îu, alt -g,rec, Filostra1t, avea ăs com-
pare serviciile aduse de Gorgias ptozei artistice
rn cele aduse de Eschil tragediei. Platon -şai lă-p
idtmă adt o ăfmro tilăear proprie, bieonamcţ
intre eaţirsdt ăts,nav şi ,rdăam cît iş prOpriul
\:ÎU limbaj şi stil. Dăup cum răaecm Wilamo-
witz, -proza lui trebuie tică cu glas tare pentru
iş-a dezvăliu „vorbireameufţrsil, întrudt e o realizare pe
C'are ,aomsncăe nu a Întrecut-o şi nu
c în stare s-o cîntre."aă ln ceea ce-4 vşirpte pe
Aristotel, el a oferit un model de ·roăzp iţtnş
icăf sămlpi şi săricep, a ăreic upmesră paodăb
c tocmai lipsa icrăeo podoabe·.
3. ARTELE PLASTICE
I. AŞRIT DESPRE ARTA. eşmntuCoa arhi-
tectura «csaăerg din se,:olele al Valea iş al IV-iea
111ai ales din .ruine, sculptura lor lciăsa dăpu co-
pii, iar pic.tura numai din descrieri; dar ruinele,
,·npiile şi descrierile sînt suficiente pentru a ne
,·nnvinge că arta claăsi a Gr«iei era o ·răta
mare. Epocile ulterioare au ,produs o n:aă dife-
riăt, conform îăsn opiniei gerierale formate de-a
lungu] veacur.Dlor, n-au produs odniatăc alta
mai ,etădis.şkv
Teoria tăiarSc s-a dezvoltat paralel cu _ceastă
89 mare rtăa: Intre ele au existat chiu gărultie ·per-
sonale. ulMiţ dintre artiş zilei nu s-au uţml
mit numai să u,itcaoănr9 să -sculpteze şi ăs pi'c-
teze, ci ,au şi scris despre ard. letaţr.T lor cu-
prindeau nu numai imonrţfa tehnice iş idei ba-
zate pe nţiraxep ,ăcptair ci şi icuţsd ~erale
despre „legi iş simetrie• şi „canoanele artei•, con-
ţindî şi principii estetice care le ofereau un ghid
tilorşa contemporaniB,
Printre ecihraţt perioadei clasice care a,u
scris despre arta lor. îl ămisg pe Silenos, autorul
unei 'ţriăc <intitulate Despre simetria dorică, Icti-
nos, crea1torul• Partenonului, şi limuţ iţla. Marel'e
Policlet a .scris despre ,c?turslă ca şi Eufoanor.
Faimosul pictor Parrhasios ne-a tăas·l un trata.t,
Despre ,tăucipr ca iş pictorul Nici-as. Pictorul
Agatharh.os a SC·rÎs despre pictura Î1sedtăa scenei
şi care, iroădta efectului ei iluzionist, stirnea
mari siudcţ în pocăe. ăuDp cum ne spune Fifo-
strat, nviăţ,aÎ din vechime ,au scris despre sime-
ttie în i•ăc,turp iar prin ăa•„invîţ îi elnîaţg
pc aşt.ir
Toate aceste scrieri teo~tice s-au pierdut, dar
unele opere de rtaă clasice au vUapÎustţre şi por-
nind de la ele trebuie să descopere istoricul con-
cepţil estetice ale perioadei respective. Va con-
stata că (a) în principiu, operele de rtăa -se con-
formau unor canoane. că (b) puteau otuşi să se
abtă în mod voit de la aceste canoane, iş că
(c) operele au pă.rtis tiparele artiţlnode oare-
cum schematice în favoarea formelor organice.
Aceste trei iătsru ale artei clasice, întru.cit au
o nsifamecţ estiăc ergln,aă trebuie să fie di,s-
cutaite 'Separat.
2. CANONUL. Arta cisală a grecilor presu,pu-
nea ăc în cazul eiroăc opere seixăt un canon
(kan6n), ădiac o ăromf de care e legat artistul.
Termenul de kan6n era echivalentul Î.n ar,tele
plastice al termenului n6mos din mc.ăziu ln cele
din măur, ambii termeni au dobîndit caeiş sem-
ifnec.aţ Tntocmai cum muzicienii greci -işua sta-
90
h!Ht 11omurile sau legea, la fel ui-aş fixat iş ar
1ft1H 1>las1ici greci canonul sau surăam lor: l-au
l'Mu1111, 11u fost iÎaţîen:drc ăc l-au tgăis · şi l-au
•1111 a1 în operele lor.
h1oria artei face ·diţacnts înuc perioadele
11('lU1onU:c" şi cele „necanomce•, Aceasta
I Î n unde perrowe ai,tnş , calJta şi sănmaeî r„pocta
1111 canon, ca pe o chzăşei a iţceu,.pfrn pe cînd
fit -1i1elc îl rveăi ca pe cev.a uăotnrd ariei, caipe o
rt:strîngere a reăţiblt lor. Arta g r• csăae din pe-
rioada acl s căi a fost căiano.
Majoritatea canoane!or cunoscute În istoric au
avut o o rigine iş o j~9tificare fie lc,găirut fie
5 ioca l ă , unde ăîns au .prescris norme a-rtis·ticc nu-
mai pentm că a~~tea reprezentau suprema per-
feqiune: erau justificate pc temeiuri estetice. Ca-
noanele ·g re ecş ti au avut de fa_pt o junificarc es-
teică . lată principala lor tăr as tr,u ă . Alta c elas-
ticit,Uea lor: er.au mai gdabăer auteăc dccît fixate
si erau supuse revizui,r-ii şi ct.eroiă A treia ărt
Î;s ruăt a lor este ăc se refereau la rpioţ şi
puteau fi exprimaotc numeric. Ek postulau cu cit
.ircbuic să fie mai ma•rc baza unei coloane per-
fcete ţa.fă de capitelul ci şi cu cît trebuie ăs fie
mai marc cor,pul decît capul unei statui perfecte.
Ipoteza ifocăsl pc care se lbaza canonul era ăc
istex ă o ciun ă rpţ,eio mai de ăsrîvşit cJecît
toate.
3. CANONUL lN 'ARHITE<ITURA. Arh;tec-
<~'.1'.res-:: :~hifi:atfo~::tri anC:!i~~fi~~i:r~~!1ur:f
V-lea, ei Ic aplicau În construirea templelor iş ,Ie
ninscmnau în trata-te\ ruinC'lc datînd din icsetăa:
răaeopdi dovedesc c,ă îăcn de pe a,tunci, aplica-
rea canonului se generalizase. Acesta a fost apli-
\·at global edificiilor -în totalita-tca lor, ca iş unor
• G. Deblo, Eln Proportfr,n'itfeuh tlu anllken Bauku111t.
1806. A. Tlench, "Ole Proportlonen ln der Archltektur",
1/andbuch der A r chlJologle, JV, 1, 1904. O . Wolff, Tanpel·
masu, dmr Gud: der Proportlonen 111 den antlken und allchrl,tll-
cl1e11 SaJ;ralbaufen , 1912. E. M6Mel, Dle Proportlon ln d.er
Anlfke und Mittelalfer, t!J26. T h . Fischer, Zwel l'ortra,e
t1 flbtr Proporttomn, 1055,
Ft1. 1 fi 2 aratl operilţ constante ale templelor anllcc.
Potrlvlt lui Vltruvlu, a.calea era.u determlnate asUel Incit
,aaeltniaeţ unul portic de patru coloane, ca Ol a unuia de
coloane d mboare 27 de modull, un modul fli.ad egal cu
mjutaeă razel unei coloane, mlaurat:A la bazl.
qăpi constitu,tive ale acestora, precum coloane,
capitelu,ri, şn,oreic frize şi frontoane. Formele
permanente, canonice, ale arhitecturii erşticg o
şi ineluc-
făcea:u să păar tib.ăv,oce ioăsnrleapm
al_ă.tbi Sursele ,dau ra·rcori numele ştri,ola ca şi
artistul n~ar fi f.o,t un creator, ci mai de-
cum
g,rabă executantul, şi oa şi cum opera arhitectu-
rală a·r fi urmat legi eterne independente de in-
divid şi po.ăce
Canonul arhitecturii cetşgir clasice avea un
caracter matematic. Romanul Vitruviu, care a
continuat ţrtadi arhitectilor ,greci clasici, scria:
edificiilor _căsont în simetrie, de ale
ercăi r.iporturi arhiteqii -trebuie să ţniăpozmiţa„C seama cu
multă "igjă. Simetria se natşe din reiopţ .. ,
este 1S-ubo.rdon-a,rea la un modul, în p.ăriţ
alicote, a membrelor unei rlăciuţairoPp iş a ăuicrl ·în ·
ansacnblu". (Arheologii nu sînt de acord dăca
modulul unui templu doric era trigliful sau ra_za
unei coloane ăuarstm la ă,zab dar ambele ipo-
~ze fac păbisol reconstruirea întregului templu.) ,aj
lntr-un templu grecesc fiecare detaliu şîi a•re
irnaţop e.nivuătc cDaă uăml ca modul raza
unei coloane, atunci Tezcumul atenian are un
l10111ispiciu hexastil de 27 de moduli: cele asşe
nlloane ărmaso 12 mocluli, cele trei intoraxuri
nmtr.i!c cupriatd 3,2 anoduli., cele uădo interaxuri
1,ncrale cite 2,7 - în total 27 de moduli. Rapor-
tul dintre o ăncloa iş interaxul central e astfel
de 2:J,2 sau 5:8, Triglif.ul are iţămeal de un mo-
dul iar metopa de 1,6, astfel încît ra,portul -lor e
tot de 5:8. ecaişAl se vor întîlni la
numeroase temple dorice (fig. 1 şi 2).irpoţ
Vitruviu scria: .. D1:iă> stabilirea modulului prin
,·alcule, se deduce orînduirea întreg·ÎÎ urăi.lc Gro-
\Îmea coloanei va fi de doi moduli; ea,iţlănîm
inclusiv capitelul, de 14 moduli; ilmeanăţî capi-
telului va fi de un modul; ălţaemi lui de doi mo-
duli şi o meişs ... Arhitrava va avea eîiţămanl
<le un modul, inclusiv listelul ti ăprtleuci ...
Peste •ratv.hăi se vor eazş triglifele cu metopele
lor; ele vor fi înalte de un modul şi ăt,eflj-ua
la.te în front de un modul"". A descris şi alte
elemente ale ordinului într-un mod semoanrăt.
Pentru istoricul estieticii toa-te aceste cifre deta-
'3 liate sînt de o esrădu tăţnaproli în ocmparţie
I/
I111
11111
~I
J
Fig. 3. Arhitectura easăgcr era guvemalil de un canon
general care stabilea rielopţ diferi telor ei clemente, dar
ln co.drul acestul canon existau cel puUn trei „ordine": dori-
cul (A), Ionicul (B) şi corinticul (C), o.ceste rpoiţ fiind
mal masive sau mai aeriene, avtnd un efect mal dllclpllnat
sau mal relaxat.
:ef:C):u~ra~ t:;;;~::; ~:::?} cffg.t~)~e ele-
ln Antichitate, ·,canonul era aplica,t îndeosebi
templelor, dar iş construqiei teatrelor• (fig. 4).
Vîtruviu scria: .,ln ce vietrşp infocarmţ tea-
• W. Leplk-Kopaczydaka, .,Mathematlcal Planolng of
Anclent Theatres", Prac · Wroclawsklego Towanystwa Nauko-
1«9", A, 22, 1949, 94
1t olul ş,iunîs şea ea vaÎnt·r-ecbeunitruăfcu -.,se-tă astfel: cu ,·îrful
l10111,,Q ~11lui ' azt vilrasa un cerc
dt m ă riema •perimetrului pe ca~e ru.p1eaz ă s-)ă
1tlb b z>al ă viitorul teatru. ln ZCcst cerc se vor
l1urric pairu triunghiuri cu la,turilC şi la in,tervalc
t1111!c•. Acest plan geomet-ric pen*'u teatre ·a fost
1111li1.at în Grecia îănc din :vr~U1'Îlc clasice: îl
Jj~.CJE
FI&, .f. Teatru conatrult dupl prtnclpli. geometrice: .cu
vlrful compasului autş ln centru ae va trasa un cerc de
mlrhnea perimetrului pe care unnead al-I albi. la bui
viitorul teatru. fn acest cerc ae vor lnscrte- patru trlungbturl
cu laturile fi la Intervale qale. Io locul unde acela dintre
triunghiuri a cirul laturi va n mal aproape de scenl lntretale
c nireţmucfa . acolo, de-a lungul tţeacl iaturl, li ae a,eze
maralnlle tronUspldulut scenei" (Vltru.Vhi). A.ceata e prin-
cipiul dupl care au fost construite t.eatnJe· romane; prtn-
clplul grecesc e uemlnltor, numai ci ae bazead pe pAtrate
95 1n loc de trlungbfurl. ·
Fig. 5. ltmeaoţ fi amplasarea coloanelor la templele
arecetU so conformau tn general a,a-numltelor triunghiuri
plta1orldene, ale cAror laturi erau tn rţoiap de 3 : 4 : 5.
F1g. 6. Desenul zaAeflUşo modul ln care ercţtiha din
AoUchltate deaenau o volutA: curba era determlnatl geo,.
metric pomlndu-ae de la punctele derivate din pltratele
IDICrlao lntr-un cerc. E vorba de etlimuaş-n pAtrate „pla-
tonice"". avtnd Intre ele un raport apeclllc.
.ămsig şi la teatrul atenian al lui Dionisos, cel
mai vechi ·reatru construit din piatră cunoscut
npăî azi. htr(ieAcţ ca,re proiectau teatrele săp
trau o periţo tnoăcas şi Între îlţiăenam sce-
nei iş siadnt.ţ ei ·afţă de de audhoriu. La con-
strucţeli mai tînii, maîneiăţl a fost itaun,ădm
iş auditoriumul a fost apropia·t onril.)paţ
Canonul arhitectural codifica şi detalii precum
coloanele (fig. 5), antablamentul şi chiar volutele
capitelu,rilor şi canelurilor de pe coloane. Cu aju-
torul metodelor matematice, aeţithrc aplicau 9Q
lflJC. 7. Canonul grecesc urmirea lndeosebl al defineascl
1111mtlrul de caneluri dintr-o coloanl (A). atablllnd Inii fi
111lh1dmen canelurllor. In ordinul doric (B) aceasta se ficea
1Ju1111trulndu-se un pltrat pe arcul unei caneluri: adlnclmea
aanolnrll era determinau. 1n acest caz de un arc de cerc cu
ffnlrul tn mijlocul lut.iapăr ln ordinul Ionic, aceaati
•dtnchne ,e determina tot geometric, dar nu ln acelalfl fel (C).
Io luţabntre triunghiuri cu laturile tn poreţi de 3 : 4: 6,
pa care anUcll le considerau drept cele mal lvtaedrş
fl11url geometrice.
l',lllonul la toare aceste detalii cu precizie şi meti-
rulozitate. Canonul prescria volu,te la capitelu-
rii,le ·ionice, W awirhţcet traisau geometric spiirele
arestei volute (fig. 6). Canonul decreta nu numai
ulămnr canelurilor unei coloane (20 la cele do-
rice, 24 la cele ionire), ci şi adîncimea lor (fig. 7).
La ordinul doric, adîncimea era iremnatdă prin
sareumă razei de lia · casrţietn diagonalelor
construi,t pe coa,rda canelurii. 1n or-
unui prtaă
(linul -ionic, ea era astbăil cu ajutorul -i~mşnua
tului itri.unghi pitagorician, despre ca.re grecii afi.r-
mau că este o rifugă eăgmictro prin eţcănxl
.ătcefpr C:Crcul era, desigur, considerat iş el o
iurfăg ăecprft (fig. 8).
Uneori, canonul arhitectu,ral al ichătnţA era
pus atît în slujba ăuizlv cît iş a a.uzului. Cano-
nul teat-ral definea nu numai forma edificiului,
dar iş metodele prin care se putea realiza o ăbun
ăau.C1itsc In teatre ,se instalau vase acustice pădu
97 un plan specific, ·proiectat nu numai pentru a am-
Fig. 8. rpleiţPo Interioare a1e Panteonului din Roma
aratA cA unele proportll ale arhlteclurll antice erau raportate
la clrcumferlnta unul cerc. Diametrul orizontal al cercu•
Iul mare ăchemazr pi:lţmrae fundamentali a clAdlrll
dintre piţer iş cupolA. Desenul udp(ă O. Schubert) ·ţtlnf
aşlze fi numeroase alte cercuri iş triunghiuri care deter·
mini ţreilop Panteonului.
Fig. 9, Acest desen aratA cum lş amplasau anticii 1n teatre
vasele acustice. Ele erau selectate şi aranjate nu numai
pentru a ampllflca vocea, ci iş pentru B·l da tlmbrul adecvat. ~
11Hll~1 volumul vocii, dar iş pentru a-i asigura
1t11111I nec:<:sar (fig. 9).
~. OANONUL SCULPTIJRII. iŞ sculptorii
l4t l i\11 încercat ăs t,săbileac un canon pentru
.-v, _ lor. Se ietş ăc Policlet a repurtat cel mai maire
•o , oi 1n tsaăce dcireţ. Canonul scupturii era
lill !llltneric şi depindea de -0 oirpeţ ăi.fx uDăp
I\11f11 ne oeaizrmnăf Galcn9, useaţrfm ierdăz „în
JIOpOr~ilc ... pă ,,orţil de dălip raportul degetu-
ul r~111 de deget iş al degetelor <oate fuaăţf .ia ddee
111obn şi eui,ătlnch-. ·ale acestora
1 h raf,ţ1b ale eţtbunairl ţafă de ţba,r .ale tutu-
ror fn fine, af .ţă de fiecare diin toa·te, şa cusiătn m tsă
scrf, în Canonul lui Policlet". Vitruviu
f111r. un mod nom:tăreas ,,Natura a căfut corpul
11111ului În aş fel ăc toate membrele .ră - pnuds în
ilOumitc rţoip întregii lui ,iţăîşnf ·r ·Î ..• aFţ
capului, de la răieb la rclteuş ,irfunţ icăad
fllu la lăin-recd de jos ale rp,iulă este a zecea
1)11rte din nălţimeîa ",latoă dpău care ăonicut
diferitelor pă ,iţr
,k făcsandie numeric eiproţl
ole corpului omenesc. Acest canon a fost respec-
l'IU cu etcisţ de sculptorii cla.sici. Singurul frag-
ment ,ratsăp din itratatul lui Policlet iăr.amf
într-o epoăr de .tăr,a a,np.efrcţiu (tO eU) izvo- ăc,
r ă eşt din echilibrul rna-i multor numere şi .ineuţp
vnrianr.e sînt hotă ·orte•a10Î .
Canonul sculptori:lor .urma în .realitate nartura,
nu .arta, aumsă.r oprţi ,lc şa cwn apar ele în
MJră,ul mdeoscbi la 'Un~ bi.ne rfăc,tu IITlai ebgăard
c.lccît ropeţli care ,pot ăreap la o statuie. Era,
,prin u,rma-ret după cum l-a numit Panofsky-, un
canon „antropomet,ric". Ca atare, el nu a -stipulait
nici un principiu ireferitor 1a dreptul pe care l-ar
putea avea un sculptor de a introduce icoeţr în
anatomie şi veităsrpc cu ,scopul de-a ameliora
natu,ra. Faptul ca sculptorii greci s-au artă- in-
re1c s ţai de canonul naturii . iş l-au utilizat în an~
lnr e'vodtŞ -săîn ăc ei l-au privit ca obligatoriu
ş i în .ătar V~nuviu ocuătin: • Vechii p ictori iş
• E. Panofsky, ..Ole E ntwlcklung der Proportlonslehre
1111 Abblld der SUlentwlcklung", Monat,Mfte filr Kurutwts•
ft , rruchaft, IV, 1921.
sculptori erinumţ s-au folosit de aceste ţroÎp
(care de fapt sînt oţplrie unui om bine cf)tău,
ndobţiî ma,ri iş tşnesfiLr merite". (Grecii consi-
derau de la sine Îselnţ ăc natura, şi îndeosebi
cor.pul omenesc, verazăl poi,rţ matematic de-
finite, gîtrdnă de aici concluzia că zperltniă
naturii în atră ~rebuie să etale7.c oripţ simi-
lare.)
Canonul sculptorilor cuprindea nu numai pro-
porţiel corpului în ansamblu, ci şi pe cele ale .ăpr
roliţ lui, îndeosebi porţile ,eţi•f ţFa era îm-
ătiţrp În trei: f.runit.ea, na"Sul iş buzele, inclusiv
o.airăb Aii::i ăîn,s ăupd cum au revelat iăsm
tori e,ntţiauăm canonul nşcuteoa .airţv Sculp-
tura unei anumite perioade din secolul al V-lea
o frunte gîtnsuă iş paritea nriăaeof a
itnzerpă fe~i mai unla.gită Policlet a revenit la eîraăimpţ
ţife în trei unciesţ egale, pe cînd Euf.ranor s~
bătua întrucîtva de la aetcăs diviziune. ln de-
cu,r.sul perioadei clasice, gustul grecilor a fluctuat
oarecum ş,i în pofida efortului lor de a crea o
din usclătpr s-au mo-
ară.t ăietoc,vb ripoelţ de gustul predominant.
dificat în ţcnufei
In timpul perioadei clasice şiecrtg, s-a instalat
iş ideea potriv1t ăciera corpul unui om cu consti-
ar putea fi înscris În figuri geometrice
ţutie aăield
simple a. atuăprl iş cercul. ă.caD un om e eşa
zat culcat, cu mîinile şi picioarele întinse, şi se
pune vîrful unui compa-s pe bu,ricul Jui1 atunci,
descriind o rucife,ăţmn degetele mîinilor iş ale
picioarelor vor fi atinse de cumfr•eăţ.ni Grecii
credeau c,ă Într-.un mod ătorasemn, corpul ome-
nesc ,poa.te fi înscris Înt,r-un tăarp, ceea ce a dat
·ideii de om ătpar (în reaăcg aner tetrtlgo-
retşan nos, în ntlăai homo quadratus) care a uţivetspra
în anatomia stiraăc pînă În vremurile moderne
(fig. 10).
• A. Kalkmann. "Die Proportlonen des GesJchts ln der
grlechlschen Kunst.., 53 Programm der archlolog. Gesell-
achaft ln Bel'Un, 1893. •
The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
- 1 - 50
- 51 - 100
- 101 - 150
- 151 - 200
- 201 - 250
- 251 - 300
- 301 - 350
- 351 - 400
- 401 - 450
- 451 - 500
- 501 - 516
Pages: