Faptul se J?Oate explica prin împrejurarea că
tsecaă clas1,ficarc a fost Înueitţăbra în Acade-
mia lui Platon şi ăc doxograful a pus-o ca atare
în ărutgel cu întemeietorul Academiei.
sAteăca trihotomie apare în -schimb la Aristotel.
Dar, în primul rînd, ea are o peciţla ei.fătrd
(fiind ulăitza cu referire la modurile de ăaviţ)
iş, În plus, are o eintţ deătrif. Prin actÎYÎtate
rpc1ă„a•t Stagiritul gelnîţa nu atlt una ăairec
îi espşilt un produs, cit una care se oăzcnerta
nu asupra produsului, ci asupra ienţt, mora'Îe.
Dionysios Thrax a consemnat o Îe)rţmi_:!ă a
artelor În practice şi apotelestice. E însa o divi-
ziune miăasrl cu cea a lui Quincilian, cu o sin-
ea ălas aăfr artele teoretice şi dă
rgău ţef:nrăid
alt nume artel{'lr poietioe (..apotelestic" Îneămas
,,finisat", ,,dus la bun .î"t1şfsr) R. WestP.hal, isto-
ricul mu21icii, cel care a atras cel dinai aiţnet,
acum aproape o ăstu de ani, asupra diviziunii lui
Dionysios, i-a dat o interpretare tife,ădr s_punînd
că arte apotelestice sînt cele care ies avesîitrdş
din actul cieţra (ca în cazul artelor plastic.e), în
timp ce artele practice ncăetis un interpret (ca
în cazul muzicii). Westphal o privea ca pe cea
mai snăîtaem cla-sif.icare produăs în Antichitate
deoarece ea realiza ceea ce altele nu ztiseăbru
facă: din rîndul artelor (În pcaţei ălagr a ter- să
menului) ea a distins artele frumoase, pe care
el le-a ăţmpitîr În arte plastice Ji arte muzica!e.
Interpretarea nu e snăî autentica, deoarece pune
o mpreaănt edrnămo pe o gindire ncat.iă (Se
poate dguăa că la Dionysios Thrax, diviziunea
era crvpaudăl. Ea indudea iş artele „teoretice" iş
pe cele 0 peripoietice", iădac acele arte care fac
pur iş simplu uz de tru,naă cum ar fi -pescuitul şi
vîna.tul.10)
Gramaticul Lucius Tarrhaeus (citat de Diony-
sios) a .dat o ătal tvairăn de clasificare. Artelor
teoretice, practice şi apotelesmatice, el le-a audă
gat artele organice. Acestea erau arte care -se bi-
zuie pc unelte sau instrumente, de exemplu arta
C"Întatului din flaur11. El a mriÎ-ptă astfel artele
451 .,practice" ale lui Quinti1ian în duăo: cele care
ă'ens.tci unelte iş( pe care le-a numit „or§anice•)
şi- cele, asemeni dansului, care nu necesita unelte
iş( .pe ca·re le-a numit „practice•).
6. CLASIFICAREA LUI CICERO. Cicero s-a
bazat şbeodnît pe clasificarea anloiţdtră a arte-
lor: liberade iş servile sau utile şi delectabile. Oca-
zional s-a referit ăÎns la alte i.arcălfs Astfel,
luînd valoarea iroăec arte ca zăab de clasificare,
el niauboş ăs Îptăram artele În supreme (artes
maximae), mijlocii (artes mediocres) iş inferioare
(minores). Artele politice iş militare Ie considera
supreme; artele intelectuale precedate de filosofie
(hrocreatrix et quasi 1'arens omnium laudatarum
artium\ inclusiv poezia si oratoria, le categorisea
în rîndul celor mijlocii, În tţaciroe cea mai de
jos trecînd restul artelor, idăca ,pictura, sculptura,
muzica. actoria si atletica. Maioritarea artelar „Iru-,
moase• se cusă~a astfel în ratee:oria ă,rai·nefo
reea ce ne orăfe cnîă n advoă ăr anticii nu prc-
tuiau în mod deosebit artele în care au excelat.
Cicero a aticţsh iş o tlăa dasirficare în arte ver-
bale iş mute (artes mutae)12. Poezia, oratoria si
muzica apurţine ,primei categorii. oictura si
ts1~ounlepzteur~mcsa~le1indte,r-eaac{aotuaa.ceNas-ta! fa:u.t ,dedt să men-
d1v1.zmne care n-a
fost nici p('catoă şi nici n-a exercitat vreo influ-
ăneţ în Antichitate. Ea a taăcp o mare fnsem-
1ătae şitou în teor,ia oenmrdă a artei. A fost
ăucft în '.ă?tr1elu cu artele i·mitative sau delecta-
bile, sieparînd oă.ud grupe semnificative de arte:
cele ale cuvîntu1ui si artele nlastice.
7. CLASIFICAREA LUI PLOTIN. Tn amur-
J?ul Ahităţ,nc Plotin a fuctă înăc o Încercare
de a clasifica artele. iŞ el le-a clasificat .pe haza
eţpaci -rtţiecs zarcnitoăpeu a termenului.
Ne vom referi la iacelărsf lui în caipitolul ur-
,rotmă consacrat estetici,i sale, dar trebuie ăs anti-
cmpăi aici ăc în Enneada a 4-a (IV, 4, 31 ), el a
Împărţit artele, în cuifeţn de uneltele lor, În cele
care se bizuie pc elţfor naturii şi cele care se
bizuie pc propriil.e lor unelte. Acestora le-a ău-ad
gat ăsîn iş o a treia categorie, cea a artelor psiha-
gogice, care fac -uz de unelte mentale13• eaăActs
452
clasificare se face ecoul foi Platon iş Aristotel,
dar ocţeni iş idei independente.
O ăatl clasificare ne inîtpăm în EmJeada a
5-a (V, 9, 11). Este proh•hil cea m•i ătlmeocp
clintire toate cite au fost imaginate În dec,ursul
ăţihctnA iş rtenpăiz ultimul .cuvînt al acesteia
pe tema artei14. Plotin a ipărţmt,î artele în pro-
ductive, precum arhitectura, imitative, precum
pictura, scUllptura, dansul, pantomima iş muzica,
artele care ujtaă natura, ca agricultura iş medi-
cina, cele ca.re iloeraămz activitatea anm,uă ca
retorica, suategia, economia iş arta e,ăvniurg
artele ipur intelectuale, ca geometria. ln ciuda şi
rolului foa.rte însemnat jucat de .frumos în filoso-
fia lui Plotin, el nu a distins artele .,.frumoase" ca
pe .un tip particular de rtă;a ele pot fi săgite în
trei din cele cinci ,.categorii de .aărt identificate de
Plotin.
8. AŞSE CLASIFICARI. Se poate astfel afir-
ma ăe Antichitatea -ănamogerc a produs cel
ale artelor. Prima, care a
uÎţpni aseş isalfcăr
fost tţiăna de to,işfs -işa luat drept zaăb finali-
tatea. artelor iş din acest punct de vedere le-a
deosebit pc .cele „utile" de cele „distractive'' sau,
ca să folosim o terminologie oşru cele
care erau .,.necesare ţ"ive de cele „delectabile".dirfă,te
A doua clasificare, taurlofăm de Platon şi Aris-
totel, şi-a luat ca zabă leţari dintre arte şi rea-
litate iş le-a iîmţrăpt În cele care ă.,erzca lucruri"
şi cele eare eazc„ră ·imagini" sau, în ăalt versiu-
ne, în cele care „Întregesc natura" şi cele care .,.o
"ăt.im
A treia clasificare a ţriăpmî-t artele în funqie
de taivăecl,ţ de ordin mental sau fizic, cerute
de pra'Cticarea lor, Artele care cereau doar activi-
tate ltaăemn au fost .numite „liberale", pc cînd
cele necesitînd efort fizic au fost numite „servile'".
Galen de-a spus primelor arte „intelectuale" iş
celorlalte tug.e"ri„şm tdaArăve eitnţ a
acestor riţmî.ăp, era de a separa artele superioare
de cele inferioare, motiv pentru care diviziunea lui
Cicero în arte .,!>U·preme", .,mijlocii" iş „inferioarea
'453 poate fi corăeatl cu ace-asta·
A patra clasificare, nocsătaem de Quincilian,
s-a întemeiat pe gradul de realizare accesibil fie-
ierăc arte, a.cestea fiind di,vjzate ca atare în ar,te
.,teoretice'", ..,practice" şi „poietice". setăAac cla-
sificare a avut meritul de a separa ientşţl iş de
a nu le amesteca cu artele productive.
A cincea, niaătţ de Cicero, a 'tţrăP!ilIÎ artele
pe baza materialului fizic ueibtnî.ţra Din acest
pum:t de vedere, artele au fost mtîeiţrăp în ver-
bale şi „mute".
A saş,e imagnăt de Plotin, a îtipăţrm artele
În eicufnţ de uneltele .eaţniubrtî
Clasificarea lui Posidonios iş Seneca era o com-
anbeţi Între a treia iş prima clasificare iş distin-
gea patru tipuri de arte denumite de ea „vulgare",
.,distractive"', ,,educative" şi „liberale". Era o cla-
sificare eăcitl ărf nici un principiu unificator.
Aceaşi constatare e ilăvba şi în cazul cvintuplei
cifrăsal a lui Plotin, care este o amalgamare a
pcimei, a celei de-1c1. doua aş-i celei de-a ipatra cla-
ri.cfăs Este mai bine 9pus o reunire a celor mai
importante tipuri de arte decît o lăbaivtre cla-
sificare.
iDeş scriitorii elenistici au manifestat. un inte-
res acut pentru leăcrifsa artei, cele mai vala-
bile au fost cele formulate mai devreme, ăcadi mai
ales yrimele trei. Clasificarea lui Plutarh fusese
tipărega de Aristotel, ca iş cea de a patra clasi-
ficare.
pîndirea şi rtşeaocunifncaSţmesirătoc a acestor clasifăr, ărs au
lor în lumea ctnaiă
fost în fiecare caz foarte diferite. Numai dăuo
din ele, prima (ătucf în funţice de finalitatea
artei) şi a treia uă(fct în ceţufin de activitatea
artistului) au devenit universale. Cea de-a doua
(făcut în feiuncţ de leriaţ dintre arte iş reali-
tatel, a fost tacpeă în cercurile ţfnice,tş ne-
îped.şan ăîsn toăicnda limitele lor.
E rema,rcabil faptul cănî din cele mai vechi
timpuri artele cteşrgi au intrat în uoăd mari
grupuri, cele expresive, incluzînd poezia, muzica
şi dansul, şi cele contemplative, incluzînd sculptu~
ra şi arhitectura. Şi ştoiu la nici un autor antic 4$.11
nu gas1m o diviz.iune a artelor În aceste oduă
categorii. Motivwl este ă,c anti1.:ii n~au considerat
artele e,cpresive ca arte. Ele au rapăut în scrierile
lor sub denumirea de .poezie". Dualitatea funda-
a artei e&tirşc exipreSia în opo-
ălatnem iş-a ăgtsi
ziţa dint.re răta ÎŞ· poezie.
9. ARTELE .FRUMOASE". Nici una dintre
aceste sacfiărl n-a contribu1t la distingerea ţa
telor •.frumoase", care prezentau un interes deose-
bit pentru .seăcit Conceptele de arte ca .libe-
raile"\ ca .distractive• sau ca „ipoietice" erau deo-
irăpovL prea largi şi prea înguste. Priintre artele
frumoase se ipot săig unele care erau liberale iş
altele care erau servile, unele care erau practice şi
altele c.are erau poietice. Prin urmare, ătsaec
diviziune nu putea fi ătiuzal. ca ăbaz pentru
separarea artelor „frumoase'" de .restul artelor.
Clasificarea artelor în productive iş imitative s-ar
fi putut dovedi mai dă,roinc în catseă ir,ţnvăp
dar incertitudinea iş lipsa de claritate inerente
conceptului de mitaţ„e" au estompat aetăsc
i.eţcntsd
Artele estetice ar fi putut fi distinse fie pentru
ăc ele ioncţ fie pentru ăc nociţ o
expresie a eţopxrnli ţesm,fru umane. Prima idee le-a
fost itnrăs grecilor din era ls,ăcai cea de-a doua
le-a fost ilmafră, dar n-au aplicat-o în clasifica-
rea artelor. Alte odău au fost adop-
tate săîn de scriitorii elenistici: că anumite arteţianrocsde
sînt leuzictă de ineţgma şi de idei. Ambele con-
dieaţsr ar fi putut sta la baza unei ndtsiţc a
artelor estetice, ceea ce ăîsn nu s-a întîmplat în
Antichitate.
Comparativ, cel mai mare progres În separarea
artelor „frumoase" a fost căfut la fstuîrliş Anti-
iţăthc de trcăe Filostrat cel tănîrB 15. Ideea pre-
taneză de el (în tratatul lui Despre cimnă)tasg
era că tesiăx udoă tipuri de rtaă. Unele arte sînt
r,uşetgmi altele sînt ceva mai mult iş acestui din
u.ărm grup el i-a dat numele de so/la. Acest ter-
men a lfo9t aplica,t laniţ de ireci a·dt înzest:G1rilor
oit şi celor ale eolriţp îna-
455 inte ~ a 'fi foH rezervat ernÎ.ţolipÎnţelpior iş oar,ltiş Filos~ra,t a
grătli snÎă din nou termenul pentru a-i include
şi pe .şriat Nu iăxets termen modern care să co-
dnupsreă acestei idei amice iş cel mai apropiat de
ea este poate cid„băe ln acest concept,
Filostrat a inclus atît inţteşl tăsc".ira cît şi artele numite
de noi „frumoase". S-ar putea crede că diviziunea
În arte comune şi tnrăzesÎi artistice superioare fă
ătuc de el era onimăs cu diviziunea în arte co-
mune şi arte liberale. Distinqia era otişu
deoarece criteriul pentru includerea În rîndul arte- ,irteăfd
lor superioare nu era cel negativ de sănaţeb a efor-
tului fizic. Filostrat admitea că sculptura iş mode-
larea obiectelor artistice din rpiată şi metal erau
arte superioare. Criteriul era unul pozitiv, un efort
mental mai Înalt şi mai liber. La Filostrat, artele
„frumoase" nu au fost puse cnîă sub o săuigrn
denumire, continuînd să fie clasificate laăot cu
dar a fost pentru prima oară În
Antichitate (de fapt singura ăt,adiugşetlm,r dacă ne putem
încredere în izvoare) cînd artele ,..frwnoase" au
fosit enumera.te înpmreuă iş i.nclusie în cadrul ace-
işlua concept.
!O. TEORIA ARTELOR. Muzica, poezia, ora-
toria, pictura, sculptura şi arhitectura au fost, în
Antichitate, practicate separat, fiecare ·idnşaîvu-
propria teorie.
Fiec.a.re dintre aceste teorii speciale punea ,pro-
bleme diferite, unele aveau îăns o aplicabilitate ge-
ăarenl la toate artele. Teoria muzicii se ocupa de
epnţda ixpneţr estetice subiective de pro-
porţile matematice obiective: ea se ocupa şi de
efectele educative ale muzicii. Teoria arhitecturii
reliefa probleme de emcoipzţ săitcar şi privi-
toare la canoanele artistice. Teoria picturii şi sculp-
turii se ocupa de psihologia artistului, de atitudi-
nea lui ivăecart sau cutoperăvdi ţfăa de lume.
Retorica a uieştrsă gniătds diferite stiluri iş forme
ale expresiei artistice. Dar problemele cele mai
s-au pus În eotiăp,c Întrucît ele atin-
ntoareipzucăgeau chestiunea udrălieav artistic, a ţiaelr din-
tre rmăfo iş n,ţocuti a iernsaţp şi şgeluitm
şi a uniţte iş regulilor. Poetica s-a ocupat de cea
mai mare parte din acele probleme care, în veacu- 45111
rile ulterioare, aveau să ndăive subectul esteticu.
Cumulate, aceste teorii speciale ale artelor au tunţi
locul unei teorii generale, care nu a existat.
P. TEXTE PRIVIND CLASIFICAREA ARTELOR'
Platon, Gorgias, 465 a
1. Eu nu numesc artă îndeletnicirea care este
ătispl de şatnucre.o
Ioannes Doxapatres, Contra lrxeioţc lui Aph-
thonius (H. Rabe, Prolegomenon sylloge, 113)
2. Arta În Întregimea ei are legi (kan6nes)
generale, operele de traă ăsnî (au reguli) particu-
lare.
RĂPMAlEIŢ ARTELOR lN EFUINCŢ
DE UTILITATE IŞ ECĂRLP
Anon, Contra riuăcl lui Hermogenes, Despre aeş
irăz (H. Rabe, ibidem, 321)
3. Fiecare traă are în vedere trei scopuri: fie
desătarf, ca pictura, fie folosul, ca agricultura,
fie naduoîăm ,ăotpevdri ca muzica, domolitoarea
sufletului rnştavÎue celui zăc.ut
şi deşraotăp
Vezi şi Isocrate E4 şi Cicero KlO, mai su,s.
AEIlŢRMPĂ ARTELOR POTRIVIT ŢCINUFLRO LOR
PRODUCTIVE IŞ IMITATIVE
Platon, Statul, 601 d
4. Vezi mai sus: F 22 şi 23.
Platon, Sojiftul, 219 a
Vezi mai sus: F 23. se ăştgse la Diogenes
O clasificare mrasliă
Laertios, III, 100.
• Se reproduc fragmente din: Platon, Opere, ed. cit.,
vol. I (Gorgfcu, trad. de Alexandru Clzek); Qulntlllan,
Arta oratorlcd, ed. cit„ trad. de Maria Hetco. Fragmentele
4S7 2, 3, 6, 7, 10, 11, 15 slnt traduse de Mihai Gramatopol.
RŢIĂMEAP ARTELOR tN CELE CARE f~TREGESC
IŞ CELE CARE IMĂT i'\ATl;HA
Aristotel, Fizica, 199 a 15
5. Vezi mai sus: G 6
RĂPIŢEAM ARTELOR lN ŞEUGTIMR
ŞI ARTE ENCICLICE
Sholia la Dionysios Thrax (Bekker, Anecdota
graeca, II, 654)
6. Dintre arte, unele sînt ,irguşemt altele sînt
,.,enciclice". şuMegitr se numesc artele manuale
ca metalurgia iş dulgheria. Enciclice sînt artele
ăcroa unii le 51pun şi „cerebrale" (logik&i), ca
astronomia, geometria, muzica, filosofia, medicina,
gramatica şi retorica. Le numesc enciclice deoarece
specialistul (tehnltes) trebuie ăs le ăgrucpa pe
toate pentru a culege din fiecare ce este folositor
(disciplinei) sale.
O clasificare irsaălm e aătd de Cicero, vezi
mai sus: K 9.
ARTE INTELECTUALE ŞI EŞUMTRIG
Galen, · Protrepticul (Carte de îndemnuri), 14,
(Marquardt, 129)
7. Artele se împart mai întîi în dăou grupe.
Unele sînt mentale şi sînt cele mai Însemnate, cele-
lalte sînt demne de rdpţe,si ăic se datoresc efor-
turilor fizice ale corpului; ele sînt numite ştem
guirş sau arte manuale. E mai bine ca cineva s:i
se dedice primului fel de arte ăcdfin cel de al
doilea e tăirsp de iştra la nbrţeăî.t Primului
grup de arte îi paniţr medicina, retorica iş mu-
zica, geometria, aritmetica şi logica, astronomia,
gramatica iş dreptul. Se poate, uăpd vrere, gadău
acestora sculptura iş pictura, În cazul orăc,a şeid
se ctrapăi cu ajutorul mîinilor, munca pe care o
cer nu itecsnă putere i.căerants
ÎMPATRITA DIVIZIUNE APLICATA DE STOICI
Posidonios (Seneca, Scrisori eătrc Luciliu, 88, 21)
8. Vezi mai sus: J 23.
REAŢIĂPMl ARTELOR IN TEORETICE, PRACTICE
ŞI .POIETICE"
Quintilian, Arta oriacă,t II, 18, 1.
9. xEtisă mai multe categorii de arte: unele se
azeăb pe ecuplaţis tăi,ceor se ăzaetiml ăciad
la leţngrîa şi precizarea faptelor; aş este astro-
logia, care nu cere o ucţinae ăizcf, ci se şmriă
eştn la eaÎgţlrn faptului pe care-l are În studiu;
de aceea este ădnmeiut tbeoretike ciă)erot(; al-
tele se zaeăb pe eţcanui; aceasta le constituie
scopul iş se eăzrali prin anueiţ sşăî,ni iar dpuă
acţiune nu ăsal nici o mă;ur o astfel de arăt e
ednuămit praktike :iătc)rp(a de felul acesta este
dansul; altele constau Într-o realizare oănectr iş
şîi ajung scopul În realizarea unei opere pe care o
prezintă ochilor; o astfel de rată o denumim poie-
tike ct(prodvăi:)u în felul acesta este pictura.
,.ARTE PERIPOIETICE..
Sholia la Dionysios Thrax (Bekker, Anecdota
graeca, II, 670)
10. Sînt patru genuri de arte, numite teoretice,
practice, productive (apotelestikai) iş cauzale (peri-
poietikal). Teoretice sînt acelea care au drept scop
cercetarea ţarlă,ion ca astronomia iş aritmetica.
Specifioul celei dintîi e ăs cerceteze tkireauă şi
traiectoria astrelor, al celei de-a doua ăs studieze
analiza iş sinteza numerelor. Practice sînt artele
care ăudp exiţuc ăzÎtaenc a mai fi, ca citha-
ristica şi orhestica (dansul); uădp ce citharistul iş
dansatorul se opresc din cîntat iş dansat, nu ăr
mîne nimic concret (În urma efortului lor). Pro-
ductive se numesc at1tele ale răoc l'CZulta,te finite
se pot vedea dăup cum este cazul sculp-
turii şi al e.iţcutsnor e,iţcxu uDpă ce sculptorul a ter-
minat statuia şi constructorul cnsteuoţria, înmră
statuia şi eilcaăr.d Cauzale se numesc artele care
sedcăv modalitatea prin care dobîndim ceva, cum
ar fi pescuitul sau neătvoa.îr
ARTE ORGANICE11
Sholia la Dionysios T hrax (Bekker, Anecdota
graeca, II, 6S2)
11. Se spune că artele se împart în patru cate-
459 gorii: unele sînt productive (.,poietice"), altele teo-
retice, altele practice iş altele mixte. Lucius Tarr-
ha.eus .aămr'if ăc ,sînt patru feluri de .arte: .produc-
·tive (apotelesmarice), p,r..k:ti:ee, organiic:e (.imtrumen-
tale) iş teoretice. Productive sau apotelesmatice sînt
artele ca.re se cărtaip µcin. ţueinb:rtc lecvă,toi
1prod-uc cev.a u,til ş-i duc la bun f.trişs-î ceea ce cre-
ează. Origanice sau instnJJmen:tale -sîm a.r,tele care
se ăracpti ou ajutorul uneltelor.
IRPĂEŢAM IN ARTE VERBALE IŞ ARTE MUTE
Cicero, Despre orator, III, 7, 26
12. Vezi mai sus: K 11.
PRIMA DIVIZIUNE POTRIVIT LUI PLOTIN
Plotin, IV, 4, 31
13. Vezi mai jos: R 21.
A DOUA DIVIZIUNE POTRIVIT LUI PLOTIN
Plotin, V, 9, 11
14. Vezi mai jos: R 22.
ARTA CA RĂTA ŞI ARTA CA TEŞMUG
Filostrat, Despre amistcgă,n 1 (261 k)
15. [Printre arte] vom socoti ţnÎeluapci iş
altele aotreănms ca filosofia, rostirea cu talent
poetic, la care se gaduă muzica, geometria ,iş pe
Zeus, astronomia, ăcad nu e prea a.ilpătc
lepciune creatoare e iş conducerea iş dispunerea neIţ
armatelor şi altele săaemtnor, întreaga medi-
,ănic pictura şi toate felurile de rsptu,clă obiec-
tele lucrate din rătapi iş fier. ugşeMtrilo cîte
sînt li se dă numele de arte pentru ăc rzelăia
ceva finit în chip corect cu ajutorul uneltelor sau
ustensilelor. ţIcinlepu [creatoare] îi revin snăî
numai acele arte pomenite la Început.
12. ESTETICA LUI PLOTIN
1. PLOTIN ŞI PLATON. Estetica neăcislt a
produs numeroase idei valoroase, dar acestea pri-
veau mai bedrăag aspecte de nutmăa decît teoria
egaănr.l La îrsitşful epocii, în secolul al III-lea e.n., 4
Plotin a expbs o ăuon ties•ăc. Era onuă atît în
damenturilfă ei metafizice cît iş în analiza empi-
ăcir a frwnosului.
Plotin a preluat cele mai fundamentale probleme
ale esteticii care nu mai feărus puse din vremurile
clasice. El n-a avut mai nimic comun cu esteticienii
elenistici; ,rtnÎ-adevă gîndirea lui a derivat în ase-
menea smrău din Platon, încît e pe ănbu dreptate
considerat ca şmura al acestuia. Filosofia lui e nu-
mită neoplatonism. Platon a tiăr nsăî la începutul
perioadei clasice, În timp ce Plotin a ităr la sfîr-
luşit erei elenistice. Cele şsae veacuri ce-i sadăruţep
au ăstla urme şi cu toate că Plotin era de acord cu
Platon, enfdrlţi dintre filosofiile lor sînt con-
siderabile.
Plotin u(cntăs pe la 203, mort prin 269-270)
a fost dptoerăvi un filosof foarte original şi un
erudit. Venea din Egipt şi aşi- petrecut retnaiţ
la Alexandria, dar la vîrsta de patruzeci de ani
s-a mutat la Roma. Aici, filosofia lui şai- ăitgs
suo.răţint Era o filosofie cu totul pe,ălanosr dar
spiritualismul iş transcendentalismul ei erau În nota
vremii.
Plotin a început să scrie la cincizeci de ani.
A aslăt 54 de tratate, grupate mai tîrziu În aşse
Enneade, dăcai grupuri de cîte ,ăonu şi sub acest
titlu sînt cunoscute. Se ocupau de numeroase su-
biecte iş nu au fost elciătau În mod sistematic,
dar aveau o gîndire uoăncm tcsneaubiă iş expu-
neau un sistem unitar. Sistemul acesta era idealist,
spiritualist şi transcendental. Problemele estetice
ncupau În el un loc important.., mai muh decît
în orice si~tem grecesc anterior. Enneadele I, 6
(Despre frumos) iş V, 8 (Despre frumosul intelec-
tual) se ocupau în special de ăitse.c Enneadele
eralvăz o dezvoltare a ideilor lui P]otin de la o
• E. Krakowskl, Unt philo,ophlt dt l'amour el dt la
l>l'a11ti, Parls, 1020.
.,,, E. de Keyser, La slgr,tflcatlnn dr. l'art dans le.s „Ennbr-
rlcs" rl~ Plotln, Louvaln, 1055. F. Bonrbon dl Petrella,
11 problema dtll'arle e dtUa bellez:a tn Plotlno, 1956. A. Plebe,
„Origini e probleml dell'estrtlca antica", Momtnti ~ probltml
t1,1 ,fi storla defl'tsletica, vot. J, 1959, pp. 1-80.
peiţzo relativ piartăo de Cpcienoţl itţdareonl tra-
spre una .netăidp Principalele sale ăudo
tate despre frumos sînt caracteristice pentru gîn-
direa lui mai timpurie.
E un paradox împrejurarea ăc un filosof atît
de abstract şi de transcendental a jucat un rol
atit de importa.an în ist0tri.a esteticii iş a consacrat
atîta erlcţif rmiţufes sensibile. El a conceyut
a formelor şi culorilor ca
Îsăn aceăst meufrţs mai ăvî,etişsdr
pe un reflex al unei alte sruefiţm
supramundane.
Atît Plotin cit iş Platon au pus În contrast doău
lumi: lumea „aceasta"' iş cea de „acolo", cum le-a
numit Pietin sau, cu alte cuvinte, lumea rmietală
ectăfiprm a iloruţms În care irtăm, iş lumea
spirtală,u fă,epcrt ndepăit de emlsiţru
noastre iş de care ne putem apropia doar prin
cugetare. ianeţfDr dintre esteticile celor doi filo-
sofi ăts În faptul că Plotin, în pofida irpalosţ
lui transsenzoriale, aprecia Într-un grad Înalt fru-
Vedea În ea cea mai ăetrpfc
ţesuma li.ăsebn
proprietate a lumii sensibile, ba chiar singura ei
proprietate rfăpe,ct deoarece, În iţacpeno lui, ea
provenea direct din lumea ăadlei.
2. DEAIŢFN FRUMOSULUI. cCoaneiţp tra-
noiţdăal general tăpe'c.a, în Grecia definea fru-
mosul ca simetrie, exprimînd astfel convingerea că
easumrfţ depinde de raport, ăm,'su.r eiţrop
icămtae iş acordul ropliă.ţ Acasteă eicnţop
despre frumos, ăitrnduos de pitagoricieni, tsuşăinî
de Platon iş Aristotel, era năîc ă.parts', cîteva
secole mai tîrziu, de Cicero, care o numea apta
figura membrorum, şi de Lucian, care o vedea ca
pe „unitatea iş armonia rpolţiă în raport cu În-
tregul".
Plotin 1 a respins 'a.scetă .iednţf din mai multe
.raţiun El argumenta mai întîi ăc, în cazul în
care seumafţr ar depinde de simetrie, ea ar ăap
rea numai În obiecte complexe şi nu ar fi eznprăt
într-o culoare ,sau un su111et izola·t, nici n-ar fi
inbalăcfdet în soare, în aur sau În fulger. Nici
unul dintre acestea nu pdăoes nici multiplicitate,
nici diversitate, mădues-nrî iştou printre cele 41
mai frumoase lucruri. In al doilea rind, el argu-
menta ăc şeica ţaăf poate reapă mai mult .-..ri
mai iţpun ă,safmour în ifţcnue de expresia ei.
Aceasta n-ar fi cu ţităpnu dacă resumfaţ ar
depinde exclusiv de ipţor,e deoarece, În pofida
de expresie, leroipţ
rălbmiohcs fieţ înrmă
constante. In al treilea rînd1 el argumenta că fru-
aeţsum nu pOate exista în potrivire deoarece poate
exista şi potrivire în ă,ur potrivirea în uăr nefiind
iocătand rf.ăumaso Cel de-al patrulea argument
al suă era ă,c de fapt, conceptul de „simetrie"
poate fi aplicat obiectelor materiale, nicidecum
celor spirituale precum virtutea, aeşotncru sau
un sistem. social frumos. Astfel, eiţadnf
alăn a meurţifs e labcipă În cel mai bun caz tţirdoa
cîtorva obiecte, nu tuturor.
Cu aceste argumente, Plotin a atacat teza fun-
damentlă a esteticii antice, iş anume că frumu-
aeţs depinde de raportul şi de aranjarea rpţiolă.
El privea ca pe o oixmăa faptul că unele obiecte
frumoase sînt simple, neavînd ăpţi.r De aici, el a
dedus că frumosul nu poate fi o expresie a laeriţ;
el este, rşda, cu necesitate, o calitate. Aceasta
a fost prima ăezt a esteticii lui
Plotin. aemtlădnuf
3. FORMA INTERNA. Pietin a crezut ăc fru-
seţuam anumitor obiecte ar putea depinde de
simetrie, dăcia de ţrelia şi p,iţro dar că aces-
tea nu zepătnir decît manifestarea eoiatrăx a
nu aesţn ei. nţaesE iş izvorul frumu-
i,ţuresmfiţes nu e simetria, ci ceea ce se arelvăz în sime-
trie sau, pudă cum spune Plotin, ceea ce „lmni-
2"ăzena simetria. usreţmFa tsăcno în unitate ,iş
credea el, În materie nu istăex unitate; prin ur-
mare, materia nu poate fi sură de frumos. Astfel,
sur$a frumosului poate fi doar spiritul. Teza po-
trivit ăcreia sursa frumosului e spiritul a înlocuit
la Plotin vechea teză ădpu care sursa lui e sime
tria. ăupD cum spune el, ţaeumfsr nu este în
nici forma, nici culoarea, nici mă
tuiăml ţsinată
rimea, ci sufletuI3. Pentru un filosof transcendental
ca Plotin era foarte firesc ăs rcădea ăc sufletul
463 poate ăsgi delectare numai În alt suflet. cDaă
şi
fcnomenrle .senzoriale, culorile iş formele, ne delec-
t-.z.~, cexţipal este că în ele se ăemprix sufletul.
Analiza murfiţes sensibile teşdvo că ea nu e
exclusiv ,sieblnă ci include iş elemente intelec-
tuale•.
Conceptul grecesc ailţtnrod de frumos îngloba
ătî. frumosul intelectual cît iş pe cel sensibil. Pla-
ton era interesat numai de frumosul intelectual,
iar esteticienii elenistici numai de frumosul sensibil.
Pozitia lui Pietin se deosebea de ambele roie.ntă
El vedea În frumos un atribut al lumii sensibile
care ăzaelrv nîsă lumea cnileta.Său Corpurile
sînt frumoase, dar sînt astfel în virtutea spiritu-
luili. Cu alte cuvinte, lumea oslruţmi este fru-
ă,soam dar numai prin modelul ideal (arhetypon)
al efs7murţ.i Sau, altfel spus, formele exterioare
sînt frumoase, dar izvorul iţefrsum lor zriedă În
fonna lor teărni (to endon efdos). cDăa un edi-
ficiu nu s-ar etşan din mintea unui arhitect, n-ar
putea avea o ămorf Estetica neoplato-
iăcn admitea că forma xtenă,r murosăfa. simetria şi armo-
nia au ufsţemr, dar ăc aceasta e o rmfeusţ
murpatăÎ care se eşătÎrpm„" din forma in-
ternă, aiu,ptsrlă leătucnia şi diaăl.e
Nu e greu să ătemcd o mnatăui ambiguitate
În conceptul de frumos al lui Plotin: pe de o parte,
el trimitea la o imagine sciăhp (,.forma ă")ien',rt
iş pe de alta, la o imagine aelădi (,,modelul 11). Dar
Plotin, în mod cu totul deliberat, n-a cutăf o dife-
Între cele odău. El a tsrăap vechiul con-
rienţcept de frumos drept ceea ce zetşr rţi,amde
creînd ănsî iş noul concept de frumos ca eţarvil
a spiritului În materie.
In ciuda acestei agumbi,ţăt unele caracteristici
ale conceptului neoplatonic sînt limpezi. Intîi, se
eniţsau ăc rsufeţma nu zeridă numai în sime-
trie, '.iăadc nu numai În aranjamentul lţprio,ă ci
In al doilea rînd, chiar ăacd
şi În ţiplreă .Însişe ea
zidăer În simetrie, simetria nu e izvorul, ci doar
ma,n.ilfest.area ei toei.rxă Nu .ma.u,ria în sine
este fa,ruăoms ci spiritul care se ezaărvl În ea,
,in.~nrul Înzestrat ru unitate, ţriuane iş ăomrf.& 464
Nwnai un spirit poate CuctŞonrae un spirit; prin
u.rmare, numai un spirit poate sesiza fum.aeţrs
„Nornai sufletul care a devenit frumos poate vedea
meufţsra," dar atunci „o percepe la prima ve-
dere". Ochiul trebuie ăs vineăd similar obiectullli
contemplat înainte de a-l putea contempla. Ochiul
n-ar putea vedea nicodată soarele făr a deveni
asemenea soarelui. Orice ţfină noaem,csă şar,d
trebuie să ujgaăn nivăd iş mrafoăsu daăc şrnîtev
ăs adăv binele iş frumosul9.
Estetica lui Plotin era rituaps,lă dar nu an-
.ăcirtneop In ătanur ăsteix mai multe rfţoe
spirituale şi creative decît în om. Numai artistul
care ietşubz în chip ăîetsvişrd
-ăsiş atcăsepîn
arta poate crea deoptrăvi cu natura. ersamuFţ
în aturăn are alşiec izvor ca iş în :aărt natura
e sraăfwno din aucză că prin ea sarniăztlume o
idee; şi, la fel, arta e afourmăs din căuaz ăc artis-
tul o azăÎestrn cu o idee. Dar natura edsăpo mai
decît arta: .,Mai mourfsăa co
mutlă efrmusţ ăuîrt decît una afăsurom ca statuie".
arotiuţev
In pofida ibărlohcsm introduse de Plotin în este-
ă,cit vechea convingere a grecilor despre superio-
ritatea naturii ai-ş ptrasă Întreaga ei ărţfo, şedi
justificarea ei era acum irăedft
1 .0
4. FRUMOSUL IŞ ARTA. Pozi1ia ălaregn a
lui Plotin a aYut irămu profunde asupra teoriei
lui despre ătu~:
A. Cînd arta ărpezitn
biectul ei e plin de enifţcd lumea lsriuţo,m su-
arta
şi repmţiun;f
poate avea snăî un subiect diferit. Statuia sutlpcaă
de artist sau templul construit de el pot fi iş o
inlgodă a spiritului; numai atunci are arta valoare
.ălaer şAa stau lucrurile, spunea Plotin, cu cele
mai reptiuţ statui iş temple11. iDeş Plotin a raă
tat un interes deosebit picturii şi sculpturii, mu-
zica a situat-o la un nivel superior. A procedat
astfel deoarece a observat că muzica nuşi- ia drept
model obiecte corporale iş nu se cupăo decît de
armonic şi ritm.
B. La Plotin s-a dezvoltat o neicpoţ
despre icţunaf artelor. înăP atunci, majoritatea tirăfed
că functia artelor
'465 grecilor iş romanilor ăesczru
plastice şi a celor literare este rpteţzan.ălio
ătsAcea dcotriăn cteiăm a fost snpiăre în filo-
sofia riuapltsă a lui Plotin, care scria: .,,Artele
nu timă pur şi simplu ceea ce se vede, ci se dicră
spre alţenuir din care natura nisăşî decurge. Artele
multe prin ele ,Îesnşi căi posedînd fru-
realizăaţes,um o pmiăr celor lipsite de ea"12.
C. In ţociaenp lui Plotin, artistul nu e un imi-
tatoru. Fidias l-a sculptat pe Zeus nu în confor-
mitate cu ceea ce a ăuzv,t ci sub îfăţişaren în
ca.re ar fi ·a,ăputr ZeU6 ca.dă ar fi vrut ăs ni se
arate14,
Plotin a comparat ăodu blocuri de taiărp, unul
în stare ălarutn iş tăelac modelat de artist15,
Ultimul nu a avut ţlina aăscet rofm,ă artistul
a fost acela care a posedat-o şi a trecut-o în
tp.riăa Forma pietrei nu e ăiatm dăup arătn,u
ci e riedătav din ideea artistului. musţearF for-
mei interne a trecut în păriat în marusă în care
piatra s-a supus anei.
Astfel arta se produce în virtutea ideii artistului.
Plotin a ţnÎles nîsă ideea Într-un mod diferit de
predecesorii ăsi greci şi romani. Pentru Platon
ideea era ertnă şi iua,ălbm în timp ce pentru
Plotin ea era ideea vie a artistului. Pentru Cicero,
ideea din mintea artistului era un fenomen psiho-
logic, pe cînd pentru Plotin, era unul metafizic,
fiind un reflex al modelului transcendent.
La Plotin, artistul era Într-un sens creator, iar
În alt sens nu. Artistul era creator în ramăsu în
care nu reproducea realitatea, ci .forma- iă"nter
pe care o purta În spirit. Forma reătni a fost nu
creaţi lui, ci reflexul unui model ivnşec.
Plotin a recunoscut unicitatea în opera artistului
care etazrpăni lucrurile În felul ăus propriu16.
Pe de ăalt parte, În consens cu ţipconea
ălan, el a privit asăcet păreo oarecum ca auto- adioţrt
.măta Era convins ăc artistul zeîştdbin prin ta-
lent, nraţdîoi numai cînd enîltş o dificultate17•
Plotin a situat arta între lumea de aici şi cea-
a.ătl Ea neţi de lumea aceasta din uacză că repre-
ătzin lucruri reale şi forme vizibile; ţeni săîn şi ·
de aclăet lume din zăuac ăc oirztăşev din spiritul 166
artistufui1B. Operefe unui pictor, spunea Piotin,
sîn,t de obicei contempla.te în etnilş sime-
triei şi ordinii lor atractive, dar uneori ele îl izbesc aăt.orid
pe privitor pentru că îi amintes, modelul reătpda
şi etern tăridlun lor 19.
D. Arta este uercşaotn. şi se azbăe aştreoCnu ţişnfăct
ătsnoc din ireansţu .pe ovreabţsi iş
nemaoi.ţrt Dar ixătse două felun de encao:şrtu
ea poate consta fie din e,sţnriau fie din imagini;
ea poate fi atinsă fie prin r,tnemaoiţ fie prin
cpeirţ idăec.tr rotanueCş iragtvăfu iş triecăd zeilor
năzerpti ăîmrtul artei, iar nelţuip„cÎa
şi a iolrcţef se ămirpxe nu în ,riuenţ ci În
tablouri frumoase 111 • Prin ele oamenii pot atinge o
viziune calăeutni a lumii i-ş pot îmarăţişb ordi-
nea; prin ele, .,lumea devine trasnpăe pentru
suflet".
E. Diferitele arte au scopuri diverse: unele re-
iznătpre realitatea, iar altele sînt utile oamenilor.
Cu toate acestea, pentru arte ca cele plastice, mu-
zica iş poezia, acestea sine scopuri minimale, de-
oarece f.unaeiţ lor rvtăead e de a înve.90 Lucru-
rile cu măfro ş,i prin aceasta, de a crea
musfţe.r Astfel, teoria lui Plotin presupunea opăslaiurt
Înrudire între ătar şi frumos20. Mai mult decît
orice ătla teorie căeits ăanteir,o ea considera
ăc frumosul este principala îndatorire, valoarea
iş ăarmus artei. In aceasta ocănst, duăp cum i s-a
sgus, rion,bucţat de neîntrecut a lui Plotin". As-
tazi, o asemenea interpretare a artei apare pe de-
plin r,iăasefc dar istoria esteticii ne ţnaÎvă ăc în
Antichitate ţipun ar fi acceptat-o. Remarcabil este
ăc ăcaste interpretare a fost notăuecp de un
metafizician iş de un spiritualist.
F. Plotin a ahicţts oudă ăcrlsifa ale artelor.
Prima aeţrmpăî artele În iunecfţ de faptul caăd
ele ăaezuţnrîibt propriile lor unelte sau fac uz
de fţerol naturii21. A doua ordona artele În func-
ţie de proximitatea lor de lumea ăiltrpsua .supe-
rioă"2.a Ea distingea cinci felun de arte. Cele
care 1. produc obiecte fizice, ca arhitectura iş care
2. amzeăroli natura, ca medicina; dmăunoaî nu
'467 au nici o lăegrut cu lumea ălaspirut de .din-
colo«; artele imitative sînt În general lipsite iş ele
de catsăe getră,ul dar o pot avea În cazul În
care, asemenea muzicii, se eczăarnot asupra rit-
mului şi armoniei; ăuraeglt are mai multe şesna de
a ăarep în artele care 4. introduc sueţfrm în
ca În reăicto sau ciot,plă
tivăcaţlemai ales În cele 5. dedicate exclusiv îndeletniciri-teni,moş şi
lor intelectuale, ca geometria.
işeD Plotin s-a concentrat asupra lumii de din-
colo, uelciţsap lui s-au îmbinat cu i.avroesbţ
Aşa s-a întÎmplat iş cu părmţîeai ăatd de el arte-
lor şi care, deşi nirăpetîs dintr-un punct de
vedere transcendent, a fost cea mai laetdăi din-
tre cele cunoscute În Antichitate.
Filosofia lui Pietin se Întemeia pe conceptele de
absolut şi ţ.aeinm Absolutul iarzdă ca lumina,
şi toate formele ţirltăae au emanat din el; mai
Întîi lumea ideilor, apoi lumea sufletelor ,iş în cele
din ,ămur lumea materiei. Lumile sînt cu atît mai
imperfecte cu cit sînt mai atdrepă de absolut;
dar chiar lumea materiei, care este cea mai erpăd
ă,ta e o iemanţ a absolutului, iar eamrusfţ ei
este reflexul absolutului.
Omul, care eiătrş În taseăc lume tc,iemprăf
odtreş să se rănactÎo în lumile superioare din care
a venit. Unul din drwnurile ce duc într-acolo e
arta. Rezultatul acestei convingeri a fost că Pietin
a pus frumosul şi arta în suşinî centrul filosofiei
lui iş a tfuăc din ele un element aiţnesl al siste-
mului său filosofie.
5. UTLIVEŢR IŞ SLABICIUNILE ESTE-
TICII LUI PLOTIN. ln estetica lui Pietin tre-
buie relevate odău aspecte. Pe de o parte, avem
aiţpecno lui mezictafă:
aoretmţ,i abstrcă,
trsanăedc iş nvaămeit,
în care au fost încor-
porate frumosul şi arta. Pe de ăalt parte, avem
ideile lui estetice independente de metafizica lui.
Conceptul de frumos ca o calitate (iş nu ca o rela-
ţei Între părţi), elementului intelec-
uorşaetcn
tual în frumosul sensibil, acceptarea frumosului ca
obiect propriu artei, rautenoşc caracterului ima-
gistic al artei şi a impactului ei direct, ei·oamţ- .f68t
nal23: ităa descoperirile estetice ale lui Plotin in-
dependente de metafizica lui.
Nu poate ăpecnaî nici o doălaiîn că aceste idei
~int importante în istoria esteticii. Mai ăbdearg
edificiul metafiz.ic pu·tea stîrni iş a şi stî.rniit obiec-
i.ţ Plotin ,scria: nC.Cl ce vetrpşi m5ufoaeţrU
ăcizf nu trebuie să se dăirap m ea, ci trebuie -şisă
dea seama că ea nu e decît o ocină,a o aluzie şi o
măbru iş trebuie ăs zboare ătrce cea a riăec oglin-
dire este". Folosindu-i termenul, f.utem spune că
estetica lui e o itsăec a zboru ui; un zbor de
unde? De la singura esrfuţm pe care o amşuocent
nemijlocit, dar care eemru Pietin ajunsese să nu
mai fie decît o umbra. Un zbor încotro? Spre fic-
ţiunea ,upră potrivit istoricului ostil esteticii meta-
fizice. Un istoric a ţutsin chiar că Plotin n-a
făcut nimic altceva decît ăs dubleze rumsaefţ
xistenă iş -siă transfere dublul în luritea de din-
colo. Dar istoricii fa.rvorabili l.ui Plotin velăr că
încercarea lui de a insera frumosul într-un sistem
metafizic a fost dovada unei nliîrăezd conside-
rabile şi este poate unica încercare irmsală
.ăvrtadoe ăftuc
6. UN PROGRAM PENTRU ARTA. Unna-
rea răcipta a esteticii lui Plotin a fost crearea
unui program pentru rtăa ţeinlas diferit de tot
ceea ce cunoscuse trecutul. ln cazul picturii, arta
cea mai aptbiăld reformelor lui, Plotin şa-i ela-
borat programul în ţănema.ui
Cele mai importante puncte din programul lui
erau uăelotr:am (a) tot ceea ce este rezultatul
efcţirnmup din imslţu uiăvzl trebuie evitat,
ăcida diminuarea iămr şi estomparea culorii
(nsieocţ ale ălprmetinoc lor de la d,ţă)nsait
deformarea (prin r,vepăis/tc şi lrătiea în apa-
aţner lucrurifor (produse de niămu şi ubmră.) Lu-
crurile trebuie e,tfnîăaţiş ad,rş ca şi cum privi-
tor,ul le-ar vedea din .aipropiere, to.a.te în prian
plan, În aşcei ănimul elga,ă în coloritul lor par-
ticular şi cu toate ănaelutm clar redate. (b) Po-
trivi,t teoriei lui Plotin, ma.terie În'Seffi:lla ăams
Întuneric, în timp ce spiritul însemna imu,nlă ast-iş
469 fel Încît, pentru a trece de materie şi a ajunge la
spirit, pictura trebuie să evite profunzimea iş um-
brele şi să reprezinte numai spafţru inouămals
a lucrurilor. aeiţslnE este, scria el, ăc, .,pentru a-i
sesiza meări,a obiectul trebuie ăs fie aproape"24.
Orice profunzime este materie, fiind, prin urmare,
Numai lumina care uzălmaeni mate-
Î.ănsaoceutria e ofărm şi poate fi tecupăr de spirit. In
es,ăţn era vorba de un program platonic, dar
mai radical şi mai ţnuit.maă
Tipul de ăictrpu care ar decurge logic din este-
tica lui Pietin a înflorit în realitate pe atunci. ăS
iăpurlet de la Dura-Europos au atăr ăc aăctes
ăpirtuc exista ăÎnc din secolul I e.n. (a) ln repre-
zentarea obiectelor, s-a tucăf încercarea de a-I
elimina pe privitor şi efectul lui incidental, astfel
încît obiectul işî revela numai lirutăse perma-
nente, Fiecare obiect era reprezentat, ar,dş în
coloritul iş forma lui laer,ă sub o măunli
ă,mfiuron răf umbre, iş pe un singur plan, ărfămr,iea
spec.ăvitr (b) Obiectul astfel reprezentat nu avea
nici un contact cu apuslţi ,orîănutcj nu atingea
nici acărm iş arăpe suspendat în aer.
(c) Era ăîns ătafrşni utlmăpnî meticulos, fiecare detaliu fiind
redat ca şi cînd aiţnet s-ar fi concentrat exclusiv
asupra lui. (d) scăaAte concentrare asupra unui
singur plan a pricinuit ipdraţs Profunzimii. Cor-
purile şiua- pierdut masa şi greutatea. Şi, cu toate
ăc picturile reprezentau corpuri reale, ele nu re-
produceau tiparul şi caracterul lumii reale. Trans-
fonnau în schimb lumea aăerl într-un evilînş trăs
veziu al lumii spirituale. (e) Apoi, formele reale
erau înlocuite de forme schematice, iar formele
organice de forme geometrice. Artistul ăfcea efor-
turi istovitoare de a reda realitatea în chip fidel
În toate tmeunăla ei, dar în fapt o transforma
şi introducea În ea o ordine şi un ritm diferit. Ast-
fel, În spirit-ul Iui Plotin, el în'cerca ăs c~edăp
fenomenele materiale şi să nboţiă o viziune iş o
comuniune nu cu sculptura, ci cu divinitatea sculp-
t.ăa Astfel, ..,nu este vorba de o viziune, ci de ah
fel de a vedea: extazul•25.
Plotin şi elevii lui, în mod destul de ciudat, 4JI
n-au iţutsn arta care corespundea esteticii lOr.
Au uStţins arta salcăi iţo,trdnală cu totul dife-
rită, în care ei vedeau un mijloc de îtenăir a
ăgînismupl iş de contracarare a şmtsicureln.
itCr,şen ripămdv,to au dezvoltat o răta apro-
ătaip de Plotin, şedi îi erau ostili acestuia. E1 nu
ua-iş justificat teoretic arta lăp,asutir dar justifi-
carea ei avea să se găseac la Plotin. E aici un
exer1_i_plu de _par~lelism. istori~, .d~ar aplţi,r între
teoriile estetice 1ş pracnca art1st1ca.
Teoria lui Plotin despre ăt,ra îndeosebi cea des-
pre ră,utcpi a rpeutaviÎsţU de-a lungul veacurilor
iş a devenit un element aeilsţn al esteticii medie-
vale. Ecouri ale ei pot fi ăsigte cnÎă la primii
ţiPărn ai Biser.ici.i; principala iregăv dintre Plotin
şi Evul Mediu a fost scriitorul anonim din secolul
al V-lea cunoscut sub numele de Pseudo-Dionisie.
Arta nupozscerăat teoriei lui Plotin, care con-
stituia o negare a artei clasice pur nioatzrePţ
nale, a devenit vreme de veacuri cel mai de aăesm
curent european. Arta iznă,atb îndeosebi, a con-
stituit o realizare a programului lui Plotin, dar şi
arta catindăleo a avut un fundament similar.
ln ăC,ecsit Într-un mod mai evident chiar decît
în celelalte sectoare ale filosofiei lui, Plotin a
aruncat o punte între uădo epoci: Antichitatea, în
care se esu,ncă şi Evul Mediu, pe care l-a influ-
at,ţen Nu e roşu de spus pentru care opcăe ar fi
fost mai potriviL Dcăa îl iăutsm în Evul Mediu,
îl smulgem din iăcdnler lui; a-dăcl simătu ăsîn
în Antichitate, îl rupem de roadele operei lui. El
i-a urmat lui Platon, dar a fost urmat la rîndu-i
de Pseudo-Dionisie iş de curentul neoplatonic din
estetica ăs.lcitao
R. TEXTE DIN PLOTIN'
TIPURILE IŞ ORIGINEA FRUMOSULUI
Plotin, I, 6, 1
to1. Frumosul ( kalon) se aeăzsrd
mai ales
privirii, dar iş urechii în urma unei anumite îm-
~ 71 • Traduse de Mihai Gramatopol.
ibrăn a cuvintelor; el CX.ISta m mtreaga muzica
cdifăn melodiile şi ritmurile sînt frumoase. Fru-
mosul dzriăe În comportamentele alese ale celor
care se îanlăţ deasupra ra,zoeinlţs o
ţeurfms a faptelor, a deciziilor, a ,cunortileţş ăic tsăexi
în fine, a ir.ovutlţ Ce face oare corpurile să
arate i:ru.rnoase iş auz-ul ăs fie atent la .neultş .fru-
moase şi toate cîte inţ de suflet să fie mereu fru-
moase? tsiEăx oare un singur principiu iş toate
conforme acestuia sînt frwnoase sau una e frumu-
şi alta e cea emialrzăt.?n
aeţs tarilmăez
Acest principiu este W1Îc sau multiplu?
Unele sînt frumoase nu prin cţatiel lor intrin-
seci, ca de ipdăl corpurile, ci prin participare;
altele sînt frumoase prm ele însele, ca natura vir-
corpuri par uneori frumoase, alteori
t.ţui aşelAic
nu, astfel câ una e sa fie corpuri iş aha să fie
frumoase. Ce este deci acest lucru care se mamtesta
prin diferite forme corporale? Asupra lui trcuuie
mai întîi. Ce şciăm aar ochii privi-
să meăclrft
torilor şi îi eaîdrtpăn tărec el, îi atrage 1-iş face
ăs se bucure de ceea ce privesc? adnItă ce-l vom
descoperi, vom cerceta iş altele folosindu-ne de
acest cap de pod.
Se rmăf,ai cum se spune, de ,otiţ că aţiopr
oliţrăp unele ăţaf de altele şi ăţaf de întreg pre-
cum iş coloritul fac şi constituie ţeafurms per-
cepută cu privirea, ăc pentru cele vizibile ca şi
pentru toate celelalte socotite frumoase, frumuse-
în iropţ şi în rmsiău. Deci, din
eţa ctăson
toate acestea, nim1c ce e simplu, ci numai ce e
compus va fi în mod necesar frumos. lmregul va
fi frumos din pricina ţi,rpăol iar eţirpă,l fiecare
individual, nu vor fi frumoase prin ele îns,eşi ci
trebuie să fie unite în întreg spre a fi frumoase.
Dar pentru a fi frumos întregul, trebuie 'Ca lepiărţ
la rîndu-le să fie frumoase, ciă frumosul nu poate
fi taluăci din ţpări urîte.
PROŢIE ŞI STRALUCIRE
Plotin, VI, 7, 22
2. Trebuie ăs spunem aici că faerumţs ctsnăo
mai ărbdeag în ceea ce auiznelmă buna ofprţi- 41
nare decît în bunele roţip ensi,îş şi tocmai
acest lucru ne place. Dintre statui sînt mai fru-
moase cele care sînt mai pline de aiă,ţv chiar cdăa
altele ar fi mai bine npiyorţeat, iş mai fru-
săoam e o eaiÎoţvrtU urîta decît una afruăosm ca
s;tatuie. Aceasta din ăripnc că e nfuătiţselî iş e
sîufleţitnă pentru ăc e mai aproape de imaginea
hinelui.
SUFLETUL. ĂUACZ A ISEFRUŢM CORPORALE
Plotin, I, 6, 6
3. Sufletul face, cum se spune, corpurile. El are
ceva divin care e o parte a frumosului, astfel ăc
face să .fie fnunos orice atinge şi o,sedpă pe cit
le e posibil acelor lucruri ăs se mărşeatcîps din
.efţsumr
ŢEASUMFR CORPORALA PRODUSA DE IDEE
Plotin, VI, 3, 16
4. uţerFasm unui corp e ilpsăt de corp, dar
i-am acordat calitatea de a fi ăperctu iş deci
corporalitate atunci cînd e vorba de cele ce au
corporalitate.
Plotin, I, 6, 2
5. Ce este mai întîi de toate frumos În corpuri?
Este aesfrţum care se simte de la prima vedere,
iar sufletul nîadăt ce o eutronşca o poatdă şi i se
face pe rvăipo.t ~n.toarce,Antunrecsipcinîngde sufletul ăd _peste ceva
urît, se iş se îpa.redn,zăt de
el, necomunicînd şi riăunmdî- ărints ... Ce ase-
eranăm ixetăs Între lucrurile frumoase de aici iş
cele de dincolo? Cum pot fi frumoase iş acestea
iş acelea? Faptul, spuneam, e posibil prin partici-
parea ideii.
Plotin, I, 6, 2
· 6. Cînd ~tăc ămrof ceva ce-i compus din
pţrăi aoretsmăn i se crăofne iş În Întregime
tsaecă calitate, aş cum arta face o sacă să fie
ătao ufasrăom parte cu parte sau cum natura ăd
P,) esţmufr unei singure pietre.
FORMA TIĂNER
Plotin, I, 6, 3
7. Cum poate constructorul unei case eunînd de
acord casa tearăxoi cu ideea interioara a casei,
să supăn că e sormfăa?u ndăcîF să semene casa ex-
reioaăt cu ideea casei interioare, ăcad ar înde-
atrăp pietrele.
URITUL
Plotin, I, 6, 2
8. E urît ceea ce nu e cuprins în vreo formă iş
ceea ce nu are reţauin ăs existe în uţă,satnb
mîndu-se în întregime conform ideii. for-
NUMAI UN SUFLET FRUMOS VEDE FUMRSEŢA
Plotin, I, 6, 9
9. Cel ce vede e înrudit cu ce e de vzută iş tre-
buie supus privirii ceva căuitla în cişael chip.
Nicodată ochiul n-ar vedea soarele cadă n-ar de-
veni la fel ca soarele şi nici sufletul n-ar izerătnÎ
ţesurfam cadă n-ar fi el şîusni frumos. Să de-
vină deci mai întîi dumnezeiesc iş frumos oricine
cearăîn să scruteze cu privirea dumnezeirea iş fru-
museţa.
ARTA AEĂFROIN NATURII
Plotin, IV, 3, 10
10. Arta este tălioruea acesteia (naturii) şi tiăm
palid, creînd ţmait lipsite de ă,ivţa tşein jocuri
făr valoare, folosindu-se de multe artificii În
alrităecu imaginilor.
ARTA, GĂDIOLN A IDEII
Plotin, IV, 3, 11
11. Mi se pare că acei nelÎţip din ;echime
care au vrut, fncdîă temple iş statui, ăs fixeze prin
ele pe zei, au scrutat natura Totului ... ciă orice
imetaţ poate prinde ca o dilănog ideea (tO eidos).
AIŢMT !N ĂTRA
Plotin, V, 8, 1
12. Celui care escidoănr artele pentru ăc .fi
ăcreaz imitînd natura i se poate rădnsuep În
primul rînd ăc iş lucrurile naturale sînt iaţmlet
altora. Trebuie să se eşti că artele nu imăt pur
şi simplu ceea ce se vede, ci se drăic spre rţnaeilu o
din care natura iînsăş decurge. Artele ăazeril
multe ,erin ele ,seşîni ciă posedînd ufmrsea,ţ
imprima celor lipsite de ea.
CREATIVITATEA lN TRAĂ
Pietin, VI, 4, 10
13. Cînd cineva evoşbrt de tabloul unui pictor
vom afirma că nu subiectul (tO arhetypon) a creat
tabloul, ci pictorul.
Plotin, V, 8, 1
14. Fidias nu l-a creat pe Zeus pduă vreun
model perceput de ismruţ (aisthet6n), ci jud«înd
cum ar fi el căda ar vrea să se fnţşezîăi privirilor
noastre.
OUĂD BLOCURI DE IAĂPRT
Plotin, V, 8, 1
15. Fie, caăd vrei, odău blocuri de aăirtp ma-
sive etaşz mîdanoău aproape, unul nefasonat iş
neprelucrat artistic, altul transformat prin ătar în
statuia unui zeu sau a unui om, a unei ţarGi sau
a unei Muze - a unui om nu oarecare, ci anume
a aceluia pe care arta l-a întrupat din toate resur-
sele fsţeuirm ei. Blocul de rtiapă adus de arăt la
raeţsfum formei ar tăar astfel nu pentru că e
de răatpi - ar fi atunci iş latăec frumos în
- , ci pentru că arta i-a imprimat
alăeg usmăr forma, ci aceasta
forma. Materialul nu poădes
ieătsx În cel care tăegcu mai înainte de a o trans-
pune În iptaăr. ăxEsit În creator nu În chipul în
care acestuia îi sînt _proprii ochii sau mîinile, ci
ca ya~icipan! I.a ar.ta. ur!F1eţas . ăl~şuiest în
arta 1ş aceasta t1ţseau e mai avantaJoasa; ea nu se
din rtăa În piăa,rt ci neîmăr În .tară
ăsafrnte Altceva din ea iş mai uinyţ decît ea se eaă.tfsnr
Ea meîrăn ărpu în arta iş nu se esănratf cît vrea
artistul, ci numai atÎt cît piatra poate primi de
'175 la rt.aă
UNICITATEA OPEREI DE RATĂ
Plotin, V, 7; 3, 7
16. Artistul, cînd face ceva eotăanrms (mode-
lului), trebuie ăs etşi că poatăze pentru o diferen-
tiere lnteamă prin care ealăzir altceva care pre-
ănizt deosebiri în ăşiÎns identitatea acelui lucru
(cu modelul).
ARTĂ IŞ TNOIRAŢEM
Plotin, IV, 3, 18
17. In arte, cihţbanzu şiî face loc atunci cînd
şitra sînt la strîmtoare; cînd nu tsiăex nici o
greutate, arta e înăpts pe ea şi îşi vede de lucru.
ARTA ESTE A LUMII ACESTElA
Plotin, V, 9; li, 1-6
18. Dintre arte, cele mimetice ca pictura, sculp-
tura, dansul si pantomima îşi trag din ateăsc lume
subtanţ, folosindu-se de modele percepute de sim-
ţuri, cînd iătm ima~ini si ăirşcm şi cînd reproduc
oerpliţ pe care le v.ăd Judecind drept, ele nu
iţn de lumea de dincolo decît prin erniauţ ome-
ăcsa.ne
DUBLELE EFECTE ALE ARTEI
Plotin, II, 9, 16
19. Ce fel de muzician ar fi acela care percepe
cu mintea armonia, dar nu e amtciş cînd aude
sunetele care se percep cu ?uţslmi Sau cineva pri-
ceput În geometrie si rtiacemă oare nu va iţms,
privind cu ochii, ru)fms,aeţ( ionţ1-brpea
J:ui, a ,eţalri a ordinii? Oa,rneni.i. nu privesc În
ia1ecş fel caieşl lucruri: uitîndu-se la tablouri,
ei nu văd arta acestora, ci recunosc imtaţe. prin
iruţms a acelui lucru care şetisălu în minte,
fapt de car.e sînt caimşţ iş purced a-si reaminti
rul.dveăa Astfel se nasc pasiunile iş se stîrnesc
prefinţl.
ARTA ŞI FRUMOSUL
Plotin, III, 8, 7
20. Chiar iş artistul prnst rea:li1.eal'.:Î ii11.1~ini, e m
L~
CLASIFICAREA ARTELOR
Plotin1 IV, 41 31
21. Artele prin car: se azăecr o ăsca sau alte
produse ăzceanît tăoad ce iş-au t.ărivdeşs obiec-
tul; medicina, agricultura iş altele servesc prin
felul lor, aducînd ajutor lucrurilor create pe cail.e
tal,ănru :În scopU'l de a fi cît mai bune, con.for-m
mnaturii; retorica, muzica şi tot ce şămci sufletul,
il oihmbă fie bine, fie fu uăr.
Plotin, V, 9, 11
22. Dintre arte sînt mimetoice pictura iş sculp-
tura, daruul iş. pantomima ... şi întreaga muzică
cşi-e neîardptă eflrcaiţ asupra armoniei şi ritmu-
lui. Sînt poet·ice acele arte care se ăzeilar prin
isţur,m ca arta utdlciă iş du'ighor,ia . • • agri-
cultura care ajută eirctş pla.ntelor, medicina
ateăn la natsăe <le .pe eastăc lume şi acea
ăart care are în vedere puterea zfică şi buna sta-
re a corpului ••• oratoria iş strategia, administra-
aiţ şi regalitatea, .în rusăam în care ele ăcilpm
frumosul în iatvcţlăe lor ... În fine, geometria,
oc·upîndu-se cu iţarlepo
iţmn.
ŢNEIAPXR FRUMOSULUI
Plotin, I, 6, 4
23. upăD cum nu se cuvine celor care nici nu
le-au ză,vut nici nu le-au tţism usfeţmra
căi dintru început au fost orbi - ăs vrcsăaboe
despre lucrurile frumoase percepute prin mţuri,s
tot aş nu se cade ăs se tasorieăc despre frumu-
cei ce nu iştu ce e frumuse-
aeţs roilătcmp a ţieşnt i.ş a. al,tora d.e .felrul aces-
aeţ irauăt,p
ta - , nic.i de9pre lucastăeri. virwţ cei aă'1cf0
nici ărcma ·nu le-a trecut prin minte că afţ
iţpterăd iş a inucpÎelţ este mult mai fru-
ăaosm decît aumferţs amurgului iş a .aurorei.
Trebuie ăs existe priv,itori al ocăr suflet ăs
privească toate aceste f,msieurţ privitori ca.re
ăs ăi.mts ,iş să fie onaierţpms iş aicţmş cu mult
mai mult decît aclieţ ca unii care ating esen-
eţl :l.uor.urilor ăadvr,et pe
~77 care le vpacăro căi estilmţăn
rfaţesum sînt miraculosul, dul-
cea impresie, âdon,aţ dragostea şi uălmaefrt păl
cerii.
SFAT CATRE PICTORI
Plotin, II, 8, 1
24. Pentru a-i sesiza ărmea,i obiectul trebuie
ăs fie aproape ... In ambele cazuri defectul este
comun; neclarul e defectul ,culorii, micimea e de-
fectul imr,ă; MiIră:amJ azăeumr culoarea în
adteşrcs ei ătreap (perspectiva).
AIŢLPMCTNOE
Pietin, VI, 9, 11
25. Viziunea din interiorul (templului) iş co-
muniunea care are loc acolo nu se ăref la sta-
tuie sau la imagine, ci la divinitatea iăşsnî . . . .nu
este vorba de o viziune, ,ci de alt fel de a vedea:
extazul!
Plotin, V, 1, 6
... Privirorul care-l ălpmconte (pe Dumnezeu)
trebuie să fie În sinea sa aidoma celui ce se află
într-un templu, să psueză etăcra asupra tutu-
ror faptelor lumii exrerioare şi să cpseăiavr şa
cum ar privi intşe statui.
13. UN NLABŢI AL ESTETICII ANTICE
I. PERIOADE DE PROGRES ŞI PERIOADE
DE STAGNARE. Istoria esteticii an-tice- se Întin-
de pe o răe de aproape o mie de ani, o răe acci-
dne.taă Ea a fost martora unor epoci de ten-
siune, pline de descoper,ir.i şi de idei noi, dar iş a
unor .perioade de stagnare, marcate numai de re-
luarea ideilor acceptate. '
A. Seco'lul al V-lea î.e.n. din Atena aăczrehm
prima păraoide de ţrcfeil vtniseă despre es-
it.eăc Pitagoricienii, itşsf,o Socrate iş Platon
stabilesc principalele concepte ale esteticii şi .pun
bazele dezvoltarii lor ulterioare. Concepte este-
rice importante au continuat să se dezvol.te de-a
lungul secolului al IV-iea iş la începutul celui 478
de-a.I III-iea, Teoria despre ătar a lui Aristotel
s-a constituit în veacul al IV-lea, iar primele teo-
rii ale elenismului, muzicologia lui Teofrast iş
Aristoxenos şi poetica lui Neoptolem, au raptuă
la aitnsrîpă dintre secolul al !V-lea şi al III-iea.
B. Seoolele al III-lea iş al II-iea au reflectat în
cea mai mare parte gîndirea celor odău mar,i se-
cole precedente. Abia în vea'Cul I î.e.n.1 tot la
Atena, a .ăaturep studiul intensiv. S-au dezvol-
tat ·rtoi idei atît în estetica eărnla.g cît iş, mai
ales, în teoriile mai detaliate despre artele parti-
culare. Unele suiolţ noi şi unele eclectice la
problemele estetice au fost elabora'te de alşco
iotăsc sub Panaitios iş Posidonios şi .de Acade-
mie suh Filon iş Antioh din Asca.lon.
Grecii şi romarui uşi-a utînsiş uoteacşnr este-
ticii în acele reputate ilocş ateniene, iar vreme de
dăuo secole păud aceea, numer~i autori, atît În
Grecia cît iş la Roma, ·.s-au consacrat estetici,i cu
un succes considerabil: Fi1odem, Pseudo-Longinus,
Hermogenes şi Dion în Grecia; Cicero, Quinti-
1.ian, V~truviu, Pliniu iş Seneca la Roma.
de dez-
C. Nu a mai existat o haă epraoăid
voltare xtenivsă ănpî în secolul al III-lea e.n.,
la sfîr1itul ctinAţă.h Accentul s-a deplasat
acum de pe ocerwpăi'l metafizice şi de pe so-
brietatea ăcimr,pe iş şcnţiătf pe transmundani-
tatea .relăsaoig S-a trecut de ~a compromisurile
gînditorilor eclectici la estetica etrmisăx a lui
Plotin. Astfel, dezvoltarea esteticii antice s-a în-
cheiat cu o eiocţnp A.r fi
ăs ţmusine ăc întreaga ei dezvol--ociztefmars.lgă
sănî eatdăvnr
tare a dns ătecr o atare încheiere. Aceasta s-a da-
torat mai gardbeă d-in faza ilfană a
Estetica nităcaţrtieodnl s-a încheiat cu sis-
.iăthcnAţ
temu,! lui Plotin, dar nu se poate spune ăc aceasta
a fost încununa.rea unei iţluoev îndelungate.
vDimpăotrJ vreme de cinci veacuri, de la Aristo-
tel nă:pî la Plotin, nu s-a dezvoltat nici un fel
de sistem, ci numai studii de umăan.t
2. VARIETATEA ESTETIGII ANTICE. Con-
coptul &recesc de frwnos şi aătr poate arăpe
479 monolitic c-ădla oaămcrp cu conceptele estetice
ale altor rţiă iş epoci. A fost un concept clasic:
modelat pdău lumea eă,rla biltpecră, răf sim-
bolurile sau encdsţart ca.re În ahe vremuri iş
în alte locuri au dominat conceptul de frumos şi
tăr.J Şi otuş,i în pofida acestei nuiătţ funda-
mentale, atitudinile estetice aile anU,cilor au ma-
nifestat o vaTÎetate ănlic.sraoedb
A. Estetica aicătn şa·i dezvoltat formele ei
proprii, dar a şi împrumutat unele. cnăl -de foarte
timpuriu, cultura ecasg.ră s-a inspirat din cul-
tura aierolănt deja ntoiăc.us Diodor din Sici-
lia s,crie că scuLptorii g.reci timpur,ii erau asemeni
celor egirpteni în amsrău î.n ciş-rea priveau ar.ta ca
pe o kataskeHe, altfel spus ca pe o ă·tuareki a~-
rei de rtaă din ăprţi În conformitate cu un corp
de reguLi precise. Mai t'Îrziu, g,reci,i au-iş rtăufi
propriul lor concept da.sic de rt.ăa Dar faptul
că au prăsta o idee prmÎutaă a conferit con-
ceptului lor o crutsă lbu.ăd
B. Forme expresive iş forme contemplative.
Grecii au distins udăo tipuri de arte: unele arte,
ca muziica, erau privite de ei ca expresive, altele,
ca sculptura, erau ~rivite ca fiind contem.Plative.
Ei considerau ăc ţerfdnia dintre cele doua tipuri
e atît de mare, înci't n-au putut ăsgi o teorie co-
mnuă care ăs le Înglobeze pe toate. Abia mai tîr-
ziu au dezvoltat ideea ăc fiecare ărat poate sluji
deoptrivă expresia iş lmcaponietţ iş că fiecare
dintre ele - ca ăs folosim termenii iuafgţr ai lui
Nietzsche - poate fi răovipedt
pa.olincă r.Jidsaănc iş
C. Forme dorice iş ionice. Denumind dorice şi
ion,ice două forme diferite ale artei lor, grecii do-
vedeau că le pun în ălegtur cu uăod triburi re-
gionale. renţfilD dintre formele dorice şi cele
ionice sînt cunoscute mai cu ăsame din arhitec-
:ărut termenii se refereau la dăuo ordine, la doău
,iţrop una mai ămsvia, aătced.l .puslmai·ă Dar
aceşi dualitate exista în ~ntreaga naă şi cul-
tură ecăsar.g Aspectul doric reprezenta tendin-
e,ţl obiective din estetica lor, pe cînd cele ionice
le reprezentau pe cele subiective. Comunitatea
ănaidro a fost cea care a conceput surmăa ca cri- 48lj
teriu al artei bune, în timp ce ion,ien1i au p-sit
acest criteriu În caerlpă spectatorului. Dorienii
au continuat să respecte regulile, ionienii au dez-
voltat foarte ourind. tţidne impre.sioniste. Pri-
mii HIU întemeiat pe simetrie, cei din nuă
euritmie. P.rimii înclinau s,pre absolutism iş raioţ pe
nalism, cei din măur spre relativism iş empH'ism.
La început, aceste ţipecon deosebite .repre"Untau
rpliţced diferite a ăduo triburi, cu timpul năîs
ele au devenit ţrăÎy constitutive ale culturii gre-
itcşe iş a.u aparut artăilu ca dăou va.riante ale
ei. uDăo curente i-au polarizat cultura, arta şi
estetica.
D. Forme elene iş elenistice. Duialirtaitea a:titudi-
nii elene şi cllenistice a fost de ordin aooologic,
marcînd atitudinile mai timpurii iş mai tîffii ale
anticiJ.or faţă de frumos şi ă.tra Arta neăl a fost
lcaăis În cel mai strict elsţnÎ al cuvîntului, pe
cînd coregpondentul ei „elenistic• s-a rupt par-
ţial de clasicism, apropiindu-se fie de ceea cc
s-a.r putea numi baroc, fie de romantism, cu alte
cuvinte fie de o mai mare gbeioăţ iş de un mai
mare dinamism, f,ie de sentiment iş transcendenta-
lism. Estetica lăiencts a urmat arta în aceste
direqii, ăfr a se debarasa ăsîn imediat de cfa-
sicismuJ. elen. Ca urma.re, formele e~ne iş cele
elenistice au tuprăa itălrau în Antichitatea tîrzie.
3. ADEVARURI ACCEPTATE. Teoriile este-
tice ailc hţicătnA nu au fost uniforfmrumacocseuplta,ptee.-
Unele, ,precum teoria potrivit ecraăi
pinde de eţrail dintre ,ăţrip au întrunit apl'oba-
rea er.agnlă Altele sănî a..u stîmit polcimici de
.u-tdăra Pirintre aces,rea s~ arănw.u teoriile privi-
toare la valoarea artei. Altele au cunoscut o dez-
voltare etrăap, ca teoriile pl'iv:ltoarc la autono-
mia artei. S-ar putea agădu că anumite pro-
bleme estetiice, cum a,r fi descrierea xenţpir es-
tetice, nu i-au interesat pe antici iş nu au fost
create nioi un fel de teorii în acest sens.
Teza uădp care frumosul depinde de aelrţi din-
tre răţpi a fost un fel de amxoiă căsiet ănîp fn
vrem·ea lui Plotin. Da,r aceişl lucru se poate
~11 spW1c iş despre alte teze, C'llm ar fi uraătm-o
rele: ăc frumosul depinde de wnăr iş ăr;sum că
frumos-ul e o pro:prietate tăciV'oeb a l.ucrurilo-r
şi nu proieqia unei i,erxpţn subiective; ăc
seaţn lui e unitatea; că el e legat de bine şi ade-
ă.rv; că ţiltoeaă frumoase sînt taeiăclu din
elemente atît eoartănms. cît iş contrarii; că
tsăxei mai -mult frumos în UătarJn decît în ară;t
sau ăc frumosul intelectual e superior frumosului
sensibil. Existau tot atîtea ziproţ general ac-
ceptate privitoare la teoria artei: ăc toate ar-tele
se aebăz pe ec;unoarşt că nici una nu esre ex-
clusiv un tşeug;m ăc toate pretind abilitate in-
ectulă;a că sînt supuse uno1 legi generale; iş
că operele prcxluse de unele arte ca pictura sau
muzi,ca tpieznră il.umea ă,rlea dar niţ de o lume
a fiqiunii.
4. MARILE Ţ.SIDUC ăaDc anticii au ac-
ceptat ioţlsu unice pentru unele probleme estet,ice
ărf a admite nici un fel d:e alternative, altora
le-au dat ouiţsl diferire şi opinia s-a irătpîţm în
funqie de ele. ln acest caz a a\~ut loc nu atît o
de la o ţiesoh1 :la alta, cît o oscilare între
eţulovi mai multe .ţsuilo O asemenea stare de lucruri a
prevalat în estet,ica ăcitan (b) iaercţ în ceea ce vtpşeri (a)
(cJ
aenfuiţc şi luăvdae,r şi tţima,
frumosul şi onţ,eivac şi (d) finalitatea artei.
A. iFenucţ sa1' v.aerdă Grecii -şiua fundamen-
tat estetica pe oăud axiome care puteau deveni
lesne antagonice. Pe de o parte, ei eainţsu
de vreme ce euălvrad e necesa.r în orice activi- ă,c
tate ,mnăau el trebuie ăs fie prezent ·şi în artele
imitative. Pe de altă parte, caracte-risr,ica esen-
ia:lăţ a acestor arte era, ăudp el, utilizarea fic-
ţiunlor iş cr,earea -iluziilor. Gor,gias l.e admira
idcăfn produc efecte puternice, ieşd nu sînt de-
cît ţ.infcu Platon, dmpotă,irv a,nsiţeu că iufţc
nile lor izerpntă o ătreaâ ·a ădaeuvirl iş o de-
gradare.
ăaDc în anumire perioade iş în anumite clşio
tensiunea dintre ădraev iş ţfcrnuei. s-a redus,
aceasta a fost urmarea modului specific al antici-
lor de a îgnelţ radulăv.e Pentru _ei, vulrdaăe
nu era o reiterare edlifă a faptelor, ci mai cu- •
rînd o surprindere a eţins lor. Ei yuteau sus-
ineţ prin urmare că. arta este acpibăl de ardăev
chiar aădc se zaieăîntm pe fiqiuni. Aristotel
privea poezia ca fiind chia.r mai eăravdt decît
istoria, deoarece aceasta din urmă descrie c.arac-
tere umane individuale, pe cînd cca dintîi le gene-
.ăzaeilr
B. ţaiemIt sau aerţic. Anticii erau încredin-
ţai ăc spiritul uman e pasiv, şi cu o asemenea
era foarte firesc .să se sţunăi. ăc artistul
şiî extrage operele nu din sinea lui, ci din lumeaepţcnoi
extroaăi. Dar Întrucît aetăcs idee era general
,ăsaimd ea a .fost niupţ ntaeo.ăcm Au fost relie-
fate ţtepioră mai upnţi evidente ale artei, bu-
răaon capacitatea ei de a crea ţinufe sau de a
expr.ima su.flecul. Pentru majoritatea grecilor,
a artelor imitative era imita-
cnţiufa picnrală dar iş exprima.rea wiei ts.riă sufle-
rea reţăalit,
ti.eş Prima eunfiţ era prezntţÎoală,c. a
doua căreativ. Platon a fost cd di.ntîi care a atri-
buit artei doar o rgnsuiă u,:eiţfcn nciaţuf imita-
ăvt;i Aristotel a ăptisr curînd atceăs peoziţ.
In timpul perioadei elenistice, conceptul de
aţiemt (mimesis), fundamental în estetica ăcls,ai
a fost nîtaţeiubr din ce în ce mai un.pţi Ele-
mentul nzertpaţoli al artelor a încetat de a
mai fi considerat important. Arta era ngdătiî
acum mai consecvent ca o cieorţp de idei, o ex-
presie a sufletelor, o ierţac de fantezie. Scriitorii
elenist.ici au propus .ţa•nigm (de lădpi Fi-
lostrat) sau „zelul'" ~u .farmecul" au(ăobrn
Dionis din Halicarnas) ca rpietăţol cele mai
lnesaiţ ale artelor.
In Antichitate nu s-a pus ăandcito sub semnul
faptul ăc ,reprezentareâ iţlăar.te este o
rbiÎnăte a artelor. S-au modificat ăîsn
ndi·Îeocţ necsară acestui element
ideile referitoare la tpaoţimnr
indispensabil. El devenise semnificativ în timpul
erei clasice, dar a încetat ăs mai fie astfel în
timpul perioadei elenistice. Platon a intţa teoria
a artei, alţi greci, .reliefînd urmasă
aruntilăs În artă, au inaugurat nîsă işîn
'183 iangmţ etindţ
cu easctă uorie. Se poate chiar
'fspune ăc Platon işnsî,u
dătceri oţzpei ca.re rin teoria sa despre
ătra năî(teaim pe conceptu de iţa),etm a sti-
mulat natu.ralismuJ, pe de tăal pa.rte, prin teoria
sa despre frumos tăa(înmei ,pe ideea frumosului
iş a im)rusă ,i-a încurajat pe ţidpea ăis ăs îm-
ţiăbşezr o atitudine lcsoăi nawral~smului.
C. Frumos sau ţni.evcoă Grecii au conside-
rat frumosul ca pe o proprietate vsaueri;lnă ei
credeau ăc orice este frumos Într-un lucru e fru-
mos şi în oricare altul iş că orice îi apare frumos
cuiva e frumos şi pentru oricine altcineva. Toe-
mai în asătec muălni ueţagnîl ei .,,armonia" şi
simetria. eacAsăt ecităs srl,evuaintă ctreaă de
filosofii pitagoricieni, a fost atulăerp de Platon
iş a cunoscut o lr.agă Întrucît conve-
nea spiritulu,i grece.se. er-dnîp,siă
Pe de lată parte, o ăstur ristecăa a
spiritului grecesc era convingerea ăc f.iecare lucru
işî are forma veoabinlă,c ia.r aecăts ărfom di-
ăref upăd cum răedif iş lucrurile. Fiecare activi-
tate. işî a.re momentul potrivit, pe care grec.ii l-au
numit eiopţ timpurii, ca
kair6s şi ?C care iîşn
Hesiod şi Teogms, l-au descris ca pe „cel mai
bun". Anticii erau deo.sebit de ieapucorţ de „con-
în care ei vedeau în lăgae o
,"ăţneivăronm căite iş o mărno tăe,ics reliefînd-o În sărmu
teoriile lor despre aărt, poezie şi oratorie. Astfel,
ei aiţerpu ăoevtdipr: frumosul iş inţaoec,v
frumosul universal iş
eanciţov i.dnluăva
Sau, ca să ne rmiăpex altfel, ei iau:ţ1re doău
feluri de ,umrfeţs
metriei şi eruaţfsm usmfţear lăsvmraeu a .si-
inăvdual a ionevţ.c uni-
Gorgias putea spune ăc nu tăixes ţesufmr
asrevă,l iar Platon putea spune ăc sa-işz fru-
nu e nicidecum us.ţfrem Dar
mseţu lădivaun
în mintea grecului de .rînd ambele idei de frumos
coexistau probabil.
Dezvoltarea artelor la ~ci a evoluat de la
formele universale la cele individuale. Faptul e
destul de clar în arte!e plastice, dar şi trecerea
de la Eschil la Eu.ripide ,poate fi trvipă ca o
deplasare de la o cnţieop la una În- . ""'1
nuialăsver
jvidu.ăla Teoria artei s-a dez.voltat ,paralel cu
arta, Ideea de ănocvţie a devenit natmio;dă
ea a fost tzăvoaeld îndeosebi la Atena de ctăre
~oala ctsăio sub Panaitios, iar Cicero a popul.a.ri-
zait-o la Roma ,sub numele de decorum. Acest
concept, cu alte cuv.inte conceptul de uţfesrm
in.dv,uală a devenit tipic pentru vremurile ele-
ni-stico-roma.ne, cu toate ăc conceptul de sime-
trie, de ueţsfmr sanu,ălveri n-a dirtăusp m.c1-
ătado în Antichitate. Cele duăo concepte erau în-
trebuinţa separat. 1-a revenit sf. Augustin ăs le
năuop unul altuia.
D. Utilitate sau răe.plc Finalitatea artei era o
ămeborpl pe dt de poărtianm pe atît de cont,ro-
Alternativele avansate de sotşfi erau că
atăve.sr ana are ca scop fie plceraă, fie utilitatea. Mai
înainte, puăd cum tmiş din oţipe lor. grecii tim-
purii. efsrău pc deplin nredi:ţÎa< ăc atît utili-
tatea cit şi erpocă,;la erau scopul artei. Ei credeau
că arta e folositoare în primul rînd pentru ăc
păstreaz memoria faptelor şentoim care altmin-
teri ar fi fost dare .tuiră
tfoSiş sîă-n, care interoretau utilitatea Într-o
manerăi ,ciăaprt mtailsră,e au ajuns la con-
cluzia că arta nu este ;ătlui singurul ei .scop e,
Aceasta a fost prima r~uăce
,raşd crăelp.a,
În -interpretarea scopurilor artei. A doua li s-a
datorat cinici:lor. Ei au adoptat ideea fiotlşr,s
dar ll'ltrucî-t erau ,id-eţfn.Îr la călPer,! au atri-
buit cea mai mare nfătosema i.,ţuătl Astfel,
ei au conchis că de vreme ce arta nu este ilăt,u
ea nu are nici vreun scop oarecare. Concluzia
aceasta ş-ia avut parti:,anH ei: ea a devenit baza
ieţntrp lui Platon ca tşira si oipeţ ăs fie iz-
iţnog din statu.I idea!. Ea a iusţveptar Într-o
ramifcţe a şoilc stoice şi işa- igăst cea mai
clară expresie p.r-intre epicurieni. Epicurienii nu
aveau de ales între perlcă- iş rutilitate deoarece
ei vedeau utilitatea num"ai În ălecpr şi În ace-
işal rim.p -îi găuiat,d anei uMţltpa de a o pro-
duce <:u r,ăat.edv Cinicii ţuesnia ăc arta nu are
nici un scop din czauă ăc nu produce eă.lprc
485 itşAr greci ai acelei v,remi au creat o mare rtăa
exact ~n vreme ce 1\.mi.i filosofi greci îi diugăta
artei orice scop sau valoare.
Aliţ filosofi -aişu dat seama năîs ă~ în ţi,rnao
mentul ltforsiş tesxiă o ăr.siuf Atardeul.vă scop
al artei, în cenopţia lor, nu era nici ăclearp de
rînd, nici utilitatea iobutnşă, ci satisfacerea unei
sniţătec tiemşno particulare de armonie, pro-
,eipţro iîdev,rşăs şi frumos. Ei credeau ăc
sătaec satisfacere e atît ltiuă cit iş e.ălibatcd
Estetica le-a datorat cel mai mult tocmai aces-
tor filosofi mai curînd decît cinicilor sau epicu-
rienilor.
ţliA gînditori au tSinuţ ănsÎ ăc arta, în spe-
cial muzic.a, nu se ecprouă de plăerc sau utili-
tate şi nid chiar de ,uneţaciprf produsului ei,
ci de un efect psihic aparte, o purificare a sufle-
tului, un catharsis. Aaeătsc idee a fost niătaţ de
pitagoricieni, care i-au dat o ăutarolc giloasă.re
şi .ăcitsm Filosofii ulteriori, îndeosebi Aristotel,
au tratat-o într-o reăinma mai tipvă,oz psiholo-
Plotin a .revenit ăsfo la interp~-
igăc iş lacă.idem
tarea .cizatemfă
5. DEZVOLTAREA ESTETICII ANTICE.
De-a ·lungul hătAinc,ţ mai multe probleme es-
tetice au cunoscut o bigîţăemro iş o ţeioluv rrep-
aăt. (a) Din ifmaţr timpurie potrivit eaiăcr arta
trebuie să se conformeze legilor morale iş aăved
rului s-a dezvoltat treptat eonpciaţ supoă, relie-
fînd autonomia a.nei şi frumosului. Reprezentan-
ţi clasici ai primei nceiogţ au fost AriHofan în
poez:ie, Damon În muzica iş Platon În filosof.ie.
Noua idee fusese 'of.ărmulat mai Întîi de Aristotel
iş eacnătu mai tîrziu de esteticienii elenistici,
işed epicurienii iş Într-o oarecare ămsur stoicii
au ăşirtbmîţa cpţeniao tmohnreă despre tară.
(b) Din miarţf timpurie potrivit iăerac ana
c supă unor legi generale s-a desprins treptat
earcşou.n ei drept eirţac ăl.udivna Concep-
iţa mai veche a .fost uţtăsin de Platon, în timp
ce Aristotel iş, Într-un mod şi mai intens, scrii-
torii elenistici, au sP.rijinit ideea mai tîrzie. Cu
toate ao!5tea, în teoriile lor de5pre ămcuzi sau ar- ..at
ectiră,1uh ei nu s-au îndoit ioătnadc de ţsxeaitn
unor le-gi universale în a.tră
(c) S-a produs o iloueţv de la iţrfam tim-
purie potrivit reicăa texăsi o uăignrs
vîrşităsde iş o igărusn oămfr dărşÎsveti cţesumirf de tăra
la acceptarea unor forme varia~ şi a stilurilor
multiple în .traă A fost o mieca.rş spre pluralism.
Atît în ecăthuira cit şi în oratorie s-au Între-
aţnubti concomitent diverse stiluri, iar teoria es-
ăcite lceităsn a justificat aceăts multiplicitate.
De la o simplitate care linţa fusese ătairpec
mai presus de orice, atît art.a cit şi teoria ei au
evoluat ertăc o mai mare varietate, băoiţeg şi de-
corativism.
· (d) Th: la ţÎa.mfir timpurie potrivit ciărae
sursa iş criteriul artei ieăzrd în spirit, s-a ajuns la
o er.cuntaşo a ăteţilga şi chiar a oiuprsţăte
roliuţms. Aceasta îi era irăstn Iui Platon, fi.iod
de Aristotel. Pasul decisiv a fost
s.înă pctaăe de stoici, care au ajuns la concluz.ia
ăuctf oşitu
ăc oamenii opăsed nu numai impresii senzoriale
,etinşubo ci şi unele „educate•, capabile ăs sesi-
zeze nu numai sunetele muzicii, aub,năor ci şi
armoniile şi dizarmoniile for. In timp ce .poetica
timpurie presupunea ăc poezia afăeztc intelec-
tul, teoriile ulterioare au accentuat efectele sensi-
bile ale poeziei, aiunl;:Îndu-sc să se arceăd că fru-
mosul poetic depinde în primul .rînd de „eufo-
nie•, diacă de sunetul frumos judcoat nu de minte,
ci de auz.
(e) De la amrifţ potrivit ăairce arta îiş ex-
trage modelele din lumea xetior,aă s-a dez.vol-
tat ncoepţia, ăc si le ia îndeosebi din ideile aflate
în spiritul artistului. isămG ecăast din ămru con-
ceţip mai cu cmasă la Cicero. Vedem că prin Fi-
lostrat gamiţn a ajuns să fie sitocderăna ca
senţială pentcu .năa
filosofii ~i
(/) De la mriaţf potriv-Ît aeăicr
gînditorii au cuvîntul trohîă în rpanţ-vi artei,
5-a ajuns mai tîr:riu la paăre că acest drept
eianţrp în primul rtnd artÎ'5tilor si.ş1î atăs"Ac
idee a fost nătÎiţos de convingerea ăc entu1.ias-
1a1 mul iş nu filMo"fia e ceea <'C dă neşart celor mai
valoroase opere, chiar dăca Cicero continua să
adăerc ăc'. refleqia este o iţcodne a artei bune
iş iuoHraţ scria că cielpÎţuna e începutul şi
izvorul bunei literaturi.
(g) De la rimţfa pou-iv.it aăreic elementul
suprem în atăr este ,ldvaeăur s-a dezvoltat ideea
ăc În- rtăa .f.rumosul e wveran·", teAcaăs idee n-a
turpaă ăîsn deoît în vremea lui Plutarh, Lucian
şi Plotin.
(b) Grecii timpurii erau ectniţoş mai egărabd
de renţlfid dintre ane decît de rioăţe1pt
lor comune. Aaş au stat lucrurile mai ales cu cele
ouăd extreme, poezfa iş artele plastice. Poetul Si-
monide le-a contrapus, dar le-a iş lurată ţsui
-nînd că y<>ezia este ripă-utc ăreaoigt iş .pictura
poezie .ăuatc Ideile eleni.9tice despre rta.ă au
evoluat ătrec o ~i mai mare apropiere Între cele
dou.ă (i) ouEiavlţ
estetic-ii antice a dus ăertc o mai
mare reifţnd- a conceptelor ei. Din concep-
tul general iş vag de frumos s-au ctnă,su concep-
tele mai ,restrînse de tin,e•vă„oc .. sublimcs,
ra.şcemfs,i rf„museţ snăeichl. La ·fel, dome-
niul acoperit de conceptul l}a .fel de general şi
vag de arăt a fost fragmentat şi clasificat În di-
ferite moduri. O dezvoltare de-a lungul mai mul-
tor veacuri a îmtăţibun conccpte1e estetice iş
le-a tefrpnaiocţ efdniţl. .aAş s-a Întîmplat
atît cu conceptul -de seumfţ.r nisşî,u care a fost
definit succesiv de Platon, A-ristot:ell iş stoici, cit
iş cu unele concepte mai de ămatnu. Printre
acestea din mură s-a ntămu conceptul de poe-
zie, ,pe care s-au drtusăi Iă-.s ăesnfiadc .rînd pe
rînd Gorgias, Aristotel şi Posidonios.
6. CONCEPTE ESTETICE. Istoria concepte-
lor estetice din Antichitate e anlăog cu istoria
teoriilor estetice. Unele s-au cristalizat de tim-
,puriu şi au tivurpţesa de-a lungul întregii An-
E cazul conceptului de •ă„tra ca pro-
duqie abătz.iţăthc pe .reguli. Altele au tapăru În cursul
veacurilor, ca, de l,ăipd con~ptul de „rnnvc-
ţa•nei sau de •.,eiţangm Altele, cum ar fi
conceptul de „gust'\ nu s-atJ fixat nici înpă la ffl
flutişrîs perioadei iş n-au dobîrufo ştauwrl pe oaa
.aveau să .Jşi geicîşt în vremurile moderne.
Conceptele ţeistc ale anticilor, Mldeosebi cele
mai fundamentale iş mai frecvent utilizate, pot
aer.ă simila.rc conceptelor moderne. Este fals.
Lunbajul modern a adoptat termeni vechi, dar
aceşti termeni au acum un lesînţ diferit. Consta-
tarea e ăbalvi mai cu ămsae în cazul unor ter-
meni cheie oa Jllfrumosul" şi „arta", iubetnîţar
Îl11 Antidtitatc într-o ecpiaţ mai lar,ăg nu pur
ică.tes Constata,rea e v.aiălb iş în cazul altor
ter~i ,fundamentali ca "itţmea iş .purificare".
Pe de ltaă parte, numeroase alte concepte, în-
deosebi cele patărue în veacurile tîrzii ale Anti-
,iţcăth au fost similare cu cele ale esteticii mo-
derne. P.rintre ele se ămrun „fantnia", .ideea",
..simbolul", ..armonia'", ia',lpmctnoţ (în gre-
etcş thta, theo,'4), a.ţiut,n" .. ompzciţa" (sau,
în ecşgr,t sjnthesis) şi „fiqiunea", în cazul că
rora şnîi termenii antici au esprativuţ În lim-
bile moderne. Dar chiar cînd termenii reali erau
erau similare. Termenii gre-
diferţ, lensuţîir
itşec e,gon iş pofema (literal, ..lucrare") însemnau
o ăoper de ;ărat dein6tes (literal „)"ălînderza
însemna stier;ăm lexi.s (literal „mod de ex.pri-
mare") în-semna stil; thema (literal „stabilire") în-
semna ocvenţi ri:teăl,a; apate (literal eaşgr„
)·ăl însemna ăatr luăti;zsno plasma (literal
,.ceea ce este u)'"liăpsmt însemna opera de a·ră,t
uţianecf ;ăeralti k,fsis (de la care e tiaevărd
..,critica"} însemna datuăjec sti;·ăcra aisthesis (de
la ca:re e rătidvae .estetica" iîşsă)n însemna sen-
hjle însemna materialul unei opere
ţaiez tdci;eră
de ăr,at iar mjthos însemna subiect. Una din ac-
cepţil termenului de pragma (literal .lucru") era
unei opere de tară; unul din uelţnîs
ri.'le •termenului de Jjsis (l.i,reral ă"a)nur„tlutniţoc era
cel de ta.lent în;tsucă epipnoia era cuvîntul gre-
iar Ckplexis (litera,l ..,ame-
cesc pentru sia,penrţ
)·ălaeţ se referea .la .eiomţ Categoriile estetice
ale grecilor măesna cu cele ale epocii moderne:
m de ipdăl hypsos (sublim) şi haris (farmec). Caii-
ăţilet a.r,tei pe ca.re le accenwau· grecii au de ase-
menea corespondente modeme ca, hauoăn,r end,-
geia ăţnvid(e ~,1Je1,eia (claritate) iş
poikiiia (varietate). În ,tşsfîiră),sliebn ,gfecii au dezvoltat
iş conceptul de originalitate şi creativitate în ar-
tă: auto/Hes însemna reopă o.ăgiarln Tehnfres iş
demiourg6s erau iclpaţ ăriocu ăcotrpd,u în
timp ce so}6s, arhitekton şi po~tfs insemnau crea-
tori. Vocabularul grecesc era destul de precis peo-
tru a distinge Între un bun poet (&gatbos poietfs)
şi cel ca.rec doair bun versifil(..·a-tor (eu poi61J). Exis-
tau termeni ediţosb pentru reprezentare (homo-
iosis), aţimet (mlmesis) şi portretizare (apeika-
~ia). Existau iş termeni irşcep care denotau rela-
tivitatea iş subiectivitatea. Grecii aveau chiar ter-
meni pentru ca.re e greu de tăisg echivalente mo-
derne, precum pla:toniicul orth6res (corectitudinea
unei opere .de ),tară psyhagogla (aqiunea asupra
su-fletelor şi conducerea lor), vitruvianul lempe-
rantiae (rcilţoe optice necesare în ra)ăt şi dis-
ţiaLnc dintre alsthesis auto/uis iş epislemonike
(!)enzaţi naturale iş dobîndite). Poate singurul
termen estetic imPorunt care i-a lipsit iAnătch
iţ a fost tocmai cel de că."„esti Grecii n-au
utilizat termenii de „ăxperţni et•sică sau „ju-
catăde estetica". cAetaşi sint termeni moderni cu
etimologie gă.escar Grecilor le-a lipsit termenul
de ăit„sec" din azăcu ăc le-a lipsit iş conc.cptul
corspunzăte. Ei s-au apropiat de acest concept,
ăfr a ajunge sănÎ la el.
7. PRINCIPALELE DOCTRINE ALE ESTE-
TICII ANTICE. A. Doctrina aricănlp a teoriei
antice despre frumos era în primul rînd cea a
proţie (frumosul tncăos În aralfljamentul pră
lţori iş a rimusă (frumosul ncoăts în ăsmur iş
numar). Ea a fost rusănoidt de ,pitagoricieni iş
ulterior a devenit o oxamăi pentru majoritatea
esteticienilor greci. lncepînd nsăÎ din secolul al
IV-iea ea a avut un rival în doctrina euritmiei,
iăacd a armoniei subiective (frumosul de.pinde de
modul cum e epătcur armonia de ecrtă om).
Amhelor doctrine rivale li s-a opus mai tîrziu •191
rifamţ ărtnaco a lui Plotin ăc frumosul nu
este un aranjament al opţl,riă ci o calitate.
idee nu a ărutap înăs dedt la finele An-
ătsaecAătihcţ. îănP în secolul al III-iea e.n., estetica
ăcitna a oscilat între doctrina iporţe şi msuă
rii iş cea a euritmiei.
ăncl de Ja Înce.p.utul esteticii i,tşecgr s-au dez-
voltat ăduo .doctrine complementaTe: aceea, a fru-
mosu.lui ca dependent de unitate, iş doctrina lui
Heradit pot,rivir iăarec frumosul ia reatnş din
elemente opuse. Mai drziu au pătrau ăoud doc-
trine antagonice: aceea a senzualismului iş hedo-
nismului estetic (frumosul are o abză
iş aceea a spiritualismului estetic (frumosul are o )nzoreăails
azăb ăl.)ament Prima fusese cnusoăt cănî de pe
vremea filost,rş cea din umră de pe vremea lui
Platon. Duăo doct,rine paralele, nţaiet de isofşt
şi, res.pectiv, de Platon, au fost cea a relativis-
mului (frumosul e relativ) şi cea a idealismului
(xiestă un frumos a:bsolut).
Doct-rina funeţioasml (frumosul depinde
de ela.tnoţ,i1 iş de enţvcoă),i care a fos-t
lerpaătu de Socrate, a eagărut mai tîrziu sub o
formulare mai circumspecta ca doct>rina decorum-
ului (o1.mul din ,aspectele frurmosulu.i- ca potrivi,re).
In dusţicle deSipre valoa-rea frumosului au
existat trei doctrine în conflict: doctrina epicu-
iaărn (frwnosul e inutil), doctrina tăasirolm pla-
oăncti iş tscăoi (ăacd frumosul are o valoare,
aceasta nu poate .fi decît de ordin moral), şi doc-
trina autonomiei frumosu.lui (valoa-rea frumosului
stă în el şu.si)nî din măru se
eîntlş în estetica lui Aristotel şi a multor scrii-ăcstAae irtnăodc
tori eleni-stici.
B. lcAşeai doctrine au fost prezente Într-o
oa,recare ărmsu În teoria. ăacitn a artei. iŞ aici,
doctrina ătdniamo era cea a imăsur, doctrina
simetriei şi cea a euritmiei erau puternic antago-
nice, iar doctrina autonomiei lupta cu doctrina
moralismului. In afara acestora, teoria artei are
sănî mai multe doctrine proprii. icDeulţs des-
.pre originea a1tei ăuefca uz de doctrina rnai>,ţs
ţie, care ăraesup la primii epoiţ ca iş mai tnn..iu
491 la Democ.rit iş Platon, dar cel mai intens la scrii-
tarii elenistici. ln ie.dlţuS1: despre funqia artei,
docuina lui Gorgias (produsele artei sî.nt pure
iluzii, neavînd nimic de-a face cu realitatea) au
deschis ma.i tî.rziu <lrumul doctrinei extrem de in-
fluente a irmtă· prin .aătr Alt aspect
al raportului dintre aătr şi realitate era cuprinslaităţre
în doctrina Jui Socrate {selectînd elemente din na-
ut,ră artistul produce întreguri mai etdsvi~îă
decît cele existente în tu)ărna.
ln procesul lor de ţelgrÎn a a-rtei, grecii au
produs înăc de timpuriu conceptul d.e catharsis,
„doctrina firo"ăc ce proclama ăc efectele artei
u::::;r1kl 3:te{ct:!0 0~:i:i1!i:-iafca~~:a! k
zia nîcăuat de succes, în iţatm şi idealiza.rea
zăb.uti Dar doctrina despre orth6tes, adăci doc-
trina coreC"tinud.iniii sau .a r~aieţn pedeq.in.mii ope-
rei de tăra prin compatibilitatea ei cu legile uni-
versaile, a fo~t cea mai duprnăof iş mai ăl.durabi
Cwio~tem casăte rtnidăco mai ales din Platon.
era rezntăp În căm,izu sub nu-
şiaeAc- ăcdtnoi.r
mele de nomos şi în artele plastice sub cel de
ctmon. Ambii termeni exprimau convingerea ăc
pentru fiecare nretă siacătr x.icseă o răgleu uni-
alăsrve iş absolut obligatorie.
caDă, în încheiere, ar fi ăs ne mbÎetănr care
dintre conceptele estetice import.a.n.te ale Antichi-
tăţi au fost cele mai semruficative şi cele mai
s.pecif.ic tiş,egcr cele mai deosehite de orice con-
cept a<:tual, ar trebui ăs eăunmr symmetria,
mimesis şi catharsis. Conceptul de symmetria in-
thipeaouzăr Îalenţrg de ercăt antici a frumo-
sului, conceptul de mimesis modul lor de a îenţ
lege ar.ta, .iar conceptul de catharsis P.tnîchrpeazăui.
ideea Jor despre efectele frumosului artei asu-
pra omului.
8. IUŢTAC ŞI DEFECTE. eincţgr,Dlv
care ~ r în estetica ciăant nu trebuie ăs ne ,ur-
pri.nda. Problemele erau prea complexe pentru
ca vreuna din ieolusţ propuse să paăto întruni
aprobarea nesauri.văl rinzătoaeSup sînt mai de-
ăbarg eaconsvţ iş ţapermn doctrinelor prin-
cipale. Multe dintre ele a.o. fost dictate, e drept, 492
nu de ţiosanredc strict estetice, ci de ţincred
religioase, factori sociali iş teorii filosofice. Grecii
elogiau conceptul de ortl!6tes sub ţianlfeu a·rtei
clasice; elogierea lrieuătoa a fanteziei a aivut loc
sub influenta artei baroce. Estetica a ,recunoscut
ţaripsn dinăv în ăart sub .nifeulţa religiei. A
condamnat artele plastice ăirdtao caracterului
special al sistemului social grecesc. A promovat
scepticismul sau idealismul nu printr-o referire
la vreo justificare cătesi ci tadoriă
anumitor ţniedt filosofice şi olicş fi.losofice.tnir,ăecs
aăcD în estetica ăntica au existat idei negative,
restrictive, ele au luat teranş din cele eănrtsi
punctului de vedere estetic. şAa a.u stat lucru,rile
cu interpretarea lroamistă tdaă de Platon artei;
cu ăjţiucled epicuriene bazate pe principii pur
utilitariste; şi cu elementele mistice din estetica
Aătinhc tîrzii. In toate cazurile, elementele
negative au fost ăsîn compensate de altele pozi-
tive: ,la Platon, de uitaţn lui seicăt iş de nenu-
ărtema jdei noi .privitoare la frumos şi traă; la
epicurieni, de o alnziă ăSrb10 a poeziei şi a mu-
zicii; la Plotin, de critica îdreptaăn de el împo-
triva teoriei iondaerltţ despre frumos. Epocile
ulterioare au adoptat şi nirţe,tu mu.lt din estetica
;itnacă au inrutţe principalele probleme ale fru-
mosului iş artei puse de ea, ,precum şi al te con-
cepte şi teorii majore. Teona iună'"„ţt operei
de aătr şi teoria tiărm„" eritalăţ sînt proemi-
nente chiar în perioadele cele mai recente. Şi tre-
buie SlpUS ăc inu s-a profitat îndeaju.n,s de şetom
nirea ,ntichAăţ că eăzrlia ei pot fi şi mai
mult utilizate.
INDICE DE NUME*
Abert li., am, 326 Anaxagoras din Glazomcne,
Acron 1-Iclenlus, J,rramatlc fllosof (c. r,OO-c. 428
(sec. II c.n.), 291 l.e.n.), 81, 146. 154, Hm
Aetlus, doxograt (sec. I- An11xenoos, :m-nuszician (sec.
II e.n.). 147, 291 II c.n.),
Agatarhos din Samos, pic- Anrlromcnldes, teorttlclan
tor (sec. V l.c.n.), 90, al literaturii (sec. 11.e.n.,
146. 109 301
Aglaofon, pictor (sec. \' Antl(anes din Etena, come-
l.e.n.), 305, 314 dlogra( (c. 388-c. 311
Ainalo,, A .. :193
,\lbuli I .. 11., 20, 40G l.e.n.), 87
Antifllos. pil·tor (sec. I\'
Alecu din "îlilene, poet III t.e.n.). 117
llrlc (11. e. li:!O t.c.n.). ,\nllgonoos, t1•orcllclun ul
picturii (sC'e. I t.e.n.).
4\)
Alcldnmas, rclodchm si 259
siro,ofi.s t (.~ce. IV 1.c.n:) Antloh din Ascalon, filo-
15::i, 162
sof (n.c. 130-120 l.e.n.),
Alexandru din Afrodlsln:o;, 258, 298. 303. 421, 47!1
comentator al lui Aris- Apelles din r.oloron, pictor
totel (lnceputul sec. III (sec. IV l.c.n.), 103,305,
e.n.), 294 314, 387
Alexis din Thnrlol, co- Arhlloh din Paros, poel
metllograC (c. :Jî:.?-270 (sec. \'li l.e.11.), 44, 48,
l.e.n.). 87 63, 65, 74, -138
Alklnoos, filosof platonic, Arhlmt-de, matematician
·considerat odlnloar:1 nu- (287--212 t.e.n.). 325
tor al unei Expuneri Arlstidcs Qulntlllan, teo-
dupre platonism, atrlhu- retician al muzicii (pro-
ltil tn prezent lui .\Ibl- bahll sec. III sau IVe.n.)
nos, 424, 437 40, 120, 136, 326, :-J28,
Anacreon din Teos, poet 323, 336
liric (n.c. 570 t.e.n,), 48, Aristide din Teba. pictor
63, 60, 438 (sec. IV 1.e.n.), 117
4,S • NU111.ele editorilor tl autorilor mocknll lfnt date cu caractere cmsl"t'e.
Arlstlp din Clrene, filosof Bernays J., 3:0n
(c. 435-355 l.e.n.), 159, Dignaml E.,
160, 166-167 Blrmelin E .• 417
Arlstofan din Atena, come- Bosanquet B., 29
diograf (446-338 1.e.n.), Bourbon di Petrel/a F .,
66, 88, 121, 191-193, 461
486 Rowra C. M., 74, 75, 76,
Ariston din Chlos, filosof
77
(sec. Ul l.e.n.), 277, Breadstead J. II., 393
288, 289, 357, 362, 372 Rrull8 I., 294
Arlslotel din Staglra, filo- Druyne E. de, 29
sof (384-322 l.e.n.),-19, BurcJ.:hardt J ., 254
22, 24, 89, 119, 124, Burke E., 19
125, 13-1-135, 13G, 138, Butcher S. Il •• :10
150, 157, 207-247, 254, Ryivater J ., 30
256, 257, 262, 280, 284.
297, :{02--305, 321-325. Cncclllns din Cnlnclc, re-
lorlclan (sec. I l.e.n.),
328, :i:n. ~H:l, :144, :M5,
346, 363, :J66, 371, 380- 344
383, 396, 415, 427, 428, Callmah, poet (c. 305-
4:18, 4:m. ·l-16, ,151, 452, c. 240), :138, 340
453, 458, ,rn2. 479, 483, Callslratos, crltlc de arăt
486-491 (sec. 111/1\' e.n.), 416,
Arlstoxenos din Tarent, 425, 428, 4:l2, 437, 441
om dl" l.tnşi iş teoreti- C.arclmos din Acragas, ac-
cian ni muzicii (sec. I\' tor şl poet tragic (sec.
t.e.n.), t:JO, 1:11, 260, IV l.e.n.), 87
::1u2r·n1.-· 3!11 , Carpenter C .. :iO
306, :120, :126, H5, Carplon. :1rhllecl şi nulor
:1:11. :1:1;,. 41;,, de scrieri despre nrhllec-
479 ărtu (sec. al V-h•:1 l.e.n.),
:trnim li. vo11 (.I. ub), 2ii,
293, ,116
~9,1
Carritl E. F., 29
Asclepiade din Snmos, teo- Caskey LE. .,D:.m, 101, 102
relicinu :ii lilcraluril Casslrer
sec. IV-111 i.c.n.) 363
Aslldnmos, pol'l Lragic Cataudella Q., 154
(sec. I\' i.e.n.), 87 Cato, Censorlus, om politic
romnn (23·1-· HO 1.c.n.),
,\Lhenalos din ;-.;n11cr:1lis, 361
filosof şi gramallc (sec.·
II-III e.n.), 131, 262, Chalcldlus, comenl:ilor al
267, 268, :J51 Iul Platon (sec. ni IV-iea)
Atl.:f11s J. \\-'. li., 84 20G
Aucher .1. B., 202 Chambers F. l'., 29
Augustin, sr., episcop de Cicero, Marcus Tulllus, oru-
Ilipponla, filosof iş teo- tor şi filosof (106-32
log (354-430), 23, 485 l.e.n.), . 140, 145, 146,
257,258,259, 260, 263,
Baeumler A., 20 268, 278, 279, 280-285,
Baldwln C. S., 377 291, 292, 293, 294, 296,
Batteux Ch., 21 297-315, 318, 32·1-325,
Daumgarten A., 21 341-343. 345, 347, 351,
Bekker J., 265, -158, 459 as5, 362, 369, 375, 383,
Benard CI, .. 30, 254 :184-385, 386. :rns. 398,
Benvenga C., 266 424, 426, 432, 448, 452, 41
454. 457, 460, '162, 466. 264, 273, 325, 403, 425,
479, 485, 487 491
Cleanthes din Assos. mo- Demofllos, pictor şi sculp-
sor (331-323 t.c.n,), tor (sec. V l.e.n.), 394
277, 280, 286, 287, 294. Demostene, orator (384-
295-296 322 l.e.n.), 89
Clclslht'nes, arhitect (se<:. Deonna lV.. 82
al V-ll'a t.c.n.), i9 Vcwey .T. D., 19
Clt'ment Alcxnndrln11l (din Diehl E., 75, 76, 77
Alexandrla), scriitor <rşe' Diels II., 121, 122, 123,
tin (sec. II- III c.n.). 135, 138, 145, 146, 147.
HO- 141, HG. 163, 29G 163, 164, 165
Cleofon. poet tragic ate- Dlodor din Skilla, Istoric
nian, 238 (n. c. 80 t.e.n.). 27, 105,
Cleonldes, muzicolog (sec. .480
II c.n.), 325 Diogene din Babilon, lsto·
Cockerell C. R., 110 rlc (c. 2-i0-152 t.e.n.),
Combarleu J., 29, 43 277, ~87. 293, 297, 306,
Cornlflclus Qulntus, ora- 326, 332, :trn, 353-354,
tor roman (sec. I e.n.), 358, 369, 441
382, 385 Dlogenes Laerllos, doxo-
Coulln .T., 385 ~raf (sec. II- III e.n.),
Cramer J. A„ 137, 164 86-87. 122, 131, 137-
Crates din Pcrgam, fllosor 138, 164. 175, 196, 232,
stoic (sec. 111/11 l.c.n.), 260-261, 268, 282, 293,
355, 361 296, 366, 369, 447, 450,
CCrro/JcneerBl .,\V1.,9,:t2n9 457
Cumonl F., :!93 Dion din Prusa, zis llrl-
sostomul, orntor(sec. I-
Damlanos, autorul unei lu- II e.n.), 392, 416, 418,
răic despre tiăcop (sec. 423, 424, 428, 429, 430,
al IV-iea t.c.n.), 413 431. 432, 433. 434, 436,
Damon din Atena, teore- 439, 442, ,1.13
tician al muzicii (sec. V Dlonls din Hallcarnas, re-
l.c.n.), 131-132, 322. tor şi teoretician ni li-
328, 3:11. 337, 486 teraturii (sec. I t.e.n.).
46, 284, 317, 344, 345,
Dehlo G., 91 353, 357, 360. 362, 369,
Delatte A., 42, 126 370, 372, 373, 374, 426,
Demelrlos din Fall'ron, tl'- 129, 483
Dlonyslos din Colofon,
oretlclan al poeziei şi ni pictor (sec. \" l.e.n.),
retoricii (c. :150 - 280 117, 214
t.c.n.), 123, :J.t.t, :H5, Dlonyslos Thrax, om de
375, 4:12 itnţăş (sec. I. t.e.n.),
364, 365, 366, 451. 458,
Demet,rios Hloros, savant 459-460
elenist, 365 Donaldson ,1. W., 11 O
Doxopatres .Joanncs, co·
Democrates, orator (sec. ment:itor al lui Hermo-
IV l.e.n.). 1-lf,. 1-17 p;enes (sec. X I e.n.), 457
Dresdner A., 30
Democrlt din Abdrra, fi-
losof (c. 460-:170 l.c.n.). ,1Ouris din Samos, istoric
autor al unul tratat
. ,1 Hl. 124. 12:1, 1:u. 137
117, 154, 167, lit, 1R4,
186, ~08, 216. 248. 263,
despre artele plastice (c. 364, 365, 368, 372, :i73.
340-c. 260 l.e.n.), 415 375. 376, 421, 441, 479
Fllolaos, filosof (sec. \'/I\'
Egger E., 84 t.e.n.), 126, 135
Elnatdn A., 29 Filon din Alexandria (20
Else {;, F., 31
Empedocle, filosof (c.493- l.e.n. - 50 e.n.), 279,
290. 292, 394, 421, ,t:16,
c. 433 l.c.n.), 131, 142, 479
143, 1t7 Fllon din ţ,niBza om ck
Ephoros dln Cymc, istoric nitş,ăţ autor al unui
(c. 405-330 l.e.n.), 106 tratat despre mecank;i
Epictet dln Hlcrapolls, fi- (sec. III t.e.n.), 40;">
losof stoic (c. 55-125 Filon din Lorlssa, fllosor
e.n.), 151, 278, 280 (160/59-80 t.e.n.), 27i,
Eplcnr dln Samos, filosof 297
(341-270 l.e.n.), 257. Fllostrat. Alentauul, cd
260-268 nrtăB şi cel Ttnlr, critici
Eplharm din Megaru, po('l dear.lă(cs lş Ille.n.)
iş filosof (c. 550-400 24, 89, 286, 306, 35.;),
l.e.n.), 86-87, 121. 151,
164, 109 392, 416, 417, 423, 4:Jo.
Eratostene din Clrene, om 431, 440, 455, 456, 460,
de ţnătiş (c. 275- Hl4 483
t.e.n.), 346. 350, 367 Flnke G. C., 298
Eschll, poet traMlc (525- Firul~r G., 30,235
456 l.e.n.), 4-1, 86, 89, Fiuher Th., 91
146, 193, 484 Fortunatlanus Atllius, nll'-
Enlranor, sculptor iş pictor trlclan (sec. IV l.e.n.),
(11cc. IV t.e.n.), 90, 100, 383, 385
117, 391 Frank E., 30, 321
Euriplde, poet tragic (480?
-408? t.e.n.), 86, 87, 88, Frledleln G., 283
120, 214, 284, 316, 484
Frynls din Mltllene, muri-
Feehner G. Th., 20 clan (sec. V l.e.n.), :ur,
Flclno Marslllo, filosof re-
Galen din Pergam, medic 4~
nascentist (1433-1499), iş scriitor (129-199?), fl!l.
20
Fldlas, sculptor (sec. V 122, 282, 292, 293, !IOli.
l.e.n.). 24, 84, 106, 115, 448, 453, 458
209, :103, 372, 423, 42,1, Gef(cken J., 434
425, 426, 427, 428, 429,
431, 4:15, 438, 439, 466, Gemlnos din Rodos, malc-
475 matlclan (sec. I l.e.n.),
Fterens P., 82 405, 413-41-1
Fileta& din Cos. poet (n. c.
320 t.e.n.), 438 Gwrgfadu T., •12
Fllodem din Gadara, Ulosof Gerold Th., 316
(c. 110-c. 40/35 l.c.n.), Geoalrt F. A., 43, 316
143, 147, 261, 265-266, Gilbert K., 29
277,295,297. :m6, J21J- Giooannonl G., 110
3:J2, :136, 337, :i44-B1A, C.aodycar W., II., 110
J51, 353, 359, 361, :JG2, Gorglas din Leonllnl, rt'lor
iş filosof (c. 483- :17()
t.e.n.). 89, 148, 1:)2,
153-155, 163, 165, 11,l\.
189. 170, 171, 186, 18R.
208, 217, 284, 3-45, !WJ,
378-379, 380, 381, 382, Hlpocrate din Co&, medic
482, 484, 492 (n.. pe la 460 t.e.n.), 145,
Grasst E., 30 176
Grubt G. M. A., 30 Hlpoll t , scrlltor
Gudeman A., 31 (sec. l i enrcşti ), 138
/ lll e.
n.
llobdn H., 436, 440, 443,
Jlambidge J., 101. 102 444
J-lauck G., 68 Ho(fer J ., 110
1-/autccoeur L., 82 Homer, 28, 47, 48, 49, 63 --
Hegel G. W. F., 19
Hegemon Thaslanul, poet, 65, 66, 68, 69, 10-,a.
75, 84, 103, 137. 152.
238 193, 268, 324, 342, :!55,
1/eiberg J. L., 414 366, 425, 431, 45:J
Ilcraclcodor, teoretician al
literaturii (sec. III l.e.n.), Horaţiu, poet (65-81.l'.n.)
.140, 146, 154, 260, 261,
361, 368, 375 306, 342, 343, 344, :-J4fi.
Heraclldes din Pont, gra-
matic (sec. IV t.e.n.), 346, 351-352, :3rn516.,
267. 306, 336 358-359, 360, 363,
368, 370, 371, 373, 37fl,
Heracllt din Efes, mosor 376, 383, 415, 429
(c. 535-475 t.e.n.), 123,
132-134, 138, 140, 165, Howse li., 31
Howard E., 154
168, 169, 186, 268, 280, Hryslp, ftloso( stoic (sec.
439, 491
Hermagoras din Temnos, al Ill-lea t.e.n.). 122,
277, 281, 282, 291-
profesor de ircăoet (sec. 292, 293, 294, 295-296
11-1 t.e.n.), 383-384 Httber-Abrahamowicz E., :·m
1-/ermann C. F., 437
Hermogenes, arhitect şi Hume D., 19
autor al unul tratat Iambllhos, mosol (c. 21.0-
despre ithcureăa (c. 325), 135, 136-137, 434
200 t.e.n.), 259, 388,
394, 407 Ictlnos, arhitect atenian
Hermogenes din Tars, retor şi antor de scrlerl despre
grec (sec. 11/111 e.n.), nrhltecturll (sec. V t.c.n.)
345, 350, 353, 368, 369, 00, 394
386
Herodot, istoric (489- lmmlsch O., 343
Jngardtn R., 31
425 t.e.n.), 89 IsoCl'ate, orator (436-338
Heron din Alexandria, om
1.e.n.), 81, 89, 148, 150,
de ştiţnl (sec. li t.c.n.), 153, 163, 1G4, 349, 370-
122, 406, 414-415 380, 457
luer$en E., 28
Ilerondas din Cos, mimo-
gra( (sec. III t.e.n.), Jaeger W., 82
338, 339 Jaffr~ F„ 30
Jan K, DOn., 43, 316
Herslfron din Cnossos, ar- Jander K., 131
hitect iş scrlltor (sec. Jtnkins R. J., 110
al IV-lea t.e.n.), 394 Jtnscn C/1., 261. 295, 36:-,,
llesiod din Ascra, pol'l 368, 372, 373, 375, 376
(c. 700 l.e.n.), 28, 65, Joile.a J. A., 402
66, 67, 69, 73, 74, 75, Joltornkl A., 116
77, 137, 152, 160, 193 Jucker H., 254
-i99 Hllfcr E., 137
Kaibel G., 220, 365 180), 278, 288, 294, 318,
Kalkmann A., 100, 415 351,386,391
l{ant I., 19, 21 Marquardt P., 320,335,458
l{ayser C. L., 440 Martin Th.-11., 122
l{eilland E. C., 28 Maxlmos din Tyr, flloscr
l{emke I., 147, 261, 295, platonic (c. 125-185
e.n.), 262,267,306,345,
297, 336, 337, 441 348, 352, 429, 432, 433,
l{.eyser E. de, 461 434. 436, 440-441, 443
Kiesling T., 106 -444
Koller II., 41, 322 1.Uaykowska W., 344
leră .1., 82 Melampus, autor al unul
Krakowski E., 461 tratat despre arhltectur.l.,
Kranz W., 63 394
l(risteller P. O., 29, 57. Mclanippldes, muzician
(sec. V t.e.n.), 316
446 Meltkova-Tolsloi S. lV.,
Krueger J., 30 154
Kuhn II., 29, 82
Lanata G., 63 l\lenecratcs, clthared (sec.
Lange J., 28 I e.n.), 317
Leonardo da Vf11ci, 19 Metagenes, arhitect lş au-
Leonldas, autor al unui tor al unei lucri'\rl despre
tratat de ethrua,căi 394 templul eiţz Artemis
f'..epik-IfopaczyMka W., 94 din Efes, 394
Lepslus C.R., 27
Lisslng G. E., 431 Mezzantinl C., 30
Mlchalowski K., 27
Lodge R. C., 30 .1\fikkola E., 148
Llkymntos din Chlos, poet Mlnuclus Felix, scriitor
ditirambic (sec. IV l.e.n) işcertn (sec. III e.n.),
240 342
Llslp, sculptor (sec. IV Miron, sculptor (sec. V
l.e.n.), 119, 305, 314, l.e.n.), 114, 305, 314,
387, 419
Livius, Titus, istoric ro- 419
Moe C. J., 406
man (59/64 t.e.n. -17/ Montmoulln D. de, 31
12 e.n.), 317 Morey Ch. R., 392
Lucian din Samosata, ora- M(jueJ E., 91
tor şl scriitor (sec. li e.n. MUller E., 30
251, 279, 306, 338, 350, Mllller J., 122, 293
357, 370, 371, 416, 426, Murley C., 30
427, 428-429, 4:J3, 437, Mutsc/unann H., 269
439, 443, 462, 488
ucreţiL (Titus Lucretius Neoptolem, teoretician al
Carus), filosof epkurlan poedel (sec. III l.e.n.).
(95-55 l.e.n.), 259, 260, 344, 345, 354, S75, 479 "
261, 264. 265. 268, 269
Lukomski (;. K., 395 Xeubecker .4.• J ., 268,287
Lyslas din Atena, orator Nexarls, autor al unui
(c. 445-380 l.e.n.), 369 manual de arhitecturi,
304
Madyda W., 344,345,415, Nlcias, pictor (sec. IV
417 l.e.n.), 90, 117, 123
:Marcus Aurelius, tmpArat Nlcohares, poet epic (sec.
roman iş f!IC'sof (121- IV l.e.n.), 238 500
The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Tatarkiewicz, Wladyslaw - Istoria esteticii - vol.1 - scan MMXII
- 1 - 50
- 51 - 100
- 101 - 150
- 151 - 200
- 201 - 250
- 251 - 300
- 301 - 350
- 351 - 400
- 401 - 450
- 451 - 500
- 501 - 516
Pages: