Eco, Umberto - De la arbore spre labirint - scan

150 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

putea atribui vreo formd d,e logos. insd, in timp ce pentru Epicur

diferenla dintre vocea animald gi vocea umani era doar una de grad,
pentru stoici numele sunt impuse prin decizie explicitd de o minte
ralionali qi de aceea diferitele abilitdli ce trebuie recunoscute animalelor

se datoreazd doar unui instinct de autoconservare. Pe aceeaqi linie,
Seneca (Ad Lucilium, 5-I3) va aminti cd, desigur, animalele sunt
congtiente de propria alcdtuire, fapt ce explicd numeroasele lor
abilitdli, qi au cunoqtinle inndscute, incdt pot imediat dupi naEtere sd

deosebeascd ceea ce le este de folos de ceea ce e ddundtor, dar sunt

lipsite de rafiune. in schimb, adeplii Noii Academii suslineau teze

mai indulgente cu privire la capacitilile intelectuale ale animalelor.
Insd tocmai in cadrul disculiei stoice apare un argument atribuit

in mod unanim lui Chrysippos, destinat sd aibd o mare popularitate,

din care reproducem dou[ versiuni2. Versiunea cea mai faimoasi qi

mai citatd astdzi este cea din Schipele pyrrhoniene (1, 69) de Sextus

Empiricus:

Potrivit lui Chrysippos, care totuqi e foarte ostil fafd de animalele lipsite
de ratiune, cdinele ia parte la dialectica omeneascd. Astfel, acest filosof

spune despre cdine cd recurge la calea nedemonstrabili compusd din mai
multe ramificafii atunci c6nd, ajuns la o incrucigare de trei drumuri qi
recunoscAnd cu ajutorul mirosului cE prada n-a luat-o pe doud dintre
aceste cdi, o ia la fugd imediat pe cea de-a treia fd.rd sd mai adulmece
mdcar. De fapt, spune acest autor antic, c6inele face pesemne urmdtorul
ralionament: ,,Prada a luat-o ori pe calea asta, ori pe astdlaltd, ori poate
pe cealaltd; acum nu e nici asta, nici astdlaltd; prin urmare, e cealalt6".

Fald de argumentul lui Chrysippos, Sextus adopti o pozilie mai

apropiatd de aceea a Academiei (cum va proceda apoi, in polemici

antistoic6 deschisd, Porfir in De abstinentia). De fapt (tot in Schile
pyrrhoniene I, 65-77), Sextus aminteqte despre cdine cd manifestS,

prin comportamentul siu, alte capacitdli de refleclie qi de invdlare:

gtie sd efectueze o alegere intre mdncarea bund Ei cea ddundtoare,
gtie si-o procure vAndnd, recunoaqte meritul altcuiva ddnd din
si
coadi in prezenla alor casei qi repezindu-se asupra striinilor (deci
are noliuni despre ce e drept si ce e nedrept), d[ adesea dovadi de
prudenld Ei, in fine, dat fiind cd e capabil gi s6-gi inleleagi propriile
afecliuni qi sd le vindece, gtie s6-gi scoatd ghimpii qi sd-qi curele rinile,

gtie s5 lind nemigcat piciorul bolnav qi identifici ierburile care-i pot

2. Despre istoricul acestor doud versiuni, vezi in comentariul lui Girgenti

la De abstinentia de Porfir (Absti nenza dagli animali, Milano : Bompiani,
2005, nota 22 la Cartea III),

'..nldrllnu rusr8olrs" rnun slEJ uJ tuFUB
eu (lnluB6 nc Eoa ap gi€J) rnlnr^rrl Bounlsra^ ul Fc alsartd '(FnIz a rcep
ialdeou a nu rep I eldeou uo 'tz tro a1sg" :nJqluou llBIFIec uud araqcug es
'n.rqrueur un le8eu I-npulIJ 16 eticunlsrp o pullJ elep 'e.rec ur.rd eac alse

FlrqBr?suouapou Bocurr € '89I 'II alTtcs u1 r6nsu1 snlxas pcrldxa tunc '8

luns nu o.rec a{urrg elece rS e1fce.r1e ap los un ne 'a1e1pugs rA a;rnlugur
cnpts oc rJnunq allnur oJlgc rS unc 'u1,tuoc ol oJ€c aunq alao e.rds tS

pqeopod op rrnrcnl oloce e,rds'pc uraurfsns psul roN "'poru Balltutc I€ ap

nerle.roddordausr{rlaInJpll€ouaOBI csasoloJ os oJ€c r$ e.Lac pln€c ar€c rac rfol a.rdsap eunds
'ozaJosolg ps ararl a1 nu dec ut.rd rcru .rep 'pcrlcalutp

ppolaur o pdnp 1ua;ede ',rogrn.rcn1 erurn ner re rS '1deg ap : B^oc pln€c

oJBc rac a.rdsop 16 rcrocs ep nreuorfceloc e.rdsep rS aunds aleod es n.rcn1

rSelecy 'd11 eeycurc 1e ap rigcapnI raun earrsoloJ IunIcIlFqlgs gdnp eueo8

u! orsolgug^ op rnlaurgc arnqrrl€ r-orBa rolac erurdo PlErnlPlul olnqa.\L

:soJpuBxolv rnl cruolod r-npugzundsgJ '9trols €lurl gnulluoc uolrqd

rer (cr8ol luaueyoduroa un pzoatnS{atd "rolaluurue € plrlcurlsul

Balelrnd pc reop Bapa^op Fltarqns soddrs,tJtiC n"rluad 'a1e1r1eer u1

's(gV so.tpuoxaTyl ,,1nlue| llrgs E rcep'e1dee.rp €l rcru'e8ugls e1

rcru lr8ng e nu 'r6n1o1 iiue6 alsad lrJps e nes 'e8uels e1 r,ro 'eldeeJp €l rJo

1fn; e e,r€rg" : Balrcurc 1e 1ndt1 ap gluopl^a Flrl€rlsuourep elecepnI tuetc
-rlcol€rp ap plrunu elsa luolueuorie.r eeuauras€ un-rlu! gluaze.rd elecepnl
'11nru re141 'giue8rlelur ap le.rrdsur luaureuorie.r lBJp^apB Inun Inlellnzar
e.re rc 'ereldrrrglul ep El€lclp Bra nu Inlaurgc ea.rel.rnd gc 1n1de3 n.rlued
pluarcgns Fp€Aop o r-Elseace 'eulq Ig 'lnsorru EIFIE r! urnc pdnp eueo8

rS-npurfnr'1e1g.rp1u5 EcsEacolocs ps ndecul '1niue6 rrps ac gdnp 'eru.rn easpF

nu rcre rcru runc.req 'erice,np p?lEIBac uI o-lunl e rA rodeul sro1u1 e-s 'pru.rn

orcru pursp8eu '.rep 'u8ugls a"rds 1e3.re1e V '€r o-s oulq IBtu e.ra rrfca.np
gnop aloc urp orec uI ppe^ gs pdrlc o 1r.rdo E-s EIocB Incol uI 'e8ugls e;ds

FllBIBoc .rer 'e1dee.rp o.rds as-npuglderpul eun 'r,rg.rgc Fnop nera EInJFc
apur8reru ed augpe iue* un alsad 1ep B '{pr€g o Barplurn pugc ad'aurgc un

: crselc lnldruaxa JBrq;. gzeolrJ arec
'so.rpuexaly 016aqJol alelurue reiua8rlalur BaJEoABJ uI'BrJpuexalv

urp uolrqd InI IE sorpupxa1nSolerp uI 'rH'p 1 lnldcas ug arede
1a 'nldurexa eO 'alureurp l€tu BInJrIc Inlcolqns puge ad ''rH'p III-II

alalocas uJ rerunu a.rede snlxas ap gl€clunuroc Balslnou gsul
'ollraJIp niuirlrs

uI a?rraJrp olauns lrura giue.rn5rs nc llulgt J€I 'csaqrol alaleruruu

gc unpug8 au ps pJnsq€ a nu .repeSe :csaqJol r6n1o1 e.rec 'rol"req"req
alaqJol rcru rua8alaiug nu JEp 'Jolaleiuru€ alrcol ura8elaiuS nu rou gc
ldarp g 'so3o1 un ppasod EJ atsapa^op 'areurrn ur"r4 'elaiuuaJns Burle

I9I I.113-\tt J 1:]JYUJYT SUdSgO

t52 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

inzestrate cu o cunoaqtere prin universalii, ele avAnd acea sigurantd care

e caracteristicd speciei lor. insi in realitate, acolo unde e nevoie de un
mod ralional de a proceda, n-au niciun merit. Iar modul de a proceda

ralional este silogisrnul, care se naqte din priceperea lucrurilor ce nu au

o prezentd fizicd, precum ar fi cunoaqterea de Dumnezeu, de lume, de

lege, de deprinderi pdrinteqti, de stat, de politic6.,. realitSli pe care
sdlbiticiunile nu le percep (Alexandros 84)4.

Unul dintre textele fundamentale despre aceaste polemicd este cu

siguranld De sollertia animalium de Plutarh, care apare la o datd

nesigurd, intre anii 70 qi 90 d.Hr. Pozilia lui Plutarh este net antistoicd

qi - aqa cum se va intAmpla dupd aceea cu De abstinentia lui Porfir -

nu priveEte numai inteligenla animalelor, ci qi respectul pe care li-l
datordm. Cu toate ci titlul original era Dacd dintre animale sunt mq.i
inteligente cele de uscat sau cele acuatice, iar in titlul latin sollertia
este mai slab decdt termenul grecesc phrondsis,la care trimite titlul

grecesc (sugerAnd mai curdnd o inteligenld practicl ghidatd de experienfd),

este neindoielnic c[ Plutarh susline aiciteza unei rafionalit[li animale
Ei polemizeazi impotriva doctrinelor care ar voi se o nege. Sigur cd
ra!ionalitatea animald este imperfectd comparativ cu cea omeneascd,

4. l}ad. it. Roberto Radice, i\ Stoici antichi. Ttttti i frammenti, Milano:

Bompiani, 2002, pp. 689-691. ,,Canis cum persequebatur feram, perveniens
ad fossam profundam, iuxta quam duo erant semitae, una ad dextram,

altera in sinistram, paululum se sistens, quo ire oporteat, meditabatur.

Currens autem ad dexteram et nullus inveniens vestigium, reversus per

alteram ibat. Quando vero neque in ista aperte appareret aliqod signum,
transiliens fossam curiose indagat, praeter odoratum cursum accelerans;

satis declarans non obiter haec facere, sed potius vera inquisitione consilii.

Consilium autem talis cogitationis dialettici appellant demonstrativum

evidens quinti modi: 'Quoniam vel ad dextram fera fugit vel ad sinistram

aut demum transsiliit, atqui neque ad dextram fera fugit neque ad

sinistram; ergo transsiliit.' (...) Proscribenda et opinio eorum, qui canem

venabestias persequentem autumarunt quinto argumenti modo uti de

toribus conchyliorum deque quaerentibus quidquam; indicia enim rerum

sequentur, apparenter sub specie dialettica, verum nec per somnium

quidem philosophentur; alioquin dicendum esset omnibus aliquid

quaerentibus, quod quintum illum modum usurpent. Enim dicimus, quod

ex decentibus bonisque cibi convenientibus rebus iuvantibus ad sanitatem

perseverationemque valetudinis appetitionem et universali comprehensione

universorum carentes possident certitudinem, quae in propria specie cernitur.

Verum tamen rationalis habitus necesse est illa nullam habere partici-

pationem. Rationalis autem habitus est syllogismus ex apprehensione

entium, quae minime adsunt;ut intellectus de deo, de mundo, de lege,

de patrio more, de civitate, de politica - quorum nihil percipiunt bestiae."
O pozilie similard gdsim la Origen, De
principiis (III, 1, 3).

nE nu aJ€c rJnldFJ Joun aunriBJ aInqIJl€ as 9s l€iroJ nJcnl un g Je pJ
pz€alcarqo oc JoIaJ 'tXn auo4at P't1Dutluo Dlnrg'.8o1erp 1IB un-Jlu-I

'giua8rlalur rS auni{e.r

ap alaleurlue csasdrl aJBc Joloc e,rr.r1odrul ta1dn1 €a1€lrsacou :EI€ug
nirnlr,ror a1i;aq'16 r-nu soddrs.{"rq3 rn1 tnlnluaurnFJ€ BoJ€nle^aqns
JBC '€cl?srSops nu rB 'aurgc ad gurn"rpuJ I-aJ€e Bac alsa '9rer3 ap
uud 'rspsu3 eridac.rad :InlnluaunSre eiJo;
lBu€lua rnlnsoJrur InrpourJo?.ur lcund lsaaB uI Pc l€rP^opB oUEoJ g
FOnpaJ
ps prJ€acul l{J8lnld 'soddrs.{.rq3 rn1 alaurgo rA

pzuapocord 1a3 e1 .e16a"rdo as 16 a"rriqns a E?snJJ 9c €IznlJuoc a3er1 apne
o gcep ,rer 'gleioq8ul eie;erdns qns ad rade sa"Ia8"rnc BI Pluale '1acug
pz€a?ureu1 ea : rriaq8 BolBlIpIIos Elsal B nrlued csasoloJ o IIun a.r€e
,J€r,da1J,€F"A"1dJ,1ar-nsaqu,tor.,n3ue.rleplnoladJuel€dranexl'a(agladp6u9rla6e)xdeFlrSla?.rpu-ee;asJoue;lBJ'Jlts6soulceee-ur1r'1tu1p€n8uIurnntlenl ploulaP'suzoeedl€'drIotrsud,ltulrqo3c
'alrururJ9ru IS IUAIUBJ

a-aludortuuarllu'aoslea.lrrlriqaelrruc'ords 'lelnc 'piuua;ns lrnurcr.rd nB-al aJ€c rar ap 9iu3
piurl6ounca.r 'r.rn1rua3o,rd
a*'rJauoq ru1uad ap giel

p[u8 'rrioura 'atJoutatu 'err1g8ard 'rriualur gpasod EO ?zeaJlsuouap
aJalBoap aunrier e1 aped n€r olalEruru8 9c gruJgB pu9c Icunl€ IJII[apBcB
e1 'rn8rsap 'p.ragat as qrelnld ',,1e6oiacu1 rS ruapa.L EaJrqPIs ap 1r^ol
n{co un ec 'ernq1n1 rS qels }calolul un op undsrp ela Pc gqelFap leru
JB-aI nu Pc Purusasul nu oqBIS IBlu aleuorfe'r 1ip11nce;
rueundg" :€oA€
ne afurg alaun Pc aunds u lep 'ruaureo arlur.rd 16 g1srxa unc gdnp

'aleurrue atluud Flslxa rA 'a1a a.r1u1 allraJlp riglrcedec Plsrxa 9e m8tg
'rPJl
J€

unc ti oc 'alauns alBocs Je utnc tf nc 'eapa,l, J€ alalBlulue utnc ft nc
'ngr.r r€ur rS 'nes - Pcl4 g Je-l rnlnqJat unc ft D, 'alugtu rpa^op J€ Inol
puztn€coltui arlcun'lSnqtern,aurralugn8dasrdp.sreB-r6ulueacsruunl pJrVyl'leLuunoJrietd"rolcuearlsuaep9ocd'qtu;eo1cn1u4n

a,,pir,BoqiJ.ou^rricJ aJredu,ng.cratpdrsoucoaalsaar€JJorIaacI€riuoIlu€ad 1e e1-roduroc a.s B ap Inpour Pc
'leraua3 u1 'rS '1a1o1sr.ry ad rB

gzeozrr 1g 'gleypdapul g,u1cads"rad u1 'ac gcruralod o rtre aprqcsap aS
'.ro1 u.rrniar.te.rdns a1ln runrice gperra.rd 9s rodu
ec nrluod ,le.rouraur ap auuap runr{ou ola urp 3e;1xa 16 ro1 aFridac"rad
csolurruB ri 16g.rep ,dac.red gc JBop nu alal€urlu€ ac ap ecrldxa JB-s nu
'.qJBJnld gzealuaurnSJe '1a31se g JB-u aq 'ue'roduraluoc Inursl'il1ru8oc u1
aJal nJOnT '1a1euo1ie'r
,S 1e"1ce olJBoJ luarun8re un JP^ap€-JJul also rS rolrqco
ro1iip11.rt"g eiuasqe ug niezuas acnpord rollqtaJn e
nu

eiuar"radxo; azala.rd.ralur aI ps rs giuapr.ta uI gluocs e1 9s lua8tlalut
luaurepodtuoc un aurlralul nu pcep ariualeau uJ PpBc Ps a1esg1 t3 1od
olndac.rad alal€p pc nrlued 'P1euotie; ariua.l;a1ur 9193 edac.rad aleod

as nu rep :gdeac.rad gs oJels uI luns rS arieur8eun ti eleglqrsuas
ap alfagnsul luns rr,r alaiurg aleo; 'rlSauauro aiuil; a.r1u1 rA urnralul
airr"ra;rp alsaJB (rcruralod IaJSacE Ins'InJ u1 lrnuSrqo luarun8;e) psul

8qI rn'lsNrY J'I:lrYU JY'I sUdSgC

I54 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

o noliune innascutS a divinitdlii, Plutarh Ie rbspunde amintind ateismul
lui Sisif. De aici refuzul (fie qi doar in cele din urmd Ei cu multe
exceplii) unei alimentalii carnivore Ei admiterea - aproape scrAqnind -
ci se pot ucide animalele d[undtoare.
in Despre natura animalelor de Aelianus (secolul al III-lea d.Hr.),
ldsand deoparte cazurile animalelor care indr[gesc fiinle omeneqti (I, 6),
in vI, 9 se spune cum sunt cainii in stare s6 se ocupe de treburi
domestice, aqa incat unui om s6rac ii este de ajuns sd aibi un cdine
locul unei slugi; in vI, 26 se reiau insemndri, extrase
care s6 !in6
probabil din Plinius, precum exemple de caini care se lasd s6 moar[
alaturi de cadravul stapdnului, sau despre cainele regelui Lisimah,
care a ales s[ impartaqeasca soarta morlii stdpanului slu chiar dac[
ar fi putut si se salveze, temd ce revine in vII, 1-0, unde se vorbeEte
gi despre cAini care ii denunlau prin ldtr[turi pe asasinii proprietarului
ior; iar in VIII, 2 se ridici in slavd virtulile qi abilitdlile cAinilor de
vdndtoare. Aelianus reia (VI, 59) argumentul lui Chrysippos:

Dac6 gi animalele pot raliona in mod subtil, cunosc dialectica qi ;tiu cum

s5 aleagd un lucru preferandu-l altuia, nu vom greEi cand vom afirma cd
Natura este in toate ramurile qtiinlei o maestrd fdr6 rivali. De pildd, mi

s-a spus de cdtre cineva care avea o anumitd experienla in dialecticd qi o

mare patimd pentru vdnatoare istoria ce urmeazd. Era odata un cdine de
vandtoare care se luase dupd urmele unui iepure. Acesta nu se vedea
incd, dar c6inele, urm6rindu-1, a ajuns Ia marginea unei gropi; aici a fost

cuprins de indoiald, dac6 era bine sd continue urmdrirea la dreapta sau
la stdnga. cdnd i s-a p6rut c6 a cAntarit lucrul indeajuns, a s6rit dintr-un

salt peste qan! gi gi-a urmat drumul drept inainte. omul, care declara cd e

dialectician, dar qi vanator a cautat s6-9i explice afirma{iile in felul urmdtor :
,,cainele, dupa ce s-a oprit, s-a apucat s5 reflecteze, zicand in sinea lui:
ar fi putut sd in partea asta sau in ailaltd, sau sd continue
"Iepurele linie dreaptd. o ia n-a luat-o nici la dreapta, nici la stdnga, deci
s5 fugd in Dar

s-a dus drept inainteo", Nu mi se pare cd el a vrut, in felul acesta, s-o facd

pe sofistul, insd, fiindcd nu existau urme in preajma ganfului, se putea

deduce din acest lucru cd iepurele sirise peste el. Aqa cd 9i cdinele a fdcut ca

iepurele, ardtdnd cd e priceput in luarea urmelor qi cdL are un miros fin5.

Faptul cd Aelianus se refera clar la versiunea philoniana (dat
cdoengcaenp!l,iiEsi tnouicedeilreismcrpuiceedaicc[ustr[etiracg6i6) Ei c5 in chip
fiind ca aminteEte pild6 o
notoriu din
ader6 la
concluzie pozitiva in ce privegte logosul canin Ei-l face s6 atribuie

5. Tlad. it. Francesco Maspero, La natura degli animali, Milano : Bompiani,

1998, p, 407.

'9002'ruBrdtuog (ou€lltr\I

"lou|uo 1I3Dp DzuaulTsv sorrurod u! (ou€pos ala€JJeu olaSuv '11 'pB.\l '9

'e(/,'III Dguaul.Jsqa aQ) ala 19cap sns I€Iu Fr€oqz IItuIoS Pc nrluod ernqz
€ op €olBllncBJ rolrqclurglod PcsErnpPSPl as II Ps alnqorl nu Iunc E3€

'Ipug8 B ap €alellnceJ rololetulue runrpp8g1 al FS €1s€ace ur.rd ec ernqarl nu
'aleleturue lgcop lplu reru urrpug8 tou 'a.reutln ur.rd 'gceq 'o1€llluopl Elslxo
nu aurnual r6elace nt rac orlul rcru rS 'uo1e16 15 1a1o1suy 'a1e.rcog runq
op loJ €l luns nu 'aleptu.ro;run Flslxa nu ounq alac arlul JeI iurind reur
Inlle 'llnur I€ru o Inun 'e1er elac e'rlurrd r€l : nqr Inl1e 'lunq a Inun tolalegns
Inz€c uI rS e6e ,e1rqedecur rS olrqsdec rolrJrJ lrllJlod eefiqasoep e orelu

,€ououros€ ap ,gl€oq o-Jlu1 rS ,urind rcuI ll€lPlac'so1Fugs reur a dn.r1 un arIIIu€J

o-rlul ulnc gdnp '.rep lcrurru lnlosqB lI€lEIac r€I 'Inlol €oA€ r€ pun pc p1du3

uI rclu 'Elnlosqe esdrl u1 nu 'snutur u1 16 snld u! Earlqosoap lcap uraltup€ PS

:91€3ou U al€od Ba Pc PuIuEasuI nu €?sBac€ 'a.r1seou
rrigcopnt gJBoIJaJur rJoaun ar€d rol elucapnI PcBp rel 'orlseou aIB lgcap
alnca-r€ru niuzuas ne'a1u111ercos op rS aleldarp ap iurrs pun;o.rd un
oal1aals,rreu1luaeua'l1mg1ae1619ecuaoplrlJlnarunrpIeen1tpr d'urcirnpdedtnInultnfctsBnrnuu'rrn?dnuaiae,rrruuS!
glsaJrusru
r6-ps nr16
efua.ra;rp reop 1a1o1sr.ry n.rluad alsa pr€orJalxa EorrqJol 16 gruoualur
BaJrqJoA arlurp uarrqasoop Pc 16 (9 '9 'IU) arrqJol e1 gdtct1red olaulgc
'1a1o1suy rA uo1e14'e.ro8e1t4'alcopadurg rn1 1r,rr"r1od'pc es-npu11u1ue

'it 'g) soddrs,(.rq3 rnl rnlnluaunS.re ea.relrc el otaJl es rode 'ugdgls
eln1urd$o.erdluunncupetrruingrlurolqcer$olluaalr8rarlJarlpurBgI zrJerarauJoorJicaelraellrunru6orlaquolggczetuanluJrIlnl IoJ
rlseuaruo rqurl (r2s) Icurc aloc a1eo1 p8eeleiul 9s
rcru,rJl6BJpu,aor1uuoulalulleq.a,1lIlql uaIlIruarlruprsPnSr11o6d'an*u.roPrccIBtAIunttuq;nouc
J€A?III IIuaIuBo
urncard

"'acpeuinrrou"ep eurind JBop Pc urglueurnS.re 9s rcru a8unle n51 'ura8elaiu3
oI nu pc rnlnldu; EzteJ urp reop eunrier ap altsdtl purg Bc aloluluruu
liurrUrraripoUur'a9l6nd'1nouur't€rafiaucerpasOo't'(uJoo'll'rlorgdsyprdy1eqorfun1q1l 3a1aiu1 ITqBJB Brnrgc

uinc e6e tblalu' nq*lt Feleiul gc urisns arec q 1€rlsolld 16 91e.re

e.reodod 16 rz*rpur rA

JBrqJ glsrxe 16; .ropircs B n€s Jolruarpur BalrpugS rcru 16 1nlequr1 rcru
ugrgecrraBiu1dJnaa?18lduereoli3aucl3u.rre$rn1eu,'o,agrpBluueoeoA1luBJnJae1dlluaue1al; aarl€JltaF'cl?ue9sapzauatir1lnnr"c8rodgroelad.ruedarupipsurnrunestr'.(ur'edrHxana'npraluuAloarluIde-arIu8[crsauoolavl^aiJulo'aJltosaals1ar)rlnBrrauullprrrrolucodBnu
rt:rl DlXuau?lsqa ae ulp BlaJl B BalJBt Pzeanlrs as Fcrolsrlue ycrldxa
pcrurelod op alal{c uI 'uolrtld InI IB loc uJ lgcap snlxas rnl Insuos
reur salaiul B €ale?IJalsod gc a"red 9su1
uJ pugJnc 1n1udurn8"re 'I€JnlBu

lour?sul Inun rc 'luaureuorieJ Inunarl nu rnlourgc eeurtialsr luapn"rd

99I in'isNrYc'InJVUTY'I gudsso

156 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

S-ar putea vedea in acest fragment din porfir - ca gi, pe de altd

parte, la Plutarh, ca s5. nu mai vorbim de unele pasaje aristotelice din
Hcaisrteo,riianasneimcoaleliulemX-VuIIn-XnuUclIeIu,
al acelor explicalii protoevolulioniste

in polemicd fald de mecanicismul

cartezian, vor fi avansate de doi autori care, prin trimiterile gi cit6rile
lor, aratd cd erau familiarizali cu disputa clasici. Este vorba de
iezuitul Gaston Pardies (Discours d.e la connaissance des B€tes, paris,
1672) - care citeazd Historia animalium, De anima gi De memoria d.e
Aristotel, pe Herodot, disputa dintre stoici qi academici, pe vasile cu
Hexaemeron - qi protestantul David Boullier (Essqi philosophique
sur I'd,me des b\tes, publicat anonim in 1728) - care-i citeazh atdt pe
Aristotel, cat qi pe Aelianus. La al doilea, mai explicit decdt la primul,

este conturatb ideea unei dezvoltiri graduale a speciilor. chiar gi la
fiinlele umane existi stadii de dezvoltare, sufletul unui copil e mai
pulin dezvoltat decat al unui adult, dar aceastd gradualitate de
dezvoltare se realizeazd nu doar in cursul unei singure vieli, ci qi de
la cea mai de jos pand la cea mai de sus dintre speciile vii, drept
pentru care (sd-i concedem unui om din epoca sa o anume dozd de

,,incorectitudine politicS") existd mai puline diferenfe intre o maimu!d
Ei un african decdt intre un african ;i ,,bel esprit Europ6en',. Cugetul
animalelor nu-l poate concepe pe Dumnezeu, insd a recunoagte cd
sufletul lor line de un stadiu de dezvoltare mai pulin avansat decdt
al nostru nu lnseamnd si demonstrdm cd el nu exist6.
Aceastd pozilie protoevolulionisti va fi regdsiti qi in mult mai
cunoscuta disculie dintre Buffon qi condillac. Buffon, in Histoire
naturelle II Ei II (r749), apoi in,,Discours sur la nature des animaux"
(Histoire IV 1753), chiar dacd le neagi animalelor gdndirea, admite
,a,npaitudraulcceobaorarpduitneatrefiptvedzEui nt ucaanuldltrimi imulpdeirncterpetiabnileim",ailaer
cd un polip
de Ei prima
asinului
dintre plante - iar in Histoire IV apare qi ideea considerdrii
un cal degenerat, care lasd. si se intrevadi, cu toate c6 Buffon se
disociazd de ea, o perspectivi a transformirii speciilor. condillac
(Tfqitd des animaux, 17 55) apdrd in schimb in mod polemic teza unei
inteligenle animale si, deoarece considerd cd de la senzalie se evolueazd

cdtre oricare alti capacitate superioard., conchide cd a recunoagte
animalelor capacitatea de a-qi elabora senzaliile inseamnd a le pune
pe o treaptd evolutivd imediat premergltoare celei umane. Animalele
nu vorbesc precum fiinlele umane, ci deosebire a rczidl intr-un grad
diferit de complexitate, ,,du plus au moins',. Expresie ce pare aproape
un citat din Porfir.

Acesta (ca si revenim la el) susline cd pdnd Ei viciile animalelor
semne de raliune. Oricum, un singur viciu
(de exemplu, gelozia) sunt

nu au, spre deosebire de oameni: tridarea fa!6 de cel care te iubeqte.

snrlqnd rS snrunl snrddV Inl InlnlBInsuoc EouIaJA uI :u€luoJ Inlnrodod
aplcv rJ! l€utuasuoc 'n'r1sou 1ndun1 urp nldruaxe un Pls €o?soc€ aleol
ap snsard r€Iu r€CI 'alaurgc lgJoluo IJ l-€ op aluleul Fu€J otclu lrun;d e nu
r,€slsrfaecu€r,re: sun3rlIou€aCru€rnolnel1o6lr€uuaapse1l?eu1deucr€gl1du3BI€-1s€cI€n1r8c1nslor;6eele"rceeul:onq9seraalapuulggcc
ad
ap

l€r?d€ 1so3 e rS 'e.tees asesP1 os ac PdnP rnlnse,ro €JBJe ulp 'eunlsy ulp lec
un ad '€acJolul as oc durl u3 'areur lnrunrp €l ioq un ap l€c€18 1so3 u '1'lrc
un 'rou e1
1n1da.rp snrllacseC od 1ei9.tu1 €-l arec 'snrleclnn arunu ad Irqou 'nps tnlnu
're lnios nc crle.rn6n eo'rd uruc ernEueqz as 9c n'r1ued 'sr8urso3
.9d91s€}s€Aouedo.1eco1.r-e3s€gcolsalso.n.odas,rerurlrgaleSar.apeuroctg

rnl olaulgc o,rdsap 16 iuolap rnlnu€1l alaulga 'snrr4 ad rS elAelurrue 11
snlslllqd 'uorelH rnla8a.r alaulgc rS 1ncp3 u e6e 1o1 ri ugcpg u3 1o tS l€cunr€
e-s 'qeur1sr1 rnla8e.r ln8nr sur.ide lsoJ € oc gdnp 'snuecJlH ap alaunu
lep €-l slrnq Ernrqc Iac r€I 'aureoJ ap sndp.r 1so3 e rS er€cuglu ap 93ut1e
r€ur as €s lnJA € nu nqs olaulgc 'srcn 1so3 € €tcIT ulp uosel oc FdnO 'aJEc
BorIJglocFIu
uI alrns '.ro1 .ropugdgls olIIIrtu€J le"rpde nE IIUI-€o
gdnq 'gp1os op aloleu n€ol€ nu a'rec 16 aropartul"taop1tI'rEqriuutcalac aJBIIIxnE
aladnJl neluaza.rder igleporcru n€znJar o nu ar€c ad erirzod 'erur1 etuud
ug ne1dn1 alroqoc olsocy'roqzgJ n'r1uad al€uarlue lulgt ap olroqoc ln^e
n€ €l€q€ls€C ulp roc €aualuas€ ap rS uo3o1o3 ulp rlJolrncol 'g'l'u1odur3
n€alpls al orer lac nc as-npu119q topiueure.re8 ele8a'r ed lxe urp rodeul
snpe ne-l Iurgc ap olns FnoO '€urlrc 9ie3 ad eap rS-gs 'ngs 1n1er1p1 nc rS

epnlpcsnur nc'1qrs e-1 rS nps rnlnugdgls ln6e8rcn od areunpe o el lncsouncaJ

u-1 '.rrdg uI {Inll€ ull 'runlcrlgqlgs ap rS r"rgsqd ap 1-npugrgde 'rnlnugdpls
1l:nnrunSgeln1duplrlossganrsrg€ludoatcedunrllpruaerqc'elglIu€l nInu.crdo1elo1locdpna1ulag€l-.Bsr taeuulluurgeJcnauulnBJEolclrqlolzgpnlseal€uturIBavut'l6Inatl€*pc''e9rlSncca1sla6ouuntngpcsc
ag ES pllratu a11nru 'rou ap unlgle Pi€I^ cnp 163 erec alalelulue e'r1urp r$

: 114 rS €c oreolzl riealace e1 gzuapode-r
red arBnulluos uI Ea aJdsop
as n€s) InI Inlxol ap puoJ uJ Ppuldap 9s
'IIIA uI Pulu€c efuaSrlalut
orrrs ro^ oJ€a roc Iiol 9c pulg lBp 'I9

a.rdsap Baunds as ac uocnporda.r gs gllJaru 9su1 '(csaqlol aJBc alrJPSPd
^aolerlsssiua€naal,inrulugur uiIa'ylr'rp€Hea-ar'.p'l'.ar1reIe1cc1I;n6Irlrnoopcllarxadregosllscugr'scrdoupodBPdarIdt8su,I{(IB.yrr'q1sc3anBdrIusanrl1Iur€34Icn1)rl6unr'.arol6ulerenlfusa8'ldrnIeDa€rondaploDllongNlruea'lBDJpelI'cI€rPaou.d'dX'InssIcoalHocr

al € ap eiur.rac ourl rtrs ap JBI 'p1ca;radurt alsa ala aJlurp allnur

el pc€p Jerqc (aunrie.r o gpasod alaleurtue Pc IoJlsB PzeaJlsuouap as

olall€ urp ti a,trloru a?sace ur(I '€JSE tBJ ouarun alrJndnJS aleol nu JBp

'(e.rlsuourep aleod as nu ac nJanl) 1e3s u1i nu Pc aleod 'PIBJnlEu oJrcrJaJ
ap aJ€ls uI nBrPJ? durrl 19C IuOUr€O BI nB?srxa nu €olsacs JBp 'asIrJS
r3"1 trn n51 'ein.rgc uI csolgrl rcgc 'n€ nu nircs IJIu JBp 'e6e'ro nB nN

L9I rn'IsNrYc'InJVUJY'I SUdSSC

r58 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

Silius [28 d. Hr.], pe cAnd se aplicau pedepse impotriva lui Titius Sabinus
qi a sclavilor lui din cauza lui Nero, fiul lui Germanicus, cainele unuia
dintre ei n-a putut fi alungat de la inchisoare gi nici indepdrtat de leEul
stdp6nului sdu, azvdrlit pe Gemonii: inconjurat de un cerc mare de

oameni, scotea niqte urlete indurerate, iar dac[ cineva din mulfime ii

arunca ceva de mAncare, ducea mAncarea lAngd gura stdpdnului, Iar

cdnd i-a fost azvArlit cadavrul in Tibru, cdinele a sdrit in apd qi s-a
chinuit sd-l lind la suprafa!6, in vreme ce o larg6 mulfime urmdrea

fidelitatea acestui animal.

cainii sunt singurele animale care iqi cunosc stdpdnul; igi dau seama cI
este el, chiar dacd vine pe neagteptate gi fdrd s6 se dezvdluie; sunt
singurii care igi gtiu numele gi care sunt in stare sd recunoascd vocile

membrilor casei. lin minte drumuri oricdt de lungi gi nimeni, cu exceplia

omului, nu are o memorie mai bogatd?.

4.I.2. Tlansmigrarea problemei in Evul Mediu

Ce anume cunoqteau din aceste texte oamenii din Evul Mediu ? pe
cele platonice nu, dar din Aristotel se cunoqteauAnaliticele, cel pufin
in secolele XII-XIII, qi in aceeaqi perioadd intrau in circulalie atdt
Metafizica, cAt Ei Etica Nicomahicd.. Pulin mai tdrziu au fost
cunoscute Politica gi cdrlile despre animale.

Oricum, Evul Mediu il cunoqtea pe Plinius, iar cu ajutorul lui, o

serie intreagd de izvoare privitoare la lumea animal68, qi se poate
vedea cum la Plinius se referd toatd enciclopedistica in general - e de
ajuns sd-l citdm pe Isidor din Sevilla (Etymologiae), care aminteqte
cd nicio creaturi nu e mai ageri decdt cAinele:

Cdine este nume latin din etimon evident grecesc: in greac6, intr-adevdr,

cAinele este numit kuon. Cu. toate acestea, unii socotesc ci el gi-a luat
numele delacanor, adicd, altfel spus, de lasunet, cel al litratului sdu, cu

alte cuvinte, de la faptul cd latrd sonor, de unde gi verbul canere, cate
inseamni a su.na, a cdnta, Nicio creaturd nu-i mai agerd decdt cdinele:

L T!ad. it. Elena Giannarelli, S/orlo naturale,Il, Tbrino: Einaudi, 1988 [plinius,

Naturalis historia, vol. II, Polirom, IaEi, 2001, pp. 90-91 - n.tr.l.

8. De exemplu, Columella, De Re Rustica YII, 12: ,,Nunc ut exordio priore
sum pollicitus, de mutis custodibus loquar, quamquam falso canis dicitur

mutus custos. Nam quis hominum clarius aut tanta vociferatione bestiam

vel furem praedicat quam iste latratu, quis famulus amantior domini,
quis fidelior comes, quis custos incorruptior, quis excubitor inveniri
potest vigilantior, quis denique ultor aut vindex constantior?". Despre
ldtratul cdinelui discutd gi Salinus, in Collectanea rerum mirabiliurn yL

'q€Jc un Ic 'oJndal un alsarPluJn nu oulgc In^IlcedsaJ
Fe'rcl€eI€inplunuaUlsreal.Jxrrapall'nlurcsnl,€a'S(Jpp9cr.r8rsqfr1uleIe,cl.Tr€ed1l no'TpluIIon'1cr1E1orsslsnuolrsagal.qruegadeOItr)erBid(relsnIl'gluqpr€el1oonr'.rr.darndtlru3retre1e?eesl'arcereerrdunutspt
'1so snssa,r8ul tu€Ilt uI cou 'Iuelsr ur cau pas '1t1n1uoc runlce.r;u€ os
Junr{ ur olJac lnv'uIBIII uI 1ne 'lxagep ualJ€d cueq uI'lrnbut 'alJac lnv
'..t"1ir*tp sr.ropo rpuegrlloc olgllcg3es tuocoa urecr1sr5o11,{s 1n1e'r '1e1ce'r1'rad
,unrpJoxa runJelrluas urn.relnSurs suolqu€ '.Inllpulcs
esdr urnces snlrcBl ponb ,unltdruoc lunJBtA uepponb 1a 'I.raua,t aelltuas
seurr.rnld ur sal.red

unJnclFa^IppBla.?uadaJoAIAJacsIJodaJunISI}sa^IqnoJaAstuu3...91
eop.rn1'?(xsra?nJ?'o1sJsaag1nEaerOn'el|eplIuuLe'elcctleu.rdanx;1|aosouludnuustrnnor.anrpol nas6$n'q''lstuunnBrnnceb1uu411rla'as'nsr suuoEdoquBuUotuu) n.ronssBpsalolcrsouolaurnuluelnollBaq
rns ruruop sndroc 'lun.rrnc uepa'rd p€ oultuop tunc a€IJelunlon-'1unt1oqo
rlJolu os srns slulluop Jod 'lunpuoJap e?col tunroulluop '1un8rlp sons
souruop 'luecsouSoceJ Bulluou Bns IIos anb rue51 'luaqeq snqll€rulue
snsuas suolac urrue snld snqlu€c snll€8es tuoln€ pqru 'e'rauec la opur
ll,'a€rsuulc'ntorlslusar'uJlgplnTlparoceurnopb'rIusIoooeauuoo'lstuc7reouluu\€orrctrual(sotCr: xse\agncratrno.u€rgnptrlt\etIsnlllsal;and,up(ds€reBnql€lscounoJllao'€n^qrldl€€luqnIrasuaxr.eIa(oo€upoesn1pcoll'luB1J16ouqJrr1zBaelnpnlBun'Ib$B:zclluuo-9nJnC2os
ournnp,rosnn$q,r' u.l€ucnnub1u'ralsasloudouuotuunanssuaolsuauluneuorlqa BJlxa lso aEJnlBu orua'r1sod
Ins tulluop snd.roc ilun,r.rnc

ruepee.rdpBouruoptuncollBlunlo,rilunrcrqollJotuasslnsslultuop
o€.urdrruilouunpnu.etrg-rs1pbr€alcnoblurruengro.?uuluaoqp'qilsunnq8rrl€lpursuo'nssrJseolaucruslonpsuilausncusrouueSoscneldl
i snqruec snrc;8us tualne lrqrN 'arauec 10 opun lleuosur ponb oa 'luaru
-rlsrxa tunlelladde snleJl€l oJouec e ureplnb tuna lacrT'rnllclp uonEuJtua
o'tc0a0B2J;Clalin.r'nol.etrp.rtiqr1eJ'aotq3eoq7outur1e1rSgo'l.orouprr,s{11eu3ru'e€1ceauBeJ3CoIrulsn€uuI€lBATouleo8ruuyo'u11sI'up€BC'\"L '6

eJ 'rururrU ep ouo8arp euoliuatu BA II nrzJgl IsW '0r(Jolcl^-1ur€S
oaup3inoagb.rnerHnd1etnlse1odtsSd'n1rsls,d.aq,gr,qta3leg'r'nuIuglIu'aeolaau1uB-r1gIIXcnuBIBnaaII€ncleIoIqtPoBdsqnouCJIdn'uIlBadruuunonrx€foes)ro'np{oc1'r1raJtJneBolglosloPaqup
-9ruas€ a.Ialnd o ar€ Pc nlduaxo lsoce uud 9lsJB alaulgc '(6 EIIIIIIO
'uotatunxaog) olIsEA nJluad :PJrlsrJled Brnllnc uI arua.rlop alreoJ oJBdB
r€p '.rn8rsau alsa soddlsdlt{c
ls€olrs alourgc nc Inlcarqns gc lnzg^ B-s alBourud oJBoAzr ac urg

rnl alaurgc aJdsap Barrl6 nlpary In^g

'6aunrclzodor nes gf.ro; : IJT1SIJO1CBJ€o Pnop olsoc€ oJ+urp eun glurzard ttutg3

'rlSaueruo uiglercos €J€J€ uI tg.r1 ealnd nu e ap 1n1de3 leutu€ Inlsace IrrU
nr.rdo.rd 'au1; u1 'e1sg 'e.reou pugc Iclu 1ndn"r1 e16os9.rpd r-nu 'gpe'rd gdnp

sorncnq p8reale 1e ne gunetdruS ,a1.reoru e1 1a n.rluad eundxe as 'esec 9.rgde
11 : ugdgls lnr.rdo.rd alsaqnr ra-r6 eurnu lnr.rdold alseouncer 163 eleurgc IeIunN

'l€Iuru€ lle InJFcIro B lgcop arBtu rBur l€rP^apE nc 01so Inl BalBllrqrsuos

69r rn'rsNrYc InJVUJY'I AUdSgC

160 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

demonstrare a faptului cd ;i animalele posedi acea notitia complexa

de sensibilibus (Lectura super primum et secundum Sententiarurn I,

3, 1, 1).

Medievalii nu au avut acces direct la De abstinentia a lui Porfir,
tradusi in latind abia de Ficino, insd informalii despre subiectele

respective le parveniserd, de exemplu, prin Ieronim (Aduersus

Jouinianum) sau (in legiturd cu ablinerea de la cirnurile animale)

de la Augustin (De Ciuitate Dei I, 20 qi Confesiuni III, 18, unde insd

problema ablinerii este lichidatd ca superstilie pigAni).

Nici in cadrul scolasticii chestiunea privind sufletul animalelor nu

se putea dezvolta prea mult, deoarece, chiar daci pe linia tradiliei
aristotelice nu se pusese niciodati la indoialS faptul ci animalele ar
avea un suflet, li se admitea doar un suflet senzitiu, pe lAngd un suflet
vegetativ. Un suflet senzitiv poate avea instincte, insl cu sigurantd nu
are nici ralionalitate, nici capacitate de liberb alegere, dupd cum

conchide Toma d'Aquino, tocmai reludnd subiectul de la Chrysippos,

in Summa Theologiae I-II, 13, 211,

11.,,Ad secundum sic proceditur. Videtur quod electio brutis animalibus
conveniat. Electio enim est appetius aliquorum propter finem, ut dicitur

in III Ethic. Sed bruta animalia appetunt aliquid propter finem, agunt

enim propter finem, et ex appetitu. Ergo in brutis animalibus est electio.

Praeterea, ipsum nomen electionis significare videtur quod aliquid prae
aliis accipiatur. Sed bruta animalia accipiunt aliquid prae aliis, sicut
manifeste apparet quod ovis unam herbam comedit, et aliam refutat.
Ergo in brutis animalibus est electio. Praeterea, ut dicitur in VI Ethic.,
ad prudentiarn pertinet quod aliquis bene eligat ea quae sunt ad ft.nem.

Sed prudentia convenit brutis animalibus, unde dicitur in principio

Metaphys., quod prudentia sunt sine disciplina quaecumque sonos audire

non potentia sunt, ut apes. Et hoc etiam sensui manifestum videtur,

apparent enim mirabiles sagacitates in operibus animalium, ut apum et

aranearum et canum. Canis enim insequens cervum, si ad trivium venerit,

odoratu quidem explorat an cervus per primam vel secundam viam
transiverit, quod si invenerit non transisse, iam securus per tertiam

viam incedit non explorando, quasi utens syllogismo divisivo, quo concludi

posset cervum per illam viam incedere, ex quo non incedit per alias duas,

cum non sint plures. Ergo videtur quod electio brutis animalibus conveniat.

Sed contra est quod Gregorius Nyssenus dicit, quod pueri et irrationalia

uoluntarie quidem faciunt, nan taftl.en eligentia. Ergo in brutis animalibus
non est electio. Respondeo dicendum quod, cum electio sit praeacceptio

unius respectu alterius, necesse est quod electio sit respectu plurium
quae eligi possunt. Et ideo in his quae sunt penitus determinata ad
unum, electio locum non habet. Est autem differentia inter appetitum

sensitivum et voluntatem, quia, ut ex praedictis patet, appetitus sensitivus

est determinatus ad unum aliquid particulare secundum ordinem naturae ;
voluntas autem est quidem, secundum naturae ordinem, determinata ad

'lllod I uI 'lalsd unqdosollqd rod lu€rlo 1n 'unlIcIIII lso uou 'urnururoq
pe snqrl€urue 1a 'urnrleurru€ tuolelrllln pe srlueld Jnl€ln otuoq
tual€lrlrln
,rop-aesou.lrnorerabaullrapnr18lrs*l'au*lgeo,a.uur'pruerlurtuu1alneau1slgualn,repc'oeluprq1slouoe.c,rpe1ao,drl.'dour1rod1rn.crudee,y1J1.urlcru,aandn;,1".rrsrsueaad1l€dusropnln.ereldrur.urs€drrlluu1seecnraesu1;n'rleBbwaJde'ooereIuqrlClrIuuOorqBJuuB.Irrloaau€rd€lu€errn1JrBIlo€IeiOuuuuIourupr8oBO.rroquArarlluusldlaglnuollcnn'orr€Bdlsl

tunloJul'.1se.ponbp€coqpeenbrleoJJnlllnponbcoqxeleccadsnIInN...zI
ecorlqu,',e',x,pnom1updieo.rrne.1$d,ol'oo,rre1,1pc,e11EiatIuI€tIsotuA'Iauo€€rllnr€u1er€pueanesnbnbrrluernul€rlrsu1ansscroaaqueJrnablpdooenJrdbuu1uogo'upsoo'nel€brucel'pla8rreoesdaldye€err
Bruruns e a1od1n 'snsseco.rd soturssll€ulpro wepsonb pB ual€Jn1€u rueu
urepaenb 1ua'redde runrletulu€
-orl€ullcul luaqeq urnluenbut'se1e11ce8es
*..to1.rrq snqr.redo ur ponb lrEurluoc coq xo 1g 'ctsdq6 II uI rnllcrp ln
,ruouorlgr ,red ,rnluaaoru aenb srq uI 10 lncls 'uIEJnlBu unpuncas Inluo^oul
aenb srq ur la.redde opJo oopr 1g 'ru€urlrp ru01J€ P€ €IIBrnlEu Eluluo
Jnlu€J€dluoc €1I'tueuetunq tualJ€ p€ EIIBIoIJTI'Ie'rn1ueledruoc-waln€
l.n.qcr'fsro.l*unrgi a1.re eenb 'runloueurnq urnJorue8ur ulnluuto la 'ulnlol8oloJoq
la.redde tuapl 1g 'uraqua8urp laraqeq ruouollsr esdr rs ce
,srque11r8es euorlolu xo runu8ls pB 1rpu4 olceJlp e11€es luluo cls'lueaqeq uou
ules,n.nleracolnrJuis1bIoA"r'ipsl1Bononarqnprbeautsnu*dIba;rrgos,p'1qaeu,elrcunIrra1tuctap€,oosrqlrltuoluu.nsrloan^l1lorcsdarrolu'ls.rqpsd'orVrn1uuolg'lworslnl'€onssI:tlJu;llaooqpato].upsruonarulloseonsn.urlyeopo1dr0nuudtIe'II'uuI'cn'IaursusI1Jofan,ott1'slrudBeord.rnrIdlIclBeIeolJulosonlluIlUuorrOnonsAlb^lrcOosuqrtI8Uuper
,snqrlod-de snra rnl€urlcur Jolil€rnl€u ponb pe prnbrle IqIs rnl€luasau.rda.r
urauorleut8etur tod IeA unsuas .rad opuenb rull€ls epun 'runsdt pe snleurtu
-ralop JoIII€rnl€u lso snre snlrladde ernb 'o11e ae'rd runun 11d1cce l€tulue
urnlnrq ponb runpuacrp unpuncos py 'e.rn1d p€ rrral 1sa1od snlrledde rqn

rsru'1sa1od,rou J"eqeq urniol oeng 'orolle qE snrun ouollorcsrp tuepenb
snrncll€ snlrladde sruluo uou
runc pos 'ol1ce1a JnlBcoA 'uau.IJ .re1do'rd uou orlcalo snqrletulu€ srlnrq
ponb runpuecrp oSre urnurr;d pY
'lluoluoc

c*nrolciq.ard,nrsae1u;dooula.,dq'ee"1eq[3,a1'tsattqolsl,au1u"s*rlllIueuJleuonlslaolplznurJleqpl.arudsro'ruldsronouosopnqllo11sgse'runplnboJno'rbu"lor'loqrsuuunreunstrt'urseon1c1nclulart1dn'rdue€nd

pu€rJgJod nquau't?sqp a4. ulp Etrlelrra;, '61ln{nruo 'alalururue J€r (JoIaI€u

--u€rl.Jrrdnonl'asirl"Borllqluurou1td€ua€.?ropuJncasspara,JJuneaosorcJaauiaJrullesrlnePf3lPaB,slr^B1arcup6opJo/l-orunarlJJou€JoInrJ:paoFdJSnesuluIJarolIularBlc€lsIBruro'nr(cn?dvioa'0trs8l

\urAetrrZyuu'cgaolLul a'9I'l'3dqdBJnrszlD)nrlaucuuuJnoBs"c-)iutAtInrBllzaauJpoasBIAaula8IggPn;Ilsa'd(J0r€co6rplJ'IBnBd'q9aJsJsncnB1(aIiAuluBenrrnsrun; '(U '8II 'I

rruorJqrue

aridacuoc

piu*dn;neipecuruloJnorlilerBJr.n\a1luTtagt1cu"Bgr3I.trteBgaoJlpndp19unJguuuIrAinsralnrzzsauua'BsuunrloaOJg,na'p1s1sunnrnupo'eterllsulq€l aa'alleseuapo(8lriu-uo9'l1rlrnlear4ugonus

I9I In'ISNIYC'In.tvuJY'I SUdsuc

162 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

era streine mentalitilii medievale, iar problema suferinlelor lor nu
tulbura sufletele cine qtie cAt, intr-o epocd in care fbpturile omeneEti

sufereau Ei ele destul de mult13.

Faptul c5 mai apoi Sfdntul Francisc nu doar cb fdcea fald de
animale mdrturisiri de frilie, ci (mbcar potrivit celor ce i se atribuiau

in mediul franciscan) putea chiar si convingi pe cale ralionald un

lup, era dovada unei atitudini provocatoare din punct de vedere mistic

fali de opiniile oficial impdrt[Eite de citre cultura filosofich gi teologic[

a epocii.

Astfel, Evul Mediu nu pare sd fi fost atins de ispite pe care le-am
numi ,,protoevolufioniste". Chiar dacd am voi s5 citim ontogeneza in
termeni de filogenez6, trecerea de la sufletul vegetativ la sufletul
senzitiv qi in cele din urmi la sufletul ralional nu era vdzut[ ca un
continuunt, iar tranzilia de la sufletul vegetativ la sufletul ralional

in cazul fitului (ne gAndim la ideile tomiste deja citate) era, ca si

spunem aEa, un fel de ,,catastrofd" datorati intervenliei divine. TbtuEi,
Rosier-Catach (2006) identificd intr-un fragment dantesc (Conuiuio

Inter alios autem usus maxime necessarius esse videtur ut animalia
plantis utantur in cibum, et homines animalibus, quod sine mortifica-

tione eorum fieri non potest. Et ideo licitum est et plantas mortificare in
usum animalium, et animalia in usum hominum, ex ipsa ordinatione

divina, dicitur enim Gen. I, ecce, dedi uobis omnem herbam et uniuersa
Iigna, ut sint uobis in escam et cunctis animantibus. Et' Gen. IX dicitur,
omne quod movetur et uiuit, erit uobis in cibum" (Summa Theol. ll-II,64, L).

13.Degi nu e primul, cel pufin cel mai cunoscut act de revenire la respectul

fafd de animale il constituie celebrul fragment din Montaigne (Essais
II, l2), unde, pe lAngd faptul cd se susfine existenta unei facultdfi a limbajului

Ia animale (dat fiind cd nu se vede cum altfel s-ar putea defini capacitatea

lor de a se vdita, a se bucura, a se striga unele pe altele in ajutor qi a
lansa chemdri amoroase), se observd cd in comportamentul de a cl6di al
pdsdrilor sau al pdianjenilor se manifestd o capacitate de alegere qi de

gdndire: ,,Iar in acea frumoasd gi minunatd fesere a cuiburilor lor,

pdsdrile ar putea oare sd se serveascd de o formi pdtratd mai degrabd
dec6t de cea rotundd, de un unghi obtuz mai degrabd decAt de un unghi
drept, dacd nu le-ar cunoa$te proprietSlile qi efectele? Ar lua oare cdnd
apd, c6nd argil6, dacd nu s-ar gAndi cd ceea ce-i tare se inmoaie dac6-l
umezeqti? $i-ar imbrdca oare cu mugchi gi cu pene palatul lor, dacd n-ar
prevedea cd picioruqele fragile ale puilor lor vor sta in ele mai pe moale
qi mai comod ? S-ar adiposti de vdntul umed gi gi-ar face cuiburile la
rdsdrit dacb n-ar cunoagte felul diferit al acelor vdnturi qi n-ar considera
cd unul e mai prielnic pentru ele decAt altul? De ce oare p[ianjenul iqi

face pdnza mai deasd intr-un loc qi mai largd in altul? $i de ce se

foloseqte cAnd de un fel de nod, cdnd de un altul, dacd nu are facultatea
de a alege qi de a gdndi qi de a trage concluzii?" (trad. it. Fausta Garavini,

Saggi, Milano: Adelphi, 1966, pp. 588-589).

eollrltpt"lo"u""dtoridecaopir"1rn6ldr'rgi',.1rnol1er.d,ur13ua',p" ericun; uI a]rJaJrp rrnrcnl acrunluoc
'e.'ruas
ili,:;l,rf ;f:"rj"":il;,.'fr",
ezr.ac 'luaurelroduroc 1nr'rdord ur.rd 'aurr.rdt'" 9" ealnd e n'r1uad 'gcu;
ac Baac tEJ nu rS'asndnserd alac
ps aundun aI InJerlsaq ac Paas 1c'ce; uJ
u1 ole^Jasqo luns nN 'clloqrurs
tc 'a.trlcaJa Jol alalueuslJoduroc
crxal rnun aI€ alurlnc alasul ala luns 1c'fuqurl1 cnpo'rd nu.alalerurue
,iaq'oxl71p..rmr ri.rgc raun a1e afeuos.ra4 'ealard Pqurrqcs r6-9c 1n1de3
9c 1n1de3 uud
--r'n.iJdIncalnul"Jrneo1lllaaeo'"Ber1"Saeuu'r1tS.rrnrezugarc3r .1raanu166ll9orrp6e-,r9coc€1J1ono1ccdrBpe3auauorr6'nr-d9essegalnclo"lruelugancl ustIr gauruuros Inarl
oc €oal reluco;,

'g'aarrorus1luae6talaebsqr-urlsuorulngus"ggse3ajiloua"efulezupre1u.''rr.rdurlneeBg.rIc'1'lrnr9nq1il1rs1aausllraiiln1rsunuurqrllseBa*j uJqeanrudnfrIsrpp^"uorsortrall{gsuIq1no'^u9rgr1e.drr9rlr{pucJ99f1eeuudqlInuuc€aolosllsaumusrlnoucnrneNeca6oelep;
"'PlIqnI Brorual ezrla?ue r6-e ap eiurrop uI PcrJolar Prnlgsrolul
,grra.s-r"ep1got..l.ru,e1nd"{1pop.t'sent.gur8ttaacdOo.rrduerp-c,eu6.urqoej;fsanuprulcuJsalodIu-PnJScBroB6p-cer-'arec1cuul'puuruaroaluqlntladapJnuleDurulsrtflrqituororiInlSl€o''rraoapl
nB nu 16 - pirds FlIe ap JoIaI€uruB aIB aloc ad gcseounc aI Ps
s",ooJno"lu,tr nB nu 16 'lo1 Jolruauas aI€ olac ad tS csounc a1 'tudo-'rd alac od
al-npugcsouna 'acgrcads aloun J"op rc 'elenpurpur runrsed pugleau
,(puplp Balunu u! Jornlnl ep.rnpug8 csallt riol snds IaJllB 'llEIInIac
uud glen?calalut elelrcedec gIrqBJauI o
"trtcarpie"rll8sazau8al le?iuun3s aJecag a.rec gdnp; aJaJBoap 'ea ep aro^au nB-u rclu
rue8ug
urnc

-a0"iruqirogru, raispn'aspqgusdoecluleu(nIsanduleaclraplearrudruur€l 9t (g'7"1) otluanbo1a un?1nn
ne-l nu rtien;asqo alsocv

'g eleod nu IoJIIB Pc 'uargclu ap Fcseouaruo efrds
€nurluoc re-s nu rralulrull€ :.ra8u1 lgcap elocllu g eleod nu 9c edeorde
p;n1dg o Fc au91 nc uaparc
Flleul ap 1g1e erfrpuoc ap rS gpqou ap 191e €^oclle eg ps red nu adeo'rde
ps'r6 rueurf ps auglugr 16 : orBU lgcap
1e31se
1gcu1 'erfrpuoc gseof ap rA resrur ap 1918 luolueo rfpru urepea rou rer i913e

osnu€unlcrucolfituepgldea.rlr6g.rer.auelosol8.roleleruruelelceJ.rad
JBI €ourpJo uI rnulluoc
rptu Iac 1nlagns rS cseueruo Inlogns aJlul
;11"191", ap lnun edeorde luns Ic 'p1dea-r1 orcru"roollespoenl8u csauoluo lnlagns rA
'1en1ce1a1ur nJcnl un alsa oc 'gcsee.reFur eoJU orluJ 'ret i glqrsues BouIpJo

u! Bapol utol ulnc e6e 'sof op rBIu eac e1 9u9d sns ap rBIu €ac e1 ap r$
BI ap'anulluoc edeolde ape'r8
sns ap lstu €ec e1 gugd sof op reur €oc BruJoJ Flenlcololur Eourpro uI gsul
uud 'g.reoqoc rS gcrn os InlnsJal,run E
es

: ..rrcIJasrg n.rn19igzru3
'le,il.r1odur3,, tn8rsap ,ored

,,rolrra8uS alalaBns arlul
es r ac a;eper8 tolalerurue ep 16.roIualu€o alE
Fnulluoc adeo.rde eriepe.r8 ap aapl o (9
'III

89I TnTSNIYC'InJVU,LY'I gUdsgc

164 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

care le sunt puse in lumind. Ca sd ne limitdm la cAine, Rabanus

Maurus (secolul al IX-lea) explicd de ce Ei in virtutea cdror proprietdti
contradictorii cainele poate sd reprezinte foarte usor cand diavolul,
cAnd pe iudei, cdnd neamurilela, dar, de pild6, in Cartea naturii qrui-

malelor (secolul al Xl-lea) sau in De Bestiis a lui Hugo de Fooilroy,
faptul cd el igi reinghite propria vomi ii permite sd fie ales ca simbol

al pdcdtosului ce se cdieqte, pe cdnd in Bestiario moralizzato di

Gubbio (secolele XIII-XIV) cdinele care moare apdrAndu-gi stdp6nul
devine simbol al lui Hristos care moare pentru mdntuirea noastr6.

14.,,Canis autem diuersas significationes habet, nam aut diabolum uel

Iudeum siue gentilem populum significat. vnde propheta dominum precatur
dicens in Psalmo: Erue a framea anima meam, et de manu canis unicam
meam. Nam in meliore parte canis ponitur, ut in Ecclesiaste ubi scriptum
est: Melior est canis uius leone mortuo. Hic leonem diabolum, canem
uero gentilem uel hominem peccatorem accipiendum puto, qui ideo melior

dicitur: Quod ad fidem et penitentiam possit uenire, hinc de Iudeis
scriptum est: Conuertantur ad uesperum et famen patientur, ut canes
circuibunt ciuitatem. canes intelleguntur muti sacerdotes uel inprobi ut
in ecclesia: canes muti non ualentes lactare. canes Iudei in psalmo:
Quoniam cirumdederunt me canes multi. Canes populus gentium ut in
euangelio: Non est bonum sumere panem filiorum et mittere canibus ad
manducandum. canes heretici ut in Deuteronomio: Non inferes precium

canis in domum dei tui. Et in apostolo: videte canes uidete malos operarios
uidete concisiones. canis uero uoracissimum animal, atque inportunum,

consueuit illas domus latratibus defendere, in quibus edacitatem suam

nouit, accepto pane saciate, his merito conparantur Iudei qui christianae

fidali munere saginati ecclesiam dei clamosa predicatione defendere
festinabunt. sicut Paulo apostolo contigit, ut qui ante fuit persecutor
christiani nominis, postea diuino munere iungeretur apostolis. canes
homines rixosi uel detractores alter utro se lacerantes, ut in apostolo:

Quod si inuicem mordetis et comedetis uidete ne ab inuicem consumamini.

catuli abusiue dicuntur, quarumlibet bestiarum filii, nam propriae catuli
canum sunt, per diminutionem dicti. Lynciscile dicuntur ut ait plinius
canes nati ex lupis et canibus, cum inter se forte miscuntur, solent et
Inde feminas canes noctu in si alligatas admitti, ad tigres bestias a
qiubus in siliri et nasci, ex eodem faetu canes adeo acerrimos et fortes,
uest tinincoenupalnegxueliloe,onqeusopdroSsirtoefraneannist.scaamtuulilieerrg,ocsuiigdnoifimcainnutsgaenitt:ireNso, nunedset
bonum sumere panem filiorum et mittere canibus, respondit ei dicens:
Etiam domine. Nam et catelli edunt de micis quae cadunt de mensa

dominorum suorum. Mensa quippe est scriptura sancta quae nobis panem

uitae ministrat. Mice puerorum interna sunt misteria scripturarum,
quibus humilium solent corda refici. Non ergo crustas, sed micas de pane
puerorum edunt. Catelli quia conuersi ad fidem, qui erant despecti in
gentibus non littere superficiem in scripturis sed spiritalium sensuum,
quia in bonis attibus proficere ualeant inquirunt" (De naturis rerum yrrr).

orJ Fs rnqarl rB u€IrrJrod oloroqrv 'tueqliro €l PuPd '1e1da.r1 'rS .19.ro6
tn1 e a3o3os1 BI ap 'rarirur;ap Elroal uI ace.rled os ac
€opol as V 'lnuo

rS nazeuurnq 'olrsasqo ep aleod as lgc ar€locJoc ap olcalqo Pnop oJB
p[Brrarpau €arrpugp'luauolo 11e un 16 colu3 p.r1ur'ellnrcn1 acrlduroc ps €C '9I

'qrrolalduaxo € arJo?B8rlqo
adeo.rde erie.r5rur rB saqnluolcno Joun eriraur PzeoruJn uluec InleJlgl Pc
16 arirperl ap pugurapul EI osnd lsoJ nB-I ac a?datuoc alaun nldurts rB .rnd
glada"r IoJlsB 16 leurnsuoc eiap sodol un rps lrrosaoapa;d e1 ap Plnur
-nrdurg Jolne aJ€cag gc etsordul urale 'tJnoca alsace lJoasap pUISPC

'rnlaurgc InlBJlpI pf ua,rca.rg
aleur reru nc rA sale ralrr J€p '.rolr1a8eded 1e rS rolaua;oioc lntequttl
-opnasd ';opurg8 Inlrcppocloc 'Inlnoq lnla8nur 'roprurgur lnlpuua8
U JB tunc 'g1uco,r arsrrua ap n€s arical"ralur ap aIrrJoJ olrJnlal e1 rS rep
'1e1ncr1re 1niequ41 EI JBop nu ocruouec IJFoJar tsaulgluI os apun 'lFo1oa1 16
gosolrJ ap 16 1gc 'ruetcrleure.r8 ap 1g1e alepnd fequtll ardsap alrincsrp
u3 gldtuglul as elseac€ .rer 'a1srza1ue;eu rtie,uasqo ad alezeq IEIUIUB
Inluaruepoduroc e1 IJa?IrurJl rede 'arloqurs InsJoAIun ap riasa.ralut
a1"reoJ purrJou 'arec ug sJncsrp op Puoz o glslxa 'Balsace a?€ol nC

'rnlaurgc rrurr"reSe €aJBoABJ U1 a Ua.rd nu ac

nJcnl - ealsllslsJ ?lBIPIec rer 'ln"rgnape glurzardal Inun rep 'ruglec-rac
aIB rrnloqurs ec aJeolpug^ ap Iurgc Iop "rede qcsrag tnle nctqdosolttld
allraJlp ug a.rede ec ec13o1 utp auo8ale
nytn?tn7trl BI IIiTpo Ps€orun4
r6n1o1 a 'aug uI 'nFS rnln;osar8e nPJ PJeJ I-PS
o-rlul gc lerp^apu
ulrqIerdBeIcu'lruagg^+ruIrIgtc^zruEJlesopJezE-sl nacpeorlerrndl gc6nur aJ"c olaulgc aZI Buralqura

In1€JIPI lgtul IaJ?se 'sns oloce
aurgc 1I€ un plsrxa pJ apaJc 16 gpurlSo o-rluJ Bc gunl BI FlIn os eurgc
u'ronrlrslBo.rradIV'rnInlnIrcBggr.rgcleBs ruealgquruleolqur1ira'ruepcurdSrnurral u16reS1laaclerouuIoJJneqp 'tuplnpe
'alrtur.rd

JollraceJourq B aJrluIIuB 'a1ncer1 JolrJnJcnl € arJollroru 'a1ugs JoleJalII B

eJrqnr 'piuarpaqo 'fe,rnc 'alelrzo.raua8 'arurrutrptu op loquls ec glurzerd

as alaurgt '$Z,gI u1 pugd gggl ulp) uBrroI€A ap nnqd,ClSora'IH ele
runrsra^ elalrroJrp nBS (gggI) rllaurcld ap oclpquls opuoW nlduaxe ep
gllo^zop ac alatxal uI 'lrpla"rd"ralur
ec 'coleq rS a"ral6euag or?u1
allntu e1 gzeala.rd as (leturu"uera1lI€ aelJo IoJ?I€ ap Be) Ia 9c luapl^a

alsa eiur.ra;ar ap piuapunqe PlsBacE ulp rerqo J€O '1.to1gcapnf un nes

'prnle.rlsr8eur o nBs) InlnupJls nes '1nsgr nes 'lnsomu nes 'eurlds nes
'rolpurgslgql[I un nes '1ego,rd un nBS 'nJtes qrJJs un alurza"rda.r FS sal€
alsa olourgc '(6g 'I) uo11odero11 n1nnt1dtl?o.rat;1.'autalqlua nJ "rolf"rqc
IaBpl€'rzuor.uLa; sauulrauuuarerrauiulaae8rInleJlouAr zrIauuIraglt€pau'rrg€llleolpza'(p86o6BI auua3I 1ln1z9gg^'nnldBurreruxall
'1rnu6rqo poru uI apa.rc es lgoap le^arpaur InJBIlseq op pluapuedep
r€ru llntu 'gu"raporu Bcllerualqrua nJ IcIu 1e;11e e1duglui B^ os nN

99r rn'rsNrvc'rnJvuJV'I SudssG

DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

$i totugi, se cere sd nu ne incredem totdeauna in medievali, care *,,i r
(cu riscul de a ne raporta la un alt fopos celebru) qtiau ci aqa-numita ii

auctoritas avea un nas de ceare, modelabil dupd bunul plac. Primul 12
:E
lucru pe care cercetitorul de lucruri medievale trebuie si-l faci atunci ET{
cdnd regdsegte, fie Ei la
deisstteans!i6pdreesuspeucnodle,cadciedlaegnititteartemaentergmi i-- s
aparent - acelagi concept
nologici acoperd si trece prin contrabandd o idee aproape intotdeauna r

noui gi, in orice caz, diferiti. ne

Daci din pldcerea (,si ea medievald) de a rezuma sisteme de definilii ir'

in arbori cu alurd porfiriani se incepe s[ se construiascd (la fiecare :u
autor care menlioneazd litratul cAinelui Ei sunete asemS.nitoare)
taxonomii cu diferite feluri de strigdte Ei sunete, ne ddm seama c6, ca
in funclie de autor, geamitul bolnavilor sau litratul cAinelui ocupd
,e
pozilii diferite. Fapt ce ne dd de bdnuit c[, atunci cdnd autori diferili
*
vorbeau despre latratus canis, inlelegeau un fenomen zoosemiotic
-1t
diferit gi ci aceasti diferenlh de clasificare implica semiotici subiacente .i;
Ii-t
diferite.
s
Deseori, pentru a descoperi nucleul unui sistem filosofic, se cere
:fl
sd surprindem niqte simptome la periferia sa. Cu alte cuvinte, uneori
dr
se inlelege mai bine sistemul tomist cu ajutorul implicaliilor pe care
jj
le produce intr-o quaestio quodlibetalls decAt pornind de la Summae
:1
(la care se cere, mai apoi, sd ne intoarcem neapdrat). S-ar putea ca
:!
acest lucru si nu fie adevdrat in toate cazurile, dar e sigur cd o
4
anchetd asupra ldtratului cAinelui arati nu numai cd existd o semioticd
L
medievali, ci cd existi chiar mai multe.

conceput ca un artificiu logic ce permite sd fie definit fiecare element din
mobilierul cosmic, dar in realitate este intotdeauna exemplificat in formi

abreviatd, astfel incAt sd se deosebeascd fdrd echivoc divinitatea de om.
Dupd cum s-a vdzut in primul studiu din cartea de fa!6, niciunul dintre

exemplele de Arbor Porphyriana disponibile nu ajutd la definirea firi

ambiguitate a calului sau a cdinelui, ca sd nu mai vorbim despre plante
qi minerale, iar animalele iralionale iqi gdsesc un loc generic in el doar
pentru a oferi un termen de opozilie animalelor rafionale. Dupd care

teoria medievali a definifiei Ie lasd in plata Domnului gi nu mai dd
instrucliuni ca sd putem distinge, sd nu spunem cdinele de lup, dar

mdcar cAinele de cal. Ca sd dispunem de asemenea instrumente taxo-
nomice va trebui sd-i agteptdm pe naturaligtii qi pe teoreticienii limbilor

artificiale din secolul al XVII-lea englez (vezi Slaughter 1982 qi Eco

1993).

'116l 'llnos :srr€d 'a1oquttcs np alro?IlJ 'zL \3 'Jc'lpnsurg
Inlocllru EtaJ"raoc.ro'opto?;E, on7utT 1ap o(osoTtt
otpudo1"r"ug utp notu ,.Ezuare;ur a ou8eg" lnloydec BI lltu1{l'9I
€oru
a DltJo'rLuas "€oouJ8€aJgc"nI ulp

nBpssBIrnqlcaaladosBouanpdoolrodcuurprls'onJ8€ncv€A'(a?t -aIls'IoI)BDlsuontvrys'rlrnLllncunluualJslceopariaruOgavp!
urlsnSnv :Pcrols eiuangul 'z'z'v

'gcIIa?olsIJB aur8uo ap a saton ap BaJBcllIS€Ic pugJ ad 'pcrols

eur3r.ro Jp i1r" nagrs rururnu ac €aa3 B Balgcgrsglc gc n.rluad reurcol 16
gdnp'a1pta;1p
'satcoa ap nBS leraue8 uI autuas ap IJPtgrsBIc luns urnc uorr. urnc gdnp
rJgrgrsBlc uJ alrJaJrp [irzod ednco eL s'luD) snpJlnl 'eepan
'ac ap plBI '€or€Jgrun ezouorice;rad al Ps PJnsPur uI Inlol nJ a nu
.rep 'a.rrpug8 ap rrice"rrp alaqlrre elap al6eoune Ple^arpalu Bcrloltuas
'Ezeouruasap l-aruc ed 1n'rcn1 op nss Pcllluruas l-arec ed lnldacuoc

ap cr1sr.t8ut1 ,raut.,a1 un g8eal a"rec 'giue1e^rqta ap lnlrode'l 16 'uuras
alsa rI BInJpc Inrcnl ap I€JnlBu uluas un p8eal a"rec 'piuaro;ur ep
1irnfc1at.rr.otn,dprer'a1a6lSnrrl1uuol;pa,p'r€arr,cutaardrodslo1raa{1Ipg6cr(uecpllluarn€JosIqacal )JsB^aIlrlrraIuIltuulllatSpaelatP"rdAnuIourzonarJlaapaslaanrlaeululoun^tslzsa1n6p8tngaycp
"'.1roguoulsrq al€ aJrlaulur ep.rnlsaB 191e 'a1a1ur,rno 1.6 19a 'elaurolduns
gzee.rn5guoc as
1ugr1lsnn"8,n"tygte..ltr,' ,sof;cuqocca'u'prIlxpEIauOuua781e8 cnutunntqus?lrrcqcrn1Due't9ripuoup16ago u1'otlst?out
aq

u1) urlsn8nv aJl9t ap ilarldxa pour uI PlBIuJUuoc olsa ounrznJ Els€43€
.rur 'rcrols el azouolznJ ps dacul atrloluas lJnrua.r gnop a?sace gsul
'gco.rdrcar aJrnlrlsqns ep rB gfuale,uqce

eIl'-capeocrJyuaroalesdauaendlrrloe1udn'nruecnrnag1?lssngogctcee'lrplarJaBrlilJrrnur,cpggscalpg.prurouBduBerParrccsuurlInna-a-JloJJullBsu'cra1J1aeldduenB1lnsralJdJo'aqBorcluauaroJqpscclstnnuctuc3BgnrBl'oalusu1rraca1selauFrua'ctJlnnEE3upc
igleoq aJ€lnc Icunle 'orelnc lnurolduns pcep :reiua.roJur InusruEoou ad
un gc'ru.,'as oc €aac nc uriarlu, rA 'rrarpur nes auoldurrs
lnir*b1.r3
rurnu rrrB-'aol drzegrlsB rou aJBt ad 'a1e.rn1eu olep lurls (Dlauas) alauuas
'Jolauuas 8 alJoal o ap (lBqJa'r rnlnfuqurll B PCrpB) Jolaunu B alroal
o 1au g.redes 'rcrols e1 gugd t3 utnctyntcoddlg sndtoS e1 ap 'pcear8
urauri 9s ornqarl rnln[equn1 aIB al€^alparu
atrloruras gc 1n1deg ap ?uoc gpourocut
rnl B et{tzod urpcgtlsni ?s BC
alrrroal rr! sluDc snprry'l

alauwos 16 e1eun51 'lz'v

sruEJ sn.IP-4erI'z't

In'ISNM'InJVUJY'I SUdStrO

168 DE LAABBORE SPRE LABIRINT

sensibil, face sd ne vind in minte ceva diferit de el, precum urma

ldsatd de animal, fumul dupd care se deduce prezenla focului, vaietul
care indicd durerea sau trompeta care comunicd ordine soldafilor.
semnele sunt aqadar fre naturale, fie date. sunt signo naturalia cele
care manifestS. ceva independent de orice intentie, cum este fumul
care indicd focul sau amprenta ldsatb de animal qi chiar mdnia care
transpare pe un chip fErd ca persoana manioasd s6 wea s-o dea la iveald.

signa data sunt, in schimb, cele emise pentru a comunica stdrile

sufleteEti sau conlinutul gandurilor. Nu semnificdm decat pentru a
produce in cugetul altcuiva ceea ce avem in cugetul nostru. insd, pe

de o parte, ceea ce se afli in sufletul celui ce emite sunetul n* e

neapdrat un concept, ci poate fi gi o stare psihologici, o senzalie; pe
de altd parte, semnul produce in cugetul destinatarului ceuo, nu

neapdrat un concept. Drept pentru care Augustin agazi printre signo
datu affitt cuvintele Scripturii (pe ldngd, firegte, cuvinteie o-"r,"gti),
cdt gi semnele produse de animale, qi in chip binevoitor ne zugrdveEte

nu doar un raport utilitarist intre cocoqul qi gdina aflali in .e.rtu.ea

hranei, dar gi ganguritul amoros al porumbilei care-qi cheamd perecheal?.
Nu putem decAt s6-i atribuim clasificarea din figura 1:

L7',,signum est enim res praeter speciem, quam ingerit sensibus, ariud aliquid
ex.se faciens in cogitationem venire, sicut vestigio viso transisse animal,
cuius vestigium est, cogitamus et fumo viso ignem subesse cognoscimus

et voce animantis audita affectionem animi eius advertimui et tuba

sonante milites vel progredi se vel regredi et, si quid aliud pugna postulat,
oportere noverunt. signorum igitur alia sunt naturalia, alia data. Naturalia

sunt, quae sine voluntate atque ullo appetitu significandi praeter se

aliquid aliud ex se cognosci faciunt, sicuti est fumus signifrcans ignem. Non
enim volens significare id facit, sed rerum expertarum animadversione et
notatione cognoscitur ignem subesse, etiam si fumus solus appareat. sed

et vestigium transeuntis animantis ad hoc genus pertinet et vultus irati
seu tristis affectionem animi significat etiam nulla eius voluntate, qui
aut iratus aut tristis est. Data vero signa sunt, quae sibi quaeque viventia
invicem dant ad demonstrandos, quantum possunt, motus animi sua vel
sensa aut intellecta quaelibet. Nec ulla causa est nobis significandi, id
est signi dandi, nisi ad depromendum et traiciendum in alteiius animum
id, quod animo gerit, qui signum dat. Horum igitur signum genus, quantum

ad homines attinet, considerare atque tractare statuimes, quia it signa

divinitus data, quae scripturis sanctis continentur, per homines trobir i.tdi."ta
sunt, qui ea conscripserunt. Habent etiam bestiae quaedam inter se
signa, quibus produnt appetitum animi sui. Nam et gallus gallinaceus
reperto cibo dat signum vocis gallinae, ut accurrat; et columbus gemitu

columbam vocat, vel ab ea vicissim vocatur; et multa huiusmodi animadverti

solent. Quae utrum, sicut vultus aut dolentis clamor sine voluntate
significandi sequantur motum animi, an vere ad significandum dentur,

alia quaestio est, et ad rem, quae agitur, non pertinet." Despre doctrina
semnului la Augustin, vezi Manetti 1982, vecchio 1994, Siiridge Lgg7.

enbrl€ ouorlnlrlsur xa tunpu€cUru8rs pe lsa aIIqEI{ prnbplnb JnlrcIp tuolnB

run.l,ilecgruErs 'a.ran1r1suoi -.r1r"11"1,tt as 'r'aQd *Zd-rcLcIe'?sIrIlo'dlodls'l9rv96a1l€'cugrInuctIloSp(('6I

uBA :uassv '{|Iu ao 'w'T 'pa 'pc1pa?D1z) 3(aBuall€ luns EctSol luuo qB
,,rn1un.ra;ord s.,qru,.uoqqe cau eddrnb tnlunuodtuoc ouollncol cau aBnb saco^
rpousnlnq pos '1ueJl€I eenb snqruuo slq ur a'rapeco'rd lso rrrnlrac a€rr
ouorloluluoc xe urenb'+Flllolul tuBrl snta sru€c nl€Jl€I xa orloJcsrp ulnuruoq
ruruo runruurg .snrurdrcuor ru€Jr snrsdr enb xa '1111tUra SIUBC OpUEIIBI
urenb ee ln 'snurrcrp serrrlecgru8rs euorlrsodrul xo uou le Jalrl€JnlBu

.lrlnluoc €Jnl€u EIos pas lrnsodurr orluelul€uel[nq uou sunb 'saco't ruappb

s-.rroeulF8€rIJ€snJlp€neNlBluxunnslusenIIsBcalptlluqeneecq,olrllleurcrugunrauJB8arAnsIblBuacrunIoJcrIulerBseor-Snd$usn'lalrxsleaOcId$aeAp.r8€d1rnnssleuxurenxllgulcoIuallAnduupr1n"epnut-eb"-ct11g:"'91

'Ifltu\cvpu7tsrS nntlnc{1u71s orlulp Eo-c ounuB rB 'arfrzodo 91IE o 93n€pE
Ji uuotli"oatol tcaf rarrlurnxnu eri:u'odo e1'snqtyuatpat?u7 uI rBO
's1(ugnlsace Eruglu glrrJdxo oJ€c) Inlaulgt InIBJIPI qzealrc
JasaTarlepJJnnll€nuut1aa^1rgleScuu1rsuluea"rs1uui.IrdlJe€pduInu'ItuOnS1Otc^oI1lBdcpgrouurrreessasuaotlolTnsoadlatulltluxnaurB-
-eAe :1sot reur rqJol BA os aJBc e.rdsap; uerqlooq-oollololslJe Inlapour
i; (Puelurlsn8ne er{curlsrp ep epur'rdsop as nu 'IaJllP
EI gsnpor
ep 'atec; rnl"1BeooraBcUrsBIc '(I 'III 'I) prlp.alDl1 uI 'prBI9qV nc P1€po
(tiprt.trrJtp alaun nJi6 "b; tiitJoia e,r as lairqurn'rod repe'rus e arfnlos g

pr€l?qv :Pctols eiuengul 't'z'v

'€ounrlsaqJ e1-redoep 9se1 'guun ulp ealsacu ap adnco as
gi-nrsu8rarus1ea6sap,raosppnduDalusuorrrgolcugoaplruBacOreaitrJuqBnuraranpr-erros1duo'r,J",r1nun1[Ide1rq.r8ucnns1I "raop'ltlu'arlgcuasuraoapcla]lsBluaJcr9lun^cogprogepdnrJr'anJlluBgncleUs
BaJUIrrOqt gcep eurelqord
,r,1.l.,rn,r1oq 1n1qurea3 16 urnc-ard 'refrqurn.rod €lou rzal)
'gzeo1tetoc as ;e.r8e"red 1nurll1n uI (/,I
arsuadsns ul pugsgl reunN
eald sraur B Pc EruBos Fp TSI Ia zec lsacu uI Pe
ri apedap

y otn?tg

aaqutoloc snlrutaS wntSusa/,
oqnt
snun{
aotnlducg oqtaa sw0Jt suwlnA

I I
I
sllsJnlsu
?13p

euEts

rn'ISNIVC'InJVUJY'I SUdS gC

170 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

Pentru ca o voce sd fie significatiua se cere sd existe o institutio.
Aceastd institutio nu este o conventie (cum este impositio), este mai
degrabd o decizie ce se afl6 in amonte atdt fal6 de impositio, cdt gi de

semnificativitatea naturalS, ;i care ar putea fi foarte apropiath de

intenlie. tntr-adevdr, cuvintele sunt semnificative prin actul instituirii
de cdtre voinla uman6, care le dispune ad intellectum constituere,
adicd pentru a produce concepte. Dat fiind cd deja, pe vremea sa,
ldtratul cdinelui devenise probabil o citare canonicd, Abelard spune
ci acesta e semnificator de mdnie sau de durere, precum qi o expresie

umand ce intentioneazd sd comunice ceva, deoarece a exprima aceastd
semnificalie e un fapt instituit de natur6, cu alte cuvinte, de Dumnezeu.
In acest sens, lStratul se deosebegte de acele fenomene care sunt doar

significantia, adic6. simptomatice, ca de exemplu litratul insuEi care,

auzit de departe, ne permite pur qi simplu sd deducem cd acolo se afld
un cdine.

Prin urmare, dacd omul aude un ldtrat qi trage concluzia cd existd
un cAine, acesta e un simptom care este intrebuin,tat, prin inferenld,
pentru a extrage din el o semnificalie, dar faptul cd devine semnificant

nu inseamnd cd a fost instituit ca semnificativ. in schimb, cdnd

cAinele latrd, o face ca sd exprime un concept precis (mdnie, durere

sau bucurie), altfel spus, pentru constituere intellectum in mintea

noastrd. Ab6lard nu spune despre caine cd o face din proprie voin{d:
acesta e mdnat de o altd voin!6, de ordin natural (un fel de uoin{d,-agent,

sive ab homine facta sive natura. Nam latratus natura artifex, id est

Deus, ea intentione cani contulit, ut iram eius repraesentaret; et voluntas
hominum nomina et verba ad significandum instituit nec non etiam res
quasdam. ut circulus vel signa quibus monachi utuntur. Non enim significare
vocum tantum, verum etiam rerum. Unde scriptum est: nutu signisque
loquentur (Ovid. 11 Ttist. 453). Per significativum separat a nomine voces
non significativas, quae neque ab homine neque a natura institutae sunt
ad significandum. Nam licet unaquaeque vox certificare possit suum
prolatorem animal esse, sicut latratus canis ipsum esse iratum, non
tamen omnes ad hoc institutae sunt ostendendum, sicut latratus est ad
significationem irae institutus. Similiter unaquaeque vox, cum se per
auditum praesentans se subgerat intellectui, non ideo significativa dicenda
est, quia per nullam institutionem hoc habet, sicut nec aliquis homo se
praesentans nobis qui per hoc quod sensui subjacet, de se dat intellectum.

Sui significativum dicitur, quia licet ita sit a natura creatus, ut hoc
facere possit, non est ideo creatus ut hoc faciat. significativum vero
magis ad causam quam ad actum significandi pertinet, ut sicut non

omnia significativa actualiter significant, ita non omnia actu significantia
sunt significativa, sed ea sola quae ad significandum sunt instituta"

(Logica Ingredientibzrs, Glosse al Peri Hermeneias, in B. Geyer, peter

Abaelards Philosophische Schriften, Mtinster: Aschendorff 1g27, pp. 3Bb,
29-336, 1,2).

'.rsnqrlrJrE3

la sluos lunlulrdxa solll oapl lo '€ullu€ uI tu€nb BrnlBu ur rnl€punJord
sr8Blu r.unrBllllslJl 10 tunJ€IlIlOBI IualnE SnlcoJJV 'Socod lueluroJ uou EIII
unpuaulJdxo pE ualuel 'eleurEeur as pnde lueoq€q 1act1 ponb l.IJ oopl lo

'esdr qe e.rado pe .rnlr8u 10 €rn1€u e .rn1r8o.r snrlod pas '.ouoq ltc€J lncls
urea ltEe anbau 'tuernleu lt8al uou
'e1eu13uur1 EsJaAIp unpuncos 'e.redo pe wenb snllod oBJnlEu lsa oll€lltul
eunue oopJ 'srlJ€
sro ul Blrleur8etur
ca€q la 'er1e lncrs urnplu ltceJ opuulq ruluo eun 1.rn1ue'rado ,raltlturts
Bluruo oopr la Brnl€u E pos 'urnJoleur8eun urauorleJ runpuncos srleur8eurr
Srsdr qe JnlaJOlotu uou uA111Bl'snunpuelso snr,radns lncrs 'ureuorlsur!eurr
lu€aqBq €lnrq ulluo laclT 'lunlpnB sonb 'souos so.rolac la luouollncol
Jnluelrurr s15eur 'eer.rouraru sIJoIIau 1a 'aen8url sIJoI?BI luns soAB.ralur eenb

o€lll lg 'erpqrssar8 tu€nb unnll.r're8 luns urnr.rnld saAE oapr 1e 'sruorxeld
-tuoc luns slrollal eenb 1a 'utnlouos runr.rnld ruerla luns unnlcaJJe luns
urnunld urnJolll anburncaenb la i luncon uou oapr la lunllltua salueclpul
snlcoJJ€ sons souos Blluoqeq snlcaJJ€ EIIErutu€ tualns BraloO "'urnldacuoc
snrlod pas 'run1ee;;e suecgru8rs xol lso uou 'snqa.r op slpJoc snldacuoc
1a rrpne8 Io^ srJolop locrltcs snlDaJJ€ 'eturue ur luls onp tunc 19" zz
'ry'11 otatun ag 'snuBeIN snpoqlv ap FlBp elsa lua8e-giuro,r ep los"un
ec gzeeuorfcunJ BJnlBu alBIuIu€ €l oJ€c n.llued Inlnllloru u e.lectldxa 6'66

uau0u 6 otn?tg assa lDuttuo uranplotd
umns sum{lu?rs xo^
I sw0rlDI
I
nI I I
I
auoltlsodut! (auolmtllsul ouqs)
JalnunlDu salueogru6rs

(auopnrusut xa)
os^lluJUIuEts

'nrcrpul ti ctlsrrr8url Inlce aJtuJ alSaqasoap
oJ€c 'aJrols ralitullsrp Inlulan^sru(gBiuIoaJouJruiul aalpll as prBI?qV suas lsacB uI JEr
Pcrp€ 'PJnpafuoc ap olJal€ru
'saluncgltu?ts alolp8rJ?s
psul '9JnlCO[uOc ap lCorqo Jeop u eleod nu arec 'lanlDugts 18 sunu?ts
a.r1d3 lpluuorfue.ruoc nus PI€Jnleu; g{uapuodsaJoo o 'arecareo poc
un plsrxa 'o\xnlqsu1 Plslxo pugt Icunl€ '9c aunds ealnd JB-s olocv
'z BJnSu uJ Bc gsnp€Jl Inqor? JB guBrpJelaq€ BrlrrouoxBl 9c 91€I Is
'rriecgruuras ecnpord gc 1n1de; nrluad nu 'are1e ec
un : Jslc ap Inlsap
ecnpord I-oJBc teiutorr Eztrv) urp Arlscuruluos a nJcnl
lua8e un ap Bqrol also req '(oreunds ure
alsa prul?qy'leuorieuralut

ILI In'rsNrvc'InJYUJY'I SUdS0C

DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

4.2.4. Lectura boethiani la De Interpretatione I6a

Aceastd distincfie nu apare insd atdt de evidenti in semioticele de

E{nienvut[_lddMe1sre_ivcduai,u!liii,lee dcaeerilsavtooDrteeuliIrcnmdte.arD,pterreoetcbaautmioiednaestdi(,1pc6oaarns),dimuin,nlde'aelqe,agdecimnrrmdoobaruinpnqrdoacpedaderateat

defini numele gi verbul, Aristotel face unele afirmafii asupra semnelor
in general. Problema este cum sd traducem textul acesta. incerc s6-i
dau o translatio media, care line cont de cele ce sunt curente gi azi,
dar care, in definitig caut5. s6 dea seamd de acele aspecte care i-au
frapat pe traducdtorii Ei interprelii medievali :

Sunetele vocii (/a en tc phonfl sunt simboluri (symbola) ale afecliunilor
(pathematon) sufletului, aqa cum literele alfabetului (grammata) sunt
simboluri ale lucrurilor care sunt in glas (en tE pho-ne). $i cum literele

alfabetului nu sunt aceleaqi pentru toli oamenii, tot aqa nu sunt nici

sunetele. Tbtugi, sunetele gi literele sunt in chip fundamental semne (semeia)
ale afecfiunilor sufletului, care sunt la fel pentru toti, qi de asemenea si
lucrurile (pragmata), cirora afecliunile sufletului le sunt imagini pe potrivd

(omoiomata), sunt aceleaqi pentru tofi (16a, Z0-2j.).

Lo Piparo (2003) a propus pentru acest fragment o traducere
radical diferit621, dar in paginile de fald nu ne intereseazi sd. facem

2l.Potrivit acestei lecturi, afecliunile sufletului n-ar fi imagini mentale ale
lucrurilor, ci moduri de a fi ale gdndirii, modalitdfi cogrritiue (cum ar fi
a gdndi, a-i fi teamd sau a simfi bucurie), prdgmata nu ar fi lucrurile
reale sau, in general, faptele (altfel nu s-ar explica de ce in alte pdrfi din
al sdu opzs Aristotel spune cd se pot gdndi lucruri inexistente sau false,
cum ar fi comensurabilitatea diagonalei sau cuadratura cercului). La fel,
,,acele lucruri care sunt in voce" ar fi transformdri, diferenfieri sau
articuldri proprii vocii omenesti. in fine, o expresie cum este hata synthEh€n
nu inseamni cd vocile lingvistice se raporteazd la afec{iuni ale sufletului
prin convenlie, ci cd ele sunt
(qi tocmai de aceea vocile articulate, efect al unei compozitii sintactice

animale, nearticulate, nu pot sd exprime
gAnduri), in schimb este pusd in disculie gi interpretarea acelor omoiomata,
care s-ar referi la faptul cd existi o relalie de similaritate structurald
intre operatiile logico-cognitive gi faptele lumegti. in concluzie, fragmentul
aristotelic ar trebui recitit astfel: ,,Articuldrile vorbirii umane si operatiile
logico-cognitive ale sufletului omenesc sunt diferite intre ele qi-comple-
mentare, aqa cum sunt articulafiile scrise gi cele ale vorbirii. Aqa cum
unitdlile minime cu care qi in care se articuleazd scrisul nu sunt aceleagi
pentru toli oamenii, nici unitSlile minime cu care qi in care vocea lingvisticd
se articuleazd nu sunt aceleagi. In schimb, sunt aceleaqi pentru toli
oamenii operaliile logico-cognitive ale cdror unitdli vocale si grafice sunt

'SI-IT '7 '9 'dd tB TI-? '9 'dd '996l '.re.r,tno,rg ap aglcsaq : sr.re6-se8nrg

'ollonl€d-orulntr 'T 'po 'Z-I ' II snuupT s aplolsrrv uy' auo4o1a.tdtary 7 aq' 77

'(1,8I : 9696 oredt4 oT) ,,or€ugruose
ep ariele.r u! luns csoualuo rnlnle8nc a1e errrlru8oc-cr8o1 alrie.rado a.rec nc
alaldeg rruoruEo riol n.rluad rSeelece luns r$ 'acrruouolzg al€Jnleu alouruas

efap pleuoriuaru'eaapr gJqurn ul gsel Pt rslunu nu BlsBacV 'rurruours
luns ruaurJal lop roc Blsac€ InIaJ uI gc rS .rolaldacuoc oIE auluas rA
rJnloqurs luns alalurlnc gc ounds JB lalolsrJY gc a.red '1ct1su8ur1 uuras
ap rB a16aq"rol as aJBc uI) Inlnuau;a1 1e uerodualuoc Insuas u! ulaas
Bc psualaiul a €?seace tE 'nyou nx uolautas aonpeJl as Pc€p PsuI
'cruocr alsa nrcnl rA ldeauoc aJlurp lnpode.r ac drutl u3 '1i11e
ariua,ruoc adlezeq a'rll€Aarpour
BI pqtrrll o BI ap Rze:ue^ €aace op 16;
alullnc-otllaqeJlu a"ra1r1 ti ldea
rlrc rol runc 'nes - Jlloqrurs olso

-uoc-luglnc pode; Flqnp Pc rcl€ aunds lalolsrJY "ttonlaas tA uo1oqtu,Cs

'rcr1e1o1sr.re ruaruJa1 rop roc nqou urtd atnpeJl snn{loog IcaCI

'uzuoruou lso ltqlu urnronb 'urn.re.ra; 1n 'tuos lleJollrlul
1o lueu8rsop weu I nyou 19 opuenb pas '1sa IIqIU unulruou rolll€Jnl€u
ureruonb 'orol runllc€1d wnpunceg "'eleredes e.Lrlecgru8rs 1sa s"red u11nu
snrnc 'o.lodruol ouls urnlrceld unpuncas e.tr1ecr.;;ru8rs xol +so o8.ra uauo51

"'tuopo€o ruerla soJ 'saurpnlryruls o€q

urn,ronb 1a l1uns o€urlu€ sauorssed snqruuo tuapa€o '1uns aoyou tuuorul'rd
a€q ruotne run.ronb I saco,r ruopaBa cou crs 'urapaea snqruuo o€Jollrl cou

unpoup€tuonb 1g 'acoa. uI luns eenb run.roe '.rn1unqr.rcs aenb ea 1,a i ao7ou
urnuorssed Btulu€ uI luns aenb run'ree 'ocort ut luns eenb ea o8le lung

:lurirede ilu! olrrarurlqns) IaJlsE Puns
'nlpal4 In^g ulp rcJ vzeq JoA as arEJ ad 'snrqlaog rnl BoJacnpB"\I,
'rnlntequnl 1n.ro1nte nc €alellleuorie.r glsa;rueur r6-9c 1n1de3 urJd tt 'rnl
raiuaso B plJaJIp ea.ral6eounc ur.rd urol6eouncaJ I-nu leuoriu"r IEITTIUB
olsa Inuo gc 1n1de3 pc PFBalaiuJ as PS PSel pugc Icunle 'ea urp lJaJIpuI
e8u.r1 e.L lI etuoJ orBJ ad InsoloJ apal as pugc lcunlB gIBuBq urind reur
€Aac aurlap rep '(punds I-Ps BaJ^ aJ€c ad duc ug €AaJ aJ€ 9c n.rluad
alsa alSaq.rol BAouIc FcBp gt aunds re's IunJ rS ec; pleueq PaJPd o?Bod
aurs uI arBc aapl 'Inlnlauns .roFunrieaJe ale (pnuas) ??ctput 16 luns
1"ro1 eriecrgruuros ap luapuadapul) alaJelll rS alaleuns 93 : alznltuoc
p?I€ o ror€ ap 9FBJI as ps rnqorl JB 'lnlxal solaiu3 alnqorl IaJlsB
prep JBO 'unytcn1d pn'o1e1uaru lur8etur nes 'tnlnlagns alunrica;e e1

RJaJaJ as aJBc (acr?BuraJ€J8 16 a.rouos; actlsr,r8url allJnloqurs P1IBIBac
ap JEr '(satcads ala urp aliarnlgcle at) lagns u1 alrur8eun gurr.rdun

rS-a.rea 'a1unrcn1 nBUB as elred o ap Fc BJa PluaJnt tn1 earelard.ralur ti

'1xa1 lsace nlpa6 In^g ?IIIO € urnc ruapal gs rc 'gar1e1o?slJ€ ar3o1o1t3

8tI rnTsNrvc'rnJvuJY'I sudsflc

I74 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

de noi, ci Aristotel spunea acolo ci faptul de a fi rostite cuvintele este

indiciu, probd,, simptom ci existh concepte in cugetul celui care le
rostegte, dar pune in umbrd Ei tot universul semnelor indiciale, iar in
acest sens va ridica unele probleme serioase de care ne vom ocupa.
vom da imediat un exemplu doveditor. cand Aristotel spune in De
Interpretatione (t6a !9-20 ,
26-29) - saur cel pulin, aEa l-au citit in Evur
Mediu - ci un nume e o prin convenlie Ei cd
rostire semnificativd ci este astfer numai

niciun sunet nu este nume din motive naturale,
cind deuine (prin convenfie) un simbol, adaugd ci totugi manifestd.
(dclousi) ceva qi sunetele nearticulate, precum cele ale animalelor,
dintre care niciunul nu este nume.

Aristotel nu spune cd sunetele scoase de animale semnificd sau

desemneazi ceva anume; spune ci manifestd ceva, aga cum un simptom
manifesti propria-i cauzd.,Insi medievalii, dupd cum vom vedea, nu vor
intdmpina dificultdli sd-l traducd pe dclousi aristotelic prin significant.
T?aducerea boethian[, identificdnd termenii ,,simbol" qi ,,indiciu" in
termenul comun nota, a obliterat diferenla qi a favorizat identificareaz3.
Nu-i nicio dificultate, in acest fel, sd se inleleagd sunetele scoase de

animale ca uoces significatiuae, chiar dacd sunt diferite d.e nomen (iar

diverEi comentatori explici faptul c[ in astfel de cazuri Aristotel nu
vorbeqte d.e uoces, ci d.e sunete, pentru cd nu toate animalele, din
motive de structuri a organelor fonatoare, pot emite strigdte gi multe
dintre ele produc pur qi simplu sunete)za.

23.Din proprie initiativd traduce Boethius serneion cu nota, pe cand identi-
ficarea s!,mbolon = nota se gisegte deja la Cicero (Topica VIII, B5), pe
care Boethius o comenteazd astfel: ,,Nota vero est quae rem quamque

designat. Quo fit ut omne nomen nota sit, idcirco quod notam facit rem

de qua praedicatur, id Aristoteles symbolon nominavit" (In Topica ciceronis

Cornmentario IV PL 64, col. 1111 B). Iar aici Boethius stabilegte echi-

valenta, ca proprietdli caracteristice de nota, intre rem designare qi rem

notam facere, adicd intre funclia semnificativri proprie lui s!,mbolon

aristotelic Ai funcfia inferenliald sau simptomaticd a lui semeion.
24.Cf. Latratus canis.YeziDe Resp.476 a l-b 12;Hist. An. EBSb 14-24;De

an. 420 b 9-14. Pe aceastd linie se menfine Boethius, In Librurn Aristotelis
De Interpretatione Commentaria majora, PL 64, col. 428 D, unde se
explicd faptul ci peqtii qi greierii nu au voce, ci emit sunete cu branhiile
sau cu pieptul. Observalii similare apar la Tbma (.In l. De Int. Exp.,l.Iy,46)

qi in Pseudo-Aegidius Romanus (In Libros Peri hermeneias Expositio,

Venetiis, 1507, fol. 49rb). Exemplulluilatratus canis apare Ei in Ammonios,
care va fi insd tradus in latind abia in 1268 de cdtre willem van Moerbeke
(Cemmentaire sur le Peri Hermeneias,I, translatio Guillelmi de Moerbeke

ed. G. Verbeke, Corpus Latinum Commentariorum in Aristotelem Gmecorum I,
Louvain-Paris: Nauwelaerts, 196L, p, 47: ,,Hoc autem .secundum con-
fictionemo separat ipsum a natura significantibus vocibus. Tales autem

'v tOg-(I 808 'loc rId 'auollpprdralul acl slPlolslrv unrqll uI'LZ

'.(slluouala lac€fqns tuBnburBnb

ora^ uaruoN 'lunqlrcsuoc sIInIuroJ lunrolualuola uoluBl SIIInU 'luEclJtuSIs

€JnlBU €udoJd tunIIBIUIU€ lunJolnu soco^ Iunc pas 'Ipoursnlnq BII€
1A (1€J1SUOIu ruBrpunc€rr lunrlu€Jl€l runuec snlBJl€l 'tueuorlrsrnbur rnbe
rlonsuoc rnba snluurq 1n 'prnbrle luecgru8rs ueprnb xo,r urn.ronb '1uos
unrlBruruB anbrunJolnu ,runJ€roJ coq luaq€q rnborlv 'luocgIuSIs euorltsod
ppaosnb'Jarnlrllrecrrnpl€ouraurrouoe€l\uI"lru:(ogu-Vpo'8n(ZOb?-pC'alos0c'Zle7?u95'-lrosIdecp'''flepgoun.lbd'utpu''[orpoClull€r'u|runuIl€taouO7x'1o'ru^uIElIIzIanoQUL) '92
(JnIUOJOUOI uou lunlnq€Ao^ srurruou pes lua.recgruSrs la luassa tueprnb saco't
aenb snqruruo slq q€ ualuou +€ro runpueredas erluare;Srp elcelpe arenb
,leu8rscop €luourrpuEIq rueponb rorllotu Iuoln€ xo^ eIIP 'lunu€c lecrsru8rs
SBJI snlBrl€l tunu€c 1n :luecgru8rs eenb saco^ ruepaEnb luns lunllBlulus
anbonb onburn,ro1n141 .uoruou luaxrp enbure,roruelc unlrrueF uoIuEl snllnu
,urauorssBd sr.rodroc IoA prrnurlullB'IuIalAueu€spruJroElonpbtululueacgprun8llrls't1u0osJaoctuoe^Iclulrlsllluutrnac
1a '1sa urnu8rs sr,rod.roc
Io 'llpo rlnun(llluunras8usorunbeuurltnuco1unp'.erns1'uunra.rap3rn;obldlusencqgtlrcua8;r;es
snlrcuoc orolop runc
snqrnbrle uI srqou e eenb Bo
o€nb saro^ urepoenb luns pos ,1se e,rrlecrJru8rs xorr ueruou runlos enbap"'96
'..sau€c luoco^ IualEl lunl+Iuo IUOCIAUI pe IuOUOI?CIpUOC 1O Iuouorltguoc
ru€nbrl€ unpuncos uou pas 'urerluasoe.rd lau€rlxa lecgru8ts su€rlEl sluEc
,aluarua,uodns onblp rurue oaueJlxf, 'saco^ runrl€rurue runllBuorle,r.n eenb luns

...snrurcrdsrad assa selrpae"rd auorlecrJru8rs BnbrlB unpJalul saco^

111nrl€rr1rug rurlJolnru anbonb rurlJBJaJ" Pt aunds snrqlaog ?uaurflgr; IiBIocB

uI 'ldsJ aO 'atiualur g?Ilunu€ o nc gzBal{cau rcap '1ec 11e un ouaqc Es

Bc pzBaqcau InlBc pugc rcunlB 'l.ull.raenb uaurpnlansuoc Inba snrJall€
adas unronbe anbonb snlruurq" :Iercads potu uI 'rn1n1ec Inlezoqcou IS

greaFJ sntqlaog r3o 'PtBuotiualul lsoJ B ?aralrlua Pcep PsuI ounds 9lBod

as Ps PJR] '1ua1rura un qurqcs u! nB solrnJ Inlaurgc InIBJIPI 16 rogur.rgur
InlgureaC 'p;nleue.rdns lua8e un ap asrura leuoriualul tsoJ g
re unc 6

oc alelerd,ralur luns nu 'alieur,up ap asasord aleun uI Bldurglu3 aleod
es runc 863 'PC€p JBOp PJBJB 'luellrue un n€ nu alBJnlBu aIOUluAS
Fc BIOJB : luBlJodlur ldBJ un Pz€atrl.8ou '.rolotunu BuIJ?top t6 ;olttctpur
suulcop arlulp ericurlsrp pugllqnuqo 'psug 'tafuaJaJur I€ (clleur
-oldurrs) m1nlapotu lr rJ?od eznac ornlg^zap 161 luapr,La dtqc ug aJoJeoap

'n4t1atn1ou gcgrutuas rcol alsac€ pc a8elaful snrq?oog giue"rn8ts n3
'qT..luBdaJcuoc ureponb nlluos lunluBl'r Jep 'aco^ nB nu aJBc alBluru€
io"laeu alelauns rS rnlnlec Inluzal{Jau unJouJ|ul snytuta? 78 slunc
snpJlv'l F8ugl ad gze6e Bnurluoc JoA I-aJ€c ral rS uncard 'snrqlaog
'arro8alec g?s€acu uI'Dnluas ap PuIi Ps lrnqarl U rB la?olsr-ty gdnp
aJEc arJads o apnprir as anntyoc!'tu?rc sacoa lnua8 u1 Pc PIBI IS

'elolrurJgul alalalel JaTIIpJnJDu aAIxBOgIuuas IsoA luns 1a; e1 16 -..urnu€c

lecrgru8rs urEJI sn?€J?€l urnuec'3 :JaTIDJnlDu tt 'unytco1d pp nu Jsp
'rrrleegruruas 1g8r.r1s ap nlduaxa sc snrqlaog e1 a.rede mIauIgJ InlBJlgT

911 rn'r0NrYc'rnJVuJY'I gUdstrC

176 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

Este vorba, prin urmare, despre strigdte dotate cu o semnificalie oarecare.
Insd dotate de cine (in agteptarea ideii abelardiene a unei ,,voinfe acive") ?
De animalul care le emite sau de omul care le ascult6?

Ne ddm imediat seama cd latratus canis (qi toate celelalte sunete
animale) pot avea un dublu statut: pe de o parte, cAinele ii vorbeEte cdinelui,
iar pe de altd parte cAinele ii vorbeqte omului. Dar in acest al doilea caz
alternativele sunt iardgi doui: omul fre inlelege litratul pentru ci posedd

o deprindere care-l face apt si interpreteze semnele, fie posedi o
deprindere care-l face in stare s[ interpreteze limbajul pe care-l

intrebuinleazi cdinele ca s6-i vorbeascd. Iar acestea sunt doui probleme

zoosemiotice distincte (pe cAnd rlmdne in umbrd cea de-a patra, qi

anume dacd qi cum inlelege cAinele limbajul cu care i se adreseazi omul).

Deci trebuie trasd concluzia ci odati cu Boethius ia naqtere o

clasificare a vocilor care prezintd urmitoarele doud caracteristici:
contopeqte clasificarea stoicl a semnelor (ca uoces significatiuae natu-
rqliter) gi pe cea aristotelic[ a vocilor (ca nomina ad placitum) Ei lasd
in umbr6 problema intenlionalitdfii emiterii vocii.

Astfel, aceastd clasificare, sintetizdnd o serie de pozilii fundamental
analoage din diferili autori, de la Boethius la Petrus Hispanus, Lambert

d'Auxerre (sau din Leguy), Garlandus Compotista gi al!iiz8, ar arita
ca in figura 3.

voces significativae

naturaliter ad placitum

I I
I
nomina
gemitus infirmorwn
latratus canis
hinnitus equi

pisces qui branchiis sonant

etc.

Figura 3

28.Cf. in Latratus canis referirile Ia Garlandus, Dialectlco II (ed. De Rijk,
Assen: Van Gorcum, 1959, pp.64,24-28); in L.M. De Rijk, Logica
Modernorum (Assen : Van Gorcum , 1967 , Il, pt. 2, p 78, 7- 16), Abbreuiatio
Montana, p. 149, t5-24; Ars Emmerana, p. L79, l2-t9, Ars Burana,

p. 358, l-7, Introductiones Parisienses, p. 380, Ll-L8, Logica 'Ut dicit',

p. 418, 5-9, Logica 'Cum sit nostra', p. 463, 7 -!7 , Dialectica Monacensis ;
pentru secolul al XIII-Iea, Petrus Hispanus, Tlactatus, called afterwords
'Summulae Logicales'(ed. De Rijk, Assen: Van Gorcum, L972, pp. 1, 23,
2, 9) qi Lambert d'Auxerre, Logica (ed. F. Alessio, Florenta: La Nuova

Italia, 1971, p. 7).

',.ruepenb euorleur8eurr urnc

'sn1e1o,rd rl€ruru€ aJo q€ snuos lso xol" pc 1e ri eunds EA €ruo; '(89 1I)
auotTnlatdtaruI a(I €l InrJ€luouoc uJ 'ton rn1 1e ue8 €c l€nl s??uos rnl €

erfruryap o nc ea.reundxe neadecug r*g lcr8o1 ap oJ€orJalu€ alol€nuew alEol'6a

'@qnD aJulrlnu rairqurg"rl InzBJ uI rB tanu?ts ap alSaqro^ 6I 'II uI psul

'g^rlBcrJruruas aco^ a)vo 1unu?'ts alsaunu uluoJ '9u€rurlsn8ne erurl a<i

'gfuelsut gunrd uI 'asJo^Ip aiuangur plurza.rd a.recgrselc plseatv

V otn?tg

(untluatoJ wnqJat uawou

autoTnd I Iatodutaumt n'xDonunu,
atodwil
wnilouuuo)srunl o1141u euts u^m;;t;oi;u;u;tSlu't
unJ
wnntalotd sn71q1s ..sulrtq" +

trt"i(aeletotuuarIrploltcEczule"-u-',-o",'nnllplntatIul!oisl!eulle?lrneJllllul souollrIupLsu-lTxJe
| -ltsur xe Jalllu.tnluu
l-

+e^uu?oculllunlsu,ulecIgrufrs
qPlnJlu? uou I

slsrellll uou relrlerruBu

e,lpucglu8gs uou llecUluEls

I L--__T-_-J

(xoa uou) (xo^)

sll€co^ uou sll€co^

'7 BJnBU u! ec glezqalurs rcap U Bolnd JB rnl
BaJ€curs€lJ 'urEurJn aI aJEc ed a.reo^zr alalrquqo"rd ap luoc puguli/
'ocrloruos auououal oloqllls nJluod ltunu?ts na luolB^rqso pul^ap ps acBJ

IJ 'nrJuluauoc uI 'rod€ oJ€c od) plou luaua8 lnuaur.rel auriueur rg 1a
srarpc 'guerqlaoq Bac lBluaruBpunJ poul uI alsa 13 luotatuas 6 uo\oqu,Cs
?curlsrp 15 lcexa pour u! gcnperl ps luale ap Inlsap) o{oqraotr\i rnl
B Bec gtul elso nu euro;, aundsrp oJBc ap lalotsrJy urp Ba.rocnpe4l

'ua8 ac snuos ad araprsuoc l-gs aJBr 'e1e1ncr1"re reu
rJpcgrsulc roun Balelrlrqrsod pzeara8ns as '(a{"col alauns p?rura gs

csalnqzr nu 'rugurgld ap alrsdl 'a.rec rolaleurru" elelauns rS aJ€Japrsuoc

EuJ'aEluruprrsue'euJroola;,lopucnrlsdxeefur'Brrra"JrdaruaI s(I)osloa?rosrnJvnuac1n6"r?lauoasd InuauJal llsoloJ
acrldxa Fs plnec
apun 'g? '1y1 ur'aontlnc(tu?ts saron nJluad rerunu '.unu?rs BaJrrunuop

puglJaza'r'sacoa nJluad oJBJgrsBIc o ap odnro os ps aJBd euro;'ru;n rS
8g AI u1 ac dturl u! tauol?Dprdnyu7 aO €I InrJutuaruoc uIzulssod rede
aJBc olrri€^Jasqo ap luot pugurfi 'gxaldruoJ reru alsa €s €rruouoxel
Fc J€op 'ournby,p €ruo;, rcru aJEcUrsBIc gls€ocp ep epur"rdsap BA os nN

e}l auo'tloprdralul ao el Elsiluot ErnlcaT 'g'z'v

rn'I[Nrvc'In.lvuJY'I suds so

178 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

care evident cd nu constituie un caz de sonus uocalis. Pare aEadar cd
Tignum este pentru el emitere semnificativi, fie ea vocald sau nu.
Insd, traducdnd cei doi termeni aristotelici cu signum=note, nu tine
cont de natura inferenlialb specificd acelor semeia stoici, neglijeazd

orice tip de indiciu care nu este sonus gi pune nigte evidente indicii
cum sunt geamitul infirmilor qi sunetele animale printre vocile semni-

ficative.

4.2.6, Thanscriptibilitatea si articularea

in al doilea rAnd apare la Toma o distinclie intre uoces litteratae

Ei articulatae qi uoces illitteratae qi non articulatue. Noliunea de voci
litteratae pare si trimitd direct la textul aristotelic, unde se vorbeqte
despre agrammatol ca despre niste voci (cum sunt cele ale animalelor)
care nu se pot transcrie cu litere alfabetice, Lucru care ar explica de
ce blitris (tipic exemplu stoic gi apoi medieval, impreund cu buba qi
cubu-baf, nigte emisii vocale care, chiar dacd sunt transcriptibile, nu
inseamnd nimic) apare printre vocile litteratae, degi non semnifica-
tive. Problema e mai degrabi aceea de a defini ce anume inseamnS.
articulata (cu opusul sdu non articulata),

Nu e clar daci articularea priveqte doar sunetele sau gi transcrierea

lor grafematicd, nici textele aristotelice nu sunt foarte limpezi in
aceastd privin!630. in comentariul la De Interpretatione (col. igS D),
Boethius pare s5. caute a reuni cele doui tipuri de articulare. Unele

idei devin clare daci il citim pe Priscianus3t: de fapt, descoperim o

linie de gAndire pe care o regisim in tradi{ia gramaticienilor, precum

Ei la autori ca Vincent de Beauvaiss2, Voce articulati ar fi pentru

Priscianus o voce ,,copulata cum aliquo sensu mentis eius qui loquitur",

30.Vezi, totugi, in legdturd cu acest lucru, Lo Piparo (2003, IV 9).

Sl.Institutiones Grammaticae,I, cap. de ,,uoce" (ed. M. Hertz, inGrammatici

Latini II, Leipzig, 1855, retip. Hildesheim, 1961, pp. 5-6).
32.Cf. Latratus canis. Clasificarea lui Priscianus se poate urmdri de pe la

inceputul secolului al IX-lea, cAnd, in special datoritd influenlei grama-

ticienilor irlandezi care lucreazd pe continent, mai ales in cadrul reinnoirii
culturale carolingiene, autoritatea lui incepe s-o depdqeascd pe cea a lui
Donatus in principalele qcoli episcopale (cf. Holtz, 1981), Pozilii similare
se gdsesc in Grammatico lui Alcuinus, in Excerptio de arte grammatica
Prisciani de Rabanus Maurus, in In Donati artem maiorem de Sedulius

Scotus etc. Mai t6.rzitt, aceeasi clasificare va fi imprumutatd, de exemplu,

de cdtre Petrus Helias in Summa super Priscianum maiorem, reluat de

Vincent de Beauvais in Speculum Doctrinale si apoi de Simon din Dacia
in Domus Gramatice.

snqruruoq qB pos al€Jnleu pInbIIB lsa uou tuoln€ uaruou 's11e'rn1uu
se.r urepenb lls xol urnc peg" :elnlsace pcrdrl alelueunS're o eter 169 '11;
uI aJBt 'etuo;, tn1 glElopu! PIPJ lncsounc
auotyo1atdnruI aO BI InlJeluouoc snperl'snruourtuy'(09-8'69 'dd ''1tc'pe
alsa rI'er1eq.reo141 uB^ ruallllA op
''uttap uad al Jns all0luau)?{loC) (.slug ouollualul aurs 10 alBurpJoul ?g
aenb pes ,1e,u1ecrJru8rs ruEr lurua ca€q) sruorlBluosOe.rda.r ur1e.r8 uou lu
aenb ,-orlelueseerder unrle(utu€ unrl€uorlEJJl SnIncII€ slco^ lnE ptnbtle
rpuearstu8rs erler8 uou 10 Prlsn.r; 19 aenb snllqls ln tuel€rallllll 10 tu€Atlec
-gru8rs uou tualne cueq 'r.rn111q ln tueleJollll 1a tu€Allecgru8rs uou tualne
cueq 'sn1e.r1el slu€c ln tu€l€rallllll 1a urelllecgru8as rualne cueq 'oruoq
1'anl€'urroe1lrell-raa1l1clolll^10orlulu€Alprl€eclgoriuue8a-rsa;rtpuaacrolul re'rsdse.rueroepprenbrfeclunecqrlruerueozalosperlcdcyg"s
rBp€68 a,red snruoruuv .(...lu€co^ IuBlBIncI1JBuI tua+n€ cu€t{'ulslBInJllr€
urJprnb cu€q unJ€nb 'ue1e.ra11rlll 1a lueleJellrl 'ue,*lecgru8rs uou 1a
ueirlecgru3rs ur locrlopr^ ,EsrAIp ecol relcrldrurs aenb Bo tulua .re'ct1dnq"'7g
'sLuac snlDrlo7 u\p 78 Elou eldrue BI llluF.l'88

'resnruoluurv ap Plepacard a glsnuol Bar€cgrselC 'a1tqett18au aolep

acrlorluas auralqord asra^rp tol cBJ 163 runrlseqt .p po1.,T",t";":Ir""

alalouns Jer.aolpJalTzT 16 alelnarFB luns alalunu opun - a^Il€culutuos

JoII'o^ glBCrpap EaJsJgrI[€J urp e16asdr1 16 arrrlecgruuros uou rco^
aSurlsrp arBlnsrlrBau ri arBlncrlJE arlurp efuaraJrp at ap a8alaiu! os nu
'snuercsu4 od Pzeauun II euroJ PoBO 'Flsrurol Erinlos a16a^ud PuolqoJd
€nop V 'Brpcseaoar8 erirpu,rl urp neaualJed t1 arec aldruaxa ap arldouud
o e1 eaSlncal snuelcsrJd 9c lrquqo.rd rA (rnlnoq ln-nnu-nnu ardsap
lgcep ra16eo rqln-cao-?po a.rdsap 116aqro^ 9s lrnu6rqo ruru €ra 9J 'uncs
ad 'gcrpe; aynu6rqo ocIlsrABuII rJPzllrln BltaUaJ orecgrsBIc Pls€ac€ Pc

psul IrqEqord lnu - Inlnoq lnla8nur pugc ad 'sr.rcsue.r1 g eleod Pcs€orq

ap socs Inlauns gc 1n1de3 alellzolrnc a16au.rg1s 1393 'FuJalut eiuaraoc
BI graJal os 'Pclur leur 'uu11 'euralqo"rd gnop aund acIJlBIu g?seocv

g otn?tg

'sny8nru snlrure8's1u1uroq snlrqrs
(€ur^Joc xo^) BJc
,ouBc enbumJta €ru.rB, la Blerallrl
(xo^ urnJeu€J) xBoc
(ourol{, p11a1u1 1a
BlBInc!lJBIII
rqrrcs lunssod eenb

BlBlncIlrB

'g e;n8g urp eacrJl€ur
gdnp rc 'greurq alruouoxel o gdnp a?Bcl;rselc luns reru nu aIIJoA JBI

6LI IN'IgNIVC'INJVUJYl gUdSSO

180 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

Ammonius (odatd stabilit ci pentru el a fi litteratq - adicb trans-
criptibil in litere - echivaleazd, pentru o uox,, cu a fi articulata) pare
si pund diferenla articulata I non articulata de doud ori sub doui
genuri diferite, astfel incdt clasificarea lui nu poate fi transcrisd

decAt in formb de matrice, aqa cum s-a intdmplat gi cu cea a lui

Priscianus (figura 6).

articulata significativa non significativa
non articulata homo" sibilus

latratus

Figura 6

Toma pare sd reia (In 1. De Int, Exp. IV 38) doar prima parte a
sugestiei lui Ammonius; el scrie : ,,Additur autem prima differentia,

scilicet significativa, ad differentiam quarumcumque vocum non signi-

ficantium, sive sit vox litterata et articulata, sicut blitris, sive non
litterata et non articulata, sicut sibilus pro nihilo factus". De ce Toma
pare jenat de o clasificare care ar sugera mai degrabd o matrice decAt
un arbore?

Problema pare sd depindd de insdEi natura unui arbore (de inspiralie
porfiriand) care aclioneazi prin genuri, specii qi diferenle specifice.

Or, problema apare atunci cdnd se incearcd - aqa cum s-a procedat - sd
se incadreze in forma arborelui porfirian o serie de definilii date

intr-o form[ discursivi (lucru pe care Toma nu l-a fdcut, dar tocmai
pentru c5. nu l-a ficut devine evidentd problema cu care se confrunta).
AEa cum am aritat in primul eseu al acestui volum in legdturi cu
Arbor Porphyriana, pentru a reflecta orice formd de organizare a uni-

versului (fie qi o clasificare a semnelor si vocilor, ca in acest caz),

aceeagi pereche de diferenle ar trebui sd se reproduci de mai multe

ori, pentru genuri diferite. Dacd Toma ar fi procedat aqa, diferenla
litteratq I illitteratu, precum Ei diferenla articulata I non articulata
ar fi putut corespunde cu doui genuri diferite (figura 7).

institutum, videtur quod non debuit genus nominis ponere uaceilL, quae

est ex natura, sed magis signurn, quod est ex institutione, ut diceretur:

Nomen est signum uocale; sicut etiam convenientius definiretur scutella,

si quis diceret quod est vas ligneum, quam si quis diceret quod est
lignum formatum in vas". Ammonius, in comentariul sdu, dddea exemplul
tunetului (p. 76). De relinut cd, mai incolo (IV 40), Toma pare sd nu
accepte propunerea lui Ammonius de a defini nomen-tl asumdnd ca gen

signum-ul, de aceea in tabelul 4 s-a preferat sd se treacd drept genus -

sonus. In legdturd cu aceasta vezi Latratus canis.

JoIrJPIncrF€ B olurouox€l o 9Js€adoluoc Ps lscJatuI nB nu ra Pc uP^Jasqo
ES 'lnsuas n3 gJnlP8al ouDlnc'I?lo ralsacB lrnqrJlB (PzBaIuJn I!
o B

aJB) rruarcrlBruEJS Is) snuBrJsrJd a3 ap uPqar?uJ au Ps 9ulluJalap au
arie.r,rasqo EJS€acB r€tucol JBCI 'crlaqeJl€ gslrcsu€r1 g aleod durrl r6elace
uI a.rec 16 gerlauog aJBIncrlJ€ o r6n1o1 aJB aJBc PlrJecgruruas uou aJoA
ap nldurexa un rJ J€ suqlq aJBrrIJn ur"rd ri'snruotuury ap ?ep Iac uI ro
'1,,su'as nc 1e1op';pclpe) snuBlJS:Jd ap ?ep Insuos u! DlDInc'Iuo a1Seso1o;
nu €ruo;, pc BIuIIqns uralnd '11nur 1aP 'Ifialsrs rnun apicrpaJluoa n€s
€ mlnlerlpl EaJrrglurn 'p1ep o 9cu1
alrunrJrqgls FI€a^I EI Pleocs 9s lrAna;
'BruoJ ad espl tuelnd lI 'lcle r6unty
'pi 1n1Oeg nJ au-npuglosuoJ
'alIJoJIp rJnsJncsrp

€nop olac IuaJsIS u1 gund PS (Pcrurouoxel BalulrJ€1c nl1uad aunr{ca;e
eldrurs urp rS ag; Pcr€aJuJ pugo raunle alrurpnlrlJaJul aleol alnlp^zap
g6l rap 'p11n1nni a.rdsap lgcap ounr?saqt o e"rdsap llntu reru a1€aqro't'
pugc.rolg8urluoc aJBd BruoJ 'Puna.rdru3 e1s nealnd nu Irtuouoxe1 Pnop
aloC 'a^Iletgruuas uou alac tS e,ulecgruures olrco'{ erlul POBJ as 9s
ni.irn,rp €c'-BoJac rA crluuuras BJa IIBI9IaC 'snuglesrJd 'uercrlurue.r3
,rtq ,t.i uc 'eaegg rB elsu tA - n.rolelncrp€ rol e11ip1111q1sod ep arfcun; u1
"1n1p.n,t,{irir.n.,p"'rcn"o"y1ti.p,ttqbai.pggFcusna(npeuacan\eufasrsl aaI,clYsrB)arag',rc?rli1/e)nr1aadplurcr3souu^ropeccnaB'Alasrraraotc€p16ealplusc}rru.l'u'eouplruetoardr3ianeploruasl
rurqc 'req 'alrrup€ ealnd IJ nu JBp 'eape,ra.r1u3 II EuroJ '1i"rpc relsace
runc e6e 'eluc ad alaltouocJalul IJnpOU
I€ nasa lnurr.rd u1 urgraSns J€ aJoqJe op €JnlcnJls 'zeJ lsoce uI
ap rrrelsls rnun col 1BSPI U

2 otn?rg

snltqts ttls!fiilq anllDuttu0 xo| utnqla\
lll 'sn1Pra8 'uaaou
I aDwJalq
I aDfiJau\ uou aDpJailll

aDpDUIl uou

e3^uBcuruEls uou ou,ruzcgtuBts

'(ar€?ou

pdnp ,ro1 ealelrpqrldrJosueJl a'rdsop uIqJoA r€ur nu 9s Bc) al€crznur

alalauns ug 13 alelrlqelncllJe glslxa - 8-9 q0Z7 D''u'tuv a6' '1a1o1slry
aunds - pt pullJ qep 'nqnl arede apun'auoqnlqsu? ra PuruEosu! oJBc
rolalauns Inz€J uI 16 pcnpo"rdar o FS lrnqarl g re 'e1ue;tp unua8 Pnop nc
apundsaroc aleod giua.ra;rp r6eaaae pa lnrdrcuud leldacce 91epo
teq

rn'rsNIYC TnJVUJY'I SUdSgO

r82 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

cu cea a semnificafiei, ci dau ca aproape sigur faptul c6 existd un
raport, pe care nu-l aprofundeazS, intre articulare gi sens. intr-o
primd instanfd ne-am putea gdndi cd ei presupun cb. se articuleazi

doar pentru a exprima ceva - si aceasta era ipoteza formulati in

Latratus canis.

intr-adevdr, daci ne intoarcem la comentariul lui Ammonius, vedem
cd face referiri explicite Ei implicite la Cratylos-ul platonic, sugerAnd

cd existi o strdnsi legituri intre articulatio qi significatio. tn acest

dialog, Socrate expune conceptia cd acela care a inventat primele
nume le-a plismuit imitAnd lucrurile, incercAnd sd. reproduci, prin
intermediul coordonirii literelor Ei silabelor, natura lor. Ar exista
aEadar un raport de tip iconic intre structura fonologici a lui signans
Ei structura ontologicd alui signatum. o teorie foarte asemdndtoare
gdsim la stoici35, prin urmare inlelegem de ce Priscianus, mostenitor

al unei tradilii gramaticale cu rdddcini istorice, ajunge si identifice

articulatio a unei uox clr significatio, fiind urmat de toli gramaticienii
medievalis6, in timp ce in tradilia logico-filosoficE (rdmas6 striind de
leclia gramaticilor) articulatio nu are de-a face cu sensul, ci cu litteratio
gi, prin urmare, cu posibilitatea traducerii scrise a sunetuluisT.

In orice caz, este evident c5. printre gramaticieni litratul cdinelui

are o soartd trist6. Singurul lucru care-l intereseazd pe un gramatician
sunt sunetele articulate de om, potrivit chiar unei gramatici, pentru

a exprima niqte sensuri. Deci sunetele animalelor nu intereseazd
nicidecum. $i iati cd in textele gramaticienilor litratul canin ajunge

35.Cf, Pohlenz (1959, trad. it.: 66-67) si Pinborg (1962:1bb-1b6).

36. Cf. Latratus canis. Aceastd identificare este explicitd mai ales in Summa

grammatica a lui Ioan de Dacia, iar in a doua jumbtate a secolului al

XIV-lea apare qi un manual de logicd aga cum sunt Summulae Logicales
ale lui Richard Lavenham (cf, Spade 1980: 380-381), unde se vorbeqte si
despre pseudo-limbajul papagalilor, fiind citat Isidor gi o epigramd a lui
Martial.

37.Pentru toate aprofunddrile necesare trimit la nota 35 dinLatratus canis.
Pozifia gramaticienilor cu privire la raportul dintre sens qi articulare ar
pdrea mai pulin originald dacd s-ar accepta lectura la De Interpretatione
16a propusd de Lo Piparo (2003), despre care vorbim in nota 8. Dacd
hata synthehea nu s-ar citi ad placitum, ci ,,in virtutea articuldrii, prin
compunere sintacticd a unor sunete altfel lipsite de semnificatie,', ne-am
putea gdndi atunci cd traditia gramaticald a fost influenlatd de o lecturd

originard a lui Aristotel. $i in acest caz gramaticienii ar fi considerat

implicit nu faptul cd articuldm pentru a exprima, ci cd pentru a ne putea
exprima conceptual ar fi nevoie de o articulare lingvisticd. in acest mod
s-ar explica de ce pentru ei articularea este atdt de str6ns legatd de
sensul care trebuie exprimat.

'(7-g 'dd 'gL6I'9I ultoj
p carc'v'w np'F[I.I ap sraluDc ''7o 7aarcqparJl 'ntr'N 'pe',,e1ce.r1xg
luoJoreru tunuelcslrd .radns llueurruoC rnpal ponb .{qpreivrgy t1.raqog"
'rlg; ,.suasee.rd pe pqru snqrnb ap sauolleulEeun 1o rlncJlc'ra'rod'toc snlnu

1e snlsa8 luns lncrs 1;1 ecrsdqdelaur eu8rs ln sar luns rualn€ utepeun$
'1rqa1ed uelsod 1n 'suout IoA aaJnleu uou 'erenlrlsur runpu€cgru8rs pe 1o
aleulpJo la sIcoA sal.red a,reuoduroc lsa sIuoIl€J etnb stleuorleJ €Iluarcs
lso sru8rs snqIIBl ap Tg "'unuorssed aelou luns ponb snqdosollqd llrlp
snqrnb ap 'seco,r luns uepa€nb runluel unpuecgtuSls pE Blnlllsul luns
ruolnB a€nb 'suasae.rd pe lqru snqrnb op a€ul^rp srEel eu8rs luns opou
ourlln eu8rg 'runpuBcgrltues 10 unpuecglu8rs pe Elnlrlsur luns ruepaenb
'urn1ue1 urnpuecrglu8ls pB €lnlllsur luns ruepaenb ouorlnlllsul xo lu€crJ

-ru8rs eenb o,ra,r run.rou8ls tuouolllsodxe uepun.ronb urnpunceg 'anbponb

-runun BcJrc luns olEllssoJou xa ualnE ru€luonb :alled e1F ur euSrs .red
soursrSollds lecol unlca.Ha .rad selce; souoll€Jlsuouap lunJolJalso4 oturrd

snqdosolq4 opull 'oesn€c aens urnu8rs lsa ralll€reua8 snlcege ponb 1e1ed

crs lg 'snqruorle.rado uI ur€rltlsul IaA uJauoll€lcolap urnnllqeq arece; eu8ts
lelrodo ponb lrcrp rqn uJnJoclt{lg opuncas ur snqdosoll{d llclp lncls
'rue1un1o,t snllq€q urnu8rs 1sa 'snqruorle.redo ur 1se eenb 'uot1e1ce1ep

srJour aJauo8 ur relrlturrg 'sr.rod.roc slsoJqaual sruorltsodlalur tunu8rs

lsa osourlunl e.rod.roc e srsdrlca olrs slultunl snlcaJap la alrqllJoluoc
uou sruSr runu8rs lso snunJ eeJnlBu elaue8 uI 'sIJoIu a.reue8 ur urenb

e€Jnleu a,rouo8 ut tu€l 1a1ed pon$ 'aesneo aens unu8rs lsa €sn€c €ns Iunc

srlrqrlro^uoc uou aAIs slllqrua^uoc lls oAIs .rall1e.reue8 snlcoJJo ln rolll
-€rnleu luecgru8rs urepeenb la auorlnlllsur xa prnbtle luecgru8rs uepeenb
ruruo urnJou8rg 'sru8rs ap a€Ilualts luns o€sJoltp ponb unpuacrp Joq
py" 'otyotnyou ou8ts ec 'riglrnFrqru€ oltrnlal ur.rd gcep relqc '.redeel rep

'aoatloctJtu8rs saroa allutp osnlcxo luns aPlceJrPualuc€uJo'leaulor.urnnslonlpsoJInBtculalAlslplsoruuJ
'eeece oq 'ozr8rs .ro.rn1nl E arecgrs€lc o

16 ruarcrleuer8 r{1e op arrqasoop a.rds 'eelsace oleol nc 'rA eleuolfuoluoc

ufglrrrrlecryrutuas EJaJs ulp Jololerlrru€ olalauns Ppnlcxa qs 1€uIIcuI alsa

1a'snuercsr,r4 ap leiuangul,(qprezrryy-opnosd'eurq1 rn1 1e ue.rodureluoc
rnun B FIBrurouB op Inlsap etfnlos 16 oJ€Japlsuoc uJ €nl as olocv '5'?1112,
snioup7 ulp gg €lou IzoA 'pue1 glseece ed elt.tgpun;o.rde aleol n.rluad'88

'seJOIrJnItnI BJnIBU OIIIUI

ps tod nu r3 unJal p'quanbasuol ?uns D'tt'tutou Pc nrlS nu aloluurruv
'saJalur alBru ap lcarqns un €luazaJdoJ JB nu 'a1tqu1nct1rE T6 alBlncrl.rB
lUnS nU ruruBun suosuoc uIJd aJac '.ro1a1eurruu alelauns 'ot|o|nn1.rc
put8r.ro rnun salnpw u! gzeazrlea"r os
BllnzoJ aJeJ urp 'cruoor FodBJ
rnlaurnu (IcunlB '1so1t7u9 ap PlBiuanuul) Pzolodl
BalBlr^rlBcrJruuras PcBp
BrurJd plrqel€^ psul U rs pcBC 'aluur8reur ruru lol trirzod adnco gs

88I In'rsNrYc'InJvuJY'r sudsso

184 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

4.2.7. Din nou Toma

E clar cd in acest moment putem trece rapid peste tradilia grama-
ticienilor. Intereseazd, in schimb, tradilia filosofilor, care continud
sd-i conceadh cAinelui o anumitd pozifie, intru cAtva onorabild, in

clasificarea semnelor. Aceasta pentru c[ filosofii, dincolo de clasificirile
pe care le aEtern pe hdrtie, pe urmele lui De Interpretatione, sunt

continuu inclinali si facd observalii suplimentare. Vezi Toma, care

intr-o Sententia libri Politicorum (I, I/b) revine la deosebirea dintre

sunetele umane Ei sunetele animale. Deoarece, spune el, natura nu face
nimic in zadar, ci intotdeauna cu un scop bine determinat, se vede c6,
deEi diferite animale au glas, numai omul posedd o locutio qi, cu toate

cd se cunosc animale care qtiu sd repete graiurile omenegti, nu se

poate spune cd ele vorbesc, pentru ci nu inleleg ceea ce spun, ci
pronunli acele vorbe din obiEnuin!5. Sunetele animale servesc ca si

exprime tristele sau desfdtare gi alte pasiuni (qi din nou se citeaz6.
lstratul cdinelui Ei rigetul leului: ,,et haec sibi invicem significent
per aliquas naturales voces, sicut leo per rugitum et canis per latratum"),
iar in loc de astfel de sunete oamenii au interjecfii. Dar numai ome-
neasca locutio poate sd semnifice ce este util gi ce este diundtor, ce
e drept si ce e nedrept, binele Ei riulse.

Aici Toma face un pas inainte. Recunoaqte cd, dupd cum oamenii
au moduri de a-qi semnifica reciproc qi intenlionat tristelea gi plicerea,
tot aEa se intAmpli gi cu animalele, Ei atinge astfel o problemd ce va

fi tratati mai pe larg de Bacon, care distinge intre geamdtul pe care-l
scoate bolnavul fdri sd vrea, pur simptom al stdrii lui rele, Ei inter-
jeclia pe care o emite ca sd semnifice, intenlionat gi in funclie de o
anumit6 convenlie lingvistici, aceeagi durere, chiar dacd imperfect

din punct de vedere conceptualao.

39.Cf. Latratus canis. Aceastd temd este dezvoltatd qi in De anima a hi

Avicenna, unde opozitia dintre limbajul uman gi sunetele animalelor
este pusd in relalie cu diversitatea scopurilor in virtutea cdrora este
ordonatd comunicarea: la om ele sunt infinite, deoarece sunt determinate

de vieluirea sociald, in timp ce la animal sunt puline gi dictate de

instinctul natural (Liber de Anima seu Sextus de Naturalibas V, ed. S. van
Riet, Louvain: Leiden, 1968, p. 72,42-48).
40.,,Interiectiones omnes sunt mediae inter istas voces nunc dictas scilicet :
significativae naturaliter et inter voces plene significantes ad placitum...
Interiectiones enim imperfecte significant ad placitum et parum significant

per modum conceptus propter quod vicinantur vocibus illis quae solum

per modum affectus subiecti significant cuiusmodi sunt gemitus et cetera
quae facta sunt. Gemitus enim et suspiria et huiusmodi naturaliter et
per modum solius affectus excitantis animam intellectivam significant,

'slupc snloriD7 'JC '(I96I) E.roqut4

/c 'nrpalq aInla^uqaluqloprdglee.rcdrsleepu'1eer.8reueer8irpue.Ir'(l 7u'1d.''r7oporicpefE.renlqupl ae.orrg€'cproJl's6€'1lc
al€crprr
ap

sru?ts ag1,,r1ca;.redun 1ec11 'snldacuoc urn6iour 'red 'rnluecgru8rs rporusntnq
10 rpu€Jrrup€ 1e rpue.rrdsns la rpualop 1a rpuetueS seuollcalrolur .red aenb

'1co.rrp pc'UT laas al pluDlsu! p1/t1Jd u! rep 'r16o1agns JolaiuuaJns aIB

auroldurts $ lod alalul^.nc lololsrJv n.rluad pc 1n1de3 Pzealnue Pcrpu
'cgosolg orapal ap lcund ulp Plapgur Prnlral o Pllo^zop ar3o1o1g arapaA
na1lcoeqxuattsrJanrltlaulrpraeuinua".zr€eq;rpadlBPzIsSuoIs'eeg1uoacueog4o'clalletdlutaoluldluarsq
ap lcund urp

u! D'rauas 6

uoder nldrurs un BI Arnpe.r as 16 JBpuncas our^ap rrcads r$ alur,rnc
osrallucarpds1an.1re.rcodne.rlluPasdu-I'a'lle€nlupar,lrurpruorlallnrJlunaJpcunol d?scoarlolpc luns sayEgt\\aTut
atgluruas gs dacug

alalurlnc 'gsu3 stttFzs aQ nx PIEpO '1tnyuocltu?ts ot7ostanLun pas
tolrcads prolnle
n'ncttn,e1nla?luutrslnJcnJ.ruevru,luatIolnuJ) JanllIJnnJccnclr[uuonJulaFpod€ eBrI csalJas
altrcads '(ales.rerr
un nB

-run apreeds 'aleldaauoc) rnlnlagns alu Iunrsed Pcgruruas alalurlnc

'acr1e1o1sr.re raredo ale auIlBI JolrunrsJel PlrJotep 'uoceg e1 9u9d '1tncs

ad 'uBIDIoO EI erulxelu 'p.ruor.ra11n Bcllolluos uJ aiolellnzeJ Eapol

JoA es r BInJgt lcaro.rd un-Jlu3 er{ecrldxa ne 163 rJPcUrsBIc Ialsat€
alrrJeJezrg 'pl€^lozaJau gcu! rA pcrla"rcuts alcadse ollnur uud ared

stu?ts ae uI gzealgo.rd as oJBJ Jolauluos BaJBoIJISEIC 'uocug ra8og

tunce aJBdB 'guerurlsn8ne BaJ€3olo"rd ap Pcsealurluu r6-9s 9.rp3 n111

uoc€g ra8ou 'g'z'v

'1aracp1d ap nBS eJaJnp ap JBop luns aJEJ alBlnsl1.reau olsruruu Jolalauns
runrice.rlsqe rA aldacuoc pcnpo.rd ps pqedec uelun 1nfuqur11 aundo
Iololsrry apun oloc€ r8rqt '[08-6 e 89ZI] Ialolsrrv rnlDylll'lod urp BIor

-o BruoJ '1a;11e ap 'a.rec ed arietu"rge ,(alrlrc 1a tuncr?saruop Islrrrue

aIsJnJBu lsa ouoq o8ra"; laalDTlnls la unuop alnlllsul Inluo BJoJFc
lnrolnta nc runrice.rlsqe eun.rdxa B ap csauouro 1nfequt11 ere o elec ed
ealeltceduc rB aricatralur aJlurp Bac uJ tJ'lunrycp'ld pnnelnleu Bac uI JEop

nru '1g1epn1a gfuasa uI JBp '1gcear1 uI JBop gsurlB) luuoriualurau/Ieu
-orfualur erirzodo uI plsuoc nu urueJ lnfequrl rB csauaruo pfequtll aJlurp
'g1nzg,ra.r a.rscurs€Ic PlsBetE u1 '.rp,rapu-.r1u1 t$ '9.r1e1
aJrqasoap
alaurgc ,re"rlB'flJfgca^alrpaB1ur (erlsrlSurlered potu uI aunds urB IzP?sB) acnpo.rd
aund.ralur "re-s '1rq-ro,r lntequtl gge
IansruoopuoJnBc'ruun1 y'pc.or1edrpapuouoolloullouPnusozAo lsnytua? PUB as apun) rallornlDu

aont1ncyltu?ts sacoaa4ulp mFlrrrlrp eelelpruntel urnc rS ec'eritzod Pqurqcs
tiy stuoc snWJWl'1sturo1 rnlnuralsrs InJorJelur uI JBIqc '1a31se .req

98I In'rsNrvc'InJVUJY'I SUdSSC

DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

qi conchide cd cuvintele sunt simptome ale speciilor ce se formeazd

in sufleta1.
Sd incercdm sd reconstruim clasificarea lui Bacon (figura 8):

naturalia ordinata ab anima et ex intentione animae

pprroonbpeatceberislisqteaurroiodinvafeelilundur propter effectus eatdseiptxolpacrucoimtpuom- naruraliter,
sine
cotnafotremmi- resspueacteu
deliberatione
/(fnnoucn,e,etrcuocer\rns-usutma.tnn)d.aiuagrI|st,lnireuesdivceasuII1lstagetudtrv.eetna,o,tl.llitiuo"ebtnin.IctiesattriiesaottnioenespivnlraoaecnltnuiieectonuaclneqEmicAasntditoniesent ce
'liir"iiiit-I------t-1

praesens prateritum
(inneencpcecsl'/sn.F)rA(cnce\ cess.)

;i;i;:;;'gattwn hgbgy
Isotis fu,;i;' | iit[H.i;'.'t:L::c1::.::l: c::g.p:i!a:..m- o^r:tu:sF.:"::,,- -anrtnatis. I
::c":y",\_ iis;;; I[::::"noclts partus tn quodam'istinci

'T;ii;r'rl,i,
""'---
lgnis I
mutiere I(prob.) 'rn0.1,inr 1'*,l,,u.

,yEts::s::e
(teprrroabtn') K(putooeua) o-^ voces linsuarutn. I

sernittts
,iirv"ive'e,';#"sn;in:i:dn;iid'ct^eieoli;rsti;iiosc;ti;orur;iiunsliuitans,e' laintcr'afsainnturinulsis|opnc"ipruaainnil.il,s'i ,
._::!:-._i""!::l::,dill,e'Lqcst!iyo.!sn!,eis

erra.b.un-
tnY!!!!! c'ylolrqrlta9s!s:nt:.t1lni!n-^o

signwn
ptuvtae
prqete-
mutAtumUldne nIAe
s"tgir!u:0!n:- nOn'SOlUm

i-le7liltio;;'rerrdrr;,ennipaiu;,in

lntronis

(in pozilie medianl)

tnterrccllones

care pot fi
emise er deliberatione

Figura 8

41.,,Si vero obiciatur in contrarium quod Aristoteles in librum Periherrneneias

dicit voces significare passiones in anima, et Boethius exponat de speciebus
et in libro illo loquitur de partibus enuntiationis vel enuntiatione, quae

significat ad placitum et tunc partes orationis sive voces impositae rebus

significabunt ut videtur species ad placitum, dicendum est quod Aristotele
a principio capituli de nomine intendit loqui de vocibus, ut sunt signa ad
placitum, sed ante illud capitulum loquitur in universali de signis sive

ad placitum sive naturaliter, quamvis ascendat in particulari ad illa

signa, quae intendit, scilicet ad nomen et verbum prout significant res

ad placitum. Et quod loquitur in universali de signis, manifestum est per

hoc, quod dicit quod intellectus sunt signa rerum et voces signa intellectuum

et scriptura est signum vocis, certe intellectus non est signum rei ad
placitum, sed naturale, ut dicit Boethius in Cornmento, quoniam eundem

intellectum habet Graecus de re, quam habet Latinus, et tamen diversas

ocrrulru JolupluazoJda'r e 16

.rolurSerur e gleuorfuaauoc Prnsgru arBru u! Brnleu ap 16 eureas r6-npugp
,Oilgg aOu! IBtu osasnJ urlsn8ny'67
hXX '11ouot1s'1.ttqC Dulrlcop Irlqns llnru
'(t8I 'd

"llc 'po 'ggl A stu?ts aq1 ,,toJ sntsdl rarcads urnu8rs lls xol urenbelue
10 €lsuruou unllq€q 1a uarceds
'urocol .red eleluaseeJda.r la BlEcoA
.red se.r .rn1e8r11a1ur nlce ponb lalrodo ernb 'tuee 'rad se'r rnleasouSoc
uenbelue cau ral ru€lc€J Ureuorlrsodrur aluB IunJoA lSO UOU COq 1a 'runquel
ru8rs opour ourr'rd a1e.rn1eu tunu8rs lso cls 'tuarceds 'red a'r ep Jnlaq€q
inb ,urnrrrlruSoc urnlrqeq la IaJ luolcods pu o,rarr rg 'snr'rd lsa unllqsq
1txouaope,aru'.rrntdllsno'a.tErodll,lnt€ruuarenat.r1rcreeuund8rseressp,dorurbp.rooptrreualnl.rrcInBSr1lerdl'.l€rsr.rea11d0Buu'rlIBlosocnoldb€rrIrsuIn€rl'EIureeuEleeucIrutgnrnubruu€B'8uIr€SrsnIlglXuscaneellrcdrauAepnIelld€e'lsr.prlscrelooedl'crugunsrrnsusl8xsotodsd^r
einlOuasle ulolne soco1 'tuepueu8rsep ru€lcallalur IuaJ pE 1unla;o'rd sacoa

uI aUE as ps prpJ '1n1e.r191 aTBcUISBIc Fls€ac€ uI 9c 91€I r$ 'alruts 1nu
nBs uBrun) InlBruruB ac Baoc arurJdxa Ps apull aJEc Alllzuos Inlnlauns
B ar€c6rur o-i1.trp tseu os Jolrurgc InIEJ?PI rB 'ro1'reuloq lnlgru€a8
'a1l1siuao1eurricr uIarlusnrpB'zael€luraJynJo€DuFI ls'aaJJBluJaBdluo
pugc ad 'P1eu[ue nBS Pu€Iun

ir r,,t n'npJnlou nu?'ts :PJBIJ
oaopll$ruInlnrnduurcnuluer,JntadsseaacllIanBc,Ivran'oIlaeIBcuJ: nBPliBauJuBBtacslSqaInuulsuooB-sJclnuPcrJpanclJ€ESJuaBue-AIopsocprrlcurarnuJ'la1nluBnandtuaoaIlEelaJJnnplls€Euuul
.JallInJnXDu gzeauoriiun; gc aunds as 'Ioiuro^ eeunrido 16 rrunrie.r

BaJBraqrlap grpJ rep '1agns ap olepueluoc olauruas ardsep
'(r"oreIapIuBSuyrruB

ola?g8uls nas mpr^Buloq Inlgurea8 rlui nrsrutnurnfcu).rArellrziuuaesrrmre1lnulorgPnsrPBJ Plerparul
aieasrul
€c ,raiuro1 e rS rerqc 'lcullsul
uI 16 gugd atiualur o opal uoceg apun
urp asltua rolalauns Inz€c osnpord rolaurues €oJ€crJISBIc alsa llnur
'rnlnlagns e otiuolur o ap
Boac .zvunlpu?ls rnl BIuJOJ t6 SupuSts Inl euIJoJ
rsru pzeasaJalur au ac
er1ul ar8olouo ap ros rnun plerolep olsa PI€oJ €u€osJad rA arnlels
arlurp ea.reugurasu pugc ad '1ern1e1s) InlJorqo alsa ariualur nJ lncPJ
alrn'"t Baac gt 1n1deJ uud gcrldxe o uocBg i a1u"rn1eu alau{uas e'r1uud
.roIur8eurl B aJBnlIs Bs€oIJnc alsa
(uro aJlpJ ap ?Buoliualur asnpo"rd)
ppo*oc,t, leu, ts 'ot74saa ar+uI l€cl;rselc olsa nu ?nzgc B aJBc ttold 1e
l:qlge.rqno8rrdseuuruoa?ssa3at lprqaeuqno.Ilndluagleucrqnd.rleucaadppJuBgIJcaaudlu'ga.urne8rursraedeaiuueVlurruProJ cPuSoUcI
oJesacau rolac Inzec uI) aluaurruala alluI giuapurocuoc ep arfula'r
rurunu rualB dr1 lnun"rd urp aloc u1 'gznec €I lcaJa el ap Pr€lc ariele'r o
updJra1p,rJlenaudsrrnr1.prdBoJajdplla'aralulaIaecruuarIdlsanec88dnuuerflls1rtopulgaac'9l cgupoeucene.rdqgsdaa..arroeoc-gpa'JdlBtP1IsoBroanIqnIaauJJlJl leBJBpoa'paI€taiJulonacllBuaupr
elauuas pt Pl€pul ap eunds uro,r tun8g IB nrJ€luatuoo un 3C

,8I rn'rgNIVC'InJVUJYT [UdSgO

188 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

preajma scripturilor sacre Ei separat de geamdt, ca qi la Augustin, nu T
este nici mlcar simplu simptom.
::
$i meriti sd observdm cd strigdtul cocoqului, in aceastd clasificare,
apare de doud ori. Existi un cdntec al cocoqului ca semn al orei din i
zi gi un cAntec aI cocoqului care este, in schimb, act linguistlc, chiar t

dac6, intimplStor, noi nu-l inlelegem. r
CAnd Bacon compard cele doui cazuri, foloseqte termeni diferili.

CAnd cAntecul apare printre semnele ordiruqta ab anima, este indicat

prin cantus galli,in schimb cAnd apare ca simptom i se spunegallum
cantare: ,,cantus galli nichil proprie nobis significat tamquam vox

significativa, sed gallum cantare significat nobis horas". Semnul natural

nu e cdntatul in sine, ci faptul cd. cocoqul cd,ntd (stoicii ar fi spus : un
incorporal).inDe signis, nu se spune cui ii cAntd cocoqul (daci o face
pentru alli cocoqi sau pentru om), dar aceeaqi temd era abordatd in

Sumulqe Dialecticesas.

Aici Bacon este destul de clar: este voce semnificativi aceea cu
ajutorul c[reia orice animal poate s6-i comunice altui animal din
propria specie, adici exist6, uoces significatiuae naturaliter pe cate
toli membrii speciei Ie inleleg, Ei celelalte (cele ad placitum) care

43.,,Vocum alia significativa, alia non, significativa. Non significativa est

per quam nichil auditui representatur, ut "baulibqou"idetocm.; nvioxvesliganliifcicuai tsivuae
est per quam omne animal interpretatur

speciei - omne vero animal potest hoc facere, quia natura non dedit ei

vocem ociosam. Et hoc possumus videre manifeste, quia gallina aliter

garrit cum pullis suis quando invitat eos ad escam et quando docet eos

cavere a milvo. Bruta autem animalia interpretantur omni individuo sue

speciei, ut asinus omni asino, leo omni leoni, sed homo non interpretatur

omni homini, set alicui, quia Gallicus Gallico, Graecus Graeco, Latinus

Latino et hec solum. Nullum eciam animal interpretatur alicui individuo

alterius speciei nisi inproprie adminus per suam voem propriam nichil

interpretatur nisi eis qui sunt de sua specie, tamen si ex industria et

assuetudine possit aliquod animal uti voce alterius, ut pica voce hominis,

potest aliquo modo inproprie et non naturaliter significare alii quam sue

speciei ut homini; et forte quamvis homo possit aliquid comprehendere
per vocem pice, non tamen est illa vox proprie significativa, cum non fit

a pica sub intentione significandi, et quamvis homo possit aliquid appre-
hendere per talem vocem, pica tamen pice nihil significat per illam.

Similiter cantus galli nichil proprie nobis significat tamquam vox signifi-

cativa, set gallum cantare significat nobis horas, sicut rubor in mane

significat nobis pluviam, Vocum significativarum alia significativa ad

placitum, alia naturaliter. Vox significativa naturaliter est que ordinatur

ad significandum, ut gemitus infirmorum et omnis vox ferarum vel sonus.

Vox significativa ad placitum est que ex institucione humana aliquid

significat" (Opera hactenus inedita R. Baconi, fasc. XV, ed. R. Steele,

Clarendon Press, 1940, pp. 233, 20,234, 13).

'snquuanbq soslrd ap 'uDoID-g DulsD ap

lll :;:;i ;i;2 ",;o,w-pilspea,,On;"uu,nl""loqrnacntl"l€rJa"cnrpn.8n',nroloro;brraoap*uJz€lrr,r.nuJ,ety'q'.Irar.lnl1c"'orrura"(uS.oo,..dgunlrarr.laeaa6pa,tr'u1dBi'On'Jlrleu'neet.IoolrrsxuaaI€€qi1rXalsnlweocJase*apbcXlaleurdlpp€cru,lee€,;dlrr€'nIro,uosrulIrJdqeurolupru1u1'oo.nsnDa19e;*..Jn.€errrrrr,n:u7aqu8'SeibfaI€ot1ra1nae'rut'ee:17lu16ilr*una-Ju'u'q*ope"ogn€eaui^1J'lcb'oVl;rrlon1uourotn'nroI"f"eeiuu"ll"elondopqIntt'auciSrplln€u*rllgtaeucoqyaltaan"tsslisnssld1e"c6'qr1sbu;nrtutareo{uut"6sa'bnp,nlla#tuusp'JIlnor'atr€€arop'Irlprtlcpduuueorlnouuoeureulnl''eolal(drrrEld8ellnsra\(oluosurn"0xnb-JlanduoregilTouon#qluol-o''qle\a8auulr'ru'c1u"1pp'larBirIa'ru:I8p)1leuI'Iou'I'reaunuJ^Beltl€DrnelCorlaunr€ia'1(\lrrl;gbulIereluynt'reIu(ar'd€doIrs'lcguorn)e!srslsrouurbs:tonBoqolooopnousluus.m\cldurlarre€oouscooqcas'4Elorote€lnuatsnuoollrpldleoaucDu?roall€acoTeruntertu'Jsnlrn'rcaDl€EeludleBarao^ctult1!l;ll

u'-s-u,.or.dourr*ntinpare?rninJ1nlu"ujlenojl1erreDerp?le.c".pnduIrrjId^bn1c)or*uiJceldl".r1r'l1u1tdsaqrlnraa"u€'.*us.xr",.rnqodsn,o11n1'uul91r1utq.trlor,o6snrpnetanu1nn17.*dru,o1bb."Trnreot1o*rllsto7pr,n'"Ssr;la1ce,u1oe.qrluil.nd.o3luui.nrridti,'ncuap""d'nn*uisnoFLgipt.estrte''"-rettd1r8idundlpc1l-"bo*l'erlu'trouslIuet1luc,ensnlttgna1pss1ruloulconequul€n'unsc,n8al,clloba1u,lsnstrurcarnsbn1,luuIuanbalslutua"1u'lsn'nt.Eo1lunruuqocutrpsodlloelrorencCc8luraeIrluen'cp11lnpuuP1nlL-aecoo€atglrna"nr16lcsl?bngublgnn'Pelslq*de'1purn'll"rn'ueluurouIlpe1soeaIunueru"€rl1ypd7dlrut1€loaggrluao4utTInl1tltonuu1bsursnutlaer:'sl"dentllxrlu>edc"rdNgrnra*solJrosJrntJ''Bulpr{un1l'uusurustlJntn€neo'o4uqoJp8'Claa€JnlodlueucB4)sp

'nu(rolauuras B alJool o ap euii nu euralqo'rd ret

'lgi-,rnlrnfiz"al;1eie;olnF8ua*1elol"aud"iurI1ed[nIudrn.1aeru6o.lru,qeo1nruad.1gxIFe"IdaeJ.r111dn1n9s.sjrI"roou',-"31toi''o,"9etg19l"an€ttrqctur"*rl1t1lPnonn1cIr-uuno1r-r16lnoedetsJl'curioP'naolrgolp1tcdJzraIa'.€e''rxarurgol9aaaa'prtuulnaiarrurougpanercraglSrlqnqcsnouc'rlurcnaalrngl1loSocr64leqardnoe€qru'culrrnoar'ieosc^plelsBaBi1aelJq1icgaBqJ9oc?lccJaAezoanuualn"ldaor3aJuloluaBrr'a€gtrpdcddc)
cpr'.s"1a,rnrsais6oues.o8gu1rnrurIa,"'tse'inuie1,ol.'uacrcnranllre,*aBagr;pBd,"rru8urr,O€sicrua'nclaepsulprsdrurpB6zsasaagpeuBtlPrceaIi*iJgIaeaqCqlF'ar8lqJu'uareuc'orr,aloolaeai.Ill!Br,nlc-s'a61'r"en.'lrriinnlru*rt1I1caqirIl'SS9.rob.t-?,iJ3ra-t"e,B"rag.o1r'B*atea.sntro,pu1,liiJara"n-'coloaoI8cacn-luppuJrloo-'q1nrnoueIslo'r'utciTuaAroisr.gn-erltd;aarnrIgnsurdliua"naueIunItudiznlt".opdrraalea3'qsraeltc1qi.eruorI9nP'9Br*purJdsScrsnr1lanuuu€agaEfl9aSaparup1coJJlrrrdIAqdsnas€i9rnouapuuuaJod9lrlgaaI.nl1lBnailPuu€uPIdq1ea3adaaIa'€r.agncusaruzsaplr9lguserglsnue8ol-c'.acriera3unnzIuleangIlrclJ1nllnudrleouaatreJniuis^unPusIqoepEcle1s

681 In"ISNIYC'IOJVUJY'I SUdsso

190 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

Prin restabilirea de citre Bacon a legdturii cu reevaluarea zoose-
mioticd a unui Augustin mai apropiat de cultura greaci, cAinele care
latrd trece definitiv in partea celor care, intr-un fel sau altul, se
exprimd., deoarece lucrurile privitoare la animalele care gdnguresc,
url6, scot fipete, rag qi-qi triiesc viala in asociere sunt acum observate
cu mai mare sensibilitate naturalistdaG.
Nu intdmplator suntem acum in epoca in care insegi artele figurative
au trecut, in ceea ce privegte reprezentarea naturii, de la stilizSrile

romanice la realismul gotic. Bestiar, resune ciripituri, l[trituri,

Exit animalul-alegorie din
nechezaturi qi ragete in padurea simbolica locuitS acum de animale
care spun ceea ce Ii se pare lor, qi nu ce i se pare Fiziologului, 9i astfel

refuzh sd mai fre quasi liber et picturaaT .

l

46. Procesul se desfaqoar5 lent. Deqi inc6 din 1603 Fabrici d'Acquapendente
scrie un De brutorum loquela in care se reiau argumente clasice privind

comunicarea dintre animale qi ceea ce simt ele, in 1650 Athanasius

Kircher, in a sa Musurgia (Jniuersalis (I, 14-15), se intereseazd de sunetele
emise de felurite animale gi studiazd amanuntit sintaxa, daci nu seman-
tica, maimufelor americane, a greierilor, Idcustelor, broagtelor qi diferitelor
soiuri de pds6ri, cu ingrijite transcrieri pentagramatice care iau in consi-

derare diferite structuri cum ar fi pigolismus, glazismus, teretismus,
deosebind sunetul emis de gdina care se oud de cel cu care-qi cheamd
fi un pionier al bird watching. Nu mai
puii - qi dovedindu-se, in fond, a despre un posibil limbaj animal, cum
era
vorba de o refleclie filosoficd
se intdmpla in Evul Mediu: Kircher dedica o mare parte a operei sale
examindrii structurii diferitelor organe fonatoare ale animalelor ca si

explice posibilitdlile qi imposibilitdlile,,limbajelor" lor.

47.in acest sens, putem fi chiar iritali de ldtratul unui caine ieqit de prin
paginile teologilor qi intrat, efectiv, in noplile cu talhari gi cu indragostiti.
La mai pulin de doud secole dup[ aceea, Michelangelo Biondo va vorbi
despre un leac impotriva ldtratului cAinelui, despre care pare s[ fi auzit
vorbindu-se chiar de Ia hofi, intrerupfi in toiul treburilor lor nocturne,
qi de la indrSLgostili, deranja{i in timp ce incercau s6 escaladeze balconul

iubitei: ar fi de-ajuns sd inghili sau sd bei o inim[ de cAine, friptd cum
trebuie gi prefdcutd in pulbere: ,,Accepimus a quibusdam, quod cum quis
latratum canis vult cohibere ne illi sit impedimento in quibusdam peragendis
(quod maxime amantibus ad amantes accedentibus nocere solet et furibus
nocturnis) itaque cor canis edat, quamvis dicunt quidam quod potatum
praestantius est; ideo ustum redigatur in pulverem et deglutiatur, quoniam
latratum canis comprimet; quod furibus et amantibus dimittimus cre-
dendum". Ceea ce seamdnd pufin cu a prinde vdnatul pundndu-i sare pe
coadd (De canibus et uenatione libellus,,,Ad latratum", Romae 1544. Ed'

parliald in Arte della caccia, sub ingrijirea lui G. Innamorati, vol. I,

Milano: Polifilo 1965).

'cr?ualnB :Iuruoluv '+Bcnrl :uruouls 'PpnBrJ op oriualur
:('[p€) slpf, '(DuDlloxt onEut\ o77ap
nc lBroll€ '1ncq;e.r1uoc lsoJ B orBC
olropqP'co\) r11J.ruBu17 urp rrfrugep eleun cnpo'rdau '('.uoI1€1lur1 uaFapep

-srBqpi'tJlai"pnosslaqpcuaeglsureu8l eEgunuqoclsqnceo;u, nrnszausraapuu€allslaules8raaHp ualqce saura urapuera1
tr""o.rg stata74l urp n€s (.('Jsn lJlrqcsJolun roura sBp") uo41ra7'lPsraalun
'sl€ur{ua0 'r€Jalrl soula
'..tpni1.*y souta'1u1e3e;, nzrarq) sepuelsua8eg saure 8un1p1soC apuarqarrl
qr.rrol.tq rapo Aun'rapue.ran'SunppqqcBN eueruruoua8'rorr >1cea'r7"1 9961
'Z
ippao1Elzug snaq1corgnrp aueurre8 aprfrugep luns ar€olpcRlsllesau op IaJ ErI

,,uttn.trpclagi.drg.tas1IaurruBapOl11u6tlnTa'uori6f, ['rl'u - 606-8LI'dd 'tOOZ 'r6e1 'uro'n1o4
'Iuo|pe.r1
erueJal$ ap 'P1nzqaor €-II € 'pa
'O ug ',,r.race;B.t1uoc 15 lrnsl€d"l '(066I 'ocg
ula'oit1r!g1o)iueg7i,cu*Or7nrul7uiqoro7n.rr7z,de14€1q1Jguu€lrsuert€1lluod'uuocaaoc€s?uaoPu6rnd1rzsrne-l9lcOce1gsgtl'ps8"'ul8.edia6cJrTq'€.Ir'cIo8'ISual8supnrn6penlrpu8u'ueoH1egrCo$q'_d1qI1ucc1Iarn"yleagtrp1.nI'oalrnsqqarscclpessIn'nurlD8selpuHcBnolrlgy:osrllnaoslBz^llHeogJuuolooauqrl€€ol€laHlauuuronl'asIll4lostIur:Jr:oalP)Js1 'T

I pnur;ap .ro '6*aJnlBuSIs B JO JO pluus€uanlotouptaels3ro8a',tl"r'alu8raouJ ranJqllssusl
pualsrur:allacap of
a>{II eql

3*i'--o,pSonTrFldo1S.cu*IrrsErn".eeJ,r-ax,at;au.Aq"ga.u.tot"Oq1gp'1flc"d,?aupofoIr1-rPpfop1uSup"egnttFCtacJ.3stdPau'deJsBr.grJan-arupJ1ccia1dosodeodlloasse.lraocs'oulrulocne'g8Jul;lauaFr1pSqe1e1uprt6uracc'';aragn"el.rpapruaen.olorucee'lrunl"udc;oroe?;crr.Qraioc1'd8ruppuSolaunJur?1loulpe1laeuuI9ucrqc1ncnld'Jr{euaquqnJrleu9ud_;1naaudl'r3nlladupn'Fa€tn3Nqca"eu.atro'o€Lt33cc
alelrauerodualuoc u3 aldecuoc r6ealace ruapaAaJ

ng'rc-segrllsesrfrurrxorfzeeorluadRurrlcpcBleuspll1geardu3peor'acelua.urpntnrsJBq'uIvnulgeoJ1AlusPe'oSnIdlB'prJo'ac'ulsl4a1aeIIrn;Isr^'ucegrlseatucdBgJJrlsuo'elra€e'ruJeon"lrpUaeu1lgJ1J€ruuoa'urausnrneeaccee'lPu;denzarrscllEuuouooloBcc;
onaepr-uslanolnderJaepcnagutJsrol{srcoiIrnuo€^rprgIaEausunoIrcdugaJc1?oeualrgrn11us66g'n'uleuprra3pqosea1s.6ro1B1uIgJn1on^P(cgBnFpoP?apssruuoaFIdlsr'auII{IcP'eggatuUuelrrapsepluBJonBJudIraealBlaunrrunu9lrcclng3sCrOrslulsoJc

rnlpow In^g uI Bar€c$rslBd '9

I92 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

apoDcircilfiogniapresleeudsou.ntinvaigtai lciahinadr ,Eisipnuprrioivi[ninlaEedledotosre,bbiraii sdtianrtdre] inEelb.tor,
despre opere
se spune
fiu nelegitim sniddsoccuutmdeinntter-oneraeulatelineticaeduqlitefardls.itiic"ajt#e,"id"arrrigindaetsuprriei,
un

se
folosegte pentru organe care seamdnd cu altele, fdrd si aib6 funcliile
lor. De exemplu, coastele false (le costole spurie) sunt doud coaste
inferioare, de fiecare parte a scheletului, care nu ajung sd se uneasci
cu sternul; in zoologie, aripa falsl, (ala spuria) este un mic mdnunchi
de pene accesorii, care bat aerul, aflate la primul deget de la aripa
pdsdrii, in spatele unghiului fdcut de arip6 Ei care uneori poate fi

inlocuit de o unghie sau de un pinten; in botanicd este un aparat sau
un organ care aseam[nd cu un alt organ de naturd diferith.
In germand., acelaqi fenomen este indicat de prefixul pseudo. Diclio-
narul Webster dd apocrif ca sinonim al lui bastard (,,Apocryptral:
various writings falsely attributed.,. of doubtful authorship or
authenticity... spurious"). in realitate, la origin e apokryphos inseamnd
ocult qi secret; evangheliile qi alte scrieri biblice apocrife erau astfel
pentru cd nu erau admise la lecturd - iar in felul acesta au fost apoi
excluse din cirlile canonice. De aici, apocrif ajunge s6 insemne ,,exclus
din canon". Mai apoi, autori tarzii ai iudaismului igi atribuie scrierile
unor profeli antici, iar aceste cirli sunt numite pseudonime sau
pseudoepigrafe. TYebuie observat insd ci pentru catolici sunt apocrife
scrierile care nu sunt considerate canonice, pe cdnd deuterocanonice
sunt numite cdrlile acceptate de versiunea greacd a Septuagintei.
Pentru protestanfi sunt insd apocrife deuterocanonicele Ei pseudo-
epigrafe cele pe care catolicii le numesc apocrifes.

care nu este ca lucrul cdruia ii pistreazd aparenla. sinonim: iluzoriu. Fals
(s.m.):falsificare, falsitate. Operd de artd, timbru, document et sirnilia,
contrafdcut. A falsifica: a contraface, a deforma, a altera cu intenlie qi
cu conqtiinta de a comite o infracliune. Falsificare: acfiune, efect al
falsificdrii. Sinonime : alterare, contrafacere. Document sau act produs
artificial pentru a inlocui un original pierdut sau distrus sau pentru a
crea o mdrturie mincinoas6. A contraface: a altera infdligarea, vocea et
similia, in special cu scopul de a ingela. A falsifica. Facsimil: reproducere
exactd, in forma scrisului gi in toate amd.nuntele, a unei scrieri, tipdrituri,
gravuri, iscilituri. Persoand sau lucru destul de asemdndtor cu un altul.
Pseudo: in cuvinte compuse, in terminologia savantd qi qtiinlificd inseamnd
in general ,,fals". in diferite cazuri indicd o analogie exterioard, calitate
aparentd, simpla asemdnare exterioard sau vreo afinitate cu ceea ce este

desemnat de al doilea component. ingeldtor: nelegitim, Lipsit de genuini-
tate, de autenticitate. Apocrif: se spune despre text, in special literar,
fals atribuit unei epoci sau unui autor. Sinonim: inseldtor.

3. Cf, qi Haywood (1987: 10-18).

'.(eclu8os ouolznpord

BIIap Brroa;," '(gL6T) oag rzol Je.r8ured rnlsac€ et8olounu'rel nr?uad 't

'arapo^ ap elelcund al€o? urp lalqelueAralur
16; r.rnlqnp raorqo ap pJaprsuoc a1 ynu6rqo Jurtgouaq un JBp 'a1ue,ra1a.r

op Inlsap aiuaea;rp plurza.rd a+lroJlp rcrglu gnop nc 7V alpgq
ap rloc gnop pt rpa^op ealnd re-s 'acrutrqc oleoJluoc Jolle Burunl uJ

nes 'gcrdocsorcllu gztleue o e1 'apqelue6.ralur crlce.rd rcap 16 aJBITIrrIS

,,Ar1carqo" 'snqund st.ralaoc '1uns auJoJ ?nop olec rS aler.raleur rrnl.rodns

pnop alac - rctlaerd Iarpc Ie aJapal ap lnlcund urp Pcrp€ - aJarJasap

ac qns aplcap aJBc Iac a Inr"rtgauag 'gctleur8erd alsa alBlIIEar uI J€p
'gcr8o1o1uo €un arrool uI olsa Jolalolqnp BurelqoJd e ole?uulrlurs ap
JolrrralrJc eednse aproap oulc JBO '(dll ap esr.rcsard luns a1€?uBIrIuIS
ap Inlorluot E?rJJoxa aleod as e.rec ad olrJnlgspJl; refuanr8uoc 1e
crlsrualelu Insuos uI aJeolgupruas€ e Jol BIrrJoJ .rer telnceloru suas ul
'actzrl liglar"rdo"rd rsealaae aJ€ IBrrolEIu .ro1 lnlrodns 'qO IS eO alJarqo

pnop pug^B 'pugc rcunle acoJdrce.r o?alqnp gnop Sutlsrp es 'cr1a;oa;,
'alqefue6.ra?ur Bc osaleiug ?uns olo 'ealsace oleo? nC 'alrraJlp otrzg

alcarqo pnop - oJBIB Ec olnosounceJ luns 16 - luns dr1 r6ernlace a1u
aiue;nco gnop 'snds 1a311e 1 (auarzruqlal lligllllqeuracsrpur Insuas uI)
prnlqnp plIB o nr pcrluopr a nu Prnlqnp O 'Pll"leoc ad rncolug aleod o r
aJecag 16 gcrlce.rd aJBoIBA r6eaece are eiue"rnco aJlulp aJBJaU acaJsoap
'or€olucgrsle; retrolgla6ul gzeale"rd as nu olalalqnq xol pdrl u1 a.rulroder S
ur"rd g1rpquls elsa afuernco gnop alac erlulp glca;rad erSolouro .ret
I
'1ppn1ac Flqnp arecog luns F+uurur.rdurr n.rluad 7y leuuog al?rgq op rloc I
pnop nes Iapou
rielacu op ounucs gnop'suas tsace ul'lterlsqB dpur. J

op asrJrserd aluautlrad altlnlpspJl alaol gzeaztlear alaqure lscnJluI -

'rcrlce.rd olrunuu Iaun I? alopal ap lnlcund ulp J€cgur 'ecrzts efue.rnco i
E
olIB raun elrfglar.rdo.rd e1eo1 gpesod ac gcrz;g pJuatnco o'7n7a7qnp elsa
I
alelrlrqecrldar ap xalduoa IBIrr lac lnldurexg 'arcXqlqnc11dat ec 1$Uop
crzoruras uououal IaJE a"I€raplsuoc uI ulPnl Ps elBol ap aluIBuI Bc arnqa.\L P
a
olalolqno'I'I'9 e
A
'aleleJoc aldecuoc JolaluoJrp B a.recglreIt
u
o BI ruppacord gs JBSatau a nrpatr\I In^g uI aJecgrsleJ o eJa aurnu€
ac a8alaiug e nrluad 'gxalduroc ap lgle olso ,,s18;" ap eaunriou gceg a
t
v??rPc!?sPJ PcLlo'tuas'T' I

nrosfi 'rn^s NI vsuvcl{Is'Iv.{

DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

5.L2. Pseudo-dubletele

Avem cazuri de pseudo-dublet atunci cAnd una singurd dintre ocurenlele

tipului (ocurentd privilegiati) cap[td, pentru unul sau mai mulli
beneficiari, o valoare aparte, pentru unul dintre urmS.toarele motive
sau pentru toate la un loc: (i) prin prioritate cronologicd,, asa cum se
intAmpld, de exemplu, cAnd primul exemplar ie;it de pe banda de
montaj al unui model de automobil A (in cazul cAnd l-am putea
identifica) este g[zduit intr-un muzeu ca piesi unicds; (ii) pentru cd
respectiva ocuren!6 poartl semne de posesie, cum se intAmpli cu

exemplarul unei cirli cu dedicalia autorului sau cu semndtura unui
posesor ilustru; (iii) pentru ci acea ocuren!6 a fost folosit[ intr-un

context anume (de acest fel ar fi natura Graalului, ca o cupd. folositd
de Iisus la Cina cea de Tain6, dacd ar putea fi gdsiti Ei autentificatd) ;
(iv) pentru cd respectiva ocuren!6 manifestd o atare complexitate
materiald si formal6, inc6t nicio incercare de a o imita nu-i poate
reproduce toate trdsiturile recunoscute ca pertinente, Ei este cazul
tipic al unui tablou in ulei pictat pe o pAnzd de o anume fabricalie Ei

cu culori speciale, incAt nuanlele cromatice, granulatia microscopici

a pAnzei, forma trisdturilor de penel, toate proprietilile socotite

indispensabile pentru deplina evaluare a obiectului si nu poatd fi
niciodat5 imitate completo. in toate aceste cazuri, fie qi din motive

5. Adeseori, o minimd variant[ materia]5. sau formald caracterizeazd obiectul

ca unicum: doud bancnote de aceeagi valoare sunt dublete in sensul

folosirii 1or, dar nu gi in sensul controlului bancar, deoarece diferd prin
numdrul de serie. Chiar qi in cazuri de reproducere perfectd se considerd
teoretic ,,original6" ocurenla care a primit prima numdrul respectiv. De
aici interesanta problemd dacd ar trebui consideratd autenticd o bancnotd
falsd tipdritd (cu intenfii de fraudd) pe hArtie filigranatd autenticd, cu
aparaturd Zecca, de cdtre directorul monetdriei Zeccain persoand, care-i
pune acelasi num5.r cu al unei alte bancnote, tipdritd legal cu cdteva

minute mai inainte. Dacd ar fi cu putin!6 sd stabilim prioritatea de
tipdrire, ar fi autenticd numai prima bancnotd. Sau ar trebui hotdrdt si

fie distrusd Ia intdmplare una dintre cele doud bancnote Ei consideratd
original6 cealaltd.
Conceptia modernd a operei de artd ca unicum irepetabil privilegiazd
atdt originea, cAt qi complexitatea formald Ei materiald care impreund
alcdtuiesc conceptul de autenticitate auctoriali. FireEte cd, in practica
criticii sau a coleclionarismului, adesea privilegiul originii prevaleazd
asupra prezenlei trdsdturilor structurale pertinente, drept pentru care
se socotegte mai prejos calcul perfect al unei statui, care i-ar reproduce
acesteia in acelagi material orice trdsdturd relevantd din punct de vedere

'rnlnsrJcsnu€ru [B I€urSrJo Iac g J€-u orecnpordal nrluod llsoloJ crlu€ Inluaru
-EFJad 'zec ocuo uI 'Icluecotu uolceJ ap puldop Ia ad a1€urudur aIoIuJn Pc
rpa^op re r,rgcgr.rai r$eolece '1e.radnco.r erlue luatue8;ad un ed p1.rgdr1 g
J€ BoracnpoJde.r gcep rerqc rg 'cllue IeJ nc atlu.reduroc ollraJlp lcrlsuolcer€c
'olrua^nc olalBorluoc EI '.glBo^l Bl Bp re oJlsBou alopz uJ snpo;del luaur

-e8.rad un rA .rerq3 '(l€ur5uo rnlnluaue8.red eiuelsrsuoc acnpo.rda.r elseac€

gcep JErqJ) ollJgq ad rc '1uaue8.red ad snpo.rde.r alsa nu Inslrcsnu€u
.rep 'rn1n1uetue8.red e1a{ua.redsue.r1 rA r.rec ep el.rnp8 tn€ op .ro1airo; e

unglllcel ealelrlrqrldac.rad 'e1.ro1nc ol€lllapg Flnlosqe nc cnpo.rdor os ar€c El
'e1e1urur asrJcsnu€ru eseor{a.rd JorJr. Jopltuttsco! 1e loc olsa luacoJ zeJ 'L

'1'c1a ,ropur8r€ur €

pcye,rSodrl eateztleal rS oruriedso.rd 'e1e1ar.rdo.rd ep aur.rn; ri.rgc rSeralece

a1e e.reldtuexa alle ap piEJ crun €Aac (ErBr alr€c o g r€ runc; piue;nco
o-rlurp ocEJ oJ€c alrede alerJaletu rafuelstsuoc rerqc alelalglul Pp as apun
aIIgoIIqIq u! Fsu! csoulgluJ os '(896I 'uetupoop e1 acgerSolne alac 16

acge.rSole alalr€ orlurp efue.ragrp rzea; .reur8r.ro rnlndrl 1e lca;rod lolqnp un
Ec'rrcrlrrc I€ arapal ap lnlcund urp 'pleldacce olso arlaod 1xa1 rSernlece
e 'plenueu nes glrrpdrl 'e.racnpo.rder aJlro Fc pulu t€p 'a1eqre,r alolxol

n,rluad 15 nu .rep 'anle.rn8g rS acrlseld alope uluad und as eurelqord

Bauoruasv 'rrur5uo lnr8alar.rd lncsouncal olso nu gc n.rlued retunu 'ctlolsg

'(qo Inl Ie g InrolnB nt Pprcuroc
gs aleod 'gpnBrJ op zef, u3 '1n.ro1ecglluapl 9c olsarg) acrluapr luns qO

rA ug gc gurrge arec rS (Inrolecgrluapl) arecgrluapl BSI€J PzeanlcaJa
ar€c rnlal Briuolur gsul gzBesoralul aN '&L6I oarl
aO ,/e; ctlualne
lgiurpa;c-eeJ nBS gunq nc) lBroprsuot ?soJ B srBolgrlrJn alaloJas uI JBop
13 crrola.r nrircraxa nldturs un Bc IBI|IuI snpord asasnJ lurl.uplsuoC
lanlnl4suoC Inlncsounc-aurq pc lrquqoJd 'areldurglul BI nBS cof ec
'nrircraxe ec 'ela6ug e ap er{ue1ur BrgJ snpoJd U I-q* aleod as rep 'eg
nc crluapr alsa nu qO po aurq aueoJ ar16 pur.rn urp Blsace :qO rnl IP
rolnu 'g rn1 ealred urp tlrgpne"r; erualqord pluelalarr IaJ?l€ op aJBd as
rN 'rapnu4 eiuezard pcrpe 'rnlnrolecglsleJ eriualur r5 gyctldrur Iacrqo
ap alsa orpcrJrsleJ ap lnldacuoc uI 'plsaca op lrqasoap ep pqtsodurt a
pr Insuos uI '€O nc clluopt alsa qO PJ oprcap rB (dnJB un nas pl^Ipul
un) Blaurc 'u1 acuolsr ugJn[aJduJ uI g Joln€ un ap snpo.rd 'qO loolqo
un pulu lBp 16 'T1 acuolsr ug.rnfardul uI v Jolns un ep snpo"rd 'eg
lcarqo sndnsa.rd un pugne'pugc rcunle al*euplul as aJecglluapr eslud

arecurluopr BslBs'8'I'9

' ratoctJ4uapt pstDJ o gzva^^'o,reluaur
-ncop nBS acrloeprp undocs nc pltaJJadtur ardoc 'lurrsceg Ec ?Ilsurc
pour uI gleluazard a nu pugc lcun?B'alcarqo €aualuase Joun B aJecnp
-oJdal acrJo JEr 'dr1 .ro1 pudo"rd urlop (!ocrun" altarqo elsaee 'a?lJaJIp

s6I nlof,w'rn^s NJ vsuvSlJls'rvd

196 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

Nu face parte dintre aceste cazurifalsul istoric, care priveste un
document Ob, produs de citre B, care are dreptul s[-l producd drept
obiect propriu, dar il produce cu scopul de a afirma (in mod mincinos)

date inexacte sau inventate. Asa se intampld atunci cdnd se redacteazd,

o scrisoare conlindnd o falsi mdrturie, un raport care altereazE rezulta-
tele unei experienle qtiinlifice, un inscris oficial sau un document de

arhivi emis de guyern care dezinformeazb cu privire la rezultatele

unei votd"ri (fals electoral) etc. Falsul istoric este un caz elaborat de
minciund., dar nu are de-a face cu vreun proces de identificare intre

doud documente - iar ln acest sens este diferit de falsut diplomatic,

de care ne vom ocupa in cele ce urmeazds.

5.2. Dificultdli ale procedurilor de autentificare

Ca sd se poatd constata un proces de falsi identificare, se cere ca o
culturi sd dispuni de nigte criterii, considerate intr-un fel obiective,

cu care sd se stabileascd indiscernabilul sau echivalenla unor obiecte,

deci criterii pentru a stabili autenticitatea unui obiect Ob. Aceste
criterii pot fi valabile (i) pentru obiecte care nu au fost produse cu
scopuri comunicative, cum ar fi documente paleontologice, obiecte de
folosinld din civilizalii arhaice sau primitive (care pot fi inlelese Ei ca
semne, simptome, urme, indicii ale unor evenimente indepdrtate in
spaliu sau timp) sau (ii) pentru obiecte produse cu scop explicit
comunicativ (documente, opere de arti vizual[, stele funerare, epigrafe
edtacr.).obDieecotebliecedi esetiipnle(ilie)gsuanmtbceolenstiidpeurraitedeinobluiemctienacae,x,dporceusmieei ngtei "a,
conlinutului lor, pe cdnd obiectele de tip (i) sunt verificate numai in

8. De asemenea, nu avem falsd identificare in textele scrise sub pseudonim

cdnd A (de obicei celebru sau cunoscut intr-un fel oarecare) produce O,

dar lasd si se creadd cd a fost produs de un B necunoscut (nu se pune

problema identificdrii intre doud obiecte); in cazurile de plagiat, cdnd B
produce un obiect Ob prezentat ca operd proprie, dar utilizdnd in intregime

sau in parte un obiect Oa produs de allii (unde totuqi B face in aqa fel

ca Ob sd nu fie identificat cu Oa); de decodificare aberantd., cdnd un text

O a fost scris potrivit unui cod C1 si este interpretat ca qi cum ar fi fost
scris dupd un cod C2 - Ei exist6. exemple tipice ale unei astfel de practici:

in Evul Mediu, lectura oraculard a lui Vergiliu ca autor cregtin; in perioada
barocd, falsa interpretare a hieroglifelor egiptene de c6tre Athanasius

Kircher; in epoca contemporand, lectura lui Dante ca si cum ar scrie

pornind de Ia codul secret al Fedeli d'Amore (cf. Pozzato, 198g). Dar in
practici de felul acesta nu se pune problema identificdrii intre doud
obiecte fizice.

'rnlnlxal €alulqca^ ap 16 nu JBp 'InInsrJBd Indocslda nc urlned rnlnl
-odrtsrp saJeclJlluapr ap al6alopuJ es €ua8nrJg snlocs 'rnlnlxal IncauJeJ
'Jo1n€ rnlnsndnsard lnr8rlsa"rd'rn1n'roleuop €rJnFPIu nBp o sa.rapaJtul
'€al€?rcrlualne Pleropul e1 aund l-nu ruourru 'rnlnstre4 1e docsrda
urrrd '1a,re4 rnlntugJs rnlnlodrcsrp e g.rado ec LZg u! sord lac tIAopnT
rnl rup uI alrlurr? I-l Inllgqlgg II€qIW pu93 'aricegar 3p uurap posrda
urr a utnuDtstuo,cq sndtoS rnl JOIrJacnpBJl B 16 tt.rgunpe BrJolsI

'Gzz-827, :296I uoslrc

IS /66-g86 :688I la^"H 'P) luut8uo Insrrcsnueur crzrJ PlBr€ tunc
'1e1ctd utual ulp
ar16 gs €c ol€JrpoJce aJsoAzI op eaundsrp nu lJaqJaC
gJaJS o JBop elrrurJl r3 ,pcseasdapad I-9s 83 '16 laldurocul slJcsnuelu
u'l€nuarpur?alslaoluoJuera-sodpJunsnarSntpunanglqacdvgJzBnpce(a113 l'rnu,rlcrln1o-lrssancre8uaru1a6gn'unrlJieOlqgJarnC1

DprcIfqcv gdnp ardoc o qurrt{Js uI arat rI (IcrsBIs rIJo?nB ap leuols€d)
alaJaJS oJ+ulp Eun glrrurJl I-PS
lJoqJaC "rer 'a1ard urp a.r€Irrur€ alBS urp snr8rurag '1n1n11p1s Balalrr
cBllrrnv(p Faqrac ad g8eo.r II sa^Q-\L
nr8rpl uI aIBUB ali"rpd aJlurp
-rlua?ne alncsrp FS llnru 1ac csaur8rqur as BalelrsleJ Bcs€ruap e nrluad
ap aleluaza.rd aluaurncop Joun
eunaJl nrelpoapnIinIlnnc^ag.rluaI1a6seloluuan3a'lefpgec.ar8ponulo1'asrrirrpAen"rul ap esltusueJl
'rep '1rode ap
nr.rndurrl
eiep uud
elecapn[-a.unlugtu-]Bc9d-arieera IntJarBJl) BrrolsI gradocsap Inusrurl
-6a.r3 'alsJoua?ap elJEoJ ournJ JBop ealAounc alnca.rl apiezrlltrc utp

rer '(ro1 lndrlaqru ep aleygdepul alruoJ atrpoc csaunrd IIJolPJnpBJl
r6r6u1; aur8r.ro op EqIurI u1 aleut8r"ro aluauncop Ftseounc 9s Brz€co
R-glEupaolrcrrauapad'aeaogldreiuBllal6ABopnu1nl€ls^aaprplzapuls1€n1aeleipr,arup3r.sruepoc"rlurlncesrqanpsoJlaoulurrealslraqc€vt
'acrurqc-ocrzg alapo?alu 9lsrxo ('tlo uulal'gzugd'all.rgr{'luaura8rad;
IErJaJeIu rnlnlrodns €a?€?rlec tS a.recuqe; ap ecode €urluJalap B nJluad

I€rJal€u tnlnlrodns InIaAru BI rnlnlxo? I€ 'I'z'9
€arectJrlualnv

'r8e,\ reur ?lnru rrra?rJc

a13ru earre PlE^arpaw €rnllnc 9c 'e1;ud u! oJBsoU n'l1uad 'eapa'r urol
'arecUrlualne ap riplllepour n.r1ed tsounc 1ac13o1o19 aurldrcsrp leleua8

uI rrunu IuoA aI arec ed; rrJpollrluopr a1e eue.roduraluoc elaurldrcsrg
'(InlnrarJ ea.rercnlard etap eel3ounc as 'snpord 1so3 B pugc

rcun?a 'gc rnlnlde; IB u{uas Bc elace pyinc a8elaful p8oloeqle relrrnu

.rep 'uarngy l-arBc ed rnlnlcarqo B gcrlcBrd ericunJ 16 azariuapr^o ?s

giue"rn8rs nc BroA rarJ ap lrinc rnun 1e creqre luolglnpoJd) lualtura
nrluad rS era nu rep teleurlsap n"rluad IaJtsE atso (gllnqrJle alse al
a;ec eriucgruuras) lnlnuriuoc asaJgoap 'ro1 ursardxa a16a,urd ae €aaJ

LtJL nrosilr'InAs NI VSUVCIdIS'M

198 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

5.2.2. Autentificarea la nivelul manifestdrii textuale

Forma documentului trebuie sd fie coerentd cu regulile de formare
din perioada de atribuire. Primul exemplu de anarizd filologicd a
formei de expresie este oferit in secolul al XV-lea de c6tre Lorenzo
Yalla (De falso credita et ementita constq,ntini donatione d.eclamatio,
XIII), cdnd aratd cd folosirea anumitor expresii lingvistice era absolut
neplauzibil6la inceputul secolului al IV-lea d.Hr. in mod asemdndtor,
la inceputul secolului al XVII-lea, Isaac Casaubon (De rebus sacris et
ecclesiasticis exercitationies, XIV) aratd cd corpus Hermeticum nu
era o traducere greacd a unui text antic egiptean, pentru ci nu poartd
nicio urmd de expresii idiomatice egiptene. Filologii moderni demon-
streazd cdAsclepius cel hermetic nu a fost tradus, aga cum se acceptase
anterior, de Marius victorinus, deoarece victorinus, in toate textele
sale, punea intotdeauna etenim la inceputulfrazei, pe cdnd inAsclepius
acest cuvAnt apare in pozilia a doua in 21 de cazuri din 2b.
f-iceI,nlefxuicnocglierafdicees, igstreammualticsaelme,ioizciocn, oingtreafrivcein,
criterii paleografice, epigra-
stilistice etc. Aceste metode
sunt socotite astdzi suficient de Etiintifice, chiar daci. sunt bazate pe
conjecturi. Evul Mediu nu avea criterii paleografice, iar criteriile sale
lexicografice, gramaticale Ei stilistice erau destul de vagi. oameni ca
Augustin gi Ab6lard si, in fine, savanti ca Toma gi-au pus problema
stabilirii credibilitdlii unui text biblic pe baza aspectelor sale lingvistice.
Dar, referitor la verificarea textului biblic, Augustin, gtiind dlstul de
pulind greacS. Ei deloc ebraici, in paginile sale despre tehnica lui
emendatio sfdtuieqte sd se confrunte cel mult diferitele traduceri
latine pentru a se gdsi prin conjecturi, cu ajutorul diferenlelor, lecliunea
ncorectd" a textului. El caut[ un text ,,bun", nu un text original, qi
respinge ideea de a verifica pe textul ebraic, fiindcd il consideri
manipulat de evrei: deci nu numai c6 nu se adreseazd presupusului
original, dar nu se increde in el. Mai bine o traducere inspiratd de
Dumnezeu decdt un original corupt de o atitudine rduvoito are (De
doctrina christiq,na 2, ll-14).

Dupd cum observd Marrou (1958), niciunul dintre comentariile lui
nu presupune un efort preliminar pentru a stabili critic textul. Nu
existd nicio analizi a tradiliei manuscrise.
cel mai mare numdr sfantul Augustin se mulfu-
megte si compare
de manuscrise gi s6 ia in
considerare cel mai mare numir de variante.
Atunci cand tradu cerea etc hebraeo a sfantului Ieronim contrazice
traducerea din septuaginta, Augustin tinde sd suspecteze traducerea
lui Ieronim, deoarece considerd versiunea septuagintei inspirati de

divinitate. El nu di niciodati credit vulgatei fa{d de septuaginta. in
De ciuitate Dei (t5, 10-11), in socotirea anilor lui Matusalem, textul

'aEY uatoly no atqdoso1tqd UIP
.E,saoIr-1I1IIe1l-s[BallIongloscoops,lr'lxat,i.J1l"ri1uni1not1ardeec'raunI s(e29r6icIr)aouloeslreprealpelP'asrrdresaalzp'rgoul lPqlslseoeJ c€v '6

rJ lod oFBoI€uB Ouauroual n'aBpSuercoguero8xo€uol 'rP-rt€apIrug'rrlnrq8re;ulsocPS'ooJ.Bralueaausrnr8cJr?v
op alrJnpou 'aproEaleJ

rnlnlnuriuoc InIoAru €I Bar€curlualnv' 8'7''9

oeeuuggltpdrrsnPrJBoeclr,lreuea'r6'i.lr€1Blo6lAs1uuaaredpuuri9ne"'uo.t*1ai1zoun'r"da1t'au"roBa'asotBZugaoJ11sJu18€uiuu9rad1lIa1JdIc'oIp1qlu1Ja1uuelauiIgI1grun^qe€gnVzadceuqruE*IaErai.9nd'rucdsr'orulel1eaooarsJpcpaBn'e9pcacsprrrrralousaalrJelndrgl8zuxuaro1rpll

Jr-rrgnI-BluceeoBaslolaerdIacrJrrpuprr,9urrulroaiIlraer8cBrsrullaroesiunsaraxarrsJrar'daFsdplo1oalnlueBJAr8puoacer'corJlIlunulnurarulnaaol'gnunzrenacuroprneuglBsrluraB"rr.Ja,oeo'In'"'1cBp".r€rgr"lrEa8t"r'Brr.-p1,'a",Juar'[o0ntrcujro:1pr'ol€"onnanoannJq''"ll?len'"r1uoa"tntsoi'""lncu*;ll''a"tt"sB;"JJnrt4tbixoBuIlq'Isep''rTIoeotpnJqrAp1aaioaJi1*aoi;'lllpnlgilSnsulrqegaursu'1u"AouPconla3-[nr*r"cr1lu"plr[ss"tsp€;ptua"9ralroPutuuc'nJotp1nasrl€'nrtp€3gts€ue9t;s'oAsll'5tne(sti1at€t9"eaIlO*uott9gJsr0tasi1pnra9t21neFaeu'att9rptloioucdrru'c1po1upeonrrsd6a3'crJati:ulreuoeg'BlguBapao1rorcaz1Ja1zooP8s'€rcs1a1rllrpoooucqqaog61-ulugolurgrnooparrpePlclrlg1ruaodd-uaral:eurnna0tlerurJF'rosrldlnpololag9lsopgsllplxIrBnrla6Speux'e'f'aapaIsearor'aan1sluz-qBpl11olinoraneBn1u9l1auotpuaucalrC8urd1a1lrllalunxn3ruruaqleqoordoareep1cl;
€','Ba-;erogerrr/e.lprc1ranaepadng6;nl'pnu1cg€suPerrdurnuoiilr,lolrurruuB^plgr.lcs,nr.aaJaerrrconnaundrpEgrddpu.lotgpLaesgJ.I,ogrsurce"qa'ao"lorl,ag)uppurrr'cursnr"i.'n3aflrJr*dq,trr,B1S1sEtpooan,ui.rI'r-tn.lrlvr'r;ptzrPr,tl8on;a1rbr-rilJ;eiqJcziui,J*;'rrnJ*in1'ilg,nltgaa1;irq1td:nl19'dd"nt8eg1a"1"ni'c-e9"e""gttn'en*1oa"p6''Iannrf"uynnloro"ra"d-""u1r'l1raetrlntn-rei"en"'rrl1trt-oglu"cdBtepln1lrs9r"€n;nperI3aaaJns^x€aoiltclaocatB"c;;Ir1rergglB;la\re"coI;;19q:ApcutrI6carO/;neeI6;auipalJe1"s-pn1'zItrpnqlpndoldIgia'eouaat1IttleJie€ttu'ceuiipgcaarqraruu'uneq1'pnrsrrP€ro8li6pp"utnaorr1raag'u€lIirnleee'rlnrrol1en1oqpcpopul9ruere6PlruB'Irenuntrir"8cz999rraclrr'da3ou18s.ars9es'l;1doeuooapr)1iiua1tdpoupaae8r1u"€-oraclaorr1?Jaargrp1ll1c191€l6ugJruru5uodcosJzree1lel8ruaungalp€loe8sBcalPp3Iau;qnnrnaarolAgau6ceprp1l8rd1r8iooequlBn9aBIn1ccapJsJycggsrsdl

66I nros$l rn^s NI VSUVCIJIS'IV'{