Eco, Umberto - De la arbore spre labirint - scan

1OO DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

1405b 12. Este bine inleleasd ideea c5 metafora aduce lucrul in

fala ochilor (in faciendo rem coram oculis in v qi in faciendo rem pre

oculis in G), La fel, toate traducerile ulterioare ale aceleiaEi expresii

sunt corecte.
1406b 20. Tladucdtorii sunt pugi in incurcatura, qi nu f5r6 motiv,

de c6tre deosebirea dintre metafora Ei eihon. v traduce inldi eihon cu

conueniens,fscAnd obscurd expresia est autem et conueniens metaphora,

dar imediat dupd aceea redi acelaEi termen ptinymagines. G traduce
assimilatio. Dar contextul clarificd in ambele traduceri cb este vorba
de o aseminare (pentru amAndoud Ahile ut leo fremit sau fremuit).
definilia aqa-numitelor asteia' V redb
1410b 6p;riinursmol.aNtioesoaflEaimGlail lasS asteia. Mai ales in al doilea caz

termenul
trebuie si ne gdndim c6 cititorul medieval nu inlelegea despre ce
anume se vorbea (vezi in Marmo 1992 echivocurile care derivd de aici

in comentariul lui Egidio Romano). Ne-am aEtepta ca acest concept
s[ fie clarificat prin foarte multele exemple date de Aristotel, daE din
pacate, traducerea acestor citate subtile nu e satisfdcitoare. Multe
!*"-pi" aristotelice sunt frumugel s6rite. in V, triremele vizute ca
milonas cu,ruus, iar in G, rnolares
niqte morigti multicolore devin f6r6 ruqine pe campie devine in v
uarios. Piatra ce se rostogoleqte
Iapis.., inuerecundus ad eum qui est inuerecundus, iar in G, lapis"'
qpuuiteinrueesretrc[upnudnugsdanddfapciieleptuuelreincuVndalubileemt.raSduulis\a5,ceiaerstienaGrunacpaatdrecqo
neprevizut Et gibbosa falerizantia. i" Y metafora mirigtii in loc de

b6lrAnele devine un neinlele s quando enim dicit senectutem bonam,
facit doctrina et cognitione propter genus. G traduce mai potrivit
quand.o enim d.ixit senectutem calamum fecit disciplinam et notitium
per genus . in l412a 13 Ei urm., metafora Iui Architas despre asem[narea
dintre un arbitru qi un altar (ambele fiind un refugiu pentru cel care
a suferit o nedreptate) devine in Y sicut Archites dixit idem esse
propter hanc et altarem (pentru ci, probabil, manuscrisul sdu, in loc
d.e d.iaitEtEn, arbitru, reda dia tautEn), pe cdnd G nu comite aceasti
eroare. Ramdne astfel indoielnica alalarea pe care o putea simli

cititorul medieval in fala unor pseudoindrizneli atdt de obscure,
uneori resimlite ca insipide sau lipsite de sens.

in mod curios, pentru acela;i fragment, ambii traducdtori redau
bine partea conceptuali. itr v frumoasele entimeme fociunt nobis

d.octri,.am exped.itam, iar in leg[turd cu ele se vorbegte de cognitio

(care este acea gnosis aristotelicd).. G spune ci entimemele bune

faciunt nos add,iscere celeriter Ei ci ele cum hoc quod dicuntur notiticl
fit. Lafel de clar rezultd, chiar dac6 e redat in mod eliptic, c6 metafora

trebuie s5 ne fac6 s6 vedem lucrurile in acliune Ei cd, aidoma filosofiei,
trebuie si ne facd inspicere (care-l traduce bine pe theorein) o aseminare

'(uJnluaLua'Ldutoc stlt1olstty t4o&au tct&oy soldapD JDq unJ as
TuoapnnB p' 1so'tpnXs'tlt a utauollD'FuuJt aDlJ?aod sluoll?pa snlnq P' pcald
rc itnlt7t Tuntclnsns) ES BaJatnperl 1de3 ap elueze'rd u€IuJaH 'ecr8o1

n€rpnls ac Ior n;lued ;o1nle €C '(Iqgrgd IY ap snrualcs aQ $ nJruS
'euuacr,ty 'nlduraxa ap 'rza,l; JrlalolslJE rnln-uounatp a P1ue'r8alur o1'rud
luns BcrJola.r rA ecrlaod ete.rgc uroJuoc gqBJe €eJBogISBIJ luaprccO uI
utrd 'ea1-1IX IB Inloeas uJ ?oJ
FurJgB as 'rzrlusrpunC Inl Inlparrralur 'tryo1laddn oc8o7

o'lnqpcoa acapt? annb 'st\nuollnJ D'IUal !"Lnpap Dc'lqla acant? annb

's'rl\Jolu nJaTp ! "unp\laddn nustqd acapt? annb 'st\otnJDu Dun :Pa
o74tndu7 satcads antqdosolttld | 8 'VZ '11 aotSo1otu,Clg uIp roprsl Inl
erirugep BI lualrrurJl rep 'urlsn8nv €l Pluaza-rd elap alsa Baapl 'pct8o1
urp aped nBacPJ €cIJolaJ 16 ecrlaod giur.t'ud Plseac€ uI JEI '9c1zr1
13-gcr1a ,pcr8o1 u1 eei.rgdurJqns as €UosolIJ arec ur.rd '9cro1s aur8uo
ap '.ro1aiurr16 e aunrzr.^.rp Pll€ o 1€IurUB s-s BaI-IIX IB Inlotas or?PC

'J1p aDqUalCS AUOlSlnlp

aO uI BrcBO urp uBoI 'Gnq1praq1l snqqrD aQ u!) Blsal€ssoJC olJaqou
'rolor1-luleg ep o8ng 'un1ny ulp snrJouoll'snuotpnolclluv nPS I€
ul aIIIT ap ur€Iv nednco as nu Fcllaod ap '(086I UBI{BO €Arosqo) IaJ}sY
Ia'eBscrrIlrnaaloocdcnappsusJnullcgrxogalusBagJtdouIPaoc-ulerapp?Js9oasucI1en'Iu8urnInrrl,pdua"tr'ra1NlFuIranpJAaIgplleeadJlsreJlooaerupdJgJsloncuzlrnpoclPaszl Be3araiJuol-alIBIlXpy

rrcrJolau z5 [cr1ao4 'lp paalpalu lncorouaN'9'z

aurq r'ru g6ealaiu3 as rr ps elnle nu rn'rs .rololdluexa €arat""Jlt't1''rtti
'riuaprrra lsrpaurl nEJa rcruqa? IIueIuJal Pc€p cruIolopu! o rep 'gcr1a1o1stle
PS BsPI nealnd runrsJal Pnop aloc 'arznlcuoc u1
erirzod g8ealaiul as
'te ulp apur.rdsap as d.rec
lln1fpeasqedInalJnnlupBgJlnl 'tqBruaraqpcrsPup!a(rD$'(D1Iau'tPaun1p
rnlnxopered e # ltun1nuldoul

onou nr13 arec) aur8rue ardsap
ur.rd aypaur alurlne ap Baapr gpar rS aru8rue ardsap lueu8el; pncs
un alsad a.res ,lugurgd qns ad plugc eJ€c ureralS nc lnlduraxa PcnpBJl
p'i€nsc"lqeonucenradncsuuIlopelcoaelscliregrovdunanppcau'n;n'rlgolr1duerBnPZItIn€VrpIorlutelltprcqcI'na) liupau6azeupr88.teperu;lplceTpl1ioP6'altlllalrlruqnrnqJscanelsliuga;uurq1
'(a?c(ndns ar aunds rS ariela,ra.r rS arir"rudu ap eriecr;ruuras

pz€ozrsas nu 3 'qurtqJS u!) PluDl"ld,Ha lauzqtpul acnpeJl 'ntaunqdtda
rnlnuaural eie; u1 QI EZIVD e16as93 as A pu93 'snqLluDlslp snqlllnlu

u't luau'tpnltryut?s alDJap'tsuoc auaq aJeJ aJEJ alelrlllqns o ap 'a1e1r"re1c
nc Jap 'qe1s reur a16aq.ro,r C pu93 ad '(A) s4saJruou uou 1a sntdotd n

IOI susJsvoNnc so oow v3 vuodvJsl I

102 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

chiar fird a cunoaEte Retorica aristotelicd, Albertus Magnus face din
retorici o disciplind logici (vezi, de exemplu, Liber dB pmedicabilibus I, 4)
qiin Liber Primus Posteriorum Analyticorurn include in logicd gi poetica
(cf, Dahan qi Rosier-Catach, eds. lggS:77, si Marmo 1990: 1b9-168)16.
ca pdrli ale logicii, poetica si retorica erau inlelese ca discursuri

persuasive ce pot fi folosite cu scopuri politice si morale, iar Gundisalvi
chiar defineEte poetica drept o parte a gtiinlei cetdleneqti, care este,
la rdndul ei, parte a elocinlei si are scopul de a delecta qi a instrui,
atdt in stiin!6, cAt gi in bunele deprinderi.
cel care intireEte pozilia arabd (retorica qi poetica interese ca
pdr{i ale logicii gi finalitSlile lor morale Ei civice) este
(cf Rosier-Catach, Roger Bacon
1998). Bacon, inspirat de traducerea pe care Gerardo

din cremona a realizat-o la De scientiis a lui Al FArabi, in Moralis
philosophia (care constituie partea a Eaptea dinOpus Majus), doreEte
sd stabileascd o metodd pentru a-i convinge pe necredincioEi de supe-

rioritatea cregtinismului qi o identificd in discursurile retorice qi
poetice. El cauti un sernxo potens ad inclinandum mentem, iar limbajul
conteazi, mai mult decAt orice rb,zboi (se afirmi in Opus Majus ITI).
Dac5. argumentele dialectice si demonstrative puteau migca intelectul

speculativ, poetica qi retorica pot clinti intelectul practic (Opus
Majus III).

Argumentul poetic nu are nimic de-a face cu adevdrul Ei falsul.
Poetica este studiul modurilor de a-l impresiona emotiv pe ascultdtor
cu ajutorul unui stil grandilocvent, iar exemplul maxim de discurs
poetic este dat de sfintele scripturi. in Moralis Philosophia, imitalia
(similitudo) este vdzutit ca fiind modul de a compara, de exemplu,
virtutea cu lumina gi picatul cu lucrurile respingdtoare.

Tot Bacon, in Communia Mathematica, va spune c6 argumentul
poetic se folosegte de vorbirile frumoase pentru ca sufletul sd fie
cucerit de iubirea fald de virtute Ei sd se deprindi a uri viciul. La
aceasta servesc acele podoabe care sunt metrul gi ritmul, aEa cum, de
altfel, se petrec lucrurile Ei cu textele ScripturiilT.

16. Pentru a gdsi clasificdri ce includ poetica in pozilie autonomd, va trebui
sd-l aqteptdm pe Aegidius Romanus, chiar dacd Dahan (1gg0: 1Zg)
gdseste deja indicii ale acestei pozilii la Guillaume de conches qi Richard
de Saint-Victor.

17.,,Utitur sermonibus pulchris et in fine decoris, ut rapiatur animus subito
in amorem virtutis et felicitatis, et in odium vicii et pene perpetue que
ei respondent. Et ideo sermones poetici qui sunt completi et pulchritudine
et efficacia movendi animum debent esse ornati omni vetustate loquendi
prosaice at astricti omni lege metri et ritmi, sicut Scriptura Sacra... ut
decore et suavitate sermonis animus subito et fortiter moveatur', (cf,
Hackett 1997: 136, n. 6).

('olJed c€q ur 'Jc)
lurosBrrrnrAlerl'?s€lluuroolosnddruxsoue'ruaplr.o1.os,n€cn,Ibrusr1un1a0€li,arnrJu'r'sBlun1ltl,epBJ"rodeoiI*nSsn.ubatub1€,s1aierulllterqnccula€snorJraterpts'1dtaq'sqsfuar1r1ll0uoos'orlo?taosuJodlooslnorsulrsaorrrrprlvv€rurrTqnlaJeeelncpxcrltnuoe.8Fdnqloo8ed1lJolsuy"lrortrncrtuqqalurrttu1nllnalsJurueconra3rnlou;upaluan{p(rquea"Eo''oa)uqc'r(e'retrueuUarzruruO'€arunaUpyoococlunnt'rrrlJs's$eArnnoyd"l"'966r
?n"
:at;;.r;;e;;c';;e'i;l;e';;iu;iir.ira^ap-;a,p^.rrnloonr1onh61'rrruturrr'igurr,ror,o"-el€r,rrupron.,aurrruIr,ntE'ua'IarnrreJreaEltsuscnnrel'8a9r6uuo:ou18urr6'r.r6ur'aTrealrnllnqu1,cla-r€rlrurl^AeaCs'1-ssroanrluosrnonasusrnaualJse!suJuB'1l'lJgrcl"'91
Ipua
's"rq,r'roRrSu"auqnzrnoEaolas1ncrJlp1la'nrlrgyloeloldB,€tc{^sniarveIr?uaViJi,7u!rr,arnnueraspynsgl€callar^,"nsllIi.paln'nurlnarorbucr,gagd-s€rs1}pc1lenuqunaau1polaJtii3€lpS1l'u*a6Jboro,rrll1ui,luJ,.nranr,'Jd-'l,ulgn1,onnir,jpictpalo.1unrJosPor'd6,llo1uSudlnl9san.IlJ9ucltpalrg'cor1eyoltnalJeo1J1llBIax?€onros'osor1InldBArls[';9ntBur1Er7auyesn7ccloa1yen'ea€Irepacsrao€Ieotpanu3cruaucdondJg!1aadg(.8lo"rxuunr}suaruluuapPn7ltrsppto^naa9€Pcucu'nJasgrnlc1rlcnF1drFnlAp8r9us1PI1oeInudJBd1useurIpgoaBar;s9ac*psla1"1neunouardg"ri1rp"dienrrnapB'oadrcrupsIl aulp
anb
""l"ntfill.,''a-an1annudBarciprJee4qlpcol.an\araJacourJailr4ranspc!qpIP:loBeanrcBqJecn'rles-lpclIeloasBauulnoJomn€lrlcrsl'lus9uureaarsree-aod1dagragrsemolcaglru^Jlreoa8vzoouuPgc1nrIunJndlrplplIu,se'euraIgJnulruelJlnonrrn1€JutBgn6?'Sgcsaulnp^aae'tsurtpuallaldorolsploauatozusliuuuoPaan!e1rtlcl€lstaqntaapdqdtcrlon:uaBsjdacPl1'yuxra:o3:orllasL(p-1Is1aoq6y-n'9ntlal'urcpsa-ut.nruITnsp11B'euuxB'r1Btapcl3.)Iurlu€'sroTrcgolasauraHtJdrJd ollql

u"LlsurIDr{.EltlutO"a1't'Jtsc,1"'1au,rtr'argleutncond4p'd,anPxs€su-u'cD*noierullaouuplut'lneooJc?lorrulqrainto'aIsd"aJlatn9Itnodda1an'tpt1nd'urlet'rt3yanuedluouaacopJsrDai.unJJacanucD'rsBtqdeaoAuuJounal€afnqplbpluJqXrnnnccgaalna"rpdd pJEL
,lnaBua"tIn'1uans,tcrptonddsnpo4i'I1r1n',tou)rngr"r'4l^p'uerqoolrunnfrdaburay^toTclueaxraaruprenDItsocrll€paal Jyplrnta'ran;ep1Apcn4un4ufl4apt1q,-ed1"stJaa"sol'ura1pa'1)1laesgcnarrc\nStal€lloosldBialaoallSpouseanao^-rqlsuu'J1np'a(cDr'^an)pPr1u'uuJal!ans'r'FocIeJIaadle4us\JaaraBaicouptdrpB|)tnJ1\lo88u11uror!Ioelyon;llauaatvvPc*
J;a"r"a;Sotu'ncaplrua1E,nlaqiItripouq;ll"o1.nOrpudu"1lro1uanpI3ornsiO'uoIsua4ar"JBnl3lJesccoBo?l'ara1oJ-tcaoaBlal1"lIarIu.drnelsorIt,uin3lpsrB",uI'etnJsgcoe€1,r1lnrnlrag€oJcoptras'dunJcrorp1n9acipces"e1'e6rJo€a'l*n1aataou'ppilo"ar"ruro'r'innoueru";otsredeca1n.ei"ao'urrgp1raruurlealuas€tpddrugoclIur"csnriorandlupel'd[lq'ouraJdaueol daArarariJ"dapransuualnppal'ee3nJ"6oBltsea1c (8lr
801 susJsvoNnc so (oll vc YuodvJ,sl I
Inqa

op'
8T
agl
Inl

'rld

elie

SJN

Jol

'INSI

sndl

I.N(IIIJI

INIB

16a
-edn

a16a

S?1D

opJ
uocr
B3

'InJ!

'01st
IAIEI
IJNS,

'9I\(oo
ecrl
(.v'I

uTp

DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

Tot in Moralis philosophia (V 25b) citeaz| comentariulla poetica al
lui Averroes ca pe unicul izvor despre tgxt^ul aristotelic, dar recunoaste

c[ qi acesta e cunoscut doar de pulinizl. In Opus Majus III se plAnge
de traducerile
aga incAt din din Aristotel, frcute cum defectu translationis et squalori -
ele nu se poate inlelege nimic
-, Ei constati ce pagubi
a fost aceasta pentru cultura vremii sale.
Din aceste texte se deduce ci Bacon incd nu cunostea traducerea
Retoricii a lui Moerbeke, care intr-adevdr va ap6rea dupIaceea qi pe
care probabil cd el ar fi tratat-o cu mai multi indulgenld. insa opinia
lui Bacon, care era foarte severd in privin{a aproape tuturor traducd-

torilor, fdri ca el sd le opund propriile-i criterii pentru traducerea
corectd (cf, Lemay 1997), ne spune c5, degi circulau, textele averroiste
erau cunoscute de cdtre pulini, iar aceqtia le priveau cu suspiciune.
in orice caz, traducerile erau prea pulin disponibile in mediul univer-

sitar - de altfel, Bacon lucra in afara acestuia. Toma citeazd din
Retorica tradusd de Herman un mic pasaj in contra Gentiles, iar mai
t6.rzi,t., in Summa Theologiae I-1T,29,6, il reia in citarea lui Moerbeke.

Insi tocmai traducerea moerbekiand va avea o soartd mai bund, va
circula in numeroase manuscrise si va sta la baza comentariului la
Retorica realizat de Aegidius Romanus intre !272 Ei I27422.
Tocmai pentru cd dispune de o traducere mai pulin fantasmagorici

decdt cele anterioare, teoria metaforei a lui Aegidius apare neindoielnic
mai matur6. Atet in Marmo (1gg8), cAt qi in cap.7 din Eco gi Marmo

(2005), datorat in intregime lui Marmo, se vede cum Aegidius elaboreazd
o strategie de confruntare criticd intre diferitele traduceri.
Dar ne afldm spre sfdrsitul secolului al XIII-lea, comentariurui

lui Aegidius ii vor urma cele ale lui Johannes de Genduno qi ale lui
Buridan2s, prea tdrziu, insd, am putea spune, pentru ca teoria aristotelici
a metaforei sd mai poatd avea o influenld decisivi asupra gandirii
scolastice. Dupi cum se va vedea in studiul urmdtor, metaforologia
medievald va avea alte origini, alte texte inspiratoare, alte efecte.

ln paginile de fald ni s-a pirut interesant s6 ardtim in ce mdsurd
lipsa unei teorii cognitive despre metaford in scolastica secolelor de
aur s-a datorat unor erori de traducere.

21.,,Quoniam vero non habemus in latino librum Aristotelis de hoc argomento
la Poetical, ideo vulgus
illi, qui diligentes sunt, ignorat modum componendi ipsum; sed tamen
possunt multum de hoc argomento sentire per

commentarium Averrois et librum Aristotilis, qui habetur in lingua
latina, licet non sit in usu multitudinis."
22.Ltenlia asupra celor doud texte aristotelice se va redeEtepta abia in
secolul al XIV-lea, cand citate din traducerea lui Herman apar in unele
florilegii - cf, Bogges (1970).
2\.Inc6t inedite - vezi Marmo (1992).

'9002 'pa 'ossn'ro1 u1 3n;gde Y 'IaJoJ€1au € aclla?olslre
rarJool eateld.acat a,rdsap nJclc un-rlulp a1"red '1002 a:q;ew ug uuFolog
urp rriplrs.rallull E a?slu€rull IIpn?S ap g.reor.radng BlEocS e1 lnurisns
J€urluas Inun InJpec uIp IJPcIunuoJ Iaun E P?B?JncsaJd ele;oqelaag '1

'sra^ul rS - ri"rpd BI SaJluI BI ap IS IBuoriBJr e1 leuorie"rr
n"aiUl.rliBi"alin4r'pn..tt+ap'ole\otausf,lntroJtftn;r,fn;s€eyru.llrleuraadpluep1-anBrllaorastu'ralnelorclqoreillreul'nns.lqucrnocnE1s1dIlaoUaguprpi1ar'lslpz'eg)aaunploly€ulnoireIupr"rronrnudBq€e1ranrrJlln€€eBuulcyeuoorutr'rdrirc€dtuauJe1d3r6suea1qr1r?nouos1aPrpaulLuiug'ulluaa1u'l's(tsoaulradz?iJueaoDt"3'ictrl
raqll nB4 rcp et leurru€ur 15 lerurue a4u1 '1yn{ointpc nc U'Iroturpc)
a'rlul rJlnlrlsqns nBS rriareduoc r3n1o1 a"rapal uJ
a"1J€n*'r(.gtnle"lrJ.rnncusaa8ld areupuas€ also atec'na1 un aJSa D$aJD Inuo u!eJ)
erie.reduroc op a16aq.ro,r PJBp JeIqJ 'uerltlutn$ pugc ad 'a€o1eue uud nus
aicads e1 arcads e1 ap 'ua8 e1 arcads e1 ap 'arcads e1 ua8 BI ap raJsuerl
ui.ro a1a,ro;e1aur ea8urlsrp IalolsIJV PSuI 'stuotytsodutoc 1a utnnsuas
palnpua,statollaanlucr,DrnIIcD€uutJoaJuoIBt\InucntJutunSurcaqnutrtrdqocstdasn9sstulgottuuJiaIsaJllasn€ 'o4o1nta
lqJaa op

arput1n1rcp66llaa"Cqlruun.rnoa'(.uugp,rrl"Il"'ranI,dIrIa,oLprJpeuso,gIuin?tcBlrluasrrrotrl?tlpetts$'ig?aa/rJn/nS").trsaouluqP;eaerrudlu1lJlalaoruBuJclS'nnuu'(.b€rqIcJ/n1'a,s19pn37lusalIe€)sanIncJudlSnnloapI'JtlEooddIldslnatrSJrJuoc€IsJnn'ela<llIllaearnurluuounolnsragiIoJIl€pVuBrnOlin'rrup';Ird1uodou1rr"ualnt€3eddl
i,r",rr1e*nr5 e1 ap rS runca'rd 'ueqtluin$ e1 ap 16 utnluualaH pD nc'IJolaqq
urp 'ouaruo.racrc olarado ardsutp llnul IBIII IaO J€I 'gCrselc €cIJolaJ
a.rdsurp 'nlpal I In^g uI 'ut.tl€d sruollnco7 arttn?( a'rdsap allapl

'atrIalo?srJ€

IeaaapcriBrrupuurgIgol8Bpl,lroo! ^pgzrlaa.tpoelttBrau-sprar3rur1n5dt9rclquclanpul3a€^pBlFu-su8at'1ulaan1utoB1gsJat'oJryaJs€€laal sIBlIa'ua€rrrdln€sllauponclapaaapslruJorInnnclJnpe^B6gce
'rarogelaur e elrltuSoc IIJoIBA saopr Pa luapoaa"rd Inlpn?s uI lnzpl E-S

Dcuo?ar 6 ayulaod 'T'8

fryua nlaolouo eI FroJBlaru BI aO '8

a
l

DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

Ceea ce rdmdne aristotelic la Quintilian este cd metafora, pe ldngd
ornament (ca atunci cAnd se vorbeqte de lumen orationis sau de
generis claritus), poate fi si instrument de cunoastere, cAnd gdsegte un

nume, deci o aparenld de definifie, pentru ceva care altfel nu l-ar avea,

aga cum se intAmpld cdnd agricultorii vorbesc despre mugurii vilei-de-
-vie sau despre lanuri mitisoase, Dar nu se poate spune cd euintilian
insistd prea mult asupra acestei funclii care s-ar putea numi nu atdt

cognitivd, cAt ,,lexical substitutivd", tinzAnd, cum se Etie, sd suplinescd

penuria nominum.

O altd sugestie venea de la Donatus (secolul al IV-lea), la care
schema lui Quintilian este reluatS. cu un indiciu de analizd semici:
intr-adevdr, se vorbeqte acolo de metaford ca translatio de la un lucru
animat la un lucru animat, de la inanimat la inanimat, de la animat
la inanimat Ei de la inanimat la animat, cu toate exemplele cazului2.
Urmeaz6, definirea tuturor celorlalli tropi,
ci pentru alegorie Ei enigmd Donatus se si e interesant de relevat

bazeazd. pe un criteriu
implicit acceptat de intregul Ev Mediu, bun gi pentru retorica de
astizi. Metafora, dacd e luat1 ad litteram, pare absurdd (inacceptabil6

semantic), drept pentru care trebuie presupus (astdzi am spune prin
implicalie) cd ne afl6m in fala unui sens translat. tn schimb, avem
alegorie atunci c6,nd ad litteram existi un sens, iar faptul ci existd
un al doilea sens trebuie dedus pe baza unor indicii contextuale

(potrivit lecliei lui Augustin, despre care vom vorbi in cele ce urmeazd).

Donatus di exemplul lui e/ iam tempus equum fumantia soluere colla
ca si spund cd e timpul si inceteze poezia si, cu toate cd. noud aceasta

ni se pare o metaford bund, Donatus are dreptate si ne lase sd

infelegem cd nu pare lipsit de sens faptul cd cineva doreqte sd dea
frau liber cailor (chiar dac[ e bizar in acel context) gi deci este vorba

de alegorie, nu de metaford. Acelasi criteriu e valabil Ei pentru enigmds.

2. ,,Tlopus est dictio translate a propria significatione ad non propriam
similitudinem ornatus necessitatisue causa... Metaphora est rerum
uerborumque translatio. Haec fit modis quattuor: ab animali ad animale,

ab inanimali ad inanimale, ab animali ad inanimale, ab inanimali ad
animale. Ab animali ad animale, ut Tiphyn aurigam celeris fecere carinae :
nam et auriga et gubernator animam habent; ab inanimali ad inanimale,
tttut pelagus tenuere rates: nam et rates et naues animam non habent;
ab animali ad inanimale, ut Atlantis cincturn assidue cui nubibus atris
piniferum caput et cetera : nam ut haec animalis sunt, ita mons animam
non habet, cui membra hominis adscribuntur; ab inanimali ad animale,
ut si tantum pectore robur Concipls: nam ut robur animam non habet, sic
utique T\rrnus, cui haec dicuntur, animam habet" (Ars maior III.6, ed.
Holtz, pp. 668-669).

3. ,,Allegoria est tropus, quo aliud significatur quam dicitur, ut et iam

tempus equunx fumantia soluere colla,hoc est.carmen finireu... Aenigma

'alJedap r€ur ES€ 16 ,ro1a"rer; '"ro1r"rpsgd
erdnse raJsu€rl ap aldurexa gz€alurll '(908I-C6rI '06 Td) ,,1aqeq tueurlue
snlndod pas 'srde1 urluo uoN 'unaptdoy roc slqon o untaJny: 1a 'qrezg '1n
'lerurue pB rleurlueul qV 'luaqeq urocllJol 'saluotu uou 'uttua saulruoH
'qauroC xaqan ga snf)cc'tsxg: J sourv '1n 'leurrueur pB IIEIuru€ qY '1aq€q
ru€wrue urnllnu run.ronb 'e.reur pe BJJaI E 1a 'uraluoru pE ol€lrllc e ruruo
sox'tutas Trtynquotad ?nO ifiIL ourlesd urcII'sonl
lsa orl€lsu€\L's1rp'tu otulcopun ael''reqcez 1n 'leunueur pE rl€tulueul qY" '9
soltod'auoqt7 'rtady:
'r16auewo ela.reorcrd un|tutpaod rode rrunu eelnd ,ro.t es

nu 'np1 a1antotctd ollwnu +uns Inlolunur el.rn6ru.rg,tod pcep .rep 's"ro,tut
13'toyoutaqn8 lnunu g aleod p?1rno ioltqequtqcsralul luns alaroJelatu
souloluaq EI ap ltqeqord aul^ €aapl 't
aleol nu :(61'l?1s atdsagl uoroled urp
'(21,9 Is rt9
'dd '211o11 'pa 'g'III rolDu srv) (oJanUJo snsrnJ tuapea xa 1o oraJsarcuot
urarcel8 ut urenbe lacrsru8rs wni 'aut xa tnltu?t? xola ulapoa 'ltnua?
aut Jaiv'ut 1n 'urnJoJ ruoulpnlllttuls urellnoco .rad urlueluas BJncsqo lsa

Brnlral urJd lsaJluBur lnc9J alsa Ia Pc aSalaiulqns as Pc€p rBrqt <Inl
Iligllnc$Ip ezr.er ulp Irlqns a?sa Indorl Pt€p Plepoleru gctldxa as nN
'qJoI Inueluauoc rS alalelrt Bllgc nJlu! Pqurlqcs as 'snleuoq

nc Ar?€ftduoC 'eJ€olJolln alB^alpalu alxal osBoJotunu uI runrierJB^
allnur Eard 9JRJ csapugdsPJ as oloce ap rBI 'epag lrLI e sldo4 P
snq'4U"1'uJan1pfns lapQuuo!uIB'IruaalIIparldaEo'aJJdBBccs'palsepcSgar'rpoasc snlBuocl rn1 alrirugeq
PcuJ a nu aJ IIIauzPJpuJ

nrieds urind eerd psBI as PJ rcap ared',.a)rz os" aJBc BAaJ JBp€6€ olsa
glr6na.r eJoJBla4 'lauri"rede rIuI Baralutlqns iuaptqt) ,y'nlunltp lunl8rluar

tunJela la runr^Bu aBIe" Pt n;1uad IBrucol 'a1s9.t rB tdr.re aJlurp cordrcar
Inqurqcs Irq€I€^ praprsuoc pugc ad '1tnuSrqo crroJ€lau lnsuas tu8rl
JB plrznuleluau Eleauzgrpul pa"red ap 'rsn7cngf atn7a8as 'ra lnr.rerluoc
pJaprsuoc'sala9as atnn4cnyf utnca.rd ProJelaur o pugldecce
lrquldacceur P'Glsrx'LaEI'€1t;u..rIne1a-uraoJJBacd rec arluud alsa Joprsl
rrun IS oI+€Jo 1n "'etler8 srJotap
'- rulapoul

lnaBrBururrsrJsurr€nluularrlcsaBqpIn"lssuuagl.lrrsauas€cseuBegIJclOPp1Jn(a1}pd€resIglullougcezae1ea'lugolnBruiuuloralduruuBrtnp€5I'1aa;'paa1lrr6reJedaoesupancrlIBaepIruicaeuri6rclesurnrpA;
guun urp Iac e1 ap 'uetlrlulnb rS o.ract3 urp gr€lc
rS as-npugnla.rd alpuuaS'sala?as Jncls (or1€ISuBJl
arie,rrrap',,sa71a atnnycnTf snurcrp

alEdJnsn snfncr1e rqJa^ lsa BroqdBlaur" : (z'LE'1; e11t,rag urp Joprsl ap
antSo1oun4g urp Eac ad o-1Br'rr.rndrurl alelarporu aprirugap aJlurJd
'(gl,g 'd

'zlloH 'pa'g 'III ro'Ip'tt sJV) ,,s'tl't1.uLs oap anbsoJaunq so 1n'orlereduroc

lunprJc€ sruosJad aBnb lunJoa IaA as Jalur urnJBuosJad 1sa uoc1"
:BaJBupruas€ aurnuB 16 'cqa1o1st.re uo41a lat€ al6alurlue ac BAac sn?BuoO
e1 unsp8 'aug u1 'eralieounc ap Incrqa^ U JB ea?alrJncsqo PJnsqIu
ao u! pzeazrca.rd "as nu 'r6n1o1 'snleuoq Inl aI€ IIiluIJop a?soce u-I

l0I sIJNg VICOTVNV V'I YUO,{VJSI I V'I SC

108 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

interpretului scrierilor. Ttadilia va tinde mai degrabd sd prefere tropii
imediat inteligibili in defavoarea celor obscuri gi ingenioqi.

O chemare la moderalie venea incd de \a Ad Herennium (IY, 45):
,,Tlanslationem prudentem dicunt esse oportere, ut cum ratione in
consimilem rem transeat, ne sine dilectu temere et cupide videatur
in dissimilem transcurrisse". Alcuinus \De Rhet., in Halm 1863: 37)

amintegte cd se cere sd inv6![m ceea ce Autorii au ficut bine, iar
dupd ce ne vom fi deprins cu modul lor de a vorbi, nu vom avea decAt
sd vorbim cu multe inflorituri.

Alcuinus considerb cd metafora izbutitd ajutd s[ devind mai clar

lucrul care n-ar putea fi spus cu alte cuvinte, dar f[r[ ca in aceasta

sd existe exageriri. Educalia literari, cel pulin aEa cum este ea

organizatd incepdnd cuSchola Palatina, sebazeaz6. pe imitarea anticilor,

iar panoplia metaforicd trebuie sd se ia dupi modele deja incercate.
Exemplele sunt canonice (gemmare uites,luxuriari messem, fluctuare

segetes), iar la intrebarea pAnd la ce punct se poate merge cu metaforele

indrdznele se rdspunde printr-un apel la moderalie, drept pentru

care se respinge o metaford provocatoare cum este stercus curiaeq.

Peste cdteva veacuri, un rafinat protoumanist cum este John of
Salisbury (I, 19) ne va spune in Metalogicon cd gramatica dispune
tropii, dar ,,solis eruditissimis patet usus eorum : unde et lex eorum
arctior est, qua non permittuntur longius evagari. Regulariter enim
proditum est, quia {iguras extendere non licet". Il va cita pe Quintilian,
amintind ci ,,virtus enim sermonis optima est perspicuitas et facilitas
intelligendi" Ei va spune cd necesitatea sau impodobirea este cauza
tropilor.

AcelaEi John of Salisbury (Metalogicon III, 8), in timp ce ingdduie

metafore in care strdluceqte asemdnarea, vom spune noi, fizicd dintre

doui lucruri, condamnd expresii cum ar fi ,,legea e mdsura (sau

imaginea) lucrurilor care sunt drepte prin naturd", deoarece in

conceptul de lege nu e nimic care sd semene nici cu mdsura, nici cu
imaginea (in realitate, ia exemplul din Topicele VI, 2 L40 7 Ei urm.).

Oare aceasta inseamnd cd poelii medievali nu stiau sd inventeze
metafore inedite ? FireEte ci toatd istoria poeziei medievale std mdrturie
pentru a ne dovedi contrariul, iar noi gdsim demnd de admirat prin
indr[zneald ld.rd.na care-atd.t de cruzi ne face sau codos ne-a fost o
carte, curn gi cel ce-o scrise. Mai mult, o mare parte din poezia qi proza
medievald a fost adesea subjugatd de farmecul exprimdrii enigmatice.

6. ,,Undecumque licet ducere translationes? Nequaquam, sed tantum de

honestis rebus. Nam summopere fugienda est omnis turpitudo earum
rerum, ad quas eorum animos qui audiunt trahet similitudo, ut dictum
est morte Africani castratam rem publicam et stercus curiae: in utroque
deformis cogitatio similitudinis" (Halm 1863 : 38).

'ft26l) I€r€d 'pa /, 'Pu€lrBC an

uqor ls JnesuIA op ^{o{JoaC 'eurgpuen ap nalqletrN uIp alol€1tc nrluod '1, ul
tu
'uaunriee pluapr,ro 9ce3 Ps 13
ap
arJcsap ps aJBc rJnsJaA 1do urind Iac a1€pueruoeal luns 'auo1919c ap
asalg8ard as 16 arqeroc o ad gc;n IIun Pc aunds e n.rluad 'pugc rcunle ec 'aJ
ez
'azodrlodtq gzea.raua8 oJ€c rJaIJcsap 'r"rpcgrldru€ BI Ic 'aIIcIJTp aJoJelaur
BI graJar as nu olalduaxa laclqo ap PSuI:(tg'Z'TItpuoc{tsna aUD ap o;
utnluautn)og Jnesurn ap ,(a'r33oa-9) ualollpno Pyaul 'Lunltnp unqn
ul.
tuonbun1 ri eleasrlc.ld e8unle ps .rolalduraxa Balellsra^Ip lgcul B6B
ealellncrJlp Basap€ ai
'rn1nrol1rc lnla8nc ug rl*eurgls o-s aJac os aJBc ad uI 9c lBJP^opB g
gzer?ola as ,rer8 Inlnlrls erual ad rJarJts az
alallroJlp
'(
'(,,J€I{tsaqaJ}ua z}ou sol tuoc tep"re8 oze-r des rnb 'sa - suas uer8
ue1ir1e4b prnc naeS"; alur,rnc lcalsoluu Ps 1934p salaiul ad uns'ran NJ
elSeouncat tE un1d JDqo4 r.nlnlrurnu-e6e
IoBJ ps suas llnru I€ru aJ€ pc ul
ealred ap rode acaJl BllB ap ad '1,,a.radocsap a1 9s nr16 riol nu a-rec od
'g.reorurpo csaJg rS lepnrc suas un-ap aurld alurrrnc a16ru ar9.r3 u-ea auri NE

rorr ri elngc ro,r") .rncsqo 1nI1s g"rpde alted o ap ad gcep '1llau;og ap aJl
lnBJrnC'16n1o;,'prnlcal Plqnp o pldacce as nu PcBp'lepuecs op Arloru
g Jo^ al iuns-unq ap Jolruaru€o oJEc atrprJal alurlnc alruro"rd xezuo1 al
a-rplralJABuuJ1aa"gr3.9r1e1ry'.r'(o2l,z8o8la:IuI'9se7la6iuI3aauudanp.regaa;pAd as II ngs InsJaA 9) gzeaz
'Jr) rlusua,ro"rd arlurg ez
sel
'rineca.rd ur-rJ ps Ba.rac as alaroJelaru nc pugc
tuE
ad ,srurpe €Ja a1e4rJ aurSrua eunduroc u 16 oluaurap rr.8o1orur1a tsgS
e'aursr8oloau Blualur e a18.rrn nrluad gc eunds aluod eg irr-re[a1s tur
gcsea6nqg.rd es gs JBop acBJ Inlug^ 9c arl$ as pugc '(8 'AI) ..sBlI€
?rllala soeIpBJ runJoqoJ €JJal a snluoA" eunds aleod ag '.(aleur 1rn8ur1 LLI
n€srnBscgcrouuatleloosd"npuunledasJcasnrPcSnlauunrqlsrIBuIApIuegJco'I,I,JeFurerrruBaJlnulllclaurgupens(€IJcqJoauu)r
'eunrcutur glrla nu tep'so7tcnptotu aur
1os" gc gunds as PS aJBo arnqoJ,l t3o7 satoutoT (a+urnnc ap rr.ro1rn;a1S
arunu€ o gl€Je Jo
ottodal : (l AI)
n.i
rieuurepuoc amqoJl saac€ aC'(9 AI anutoltdgl..BJncso anble elsn8uu" ai
elsa ooar€oap pcrJolal op Plrqasoap a erzeod '14;1se pugpeco'td 'pc
al6alurure rep '(acrla?olsIrB rlaqa alatB BI urtpugF au gs au-npugtPJ) AJI
auodaT al6eurnu al Ia arec ed rrlzeq rA alncgld rJnrJnl e1 p.rrdse
arec acrlaod uaunduroc Flsrxa ga aunds a.rroSrg urp ap8.nn'nldruexa 'ol
to
eq 'riuapn.rd retu llnru ur^ap orJoa? BI caJl aJBc uI Inluaruoru uI
€a
'alriglr.rncsqo rB elaur8rua qzenatde'e1xa1 a1le arie"ruupe nc Pz€a?rc nBS €J
unduroc pugc rcunle 'aluc ttJolne r6r6ul 9c a"red as 'eolsace a1€ol nC JE
nu PS €c'(616I €JBIod
'JolrIESuaAotd 1e sn1c JDqo4 ap rurqJol relu Inlocas urp rszrq rolar lg
lsoJ € arBJ BaI-IIA IB
'/r; ar;ro8rg urp alr8ln JEJ
rnlacB BaUBc 'anutolrdg BI n€s (716I uorJoH I3 '7 'I '976I audn.rg
ag '.lc) ptcttadstz1 Fcllalsa elurnu-e6e e1 unpug8 au PS sunle-ep g \L'

Jn

u1

:(g

IId

60r sIJNg VICOTVNVV'I YUOdVJSI I V'I SC

110 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

In fine, pare cd se manifestd un hiat intre practicd Ei teoretizarea
retorici. Atunci cand se teoretizeazl, pare cb metafora platd qi imediat

infeleas6, poate qi deja codificatd, este cea care trebuie preferati.

Geoffrey de Vinsauf (Poetria noua, 1705-1708) va spune ci existd
trei moduri de a se compune: cu ajutorul artei, c[reia i se urmeazd
regulile, prin obignuinla cireia ne supunem Ei prin imitarea modelelor.
John of Salisbury (Metalogicon I, 24) ne povestegte despre felul cum
iqi linea lecliile Bernard de Chartres: indica ce
conform anume era simplu Ei
cu regula, arita figurile gramaticale Ei nuanlele retorice,

ralionamentele de finele qi, ca s5. educe intru splendor orationis,
evidenlia minunile sdvArqite de translatjo (adicd de metaford) ,,ubi
sermo ex causa probabili ad alienam traducitur significationem',. $i
educat flagellis et poenis. Nu
cine nu-i urma avertismentele era

pedepsea plagiatul, deqi atrigea atentia asupra lui - parcd pentru a
spune c5, decdt sd fie tridatd prin indrizneald causo, probabilis, cu

alte cuvinte, nigte afinitdli acceptabile intre metafortzant gi metaforizat,

era de preferat furtiEagul.

Pe de altd parte, chiar gi in regulile clasice de a deosebi intre stilul
grav, mediocru gi temperat gi vicios sau obosit, sau stilul umil qi
pastoral, intre cel georgic sau mediocru Ei cel epic sau sublim ori grav,
de la Rhetorica ad Herennium pAnd la Scholia Vindobonensia ad
Horatii Artem poeticam (datdnd probabil din secolul al Xl-lea), la De

ornamentis uerborum de Marbodus de Rennes, pdnd laartes poeticae

din secolele al XII-lea gi al XIII-lea (Mathieu de Vend6me, Geoffrey

de Vinsauf gi John Garland), exemplele de cuvinte ce trebuie folosite
sunt permanent canonice: mai bine lychnos decdt lucerna; despre

Karolus, va insemna un stil grav sd spui ci este Ecclesiae clipeus et
pacis columna, dar defectuos si spui c6. e claua pacis, va fi temperat
sau mediocru si spui c6 e Ecclesiae custos qi defectuos c6, e militiae
baculus, va fi umil si spui cE In tergo clauam pastor portat, ferit inde -

presbyterum, cLtnl quo ludere sponsa solet, dar defectuos Rusticus a

tergo clauam trahit et ter tonse (sau bertonso) - testiculos aufert,

prandia laeta facit. Pani gi termenii metaforici pentru a defini stilurile
sunt stabilili de tradilie, drept pentru care se va vorbi de stil fluctuans
et dissolutum, turgidum et inflatum, aridum et exsangue (Mathieu de
Vend6me, Ars uersificatoria I, 30).

Ceea ce se apreciazd cel mai adesea la metafore este acel color
rhetoricus pe care-l presupun ele gi deci valoarea lor ornamentald,
deoarece, pentru teoreticienii poeticilor medievale, scopul propriu-zis

al poeziei este intotdeauna eleganla gi gralia: pentru Mathieu de

Vend0me (Ars III, 18), ,,fiunt autem tropi ad eloquii suavitatem".
O incercare destul de insoliti de a prevedea o reguld logico-semanticd
pentru a produce metafore izbutite este cea a lui Geoffrey de Vinsauf,

care,inDocumentum de arte uersificandi (1I,3.4-22), cauti sd stabileascd

'(982 : 896I 'po 'l€red uI '0I-6'8'Ii) .,o^Il€IS€rl urnqro^ pnllr
loruo^uoc ,ar.rdo.rd lEruo^uoc aunruruoc snle enburncsnqrnb 1a iunq.rarr

pn11 urenb l€Iuoluoc snqr.rnld ponb 'ounururoc ruepprnb oqra^ ollr uI lso
ruop,relt rcs"ad : opnlllilurs rJruo^ur loqap ualnE crs 'opnlrlrurs 1rs elelaudo.rd

€a ur ln lsa tunpuol€c 'lJreJsu€Jl 1€aqop ural IuBIIs p€ Is '.14 leudord

Jnl€crp snqrnb ep 'rJJaJsu€rl ?oqop ponb 'urnq.re^ lso unpu€reprsuo3" 'g

'oluelolar JolriplarJdoJd B glsnt eoJucgrluapr nJluad nlralrJt unttlu

gzeara8ns nu ,I{aa.lrdJB;oJaepprs'gecprlu'ae1rau1a1se-oacrJ8lou1l o-lrrunu tue aJ€o od gInFaJ
o FzBasuBAu 'Inln?BruruBur llrgzg.Iourod

-orluB IB cruouBc lnapacold el 1o1 uIPU€ au J€o '9put13o o-Jlul Bt
gJnl€u uJ auls ad apol as Inuo'rl6auauro tunticu rlBeuauroau rrnJcnl
.roun pug{rtusueJ+ 'acareoap rcugpe allg^ cDz 9c 'a1tun1rn; utJop 9J

'arp?uptu Jo+FJnpuI lndurrl pc 'r.rog nc Inluglugd pznaXud e.relgurt.rd
ga gunds as Ps lrllJlod tI uA 'snalno slu'IJc'na7cny suoQ'snasoJ snT7a
'snXt11aut sn1sn? 'natutuopl otqoy'nntu satuap rnds gs aurq r€ru a urnqlD
stntu sndtoc'aDIunJ aouutoTf 'tunnTftcynp Tatu 'opunctqntaotd nsot

'tanpzq1u co1 'tuna1nJ lunJnp ap col uI 'alecrJqeJa.rd srz-e6e aloJe+aur
eundo.rd '1'turn 16 ggl) pnou Dlr:zo;'ril 'r6nsuJ InJolne '1de3 ap '1$

'?Ilaq

lsoaaEXasnuagun1nnpcdgsslJIIJtupBI;ua-sdtrpnndubsg"cgpsr1crsuurlnanlcielenuBsrcna|'o,l,sp"nluaqptrupJoorIslrenJlp!s'Itun&€a.tJqnl1sJapnluu?olrgllunBnscdrsPotnzllentsoduuuloruetrl
-rJcur (g 'II uI) relqc €g 'a1e1de16eau rurpnl[rurs op BalrnJlsuoc rsop

rS aluapr,raau rigler.rdo.rd roun €a.retglluapr Bpueluoca; ;u darg;oag

ga a.red nu J€p 'ac1np alsa B'(a8JoIr-rruI"r'e8r'I'gI)qppllanJaB8oInacunospsl'u4nuasroedpdeodq7za
16 a1e1de1 9c luapna a?sg

atatsstssatdxa luns ac olac urp apigler.rdord e8erlxa IuB nu gcep Sa.rE
'- tuolal ruol srnJgc
Bp rue to1a.ro;e1au BoJrnrlsuoc ug 9c g1adel da"tgoe5 'tuntousttorldoptu
e.rdnse 'a1ueq ad
al.rudoap I-npugsgl - r6n1o1 rg
tuauotXdutnsso.tadgCseaqJOA as 9s alnqaJl 'ot.tdotd auoallas aluurgdxa g

1od nu Balsote pJpuIU 'pcsearac BS Brrolglgc uI alnzg^ alrJnJcnl aldsap 9c

eunds apun '(78-g5 ' IIX n1o7stdg uI alueq sl ap ??Bnlold g re ar€c ul
I€nIsulBacsuurl1u'ataprlo;ne31a(u9r8e:8ar0r0tlruuSroucrFtaargicu16n;get-plts'(rcI: eI9r8d'g6aI'IuIan){tu,io,osuarouoo),rtral€r.ults;n;uo8arpl
unpuorualur pB erl eturssrueld 1sa" 1{e.r33oap n;1uad 'mcgrlre lsacy

'snun'tl pcsaqnd aunds e,,l es '8o1eue nopaJoJd un-r1ur"rd 'Bauotuase
aa'satoTf JnlunJspu nes 's't.t1sou snqalp uL PlJ'I'lD'ttt JSa PlDu nes 'sndo

pn?fl Jnfcspu tres 'assa TuntdtJul ayroIJ Pc Insuos u1 satogl snluncsDu
aunds aleod es Itun+V
',,adaau! B" g rB runc 'runrice alle nt unruoo

uI €Aac porJlluopl as Io uI rep '.ro1a1eurluu Jeop ntrdord e1 o16a-tr"r1od

os araJSDu Inqral gc a16a1qe1s as '1a31sy'BlBzTroJ€laur rS lueztro;e1eur
a.r1u3 rigleudord ap €ale?rluapl ad elezeq 'alecgrpoc aepocord a16ru

III sIJNg VICOTVNIIV'MO.{VJUN V'I gO

DE LA ARBORE SPRE LABIRINT d-L

3.2. Referinle qi exemple tn gd,ndirea filosoficd, lmr

Ne-am putea agtepta la o implicare mai mare din partea filosofiror i[
care se ocupd de semnificalia corectd a termenilor qi de diferenta I$

dintre semnele univoce qi semnele echivoce. ln stud'iul seu ,,praia -c

rident", Rosier-Catach (1997) examineazd un topos canonic din gAndirea :d
doctrinali medievald., anume chiar exemplul metaforei prata rident
(care apirea incd din Ad Herennium 4). E impresionant felul cum ail
exemplul revine la autori foarte diferili, de la Ab6lard la Tbodoric de au
Chartres qi Guillaume de Conches pAnd la Toma d'Aquino, pentru ca
apoi sd devini debordant in disculiile despre analogie sau chiar despre lttl
&i
translatio in diuinis - altfel spus, folosirea de metafore pentru a vorbi
m
despre Dumnezeu.
Ab6lard porneqte de la o insemnare din comentariul boethian la v
:i
Categorii potrivit cd.reia, dacd e numit uizitiu cd,rmaciul unei cordbii
qi se face acest lucru ornatus causa, nu existd eehivocitate. Ab6lard fu
se declard de acord, deoarece in astfel de cazuri textul cap6t6 o acceplie
translatd doar pentru un timp limitat, aqa cum se intdmpld atunci yu
cAnd se spune ridere in loc de florere in cazul pajigtilor (Glossae super
Predicamenta, ed. Geyer, p. 121). Semnifica,tia transferatd nu are loc .j
per institutionem, ci doar intr-un anumit context, ,,per abusionem
btii
translationis, ex accidentale usurpatione" (Super Peri herm., ed. Geyer,
p. 364). Nu avem aici de-a face cu acea translatio aequiuoca d,atoratl ft
-ie
unei penuria nominum. Cazul e mai degrabd asemdndtor cu cel al lui
.N
oppositio in adiectum, ca la horno mortuas, unde homo inseamnh
(numai in cazul acela) ,,cadavru". Jf

Guillaume de Conches (Glossae in Priscianum)va vorbi de locutio u
figuratiua mai mult sau mai putin asemenea lui Ab6lard (Rosier-Catach
1997: 161-164). Robert Kilwardby spune cd in cazul tropului expresia $,i
nu este inleleasd ca intellectus primus, ci ca intellectus secundus, nu .3lt

simpliciter, ci secund.urn quid. in Flores Retorici (ale Maestrului din ;

Tours, din secolul al XII-lea) se vorbegte de situalia cAnd cuvintele se -5
unesc prin ,,decentd cdsdtorie" si apare o aluzie timidi la ilaliunile ce
se pot face pe seama unei metafore, prin care de la prata rident se l
poate trece la prata luxuriant floribus sau prata floribus lasciuiurut.
Rosier-Catach (1997) vorbegte aici de mdrturia conqtiinlei producti- fii
vitdlii metaforei, ins5. aluzia ni se pare destul de timid5. Mai degrabd,
p
in texte e mereu vie preocuparea indreptelite ca ,,firul" metaforei si
:1
nu fie prea intins, astfel incAt din asemdnarea stabilitd pe baza unei JI

propriet[li sd nu se deducd in chip ilicit alte proprietdfi. ln acest
sens, Dialectica Monacensis (IL2, in De Rijk 7962-1967,II: 561)

considerd extravagant gi nepotrivit si se ajungi la urmdtorul silogism:

Quicquid ridet habet os - pratum ridet - ergo habet os.

Fluarcga olsa nu gJoJelaru orcru rcunle 'nazauurnq a.rdsap a16aq.rol puro
pcep (IT) 16 lrarfea.rc IB trroJe?oru lniequtgl e.redoasap ps lgaap augrupr
r-nu rnlnuo .rer 'nazau{unq olsa BAac piu,rul au '(snqal ut1 ,,o1eal"
aroJelaru ur.rd purqrol 'aJ?c 1oc 'nrpatr41 p,rg n"rlued (r) : nlqnp a lnsund
-sFU ag,rr}IuSoc aricunJ o 'rauoal Inla^Iu BI rBcPru 'a16eounca.r r-nu tA
pleluarueuro arirun; glduns o laJoJelaur R^rezar Il nlpatr41 In^g ac aO

Iosran|un ruursqoqlilTs L5 InLas1ro3aln ',uoJDpw 8'8

'ra.IoJBlaru s alB^arpaur rrJool IaJPcIJo Bal€lrpllull

'1ser1uoe ur.rd 'erurlqns e BI ;eop plnte oJnESoJ e1 aa.re8rncal JBC

"'satoTf 't1nco tantoyatd saluocrla '1uatta orytd
spnuEurpaulopllnndyrncnr,tcc'aaqntea lnocsguJn
toln t d s aput n ac pJ tnluapuol's at cnJ tunto Tnt d
csaiosul or€t alrJpJnta"rdurg 15 urpproce al nu ps

ec ap 'rnlnuro lnsgr elnurn"rdur3 os 11 .royl6rfed pcep .ru1 'apedap Istu
erusaeprlSJq-nslusn'nsanolnJsqapsfinqqlpupqull4sZ nluvnasprulJrtsasylnatpdnsJntcnXsupnfqynnept?neusnnll7pnatdl
olntd pryuapuro 1'los tcra aO 'rour[Bo+ olouruas '"roprosuru u8ry 'g"re,r

-guurd ap alo1d 'rn1n"r1sny ap ainppc a1rrarpe 'plugurgd BzeopuncaJ

oc rnInJrJaZ BoJ€Uns 'rnlncaqrag Inuuas uI leuJeqrq lncrdorl a"rdsutp

rnlaJ€os BoJrua aJ e"rdsep alrlqns aluarurlua a.ragrlord rorr 'ereorrolln ri

alualrruocuoc 'a.reor.ro1u€ alrrnJtnl nc rop16r[ed lnsgr rodu pugurqtul

'sala?as luap'tJ 'sn11a7 pplJ DIIID 'sato! luapu ruttsstlunt*ol

'pututpt? lupilnxa nlany 'aodu yuapu saplJln €aAE urol lugutpd p-3a;1u1 I
Barapul?xa urrd .rer 'ouutqcnc
BauI tnsBgSa11s1n61s!uud'aa1toe rf"rgd BI roroJBlolu BaAB tuol pJseauatuo a1e1ar.rd I

aurc luaplJ nptd I

-o"rd ap a;o8erlsqns uud nes'1ua?n1 nlatd anbtqn optTnnbs odouoS qns a

'nlotd salaprn Dut'tssUsaout aulpnllps ul JDll'IaJoJelatu BaJBuJnlsEJ j
e1 e8unle os rcr€ ae "'1uncst13 o7otd ausslluap'tt 'ynaq solnco ols1r e
e
tanto7otd'Tuatogf oqntd.taluaptt'nqntd sntutpla Dpunqrp'tJ'snslJ rantoyruci
J
snunssrpuncur'ro116r[ed ualelrppa; Bopal e ap lrnpour alrugur pJoJ€1our

urp a"ra16eu en1 1od runc pIBJB aJBJ rep 'pco.req alelllrlqns ap IrcUI?rE
ap col un ',reur8r.ro Inolcnu e1 ap arienpap ur,rd runrierru,r ap rur8ed
rcuro ap ourq reru ed g"reoAggsap os oJnBSa;, 'do"r1 rnlnun"rd € plelcap€

erernSggsap o-Jlurp e16eu 1od as aJBolBIoAor rur8erur tS tou rapr algc pl€J€

as aJBc u3 'ro116r[ed rnlnsg.r Rl€crpop gzrleue e8unl i'ur.rn 16 gII : 0lgl

'e11eneg'pa) (Jqapplro Inuoaqco) oclplolslro alDlqrcouuoC II uI ruTlTC
',,p1ndur-as gs" eadacuS aps alundurrl urp pcul arec prn8g o-Jlurp 'gco.req

epeouad ug 'ornesa;, pl€oJs ps 1n1nd €-oc ruapal gs aJac as 'atiua.tur

ap rA gnou aralSeouno ap luaurnJlsul un tuateJ ps lurJop FJoJBlaru
o-Jlurp pugJ lepaJord arnqarl arunue runc p8ealaiul as es ea 'r$n1ol
t$ 'cr3o1 aropol ap lcund urp glsnt reu aleod os nu urnc arirzog

8II sIJNg VICOTVA'V VT YUOJVJAW Y'I gO

114 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

qi, la fel ca Ei iimbajul literal, nu izbuteqte s[ justifice natura lui

i-,ritinuecu"r.sa"atv*"oP-"reneifolnonseoqaduilntraialiomati.turb*iif,uoaidi"lgi[.iesd.aetiidAemeni.pxrmeiIbczauaroiipicttucluuetl,iqnnacuadiir"teoisraeu.rftpllp,feuatutig-tdu"rac"oieao"lsrbiaimuneua"sb,lbi*icaeinlieaeuunucjsscttdttltfrulraeiluaglaub.slutgicaieupelrai'aetrorcereclDa,bftproense,aeori-Emacinliltnatcfeuermduulxaccddlpauretateurrtootiebrmasipnietierpeieb)mxEu.ciarlitcaiesiecsoedmtpdu[lri1eenedi9vnvce8aociats5rraltlteb-eeuz-uirulimqnndvrciiootearfaamirneenerlli

ilaiuctceornnalsrieatiatuadsieueipnfrvaar!e[uunenosfrteeflcesnedoldmveee-dnaeelmddoeciluesmaesnaesnnsusem.cCuenedieEaairc,fiexanelteafezindltesEprevrssuelfiagMzuedrdainiul,

care nu sunt cele ale metaforei literare'

,fo,aNfceuPirenitum6cn"dvc.eitdSuReolrdmylutehulpmisal.euprscueauorrie*tsuupe,esiucteeutlEletuigpumaiistnetlotut[liaidnAcinldaa'epitnrnueindgCecmotLardiiltenleet'vee(tnPud'Leni(rcI2e,11ap03uo:)tea5et?lmiuc8iCPvf-aaa5c7vfii9eeCcl:ae)d:a

Omnis mundi creatura,
Quasi liber, et Pictura
Nobis est, et sPeculum'

Nostrae vitae, nostrae mortis,
Nostri status, nostrae sortis
Fidele signaculum.

@- e;cPHrPteurhlipompb*irtlpoeianfoznlducelIcmiahnIteateGdaI6aaurginmigrc9aab4lnamilioi4sac"miahc*")tata"noi.Jglr"e.i,i-eo4iJa,tn"rit..itrit;itaaiaaciuc"a"ttodtprsunDieo,sccefr,ioer,imusclipo,inemist"lteauarbqqiolomitipezlsm"sd'eet9eerduiridredom"icaoeaalel-vaerDnesagiulCeooiin'lnrleie,Eiea,smsx"lxiitemeeeedmnbmrlAoeotprcplAp"eluteolrglleisepeixivapn,maogeornienntdfurtiimrgrlu,nineuddau'meeclaeiEtllllaaeaae
l0.Dagdi(u,fq,n,Si,lo.icsieAutfudreeacegoiloehelnrlroelm,tee,isaIurgt,mi"geplo4rio)i.,eou,a,rf2itndaao2Bq7fdl8riue2i.u"mu:iod:g.g*d,datdu,,r,.slIAria*id(sintiDtt"tlnrelica)ti"le,e.ei,lft^a-ubulsf,glltreiir"c;Caif-;oi;rhtt;a;ittrq;tq;t-rcet*"""i*utesgi;o''ios'a,;toiit,*mbe'i(ii'dDauiCuedtmA,eutotailtaicoli-iediudouxroiattdiiadc"m'etoootrusrge"errrotneien,.(pitIqrinEucI3miiItisav'r'xu46,lpIr1rsIds)sIos'a'o'eei12sidcAnotf6i'riot1maa'n6aior2tl:imabi'lu:i(rlPee""EeidouAutnsztdpytfliataeliamee-alldmg'il-l(uo.iiDsutqucoldrooeerudYrgirnuiAi!aini1dsartabrnt'iteoicre]'naalapleVlhIltiAise'uugaIstuiIrdma3is''tgt17uurasuao''lrilsialpg"ibi82utul)nuei02r'nddis-i-::

alsa lgcnJ?uJ lBJnSrJ suas ore luaurB?soJ InoN 'nPs InpugJ BT '("
'lr.rnlnuriuoc erlurp Inun nss) plnuriuoc atso IJ noN lac era.rgc ersa.rdxe .66
snd
alsa 'rcrlortuas ruaruJol u3 'snds 1a;11e 'nes - lnp.nds alsa l1eIPIac aJEc -lu3
:08
n.rluad BJaIII a?sa 'no1q rnlac eaur8eurr also lualuelsal InIqcaA'e1a1elud pni
urls
rJnlcal raun BolelrsaJau pugluJge arirzod P?suace gzeeuorfce;rad uaFr.rg
vq!
rur 'aluorue?so;, gnop oIaJ oJluJ olellJelueuralduroc o rS aricurlstp o pnl
eundord FurJpu€xalv luauralC 'F{ceA rnlac IB lelol 1nluaurrJ}ap uI '1uetu
-Elsa[ rnlnoN e acrlsou8 rrJFnIeAaEJdns aundo as B op slrluluol uI -0le

'luaurslsoJ rnlnlqco1 e gcuo8elu grnlcol o PcJBacuI '1 lnlocas u3 oll
olor
'er.rpuexely urp uolrqd .re1 'ecrurqa roJo;, € gcr.ro8ale gza?axe o Plsrxa BIA
i elernleu IJnrpAapB Joun E gcl+Itu €oJllsol€r? FcrsBIt ecrda u3 gpe,r
gs elSa.rop ac pcuo8ele arirperl o a.ra16uu BI srols Inrpau u1 lrauroll EII
ad cuo8elu drqc ug nuSo.ralur 13 rrca.r8 :acr1sr.r1ed elurnldr.rcs rarirpe.rl
erirrede op aluruu! 16 eaq"ron es pcr.ro8alu e.re1a.rd.ra1ut a;dsap 1o;, EI

'3.IESJAArUn eSe

ursrloquns" Bt lIuIJop lsoJ € ac Booc rode ruarrap e n.rlued 'lernlducs 'eid
urst.ro8ap ec prceds ug a.ra16eu Br IBsJaAIun usqoqurs lsoce 9c aunds e nc
:(3
pzBole^rqcg 'gcrlnouaru"req piur.rac 1da"rp 19c 'gc18o1otusoc aapr Bc 191€
Ealrec U rs Barunl Fc saapl Eec
glurzard as nu urlrp lnle8ep nc PsIJts '(SI'II tofout utunfuag1
pB
,,urenbrle tuourpnl11fiurs Buoq €{Iqrsrlul p€ stuuro ea.rod.roa uatuel luaqeq" i lo

to1c1r1-1ureg ap preqcrg gdnp.ret '(7'IIA snqalp snqul aO) ,Jag. olplp 'In"
nlp(
snlducs lsa JoqII rueprnb tsenb" Plrqrsuos BaIrrnI '.to1crn-1ureg ep uJ
o8n11 aunds BA urnc e6y'e,rec aianu3 ou Ps €t nazouung ap snd lsoJ g
AJE
JB ra InJarlrqou ulp luaruala ocol; runc rS ec gleSo.talul alat as salunrl IUAt
IAJ
'urnlnlned lrcsorogag
uI i
eueru otur.rd sllnluolnf
Juo
oBuBlrrnq JaA sllBloB cIS
IUO.
'sualJo lacJBtu Esou
aJl
e11and lo xauas InUIS
'e11a,rou lo snlol Inurs IBI

'suerJolu opuatJo INI

'1en1ap runp uerolled u1
'1e.r1dsxa sog suertds o8rg

'orres ourl.radsen
larouJa sou snl€rouao
'1a.rog aueru oruud tunP aen$

'ollcal aBlr^ a€JlsoN
'eso13 suacop sn?els IJlsoN
'eso.r lr8urd runlels llrn.tlsoN

9II srJNg vlcoTvNv v'I Yuodvrsw v'I fc

116 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT I

promisiunea unor lucruri viitoare. Odatd cu Origen ia nastere,,discursul

teologal", care nu mai este - sau nu este doar - vorbire despre

Dumnezeu, ci despre Scriptura sall.

Incd de la Origen se vorbeqte despre sens literal, sens moral

(psihic) si sens mistic (pneumatic). De aici triada literal, tropologic qi
alegoric, care mai tArziu va deveni cvartetul exprimat de celebrul

distih aI lui Augustin din Dacia (secolul al XIII-lea): ,,littera gesta

docet - quid credas allegoria - moralis quid agas - quo tendas ana-

gogja".

Incd de la origini, hermeneutica origeniani - qi a Pdrinlilor in
general - tinde sd prefere, fie qi sub nume diferite, un tip de lecturl

care a fost denumitd ,,tipologic5": personajele qi faptele din Vechiul
Testament sunt v[zute, din cauza acliunilor qi caracteristicilor lor, ca

tipuri, anticipdri, prefigurdri ale personajelor din Noul Testament.
Unii autori (de exemplu, Auerbach 1944) incearcd sd vad[ ceva diferit
de alegorie atunci cAnd Dante, in loc si alegorizezepefalb, aga cum face,

de exemplu, la inceputul poemului sau in procesiunea din Purgatoriu,
pune in scenl personaje (precum SfAntul Bernard) care, chiar rdmAnAnd
individuale qi vii (qi, in plus, personaje reale), devin ,,tipuri" ale unor
adevdruri superioare datoriti unora dintre caracteristicile lor concrete.

Unii se hazardeazd. sd vorbeascd, in legdturd cu aceste exemple,
despre ,,simboluri". Dar Ei in acest caz, probabil, avem de-a face cu

alegoria: faptele, interpretabile literal, ale unui personaj devin figura
altui personaj (cel mult, avem de-a face cu o alegorie complicatd de
antonomaza vossianic5., intrucdt personajele reprezinti unele dintre
caracteristicile lor ieEite din comun).

De orice factur[ ar fi aceastd tipologie, ea prevede deja ca tot ceea
ce e figurat (tip, simbol sau alegorie) sd fie alegorie nuin uerbis, ci
in factis. Nu cuvAntul lui Moise sau al psalmistului, in calitate de
cuvAnt, trebuie citit ca fiind inzestrat cu suprasens, chiar daci apare
ca expresie metaforici: inseqi faptele din Vechiul Testament au fost
astfel predispuse de Dumnezeu, ca qi cum istoria ar fi o carte scrisi
de mAna sa, pentru a fi imagini ale noii legi.

O buni distingere intre fapte si cuvinte se poate depista in De
schematibus et tropis a lui Beda, dar cel care mai abordase aceastd

problemi era Augustin - ;i o putea face deoarece fusese primul care,

pe temeiul unei culturi stoice bine asimilate, pusese bazele unei teorii
a semnului. Augustin face deosebirea intre semne care sunt cuvinte
gi lucruri ce pot funcliona ca semne, deoarece semnul este orice lucru

care face sb ne vin[ in minte altceva dincolo de impresia pe care

lucrul insuqi o lasI asupra simlurilor noastre (De Doctrina Christiq.na

11. Cf, De Lubac 1959-1964, Compagnon 1979, Bori 1987 gi, pentru secolul
al XII-lea, Valente 1995.

aO) uoSuo nes : (rnurrlllusu€rl €rollle p€ (uourpnlldJnl IaA lBoqBI{ INI
ErJo+srq :oilirrc" '(g'In{ 'nDW uD ruluoral ep '1zan'61
ruolelrlrqrssodrur 1a.t 'nldruaxe a.rdsa6'71 DU
'dec'186T r?lauelN rzo.l,'urlsn8nv rnl €cllolrues AJ
't66I olqcco1 rS 'g1 nJ

's1|roJn€ IilB BI a?€ro8ns BIBB olSasPF a1 utlsn8nv PcBp rBrl{c al
'aleyu.repour 16 a1€lrlllqns uIJd a"reo+rluln luns llirpuoc Fnop alsocv IIJ
'acerps aluatul€ray1 userdxa cot uI aund nes saryYnLfradns u! aprard os
toJ'
e.BJAnal3dlIuets1nploulgnccrcguluntzlBa.rrSdosruans",Bt.ai{lrnoipn,l€, -tat-p"qIac'..utrgnclugriuPes.rna5rnrsqanJCl FsuI
e,uisul 91s
aQ
ap rS ug8gd ap lg?B l€nlrr Inun Pundns as Fs Inrollnlugtr tr Bc Plurlnd
nJ g 'ra 1n"rgd nc a3.ra16 aI I 16 aleluore eluan8un nJ solsIJH rnl aIaJ PSI
-eorcrd gpds euapp8el I 'uapuudap alaunq nes piurpart ap allrnrplap€ ?sq
gcrzerluox gs aled '1ereg1 suas nB aJ€J IJnJcnl aunds Pc€p J€II{J AJ€
'elnlducg pugt p?€p orecarJ ap +€rn8rJ Insuos urnugq FS arnqa.r? ap
pc aunds au utlsn8nv '(gq 'L7-Z? '08 'III nuDus'trqC Du'tr7?op aQ)
IJ.
snruocrJ ap asndo.rd acrlnoualrrJaq alln8ar puglncsrq e arro8ol€ €J lBnI
arnqarl lqeldaece IBJolrI suas are aJBJ BAac Fc a8alaiul os runC Ea

'u1a1ered g?uopl^a acBJ aJ1

e nrluad aqualuala PJaJo alznlcuot uJ JBI ',,?r8uld lunlBls urnrlsou" op
1a gc eriuale a8e.rle au 'InlnJgBpuBJl aligler"rdo.rd e.u6u1 B ap alureul
BJ
tg,r.ape-r1u3 'r$ 'tlSaueuro nier,r € orJoFaIB (a1r,l'r"r1od errrlela.rd.ralur ollaqc NJ

alrJaJo luns 9t€p) rueAap eleod nes aur^ap (oluolulBra111 1tqr3t1a1ut 'el
augrupr pcep Jerl{t) rA l;upue.r1 ap ouri oc Baac tol gralunug'(uerantl '0?(

pD qpnl rJ rE Pc€p PpJnsqB g JB aJ€c arsa.rdxo) nJnpuntl un aJSa JO

ninm aunds au nu 1g '.ropro8ele BaJ€culpocap n"rluad runricnrlsut ep pu
'nJ
nlqru€sue un glutza.rde.r '11nur relrr €q - PJoJBlaIu o nu 'or.roSole o ?lnur
rerrr alsa 1a ap psndxo eaC IaXID snuqpCg rnl InJo+nB €l r[rua^al PS 'ec
'I€ralrl rA g1en1 ag gs oulq atruoJ eelnd ,ru eaunriresu JBr 'na1 un rS
lIJ
gcreodnl o 'xur1 un gs€ocoun1u3 a.rnppd o-JluJ tsaulgluI as ga aunds au
'1u
ouo8ale o J€p 'o1ultu IBJalrl suas uI "rer 'na1 un alsa aIII{V 9t aunds au
pJoJBlalu g l1apr.ro8e1e nlduraxa ap BJ) leln8g suas un olnquts o[ Ps Ec
leurlcul alsa 1n1ard.ra1ut'qurtqcs uJ'BJoJPc rS pqeldacce IBJa1II suas un
n€ aJBc (rut8uurr Ioun B nBS ualuJal Inun E nu 16 'runtiuJau Ieun e'ozvll INI
9J
raun Eounrsuaurp ap reclqo ap; rrsa.rdxa alace ne oJ€J eleod es ec UI

Jep - csoJgldoc drqc uI soulculru ag 'suos ap ?rsdli ag ealgd JB Inlxe? -BU
€1s
'uata71t7 pn tlenl rJ JB pcep 'aca.reoap '.re1c alAeouncar 1od es BIIUIU InJr

-o?aru nes €JoJ€laur urnca.rd rdo41 '1e1sueJl suos u1 tB nr"rdord suas u3 IS

selaiul arnqarl uuras un pcep €aunllseqc ruri"rgdsap gs 'aru1c elaa ep IBr

an8rquru rS arncsqo alouruas ura8urlsrp PS laJls€ gfe.l'ug au urlsn8ny ard
'auruos e161u ec all?Ic U e nrluad auuos ec
le"rnleue.rdns drqc u3 esnd g 1od (a;ces IaIJolsI Inz€c alsa) nBS aurues INS.
1da.rp a1en1 r; 1od arec afeuos.rad 'a1deg 'r.rn.rcn1 rB plsrxe leuoriualur
acgruruas e nrluad tuo op asnpord alauuras ep IrnlPIB,rer'unrcnl luns

alauuras al€o} 9t.rn8rs rep'auuras luns alrrnJcnl alBol nN'(zrl'I'II

LIl srJNs vrcoTvNv vI YUOdVJSI I V'I [O

118 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

sccIiciddnn-ncreaeeesosrnspdeipAiascsdeimcsvrttimieneeteeaoasnnmpncstctlmeiaeeieiin,srvotceoaudeantabielpx-veuczisteeeamuuaccurlrrlefrtleenileiiusupoetaapirtsdtcriecraavrorobudfepsunlpu.oiuofcaaaritAmreieitirptiv,uua,itczpeenrbendrmacoebeivndrisogteeei*uvcnbalaexi"pallpviiuuipinin"uarnsudeadnpnqsistcteeucsiieediitrntxgnasdes-dtneaiur,ndiremmftrdieiutcupaelleseoareunrneicdtaiantu,.tiirealcocne,t'prr'pleefceisdrdeheedteratneqdrrnxibevtsceuetc,atiudi-ivlcipasiueeeiiraorileneguuiaplagmiessoddoepitmneedriarntasauuceictatieuultirttrssinareatcsssclerau6.adiii
slcgdacaeadechorcsrcrmeucdeiesnuaotpstosidnnctatcaieodrnsdibeapuit(ratlqrce?ueuIftgI.rben.cauDuar1dle0eiinenl.seauu1dd,lc5uesidq)vrenm,auoiteaetriaridaxbre.npipteclueirrqdgmiemtcieetoehddvnemdiietdnie6l.eosEiraanpe0prirl.teeemigonnggroci)otcdutruaraueiv,,arjiabudgnithesistuietc,isnn"o,tc,o'cadifrgia,ii,aifrrtdirigecnimec,a,'brdra*pfeuaitpei,iicreco,tdraista-sarjni[(ttcv-giisleefiaiiieisan,d,irirrcldoreerrdrcgc,a.rctuiroedDircnrgoaissaaedaer
pevepsvlMnadsSmdslnuluanreoea-eeluaeooaueimocmrntmmtpmblfuuprrBDositerianlniaerrrndrpluraesouiluuiianmsdiiuferczfdipsdistttaiecnetheceaoe,eerIiiplaeczeaollodssdeilfolipecarlalceaiaiiociuedsmceurulpucamutemagDoepttalerfelcreetrsnrreelieeungaeuodacadpuudmirriueuciiestntsnmgiciaRaiusrrdiindleAriasotrtPpraAotapeerresadutplihgeimcceddsneb,e-sasaiuagxery.gsnuac-dtvcllsadleeolvoeild$eneiiiia.racnnmoaitlaiuilifdpulme$drlnsioeslnapeefqrstergcimniaiu-ueeicclfid,uncuiitpqnurrdcaussidbEidcia(ipazd,.rNdtldalcveeurlndifopiAetaeiizaduaie6pnsruaclaaltroceeasieeokmassdipdpMlxlhllartupuelucarriipeaageatEimetamiiiidtrnrolcdlDrmdieividnHnueidrtecitibueuciuiu,anul,ietqofecueraluairrtlntrnenraeldpstiMl.idoelc,ceddeoiuro,iDritriaciNecrirpcniumanieamfraraduuavoirrmvoseeec-is,pepnaroipueuesneascenrdi,eradtolnncdceutieeiicddzarnicpiueilamnuivuaide,ncrimqrz.ntrreeisnedi"uitAieduootptircapgruiloeartfasoiuodri"aiie-lumbiscsuerslteeilttaluueilayieulsaeaaribdBchni{EdgmcnbdiuiiprenciieptetotlsesiuyreseretlaiacotileemiRlam,uorasuAcrspla;ifuaibemoeoovriaouitdrtzbotarrsruinnuloaeseaiueoiraaic,adregsdlslrmnctrifaen,zi.dianDcciauarretsqslupueEeeseesoia,ieoioiti

ale lor) la a face lumea un uriaq act de cuvAnt.

principiis-4.2.9, qi 4.3.4), potrivit cdruia SfAntul Duh introduce in text
mici detalii inutile ca semn al naturii sale profetice.
L4.Yezi qi Epistola 102.99: ,,sicut
potentia etiam factis loquitur',. humana consuetudo verbis, ita divina

' ollllsulJX' un'loqut t1s' opnlqtutts' tanuals ttu

iiil'vit;'au;p;tin;o;ttcrulnon\€oqlnl*rurnst"C'rtar)"no€\aa"upola-aItIu1/Xe,n8*a1'at1nillu,ia.it,nl'1ao,q''i71c6p-oauttlu"uet'.osr€^ungnr?ogc!s'oaou\plonlI'eqruroprlaJ'ers'ooaolleulrEp?ncptlurlHrpauupr'pe€lroca€lrrled9'(zerqruclvrslr1n''r.nsouoa8q'el'drcldesuoaaucpqg'91

'eraIEJodJoc ri apqtsuas T

Jug'lonfIeIsyr'lJpoeulraltoru.arnrnJqI laBprsrroauge.drrpegeo:o"arr.Jpo"adsllglon,,p,leqaieelufa;erlrcrnl$gEdlluuuJeou€ucreratsucnIlB€BoPqarulcspruouqJrtu'ocr?druznrPrJccgBl'1zoluo$rruu€zrda1'aredoruzac'oreBr1atouaara:carsrruu'aruereupdderdlnaueupll r
u,p ,6 ,i.re,1soq urp'r,p"dolctttto urp loc olso l€sJalrun lnursuo8aly r
'(986I doie'ro1 /a;
rafung 1u iuel a

aIaJBtr [ urp aleaJa rB aznac ep e'nnrr6ul eldn'ra'r1u1au nt acBJ B-op aJ€ ac 0
a
'.ia*ai'o'f.ui1gpou.uerucJnpJragrnBg,i"8o1r"uva.nuist#srr3uouelp"1egu1eqsr;gaootsa''.o,do.ne,pIrlgli€lonqroto.l,rrtuucnz8a*sJdlrl.Js'ol.,tlrreerueInoea11lctguar,t.uaof*,r-ireerpngeleupcura"rlg.o^a,rptplrqctr6ut*ier-F"t-usns"carerturolallrsre'lsoezeugdoJrrru-ort'a"'lcua9dopoa8'irureStuonFur3actrqltnplulugraee1unpIls"uE'uu(oI8:gIonguuoc'gulrrrrcuuo"crapari.eoo;rondual86rnoaoan€ebccrlrs'r.ucJr"aB€ouar1uoazc96narIrecl€eeurPlucqo'rarzrg1'uurBuBsrednluclaadaans1t1sgalslnpIrCerISeau'a1'lrIaQusuJperc)l
I
y'g otn8tg
I
slqJat ul sucolur s"tqsnP\ uct nlaiul sPcolur
crleod crErntll PrntdgcS I€sra^rufl 1

urstroEelY PCrzuslotu pzoluesusd I

IIISITOqrulS T

'i1 e"rn8g; allraJlp rurpn+rle ap arras o I
,(m\o.t\suotuap pnqD rn?D\p pnl?rrrle 'snds IaJIIB) pJaue8 mlnusqoqurs I
uud'ea1nd uron
u prrr*"8 "rrtq- n1 'as-npu91ncq;€ ruapol 9s 'o'reuun
'(alu€(I a.rdsaP

raan$osuB.qnnSrdf;ng;sriliuarJisoeordupAloorrqaiStnosudr9araccc1lsaaaaoc.lracra",cs1pqa1€",s,""ornpdpuie1aIigpllo:t"atrp1test1tteiggo"11s-^1agaappclp.3enarplq'druocstr6'anranclud,eagrgIa5Bcuosrnr1unodacdu'canr1"norBduaolrePalPulcJa?osrn'Bc1pBoaaJqp;tJuualosn'rAuaurlcscEgeusd'uoeau181pl6leuuopgrul

6II srrvg VIDOTVNVv'I Yuodv,rsill v'I so

720 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

Despre alegorismul scriptural s-a vorbit deja gi vom continua sd.
vorbim peste pulin timp, iar in ce anume ar putea consta alegorismul
liturgic se poate intui.

_lumAeleagsocri;ismneulppuoteemtic este cel folosit din abundenld de citre poezia
,,pddurea-ntunecat6" sau la intregul
gdndi la

Romqn de la Rose: imitd modurile alegorismurui scriptural, dar faptele
pe care le expune sunt fictive. La o adicd, orientat fiind cdtre edificarea
morald, poate cel mult doar s6 aspire la o
alegoria poelilor se funclie cognitivd. Dar
tocmai in legdturi cu
conture az6. o serie de
probleme destul de interesante.

Evul Mediu abundd in lecturi alegorice ale textelor poetice (cf. De
Bruyne \946,I,3,8). Un prim caz ne este dat de fabule, care, fireqte,

vorbesc despre intampldri evident false, de exemplu aducdnd in scen6
animale vorbitoare, dar cu intenlia de a comunica un adevdr moral.

Dacd citim diferitele tratate in care se prescriu modurile de a citi
corect operele poetice (vezi, de exemplu, Dialogus super auctores al
lui Konrad von Hirschau), vedem cd e vorba despre adev[rate exercilii

de analizd textual[. in fala textului poetic trebuie sd ne intrebdm
cine este autorul, care sunt scopul qi intenlia lui, caracterul poemului
sau genul c[ruia ii aparline, ordinea si numirul cdrfilor, .u re tr"."-

apoi si examindm raporturile dintre littera, sensus qi sententia. Dupd
cum spune Hugo de saint-victor in Didqscalicon, littera este aran-
jarea ordonatd a cuvintelor, sensus este semnificalia limpede gi lesni-
cioasd a frazei aga cum apare ea Ia o primd lecturd, sententia e o
formd de inlelegere mai profundd, care nu poate fi atinsd decdt prin
comentariu gi interpretarer6.

Toli autorii insistd asupra necesitdlii primordiale de a examina
litera, pentru a expune semnificalia cuvintelor greu de infeles, a
iDusutpifiicaacefoarsmtae,lesegrtaremcaeticlaalesegnissuilntinacteticneli,onaaint ddiecaafuigtourr,ilaegaqi
tropii.

cum il
sugereazd litera. Apoi la sensul ascuns, potrivit cd.ruia aliud. d,icitur
et aliud demonstratur. Dar se pare cd existd versiuni discordante
privind diferenla dintre sensus qi sententia. Dupi unii, examindnd de
exemplu o fabuld a lui Esop sau a lui Avian, sententia ar trebui sd fie
adevdrul moral pe care fabula il exprimd, potrivit cdruia in povestea
cu lupul gi mielul lupii sunt cei rdi, iar mieii sunt cei buni. Dar

16.,,Expositio tria continet, litteram, sensum, sententiam. Littera est congrua
ordinatio dictionum, quod etiam constructionem vocamus. sensus est
facilis quaedam et aperta significatio, quam littera prima fronte praefert.
sententia est profundior intelligentia, quae ni.i expositione vel
interpretatione non invenitur. In his ordo est, ut primum littera, deinde
sensus, deinde sententia inquiratur.
euo facto, perfecta est expositio,'
(Irr. 8).

'(Z pe 'V '1 snttolcnporlul snlolcP4l
tuesdr .rad ponb 'pt pB ruaurpnllllurs
'o1ilIanS),,Jn1tuaAlod '.rn1r8r11e1ur
ruoluoJaJJrp urn.ra.r .red tunc ,urnJel opnlrlrurrs lso urrua BIoq€J€d 'srloqe.red

ur lncrs ruoulpnlllrtuls unpuncos :sllsa8 snqal uI lncls 'uror unpuncos
'ruourpnlrllrurs roJ runpuncas la uroJ lunpunoas :.re1rcr1dnp Jnllcrp BIrolsIq

pas 'urnctrolslq pB rnllcnpar ponb urnpuacrp nlcallolur octloqe'red oO"'lI

Bc ps€alalul a nu PcBp aJBolPIaSuI aJBdB Bro?rl oJec uI) crJoJBloru
arrqosoap o PlBlurlqns
Insuas arlul Inqarl re PsuI ur"n*.:j;:Frm

nuBI s'Ie(iIlBt?rtoJI-ucrd\Er1s)ne)'std; ocrtlng?aalalBnoedslB(onlnlrqJ€rdJ suIIn€scua(useJ'qorud[qscusasuu!I)i(InB\rconIlJr
r8 n1oqntnd '(1n1esta.l,tun glurza.rdal Inphrpul aJeJ u! Insuas ug'crdr1;
Tntn?ql '(rolaluaurruala oJBzaJc 9p as a.r€c uI 'c1.ro1s1 PcIpB) nttdold tS
uI rJnsuas olalrJaJlp oJlu3 lJrqosoep
oleod IBJalrl Insuas : JolFIuJn Inlal
alsacE azazrl€{uolsls Ps 9cr€acuI (8I8-ZI8 :II '976I) au.{nrg eq

'rraloqe'red ug 91du:91ul as runc e|e'tuautpnltlluls I
lanpunJas r6 'a1r1sa,rod "ro1e1de; IB I€JalrI Insues gcrpe'utat unpunJas IaJ
ed cr.rolsr Inlnsuas InJorJalur uJ ?sul purqasoop 'cr.ro1st IoJ eI BacnpaJ I
ad 'lloqered lnsuas (crSo8uue 16 1e.rou 'cuo8ale 'cr.ro1sr;
II Ia aJBc e.ra8ns srsualeH I
aI€ rJnsuos n.r1ed oloc BI e8nupu as ps I
rr.rnldr.rcg
T
Japuexalv 'grur.rdxe II alurlnt olat" oJEJ ed lnsuas op rc 'alurrrnc ap
1noudl'eelsnlecgrqroJnl JlaccnIau?nBdcsgr1uutueo;esdIenrgccnelpP.rcurpquc'lag1a11enpq'uaJlu.r?pcrraapu€ndEsc(e7luI8n:l IUI .
'9761 eudnrfl oO 'Jc : A'Z't ouoq ouuns aO) Srnqsserls uol t{olrln F
'gcrro8ale DlluaJuas urp lac lgcap lnzPss rBru olBlllllqns op IoAIU un EI
'1e;a1r1 Insuas ap lcrJls gpurdap gs ared crloqu.red Insuas e olnq€J raun 0
crloqered rnlnsuas ea.ruadocsap rS pcuo8ap Dllualuas earunu os ac Baoc
1e ase6 a
a.relnpc plsaoce oJlul o?so oJrqasoap ac JBCI 'IIio$ a1e a1s.rg,r J
B e
e
Jolac B areluaze.rdarex Dplaug utp r{.rgc aseS elatut.rd neoltc JolsaAIrS
I
preurog nes d.rnqsrl€S Jo uqof 'sa.r1teq3 op preuJag 'rri1u a.rlurrd
'laJlsV 'Iuaureo aJturp 1de1eiul r€tu Ioc rS rep '(a1a1xe1 neelSounc B
as r nu rS gpua8al o reop Bra JauroH) rfaod a"rlurp arBlrr rBIu 1ac ldalp
rerrrnu nu leluaza.rd e.ra nr13"re6 'snrqoJcetrt Inl oIB nt1€ren ardsap I
apie.t"rasqo rS snr.l,.rag ml InlJe?uauoc nealSounc giuern8rs nc rS '1np.rard E
rzplse 'snleuoq InI IB crJaruoq nrJeluaruoc un lqeqord nealBounc
rrlelarpapueruor 1a;o.rd-rn1n1aod 1e gcr.ro8ele Brnlcol 8l uluopul un
nlpa6 In^g uJ eaua.to.rd areolzr ac urp trrapol ?s Bc (186I; tllereduro3
ry7'7(L3tZag11-g1oZaEoT:pIaIw'9\7a6u Iote\t&u.fttn11lgrualOllr, sunte-ap g
ap lrypaw ung ug ES r.rnlducg urp

'Jr)

rnloc Bauarrrese 'suncse reur et.ro.8a1u rFAapB un rJ JB nl1ualuas pugx
ed 'rn1n.ro1rJro lrJaJo 1rco1fruau 'cqoqn.tod suas ne alalnq€J'ni1e gdng
LDuuaiuas rJo sns?las alsa '1a1oqe.red 1e unluaun?a?u1 lale qns PcBp
rerqc '1rar1dxa ap lgle ppal o InJolnB arec ad eriucgruuras PlsBacB

srJNs vleo1vNv v'I YuodvJsl I v'I so

I22 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

translatd) Ei sensul moral al fabulei, care ar putea fi neaqteptat, f6r6
ca fabula sd ineeteze a semnifica literal lucruri inteligibile, chiar
daci sunt socotite false. Dar poate cd medievalilor li se pireau la fel
de false atAt faptul cd o pajigte putea si rAdd, cdt gi faptul cd un
animal putea vorbi, doar ci in primul caz falsitatea era in adiecto, iar
in al doilea - in cursul faptelor povestite. Pe de altd parte, in aceste
instrucliuni pentru lecturile textelor se spune cd e bine s6 se identifice
metaforele, dar nu pare ci ar trebui sd se facd eforturi hermeneutice

deosebite, pe cAnd, daci este citit Esop, trebuie sd se faci un efort de
interpretare, fie el si minim, pentru a inlelege adevirul moral pe care
autorul vrea si-l exprime. Inseamni cd aici ne afldm in fa{a a trei
sensuri diferite: (i) sensul metaforelor, care, dupi cum am vdzut, nu
constituie niciodatd o problemi; (ii) sensul parabolic aI povestirilor,
unde, fdrd indoiali, se cere si atribuim autorului o intenlie moraliza-
sedonbuscrudrm, cdineevmidienntf;alqsiit(aiitie)aselintesurel ia-legqoi rtioeti,uqcia,reacneestasjuent6s
toare, ca
moral
nu

sd cunoaqtem per speculum et in aenigmitate.

Pentru a complica lucrurile, se observd in sfera doctrinard niEte
atitudini ce nu suferi interpretarea alegorici a poeziei lumeEti; de

exemplu, John of Salisbury (Polycraticus VII, 12) va spune ci, deoarece
literele laice nu trebuie si ascund6. mistere sacre, e ridicol, pdgubitor
qi inutil sd cdutdm in ele altceva dec6.t sensul literall8.
Acest punct nodal va fi dezlegat - in mod exemplar, dar, dupd
pirerea noastr6, gi uimitor - de citre Toma d'Aquino.

3.4. Metafora la Toma d'Aquino

Toma (Sum ma Theologiae 1.7.9) se intreabd daci e ingdduitd folosirea
de metafore poetice in Biblie qi rispunde negativ, deoarece poezia ar
fi infima doctrina.,,Poetica non capiuntur a ratione humana propter

18.,,Divinae paginae libros, quorum singuli apices divinis pleni sunt sacramentis,

tanta gravitate legendos forte concesserim, eo quod thesaurus Spiritus
sancti, cujus digito scripti sunt, omnino nequeat exhauriri. Licet enim ad

unum tantummodo sensum accommodata sit superficies litterae,

multiplicitas mysteriorum intrinsecus latet. Et ab eadem re saepe allegoria
fidem, tropologia mores variis modis aedificat. Anagoge quoque multipliciter
sursum ducit, ut litteram non modo verbis, sed rebus ipsis instituat. At

in liberalibus disciplinis, ubi non res, sed duntaxat verba significant,

quisquis pro sensu litterae contentus non est, aberrare mihi videtur, aut
ab intelligentia veritatis, quo diutius teneantur, se velle suos abducere
auditores" (VIII, 12. Quod aliter legendi sunt libri diuini, ali.ter gentilium.
libri).

'(a pE 't'8

'ruaS I rS IzaA : St'g'tl1 'rcon\),,.rn1unun,rdxa runror IUnTEIIB rueln8g
soJ tu€po€nb ponb coq ur lrlsrsuoc "'sr1en1t.rrds snsuag"'96
lo 1arr. "rn1rdrccu
'(9r'9'iIA

' ponb),.urnrulcefqns aelluaprlord aens lunJar lunsJnc urnsdr urn"ronbtle 1
uauorl€cgru8rs pe laqlqp€ sneq"
'1'dsar '0I'I'I 'qJ '5),,lluoddns urne J
snsuos rnllclp 'luecr;tu8ts
1a '.rnlepung ural€rellll .radns tnb 'sr1un1r.rrds enb orlecgtu8ts oral EIII'{'6I s
s€rle sal tun.ralt'secol .rod aelecgru8rs se'r
J
'oza"I€orJadns TJnJPAApB JOUn I€ J
E
riuecgruuras e16ru ec gpodtuoc as alasul alrJnJcnl epun 's4cnJ ?l? rIJoFaI€
oJnd Joun eieg ug tc 's'IqJan al apuo8ale nrluad nes rdorl n"rlued B
eldurglug Je-s urnc eSe 'cuoler napacord rnunroru efe; u1 luo?uns nN
'6rol€s refuaprnord asndns Jolaluouluala InsJnc J
r6nsug plenlurds eriuagruruas arlgc eundstp nazouunq IaJlsV'lBJalII O
Insuas ed gzeazeq as suas ?socu uI JBr 'rJnrcnl all€ 3l ?IurlJ? Pqurll o
ap alecllruruas eIrJnJcnI ar€c ur"rd ariecgruuras BacE also lenlr"rtds e1

Insuas 'Baore oC 'auruas €c nazauurnq ap alep lsoJ nB 'azo"r1st8a.ru1 a1 P1
gs pirJ8 aJ€ nJces Inlxal aJBc ad 'sa.l aloce PSUI InlnsJnJslp S
B plerparur aJucrpul o olnlrlsuoc ^1IdlBe3Jalsuace '1de3 un _ot
ri 13r1a1ul ols"o
UzeaJeu 'ld13g urp y6ar nB lrarla 9e aunds ernldr"rcg :JrJolsr Insuos n€s t
lgtuI gzeazeqas Blsac€ qcVzeazrlal.d 1a'nrces
IBJa?rl Insuas ad a1eo1 op '1tJ'S)..alaperl urnrle.rod.ror n
e16a,u"rd ac Boac uI'(9'I'I
rnp?xa1 Brnltal IA

ourpn?rllurs qns Bllenlurds 1a Bur Ip ae"rnldr.rcs agJces lsa sualualuoc" aJ
: gcuoSolu pluroJ uI a+Inlp^zap alnqor? 'a"ra8o1aiu3 ap ar?seou alIiP?IIIq ap
ac
-rsod csadpdap aJBJ 'aur,trp olaurel 9c a?rlupu 1a 'a1.red 91lB ap ad ocl

'ao7c1l an1nqnJ o?
JEI
rlsa,rod .re ilieod Pc aunluoc rarurdo PJnlFIe as Icop rS 'elseaae eual ed
IalolsrJv ad 1r1rc B-l nu gJpulg 'alus.rarrrun IJnJtnl eurr.Idxa eelnd -re un
rriaod pc BI€rnuFq apur.rdnc 1-n51 'arieruduroc ep uolurel (IIqeZIIBueau
16; nldurrs un BI eJ atlaod Inpou BI PJaJaJ as 16 aaruouec rrirzodo raun IAJ
ualred aurf 1a pcr8o1oa1 Eat nc gcrlaod ea'ralSeounc p;eduoc aJBa ui
nBuodlour}dlncee11.ialo€d llsnoeJp"a€rtduoaJa'('agtc8r.orloo1aaJr JEI
alaluauiSerg uJ rep '(lualacxa 1nun)
BI PJ-E
op Balu?lncu,{ nu tB '41;y ap

ap elBlEJl op rrJolnu nrlued ?tarqns) rarzeod B gulJlJop o ap leseraluT

also nu 1a 'ucrlselocs riol ec '1de; oO 'rrrunl e gleuorie.r a'ralieounc

ep 'csa.rgldoc Inun orunue tS 'potu un n€luazaJdar €o1oa1 riaod.roprur.rd

oIB rrJo?BInqBJ alrJnpoJa pc gJllalolsttu nuz(npry ulp asBUB eluol
'rar8o1oe1 rS regosop; e r.ral6eounc

re.rnd g.reorra;ur 'csa.rg drqc u1 'a1sa ea"race; apun oIoJE '(IilnII1qqJDJ

ollnr Dpar ap rcep 16; p1"re ap ln8ue.r rerzaod elAeounce"r I-B op
'pug.rnc ruur 'eq.rozr elsg'osnJuoc otXdactad EJ 'IIIAX Iocos ap ruaruJal
uI e'(ez,rpru€r;a6p'IIB-cIIn'€qsJra'9rza!,osdro€uroJ1rsIaIutnnbosBrlcelPrJl€anl IsnarlcnaqJaaJp?
nu rnlnorlaod

erieuugv

8Zr SIJNS VICOTV 'v VT YUOdVJtrI I V'I SO

124 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

PAn6 in acest moment Toma n-ar fi spus nimic nou. Dar in referirile
la sensul literal eI subliniaz[ o noliune mai degrabi importantd, Ei
anume c5 sensul literal este quem auctor intendit' Toma nu vorbeqte
despre sensul literal ca despre sensul enunlului (ceea ce spune enunlul
in chip denvotativ potrivit codului lingvistic la care se laporteaz6), ci
in actul enunlarii ! De_ aceea (comentdm
ca despre sensul ce este atribuit
noi), dacd enunlul spune c1r d'inlii sunt de zd'padd', nu trebuie si

inlelegem ce, gramaiical vorbind, enunlu1 ar ex-prima o propozilie
minciioasa. Intenlia vorbitorului, folosind metafora respectivi, era
de a spune c6 dinlii sunt albi (ca zlpada) Ei astfel construclia metaforici
face parte din sensul literal, pentru cd face parte din conlinutul pe
cacader.teGqeianplauratnatldsutvmollr.uzrliSdin.4et,teT(nosleimonnasatarsmaanilnsetlenaqutt)nelfeac.c[Dpaeaftartsttheeomdmeinnoeasr,eidninesstuul(spleietnersreapplri.ostpIunrliauIm)I,I
Senf. (38.1, ad 4) spune ci in metaforele scripturale nu existi-minciund2l'
Toma e inclinat sd vorbeascd despre suspans sau despre sens
spiritual numai atunci cand intr-un text se pot identifica niqte sensuri
p" .ur" autorul nu inten{iona sd. le comunice 9i nu qtia cd' le comunicd'.
Iar acesta este cazul unui autor (precum cel biblic) care povesteqte

niqtefaptef6r6sSEtiec6eleaufostpusedeDumnezeudreptSemne

a altceva. in cazul scripturilor, lucrurile se
Dac[ se
poate vorbi de suprasens
Tosfraco"cmolienthumuegiimtln.aoanesrbftaiiaaa[usicscaiiedtdnntoeuocrmnfeeiaaacaacnifptinurincsimrpdioacenuafriadleolavinetsaloseie.lerigamtCmbdrbepeatinculoifiesarfrinitpcilauatcaensmulptipledauiaosneiptmiseozpeitmraieoiscanrtlaiaaatirscrEieucaisa6cao,idrscDdqurpt6'oiuup,DlmratiiieeannmmosefsarazAiacrpenecnetuur,zt6uauigm,nilmrit-dae6aaaai,cvtrlareiiosmenssrtbbttouifutielrroaiieEleac:ti
de fapte, Ei nu de semne : ,,unde in nulla scientia'
profand este istorie inventa, proprie loquendo, potest inveniri nisi
irrrrnurru industria
litteralis sensus" (Quodl' VII.6'16 co)'
Pe de o parte, aceasta miEcare - inspirata din noul naturalism de
mlaaltpaeridrc,a[ vraiizirliieusnl,oeetaenlicucindculo-iuppneuidvnieeilresinspacorlepizu,dlsaaitmlecbguooerliinsstmmitu6ullliumdneiivsoetiirncsaaall,tIicltuueibmeRpsyettihraarrnitiuulers,i
ce sune ca o desolidarizare net6 de lecturile
simbolicl. $i fireEte cd in poezia
pbgAni. Pe de alt[ parte, ne spune
ul"go"i." aI! poegiior
laiJe, atunci cand e*isie fignti retoric6 (inclusiv metafori), nu existd

ffionibus non est sensus verborum quem primo

aspecto faciunt, sed quem proferens su.b tali modo loquendi facere intendit,
sicutquidicitquodpratrrmridet,subquadamreisimilitudineintendit
significare prati floritionem" (cf' Dahan 1992)'

,rtnr..(igqqp€t.0.T,'.I.'i, 'aJ'9,.wnl€rn8lJ.i.n,potb pl pes'eJn8g esdr snsuas g;
'llrlittt'st; 1a'r erido'rd prnbrle seco.t .ra4"
'rnlecgru8rs tlp:
'(I PB IS
tt!.
-Ir'qutou'ogsTJ'€gr'I'I,L.u'rpnopun€}c),g.rtuu8atsl€prealtlsrtlu runpotu'rn1Pe.r3'redns uou" .ro1 eriecr; za
a€leurpro pnrlB pB luns uou a€cllood'{ o*.-

,nnJas;ar'arsar,#gcrrcoueerlnulr,i,€sdr;ncnqllr"slaatJnornqcgoii€"lslo1pdaupelria;e€soeq'rJu1ugl;oaoloJ?rinrnelren8,r€peJar'lrritnupnaco.€rrrrrP''ouangllag.ailce.ira1^rirlqr8*rriegrrlpmaIicuceuauBtalror€us1rourJo,ullnoc'ao1lrIoolroeuu'Pclu1.rrlurBlroaoc11€SauudnraJqscarAar,ps?laerrerdnr"51rr""rla.1nnlrantldrude€-ag.ice,l1Jtaudo..lort1darui"€*ocualnzel"ldeaoelc'nOlsvrl1au1rrrnreasIaulu1e€erpnP8u€rsoad;pIcr1alzncapnaAupsc1orBnrJFourlaoesp'o1p1Brarl1PsecnunJrtenPIJ"'zn€cldJIllnosdPnuga"B'€rars1a1uau9luplnnOsqrdrg1ct1Jdnla€lJuutu1esp9outdsaa'nlnner1odaJrJpJrsu-IaelsnsJE€eu€1naI1caulEs1tir-su6leriua'ouuSa!gr11eaIaudtsIrsaruaa€"snaudnrPrsru"crBepPz1rdsa^ooIlaia€rpiJaet9ur^og'nrgBtaS'B^"c€rpda'grlr.z-Iea-nCrpccnnalaeaeruellu'J1pa'rpqadcite'ar'1aroleJzoduarq'uIjeluecopqrgnnloccralurd8l'ezplsByraa8'ds9"€gorrgr$'rrrsnr1Bopcnnuo'r'anl-aracspr1p1cJInuceriou'lJq1rsluet:rrd91edJlBSosirpdllss18s-uaxoaelal6xaa^anoraIooaupIJuapl1lluc:JPnsad€ur'lr€uPa€u.aeIs"sareIacr1rgrloncBpulrluBz8nlrrtsJplt€oeauronareus"€I"'o'SadlaJ.rcErrllnrtoteeoarassucaqurl9rtldEuueiantql'l€ureer;lJ;sclcl g 1s:
".sliu;'IIIprsrtnrBan;oainprtn;lssrpansa;uaoouul*;n3luadlaa;a-rl1"dss'sIrn-rngr.lesrcsla;.gg,ddrac;orglccnso;tnrJn.gliaprr,lug;TnBio'ruldI;saluinrtnn;rqlulr1rau;aerrtnqn.ceo.rzUrocsuearp,lronlxeese"1apr€a6uoa'6.6ael9l;r'ina"g"csnnd'8Br'r,1ra""nralutca.;1rrf,11r1ug€"o-nanBo9eldlaillpndluuuA-s"c1"uunI"Bponii'rJuqpoapes(aso'ccoclJ9rlBreuut'Inu'cearIInoo€ocI'I'lNd1snlydqnJalare-cpagrpnilrr'ooalralPl1'Brup?qle'r'zcd1rrnrsl.1nIarsl'apoc1i*lo8ute€re1rtdnglraon'en9rul'luunclsuaapcnarrrs1urulqr'rur3od"1dJalerauqnorJssnsnl'eo1sB'rne1u1orun8tsueloealuruar3Pg'dinsirae''cair'rouBrsslearann;zunaldlo'9cgcsraaue1epcurslusxauaun'uuaaBlcar9xIrodrIpc3BeanlP))orrzqssJlqlrPsnn€necaLe9cNcJJuaqlq3racalnurrs'aaniaEalldueIpBalcdIIl
erz
ra(9r'9'IIA
AIJJ
1p''s,rs3rroctr,pllol"cs"JoonrJpOJu\H)uisi,ronrolBdrnl'.suer"a.lrorrJudec8Haoxnes1gl!aneaap,dl'r,smaa(r.agurqcn-1nrrap.uaena,",.iutteult1ir;,1ntedutrpital'.rrfocuraS8rlP1aodUulleeeI€:lupouegu.'u_zfcigeirncslauaunIrzoc'srud'uuddoane8n9slaais€uplrree1na'Iaouc'ncoJnp€rrllsdsourVqclPnne'zl'z8'd1r€zergeIauPdnzrJl1s1rangluoq'rcr'rqnLoIdJu1ulsIrnnuns[sIseuu€unaanaIsuscsc
9Jn
"n}46qpttpd
9Zr sIJNg vlco'Iy 'Il V'I YUOdvJSI^l v'I so 'all
ap

iS I

'eJl

BIJ(

dTLI

1€ 1

ISI

: Ia

J01
AJI

as

au

a1s

'pr

IJN
su
,.-

L6-

UI

'(n

LUE

ad
pcl

BJA

sri

FS
tuP

tc'
Ini

a1

rA

AII"

L26 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

3.5. Dante

Dante pare s[ nu lind cont deloc de restricliile tomiste (cf. Eco lggs).
rn Epistola oferindu-i lui cangrande della scala cheile lecturii
xIII,
poemului siu, spune cd opera lui este polisemos, are mai multe
sensuri, Ei enume-rd cele patru niveluri canonice: literal, alegoric,
moral qi anagogic2a.

Pentru a ldmuri ceea ce vrea sd spuni, di un exemplu biblic,
citAnd Psalmul 1L3: ,,In exitu Israel de Egipto, domus Iacob de populo
barbaro, facta est Iudea sanctificatio eius, Israel potestas eius". Dante

amintegte c5, potrivit literei, semnificalia este ci fiii lui Israel au

iegit din Egipt pe vremea lui Moise; potrivit alegoriei, semnificalia
este cd noi am fost mAntuili de Hristos; potrivit sensului moral, se
semnific[ faptul cd sufletul sanctificat iese din robia coruperii terestre
cdtre libertatea slavei vegnice.

Se cunoaEte controversa privitoare la aceasti Epistold, Ei anume
dacd este sau nu o operd dantesc5, dar in ceea ce priveqte problema
noastri subiectul este irelevant: chiar d,ac6, Epistola nu a fost scrisd
de Dante, ea reflectE. totuEi cu certitudine o poeticd. ce trebuie si ne

atragd atenlia.
Pe de alti parte, in Conuiuio Dante nu se comporti altfel. E
adevdrat cd in Tlatatul II, in legdturi cu alegoria, recunoaEte c6

,,teologii sensul acesta il inleleg altfel decdt poelii", dar imediat dup6
aceea afirmd cd intenlia sa este sd ia modul alegoric in felul poefilor.
Iar sensul poelilor este cel prin care alegoria transmite sub ,,inveliqul"

pildelor un ,,adevir ascuns sub minciund: ca atunci cAnd Ovidiu
spune cd Orfeu imbldnzea fiarele cu l5uta, iar copacii gi pietrele se

miqcau la sunetul ei; aceasta vrea sd spun6 c[ omul infelept, cu
ajutorul vocii sale, ar putea sd imbldnzeascd qi si facd si se plece

inimile crude qi i-ar misca dupi placul sdu pe cei ce nu au o viald de
qtiinld gi de art6".

Acesta ar fi tot un elogiu al sensului parabolic, aEa cum se intdmpli

cu fabulele. Si vedem insi ce anume face Dante, de exemplu, prin

cdntecul ,,Voi che 'ntendendo il terzo ciel movete" (,,Voi, ce-auzind,

miEcali Ei-al treilea cer"). Foloseqte capitolele II-XI ca sd explice cum
vorbeEte el literalmente despre ingeri gi despre ceruri, pierz6.ndu-se

24.,,4d, evidentiam itaque dicendorum sciendum est quod istius operis non
est simplex sensus, ymo dici potest polisemos, hoc est plurium sensuum;
nam primus sensus est qui habetur per litteram, alius est qui habetur
per significata per litteram. Et primus dicitur litteralis, secundus vero
allegoricus, sive moralis, sive anagogicus" (XIII.7).

r8o1oa1-roliaod ea.reprqcrl gldacce nu rS - riaod rol;elr Jorn?nl B rc 'BS OJ
JN:
n "iop nu 16 - gcgoiolg alelluluop a're erzaod 9c gJaprsuoc alueo
'BIuoJ rn1 erurdo uo

unraprJru Blrun nu'rorzaod BIiIug?p a16a'u;d ac BaaJ u1 urind 1ac 'a1ueg as
gc olsa gcnuouoca reru Bac 9su1 'lapedap rBIIr e6e IU
treloai rS Ilng €p
'p
loljaeeJgsrldmrrro.rulre1latlrJgo,,lrn,urol".n1e,\unaorrqn,g1ingsroit'A,nt1e1ldsq61ag.ooenpu'pr18aun.cue,1ldouelsr€'pBu1qpaororrrpPuoJi'rtprco1cloonolce1uugpiolsr.uar|ragiarlnnuupnsultranerrslgoglocugdcuctoreooc'|Ioc?Brpeirraoo3'c.1cTras1cdat1usPe,uPnggnle0c'tucnJai'Buuroulpgsae(a'grIJooo?'lu)9oruddJnrnPdaqnuostlIacorupnollrlossurJ^J?lorlnuuIdspr9nnao'eIrPssnluew^arozpappns'eqaeIerc'prPl1r'csrnnlcl1eoess8su9rdcaue?1sraEn1'e€araendrrPadltuss1uu8'xlrgsgnJn;aBngaoCaaJc'l'olrl€oaeeuocpdrdcI
U
pg;'s"eea',-*o1r,c.nsup"1riqpag"rn*rrnlll1r";er€rIJr1tBclOJ1"sgldo1tloIlnJ"Bo,u:'p'Itd.ia1,eouugt1pJt*anclrud6"t?"Jrsuanr.s'sfrrlesladrBngnePB,cs1dJcroP'ln6ulglCinPlP1usrrruaatxlusno'e.rraulrtsuE,Srodul1raOsautraulusta"€lsrrusrups'lJgooi,eaalnq6ouI8u1slrodlOnon're'l,JF"ln,?s.xu0rSr,lBgalregrxeaeqBrItta'rlurortrr'aBaaBVlo"rJ1pccn-B;nJA1u"r€eIruto1a1nJuseOa7u-lBrsuaI'lrl'Bunaanll'BanJBa€dl't'rscoosalOlcuurlopenurnBaaec1qtB'aal1rtcoeqaueJrunaJoeccst.p;u'3gpa'Jrdez€ertas6llpu'aaIrntralle'8lddrseaaepetug'pusdugnecaPonaelo'ruscrd8puJcal-slui.eaPpaBaeudar'la'rtlaeralrP1€Iqsdpn.lxJoasu:JoleeooBaa"BrAlep]OaaqIoa'r1cprue.i?pOterdc'Tn€Jqs(crsoScUIlg'oaanPasrel1qanpul"razB6nedebqeue1Ir"lcJoircr'xaeI1roouapnocesoa^sdp€puaecdl Bl
"€I",l.ri"io.""4BA"ornipVoa?a'ru1ir6r'1€auuseol 1i1roe6;ruuroi'rcuJrnaeporuodgoJlnraguAcdaoalgrpedanarc'rrqd"asrsaeopqaap'(1)I6IpaIXqo'Cxlog'r a?ueO '1nur1usd
ap
'utynsd u'I rJpufl aJi
NJ
a.rdsap e16aq'ror
AS
a-:0rre"1al6;irInpulnrldrlso?rydru,"rlze'agsc^dr)1Bertoslcdnadtpsqconr.r'n1otSd1oo.l,u!aBP"cnJnI-nS?pca'o"lxllagqplUgnzldeauapyraoox1en€uresuoc.'la'eulIt1necdoI0eUJ3rtPrgrBBrzuIUe'PIJaJ€dlAa(AIr8dC
nl
gi1zSeaaq.r"eroF.rn.sasas'puiloIXyou1jo1stdgul'qaruilrpqccsapviIx'snluqoJtaiuaauyut laEuor8oalleuluoeazledlsdeplu1nos1 ,,l

gi1"o'a"1" eec ri; !9t '"961'.n,o""11n,1e uriucgruuros t91B 'olnlnuog ug 'r6n1o;' 'J

'1een1dr.rcs 1ac 16 uc 'suncse eP pd
pr
FtiauSn.lrrsp1'-gagcaap"61igrtuu'lcdrur'eI.,e}rsr/soa.r8-D,-rr,an,p,uul1,euu0l'ou,sn-prau,1r.sda,o1us2rreo.e9,a.lprgicle's"'cceai16qiinrurBou1uidrlr.ls1eaoi36rn1ac1re6cSn6aaJafg.ltBaurcuaIisd1uce'JBlgaeggcnllcul6oanrrrsucurJoor9rleulc3tagIus9"'uees'9p11di9,suuea[-9nrracc81F€z6uelI"plnBdrouudarure9rg!'c.n^".naI€pB:arstaour'acnrIepunu6loeJae8lPdcuaTe1aIoulpAuc1J
g
",r1innit.,tr1r1OS*n n.lluad 'a.reo1grurn elalolrdec ;Bt 'aotutouo"rlse uiectldxa u1
a
gs

EU

o

OJ

as

€t
n

a?r

ol
'cI

'a

01

Il

'(

LZl SIJNT VICOTYNY Y'I YUOIMSI I V'I SO

128 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

efectuata de Aristotel (Ei comentata de sf. Toma) in Metafizica. ,,Al
gaselea-ntre-asemeni genii" (impreuna cu Homer, vergiliu, Horaliu,
Lmuictoalnog-ieIni,fegrlncuel,le4la,lt7e02o)p,eerlena-aleinpcoeetlailtorniccliaosdicaitc[ asi9iccituemascadr
bvidiu Ei
ql faptele
icic1iiuo9fllo5nuti8sumvt)ia.uiantii6nleoea,giaazioncarBeiiEmoptilenoiugtloetfneaarammclotieenicsnnu,piiure-viz,roia,oir,aAbnaredif|qafiontcesiantcrdeocce,aamsir-npenmrecDneiouadpadnioaptaeetlaeai af-ciiunrtemnrlDuiaioietcmaduaueuccseoelgcal-ohaat ivr(stciaof(cn,mIdRi'2isesf'7tint,ca)ule'cliiericuna/i
in dosul s[u, lui nu-i e de folos" (Purg. 22.67-68): poezia pdgAnului

vehiculeazd niEte suprasensuri de care autorul nu avea cunoqtinla.

Iar in Epistola vII oferi o interpretare alegorica a unui fragment din
Metamorfozele, v6zut ca o prefigurare a destinului Florenlei.
Deci dupi Dante poetul continua in felul sdu sfdnta scriptura, aqa
in realitatea
cum in trecut o coroborase sau chiar o anticipase' EI crede
in adevarul
mitului pe care l-a produs dupd cum crede indeajuns
alegoric aI miturilor clasice pe care le citeaz6, altminteri nu s-ar
.rp1i.u de ce poate introduce in poemul siu, aldturi de personaje
istorice luate drept figUri ale viitorului, 9i personaje mitologice precum
;i mai mare indreptalire, cato va fi demn s6 insemne,
orfeu. $i cu o sau pe Dumnezeu
unit cu Moise, sacrificiul lui Hristos (Purg. 170-75)

insuEi (Conu. IV.18. 15).
Daca aceasta este funclia poetului, s6 figureze chiar qi cu ajutorul

minciunii poetice fapte care sd funclioneze ca niEte semne' prin imitarea

celor biblice, atunci se inlelege de ce Dante ii propune lui cangrande
ceea ce Curtius a numit ,,autoexegez6", iar P6pin, ,,autoalegorez["' $i
ne putem gandi c5 Dante inlelegea suprasensul poemului foarte

apropiat de suprasensul biblic, in sensul c6 deseori poetul insuEi,
inspirat, nu e conqtient de tot ceea ce spune. De aceea el invoca
inspiraqia divini (adresdndu-se lui Apollo) in primul cant din Paradisul.
Iar- daca poetul este cel care spune: ,,cand m6-nspiri/ amorul, imi
notez, gi-n urma lui,/ ce-mi cdnt[ el eu cdnt apoi pe
litd" (Purg'

24.52-54), se vor putea prin urmare folosi - interpretand ceea ce eI
nu intotdearrna giie ci a spus - aceleaqi procedee pe care Toma le

rezerva doar istoriei sacre. Dacd dicteul poetic ar fi in intregime

Iiteral-parabolic, nu se inlelege pentru ce trebuie impiedicate feluritele
pasaje ale propriei opere cu instanle
ale enunlarii in care_ poetul il

invitd pe ciiltoi sI descifreze ce se ascunde ,,in cAntarea [Iui] ciudat6,/

sub vdlul el" (1nf. 9.62-63)'
Acestea fiind zise, trebuie totugi recunoscut faptul c[, in ce privegte

modul de a inlelege metaforele, Dante nu se desprinde de ideile
propriului timp qi mai ales de cele ale aquinatului. s6 I'a,hm Vitq'
nuiro gi sd ne mlrginim sd examin[m felul cum Dante explicd versul
,,Atat de nobila qi de cinstitl pare". Sonetul prezintd unele metafore

llsoloJ nB-s acl}osolu rJndocs at nc aunds as Pcrpv '..asso p€ unluBnb
1"p.r"1Ot"t a ruerluasso pe urnluenb 1e'rlauad" FuI Tp euo13 9c "reop gcrldxa
r3'tanlctp auaq olse ec eaac punds 9s al6aur8r9u os '*areopua1ds
g1".4ea"tq1r,ct3Ppcu€gOc6'arruorJ7€a?poruunro1lgsadc1eolua-carrldexr arn9losCco€leaprlar1q3lai"pu(9832
pugp TS'1o1
ug urncard;
as nu 'aruudxa gs elSarop ournu€ ec gunds ps ec at3o1oa1 rS ogosolg
9s eaJA 9c a"red aa 'e1ueg 'ptyo\sldg
ardsop plntsrp 16 1n1o1 actldxe aseolun4 IBur aIaJ a.rlurp giuern8rs
e8ue.r1u1 uI rBO 'tnlnuaod oI€
nr'grosaaul.urodn;xusalauaarplopIaauJrrllgsuBrBpcaaparlslaagurdnsxcaJg€orIlur-uagpaor.pr€eeuagulnt3udrairsrcee"r-g1sB6z9a7a'rlIoJ-B;9eo91Je'8gr8uIUalnBJslPulpcJ€eaprloeJdenrlqrusc!
oIS1e'(1642u) 1.(eu.rnpJoonubrsl:Jluoqndsealapu€r rrlu€acuoolrluduu8rntssssenqrarndbsrsJnquIrIasprrn'rs ur }€nursul
runlcallalur

.rad anbureu e11nur" Pc alrurs Ia Baoce aC 'nazaulunq Inl I€ lrqrclpur
rnlnlcadse Bcrlelrral g?Bol aurlred 11 apun ap aurq aFBoJ
1nr16 g ue

o-lncpJ rJ JB nu Pc€p Jerqc rA - etsruorq-opnasd ad '1uapr're 'qzee1tc
II alue61 'aurlrp rrunrzll InlrqeJaur Bapal 9s 1n1aod lecracul B urnc
ac ruapol 9s sunte-ap
gcrlaxel77y n1o1stdg uJ pugc p1drug1ug as g

nrlela.rdralur

1.roJa pugraoreruou '(FlIo^) gluratrl eriucgruuras u1p 1c1u6ed apeo;l
alaJoJelaru Ia nrluad 16 rcaq 'a1au niultu
ulir*r*rrrtuotd a1,tnd tEJ
In4unFtulp ad Tt1dtunc rcqzpr "Iun as P 'IJaa ad dm1c
oinatpyoJ'?!lu!ta pinta'atosodpt rJ JE lunt'alearldxa csasll{o
'lacD nc'prtanppa ag PS

-urs es nu JBp ,1n1xa1 acqdxa 9s tsalgluJn aJBt aJoJBlaIu asBololunu

nrJeluauroc ul a16aso1o; alueCI 'aro;elaur eqlnur ee'rd aundxa
rtananel1a"rbueJe"r*lp;pnn'1n^gu.6IiIn,g-r'at^c'i,l*poran;uuopp1nsIeuoP1rd;1spnlaguguAp8nteauJ1pr'ugt9eooIsuund"prlrsasgeraprriP6peerectc1u'Pl6nr'Up'Serlcuuqua,rgr,otgpgpc,5r11ai'a1dnrpnsa.nru1lounrn6ourceudroopyle;l"o)rBBuc:(ereol(Buoop'olsr,9,uopnp^snruuI€I9lutzIAIP'orInJn"Jleel1lsa-oraBrpllrcu"1or-','o1apr,o€pnluaaernesl9J"ua3rprnqlaas;n;u1idnuruIdgecanE-odgssal
ealnd.re pcred ap 'SnSiaq ulp oroJelaru e11e a16aso1o3 'e1es rauoiuec 1e
pun;ord Insuos acuuBIJ ps ec ,rep ,e1a.ro;u1aur gcrldxa r6-nu ga JBop nu
i1,tng '[a1eqe-as urnJp urp] n'taslp inlcalalur apun 'ea1n;1ed 1e InsJaA

ap rqJol relu nu e n.rlued 'gcr.ro;e1atu arse.rdxa gunld o efap elsa
i;aoj1sue'orotyimo"snt1ut o1nSut"otBnr?ItnllultdaIxteaatJ€lu9g!JcPBecOuns'doolsraJJn6oecJe1a5la';1u,,1arn1areucorcrlBodsxWa16'an9IJ1PcssnBlaorlu6uerlrlBuaacuelru'rlarducaeurcl-aoadrtl
r-nu rep 'lnsuas a1$arnurg1 aI :gzealuatuoc ol Ia a'r€c ad uaunduroc
a,"1gp1'nua1ru"r1sd"otslnnoi1tpupa1sd9?'1te6tuo1ell3luaetu1oP'sl,B,a1sleseceJropdesB-"e'P.eracorlleceurlupraaaqrpucaroloardl1a6suaa"parnru€ur9an1uuan9dlcuse"'IsgBer1'uaauiunr3qu
escor,c;1uargr^.,ns)fu-pa?.rnaqcagaldlQafrlotuc nIp,pDazluzaaczpupoun?BtuSa[qP1rBJ 1rue9uur6rnac.tu'-easrBlsoauprno"urrJ
ps

u!

6Zt srJNg vIDOTVAry V.I yuo.{vJsl I v'I sc

130 DE LAARBORE SPRN LABIRINT

cele doui metafore, dar nu se simte deloc nevoia de a spune de ce
gloria (care, intre altele, este qi expresie metaforicl) pd,trunde qi dd

splendoare.

3.6. Teologia. simbolicd a lui Pseudo-Dionisie

Ar mai rimdne de spus dac6, dupi ce ;i-a pierdut propriile funclii
cognitive in poezie gi chiar in textul scriptural, metafora n-ar fi putut

sd capete funclie revelatorie intr-o teorie a numelor divine - acolo

unde se cere totugi sd fie numit cineva despre care nicio expresie
literal5 nu poate da seam6.

Pe urmele neoplatonismului, in secolul al Vl-lea pdtrunde in lumea
creEtind ideea Unului ca insondabil qi contradictoriu, odati cu Peudo-

-Dionisie Areopagitul. In scrierile sale divinitatea e denumitd drept

ceva care ,,nu e un corp, nici o figur5, nici o formd gi nu are cantitate
sau calitate sau greutate, nu se afld intr-un loc, nu vede, nu are
vreun sim! palpabil, nu simte gi nici nu cade sub sim!uri... nu e nici

suflet, nici inteligen!5, nu posedi inchipuire sau opinie, nu este
numdr, nici ordine, nici mdrime... nu e substanld, nici vegnicie, nici
timp... nu e intuneric, dar nici lumin6, nu e greqeali, dar nici

adevir" - Ei aga mai departe, pe multe pagini pline de fulgurantd

afazie misticd (Teologia misticd.,passim)2'. Cum ar fi cu putin!5 sd se
vorbeasci de nume divine daci Dumnezeu ,,intrece orice vorbire qi

orice cunoEtinln ,si sti cu totul dincolo de inteligenfd qi dincolo de
substanld - el, care imbrSliEeaz6, strdnge si prevede toate lucrurile,

rimAnAnd insd cu totul de necuprins pentru oricine, gi nu existi
posibilitate de a-l simli, a-l imagina, a-l gdndi qi nu existd pentru el

nici nume, nici cuvdnt, nici mijloc de a-l atinge, nici de a-l cunoaEte"
(Despre numele diuine,I.5.258)? Negtiind cum s-o denumeascd altfel,
Dionisie numegte divinitatea,,negurd striluminatd a tdcerii ce dezviluie
in chip tainic" (Tbologia misticd, Ll), ,,intunecime prealuminati" (Teologia

misticd. TI). Prima facie, aceqtia ar fi oximoroni, cei care expriml

chiar o contradiclie qi, deci, imposibilitatea unei definilii univoce, dar
e vorba totugi de oximoroni bazali pe metafore.

Totugi Dionisie insistd in permanenfd asupra imposibilitdlii ca

vreo metaford sau vreun simbol sd poatd exprima natura divind. Dar,
fdcAnd aceasta, el oscileazi intre un soi de atitudine mistericd (sub
influenla unor surse de origine necreEtind) qi o teologie simbolicd,

25. Pentru fragmentele dionisiene s-a utilizat traducerea italiand a lui P.

Scazzoso din Dionigi Areopagita, Tfutte le opere, Milano: Rusconi, 1981.

'(gg-tg 'g'Il pcsparac olqrpral) aulqcsau ap

lglB rrn8g nc EuPruos Balnd JE llsalazauurnp rS llsorocBrdns olalocBlcads
qc Inld€J 'a1er.ra1eur alreoJ olrJnldg e1 pugd 'lerglape rcru rS 1sn[ rcru
p.red nu gs lgcul 1ey e6e ug '.royur8erul e r6gsug eruefg'rn ut.rd ecrptl o-s rS
lleul orlgc apurl ar€c Inlnlogns eal.red afleug ps rc 'oseol apurEewr n.r1u1
pcseo^oqgz gs r$ gcsea.rdo as ps olsrleleur orlseou rrf.rpd arnpg8ug r-nu

ps ec 'e,rncsqo lrpuptuas€au orlpc rS preoqoa '11eu1 erlpc elSeznplpc e.rec
'rrces Joluolne eeunrcdelaiul "'e1pteurl.rd eauauros€ o-Jlu! Fpec nu Ps
re ec r$ "'areolgruglp^ou uqcpg pugfocs rA .ro1cn1 1ugu6a,r un nc llcnlPr+s

rfecgrqurl'r,ro1elo1ugcs 'gururnl utp rincpg luatueo 16 rnlnrne eIuJoJ ap rlSarec
efuelsqns €lslxa r€ Fc pugzorc 'g1r6e.r8 aopl o gcEJ r6-ps ttun ec pfurlnd
nc a 'e11eu1 reru oJcBs r.rgdrqcn.rlul .roun eie; u1 'lerpzrepe nC 'FJls€ou

ee.ra8elafug llnur rsru lgl€ nc gfpug alepgdapug tBtu oloc allrpugruos€ 9c a8eu

ps eelnd .re-u r.ro1g8a1efu3 le.rprrepe nc lruolu€o aJlurp Inunlcru Pc csopugC

:(Inuororuxo alrrurad as ru pcep) aunrcrqgls rol €alloqradtq pie: ad eap
r6-ps r"rgluazarda.r alsace Bc Bal€lrsacau lcr€ aCI 'ale^cape g?Bpolcru
luns nu pclloqurts alec ed rJrJoJor alsoce 9c apaduttl ag Ps ernqall
'1$n1o;,'1n1oquts p??qlslo : 6?7'I'XI o1o7stdg1 ollqlsuas rrnloquls urrd
'snds 1ag11e - Irpuglrrase uud nozourunq rnl BJnlBu Psualoiu! PJ€J
erFoloal os aluallxa gnop alsacB oJlul
9s 9?n"c ec 'gcrloquns 9c6rur '(g'I aulnlp

alarunu atdsaql purul ap eurld alcarqo alle rS ese,r 'a.ruqed 'TJniII!

'ouuoroc csalngJ es r rS alereorcrd tS eereurds 'alaierq 'agdrru 'ttJotun

'epurgur 'lndrqc '1nrgd 'rrqco 'alqeoJn PpnBI os r IS gJqure ap 'co;
ap 'ruo ap grn8g rS gur"rog ornqrJle as r nazoulunq InI ?gcul laJls€ '(l'I
aurnlp alaunu atdsaql Bs Bzn"C aJ?Pc ollturJl ltaJa otlro Pc Insuas
ug 'rrlulod JE-s r olorunu e1eo1 '.rol.rucnl JoJn+nl BZnBc nazourunq
pulli 'gr (eue8nr.rg ad eutcsug B^ I-at) ?clueJool Bero8ulnuoc 'Psndo
eaurpnlqe op psrzeJluoc lueueur.lad alsa Pcua?srur aurpnl4e gls€acv

'GgV '1XI nPlstdgl
,,Tilnur Jolac glrqrsacceut rS pcrurul piugfi o csazgd a.rec unSrla,rul e16ru
1uns" nazouurnq e.rdsap unds as ac oloC '(U8 'Z'II pJsnarac DlqJPraI)
(Brnldrres eunds urnc gdnp '?iuIItS ne riol nu rS riugs luns riol nu
'.rgrrepe-r1u1 'rlSarunp.rdns JolrJnsoleiu3 1u loJcos 16 mces p"rg,rape rflnur

Joloc glrqrsacceur U B op rS a.rces rA aseotralsrur roleurSlua 1n.ro1nfe

nc sunJse !I E ap elace pulel ap roprnldrJcs aIBc nJ a?JBoJ nlcnl g"
:apun"rlgd 1od a1 nu oruc roc op plBJ aurlrp alaure? opuncse e mluad aceg
o 'el6aqrorr Elaurc pugC '(gI?-ZTV'Iil pc'tls1'.tt ot&o1oagy pcseeinure
gs lgcap aleod nu BoJrqJoA 'areor"rodns alac BI aJ€orJeJur aIrJnJcnI
BI ap pugcrn : Earatgl also le^eape drqc u1 1a ardsap rqrol B ap pour
nazouunq'cualsrlu lcund urq
ln.rn8urs "rer'pqugaur also aJapal ep 'nozaulrlno

rnl Brnleu rlduns rolaa 16 pugd gsealaful ece; al B ap €lrolep eI gluale

I8I sIJNg VICOTV TH V'r YUOdVTSW V'I SO

T32 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

Chiar la incheierea citatului, Dionisie continui cu o aparentd
contradiclie : observi c5. niciun lucru nu e cu adevdrat meschin si
lipsit de frumusefe, fiindcd Scriptura afirmd (Geneza 1.31) ci toate

lucrurile erau ,,bune". Dar este vorba de un tribut pldtit acelei sensibi-

litili pancaliste care va stribate tot Evul Mediu, Problema este mai
degrabi cd se introduce aici acea idee - ce revine in repetate rAnduri
in Corpus-ul dionisian - a numirii prin similitudine dissimile sau

neasemdnare inconvenabil[ (de exemplu, Ierarhia. cereascd, II.2-3)
prin care divinitatea este numitd uneori ,,chiar si cu denumiri ale

celor mai umile lucruri, cum ar fi inmiresmat, piatrd unghiulari,
atribuindu-i-se chiar qi o formd de fiari, adaptdnd-o trlsdturilor

Ieului si ale panterei qi zicAnd cd va fi ca un leopard si ca o ursoaicE.

infuriatS" (ILs, 87) gi ajungAndu-se sd i se atribuie lui Dumnezeu

chiar Ei forma unui vierme26.

Referitor la acest punct, s-a in(eles adesea cd pentru Pseudo-
-Dionisie numele care poate exprima cel mai bine inexprimabilul

naturii divine s-ar intemeia pe o analogie inversS, in care sunt socotite

pertinente nu proprietdlile asemindtoare, ci cele opuse. Unele inter-
pretdri oculte ale acestor fragmente vorbesc despre o imagine a lui

Dumnezeu care se reflectd pe suprafala mdrii pdmdnteEti prin simetrie

rS.sturnati (iar in acest sens, Sfdntul Pavel ar fi spus in fragmentul
celebru din Epislola cdtre Corinteni, L13, cd noi vedem astdzi per

speculum). Dacd ar fi aqa, ne-am putea aEtepta la o teorie a analogiei
inverse, ce ar intdri ideea unei numiri simbolice care obscurizeazl,

pentru a impinge inteligenla sd caute - Ei am fi astfel destul de

aproape de noliunea metaforei ca procedeu cognitiv. Aceasta si pentru

cd s-ar fi putut asocia si cu o sugestie puternic aristotelicd (cf. Retorica

1405a): dacd aceluiaEi gen ii aparlin doud contrarii, atunci va fi

eficient s5 spunem despre cel care cerEeqte cd se roagd gi despre cel

care se roag6 cd cerEeEte. $i ar fi o frumoasb provocare pentru o semiotici
a metaforei s5 justifice un proces in care nu se inlocuiesc dou5. lucruri

mizdnd pe proprietdlile avute in comun, ci pe despirlirea cea mai

mare intre proprietSli opuse (cum ar fi sd numegti marea solid5,

r[uvoitor pe bunul Dumnezeu sau binevoitoare privirea Meduzei). in

realitate, toate exemplele pe care Peudo-Dionisie le dd rdnd pe rAnd
nu reprezintd deloc cazluri de asemdnare neasemdnitoare (in sensul
expus mai sus), ci, cel mult, de aseminare indrdzneali, care pune

alituri lucruri divine Ei lucruri umane tocmai pe baza unor asemindri
,,neconvenabile", dar totuEi asem[niri.

26.In realitate, in Psalmul 22.7, cel care spune cd este un vierme este
psalmistul, dar o interpretare alegoricd poate sd vadd in psalmist prefi-
gurarea lui Hristos.

'886I '.EuoaqJ :€Iuou 'tuuerq3 olo€d op

'pet1 'tuotssa1lu a autsstt74l Pu€rielr erfrpe e1 +uns Pz€arurn orec oluallrur"\L
aEtalg
'iZOf-Of Af 'a>1se1 :8rzdre1 '1y1y u1 'uauotycaTlaq pun uauLxory'LZ

srrcsruncrlc €unBaplol g.Lr'rd eg ps our8eurr urp lnldecuoc lgcul IoJ uSe u1 'rep
,aurSeurr o-.r1u3 lnldacuoc.rer,ldacuoJ un-rlu! InualuouaJ PluJoJsu€11 erro8ely

:rzpu€ar{loo8 aricurlsrp BJqalac uapa^,ar 9s unlrodo u Baxnd rB
g,rnrsrr1"o,p-opnasd gJrlonuas BaJ€o?r5*rue gzeauorieury ...nc o'o3alaiul PS
ec tolau.rn €IuJn BrI 'PJoJBloru tcru 'o1.ro8a1u IJru ag Ps €lsuat€ uud Bc
g.rg3'r.rn11nc allraJrp uI Ioqurs un ?1€Japlsuot g oleod e'reolgd1gd 16
PIBpuEru ap PurroJ u3 aur8eut o :(7 '786I ocg /a;
pseourrunl o alocas ap durrl augIuPJ err rA augrugJ loqurs un Psrqcsap
aunrlsaqc
'acuolaJ

rcruqo? gnop alsace ap Pa|.Br€Jc'arr1osaaa1r€uJnguluenauCau'oarrpo8sanldesrSBg-Sro';ren1lenrturloaJq+uurrsp
e{ua.ragrp rJ JB alunue
er.ro8alec uI pnopugrue ad pcseaun oI 9s apull Ic 'er.ro8ale 16 p,ro;uleur
orlul pJBIJ arrqasoap o acBJ,nu arsruorg Pc alse gurelqold €lBJP^epV
'1en1urds suos un sllcoJ

ul glneJ es 'rolp8urdse.r ared leJalrl Insuas PJ pull; 1ep 'urlsn8nY BroA
urnc gdnp 'lgcu1 IaJlsV 'rauo8ele el€ alrlqns reur eltritcraxe BI'qurtqrs
u3 '1ue1e psug'raro;elau Inursluecaru ap lesoJalur purgau 'apal o nu

arsruolq aJBJ ed rep 'acrlalolsrJe Jolasnds 1r'ur1od 'PuIlTp eruVurtqco
qns 1eJpuape nc aund ec 'gcruralnd aur8erul 'ueuiaq un nc gugrueas
1gcu3 'lerugur ap lgle a16aza.r1 as nazaulung : aJeuqluase o ad "rerqc
gzeazrn as rcre Baac€ ap I3 'aIIqIg uI aJezgJollrodo'r1uu ap IEIrrJou

napacord un BJo €ruglu nazauun0 mI rnqrJlB I-V',,uIA ap lgJoqop osasnJ

oc zealt^ un Bc - asrlurop€ gcred ep 91dea16ap os Inuuog PJ P13l
r$" aunds rS rarugu gpe.rd nozauunq ad gzeadtqtnJlul II Inurl€sd
";,a(i"p'gdqJr-sn,o1sdPurau1p;airg!palg.1ruarsnddqra1da3lnge6co1ulaoaq8paulelnuo-JqalruoeJ.nrapailzgBacoularopulnan(rai9rpccraalnlxeledoedsropauls€ran-adrpdut'ut(l8Pd9Iup7ruU'dtEg)
"'elseac€ ad a16a6gdep o lgcnrluJ alpug8 ap 1td11zep o nazauung €rnrgc
lrnulod'pug8 ap snsard IBIu rnlnazauunq IB unluot urp y6ar 1n1de3 ea
pllpug8 ornqaJl ales rariaq alaleds uI aJE o orBJ ad ropiunu ea'reprard
r€rr{3 Bg 'aunq JoITJnJJnI JoJnlnI e Rzr.ai ldorp 1a uI glsrxoald arec
a.IBru ap lernsPluau r-earalnd ap PJBJB u1 '1tpug8 alnqall nu nJcnl
IIE unltlu nozaurung rn1 eriaq ut.rd 'unq r€ur llnru nJ suas un-Jlu3
'I.Jlrn 1o1 toialuaulluas u rf nunrcdalaiug e a.raprard 16 glernspruau
o a 'ngl suos un-JluJ 'BTioq Iou BI urnt ES€" '9c aprqcuoc
"rSrr1g.c,1rltn"pa,ut1auJaq ap runurlu acBJ arsruor(I-opnasd 'e1efu96ap rB alaq
Pc rrlued r€I 'as-npu9+PqurI alede
iiCg.rl,rlp taun lndrqc leldacceau ap o luaru8erJ PzeazrlBuB as apun
ut
nazaurunq aJBc uI 8l Inul€sd urp

'9y1 n1o1stdgulleyc alse aJeugluas€ou ep luer8eg rsur lac Inz€C

88r sIJNg vlcoTvA'v vr Yuodv'lsj^I v'I SO

134 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

gi complet in imagine qi sd trebuiascd a fi dat qi exprimat cu ajutorul

acesteia.

Simbolismul transformd fenomenul in idee, ideea intr-o imagine, in aqa
fel incdt ideea in imagine sd rdm6nd totdeauna qi la nesfArqit eficace 9i
inaccesibild gi, chiar gi pronunfatd in toate limbile, sd rdmdni totuqi
inexprimabild (Despre artd. gi istoria artei, Lll2-ILB).

E foarte diferit ca poetul sd caute particularul in funclie de universal
decdt si vadd in particular universalul. In primul caz avem alegoria, in

care particularul conteaz6, d,oar ca exemplu, ca embleme a universalului ;

in al doilea caz se dezvdluie adevirata naturd a poeziei: se exprimd cazul

particular fdrd a ne gdndi Ia universal gi fdrd a face aluzie la el. insd cine
surprinde acest particular viu surprinde in acelaqi timp universalul fdrd
sd ia cunoqtinfd de el, sau poate doar mai tArziu (Lucruri aparte,279).

Adevdratul simbolism este cel in care elementul particular il reprezintd

pe cel mai general, nu ca vis sau umbre, ci ca revelalie vie qi instantanee
a necunoscutului (Lucruri aparte, 3t4).

AEadar ne-am aEtepta ca Dionisie sd considere alegoriile procedee

didascalice (sau menite sd inviluie adevdrul fald de profani), iar

simbolurile - epifanii accesibile care fac evidenti gtiinla secrete.

Adevdrul este cd toate exemplele de teologie simbolici previzute de

Dionisie nu au nimic de-a face cu teoria modernd a simbolului, nici

nu-i oferi acesteia vreo alternativi. Sd examinim cdteva exemple.

in lerarhia II.2 se spune ci Scripturile folosesc forme poetice

pentru reprezentarea de inteligenle f6ri figurd, si nu e limpede dacd

prin forme poetice inlelege alegorii (in uerbis) sau metafore. Chiar in
pasajul citat in care vorbeqte despre Dumnezeu numit prin lucrurile
cele mai de jos, ca leu sau ursoaicd, exemplul la care Dionisie trimite

este cu siguranld Osea 5.74, unde Dumnezeu, tot mdniat, spune cd va

fi ca o molie pentru Efraim Ei ca un car pentru casa lui Iuda' cd va
fi ca o fiari pentru Efraim qi ca un pui de leu pentru casa lui Iuda'

Aceasta nu inseamni c[ molia qi puiul de leu sunt,,simboluri" ale divinitSlii.
Nu se spune ci Dumnezeu este o molie sau un leu, ci c[ intr-o anumiti

imprejurare se va purta aga cum fiii sdi sunt obiqnuili sd vadd cb se

comportd molia qi leul. Este vorba de comparalii sau metafore (evident,

in uerbis) foarte simplu de infeles, cu care profelii ne-au obignuit.

Toma d'Aquino ar fi spus cd autorul biblictnlelegea sd' spund.literalmente

ci Dumnezeu, aflat in culmea mAniei, nu doreEte sd le dea pace fiilor

sdi pdcdtoqi.

De asemenea, atunci cdnd in Epistola IX Pseudo-Dionisie vorbegte

despre acele ,,enigme ascunse Ei indrdznefe" prin care Scripturile

u! ?drJrFed roiuauadxa oIrJnJcnI FJ aru.IaBplos^upIuugac lruJnunslEJBruplu(nnouzsaouuunrnrJc
ruaunds Ps
alsa 'unq alsa BAaJ 9t
ruolnd'1nuec gfuar"radxa ulp pugcsounc 'rou FJ alsa
nEauraulqqJo€rddr['olac iuI-Ellds ale aleluapuoesuerl rfglaudo'td rrunu 3A al BctlsBI

-oos eJBc ad alac a.rdsap a16aqro,r. rcrv 'aurlrp JoIrJnJcnI aIB q"roJelalu

n',are1e1u6saaliga1nuuulrgl$uuaur1tngd1dusrlarIqruJ;OnuAralcpAlunpaol 1ldauO.rrnd8dasaeezldepaCluauu'1ntr6ns.raonql1rrr9oeoC,uJr rnAepIuuBanpIOdosIunralotrsrulavsopluu'e?no;i'.url'1roT.sr1Ina.3.{IreBo"nnCrB1usun'AIs-lroaallutuuuln|rnuJledp
'(fg6l '996l ocg '/c; ttuturnl B PIBAarpaIu Bcllolsa
urp apud a.reur a.ra16eu EnI BA or€J urp rur8ud '(71I) autn1p aPlunu
atdsag u! asuorunq aFEoJ rur8ed Pclpop TI alsluo-rq BraJPc 'ra e pstns
nc erdsep rS urnce.rd 'gururn1 ardsap rS aunds aleod as IaJ BT
"tno* 'ppnJl prgJ rep 'euo8ale nes

Fina,"rJlu"t6oounJtbAoI€"lr1?aornntruucnt1sod6o1lssur-acngocrra'ueIaat.EtrusoJJr,n;oqueoroPlosa,cqOrPouacglIJBeozB.pq€ro)nouplIJeraslunse:uuua.ornrd{pnunaolapsnpnlpzauaorliurpIpdnnlcPcraolsesed9a$9'rells9nJJc'reoooalsJr6qrznnBcnoJJlalBnuelesBiaeclusc; eouua;c!31e'epa3uucaInnn'grlpduoleedsJ
t 3 't1" g eelnd B 9JFJ Fcunre as 'a1e1da16eau
ap arpedo-lelertiugaleo e gcep 1,tdo 'pour e.red 1etr13ou a PcBp 'cru're1nd
gsug
ai
,ace"cingOanalsa 'epur.rdnc l-nu cIIuIu pupc ad '1n1o1 gzea$IiFIqurl 'a1a11e
rS pairur rB r6nsu1 1e u,id gc6ru as 'rolezunrlpd alsa 'arurflpul ellpc

apurl 'arecelsaue al6eounc nu 'Bs €Jnplpc nc al$aieg-nsu1 a1 'eprnlcn1
gLuJoJsuBJl 'gpur.rde as 9s arut op arJa?Bllr o a16as93 nu PcBp suncse
'e1a nc
auglugr 'apnrcnl eluol apurJdnc .rep 'sur'rdnc g aleod nu
qInJtaordun'IunolncrooJdeleu'i2o,r6ir1pu'drl;
'' - aca+sarue os gs grFJ allrnJcnl e1eo1 ur.rd ata.rl

dlt{c u! alrnqule- riglar"rUord ep orros o
csorozaurunp r€Irr glslxa
,,r1Sa.rac elaiuaFrlalul uI r-rgcpg ap rJngr 'r6uude ac Baac 91BJE IncoJ

gr p"rt ng" :g,riasqo 16 lunrtgl ap rzeurg'r8

;r6o.rt*t i *aureo ,co; ap olBuIIuB 'co; ap rio.r g1urza.rde"r e.rnldr.rcg pc
glalar 'rnlnJoJ € Pclloqurs €arorJcsap ardsap
purqrol 'Z^IX pcsDalac

DrqJnJaI u1 'rrcode 1e lsrpadolcrcua unq un g JB urnc 16 Bc'gtoutnuo
aa1s1oer'sarluipo1roe-to'rpdnoardsda1gesou1 laplsuugocun'cluJo€p-rs^ar nu rnlnlu€zrroJBlaur 9c atllol

au Ps rnqarl rB - orBolBzrl
rPBnoear .reapcgr1ndlnldeuoorlrsitp'ae'lre1old-gtqrpadunsI uiue'rarr
-n..41 aticttry brno1gcp;",trq o arnqrJle

-astid InInrJBc .rer 'eiuaclnp luns alaloJeleru
- 'nazoutllno
as I rrrarru gc n.rluad salaiu3 ap .ro6n Pc 1n1deg

rnl IB Ioqurs
urncaprcru a nu BaJaItr\I 'rqco qns aund 1-tu sJoJelau 'rer 'elqnr ap
urld rc 'sorupul o nu nazauung slseat€ Bl€p aC '..?oJarur lgcap rclnp
'l,u,1nausls"1'rnnrlnluuaudo€qnoaJlig€ccaUpInofA' "9acuPnrdrsrrIlJn€lspruugtcpsIdT-p0uIg'8cI'(I9n'l7uIl)usodasBoI
IBru
nus
e1 1oi al3epug8 es 10 'eorarur nc nBS BnoJ nc aullrp aIIJnJcnl g;eduroc

s8T s rJNs vlgowNv v'I YUO.{V.I,SW v'I so

136 DE LAARBONE SPRE LABIRINT

mod reflex la proprietdlile divinitdlii. s'eDepafratpicti,pidmEpi[rlulincrduriinletocaatree
Iucrurile ce existi acel lucru la care

particip6 la eI, noi spunem cd e frumos ceea ce participd la Frumusete,
pe cdnd frumuselea este participarea care vine de la cauza ce face si

fie frumoase toate lucrurile frumoase. Frumosul suprasubstanlial e

numit Frumusele din cauza frumuselii care dinspre partea sa se
lirgeqte asupra tuturor fiinlelor potrivit misurii fiecdreia..." (IY 7:

301)28.

De asemenea, ceea ce este in chip suprasubstanlial Bine qi Frumos
va fi ,,adevirata Fiinld care dd fiin!6 tuturor lucrurilor care sunt" (Y

4:340). Dumnezeu este ,,Fiin!a in sine qi pentru sine, prin aceastl
Fiin!6 insigi a format oriEice mod de a fi" (V 5:340).

Aici ne afl6m in fala unui salt. Aici calea nu mai este 0ru sus (de
la cariu Ia Dumnezeu), ciin jos, de la Dumnezeu la lucrul frumos sau
bun. Numele divine aparlin in mod strict divinitd,tii Ei doar in chip

subordonat lucrurilor. Dar aceasti subordonare nu e de ordin metaforic,

ci de ordin metafizic. Proprietilile cariului sunt aseminitoare cu
cele ale lui Dumnezeu din neputinla imaginaliei noastre, care numai
astfel iqi poate inchipui implacabilul mdniei divine (care, evident,
este mult diferit). Asemdnarea este pusd ln uerbis, iar uerba sunt in

chip vddit neadecvate sd exprime un obiect atdt de sublim. AEadar,
metafora care merge de jos in sus pare ci ne poate face si cunoaEtem,

adesea pundndu-ne lucrul in fala ochilor; dar ne ajutd sd cunoaqtem
intr-un mod destul de palid ceea ce prin definilie este incognoscibil.

in schimb, proprietdlile lucrurilor frumoase sunt astfel prin participarea
la frumuselea divin6. Asemdnarea este in re.In participarea proprie-

tdlilor transcendentale la creat exist[, bineinleles, paloare, dar nu e

o paloare a imaginaliei (sau a limbajului), ci o paloare ontologicd.

Aceasta ar fi de ajuns ca sd ne spunem ci in teologia simbolicl a

lui Pseudo-Dionisie nu exist[ loc pentru o teorie coerenti a metaforei,
qi cu asta^ basta. Dar aceastd pozilie implicb o mare incdrc[tur[
cognitivi. In realitate, noi suntem siguri prin credinld cd Dumnezeu
este Bundtate qi Frumusefe, dar in ce fel ar poseda el in chip supra-

substanlial aceste proprietili nu Etim. Sau, altfel spus, fie il afl6m

28. Toma va comenta: ,,Ostendit quomodo Deo [pulchrum] attribuitur... Dicit
ergo primo quod in Causa prima, scilicet Deo, non sunt dividenda pulchrum
et pulchritudo... Deinde... ostendit qualiter attribuuntur creaturis; et

dicit quod in existentibus, pulchrum et pulchritudo distinguuntur secundum

participans et participatum, ita quod pulchrum dicitur hoc quod participat
pulchritudinem; pulchritudo autem participatio primae Causae quae

omnia pulchra facit: pulchritudo enim creaturae nihil est aliud quam
similitudo divinae pulchritudinis in rebus participata' (In librum beati

Dionysii De diuinis nominibus expositio IV, 5 : 335 qi 337).

nunIalulgnane€lr€a!ursaIpappsuz)rntrsuaognuIldI€Brn.lnuuupupsr'ullouasr$agIangcrgral^!€a€nle'eunsolplop9lracsaplal1Iua'{uFgnau'eld.r'nruor,prqnU.augrtdrruln1cle"oJrsnnr1grrscEra;va'r,Itpcou,n*rr.n.pBB1en..qpa'r1,un1}arcersr,sl,"'u-i'i1a7ann,nJ1""o,c")p1"nJ'1iieiut11't'"t'l16in1'"utt'n""'F;yt""1a"oB:bS''"p1""tdi'cunpiuui"l1"ip"inIlei"'a,1ni"*arfc'''o-tJtl(,"Btrc61"ut-sJIi"Jp1aa'€Br;tsau.r"rq"nIsSIp.qoaaslinet1oalnlrrgJqlssut'q'a-nbslz1nBaI_iTTBaeo'btI-al'JatIorL:-$ulVt1trzsretpJt€tanunarslnl"'etprraqnattp"sas'ttylelesnnllriceEadclaa(qJ1eerdrr'a71crv)uteta1den'na"qrn:ps"9e8"uas1aaacJ('uolt1opstE1ou1tenldac-ou'atrIuataltatn€u1au7r'nlu'lfrneoa6ropp1lpr'a!d\lze9png0rogse(cq'uleraqrdIrzcruInitruaIo1)ueB_rz'1s'rol'nrrttlBa1nUnnuila8ae"y1caulr9na'oJucoi'dfsrn3BrNe\lr€oeus)dnaulp1caogr|as?nlqacsn;uac1luaadlrasueopsd"uglat
aalrne.pnloeai.cprJrpBprdcass.aa'r1dpJn€r'uc"oirn,Per1"lu€rpl".r;nI,ropupJ..roi'uo"rpicte.o"as6tl"yensun'(ap.sru"?ug?tetr?rrnn"luIdtpeu?l:rsu-.€qrtdaneao'rpriteilieqlnicuoprntpetrarpltd'trtadtuct1B1u6Jr'g"1ot6lr"p1q-o9elsufurl,l1,ruicJ'eoupilo$aoct0nuanb"ru-.t
anpa'o(orlcsnzuurrlrrrnrz€laJldlr1ouka'uonugeollrorouropr'1crarliJplsunn^exneretlcaIoJg1ir'lueslporaassaaa,oqrlr,n€.r.areurrlrcle,J.rorl."rulp;Bur8dr.11oIp"rran-d1{-rg1lcrrsn"")n,naofp[i-za'gfpJrt"BipP"a;i1JndFcJl'Jczi1a"'rrauotrcJoqllpnt'ol"ttai'"iI'gpio1te[cloBl"ntr'upnnoaou'tec4'Jrrr'plq19q"iAsuilr'c€lus(qnaIcJ"pr"1nlozuilnn9lisaglli3plpi1iuraa"-odael'Et1s"oullso(plsrduna8ltrgun"nunlrnraale'rbdt-parunp/slz'nBr9r"lupsadurlt'ruuuIunsoogauor:€ecouru'1rt^cnn-Jrr6loB''cqtIr(6s(pd1dJuDru1nlP)npo1lrIauuclnernt€s7{aAnec€dI1ls"t€P'u6tr9IDld€rrBceugnllcplCeraallcproe-scsDrea;rlaureucosDprso1ulnraneJsaundEnddrorc€sd^sgluut

srluo €€ol€uv 'r'8

eFJrroJulaur JBop alsa

aoaIrr€de.anturIrlJa't1qluslPc(BuooaaSeJdnIul€oeax1a-uygJrrt*nutn)BugucarqrJ,u,8lgraarmrel,rs'ppfrsdedgran"'auno,c*rul"€la'nisfit"l,'ai9jqtn"l"nccro"for'€"eJurgt*drat;ag'.''r'irJui;.apaionitrlndiIsitrItisueoJ.tFqnodt-P""Ju"oS'roclnr1n1:dn1c6:al"aEaplup:rgl''iiluJrul.rpr-g,r'llg'tScrrc-a1lliaantIor;ral.rdurdcdeupg'u(oanir'8usnus'o9ntplEl9n€9trduai61unao'anursopuigp1srrr''1eg6roqnaro'du68r1a1ne6a1l?p1r"naBnAru1t;oBrorueull1iJlodnu.6ar'rc1Bropo1uJdralnuur1€srrun€slcFrclaaroa3uus1utiroop€6'*Fcrsloodrp)

,EI srJNS VICOWNV V'i YUOdvJsl^l v'I sc

138 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

Frumuselea sunt cu adevirat proprietili divine qi pot fr aplicate lucrurilor
lumeqti numai intrucAt cauzeaz1. in ele, prin participare, ceva foarte

asemdn[tor. $i atunci nu ar fi vorba de un simplu transfer al numelui:

mai mult, n-ar fi nici metafori (rdmdnAnd Ia clasificarea reprodusd

mai sus),

Dar fiindcd aici nu putem pdtrunde in imensul teritoriu al disculiilor

privitoare la analogia entis (rrmlrind diferenlele, deseori nespus de
subtile, dintre un autor Ei altul, pdni la cea de-a doua Scolastici,
contrareformist[, de la Gaetano la Suarez), vom ciuta pur qi simplu

sd vedem care sunt modelele de bazd de discurs univoc qi echivoc din

care se inspiri in general intreaga disputd scolastici, Iar modelul

fundamental este tot cel care provine de la Aristotel (cf, Owens, 1951)

qi, de asemenea, de la comentariul boelian.
Disculia despre ambiguitate ia naEtere inci din Metafizica, atunci

cAnd se vorbeEte despre felul cum fiinla poate fi ,,spusd in multe

moduri". DupS ce spusese cd existd o qtiin!6 care are in vedere fiinta
ca atare, acolo unde ne-am aqtepta la o primi incercare de definire
a obiectului acestei qtiinle, Aristotel repetd ca unicd definilie posibili

ceea ce in prima carte (992b 18) aplruse doar ca observa{ie in paran-

tez[: ,,fiinfa se denumeqte in multe feluri" (to de on leghetai men

pollachos) - potrivit unor semnificalii multiple (1003a 33).

In realitate, Aristotel reduce aceste multe feluri la patru. Fiinla se
spune (i) ca fiinld accidentalS (este fiinla predicatl de copul6, prin
care se spune cd omul este alb sau biped); (ii) ca adevdratd, prin care

poate fi adevirat sau fals ci omul acela este alb sau c[ omul este

animal ; (iii) ca potenll gi act, prin care, dacd nu e adevirat cd acest
om sdnitos este actualmente bolnav, ar putea sd se imbolnhveascd,
deci (am spune noi astizi) ne-am putea gdndi la o lume posibild in

care ar fi adevdrat c[ acest om este bolnav; (iv) in sfdrqit, fiinta se
spune ca ens per se, cu alte cuvinte, ca substanld. In orice mod s-ar
vorbi despre fiintd, ea se spune ,,cu referire la un principiu unic"
(1003b 5-6), adicd la substante: ,,Prima dintre semnificaliile fiinlei

este esenla care semnificd substanla (sCmainei t€n ousian)" (1028a

14-15).

Aceastd spunere in mai multe moduri este o spunere echivocd?
Aristotel nu e limpede in acest loc. in Categoriile (1, 1a) spune cd

avem omonimie sa.u echiuocitate atunci cAnd existi un singur nume
comun pentru entitili care cer o definilie diferitd. Clasic este exemplul

lui zoon, spus atAt dgerseparced.anTilmebaul,iecAstpEuisdcesipmreetdaibelvoauli-i omonimie

existentd in limba - care nu

cunoqteau limba greaci - nu sesizeazi aceastd omonimie Ei cred
intotdeauna c[ animal i se spune atAt animalului, cAt gi imaginii lui,
din cauza unei anumite asemdndri, qi cautd si demonstreze cd nu e

vorbade un echivoc total, ci de o analogie bazatdpe asemdnare morfologici,

'(296I) sua{l}trl '

uI rS rllc al€od os Ialolslrv BI IoISol€u€ B orBolP8ul^uoc or€proq€ O'08 I
'rarurruours E PcllololslJBlsod alJoal o Blcauor J€ (I96I) Suaa\O a
p
'rolarunu al€ nu rS toltln.rcnl a1e rfglar'rdo'rd ec €Ituluotuo 16 erurruours
rerucol rugap J€ a.rec lo1rl.ro8e1ec rnlnlndocuJ oI€ olualnc olrJacnp€J? L
Fclllrc or€c'(Ig-0g:0002) o.redr4 o1 rn1 aprielrosqo'r6n1o1 'Eapa,r os V'62
e
'.unun pt] Arlcadsal !(rnlnJoltop FluaunJlsur nrluod 16 19c tolcop
nJluad stgo?uEa.qlBdnzr'lrrglt"troo4clpr\aela oun qD uIJd olBpor rJ Jo^ uaq I
Inualurol) snrqlaog rnl €eJatnpeJl uI
so.rdrS ,r
aSoBpsI BI
J
or1,r"*ra1 .t"r1ed ni ari.rodo.rd o pzearnulsur drec a
'psrz-nr.rdord eFopue ap zac pun"rd 1au alSeqasoap lalolsrrv IoIV elolins u
n.rluad alsa InlJalolur lunc pdnp 'dm1 n.rluad Punq alsa a.ruc 'rrJopel '
rnpldurexa 1nlapour pdnp'er8o1eue urJd r.r,.S L(uaq so.rd; aurq nBS'doos
rsulece rS pun orlgc eluldeJpul luns nes (soua,L!dn) gznec g.rn8uts o ap 1s
purdep acoreoap aunq elltunu luns 'are1du91uI urp Fco^Iqca aJBzrlrln a
ap nlduexa un Flurzarda.r nu InuoruJa? r6n1o1 rS 'e1ua;rp rJnrcnl A
roJl luns 'ounq allrunu luns ea.racpld 16 uiuapn"rd 'ea.ruouo oc ep U
€erBqarlul nou ulp eund as V GZ-87, q960I 'g'1) ptnqnuor?N Dc.?19 u! 3

ap uuras €c Burrn Is tgc 'e1e1pugs ep grncnq uaIs3a;er1'rad""r"o"d.e""l:e"lJnc1s;tlp; u
asuolpups luns Rc eunds os orec u3 'nrpa141 In^g
'cr1a1o1sr.re 1o1 'nldurexa Iac€ EI aJrJoJaJ acBJ es rcrv'alelgups ecnpo-rd -
ac Booc unq alsa pc rJnIaJ allraJlp u1 rnds Ps also e11e rS (€rornpugur€
erfrugap urp aped otBJ Bolulgunq gc n;1ued) eolrun poru uI ounq EI
AJ
alrunu luns 1n[e.rnc rS uelelda.rp gc rnds FS o]sa eun :rruaruJal rsoloJ E
ap nlqnp poru Inun Baunl?saqc p.ruo erur.rd nrluad gzeopJoqe as apun €l

'(8-I Bg0I 'gI 'I) a1audo1ul 3;e1 ed alelncsrp ?uns olrrncolrt{cg a?
'allraJlp IIiIuUap pnop BI pundsa,roc ar rrnrcnl Pnop nrluad uerurel ICI
rn8urs un uralu pugc rcunle alBllcollqca rS arirugap grn8urs o ap
(T
leruudxe alsa at eeec mlued llsoloJ olsa uatuJol rn8urs un pugt olelrJo^ In
-run ruole 'ol€utrn urrd '6zualu.ra1 .rn5uts un llsoloJ also aJBt mlued
JoIrJnJtnI e1e rc topuouJq a1e rigleudo.rd nu ea1€lrcolrun nBS Balel ui
-rcolrr{oo e16e1ocos lalolsrrv gc pldeg e16arnur91 (I96I) uarrro '(PcrlEur nl(

-e.r8 ardsap snds 1ne11eue.r8) g?IraJIp P{BcrlBIuBrB piueursep nc rep 'g
'uouHal r6elacu nc a?runuap luns allJnJcnl pugt reunl€ attatuotod utate ap
'aug u1 '1noq erdsap 16 lge'ruo ardsep 191e aunds as uoQz pu-Bc raunle
RcIpB)'arfrugap p.rn8urs o epundsa.roc II rnlnuaural pugc :lurL1e alDl JO
-l:onlunnes analuoues'qrurqcs ug 'uraly '(Lununuou nunuad toun 8Jo1€p
es gc snds U Ju rrlulorpeu; .rolpldluglul coalqJa ap nlduexe rnun eie; PSI
uI llpg^ drqc u3 urpge au '1e1o1sr.r1tr Inl IB aropal ap Inltund UIC
'(t,pe 0I'gI'I'1tJ,'E1,,e8o1eue as ur luepnlaur ponb unpunoas '€co,ttnbae :
lrdreae opour o3.re1 snqdosopq4" : ournby,p eruo;, 'nldtuaxa ap 'rzan
'ra lgJap 3.re1 ruur po{u un-rlul €a}Elrcolrqca ea8alaiuS 1a1o1sr"ry pc rS a
ro

sIJNfl VICOTV '1lV'I Yuo.{rilSill VT SO

140 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

(clasicul exemplu all,aisd,nd,tos spus despre corp, despre leac qi despre

urmd), insd e limpede ci primul exemplu este destul de slab, deoarece

ar putea fi redus la un caz d.e paronimie. De fapt, conceptul care

rimAne central la Aristotel este pros hen. Pe scurt, a fi denumit prin
cauza de la care se provine sau prin scopul citre care se tinde este,

practic, acelaEi lucru (adicd se unificd raportul fali de o ca:uz6.

comund, eficientd sau finald, oricum ar fi ea). De aceea, avem de-a

face cu doud forme de echivocitate, aceea pros hen, care in tradi{ia
scolasticd se va numi analogia de proporlie (qi, dup6 Gaetano, de

atribuire), si aceea prin analogie, care in terminologia scolasticd se

va numi analogie de proporlionalitate. Pentru comoditate, de aici

incolo vom folosi cei doi termeni ca atribuire (care pentru Aristotel na

era o formd de analogie) qi proporlionalitate, care pentru Aristotel
constituia singura formi de analogie.

Aristotel explicd atribuirea inMetafizico (K. 3, 1060b 86-1061a T),

unde inlelege ca exemple ale lui a vorbi ,,in multe feluri" adjectivele
medical si sd,ndtos: ele sunt folosite cu referire (pros) la unul gi

acelaEi lucru: un discurs medical qi un instrument sunt numite medicale

deoarece discursul medical provine din Etiinla medicald, iar instru-
mentul ii este util acesteia, ;i in mod asemdndtor sunt numite sdnd,toase
lucruri care sunt semn sau cauz6. de sdndtate. Dar sinitatea este o

formd care se gdseEte numai intr-un corp Ei nu este prezenti nici in
culoarea urinei, nici (qi deci ar trebui sd se vorbeascd
in leac de

termen pur echivoc atunci cdnd un singur termen se referi la lucruri
cu definitii diferite), dar atAt urina, cAt qi medicamentul au o referire

la sdnhtate. Dupd cum termend a fi este folosit cu diferite sensuri,

dar prin raportare Ia o idee centrali (prds hen), iar prin aceasta nu
este echivoc, aga se intdmpli cu termenul sd,nd,tos. El exprimd o
noliune comuni (legontai hath'en).

Atribuirea este o relalie cu doi termeni: medicina e sb.ndtoas5

deoarece cauzeaz\. sdndtatea si nu putem spune ci medicina este fa!6

de trupul bolnav ca sdndtatea fa!6 de corpul sdndtos. Altfel se prezinti

cazul analogiei, Aici sunt ceruli patru termeni, cum se spune qi in
Poetica si Retorica. Piatra e nerusinatd pentru ci este fald de Sisif

precum este nerusinatul fald de victima sa (Ret. 74I2a b). ins6, pe

cAnd exemplele de atribuire sunt intotdeauna date ca exemplu de

folosire stereotipd a limbajului (sdnitoasd-i medicina, sdndtoasd urina),

analogia este pentru Aristotel mijloc de cunoaqtere, iar el se serveste
de ea, atunci cAnd are nevoie, gi in cirlile despre natur6. ,,Natura
ascunsd trebuie cunoscutd prin analogie" (Phys. L7, IgIa 7-I2).

Sd reconsider5.m acum natura insSgi a metaforei. Cum s-a spus in
Eco (L984, 3.8.3), si presupunem cd metafora si metonimia ar putea fi

explicate pebaza unei analize componenliale in formi de enciclopedie,

alB 'X uo8 un rodB BcrJrluapr JB-s 9c €rsa.Idlul 'alBJFdunJ rolrrnJJPlrr
alernJ JoIrJnJJPur InFodsuBr? nJquad
InlJodsueJl nJluad rIJozIuJnJ Bc
luns rriBJrd : ruoturol nJlEd arSolBuB o gzBaJnBlsur as al€ol ap
nc

alurBul 'rJozruJnJ rilulnuap uiBJrd nc Inlduraxa 9p€^al as PS 'Plncsou
-ncal €ia r-nu olurBul I€Iu aJ€c (lxaluoc ap 'saloiulaurq '9?BpII"^) alE]

-arJdord o alnqrrle rI'€Jlerd PleurgnJou olAaurnu lalolsrrv PSUI pugC
'sruo'4nqrJ4yo aatSoToulr sJalul

rS araads e1 ua8 Bl ap olaroJelalu rolrl{a FrPJ el6aurnuap Ig '(?82
:0rgl 'n\a1o\stto Uunaqco) ornBsal alanuBllrf, Bapa^ as e '1n1sar
B Inl e alelaudord o alsa col ad Bls e IaJ e1'pupyq 6
nrluod 'lerocue lI
|n?ut? InunuD 'a1ueg nc punardurS 'aunds aleod as arec n.rluad 1da;p
'rnlnuro u aleleudotd o elsa IEIuru€ U B ap 1n1de3 runc gdnq 'rarcads
e alelar.rdord o ag ps rnqaJl .re lnua8 Pc puIU 1ep 'gcopcaurs ap nBS
aruruolau op ourJoJ luns '1a1o1sIJV ap alBlrc 'sJa^ut 16 atcads e1 ua8 ei
ap olaJoJelaru oJlurp allnru rJun?B 'e6e a gcep JuO 'o?B?PUPS e-rncord B
ap Balace ?uns rnlncsal altiplar.rdo.rd gc elep ar16 as Pt nrluad 1naea1
solpups e1$arunu as :€nuluolaur nc PJnleu rSeaoce ap.ared €aJrnqIJlV
'IaJoJBlaIu B aJBuI reur g,illlu8oa

eiro; rcre eq 'cot uJ IBUB rnlnJtnl earal*eounc aundnsard erturuoleru
pugc ad 'ea.ra16eounc alAarods rode rS aluredas n€Ja Iglu1 relu aJsc

Iiptltuo pnop B ea.re.redruoc aundur BJoJBlaIu gc ared es "repe6y
'aruas Pnop nc auroluas gnop pzeai;rcnJcuJ as rode
'aurouras alluJ pcr111os at€?rluapr ur.rd r91u3 IBIrr col aJB EalrncoluJ rJnzaJ
alaqtue uI 'Inqulqcs zon?caJa gs rS la,tecuoc 16 apunloJ luns oloqure
gc lnldegialuarunJlsul gnop JoIaJ € Punruoc e1e1ar"rdo.rd o rpdocsap 9s
'(guralqua nes crdrl lualunJ+sur; gcr8o1o;rour a1e1ar.rdo.rd rBeaace erede
BJnropuglue Inzuc u! Pc pP^ gs 'sosduorg rnl ale 16 sary InI aIIiFl
sostCuotq ml lryncs edne gsul B uluad
-er,rdo.rd .ruduroc FS ornqaJl Iurnu

'rueruas r6ernlace InJpBc uI Pclruas giuapuadapJalur ap .repe6e alsa
erinylsqns iut,l, euriuoc e ap 1n1de3 rS tadnc e gcrpedolcraue erirugap
uI grgrluopr as : IuaIuJat lop urg'redruoc PS JBSacou a nu (lnurfuoa
ap col u3 rolguriuoi) pdnr o naq elruruolaru BlnruroJ B nrluad
'does e1 JolIJaJaJ

rJoolIB 'Bzrtei BI JolIJaJoJ elecrpa'rd luns oJeolgugluos€ apiglaudo.td

rJooun Fc alrupu (g 'aprnlDu sttdtcuttd aO) Euro[ 9c 1n1de; 'nlduraxa
ap 'rzal : pcrlselocs u3 pluaze.rd elap e.ra Boapl PO alJasqo as 9S

aricun; nes docs '7 ee1e1ar.rdo.r4

arJaleru'g ea1u1et"rdo.r4
gznvx'6 ea1u1arldor4 V urauas
FruJoJ'1 ea1e1ar.rdor4

'lericung nBs) IndoJs rS ur"raleur 'Bzre) '1cr3o1
-oJJoIu laadse Bt) €urroJ apnltur ualuJa? +Irunuu rnun eritur;op uJ aJBc

I'I SIJNA VICOTVATYV'I YUO.TVJSI^I YT fiO

L42 DO LA ARBORE SPRE LABIRINT

cirui specii sunt atdt piralii, cAt qi furnizorii, urmeazd dupd operalia
analogicS. Aceasta, de fapt, ia doud sememe independente Ei identifici
la ele o proprietate comund (aceea de a fi transportatori de mdrfuri).
Numai dupl inlelegerea metaforei s-ar putea spune cd piralii qi
furnizorii aparlin (nescontat) aceluiagi gen, adici aceleiaqi mullimi.
Proprietatea comund, scoasd surprinzitor in relief, devine gen comun.

furnizori
transportatori
pira!i

intreaga disculie scolastici despre analogia entis (in ciuda marii

varietdli a concluziilor sale) se bazeazi in chip fundamental pe o

alegere intre analogia de atribuire qi analogia de proporlionalitate,
iar exemplele sunt asemdnitoare cu cele aristotelice atunci cdnd se
cere sd gisim atribuiri sau proporlii intre medicament qi sdndtate
sau intre pajigti qi rds.

Problema adevirati, ce se contura gi Ia Pseudo-Dionisie, se iveqte
atunci cAnd intrd in joc numele divine. A spune cd medicamentul e
sindtos este o atribuire asemindtoare cu cea prin care se spune cd
Dumnezeu este Bun? Noi qtim care sunt propriet5lile sdndtdlii qi
qtim care sunt proprietdlile atdt ale medicamentului, cAt qi ale urinei
(unul produce sinitate, cealaltd o dd la iveal6). ProducAnd un amalgam
din propriet[li cunoscute, efectudm atribuirea. Ce se intAmpli cu

numele divine ?
Existd doar doud solulii31.
(i) Noi cunoagtem ca prius bundtatea lucrurilor qi deducem de aici

per posterius c5 ar trebui si existe in Dumnezeu cauza acestei bundtdfi.

Dar, in acest caz, ne afldm in fala unei deductii de la un lucru

cunoscut la ceva care ar trebui sd existe, dar a cirui naturd ne rS.mdne

necunoscuti, Ei nu e de ajuns sd presupunem c[ acea cauzl, este in

vreun fel asemindtoare efectului. Este drept cd, pe parcursul disculiilor
Iui asupra analogiei, Toma (de exemplu, S. Th. L45.7, Ei pe urmele lui

Augustin) distinge doui tipuri de asemdnare intre cauzd qi efect.

Efectul poate reprezenta quantum ad similitudinem formae, iar acesta
e cazul repraesentatio imaginis, adicd al statuii lui Mercur care seamdni
cu Mercur; dar poate sh reprezinte qi prin causalitas causae; in acest
caz, nu existi similitudine morfologici, ci mai degrabi repraesentatio
per uestigium, aEa cum se intdmpld cu raportul dintre fum gi foc, ca

gi intre urmd Ei om (Toma - urmdrindu-I, in acest sens, pe Albertus

31.Pentru o examinare a teoriilor tomiste ale analogiei dintr-un punct de
vedere evolutiv, cf, Marmo 1994: 305-320 (cu referiri mai complete la
studiile pe acest subiect).

'rJour^ ltunu eA

gIIcroadu€ndrn€srau.radregccuegdaele.roed6ringu;uI.rePpllr'pucnsueeeuoanurcocgrlfeuqrlrg; so un ap PIBSPI lsoJ €
ap PIBsPI lsoJ € Pc

er1$'drsru ed eu.rn ope^ Io:aosnJC uosulqog rn1 eruelqo.rd rA alsa aJBC'Zg

apun'f;r = g:VIJ'(I:C = g:V (saJV rnl edno nc 91dru91ug as urnc eie)
oc alIB nC 'crruru orls os nu
alsa nu pzBaJnBlsur os erf.rodo.rd 'a1ur,tnc

a.ruc a.rdsap lnun rS 1n1o1 ar16 os ar€c ardsep nrcnl un arlug rfg1ar.rdo.rd
op alelrluapr o (Plrpaur lBJPAop€ nc alrJodocsap) rugcglluapr Ps a.rac

te-s s1u|a1p ?l? Psurlxo arSoleue o-rluJ 'qullqcs uI '(olncsounJ IJnJCnl
g"a1.p,.oJBpsao"l€".t1?.trtljulua.1pn'Srsnp1r.itrgqa"lda1otucdososop;adraesrcoPrPpclrcllpaoalolue?lsrrerJrn€ierltean1.l3r oPe1lnEuoueper'rou.rdJJtuJeElalOr.irgal'adarol.ercdlsroale.prudl
-ori.rodo.rd ap er5opue o gclldun s1ularp ze eriecrpe.rd 'snds IaJIIV

'efap 1nr16 g l-nu Ps aJBc ad n.rcn1 unrcru un.redocsep Ps acEJ
au nu €aJrnqrJlB : lncsoun3 nJcnl eI ?ncsounc nrcnl eI op Jrluruololu
dlt ap eriectpe.rd o IuoAB €aace oC 'lBruIuB un alse aulnus ac efap ur16
ocaleoap l€rurue un o?so ucrsrd gc tua8alaful 'PcIsId o gzea^talleJac oc

;.In.suLnn.tuqta1"u1ensaoelde?.llleealudeduoadruodn.rqd'zlenuccnTspszaaeceeplneu_^iIcrq'nPcluoIP^ncpJcrEEnlasllnnetultgdnu.unrBaqdue1unngPdgzreccarrlz8rlouJ1doolc1lgEueoJBndcrrtquaccl
uI olsa nozauunq gc urrl$ roN 's??2rarsod nd rlAelugtugd JolrJnrcnl

alaurq ugcrpard 'Brolsacu ezeq ad,'snltd nd rcvtco1 'rcap t6 'ouurp
atriplar.rdord 1arfu1a,ra.r uud nes piurpa.ra ur-rd; uralSeoun3 1rr;

'arinlos Bnop B 19cap 'a;eur.rn ur.rd 'augurpr n51 'ar8o1eue
o tuglngc Rs arolou trreal€ nu 'r.roud E Blsac€ InJenI urer16 PJBp gsul
'(ale?pung glslxa qurlqcs ul) nPU Plsrxa nu nazourunq uJ Pc r.roud e urr13
pJ nJluad 6 nazauunq Inl InPU rupcrpa.rd nu 16 nezauurnq u! gge as
rJnrcnl Jolsace BurcrJd gc urrpug8 ou nu Icunl€ oJ op '(gleoq o '91ecu1s
oJBJugIu o'Buruc) eIaJ luns rJnJcnI alaun 9J urrsg8 rrunl alrJpldtuglul

ug rS a"rlseou aIolJB uJ Ft pugJaplsuoc '11qe1el or€nurluot u! II rB
gcep :[in1os rolsacB ap e-reo1q6ru11au alaiurcasuoc
rurnqrr?B InwsruBcatu rB 'stutgptat
'utn8tlsan nd o?loluasaDJdat ep nu
g JB arBc ruapa^ gg

o1?oTuutrotdat ap zBO rnun efeg ug urgg€ au 9c IaJ+sB pugzoJc '1eriuu1s
-qns.redr11 rund lncsountau X lsace llunu we 'qzeotaua8 1-alec lnco;
'urne rS ec alsg 'lncollqca
olso ournuu ac purrl6eu '1nurn; uro^B Pcep punuad rolacu gie; ece; u

alrtrrpe E ap zei un o rcap tb utnututou
n.rlued reop alsa lliplgunq eznec alelgung runu V 'a1"19unq Plseoc€
alsa rrrnc eolap rur16 nu PsuJ'arsnol solllosnoc ur.rd urace; o'gurnrp
ezr.el BI ruacJsoluJ au JoIIJnJcnl €ale+gunq EI ap 'oleurJn ur.rd 'paeq

'(pI€J otsa nu ours uI JBp '9rnp19c acnpord arec 'rnlareos lnlduraxe

pp Z'I'8 'ryas I u1 i.relsace a?sa aurc aunds aleod au nu rcap rA

o-lerur.rdurr B aJBc Inruo nc aJeolguprues€ a nu pc eriualu a8e;le rup

'rnln.rorcrd €IuJoJ nc a.reolgugruase IJ aleod uurn 9c alnupe - snu8etr41

evl srJNg vrcolY rvv'I YUOJV'IIW VT SO

t44 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

r gi y sunt proprieteli necunoscute. AFa ar fi intr-adevir proporlio-

nalitatea conform cdreia s-ar spune cd cunoagterea omeneascd se

situeazi fa!6 de sufletul omenesc precum cunoaEterea divind fald de
mintea divin6. Cel mult s-ar putea sugera cd intre cunoaqterea qi

mintea divine (necunoscute) se stabilegte o relalie intr-un fel asem6-
ndtoare cu aceea care se stabilegte intre cunoaEterea gi sufletul ome-

neqti. Dar asemdnitoare in ce fel ? Prin repraesentatio imaginis sau

prin causalitas causae ? Similitudinea ce se instaureazd intre Ahile qi

Ieu funclioneazd dacb. Etim deja care sunt mdnia Iui Ahile Ei ferocitatea

leului, Ei numai in acest fel mAnia lui Ahile capdti o infiliEare mai
convingdtoare. Dar a spune c[ cunoaqterea divind este fald de mintea

divind precum cunoaqterea omeneascl fa!5 de mintea omeneasce ne
face si^cunoaqtem mai pulin decdt ar face-o aseminarea in cazul lui

Ahile. In acest din urm[ caz mAnia rizboinicului, de care avem deja

idee, in compara{ia cu leul se imbog[feEt^e cu caracteristici de sdlb[ticie

Ei curaj. Afldm ceva in plus despre el. In cazul predicaliei in diuinis
invdlim cd ceva, despre care nu stim ce este, are cdteva palide
asemindri cu inteligenla uman[. Astfel, dacd predicaliain diuinis ar
fi analogie de proporlionalitate, ne-ar face sd cunoagtem mai pulin
decdt ne ajut[ sd cunoaqtem o metafori bun[.
Afari doar daci nu se Etie deja ce anume este Dumnezeu qi care
sunt proprietilile sale, iar in acest caz analogia ne-ar spune ceva

interesant despre lucrul care este comparat cu Dumnezeu, nu asupra

lui Dumnezeu, despre care se qtie deja totul.

S-ar putea spune ci acestei critici ii scapi cazurile in care cu

adevdrat se vorbeEte metaforic despre Dumnezeu. Metaforele poetice

din Biblie care ni-l prezinti pe Dumnezeu ca mdniat asemenea unui
Ieu sau perseverent ca un cariu ne spun ceva evident cu privire Ia

mAnia Ei indArjirea sa. Sigur, Dar aceste metafore nu vor sd explice
necunoscutS Dumnezeu, ci calitatea efectelor
o naturi noud a lui

acliunii sale, care ne sunt deja cunoscute. Nu presupun un Dumnezeu

incognoscibil, ci un Dumnezeu deja antropomorfizat, aga cum erau

zeii pdgdni. MergAnd de la cunoscut la cunoscut, aceste metafore ne

aduc ceva in fala ochilor, dar tocmai in felul asemdn[rii. Ne afl6m

inaintea sau, oricum, in afara unui discurs analogic in diuinis.

Aceasta este slibiciunea fundamentald a orichrei disculii despre
analogia entis, Ei de fapt ceea ce ii permite ea fiIosofului si descopere
este ceea ce filosoful qtia deja prin credinld. Nu intdmpl[tor discufia

despre analogia enlls produce minuni de subtilitate, dar sf6rqegte
apoi prin a se stinge odatd cu scolastica postreformistd. In realitate,

cAnd trebuie si se vorbeascd despre proprietdlile divine, daci adoptdm

o pozilie platonico-augustiniand, atunci noi qtim totul despre Dumnezeu

din raliuni inndscute qi numai pentru ci avem aceast[ cunoaqtere a
divinului putem spune c5 ceva participi (in mod Eters) Ia Bundtatea

JBp 'aJgrsBlc as 9s olr{urad €lsacB I Dun1Jtc1ldJod JoqJv nJ PJnlPSaI uJ
ri,rgc ralsece nlpnls lnun.rd ulp
I€ I'Z'I$ u3 esnds olac uapa^ar 9S
'JllJod rnl InlparuJolul
u,ie'ar.urbtradi*e"J.reo,a1Jltcltnrde1flxaatee1troJu1edo€csn,r'tts6Jeteeog.ra1oaolS.T-,m1*etu"nlltou,dgtBeartada,PsrrtCtitSta*pJqaeBml8nrcellruoaJelad€oedllueuee?aiPuPuSaeuoulpruIclroo'a(udsazruul€llrrlArsaap:0olr8sp8lasau6arrruIaSl1una'sneJun4Bqndeu'ssuctnJirBl1Jq'6ouulaIp1'ro9eBug61-s1nn4uIluolInJncdgcl
,/oar;catplenctrzuntnrulJnncvrlcoep.rlpd Jer'ianclor.onreo8ee1 lrpdp.ornlaiprocraup 13 'snrqlaog €aunds runc
pleraurelug 'P1ce.r1sqe
ad

alJ€oJ a gluurJ?top erincsrp apun 'ncrznur lnlduraxa alsa crdtl : arJoal
,rFprA1ruupg"e1ccarbslac"odBe.ro'itdsp.tetgao"sr.uluer"lln6c1ree;€6trtnaqoeJ"uropnJnsu'ulluar'9paucrlrrca.treupo41aaeuu.?rr-lFlsodascrJlIluarnuonqedsalurnal BlnJescBlaog-drNcpage'oeBusrJroipnlerS?JzIonoBqcrad?golrrsngSesoe'€gcrrtze'uraooe0o4p1c

alznpuoc'8'8

ntSo\o'guunn,lqnsPdJeolJo€c1aarcunop€lgBcAapl-agJencyu'aSuoreclpaJlBolosIaBcABPEczrrlueXrEuIulpoIeeIuteJosJllua

'aiesnurn.rg rB a1e19ung 'e1e1darq 'oleyun '.JF^apV alsa nazaulun6
gip'u1sca"lg"glerlcdlrag-apurc,ncBtgJAreaectnpeqaIpB;zeaoeeJu.iBraueJsannngPutu.rnnanrc.Slrlgno9'o'l.eIuroneuo1e1a-9Jeles3l1u-aarrdlluusruqaenI'prlcueBanirrueSufnrupengaasu1rled6paJeB"ueurcrpia6ra'''rlrlnnoe9ad'ol'a'z9d1apseuaoc1upsr'e1t1nBelmaqagdgr aa'ur'Bla'srIAprxaayauc

grir1scsrrlrn"J*qC"a1PrllSrJoBrzlaAglJtc?aaI,Jntar"u"11"eetcrluuBnadu.rsronlaSauz,rnergec'c- Itp1uunIeJlp6aulonIacuJr9€lscJBlgxuo1roieg1zrn'aaB1sCcpaOs;ge'(zereuiaelrna1lzsunoeed1c
ap 116 .rr, gr"elt lsod tt*.,1 alrJnJcnl urnc gdnp '9c 91el tA - lrpa'rop
BlgeIcznerqrJaeJtln?o1.aa,1JlsuBraJxuolran93t .srreualulBncqaoaulnJarlclostqa8p;aFlsI'"aEuwIUEn11eeJruieeJ'lrleelsldcuoooJeuaprarBppueBgzsIngeaTccn'ogppleaaztnlen€cr1oo6u&uot1ua
onsqepusuaInUna7zF3ooluB7orpu?/nr:2aglrscIrnurIunorleal fru.rpeecrlsr'rgcxufaurJaeuoagladpcxuagoluruf1nezalopB;tau'pJreuuJ'orlos;duuogFlus'aaa'prruncBqIBoaJInolrnunJpeoasJl BI
os

'(ggl-8ZI tZ96I sue411Q-1 ,lc) e-reururnl uud
plncsoun, aritodord o 19c 'eral6eounc ap olBO o 1918 olsa nu er8oleue

ter ,D\ou as nd ptdtcuttd gpasod IntalJns ereC nrluad 'e.rn1uA'reuog
*nne"sa.(.ad:Qr.,oo1?nneta'atr8eot 1laeullunsaa.r.drdssaappgazlaBaalqerfo,I't9acrBacr)edsrsausorleuHauJJaapluBrlxiaecIVe
u1 'raiurg ale al€luopuacsueJl apiplar'rdord e"rlurp BllE o BI nes Inl

9V1 sIJNg vlco1v rvv'I YUOJVJSI I V'I SC

146 DE LAARBORE SPRE LABIRINT

nu se se defineasc[; pentru a defini trebuie introduse in arbore mult

mai multe diferenle decdt cele puse de el, sau trebuie sd se rezolve

printr-o relea de diferenle. De fiecare dati cAnd Aristotel trebuie sd

explice o metaford recurge Ia ,,ontologii" locale mult mai flexibile
decdt un arbore al genurilor Ei speciilor.

Deocamdatd, g6ndirea doctrinard a Evului Mediu nu reuqeqte sd

se depirteze de modelulArborelui Ei, prin urmare, poate lesne infelege
Ei justifica substitulii de Ia gen
la specie Ei invers, dar se afli in

incurcdturi atunci cAnd trebuie si vorbeascd despre mullimea proprie-
tililor care intri in joc in substituliile metaforice. Sd relinem cd nu

doar Geoffrey de Vinsauf, care nu era un filosof, iEi dd seama de felul

cum trebuie ciutate intr-un lucru toate propriethlile posibile : Ei frlosofii,
qi teologii, cAnd trebuiau sd analizeze o metaforb, vedeau foarte bine

pseemcaermeec.airnasctieirnistmicio,mfieenEtiusleicnuncdaer,esearpufni epauatumtaclgoanmsturul idionttreeodrioeuda
invenliei metaforice (vdzdnd de ce fineluri erau capabili cdnd era

vorba sd discute probleme de logicd), se pomeneau cd le lipseEte un

model semantic suficient de vioi qi nu se simleau in stare s5 aducd

in crizd modelul canonic al arborelui porfirian, cu ajutorul ciruia se

formase fiecare dintre ei.

De ce atAta instinctivd relinere in a pune la indoiald structura

lumii stabiliti de Arbor Porphyriana? Dac6.-i adevlrat ceea ce s-a

spus in incheierea primului studiu al acestei cirli, a recurge la

,,ontologii" filnesxeibmilneaEtiodcem-aaidarepadtuml iitneedcitieopnetonlotrguiiaperexcpulicma expresii
metaforice arborele

porfirian ca atare erau instrumente practice, provizorii, gi nu imagini

definitive ale structurii lumii qi ale marelui lan! al fiinfei. In fond, nici

cei mai devotali dintre aristotelicii din acele secole nu se sustrdgeau

influenlei neoplatonismului (Toma nu-l comenta doar pe Aristotel, ci

Ei pe Pseudo-Dionisie).
Ca sd construim sau sd sugerdm posibilitatea unei ontologii neaq-

teptat de adecvate nu trebuie sd presupunem c[ universul ar trebui

vdzut potrivit unui singur model de organizare pe genuri qi specii

dinainte fixate. Insi tocmai aceastd idee a unei ,,revolutii ontologice"
nu-i putea trece prin minte unui gAnditor medieval, tocmai pentru ci
imaginea lumii era conceputd dupi modelul stabil al unei Arbor

Porphyriana.

Aceasta, cred eu, ne ajuti si inlelegem de ce o perioadd istorici
atAt de bogatd in extraordinare metafore (cutezdtor propuse de poeti)

nu putea elabora o teorie a metaforei ca instrument de cunoaqtere

nou6.

'unJo'tu{uu1 snllua? rs ec al€lncllJBau op IoJ EI
serupr tJ tE s'tuDc snlprlpl ardsap alotu alopl to1 ecunru grgJ '9c 1n1de3

salefulqns ougurpg 'ounlsral eluaze.rd ap r.rolpzundsg.r rie.replsuoc ornqorl

nu rrolne re.r1 lflepoc 'lstuac snlpJlo7 Bc luousluJod p1u1tc) gleur8r;to OJ
BounIsJaA BI oJ€punJorde acr.ro nJluod 1rurr.r1 tSep 'BoocB aC 'Inlnuuas B
(r
glerfue.re;ur eaunriou rS ppuorfele.roc eeunr{ou e.rlutp '1ua1e1 pfueuetu-rad ug B'

'lnlcrlluoc Jarlar uI locs Fs BsaJolut Etu Ec nrluad 'uerqleoq-ocrla+olsrr€ 16 J
uerullsn8ne-ocrols 'aueolg pnop rolac Inrp€c u1 urfnd 1ec'gcrSolouorc ourpro
o lerurn rue ounrsJol pls€ac€ uI pugc ed 'pdnp nes alul€ul p.rasn.rgde Fc
gc 1n1deg ap luepuedoput 'exelduroc lalu ac uI ac ulp IrPcgIs€Ic €JeIIar uo
glelllul eor€locreO '.ro1e1o1tdec €oulpro pugqulqcs rS a1lpn.ra alou rS a1e1rc II
IN
ollnur op o-pug.rgirodsep 'eeace gdnp eln.rpde alxal ap 16 luoc pugull -s

'o-sucsotr rus rcrv 'lsurruefueg 'urep.relsruy; su'35 Jo ,fuoaq1 loaarpaw IJ
arfi uO'('po) ouuetr\l rA ocg u3 gzel8ue ug plecrlqnd lsoJ € 686I uI '(986I
NE
'o1a1odg; nt.tndtull rypary Fng u! plolulun oauny 6 lnuo rcura1t 8861
erp.rde u! olecrpap 'nr.rndur;, nlpantr lnag aldsap IIpnlS op u€rlBll Inr?uoC ICI

€l op nrpnls ap olIugIuFldPS EI PlEluazord '(886I-286I) euSolog utp Iu
€'ruoolB.rl,trserqoe^;,ruenoJPpIurvrcrrSlooruurores14B1rJooulsrlIua€plsJoBCurt'IuuolslratnquruneITnsoJ+nJcoaqpoguIrpnllE€ro(q€Boltou al
'I
€rnlguruos qns pln.rpde orelacrac o uge.r g{e; ap Inlnlpnls Ve a1.red €nop IIS
BI
aJeo?rolourq rg pseonlcadsa.r o asepJocp as r mlaulgc InlnleJlgl'Brolsace E-f
InrpEc uI rBrucol 'pc n"rluad 16 elseece 'sauoqsaonb alBJoqelo Jol alB BJ'
rrn?pr?pl ldarp 'lrldorcau op lgle drr{, u3 'elugep orJ gs nBaAB eoI-IIAX
OS
IB rnln'lluoncuorscaappnsalnuodUescauDlnbBIsaglcuDFJll€Dp'loprorsuDsllonluuap4qodUuJtB'g-cuserrecurlasreulooces{erlr
FJI
n.rluad rrcgauaq Ecnpe ps a?de tS acrupo.r aleJe as FS col ug 'tli,rgdrug
e1 rS rrfcurlslp €l Ba8unf€ os pugc gsug 'a.rr1sor BI aseotunry lnldalp u

e-ap aldecuoc nuale rrcrlselocs 'elsace InIaJ uI 'gc gzeeluauroc r$ €J

'sLJlsuora outn?ut snqLrun4o'l laDJcunJns pprpunc 1nt1€;en rn1 esnds ei
pdnp) EIpJB es rode gc alAeounca.r 'gseourn.r; rS g.rgugl arorual ap ldard
16 drqc ea,re e11dcg gc Ea1ulru€ ac gdnp '(rZ,'I) lanrD'tl.ualcs s4uau?nn P
au
ga agoltu?tp ag u1 'uoceg srcueJd 'rcrlselocs op FisJ puglq ea.rd np
'l
,(acTlolurasooz rl3oloot{rB alIE rS) ln

rnlourgc InlBrlFI ardsoo '? nu
-e
ul

aFi

Ps

EII
9s
a^
?I

148 DE LA ARBORE SPRE LABIRINT

atenlie. Cum au vorbit despre el? Au spus ceva nou sau doar au
reluat cunoEtinle tradilionale provenite din lumea anticS?

4.1. Animalele din Antichitate pd,nd, tn EuuI Mediu

4.1.1. Sufletul, drepturile Ei }imbajul jivinelor
in Antichitate

Animalele au vorbit intotdeauna in mituri gi in basme, iar aceste
fantezii antropomorfe aratd cd omenirea a simlit mereu farmecul
acestor impenetrabili tovarigi de drum capabili sd ne figdduiascd

revelalii neliniqtitoare sau iluminante.
CAt despre filosofi si enciclopedigti, trecerea lor in revistd ar lua

prea mult spaliu, iar bibliografia adiacent[ este foarte vast6, aqa
incdt ne vom limita sd lu5'm in considerare mai ales subiectele care,
printre diferite alte animale, privesc cAinele. Se cunoagte analogia
dintre cdine qi filosof schilatd (fie qi cu oarecare ironie) de Platon

(Republica II, 375a-376b). CAinii de rasi sunt bldnzi cu persoanele
aldturi de care triiesc qi rii cu striinii, iar aceasta aratd o tr[siturfl
foarte bund a firii lor, ,,un caracter, a; indrhzni s5 spun, cu adevdrat

filosofic". Ciinele deosebeqte o figuri de prieten de una duqminoasd
doar pe baza faptului c[ pe una o cunoagte, iar pe cealalti nu: cum
se poate nega faptul ci e dodat cu o anume qtiinld cel care distinge
prietenul de striin doar pe baza cunoaqterii qi a necunoaqterii ?

Aristotel distinge intre simplul sunet qi voce, iar in De anima (Il,

429b) spune cd un sunet se poate defini ca voce atunci cAnd este emis

de o fiinld animatd gi este semnificant (sEmantikos); altminteri nu
este evident ci ar recunoaqte o voce semnificanti nici mdcar animalelor
dotate cu plimAni. ln orice caz, sunetele animale nu sunt emise prin
convenlie (nu sunt simboluri, ci manifestd. ceva cu titlu simptomatic)
Ei sunt agrammatol, adicl nearticulabile (vezi, de exemplu, De
Interpretatione l6a qi Poetica 1456b).

La aceste distinclii ne vom intoarce mai tArziu, deoarece vor deveni
centrale in dezbaterea medievale. Cat privegte restul, Aristotel afirmd

in Politica faptul cd omul e singurul animal care are facultatea
limbajului, dar aceasta inci nu spune nimic despre animale deoarece,

dupd cum vom vedea, incd din Antichitate, problemele ce se profileazd
in aceastd privin{d sunt trei: (i) dacd animalele au suflet sau, oricum,

o formi de inteligentd, (ii) dacl ele comunicd in vreun fel intre ele
sau cu noi, (iii) dac[ trebuie sd le respectdm demnitatea, abfinAndu-ne
de a le ucide Ei de a ne hrdni cu carnea lor.

JB-s rl JolaIBIuIuB Pc€p €aunrlsal{3 rcrB oo JorJalxo uI alsoJruBru as 9s
so3o7 un rA 'u.ra1ur gzea"rn8guoc
IrqBdBJ 'soquoqdotd as oc Inun 93rp€ au.
'solaqlatpua so3o7 un arlug Surlsrp IIslolS '(II IS I '696I zualqo4 'gze1urs al
tlu
o n.rluad 'rzal) uJolcrpeJluoc Basape gcup Jslqc 'n'rn1.lgtu allnur PraJo
acrols aloluaur8e.rg a.ruc ordsap 'leurrue so8o7 rnun Ba?elrlrqrsod purr\I"rd 92
arfncsrp o esrpugdsgJ as rarnorde rS ruarcruropeJ€ '1cro1s arlurJd taJ
'gls€A uard alsa aJBc 'PIBruruB Balunl ap
gie; arielrupe ap n€s olso8e"rp ap purld eridecuoc alsa rB(I 'lsu4oa6 €a
Pu
ap uraunds rsru nu ps ec 'ue;o1sr.ry ri nJpu€uatr{ BI uouralrd BI ap IU

'uogouelq BI tlrcoruaq e1 ap 'eua8orq u1 e,ro8ex€uv €l ap .3"raru alalelrc ao
'rar1r;or.re1 ftL6T-gL6I) seofl ap lucrpap arpadolcrcua ap Inlorrlre uI
(ct
'soloJ ap olso r-ac UI

Baao gp€AaJd gs a.re1s uI alsa JorJadns InIBuruB 'rn1n1nca.r1 Eorrlulur€ JOI

pupAe 'gc eunds as (BI7II 'l 'IA) pr1tlD'tuoclN DJ'Iq7 u!6aurJ uI '(6I nu
;11atopun"rg u1utt1rTouf 1i; r.zail rnlnzne lniuns rA ppesod 'ar.ro'uraur sl
p8ugl ad 'aluc aloc aleol 'qurqcs u1 'pie,tug 16 leutqle 'nldurexa ap) .II
alalauns rzna e ap €a?ElIncBJ nB nu aJBc alelrrlus alacs e1eo1 'eig.lu3
B ap €ole?rcedec PJ9J rep 'e1ua8t1a1ut luns '(alaurgc rtre l€n?Is PIBI aBr
16; gcsealurtue rA-gs ealepcadec nB nu aJBc alal nc ,rtle.redruoc a{arrul IUn
ps aldu reru luns rS 'er.rouraur a.relAeu et atiezuas ulp aJBc €l alac
alua8rlelur r€Iu luns .rep 'atiezuas nc a1€Jlsazul IBJnlBu drqc uJ luns PSI
1€J
alalerrruu gc aunds os (I 'V) nuzlo1ary1uI 'alrzuouoc pFeelafui r-ps PJ
,ed rr.l.tpc 'lnluo nc podet u3 rd 19c 'eco.rdica.r rol elrJnpode-r ug 191e aIa
'runricn.rlsur gcseaurr.rd Ps n€s Bap 9s apqedec luns 'riprel 'olallv
'plBrcos aJ€JoqEIoc op auuoJ purnlgcle 'dwr1 11nur r€IIr JoI rrnd nc uo

guna.rduS tsarpJl ri ar.roruaur nc oleJlsezuJ luns a1e11e 'csasg"rpd tg tode e

.rer 'ro1 rrnd n,rluad pueJq o.rncord gs csafl.r8ul as a+Inru rSap 'rS aueozos toJ

alrrunua ug azaerco.rd Fs Pzualrurl as nu alelrrrue oloun : ariec.reurap ep e6r
rrurl a13ru Fcs€allquls as ps ro6n a nu oJBc ug'(ruo BI IBIuruB e1 ap tode €n
rS leulue e1 p1ue1d el ap) P^IlnIoAo ersa.r8o"rd o 16 rerqc eze.ra8ns 9s
a.rud 1a1o1suy 'per8 ur.rd .reop 116aueruo olac ap P'S
oJaJIp 9s .red rinlnrr Inc
als
alsace rJoaun lgtuJ laJlse - BeIrrrra8e nc JolPuFIuasB BAac Basape JBI

'aurrialsr 16 gureal 'a1e1rpnur1 'fe.rnc 16 aiapuglq Pz€arlsuouap apfplat,r
e.rec uud '(rl6euaruo .rolaiurg ale elat nc a?ooyoul2 J€op luns PJBp
J€rr{c) acrqtsd IiplII€c op allrrn glsrxa alsruluu allntu e1 pc aunds as
unllDunun nlroXsr.g u3 nldruaxa ap 'pc gsug rn8urs g
'(XI 16 IIIL) afunuord os 9s PrgJ
'lglE op llnru rBru
'aleurrue nceds rolalrraJlp aIB o^rltalalur e1ip1r1ec orluJ sJrqasoop
eargJ (BVIV-qSI7 'II p'ut1uv aO) PSuI 'puorie.r Intouns rS nrlrzuas Intogns
arlul errqosoap relc eacPJ JBop nu Pc pulg lBp 'elo1soc8 alnqrrlB
e1 ps a8alaiug ,,giua8rlalul" ep dr1 ac relc o nu Bosap€ psuS '.ro1e1uurrue
Inpp8pl ealnd 1-nu'(e617 '11 nutun ag).eue8.ro nc lnzg,ra.rd dnrl rnun
1e ur.rd 1)e" ex Inlogns purulJap rS ag '1e1o1srJv ocoJaoap 'eraleqzap
gldure ap lcarqo luns (I) lnlcund nc g;n19Fa1 uI acrlololsIJB ale?xaJ

6tr in'rsNrvc'InrvuJY1 sudssc