The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.

https://neculaifantanaru.com

Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Published by Contepisto, 2020-10-13 11:44:57

Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

https://neculaifantanaru.com

Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

CONJTANTIN MOHANU a

1° u ,.
a
f'SN
f° 49

:r"..N

3

e-

°

LI

5$5

fUisie kr Ekx-,

or)(MbLf\iLd

%a, 6(±/);-

EDITURA BIBLIOTECA BUCUREVILOR

CONITANTIN MOHANU

JEAN BART

(EUGENIU BOTEZ)

?/rata 11, ofzeza

Editura "Biblioteca Bucurqtilor"

2001

Coperta proiectata de autorul cartii.

Culegere text: Constantinescu Elena, Ba Ian Irina, Bucur Casandra,
Dan Mihaela, Matei Li liana

Tehnoredactare: Constantinescu Elena
Tipografia "SEMNE"
Cartea a aparut cu sprijinul Ministerului Culturii §i Cultelor.
ISBN: 973-98919-5-0

ARGUMENT

Apreciate in epoca, dar i postum, scrierile lui Jean Bart (Eugeniu
Botez) au cunoscut numeroase reeditari, autorul for numarandu-se printre
putinii scriitori de la Inceputul secolului al XX-lea a caror opera n-a fost nici
ignorata, nici contestata. Doar unele scrieri de calatorie au fost trecute tempo-
rar Intr -un con de umbra prin anii 1950-1960, cand se alcatuiau liste cu scrieri
cenzurate. Cu toate acestea, scriitorul n-a beneficiat pang acum de o mono-
grafie. Opiniile, judecatile de valoare, ca §i unele contributii biografice raman
izolate i fragmentare in prefetele i cuvintele introductive la volumele reedi-
tate. Acestora li se adauga studiile de istorie literara, tratate, cursuri univer-

sitare, indeosebi cele dedicate primelor decenii ale secolului XX, lucrari in care
scriitorului Jean Bart i se acorda atentie, uneori fare convingere, §i i se rezerva
un spatiu destul de restrans, cel mai adesea cand se analizeaza literatura de
nuanta poporanista, cu toate motivele §i implicatiile ei.

In ampla actiune de valorificare a mo§tenirii literare, critica §i istoria li-
terary au deopotriva menirea de a readuce in actualitate opere pe nedrept uitate,
de investigare exhaustive a marilor clasici, precum §i de cercetare §i reevaluare
a operei unor scriitori controversati, atat in ceea ce prive§te valoarea operei ca
atare, cat i apartenenta for la diverse grupari sau curente literare, chiar dace
scrierile lor, privite in ansamblu, nu le confers autorilor un loc intre marii cla-
sici. Este cazul comandorului Eugeniu Botez, intrat in literatura romans sub
numele de Jean Bart (pseudonim care 1-a consacrat).

Cu o opera literary relativ restransa, insa inedita ca tematica §i orizont
(Jurnal de bord. Schite marine si militare, 1901; Datorii uitate. Documente

omenesti. Nuvele, 1916; Printesa Bibita, 1923; In DeltA..., 1925; Peste
ocean. Note dintr-o calatorie in America de Nord, 1926; Schite marine din
lumea porturilor, 1928; Insemnari si amintiri, 1928; Europolis, [1933]),
scriitorul Jean Bart a atras atentia criticii literare Inca de la aparitia primului
volum, asupra operei lui pronunt'andu-se apoi G. Ibraileanu, Ilarie Chendi,
N. Iorga, M. Ralea, Ovid. Densusianu, Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu,
Pompiliu Constantinescu, G. Calinescu, Perpessicius, Octav Botez, Serban

Cioculescu, pentru a nu cita decat nume reprezentative. Un moment important
in destinul scriitorului indeosebi al romancierului , 1-a constituit primirea

4 CONSTANTIN MOHANU

entuziasta de catre G. Calinescu a unicului sau roman, Europolis, cand i se
recunoa§te incontestabil autenticitatea talentului.

0 prejudecata mai staruie Inca in interpretarea scrierilor lui Jean Bart.
In .cercetarea operei se pomqte de la Inregimentarea scriitorului in miFarea
poporanista, fara nuantarile *i delimitarile necesare. Si aceasta, datorita, in
primul rand, faptului ca si -a intitulat una din scrierile sale reprezentative
Datorii uitate titlu similar unuia din motivele fundamentale ale literaturii
poporaniste: "datoria intelectualului fats de popor". Incontestabil, anumite
opinii critice privitoare la "scriitorul poporanist" Jean Bart au gash ecou cat de
cat, mai ales cele sustinute prin manualele colare, cursurile universitare sau
editiile de larga popularizare. Ele nu pot fi ignorate. Ar fi nedrept insa a le per-
manentiza sau a le prelua integral, continuand sa ne oprim fragmentar sau uni-
lateral doar la unele aspecte ale scrierilor lui Jean Bart.

In lucrarea noastra am pornit de la opera scriitorului, luata in intregime,
nuvela Datorii uitate, impreuna cu alte cateva scrieri cu motive asemanatoare,
reprezentand doar o sectiune din ansamblul scrierilor lui Jean Bart. Scrierile
acestea subscrise motivului "Datoriilor", confruntate cu Jurnalul de bord,
Notele de calatorie i cu Europolis, releva tocmai afirmarea autorului, mai
ales, in acele scrieri in care "Datoria" inceteaza a mai fi un motiv obsedant,
tezist. Este drept, intalnim §i aici din cand in cand o coloratura vag poporanista
i chiar samanatorista, dar aceasta tine de incident, alta fiind nota dominants §i
graitoare pentru scrisul lui Jean Bart, a§a cum vom demonstra pe larg in capi-
tolele respective.

Jean Bart apartine ca formatie Inceputului de secol XX (1900-1918),
epoca avand multe "puncte de sosire", dar mai ales "de pornire" pentru marii
scriitori care se vor afirma in deceniile trei-patru. Numeroi scriitori bat acum
la portile literaturii, dar in mare parte vor ramane doar figuranti, w cum din
pletora de reviste literare, cele mai multe vor avea o existenta efemera. Dar sunt
anii cu cele mai numeroase tendinte ireconciliabile din literatura romans
privind raportul traditie/inovatie, "arta cu tendinta"/"arta pentru arta" sau refe-
ritoare la "specificul national", la "sincronizarea cu fenomenul estetic euro-
pean". In acest climat literar s-au plamadit cele mai multe scrieri ale lui Jean
Bart fapt de care am tinut seama in permanenta in monografia noastra.

VIATA

PRELIMINARII

A reconstitui, a studia biografia unui scriitor, inseamna, in primul rand,
a-i urmari geneza si evolutia vietii sale spirituale, concretizata in acel lant de
momente creatoare, fiecare cu specificul sau. Momentele de viata ne intere-

seaza mai presus de orice in masura in care devin stadii expresive pentru
proiectarea unei lumini lamuritoare asupra operei. Evident, nu in sensul
explicarii detaliate a fiecarei scrieri; criteriile acestea, practicate pans nu de
mult de catre "critica biografista" au esuat in cea mai mare parte, data nu total.
De la sine se intelege ca, dincolo de experienta directs, opera de arta, scrierea

literara, materializeaza, talmaceste, un univers mult mai amplu, mai complicat,
si integreaza o lume a ideilor, dand totodata forma concreta unor stari afective,
a caror noima i se limpezeste scriitorului doar in clipa incarnarii for in scriitu-
ra artistica.

Exists in viata fiecarui creator de arta fapte si intamplari cotidiene, fara

importanta, lipsite de semnificatie, care pe drept cuvant sunt eludate de

istoricul si criticul literar, pe cOnd altele se dovedesc a fi purtatoare a acelor ele-
mente din care se incheaga, in timp, conceptia despre lume si viata a scriitoru-
lui, precum si aspiratiile spirituale si literare. Acestea genereaza substratul

prim al operei pe a carui cercetare se bazeaza biografia spiritual* prepon-
derenta in cercetarea creatiei artistice.

Asupra raportului dintre biografia spirituals si opera s-au pronuntat
critici europeni de prestigiu: Sainte-Beuve, Benedetto Croce si, in ultimele
decenii, americanii Rene Wellek si Austin Waren in Theory of literature. In

critica literara romaneasca Si -au spus cuvantul in aceasta problema:
M. Dragomirescu, D. Caracostea, T. Vianu, E. Lovinescu, G. Calinescu,

Al. Piru, care, deli cu metode si termeni diferiti, acorda prioritate "cercetarii
biografiei spirituale".

Desigur, dintre numeroasele evenimente ivite in viata unui scriitor se
cer retinute si cercetate acelea care au constituit intr-adevar momente hotara-
toare pentru activitatea literara. Asa cum s-a relevat in exegezele biografice,
Ears experienta directs (patru ani de ocnas in Siberia si altii cinci, in armata la

6 CONSTANTIN MOHANU

Semipalatinsk), Dostoievski nu ar fi scris Amintiri din casa mortilor §i
Crima si pedeapsa. Iar in lipsa lunilor petrecute pe frontul carpatic, in primul
razboi mondial, Camil Petrescu nu ar fi elaborat Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de razboi, in forma in care cunoa§tem romanul.

In ceea ce priveste pe Jean Bart scriitor mai putin inzestrat cu harul
fanteziei , este greu de presupus ca, in alta functie deck aceea de comisar ma-
ritim si capitan de port la Sulina, ti -ar fi facut aparitia in literatura noastra
romanul Europolis, sau fara anii de ofiter de marina, imbarcat pe bricul
"Mircea", am mai fi avut Jurnalul de bord on Schitele marine §i Note le de
calatorie. In cazul de fata, o data biografica, insignifianta in sine, explica foarte
mult, capata importanta prin raportarea ei la opera literara.

Paralelismul, nu numai intre biografia scriitorului, dar §i a tatalui sau
consemnata in Memoriile lasate de generalul Panait Botez, aceasta confruntare
intre viata for §i Datoriile uitate, de exemplu, ne-a dus la stabilirea izvoarelor
acestei scrieri reprezentative pentru autor, atat de des citata in critica §i istoria
literara.

Dincolo de descoperirea §i trierea momentelor biografice creatoare, mai
dificila se dovedeste a fi identificarea proiectarii for in opera, in sensul ca un
erou sau mai multi it reprezinta pe scriitor in diferite ipostaze. Aceasta nu se
poate stabili decat prin confruntarea minutioasa intre "biografia spirituala a
autorului" cu "biografia spirituala a eroului literar".

Orice autor imprumuta personajelor ceva din propria-i viziune despre
lume, oricat de mare ar fi indepartarea auctoriala a creatorului fata de eroii sai.
In ce mod si in ce masura difera de la un scriitor la altul. La Jean Bart insa
apropierea este uneori atat de sensibild, Inca unele personaje devin un alter
ego al autorului, ca Petre Corbu din Datorii uitate sau ofiterul de marina
Mincu din Europolis $.a. In asemenea cazuri, confruntarea duce la un proces
invers: pornind de la unele date sumare ale vietii scriitorului, apelul la structura
sufleteasca a unor eroi duce la conturarea biografiei spirituale a autorului
insu§i, in acest caz raportul biografie/opera find unul de interdependenta,

suplinire t intregire reciproca.

Pentru refacerea biografiei autorului, in sensul celor enuntate mai sus,
am recurs la izvoare sigure, precise: marturisiri literare, interviuri, jurnale
intime, corespondenta, insemnari razlete, impresiile contemporanilor §i alte
documente.

Pentru datele biografice propriu-zise am cercetat diverse fonduri de la:
Biblioteca Academiei Romane, Arhivele Statului Bucure§ti $i Filialele Bacau,

Suceava, Iasi, Galati, Tulcea, Constanta, Arhiva Ministerului Apararii
Nationale, Muzeul Militar Central, Muzeul Marinei din Constanta, Muzeul

Literaturii Romane, capitaniile porturilor Ca lar*, Constanta §i Sulina, Fondul

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 7

Comisiei Europene Dundrene, precum §i diverse fonduri si arhive particulare.
Au fost ref-acute astfel cele mai importante etape din viata scriitorului §i corec-
tate si inlaturate unele erori si inexactitati adesea tacit, fara a ne angaja in "dis-
pute documentariste" in jurul unor detalii biografice §i bibliografice ramase
pang acum in incertitudine. Au fost acoperite astfel numeroase lacune privind
biografia scriitorului §i a operei. Nimeni nu era obligat sa faca public ceea ce

nu cunotea in mod precis. Ar fi fost preferabile lacunele in locul inexa-
ctitatilor: primele pot fi suplinite, in timp ce incertitudinile §i datele inexacte

prelungesc lantul erorilor.
Bogatia datelor oferite de izvoarele informative cercetate, in marea for

majoritate necunoscute pans acum, au dus la inchegarea unei "Vier a Omului
§i a Scriitorului, a unei biografii, care fard nici o dozy de "romantare" ofera
cititorului fapte pline de vista si de pitoresc, evocatoare de "oameni si vremuri"
de inceput de veac XX. Om al timpului sau, scriitor-cetacean, dar §i om al dato-
riei, urcand treptele militare ierarhice pana la rangul de comandor, Eugeniu
Botez, prin titlurile si functiile avute si misiunile incredintate (capitan de port
si comisar maritim la Sulina, director al Scolilor de marina din Constanta,
comandant al punctului militar Sulina in timpul primului rdzboi mondial,
inspector general al Porturilor si Navigatiei la Dunarea de Jos, director al
Asistentei Sociale, apoi ctitor §i conducator al Ligii Nava le Romane, membru
al Delegatiei Romane pentru Tratatul de pace de la Paris (1919), delegat la
Conferintele Dundrii de la Paris §i Budapesta (1920), delegat la Congresele
Internationale de Navigatie de la Philadelphia (1912) §i Cairo (1927) §i la
Conferinta maritima de la Geneva (1929), initiata de Biroul International al
Muncii, delegat la Congresele Internationale P.E.N.Clubs de la Paris (1925) si
Varwvia (1930), membru corespondent al Academiei Romane, membru in
Comitetul de organizare a programelor Radio Bucure§ti §.a.), prin toata aceasta
activitate deosebit de bogata, a intrat in legatura cu institutii si personalitati din
tars si de peste hotare care prezinta interes din foarte multe puncte de vedere
(militar, diplomatic, literar, cultural, social.)

Aceasta "Viata" a lui Jean Bart (Eugeniu Botez), constituie prima parte
a monografiei. Am zabovit indeosebi asupra acelor "repere biografice" care
contureaza formatia spirituala si literary a scriitorului si lumineazd geneza celor
mai multe din scrierile sale. 0 atentie speciald am acordat in primul capitol
originii familiei scriitorului, ascendentilor pe linie paternd §i materna., cu trei
generatii in urma (o asemenea intreprindere se face pentru prima data), de

-asemenea am insistat asupra anilor petrecuti la Iasi: koala primary unde i-a

fost dascal Ion Creanga; Liceul fiilor de militari unde a avut ca profesori pe
unii din junimi*tii timpului; legdturile, in ultimii ani de liceu, cu cercurile
democratice iewne din jurul Contemporanului. Sunt anii care au contribuit

8 CONSTANTIN MOHANU

hotarator la formarea spirituals a viitorului scriitor. Am insistat apoi asupra
celorlalte etape din viata scriitorului: ofiter de marina la Divizia de Dunare, la
Divizia de Mare §i la Inspectoratul Porturilor, calatoriile intreprinse, activitatea
la P.E.N.-Club, Societatea Scriitorilor Romani, Academia Romans, Radio,
Liga Navala Romans, activitate careia i-am consacrat un capitol special, a§a
cum am procedat §i in cazul activitatii desfa§urate la Asistenta Sociald.
Mentionam ca unele date biografice au fost enuntate implicit in analiza operei
literare, indeosebi cand ne-am referit la geneza nuvelei Datorii uitate sau a
romanului Europolis, mai ales acolo unde scrierile lui Jean Bart s-au dovedit a
fi avut la baza amintiri §i evocari u§or rectificate.

Desigur, date importante ne-au oferit Fondurile de la Arhiva

Ministerului Apararii Nationale sau Colectiile de documente §i acte dedicate
marinei. Dintre acestea mentionarn amplul §i cuprinzatorul Memoriu al

comandorului Eugeniu Botez, precum §i Jurnalul de bord al bricului
"Mircea" cel autentic, nu cel transfigurat literar de catre Jean Bart. A§a cum

revelatoare asupra activitatii deosebite desfa§urata, de-a lungul unui deceniu
(1921-1930), pe taram social, sunt §i documentele din Fondul Asistentei
Sociale institutie infiintata pentru intaia data in tara noastra, al carei prim
director a fost "simpatizantul social-democrat" Eugeniu Botez. Dar am consi-
derat necesar sa ne oprim indeosebi asupra acelor aspecte ale biografiei care au
avut cat de cat o influents hotaratoare asupra formarii personalitatii scriitorului
3i genezei operei sale literare, cercetata, in cea de a doua sectiune, sub toate
aspectele, intentionand conturarea unei imagini globale, integrate asupra ei. Nu
au fost emise nici publicistica sau scrierile dedicate Dunarii, Marii Negre §i

apelor.

I. "LEAGANUL FAMILIEI MELE ESTE TARGU-OCNA"

Cercetata pe intinderea a trei generatii, originea scriitorului este
moldoveneasca, a§a cum ii placea sa afirme adesea cu mandrie: "Leaganul
familiei mete este Tg.-Ocna"1. Aici era locul de ba§tind at mamei sale,

Smaranda, fiica a caminarului NastasaChi Mihail, nascuta in 1851, din a doua
casatorie a acestuia cu Catinca, sora poetului Gheorghe Sion, la randul lui, inru-
dit cu paharnicul Constantin Sion, autorul Arhondologiei Moldovei, in care,

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 9

printre detinatorii rangurilor boieresti, este mentionat si Nastasachi Mihail,
impreuna cu fratele sau, Iordachi Mihaluca, cu functiile ce le aveau in jurul
anilor 1840-1857, cand a fost scrisa Arhondologia: "Mihail i Mihaluca.
Moldoveni de la Targu-Ocnei, doi frati: Iordachi si Nastasachi, feciorii sarda-
riului Mihaluca Spiridon; cel mai mare, Iordachi, de multa vreme este gramatic
camarei ocnelor si la domnul Mihai Sturza s-a facut comis; celalalt si-a
cumparat si el un decret de caminar; acesta se iscaleste Mihail, cel mai mare
Mihaluca. Tatal lor, la domnul Joan Sturza, prin mijlocirea vornicului
Constantin As lan, cumnatul lui Voda, carele era tot din Targu-Ocnei, s-au facut

sardar."2
In "Lista de toil boierii moldoveni ce sunt inscrisi in actele Carmuirei",

publicata de Secretariatul de Stat al Principatului Moldaviei sub nr. 2054 din
1851, Nastasachi Mihail era inregistrat ca "boier caminar", in ordinea impor-
tantei, al 672-lea boier al Moldaviei, iar in clasa caminarilor, al 111-lea din 174
boieri titulari ai acestui rang.3 In aceeasi "Lista", printre caminari ii intalnim pe
Mihail Kogalniceanu, George Eminovici (tatal lui Mihai Eminescu), Costachi
Sion, Iordachi Gane, Petrachi Gorovei, Costachi Milea. Caminaria, a zecea
clasa in rang, reprezenta clasa boierilor de mijloc.

Caminarul Nastasachi Mihail si sotia sa Catinca aveau una dintre cele
mai cuprinse gospodarii. Casa lor din ,centrul orasului o cladire solid con-
struita, cu cloud caturi a devenit mai tarziu local de scoala, iar prin 1970, cand
am inceput documentarea pentru lucrarea de fata, era sediul Arhivei din Targu-
Ocna. La aceasta se adaugau "feredeiele Nastasachi", baile situate pe malul
drept al Trotusului, la poalele muntelui impadurit Magura. 0 punte peste apa
Trotusului inlesnea comunicatia intre oral si bai, considerate grading a orasului
si loc de agrement vara. Baile, ce vor fi date ca zestre fiicei lor, Smaranda
mama lui Eugeniu Botez , erau mostenire de la serdarul Spiridon Mihaluca,
cel care, cu prilejul unei vanatori, descoperise baile Slanic, pe la 1801, fapt
relatat si de Wilhelm de Kotzebue in Aus der Moldau. Bilder and Skizzen
(Lipsca, 1860).4 Referiri similare intalnim si intr-un articol privind istoria
Slanicului: "... Vanatorile dese de ursi si lupi... au dus la descoperirea apei
facatoare de minuni de catre serdarul Mihaluca"5.

Acest Spiridon Mihaluca descendent, la randul lui, din familia Movila
va fi evocat de scriitor ca primul dintre stramosii sai ("toti oameni de munte")
care a descoperit insa elementul acvatic: "Pentru familia noastra e cel care a
descoperit, daca pot spune, apa. Eu, ca un netrebnic, numai am explorat-o. Am
pornit de la izvor, am ajuns la Dunare, si am trecut in mare si in ocean."6

Pang spre sfarsitul secolului trecut, izvorul numarul 1 din Slanic se mai
numea Inca "Izvorul Mihaluca", in amintirea descoperitorului bailor, si cel care
le-a amenajat pang in 1840, cand tree in stapanirea statului, iar din 1851 sunt

10 CONSTANTIN MOHANU

daruite Spitalului Sfantul Spiridon din Ia§i in a carui epitropie vor intra de
acum incolo izvoarele tamaduitoare. Portretul lui Mihaluca, aproape in marime
naturals, putea fi privit pans nu de mult, la intrarea in spitalul susmentionat, ca
fost proprietar al bailor §i pentru alte danii facute Eforiei spitalelor Moldovei,
iar o placa comemorativa pastreaza pans astazi sapate in marmura: "Mihaita i
Lascarache Mihalache. 1855".

Aceasta este ascendenta lui Eugeniu Botez prin stirpea bunicului din-
spre mama sa, Smaranda, care nu a mai avut alti frati, in afara de o sofa numai
dupd tats, din prima casatorie a lui Nastasachi , Amalia, casatorita cu Matei
Gane, prefect la Dorohoi7, var cu scriitorul N. Gane.

Daca despre originea mamei scriitorului s-au pastrat date suficiente, cu
privire la familia tatalui §i a ascendentilor sai se tie foarte putin. Multe plutesc
aici in negura. Scriitorul insu§i, invitat la Seminarul lui D. Caracostea, la o
intalnire cu studentii, in cadrul seriei de "Marturisiri literare", oferea date
destul de sarace cu privire la parintele sau: "Dupd tats, putine informatii am,
adica despre parintii tatii, caci el a trait pand acum, in timpul razboiului, dar
despre bunicul, nici o §tire. Pare ea 1-a parasit, s-a despartit de mama lui, a ple-
cat nu se tie unde. Foarte putine rude am din partea tatii. Tata a fost crescut la
manastire, in jud. Bacau, la Schitu-Frumoasei"8.

Taal scriitorului a fost Panait Botez, om de o darzenie §i energie

neobi§nuite, care din "voluntar", inrolat in armata in primul an de domnie a lui
Alexandru Joan Cuza, a urcat, prin fortele proprii, neajutat de nimeni, toate

treptele ierarhiei militare pang la rangul de general. A§a cum rezulta din
Memoriile sale, pastrate in manuscris, nu era lipsit de darul observatiei i nici
de talent literar. Aceste Memorii reprezinta aproape singura sursa care arunca
o lumina cat de cat clara asupra ascendentilor scriitorului pe linie paterna.
Memoriile debuteaza cu pagini de veritabila autobiografie: "Pe malu drept al
Bistritii, dinjos de Bacau, este satul Creminea. In curtea din sat locuia pos-
esorul moiii, un grecu cu numile de Andrieadi, cu sotia sa Catinca, romanca.

La 1843, april 8, se nascu un baietu: la botez ii dete numele de Panaite. Nu tar-
ziu traiul dintre soli inrautatindu-se, dupd cateva luni de la na§terea baietului se
devorta,:"

Intre data na§terii consemnata in Memorii si cea inregistrata ulterior, cu
prilejuri diferite, se constata unele inadvertente. Registrul matricol al ofite-

rilor alcatuit in 1872, pe baza datelor existente in dosarul fiecarui ofiter al
armatei romane consemneazd urmatoarele, referitoare la Panait Botez:
"Nascut la 1836, aprilie 13, la Criminea, plasa Bistrita-de-Sus, districtul
Bacau, fiul lui Alessandru si al Ecaterinei domiciliat (sic!) la or. Bacau, plasa
Despar. 2, districtul Bacau".9 Acelegi date le gasim in toate Anuarele
Armatei Romfine in care apare ofiterul Panait Botez. Inclinam sä credem ca

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 11

data reala a na§terii este cea scrisa manu propria. Daca in armata avea intere-
sul sa para. mai in varsta mai ales ca se inroleaza voluntar la 16 ani acum,
and i§i redacta memoriile, nu era silit de nimeni §i de nimic sa dea ca data a
na§terii una eronata. Ziva na§terii va fi fost cea de "8 aprilie 1843", cea de "13
aprilie" va fi fost ziva cand s-a declarat na§terea copilului.

Catinca find fara avere, copilul ramane in grija tatalui, recasatorit, la
patru luni de la divort, cu o anume Frosina, fiica protopopului Livescu din
Bacau. Dar noua sotie find de "naturd rautacioasa" §i manifestand "o ura
inver§unata in contra baietului", Alecu Andrieadi se vede nevoit a-di indeparta
pruncul, incredintandu-1, impreund cu "manca" (doica) sa, preotului Stefan de
la biserica Precista din Bacau, care it duce in satul Schitu-Frumoasei, la o sofa
a lui, casatorita cu preotul Neculai Corbu, din acel sat. Preotul, care mai avea
doi copii mai mari, Gavril §i Casandra, se insarcina cu cre§terea celui de al
treilea §i pe masurd ce timpul trecea, it iubeau Si el §i preuteasa din ce in ce
mai mult, ca pe propriul for copil, mai ales ca parintii adevarati ai lui Panaite
incetasera a se mai interesa de el.

Gospodaria preotului, in care i§i petrece copildria Panait Botez, era
oarecum instarita. Casa, ridicata pe un tap§an, alcatuita din barne de brad, avea
doua camere despartite de o said, iar in fund camara. In odaia mare era vatra
cu cuptorul "inconjurat de trii laite largi de scanduri pe capri de lemn a§ternute
cu scorturi de land". In cealalta odaie, la capatul patului, era cladita cu
maiestrie zestrea Casandrei: "o culme lunga de la un perete la altul, indoita sub
greutatea hainelor de sarbatori, a prosoapelor inflorite cu arnici §i a cergilor
mitoase de Bra§ov". In prelungirea tap§anului se ridica §opronul, care add-
postea uneltele de gospodarie. In dreapta, o alts casuta ce servea de locuinta la
doi nepoti ai preotului, Neculai §i Spiridon. Casa era inconjurata de o livadd
mare cu pruni roditori, alaturi, ceairul cu ocolul vitelor mari, iar peste paraul
repede curgator din rapile dealurilor era ocolul oilor §i caprelor.

Scoala din sat al carei "proprietar" §i "profesor" era diaconul Ilie,
cunoscator al limbii grece§ti trecea de cel mai invatat pe acele locuri era
alaturi de casa parintilor adoptivi. Scoala avea faima in jur, veneau aici §i fiii
mocanilor de la Ca§in. Dar, de§i ajuns la varsta §colaritatii, Panait Botez nu e

dat la §coald. Curiozitatea it impinge pe copil sa pa§easca singur pragul §colii,
in compania catorva §colari pe care ii cunoscuse. Invitat de dascal sa is loc in
banca, tanarul, dornic de invatatura, va veni on de Cate on va avea ragaz Si va
invata, fait §tirea parintilor adoptivi, "buchile" §i "slovenia", in a§a fel incat
intr-un an sa §tie sa citeasca §i sa scrie. Cand preotul se incredinteaza de aces-
tea, it is in biserica pentru a tine isonul dascalului.

Astfel i§i incepe destinul parintele lui Eugeniu Botez, al generalului de

cavalerie Mircea Botez, al profesorului §i criticului literar de la Viata

12 CONSTANTIN MOHANU

romfineasea Octav Botez si a altor copii, intreprinzatori in viata, pe masura
firei parintilor lor.

Despre "Alecu" sau "Alexandru" Andrieadi nu am reusit sä descope-
rim alte date. In mod sigur era sud-dunarean: grec sau mai degraba aroman
macedonean, dupa unele traditii pastrate in familia scriitorului, tinand seama si
de faptul ca prin termenul de "greci" erau denumiti In secolul trecut si aromanii
veniti la nord de Dunare, Indeosebi cei care se indeletniceau cu negotul: "greci
negutatori". Chiar numele de Panait este intalnit mai mult in onomastica gre-

ceased.
Lipsesc §i datele §i izvoarele care sä ateste sau sa arunce lumina asupra

familiei de obarsie a Catincai Ecaterinei , mama lui Panait. Insusi numele
"Botez", "Boteziu" sau "Bottez", cum este consemnat in Memorii, apare con-
troversat. Dupa o traditie pastrata in familie, numele de Botez i 1-ar fi dat lui
Panait preotul Neculai Corbu, care ar fi "botezat" copilul cand i s-a dat in grija.
Dar in Memorii se afirma ea pruncul a fost botezat Inca inainte de despartirea
de Catinca, iar in alta parte se afirma Ca numele de Botez era al mamei: "Ceru
inscrierea mea in clasa I-a, cu numele de botez al mamei: Bottez Panaite".
Indeobste numele de "Botez" se dadea in secolul al XIX-lea copiilor proveniti
din familii de alts credinta, atunci cand erau botezati in legea cresting si mai rar
copiilor fare tata recunoscut. N-ar fi exclus ca numele mamei lui Panait sä aiba
una din aceste explicatii, cu toate ea afirmatia raspicata din Memorii: "Catinca,

romance" ar exclude prima alternative. Dar dincolo de acestea, dupd

despartirea de Andrieadi (sot legitim sau nu!), Catinca Botez, bunica dinspre
tats a scriitorului, a avut o existenta extrem de zbuciumata, castiganduli exis-
tenta cu "lucrul mainilor". Roasa de remuscari pentru ca -Si parasise copilul prin
straini, it aduce la Bacau cand acesta implineste varsta de 10 ani. Panait o
cunoaste acum pe sora sa mai mare, numai dupa mama, Marghioala, de 13 ani.
Dat la scoala primard condusa de eminentul profesor Constantin Platon, are
dascal in clasa I pe Mihail Frunze, iar printre colegi, pe viitorii militari de cari-
era: coloneii Petrovici Ion si Alexandru Livezeanu si viitorul general Belezu.
Terming ca premiant primele doua clase. Dar sora sa, casatorindu-se, la 15 ani,
cu mult mai varstnicul Costachi Badulescu, secretar al domnitorului Alexandru
Ghica, cunoscut cu prilejul trecerii alaiului domnitorului in drum spre Slanic,
mama i§i urmeaza fiica la Iasi, lasandu-si pentru a doua oars copilul in voia
soartei.

Ramas pe drumuri mama sa nu-i mai trimite nimic si nici nu lass
adresa de la Iasi , Panait este incercat de gandul sa se intoarca la Schitu-
Frumoasei. Dar intamplarea ii scoate in cale pe un "moldovean milos", Neculai
Meza, capitanul postii din Bacau, care, vazand ca "scrie curatel", it angajeaza
"logofat la cantileria postii" platindu-i pe hind "un galbin" (37 lei). invata

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 13

repede "tariful cailor de po§ta" §i cum sa Inregistreze "blanchetele calatorilor",
§i ziva in care, din banii ca§tigati, poate sa-§i cumpere "o cerga mitoasa de
Bra§ov" constituie pentru baietelul care nu Implinise Inca 12 ani o mare sarba-
toare.

Dupa un an, intra la registratura Politiei, cu "doi galbini" pe luna, avand
posibilitatea de a ca§tiga alti "3-4 galbini de la facutul jalbilor §i scrisul co-

piilor". Si la Politie, ca §i la Po§ta, tot "mesele de cantelarie aveau sa-i

serveasca de pat", casa §i masa fiindu-i biroul in care lucra. Dupa alti doi ani,
cand avea varsta de "14 ani trecuti, dar muncitor, serios Si corect, bucuran-
du-se de incredere", este numit registrator, cu 6 galbeni pe luna. De-abia acum
i§i poate inchiria o camera modesta.

Anul Unirii, 1859, it gase§te la Bacau. Iar cand radvanul domnitorului,
in drum spre Bucure§ti, ajunge aici, Panait Botez participa febril la intam-
pinarea sarbatoreasca a lui Cuza.

Trecusera aproape §ase luni de cand nici un eveniment mai important
nu tulburase lini§tea Bacaului, pe atunci doar un targ de provincie. Dar iata
Intr -un mod cu totul nea§teptat, la scar§itul lunii iunie 1859, pe strazile ora§ului
defileaza Regimentul 5 de linie din Ia§i in drum spre Baicoi, unde urma sa se
concentreze Intreaga armata a Principatelor. Pentru prima data aveau sa se
intalneasca la un loc, sub un singur comandant, armatele de o parte §i de alta a
Milcovului, in urma Inaltului decret domnesc dat de Cuza Voda. Era una din

primele masuri ce urmareau sa clued la reorganizarea armatei romane.

Regimentul comandat de colonelul Savel Manu, viitorul general, capata o zi de
repaus in Bacau, find Incartiruit pe la cetatenii ora§ului, in uralele multimii §i
ale tineretului.

A doua zi, in zori, dupd parasirea ora§ului in sunetul tobelor §i a cor-
nurilor, efectivul companiei I crescuse: aci se Inrolase voluntar acela§i tanar,
Panait Botez, care, cu cateva luni in urma, in ianuarie 1859, luase parte la
intampinarea alaiului domnesc. Tanarul de 16 ani depusese cerere pentru a fi
Inrolat voluntar, fard prea multe §ovaieli: "Dupa sosirea regimentului, Incepu
sa ma munceasca gandurile, daca n -as face mai bine sa ma Inrolez soldat vo-
luntar, decat sa raman in politie toata viata sluga tuturor"i 0.

Fiind admis pe loc, i§i prezinta demisia politaiului care incearca sa-1
Impiedice, insa fard rezultat. Repartizat la compania I de grenadieri de sub
comanda maiorului Mihai Carp, este imbracat imediat militar dandu-i-se arma
§i munitie. Nu mare ii fu mirarea, cand, dupa ce se sung adunarea generals, va
observa ca. raspund la apel §i alti tineri bacauani, inrolati in armata in cea mai
mare graba, dar care vor Infrunta cu barbatie greutatile unui mar§ de 20 de zile,
cale de 19 poste pang la sosirea in tabara de la Baicoi.

Bucuria de a fi soldat in armata noud organizata de Cuza, con§tiinta ca

14 CONSTANTIN MOHANU

va servi cauza Patriei it imbarbateaza pe tanarul voluntar. E drept, curelele
ranitei care cantarea 20 de kg ii patrund din ce in ce mai mult in umeri, cen-
tironul cu cartusiera, tesacul si baioneta pustii ii strang mijlocul sa-1 sugrume,
cizmele devin din ce in ce mai grele. Dar mare este bucuria cand noul soldat
soseste pe locul unde era "intalnirea de infratire a tuturor trupelor ce aveau
atunci Principatele".

Regimentul isi ocupa locul jalonat dinainte si trece la inspectia gene-
ralului Melicescu din Moldova, comandantul armatelor unite.

A doua zi incepe instruirea generala a armatei, sub supravegherea insasi
a domnitorului Cuza. Dupa manevrele care au loc la sfarsitul instruirii generale,
trupele se retrag in garnizoanele Tor. Regimentul 5 porneste spre Ia§i, unde
soseste dupd 30 de zile de mar§ sub soarele torid al verii.

Reintors la Iasi, regimentul este instalat in cazarmile de la Palatul

administrativ. Panait Botez este inscris la Scoala de caporali de la Ia§i.
Astfel incepe cariera militara a unui tanar desprins din multime care,

treptat-treptat cu toate ca nu avea decat 2 clase primare terminate va urca
toate treptele ierarhiei militare pana la gradul de general, neavand alt blazon
decat munca, tenacitatea Si inteligenta.

Pe cand se afla elev la Scoala de caporali de la Iasi, Panait Botez

incearca sa -Si regaseasca mama la Iasi. Dupa informatii de la politie, afla adresa
lui Costachi Badulescu, cumnatul sau. Isi revede mama, neschimbata, §i sora cu
doi copilasi: Lenta si Leciu. Insa revederea in casa cumnatului nu este asa cum
si-o inchipuia. Pleaca dezolat, fara a fi invitat sa mai revina, ceea ce si unui

strain i se spune, cum va marturisi mai tarziu in Memorii, pleaca mahnit

vazand ca e "mai strain decat chiar strainii". Revine insa in noiembrie 1863, in

urma unei telegrame primite de la sora sa. Isi &este mama si sora intr-o

locuinta "intre mlastinile Bahluiului" sotul sorei sale murise, cu un an inainte.
Mama gray bolnava de o lung nu parasise patul i§i priveste cu dragoste
unicul baiat care sta drept in fata ei, in uniforma cu epoleti de sublocotenent. Il
imbrati§eaza cu dragoste si-i marturiseste ca niciodata n-ar fi crezut ca din
"tarana§ul de la Schit" si simplul soldat ce-1 vazuse in urma cu trei ani va iesi
un asa mandru ofiter. Expirandu-i-se permisia era cu regimentul la Tiglina,
Tanga Galati tanarul sublocotenent pleaca cu lacrimi in ochi la cazarma, dupd
ce-i lasa mamei sale 6 galbeni toate economiile ce be avea , regretand totusi
ca viata era grea si pentru un ofiter fard alte mijloace materiale, in afara de
solda.

Catinca Botez, bunica dinspre tata a scriitorului, o femeie sarmana
care -Si castiga existenta cu lucrul mainilor, dupd ce se despartise de sotul ei
(legitim sau nelegitim?) Alecu Andrieadi se sfarseste "de oftiga" la 9 ianua-
rie 1864, in varsta de 36 de ani, si se inmormanteazd la biserica Slantul Stefan".

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 15

Dupd absolvirea ca premiant si monitor de class a §colii de capo-
rali din cadrul Regimentului 5 de linie din Iasi, dupd o solids instructie la
"Malmezon", unde fusese dizlocat regimentul de care apartinea instructia
facandu-se aici sub indrumarea maiorilor francezi Le Cler si Lami, adui in tara
de Cuza , este avansat sergent-major. Dupa un alt an de garnizoana la Galati,
este inaintat la rangul de sublocotenent, printr-un ordin telegrafic transmis de
Cuza, pentru bravura de care daduse dovada la Costangalia, la 1 iunie 1863,
intr-o misiune de lupta pentru dezarmarea unui regiment polonez, in trecere
prin tara, fara invoirea domnitorului. Sergentul-major Panait Botez preluase
comanda companiei, in locul ofiterilor care parasisera campul de lupta, si a
condus trupa la victorie. Tanarul sublocotenent in varsta de 20 de ani, este
felicitat apoi prin telegrama de cane Cuza. Ace Iasi domnitor impartial pune in
disponibilitate pe cei doi ofiteri care incalcasera indatoririle unui militar.

In iunie 1864, cand Regimentul 5 de linie, reintors la Iasi, este vizitat
de cane Cuza, domnitorul, amintinduli de tanarul inaintat in grad pe campul
de lupta, i se adreseaza in fata celor 8 companii aliniate pentru onor: "Trebuie
sa flu mandru de acest epolet binemeritat, care nu 1-ai dobandit in puterea vre-
unui titlu mo§tenit, nici prin favoarea protectiilor. Dandu-mi increderea ca ai
sa-1 porti cu demnitate, iti multumesc pentru indeplinirea datoriei adevarat
ostaw§ti pe campul de bataie"12. Afland ca nu i se platise "miza" pentru
echipare ca sublocotenent, domnitorul dupa ce afla greutatile financiare prin
care trece armata dispune ca cei 30 de galbeni cuveniti pentru uniforma de
sublocotenent sa i se dea in numele sau.

In 1866, Panait Botez are prilejul de a fi martorul unor evenimente pe

care le va consemna fidel in memorii. Trista veste despre abdicarea fortata a lui
Cuza, in urma unei lovituri de stat, produce o profunda mahnire in randurile

armatei. Tot Iavl, era in fierbere. Putin a lipsit ca divizia din Iasi sä se
impotriveasca fati§ noii "locotenente" domnesti, imediat la aflarea vestii.
Tottii in 3/15 aprilie 1866 armata va raspunde ordinelor superiorilor de a
inabu§i miscarea separatists de la Iasi, indreptata in primul rand impotriva
locotenentei domnesti, dandu-§i seama ca prin aceasta se periclita Unirea.
Sublocotenentul Botez Panait traiqte din plin evenimentele, in duminica in
care izbucne§te miscarea find de garda si contribuind din plin la luarea

masurilor de ordine.
Dupa complotul prin care fusese detronat Cuza, in lard era fierbere, iar

in viata politica instabilitate, mai ales de cand se punea problema aducerii in
tara a unui principe strain. Nu fara oarecare ironie, noteaza Panait Botez in
Memorii depunerea juramantului pentru domnitorul strain de catre Regimentul
5 de linie din care facea parte: "Eram pe drum; in Bacau, am gasit sosit un ordin

al ministrului de Razboi, colonelul Leca Dimitrie, care luase o foarte insemnata

16 CONSTANTIN MOHANU

parte la complotul de rasturnare a domnitorului Cuza: ca reghimentul sa depuie
juramant in numele contelui Filip de Flandra, ca domnu Principatelor. Asa se
si facu. Dupa ziva de repaus, a doua zi am plecat la drum. La Ajud, un alt ordin

telegrafic sosise ca sa depunem juramant in numele printului Carol de

Hohenzolern Sigmaringen, deoarece contele de Flandra, find mostenitor direct
la tronul Belgiei nu poate primi domnia Principatelor Dunarene. Am depus si
acest juramant."

Vestea sosirii in tara a unui domn strain a avut un ecou nefavorabil in
tara, iar in randurile armatei s-au semnalat actiuni concrete de impotrivire.
Astfel, granicerii de pe Dunare se revolts nesupunandu-se ordinului de a merge
in lagarul de pe Sabar, unde fusese convocata aproape toata armata romans.
Sub comanda caporalului Marin Baltatu, granicerii ridica tabard in satul Viziru
langa Braila. Revolta de aici "izbucnita din simpatie pentru Cuza", se putea
extinde si la alte corpuri de armata. Ministerul de Razboi grabeste inabusirea
ei. Prin ordin telegrafic, batalionul II din regimentul 5 de linie este trimis ca,
impreuna cu regimentul 6 de linie aflat la Braila, sa dezarmeze pe granicerii
rasculati. Din batalionul comandat de maiorul Coslinschi facea parte si Panait
Botez, care surprinde realist mobilul miscarii granicerilor de pe Dunare:
"Colonelul Steriade care fusese inspectorul for [al granicerilor] mai inainte,
atunci era prefectul Brailei insotit de un capitan, Urziceanu, cu 20 de calarasi
si de un alt capitan, se duse la Viziru spre a-i sfatui sa se supuie ordinilor date.
Ducandu-se in lagar, ei luara pe colonelul si pe cei doi capitani si ii inchise intr-
o groapa de paine sapata in pamant, sfatuindu-se intre dansii ce sä faca cu ei.
Unii propuse sa le dea foc cu paie in groapa ca sa arda de vii, zicand ca dansii
au detronat pe Cuza Voda, care le-a dat pamant dc hrand, ca el este peste
Dunare de unde ii priveste".

Prin tratativele duse cu rasculatii prin intermediul a 8 batrani din satul
Viziru care sustin in fata armatei, dar si in fata granicerilor, Ca "cruce cu cruce
nu poate sa se bats ", ostaticii sunt eliberati si granicerii depun armele in urma
promisiunii date de armata Ca vor fi lasati sa piece unde vor, ceea ce bineinte-
les nu s-a intamplat. In ziva and granicerii arestati sunt predati de catre armata
la Braila pentru a fi judecati soseste vestea venirii in tars a printului Carol.

La desfasurarea tratativelor, Panait Botez a facut totul atat cat ii inga-
duia gradul de sublocotenent ca armata sä nu deschida focul asupra rascu-
latilor. Si intr-adevar nu s-a semnalat nici o victims.

Pentru aceleasi merite personale este inaintat la gradul de locotenent pe
12 mai 1866, numit director al Scolii regimentului 5 de linie Iasi in toamna lui
1867, iar la 1 august 1868 devine comandant titular al companiei a 5-a cu
"solda gradului de capitan". Cu aceasta companie este detasat la Tg.-Ocna pen-
tru paza Castelului. Aici intalneste locotenentul Panait Botez pe aceea cu care

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 17 .

va intemeia numeroasa-i familie: Smaranda Mihail, alintata in familie "Coca",
absolventa a unui pension de "frantozeasca".

Logodna are loc pe la jumatatea lunii mai, 1870, intr-o sears de

duminica, cu "iluminatie" in centru, la primarie, iar la 22 mai acel* an, cami-
narul Nastasachi Mihail legalizeaza la Tribunalul din Bacau unnatoarea:

"Foaie de zestre ce dam legitimei mele fiice Smaranda ce se insotete
legitim cu d. locot. Botedu Panaite in anu 1870.

g. 2000 Adica doua mii galbini, valoarea unui fondu ce-lu amu in
urba Ocna, judetul Bacau, baile de peste apa Trotuwl cu toate
incaperile cate sunt i cu tot locul cat este ingraditu;
g. 1000 Adica una mie galbini in numaratoare;

g. 400 Adica galbini patru sute, valoarea trusoului;

g. 3400 Adica trei mii patru sute galbini cuprin§i in

fondu acarete, bani in numaratoare, cum s-a aratat mai sus."13

Comandantul regimentului constatand ca formele dotale pentru o sotie
de ofiter au fost indeplinite conform dispozitiilor in vigoare pe atunci inain-
teaza dosarul cu actele necesare catre comandantul corpului de armata din
Moldova care aproba incheierea casatoriei.

Dupa afi §area in timpul necesar a "publicatiunilor" la primaria din
Tg.-Ocna, are loc casatoria civild, consemnata in Actele starei civile pentru
casatoriti pe anu 1870, la nr. 34:

"Actu de casatorie din una mie optu sute §eptideci, luna iulie, in diva
cloud, ora csc siara;

Actu de casatorie a lu Panaite Botediu, in etate de triideci i patru ani,
de profesie militaru, domiciliat in urbea Ocna, nascut in urbea Bacau la anul
una mie opt sute triideci i ese, flu majoru a lui Alesandru Botediu mort Si a
Catinca Botediu din urbea Bacau; i d-na Smaranda Mihailu in etate de noua-
sprezece ani, de profesie libera, nascuta in urbea Ocna la anulu una mie opt sute
cincideci i unu, flied minora a lui Anastasie Mihailu, de profesie proprietaru
§i a d-nei Catinca Mihailu, de prof libera din urbea Ocna."14

Actul poarta semnatura a patru martori: "Iancu Pandele de 65 de ani,
paroh Dionisie, 48 de ani, capitan D. Popescu de 38 de ani §i Gheorghi
Madarini de 20 de ani".

Este singurul act original care ne ofera date mai ample asupra starii
civile a parintilor scriitorului, actele de na§tere ale celor doi nefiind pastrate.
Pentru casatorie s-au facut acte de na§tere proces-verbal, pe baza marturiei a
cinci martori pentru "fiitorul sot", proces-verbal legalizat de primaria din Tg.-
Ocna la nr. 752 i omologat la Tribunalul Bacau la nr. 7672, iar pentru

18 CONSTANTIN MOHANU

"fiitoarea sotie" proces-verbal legalizat la nr. 781 de catre primaria din Tg.-
Ocna $i omologat de Tribunalul Bacau nr. 8515.

Casatoria religioasa se oficiaza la "biserica catedrala" Sf. Nicolae din
centrul targului, nuni find familia batranului colonel Lupascu din Bar lad, inru-
dita cu familia socrilor. Intregul orasel a putut admira o pereche potrivita:
mirele inalt, solid, bine legat, cu o privire darza, nascut pared militar, iar
mireasa o tanara domnisoard de 19 ani, de talie mijlocie, cu fata bruna, obrazul
rotund, doi ochi mari, acoperiti de gene lungi, deasupra cu sprancene mari,
arcuite, mai mult serioasa decat vesela, dar adesea zambitoare si placuta, foarte
cumpatata la vorba, aratand a fi un "caracter statornic si solid." Veselia contin-
ua in casele socrilor pana tarziu dupa miezul noptii, cu felicitarile de rigoare
adresate tinerilor $i toasturi pline de intelepciune moldava pentru toti cei de
fata, fiecare toast constituind un prilej de a goli alt rand de cupe din vinul vechi,
"ros si alb", cum ii placea caminarului Nastasachi sa aiba la fiecare masa, dar
mai ales la zilele de ospetie cand primea musafiri alesi, spunand de fiecare data
ca 1-a procurat in onoarea mult preacinstitilor oaspeti.

Dupa un timp petrecut la Iasi, Panait Botez (inaintat capitan in februa-
rie 1871), este numit comandantul punctului de vama Itcani cu sucursalele
Burdujeni $i Nimirceni, avand in subordine 1200 de graniceri. Pana a-si aduce
familia, comandantul va'mii a locuit in "atenansele" manastirii Teodorini din
Burdujeni, unde erau incartiruiti o parte din graniceri.15

La 1 iunie 1871, Smaranda Botez aduce pe lume o fetita, Elena16,
viitoarea intemeietoare a cunoscutei case de mode din Bucuresti "Ella

Savopol".

II. "M-AM NASCUT LA BURDUJENI"

Dandu-si seama ca munca in care a fost numit la frontiera de nord a tarii
nu va fi de scurta durata, capitanul Panait Botez isi aduce familia la Burdujeni,
intr-o casa inchiriata de la un Gheorghi Vasiliu, locuinta ce "avea patru camere,
din care una servea drept bucatarie". Incet-incet se integreaza vietii acelui colt
de tara. Aici cunoaste pe fratii Hurmuzachi, care, trecand artificiala granita,
poposeau adesea la Burdujeni, venind de la mosia for Cernauca din instrainata
Bucovina de atunci.

Primavara anului 1873 aduce inca o dureroasa stire pentru romanii de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 19

pretutindeni: Alexandru Joan Cuza "domnul taranilor", cum fusese numit pe
drept cuvant , se stinge in exil. Compania care, la punctul de frontiers Itcani-
Burdujeni, va da onorul ram4itelor pamantqti ale lui Cuza Voda va fi coman-
data de unul din multii ofiteri care se inrolasera ca voluntari in tanara armata
romans in 1859: Panait Botez, acum capitan, care va consemna in Memorii:
"Tot in acest an [1873], un mare §i nea§teptat eveniment zgudui tara intreaga,
de la o margins pana la alta, punand-o intr-un mare doliu. Cel mai mare §i mai
patriot domn roman ce tara a avut vrodata, Alexandru Cuza, murise in straina-
tate, departe, exilat dupa pamantul tarei sale, care au iubit-o atat de mult, cum
n-o iubise altul. Inainte de a inchide ochii pe vecie, spuse ca cea din urrna do-
rinta a lui este, daca in viata intrigile politicienilor au facut a-i fi oprita intrarea
in tars ca simplu cetatean, mort nu mai au ratiunea de a nu invoi transportarea
rama§itelor sale pamante§ti la mo§ia sa Ruginoasa spre a se inmormanta
acolo."

An de an familia capitanului de graniceri se inmultqte: la 17 aprilie
1872 se nqte Mircea' viitorul general de artilerie §i un desavar§it maestru §i
profesor in arta calariei; la 28 noiembrie 1873 se n4e Ecaterina2 stabilita,
dupa casatorie cu un Teohari, in Tg.-Neamt; iar la 28 noiembrie 1874 se n4e
Eugeniu, viitorul scriitor intrat in istoria literaturii romane sub numele de Jean
Bart.

In Arhiva fostei comune Burdujeni (astazi un cartier al ora§ului
Suceava) in Registrul starii civile pentru nascuti pe anul 1874, la nr. 92, se

pastreaza actul de na§tere in original, pe care it transcriem in ortografia vremii:

"Nr. 92
Eugenie Botteclu Din anulu una mie optu sute apte cleci i patru,

luna Noemvri in doucleci §i noua Pe ora cleci de diminiate.
Actu de na§tire a d-lui Eugenie de secsu barbatescu

nascutu eri in comuna Targulu Burdujeni, la casa parintiloru
sei din Strada a doua cu nr. 84. Fiu a d-lui capitanu Panaite

Botteclu de patrucleci ani de profisiune militaru i a D-nii

Smaranda Botteclu nascuta Mihail de doucleci §i §apte ani de
profesiune libera, ambii cu domiciliul in Targulu Burdujeni.

Dupd declaratiunea facuta de tatal care ni-au infatopt
copilu. Intaiulu marturu d-lu locotinentu Tachi Georgescu de
patru cleci i trei ani de profesiune militaru, domiciliatu in
Targu Burdujeni §i al doilea marturu d-lu sublocotinentu
Dimitrie Lupa§cu de triicleci i doi ani de profesiune militaru,
domiciliatu in Targu Burdujeni, ambii vecini cu tatal copilu-
lui care au subscris acestu actu dupd ce li 1-am (citit) impre-
una cu not i declaratiile.

20 CONSTANTIN MOHANU

Constatatu dupd lege de not Ghiorghi Barjovanu pri-
mari comunei Targului Burdujeni si officieri starii civile.

Declarante capitan P. Bottez
Marturi Locot. Tachi Georgescu

s. Locot. Lupascu"3

Casa de pe strada a doua cu nr. 84, in care vede pentru prima data lumi-
na zilei "Eugenie Botteciu" era o casa construita din barne de lemn "imbucat"
cu lut si acoperita cu dranita, avand in fata nelipsita prispa. In 1933 anul
mortii scriitorului pe zidul casei s-a pus o place comemorativa, iar strada din
apropiere ce dadea perpendicular pe strada fosta "A doua", a capatat denumirea
de "Strada Jean Bart" si s-a numit astfel pand in 1966, cand i s-a schimbat de-
numirea in strada Grigore Antipa, numele de Jean Bart acordandu-se pitorestii
strazi strajuite de plopi care duce la gara Burdujeni. Iar strada a doua s-a numit
o vreme Teodor Movila dupa numele ctitorului mdnastirii situate pe aceeasi
strada ca in anii din urma sa se cheme Strada Ecaterina Teodoroiu. La nr. 6
al acestei strazi dainuia pang in 1970, aproape neschimbata, casa in care s-a
nascut Eugeniu Botez.

Targul Burdujeni pe atunci un sat ceva mai ridicat situat intre
Dealul Viilor si Dealul Manastirii, cu locuri manoase pentru culture si cu
pometuri, fusese ridicat pe mosia Elenei, fiica lui Teodor Movila Camul, prim-
ita ca dote de la parinti, la casatoria ei cu Miron Costin. thipa uncle surse,
numele satului s-ar trage de la un vestit posesor de turme: Burduja, care
indeplinea si functia de "stafetar al lui Miron Costin intre Hotin si Suceava",
pe timpul cand cronicarul era parcalab de Hotin4. Legendele burdujenenes it
situeaza insa pe acest Burduja tocmai pe timpul lui Stefan cel Mare.

Asezat la margine de lard, calificat adesea ca "loc unde nu se intampla
nimic" si pomenit, in acest context, in sedintele "Junimei" cand, in timpul vre-
unei lecturi cu un limbaj mai pretentios intervenea cineva cu dubitativa intre-
bare: "Nu stiu dace o sa place Duducii de la Burdujani?" sau de Costache
Negruzzi in comedia Muza de la Burdujani (1851), targul se mandrea ca de
aici plecasera fratii arhierei Neofit si Filaret Scriban, carturari luminati si lu-
ptatori in sutand pentru realizarea si desavarsirea Unirii celor doua Principate,
iar mai tarziu iii va revendica pe cel care va rarnane in literatura romans cu
Jurnal de bord, Schite marine si Europolis.

Eugeniu iii petrece primii ani ai copilariei in Burdujeni, pe atunci "mai

mult un sat mare, raspandit pand pe prund departe, unde apa Sucevei se
incovoaie in cotituri sovaitoare". La numai 2 km se aflau ruinile cetatii lui

Stefan cel Mare, pomenita adesea in legendele auzite de la parinti. In apropiere,
trecea drumul-de-fier, ale carui sine se zareau din cerdacul casei "ca cloud lame
de cutit prelungite in zarea indepartata". "De cloud' on pe zi va povesti mai

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 21

tarziu scriitorul casa noastra §i tot pamantul dimprejur se clatina §i duduia de
fuga napraznica a trenului, ce galgaia din goana rotocoale alburii de fum". $i
poate ca, lipit cu obrazul de geam, urmarind zilnic fuga nebuna a acelei naluci,
care taia in doua departarile (taramuri de basm vazute cu ochiul copilariei), in
mintea copilului, in linitea rustics ce domina imprejurimile, va fi incoltit dorul
de calatorie care, mai tarziu, cand va ajunge ofiter de marina, se va transforma
in pasiune arzatoare.

Nu se poate spune ca Eugeniu a avut o copilarie prea fericita. La
1 martie 1876 se mai nate o fetita, Maria6, viitoarea sotie a cunoscutului ma-
gistrat ie§ean Alexandru Petroniu. Familia, impovarata cu cinci copii (doi

baieti §i trei fete), toti mici, reu§qte cu greu sa invinga greutatile. Iar plecarea
pe front a tatalui, chemat la datorie, va lass un gol §i va umbri copilaria celor
cinci odrasle care se obi§nuisera ca in fiecare zi, cand se intorcea de la corn-
panie tatal lor, sa iasa buluc inainte, sa i se a§eze pe genunchi mangaindu-i
epoletii §i nasturii de la uniforms. Severul capitan era imblanzit ca prin farmec
de cei cinci "ingera§i", cum le spunea mama: Elena (Eleonora), Mircea,
Ecaterina, Eugeniu §i Maria.

Despartirea de familie a tatalui, chemat in campania din 1877 va fi
redata cu emotie mai tarziu de Eugeniu Botez in scrierea In ziva despartirii.
Iar atmosfera din casa parinteasca §i jalea din targu§orul pustiit de barbati in
care erau ateptate cu infrigurare ve§tile de pe campul de lupta vor gasi rasunet
in contiinta scriitorului xi vor fi consemnate in scrierile memorialistice
Scrisorile tatei §i AcasA si in razboi.

Tatal scriitorului s-a acoperit de glorie in campania din 1877-1878.
Comandant al companiei 3 Tg-Frumos din primul batalion al Regimentului 13
Dorobanti regiment care a intrat primul in lupta la Grivita7 , capitanul Panait
Botez obtine pe campul de bataie cele mai inalte distinctii militare ("Virtutea
militard" de aur; "Steaua Romaniei" in grad de cavaler), find inaintat la rangul
de maior §i citat prin ordin de zi pe intreaga armata8.

Dupa caderea Plevnei, Regimentului 13 Dorobanti ii revine misiunea de
a escorta peste Dunare, in lard, 8000 de prizonieri turci. Steagul regimentului,
insotit §i de maiorul Panait Botez, va fi dus la Pa lat §i decorat de domnitor.

In paginile de "Jurnal" ale lui Panait Botez s-au pastrat cateva relatari
asupra tristului mars peste Dunare efectuat in plind iama de prizonierii turci. $i
desigur istorisirile lui Badita Galca, din povestirea cu acela§i titlu a lui Jean
Bart, in care un soldat turc, bolnav, este ajutat sa scape din convoiul de pri-
zonieri, aici i§i are originea.

Se pare ca Eugeniu Botez a fost chiar indemnat de catre parintele sau sa
abordeze in scrierile sale teme din Razboiul de Independenta din 1877-1878.
Astfel, ultima pagina din Jurnalul lui Panait Botez poarta mentiunea "De aici

22 CONSTANTIN MOHANU

va continua scumpul meu baiet Eugeniu". De altfel, in "tripticul" memorialis-
tic dedicat lui '77 (In ziva desp5rtirii, Acasa si in razboi, Scrisorile tatei)
scriitorul va include in intregime §i scrisori trimise de pe front de parintele sau.
Ele fac dovada increderii in victorie a militarului roman, a unei sinceritati rar
intalnite, dar dezvaluie fara exagerare expresia artistica a scrisului lui
Panait Botez, chiar in corespondents: avea nu numai placerea de a scrie, dar §i
u§urinta de a-§i comunica gandurile Si simtamintele. Faptul nu e surprinzator:
militarul de profesie era un profund autodidact §i iubitor de lectura. ,De mare
ajutor i-a fost sotia sa, care 1-a pregatit §i pentru examenul de limbs franceza,
absolut obligatoriu pentru obtinerea gradului de colonel. Destoinica, de o
energie inepuizabila, "femeie barbata", Smaranda Botez le-a insuflat copiilor ei
dragostea pentru munca §i invatatura §i le-a dat o educatie aleasa. A trait pang
in 1939 (cu pensie de vaduva de general, timp de 21 de ani), supravietuind
unora dintre copiii ei. Stabilita in Bucure§ti, in ultimele cloud decenii de viata,
avea casa deschisa in permanents pentru copii §i nepoti §i pentru numeroasele
neamuri din Moldova cand poposeau in Capitala.

III. "EU TOTDEAUNA M-AM SOCOTIT FIU AL IASULUI"

Dupa Razboiul de Independenta din 1877-1878, familia maiorului
Panait Botez popose§te un timp la Tg.-Ocna in casele parintilor sotiei apoi

se stabile§te la Ia§i. Locuie§te cativa ani, cu chirie, pe strada Losonschi nr. 4 §i

pe strada Teodor Cosma nr. 9. Apoi, dupa ce vinde baile din parcul

"Nastasachi" din Tg.-Ocna, primite prin actul de dots al sotiei sale, Panait
Botez i§i construie§te o casa pentru numeroasa-i familie, imbogatita cu Inca doi
baieti: Panaite-Octavian (nascut la 2 mai 1884)', cunoscutul critic literar de mai
tarziu Octav Botez, de la Viata romfineasca, si Cezar-Constantin (nascut la 26
iunie 1885)2 viitor licentiat in finante.

Chiar daca a fost mutat temporar §i in alte localitati, Panait Botez revine
de fiecare data la Ia§i: aici si -a petrecut cei mai multi din anii de ofiter superi-
or §i §i-a creat un frumos renume pentru sine §i familia sa. (In 1885 este avansat

la rangul de locotenent-colonel; in 1889 i se incredinteaza comanda
Regimentului 13 Dorobanti, acela in care luptase la Grivita in 1877, iar in

1893, dupa ce obtine gradul de colonel, este numit comandantul Regimentului

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 23

13 "Stefan cel Mare" si al Brigazii 14 de infanterie; la 15 septembrie 1894 este
trecut in rezerva din oficiu "datorita limitei de varsta"3). La 28 noiembrie 1906
este avansat la gradul de general de brigada in retragere. Se stinge din viata in
1918, la Iasi, urmare a unei come diabetice.

Panait Botez (tatal scriitorului) a fost strans legat de Iasi atat prin cei 10
ani de activitate ca (Alter superior petrecuti aici, dar si prin casa pe care si-o
construieste in Sararie, pe strada Infundatura 40 de Sfinti, la nr. 4 (Tanga bise-
rica cu acelasi nume). Straduta era situata spre Copou, mai jos de Universitate,
in apropierea Seal fiilor de militari. Dupd primul razboi mondial strada s-a

numit General Berthelot, pentru ca aici a locuit cunoscutul comandant al

Misiunii franceze in Romania in timpul razboiului. Pe locul unde a fost casa lui
Panait Botez s-a ridicat prin anii 1970 un institut de invatamant superior.

In "impasul" sau "fundacul" 40 de sfinti, cum i se mai spunea strazii,
Panait Botez a ridicat o casa de 8-10 camere, ap cum reiese dintr-un aviz pe
cererea din 28 mai 1898, adresata de proprietarul caselor catre Primaria
Comunei Iasi, prin care Panait Botez solicita aprobarea construirii a inca
"2 odai, a unui cerdac si latrind cu pereti de zidarie masiva, asezati pe temelie
de piatra si acoperamantul invelit cu tabla de fier". Serviciul tehnic autorizeaza:
"Se pot construi cele cerute de Panait Botez, casa find in ograda si deci
nedaunand alinierei". Planul de reconstructie nu avea cum sä dauneze alinierii,
intrucat strada "se infunda" in curtea casei, ce era asezata in mijlocul unei gra-
dini de aproape 1000 de metri patrati. Pe acest teren, neobisnuit de intins pen-
tru o proprietate urbana, Panait Botez a plantat vie si livada, pajisti cu gazon si
flori de calitate deosebita. Dupa iesirea la pensie era preocupat de ingrijirea viei
si a gradinii. Cu foarfecele de gradinarie in many cerccta in ficcare zi, cu atentie
si grija de parinte, fiecare porn, fiecare planta, fiecare vita de vie. Arata cu
mandrie si oferea cu multa darnicie din roadele viei si gradinii sale. Casa avea
cloud corpuri: casele propriu-zise cu fata spre strada, far lateral dependintele.
Casa propriu-zisa era o cladire solida cu subsol si etaj, cu un salon mare, Incon-
jurat de mai multe camere de locuit incapatoare, cu camari, cu bucatarie, spala-
torie, o pivnita cu hrube in care se putea intra cu caruta. La intrare cladirea avea
geamlac si se intra de o parte si de alta prin cloud scarf. In curte Panait Botez
construise si un grajd si remiza pentru trasuri, dar personal cal n-a avut nicio-
data in Iasi. Avea insa de la regiment repartizat un bidiviu.

Sararia din acea vreme era "o strada military ". Aici locuiau: generalul
Cerchez; coloneii: Botez, Tarnovschi, Cocitorescu, Petrovanu, Costiescu;
maiorii: Baldovici, Pruncu; capitanii: Antipa, Moisachi, Chiper, Alcaz.4

Casa Botezilor se invecina cu Consulatul austriac. Un paun de o varsta
respectabila, dar cu o bogatie de pene neintrecuta, ce se plimba Lantos prin
curtea consulatului, era vaduvit adesea de podoabe de catre copii. Printre

24 CONSTANTIN MOHANU

vecinii "de ograda" era si un oarecare Bogonos, om cam pestrit la mate, cu un
nume scos parca din galeria de personaje a lui C. Negruzzi. Acesta va crea dese
neplaceri familiei Botez prin reclamatii din to miri ce, dar vizand mai des
nazbatiile copiilor §i apoi ale nepotilor generalului.

Gradina strajuita de trei nuci falnici va fi martora tuturor nazdravaniilor
savarite de ceata numeroasa de copii ai lui Panait Botez. Insa veselia cea mai
mare era la Armindeni cand se aducea muzica military Ai, seara, se facea "lumi-
natie" §i "jocuri de artificii", toti pomii find incarcati cu lampioane. Printre cei
nelipsiti era §i Eugeniu care improviza impreuna cu ceilalti frati mici scenete
juvenile.

Dupa ce se familiarizase cu scrisul §i cititul Inca din familie, Eugeniu
este Inscris de tatal sau in anul 1883-1884 la Scoala de baieti nr. 2 din Pacurari.
($coala se mai numea §i Scoala lui Bra§oveanu, dupa numele directorului. Mai
tarziu se va numi Scoala "Gh. Asachi".) Aici are norocul sä fie elevul celui mai
iubit institutor al Ia§ului de pe atunci, Ion Creanga, §i sa invete dupa manualele
acestuia: Invatatorul copiilor §i Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sis-
tema fonetia. La Arhivele Statului din Iasi se pastreaza §i astazi unul din cat-
aloagele in care este trecuta de insa§i myna lui Creanga situatia §colara a lui
Eugeniu Botez, un elev destul de sarguincios. In clasa a II-a (1884-1885), intre
cei 38 de elevi, .figureaza printre primii la invatatura §i se numard intre cei trei
elevi care nu au nici o absenta. De asemenea, impreuna cu alti 7 colegi, are
media 7 la purtare, restul de 31 de elevi find notati la conduits sub aceasta
medie. Se pare ca dascalul Ion Creanga era deosebit de exigent in notarea
elevilor: astfel din catalogul cercetat reiese ca 7 era cea mai mare nota §i la
celelalte materii. Din cele 9 materii, elevul Eugeniu are la apte dintre ele nota
maxima acordata de Creanga la clasa lor. Transcriem din catalog materiile pre-
date de Ion Creanga §i mediile acordate "elevului Botez Eugenie" la sfaritul
semestrului I: Insonarea §i citirea 7; Scrierea dictata 7; Din regulele limbei
romane (gramatica) 7; Din istorica biblica 7; Din aritmetica: adunarea §i
scaderea (cu numere intregi) 7; Despre ora§ul Ia§i, descriere geografica 6;
Tratarea mai dezvoltata a cercurilor de intuitiune 7; Caligrafia §i notiuni din
desemnul liniar 5; Purtarea 7.5

Eugeniu Botez i§i va aminti cu drag mai tarziu de cel dintai dascal, a
carui figura o va evoca cu pietate: "Cand 1-am cunoscut, in copilarie, eu nu
eram decat un §colar mititel in clasa a II-a primary, in varsta de 8 ani. Creanga
era in pragul batranetei. Totqi, imi aduc destul de bine aminte de el. Printre
atatia dascali severi §i inacriti, care mi-au chinuit copilaria ani de-a randul, imi
apare figura blanda §i joviala a lui domnul Creanga, pe care toti baietii ii
iubeam. Omul acesta, inalt §i burtos, pururea zambitor, radia in jurul lui, pe
strada ca §i in clasa, in vorba ca §i in scris, aceeai lumina, bunatate §i veselie.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 25

Cu ce dragoste, cu ce caldura, isi indeplinea el nobila misiune de luminator.
Patima lui era gramatica si punctuatia. Tinea la scrisul ljmbii curate romanesti,
dupa firea ei. Si facea cu noi in clasa proba pentru bucatile ce le tiparea mai pe
urma in celebra carte Invatatorul copiilor: «- Mai zi o data mai baiete... si
Inca o data... ca asta nu sung curat romaneste...» Si, cu mana palnie la ureche,
asculta repetirea fiecarei fraze. Il chinuia uneori ceasuri Intregi un singur
cuvant ce i se parea ca nu-i la locul lui caci dupd auz judeca el efectul literar
al stilului."6

Dar o intamplare venita pe neasteptate va tulbura pentru catva timp
clasa micilor scolari. Intr-o zi, la catedra, dascalul este apucat de un acces de
epilepsie, "pedepsie" cum o numea Creanga in gluma. Scriitorul va relata mai
tarziu: "Noi copiii am Inceput sä tipam inspaimantati. Unii au fugit sä-1 cheme
pe batranul director Brasoveanul. S-au adunat profesorii... Pe noi, cei din clasa
a doua, ne-a trimis acasa. Mergeam pe strada plangand cu sughituri, si mamei
i-am spus ca domnul Creanga a murit: I-am vazut cu ochii mei intins pe masa
din cancelarie. De altfel vestea mortii lui se raspandise in tot orasul. Gazetele
din Bucuresti ii Meuse necrologul si-i dase portretul Incadrat in doliu. El si-a
revenit si a mai trait cativa ani. Facea singur haz si spunea la toti ca i-a murit

moartea."7
Panait Botez, pe atunci maior, vorbea adesea in familia sa despre Ion

Creanga. A fost martor ocular la o intamplare devenita repede cunoscuta in tot
Iasul: Creanga isi mustra strasnic feciorul, pe Constantin, care nu voise sä
intinda mana unui sacagiu, Hulub, prieten al sau. Domnisorul, "imbracat in uni-
forma de scoala military egreta rosie la chipiu, nasturi auriti, manusi albe de
piele de caprioard", este Intors din drum de tatal sau si silit sa stranga mana
sacagiului: "Iaca, mai Hulub, cum se preschimba plodurile noastre cand ajung
si ei gulerati. Hei! Musiu... is fa calea intoarsa si vino ici sa dai mana cu mos
Hulub... on ti-i rusine sa strangi manele aspre ale prietenilor tatului tau?"8

De acestea si multe altele povestea Panait Botez acasa despre Creanga,
o figura atat de cunoscuta. "in dulcele targ al Iesilor" de pe acea vreme. Si toate
vor ramane neuitate in inima lui Eugeniu Botez. "Figura blanda si joviala" a lui
Ion Creanga o va evoca on de Cate on va avea prilejul, in interviuri sau mar-
turisiri literare. (Va oferi date asupra biografiei dascalului sau si lui Jean
Boutiere pentru lucrarea La vie et l'ouvre de Ion Creanga, aparuta la Paris in
1930. La Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti se pastreaza cateva scrisori
adresate de criticul literar francez lui Eugeniu Botez.)

Neuitata ii va ramane tandrului scolar si imaginea marelui Eminescu,
ratacitor melancolic pe sub teii din Gradina Copoului, restabilit dupd primul
acces de boala: "Noi baietii de scoala it pandeam de la distanta si ne uitam la
dansul ca la o fiinta extraordinary ".

26 CONSTANTIN MOHANU

Dupd terminarea ciclului primar Si a trei clase gimnaziale, Eugeniu
Botez se prezintd la concursul de admitere din 3 iulie 1889 la Scoala fiilor de
militari din Iasi, unde reuseste al treilea in "ordinea clasificdrei stability de juri-
ul examinator"9. Sunt admisi in clasa I potrivit locurilor aprobate de
Ministerul de Rezbel 20 de elevi, dintre care 7, fii de militari, iar 13, fii de
civili. La liceul militar a fost inscris mai mult la vointa tatalui sat' deaf din pro-
pria-i dorintd: "Panait Botez voia sa -si vadd baietii militari... Mircea pasise
chiar in militarie. Cel mai mic, Eugen, parea mai inddratnic si militaria nu-i
suradea deloc. Nu-1 tragea inima la «smutru» si militarie. De altfel era si mai
slabut. Dar iatd-1 intr-o zi tuns chilug si imbracat in straie stramte solddtesti de
scoald militard."10 Si astfel, in Registrul matricol al Scoalei fiilor de militari din
Iasi, la nr. 876/1889, it gasim in primul an pe viitorul comandor Eugeniu Botez,
la "semnalmente" avand trecute: "talia" 1,69; fata brund; fruntea potrivitd,
ochii cdprui; barbia potrivitd; pdrul castaniu; sprdncenele negre."

In acelasi timp erau elevi in clasa IV-a, ultimul an: Victor Vlad

viitorul scriitor Victor Vlad Delamarina si Mircea Botez, fratele mai mare al lui
Eugeniu, precum si Gheorge Brdescu. Iar din 1892, printre elevii scolii se
numard si Emanoil Gdrleanu, flu de colonel.

Scoala fiilor de militari din Iasi era continuatoarea Scolii regimentare,
cu o durata de 3 ani, infiintata in februarie 1857 de cdimacania Principatului
Moldovei. Aceasta era prima scoald military la Iasi. Prin unificarea cu cea din

Bucuresti, se mutd, pentru un timp, in capitala munteand pe Calea

Targovistei, azi Calea Grivitei , in 1862, cand vine in tall, misiunea francezd
condusd de locotenent-colonelul Lamy, misiune adusd de Cuza pentru instru-
irea armatei romane. Scoala revine la Iasi in august 1866, unde functioneazd
pang in 1871, cand se infiinteazd Scoala military de infanterie si cavalerie cu
durata de 1 an. Insd peste un an, in baza art. 37 din legea de organizare a
armatei din 10 martie 1872 si Inaltul Decret nr. 4238 din 24 aprilie 1872, Scoala
military unica de pang acum se divide in: Scoala military de infanterie si cava-
lerie, la Bucuresti, cu durata de 2 ani, si Scoala fiilor de militari din Iasi,
pregatitoare pentru cea dintai, cu o durata de 4 ani de studii.

Scoala fiilor de militari era un "colegiu" militar, creat pentru "a da o
crestere si o educatiune fiilor de militari de orice grad care voiesc a-i destina
carierei militare"12, primindu-se in scoald si fii de nemilitari in limita
locurilor rdmase disponibile, dupd examenul de la cel dintai. Cursurile care se
predau erau cele cerute pentru bacalaureat, mai putin limba greacd si latina si
avand in plus cursurile de specialitate militard.13

Cu timpul, regulamentul scolii se modified in sensul acorddrii de prio-
ritate fiilor de militari fall mijloace materiale care intentionau sa imbratiseze
cariera armelor. Un nou Regulament (aprobat prin decizia ministeriald nr. 1844

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 27

din 17 august 1879) preciza scopul scolii: "...A da elevi pentru Scoala militare

de infanterie §i cavalerie, precum si de a veni in ajutorul educatiunei §i

instructiunei fiilor de militari de orice grad, fard mijloace, care-i destin carierei
militare".14

Scoala functioneaza in casele lui Costache Sturza pang la 26 octombrie
1881, cand se mute intr-o aripa atunci terminate din moderna cladire de pe
strada ce duce spre Copou, cladire monumentala, existents si astazi, adapostind
spitalul militar din Iasi. In anii 1882-1883 intreaga constructie este terminate.
Un moment important in viata scolii si in viata internatului mai ales it consti-
tuie introducerea iluminatului electric cu ajutorul unui motor local.

Treptat, Scoala fiilor de militari iii castiga un binemeritat prestigiu. In
1881, o data cu infiintarea unei scoli pentru fiii de militari si la Craiova, se da
un nou regulament prin care cursurile scold echivaleaza cu liceele statului. Insa
regulamentul care a schimbat sensibil procesul de invatamant in scolile fiilor
de militari a fost acela elaborat de generalii Anion si Berindei, impreund cu
colonelul Gh. Macarovitsch, comandantul scolii militare din Iasi Inca din 1881.
In noul regulament, pe care it va prinde si Eugeniu Botez, scolile de flu de mi-
litari sunt considerate licee militare, deli titulatura continua sa ramana pentru
o vreme "Scoala fiilor de militari". Pornind de la acest considerent, se sporeste
exigenta, atat la examenul de admitere, cat si pe parcursul scolaritatii. Astfel,
se stabileste ca media de admitere sa fie 12, in loc de 11 (cum fusese pana atun-
ci) si la nici o materie concurentul sa nu aiba o note mai mica de 10 (in loc de
6, cum era mai inainte).

Elevii clasei a IV-a care nu indeplineau la sfarsitul anului conditiile de
mai sus cerute la admiterea in Scoala de ofiteri se puteau trimite la trupele de
linie (cu gradul de caporal, iar cei care nu mai repetau clasa a IV-a erau trimisi
cu gradul de sergent). De burse beneficiau elevii care aveau media cel putin 14
si nici o medie pe materii sub 10.

Noul regulament nu mai admite elevi externi. Ca "recompense" pentru
invatatura si conduita se introduce "galonul de furier" si acordarea de foi de
drum pentru vacante Si concedii.

Grade le de caporal si subofiter se acorda numai elevilor din clasele a
III-a si a IV-a. Elevi "fruntasi" pot deveni, in numar nelimitat, elevii din toate
clasele care obtin media generala 15, iar la conduita 16. Inaltarea in grad se
face numai de comandantul scolii, in mod festiv, §i numai la slarsitul anului de
invatamant.

Elevii de clasa a IV-a erau considerati "soldati si supusi legilor mi-
litare"15. inainte de a li se acorda gradele la sfarsitul anului IV, deci al scolii

depuneau juramantul. Totodata, printr-un angajament scris, isi luau obligatia
sa serveasca in armata ca ofiter cel putin 8 ani. (Regulamentul se modified pre-

28 CONSTANTIN MOHANU

cizand la intrarea in Scoala de ofiteri: "pang la 30 de ani impliniti").16
Regulamentul intern era destul de sever. Uniforma era obligatorie ca si

"livretul individual al elevului". Invoirile "ordinare" se acordau o data la 15
zile. De acestea beneficiau toti elevii care nu avusesera nici o abatere in
ultimele 15 zile si nu obtinusera in aceasta perioada note mici. De invoiri
"exceptionale" aprobate de directorul scolii beneficiau numai elevii cu o
conduits exemplara si cu rezultate foarte bune la invatatura. In timpul invoi-
rilor le era interzis elevilor sa intre in localuri publice.

Pentru abateri de la ordinea si disciplina militara se aplicau pedepse:
arest, oprirea de a iesi din scoala pe timp determinat, ridicarea gradelor,
inchisoarea, indepartarea din scoala.

Elevii beneficiau de o vacanta de vara de 60 de zile (iulie si august) si
de cate o vacanta de iarna si primavard cate 6 zile.

Noul regulament introduce ca element de indrumare si control inspec-
torul general al scolilor, functie nou creata. Modificarile spropuse de confe-
rintele profesorilor sau de programele de invatamant puteau fi puse in aplicare
numai cu avizul inspectorului general al scolilor militare. Se urmareste, in
esenta, perfectionarea procesului de invatamant. In acest sens, incepe sa se
puna accentul pe formarea si dezvoltarea gandirii elevilor, a puterii de analiza
si sinteza. La unele discipline li se dadea elevilor sä redacteze o "disertatie", o
conferinta, o lectie pe o tema data de profesor sau sa intocmeasca scrisori, dis-
cursuri, rapoarte etc. Viitorul ofiter trebuia sä devina, la trupd, el insusi un bun
instructor. Programa prevedea si un curs de retorica, numit uneori si "curs de
retorica si elocinta militara" la inceput incorporat in cursul de limba si litera-
tura romans, apoi separat.

La o noua modificare a regulamentului, in mai 1891, se arata in primul
articol ca "Scoalele de flu de militari sunt institute militare, destinate a veni in
ajutorul instructiunei si cresterei fiilor militarilor de orice grad, si a da tuturor
tinerilor cari voiesc sä imbratiseze cariera armelor o instructiune generala,
pregatindu-i pentru a putea fi admisi in scoala de ofiteri".17

Intentionandu-se sä se faca din invatamantul militar de 4 ani un echiva-
lent real al liceului, se introduce filozofia, o disciplina noud, in cadrul careia se

predau notiuni de filozofie, psihologie, logick morals, drept, economie

politica.

Noul regulament aprobat prin inaltul decret nr. 1565 din 20 mai 1891
aduce unele schimbari si in desfasurarea practica a invatamantului. Se renunta
la lucrarile scrise, obligatorii lunar, dar se introduce obligatia ca profesorii sa
asculte zilnic 2-3 elevi. Se instituie insa "concursuri scrise" cel putin trei pe
semestru care constau din compuneri facute de elevi pe o tema data. Acestea
aveau scopul de a-I deprinde pe elev sa trateze problemele intr-un mod per-

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 29

sonal, "a-1 face a rationa singur, a trage concluzii, a face deductii" §i "a cauta
prin inteligenta sa proprie sa pund in evidenta partea tiintifica ce a capatat din
curs"18. Tot acum se spore§te numarul de "repetitori" de la 4 la 6. Se prevad 4
pedagogi, de fiecare clasa (2 care tiau franceza, iar 2 care cuno§teau limba ger-
mand).

Se implied un caracter educativ-cultural recompenselor: elevii cu rezul-
tate bune la invatatura §i conduita irepro§abila erau trimi§i la teatru §i alte spec-
tacole in contul §colii.

Prin modificari succesive ale Regulamentului se va ajunge in 1895-
1896 ca in Scoala militara sa fie primiti premiantii din gimnaziile §i liceele sta-
tului, prin acordarea de burse §i alte inlesniri.

Materiile care se predau in anul I (1889-1890), cand se inscrie Eugeniu
Botez la Scoala fiilor de militari din Iasi, erau romana, franceza, germana, reli-
gia, istoria universals, geografia, aritmetica, geometria, desenul (geometric,
dupd imitatie, harts), caligrafie, reglementul, gimnastica, dansul, canto $i,
bineinteles, catalogul consemneaza nelipsita "conduita". In anul II se adauga
algebra, scrima, zoologia, fizica, higiena; in anul III gasim in plus: chimia, cos-
mografia, cartografia, iar in anul IV: filozofia, trigonometria, mecanica, lucrari
grafice. Acestora li se adaugau materii legate de disciplina militara: regula-
mente in teorie §i practice, exercitii, instruire, notiuni elementare de tactics §i
strategie militara, fortificatii etc.

Sistemul de notare find de la 0 pang la 20, media 8 la unul din obiectele
principale era considerate, dupd regulament, "rau" §i ducea la indepartarea din
§coala a elevului. Media minima de absolvire a anului de invatamant era 12.
Insa incheierea mediilor se facea cu aplicarea de coeficienti la obiecte care le

diferentiau dupa importanta acestora pentru cariera militara: coeficientul
maxim 4 era aplicat matematicii §i geografiei; coeficientul 3 fizicii, chimiei §i
conduitei; coeficientul 2 limbilor straine, romanei, istoriei, iar coeficientul 1

caligrafiei etc.
Mediile cele mai mari le obtine Eugeniu Botez la stiintele umaniste:

romana (15,23.in clasa I, 14,69 in clasa a II-a, 17,48 in clasa a III-a, 18,13 in
clasa a IV-a) §i filozofie (16,84 in clasa a IV-a). Medii bune are la dans (16,68)
"reglement" (15), istorie (14), caligrafie (13,83), desen geometric (13,51).

Cu aplicatie spre §tiintele umaniste, intr-o coala in care majoritatea
materiilor tineau de §tiintele pozitive acestea find notate pentru media ge-
nerals cu coeficienti aparte elevul Eugeniu Botez nu se putea numara prin-
tre primii elevi. Astfel, in Registrul de clasamentul general al elevilor are
urmatoarea situatie: in clasa I (1889-1890) al 20-lea din 31 de elevi, cu media
12,60; in clasa a II-a (1890-1891 cand a avut mai multe concedii medicale)
al 29-lea din 46, cu media 11,61 (avand media sub 12, este nevoit sä repete

30 CONSTANTIN MOHANU

clasa impreuna cu Inca 17 din elevii clasei); in clasa a II-a repetata (1891-1892)
al 35-lea din 60 de elevi, cu media 12,75; in clasa a III-a al 40-lea din 50 de
elevi, cu media 12,21; in clasa a IV-a (1893-1894) a142 -lea din 44 de elevi, cu
media 12,59.19 Seful clasei avea in general mediile 17 si 18.

Registrele care consemneaza conferintele profesorilor pe 1889-1894
(anii de scoala ai lui Eugeniu Botez) atesta preocuparea permanents de a se
ridica nivelul invatamantului. De fapt aceste dezbateri au dus la refacerea
repetata a programelor de invatamant. Cu toate ca se hotarase echivalarea scolii
cu celelalte licee, se pare ca practic nu se facusera pasi hotarati in acest sens.
Lasand la o parte greaca si latina care nu se predau in scoala militara, nici alte
discipline de baza pentru un liceu nu beneficiau de o programa bine definita.
Se Incerca o corelare a programei scolare atat cu liceele, dar mai ales se tindea
sä se dea acele cunostinte care sä pregateasca elevul pentru viitoarea scoala de
ofiteri. De la Statul Major se primise ca model Programul francez pentru sco-
lile militare. Aceste tendinte duceau uneori la un program incarcat care, in
unele cazuri, se solda cu un rezultat contrar celui scontat, asa cum se consem-
neaza in unele dezbateri pe marginea programei: "Profesorii avand Inaintea for
un namol de materii care trebuie cu necesitate predate nu-si pot face cursurile
dupa metodele pedagogice cele mai bune... Sunt nevoiti sa explice de pe
inaltimea catedrei cat mai mult, numai pentru a dovedi la finele anului ca au
ispravit cele fixate prin program. Asemena cursuri nu dezvolta gandirea, nu
desteapta gust pentru invatatura si scolarii trebuie sa Invete mai totul singuri,
adeseori fara sä inteleaga si sa mistuie cele invatate, uitand in urma toate cu cea
mai mare usurinta."2° In interventiile profesorilor se atragea atentia Ca in mod
hotarat cantitatea cunostintelor trebuie sa cedeze locul calitatii, adica "soli-
ditatii for ": "Un om care stie multe, insa superficial, e cu mult inferibr aceluia
care stie putin, dar temeinic... Notiunile fundamentale patrunse insa pe deplin,
iata ce este de lipsa tinerimei noastre."21 In concluzie, se cerea ca Ministerul de
razboi sa numeasca o comisie specials care sä elaboreze o noua programa. Iar
in cazul in care materiile ar ramane in general aceleasi, sa se mareasca durata
scolii cu 1 an (5 ani in loc de 4).

Un impediment era si sistemul de notare: elevii dintr-o clasa trebuia sä
primeasca fiecare o nota lunar la oral. Pe bung dreptate se Intreba un profesor:
"Cand mai tine cursul? Cand interogeaza?" Afars de acestea, elevii ascultati la
inceputul lunii nu mai aveau nici o grija pentru restul timpului, stiind prea bine
ca profesorul nu mai are vreme sa-i asculte a doua oars: invatatura pentru nota
i numai pentru nota devenea astfel un sistem. Nota o acorda numai profesorul.
"Ajutorii" profesorilor recrutati cu predilectie dintre studentii distil* ai fac-
ultatilor sau dintre elevii Scoalei normale superioare nu aveau dreptul sa acorde
note. Erau si "ajutoare de profesor" din randul ofiterilor, dar avansarile rareau

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 31

din ce in ce mai mult randurile acestora.

Nivelul invataturii era determinat intr-un fel si de statutul profesorului
la o scoald militard. Profesorii civili care predau aici erau intru totul la discretia
Ministerului de Rdzboi. Ei puteau fi oricand destituiti. In iunie 1890, juriul pro-
fesorilor din scoald, sub conducerea colonelului Pastia, cerea "inamovibili-
tatea": "profesorii sa nu poata fi destituiti decat prin condemnatiuni judecata
sa se facd de catre profesorii de la Universitate, impreund cu doi delegati ofiteri

superiori ai Ministerului de Rezbel", motivandu-se ca profesorii, ca sa

munceasca cu tot devotamentul la aceasta institutie, trebuie sa fie asigurati in
postul lor.22 Se cerea totodata si "gradatiunea" ce li s-ar fi acordat in scolile
civile.

Un inconvenient se ivea si din faptul ca erau pldtiti cu ora foarte puti-
ni avand numdrul de ore pand la completarea catedrei. De aici si retributia
diferita: astfel pentru orele predate pe o lung profesorul de matematici primea
lunar 400 lei, cel de stiinte naturale si geografice 300 lei, cel de francezd
250, iar cel de roman' 180 1ei23. Drept pentru care majoritatea profesorilor
aveau ore si la alte scoli de stat sau particulare.

Programul scolii era acela al unei scoli militare cu internat toti elevii
find interni. In 1890 orele de invataturd insumau zilnic intre 8 si 9 ore si jumd-
tate. Dintre acestea in jur de 3 ore erau cursuri propriu-zise, a 50 de minute
sedinta, iar in jur de 6 erau ore de aplicatie a acestor cursuri ("interogatii", ore
de studii si lucrdri grafice). Sapte ore din zi erau rezervate pentru masa, curate-
nie, recreatii, exercitii militare si corporale, iar 8 ore pentru somn.

Ca urmare a masurilor luate in vara si toamna lui 1890, exigentele
cresc. Dacd in anul precedent au promovat clasa I 25 de elevi (plus 6 care au
repetat clasa), numai 4 find declarati repetenti, iar 2 amanati in toamna pentru
examene, in clasa a II-a (1890-1891) sunt declarati promovati numai 26 de
elevi, 18 rdman repetenti iar 2 sunt inapoiati familiilor lor. Printre cei care sunt
nevoiti sa repete clasa se numard si Botez Eugeniu, dar, in cazul lui, la aceasta
a contribuit si cateva luni de board'. 0 raceald care a dat intr-o ward pneu-

monie 1-a obligat sa stea cateva luni pentru intremare la Schitul Frumoasa, unde
copildrise tatal sau.

La numdrul mare de nepromovati dupd de s-au luat masuri mai severe
in 1890 a contribuit si modul de admitere in scoald in anii precedenti: nu se
cereau garantii suficiente ca elevii au facut inainte studiile ce le erau necesare,
certificatul de absolvire a trei clase gimnaziale nefiind obligatoriu intotdeauna;

in comisia de admitere erau trei ofiteri superiori si numai doi profesori.
Conferinta profesorilor din iunie 1890 propune ca certificatul de absolvire a
trei clase gimnaziale sa fie absolut obligatoriu, iar comisia de admitere sa fie

format' din 4 profesori si un ofiter superior delegat de Ministerul de Rezbel ca

32 CONSTANTIN MOHANU

pre§edinte. Totodata se cerea ca "interesele institutiunii sä primeze asupra
intereselor individuale" §i se recomanda mai multa severitate la admitere,
intrucat unii parinti "s-au deprins a trimete pe copiii for aici ca la o casa de
corectiune"24. In vederea rezolvarii unor probleme deosebite se instituise o
comise de studiu §i disciplina formata din trei profesori.

In anii urmatori concursul devine §i mai sever. Astfel, in 1893, la Scoala
de flu de militari nu se completeaza locurile, ceea ce determind tinerea unui "al
doilea examen la 25 august in Bucure§ti, in localul Scoalei de ofiteri"25, cei
reu§iti urmand a merge la Ia§i.

Profesorii militari erau in primul rand conducatorii §colii (comandantul,
ajutorul de comandant Si directorul de studii). Ajutorul de comandant era in
general §i instructorul militar. Ceilalti erau capitani §i locotenenti deta§ati pen-
tru a preda disciplinele militare, indeosebi cele legate de arma infanteriei. Pe
Tanga profesorii militari erau "profesorii repetitori", iar pe langa profesorii
civili erau "ajutori de profesori civili". Pentru fiecare clasa era Cate un "profe-
sor privighetor", precum §i alti "ofiteri din cadrele §colii."26

Comandantul §colii, colonelul Gheorghe Makarovitsch, moldovean
nascut in Mirce§tii lui V. Alecsandri, unul dintre cei mai apreciati comandanti
ai acestei §coli pe care a condus-o din 1881 pang in 1894, era el insu§i un exce-
lent profesor. Inainte de razboi, in 1876, fusese numit director de studii Si pro-
fesor de arta militara §i fortificatii. De altfel, Scoala fiilor de militari din Ia§i se
va numi mai tarziu Liceul militar "Gheorghe Makarovitsch". El se retrage de la
conducerea §colii la 1 aprilie 1894, cand este numit director la Arsenalul
Armatei din Bucure§ti §i avansat la gradul de general27. Este inlocuit cu lt.-
colonelul Gheorghiu Constantin28.

Din partea ministerului, §coala este inspectata in noiembrie 1890 i
octombrie 1892 de catre generalul Gh. Falcoianu, sub§ef al Marelui Stat Major
al armatei romane, pentru a constata gradul de instruire al elevilor.

Ajutor al comandantului colii este in anii 1889-1893 capitanul de
infanterie Udrea Constantin29, iar director de studii este in 1889 capitanul de
infanterie Cantea Constantin30, iar in anii 1890-1893 capitanul de infanterie

Belinschi Pave131 care, in ultimul an, cumuleaza §i functia de ajutor de coman-

dant.32

Scoala, beneficiind de un corp de profesori de prestigiu, a dat stralucite
generatii de elevi, pregatiti nu numai in arta militara, dar §i la disciplinele de
baza. Aici au predat in deceniul al optulea din secolul trecut Gr. Cobalcescu
§tiintele naturale, AL. Lambrior istoria §i geografia, Petru Poni fizica §i
chimia, iar din anul §colar 1892-1893, cand se introduce in programa de studiu
filozofia, printre profesorii §colii se numard §i Al. Xenopol. Dintre ace§tia ele-
vul Eugeniu Botez are norocul sa aiba ca profesori pe Grigore Cobalcescu care

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 33

i§i inainteaza demisia pe data de 4 octombrie 1890 de la catedra pe care o con-
dusese de 24 de ani33 si pe Al. Xenopol care preda filozofia si §tiintele juridice.
Dintre junimisti i-au fost profesori Miron Pompiliu la limba romand (in primii
doi ani), Anton Naum si Victor Castano la franceza. In ultimii doi ani, face
romana cu Stefan Draghici. Ceilalti profesori au fost: Gh. Rosiu §i Aureliu

Manescu (geometrie si algebra), I. Ralet (trigonometrie, cosmografie,

tipografie descriptiva si mecanica), Emanoil Riegler (fizica si chimie), P. Cujba
(geografie), C. Meissner si I. Paul la germana. I. Paul a venit in septembrie
1892 in locul lui C. Meissner demisionat (germana a facut si cu Ion Popp
Florentin in 1892-1893), N. Leon (geografie si stiintele naturale), P. Rascanu si
apoi V. Praja (istorie), C. Stahi (desen, caligrafie), Adolf Meissner (in primele
trei clase) si Dimitrie Dumitriu (muzica), V. Negruzzi (gimnastica), Anton
Paret si Fr. Scheiner (scrims), Carol §i August Buchmann (dans).

Nu erau manuale anume dupa care sa se predea decat la disciplinele
militare. Celelalte materii tineau de preferinta profesorilor, atunci cand nu erau
ei insisi autori. In 1890 profesorul St. Draghici cerea introducerea unui manu-
al de Stil si compozitie in cloud parti; C. Meissner cerea introducerea la ger-
mand a "metodei" Berar; Gh. Rosiu recomanda Geometria lui Melik. In 1891,
P. Cujba propune Atlasul Romaniei pe districte cu Wile vecine de Buzoianu;
Aureliu Manescu propune Geometria plans si in spatiu de Climescu; Fr.
Scheiner propune elevilor pentru studiu L'escrime et le duel de Prevost si
Jolivet; profesorul de franceza V. Castano, popune lucrarile proprii: Metoda
franceza si Gramatica franceza, iar P. Ra§canu "propune elevilor cumpararea
lucrarilor d-sale: Istoria persilor, Istoria oritentului, Harta lumei vechi,
Harta Italiei, Harta imperiului roman etc."

In salile de class bancile erau dispuse in amfiteatru, in fata unei catedre
neobisnuit de mari, in asa fel ca sa poata lua loc la ea profesorul sef de catedra,
ajutorul sau preparatorul sau si ofiterul care asista la curs.

Cu tot regimul miliar, nu lipseau farsele puse la cale profesorilor

antipatici. Miscarile "de manechin" ale profesorului de matematica (Manescu)
erau imitate la perfectie de unul din elevi. Surprins de profesorul insusi, pe
cand it "maimutarea" la catedra, acesta i se adreseaza calm: "Multumesc... a
fost foarte bine..." La sfarsitul anului, elevul respectiv unul dintre cei mai
buni elevi la matematica din seria respective este lasat repetent. Alta data
jobenul profesorului Stahi, care "preda desenul cu o rigiditate de specialist care
nu vede altceva deck linii si umbre", este incercat si tot incercat, intr-o pauza,
de elevii clasei pang ii sare fundul. Profesorul, care era §i de o avaritie feroce,
cere prin targuieli cu elevii un pret triplu pe calpacul spart. Elevii au pus
mans de la mans si au dat suma ceruta. Dar la lectiile urmatoare profesorul vine
tot cu jobenul vechi, reparat, ceea ce atrage dupd sine hazul intregii clase: "Sä

34 CONSTANTIN MOHANU

purtati sanatos palaria noud, domnule profesor!"

Una din farsele inteligente ii apartine lui Eugeniu Botez. Victor
Castano, junimist, foarte mandru de pretinsa lui origin galica, dadea lectii cu

nemiluita, era de o exigenta exagerata $i se purta distant mai ales cu elevii care

nu erau "de familie". Dand ca tema o compozitie libera, Eugeniu Botez
relateaza in scris cele intamplate lui Victor Castano la "Junimea" cand un alt
profesor, Cuza, printr-o epigrams citita in cenaclul "Junimei", ii contesta ori-

ginea franceza. De aici "duelul" care are loc intre cei doi. Numai ca Pogor, ales
impreuna cu cei doi martori sa arbitreze duelul, inmaneaza celor doi pistoale cu
tevile cele mai lungi gasite in Ia$i, insa cu gloante oarbe, inofensive. Astfel ca
tremurul de moarte al celor doi in timp ce-$i consumau gloantele repartizate s-a
dovedit inutil si s-a dus buhul in tot Ia$ul. Acest subiect, tratat cu "talent" in

"compozitia libera", 1-a facut pe Victor Castano sa scra$neasca din dinti si sal

persecute tot timpul pe elevul Eugeniu Botez.
0 farsa i-a fost jucata $i profesorului de geografie militara, Cujba, cand

toti elevii, in desenul geografic executat dupa hartile Marelui Stat Major, in loc
de numele apelor si datelor geografice, au scris de-a-ndoaselea numele fetelor
cu care ie$eau duminica la promenade. Profesorul, care de obicei nu prea con-
trola hartile, de data aceasta le-a controlat. Nu mica i-a fost surpriza cand a
intalnit pe harti denumiri ca: Airam (Maria), Adnas (Sanda), Anele (Elena) etc.
Punand cazul in discutie in consiliul profesoral $i cerand nota 0 pentru toti ele-
vii ceea ce insemna ca toata clasa sa ramana. repetenta comandantul $colii,
colonelul Makarovitsch, dupa ce constata ca hartile sunt bine lucrate si doar
denumirile difera, aplaneaza conflictul considerand gluma elevilor drept "inge-
niozitate" $i dand-o uitarii, neexistand "delict de ingeniozitate".

In anii $colari 1892-1893 $i 1893-1894, Eugeniu Botez are coleg pe
N. Ionescu, cunoscut mai tarziu sub numele de N. Ionescu-Johnson. Acesta
venise de la Galati, dupa desfiintarea Scolii de marina, find inscris in anul III.
Practic, Scoala de marina nu mai primise elevi in anul I din 1891. Elevii din
anul III fusesera repartizati la $colile militare din tara pentru continuarea studi-
ilor. Anul II rarnasese singura serie in $coala "fare inferiori $i superiori". La
finele anului $i ace$ti elevi sunt repartizati la $colile militare din Ia$i si Craiova.
Intre cei doi se leaga o stransa prietenie, evocata pe larg mai tarziu de N.
Ionescu-Johnson in Insemnarile unui marinar, volumul I, 1956.

Zidurile reci ale $colii margineau universul adolescentei la disciplina
militara, severe prin traditie. Respectul poruncit era deopotriva pentru ofiteri si
profesori, dar $i pentru unii elevi din clasele superioare, "zbirii" care prezentau
superiorilor "liste negre" de "recalcitranti" $i "nesupu$i". Cea mai frecventa
pedeapsa era "arestul", cu masa "la ordinar". Elevul astfel pedepsit dormea
intr-o camera tip "carcera" prevazuta totu$i pentru dormit cu un pat ingust de

-JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 35

scanduri Mt' a§ternut §i fard invelitoare, iar masa o lua la compania de sol-
dati.

Ultimul an al Scolii militare devenea mai u§or de suportat. Elevii din
aceasta class scapau de "superiorii" nedoriti §i chiar regimul devenea intr-un
fel altul. laid cum evoca unul din colegii §i prietenii apropiati ai lui Eugeniu
Botez cel din urma an §colar petrecut in Ia§ii acelei vremi: "Anul acela a fost,
cu deosebire pentru mine, plin de evenimente frumoase. In randul acelora nu
pot sa nu a§ez inchegarea prieteniei mele cu Eugen Botez, despre care va mai
fi vorba de multe on in acele povestiri §i pe care cititorii it vor recunoa§te sub
numele de Jean Bart, cu care bunul meu prieten si -a croit un loc de-a pururi in
literatura noastra. Acum ne bucuram de mai multa libertate, preocuparile noas-
tre erau mai serioase, discutiile mai adanci §i incetul cu incetul viata noastra,
papa atunci tinuta in frand stra§nica, a inceput sä se dezghioceasca la soarele
cald al libertatii. Chiar §i atmosfera apasatoare a cazdrmii a inceput sa se risi-
peasca §i duhului absolut, cazon §i necrutator, i-a luat loc un spirit intelectual,
liber, uneori chiar cutefator."34 Grupa sau "capraria" a noua in care impuneau
cei doi, E. Botez §i N. Ionescu, acesta din urma §i conducatorul grupei dupd ce
obtinuse gradul de caporal s-a nimerit sa aiba dormitorul mai izolat. Fiind o
grupd bung, relativ disciplinata intre altele, nici un elev nu fuma era mai rar
controlata de care ofiterul de rond. Astfel a fost posibil ca aici sä se poarte,

nopti §i nopti de-a randul, adesea pang -n zorii zilei, discutii aprinse
"colocvii", cum le denumea Eugeniu Botez , care inbrati§au cele mai diverse
probleme, de la "disciplina liber consimtita" in §coala (profesorul sä inspire

respect, ci nu teams) pang la probleme ale existentei §i vietii sociale.
Eugeniu Botez este declarat absolvent al Scolii fiilor de militari din Iai

in vara anului 1894. Conferinta profesorilor, intrunita pe 30 iunie sub
pre§edintia noului comandant al §colii, colonelul Constantin Gheorghiu,
declard "promovati in Scoala de ofiteri" pe urmatorii elevi: $tefanescu C.,

Cerchez Leon, Constandahe Mihai, Ionescu Paul, Eliade C., Kiritescu I., Sterea
V., Crainiceanu C., Vasilescu C., Ianculescu N., Nicolaescu Th., Popilian C.,
Cancicov Al., Ionescu N., Dambovici Al., Ignat Mihai, Dubert N., Antoniu

Simion, Pastia Emil, Rotaru Al., Stavrescu Al., Borcea D., Petrescu I.,
Opri§anu Al., Constantin M., Ionescu C., Antoniu C., Bejulescu C., Sion
Gavril, Budeanu Anatol, Popovici Al., Danescu Amedeu, Gala§escu V.,

Ignatescu C., Ionescu 5t., Condeescu C., loanide Gh., Kiritescu N., Murat N.,
Timotei N., Botez Eugeniu, Sion Alfons, Faun C. Elevii Constadache M. §i
Kiritescu I., ca urmare a concursului tinut special pentru obtinerea de burse in
strainatate, sunt trimi§i la studii in Franta unde, dupd un an de matematici spe-
ciale la liceul internat "Saint Louis", se vor prezenta la examenul de admitere
la Scoala politehnica din Paris.35 Ceilalti elevi absolventi sunt trecuti direct,

36 CONSTANTIN MOHANU

fard examen de admitere, in $coala de ofiteri din Bucure§ti prin Decizia mini-
steriala nr. 107 din 13 iulie 1894, o data cu absolventii 5colii fiilor de militari
din Craiova.36

Sfai*tul ultimului an a fost sarbatorit aka cum ii placea comandantu-
lui colii cu un bogat program sportiv §i muzical, dupe care a urmat o scurta
reuniune, in cabinetul comandantului, find invitati numai absolventii. In-
chinand cate un pahar pentru viitorul armatei romane §i al carierei militare,
comandantul le tine traditionalul discurs de ramas bun, asigurandu-i nu fara
temei ca au fost una dintre seriile cele mai bune pe care le-a pregatit 5coala
fiilor de militari din Ia§i.

De§i parase§te Ia§ul la o varsta cand nu implinise 'Inca 20 de ani,

Eugeniu Botez s-a considerat "ie§an" prin fokmatie §i prin structura sufleteasca:
"Eu totdeauna m-am socotit flu al Igului. Acolo m-am trezit in lume, mi-am
hranit mintea §i m-am format in mediul romantic §i revolutiona de altadata, in
care s-au inchegat marile curente de idei"37. Afirmatie scumpa pe care o va

relua adesea: "5coala am invatat-o la Ia§i. Sunt al Iwlui"38. Si intr-adevar
Iawl si -a pus pecetea sa atat pe activitatea Omului cat §i a Scriitorului. Aici
apucase in viata pe cativa din barbatii generatiei de la 1848 §i i-au ramas vii
intiparite in minte unele figuri de unioni0i moldoveni. 0 putemica impresie ii
facea, on de cate on venea in vizita, in casa parintilor sai, poetul George Sion,
frate cu bunica dinspre mama, om impunator, care fusese luat drept Victor
Hugo de catre buchini§tii de pe malurile Senei, cu prilejul unei vizite facute la
Paris. Apoi unii dintre membrii "Junimii" i-au fost profesori. In cetatea mol-
dava va poposi scriitorul oricand va avea prilejul, fie in sanul familiei, fie intre
prietenii din adolescents sau la cenaclul Vietii romfine0i.

IV. "A EXISTAT UN SOCIALISM UTOPIC, ROMANTIC,
SENTIMENTAL $1 IDEALIST"

0 oarecare importanta pentru formarea personalitatii lui Eugeniu Botez
au avut-o §i legaturile din tinerete cu miFarea socialists, "mi§carea aceea ciu-
data", care... "ar merita sa fie studiata amanuntit afirma scriitorul insui
pentru a intelege structura sufleteasca, spiritul timpului §i formarea caracterelor
tinerimii din acea vreme".1 Vorbind mai tarziu despre atmosfera Igului din anii

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 37

adolescentei sale, Jean Bart va intelege, ca Si Ibraileanu, prin mi§carea socia-
lista "un curent de idei umanitare si generoase, inchegate in acel socialism
romantic". Era imaginea despre mi§carea socialists mai ales a intelectualitatii
din acea vreme care vedea in socialism "mai mult o mi§care culturala foarte
pronuntata". Pe linia celor afirmate mai sus, relatarile scriitorului despre peri-
oada ie§eand ne par concludente: "Noi... cautam cu sete lumina tiintei, binele
i frumosul. Ne pregateam pentru o luptA imaginary, ateptata intr-un viitor
apropiat, §i ne intreceam devorand cu nesatiu, in nopti albe, cartile doctrinelor
noua §i indraznete, produse de conceptia materialists a secolului"2. De altfel,
unul dintre meritele de seams ale cercurilor socialiste din tara noastra, de la
sfar§itul secolului trecut, it constituie, alaturi de incercarea de organizare a
muncitorilor §i revendicarile economice, popularizarea realizarilor §tiintei.

In clasele gimnaziale §i mai tarziu la §coala military, Eugeniu Botez are
motive sä califice programul i disciplina colii prea rigide: "Am ramas cu

groaza de §coala... Din cate am izbutit sa fac in viata, prea putin datoresc
§coalei. Mai mult am invatat singur, umbland prin lume cu ochii deschi§i"3.
Ceea ce nu-i putea oferi §coala gasea insd in cele mai diverse lecturi. Influenta

lecturilor §i intelegerea lor, in limitele aperceptivitatii varstei, 1-au indemnat pe
tandrul elev, in clasele gimnaziale, sa calauzeasca adesea grupuri de tarani
veniti la Ia§i pentru intrunirile de la Clubul muncitoresc, iar in vacantele gi-
mnaziale sa le imparts bro§uri, carti §i reviste.

Intr-un articol, publicat in Adevarul literar si artistic, intitulat

Misterul casei din Sararie (casa in care locuia Ion Nadejde, alaturi de locuinta
familiei scriitorului §i in care se afla redactia revistei Contemporanul), Jean
Bart aratd influenta covar§itoare exercitata asupra tinerimii ie§ene de catre mult
citita revista, care circula pe sub banci in orele de cursuri, impreund cu cacti
interzise. Referindu-se la acei ani, scriitorul va marturisi mai tarziu ca, la o
inspectie, ofiterul de serviciu descopera cu groaza in pupitrul elevului Botez
Eugeniu "o intreaga biblioteca subversive ". Bineinteles cartile au fost arse, iar
elevul pedepsit: "Colonelul director era furios constatand ca §i elevii din $coala
military se molipsisera de epidemia care bantuia cu furie Ia§ul pe-acea vreme"4.
Faptul a fost retinut i consemnat ca atare peste ani de catre confrati: "Jean
Bart a intrat in viata ca simpatizant socialist... In prima tinerete ascundea in
buzunarele uniformei militare bro§urile socialiste ale lui Gherea §i Nadejde"5.
Peste ani intr-o scrisoare din 12 aprilie 1956 acela§i lucru va fi consemnat
§i de G. T. Kirileanu: "Am fost prieten cu Eugen Botez de pe cand era elev la
§coala military din Ia§i, iar eu, elev la $coala normala de invatatori «Vasile

Lupu». Impreund cu el §i alti cativa prieteni eram in legatura cu revista
Contemporanul a lui Ion Nadejde, a§adar faceam pe sociali§tii de pe atun-
ci..."6 In Prefata la romanul Europolis, G. Calinescu, referindu-se la mesajul

38 CONSTANTIN MOHANU

umanist al romanului §i la muncitorii prin§i in intriga primului roman portuar
romanesc, declara deschis ca Eugen Botez "fraterniza pe ascuns cu mi§carea

socialists" 7.

Legatura cu sociali§tii ie§eni ("unii dintre sociali§tii Ia§ului mi-au fost
profesori Si in afara de §coala" afirma scriitorul) au facut ca primele randuri
scrise pentru press ale viitorului comandor de marina sä vada lumina tiparului
in publicatiile muncitore§ti din acea vreme. De§i elev in ultima class a Liceului
fiilor de militari din Ia§i, publica in ziarul Munca (anul V, nr. 15, din 12 iunie

1894), sub pseudonimul "Gh. Rot... Ia§i", articolul D. Vlahuta sä ne

dumereasca (era in perioada polemicii dintre sociali§ti §i revista Vieata).
Articolul tanarului nu era o interventie directs in polemica "Arta cu tendinta §i

Arta pentru arts" 8, a§a cum s-a acreditat gre§it in cateva prefete §i studii intro-
ductive, ci exprima nedumerirea ca in revista Vieata, condusa de Vlahuta, scri-
itorul care visa o lume "mud" §i "cata la cei mai multi §i nedreptatiti", apareau
articole care ridiculizau unele actiuni muncitore§ti §i pe cei care le sustineau:
"Indraznim sa intrebam, sa ne raspunda... sa ne dumereasca. Avem dreptul
acesta, noi care acum ne luminam, noi care acuma ne trezim, noi care ne vedem
batjocoriti in gazeta pe care, din toata saracia, cu gologanul nostru o cumparam
pentru a gasi in ea izvorul din care sa ne adapam, sa ne incalzim sufletul §i sa
ne luminam mintea."

La acest articol Vlahuta da un raspuns impaciuitor publicat tot in
Vieata (anul I, .nr 30, din 19 iunie 1894), intitulat SA ne dumireasca: "Iti
multumesc domnule Gh. Rot... pentru frumoasele §i atragatoarele cuvinte ce
mi-ai adresat, §i to rog sä nu ma mai crezi du§man al acelora pe care nu pot

decat sa-i iubesc §i sa =i stimez din toata inima".
Raspunsul lui Vlahuta nu multume§te, §i viitorul scriitor publica un alt

articol Dragostea domnului Vlahuta pentru muncitori (Munca, anul V, nr.
17, 26 iunie 1894), semnat "un muncitor", in care insereaza cateva citate din
unele articole tiparite in Vieata, unde "colegul lui Vlahuta" (este vorba de
omniprezentul dr. A. Urechia) a zeflemisit "sarbatorirea zilei de 1 Mai" §i a
adus atacuri Consiliului Partidului Social Democrat al Muncitorilor din
Romania. Autorul articolului cere schimbarea atitudinii revistei fats de

mi§carea muncitoreasca.
Referitor la raspunsul impaciuitorist al lui Vlahuta, Eugeniu Botez

elev in ultima class a liceului militar din Ia§i ii scrie lui Stefan Petica: "Ai
vazut raspunsul lui Vlahuta la articolul ce 1-am scris in Munca?! Ma mir
cumplit de omul ista, nu vede el ca §i singura portita de aparare ce §i-o lasase
ii inchisa, adeca dragostea pentru muncitori, respectata de preaiubitul sau coleg
in a§a chip! [Se refers la dr. A. Urechia n.n.]. Cu scrisorile cele catre Gherea
n-a probat decat naivitatea §i raua-credinta care iesa la lumina din ce in ce."9

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 39

"Gh. Rot..." pseudonimul sub care debuteaza in publicistica munci-
toreasca Eugeniu Botez era o prescurtare de la Gheorghe Rotopana, "lucra-
tor" in atelierul de croitorie de la $coala fiilor de militari din Iasi, prieten intru
idealuri cu Eugeniu Botez si cu alti elevi.

Colaborarea la publicatiile muncitorqti continua. Tot in ziarul Munca
(anul V, nr. 30, 25 septembrie 1894), publica articolul Internationala, dedicat
aniversarii a 30 de ani de la infiintarea (16 septembrie 1864) a Asociatiei Inter-
nationale a lucratorilor, articol semnat "Tr." (Trotus). Cu acelasi pseudonim
"Trotus" cum va marturisi mai tarziu insu§i scriitorul semneaza primele
scrieri literare: Iapa capitanului §i MArgArint betivul, aparute in 1896, in
Lumea noua literary si Ointifica, supliment al ziarului Lumea not* organ
zilnic al social-democratiei romane (tiparit sub conducerea directs a Partidului
Social Democrat al Muncitorilor din Romania). Astfel se poate spune ca si
debutul literar al scriitorului are loc tot in presa socialists si muncitoreasca.
Printre colaboratorii din 1896 ai suplimentului literar publicat de Lumea noua
intalnim nume ca: I. Nadejde, Sofia Nadejde, D. Th. Neculuta, Mitif (D.
Anghel), St. 0. Iosif, Traian Demetrescu, Stefan Petica, $t. Basarabeanu
(Victor Crasescu), I. Paun-Pincio, Cincinat Pavelescu.

Eugeniu Botez n-a devenit membru al Partidului Social Democrat al
Muncitorilor din Romania, cum de altfel n-a fost membru al nici unui partid,
pentru ca nu-i ingaduia haina military, insa miscarea socialists, cunoscuta in
tinerete, dezbaterile furtunoase asupra celor mai diverse probleme, "discutiile
interminabile" din "casa si continuate pe strazi si in gradina publica", lecturile
facilitate de "o intreaga biblioteca de carti socialiste, ramasa de la un unchi al
mamei (Gheorghe Sion) care invatase la Paris"), au ramas toate ca o amintire
scumpa scriitorului, ca un ideal de tinerete.

Miscarea socialists a inceput sa castige, sporadic, teren si in armata, la
liceele militare asa cum am aratat mai sus §i chiar la Scoala de ofiteri din
Bucuresti, unde, printre profesori, se aflau simpatizanti si chiar sustinatori ai
ideilor socialiste, ca Dionisie G. Many, profesor la $coala de poduri, dar §i la

coala de ofiteri. Astfel, cativa tineri sublocotenenti, locotenenti §i capitani
s-au declarat "social-democrati", printre ei numarandu-se viitorii generali:
Dumitru Iliescu, Scar lat Panaitescu §i Dumitru Stratilescu. Printre elevii $colii
de ofiteri care frecventau intrunirile din casa lui Dionisie Many sau de la
Alexandru F. Mihail (ziarist, colaborator la Lumea noua §i, din 1901, in
redactia Adevarului) erau viitorii: comandor Eugeniu Botez §i colonelul
Gheorghe Ioanid. In biroul-salon al lui Dionisie Many "dbatut candva pulsul
miscarii socialiste a intelectualilor" din Bucuresti. Era o adevarata "academie
intelectuala", care intrunea intr-un timp §i pe Caragiale, Delavrancea si
Vlahuta, pe langa nelipsitii loan Nadejde, Al. Radovici, George Diamandy,

40 CONSTANTIN MOHANU

Dimitrie Voinov, C. Mille, Al. Ionescu, C. I. Anghe1.12

La Galati, la Scoala de aplicatie a marinei, Eugeniu Botez continua
legaturile cu miFarea socialists §i muncitoreasca, atat prin conducatorii locali
ai miscarii cat §i prin Clubul socialist din Galati. Duminica merge adesea la
Braila, unde muncitorii isi creasers un club propriu in 1895. Aici reintalne§te
pe Izabela Andrei, devenita, in 1898, Izabela Sadoveanu, prin casatoria cu
ofiterul (viitorul general) Alexandru Sadoveanu, frate mai mare al lui Mihail
Sadoveanu. Pe 4 februarie 1897 ii comunica in scris unui prieten, Ioanide:
"Duminica trecuta am fost la Braila, la Izabela, unde am facut cuno§tinta cu o
fats socialists, de loc din Bucurqti, Argirescu13, profesoard de matematici in
Braila, ele amandoua dau lectii la Club §i conduc toata mi§carea"14.

Tanar, cu o infati§are falnica, statura inalta, zvelt, cu un chip frumos,
brun, taiat in trasaturi energice, sociabil §i un cozeur desavar§it, ofiterul de ma-
rina Eugeniu Botez era o aparitie impunatoare in porturile dunarene, indeosebi
in Galati §i Braila.

Dintre scriitorii care debuteaza in jurul anilor 1900, multi tineri in-
telectuali, cuceriti de avantul mi§carii §i de idealurile innoitoare ale epocii, se
ata§eaza mi§carii socialiste, daca nu printr-o inrolare directs, cel putin in plan
afectiv. Atapment pentru miFarea socialists au manifestat in tinerete Tudor
Arghezi, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, G. Ibraileanu, N. D. Cocea, Gala
Galaction, Dimitrie Anghel. "Zile le cele mai frumoase ale primei mi§cari
socialiste" cum le numea Gala Galaction au ramas ca amintiri nqterse nu
de putine on a§ternute pe hartie sau transfigurate literar. Dar, in majoritatea
cazurilor, scriitorii au imbrati§at ideile socialiste pentru partea for de "poezie
umanitara", ei neajungand insa la patrunderea in esenta a socialismului, cum ne
dezvaluie atatea pagini de memorialistica.

Intotdeauna cand se vorbe§te de legaturile dintre intelectuali §i mi§carea
socialists din ultimele doua decenii ale veacului trecut este amintit §i numele
autorului Jurnalului de bord si al romanului Europolis: "... literatura §i ideile
socialiste au patruns printre elevii Liceului militar din Ia§i, atragandu-1 §i pe
viitorul scriitor Jean Bart"15.

Eugeniu Botez ne-a lasat in amintirile despre mi§carea socialists, in
cateva interviuri, in Prefata la Istoricul miscarilor muncitoresti din porturi,
mentionata mai sus, in unele manuscrise pastrate la Muzeul Literaturii Romane
§i in diverse articole §i marturisiri, consemnari peste care nu se poate trece cu
vederea. Ele sunt cu atat mai importante cu cat vin de la un scriitor care n-a fost
inrolat declarat in mi.-Scare, find militar.

Comisar maritim la Sulina, isi da seama de starea grea a muncitorimii
portuare, cum va marturisi mai tarziu: "Sub ochii mei, zilnic se comitea cea mai
odioasa specula: exploatarea omului prin om. 0 idee chinuitoare ma apasa

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 41

ve§nic, cu durerea unei aspre mustrari, §i uneori un sentiment de revolts ma
incorda: Oare nu eram §i eu parta§ la aceasta jefuire a muncei omene§ti?"16 In
calitate de comisar maritim (cdpitan de port), la Sulina, intrunind in aceea§i
mana puterea judiciary cu cea executive, Jean Bart is uneori masuri de organi-
zare a muncii, fara precedent in istoria porturilor romane§ti: realizeaza injghe-
barea unei asociatii profesionale "cu un birou de impanire a muncii pe baza
rotatiei"17 crezand, iluzoriu, ca in felul acesta va pune capat, pentru moment,
§omajului. (La pagina 95 din Istoria miscirilor muncitoresti din porturi

(1932) figureaza la loc de cinste portretul scriitorului, cu mentiunea:

"Comandor Eugen Botez (Jean Bart), primul organizator al muncii in portul
Sulina, pe baza de rotatie".) Intrebandu-se de ce i§i luase asemenea sarcina care
i-a adus multe prejudicii §i du§manii, chiar din partea unor prieteni, Jean Bart
gase§te singur explicatia: "Aveam in sange, ca multi din generatia mea, ideile
din atmosfera de acum o jumatate de secol".

Scriitorul infati§eaza intr-un mod emotionant conditiile de viata ale
muncitorilor din porturi (multe pagini au corespondent in unele capitole din
romanul Europolis, aparut cu un an mai tarziu indeosebi capitolul care con-
semneaza greva din portul Sulina). Vorbind ca un martor ocular §i venind cu
exemple concrete, Eugeniu Botez i§i exprima increderea intr-un viitor cu ori-
zonturi deschise vietii: "Cu greu vor intelege generatiile viitoare timpurile pe
care noi le-am trait, cu mizeriile omenesti de o a§a revoltatoare imoralitate".

Eugeniu Botez a vazut rolul maselor populare in istorie, afirmand

hotarat ca impreuna cu ele se determine transformarile hotaratoare in viata unei
natiuni: "In balanta politicei practice mai mult trage greutatea masei decat
valoarea intelectuala a unui grup oricat de select ar fi. Numai pentru un prin-
cipiu de dreptate nu se face o reforms socials. 0 schimbare e hotarata numai de
puterea §i mi§carea maselor. 0 reforms in folosul unei clase depinde totdeauna
de un interes, de concursul activ ce se a§teapta sä-1 dea aces class. $i daca drep-
turile nu se capata, ci se cuceresc, e absolute nevoie ca mi§carea sa se intinda
nu numai la suprafata, ci trebuie sa strabatain adancimea maselor populare"18.

Comandorul Eugeniu Botez s-a preocupat de munca muncitorilor din
porturi §i a marinarilor §i dupe ce prin natura functiilor noi incredintate a
trebuit sa se indeparteze de Dunare §i mare. In jurul anului 1930, cand s-a
hotarat elaborarea unui Regulament de aplicare a Legii pentru organizarea
muncii in porturi, a fost delegat din partea Ministerului Muncii ca, impreuna cu
Lazar Magla§u, secretarul Uniunii Muncitorilor din Porturi, sa intocmeasca
acest Regulament. Viziteaza principalele porturi dunarene, culeg material
documentar §i fac propuneri pentru definitivarea unui regulament care sa vine
in intampinarea doleantelor muncitorilor §i marinarilor.

Elaborarea unui regulament cu privire la munca marinarilor se facea §i

42 CONSTANTIN MOHANU

ca urmare a recomandarilor Biroului International al Muncii din Geneva, care,
la prima Conferinta Internationale a Muncii din 1926, inscrisese pe ordinea de
zi: "Codificarea internationals a regulilor relative la contractul de angajament
al marinarilor". Problema a fost reluata la Conferinta maritime tinuta tot la
Geneva in 1929, la care a participat Si Eugeniu Botez ca delegat guvernamen-
tal si conducator al delegatiei romane. Din delegatie mai faceau parte Ion
Mirescu si Lazar Maglasu din partea muncitorilor din porturi, si Mircea
Botez (fratele scriitorului), delegat al patronilor. La deschiderea Conferintei,
cand s-a pus la vot admiterea delegatiilor, la fiecare tara in parte, delegatul
guvernamental roman a avut curajul sa spuna un nu raspicat participarii dele-
gatiei Italiei, tara, in care, din ordinul lui Mussolini, sindicatele fusesera des-
fiintate, find inlocuite cu organizarea in bresle. Pozitia adoptata de seful dele-
gatiei Romaniei, in persoana lui Eugeniu Botez, putea duce la ruperea relatiilor

diplomatice cu Italia. Incidentul a fost aplanat numai la interventia

ambasadorului roman in Elvetia, la insistentele caruia §eful delegatiei romane
a fost nevoit, in cele din urma, sa spund da cand s-a repus la vot participarea
delegatiei italiene, motivandu-se diplomatic ca prima data n-a fost inteleasa
intrebarea.

In 1932, in prefata scrisa la lucrarea lui Lazar Maglasu si Nicolae
Deleanu, Istoricul miscarilor muncitoresti din porturi, lucrare aparuta la
aniversarea a 20 de ani de a infiintarea Uniunii muncitoresti din porturile

Romaniei, Eugeniu Botez isi reafirma crezul din tinerete: "Nu se poate nega ca
a existat un socialism utopic, romantic, sentimental si idealist, pe care istoria
nu trebuie sa-1 ignoreze..."

V. ELEV LA SCOALA DE OFITERI DIN BUCURESTI

Ultima insemnare referitoare la Eugeniu Botez pe care o gasim in
Registrul matricol al Scolii fiilor de militari din Iasi este: "Se trimite la Scoala
de ofiterri.

Scoala de ofiteri din Bucuresti pe care o urmeaza Eugeniu Botez intre
1894-1896 era in realitate Scoala militara de infanterie Si cavalerie, asa cum
s-a numit papa in 1885. Din acest an pang in 1900 s-a intitulat Scoala de ofiteri,
ca sä revind iar4i la vechea denumire. Cladirea acestei scoli s-a pastrat pans

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 43

prin anii 1970 in Dealul Spirei (strada Izvor nr. 137). Ea adapostea Editura
Militara. Aspectul cladirii diferea insa fats de infatisarea initiala: ulterior i s-a
adaugat un etaj. In cladirea din curtea interioara era Muzeul Militar Central.

Scopul scolii era de "a forma ofiteri de infanterie si cavalerie si de a
pregati candidati pentru scoalele armelor speciale si $coala speciala de rez-
bel"2, care se infiinteaza de-abia in 1889. Armele speciale erau artileria, geniu
si marina. In $coala de ofiteri erau admisi prin concurs absolventii scolilor
fiilor de militari din Iasi si Craiova, precum si absolventii a 7 sau 6 clase liceale
(din liceele statului) in etate de 18-21 ani. Fiii de militari care dobandeau media
de admitere aveau intaietate fats de ceilalti concurenti.

Examenul de admitere cuprindea probe scrise si orale la toate materiile
clasei a IV-a a $colilor fiilor de militari si probe de desen. Comisia de examen
era prezidata de comandantul scolii. In 1894, cand se prezinta la concurs
Eugeniu Botez, numarul candidatilor find prea mic, se hotaraste ca bacalau-
reatii sa fie admisi lard concurs3. Iar prin concurs pot intra tinerii care au
absolvit 6 clase liceale.

0 data cu transformarea $colii de subofiteri de infanterie de la Bistrita
in Scoala de cadre pentru infanterie, se reglementeaza ca in acel an 1895
absolvetii acestei scoli care "vor reusi la examenul de la finele anului, precum
si la un examen special, sustinut la $coala de ofiteri din Bucuresti, se vor trece
in anul II al acestei scoli4. Astfel, in anul scolar 1895-1896, numarul elevilor
sporeste de la 150 cati erau prevazuti pe intreaga scoala, cu 84 de elevi absol-
venti ai Scolii de subofiteri de la Bistrita si primiti in anul II. Prin decizie mi-
nisteriala5 se stabileste numarul de elevi pe intreaga scoala pe exercitiul 1895-
1896 la 234. Se pornea de la faptul ca pentru scoala de subofiteri cu o durata
de 1 an exista o selectie riguroasa. Astfel, aici erau trimisi cate 6 caporali din
fiecare regiment, dupa ce sustineau un examen de concurs, iar examenul pen-
tru obtinerea gradului de subofiter era destul de aspru."

Pentru acoperirea numarului de cadre necesare, se mai pevedea ca orice
ofiter, dupd implinirea termenului de 2 ani in grad si avand o etate de cel mult
23 ani, putea fi primit in urma unui examen special in $coala de ofiteri, $coala
de administratie si Scoala de guarzi pentru dobandirea gradului de sublocote-
nent. Pentru obtinerea gradului de sublocotenent de infanterie sau cavalerie
subofiterii pans la 25 de ani impliniti, cu aptitudini si preparati special in cor-
puri, se puteau prezenta direct la examenul de absolvire a Sco lii de ofiteri. In
felul acesta, atat in timpul celor doi ani cat si la examenul de absolvire al Sec) lii
de ofiteri, elevii proveniti din $colile fiilor de militari formau doar nucleul.

Orice elev admis in scoala contracta un angajament de a servi in armata
ca ofiter pana la varsta de 30 de ani. Elevii erau intretinuti de Stat. Se platea
doar o taxa de instalare la inceput de 100 lei.

44 CONSTANTIN MOHANU

Durata $colii era de doi ani. Elevii care treceau examenul de absolvire
erau inaintati la gradul de sublocotenent $i repartizati pe arme, potrivit prefe-
rintei absolventilor $i clasificdrii for in promotie. Pregatirea s-a fdcut o vreme
(1886-1891) diferentiat pe arme: in anul I cloud sectiuni o sectiune Infanteria
$i cavaleria $i alta Artilerie $i geniu, iar in anul II, 3 sectiuni, diferentiindu-se
$i infanteria in sectiune aparte. Din 1891 pregatirea se face nediferentiat6.
intrucat, la absolvire, majoritatea elevilor optau pentru artilerie $i geniu, preju-
diciind calitativ unitdtile de infanterie $i cavalerie, in 1893, prin decizia mini-
steriald nr. 19 (aprilie) se infliteazd coala speciald de artilerie $i geniu,
devenita unitate $colard independentd.

Dupd 1890 $i mai ales in anii 1894-1896, cand urmea.za Eugeniu Botez

$coala de ofiteri, se punea din ce in ce mai mult problema perfectiondrii
invdtdmantului militar de nivel mediu $i superior, insd o perfectionare in con-
cordanta cu specificul dezvoltdrii armatei roman. Se aduceau critici preludrii
"ad-litteram a programului $colii militare de la Saint-Cyr (Franta)", aceasta
find numai o $coald de cavalerie $i infanterie, or Scoala de ofiteri romans pe

atunci intrunea $i artileria $i geniu.?
Alte reviste $i publicatii militare atrageau atentia asupra metodelor de

invatarnant in $colile de ofiteri. Se propunea sporirea lectiilor de metodica, prin
care sd se dea cuno$tinte temeinice in arta instruirii $i educarii soldatilor, $coala
trebuind sd pregateasca "ofiteri-invatatori".8

Se criticau $i fluctuatiile existente in invdtdmantul militar, precum $i
lipsa unei stabilitati in ceea ce prive$te fondurile alocate pentru asigurarea
continutului $i bazei militare a invdtdmantului militar. Aceasta se datora in
mare parte lipsei de stabilitate la conducerea Ministerului de Rdzboi (in peri-
oada 1878-1900 s-au perindat la conducerea ministerului 24 de mini$tri).

Inscris la Scoala de ofiteri, Eugeniu Botez inlocuie$te uniforma sobra
purtata in liceul militar cu alta nu lipsitd de elegantd: "veston de postav civit (o
culoare combinata din albastru $i gri inchis), bluzd de panza (pentru tinuta de
clasd) $i manta ca la trupele de infanterie,dar din culoare albastrd, pantalon lung
ca al ofiterilor de infanterie, pantaloni de cizma, chipiu, egretd, capeld, cravats,
cizme cu pinteni, manu$i albe din piele $i manu$i din land. Ca ornament, elevii
purtau la tinuta stilet".9

Invaldmantul in Scoala de ofiteri prevedea urmdtoarele discipline:
geometrie descriptivd, elemente de mecanica, curs complementar de materna-
tied superioard, topografia, geografia militard, legislatia $i administratia mili-
tara, fortificatia, istoria, arta $i tactica militard, tactica $i strategia, artileria $i
$tiintele aplicate la arta militard (fizica $i chimia), curs de tragere de infanterie,
hipologia, regulamente tactice de infanterie $i cavalerie, lucrdri grafice, desen
geografic, scrims, dans, caldrie, gimnastica, natatia, higiena militard, ia- ca

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 45

limbi straine franceza §i germana.10

Dupa concediul din iulie, elevii erau sco§i in tabard de la 1 august pand
la 15 septembrie, unde executau trageri, fortificatii §i aplicatii tactice, stand in
tabard sau cantonament, cautand a se familiariza cu viata militara. Dupa aceas-
ta, timp de 25-30 de zile, urma o campanie topografica.

Profesorii erau numiti prin ordinul Ministerului de Razboi, §i erau
selectionati din randul celor mai bune cadre ale armatei. Regulamentul
prevedea o comportare corecta fats de elevi: ace§tia nu erau tutuiti, li se adresa
numai in termeni regulamentari. Profesorul, instructorul, trebuia sa fie un

model de pregatire §i comportare.

Comandantul Sec) lii de ofiteri pe timpul cat a invatat aici Eugeniu Botez
(1894-1896) a fost colonelul Tell Alexandru (10 mai 1893 12 oct. 1894) §i
colonelul Alexandru Anghelescu (12 oct. 1894 19 dec. 1896). Colonelul Tell
Alexandru trece director la Arsenalul armatei in locul colonelului Gheorghe
Macarovitsch care este numit comandant al pietei Bucure§tin. Iar "ajutorul

comandantului §colar" a fost, in primul an, locotenent-colonelul Botez

Constantin, §i in celalalt an, locotenent-colonelul Budi§teanu Ion.
Comandantii companiei de elevi au fost capitanii Antonescu Dumitru §i

Pardianu Constantin in anul 1894-1895, iar in ultimul an: Paraianu Constantin
(comandantul companiei 1 de elevi §i al companiei trupei), capitanul Cesianu
Pavel (comandantul companiei 2 de elevi) Si capitanul Careta§ Constantin
(comandantul escadronului de elevi).

Intre profesorii militari it gasim aici pe viitorul general Alexandru
Averescu, pe atunci maior de cavaleire, care preda geografia. Profesorii civili
erau: Dumitrescu Alexandru (limba fiance*, Gregorovitza Emanoil (limba
germana), Moceanu Grigore (gimnastica, dans, natatie) §i Michel Augustin
(scrims), inlocuit in ultimul an cu Gheorghe Nicolau. Celor 12 profesori mili-
tari (toti ofiteri superiori) §i 4 civili li se adaugau un numar de 7-12 locotenenti

instructori repetitori.12
"Ascultarile" erau partiale §i lunare. La fiecare lectie erau interogati 2

elevi. La sfar§itul lunii, in zile anume fixate, se faceau ascultari pentru sta-
bilirea notelor lunare. Media notelor lunare adunata cu nota de examen §i
impartita la 2 dadea nota definitive la fiecare curs. La sfar§itul unui curs, se
examina toata materia predate.

Existau §i examene anuale, la sfar§itul anului §colar. Raspunsurile se
notau cu note de la 0 la 20, notele avand urmatoarea semnificatie: 1, 2, 3, 4

-foarte rau; 5, 6, 7, 8 rau; 9, 10, 11 bini§or; 12, 13, 14, 15 bine; 16, 17, 18

prea bine; 19, 20 foarte bine.

La 15 ianuarie ale fiecarui an se stabilea un tabel cu clasamentul

elevilor care se trimitea la Minister. Dar pentru ierarhizarea diferitelor cursuri,

46 CONSTANTIN MOHANU

proportional cu importanta lor, se adoptau coeficienti la notele obtinute; astfel,
materiile de baza (artileria, legislatia, istoria, arta §i tactica militara, cursul de
tragere al infanteriei, topografia, fortificatia, conduita §i reglementele aveau
coeficientul 3, pe cand limbile, calaria, hipologia §i lucrarile grafice coefi-
cient 2, iar scrima, gimnastica, igiena coeficient 1. Media de promovare in
ambele clase era 12, fara a avea insa o nota mai mica de 10 la vreun curs). Se
putea repeta numai o clasa. Iar elevii repetenti, daca la sfar§itul cursurilor din
primul semestru aveau o nota mai mica de 10, se trimiteau la trupa pentru
indeplinirea serviciului militar.

Elevii promovati se comunicau prin ordin de zi la sfaritul fiecarui an
§colar. Cei care din motive de boala lipseau din §coala mai mult de cloud luni
erau obligati sa repete clasa.

La terminarea anului II se Linea examenul de absolvire al §colii in fata
unui juriu din care comandantul §colii facea parte de drept, iar inspectorul
general al §colii era pre§edinte.

Elevii declarati absolventi aveau dreptul sa-§i aleaga arma in ordinea
clasamentului general al mediilor, insa numai in limita locurilor vacante, in
artilerie, cavalerie, flotild. Toti ceilalti erau trecuti la infanterie.

Exista un sistem bine stabilit de acordare a recompenselor pentru rezul-
tate foarte bune la invatatura. §i conduita exemplara. Erau in primul rand inain-
tarile in grad: in clasa I §eful clasei era Inaintat la gradul de caporal-furier, iar
elevii care aveau nota medie 15 §i la conduita 16 deveneau elevi frunta§i (in
clasa I gradele §i distinctiunile se acordau dupa clasificarea ce se stabilea in
ianuarie)". In clasa a II-a erau 1 sergent-major, 1 sergent-furier, 8 sergenti §i 16
caporali, luati dintre cei dintai elevi in ordinea clasificarii.

Semnele distinctive ale gradelor erau ca cele din armata. Grade le se
acordau de catre comandantul §colii prin ordin de zi. Grade le dobandite in
§coala se purtau numai in §coala. Elevii gradati care la examene obtineau note
mai mici decat acelea care le dadeau dreptul la galon pierdeau gradul era
atribuit altuia.

Permisiunile erau cele ordinare (la fiecare 15 zile), cele exceptionale se
acordau duminicile §i sarbatorile de catre comandantul §colii §i numai la cei
care in cursul lunii respective nu luasera o nota mai mica de 14.

Elevii Scolii de ofiteri beneficiau de 3 vacante: cea de vara, mai lunga
(10 iulie 13 septembrie), cea de iarna §i cea de primavara (cate zece zile
fiecare).

Elevii trebuia sa se supuna unei discipline militare: executarea

ordinelor Para §ovaire. Reclamatia era admisa numai dupa executarea ordinului
primit. Pedepsele care li se aplicau erau cele prevazute in serviciul interior al
trupelor de infanterie. Ele se executau dupa ce erau aprobate la ora raportului

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 47

de catre comandantul §colii. Prelungirea nemotivata a invoirilor, vacantelor,
lipsa din coala fare invoire - oricare ar fi fost durata atrageau dupa sine inde-
partarea din §coala, aceasta numai cu avizul Consiliului de disciplina care
inainta raport scris spre aprobare inspectorului §coalelor. Conduita rea atragea
dupa sine §i pierderea gradului §i a semnelor distinctive.

Se punea in primul rand accentul pe pregatirea militara. Astfel, in afara
de profesorii militari 5i civili pentru cursuri, ofiterul superior comandantul
§colii §i ajutorul lui, erau un capitan instructor de infanterie §i comandant al
companiei cu 2 locotenenti ajutori, 1 capitan instructor de cavalerie cu 1 locote-
nent ajutor, 4-6 ofiteri repetitori Si medicul militar.

Scoala de ofiteri forma un corp de trupa compus dintr-o companie de
elevi §i o companie §i un escadron de trupd.

Exista o disciplina stricta Si pentru corpul profesoral. Astfel, orice
absenta a unui profesor de la curs neaprobata de Comandantul §colii atragea
dupa sine o amends de o zecime din solda lunara pentru fiecare absenta.

Conferintele profesorilor se tineau la inceputul §i la sfar§itul anului
colar, se puteau insa convoca on de cate on socotea necesar inspectorul gene-

ral al §coalelor.
Cei doi ani ai Scolii de ofiteri cu regimul for cazon trec destul de greu

pentru Eugeniu Botez. Se scurg totui mai repede decat anii petrecuti la liceul
militar din I*. Zile le de invoke obi§nuita, precum §i invoirile speciale,
obtinute din cand in cand, ii permit tanarului dornic de culture 5i lecturi la zi §i
o participare la viata artistica a capitalei anilor 1894-1896.

Cu toate ca publicase doar cateva articole, tanarul i§i tradeaza colegilor
preocuparile literare, ceea ce-1 face cunoscut, la §coala militara comuna tuturor
armelor din Dealu Spirei din Bucurqti, numele lui find "purtat pe buze de
tinerii camarazi".

Nu-§i neglijeaza insa obligatiile de elev al unei coli de ofiteri. Astfel
ca la finele §colii este apreciat de superiori: "Inteligent, vioi si cu bune purtari,
se prezinta bine, este insa necesar a fi tinut de aproape la inceput, pentru a
deveni un bun ofiter"13.

Debi elev la Scoala de ofiteri, Eugeniu Botez - ca §i mai multi dintre
colegii lui - era atras de viata cartilor de filozofie care incercau sa raspunda la
marile probleme ale existentei. In corespondenta for sunt citati Taine, Spencer,
Renan, Stuart Miller etc. In iulie 1895, un coleg de coala, Gheorghe Ioanide
unul dintre cei mai buni prieteni ai lui din acea perioada ii trimitea o
scrisoare, in original, de la Letourneau cu mentiunea: "Cred ca to intereseaza...
Cum vezi, sunt numai cateva randuri, §i in aceste mici randuri intrevezi pe
omul mare "14. Scrisoarea, vehiculata cu mandrie de cei doi, era adresata unei
"doamne Ioanide", posesoare a unei bogate biblioteci, biblioteca cunoscuta in

48 CONSTANTIN MOHANU

amanuntime de catre cei doi prieteni. Aceea§i "doamna Ioanide" se pare
matu§a colegului Gheorghe Ioanide cu multe relatii in capitala Frantei §i care
calatorise adesea in ora§ul de pe Sena i-a facut prin relatari §i impresiile
imparta§ite "sa cunoasca Parisul adevarat-adevarat, artistic"15,dar mai ales sa
le inlesneasca accesul la cartea de filozofie §i social-politica strains, o preocu-
pare generala a generatiei de la finele secolului trecut, a§a cum va consemna
peste doua decenii intr-un interviu scriitorul: "E curios cum s-au schimbat toate
in urma noastra. A§a cum astazi se discuta de dans, de sport, de reuniuni mon-
dene, pe vremea tineretei mele se discuta... filozofie!... Umblam de colo pand
colo, citeam bro§uri..."16

VI. ELEV LA SCOALA DE APLICATIE A SUBLOCOTE-
NENTILOR DE MARINA DE LA GALATI
PRIMA CALATORIE CU BRICUL "MIRCEA"

In 1896, la 13 iunie, Scoala de ofiteri din Bucure§ti a dat cea mai mare
promotie de ofiteri din istoria ei. Aceasta promotie (a 39-a) are 132 absolventi,
repartizati: 88 la infanterie, 35 la cavalerie §i 9 la flotila. Printre cei 9 reparti-
zati la flotila se numard §i Botez Eugeniu, inaintat la gradul de sublocotenent
prin Decretul nr. 3248 din 8 iulie 1896, cu repartitie la Arsenalul flotilei,
urmand a face doi ani Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de marina. La 31
august obtine brevetul de ofiter cu nr. 48 din acel an. Astfel, la 1 iulie 1894, doi
dintre fiii colonelului Panait Botez erau ofiteri: cel mai mare, Mircea, absol-
vent, in 1892, al $colii de ofiteri din Bucure§til apoi al Scolii de aplicatie de
artilerie §i geniu, acum locotenent la Regimentul 8 artilerie, §i Eugeniu, sublo-
cotenent la Arsenalul flotilei2. Ceilalti 8 absolventi ai Scolii de ofiteri din
Bucure§ti repartizati la flotila erau: Paun Constatin, Popovici Alexandru (ambii
la diviziunea de Mare), Ionescu Stefan, Georgescu Pompiliu (ambii la divizia
de Dunare), Opri§an Alexandru, Chiritescu Nicolae, Sion Alfons Si Coni
Alexandru (cate§ipatru la Depozitul echipajelor flotilei)3.

Din Scoala military de artilerie §i geniu este repartizat la marina, in acel
an, un singur absolvent, Ionescu Nicolae, la Arsenalul flotilei, ca §i Botez
Eugeniu, i la aceea§i Scoala de aplicatie.4 Numarul total al sublocotenentilor
de marina in 1896 era de 24.5

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 49

Pand in 1896 ofiterii pentru marina military se recrutau, in marea for
majoritate, din randurile absolventilor Scolilor de ofiteri care cereau sa fie
repartizati la marina. Astfel, in 1892, dupd absolvirea Scolii de ofiteri din
Bucure§ti, au fost repartizati la marina doi sublocotenenti: Victor Vlad
(Delamarina) la Inspectoratul porturilor6 $i Moisoiu Dumitru la Diviziunea

echipaj elor.7

Chiar daca a repartizat fara continuitate intre 1884-1896, absolventi
Si pentru marina, Scoala de ofiteri nu be oferea insa o pregatire adecvata, cali-
ficarea for ca ofiteri de marina urmand sa se faca in practica serviciului pe
nave, la unitatile flotilei. Mai apropiata de arma marinei era Scoala de geniu 5i
arme speciale. Pentru cei care pana a intra in Scoala de ofiteri absolvisera
Scoala copiilor de marina din Galati (infiintata in 1881, cu o durata de 3 ani)
calificarea era relativ ward. Pentru ceilalti insu*ea artei navigatiei devenea
destul de anevoioasa.

Majoritatea ofiterilor de marina din perioada 1881-1900 inainte de a
se inscrie la Scoala de ofiteri sau de a fi trimisi la colile de profit din straina-
tate absolvisera Scoala copiilor de marina din Galati. Astfel, comandantii §i
secunzii de pe navele Serviciului fluvial roman au fost aproape toti elevi ai

acestei §co1i.8

Scoala copiilor de marina trebuia sa se infiinteze initial la Constanta. In
cele din urma s-a stabilit sa fie infiintata la Galati pe langa Arsenalul flotilei.
De infiintarea primei noastre §coli de marina s-a ocupat personal ministrul de
Razboi, generalul George Slaniceanu, care, Inca din iulie 1880, se adresa
comandantilor diviziilor teritoriale sa recruteze fii de militari de preferinta
copii de militari, indiferent de grad, famasi orfani in urma companiei din 1877-
1878. Regulamentul scolii se definitiveaza §i se publica la 3 octombrie 1881:
varsta de admitere era stability intre 12-15 ani, pentru inscrierea in coala era
absolut obligatoriu consimtamantul parintilor sau tutorilor. Copiii de marina se
recrutau dintre fiii de militari de orice arma (de preferinta cei ramasi orfani). In
limita locurilor se primeau Si fii de civili. Cei inscri§i in coala se obligau ca,
dupa terminarea ei, sa serveasca in flotild, in calitate de "copii de marina" pang
la varsta de 18 ani, iar dupa aceea sa lucreze pe vasele flotilei Inca 4 ani. Durata
§colii era de 3 ani. Fiecare serie i§i incepea cursurile cu 20 de elevi. $coala
pregatea marinari in specialitatile: gabieri, artiler4ti, torpilori, timonieri, infan-
teriti de marina. Ulterior, nivelul de pregatire evoluand, cei mai buni absol-
venti se trimiteau la §colile de ofiteri (indeosebi la armele speciale) sau la §co-
lile navale din strainatate.

Organizarea interioara a scolii si desfawrarea invatamantului erau in
multe privinte asemanatoare celor de la Scolile fiilor de militari. Diferea insa

structura anului de invatamant care cuprindea cloud perioade mari: de


Click to View FlipBook Version