Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

50 CONSTANTIN MOHANU

invatamand teoretic (15 octombrie 15 aprilie) si o perioada de practica
cealalta jumatate a anului (exceptand vacantele).

Primul an era afectat numai cursurilor teoretice, dupa care elevii se
imbarcau pe canoniera "Fulgerul" pentru insusirea deprinderilor practice. In
general, scolii i se repartia in perioada de practica un bastiment care avea
stationarea intr-un port la Mare.

Organizator si conducator al scolii, in primii ei ani de existents, a fost
maiorul Draghicescu Mihail, un erudit care a scris o istorie si o geografie a
Dunarii si a coastelor Marii Negre, unul din fondatorii invatamantului maritim
la noi in tars. Sub indrumarea lui, scoala a facut progrese insemnate. Ca direc-
tor al Arsenalului flotilei, a fost si directorul $colii copiilor de marina si profe-
sor de geografie marinareasca, astronomie, cosmografie §i calcule nautice.

Dupa Razboiul de Independenta, flotila noastra de Dunare se compunea
din bastimentele: "$tefan cel Mare", "Romania", canoniera "Fulgerul", Si salu-
pele: "Sageata", "Bucur", "Jiul", "Gandacul". Solicitate la maximum in timpul
razboiului, acestea erau uzate si necesitau reparatii. 0 parte din salupe au si
iesit din dotarea marinei militare.

Prin realipirea stravechiului pamant romanesc al Dobrogei la teritoriul
tarn, trebuia in mod firesc dezvoltata flotila pe Dunare si crearea unei flote pu-
ternice in Marea Neagra. Astfel, in 1879 efectivul marinei militare se mareste
de trei on si se pune acut problema constructiei si achizitionarii de noi basti-
mente. Programul de dotare a marinei militare incepe cu constructia la ate-
lierele navale din Triest a canonierei "Grivita", care prirrreste misiunea de a asi-
gura paza in raza portului Sulina. Ulterior, nava iii dubleaza misiunea, luand in
paza Si portul Constanta.

Prin Ina lt Decret nr. 2251/1881 se acorda credite pentru comandarea a
noi vase militare.in strainatate si in acelasi an este trimisa in Anglia o comisie
pentru a studia planurile de constructie a navelor si a alege cateva tipuri de bas-
timente potrivite cu trebuintele tarn noastre. Comisia, alcatuita din insusi
comandantul flotilei, colonel Dumitrescu N. Maican, si capitanul Isvoranu loan
de la Arsenalul flotilei incheie cu firma engleza "Thames Iron Works" un con-
tract pentru construirea unui bric-scoala cu vele si masini pentru instructia
marinarilor, un torpilor pentru instalarea barajului de torpile, doua torpiloare
mai mici, trei salupe canoniere si cinci salupe pentru paza pe Dunare. Pentru a
supraveghea constructiile sunt trimisi maiorul Urseanu Vasile §i locotenentul
Mavrodi. Un ajutor nepretuit a acordat Ion Ghica, pe atunci ambasadorul nos-
tru la Londra (intre anii 1881-1890). El a supravegheat constructia navelor si a
botezat bricul "Mircea", in amintirea domnitorului Mircea cel Batran, singur
stapanitor a toata tara... pana la Marea cea Mare, cel care a intarit cu mijloace
de navigatie hotarul de apa al tarii de la Dunare si Mare. Dupa 24 de zile de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 51

cursa lunga, sub comanda maiorului Urseanu Vasile, nava ancoreaza la 12
august 1882 la Galati, unde este destinata ca bastiment-scoala, prima nava de
acest gen din marina noastra.

Dintr-o scrisoare a lui Ion Ghica adresata primului capitan-comandant

-at bricului "Mircea" scrisoare publicata de Jean Bart in 1928 desprindem:

"Am urmarit cu harta §i cu gandul falnicul pavilion al lui «Mircea»... Faca
cerul ca fericita calatorie a lui «Mircea» pe marea cea mai periculoasa sa. fie §i
ea de bun augur si sa deschida Romaniei o era de actiune asupra marilor."9

La 16 august 1882 au fost aduse in tars salupele canoniere care au pri-
mit denumiri istorice, in amintirea marilor batalii de la 1877: "Rahova",
"Opanez", "Smardan". Acestea au fost destinate pentru a face paza pe Dunare
sau a remorca slepurile regiei monopolului Statului. In octombrie acelasi an,
salupele "Rahova" §i "Opanez", prin sondaje pe Dunare, stabilesc locul con-
structiei podului de la Cernavoda. La 26 octombrie este adus in tara torpilorul

de baraj "Alexandru cel Bun". Pana la sfarsitul anului sosesc salupele

"Sentinela", "Poterasul", "Veghiatorul", "Pandurul" §i "Granicerul". Acestea
an fost puse la dispozitia Ministerului Afacerilor Straine pentru paza pe
Dunare. In anul urmator, 1883, au fost aduse torpiloarele mai mici "Soimul" §i
"Vulturul". Acestea au fost construite de firma "Yarow Popplar ".'°

Primul program de constructii navale (1882-1883) find incheiat, se
simtea nevoia unui port militar. A fost ales la propunerea unui grup de ofiteri
din comandamentul flotilei un loc in dreptul Tiglinei, la varsarea Siretului in
Dunare. Tiglina, situata intre Galati si Barbosi, se ridica pe urmele unei cetati
romane care, dupa parerea unor istorici, ar fi format un complex de aparare cu
cetatea de pe celalalt mal at Dunarii, Dinogetia azi Bisericuta, din apropierea
satului Garvan din Judetul Tulcea. Dupa unii cercetatori, cetatea de pe locul
Tiglinei ar fi purtat numele de Caput Bovis. Cert este ca, la lucrarile de ame-
najare a portului, s-au gasit numeroase relieve antice §i monezi grecesti §i
romane. Pe platforma Tiglinei s-au construit o data cu portul mai multe cladiri
destinate marinei militare: trei pavilioane pentru cazarea echipajelor, un pavi-
lion de locuinte pentru ofiteri, doua pavilioane pentru civili §i administratie,
magazii, ateliere etc. 0 plantatie de pomi special amenajata impodobea
acest pitoresc cartier al marinarilor de pe platoul Tiglinei. Portul a fost folosit
mult timp de catre marina militara. Schimbarea cursului Siretului a dus cu tim-
pul la formarea unor bancuri de nisip, in fata portului, care, treptat, a fost
parasit, ramanand in folosinta marinei militare cladirile trupei si ale ofiterilor
si administratiei.

La Tiglina au luat fiinta coala copiilor de marina, $coala de cadre a
flotilei, precum §i $coala de aplicatie a sublocotenentilor de marina. Portul
Tiglina, amenajat, §i constructiile anexe terminate a atras dupa sine lansarea

52 CONSTANTIN MOHANU

unui al doilea program de dezvoltare a marinei militare: etapa 1886-1888.
Urmare a legii de organizare a flotilei din 1886 §i acordarii de noi credite
marinei militare, se comanda la §antierele navale din Anglia §i Franta un
cruci§ator, "Elisabeta", trei canoniere: "Bistrita", "Siretul" §i "Oltul" §i trei tor-
piloare: "Naluca", "Sborul", "Smeul".

"Elisabeta" unul dintre cele mai moderne cruci§atoare din acel timp
a fost construit de §antierele "Armstrong" din New Castle (Anglia). Facea cam-
panii de navigatie in Marea Neagra, avand baza la Constanta. Canonierele au
fost construite de firma "Thames Iron Works" (Anglia), iar torpiloarele de Casa
"Forges et Chantiers de la Mediteranee" din portul francez Havre.

Acestor nave li se mai adauga, in 1894, nava "Prutul" destinata pen-

tru navighatia pe raul Prut §i §alupele torpiloare "Trotu§u1", "Vedea",

"Teleorman" §i "Arge§", repartizate Inspectoratului Porturilor. Toate acestea au
fost construite in Germania §i aduse in tars pe Dunare.

Din 1894 pang in 1907 marina military romans n-a mai primit in dotare
nici o nava, cu toate ca in Parlament §i in dezbateri publice se cere acordarea
de noi credite pentru constructii navale.

Odata Scoala copiilor de marina urnita §i baza materials asigurata, atat
pentru aplicatie cat §i pentru marina military in general, se punea problema
asigurarii §i a altor speciali§ti necesari marinei. In legea promulgata la 9 iunie
1886 se stabilea modalitatea formarii acestor cadre. Dar numai in 1892, coman-
dantul flotilei, colonelul Ion Murgescu intocme§te proiectele decretului §i regu-
lamentului pentru infiintarea unei §colide specialitati de al doilea grad, denu-
mita oficial Scoala de cadre a flotilei. In anexa care insotea Regulamentul se
arata: §colile regimentare care existau pans atunci "dadeau numai infanteri§ti
buni, nu insa §i alte specialitati precum: gabier, artilerist, torpilor, timonier,
fochist etc". Scopul §colii era a forma subofiteri care sa inlocuiasca angajatii
civili (timonierii, fochi§tii etc.), precum §i cadre pentru marina comerciala. In
felul acesta soldatii recrutati pentru marina si -ar putea face concomitent cu
stagiul militar §i o meserie.11

La 4 martie 1893, prin Inaltul decret nr. 745, se infiinteaza Scoala de
cadre a flotilei cu scopul de "a forma cadre §i a pregati grade inferioare ale
flotilei pentru diferite specialitati".12 Erau recrutati in special f u de marinari,
care §i-au facut sau i§i faceau serviciul in marina de razboi sau in cea corner-
ciala, §i din randurile fiilor de militari.

$coala functioneaza la Galati la depozitul flotilei, avand o durata de doi
ani. In afara de cuno§tintele cerute elevilor la §colile regimentare se predau dis-
cipline speciale care faceau ca, in doi ani, elevii sa-§i insu§easca una din spe-
cialitatile: timonier, gabier, fochist manuitor de torpile, artilerist de nava, infan-

terist de marina.13 Anul §colar cuprindea o parte de instructie teo-qica

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 53

(1 octombrie 1 aprilie), examene intre 15 aprilie 1 mai, dupa care urma
instructia practice (1 iunie 1 octombrie), executata la bordul navelor, pentru
fiecare specialitate dupa un program special. Absolvirea anului I ducea la
obtinerea gradului de caporal, iar a anului II la gradul de sergent. La terminarea
scolii, elevii erau repartizati pe mare, find socotiti soldati voluntari pe o
perioada de 5 ani si candidati la una din specialitati.

Pentru practicarea meseriilor insusite se acordau prin concurs, in limi-
ta locurilor disponibile brevete de clasa I si clasa a II-a. La concurs se puteau
prezenta toti gradatii pentru specialitatea respective.

Scolile romanesti de marina vor pregati cadre temeinice care treptat-
treptat vor duce la inlocuirea specialistilor straini, angajati la inceputurile
marinei noastre moderne, in special pe navele comerciale romanesti. Statul a
acordat din ce in ce mai multa atentie recrutarii §i pregatirii corpului ofiteresc
din marina. Un ofiter din marina trebuia sä posede temeinice cunostinte de spe-
cialitate, bogate cunostinte generale, precum si cunoasterea unor limbi de cir-
culatie universals. Pentru aceasta se cerea munca si pregatire asidua si indelun-
gata. 0 functie de comanda capitan de vas sau secund se putea acorda de-
abia dupd 15 ani de =Ica i in urma unui examen in fata unei comisii special
alcatuite care hotara trecerea din categoria "subofiterilor de punte" la "ofiteri
de punte", apoi la secund §i capitan de mare; "comenzile nu se incredintau
decat unor adevarate energii militare", se afirma intr-un document din arhiva

marinei.14

In marina noastra se aflau pe atunci un numar insemnat de ofiteri care
4i facusera studiile in strainatate: la Scoala navala (Academia navale) din
Livorno sau la Genova (Italia), la Scoala navala (Ecole navale) din Brest
(Franta), Scoala de mecanici de marina (Ecole theoretique et pratique des
mecaniciens et chauffeurs de la flotte), Scoala de torpile (Ecole des defense
sous-marines) din Toulon (Franta), Scoala politehnica (Ecole politechnique)

din Paris, la Fiume (Austro-Ungaria), Kiel (Germania), Gand (Belgia).
Scolarizarea in strainatate era suportata de statul roman prin acordarea de
burse. Valoarea acestora era apreciabila: "copiii de marina" care urmau cur-

surile scolii din Livorno primeau o subventie de 200 lei lunar pe toata perioada
de scolarizare (5 ani), iar elevii trimisi in Franta aveau o solda lunard de 300
lei. Acestea reprezentau sume insemnate pentru anii respectivi: un capitan avea
o solda lunard variind intre 280-300 lei, salariul cel mai mare pentru un profe-
sor de scoala militara era 250 lei pe lund.I5

Pentru specializare si studii superioare Scoala superioara de razboi
se infiinteaza in tara noastra de-abia in 1889 se trimiteau ofiteri in strainatate.
In 1880, prin decizie ministeriala, au fost trimisi la studii in strainatate 17
ofiteri. 16 Raportul care insotea decizia arata ca se vor trimite in continuare

54 CONSTANTIN MOHANU

ofiteri la studii peste hotare pans se vor infiinta scolile de specialitate de care
avem nevoie. La reintoarcere ofiterii erau obligati sa serveasca in armata cel
putin 10 ani.

In toate armele si mai ales in marina aceasta situatie continua 'Dana
in 1894-1895, cand se stabilesc not conditii, adoptandu-se un regulament spe-
cial (din aprilie 1895) care mentiona: "Ministerul de Rezbel poate trimite in
scoalele din strainatate un numar de elevi sau ofiteri distinsi, cu scop de a tine
instructiunea noastra la curent cu cea din strainatate, precum si de a forma oare-
cari profesori 5i specialisti".17

Cu toate ca numarul celor trimisi se reduce cu mult pe ansamblu,
dupa infiintarea *colii superioare de razboi si a unei scoli superioare de ma-
rina, acelasi regulament prevede un numar mai mare pentru cei din marina. Vor
fi trimisi anual: 1 elev absolvent al Seca fiilor de militari la Scoala navala din
Brest, iar alt elev absolvent al unei scoli de meserii la Scoala de mecanici de
marina din Toulon; un locotenent din flotila cu un stadiu de cel putin 2 ani de
.imbarcare la 5coala de torpile din Toulon, iar alt locotenent tot din flotila la
Scoala de hidrografie din Franta.

Trimiterea in strainatate constituia una din formele de pregatire a
corpului de comanda a marinei. Multi dintre viitorii conducatori ai marinei
romanesti si-au desavarsit studiile la scolile navale din Franta, Italia, Germania,
Austro-Ungaria: locotenentul Eustatiu Sebastian a fost imbarcat in 1884-1885
pe vasul cu panze francez "Le Loire", care a facut inconjurul pamantului; capi-
tanul Alexandru Catuneanu, comandant pe crucisatorul "Elisabeta", a fost
imbarcat pe bastimentele franceze care au facut campanii de navigatie in
Caledonia Si Extremul Orient; tot in escadra franceza si-a completat pregatirea
Negrescu Nicolae, care a condus "Flota de operatiuni" in primul razboi mon-
dial; iar in cea austriaca Scodrea si Barbuneanu care au ajuns comandanti ai
marinei romane mai tarziu. De-abia dupa formarea unui corp de ofiteri tehnici
si de comanda s-a putut trece la organizarea primelor scoli de marina.

Pe masura ce marina se dezvolta intr-un ritm din ce in ce mai rapid,
se punea problema calificarii printr-o forma organizata a ofiterilor din alte arme
repartizati la marina. Astfel, in 1894 marina romand avea 58 de ofiteri specia-
lizati in marina, iar 35 "asimilati" de alte arme. Aceasta a facut ca prin Inaltul
Decret nr. 1093 din 26 februarie 1896 sa is fiinta, in toamna aceluiasi an, la
Galati, 5coala de aplicatie a sublocotenentilor de marina, cu un numar de 20 de
elevi sublocotenenti, cu o durata de doi ani, avand ca scop, "a da instructiunea
speciala de marina ofiterilor repartizati in aceasta arma in urma absolvirii sco-
lilor militare din tara".

Numarul ofiterilor din marina din flotila cum era denumita atunci
era destul de redus in comparatie cu celelalte arme. In 1896, cand intra in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 55

marina ca sublocotenent Eugeniu Botez, "flotila romaneasca", numara: 1 gene-
ral Joan Murgescu (comandantul suprem al flotilei), 1 colonel Vasile
Urseanu (comandantul Diviziei de Mare); 3 Locotenenti colonei: Irimescu Ilie
(comandantul Diviziei de Dunare), Koslinski Emanoil (la Divizia de mare),
Mariescu Constantin (Inspectoratul porturilor); 7 maiori: Barbieri Nicolae

(capitan de port cl. I Galati), Sebastian Eustatiu (capitan de port cl. I

Constanta), Gracosky Nicolae (la Statul Major), Popovat Pavel (capitan de port
cl. I Braila), Balescu Constantin (capitan de port cl. I Constanta), Poenaru
Dimitrie (Depozitul echipamentelor flotilei), Spiropol Ion (capitan de port cl. I
Galati); 19 capitani; 14 locotenenti si 24 sublocotenti.18 Mai erau: 1 inginer cl.
I (Alexandreanu N, comandantul Arsenalului Flotilei); doi ingineri cl. II-a
(Cupsa Aureliu si Ionescu Gheorghe la Arsenalul Flotilei); 1 ofiter mecanic
cl. I; 6 ofiteri mecanici cl. II-a si 2 ofiteri mecanici cl. III-a.19

Sublocotenentul Eugeniu Botez a facut parte din prima serie de 20
de ofiteri elevi care au inceput cursurile la $coala de aplicatie de la Galati in
toamna anului 1896. Dintre acestia, 9, printre care si Eugeniu Botez absolvi-
sera $coala de ofiteri din Bucuresti. Ca elevi la coala de aplicatie a sublo-
cotenentilor de marina, ei contau ca detasati de la corpurile unde erau prevazuti
in'buget. Eugeniu Botez era considerat ca detasat de la Arsenalul Flotilei unde
fusese repartizat dupe terminarea $colii de ofiteri din Bucuresti.20

Neavand prevazute in buget alocatiile necesare, $coala de aplicatie
ca si cealalta scoala de marina, functiona pe langa Depozitul echipajelor flotilei
stabilit pe atunci in Galati21, comandantul Depozitului find si comandantul
scolii. Cadrele permanente de conducere ale scolii erau patru ofiteri superiori
sau capitani "cu vechime" si un inginer. Unul dintre ofiteri era si directorul de
studii, care raspundea si de ordinea interioara a scolii. Cursurile de specialitate
erau predate ca si la alte scoli militare de ofiteri "detasati" de la diverse
unitati ale flotilei, pentru fiecare lectie acordandu-se 12 lei diurna din fondurile

bugetare.
Partea teoretica a invatamantului o constituiau cursurile predate in

scoala (navigatia si hidrografia, manevrele navei, artileria, torpilele si electri-
citatea, constructiile navale si "masinile marine"), iar cea practice propriu-zisa
consta in aplicatii pe navele marinei militare. Fiecare curs, prevazut pe 2 ani,
cuprindea 50 de lectiuni, cate 25 de lectiuni pe an. Pornind de la aceste consi-
derente, anul scolar care Incepea la 1 noiembrie avea urmatoarea structure:
1 noiembrie 28 februarie cursuri in scoala, prelegeri; 1-5 martie consul-
tatii in legatura cu problemele ramase neclare; 6-15 martie examene la cur-
surile teoretice predate; 16 martie la 15 aprilie "concediu-vacanta"; 16 aprilie
la 1 octombrie aplicatii practice pe bastimente inarmate. Intre 1 octombrie si
1 noiembrie, elevii anului I erau verificati printr-o "inspectie generala",

56 CONSTANTIN MOHANU

efectuata pe navele de aplicatie, prin care se constata nivelul cunostintelor
practice insusite in manuirea navei, iar elevii din anul II erau supusi unui exa-
men general asupra cunostintelor marinaresti insusite in cei doi ani.

Examenul de absolvire a scolii de aplicatie a sublocotenentilor de
marina se sustinea in fata unei numeroase comisii compuse din: comandantul
flotilei (presedintele comisiei), directorul Arsenalului marinei, un ofiter supe-
rior de marina, reprezentant al Ministerului de Razboi, comandantul scolii,
comandantul vasului pe care a fost imbarcat pentru practice ofiterul respectiv
si, ca membri consultanti, profesorii scolii, fiecare pentru cursul respectiv.22

Conditiile de promovare si absolvire erau in general aceleasi ca la
alte scoli militare: medie generala cel putin 12 si nici o medie partiala mai mica
de 8, la examenul teoretic. Se prevedea, stimulativ, ca absolventii cu medii
peste 14 sa fie propusi la inaintare in grad, "la alegere", iar cei dintai din pro-
motie sa fie trimisi in scolile si escadrele din strainatate pentru specializare.

Sublocotenentii care nu proveneau de la $coala de artilerie si geniu,
sectia marinei, erau considerati ca admisi conditionat si daca nu reuseau la exa-
menul anului I, neputand face fata sarcinilor de pregatire in flotila, erau decla-
rati "inapti pentru marina" si trimisi la unitatile armatei de uscat, conform arti-
colului 12 din Legea flotilei. Iar cei care nu obtineau rezultate corespunzatoare
din "lipsa de asiduitate" erau sanctionati cu amanarea la inaintarea la gradul de
locotenent cu un an fata de ultimul clasificat in promotia respectiva.

"Interogatiunea" se facea lunar pentru fiecare curs teoretic. Elevul-
ofiter era obligat sa prezinte "caietul de note, lucrarile si desemnurile relative
cursului". La slarsitul cursului teoretic al fiecarui an scolar, elevii depuneau un
examen general asupra materiilor predate in cadrul prelegerilor. Dace la exa-
menul teoretic general nu obtinea nota 8, se admitea un examen de corigenta in
octombrie. Dace nici la acest examen nu reusea era declarat repetent. Un ofiter-
elev nu putea repeta clasa decat o singura data, el nu putea sa stea in Scoala de
aplicatie mai mult de 3 ani. La sfth*tul fiecarui examen, comandantul $colii de
aplicatie dadea prin ordin de zi tabloul cu notele obtinute.

Dupa cele 4 luni de cursuri si dupe terminarea examenelor teoretice,
ofiterii erau repartizati pe nave inarmate pentru aplicatie, dupd cum dispunea
ministerul. Pe nava, ei treceau succesiv la toate serviciile: calcule nautice,
manevre ale navei, lansari de torpile, tunuri etc., la ordinele seffilui de specia-
litate, respectiv, care nota pe fiecare in parte. Pe baza acestora, comandantul
navei stabilea nota de aplicatie pentru compania respectiva. Se prevedea ca ele-
vii sa nu fie imbarcati doi ani de-a randul pe aceeasi nava. Clasamentul gene-
ral, la terminarea scolii de aplicatie, hotara vechimea acestor ofiteri in gradul
de sublocotenent si era trecuta in Anuarul armatei.

Disciplina era destul de severs. Intrucat ofiterii-elevi erau scutiti de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 57

orice servicii la corpuri sau la companii, erau obligati sa fie prezenti la coala
in cele patru luni de cursuri teoretice intre orele 830-1030 5i 1430-1630. La

dispozitia comandantului §colii, elevii-ofiteri mai participau la matv.iri mi-
litare, experimentari de materiale, vizite pe nave de razboi, arsenale, fortificatii

etc.

De la infiintare §i 'Ana in aprilie 1897, §coala a functionat dupa

instructiunile date de Ministerul de Razboi. Pe baza experientei acumulate, s-a
elaborat de catre generalul de divizie A. Berendei Regulamentul Scoalei de
aplicatie a sublocotenentilor de marina, aprobat de Ministerul de Razboi23 §i
apoi instituit prin Inaltul Decret din 28 martie 1897.24

Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de marina a continuat sa

functioneze la Galati, pe langa Depozitul echipajelor flotilei, potrivit regula-
mentului din 1897, pana in 1901, cand §coala a fost mutata la Constanta, pe
langa Divizia de Mare, unde marina dispunea de mai multe bastimente, printre
care §i bricul "Mircea". Pe langa aceasta §coala, a luat fiinta in 1901 Scoala de
marina care avea sarcina de a pregati subofiteri §i mecanici necesari marinei
militare §i celei comerciale. Aceasta §coala functioneaza tot la Constanta pe
langa Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de marina, pentru a concentra in
acela§i loc intregul invalamant marinaresc care asigura formarea ofiterilor de
marina §i a personalului cu functii echivalente subofiterilor pentru nevoile
marinei. In 1909 Scoala de aplicatie a locotenentilor de marina i§i va schimba
denumirea in Scoala navala superioara, asemanator §colilor navale din straina-

tate.
Evenimentul a§teptat cu infrigurare de elevii $colii copiilor de marina,

ai Scolii de cadre a flotilei sau ai Scolii de aplicatie a sublocotenentilor dc ma-
rina era imbarcarea pe bricul "Mircea", nava-§coala a marinei romane din acel
timp, care, mai intai pe Dunare §i apoi prin ie§iri in Marea Neagra in apropierea
Sulinei sau pe ruta Sulina-Constanta-Mangalia, sau chiar prin porturile turce§ti
din Marea Neagra, ii pregatea pe elevi pentru viata grea de marinar. Aproape
ca n-a existat ofiter in marina noastra care sa nti2si fi facut ucenicia pe bricul
"Mircea".

Referitor la aceasta nava-§coala, care a pregatit generatii §i generatii de
marinari incercati, Eugeniu Botez care §i-a facut ucenicia pe acest vas, va rela-
ta: "Cats viata, cats lume, figuri, caractere §i tipuri felurite s-au perindat, in cur-
sul anilor, pe nava aceasta istorica, Si poate legendara °data intr-un viitor inde-
partat. Imi trec vii pe dinainte icoanele celor cari ne-au fost dascali de energie
§i disciplina, marinari batrani, comandanti severi unii, blajini altii, dar toti gravi
§i hotarati in ora cand oficiau urcand treptele pe puntea de comanda."25

Bricul "Mircea" un velier-§coald ce stamea admiratia cunoscatorilor
acea un deplasament de 360 tone. In afara de vele, pentru propulsie avea o

58 CONSTANTIN MOHANU

mica masina cu aburi de 160 cai putere. Avea 36 m in lungime, latimea de 7,60
m, pescajul de 3,50 m, viteza de 8 noduri, iar cu vele si vant favorabil, 12
noduri. Echipajul se compunea in mod normal din: 80 de soldati, 1 comandant,
1 comandant secund, 1 capital comandant de companie, 2 locotenenti, un
medic si 6 sublocotenenti-elevi. Era inarmat cu doua tunuri Krupp (80 mm),
inlocuite mai tarziu cu doua tunuri Nordenfelt (57 mm) cu tragere rapida, doua
tunuri revolver Hotchkiss (57 mm) si 2 mitraliere Nordenfeld (11,43 mm) cu
cate 10 tevi.

Sublocotenentul Botez Eugeniu ca elev al colii de aplicatie a sublo-
cotenentilor de marina se imbarca pe data de 9 iulie 1896 pe bricul "Mircea",
nava-scoala comandata de maiorul Barbieri Nicolae, avand ca secund pe capi-
tanul Cezar Boerescu. (La 1 septembrie 1896, maiorul Barbieri Nicolae va
trece secund pe crucisatorul "Elisabeta", in locul maiorului Sebastian Eustatiu
care devine comandantul bricului "Mircea".26)

Dupa o serie de exercitii de acomodare, desfdsurate intre Sulina,
Constanta si Mangalia, bricul "Mircea" porneste spre tarmurile Anatoliei,
intr-o calatorie de insti*'uire a tinerilor ofiteri de marina. In Istoricul bricului

"Mircea" se consemneaza: "1 la 31 august «Mircea» dimpreuna cu crucisatorul
«Elisabeta» au vizitat urmatoarele porturi de pe coasta Asiei Mici: Trebizonda
(in turca Trabzon), Platana, Vona, Samsun (si golful cu acelasi nume), Sinope
(si golful cu acelasi nume), Benderechi, intorcandu-se la Constanta la 31
august. Voiajul s-a executat in bune conditiuni, nefiind nimic anormal de sem-

nalat."27

Cabinele in care au fost repartizati sublocotenentii pe bricul "Mircea"
erau sobre si stramte, ca niste chiliute de pustnic. Aduceau mai degraba cu niste
"custi cu doua randuri de cusete suprapuse". Un lavabou asezat sub o oglinda
completa interiorul si confortul acestor locuinte umblatoare. Spatiul era atat de
stramt incat seara, la culcare, fiecare isi astepta randul pentru dezbracare. La fel
dimineata pentru spalat. "Sistemul de rotatie" introdus de seful de echipaj
Mastela s-a dovedit salvator §i in aceasta situatie.

Vizitele unui vas militar in porturile turcesti se desfasurau dupd un anu-
mit protocol, mai ales cand se nimerea sä fie si "sarbatoare nationals ", ca
aniversarea zilei de nastere a sultanului, care i-a surprins pe marinarii de pe
"Mircea" in portul Sinope Snub, cum it numeau turcii. Receptia oferita de
capitanul portului Sinope prilejuieste cunoasterea obiceiurilor orientale. Dar
ofiterii romani iau legatura cu "Junii turci", care faceau parte din partidul pro-
gresist ce va duce la izgonirea sultanului. Acum acesti ofiteri aveau resedinta
fortata in acel port uitat pe malul Marii Negre. La plecare ofiterii romani daru-

iesc toate cartile in franceza si engleza ce le aveau la bord "Junilor turci"
surghiuniti. In favoarea unuia dintre ei, Eugeniu Botez si N. Ionescu-Johnson

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 59

intervin pe langa comandantul portului spre a-i oferi mai multa libertate.
Calatoria in porturile turce§ti le ofera §i surprize ofiterilor de marina

romani. Astfel, la debarcarea in portal Benderechi, denumit §i Heracleea, sunt
intampinati pe chei de o multime zgomotoasa, iar comandantul militar al por-
tului, generalul Hafiz Pa§a, le adreseaza urarea de bun venit in romane§te. A§a
cum aveau sä afle la coborarea pe tarm, Hafiz Pa§a fusese comandantul uneia
din redutele principale de la Grivita in razboiul din 1877-1878. Luat prizonier,
fusese transportat la Bucure§ti, unde a stat pads la incheierea pacii, timp in care
invatase bini§or romane§te. In intretinerea cordials din cadrul intalnirii oficiale,
comandantul, caruia i se datora §i multimea de gura-casca adusa pe chei, nu
ezita sa aduca laude luptatorilor romani de la Plevna §i Grivita: "I-am vazut pe
dorobantii vo§tri luptand in fata mea. Au fost ca ni§te adevarati lei. Si asta nu
se uita atat de u§or... "28

Navigand in largul coastei de sud, bricul "Mircea" i§i continua calato-
ria spre Constantinopole. Dupd ce trece printre cele cloud faruri de la Rumeli §i
Anatolii care strajuiau tarmul european §i cel asiatic, bricul acosteaza in drep-
tul fortului Kavac, cheia care deschide poarta spre Constantinopol.

Dupa un scurt popas in Constantinopole, prilej de a vizita cafeneaua
"Pierre Loti" §i cartierul Terapia, re§edinta ambasadelor "focarul intrigilor
Bizantului" , dupd o privire in fuga asupra principalelor monumente ale artei
bizantine §i islamice, dupd nelipsita vizita la "Buluk-bazar", ofiterii de marina
se intorc la Dolma Bacce in fata palatului imperial unde stationau in trecere
toate vasele de razboi straine.

"Andocarea" cruciporului "Elisabeta" in arsenalul flotilei otomane
pentru curatirea carenei prilejuie§te tinerilor sublocotenenti de marina vizitarea
arsenalului militar turc. Apoi bricul "Mircea" §i cruci§atorul "Elisabeta" se
indreapta spre patrie.

Impresiile din aceasta prima calatorie cu bricul "Mircea" vor fi con-
semnate in Jurnal de bord. Schite marine si militare, publicate mai intai in
periodice incepand din 1899, §i in volum in 1901. Pe aceea§i nava-§coala
fusese imbarcat, in 1892, sublocotenentul Victor Vlad Dalamarina care va ela-
bora §i el Schite din calatoria bricului "Mircea", ramase in manuscris la
moartea lui atat de premature, ca §i Schite din calatoria cu crucisatorul
"Elisabeta rod al calatoriei intreprinse in 1896.

Anul 1896 este un an bogat in evenimente mai ales pentru tinerii sublo-
cotenenti imbarcati pentru prima data pe o nava. Reintor§i din calatoria pe
coastele Anatoliei, incep a treia perioada de instructie: Divizia de Mare in
componenta careia intra §i bricul "Mircea" execute intre Constanta §i Sulina

diferite "evolutiuni de escadra", atacuri de torpiloare, fortari de blocus,
recunoa§teri, debarcari etc. Toate acestea constituiau pregatiri pentru

60 CONSTANTIN MOHANU

manevrele militare din octombrie. La 22 septembrie, Divizia de Mare, sub
comanda lt.-colonelului Koslinski Emanoil, se intalneste cu cea de Dunare,
comandata de lt.-colonelul Irimescu Ilie pentru a pregati manevrele in comun.
Cu prilejul intalnirii, au loc la Sulina jocuri marinaresti, regate de barci etc.
Apoi intre Sulina 1i Constanta se executa temele fixate pentru manevrele pe
apa din toamna anului 1896, manevre carora in acest an li se da o deosebita

amploare §i importanta.
Accentul pus pe dezvoltarea marinei militare romane la sfarsitul se-

colului al XIX-lea face ca manevrele pe mare ale flotilei executate in octombrie

1896 sa fie onorate .de prezenta presedintelui Consiliului de Ministri, D.
Sturdza, si a generalului Budisteanu, ministrul de Razboi, care voiau sa-si dea
seama de progresele realizate de flotila in ultima vreme. Cei doi sosesc la
Galati pe 11 octombrie. Aici viziteaza arsenalul §i cazarma flotilei. Pe bordul
canonierei "Romania" sosesc la Sulina, apoi cu crucisatorul "Elisabeta" ajung
la Constanta. Manevrele s-au desfasurat intre Sulina §i Constanta. Din Divizia
de Mare si cea de Dunare s-au format, sub comanda colonelului Vasile
Urseanu, trei divizii: I. bricul-scoala "Mircea" si canonierele "Grivita" §i
"Alexandru cel Bun"; II. Canonierele "Oltul", "Bistrita" §i "Siretul"; III. .
Torpiloarele "Naluca", "Sborul", "Smeul".

Manevrele, in totalitate, si mai cu seama exercitiile de tragere pe timpul
noptii au reusit pe deplin ceea ce va aduce colonelului Urseanu, comandan-
tul Diviziunii de Mare in timpul manevrelor, gradul de general de brigada. G.
Wiet, consulul Frantei la Galati, raporta la Paris, pe marginea manevrelor

flotilei romane: "Incontestabil, marina de razboi romans a facut progrese
serioase, daca vorbim de disciplina §i instruirea oamenilor din echipaje.
Comandantul sef si cea mai mare parte a ofiterilor superiori provin din scoala
de la Brest; tactica §i traditiile noastre Inca predomina. Cat despre nave, ele
sunt in prezent in stare foarte bung... Puterea navala a Romaniei este prima pe

Dunare; Bulgaria si Serbia nu vor putea nicicand sa rivalizeze cu ea."29
Dupd manevre, toate navele participante s-au inapoiat la Galati, unde

comandantul suprem al Flotilei Romane, generalul Joan Murgescu, a facut
inspectia generals.

Bricul "Mircea" §i crucisatorul "Elisabeta" vor pleca din nou spre
Constanta pentru a participa la serbarile prilejuite de punerea pietrei funda-
mentale a noului port a arui constructie fusese incredintata firmei "Adrien
Halier". Aceasta incepe lucrarile, dar le va abandona. Astfel ca portul va fi ter-
minat de-abia in 1904 de un grup de ingineri romani in frunte cu Anghel

Saligny.

Tanarul sublocotenent Botez Eugeniu ca Si intregul echipaj de pe
"Mircea" §i "Elisabeta" traieste momentul in toata maretia lui. Este n

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 61

eveniment sarbatoresc in primul rand pentru marina: la 16 octombrie toate
vasele inalta marele pavoaz si au loc in prezenta regelui si a membrilor guver-
nului, numeroase manifestari si serbari marinaresti.

De la Constanta, bricul "Mircea" se intoarce la Sulina, de unde, dupa o
scurta perioada de timp, se indreapta spre Galati, si infra in docuri pentru "ier-
natic", iar sublocotenentii debarcati incep cursurile teoretice la $coala de apli-
catie a sublocotenentilor de marina.

Eugen Botez se intorcea de pe nava cu o bogata experienta. Aceste
prime contacte stabilite cu apa vor genera Jurnalul de bord. Serviciul pe nava
si 1-a indeplinit constiincios, reusind sa se integreze de la inceput in munca de
marinar cu toate duritatile ei. Comandantul bricului "Mircea", la incheierea
perioadei de practica initiala pe nava, consemna referitor la tanarul sublocote-
nent in varsta de 22 de ani: "Imbarcat anul acesta, la 9 iulie, din $coala de
ofiteri, s-a pus deja la curent cu serviciul si s-a initiat in ale meseriei; ii place
arma si se ocupd destul. Disciplinat si bun camarad. Tinuta curata."30

Programul cursurilor la Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de ma-
rina era destul de greu si incarcat, indeosebi in ceea ce priveste partea practica
a serviciului de bord si instruirea in arta conducerii navei. Totodata, ofiterii
erau instruiti in manuirea artileriei de bord si lansarea de torpile.

Pentru sublocotenentul Eugeniu Botez care pana acum excelase la
disciplinele umaniste, cu toate ca se incumetase sä urmeze scoala militara
lucrurile acestea erau, daca nu straine, cel putin nu prea apropiate si atraga-
toare. Astfel se face ca si prin concursul nefavorabil al unei boli, pentru care
a fost internat in Spitalul militar din Bucuresti de la 20 septembrie la 1 noiem-
brie 1897 este nevoit sä sustina, in noiembrie 1897, un examen teoretic de
corigenta o data cu examenul de practica. In octombrie acelasi an in luna
octombrie se faceau aprecierile tuturor ofiterilor era bine notat in dosarul per-
sonal de catre inspectorul general, generalul Murgescu Ion (pe baza califica-
tivelor generale, obtinute in timpul anului): "Va deveni un bun ofiter. N-a dat
examen de corigent find bolnay. Conduits buna".31

Dintre cursuri, cel mai dificil se dovedi a fi cel de navigatie si calcule
nautice predat de un "cdpitan cam ruginit", ramas la o metoda de predare ce
consta in "spunerea" lectiei papagaliceste. Cum notice se luau destul de greu, si
curs litografiat nu era ca la celelalte materii, examenul de fine de curs era astep-
tat cu groaza. Inainte de examen cineva a venit cu ideea ca intreaga serie sa
faspunda la intrebarile examinatorului cu "nu stiu", ceea ce s-a si intamplat cu
prima grupd de cinci, spre stupefactia capitanului profesor. Fiind chemat pen-
tru examinare seful clasei, acesta raspunde conform intelegerii cu "nu stiu". La
solicitarea sa intre la examen cine stie, se prezinta cel mai slab din class.
"Tradatorul" este huiduit de toti ceilalti. Dandu-si seama ca se afla in fata unei

62 CONSTANTIN MOHANU

adevarate "greve" a elevilor ofiteri, care ar fi putut avea urmari neplacute §i
pentru el, profesorul o lass mai moale §i le propune sa intre lini§titi la examen,
promitandu-le ca va tine seama de cei care n-au trecut pans atunci prin coala
de marina, iar la examinare va aprecia §i faptul ca n-au avut curs litografiat.
Singura razbunare a profesorului a fost aceea ca cea mai mare nota, 20, i-a fost
acordata celui care tradase colectivul.

Pe 1 aprilie 1897, Eugeniu Botez, impreuna cu sublocotenentul Ionescu
Nicolae, sunt trecuti de la Arsenalul Flotilei la Divizia de Mdre.32

Perioada de practica pe anul 1897 (aprilie-octombrie) o face la Divizia
de Mare33, obtinand bune aprecieri: "Ofiter serios; ii place meseria §i se ocupd.
Purtare bung..." "Va deveni un bun ofiter"34.

Este repartizat pentru campania de instructie practica tot pe bricul
"Mircea". Vasul se armeaza pe 1 aprilie 1897 sub comanda maiorului Paul
Popovat, avand la bord 7 ofiteri, 5 "amploiati civili" §i 78 marinari §i soldati
pentru instruire. La mare iese insa numai pe 5 mai, navigand pand la sfar§itul
lunii cate 3 zile pe saptamana intre Sulina, Constanta §i Mangalia. De la
inceputul lunii iunie pang la 1 octombrie, bricul "Mircea" cu tot echipajul este
atapt Serviciului de executare a hartii hidrografice dintre Tuzla §i Constanta.
In afara de desele iesiri in larg pentru diverse masuratori §i calcule, ie§iri ce le
faceau impreuna cu §alupa "Rahova" ce-i servea ca anexa, vasul facea §i
aprovizionarea Insulei erpilor §i executa periodic trageri de tir in larg. Pe 6
iulie, pe cand se afla in portul Constanta, cei imbarcati pe bricul "Mircea" sunt
martorii unei furtuni de o violenta rar intalnita, urmata de ploi torentiale care
au continuat §i noaptea. Pe 16 octombrie, bricul "Mircea" este prezent la

Sulina, unde impreuna cu celelalte vase militare fac onorurile primului ministru
D. Sturdza §i ministrului Lucrarilor publice Bratianu, "veniti cu ocazia inau-
gurarii canalului de la Mila 10"35. Dupd care sublocotenentii-elevi se reintorc
la Tiglina, la Scoala de aplicatie de Tanga Galati.

Porturile se inviorau o data cu sosirea navelor §i debarcarea ofiterilor §i
marinarilor. Localurile erau i ele asaltate. Dar fiecare arma i§i avea, in gene-
ral, localul preferat. Rareori acela§i local reunea ofiterii de uscat cu cei de la
marina. Se intalneau insa vrand-nevrand la Cercul militar. Dar §i aici aveau
mese separate: marinarii, irrfanteri§tii, artileri§tii .Si cavaleri§tii. A§a cerea
traditia. Aveau loc i unele incidents, iscate din to miri ce, cum s-a intamplat la
Cercul militar din Constanta, incident care se putea solda cu duelul §i la care,
fara sa vrea, a participat i sublocotenentul Eugeniu Botez. La masa marina-
rilor de la Cercul militar din Constanta era nelipsit medicul Cercului, un om
plin de verva §i care spunea cu mult haz anecdote culese de pe vremea cand
fusese medic internist la Marcuta. Veselia nestavilita a marinarilor starnea
invidia indeosebi a cavaleri§tilor, cei mai multi feciori de bani-gata, monoclati

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 63

§i ferchezuiti. Glumele nefiind pe placul lor, Intr -una din seri, un "ro§ior" pus
pe harta, dupa ce face aprecieri in doi pen la adresa ofiterilor de la marina, be
arunca provocator: "Bine a facut doctorul de nebuni ca s-a a§ezat Intre voi...
Acolo e locul lui..." Ofiterii marinari mai in varsta privesc mirati, dar Eugeniu
Botez raspunde calm: "Ce sa-i faci! Fiecare cu medicul care i se potrive§te" §i
arata semnificativ spre medicul veterinar care lua masa intotdeauna in compa-
nia cavaleri§tilor. A izbucnit un taraboi in toata regula, somari de a ie§i cu arma
pe teren la duel, pentru spalarea onoarei ultragiate. Se socotea o riposta prea

indrazneata din partea unui tanar sublocotenent Inca elev de aplicatie.

Conflictul este aplanat insa de comandantul Diviziei de Mare aflat, intampla-
tor, la masa ofiterilor superiori. La plecare comandantul se apropie de masa
marinarilor, chipurile sa le traga o mu§truluiala, dar li se adreseaza: "Mai baieti,
gluma a fost bung, n-am ce spune, dar sa §titi ca glumele reu§ite ustura cel mai
mult. Ati avut noroc ca azi a lipsit medicul §ef veterinar al garnizoanei, care,
precum §titi, mananca intotdeauna la masa noastra, altfel, zau, m-a§ fi suparat
§i eu, macar ca gluma mi-a placut..."36

Aceea§i rivalitate Intre ofiterii marinari §i cei din armata de uscat se
manifesta §i in Galati, unde iarna cand se intrerupea navigatia pe Dunare
ofiterii de marina erau in majoritate. Cercul militar avea insa grija ca totul sä
revind la normal dupa unele incidente.

Galatii aveau in acela§i timp o garnizoana destul de insemnata. Corpul
ofiteresc din garnizoanele mai mari ca Bucure§ti cele din Ia§i, Craiova §i
Galati avea dreptul la "asociatiune", numita "Cercul militar". Adunarea de-

putatilor, in §edinta de la 12 februarie 1896, voteaza o lege prin care se
recunosc "de persoane juridice, ca institutiuni de interes general al armatei",

Cercurile militare din ora§ele susmentionate. Legea este aprobata §i de Senat la
6 martie urmator.37 Cercul militar din Galati avea un specific aparte, aici find
prezenti ofiteri apartinand tuturor armelor. Preponderent era numarul ofiterilor
de marina. Drept pentru care Cercul militar galatean era subordonat indeosebi
Comandamentului Marinei.

Comandantul marinei manifesta grija §i interes pentru viata de familie
a ofiterilor din marina militara. Printr-o adresa din 13 noiembrie 1898 se
atragea atentia comandantilor Diviziei de Mare §i celei de Dunare, precum §i
Arsenalului marinei: "Fiind informat ca parte din ofiterii tineri din comanda-
mentul Dvs. duc o viata sociala netolerata in armata, traind in concubinaj, vä
rog a cerceta la domiciliul acestor ofiteri §i a raporta subsemnatului relatiunile
§i modul for de trai, din punctul de vedere moral."38

Multe situatii neclare se datorau §i Legii dotei pentru sotiile de militari.
Dota destul de ridicata prevazuta in Regulamentul ofiterilor facea ca foarte
multe casatorii sä nu se poata Incheia, Ministerul de Razboi neaproband dis-

64 CONSTANTIN MOHANU

pensa de dot/ In 1898 se pune problema clarificarii unor atari situatii, unele
foarte grave a§a cum reiese din urmdtorul memoriu adresat ministrului de

Rdzboi:

"Domnule Ministru,

Sunt logodita cu domnul locot. Botan Constantin de la flotild din 1891.
Imediat dupd logodnd a venit circulara domnului ministru Lahovary, aka ca
cununia nu s-a putut face, caci nu aveam dota ceruta prin circulard.

In urma, find compromisd, am plecat cu domnu Botan si -n timp de
patru ani am avut trei copii din care numai unul trAiete. Luand cunotinta de
dispozitiile din urma in aceasta privinta am trimes actele necesare domnului
comandant al flotilei. Domnu Botan insd refuza cununia invocand diferite
motive, din care nici unul nu este adevarat. Dar eu posed corespondenta dom-
niei-sale, din care se poate vedea adevdrul.

Natalia Manoliu

Bacau"39

Alt document consemneazd raportul locotenentului Botan prin care
acesta cautd sa evite casatoria, al-Aland ca s-a separat de susnumita in 1896 §i
ca "nu se poate insura Para dotd, neavand alte mijloace de trai in afara soldei de

ofiter"40.

In corespondenta confidentiala a comandamentelor militare se intalnesc
nenumarate cazuri similare. Trebuia intreprins ceva pentru schimbarea sau o

nouA modificare a legii privitoare la casatoriile ofiterilor. Cu toate ca

Regulamentul casatoriilor militare fusese schimbat in 1897, anuldnd pe cel din
1892 "din cauza marimei zestrei", ea se mentinea destul de ridicatd: "un venit
anual minimum de 2500 lei pentru locotenenti, sublocotenenti §i asimilatii for
§i de 1500 lei pentru capitani §i asimilatii lor." Pentru ficele de militari se
reducea la 1500 lei §i respectiv 1000 lei venitul anual

Regulamentele militare recomandau comandantilor militari supraveg-
herea §i asupra educatiei religioase a elevilor din §colile militare §i a ofiterilor-
elevi. Intr-o adresd din 11 aprilie 1898, comandantul Diviziei de Dundre comu-
nica superiorului direct, comandantul Marinei militare, numele ofiterilor "care
au lipsit de la masa ofiterilor de la Tiglina in noaptea de Inviere, precum §i de
la Tedeum pentru a doua Inviere in ziva de 5 aprilie 1898"42. Numarul acestora
era destul de mare. Fiind obligati sa raporteze motivele pentru care au absen-
tat, ofiterii invoca motive ca "lipsa de locuri in biserica"43 etc., drept pentru

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 65

care comandantii militari incep sä se ingrijoreze.
Cu toate ca era elev la Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de ma-

rina, Eugeniu Botez avea dreptul potrivit Regulamentului militar la ordo-
nanta. Astfel, in martie 1898, are ca ordonanta pe soldatul in termen Meicu
Gheorghe44. Potrivit aceluiasi regulament amiralul si contraamiralul comandor
avea drept la cate 3 ordonante, iar capitanul si locotenentul-comandor cate 2
ordonante.

Sublocotenentul Eugeniu Botez insufletit si de initiativele carturarilor
galateni in ceea ce priveste scolile pentru adulti, unde va preda si el, alaturi de
alti ofiteri cu idei inaintate se ocupa de instruirea si educarea soldatului in ter-
men care-i fusese repartizat ca ordonanta.

Sublocotenentii aveau un regim de scoala destul de aspru. In primul
rand erau obligati sä locuiasca in cladirea scolii: "Doudzeci de sublocotenenti,
cu douazeci de ordonante, ocupau deja etajul de sus al scolii... Fiecare din not
aveam un semnal aparte cu care ne chemam ordonanta", noteaza in Insem-
narile unui marinar, vol. I, N. Ionescu-Johnson.45 Cladirea scolii era situate
la Tiglina, departare de 3 kilometri de bariera Galatilor. Invoirile regulamentare
in oras erau destul de rare potrivit regimului scolilor militare cu care era
asimilata si Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de marina. Tinerii ofiteri se
strecurau adesea seara in oral cu multe riscuri, dintre care cel mai mare era
riscul de a fi vazut de superiori si scos a doua zi la raport. Unii mai inchideau
ochii, altii se erijau brusc in aparatori severi ai ordinei si "moralei". Cert este
ca, nu de putine ori, dupe miezul noptii, in apropierea cladirii scolii se opreau
trasuri care transportau laolalta cate cinci-case opozanti fate de regulamentul
sever al scolii.

Desi "elevi" ai Se° lii de aplicatie, sublocotenentii cursanti erau reparti-
zati nominal la diferitele corpuri ale marinei la 1 aprilie in fiecare an. Astfel, in
aprilie 1898, Eugeniu Botez figureaza la Inspectoratul porturilor fluviale, unde
ramane pang la 1 aprilie anul urmator.46

In vara lui 1898 este repartizat pentru practica la bordul puitorului de
mine "Alexandru cel Bun", numit si torpilorul de baraj, care avea un deplasa-
ment de 104 tone, 23 m lungime, 4,60 m latime, 1,70 m pescaj si 16 noduri
viteza. Echipajul era compus din 30 marinari, 1 comandant si 2 ofiteri.
Experienta traita aici va fi consemnata mai tarziu in schita "Trei dezertori".

Cu toate ca se achita bine de toate sarcinile incredintate in exercitiile de
lansari de torpile, comandantul vasului militar facandu-i o caracterizare buns.
("Promite a deveni un bun si util ofiter. Caracter serios e Inca neformat.
Conduita buna"47), Eugeniu Botez este nevoit sa repete si in acest an examenul
de practica neintrunind media necesard. S-ar putea ca la aceasta sa fi con-
tribuit acum si preocuparile asidue pentru literature incerca sa-si definitiveze

66 CONSTANTIN MOHANU

Jurnalul de bord si cateva din Schitele marine §i militare, din care va incre-
dinta revistelor in februarie anul viitor. Astfel se face ca o data cu tabelul de

clasare a elevilor care au terminat Scoala de aplicatie, comandantul Diviziei de
Mare inainta Comandamentului Marinei militare §i procesul-verbal din 6
noiembrie 1898, relativ la examinarea la "partea practica" a sublocotenentului
Botez Eugeniu: "Comisiunea de examinare, instituita conform ordinului d.
contraamiral comandant al Marinei nr. 6986, delegatul Ministerului de Razboi
find capitan-comandor Koslinski Emanuel, s-a intrunit in §edinta §i a exami-
nat de partea practica pe sublocotenentul Bottez Eugeniu, dicer elev in anul al
II-lea al Scoalei de aplicatie, rezultatul find urmatorul: Artileria 12; Ma§ini
Si constructie 13; Torpile §i electricitate 14; Media 13. Pentru care s-a
incheiat procesul-verbal".48

Importanta unui asemenea examen in urma caruia i se incredinta celui
examinat soarta unuia din serviciile de bord reiese din numarul §i functia celor
prezenti la reexaminare: membri consultanti, profesori lt.-comandori Poenaru
Dimitrie, Boerescu Cezar, Demetriade; membrii comisiunii inginer cl. I.
Alexandreanu N., lt.-comandor Baleanu, cpt.-comandor Ionescu; pre§edinte
cpt.-comandor Eustatiu Sebastian, comandantul Diviziei de Dunare, delegatul
Ministerului de Razboi Koslinski Emanoil, comandantul Scoalelor de marina

It.-comandor Balescu C.49
Dintre cei 20 de sublocotenenti care incepusera Scoala de aplicatie a

marinei in toamna lui 1896 au terminat doar 13, a§a cum rezulta din "Tabloul
de mediile de promovare obtinute de elevii anului al II-lea al Scoalei de apli-
catie, anul §colar 1897-1898": Faun Constantin 16,92; Opri§an Emil 15,52;
Ionescu Nicolae 15,06; Munteanu Gheorghe 14,73; Dumitru Dumitru 13,77;
Sion Alfons 13,70; Kiritescu, N. 13,65; Popovici Alexandru 13,60; Miclescu
C. 13,43; Stoianovici C. 13,02; Opri§an Alexandru 12,96; Botez Eugeniu
12,56; Georgescu Pompiliu 12,0959. Multi dintre ace§tia au devenit comandori,
marinari incercati, comandanti de vase militare §i comerciale; de unii dintre ei
Botez Eugeniu a fost legat printr-o prietenie necurmata, insa cei mai apropiati
i-au fost cei care s-au afirmat §i in scris: Nicolae Ionescu, poreclit "Englezul",

pentru ca a incercat si a reuit sa invete, mai cu profesor mai fara, limba
engleza, drept pentru care va fi cunoscut mai tarziu, cand i§i tipare§te

Insemnarile unui marinar, sub numele de N. Ionescu-Johnson, §i

N. Kiritescu, colaborator la cele doua editii ale primului volum din Razboiul
pe Dunare (1904, 1905).

Diploma de absolvire a Scoalii de aplicatie a sublocotenentilor de ma-
rina §i-o va ridica abia in 1901.51

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 67

VII. SUBLOCOTENENT LA INSPECTORATUL PORTURILOR
SI LA APARAREA FLUVIALA

In toamna lui 1898, cand terming $coala de aplicatie a sublocote-

nentilor de marina Eugeniu Botez, intregul personal al marinei romane se corn-
punea din: 2 generali de brigada, 1 colonel, 4 locotenenti-colonei, 8 maiori, 19
capitani, 18 locotenenti, 21 sublocotenenti, un numar restrans de ingineri Si
mecanici §i 1636 oameni de trupa.

Prin noua lege de organizare a marinei, promulgata la 28 mai 1898, prin
Inaltul Decret nr. 1973, Flotila Regala is numele de Marina Militard, schim-
bandu-se totodata §i denumirea gradelor ofitere§ti superioare din marina:
viceamiral pentru gradul de general de divizie, contraamiral pentru general de

brigada, comandor pentru colonel, capitan-comandor pentru locotenent-
colonel, locotenent-comandor pentru major. Prin aceea§i lege, ofiterilor de

marina li se da dreptul de a trece in Serviciul comercial maritim al statului, con-

siderandu-se in activitate de serviciu de cadre, insa timpul prestat aici se

socote§te numai pe jumatate fats de marina militara. In acest scop se infiinteaza

Serviciul Maritim Roman. Se hotara§te totodata ca personalul porturilor
(Inspectoratul porturilor, navigatiei §i capitaniile porturilor) sa treaca la

Ministerul Afacerilor Straine. Se stabile§te §i noua impartire a fortelor Marinei

Militare: Divizia de Mare cu Comandamentul la Constanta §i Divizia de
Dunare cu Comandamentul la Galati.

Dupa savar§irea campaniei din vara §i toamna lui 1898 pe nava

"Alexandru cel Bun" §i dupa terminarea examenelor de absolvire a Scolii de
aplicatie a sublocotenentilor de marina la Inceputul lunii noiembrie, Eugeniu
Botez i§i incepe efectiv serviciul la Inspectoratul porturilor, cu sediul la Galati,
unde fusese repartizat nominal Inca de la 1 aprilie 1898.1

Reorganizarea marinei romane din anii 1896-1898 reflecta gradul de
perfectionare a marinei noastre in deceniul care trecuse de la redobandirea tar-
mului pontic. Potrivit noii legislatii, comandantii marinei sunt in cea mai mare
parte avansati la gradele instituite sau i§i reiau gradele corespunzatoare:
colonelul Murgescu Ion este inaintat la gradul de contraamiral §i conduce mari-

na militara romans pans in 1901, cand i-o incredinteaza comandorului

68 CONSTANTIN MOHANU

Koslinski Emanuel, avansat in 1906 la gradul de contraamiral. In 1909 ii

urmeaza contraamiralul Eustatiu Sebastian, inlocuit in decembrie 1916 de con-
traamiralul Balescu Constantin.

Divizia de Mare a fost condusa de capitan-comandorul Koslinski
Emanuel intre 1896-1898 si dupa 1898 de catre cpt.-comandorul Eustatiu

Sebastian.

Comanda Diviziei de Dunare a fost asigurata de cpt.-comandorul
Irimescu Ilie (1896-1897), lt.-comandorul Poenaru Dimitrie (1897-1898),
It.-comandorul Spiropol Ion (1898-1899) si apoi de cpt.-comandorul Barbieri

Nicolae.
Revenirea ofiterilor de marina in Galati, la inceputul iernii, o data cu

intreruperea navigatiei pe Dunare, crea unele probleme pentru Comandamentul
Marinei. Ofiterii si marinarii in general se integrau mai greu in viata garni-
zoanei cu un regim destul de sever. Astfel, era obligatoriu ca ofiterii nefamilisti

sa ia masa la popota Cercului militar si nu la "birturile orasului care nu
corespund deloc cu situatiunea unui ofiter". In In acest sens Comandamentul

marinei cerea tabele cu ofiterii de marina din care sa reiasa "care stau in oral,
care pe bastimente, care la Tiglina", iar pe 9 decembrie 1898 revenea cu o cir-
culars: "Supravegheati ca ofiterii de marina sa nu frecventeze birturile... Va
rog din nou sä luati cele mai severe masuri ca ofiterii de marina sä execute
ordinele ce s-au dat si a-i face sa simta spiritul de discipline si de camaraderie
la care suntem egal obligati."2

0 alta adresa din 22 februarie 1899 a comandantului Diviziei de Dunare
viza direct pe sublocotenentul Eugeniu Botez: "Ca urmare a ord. 127, va rog sa
binevoiti a ne comunica de urgenta unde ia masa sublocot. Botez si din ce
cauza nu ia [masa] la Cercul militar conform ordinelor"3. La care se raspunde
prompt ca "pentru sublocot. Botez nu e dat ordin sa ia masa la Cercul militar,
deoarece acest ofiter locuieste la Tiglina."4

Prin lege, militarii soldatii si ofiterii de toate gradele erau opriti de
a participa la viata politica a tarii. Implicarea ofiterilor in unele actiuni care
puteau fi luate drept simpatizare pentru vreun partid politic era de neconceput
de catre comandantii militari. Astfel, comandantul Marinei Militare, con-
traamiralul Ion Murgescu, inainta la 2 martie 1899 o "circulars confidentiala"
catre Divizia de Dunare: "Urmare ordinului confidential personal din 21
octombrie relativ la ofiterii care direct sau prin rude si cunoscuti se amesteca
in politica, vi se pune in vedere si urmatoarele recomandatiuni ale Ministerului
de Razboi: Cu regret a putut constata ca multi din ofiteri s-au abatut de la acele
prescriptiuni, aducand astfel mari prejuditii institutiunei militare; ceva mai
mult, unii din ofiteri, prin legaturi de familie, gasindu-se in relatiuni mai
stranse cu unele grupuri politice, intr-un moment de uitare a principiilor c" ,ci-

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 69

plinei, au comis grava eroare de a recurge la protectia deosebitilor oameni poli-
tici, pentru a interveni la Minister in chestiuni de mutare, avansare etc."5

Obligatorie era si prezenta, in tinuta corespunzatoare, la seratele de la
Cercul militar, precum si la serbari, conferinte etc., cu indicatia ca "ofiterii sa-si

pastreze locul potrivit rangului". Circularele erau insotite de indicatia:

"Comandantul pietei va lua masuri pentru aplicare"6.
Preocupat cu scrisul si lectura, Eugeniu Botez prefera sa locuiasca mai

izolat, la Tiglina, in pavilionul rezervat locuintelor ofiterilor, la Cercul militar
find prezent doar la conferinte sau manifestari culturale. Tot la Tiglina locuiau
si unii din ofiterii apropiati lui: sublocot. N. Ionescu si locot. Emil Oprisan.

Acum intretine si o corespondents revelatoare pentru preocuparile
tanarului scriitor in continua dorinta de afirmare. Afirmarea se si produce la
finele lui 1898. Prin publicarea in Adevarul de joi (nr. 9 din 10 decembrie) a
uneia dintre cele mai realizate schite ale autorului, Moartea pilotului, are loc
adevaratul debut al scriitorului, in compania unor nume ca D. Anghel, Artur
Stavri si D. Teleor7. Este si prima scriere semnata "Jean Bart", pseudonim care
va deveni de acum incolo numele literar al lui Eugeniu Botez. Numele de Jean
Bart ca scriitor fusese consemnat insa in scris de aceeasi revista, cu un numar
inainte (3 decembrie 1898), la rubrica intitulata "Corespondenta": "Jean Bart.
- Multumim. Mai trimiteti si comunicati-ne, daca se poate, adresa"8. Alegerea
acestui pseudonim se datoreste lecturilor de pe cand era elev si admiratiei
netarmurite pentru Jean Bart (1650-1702), viteazul marinar francez (la inceput
corsar), care, prin ispravile si indrazneala lui devenite legendare, a reusit, cu
toata originea modesta, sa fie numit capitan de escadra pe timpul lui Ludovic

al XVI-lea si inaltat la rangul de pair. In amintirea lui, exists in marina franceza

din a doua jumatate a secolului trecut bricul-scoala "Jean Bart", la bordul
caruia au invatat arta navigatiei si cativa ofiteri romani, printre care si
Dumitrescu-Maican, comandantul Flotilei Romane dupa Razboiul de

Independenta.
In decembrie 1898 mai publics in Adevarul de joi doua schite, carac-

terizate printr-un anume lirism: Soimul si Singura, ultima subintitulata "poem
in proza".

In ianuarie anul urmator incepe colaborarea frecventa la Pagini literare

Inca din primul numar (21 ianuarie) cu scrierea Din concentrare, datata

"Galati 1898"9, colaborare care isi va capata implinirea prin Jurnalul de bord
(in numarul din 17 iunie a Paginilor literare apare primul fragment intitulat:
"Dintr-un jurnal de bord. Sulina, 1 august 1896")w.

Atat colaborarea la Adevarul de joi, cat si la Pagini literare, se

datoreste unei "intamplari fericite" cum avea sa o numeasca scriitorul intal-

nirea "la un café-variete din Giurgiu" a poetului Artur Stavri care ii cere

70 CONSTANTIN MOHANU

staruitor colaborareal 1. Primirea neasteptat de bung a primelor bucati ii reds
increderea in scrisul sau, reusind sa finalizeze si sa reia multe din proiectele
sale literare. Astfel, isi reia scrisul dupa ce de aproape doi ani, din august 1896,
nu mai publicase nimic.

Prin scrierile tiparite in Pagini literare i Adevarul de joi noul scriitor
"Jean Bart" a intrat in atentia criticii literare inainte de a-si vedea editat primul
volum. In foiletonul literar al Epocii, din 1 ianuarie 1900, sub titlul Catagrafie
literary 1899, Al. Antemireanu arata ca daca in poezie au aparut volume not
(Duiliu Zamfirescu: Poezii noua, D. Nanu: Nocturne, Radu D. Rosetti:
Valuri), continua aceeasi criza in proza literary, singurul volum demn de
remarcat care a vazut lumina tiparului in acel an find Clipe de lini§te de
Al. Vlahuta. Dar se semnala un fapt imbucurator: "In revista Pagini literare au
debutat doi nuvelisti ale caror scrieri invedereaza un real talent si deschid o fru-
moasa perspective. Sunt doi tineri... doi nuvelisti care semneaza cu pseudo-
nime: unul Jean Bart §i altul Almeida".12

Paginile literare, in care au fost tiparite primele fragmente din Jurnal
de bord, au fost citite fare exagerare de catre aproape tot echipajul vaselor
militare si comerciale romanesti. Un medic de vapor se adresa lui Eugeniu
Botez, dupa ce tenninase stagiul in marina military si se stabilise ca medic de
plasa la Bechet: "Paginile literare nu le-am mai citit de cand eram pe vapor.
Stiu ca incepusesi sä publici Dintr-un jurnal de bord, dar n-am mai putut sä
to citesc. Dace ai colectia toata, si vrei, bineinteles, sa mi-o imprumuti si mie,
ti le voi trimite Inapoi. Pe aici n-am de unde s-o cumpar, doar sa ma abonez"13.

Devenit un nume cunoscut in presa literary, colaboreaza Inca din primul

numar la Noua revista romans cu o schita din viata pescarilor Deltei, La
batranetem, reluata in volum (Jurnal de bord. Schite marine §i militare,
1901), sub titlul Ratacit. Fara a intrerupe colaborarea la Pagini literare, va
publica in Noua revista romans, in 1900-1901, ultimele capitole din Jurnal
de bord. Unele scrieri i se reproduc si in Tribuna literary, supliment al
Tribunei din Sibiu.

Atent la "documentul social", avid de a cunoaste cat mai mult din viata
socials a timpului, tanarul sublocotenent, cu riscul de a-si neglija unele inda-
toriri de serviciu, is parte la diverse manifestari sociale si culturale din viata
Galati lor. Fapte de viata gasqte §i la dezbater.ile de la tribunalul din localitate.
Astfel, in martie 1899, asista, impreuna cu prietenul sau N. Ionescu la "proce-
sul Moriseanu", in ziva and trebuia sa participe la inmormantarea locotenent-
comandorului Anton Barbieri, ceea ce atrage denuntul care Divizia de Dunare
din partea comandantului direct: "...Sublocotenentii Ionescu N. si Botez nu
s-au gasif nici la serviciu si nici la locuintele lor, dar subsemnatul intalnindu-i

la Curtea cu jurati, unde asistau la procesul Moriseanu, le-am dat ordin

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 71

personal de a se prezenta sa is serviciile comandate, insa numitii ofiteri au
refuzat executarea ordinilor, pentru care s-au facut pasibili de art. 211 din codul
de justitie militara. Supunand cazul la cunostinta domniei-voastre, va rog, cu
onoare, binevoiti a lua masurile ce credeti. Comandantul Depozitului echipa-
jelor, Dem. Poenaru"15. Actele de arhiva nu atesta dace cei doi au fost sau nu
pedepsiti pentru ca au preferat sa asiste la dezbaterea unui caz la tribunal, in loc
sa fie prezenti la ceremonialul militar de inmormantare. Cert este ca, in acelasi
an, comandantii directi vor gasi un nou prilej pentru a pedepsi pe ofiterul prea
independent fata de disciplina militara. Astfel, in 4 septembrie 1899, Eugeniu
Botez este pedepsit cu "4 zile arest, pentru rea conduits in oras"16. "Rea con-
duits" pare sa fi socotit superiorii participarea in actiuni cu caracter social si

cultural.
Implicat prea mult in literature si in cele mai diverse lecturi, preocupat

asiduu pentru definitivarea propriilor sale scrieri, Eugeniu Botez nLa aratat
"aplicatie specials pentru vreunul din cursuri", a facut insa dovada unui "ca-
racter prea bun"I7, asa cum noteaza in ianuarie 1899 comandantul coalelor de
marina lt.-comandor C. Balescu.

Repartizat, la 1 aprilie 1899, la Apararea porturilor fluviale18, "s-a apli-
cat mult la torpile de baragiu" si "a raspuns bine" de misiunile incredintate,
find cotat ca "ofiter serios si cu un bun viitor"19. Se dovedeste insa lipsit de

spirit practic administrativ. Astfel, in septembrie 1899, find insarcinat cu
aprovizionarea fiecare ofiter trebuia sa treaca temporar prin toate serviciile
necesare unei nave , "s-a achitat foarte slab de serviciul sau"20.

In 1899, in cadrul serviciului efectuat la Apararea Fluviala, zaboveste
pcntru o perioada mai lungs la Sulina portul pc care it va imortaliza in viitorul
sau roman Europolis. Aici it intalneste N. Ionescu-Johnson, pe atunci coman-
dantul salupei "Smardan", care efectua saptamanal curse de politie intre Sulina
si Galati: "La Sulina m-am gasit cu Jean Bart. Fusese repartizat cu serviciul la
compania de marina si acum haladuia fare tragere de inima in viata marunta a
micii garnizoane de la gurile batranului nostru fluviu... In prima sears a reve-

derii noastre, in cabina mea de pe salupd, asezati amandoi pe marginea

paturilor-canapele, am depanat amintirile Inca proaspete ale anilor de scoala, la
capatul carora, in loc sä se deschida paradisul visat, incepea sa se desfaca
ghemul unor complicate dezamagiri. Era amarat ca 1-a trimis pe uscat, el care
iubea marea mai presus de orice si dovedise admirabile aptitudini de mari-

nar."21

Viata in garnizoana Sulinei, mai ales in timp de iarna, nu impunea prea
multe obligatii de serviciu, insa peisajul pestrit al portului oferea un vast camp
de observatie. Marinarii de pretutindeni, consulatele si agentiile de vapoare,
lumea interlopa a aventurierilor acivati aci care faceau din Sulina un oras cos-

72 CONSTANTIN MOHANU

mopolit, cafenelele §i locantele portului, numeroasele baruri de zi §i de noapte,
printre care "Barul marinei", fauna de pirati §i contrabandi§ti care i§i puneau la
cale "loviturile", indeosebi in arhicunoscutul §i deocheatul local "Gamberi et
Paeparia" ai caror patroni fusesera ei in§i§i pirati §i contrabandi§ti, i-au suge-
rat Inca de pe acum lui Jean Bart imaginea acelui "Europolis", imortalizat in
singurul roman pe care ni 1-a lasat §i primul roman dedicat unui port romanesc
(aparut in 1933).

"Disciplina militara" despre care discutasera de atatea on cand erau
elevi §i asupra careia avusesera adesea de obiectat, trebuia sä o aplice acuma
concret tinerii ofiteri. Marina find una din armele cele mai grele chiar servi-
ciul militar era pe atunci de 5 ani, in loc de trei, ca la alte arme cerea cu atat
mai mult o disciplina in litera legii. De disciplina depindea soarta navei §i a
echipajului. Lucrurile erau cu atat mai delicate, cu cat foarte putini dintre sol-
datii repartizati la flotila veneau din vecinatatea apelor. Cei mai multi vedeau
Dunarea §i Marea pentru prima data. Apropierea de oameni,,,intelegerea lor,
ca§tigarea Increderii erau primii pa§i ce trebuiau intreprin§i. In acest sens se
adresa tanarul sublocotenent Eugeniu Botez prietenului sau: "Incearca sa stai
de vorba cu ei, m-a Indemnat el. Sile§te-te sa-i cuno§ti mai bine. N-ai sa
reu§e§ti sa-i conduci 'Ana n-ai sa patrunzi mai intai in viata lor, altfel decat ne
invata regulamentele serviciului interior. Tu le e§ti lor mai strain decat ti se pare
ca-ti sunt ei tie. Nu-i absurd sä pretinzi unor oameni strain sa ti se supund fail

nici o rezerva ?"22

Serviciul devenea destul de greu §i pentru ofiterii marinari. Cu toate
acestea, era aproape imposibil transferul la alta arma. Dupa cereri repetate de a
i se aproba sa paraseasca marina, se comunica laconic cite unui sublocotenent:
"Va rog a comunica sublocotenentului Gavrilescu ca d-1 ministru de Razboi nu
aproba sub nici un chip mutarea acestui ofiter in alta arma. Comandantul
marinei militare contraamiral loan Murgescu"23.

Septembrie 1899 it surprinde tot la Sulina, la "Apararea fluviala", in
ciuda dorintei lui de a Intreprinde calatorii pe mare de mai lunga durata.
Corespondenta pastrata ni-1 infati§eaza "melancolic", cu o "figura blanda...
luminata de razele unei adevarate nobleti §i incalzita de-o inima plind de senti-
mente Inalte ", "o plants de elita aruncata Intr -un pamant rau pe care nu cre§te
decat balariile Si markinii"24. Ca Intotdeauna, disciplina cazona, careia i se
supusese mai cu voie mai lark it apasa cel putin, dace nu-1 stanjenea in activi-
tatea lui literara. Un medic, $tefanescu, scapat de serviciul de bord facut pe
acela§i vas cu Eugeniu Botez §i stabilit Intr -o circumscriptie sanitara din plasa
Otasau, Valcea, i se adresa in acest sens: "Mi-e mild de tine §i e pacat pentru
omenire ca o fiinta ca tine se afla aci unde e§ti. Tu nu §tii ce va sa zica
libertatea, nu cuno§ti deliciile ei... Mai, Botez, larga.-ti pare lumea cand e§ti

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 73

liber. E5ti ceva pe lume. Tu mai ales, care ai ca ideal sfararnarea lanturilor
sclaviei, de ai gusta o zi macar de libertate, sunt sigur ca ai zvarli mantia aurita
§i-ai lua sumanul, ca mult e liber care-1 poarta. Inchipuie5te-ti tu, cand eram 9i
eu ca tine, ce mari imi pareau cei din capu meu; 5i-acum, Doamne, cat de mici
5i de stalciti imi par. Adunati intr-o casta restransa, nutriti numai de dorul
razbunarei §i a intrigilor, inveliti intr-un coperi§ de otel, adierea vantului din
afara nu mai poate patrunde pana la ei, 5i cat de salbatici devin! Cand ma gan-
desc cate.au trecut peste mine in timpul unui an, nu-mi vine a crede. Cate am
suferit, mai ai ales pe vara, in timpul imbarcarei! Le sugrumam in mine toate
suferintele, imi venea sa-mi scot inima din piept 5i s-o arunc in mare, atat de
mult sufeream. Era o raza care ma inveselea, raza ce devenea din ce in ce mai
luminoasa, era raza libertatei. Si dulce a fost cand a sosit pana la mine."25

Cele relatate de medicul 5tefanescu sunt revelatoare pentru cunoa§terea
unor aspecte ale vietii din marina militara a acelei epoci, precum 5i din regimul
de viata a celor imbarcati pe un vas militar.

Din aceea5i corespondenta a anului 1899 reiese ata§amentul tinerilor
ofiteri pentru ideile progresist-liberale ale sfar§itului de veac, unele imparta§ite
Si de comandantii lor. Astfel, intr-o scrisoare, Eugeniu Botez este invidiat pen-
tru ca are comandant pe unul dintre ace5tia: "Te fericesc ca ai pe Boerescu 5ef!
Scapat-ai cu totul de Manescu?"26 Un capitan C. Manescu 5i un altul P.
Demetriade, severi (ii distanti, neie§ind cu nici un chip din spiritul 5i litera dis-
ciplinei militare erau mai putin agreati. Lui Demetriade, "capabil, de§tept, dar
lichea de prima clasa" ii aplica o lectie binemeritata fostul medic de bord,
razbunand din plin §icanele pe care le facuse subalternilor. Iata cum i se
relatcaza intamplarea lui Eugeniu Botez: "A propos de Demetriade. Ti-am spus
ca odata ma voi razbuna pe el. M-am razbunat. In casa lui frate-sau, in fata mai
multor persoane 5i a lui, mi-am exprimat regretele mele pentru caderea la exa-
menul de maior, incuragiandu-1 sa nu dispere. Au fost cloud palme teribile pe

care le-a simtit Petre. A ro5it din cap pana in picioare 5i a amutit. Era

razbunarea care 1-a inghetat. Am jubilat."27
Dupd un an de peregrinari de-a lungul Dunarii apararea fluviala obli-

gandu-1 la alegerea celor mai propice locuri pentru instruire militara, fortare a
fluviului, lansari de torpile $i baraje de aparare Eugeniu Botez este reparti-
zat, la 1 aprilie 1900, la Depozitul echipamentului marin sau al "echipajelor
marinei", cum i se mai spunea, cu sediul la Galati. Iar in caz de mobilizare
devenea comandantul torpilorului "Soimul", precizare ce o intalnim 5i in

Regulamentul asupra mobilizariii Marinei de razboi pe 1904. (Salupa

"Soimul", care in caz de razboi se putea arma ca torpilor, avea un deplasament
de 12 tone, 85 cai putere, 18,80 m lungime, 2,60 m latime, 1,70 m pescaj 5i 16
noduri viteza. Echipajul era compus din 12 soldati 5i un comandant locote-

74 CONSTANTIN MOHANU

nent sau sublocotenent.) Astfel, tanarul ofiter de marina, care incepuse sä fie
cunoscut si ca scriitor, se reintoarce in Galati, portul si orasul atat de indragit,
unde it asteptau cunoscutii Si prietenii.

VIII. SECRETAR DE REDACTIE LA REVISTA MARITIMA
DEBUTUL EDITORIAL: JURNAL DE BORD

La Galati depune zel pentru inflintarea unei reviste a marinei in locul
celei disparute in urma cu doi ani. Dupa mai multe propuneri printre care si
Marina, urmand astfel sA continue pe cea veche se alege ca denumire
Revista maritima, interesele tarii capatand pondere de asta data in sectorul
maritim. Revista urmand sa apard sub indrumarea directs a Comandamentului
Marinei, se hotaraste scoaterea ei la Bucuresti.

Inca de la inceput, comandantul Diviziei de Mare, cpt.-comandorul
Eustatiu Sebastian, ii propune, printr-o scrisoare, sa-1 numeasca redactor la
noua revista. "Neasteptata onoare" it surprinde, asa cum reiese dintr-o scrisoare
adresata capitanului-comandor insarcinat cu conducerea revistei: "Neasteptata
onoarea si stilul laconic al scrisoarei m-a lasat cam nedumerit. Nu pot sä ma
pronunt nestiind in ce conditii sä fiu. Caci astfel cum sunt acum cu serviciul
acesta, in Galati, imi este absolut imposibil. Singurul caz in care as primi, luan-
du-mi raspunderea cu ferma credinta ca as fi de folos e urmatorul: in cazul in
care m-ati lua d-voastre la Bucuresti, caci n-as putea sa iau redactia revistei
decat acolo unde ea se tipareste... Daca s-ar obiecta ca nu pot sa ma aduca
numai pentru revista acolo, ma puteti numi in vreun post de ajutor la biroul
tehnic sau altceva... In alt chip, va spun ca mi-i imposibil sa-mi iau raspun-
derea acestui obligat serviciu."1

Se pare ca numai dupa aparitia primului numar se rezolva mutarea tem-
porary a sublocotenentului Eugeniu Botez la Bucuresti, numele lui find intalnit
in Revista maritima incepand cu numarul 2 (aprilie 1900). Din Bucuresti tine
legatura cu colegii ramasi la Galati. La inceputul lui ianuarie 1901 i se Comu-
nica de catre un prieten noutatile galatene: "Cercul militar si-a inceput seratele
si in fiecare sambata se petrece suficient de bine. Dr. Racovski a plecat. Desigur
1-ai intalnit in Bucuresti... Clubul «Farul» isi continua cu regula-ritate crono-

metrica interesantele sale sedinte sub presedintia sefului necontestat

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 75

(Boerescu). Deraterizarea lui «Mircea» nu s-a terminat Inca." Scrisoarea se
Incheie cu urarile obi§nuite de "petrecere frumoasa", "sanatate completa" §i
"reintoarcerea la Galati cat mai curand"2.

Primul numar al Revistei maritime i§i face aparitia la Bucure§ti, in
martie 1900. Este cea dintai revista de prestigiu care-§i propune sustinerea
intereselor marinei romane§ti. Avea in vedere §i completarea instructiei tehnice
a ofiterilor. Revista era scoasa de un grup de 90 de membri fondatori din
cadrele armatei, find condusa de Comandamentul Marinei. Printre primii sunt
mentionati contraamiralul Murgescu Ion, comandantul marinei, §i capitan-
comandorii Irimescu Ilie §i Barbieri Nicolae. Intre cei 90 de membri fondatori,
it gasim (la nr. 68) pe sublocotenentul Eugeniu Botez, care de la numarul 2 al
revistei, din aprilie 1900, devine secretar de redactie, find prezent in toate
numerele revistei, uneori §i cu cate trei materiale, pang la incetarea revistei
(februarie 1901). Publics aici fragmente din Jurnalul de bord (unele repro-
duse din Paginile literare sau Noua revista romans). Insa contributia cea mai
importanta a tanarului sublocotenent care raspundea de secretariatul revistei o
constituie tiparirea numar de numar a o serie de cercetari proprii asupra actiu-
nilor navale purtate pe Dunare in trecut, cercetari ce vor fi incluse in volumul
I din Razboiul pe Dunare (1904), scos in colaborare cu locotenentul Nicolae
Kiritescu. Totodata, Eugeniu Botez lanseaza in paginile revistei un apel pentru
strangerea de material biografic despre ofiterii de marina §i marinarii morti in
Razboiul de Independenta din 1877-1878.

Tiparite Intr -o revista adresata in primul rand marinarilor, preocuparile

-scriitorice§ti ale lui Eugen Botez devenit in scris Jean Bart ajung sa fie

cunoscute §i de §efii lui ierarhici, care vor conscmna in caracterizarile acute
ofiterului §i acest aspect al activitatii lui: "...Aplicatiune la publicatiuni rela-
tive la marina"; "se ocupa cu diferite studii privitoare marinei §i scrie cu
Inlesnire diferite subiecte"3. Totodata i se fac aprecieri magulitoare privind
educatia §i relatiile cu colegii §i in societate: "Conduits prea bung, avand ca-
racter bland, find foarte indatoritor prin caracter §i educatie"4.

Noua munca de secretar de redactie al Revistei maritime revista in
care i§i fac loc §i scrieri literare, Intre ele multe semnate "Jean Bart" , ii ofera
tanarului scriitor ragazul necesar de a-§i definitiva unele proiecte literare. Anii
de aparitie ai revistei coincid cu anii cei mai productivi ai scriitorului. Astfel,
din schite1e marine §i militare tiparite pans acum, la care se adauga in primul
rand jurnalul de bord, autorul i§i alcatuie§te primul sau volum: Jurnal de bord.
Schite marine si militare, aparut in Bucurqti, Editura "Eminescu", in 1901,
cu ilustratii de pictorul Arthur Verona. Prezent in librarii, in martie-aprilie
1901, volumul este intampinat elogios de care H. Sanielevici in Noua revista
romans (prima recenzie asupra volumului), Si de Emilgar (Emil Garleanu) in

76 CONSTANTIN MOHANU

Arhiva din Iasi. Un puternic rasunet are aparitia volumului peste munti, in
Transilvania. Ilarie Chendi, in Tribuna literal* supliment al Tribunei din
Sibiu, salute astfel aparitia Jurnalului de bord: "In culori vii vedem inaintea
noastra marea intinsa. Vaporul roman (0, noi nu stim ce frumos poate fi un
vapor roman!), in coastele caruia se citesc literele MIRCEA si pe care falfaie
superbul nostru tricolor, strataie valurile amenintatoare."5

Titlul volumului, Jurnal de bord. Schite marine §i militare, reflecta
intru totul continutul primei editii (Jurnal de bord propriu-zis si 13 schite si
povestiri, dintre care 5 cu o tematica militara de uscat, iar 8 de inspiratie ma-

rina).

Asa cum va marturisi autorul mai tarziu, volumul este editat cu con-
cursul unui tipograf la Editura "Eminescu". Difuzarea a mers cam greu la
inceput, fate de termenul propus pentru acoperirea cheltuielilor, ceea ce il
determine pe autor sa cedeze toate exemplarele nevandute lui Alcalay: "Cand
am scris Jurnal de bord, care a fost premiat, am gasit un tipograf care sa-mi
scoata cartea: el cheltuia ca sa impartim castigul pe din doua. Dupe cateva luni,
eu eram in voiaj, primesc o scrisoare: cartea nu se vinde. Am propus sa o vin-
dem la Alcalay. Cartea s-a vandut bine pe urma, dar totul a castigat Alcalay, nu
eu sau tipograful care pusese capital si munca, ci Alcalay care nu facuse

nimic."6
In 1903, cand scriitorul nu implinise 'Inca 30 de ani, Academia Romana

ii premiaza Jurnalul de bord. "Comisia premiilor anuale" ce urmau sa fie
acordate in 1903 se constituie in sedinta Academiei din 8 noiembrie 1902,
presedinte al Academiei find Grigore Stefanescu, iar secretar $t. C. Hepites. In
aceeasi comisie sunt fixati si "raportorii", asupra volumului lui Jean Bart
urmand sa face raport Ion Bianu. Acesta prezinta raportul asupra volumului
Jurnal de bord in edinta Academiei, o data cu raportul pe marginea volumu-
lui de Poezii de St. 0. Iosif: "D-1 Bianu ceteste raportul sau asupra lucrarii lui
Jean Bart: Jurnal de bord, cu concluziunea de premiere care se aproba cu
majoritate de 5 voturi din 6 votanti. Apoi da citire raportului sau asupra cartii
Poezii a d-lui St. 0. Iosif, cu aceeasi concluziune care se primeste cu majori-
tate de 5 voturi din 6 votanti."7 Volumului lui Jean Bart i se acorda o parte din
premiul divizibil "Adamachi". Aceeasi suma de 600 lei se acorda poetului
St. 0. Iosif pentru volumul Poezii. 1901-1902.

In raportul sau, Ion Bianu accentua ineditul scrierilor lui Jean Bart care
aducea in literatura romaneasca de la 1901, o tematica noua, o data cu o termi-

nologie marinareasca: "Jurnalul de bord, partea principala a volumului,

deschide in literatura noastra un drum Inca nebatut: impresiunile din viata marii
prinse in forme literare de marinari culti si cu talent. Marina noastra find la
inceputul ei, este natural sa nu fi existat la noi acest fel de literatura care a dus

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA 51 OPERA 77

in Franta la cele mai inalte onoruri pe un ofiter inzestrat cu un mare talent
literar [Pierre Loti, n.n.] acela a $i fost modelul marinarului nostru scrietor."8

De la Bucure$ti intreprinde o catatorie in strainatate de data aceasta
pe uscat in toamna anului 1900. Astfel, pe 4 septembrie in acel an obtine
papportul nr. 83292, cu semnatura ministrului Afacerilor Straine, A. G.

Florescu, in care se specifica: "Noi, ministrul secretar de stat al

Departamentului Afacerilor Straine al Romaniei, rugam pe autoritatile civile $i
militare sd lase libera trecere d-lui sublocotenent Eugeniu Bottez care merge in

strainatate. Valabil 11 luni"9. Tinta calatoriei a fost Franta $i indeosebi Parisul
unde se tinea in acel an marea Expozitie universals. Un articol, Telemetrul
colonelului Quinemant (Din Expozitia universals de la Paris 1900), publics
Eugeniu Botez in Revista maritima (nr. 8, octombrie 1900).

La Expozitia de la Paris din 1900 marina noastra a prezentat prima
harts romaneasca de navigatie pe mare, intitulata Harta Mara Negre, coasta
Romaniei, care a obtinut Medalia de aur. Harta, executata de catre un colectiv
de ofiteri romani de sub comanda locotenent-comandorului Catuneanu
Alexandru, s-a alcatuit de-a lungul a mai multor ani prin lucrarile hidrografice
efectuate pe bordul $alupei "Rahova" $i bricului "Mircea", pe care fusese
imbarcat $i Eugeniu Botez in anii 1896 $i 1897.

IX. LOCOTENENT LA DIVIZIA DE DUNARE

Dupd ce Revista maritima i$i inceteala aparitia, Eugeniu Botez revine,
la 1 aprilie 1901, la Divizia de Dunare (in Anuarul armatei romfine pe anul
1901 este trecut gre$it la Divizia de Mare), iar in mai dupd ce este avansat
locotenent2 este numit comandantul $alupei auxiliare "Vedea"3, pe atunci
stationary la Isaccea, avand insa misiunea de a efectua sapta."manal curse de
politie pe Dunare intre Isaccea $i Galati. Salupa fluviala "Vedea" 21 metri
lungime $i 45 tone greutate era inzestrata cu un tun revolver de 37 mm, o
mitraliera de 11,43 cu zece tevi, $i 2 $condri port-torpile, constituindu-se, cu
echipajul necesar intr-un vas militar. 0 cabind "scunda $i stramta cat o copra."
era rezervata comandantului.

In acel timp compania fixa din Isaccea era comandata "provizoriu" de
un bun prieten al lui Eugeniu Botez N. Ionescu-Johnson. Provizoratul va

78 CONSTANTIN MOHANU

depasi insa un an, inlesnind celor doi prilejul de a relua lungile Si inter-

minabilele discutii 0i "dezbateri" incepute in scoala militara si continuate pen-
tru un timp la Sulina.

Mentionata de cronicari sub numele de Oblucita este regretabil ca nu
s-a revenit la acest frumos nume, pastrandu-se numele impus sub stapanirea
otomana! Isaccea a fost vadul de trecere peste Duna're a unor ostiri cu renume
incepand cu armata lui Darius. Pe aici s-au scurs spre sudul Dunarii popoarele
migratoare si tot pe aici au incalcat hotarele Moldovei si Munteniei °stile sul-
tanilor si au trecut in incursiunile for de jaf spre Peninsula Balcanica hanii tatari

cu armiile lor. In antichitate, pe locul acesta se inalta cetatea romana

Noviodunum, iar cu mult inainte a fost colonie greaca. Locurile acestea pastra-
toare de istorie erau un punct de atractie pentru tinerii ofiteri.

Nefiind decat un sat mai mare cu 4-5000 de locuitori cu toate ca
administratia otomana ii conferise rangul de oral la jumatatea secolului al XIX-
lea , fara alte avantaje decat privelistile oferite de maretia fluviului, Isaccea
putea fi considerata in multe privinte un loc de surghiun fata de ceea ce oferise
tinerilor ofiteri de marina Galatii. 0 scoala, o geamie ridicata in secolul al XVI-
lea, o farmacie si nelipsita cafenea la atat se reduceau institutiile oraselului-
port. Presa zilnica nu se pomenea in Isaccea. Singurele ziare erau cele aduse de
Eugeniu Botez de la Galati, unde facea curse saptamanal. Sosirea ziarelor con-
stituia un eveniment: erau trecute din mana in many pang ajungeau ferfenita.

Despre o cazare mai ca lumea nu putea fi vorba drept pentru care se
prefera drept locuinta una din "cancelariile" cladirii capitaniei portului. Viata
intre cursele cu .salupa se scurgea monoton. Discutiile de la "clubul" farma-

ciei mai inviorau atmosfera. Un capitan veteran, Sobieski, povestea si

repovestea cum s-a facut alegerea lui Cuza la Iasi in 1859 si cum el a avut mis-
iunea secreta de a preda la Bucuresti, in mainile presedintelui Divanului, actul
original al alegerii lui Cuza ca domnitor al Moldovei. Apoi cum s-au revoltat
granicerii din Braila cand au aflat vestea inlaturdrii lui Cuza de la domnie:
Sobieski impreuna cu Panait Botez tatal scriitorului find in compania care
avea misiunea sa inabuse revolta au parlamentat cu rasculatii, fora a slobozi un
singur foc de pusca.

In unele dupa-amieze se mai incropea si cate un program de vizite la
familiile din oral, vizite care se transformau adesea in adevarate sindrofii, stro-
pite din belsug cu yin de Sarica si Niculitel podgoriile din apropiere. Adesea,
erau imbiati chiar la Niculitel in pivnitele unui Cicalov unde "te simteai ca pe
un bulevard racoros, strajuit de o parte Si de alta, in loc de copaci, de niste
butoaie cat casa, fiecare insempat cu data si soiul vinului"4.

Monotonia vietii de port era intrerupta doar de sosirea plecarea

vapoarelor. Uneori veneau si vase straine. Astfel, in vara lui 1901, poposeste la

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 79

Isaccea vaporul englez de razboi "Cocatrice", avand la bord §i familiile
reprezentantilor §i functionarilor englezi in Comisia Europeana a Dunarii. Pe
bordul vasului §i la capitania portului se schimba vizitele de rigoare la care is

parte §i locotenentul Eugeniu Botez.
Salupa "Vedea", comandata de Eugeniu Botez, stationeaza apoi in

Cernavoda, cu misiunea de a efectua cel putin o data pe saptamana curse de
control intre Cernavoda-Ostrov-Calara§i. Venind pared in intampinarea do-
rintelor celor doi, Inspectoratul Navigatiei $i al Porturilor nume§te in functie de
capitan al portului Cernavoda pe locotenentul Nicolae Ionescu, prilej de a
imparti iarasi fratqte locuinta de la capitanie. De altfel, cei doi locotenenti nu
de putine on erau luati de catre locuitorii portului drept frati: "Sosirea lui Bart
m-a inviorat §i mi-a alungat gandurile intunecoase starnite de primul contact cu
noua mea re§edinta. A§a s-au imbinat evenimentele in anii tineretii noastre, ca
ajunsesem ca doi frati. Vazandu-ne aka legati unul de altul, observandu-se ea
purtam chiar acelegi haine, cernavodenii au crezut la inceput ca suntem frati

buni."5

Cladirea capitaniei portului, ridicata de englezi in 1864, cand au con-
struit calea ferata intre Cernavoda §i Constanta, dispunea de cancelaria
capitaniei, locuinta capitanului de port, dormitorul celor §ase soldati cu servi-
ciul la capitanie, iar la etajul cladirii locuinta ajutorului de capitan de port. Nu
se §tie de ce in subsolul cladirii se afla o instalatie curioasa de cuptor, pe care
orawnii o foloseau la coptul cozonacilor de sarbatori.

In raza capitaniei portului $i in zona de paza fluviala revenita salupei
"Vedea" se afla maretul pod construit de inginerul roman Anghel Saligny,
despre care se dusese vestea peste hotarele tarii.

Saligny venea adesea sä inspecteze podul, mai ales cand se anuntau
inundatii care puteau dauna terasamentului. Pe §alupa "Vedea", in compania lui
Eugeniu Botez, trecea pe sub pod $i controla fiecare pilon in parte. Intr-una din
aceste plimbari iii exprima regretul de a nu fi construit podul mai larg, cu o cale
dubla: una pentru calea ferata §i alta pentru pietoni, carute §i ma§ini.

Deocamdata era preocupat de o plantatie masiva care avea sä con-
solideze terasamentul. Cei doi locotenenti ii prezinta gradinari din imprejurimi
care planteaza zece miff de puieti de pomi specifici zonei de balta pe taluzul
digului ce sustinea calea ferata. Padurea aceea, plantata §i cu concursul lui
Eugeniu Botez, se pastreaza pand astazi, de o parte §i de alta a podului de la

Cernavoda.
Timpul cat a fost deta§at la Cernavoda coincide cu anul in care Grigore

Tocilescu a intreprins sapaturi arheologice pe locurile unde in antichitate se
ridica cetatea Axiopolis, garnizoana escadrei romane pentru paza granitei
dunarene. Descoperirile facute, printre care unele inscriptii care faceau dovada

80 CONSTANTIN MOHANU

ca aici se afla sediul corabierilor de pe toata Dunarea "Nautae Universi

Danuvi", it impresioneaza profund pe tanarul ofiter de marina Eugeniu Botez,
care, in zilele in care nu facea curse pe Dunare, ajuta efectiv la realizarea sapd-
turilor, cum va marturisi mai tarziu: "Detasat cu o salupa pentru politia navi-
gatiei si paza portului de la Cernavoda, alesesem ca loc de ancorare ostrovul
Hinogul, chiar la picioarele stravechei cefati romane Axiopolis. De dimineata
pana seara, profund impresionat, urmaream cu interes la fata locului lucrarile,

dand si eu o many de ajutor cu cei cativa marinari pe cari ii aveam la

indemana"6.
Salupele de politie si de serviciu desfasurau un program destul de bogat

si variat. Iata cateva din actiunile salupei "Vedea" pe luna mai: la 6 mai

porneste din Galati, petrece noaptea la Harsova; a doua zi opreste la Cernavoda
unde debarca obiecte pentru oamenii aflati acolo; acosteaza apoi la Ostrov; pe
8 mai pleaca din nou la Cernavoda, cu generalul Nasturel, care inspecteaza
batalionul de vanatori din garnizoana locala si fortificatiile; pe 18 mai pleaca

din Cernavoda la Harsova, Macin, Galati, Cotul-Pisicei si Isaccea, unde

intalneste salupa "Opanez", pe care se afla comandantul Diviziei de Dunare si
comandantul regimentului din Tulcea; porneste apoi la Galati unde stationeazd
pand pe 23 mai cand se intoarce la Cernavoda; pe 25 mai face o cursa la
Harsova si Gura Ialomitei, avand la bord pe Inspectorul Navigatiei Porturilor

care inspecteaza porturile respective; pe 26 mai salupa se intoarce la
Cernavoda, luandu-si locul de stationare pana la 31 mai cand porneste la

Calarasi si Ostrov pentru a transporta soldatii care terminasera stagiul militar.
Cu prilejul acestor curse de serviciu, comandantul salupei era obligat sd
observe tot ceea ce tinea de navigatie: transport, pescuit, starea porturilor etc.
In rapoartele inaintate pe lunile mai, iunie, iulie, Eugeniu Botez semnala:
cresterea bancurilor de nisip in dreptul pilonilor 2 si 3 de la Podul Cernavoda
si in dreptul canalului Borcea; trecerea pe sub pod a mai multor slepuri decat
permitea regulamentul; pescuitul fara autorizatie; transportul pe unele ceamuri
neautorizate; navigarea unor ambarcatiuni in timpul noptii, cu luminile stinse;
asezarea de plase si carlige de pescuit pe Dunare in drumul navelor etc.7

Pe Dunare, indeosebi in urma unor inundatii, se petreceau si fapte greu
de imaginat, cum este cea relatata de Eugeniu Botez in raportul pe luna iulie al
salupei "Vedea": "In dimineata zilei de 21 iunie, capitanul vaporului unguresc
de pasageri imi face cunoscut ca a intalnit pe drum in timpul noptei, plutind
ratacitoare, moara de la Rasova. Cum marina salupei «Vedea» se afla demon-
tata si se spala caldarea, m-am adresat imediat la compania fixd cerandu-i
salupa «Randunica» si scafandrierul si am plecat in jos spre Harsova. Tocmai
aproape de Topal am ajuns-o: i se vedea acoperamantul si varful rotilor. Cu
foarte mare greutate am izbutit a o remorca pand langa malul drept la apa mica,

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 81

inamolind-o putin mai jos de satul Topal. Am lasat-o aci in primire primariei
din aceasta comund Si sub paza unei santinele de la pichet, pand la sosirea pro-
prietarului. Moara a fost sparta de un butuc adus de apele crescute; umplan-
du-se cu ape, lantul ancorei s-a rupt, oamenii au sarit parasind-o §i curentul a
luat-o la vale; inecandu-se in calea vaselor ar fi fost un pericol pentru navigatie
§i mai cu seams in timpul noptei".8

In garnizoana de la Cernavoda unde stationa §alupa "Vedea" se afla §i
un batalion de vanatori. Maiorul comandant al batalionului era §i comandantul
garnizoanei care cuprindea atat osta§ii de pe uscat cat §i cei de la marina, ata§ati
capitaniei portului §i §alupei stationare. Maiorul, adept al unor metode inve-
chite de instructie, facea cu "vanatorii" lui zi de zi acee.* §i aceea§i instructie:
"Pe umar arm' ! La picior arm'!" Cei doi locotenenti de la marina §i-au expri-
mat rezerva fats de asemenea exercitii de epuizare a soldatului, in locul unor
exercitii pe teren variat, care sä duce la mi§cari combinate intre trupele de uscat
§i ape. Opiniile celor doi au ajuns la urechile maiorului, fapt ce-1 determind sa
recomande trimiterea la instructia de camp §i a soldatilor de la marina ceea
ce nu se realizeaza, marinarii avand de indeplinit alte misiuni. Venind in
inspectie pe 8 mai 1901 comandantul diviziei, generalul Nasturel, care utiliza
adesea in deplasari §alupa comandata de Eugeniu Botez, i se sugereaza tema
unei manevre combinate pentru batalionul de vanatori, folosindu-se fortul §i
instalatiile portuare, ceea ce generalul cu vederi largi accepts pe loc. Modul
cum se execute insa tema propusa reprezinta un e*ec total. Lectia usturatoare
1-a obligat pe maior sa-§i schimbe modul de instruire a soldatilor. Afland insa
ca tema manevrei a pornit de la cei doi locotenenti de marina, acqtia raman ca
ni§te ghimpi infipti in inima lui. Noroc insa ca nici capitanul portului §i nici
comandantul §alupei n-au zabovit prea mult in Cernavoda.

Construirea podului i a caii ferate rapise portului Cernavoda traficul
comercial de altadata. Rareori and se abateau vapoare in aval, dincolo de
Galati §i Braila. Cel mai adesea intalneai aici ceamuri care incarcau nisip sau
§lepuri ce aduceau lemn de salcie din balta. Singurele curse regulate erau
vapoarele de pasageri cel austriac al companiei D. D. S. G. §i cel unguresc al
companiei M. F. T. R. care circulau cu opriri in toate porturile dunarene de la
Viena pang la Sulina. Cele doua vapoare incruci§au la Cernavoda unde descar-
cau putinele marfuri cerute de piata locals.

Monotonia §i plictisul erau greu de inlaturat. Mai ales iarna, cele mai
multe ceasuri de dupd-amiaza se petreceau in cafeneaua ingrijita cochet a unui
chir Marulis fost pe timpuri iscusit corabier, iar acum sfatos povestitor al unor
grozave Si nemaiintalnite intamplari marinare§ti.

La Cernavoda leaga prietenie 5i cu un ofiter din armata de uscat,

Rasoviceanu, cititor pasionat al lui Pierre Loti pe care it vor comenta impreuna

82 CONSTANTIN MOHANU

in lungi discutii purtate acasa sau la cafeneaua cu dichis oriental a lui Marulis.
Timpul petrecut la Cernavoda va fi evocat cu nostalgie peste ani: ".. .In toata
viata mea de pribeag nici un loc nu a sapat urme mai adanci in inima mea ca
Cernavoda, in nici un loc n-am simtit ce am simtit acolo si nimic din trecut
nu-mi apare mai trandafiriu ca timpul petrecut impreuna. Cand am citit pe
Pierre Loti pe care 1-am citit tot am gasit in Figures et choses opiu pa-
ssaient §i in Refets sur la sombre route multe tablouri asemariatoare cu cele
de la Cernavoda."9

Prietenia cu directorul scolii de baieti din Cernavoda, invatatorul
Buzea, un moldovean inimos indragostit de meseria lui, a dus la organizarea

unor conferinte, serbari si sezatori literare, care s-au bucurat de sprijinul ofite-
rilor din localitate. La unul din aceste spectacole, Eugeniu Botez tine confer-
inta Natura §i Progres. Alteori citea din scrierile sale. Asemenea actiuni erau
sprijinite si de care directorul invatamantului primar din minister, scriitorul
Spiridon Popescu, prieten bun cu Eugeniu Botez, care poposea adesea, cu prile-
jul inspectiilor scolare, in porturile dunarene si in satele Dobrogei.

Vizite multe a primit la Cernavoda Eugeniu Botez, cea mai lung insa
a fost a prietenului sau H. Sanielevici. Impreuna cu acesta viziteaza tarmul
drept al Dunarii din dreptul insulei Hinogu unde se pastrau urmele cetatii
romane Axiopolis, devenita apoi important port militar romano-bizantin, iar
din secolul VI resedinta episcopala. Aici Meuse de curand sapaturi arheologice
Grigore Tocilescu. Cei doi isi exprima regretul ca s-au dizlocat relicvele cetatii,
in loc sä fie, daca nu recladite, cel putin conservate pe locul unde infruntasera
secolele de-a randul.

De timpul petrecut la Cernavoda se leaga si un episod relatat pe larg de
N. Ionescu-Johnson in Insemnarile unui marinar. Tinerii locotenenti cu un
curaj ce ti-1 da varsta celor 25 de ani reusesc sa salveze din mainile politiei
un curier al Partidului Social-Democrat din Viena. Misteriosul personaj venise
de multe on in Romania si de aici in Rusia si se strecurase pe sub ochii celor
din politie. De data aceasta era cat pe aci sä fie arestat. Socialistii din Galati 11
fac scapat din orasul for si cu ajutorul lui Sanielevici este adapostit pentru un
timp la Cernavoda, unde locotenentii N. Ionescu si Eugeniu Botez reprezentau
autoritatile din port. Sbsirea "prietenului Felix" in Cernavoda, dupd ce reusise
cu greu sa dispard din Galati, fusese anuntata de Mihai Pastia pe atunci institu-
tor in Galati.'°

Animati de sentimente de prietenie, ofiterii romani din garnizoanele de
pe Dunare si din flota fluviala dunareana faceau adesea vizite in porturile bul-
garesti si primeau vizita ofiterilor bulgari. Astfel, in ziva de 8 iulie 1901, gar-
nizoana Cernavoda primeste vizita ofiterilor bulgari din Silistra. Circa 100 de

persoane, impreuna cu muzica regimentului bulgar sosesc cu vaporul

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA $1 OPERA 83

"Independenta" al Navigatiei Fluviale Romane, insotiti de agentul roman din
Silistra. In timpul acestei vizite un soldat din fanfara bulgara scapa un flaut in
Dunare. Dupa plecarea oaspetilor, Eugeniu Botez cheama scafandrul corn-
paniei fixe de torpile care reuF§te sa scoata flautul din apa. Raportand coman-
dantului garnizoanei, acesta ii incredinteaza misiunea de a duce §i a preda
instrumentul muzical regimentului din Silistra. Dar sa-1 lasam pe Eugeniu
Botez sä ne evoce aceasta intamplare devenita repede cunoscuta atat in intreaga
armata romans cat §i in cea bulgara: "Comandantul garnizoanei din Cernavoda,
ca dovada de atentiune i corectitudine, voiqte a inapoia instrumentul muzical
regimentului din Silistra §i ma insarcineaza a-1 preda in cursele de politie ce tre-
buie sa fac. Explicandu-i insa ca un bastiment de razboi intr-un port strain nu
se poate face decat in urma unei aprobari, am convenit a trece numai singur cu
barca... La ora 2 ancorez langa malul stang in dreptul unui pichet romanesc Si
trec Dunarea cu barca ducandu-ma la Silistra pentru a-mi indeplini insarcinarea
data de catre comandamentul garnizoanei din Cernavoda. Apoi, insotit de 2
ofiteri bulgari, care s-au aratat de o gentileta extrema, am vizitat prima pozitie
de la Cuciuc-Mustafa, vreo 300 metri departare de uvragele de pe Medgieh-
Tabia. Voiam sa vizitez aceasta pozitie pentru a-mi da seams insumi daca de pe
inaltimea acestor forturi se vede in canalul Borcea. M-am incredintat insa ca
navele care s-ar afla in canal, chiar in dreptul Calarailor, nu pot fi vazute, find
mascate de padurea de salcii de pe insula. Am aflat ca oamenii din marina bul-
gara de pe Dunare sunt in majoritate romani din Turtucaia, de meserie pescari,
caci din cauza solului accidentat, ace§ti locuitori nu se ocupa cu agricultura."11
Ochiul militarului experimentat observa Si un depozit de torpile la Silistra care
nu exista in anul precedent, precum i un ponton-barca sub comanda unui ofiter
de geniu.

Pentru importanta lui deosebita, raportul locotenentului Eugeniu Botez

este inaintat Ministerului de Razboi cu recomandarea specials a

Comandamentului Marinei.
Raporturile de bung vecinatate intre marinarii romani §i bulgari conti-

nua. Astfel, in 1902, la implinirea a 25 de ani de la Razboiul de Independenta,
s-a hotarat, din initiativa unor cercuri romano-bulgare, festivitati chiar pe fos-
tul camp de lupta de la Plevna. Printre initiatori faceau parte i ofiteri care par-
ticipasera la razboi. Totodata la Plevna s-au intalnit cei doi domnitori, Carol al
Romaniei i printul Ferdinand al Bulgariei. Unitati ale marinei au escortat iah-
tul "Stefan cel Mare" care transporta pe Carol de la Giurgiu la Rusciuk, de
unde, cu trenul, delegatia tarn noastre pleca la Plevna. Dupa festivitati, unitati
din flota noastra roman cateva zile ancorate in portul Giurgiu, alaturi de vasele
bulgareti venite in vizita de prietenie. Printre ele se afla i iahtul "Krum". La
o receptie oferita marinarilor romani pe bordul iahtului bulgar, orchestrantii

84 CONSTANTIN MOHANU

bulgari ii intampind pe oaspeti cu un repertoriu de doine §i ultimele romance
romane§ti apartinand lui Cavadia Si Ivanovici (Valurile Dunarii). Neintrecuti
in cantece romanqti §i bulgarqti erau cei doi capitani de port respectiv
Giurgiu §i Rusciuc , care coincidenta aveau acela§i nume (Dumitru),
aceegi varsta §i acelai grad in armata.

In vara anului 1901, flota romans, indeosebi cea maritima, traiqte
evenimente deosebite. La 2 iulie sose§te in portul Constanta cuirasatul rus
"Rostislav", la bordul caruia se afla marele duce Mihail. In intampinarea lui
venise principele Ferdinand la bordul vaporului "Carol". Au loc banchete §i
intalniri amicale pe ambele nave §i la Cazino. Iar la 22 iulie ancoreaza in vi-

zita de prietenie o escadra rusa, formats din cuirasatele "Sinope", "Doisprezece
apostoli", §i "Pobodoniet", cruciOtoarele "Donau" §i "Donet" §i contratorpi-
lorul "Capitan Sachem". Escadra, sub comanda amiralului Hildebrand, este
intampinata de ministrul de Razboi al Romaniei, D. Sturdza.12

Vizitele unor escadre militare straine constituiau un schimb de expe-
rienta pentru ofiteri §i pentru marinari in general. Flota rusa incepea sa se ridice
la nivelul marilor puteri maritime. Era cunoscuta unor comandanti din marina
romaneasca. Amiralul Emanuel Koslinski i§i completase studiile de marina la
Academia rusa din Kronstadt.

Pentru ca vasele nu puteau urca pe Dunare, un grup de ofiteri, in frunte
cu amiralul, fac o excursie in tars cu trenul. In drum spre Sinaia, se opresc la
Cemavoda, unde viziteaza podul lui Saligny, devenit celebru. Comandant pe
§alupa "Vedea", Eugeniu Botez participa la intampinarea inaltilor oaspeti.

Activitatea depusa pe §alupa "Vedea", stationard mai intai la Isaccea
apoi la Cernavoda, i-a adus ofiterului comandant laudele meritate din partea
superiorilor: "S-a achitat bine de indatoririle sale, cauta a obtine cel mai bun
rezultat. Are multa aplicatie pentru marina, poseda aptitudini militare", con-
semna in octombrie 1901 capitan-comandorul Barbieri Nicolae.I3 Iar coman-
dorul Koslinschi, in urma inspectiei generale efectuate, it aprecia drept "Ofiter
de viitor. Lucreaza continuu pentru a-§i maxi cunotintele speciale".14

Inceputul iernei anului 1901 it desparte pe Eugeniu Botez de

Cemavoda. 0 data cu inchiderea navigatiei pe timpul iemei, alupa "Vedea" se

retragea la Galati pentru iernatic. Iar fostul ei comandant este detapt la

1 decembrie la Depozitul echipajelor marinei, unde la inceput "a girat provizo-

riu compania infanteri§ti §i AR" apoi de la Inceputul anului urmator "a

indeplinit functia de profesor la Scoala de cadre"15, care se va muta de la Galati
la Constanta in toamna anului 1902. De noua munca se achita in mod comtiin-
cios. 0 enterita de care suferise in toamna anului trecut §i care -1 tinuse in con-
cediu medical timp de 30 de zile, incepand cu 25 septembrie 1901 se reac-
tiveaza §i-1 retine de la unele cursuri: "A fost insa in multe randuri bolnav in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 85

case, din care cauza cursurile ce a predat au ramas in suferinta".I6
La Galati intra insa in conflict cu autoritatile militare locale. Omitand

sa salute intentionat sau nu pe comandantul pietei Galati cand a intrat in
restaurantul "Sure", acesta Il reclama la Comandantul Marinei care, prompt, il
pedepseste cu "cinci zile arest")7 Evenimentul a starnit oarecare valve si
proteste in garnizoana locals si mai ales printre ofiterii de marina din port,
acestia find in permanents intr-un conflict tacit cu ofiterii armatei de uscat. In
afara de aceasta, ofiterul pedepsit nu era un nume oarecare se facuse cunos-
cut in marina romans si in afara de aceasta era si autorul Jurnalului de bord
si a Schitelor marine §i militare aparute in volum in primavara aceluiasi an
1901 sub pseudonimul care it va consacra ca scriitor "Jean Bart". Gestul de a
nu-si saluta superiorul s-ar putea sä fi izvorat si dintr-o mai accentuate dorinta
de a-si afirma personalitatea. In acest sens, sefii lui ierarhici notau in foaia per-
sonals a locotenentului pe anul imediat urmator: "Lucreaza pentru a -ti mari
cunostintele speciale armei si promite a deveni un excelent ofiter de marina. E
insa prezumtios si critics pe §efi... Ii place mult sa discute ordinele."18

X. LOCOTENENT LA DIVIZIA DE MARE

Tanjind dupe mare si de dorul unor calatorii mai lungi, la 1 aprilie 1902
este repartizat la Divizia de Mare) Bricul "Mircea" iesind la 27 aprilie din
Arsenalul flotilei din Galati, unde fusese supus unui control tehnic si reparati-
ilor necesare, are printre ofiterii de bord pe Eugeniu Botez, caruia i se incre-
dinteaza artileria bordului, ajutat de sublocotenentul Lazu. Ceilalti ofiteri
imbarcati la bord sunt: lt.-comandor Negrescu N. comandant; cpt. Ionescu
Zaharia, secund si cu cronometrele, avand in subordine pe sublocot. Bucholzer;
cpt. Angelo Teodorescu, insarcinat cu manevrele, avand in subordine pe sublo-
cot. Manolescu N.; locot. Niculescu Matei raspunzand de barci si infanterie.2
Cei trei sublocotenenti erau elevi ai Scolii de aplicatie a sublocotenentilor de
marina.

Intre 27 aprilie si 15 mai, vasul stationeaza la Galati, facand pregatirile
pentru campanie. La 16 mai ajunge la Constanta, unde i se fixeaza loc de anco-
rare la 7 mile departare de port. Dupe un program de serviciu executat pans la
finele lunii, in iunie trece la iesiri in larg de trei on pe saptamand, ca in tuna

86 CONSTANTIN MOHANU

iulie sa se faca iqiri in larg de cate 24 de ore. In afara serviciului de bord, se
executa manevre de vele, calcule nautice, trageri de artilerie §i infanterie, se fac
diverse observatii tematice, "manevre de forta in port".

Intarziind aprobarea pentru un voiaj in strainatate, se urmeaza progra-
mul de instructie obipuit si in luna august. Are loc §i o "campanie de debar-
care" impreuna cu echipajul cruciOtorului "Elisabeta".

La 15 august 1902 Eugeniu Botez participa impreuna cu toti ofiterii
Diviziei de Mare la serbarea oficiala de pe puntea cruci§atorului "Elisabeta",
serbare care instituia, incepand din acel an, ziva de 15 august ca "Zi a marinei
romane" sau "Zi a apelor". Solemnitatea se desfa§oara in prezenta ministrului
de Razboi, D. Sturdza, comandantului Marinei Militare amiralul Emanuel
Koslinski si a comandantului Diviziei active de uscat, generalul Nasturel. In
acel an se sarbatoarea §i implinirea a 25 de ani de la obtinerea independentei de
stat a Romaniei, ceea ce conferea evenimentului o importanta sporita. In
Intreaga zi s-au organizat regate de barci, diferite jocuri nautice iar seara "ilu-
minatie, focuri de artificii, serata venetiand, mai multe alegorii istorice navale".
Desfawrata in plin sezon estival, aceasta serbare a marii, organizata pentru
intaia oars la noi, a luat o amploare deosebita: "A asistat lume enorm de multa,
venita cu trenuri de placere, pentru aceasta ocazie, din toata tara. Sumele
Incasate pentru asistenta la serbare s-au varsat in folosul Palatului invalizilor."3
Dupa serbare, pe 17 august, Intregul echipaj al navel "Mircea" este trecut in
inspectie generala de catre comandantul Marinei Militare.

Calatoria mai lunga, a§teptata de toti, dar mai ales de catre cei Imbar-
cati prima data pe vas se realizeaza. La 1 sept., orele 8 a.m., "Mircea" paraseste
Constanta §i ia drumul spre Sinope, urmand ca pe drum, la un punct stabilit
initial, sa intalneasca cruci§atorul "Elisabeta".4 Dar un incident datorat curi-
ozitatii unui elev marinar care voind sa vada, pe ascuns, in amanuntime, buso-
la vasului, o deregleaza se ia in calcul, Inca de la Constanta, un traseu gresit.
Interventia nedorita a elevului marinar se constata tarziu, ceea ce a facut ca
doar la Sinope bricul sa intalneasca cruci§atorul "Elisabeta" §i nu in cale, cum
se stabilise initial. Dupa 2 zile de stationare in Sinope, cele doua vase militare

romane§ti pornesc spre Heracleea apoi spre capul Inada. Plecarea din
Heracleea s-a facut pe o hula foarte putemica. Nici un alt vapor nu parasise
portul in acea zi. Bricul infrunta insa bine intemperiile §i pe 14 septembrie

atinge Caliacra apoi se Indreapta spre Constanta.
La bordul bricului "Mircea", stationat in portul Constanta sau, dupa

program, doar in rada sau apropierea portului, Eugeniu Botez are prilejul sa
urmareasca evenimente demne de remarcat din viata marinei noastre pentru
acel an: plecarea in vizita la Sevastopol a cruci§atorului "Elisabeta", sub
comanda amiralului Emanuel Koslinski, Si vizitarea portului Constanta la 24

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 87

septembrie de catre cruci§atorul "Scauth", unul din cele doua cruci§atoare
engleze, stationare in Constantinopole. Crucisdtorul schimba vizite cu vasele
militare romane§ti din port. La bordul lui este primit cu inaltele onoruri §i
regele Carol. Jar in octombrie, "Mircea" i "Elisabeta" sunt vizitate de catre
principele Ferdinand §i principesa Maria, veniti de la Sulina unde asistasera la
deschiderea unui canal de catre Comisia Europeand a Dunarii.

Imbarcat pe bricul "Mircea" din aprilie pang in octombrie 1902, locote-
nentul Eugeniu Botez a facut compania completa din acel an a navei-scoala,
instruind elevii-marinari i dand dovada §i de data aceasta de "bune aplica-
tiuni §i bune aptitudini", comandantul Diviziei de Mare incredintandu-se ca e
"capabil pentru celelalte trepte superioare".5

Intre "ie§irile in larg", potrivit programului stabilit de la lung la lung in
vara anului 1902, bricul "Mircea" stationa in Constanta, in apropierea portului,
dar de cele mai multe on in rada. Intr-una din aceste stationari, It. Eugeniu
Botez este cautat de catre Al. Vlahuta, care urca pe bordul lui "Mircea" pen-
tru a-1 cunoa§te. Vlahuta ii acorda prietenie si it incurajeaza in ale scrisului. Iau
adesea masa impreund, pe vapor, la Cazino sau in vreun local cu specific ma-
rinaresc.

Prieteniei aratate de Vlahuta, pe atunci unul din directorii

Samanatorului, se datore§te singura colaborare a lui Jean Bart la revista, cu
scrierea Badita Gala, publicata in Samanatorul nr. 29 din 13 octombrie

1902.

Referitor la felul in care 1-a cunoscut pe Vlahuta §i cum s-a produs
colaborarea la Samanatorul, Eugen Botez scria la 7 octombrie 1902, fratelui
sau Octav Botez, pe atunci student la Ia§i: "...Stii ca vara asta a fost Vlahuta
pe aici i a cerut sa ma cunoasca. Foarte incantat, ne intalneam mai in fiecare
zi, a mancat de mai multe on la vapor §i eu la el. Am discutat multe cu el i
m-a rugat si obligat sa-i scriu la Samanatorul, §i-am promis..."6

Scrierea lui Jean Bart apare imediat dupa poezia lui G. Cosbuc, Stren-
garul vAilor, in acelasi numar mai semneaza St. 0. Iosif, D. Anghel, Ilarie
Chendi, Artur Stavri, Constanta Hodo§.

Lui Jean Bart nu-i era necunoscut nici St. 0. Iosif, pe atunci redactor la
SAmanatorul. Impreund cu el §i cu D. Anghel, it viziteaza pe Vlahuta la
Bucurqti, in toamna aceluia§i an, intr-o permisie cand i§i rezolva §i nite pro-
bleme de familie: "Am fost la Bucuresti §i m-am prezentat la Tribunal sa scap
de amenda care mi-o pusese in Consiliul de familie Mazarini [ruda pe linie
maternal. Mi-a §ters-o. Acolo am fost iar pe la Vlahuta cu Iosif §i Dim. Anghel,
ni§te tineri foarte talentati."7 Dupd unele,indicatii, ar fi existat Si o corespon-
denta intre cei doi premiati ai Academiei. In orice caz, on de cate on avea prile-
jul, St. 0. Iosif se interesa de autorul Jurnalului de bord. Intr-o epistola din

88 CONSTANTIN MOHANU

22 ianuarie 1903 ii scria lui Joan Adam la Constanta: "Daca-ntalnesti pe Jean
Bart, to rog comunica-i salutarile mele".

Scrierea publicata in Sarnanatorul constituie singura colaborare lite-
rara a lui Jean Bart intre 1901 (tiparirea in volum a Jurnalului de bord) si
1905 (aparitia la Galati a Curentul nou revista la care va colabora). In acesti
ani scriitorul este preocupat indeosebi de elaborarea lucrarii Razboiul pe
Dunare. Bineinteles in masura in care timpul i-o permite citeste mult, se
informeaza in cele mai diverse domenii (in 1903 it gasim printre abonatii revis-

tei ,FezcItoarea).

XI. DIRECTOR LA SCOLILE DE MARINA DIN CONSTANTA
CALATORIE PE BRICUL "MIRCEA" IN MEDITERANA

Anul 1902 este un an de cotitura in cariera lui Eugeniu Botez. Fiind
numit director de studii la "Scoala de marina", care cuprindea doua grupuri,
reunite in aceleasi cladiri Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de marina si
Scoala de marina (fosta Scoala de cadre a marinei), venite de la Galati in toa-
mna lui 1901 , are prilejul, cel putin pentru un timp, de a ramane mai mult pe
uscat: cele sasc luni din anul de invatamant afectate instruirii teoretice. In 7
octombrie 1902 ii scrie, la Iasi, fratelui sau Octav: "Acum la 15 [octombrie] ma
debarc... Ma mut in oral, find numit director la Scoala de marina "".

Debarca de pe vas pe 15 octombrie 1902, o data cu ceilalti ofiteri si
elevi repartizati la Scoala de marina din Constanta, incepand cu aceasta data
find ocupat "exclusiv numai la aceasta scoala".2 Printre ofiterii de pe bricul
"Mircea" repartizati sa predea la Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de
marina se afla si capitanul Angelo Teodorescu, viitor coleg de catedra al lui
Eugeniu Botez. Acesta ii va servi ca prototip pentru unul din personajele din
viitorul roman Europolis (Angelo Deliu).

Cladirile in care erau instalate scolile de marina din Constanta erau si-
tuate pe malul marii, langa biserica greceasca. Scolile find mutate de curand
de la Galati, de-abia cu un an in urma, au fost adapostite in case inchiriate. de
Care Comandamentul Marinei pang la construirea unor cladiri special proiec-
tate in acest scop. Ca director de studii, locotenentul Eugeniu Botez avea
locuinta in una din cladirile scolii, trebuind sä raspunda atat de desfasurarea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 89

cursurilor, cat si de respectarea regulamentului intern (elevii si sublocotenentii
de la Scoala de aplicatie erau toti interni). Directorul de studiu raspundea per-
sonal de bunul mers al scolilor fats de comandantul scolilor marinei, pe atunci
lt.-comandorul Negrescu Nicolae.

Numirea profesorilor se facea Inca din aprilie cand se stabilea defini-
tiv repartizarea ofiterilor de marina si imbarcdrile pentru ca profesorii,

detasati de la diferite corpuri ale marinei, sa se poatd pregdti pand pe 16

octombrie sau 1 noiembrie cand Incepeau cursurile.
In anul 1902-1903, Eugeniu Botez a depus o sustinuta activitate pentru

bunul mers al scolilor. Perioada de instructie teoreticd fiind incheiata la finele
lui martie, directorul de studii supraveghea practica elevilor efectuata pe navele
militare. Conduce cu tact activitatea elevilor si a profesorilor, sever insd. Era
numit "omul de fier". Elevilor si sublocotenentilor de la $coala de aplicatie a
marinei li se acordau note de la 1 la 20.

Conducerea scolii, la propunerea comandorului Negrescu Nicolae,
hotdraste in decembrie 1903 consemnarea in incinta scolii a celor cu note sub
10, pang la corectarea notelor, ceea ce atrage nemultumirea elevilor si chiar a
unora dintre profesorii: "... Nu-i drept ca un elev cu 9 la italiand, de pildd, sa
aibd aceeasi pedeapsd cu altul cu doi de cate 5 si un 7"3.

La Inceputul lui 1904 se va aproba semnul distinctiv pentru elevii sco-
lilor de marina.

Iluzia ca, stabilit pe uscat, va avea mai mult timp pentru numeroasele-i
proiecte literare se spulberd in curand. Pe langd functia de director de studii,
preda si unele discipline umaniste: "Sunt si profesor de romans, geografie si
istorie. Pentru geografie si istorie trebuie sd fac si carti speciale. Asa ca iarna
asta s-a dus dracului in folosul Statului, nu al meu... Si eu care Imi facusem
iluzii ca o sa am vreme sa lucrez si pentru mine!"4

Deocamdata it roagd pe tatd1 sau sa -i trimitd "Scrisorile" din campania

1877-1878, in vederea elabordrii unei "lucrdri" mai ample, intitulatd

"Scrisorile tatei, al carei subiect i-1 expusese lui Vlahutd: "I-am explicat lui
Vlahutd subiectul si el m-a aprobat zicand ca in adevar am prins o nota origi-

nald"5. Scrierea, inspiratd de Rdzboiul de Independentd urma sd fie publicatd in
SamAnatorul. Absorbit insd de scolile de marina, proiectul acesta se va rea-
liza partial de-abia in 1905.

Detasat ca director de studii la scolile de marina, nu este scutit de alte
obligatii find ofiter activ. Astfel, la parada military din mai 1903, defileazd
la Bucuresti cu o companie de marina.6

La 9 iulie 1903, se imbarcd din nou pe bricul "Mircea", impreund cu
sublocotenentii Bucholtzer, Lazu si Manolescu. Vasul era "armat", cu echipa-
jul complet, Inca din luna aprilie. Corpul ofiterilor de pe vas era compus din:

90 CONSTANTIN MOHANU

comandantul navei-§coala It.-comandor Negrescu Nicolae (era §i comandan-
tul Scoalelor marinei), secundcapitan Grecescu D., capitan Scodrea V. ofiter
de bord §i comandant de companie §i locotenentii Opri§an, Al., Mihailescu I.,
Blebea Iulian ofiteri de bord, ca §i Eugeniu Botez cu cei trei sublocotenenti
imbarcati la inceputul lui iulie.

Bricul porne§te din Constanta spre Sulina pe 9 iulie, dar o furtuna pu-
ternica it intoarce din drum, amanandu-i plecarea pentru a doua zi, cand sose§te
in rada portului Sulina. Dupa aprovizionarea cu carbuni §i 'vopsirea corona-
mentului navei, bricul se reintoarce la Constanta, unde este trecut in revista in
dimineata zilei de 16 iulie de comandantul Diviziei de Mare. In aceea§i zi, la
orele 1 p.m., "Mircea" parase§te Constanta §i is drumul spre Bosfor, unde, in
dimineata zilei de 18 iulie, indepline§te, in dreptul fortului turcesc Kavac, for-
malitatile de trecere prin Stramtori. Vasul i§i continua apoi drumul prin Bosfor,
Marea de Marmara, Dardanele spre Arhipeleagul Grecesc. Cu un vant bun, se
naviga numai cu ajutorul velelor. Dupa trecerea prin Dardanele §i dupa ce vasul
lass in dreapta insulele Imroz §i Limnos, vantul se intensified §i marea devine
din ce in ce mai agitata, astfel ca, in dreptul capului Doro din insula Andros, se
coboara o parte din vele, navigandu-se numai cu velatura de la "gabierul mare
tertalorat §i trinca". Cu toate ca in drum intalne§te doua adaposturi bune pentru
ancorare (portul Gavrion §i Karystos din sudul insulei Eubeea), capitanul
navei, bazandu-se pe bunele calitati de stabilitate a vasului, continua drumul
intre insulele Ciclade 9i Capul Sunion, unde vantul devine din ce in ce mai pu-
ternic, inclinand bricul pans la 400. Vantul batand aproape din fats, §i inain-
tandu-se destul de greu, vasul se oprqte la Capul Coloanelor in ziva de 21 iulie
ora 12. A doua zi, bricul "Mircea" ajunge in Pireu, unde ancoreaza pentru ate-
va zile.

La Pireu $i Atena ofiterii romani fac un schimb de vizite cu autoritatile
militare 9i civile. Apoi echipajul de pe bricul "Mircea", imbarcat pe o §alupa a
capitaniei portului, viziteaza Arsenalul de la Salamina situat in fata Pireului, pe
insula cu acela§i nume. Ofiterii romani sunt bine primiti pretutindeni. In cin-
stea for se da un banchet de catre consulul general al Romaniei la Atena §i de
secretarul legatiei noastre diplomatice in Grecia, Grigore Bilciurescu.

Vasul militar romanesc ridica ancora pe 25 iulie, iar a doua zi, dupa o
"traversare admirabila sub vele", ajunge la baia Suda din nordul insulei Creta.
Aici se schimba vizite oficiale cu doua vase militare ancorate in port: "Condor"
(francez) si "Minerva" (italian). Se viziteaza §i portul Chaneea (in greaca:
Chania) din golful cu acela§i nume.

Pe 28 iulie, bricul "Mircea" parasqte baia Suda si porne§te spre

Alexandria. Dar, la putin timp dupa plecare, marea prezinta o "hula ingrijora-
toare", silind vasul "sa dea bands pang la 430", rastumand totul de pe bord. Se

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 91

trece totu§i cu bine prin stramtoarea Kasos (situate intre insula cu acela§i nume
§i capul Sideron din nord-estul insulei Creta), dar, la iqire, mecanicul anunta o
defectiune la motor. Fiindca in drum nu era nici un port unde sa se poata anco-
ra pentru reparatii, iar de intoarcere in porturile cele mai apropiate din Creta
sau Kasos nu putea fi vorba, din cauza vantului contrar, se continua drumul
spre Alexandria, navigandu-se numai cu ajutorul velelor. Dupa 32 de ore de

,mers sub vent cate 8 mile §i jumatate pe ord dupa o intalnire neateptata cu

un banc de rechini uriai, nava ancoreaza in stravechiul port Alexandria pe 31
iulie, orele 9 dimineata. La intrarea in port se pune in functiune motorul cu o
viteza redusa, cat ii permitea defectiunea ce avea sa fie remediata dupa anco-
rare. Vasul este intarnpinat de capitanul de port §i o barca a apitaniei portului
it conduce spre locul de ancorare.

Dupa schimbul de vizite oficiale, ofiterii §i echipajul viziteaza portul cu
urmele celebrului far §i orawl, unde Eugeniu Botez cauta sa descopere cat de
cat marturii ce ar desemna macar locul unde a fost Biblioteca din Alexandria.
Se viziteaza apoi Cairo §i Piramidele. 0 fotografie originala, avand consemnat
marginal "Atelier Zola Caire"7, pastrata printre manuscrisele autorului, ni-I
infati§eaza impreuna cu ceilalti ofiteri romani, pe camile, in fata Piramidelor.

In apropiere de Alexandria, in statiunea balneara Mesc II, scriitorului
militar i se ofera marea surpriza de a intalni un taraf de lautari plecati din tars
§i stabiliti in Egipt pentru a distra publicul din localuri cu cantece lautarqti.

Cateva cazuri de ciuma, banuite in portul Alexandria, scurteaza popa-
sul bricului in pitorescul port. In zorii zilei de 7 august vasul ridica ancora §i is
drumul spre Rodos. Un vent potrivnic i "marea huloasa", cu valuri de 7-8 m
inaltime, determine ca nava sa inainteze incet, ceea ce face ca de-abia in
dimineata zilei de 10 august sa ajunga in insula Cipru, deviati din drum cu vreo
20 mile. De aici, fard sa debarce, continua drumul spre Rodos, inaintand cu un
vent favorabil de 7-8 mile pe ord. In curand insa vasul este intampinat de o
crancena furtuna, care supune intregul echipaj la o grea incercare, a§a cum se
consemneaza in Jurnalul de bord al navei: "Spre seara zilei de 10 august insa,
nori negri incep a acoperi cerul in partea de vest, cari trec spre est acompaniati
de tunete §i fulgere; mai multe torente de apa se formeaza §i se sparg nu departe
de noi, can le a§teptam cu tunurile Nordenfeld incarcate. Vantul se schimba
brusc la N-V §i aduce o ploaie torentiala care dureaza cloud ore §i lini§tqte
marea. Tot in aceea§i zi, pe la orele 10 dimineata, intalnim in drum un barcaz
cu catargele Si velele rupte, cu 2 marinari aproape morti de foame, fiindca
rataceau de 3 zile pe mare. Am luat barcazul la remorca §i 1-am dus pang la
Rodos aprovizionand pe cei doi nenorociti cu hrand §i tutun, dandu-le 5i o
parama precum §i o vela veche pentru a-§i repara avariile cauzate de furtuna
care-i apucase chiar in dimineata zilei de 9 august, cand noi am fost nevoiti sa

92 CONSTANTIN MOHANU

ludrn drumul spre Cipru."8
La Rodos bricul "Mircea" soseste la 12 august, ancorand in rada chiar

in fata orasului. Debarcarea insa este oprita, intrucat vasul venea din Egipt unde
se semnalasera cazuri de ciuma. Aprovizionarea cu hrana si ape se face cu mare
greutate: barcile cu provizii opreau in dreptul bordului si de acolo totul se ridi-
ca pe vas cu ajutorul franghiilor.

In zorii zile de 14 august, pe un timp frumos, nava paraseste locul de
ancoraj §i trece pe langa insulele Tilos, Kos si Kalymnos. Noaptea insa, pe la
orele 11, un vent violent opreste bastimentul de a mai inainta §i-1 sileste sa se
reintoarcd spre Kalymnos pentru adapost. Prin intunerec bezna, vasul se stre-
coara, cu multa greutate, spre portul Kalymnos, trecand printr-o stramtoare in
largime de numai o mils Si jumAtate.

0 data furtuna trecuta, vaporul romanesc paraseste portul Kalymnos
(un mic orasel locuit de pescuitori de bureti) §i is drumul spre Samos pentru a
trece apoi prin stramtoarea dintre aceasta insula §i cea invecinata, Ikaria.
Vantul potrivnic sileste pe comandant sa renunte la trecerea stramtorii §i sa
caute adapost pentru noapte in portul Tigani din sudul insulei Samos, ca a doua
zi sa porneasca spre golful Smirna (in turca Izmir). Dupd ce trece prin stram-
toarea Chios, situate intre insula cu acelasi nume si peninsula turca Cesme,
vasul ancoreaza la 17 august in portul Vurlak din golful Izmir (Smirna).

Dupa zece zile de navigat pe mare, parcurse pe timp rau, intregul
echipaj astepta sa coboare pe uscat. Dar aici vasul este oprit in larg, pentru

carantina, 5 zile, alaturi de alt vapor care avea la bord rezervisti turci, adusi din
Yemen pentru repatriere. Ziva de 20 august, sarbatoarea nationals a Turciei
(ziva urcarii pe tron a sultanului Abdul Hamid II) surprinde vasul in carantina.
Totusi in ziva respective, bricul "Mircea", find in apele teritoriale ale Turciei,
participa la sarbatorire prin ridicarea pavoazului, iluminatii, focuri de artificii
§i focuri bengale.

Dupa cele 5 zile de carantina, vasul porneste spre portul Smirna. Aici
se viziteaza portul §i orasul, dar la 26 august ridica ancora, vasul urmand sa fie
prezent la Sulina in ziva fixate: 31 august. Zilele de carantina au scurtat sederea
preva... zuta pentru portul Smirna si a eliminat din program si vizitarea portului
Salonic, care fusese trecut initial in itinerariu. Vasul porneste spre insula
Lesbos §i, dupd ce parcurge stramtoarea Mitilini $i ocoleste capul Baba de pe
tarmul Anatoliei, ajunge la intrarea in Dardanele. Aici, la Cianak-Kaleh, vasul
romanesc este obligat sa ancoreze pang ce autoritatile turcesti iau legatura cu
Istanbulul, pentru a se informa asupra permisiei de trecere a vasului prin
Stramtori.

Dupd o noapte petrecuta intre tarmul european si cel asiatic, bricul
"Mircea" porneste la drum cu toate panzele arborate.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 93

Intoarcerea spre patrie se efectueaza in conditii favorabile. Prin Marea
de Marmara, se naviga cu ajutorul velelor, prin Bosfor nava trece lard greutati,
iar in Marea Neagra un vant bun din directia sud-est permite desfa§urarea
intregei velaturi, inaintandu-se cu 7-8 mile pe ora, ceea ce face ca nava sa
soseasca in portul Constanta pe 30 august, la orele 6 seara, cu o zi mai inainte
cleat se prevazuse. Bricul "Mircea" intra in port cu toate panzele in vant,
intampinat de cruci§atorul "Elisabeta" cu fanfara marinei §i cu toti marinarii pe
sarturi, salutand cu bonetele, in urale puternice. Vasul incheia o calatorie de
2720 mile marine.

Pe 2 septembrie se alcatuie§te Divizia de Mare ("Elisabeta", "Mircea"
§i canoniera "Grivita") pentru a ie§i in mare 2 zile pe saptamana. Intre 18 §i 28
septembrie locotenentul Eugeniu Botez participa la manevrele navale. La 3
octombrie toate navele sunt trecute in inspectie generala, dupa care bricul
"Mircea" ancoreaza in "portul mic" al Constantei, de unde va ie§i in larg doar
o data pe tuna pentru instructia ofiterilor §i elevilor din §colile marinei.

Debarcat, Eugeniu Botez i§i reia postul de director de studii la Scolile
de marina din Constanta.

La inceputul lui decembrie 1903 se Oa in Bucure§ti. Sublocotenentul
Negulescu Aure liu care ii tine locul in lipsa, dupa ce ii transmite cat de mult
este regretata absenta sa de catre "elevi, gradati §i cei mari", ii transmite
ultimele noutati: "dr. Racovski a plecat la Paris, dupa o frumoasa petrecere
aici"; profesorul Ion Fodor s-a reintors dupa concediul de boala, "dar nu a§a
cum ar fi dorit"; presa ii vine regulat: Romania militara, Monitorul oastei,
Tribuna liberals, Faru1.9

Face apoi o scurta vizita la Ia§i, potrivit unui legamant facut in urma cu
10 ani cu un coleg de la Scoala fiilor de militari: la "6 decembrie 1893, la 8
seara, la ora de meditatie la geometric (clasa a IV-a)" elevii Botez Eugeniu §i
Dubert T. Nicolai se angajeaza in scris: "ca peste 10 ani, adica in ziva de 6
decembrie 1903 (veacul al 20-lea) sa-§i dea mana in ora§ul Ia§i, invingand
orice piedeca, care ne-ar putea opri de la indeplinirea acestui legamant. Sa
traim astfel o zi impreuna, rumegand amintirile unei vremi apuse §i revazan-
du-ne loca§ul unde ne-am intalnit intaia oara."10 Din corespondenta pastrata, se
pare ca intalnirea nu s-a produs chiar la data fixata, dar a avut loc cu siguranta
in decembrie 1903.

In 1903-1904 locotenentul Eugeniu Botez ca director de studii la
Sco lile marinei figureaza repartizat la Divizia de Mare.11 Are in subordine,
deta§ati ca profesori, urmatorii ofiteri de marina: sublocot. Negulescu Aureliu

(viitorul publicist §i scriitor "Mo§ Delamare"), loctiitor al directorului de studii

in lipsa acestuia; cpt. Scodrea Vasile (cursul de navigatie); lt. Miclescu

Constantin, avand comanda companiei de aparare a portului Constanta, a pre-

94 CONSTANTIN MOHANU

dat cursuri de tactics maritima si fluviala; It. Sion Alfons (comandant al com-
paniei "Elisabeta", a predat cursurile de electricitate torpile); It. Mihailescu
Ion (cursul de artilerie); It. Georgescu Pompiliu (regulamentele de marina); It.
Puricescu Nicolae (matematici), sublocotenent Blebea Iulian (cursul de ita-
liana), precum si mecanicii Lapusneanu Gheorghe si Iordanescu (cursuri de
conducerea si manevrarea navei).

Darea de seams asupra mersului Scoalelor Marinei 1903-1904
atragea atentia asupra lipsei unor cursuri not litografiate, puse la punct cu

ultimele noutati. Se insista totodata asupra cursurilor de manevra la care s-a
realizat mai putin ca anul precedent: s-au facut exercitii mai mult in rada por-
tului, iarna grea impiedicand iesirile in larg.

Referitor la directorul de studii se arata ea ti -a exercitat functia "nomi-
nal", a fost mult timp in concediu din cauza sanatatiiu (dupa intoarcerea din
Arhipelag fusese mai mult timp bolnav de febra gastrica specified marinarilor),
drept pentru care n-a exercitat un control mai riguros asupra cursurilor. I se

reprosa totodata starea localului in care functionau scolile: local vechi

nereparat. De altfel, cladirile scolii erau atat de deteriorate, incat in toamna lui
1904 pans la reparatia for capitals cursurile se in la bordul navei-scoala
bricul "Mircea". (De-abia la 25 iunie 1908 se va inaugura noua cladire a
Scoalelor marinei din Constanta. Aceasta cladire adaposteste astazi Muzeul
Marinei Romane, infiintat in anul 1969.) Ca profesor s-a achitat bine la cur-
surile predate. Pentru anul viitor se propunea insa ca director de studii titular sa
fie, conform regulamentului, un "capitan" cu experienta, care sa indeplineasca
in acelasi timp 3i functia de comandant al companiei de aparare a portului.

In anul 1903-1904, pe langa functia de director de studii si profesor la
Sco lile de marina, preda si la gimnaziu (care va deveni, in 1911, Liceul de
baieti "Mircea cel Batran" din Constanta), find numit suplinitor la orele de
matematici 0i geografie ale profesorului I. Fodor, un bun prieten de al sau, ple-
cat pentru un timp de la catedra, find intr-un concediu medical de mai lungs

durata.13

Pentru corpul ofiteresc, ca 1i pentru intelectualitatea locals in cea mai
mare parte formats din cadre didactice orasul tomitan, cu milenara lui istorie,
prezenta nu numai o atractie irezistibila, dar 1i un prilej de mandrie de a fi con-
siderat un locuitor al acelui polis pontic, care, prin cercetari arheologice, ofer-
ea surprize zi de zi.

Constanta continuatoarea stravechiului Tomis, considerat in antichi-
tate "metropola Pontului", cetate infloritoare, ocrotita de Fortuna si Pontos
pastra vestigii de o inestimabila valoare stiintifica si artistica. Urmelor romane
care intregesc stralucit mostenirea lingvistica printre care tarm de la latines-
cul terminus li se adauga cele bizantine si genoveze. Bizantinii, in secolele

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 95

IV-X i-au spus Constantiana, apoi Constantia, dupa numele imparatului
Constantin cel Mare. Genovezii (sec. XII-XIV) care faceau comert pe Mare
Magiore (Marea cea Mare cum o intalnim §i in titulatura lui Mircea cel
Batran), acei negustori §i marinari intreprinzatori care au construit aici un dig
§i un far, pastrat pana azi sub numele de farul genovez i-au zis Constanza,
nume care a ajuns pans la noi. Sub ocupatia otomana, and Dobrogea este
transformata in sangeacat de Babadag §i incorporata vilaietului Rumeliei, cu

re§edinta la Silistra, turcii ii spun vechiului Tomis Kstendge, iar Marii Negre
Kara Deniz.
Constanta se mandrea in primul rand cu numele marelui Ovidiu care

si-a trait aici cei opt ani de exil, find inmormantat in portul tomitan. Aici, prin-
tre getii cu care treptat s-a imprietenit, a scris cele mai valoroase opere: Tristele
§i Ponticele, precum §i un poem didactic Halieuticon (Despre pescuit), pas-
trat fragmentar. Dupa propria-i marturisire, Ovidiu a scris §i o poems in limba
getilor, ceea ce i-a atras respectul §i laudele tomitanilor. Pe bung dreptate, poe-
tul Al. Gherghel afirma intr-o conferinta din 1935: "Am putea numi pe Ovidiu
cel dintai poet dobrogean..."14

In mod firesc, primul cerc literar din Constanta, fondat in 1897, a pur-

tat numele de "Ovidiu". (Cu zece ani inainte, la 30 august 1887, fusese
dezvelita la Constanta statuia lui Ovidiu, opera a sculptorului italian Ettore
Ferrari, care executase §i statuia lui Lincoln din Washington §i statuia lui

Garibaldi din Pisa.) In aceasta prima societate literary constanteana, initiata de
un grup de intelectuali, in frunte cu publicistul §i poetul Petru Vulcan, a activat
§i Eugeniu Botez in anii petrecuti la Constanta, ca si Joan Adam (profesor §i
magistrat la Constanta) §i Ion Minulescu si Dimitrie Anghel (functionari la
Serviciul cadastral constantean prin anii 1904-1906). La unele manifestari si
ezatori literare au fost invitati §i I. L. Caragiale, V. A. Urechia si Gr. Tocilescu.
Cercul literar "Ovidiu" a contribuit, Inca de la infiintare, la constituirea primei
biblioteci publice din Constanta. Prin donatii s-a ajuns in cativa ani la un fond
de carti de 3-4 mii de volume.

La Constanta, Eugeniu Botez a participat §i la unele actiuni §i initiative
ale Astrei dobrogene Si ale Filialei Constanta a "Ligii pentru unitatea culturala

a tuturor romanilor", la activitatile careia au participat ca invitati N. Iorga §i G.
Co§buc. Si, ca Si la Galati, Eugeniu Botez a sprijinit Universitatea populara in
scurtul timp cat a functionat aici.

Cel care la Galati jucase teatru in trupele de amatori, va sprijini §i la
Constanta impreuna cu ceilalti scriitori §i oameni de cultura miFarea
teatrala. In cladirea primariei sau in sala "Elpis", ridicata in 1895 de catre

comunitatea greceasca, s-au perindat mai ales in perioada estivala

numeroase trupe de teatru §i orchestre. La inceputul secolului, constantenii au

96 CONSTANTIN MOHANU

avut prilejul sa aplaude pe Constantin Nottara, Petre Liciu, Aristizza

Romanescu, Tony Bulandra si altii.

Cercul "Cultura", initiat de actorul si publicistul C. P. Dumitrescu
(Cassius) organizeaza spectacole teatrale cu o formatie proprie.

Pe tarmul tomitan se perindasera si cativa scriitori europeni, printre care
marele scriitor danez Hans Christian Andersen, care, in 1841, constata con-

trastul intre "casele modeste" si "coloanele mari de marmora si de piatra

cenusie ale unei epoci mai vechi".
Exista si la Constanta o organizare a muncitorimii, inclusiv a celei din

port, pe care Eugeniu Botez, impreuna cu alti ofiteri din marina, au cunos-
cut-o fara indoiala, atat in popasurile facute Intre escale, cat si ca director al
Scolilor de marina in anii 1902-1904. Un club at muncitorilor era Intemeiat
Inca de la 4 decembrie 1896, iar in anul urmator alt clubsafiliat la PSDMR salu-
ta congresul al IV-lea al partidului clasei muncitoare.15 In 1902 ia fiinta in por-
tul Constanta asociatia "Munca", "de economie si ajutor a muncitorilor din
toate neamurile16, ca in ianuarie 1906 sa ia fiinta aici primul sindicat cu o corn-

pozitie profesionala mixta.17

Printre principalele Intreprinderi mestesugaresti si industriale erau
Atelierele CFR, care continuau atelierul din 1860 Infiintat o data cu constru-
irea caii ferate Constanta-Cernavoda, si santierul naval construit in 1899.

In fruntea miscarilor revendicative ale muncitorimii constantene se
aflau N. Ghetu, Andrei Ionescu, Gh. Panaitescu-Palarieru, Aristide Karatzoli si
Cristian Racovski. Venit atunci din Franta, Cristian Racovski, ca dobrogean, isi
facea serviciul militar ca medic in garnizoana Constanta18.

0 stransa prietenie 1-a legat, atat cat a stat la Constanta, cat si dupa
aceea, de Joan N. Roman, "democrat sincer in idei, sentimente si fapte", cola-
borator la publicatiile progresiste Literature si stiinta, Evenimentul literar §i
Adevarul (la care a fost prim-redactor pans in 1893), care, dupa studii juridice
in Belgia, se stabileste avocat la Constanta. Ca director al ziarelor Drepturile
Dobrogei §i Farul, avand numeroase initiative pe plan social si cultural, loan
N. Roman devine una din personalitatile marcante ale Dobrogei, find ales
decan al baroului Constanta, vicepreFdinte al Consiliului general judetean si
primar al municipiului Constanta. In aceste functii a raspuns la multe din
chemarile lui Jean Bart privind propaganda maritime si fluviala si mai tarziu

asistenta socials. Peste ani, Jean Bart va evoca figura "ilustrului cetatean", cu
prilejul inaugurarii unui bust la Constanta: "Nu pot sa uit farmecul povestirilor
sale, amintirile despre Eminescu si «Academia» de la Bolta-Rece a Iasului
artistic si cultural. Pe malul marii, in jurul unei mese, ne delectam la taifasul
cu acest om de spirit care radia simpatie, humor si optimism. $i totusi aceasta
fire de artist era un vajnic luptator pentru dreptate si adevar."19

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 97

La Constanta, Eugeniu Botez leaga prietenie cu "corpul didactic" 5i in
special cu Joan Adam, "primul scriitor in ordine... alfabetica", a§a cum i se
adresau prietenii, autor al unor volume ca Voia marii, Pe Dunare (1904),
Constanta pitoreasca (1908). Scriitorul astazi aproape uitat a indeplinit,
rand pe rand, diverse functii in a§ezarea tomitanta: invatator, profesor, magis-
trat, secretar la primarie. In compania lui Eugeniu Botez, se imbarca adesea pe
vapor pentru calatorii pe Dunare sau in largul marii, pe cand predau amandoi
la liceul "Mircea cel Baran" loan Adam era profesor de franceza. Impreuna
intreprind o calatorie in Gibraltar in vara lui 1904.

Imediat dupa venirea la Constanta, scriitorul relata fratelui sau Octav
Botez: "Aici, la Constanta, sunt in prietenia corpului didactic. In general, slabi
in carte §i vederi; totu5i sunt §i cativa buni. Sunt foarte bine cu Adam, autorul

romanului Ratacire..."20 Pornind de la cele constatate la majoritatea

dascalimii constantene, se simtea obligat sa -5i sfatuiasca fratele: "Asculta,
draga Octav, cateva sfaturi: invata-te, deprinde-te a lucra §i scrie in afara de
citit, pentru ca pe viitor sa poti produce; numai a§a to poti impune §i ridica dea-
supra nivelului comun dascalesc"21.

Cat a stat la Constanta in calitate de director de studii la Scolile de ma-
rina, Eugeniu Botez are prilejul sa cunoasca foarte multa lume §i sa lege stranse
prietenii cu scriitori care vizitau Constanta in sezonul estival. Era vizitat ade-
sea pe bricul "Mircea", atunci cand protocolul militar o permitea.

Era un om sociabil, comunicativ. Multi dintre colegi §i subalterni

gaseau in el un pretios sfatuitor. Intretine §i o ampla corespondenta, in care sunt

dezbatute §i probleme sociale §i de viata in general. In noiembrie 1902, un prie-
ten din Bucure§ti ii scria: "Scrisorile tale mi-au folosit foarte mult §i le pastrez

ca o doctorie pentru vremuri grele."22 Corespondenta o primea pe adresa
*coalelor de marina, in localul carora i§i avea locuinta ca director de studii, sau
pe vasul "Mircea", multe din scrisori sunt adresate: "Lt. Eugen Botez, in
Marina, pe «Mircea»".

Alteori primea scrisori de la oameni simpli, fo§ti soldati in marina: un
Ilie Opri§ Pa§alica, agricultor din Cilieni Romanati.

Cu toate ca. in Revista maritima revista lunara Eugeniu Botez
tiparise, in 1900-1901, noud capitole sau fragmente din Razboiul pe Dunfire,
editarea acestei carti se va realiza de-abia in 1904, in colaborare cu It. N.
Kiritescu. Este greu de delimitat cu prccizie contributia fiecaruia din cei doi la
realizarea primei carti ce-§i propum:1 sa relateze asupra luptelor purtate la
Dunare de catre armata romana. Contributia lui Eugeniu Botez ramane insa
precumpanitoare, chiar daca luam in discutie numai cele tiparite de el in
Romania maritima §i semnate la sumarul final al revistei pe intregul an "s.
locot. Eugen Botez", iar in cuprinsul revistei "B". Din cele noua fragmente

98 CONSTANTIN MOHANU

publicate incepand din nr. 4 al revistei (iunie 1900), opt sunt dedicate unor
aspecte ale luptelor fluviale §i maritime din Razboiul de independents din
1877-1878, relatand despre distrugerea vaselor militare turce§ti "Lufti-Gelil",
"Hivzi-Rahmann", barajele de torpile de la Har§ova, Parapanu si Corabia, ata-
cul motonavelor de la Nicopoli, duelurile de artilerie pe Dunare, alegerea
punctelor de fortare a Dunarii, atacul asupra Sulinei §i a punctelor din Delta
ocupate de otomani etc. Primul fragment constituie un capitol introductiv
(Note istorice. Forte le militare pe uscat 9i pe ape). Chiar dace la includerea
in volum aceste capitole au fost revazute, restructurate ai implicit completate,
si in forma for definitive se recunoate stilul si limbajul propriu lui Jean Bart,
a§a cum se intampla §i in celelalte capitole. Locotenentul Nicolae Kiritescu a
fost mai degraba un ajutor, un colaborator pentru cea de a doua parte a lucrarii,
a§a cum se desprinde §i dintr-o scrisoare trimisa fratelui sau Octav Botez:
"Lucrarea pe care de mult o incepusem, Razboiul pe Dunare, nu am nici
vreme, nici energie de a lucra; e pacat insa a lasa atata material adunat Si juma-
tate carte, de aceea mi-am luat un camarad colaborator".23

Lucrarea apare spre sfar§itul anului 1904. La 1 septembrie avea deja un
"referat foarte favorabil" din partea Biroului operatiunilor din Ministerul de
Razboi §i urma sal fie supusa Comitetului Consultativ al Statului Major la prima
intrunire, dupa intoarcerea membrilor Comitetului din concediu.24

In cadrul armatei §i indeosebi al marinei lucrarea este primita favorabil.
Multi se intrebau ce cauta pe coperta §i N. Kiritescu, deoarece acesta nu publi-
case nimic sub semnatura proprie. Era chiar ironizat colegial: "Eu insa nu am
putut §i nu pot pricepe ce cauta Kiritescu acolo, caci desigur nu este cazul aici
al Fratilor Goncourt. Ori zici: ca din momentul ce ti-ai stabilit reputatia, de ce
pe langa tine sa nu la§i a trece Si un altul. Ei ce sa-i faci a§a zice doctrina socia-

lista!25

Lucrarea din 1904 reprezenta doar primul volum al lucrarii, a§a cum se
consemna i in titlu: Razboiul pe Dunare, volumul I. Operatiile fluviale si
maritime ale Razboiului din 1877-1878. Coperta interioara mentiona 1i volu-
mul II: Elemente de tactics fluviala, insa acesta n-a mai aparut nici in 1904 §i
nici mai tarziu. Refacut partial, intregit cu o sectiune inedita §i prefatat de
generalul Constantin Harjeu (profesor la $coala superioara de razboi intr-un
timp, autorul unei istorii a armatei de geniu, §i ministru de Razboi in 1913),
volumul este reeditat in toamna anului 1905. Este recenzat in Romania ilus-
trata, numarul pe octombrie.

Retiparirea intr-o noua editie a primului volum din Razboiul pe

Dunare s-a taraganat destul de mult. In noua forma, lucrarea fusese inaintata
pentru viza la Comandamentul Marinei §i la minister. Dar avizul de imprimare,
impreuna cu cel de al doilea volum, intarzia. Caderea guvernului si schimbarea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 99

ministrului de Razboi complica lucrurile. Referitor la odiseea lucrarii, plimbata
prin diferite birouri §i sertare, comandorul Cezar Boerescu de la Divizia de
Mare i se adresa lui Eugeniu Botez, la Calara§i: "S-or fi intrebat §oarecii de prin
sertare, bre, ce gust are §i cagulia asta? Dar autorului ce gust i-a venit sa ne-o
trimeata pe§che§ sa o roadem? Iar bietul autor a§teapta la Ca lara§i rezultatul...
roaderei §oarecilor. Bine pans aici. Dar acum cand a cazut Port-Arthur §i guver-
nul, lucrul s-a complicat. Se vede bine ca o flota slabs §i un guvern slab sunt
destinate peirei, chiar dace se inchid in ca§cavalurile Bancei Nationale, destul

sa poata fi bombardate de pe colina de 203 m a Dealului Mitropoliei din

Bucure§ti."26

La inceputul lunii mai 1905, Eugeniu Botez se afla la Bucure§ti pentru
a se interesa de soarta lucrarii care nu mai obtinea aprobarea pentru imprimare,
plimbandu-se intre Statul Major §i Comandamentul Marinei, "sou de la Ana la

Caiafa".27

Initial, autorii au continuat lucrul, intentionand §i editarea celui de al
doilea volum al lucrarii, Elemente de tactics fluviala. Lucrul este intrerupt
atat de greutatile ivite in documentare §i informare, cat mai ales datorita faptu-
lui ca volumul I al lucrarii prezentat Academiei Romane pentru premiere este
respins,in urma raportului prezentat de D. Onciul.

In §edinta din 17 aprilie 1907, cand la Sectia istorica se discuta asupra

lucrarii Razboiul pe Dunare de locotenentii Botez Eugeniu §i Kiritescu

Nicolae lucrare propusa pentru premiul "Adamachi" raportorul, D. Onciul,
dupd ce arata a lucrarea are meritul de a fi adunat materialul privitor la ope-
ratiunile pe Dunare in razboiul ruso-romano-turc, din izvoarele romane§ti §i
publicatiile straine, facea insa rezerva ea "expunerea lass de dorit cu privire
atat la metoda, cat §i la forma". Totodata enumera "inexactitati" §i "pareri
gre§ite", drept pentru care conchidea ca in fata unor "asemenea neajunsuri,
cartea nu poate fi recomandata pentru premiere".28 Arata de asemenea ca titlul
este intr-un fel impropriu, intrucat cartea trateala §i despre operatiunile din

Marea Neagra.
Respingerea se face intr-un mod prea drastic fata de mult prea putinele

inexactitati §i erori enuntate §i acestea numai din introducerea lucrarii.
In aceea§i §edinta este respinsa, in urma raportului lui Gr. Tocilescu, i

lucrarea altui militar: Istoria marinei romfine in curs de 18 secole, elaborate
de locot.-comandorul C. Ciuchi, cu prilejul Expozitiei din 1906.

Urmare a raportului lui A. D. Xenopol, este respinsa tot atunci §i
lucrarea lui Vasile Kogalniceanu, Chestiunea taraneasca (1906), consideran-
du-se grqita teza fundamentals a lucrarii: o noud impartire catre tarani a marii

proprietati, raportul sustinand ca raul putea fi remediat prin "cloud masuri mari
i urgente": 1. Prin revizuirea §i u§urarea tocmelilor agricole prin intervenirea
Statului §i 2. Inlesnirea arendarii mo§iilor catre tarani.29