Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

200 CONSTANTIN MOHANU

Golescu, Nicolae Filimon, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu,
V. Alecsandri sau Ion Codru-Dragusanu, Asachi, Theodor Codrescu, G. Barit,
Laurian, Aron Densusianu, A. Pelimon, Pantazi Ghica, D. Ralet, G. Sion,
N. Quintescu, Iacob Negruzzi, A. D. Xenopol, volume cu note de calatorie de-
dicate exclusiv voiajului marin lipseau cu desavarsire. Calatoria pe apa si
implicit consemnarea ei nu putea fi insa evitata chiar in paginile scriitorilor
mentionati mai sus. Asa se face ca Dinicu Golescu, primul roman care cala-
toreste cu "corabia cu aburi", in Insemnare a calatoriei... (1825), descrie
intr-un capitol, drumul pe apa de la Triest la Venetia (lui ii datoram si prima
descriere facuta unui vapor: "Vaporul este o corabie care merge pe mare cu un
mestesug de foc..."); Ion Codru-Dragusanu, plecat din Dragusul Fagarasului sa
cunoasca "rotondul lumii", ne relateaza in cateva capitole din Peregrinul tran-

silvan calatoria pe o "bombards" din portul Villafranca, de Tanga Nisa, in insu-
la Elba si de acolo la Neapole si Genova; I. Heliade Radulescu, in Amintirile
si impresiile unui proscris, consemneaza in cateva pagini "impresiile" directe,
"frapante" ale unei calatorii cu "piroscafa" de la Lyon la Istanbul; Alecsandri,
in Ca 'Rorie in Africa, are un amplu capitol Pe mare; iar Bolintineanu, cel
care cultiva "dorul calatoriei", in versuri, o data cu o note de exotism (Florile
Bosforului, Conrad), ne-a lasat in cartile de calatorii si capitole care au ca
obiect calatoria pe apa, pe Dunare si in Mediterana prin Arhipelagul Grecesc,
pagini pline de pitoresc, care, impreuna cu o parte din versuri, fac din autorul
for unul din cei dintai poeti ai marii in literatura noastra.

0 literatura a marii se infiripa la not relativ tarziu, dar referiri la mare
intalnim inca de la cronicari, insa fara pretentii de literatura. Reprezentari izo-
late legate de mare inregistreaza literatura cults pentru prima data la mitropo-
litul Varlaam, care, in Cartea de invatatura (1643), in primele incercari de
versificatie strecurate aici, este si autorul primelor versuri din poezia cults de-
dicate marii ("Valuri multe ridica furtuna pe mare; / Mai vartos gandul omului
intru lucru ce are!"). Iar Antim Ivireanu, cu mult inainte de Eminescu, numeste
luna "stapana marii" si tot el ne-a lasat cea dintai imagine plastics a furtunii pe
mare.

"Matca fluids a existentei", "albie primordiala a vietii" asa cum o
vedeau filozofii antici, "mare aeternum" si-a atras si poezia din toate tim-

purile: poetii, ca gi muzicienii si pictorii, "i-au surprins duhul zbuciumat si nes-
tatornicia, fixandu-le in tiparele versului, i-au facut fluids si miscatoare neclin-
tirea, punand-o sa freamate in undele poeziei"5.

G. Calinescu, intr-un eseu despre Universul poeziei, a§eza apa ele-
mentul fluid intre elementele capabile de cele mai mari reverberatii poetice6,
iar cu privire la lirica eminesciana afirma ca "neptunismul este la Eminescu o
atitudine fundamentala... "7

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 201

Dace pang la Eminescu lirica marii este prezenta la putini poeti Si
intr-un chip aproape sporadic (Ienachita Vacarescu, Iancu Vacarescu,
Bolintineanu, Alecsandri, Samson Bodnarescu), la poetii posteminescieni
metaforele marii se revarsa in puternice efluvii, deli se parea, la un moment
dat, ca Luceafarul poeziei romane§ti secatuise toate metaforele cu referire la

elementul marin. Macedonski in versuri (Lewki) si in proza (Thalassa -

numele grecesc al marii versiune romaneasca dupe Le Calvaire de feu),
Dimitrie Anghel, Ion Minulescu (prin care portul tomitan intra in poezia noas-
tra), Octavian Goga, Ion Pillat, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, V. Voiculescu,
Ion Vinea, Victor Eftimiu aduc note inedite si florilegii de profund lirism in
cantarea marii.

Dar la conturarea expresivitatii liricii marii, cat §i la proza cu subiecte
marine a contribuit mai ales cunoa§terea marii, prin calatorii in "imparatia
apelor". "Calatoria" ca atare sau calatoria cutarui sau cutarui scriitor este pusa
adesea in legatura cu structura §i formatia lui sufleteasca, dar pasiunea pentru
voiaj izvora 0i din dorinta de a cunoate alte spatii fapt cu deosebire evident
spre sfar§itul secolului al XIX-lea, o data cu deschiderea in mai mare masura
Care lumea dinafard, prin interesul sporit pentru locuri istorice Ii pitore§ti si,
implicit, prin perfectionarea mijloacelor de circulatie pe uscat §i pe apa.8 Si,
intr-adevar, spre finele veacului al XIX-lea si in primul deceniu al secolului al
XX-lea apar numeroase carti de calatorie, dintre care insa din pacate foarte
putine se vor ridica la nivelul memorialelor lasate de Alecsandri, Bolintineanu
si alti clasici.

Tentatia insemnarilor de calatorie este prezenta nu numai la scriitori li
ziar4ti, ci §i la oameni de cele mai diverse profesiuni (profesori, oameni de
§tiinta care calatoresc in interes stiintific sau participa la diferite congrese inter-
nationale etc.).

Spicuind presa vremii §i cercetand cartile aparute, constatam ca notele
si insemnarile de calatorie se inmultesc vertiginos in pragul secolului al XX-lea,
atentia indreptandu-se spre alte Si alte meridiane. Acum intalnim primii
exploratori sit calatori romani in America de Suds, si in cea de Nord 10, in
Africa", la Polul Nord §i in jurul Pamantului12, la Polul Sud13 etc.

Cu toate acestea, o literature inchinata vietii pe mare, marinarilor,
insemnari si note de calatorie de la bordul navei nu avem pang la aparitia, in
1901, a Jurnalului de bord si a Schitelor marine si militare ale lui Jean
Bart14, cuprinse intr-un singur volum, sub titlul Jurnal de bord. Pe drept
cuvant putem spune ca acum patrunde pentru prima data in proza noastra lite-
rary "candida nava cu panzele desfacute", cum afirma G. Calinescu.

"Jurnalul" de calatorie §i indeosebi "jurnalul de bord" se numara printre
primele forme de manifestare a literaturii de calatorie pe ape. Din calatoriile

202 CONSTANTIN MOHANU

intreprinse pe mari si ocean s-a pastrat Jurnalul de bord al lui Cristofor

Columb, consemnat de insusi conducatorul expeditiei. Pigafetta, martor ocular,
a relatat, prin insemnari zilnice, calatoria lui Magellan in jurul pamantului
(Relazione del primo viaggio intorno at mondo), iar Cook i§i consemneaza
calatoria si descoperirile desi posterior expeditiei tot intr-un Jurnal.

Primul jurnal de bord propriu-zis al unei nave romanesti Cara pretentii
de literatura it constituie Jurnalul de bord at navei "Marita" (8 decembrie
1834 5 iunie 1835)15, pe ruta Sulina-Constantinopole, dus §i intors. "Jurnalul"
apartine lui Giorgio Bruso, marinar italian imbarcat pe nava, si este redactat in
limba materna a acestuia.

Desigur, la inceput, jurnalele de bord relatau schematic fapte §i intam-
plari care erau trecute "la raboj" sau i§i propuneau in cazul unor drumuri pe
ape nestrabatute pans atunci informarea precise, fara pretentii literare, ca in
"memoriile" de specialitate ale geografilor, geologilor sau etnografilor. Dar, nu
de putine ori, si in acest stadiu al jurnalului de calatorie isi face loc treptat, dace
nu "fictiunea" cel putin "naratiunea" ce determind ca unele insemnari de cala-
torie pe ape sa depaseasca atitudinea strict informative si sa bats la portile
"frontierelor literaturii"16. In felul acesta, la multe jurnale de calatorie, valoarea
for informativ-documentary este dublata de una literary.

intalnim insa cazuri cand "jurnalul de bord" serveste doar ca pretext
pentru literatura, voiajul insusi find intreprins ca o "calatorie literary ". Guy de
Maupassant, dupe ce devine cunoscut prin numeroasele-i volume de nuvele,
intreprinde, pe propriu-i iaht, cateva croaziere in Mediterana a caror amintire o
consemneaza in volume de excelente pagini literare, ca Au soleil (1884), La
vie errante (1890), iar unul consemnand chiar in titlu "Jurnalul de bord": Sur
l'eau. Blanc et bleu. Livre de bord'? (1888). Un Ardengo Soficci, pictor si li-
terat, tipareste in 1915 un Jurnal de bord, iar Pierre Mac Orlan (pseudonimul
lui Pierre Dumarchey), cel care cauta cu predilectie in scrierile sale periferiile
marilor orase-porturi si cultiva nostalgia peregrinarilor pe mare, este autorul
mai multor carti dedicate vietii de bord si echipajului marin, printre care si Le
Chant de Pequipage (1918) si A bord de "Pttoile Matutine"(1920).

Ori din ce unghi am privi opera literary a lui Jean Bart, nu putem face
abstractie de faptul ca in tot ce are mai realizat, mai durabil ea apartine unui
alter de marina, unui marinar profesionist, chiar numele sub care a intrat in

literatura romans comandorul Eugeniu Botez acela de Jean Bart find

imprumutat de la unul din "stapanii" marilor18 acei "Maitres de la mer", cum
ii denumea un autor de note de calatorii, Eugene Melchior vicomte de Vogile19
(diplomat de cariera).

In literatura europeana si indeosebi cea franceza intalnim numerosi
"marinari-scriitori", ceea ce a facut pe Thibaudet ca, in unul din articolele sale

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 203

dedicate literaturii de calatorii, Peisages (1927), articol inclus postum in al
doilea volum de Reflexions sur la litterature (1941), sa remarce aparitia unei
literaturi de voiaj colorata diferit, dupa profesii, cum ar fi "romanele marina-
rilor", la care criticul francez alatura si "romanele diplomatilor". Intre
romancierii fo§ti ofiteri de marina capitani de vapor sau comandori citeaza
pe Pierre Lotim Si Claude Farrere21, scriitori francezi care ne-au vizitat tara,
primul oaspete la Pele§, invitat de Carmen Sylva (exists Si o corespondenta
literar-sentimentala intre cei doi), iar Farrere calatorind pe Dunare §1 in

Dobrogea.
Din aceea§i familie de marinari-scriitori face parte si Joseph Conrad,

scriitor de limbs engleza, dar polonez de origine, pe adevaratul nume Joseph
Teodor Konrad Korzeniowski, care, indragind viata de marinar, se inroleaza
mai intai in flota comerciala franceza, apoi in cea engleza, unde, obtinand
diploma de capitan de vapor, navigheaza in Oceanul Indian §i marile Orientului
indepartat. Experienta de marinar, fructificata ulterior in povestiri §i romane, ii
aduce faima de "romancier al marii" §i "autor de aventuri maritime §i exotice".

In literatura romans, cu exceptia lui Victor Vlad Delamarina, autorul

unei incercari juvenile de insemnari de la bordul navelor "Mircea" §i
"Elisabeta" §i de Ionescu-Johnson, cu u§oarele insemnari de marinar,

comandorul Eugeniu Botez ramane singurul marinar-scriitor in adevaratul sens
al cuvantului, aka cum maiorul G. Braescu ramane prozatorul militar mai
important, fard a ne referi la poeti (Vasile Car lova §i junimi§tii Th. erbanescu,
N. Schelitti) .

Thibaudet, care intr-un articol de tinerete (Genul literar al calatoriei
1912, dedicat unui volum de Maurice Barres, incercase §i o sistematizare a

literaturii de calatorii ("Calatoria descriptiva", "Pelerinajul clasic", §i

"Pelerinajul romantic"), releva ca o caracteristica esentiala a literaturii mari-
narilor exotismul, un exotism care-§i schimba in permanents fizionomia de
la o escala la alta, indeosebi la acei marinari-scriitori la care predomina ele-
mentul descriptiv, ca Pierre Loti de exemplu.

Elementul exotic ramane una din notele fundamentale §i la scriitorul
Jean Bart, prin insu5i genul literar abordat, prin natura scrierilor sale, fie ca sunt
intitulate "Jurnale de bord", "Schite marine" sau "Note de calatorie". Dar ele-
mentul exotic depa§e§te genul preferat de scriitor §i vine sa nuanteze chiar
scrieri al caror cadru este plasat in fruntarii autohtone, cu corectivul necesar ca
actiunea, in cele mai multe dintre acestea, se petrece de-a lungul Dundrii, in

Delta, la tarmul Mani Negre sau in acea pitoreasca Sulina, imortalizata de scri-

itor prin numele simbolic de "Europolis", orapl-port, situat acolo, unde

"batranul Danubiu i§i pierde §i apa §i numele in mare".
Nota exotica din cele trei Jurnale de bord (primul in 1901, care descrie

204 CONSTANTIN MOHANU

tarmurile Anatoliei, Din cel de-al doilea "Jurnal de bord", cu relatari din
Arhipelagul Grecesc tiparit in 1916, impreuna cu textul reeditat al celui din-
tai §i In Gibraltar, 1923, aparut in partea a doua a volumului Printesa
Bibita) se extinde asupra Americii, cu volumul Peste Ocean (1926, reeditat in

1929), una din cele dintai carti romane§ti dedicate Lumii Noi, §i asupra Marii
Britanii prin Intrarea cainilor in Anglia este strict oprita. Un anume exotism
se desprinde 8i din ciclurile Scrisori din Elvetia §i Scrisori din Orient (Egipt,
Turcia, Palestina) din volumul Insemnari si Amintiri (1928), dar acestea se
definesc in primul rand ca "publicistica", autorul acordandu-le insa importanta
cuvenita prin includerea for in volum. Un ciclu sau poate chiar o carte cu note
de calatorie in Scandinavia §i Olanda a ramas doar in faza de proiect.

Actiunea celorlalte scrieri ale lui Jean Bart ne referim la cele mai rea-
lizate e dominata, ca §i poeziile tomitane ale lui Minulescu, de sosiri §i plecari
de vapoare: Moartea pilotului, Dupa furtuna, Cimitirul maritim, Pleca un
vapor din port, Fara permis de export, Escadra intra in port etc., unele din
acestea fiind incluse in volumul intitulat Schite marine din lumea porturilor.
Dar §i nuvelele scriitorului au un cadru portuar, maritim sau fluvial: Printesa
Bibita Sulina; Datorii uitate §i Dupa douazeci de ani Calara§i, ora§e-por-
turi in care ofiterul de marina a zabovit, fiind comisar maritim sau capitan de
port, iar actiunea romanului Europolis se petrece tot in Sulina, cel mai inde-
partat punct al taxii apropiat insa de larg 8i necunoscut.

A§a cum s-a aratat, literatura de calatorii are la baza cel putin partial
memorialistica, daca nu se constituie ea insa§i in "memorial": "Privita
dintr-un unghi mai ingust, literatura de calatorie pare a fi doar un teritoriu pe
continentul vast al memorialisticii, cel putin in masura in care nu intervin per-
sonajele plasmuite §i fabulatia".22 Lucrul pare firesc, mai ales in cazul cand
autorii folosesc mijloacele cunoscute: jurnalul, memoriile niemorialul, cum
se spunea in secolul trecut sau "scrisorile". Dar paginile inspirate de calato-
rie sunt insa §i altceva decat o rubrics a memorialisticii, contactul cu literatura
facandu-se pe numeroase cai.

Trairi retrospective, filtrate prin prisma concluziilor desprinse in urma
experientei de viata parcurse, memoriile, confesiunile §i autobiografiile literare
sunt forme rectificate ale trairii, autocenzurarea intervenind adesea in proportii
deloc neglijabile. De aici §i natura for subiectiva, ca §i in cazul jurnalelor
intime, cu corectivul ca "jurnalul" este prin insa§i definitia lui o traire ne-
mijlocita a vietii prezente, o expresie a unor sentimente §i senzatii ale autoru-
lui in momentul in care scrie. Exists deci deosebiri structurale intre jumal §i
celelalte specii inrudite, jurnalul literar asigurand o mai mare doza de autenti-
citate prin situarea nemijlocita a autorului in centrul gravitational al celor
relatate, in timp ce memoriile, confesiunile Si autobiografiile literare redau un

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 205

continut de viata consumat anterior.

Jurnalul de bord al lui Jean Bart ar fi trebuit sa fie dupd tiparele

clasice ale genului un jurnal "zilnic". Si totu§i nu este a5a. Nu notatia cotidi-
and a celor relatate primeaza, nu consemnarea faptelor petrecute in calatoria pe
apa, ci "impresiile" unui ofiter de marina, imbarcat pentru prima data intr-o
cursa mai lungs, impresii, e drept, relatate la scurt timp dupa voiajul intreprins,
dar departe de a constitui un jurnal, chiar daca le intituleaza ca atare: Jurnal de
bord. Desigur notatia directa, cotidiana §i chiar pastrata ca atare in ultima
forma a scrierii nu lipse§te, dar nu putine sunt capitolele care, de§i poarta ca
subtitlu data escalei §i portul vizitat, se definesc ca "trairi retrospective", insa

destul de apropiate in timp, drept pentru care Jurnalul de bord al lui Jean
Bart lass impresia de traire nemijlocita a celor relatate, o participare directa,
dezvaluita mai ales de incarcatura emotionala a faptelor. Mult mai aproape de
memorii, de evocare in timp, este scrierea Peste Ocean, aparuta in 1926, care
relateaza insa calatoria intreprinsa in S.U.A. cu multi ani inainte, in 1912.

Deci in cazul notelor de calatorie ale lui Jean Bart, indeosebi la primul
volum, Jurnal de bord (jurnalul propriu-zis, rard schitele marine i militare),
avem de-a face cu impresii directe, trane nemijlocit. Ca in orice jurnal de cala-
torie ramas bineinteles la forma lui clasica relatarea se face la modul linear,
punctata find de zilele ce se scurg §i porturile de pe tarmurile Marii Negre,
unde bricul "Mircea" face escale Si care dau titlul i celor 12 capitole ale
Jurnalul de bord. Digresiunile aproape ea sunt inexistente si atunci cand se
fac, ele sunt in stransa legatura cu un anume moment al calatoriei, pe care
autorul vrea sä-1 nuanteze in mod deosebit, aka cum se intampla in primul capi-
tol cand vaporul se pregate§te sa paraseasca rada portului Sulina:

"Visele mi se implineau... acele vise care imi mangaiasera viata trista
de §coala.... 0 viata de copil chinuit, ingropat intre zidurile coalelor mi-
litare...

Ah!... de ate ori, inainte de a ma prinde somnul, zacand a§a intr-o

toropeala pacinica §i dulce, intre vis §i viata, inaripata inchipuire i§i lua zborul
i inflacarand simtirea ma purta prin locuri nevazute, dar aka de frumoase i
atat de mult visate.

De ate ori nu ma-ntrebasem cu prietenul ce dormea la cap cu mine:
«- Tu pe unde to afli acum?
- Eu9 a eu sunt departe... pe valurile Mediteranei, spre Italia...
pe coastele Calabriei.»
Ce bine le cuno§team aceste locuri din atlasul geografic, bineinteles."
De asemenea lipsesc in Jurnalul de bord elementele livre§ti, destul de
des intalnite in alte scrieri de calatorie, fie prin eruditia autorilor, fie prin
asocierile care se fac. In Calatoriile lui Bolintineanu de altfel pagini de

206 CONSTANTIN MOHANU

literatura excelenta luate in ansamblu intalnim fragmente inspirate din cala-
torii francezi, autorul insu§i facanduli excursiile la Piramide sau la Ierusalim
cu volumele scriitorilor romantici francezi in geamantanul de voiaj, din opera
carora s-a infruptat copios.

Note le de calatorie ale lui Jean Bart sunt prin natura genului memo-
rialistica. Dar critica literare prin condeiele cele mai autorizate a trecut sub
semnul memorialisticii, in mare parte, §i celalalt sector al creatiei literare
apartinand lui Jean Bart. G. Calinescu afirma despre nuvelele lui ca sunt "mai
degraba ni§te amintiri, foarte u§or rectificate"23. Iar Tudor Vianu definind
literatura lui Jean Bart, in general afirma ca este "un amestec dozat de fan-
tezie §i lucruri traite, ba chiar aceasta din urma este vana care le imprumuta pu-
terea ce inlantuie §i convinge"24. Miezul scrierilor de calatorie 11 constituie fap-
tul trait, autenticul. Autorul insu§i face afirmatii similare: "Ca scriitor realist,
fara multa fantezie, am incercat sa redau lucruri vazute §i traite"25.

In general, intreaga opera a lui Jean Bart, inclusiv romanul Europolis,
lase impresia de "lucru trait". Scriitorul are cum ar zice Gide "cultul faptu-
lui divers", poseda talentul de a alege dintre cele vazute §i auzite acele fapte §i
evenimente care sunt "prin ele insele literare". Povestirea, re-crearea, nu dena-
tureaza faptul in sine, nu-1 indeparteaza prea mult de modul in care s-a petre-
cut in realitate. Aceasta "tehnica obiectiva" ofera scrisului lui Jean Bart doua
insu§iri fundamentale: simplitate §i naturalete.

0 note caracteristica a primelor scrieri de calatorie ale lui Jean Bart, a
Jurnalului de bord, este sinceritatea, dublata de un sentimentalism izvorat din
participarea totala a autorului la cele relatate, autorul insu§i ca ofiter de ma-
rina find membru al echipajului de pe vas §i executand intocmai comenzile
marinare§ti. Dar evocarea autentica a vietii de bord nu se putea face fare a se
apela la terminologia marinareasca, adusa pentru prima data la noi, intr-o opera
literare, a§a cum remarca G. Calinescu: "Adevarata originalitate a u§oarelor
insemnari din Jurnalul de bord al lui Jean Bart (Eugeniu P. Botez) este de a
divulga intr-o opera literare terminologia marinareasca, cu acea gratioasa
savoare erudite ce aminte§te Nautica lui Baldi"26. Astfel, literatura de calatorii
a lui Jean Bart i in primul rand "Jurnalele de bord" abunda de termeni navali
Si comenzi marinare§ti care se integreaza organic textului aducand un anume
parfum marin §i o nuanta de exotic: vasul pierdut in larg e marginit spre cele
patru puncte cardinale de prora, pupa, babord, tribord; pe punte rasund sifli-
ile; lantul ancorei luneca prin nark rasucit pe cabestan, care e invartit cu aju-
torul manelelor; matelotii se urea in arborada, un marinar (gabierul) sta de
veghe in gabie; ofiterul de cart roste§te capul la compas, cu ochii la linia de
credinta; la pic sunt lumini albe, farurile au eclat; marinarii ung carena §i
spala puntea vaporului cu apa din gheordele; vasele cu pane au: sarturi,

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 207

zburatori, cruceta, duneta, teoga, bompres, o randunica, o vela-straiului,

o randa; iar pe punte se-ncruciseaza din timp in timp comenzile: Vira! Lunga!

Mo la! Bun cart inainte! Bun cart inapoi! Bun cart peste tot! Banda tri-
bord! Banda babord! Gata de volta-n vant!

In literatura romaneasca de la inceputul secolului plind de lanuri §i
pasuni termenii marinare§ti, care, pentru prima data bateau la poarta litera-
turii, au surprins placut. Unii critici traditionalisti i-au considerat insa daca nu
in intregime, cel putin in majoritate drept "elemente rele", care nu aveau ce
cauta intr-o scriere literara. De pe o astfel de pozitie vorbeste Ion Bianu in
raportul sau prezentat la Academie, cand, cu toate ca pledeaza pentru premierea
primului volum al lui Jean Bart caruia i s-a si decernat premiul "Adamachi"

ajunge sa conteste, din punct de vedere "stilistic", pand si titlul scrierii Jurnal
de bord: "Si cultura ii este necesara, mai ales spre a-si curati limba de ele-
mentele rele cu cari este patata in aceasta intaie scriere. Cand zicem aceasta,
facem natural partea cuvenita terminologiei tehnice de marina, care, inevitabil,
trebuia sa fie luata din limbile in cari intaii nostri marinari si-au facut studiile.
Dar credem ca siflie trebuie sa fie inlocuita cu fluier; briza, ziduri de centura,

demontat, rams, ramare, ramat, crenelate sunt frantuzisme neadmisibile
Intr -o scriere literara; asemenea conturui coastelor, Seful de echipaj, cadea

vantul, in loc de scadea, inceta vantul, cerul clar, viteza in loc de iuteala; itin-
erariul voiajului, jurnal de bord §i insusi titlul volumului Jurnal de bord
sunt barbarisme respingatoare27." Lasand la o parte recomandarile pentru
insusirea unei culturi solide intru totul binevenite la orice scriitor la intaia carte,
observam ca cea mai mare parte din termenii recomandati sä fie scosi din lite-
ratura s-au incetatenit incetul cu incetul in multe din scrierile literare, pe drept
cuvant ei neavand cum sä fie inlaturati. Se spune si astazi, ca si in 1901: siflie
(si nu fluier), rams, ref de echipaj, briza etc., Jurnal de bord suns tot atat
de propriu ca la prima aparitie.

Lirismul scriitorului un anume "lirism naval" e prezent mai cu
seams in scrierile de tinerete, cand autorul si-a subintitulat unele schite poeme
in proza (Singura). Nu lipsesc nici locurile comune, ceea ce 1-a facut pe Ion
Vinea sä afirme malitios: "Jean Bart ne spune ca marea era albastra... cerul era

senin"28. Dar in notele de calatorie ale scriitorului nu putine sunt imaginile rare,
de un exotism nautic de care te lasi placut cuprins. Citind paginile Jurnalului
de bord §i Schitelor marine, ai impresia ca respiri aerul sanatos al marii Si te
patrunzi de parfumul amarui al algelor marine: corabia e o "scoica zbuciumata
de valuri"; barca lass o dunga de lumina pe luciul apei "ca urma unui diamant
ce taie o sticla"; vaporul este insotit de o "dare sclipitoare de perle, rascolite de
forfotul helicei"; marsuinii apar in Marea Neagra "ca scuturi argintii lucind pe
fata apei"; inaintea furtunii, corabia se reintoarce la ;arm "ca o pasare grabita

208 CONSTANTIN MOHANU

spre cuib"; barcile cu panzele umflate sunt niste "pasari calatoare cu aripile
intinse"; "fumul" se taraste ca un carpe, prins de varful cosului de la vapor;
"soarele scapata in amurg §i, ca o ghiulea inrosita, se stinge inecandu-se in
mare"; soarele pare "in zarea de opal ca o imensa piatra de rubin, montata pe
colanul orizontului"; ziva incepe "ca sa-si ridice incet, pe furisate, genele
aromite in zarea viorie de la orizont"; "o lumina slabs batea in geamul pe care
se scurgeau siroaiele de ploaie, si, in puterea noptii, parea ca-i un ochi inecat in
lacrimi"; "un vant ascutit sufla pe fata apei gonind val dupd val, iar murmurul
apei care batea in tarm se ingana cu un sopot prelung de trestii indoite sub
biciuiri de vant"; salciile batrane, cu trunchiurile scorburoase, cu crengile ple-
cate, par "niste vrajitoare din basme cu pletele incalcite, spalandu-se in apa
aceea neagra, rascolita de helicea vaporului in mers".

Comparatii §i imagini marine intalnim, si in scrierile "de uscat" ale
autorului: trasura lui Iordachi Branel din schita Intr-o sambata se cumpaneste
pe arcuri ca "o corabie veche saltata pe valuri". Iar mai tarziu, cand va iesi din
marina, sirena vaporului va fi pentru scriitor tot ca o chemare irezistibila spre
alt taram, spre larg i spre necunoscut: "Mugetul unei sirene de vapor afirma
autorul dupa ce se stabileste pe uscat, la Asistenta Socials ma ameteste, ma
imbata, ma turbura si ma dezmorteste din viata asta prozaica §i limitata. E ca o
chemare suprema ce-mi evoca vechi nostalgii, miraje, decoruri exotice din alte
lumi indepartate spre care ma simt mereu atras."29

Jean Bart a indragit calatoria prin insasi natura profesiunii sale aceea
de ofiter de marina. A vizitat insa diverse puncte de pe glob si dupa ce a iesit
din cadrele active ale armatei. Intr-un fel, calatoria era la moda; ca sa scape de
automatismul vietii cotidiene, omul modern voiajeaza. Dar calatoria in tars si
peste hotare era agreata §i propagata in scris de toti scriitorii de la Viata
romfineasca. Voiajul era calificat ca o necesitate vitals: "A pleca, de cele mai
multe on inseamna a reinvia", afirma Mihai Ralea, unul din directorii Vietii
romfine§ti, el insusi un neobosit calator (Memorial, 1930; Nord-Sud, 1945,
In extremul Occident, 1955). Ralea este insa un eseist, impresia de calatorie
la el find in permanents filtrata de cultura.

Exists in scrierile lui Jean Bart un sentiment al naturii acvatice. Acesta
ni se dezvaluie nu prin abundenta descriptiilor, a peisajului, ci printr-o traire
implicita. Sentimentul naturii nu reclama neaparat descriptia, peisajul, intr-o
opera literara. In literatura populard descrierea naturii este aproape inexistenta.
Cu toate acestea, trairea naturii in lirica §i epica orals constituie o coordonata
fundamentals. De multe on hipertrofierea elementului descriptiv slabeste
expresia literard a sentimentului naturii. Acesta devine simulat, iar expresia
literard, un scop in sine.

"Imaginea literara" a naturii se constituie de fapt din doua laturi: fidelitatea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 209

descriptiei si interpretarea, mai precis din combinarea a ceea ce este dat cu ceea
ce dam noi. Am putea spune ca. indeosebi ceea ce da scriitorul interpretare, evo-
care lirica este determinant in redarea unui peisaj, in asa fel ca imaginea sa de-
vina inconfundabila cu alta imagine literary dedicata aceluiasi peisaj de catre alt

scriitor.

Descrierea naturii n-a constituit pentru Jean Bart un scop in sine. Nu
ne-a lasat pagini-pastel. Putem insa afirma ca scriitorul, a carui arta era de o
simplitate ingenua, a gasit intotdeauna mijloacele adecvate §i resursele pentru
a o surprinde in ceea ce are mai intim. Nu imaginea cautata, nu infloriturile ief-
tine, sau cascade ametitoare de comparatii, ci naturaletea §i spontaneitatea
expresiei caracterizeaza literatura sa. Tata o imagine din Delta: "Boschete de
salcii batrane, scorburoase, cu pletele spalate in limpezimea apei, tufi§uri verzi
incarcate de ciorchini cu flori albastrii si galbene, liane, crini albi de ban pe
fragede tije, cupe aurii de flori de nufar semanate printre foi late, care plutesc
pe oglinda apei ca niste imense palete de smarald"; ."Botul ascutit al lotcei"
alunga "popoarele de pesti", iar din papurisul tanar ridica "miriadele de gaze
care pluteau in nourasi argintii scanteind in lumina soarelui". Plaurii, "parnan-
turile inselatoare", in calea lotcei, iar apa in ochiurile Deltei era asa de clara
"Ca uneori priveam c-un fel de spaima in adancuri, ca intr-o oglinda fermecata,
la desele paduri si ierburi... ce cresc misterioase pe fundul baltii, fora sa poata
razbate vreodata la lumina".30

Sau un tablou din coltul exotic al Gibraltarului descriere care poate
rivaliza cu paginile cele mai frumoase ce s-au scris despre acest tinut: "Sangele
vegetal, seva plina, tasneste parca prin coaja aspra a vigurosilor copaci, asa de
deli, Ca ramurile cresc incilcindu-se imbratosate, iar radacinile groase se
incolacesc intre ele ca niste serpi uriasi ce se zvarcolesc in tarana umeda.
Aroma florilor de piper iti gadila mirosul, respiri aerul moale, cald si imbalsa-
mat de esente imbatatoare, care plutesc deasupra pamantului in atmosfera
apasatoare a Africei". De pe inaltimea "Stance se vede fa§ia ingusta de
pamant cu "vegetatie nebuna" (cum se intituleaza un capitol al scrierii): "Pe
coasta inclinata, din verdele argintiu al maslinilor, regii plantelor, palmierii
zvelti si nobili, i§i arata penajele inalte; iar piramidele chiparo§ilor se vad
insirate ca niste candelabre antice pe aleele curate, spre mareata catedrala care
doming micul ora§ cosmopolit."31 Imaginile suave de aici sunt inlocuite cu
altele, grandioase, atunci cand scriitorul surprinde dezlantuirea stihiilor, cu un
puternic simt al vizualului: "La inceput nu se aratase pe bolta curata a cerului
decal inspre nord o dunga cenusie. Dunga se prefacu intr-un nour arcuit ca un
balaur cu spinarea neagra, care iesea pared din mare, inaltandu-se pe cer §i
apropiindu-se de noi cu o repegiune uimitoare, iar coada i se tara pe suprafata
apei. Era ceea ce numesc marinarii un graunte negru de furtuna... In prima

210 CONSTANTIN MOHANU

rafala, care ne izbi in fats, urland furioasa, se auzi o trosnitura seaca sus in
catargul din prova; un zburator se rupse in doua ui panza sfa§iata, ca o aripa
ranita, se zbatea nebuna in suflarea vantului".32

Nu lipsesc nici imaginile auditive, care tradeaza 0i de asta data lirismul
scriitorului. In Delta, in zonele dunelor, vasta §i goala, intinsa pang la orizont,
"ca o mare de valuri de nisip", in care nici un punct, nici o pate de umbra nu

opre§te vederea, calatorul atent percepe o muzica misterioasa, simfonia

nisipurilor miKatoare: "De pe Intinsul pustiu al dunelor ajungeau pang la noi,
aduse de vibratiile aerului, sunete slabe care pluteau tremurand intr-o sonoritate
muzicala ca un registru gray de orga, auzit de la o departare mare".33

Alteori natura este surprinsa in hieratismul ei, intr-o lini§te de dinainte
de inceputuri, in care omului ratacit in sanul ei nu-i ramane deck sa "asculte
tacerea" ca-n taramurile incremenite de vraja vreunui basm, cum ne dezvaluie
una din cele mai realizate "schite marine" ale lui Jean Bart, Cimitirul maritim
(cimitirul din Sulina): "Pe-un mal pustiu §i nisipos sunt oranduite movile de
pamant, blocuri de piatra, cruci de fier 0i numeroase cruci de lemn scrijelate cu
inscriptii felurite. Nici un zgomot, nici o urma de viata. In zadar cauti doritor,
cu ochii lacomi, un singur fir de iarba sa-1 vezi mladiindu-se la adierea vantului.
Nimic in tot acest cuprins, decat nisipul auriu patat cu sfarmaturi de scoici co-
lorate. Ce jale mute iti stapane§te fiinta, cum asculti infiorat bataile grabite ale
inimii, simtindu-te, tu, singura viata in mijlocul acestei naturi pustii 0i moarte!"
Dar registrul se schimba. Linitea este penetrate de "mi§catoarea... singuratate"
a marii: "Si sfanta linite a mortii uneori este tulburata de mugetul marei infuri-
ate ale carei talazuri se lovesc sfaramandu-se de tarm." $i marea devine
"spala nisipul, distrugand mormintele. Parca ar vrea sa rapeasca rarna§itele ce
zac in sanul acestui pamant sterp §i sa le atraga in sanul ei, clocotitor".

In Ratacit in esenta aceea§i tema ca in viitoarea capodopera a litera-
turii universale Batranul §i marea de Hemingway este surprinsa "ostilitatea"
naturii, forta destructive a marii pentru care omul devine o jucarie. Batranul,
azvarlit cu lotca minuscule cat mai departe in larg de talazurile dezlantuite se
lupta incrancenat pentru supravietuire: "$i in lupta asta aka de nepotrivita,
marea preia omul batandu-§i joc de slabiciunea lui, it ametea aruncandu-i in
obraz stropii valurilor care fierbeau clocotind in juru-i...zapacit de ropotul
vijeliei, catand numai inainte pentru a se strecura printre stancile acele
spumegatoare, pierduse din vedere tarmul catre care trebuia sa mearga...
Ramas jucarie valurilor, la voia intarnplarii, privea aiurit departe, tocmai in fun-
dul nedesluit al zarii, acolo unde bolta cereasca se sprijina parca pe varfurile
albe ale valurilor."

Marea 1-a atras pentru un timp indelungat pe Jean Bart, cu toate ca in
primii ani de navigatie raul de mare nu 1-a ocolit. Prietenii ii facusera chiar

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 211

o epigrams in acest sens:

"Ca Jean Bart iubeste marea
Nimeni nu se indoieste,
Dar se pune intrebarea:
Pe el marea it iubeste?"

Viata pe mare, viata navei care devine, in largul plutitor, singurul ada-
post §i sprijin al marinarilor, reuniti intr-o veritabila familie, a constituit tema
predilectica in Jurnal de bord si Schite marine, dar i in alte scrieri.

In viata petrecuta la bord, pe necuprinsul marilor §i oceanelor, corabia
inceteaza sa mai fie ceva anorganic, ea devine o fiinta vie, destinul ei se
implete§te cu cel at marinarilor din echipaj: rade vesel, din toate velele, in lumi-
na stralucitoare a soarelui, reflectata de albastrul infinit al largului, Si se poso-
mor4te la ivirea norilor aducatori de furtuna.

Descrierea vietii pe nava genereaza meditatie, interiorizare §i un anume
lirism, care amintqte de literatura marinareasca a lui Pierre Loti. "Noaptea" pe
mare are un farmec, o putere a ei: "0 noapte dumnezeiasca! frumoasa ca-n
basme: cerul curat, nici o mi§care nu se simtea, nici o adiere nu infiora calmul
apei moarte. Iar sus, in peretele negru al tarmului, o licarire albastrie Incepu sa
resfire frunzele copacilor inalti, Si coltul lunei not se ivi, lucind ca muchea unei
seceri de argint, infipta in varful unui dafin batran. Furati de ganduri, pe ne-
simtite, se coborase fiecare in adancul tainic al sufletului, uitand fiinta celor
dinprejur."

Eroii marinari ai lui Jean Bart sunt oameni simpli, visatori, adesea inte-
riorizati. Asemenea tuturor oamenilor care traiesc in singuratate, au o filozofie
aspra ca §i viata pe care o duc, dar care, porniti o data pe actiune, au ceva din
taria paramelor ce incheaga arborada vasului cu fina velatura.

In scrierile marine ale lui Jean Bart omul este integrat naturii, elemen-
tul acvatic find raportat in permanenta la viata marinarului. Omul de pe nava
este omniprezent in "peisajul" marin. Se creeaza o legatura organics intre indi-
vid §i peisajul caruia ii apartine. Natura este solidard cu omul sau penetrate de
propria-i simtire, devenind astfel o cutie de rezonanta a sentimentelor umane
("orga naturii" din proza sadoveniana), fapt care intarqte sentimentul de
apartenenta la o lume a apelor. Natura ramane insa o existenta obiectiva, inter-

dependenta presupune atasament, dar i ostilitate, acestea coexistand.
Marinarul, in lupta cu stihiile dezlantuite, strange cu sete velele §i i§i

incle§teaza aprig mainile pe timona, a§a cum taranul lui T. Arghezi apasa "cu
du§manie" in coamele plugului, intr-un efort suprem de a birui taria solului.

Pentru adevaratul marinar viata navei §i a portului devine propria lui
viata. Batranul pilot din schita Moartea pilotului, deli retras de pe nava,

212 CONSTANTIN MOHANU

traieste viata portului: "Parea ca si mersul vaselor, si izbirea cadentata a va-
lurilor, si Intreaga miscare din port mergeau in acelasi tact cu bataile inimei
lui". Marinarul innascut e pe chei on de cate on vine un vapor in port, observa
amanuntit si comenteazd manevra de acostare sau de plecare a vasului.
Noaptea, se furiseaza pe digul de piatra al portului pentru a-si reintalni prietenii
vechi: valurile si vanturile marii.

Jean Bart a zugravit viata de bord cu o paleta sigura, cu acea intuitie a
marinarului de profesie. Dar ofiterul de marina era si un artist. De pe puntea de
comanda privea fluiditatea apelor cu un sentiment de devenire universals,
insemnarile de calatorie find strabatute adesea de un for cosmic. Linistea apei
are pentru scriitor ceva infiorator, ca-n primele ere, cand pamantul nu se
desprinsese Inca de ape. Luna singuratica ce strajuie imparatia apelor, capata
maretia unei zeite atotputernice, iar furtuna dezlantuita ii sugereaza haosul.
Predispozitia catre meditatie a scriitorului lass sa se intrevada "o Intrebare
ascunsa, prefacuta in poem, asupra sensului naturii, simbolului civilizatiilor si
misterului genezei"34. Configuratia Arhipelagului Grecesc ii sugereaza primul
pas al omenirei spre navigatie, una din primele verigi din lantul devenirii, al
civilizatiei: "Numai cand navigi prin Arhipelagul Grecesc, prin acest labirint de
insule, care se oglindesc in albastrul straveziu al apei, intelegi pentru ce mai
intai prin aceste locuri geniul uman s-a Incercat sa infrunte uriasa forts a marii.
Desigur, prin locurile acestea, printre insulele care se vad una pe alta, in dorinta
de prada, invingandu-si groaza de necunoscut, s-a dezlipit de parnantul tare pe
care calca cel dintai indraznet copil al omenirii din varsta primelor epoci, ca sä
se avante in lupta cu marea, dibuind cu stangacie, pe trunchiul vreunui copac
grosolan cioplit, samburele minunatelor opere ale arhitecturii navale si primul
pas al navigatiei mondiale."

In Creta si in Rodos, scriitorul, admirand relicvele culturii miceniene si
statuia lui Helios, reflecteaza asupra civilizatiei antice, iar in Gibraltar cauta sa
descopere locul pe care potrivit legendei s-ar fi aflat Coloanele lui Hercule.

In scrierile de calatorie ale lui Jean Bart apare rareori livrescul.

Scriitorul foloseste destul de parcimonios lecturile din alti scriitori, preia selec-
tiv si numai atunci cand vrea sa ilustreze, sa dea mai multa greutate propriilor
convingeri. Raspunzand unei atat de frecvente intrebari "Ce este marea?" care
pastreaza Inca atatea taine ascunse ale firii "in noaptea sanului ei vietuitor",

scriitorul citeaza din definitia unui mare iubitor al marii, Gustave de la
Landelle: pentru istorie este Salamina, Razboaiele punice, Actium,

Cruciadele, Abukir, Trafalgar...; "Marea a facut pe Cristofor Columb si toate
marile descoperiri ale lumii"; "Marea pentru romancieri este acel gigantic

teatru unde se agita toate pasiunile omene0 modificate prin o existents

exceptionala. Iar pentru marinari este o cariera, o profesiune, un mestesug... ba

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA $1 OPERA 213

mai este §i un azil, o mama care hranqte, o a doua patrie, un obicei, o pasiune...
§i cateodata Inca, ea este sclavia, exilul, Inchisoarea, moarteal..."

Abordarea universului marin, a lumii acvatice, nu exclude elementul
social. El se face simtit Inca din paginile Jurnalului de bord. Dupa descrierea
ora§elului oriental Platana, cu "Ingramadiri de ziduri", "casute tupilate prin
vitele stufoase", cu "smochini Inverziti §i platani bkrani", scriitorul remarca:
"Ne uime§te atata saracie; o mizerie a§a de neagra in mijlocul unei naturi aka
de bogate, sub un cer aka de limpede §i frumos!"

In insula Kalimno, ai carei locuitori traiesc din pescuirea buretilor de
mare, cinci luni pe an, toti barbatii sunt dui in larg pang in Siria Si Tripoli.
Multi nu se mai Intorc. Femeile se poarta cernit pana la intoarcerea sotilor §i
fratilor. In contrast cu saracia, scriitorul infatiwaza iahtul lui Rotschild, in cala-
torie de placere pe Mediterana. Observatia socials se amplified §i se matu-
rizeaza in ultimul volum de note de calatorie, Peste Ocean, care este de fapt o
Incununare a notelor de calatorie ale autorului, a§a cum Europolis va fi opera
cea mai realizatd din literatura propriu-zisa a lui Jean Bart.

Scriitorul si -a intitulat cea de a doua sectiune a volumului din 1901
(Jurnal de bord) Schite marine si militare, iar in 1928, incredinteaza tiparu-
lui Schite marine din lumea porturilor. Dar chiar unele capitole din Jurnal
de bord aparusera in periodice sub genericul "Schite marine". Daca in urma cu
ani, titulatura Schite marine nu intampinase nici o obiectie, o recenzie pe mar-
ginea volumului din 1928, pe langa unele elogii indreptatite aduse noului
volum ("humor §i actiune", stilul neted, fraza cizelata §i stapanita, limba curata
§i mereu proaspata, descrierea fara. prelungiri §i zorzoane), semnala cu rezerva
Ca termenii de "schite marine" ar fi Intr -un fel improprii, ei gasinduli un loc
mai adecvat in limbajul artelor plastice: "E poate gre§it titlul de Schite marine.
Cand zici Schite marine to gande§ti la penelul pictorului on al poetului..."35.
Obiectia nu pare a fi Intru totul neintemeiata. Dar, proprii sau nu, termenii
"schite marine", asociati pentru prima data in literatura romans de catre Jean
Bart, s-au impus invocand Intotdeauna pe autorul Jurnalului de bord si al
Schitelor marine.

"Schita marina" la Jean Bart nu se suprapune Intru totul "schitei", in
acceptiunea clasica a termenului. Autorul a Imprumutat, intr-un fel, termenul
din arta plastica, vrand sa denumeasca de fapt un "peisaj", o "descriere" ma-
rina. Dar, in masura in care "schita marina" cumuleaza fapte §i intamplari,
tipuri marinare§ti in mi§care, ea devine din moment ce se dezvolta "in
adancime" o schita. Concentrarea, renuntarea la Intindere, eliminarea tin insa
de forta sugestiva a scriitorului, de acel multum in parvo cerut in general de
proza scurta, dar in mod deosebit de schita literara. Din faptele grupate in jurul
unui subiect desemnat pentru schita, autorul trebuie sa aleaga pe cele "mai

214 CONSTANTIN MOHANU

caracteristice", "mai frapante" pentru desfasurarea rapids a actiunii, "repede
insa nu superficiala"36.

Cu exceptia romanului Europolis, a Jurnalelor de calatorie Si, in parte,
a celor trei nuvele calificate de critica literara mai degraba "romane concen-
trate" (Datorii uitate, Printesa Bibita si DupA douazeci de ani), proza lui
Jean Bart se constituie din schite si povestiri, deci asa-zisul "gen scurt" al
prozei.

Desi nu tot ce si-a intitulat autorul "schita" se subscrie termenului ca
atare, nu e mai putin adevarat ca Jean Bart ne-a lasat cateva scrieri de proza
scurta, cateva schite demne de consideratie prin ineditul tematic si prin struc-
tura. Retin atentia portretele de marinari si atmosfera vietii de apa. Jean Bart nu
e numai autor de schite marine. Multe din "Documentele omenesti" din primul

volum, dar si din Datorii uitate (1916), din In Delta... (1925) Badita Gala,

La conferinta, Cafeaua sefului, Prima data etc., sunt veritabile schite, prin
concentrarea epicului ceea ce nu presupune numai dimensiuni reduse , prin
notatia rapids, dar esentiala a ideii, prin "surpriza derularii", a transarii bruste
a actiunii on a finalului in "poanta.". De aici si o oarecare inrudire cu anecdota
in schite, ca 0 protestare postuma. Insa o comparatie intre schita si povestire
in scrierile lui Jean Bart, da, inevitabil, castig de cauza acesteia din urma. Sunt
prea putine scrierile despre care am putea vorbi de schita in adevaratul sens al
cuvantului. Schita lui Jean Bart, chiar daca si-o intituleaza ca atare si o numim
si not astfel, este mai aproape de povestire. Ii lipseste autorului ritmul alert si
dialogul viu ca sä creeze instantaneul epic in genul schitelor lui I. A.
Bassarabescu de exemplu.

Schita, ca si proza scurta in general, era la mods la inceputul secolului.
De la primele ei mijiri, marcate de "repezile ochiri" si "fiziologii" si "schite de
moravuri", trecuse peste cinci decenii. Schita isi consolida acum propriu-i teren
cu deosebire prin Schitele si Momentele lui Caragiale care marcheaza momen-
tul de varf al infloririi schitei romanesti. Mare le maestru este urmat de toti

scriitorii timpului: I. Al. Bratescu-Voinesti, I. A. Bassarabescu, D. D.
Patrascanu, I. I. Mironescu, Al. 0. Teodoreanu, G. Braescu, care cultiva cu

obsesie schita de moravuri, schita umoristica sau psihologica. Din acest timp
dateaza si unele din prozele scurte ale lui Sadoveanu sau Agarbiceanu. Insa cel
mai inrudit cu Jean Bart ramane Emil Garleanu, nu atat prin structura scrisului,
cat mai ales prin sentimentalism.

Calitatea fundamentals a sufletului lui Jean Bart este "simpatia",
"iubirea pentru aproapele umil, pentru omul simplu"37, notele de calatorie,
schitele marine si nuvelele sale find patrunse de un umanitarism profund. Un

batran pescar, silit sä plece singur la pescuit pentru a achita datoria catre aren-
dasul pescariei, este surprins de furtuna si purtat in larg. Este adus la tarm, in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 215

ne§tire, a doua zi, de catre un vapor comercial (Ratacit). Un marinar, in cre-
pusculul varstei, blesteama marea haina care ii rapise rand pe rand: bunicul,
tatal §i unicul flu (Cimitirul maritim). In urma furtunii, portul capata un
aspect trist: zi §i noapte, pe chei, ateapta rudele celor plecati (Dupa furtuna).
Un cioban batran, intalnit sus pe munte, langa Raul-Vadului, ii explica cum
s-au desfa§urat luptele in defileul Oltului, in primul razboi mondial, si cum,
intr-un sat din jur, Caineni, au luptat pana i mwegii, de credea inamicul ca-i
ateapta "o armata intreaga" (Un critic de razboi. Note de drum prin munti).

Faptele relatate se incadreaza foarte bine in "documentul omenesc"
sustinut de Viata romfineasca, din al carui cerc literar a facut parte scriitorul.
Nu intamplator Jean Bart i§i subintituleaza Documente omene0i prinia editie
din Datorii uitate (1916), in care elementul social e preponderent. (Datoriile
uitate §i "Documentele omenqti" fac obiectul unui alt capitol al mono-

grafiei.)
Aceeai simpatie se rasfrange §i asupra vietatilor, ceea ce it apropie pe

scriitor de Emil Garleanu: un Soim de vanatoare tinut captiv pe bordul corabiei,
se omoara de disperare infiganduli ghearele in gat (Soimul); o barza cu aripa
taiata cats cu jale la tovar4ele ei, care, parasind un sat din Delta, se departeaza
in §iruri nesfar§ite spre tarile calde (Singura). In Peste Ocean, descrie bizonul
american, ruda indepartata a zimbrului si bourului ce haladuiau odinioard in
Carpatii no§tri (Pe lacul Yellowstone); ni se dau amanunte despre ur§ii negri
(In fata ur§ilor negri), sau sunt prezentate minunatele constructii ale castorilor
(Lacul castorilor).

Un loc aparte ocupd, intre scrierile de calatorie ale lui Jean Bart, Peste

Ocean. Note dintr-o calatorie in America de Nord (1926, editia a doua

1929). Scriitorul i§i intituleaza volumul Peste Ocean a§a cum facusera, la
sfaritul secolului trecut, Edmondo de Amicis38 §i Paul Bourget39. Cu sigu-
ranta, literatura celor doi scriitori-calatori europeni nu-i era strains scriitorului
roman, Edmondo de Amicis find autorul a numeroase cacti de calatorie, iar
Paul Bourget autorul cunoscutelor Voyages (1897) , dar titlul putea tot atat
de bine sa nu fie imprumutat de la cei doi, ci sä fie transcrierea unei expresii
curente in epoca: "Lumea noud" de "peste Ocean".

Civilizatia Statelor Unite ale Americii, de la inceputul secolului XX
autorul intreprinde calatoria in 1912, dar de-abia in 1926 reuw§te sa-si defini-
tiveze §i sa-si tipareasca volumul progresul tehnic care incepea sä se afirme
vertiginos, sunt vazute cu ochiul europeanului care calatorise si vazuse multe,
dar §i din unghiul de vedere §i perspectiva ce i-o oferea tara din care venea.
Calatorul roman i§i arata la inceput "admiratia" fata de spiritul intreprid ce ca-
racteriza viata industrials §i comerciala din S.U.A.: "Cu toata naivitatea si
orgoliul ce intalne§ti la fiecare pas, trebuie sa recuno§ti cu admiratie ca un alt

216 CONSTANTIN MOHANU

spirit stapane§te acest vast camp de lucru al Lumii Noi".
Scriitorul i§i noteaza fidel impresiile din marile centre industriale din

acel timp, consemnand modul de organizare a muncii in fabrici §i uzine, supe-
rior fats de Europa, dar nu se poate abtine sa nu remarce "cultul lui Mamon",
nepotolita "sete de imbogatire" a patronului american §i inegalitatea repartitiei,
cum nu poate sa nu observe "transformarea omului in marina ", Intr -un sclav
modern: "N-am intalnit doi americans sä vorbeasca Intre ei altceva dee& afa-
ceri: business, business. Ma§inismul acesta exagerat are ceva sinistru Si rece.

Goana asta nebuna dupa c4tig, transformand mijlocul in scop, a vitiat sufletele
distrugand tot ce poate Infrumuseta existenta omeneasca... «Ma rog, se

adreseaza ghidului un calator strain ce ne tot arati cu atat orgoliu aceste mon-
struoase Ingramadiri mecanice, opera ma§inismului §i a capacitatii speculative
cu care va laudati. Dar care-i partea de umanitate in tot ce-ati facut? Oare azi
viata in uzina nu-i tot un fel de sclavie?»"

Din insemnarile lui Jean Bart se desprinde o nota rousseauista la adresa
uzinei, "w de impotriva instinctelor firqti ale omului crescut in sanul larg al
naturii", autorul neezitand sa califice Pittsburgul, "tara otelului", drept "iad
metalurgic", in care "soarele sta ascuns in atmosfera norilor de sulf', Intreaga
regiune privita de pe terasa unei coline ce doming Pittsburgul §i imprejuri-
mile oferind un tablou "grandios §i groaznic, ca o scend fantastica dintr-o

satanica feerie" (de altfel, capitolul este intitulat Privind din paradis in
infern). Aceea§i imagine i-o ofera Chicago "Babilon modern, in care se
vorbesc 40 de limbi" privit din hotelul-turn, "de la fereastra camerei cu

numarul 1444, de la etajul al 18-lea".
Dinco lo de aceasta ostilitate fata de un mainism excesiv §i nemilos,

ostilitate izvorata intrucatva §i din unele precepte sarnandtorist-poporaniste,
infalnim insa in notele de calatorie din volumul Peste Ocean pagini care sur-
prind, pentru prima data in literatura romand, atmosfera mediului industrial

(capitolele dedicate orgelor Pittsburg, Chicago §i zonei industriale din

regiunea Marilor Lacuri incep sa apard in Viata romfineasca Inca din martie
1923). Nu numai ca scriitorul abordeaza tema ca atare, dar efectiv reu§qte sa
creioneze tablouri demne de retinut: "In atmosfera asta incarcata de electrici-
tate, in mirosul de carbuni, de nafta *i de sulf, respiri cu anevoie zgomotul
trenurilor de subt pamant, huruitul rotilor, ciocanit de fier §i forfotit de aburi,
fluiere, clopote, semnale, milioane de sunete can vin de subt pamant, de pe
pamant, din ziduri, de pretutindeni, se tidied §i se combing Intr -un vuiet asur-
zitor, metalic, invaluindu-te Intr -o vibratie ritmica, chinuitoare. $i in zgomotul
acesta cumplit i confuz, se inalta i coboara, ca mugetul marii batute de fur-
tuna, razbat uneori urlete groaznice de fiard ranita: suns sirenele vapoarelor ce
se incruciseaza pe lacul Michigan".

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 217

Din zgomotul coplqitor al oraplui scriitorul se refugiaza in natura
americana spre care it Indemnase Caragiale Intr -o discutie purtata chiar in
ajunul plecarii in S.U.A., in restaurantul garii din Ploie§ti, de fats find i
Gherea *i Vlahuta. Admird cascada Niagara care degaja in jur un "aer de mis-
ter i primejdie"40; calatorqte pe apele grandiosului Mississipi denumit i
"Parintele apelor"; Intr -un pullman-palass-car strabate "vastul baragan al Far-
Westului", ca apoi sa zaboveasca in Wonderland (Tara Minunilor), cum este
denumita cea mai mare rezervatie naturals din lume, Yellowstone National
Park. In ciclul "Yellowstone" (Izvoarele de la Mamut, Lacul castorilor, In
bazenul gheizerilor etc.), Jean Bart surprinde elementul geologic, anticipand

cel putin in ceea ce prive§te tematica literatura lui Geo Bogza.
Parcurgand intregul volum, gasim consemnate i opinii, mai ales in

replicile americanilor aparatori ai noii ordini de peste Ocean, ironizate de
europeni Inca de la Inceputul secolului nostru prin ceea ce se chema "doctrina
unchiului Sam" (pretinsa superioritate a "americanizarii", a modului de viata

american, absolutizarea concurentei capitaliste pentru dezvoltarea tehnicii, pro-
gresului §i a societatii etc.). Drept pentru care interlocutorii americani intalniti
in timpul calatoriei de-a lungul S.U.A. primesc replica europenilor din grupul
de turiti sau in persoana autorului insu§i.

Jean Bart adopts aici tehnica conversatiei, a "colocviului" pe probleme,
la care participa cu punctul de vedere propriu fiecare dintre cei prezenti.
Discutia se poarta pe vapor, Intre emigranti, in restaurantul de tip american, cu
reporterul american, in ghetto, la bursa sau in gigantul metalurgiei Pittsburg,

intre romani, in parcul Yellowstone la Academia militara americana etc.
Discutiile duc insa, in cele din urma, la formarea opiniei generale, conturata
prin felul in care aceeai problems este privity din mai multe unghiuri de

vedere.
Realismul i caracterul obiectiv al acestui ultim volum de insemnari de

calatorie au fost subliniate de catre Tudor Vianu, M. Ralea, Al. Philippide. La
aproape 30 de ani de la aparitia Jurnalului de bord, dezbracat de romantismul
vremii §i al varstei, Jean Bart reute sa ne dea una dintre cele mai interesante
carti ce s-au scris la noi despre S.U.A., scriitorului revenindu-i meritul deosebit
"de a fi gasit calea de mijloc" Intre descriptie i ancheta sociala. Dar sa-1 lasam
pe autor sa-§i defineasca notele de calatorie prin referiri mai ales la volumul
Peste Ocean: "Jurnalul de bord nu este decat o calatorie a mea ca marinar in
Anatolia; tot aka Si cartea Peste Ocean, cand am fost in America. Acest gen de
note de calatorie e mult mai greu deck pare. Trebuie sa scrii in aka fel incat sa
nu para reportaj de gazeta; sa faci literatura, arta, sa gase§ti totdeauna culoarea
locals, sa gase§ti observatii noi, pe care nu le-au scris altii inaintea ta. Insa e un
gest destul de frumos, in care eu m-am aventurat printre cei dintai o mandrie

218 CONSTANTIN MOHANU

pentru mine , si au spus criticii ca am reusit sa gasesc cale de mijloc Intre
descriptie si ancheta. Ca sä intelegi mai bine, sa dau doua exemple: Loti si
Huret. Loti face numai descriptie, iar Huret face ancheta economics, socials,
politica. Eu am ales calea de mijloc, pentru ca pe omul civilizat nu-1
multumeste numai descriptia, ci cere mentiuni asupra societatii de acolo"41.

In Peste Ocean autorul ramane credincios acestei profesii de credinta,
lasandu-ne, in noteie sale de calatorie, remarcabile pagini descriptive dedicate
grandiosului naturii americane si mediului citadin-industrial prin acestea din
urma definindu-se ca un pionier in literatura noastra. Dar elementul prepon-
derent al volumului it formeaza ceea ce autorul a subscris termenului de
"ancheta", realizata prin observatia si reflectia personala, dar, de cele mai multe

ori, printr-un dialog viu care se apropie adesea de dialogul realizat in
Europolis. (De altfel, ciritica literara a si aratat ca scrierea Peste Ocean are
toata atractiunea unui roman, prin varietatea $i senzationalul lucrurilor ce

descrie, prin dialog si prin conturarea unor personaje.)
"Ancheta socials ", insusita ca metoda de lucru de Care scriitor, asoci-

ata "descriptiei", se face prezenta Intr -un fel aparte si intr-o alts scriere a lui
Jean Bart: Ratacind prin Delta, aparuta in volumasul In Delta (1924). In
repetatele calatorii in imparatia stufului si a grindurilor, in tovarasia unui prie-
ten medic, pasionat colectionar de gaze $i specii de tantari (pentru combaterea
malariei) sau a vreunui vanator, este adesea oaspetele unui tip bizar, Andrei
Filozofof, care, retras in "Cardonul" lui fost inainte pichet de graniceri
traieste insingurat de 42 de ani, "scarbit de lume", in care n-a gasit decat "oran-
duiala minciunii". Viata acestui "filozof' al insingurarii, al traiului in natura
primitive, departe de ipocrizia vietii orasului-port ce o cunoscuse si care il
dezamagise in tinerete ar fi oferit si aici autorului un prilej pentru o scriere mai
ample, cu atat mai mult cu cat sunt relatate intamplari din viata Sulinei Inca de
pe timpul infiintarii Comisiei Europene a Dunarii. Pe cand se afla mus (bdiat
de punte) pe unul din vapoarele acestei Comisii, cunoscuse Andrei fericirea,
dar si Inceputul distrugerii vietii lui. Femeia iubita pentru care se batuse orbeste
cu toti ce-i statusera in cale, it paraseste fugind cu un capitan de port la putin
timp dupa ce-i devenise sotie si-i daruise o fetita. Trei ani colinda porturile
Europei si ale Asiei ca sa-i dea de urma, dar, neizbutind s-o gaseasca, se retrage
resemnat in pustietatea de pe malul marii, gasindu-Si un rost in a da ajutor celor
rataciti pe timp de furtund, improvizand un far primitiv in acest scop. Si-a ame-
najat $i o gospodarie pe care si-o chiverniseste in afara oricarei admi-nistratii:
"... el nu poate suferi sa aiba stapahi 1i nici cu legile nu vrea sa aiba de-a face.
Ma rog, el si-a Inchipuit o gospodarie asa ca pentru un om singur... se cheama
ca e stapan. Nu plateste nici bir, nici taxe". (0 asemenea fuga de "legi", de
"prea multe legi" se face prelenta si in alts scriere a lui Jean Bart din lumea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 219

Deltei: Epidemie de emigrare.) In variantele pe care le-a cunoscut scrierea,
insotite succesiv de titluri diverse (Viata in Delta, Intre lacuste si tantari,
Aspecte de balta, Mosul Filozofescu, La Cardon, Intre Dune) antiteza Intre
mediul natural si cel orasenesc-industrial este mult mai accentuate: "Stand pe
dune in contemplare, ma gandesc la orase... Zgomot, tumult, framantare. Fum
§i sudoare. Uzine §i fabrici. Lupta, mizerie, fum, pucioasa, ziduri negre.
Trenuri, gari, imbulzeala, graba, friguri ca un vis urat. Norul, pada de praf §i
fum ce plutqte deasupra orwlor. Viata violenta, in galop ametitor, nepotolita.
Ninsoarea de funingend in atmosfera care vibreaza. In Delta numai murmurul
solemn al valurilor". Pe parcurs scriitorul si -a atenuat mult "teza" potrivit
careia ora§ul ar fi aidoma Sodomei §i Gomorei.

Dar §i acum scriitorul aducea un elogiu naturii neatinse Inca de
ord§enizare, de industrializarea intensive, aka cum face §i in Peste
Ocean. Note dintr-o calatorie in America de Nord, in capitolele dedi-

cate rezervatiilor naturale, unde este tentat intrucatva sä opuna

rousseauist Natura, Societatii, mai ales in ceea ce prive§te principiile de
educatie in nature. Dar dupd experienta de director al Asistentei Sociale,

unde are prilejul sa cunoasca Indeaproape "noianul suferintelor

omenqti", Eugeniu Botez ajunge la cu totul alte concluzii: "Eu insa §tiu ca
omul e cu mult mai rau $i mai ndravit la rau cleat in premisele lui Rousseau...
ca numai societated poate face educatia individului. Societatea, nicidecum
Natura..."42

XXVI. DATORII UITATE. DOCUMENTE OMENESTI

"Sunt fratii tai!...
Nu-i mai cuno§ti?"

Legaturile scriitorului cu cercul Vietii rominesti au fost subliniate in
toate studiile §i articolele dedicate revistei ie§ene, dar mai ales in volumele de
memorialisticai. Aceste relatii au avut un caracter de permanents, ele se inten-
sifica insa dupd razboi, o data cu reaparitia revistei dupd cei patru ani de intre-
rupere. In prospectul-album al revistei2, lansat in 1920, "comandorul Eugeniu
Botez (Jean Bart), inspector al Navigatiei Dundrei-de-Jos", este trecut printre

220 CONSTANTIN MOHANU

membrii fondatori ai Institutului de Arte grafice §i editura "Viata Romanesca",
impreuna cu C. Stere, Hortensia Papadat-Bengescu, Al. Philippide, Eudoxiu

Hurmuzachi, Tiberiu Brediceanu, dr. N. Leon, Spiridon Popescu, Stefan

Ciobanu. In acela§i prospect intalnim numele lui Jean Bart la loc de frunte intre
cei '106 membri ai asociatiei literare §i stiintifice "Viata Romaneasca", iar in
retrospectiva asupra drumului parcurs, este mentionat printre acei scriitori care
§i-au tiparit in revista cea mai mare parte a operei lor. Cu toate acestea, Jean
Bart nu e prezent in paginile Vietii romfinesti decat dupa 2 ani de la infiintarea
revistei, deli la 19 ianuarie 1906, Intr -o scrisoare catre I. Al. Bratescu-Voine§ti,
Ibraileanu, solicitandu-i scrieri pentru revista, il trecea §i pe Jean Bart printre

colaboratorii revistei: "Ne-am despartit de Curentul nou, din cauza unor

deosebiri de principii, care s-au dat pe fata §i la sfar§itul articolului meu despre
Sadoveanu, daca 1-ai citit. Vor fi toti cu noi, §i Jean Bart."3

Pare curios ca scriitorul n-a fost prezent Inca din primele numere in
paginile revistei. De scriitorii ie§eni it lega o stransa prietenie, a§a cum rezulta
§i din corespondenta pastrata. Mai mult, pans in 1905, and Gherea intentiona
sa scoata o revista pe care sä o foloseasca in comun sociali§tii §i poporani§tii,
Eugeniu Botez Linea legatura Intre ie§eni §i Dobrogeanu-Gherea care urma sa
indrumeze noua tribuna publicistica, ramasa in faza de proiect. Dar odata
colaborarea inceputa (ianuarie 1908), scriitorul va ramane credincios revistei,
in Viata romfineasca si in Adevarul literar si artistic tiparinduli cele mai
multe din scrierile sale.

De colaborarea la revista ie§eana se leaga bineinteles §i scrierile influ-

entate de ideologia poporanista. Autorul Jurnalului de bord, at Schitelor
marine si al apreciatului roman Europolis a scris §i o nuvela intitulata Datorii

uitate. Titulatura aceasta, data unei scrieri conceputa initial ca un roman social,
avea sa-1 treaca pentru totdeauna in tabdra poporani§tilor §i nu numai atat, dar

chiar sa ilustreze unul din motivele fundamentale ale poporanismului, la
"datoriile uitate" ale lui Jean Bart facandu-se apel atat de la catedra, cat si in
critica §i istoria literara, on de cate on se abordeaza, din acest unghi, literatura
poporanista. Nu numai ca nuvela a fost puss integral §i irevocabil sub semnul
poporanismului, dar s-a Incercat acest lucru de cele mai multe on din como-
ditate cu Intreaga opera a lui Jean Bart, numele scriitorului devenind sinon-
im cu acela de "autor al Datoriilor uitate". Printre primii care au legat numele
scriitorului de nuvela aceasta, facand din ea o scriere reprezentativa pentru
curent, se numara E. Lovinescu: "Literatura d-lui Jean Bart nu se integreaza in
mi§carea poporanista numai prin faptul de-a fi fost publicata in paginile Vietii
romfinesti si de a fi fost sustinuta pe toate fronturile de organizatia acestei

reviste, ci §i prin una din cele mai caracteristice nuvele. «Datoria» programa&
ca a poporanismului fata de tarani a imbracat o expresie literara in Datorii

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 221

uitate, in care urmarim curba unei dezradacinari..."4
Dar a§a. cum s-a desprins din analiza notelor de calatorie §i cum vom

avea prilejul sa subliniem §i la analiza romanului Europolis, o parte destul de
redusa, ca intindere, din opera lui Jean Bart sta sub semnul poporanismului
aceasta reprezentand de fapt latura mai putin realizata a creatiei sale literare.

Jean Bart n-a fost un teoretician al poporanismului. Cu exceptia cator-
va maxime5 din care se desprinde imperativul "datoriei" §i a unor formulari
vagi din unele articole §i interviuri nu gasim altceva. Pentru el, ca Si pentru
Ibraileanu, ideea "datoriei" izvora§te din compasiunea fata de situatia grea a
taranimii a carei soarta trebuia schimbata. "Datoria" i§i avea sorgintea mai mult
intr-o sfera etica si era redusa la atitudine, fare sa capete determinarile teore-
tice pe care incerca sa i le dea Stere6. Asupra acestui fapt Ibraileanu accentua
Inca de la primele numere ale revistei: "... Poporanismul, Inca §i Inca o data, nu
e o teorie, e un sentiment, e sentimentul de recuno§tinta, de simpatie Si de dato-
rie fata cu taranimea. In politica acest sentiment va indemna pe cineva sa lupte
pentru revendicari politice §i economice. In chestii culturale, it va indemna sa
se jertfeasca pentru cultivarea taranimii. In literature, poporanism va insemna
atitudinea de simpatie fata cu clasa tardneasca atata tot."7

Dar spre deosebire de poporanismul fie "sentimental", fie "ideologic",
care afirma ca "idealul uman trebuie cautat la sat" §i ca. "taranul e prototipul
unic al viitorului", "omul perfect"8, Eugeniu Botez, care debutase in revistele

socialiste §i ca ofiter de marina cunoscuse ani in fir munca in porturile

dunarene, era preocupat §i de viitorul muncitorimii, ceea ce a facut ca sa aiba,
dace nu convingeri deosebite de ale poporani§tilor, in bung parte, mult, mult

rectificate, nedepa§ind insa crezul social-democratiei romane din acea

perioada.
Datoria fata de taranime, fata de sat, motiv-obsesiv al poporanismului,

revenea in primul rand intelectualitatii 7 mai ales aceleia care s-a ridicat din
lumea satului dar ii revenea §i ora§ului in general9. 0 asemenea tematica a
fost imbrati§ata de toata gruparea Vietii romfinesti. Ilustrata literar o gasim
insa, in afara de Jean Bart, la I. I. Mironescu in Oameni si vremurit0 si in
proza fare suflu a lui Spiridon Popescu. Ca tot ce e tezist nu a dat opere prea
trainice, ceea ce 1-a facut pe Lovinescu sa afirme ea a§tepta de la I. I. Mironescu
"mai multa literature §i mai putine «datorii» platite"11. Aproape toate scrierile
care o ilustreaza s-ar putea reduce la urmatoarea schema enuntata Intr -un studiu
din primul an al Vietii romfinesti: "E datoria tuturor care s-au ridicat §i traiesc
din munca taranilor (§i toti suntem de acest fel) sä patrundem in popor, pentru
a-1 lumina, a-1 ajuta §i a-1 indemna pe cai not de propa§ire. Nu e o opera
filantropica de facut pentru tarani..., ci e o datorie §i o dreptate... Sä lucram in
popor pi cu credinta in izbanda... Avem credinta ca [poporul] va scapa §i de

222 CONSTANTIN MOHANU

nenorocita stare in care 1-a adus sacrificarea taranului pe altarul civilizatiei
pripite a orasanului 12". Cu tot exclusivismul autorului articolului, trebuie sa
tinem totusi seama ca in acea perioada potrivit datelor statistice taranimea
reprezenta 90% din populatia tarii §i nici un scriitor nu putea sa ocoleasca te-
matic aceasta realitate socials, chiar facand abstractie de preceptele estetice ale
samanatorismului sau poporanismului.

Dincolo de solutiile "poporaniste" propuse in nuvela Datorii uitate,
mobilul actiunii din nuvela este determinat de lipsa de pamant a taranimii.
Grupul de tarani plecati din jurul Bacaului, spre a fi improprietariti in
Dobrogea pentru sangele varsat in Razboiul de Independenta intampina
greutati din partea oficialitatilor care fac totul ca pamantul cuvenit for sa fie
distribuit altora. Atitudinea ostila la adresa taranimii este surprinsa si de alti
scriitori, asa cum atesta presa timpului. Articolele lui M. Gh. Bujor cereau
rezolvarea de urgenta a "problemei taranesti", a acestei grave probleme
sociale13. Iar dr. C. Racovski arata, la izbucnirea rascoalelor taranesti in 1907,
ca "taranimea cere pamant §i dreptate si ea nu se va linisti pang ce nu le va

dobandi"14.

Problema agrara se punea cu acuitate 'Inca de la finele secolului trecut.
Trecusera multi ani de la reforma lui Cuza si situatia taranimii se inrautatea din
ce in ce mai mult. C. Dobrescu-Arges, in Revista taranilor, revendica drepturi
si pamant pentru cei care luptasera in Razboiul de Independenta.

Inca de la aparitia ei, miscarea socialists din Romania a militat si pen- .
tru rezolvarea problemei agrare. Ea este inscrisa in programul primului partid
al oamenilor muncii din Romania creat in 1893. Unul din motivele pentru cam-
pania de represalii luate de oficialitati impotriva miscarii socialiste in 1899 se

datora activitatii desffisurate la sat de care Partidul Social Democrat al

Muncitorilor din Romania. La asemenea actiuni participa §i tineretul studios cu
vederi democratice.

0 mare parte a intelectualitatii era atrasa in lupta pentru drepturi a

taranimii. Un rol de frunte 1-a avut aici Spiru Haret. Atat ca militar activ, cat si
dupd trecerea in rezerva (1 ianuarie 1912), cand este numit titular in postul de
comisar maritim la Sulina, Eugeniu Botez a fost un adept si un admirator al lui
Spiru Haret de care il lega o stransa prietenie. Stau dovada in acest sens arti-
cole (Amintiri despre Spiru Haret) §i marturii ale scriitorului ramase in ma-
nuscris.

Autorul Datoriilor uitate a aderat la curentul de idei in favoarea tara-
nimii §i intelectualitatii progresiste initiat de Haret. "Haretismul" sustinea lupta
activa pentru infaptuirea idealurilor maselor taranesti, printre care Si necesi-
tatea inexorabila a reformei agrare. Spiru Haret are meritul de a fi descifrat
starea de spirit reala a taranimii §i intelectualitatii satelor din acel timp. Astfel

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 223

se face ca se grupeaza in jurul lui o mare parte a intelectualitatii satelor (preoti,
invatatori). Se creeaza o large mi§care filo-taraneasca, sustinuta prin cluburi,
camine culturale, biblioteci, gazete, iar pe plan economic cooperative §i banci
populare. MiKarea aceasta democrat - liberals tindea chiar in ajunul primului
razboi mondial sa se constituie intr-un partid politic de sine statator, dace nu
s-ar fi opus Stere insu§i care sustinea ca scopurile urmarite puteau fi realizate
in cadrele constituite ale Partidului Liberal care pregatea reformele ce aveau sa
fie infaptuite in anii 1917-1921. De retinut ca insu§i Eugeniu Botez va atribui
o mare importanta reformei agrare din anul 1921, atat inainte cat §i dupa infa'p-
tuirea ei, aka cum s-a realizat.

Poporanismul se orienta spre taranime §i milita pentru emanciparea ei
socials. Orientarea scriitorilor spre lumea satului era un act pozitiv, in masura
in care nu opunea satul oraplui.

Pozitia lui Eugeniu Botez fats de spinoasa problema taraneasca nu
depa§e§te limitele unei sincere compatimiri §i nemultumiri declarate fats de o
stare de lucruri careia nu-i intrevedea rezolvarea dincolo de calea unor reforme

(improprietarirea, vot egal etc.), care se §i infa'ptuiesc dupa primul razboi mon-
dial prin aceasta poporani§tii §i liberalii considerand rezolvata, in mare, pro-
blema satului romanesc.

In proza lui Jean Bart, scrierea mai amply in care abordeaza lumea sa-
tului ramane Datorii uitate. Intrucat nuvela atat prin titlu cat §i prin mesaj
a constituit piesa de referinta pentru poporanismul literar vom insista mai mult
asupra ei, indeosebi asupra genezei §i locului ce-i revine in proza romaneasca
de la inceputul secolului nostru. Totodata ne vom referi §i la alte scrieri ale lui
Jean Bart care au tangenta cu Datorii uitate sau "Documentele omene§ti", cul-
tivate de Viata romfineasca.

Unanim, critica literary este de acord ca nuvela Datorii uitate ai po-
vestirea de proportii mai reduse Badita Gala sunt creatii specifice poporanis-
mului literar, prima remarcandu-se nu numai ca una din realizarile izbutite ale
autorului, dar §i cea mai realizate din intreaga literature subscrisa curentului
initiat de C. Stere. 0 "rams" poporanista ni se propune chiar de la inceputul
nuvelei cand se deruleaza povestea ridicarii intelectualului din popor. Ea se
intregqte apoi cu probleme de con§tiinta izvorate din "datoriile" fire§ti fats de
cei din mijlocul Vora s-a ridicat intelectualul, ca sa se incheie cu sacrificiul
banesc la care ajange eroul principal al nuvelei dupa o framantare dramatics,
in clipe vecine cu delirul, pentru gasirea unei solutii concrete de ajutorare a
consatenilor ajun§i la grea stramtorare in ora§ul strain ai ostil lor. G. Ibraileanu
semnala Ca in nuvela Datorii uitate se analizeaza o "problema morals ", "un
interesant caz de con§tiinta", prin aducerea in scene a unui erou, care, ridican-
du-se din popor, "i§i uita «datoriile» catra ai sai, pang intr-o zi cand intamplarea

224 CONSTANTIN MOHANU

i le trezqte cu o chinuitoare remu§care in suflet"15.
Indiscutabil, cel putin schema nuvelei vadqte amprentele ideologiei

poporaniste, dar trebuie remarcat faptul cA ele nu provin neapdrat din faza de
maturitate a curentului. Avem aici de-a face cu un poporanism avant la lettre.
Resursele poporanismului la Jean Bart trebuie cdutate mai degrabd intr-o etapd
anterioard Vietii romfine0 cu articolele-program poporaniste. Elaborarea
scrierii a inceput cu mult inainte de aparitia Vietii romfine0i, poate imediat
dupd aparitia Jurnalului de bord (1901), find conceputd initial ca un roman
social. Cu sigurantd, la Datoriile uitate se gandea autorul and racea cunoscut
in presa, in 1903, ca lucreazA la "un mare roman social"16. ("Romanul social"
nu s-a realizat, Datorii uitate rdmanand in faza "fragmentelor", aka cum se va
mentiona la publicarea nuvelei in Viata romfineasca, autorului lipsindu-i tim-
pul §i chiar posibilitatile de a -si rotunji atunci scrierea intr-o unitate epicd de
proportii.)

Desigur, inse§i resursele poporanismului ca atare trebuiesc cdutate in
efervescenta socials §i spirituals din ultimele decenii ale secolului trecut, mai
concret in articolele lui C. Sercaleanu (C. Stere) §i G. Ibraileanu publicate in
Evenimentul literar. Receptiv la ideile progresiste ale vremii a§a cum am
ardtat §i in capitolul in care am realizat legaturile scriitorului cu mi§carea
socialists §i muncitoreascd17 Eugeniu Botez a cunoscut cu sigurantd presa
timpului §i se initiaza, la nivelul posibilitatilor de receptare a varstei, in "pro-
blema complexa a mecanismului social" i perspectivelor de inraptuire a "drep-
tatii sociale" pentru muncitorime §i taranime. Cititor asiduu al
Contemporanului, participant la conferintele de popularizare a noilor tendinte
ideologice, atras de cercurile socialiste ale Ia§ilor §i de ideile reformatoare
propagate atat pentru muncitori cat §i pentru lumea satului, tandrul de 20 de ani
are §i prilejul sa asiste la infiintarea, in noiembrie 1893, a societatii culturale
"Datoria" din Ia§i ale carei statute ofereau o orientare practicd asupra cailor §i
mijloacelor de ajutorare a populatiei din mediul rural. Cu toate ca a trecut neob-
servatd multd vreme de *cdtre cercetdtori, societatea culturald "Datoria" a
insemnat un eveniment in mi§carea cultural de atunci. Prin directivele ei a
solicitat un interes deosebit §i a determinat o preferintd sporita pentru lumea
satului, recomanddrile ei imprimandu-se in con§tiinta multor scriitori, printre
care §i tandrul Jean Bart, la care influenta societatii asupra prozei sale este evi-
dentd. Chiar titlul Datorii uitate inscrie naratiunea in sfera de influents a
"Datoriei", indiferent dacd aceastd societate culturald se poate considera drept
una din etapele initiale ale poporanismului sau ramane "o mi§care studenteasca
ce merge paralel cu acest curent un timp nedeterminat"18. Privite paralel cu
recomanddrile societatii, Datoriile uitate atatea cate exists in ampla nuveld
a lui Jean Bart sunt in mare parte o "transcriere artistica" a apelului §i

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 225

statutului lansat de protagonistii miscarii studentesti catre patura culta,

chemand-o la actiune.
Legata de "Datoria", nuvela lui Jean Bart apartine epocii prepopo-

raniste. Chiar daca societatea culturala apare o data cu primele articole care
prefigureaza poporanismul, ea se impune opiniei publice si scriitorului insusi
inaintea contura."rii curentului poporanist, atat prin finalitate precisa, cat si prin
actiunile concrete inscrise in program si puse in aplicatie de catre membrii ei.

Societatea se constituie in adunarea generala a studentilor ieseni din
21 noiembrie 1893. Comitetul de conducere al studentilor este format din
I. Micu (presedinte), N. Gane, V. Cataus, R. Stavri, P. Zaharifopol (sic!),
St. Dragomir, I. Avramescu si C. Mavromete (membri). Iar din Comitetul

onorific fac parte profesorii universitari A. D. Xenopol, N. Culianu,

P. Rascanu, A. Vizanti, P. T. Misir. In 8 decembrie acelasi an, in Tipografia
"Miron Costin" din capitala Moldovei se tiparesc in brosura Ape lul si
Statute le Societatii Culturale "Datoria" din Iasi. Peste un an, la 27 noiem-
brie 1894, are loc adunarea ge-nerala a membrilor care analizeaza activitatea
desrasurata de la infiintare. Se alege un nou comitet de conducere dintre stu-
denti: C. Tazlaoanu (presedinte), G. I. Botez si C. S. Codreanu (secretari),
C. B. Paladi (casier), d-ra M. Trancu, C. A. Teodor, S. Scriban, M. Carp
(membri), Comitetul onorific ramanand acelasi. La putin timp se tipareste, la
Tipografia Nationala, editia a doua din Ape lul si Statute le SocietAtii
Culturale "Datoria" in care se mentioneaza comitetul de conducere al stu-
dentilor si cel onorific constituit din profesori universitari. (Brosura se
pastreaza in unicat la Biblioteca universitard "M. Eminescu" din Iasi.)
0 lucrare ramasa in manuscris, Profesorul Mihai Carp. Biografie docu-
mentara, apartinand lui Alexandru Carp mentioneaza ca. in 1895 functia de
casiera o detine Maria Carp (sora celor doi).

Ape lul societatii care debuta cu "Patrioti, romani, poporul nostru...",
dupd ce facea o expunere a starii jalnice, "deplorabile", in care se gasea, sub
aspect economic 5i cultural, majoritatea taranimii romane, arata ca principala

vind o poarta patura culla, careia, acum, in ultimul ceas, ii revine o datorie sacra
de a contribui la ameliorarea vietii in lumea satelor: "Vinovatul cel mare nu-i
poporul, ci noi, patura culla. Nepasarea noastra pentru poporul care ne sustine

pe acest parnant, pastrat si framantat cu sangele sau, va putea aduce in mod fatal
stangerea scanteii; interesarea noastra va aduce din contra aprinderea ei, deci
nimicirea veacurilor preistorice din fiinta sa. Constiinta ca in popor este posi-
bilitatea culturei, Ca el va primi cu o nemarginita lacomie ajutorul nostru, ne-a

,indemnat sa infiintam $i noi in alte tari deja fiintaza de mult societatea cul-

turala "Datoria" al carei scop este raspandirea culturei generale in popor si
inmultirea cunostintelor necesare imbunatatirei starii sale. Noi am recunoscut

226 CONSTANTIN MOHANU

ca avem o datorie sfanta de a lucra pentru desteptarea poporului nostru la o
viata nationals constienta si speram ca toti patriotii adevarati si luminati vor

recunoaste aceasta datorie."19 Se citeaza ca argument si lucrarea lui

N.V. Leonescu, Starea taranului roman (Iasi, 1887) care, intr-un fel, antici-
peaza programul societatii, and atragea atentia asupra "a ceea ce fiecare din
not datorim taranului si de care nici unul nu ne-am achitat cel putin in parte,

necum in totul."20

Capitolul II din statut aducea nuantari asupra scopului societatii:
raspandirea culturii in paturile de jos tintea si desteptarea "la o viata nationals

con§tienta"; raspandirea cunostintelor avea in vedere starea intelectuala, dar Si
cea materials a poporului; societatea iii propunea si propagarea in patura
cults a ideilor gi "sentimentelor de datorie si devotament" pentru poporul
roman. Mijloacele societatii (enuntate in capitolul III) nu depaseau sfera de
actiune culturala: intemeierea de biblioteci populare stiintifice si literare; fun-
darea de scoli pentru adulti (duminicale si serale), atat in orase cat si la sate;
organizarea de conferinte populare cu subiecte stiintifice si literare; organizarea
societatilor de lectura; incurajarea cercetarilor asupra starei intelectuale si
materiale a poporului gi raspandirea rezultatelor obtinute in patura cults prin
carti, conferinte, ziare; fundarea de ziare si reviste: "pentru propagarea in patu-

ra culla a ideilor si sentimentelor poporaniste gi accentuarea datoriei
morale (sublinierea noastra) ce le are fata cu poporul roman si pentru
luminarea paturilor de jos" (s.n.) mai ales la tara21.

Despre lipsa de parnant a taranimii nimic. Dimpotriva: "Taranul

roman in ultimul patrar de secol a fost improprietarit, a devenit cetacean [al]
unui stat cu cea mai liberals constitutie, a dobandit de jure egalitatea inaintea
justitiei: insa cum s-au rasfrant in viata lui toate aceste imbunatatiri? De pamant
el n-a stiut sa se foloseasca cum se cade..." etc.22

In aparenta ne-am afla in fata unei "diversiuni poporaniste", "inspirata"
si "dirijata din umbra" de Stere insugi, asa cum sustine Z. Ornea in lucrarea sa
Poporanismul23. Nu putem impartasi acest punct de vedere, intrucat in nici
unul din articolele sau studiile lui Stere nu vom intalni idei similare care sä pre-
conizeze un asemenea program concret de mobilizare a constiintei civice, gi
doar teoretizari vagi, platonice declaratii de "iubire nemarginita" fata de popor.

Miscarea culturala initiata de "Datoria" este privita cu ochi buni de sotii
Nadejde. In esenta, noua societate continua initiativele Contemporanului, cu
aplicatie insa aproape exclusiv pentru lumea satelor.

Intr-un articol din 1896, intitulat Poporanismul §i socialismul in care
se incearca sa se demonstreze ca nu exists inadvertente intre cele cloud curente,
Sofia Nadejde sustine ca poporanistii au ca scop "a lumina poporul grin scoli
de adulti, prin conferinte stiintifice, prin biblioteci populare care sä ridice viata

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - V1ATA $1 OPERA 227

culturala"24 practic ce-si propunea §i societatea "Datoria". Mai circumspecta
se arata Munca din Bucuresti: "Se naste o intrebare: Ce pozitie trebuie sa luam
not speciali§tii fats de caracterul poporanist al activitatii societatii «Datoria»?"
In cele din urma, articolul de atitudine din Munca sfarsea prin a o incuviinta,

gasind binevenita "luminarea", indiferent din partea cui ar veni: "Lass

burghezimea sa lumineze poporul in interesele ei, iar poporul luminat va sti el
insusi ce trebuie sa face in interesul sau".

Potrivit programului anuntat §i difuzat larg prin brosura, societatea isi
incepe activitatea cu tot elanul studentesc: organizeaza frecvent conferinte pe
teme dintre cele mai diverse in care sunt atrasi, in afara de profesorii din
Comitetul onorific, §i Ibraileanu, Spiridon Popescu, I. Simionescu, Raicu
Ionescu-Rion, D. D. Patrascanu §i altii. In adunarea generala din februarie 1894
tinuta in aula Universitatii, cand "comitetul diriginte a facut o expunere a mer-
sului material si moral al societatii" se anunta ca "primaria... a pus la dispo-
zitie un local pentru o scoala de adulti in suburbia Tatarasi".25 La scolile de
adulti, in afara de profesorii mentionati mai sus, predau lectii §i conferentiari Si
studenti membri ai societatii.

Eugeniu Botez, elev in ultimul an al liceului militar din Iasi avand prile-

jul de a fi semi-intern a participat la multe din conferintele societatii
"Datoria". Mai mult: in vacantele de vara 1893-1984 calatoreste in Muntii

Tarcaului, observe firea "taranului muntean" §i ajuta satenii pentru a se organi-
za §i a -si apara interesele, asa cum ii comunica intr-o scrisoare lui Stefan
Petica: "Am izbutit chiar de a-i uni §i punand many de la mans a concura pe un
fabricant de scanduri la cumpararea catorva parchete in padure, din mosia

Statului !"26

Ne lipsesc probele documentare care sä confirme de pe acum atasamen-

tul sau fats de ideea scolilor de adulti. Dar mai tarziu, in 1903, la Galati,

Eugeniu Botez, impreuna cu alti ofiteri de marina, va preda cursuri la scoala de
adulti din portul dunarean, fapt pentru care va fi deferit Consiliului de razboi,
impreund cu alti colegi, sub acuzarea de "activitate socialists ". Cei acuzati vor
fi absolviti de invinuire la interventia lui Spiru Haret.27

Nu numai calui Eugeniu Botez ii devine familiar textul celor 16 pagini
ale brosurii in care se publica programul §i statutele societatii "Datoria", dar
viitorul scriitor actioneaza sub impulsul chemarilor lansate de ea, asa cum
rezulta din corespondenta cu Stefan Petica si din activitatea sa de mai tarziu.
Acestea, corelate cu popasurile mai indelungi in lumea satului, in vacantele de

yard din anii 1893-1894, ne dau convingerea ca datele retinute in nuvela apartin
epocii de infiintare $i afirmare a societatii "Datoria". Chiar dace scrierea a fost

elaborate §i definitivata mai tarziu, and "datele" §i "faptele" observate vor
deveni elemente componente ale lucrarii, are importanta faptul ea ideea

228 CONSTANTIN MOHANU

Datoriilor uitate s-a iscat acum, in aceasta perioada autorul incepand sa-§i
acumuleze materialul necesar sustinerii ei intr-o viitoare forma literard. 0 con-
firmare in acest sens ne-o ofera §i concordanta dintre prima parte a nuvelei cu
unele amanunte biografice ale parintelui scriitorului relatate atat de Jean Bart
cat §i de tatal sau, generalul Panait Botez, in Memoriile sale rarnase in manus-

cris.

Cu prilejul Marturisirilor: .. facute in 1932, la Facultatea de Litere din

Bucure§ti, in Seminarul de Istoria literaturii moderne, la invitatia lui
D. Caracostea, care conducea seminarul, Jean Bart, dupa ce accentua ca
majoritatea faptelor descrise in proza sa sunt luate din viata ("Sunt lucruri

observate. N-am fantezie §i mai toate subiectele sunt din viata mea".), arata
direct geneza nuvelei: "Tata a fost crescut... in Judetul Bacau, la Schitu-
Frumoasei. Si aceasta am incercat eu s-o descriu in Datorii uitate: un copil
crescut acolo, a invatat clasele primare la preotul de acolo. Pe urma, doi copii
din sat au fugit la Bacau; dintre ace§tia, unul n-a putut sa reziste mizeriei §i
s-a intors inapoi in sat §i a ramas taran".28

Intr-adevar, prima parte a nuvelei desprinderea intelectualului din
lumea satului prin invatatura are la baza, in cea mai mare parte, lucruri intam-
plate aievea. Colonelul din nuvela care ajuta pe Petre Corbu sä ajunga profe-
sor, desprinzandu-se din lumea satului, are ca prototip pe tatal scriitorului,
Panait Botez, acela care din voluntar in oastea tarii a ajuns general §i care, in
scrisorile din campania din 1877 semna "Pitache" , nume pastrat in nuvela. In
prima versiune a textului nuvelei tiparit in Viata romfineasea intalnim un frag-
ment mult mai apropiat de biografia lui Panait Botez, fragment la care autorul
a renuntat la includerea nuvelei in volum tocmai pentru ca era prea fidel in
redarea unei perioade din viata tatalui sau, fragment preluat prea ad-litteram
din Memoriile generalului Panait Botez §i care in esenta se referea la contrastul
dintre cei doi copii veniti in lumea orawlui; unul ramane sa Invete carte, sa se
"procopseasca", iar celalalt parasqte oraul la chemarea irezistibila a satului
din lumea caruia nu se poate smulge. Primul, ajuns colonel, popose§te in sat
peste multi ani, ca sa-§i revada parintii adoptivi §i tovara§ul de joaca din

copilarie.

Date le documentare, anumite amintiri ale unor martori oculari ne

dezvaluie i de data aceasta ca reintalnirea celor doi prieteni din copilarie a avut
loc aievea, la revederea celor doi find de fats insu§i Eugeniu Botez, pe cand
nu se gandea ca evenimentul ii va oferi materialul pentru o nuvela, prilej de a
transfigura literar un fapt autentic.

Primul gand al lui Panait Botez, dupa ce devine colonel plin, in 1893,
este acela de a-§i revedea satul copilariei: Schitu-Frumoasei (in nuvela. Cuzani

dupa numele domnitorului care a infaptuit prima mare reforma agrard; de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 229

semnalat ca insu§i colonelul poarta o mustata "a la Cuza") Modul in care actio-
neaza colonelul in nuvela denumit Panait, §i alintat ca in copilarie Pitache
este tipic intru ilustrarea datoriei intelectualilor de a se achita de obligatia
morals ce o au fats de lumea rurala: nu numai ca ajuta §i pe altii de a se bucu-
ra de invaratura deci de "luminare" dar sprijina material satul din care a
plecat. Citam din nuvela fapte ce le vom confrunta apoi cu cele oferite de
documente: "Si pans acum Inca mai povestesc satenii din Cuzani de intam-
plarea asta. Duminica §i in sarbatori cu totii privesc portretul pe care parintele
Ilie 1-a pus chiar in pridvorul bisericii din sat, precum ca sa se §tie de catre
tot norodul ca omul care s-a ridicat de acolo, dintre ai lor, nu i-a uitat, ca el a
zugravit biserica din nou, a refacut §coala §i a ingradit frumos mormantul
parintelui Andrei, care-i pusese bucoavna pentru intaia§i data in mana."29

"Portretul", gezat in pridvorul bisericii in semn de recuno§tinta pentru
binefacatorul satului, a existat in realitate §i a fost pastrat ani in §ir la locul indi-
cat. Era o fotografie, format mare ca un tablou cu dedicatia: "Prietenilor

copilariei mele de la varsta de 6 luni, pans la 1852, pitrecuta la Schit

Frumoasei, in casa parintelui Neculai Corbu. Dupd 41 de ani, 1893, august 1,
colonel Panaite-Bottez" . (Dedicatia am transcris-o in 1976 dupa fotografia ori-
ginals de la Schitu-Frumoasei, fotografie pastrata la Ia§i in colectia personala a
profesorului Traian Cantemir.)

Aceleia§i realitati ii corespunde informatia din Datorii uitate, potrivit
careia tatal scriitorului, Panaite, abandonat de parinti, a fost crescut in casa
preotului Corbu, precum §i numele personajului principal: profesorul Corbu.
Insa acesta nu a fost profesor, ci invatator, functie la care a ajuns datorita lui
Panait Botez care 1-a dat la §coala pe cheltuiala sa, pentru prietenia din
copilarie cu tatal sau, Arghir Corbu. Dup.. terminarea studiilor, invatatorul
Corbu nu §i-a parasit satul ca eroul din nuvela, ci s-a reintors in lumea lui.
Pentru eroul din Datorii uitate autorul a Imprumutat de la acesta doar numele.

Din relatarile mai varstnicilor din satul Schitu-Frumoasei §i a invald-
torului Corbu care a trait pand in 1970, reiese ca reparatiile executate de
colonel la §coala §i biserica nu sunt deloc fictiuni, ci fapte autentice, despre
care au relatat generatii de-a randul, aka cum consemneaza. §i scriitorul in

nuveld.
Uimqte §i exactitatea topografica a locurilor unde are loc actiunea din

prima parte a nuvelei, de asemenea peisajul montan care margine§te localitatea

(Cuzani in nuvela; Schitu-Frumoasei in realitate), locuri cunoscute

indeaproape §i familiare autorului, intrucat aici §i-a petrecut consecutiv doua
veri (1893-1894) ca urmare a unei ware debilitati pulmonare fapte relatate
de catre acela§i invatator Corbu §i confirmate §i de alte surse biografice.

Referindu-ne doar la aceasta prima parte a nuvelei care schiteaza cadrul

230 CONSTANTIN MOHANU

general si ne introduce in problematica Datoriilor, am putea conchide ea Jean
Bart se distanteaza de poporanismul propriu-zis nu numai ca timp anticipan-

du-1 dar se distinge si printr-o pozitie mai realista deck aceea a

poporanistilor, intrucat nuvela sa insists mai mult asupra conditiilor materiale
ale populatiei satesti Si mai putin asupra celor culturale, deoarece "bunastarea
duce mai usor la culturalizare, decat culturalizarea la bunastare", idei avansate,
transfigurate de Jean Bart cu bune intentii.

Faptele "reale" semnalate pana aici, preluate sau transfigurate in prima
parte a nuvelei se gasesc in cea mai mare parte si in Memoriile generalului
Panait Botez (manuscris inedit pastrat in dactilograma in colectia noastra).
Primii 9 ani din viata petrecuti la Schitu-Frumoasei, parintii adoptivi, revenirea
in satul copilariei dupa 41 de ani toate se insiruie cursiv sub pana generalu-
lui, care nu era lipsit de har literar si de simtul observatiei. In capitolul dedicat
copilariei, Memoriile se opresc mai mult asupra prietenului nelipsit de la joaca
"Arghir a Postelnicitii" (nepot al preotului Neculai Corbu, cel care it crescuse
pe Panait). Pe acest Arghir it imbie pentru prima data la oral Panait Botez dupa
ce si-a facut o situatie cat de cat, pand a se inscrie voluntar in armata. Insa
tanarul nu se impaca cu lumea orasului, nu se lass "dezradacinat" si peste doua
luni se reintoarce la ai sai in lumea satului, ajungand dascal de biserica. Baiatul
acestui Arghir este luat de "colonel", in amintirea vechii prietenii, si, dat la

carte, se adapteaza cu greu noii vieti, dar, spre deosebire de tatal sau, se
adapteaza totusi, ajunge profesor, dar nu urmeaza exemplul binefacatorului
sau, isi uita "datoriile" fats de cei din mijlocul carora a plecat: "Cu cat timpul
trecea si Petre se deprindea cu viata si cu lumea in care se indrumase, cu atat

slabeau legaturile de locul din care se dezradacinase". Iar atunci cand i se ofe-
rea prilejul sä faca ceva pentru ai sai, isi cid seama, dureros de crud, ca, in
conditiile existente, practic nu poate sä faca nimic, la indemana avand doar
modestul gest al filantropiei.

Similitudini isi gasesc in Memoriile generalului si alte fapte din nuvela.
Ne-am oprit asupra celui mai important, care sta la baza scrierii si in jurul
caruia graviteaza contrastul sat /oral, asa cum 1-a vazut scriitorul. In acest sens
am mentiona si atmosfera scolii orasenesti, la inceput greu de suportat pentru
copilul venit din lumea satului, asa cum ne este infatisata in nuvela: "De cate

on nu-1 apucase plansul si dorul de acasa... $i Cate umilinti nu trebuia sa
indure, de cate on nu-si simtise obrajii imbujorati de sange. In certuri
copilaresti pentru un creion sau pentru o calamard, i se aruncau din partea
externilor vorbe rautacioase: «cd-i venit de la oi, ca-i tot Wan, deli sta la un
loc cu baietii de familie bund»". Este in mare parte tratamentul de care a avut
parte la scoala din Bacau Panait Botez, viitorul general, tatal scriitorului.

Nuvela merge si spre o romantare a faptelor. Astfel, despre cei doi

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 231

tineri, Panaite si Arghir, se afirma Ca "fugisera din Cuzani, cu vreo treizeci de
ani in urma, c-o tabard de carausi care mergeau cu sare la Bacau". Or, asa cum
reiese din Memorii, Panaite Pitache, cum i se spunea in familie a fost luat
de catre mama sa adevarata, Catinca Botez, ca peste putin timp sa fie lasat sa
se descurce singur prin straini, nemaiputand sa-si ajute copilul. Iar Arghir, asa
cum s-a aratat si mai sus, este chemat la Bacau de catre Panaite cand acesta,
reusind sa-si gaseasca o slujba mai bung, i§i aduce prietenul din copilarie sa-1
recomande pentru postul pe care-1 detinuse el mai inainte si care acum rama-
sese "vacant".

Daca firul epic al dezradacinarii din prima parte a nuvelei avea la baza
fapte din viata tatalui sau, mai mult sau mai putin transfigurate literar, calvarul
veteranilor in orawl-port si infatisarea intregului aparat birocratic-administra-
tiv al urbei danubiene sunt rezultatul observatiei directe a scriitorului.

E. Lovinescu, referindu-se la Datorii uitate, in Istoria literaturii

romfine contemporane, IV, localiza gre5it actiunea scrierii in Braila30. Gresita
este si localizarea actiunii nuvelei in Tulcea de catre Z. Ornea in lucrarea sa
Poporanismu131. Nuvela ofera insa date pentru localizarea ei in Calara§i, cu
toate ca numele localitatii nu apare consemnat nicaieri. Astfel din dialogul
unuia dintre personajele principale ale scrierii, &Mita Sandu, conducatorul
grupului de veterani, desprindem: "De la Ostrov am luat caicu aista, i-am dat

sese lei de parale turcului, si m-a trecut Dunarea pe partea asta" (Datorii

uitate, editia princeps, p. 34). Or Ostrovul este tocmai in fata portului Calarasi,
peste bratul Borcea al Dunarii. Braila apare mentionata in scriere, insa intr-un
paragraf care o exclude ca loc de desfdsurare a actiunii: "Un remorcher mic, ca
un gandac, sfardind ragusit, tara in urma lui un slep de patru on mai nmre, cu
burta plina de grail care-1 inghitise. 0 pornise desigur spre Braila" (Datorii
uitate, editia princeps, p. 6).

Pentru fixarea actiunii nuvelei in Calarasi pledeaza si unele date din
biografia autorului: Eugeniu Botez a indeplinit aici functia de capitan de port
in 1904-1905, anii in care isi incepe elaborarea nuvelei, chiar actiunea din
partea a doua a nuvelei preponderenta ca intindere se petrece in anul izbuc-
nirii revolutiei ruse5ti din 1905 sau imediat dupa aceasta.

Daca scriitorul, mergand spre generalizare, a "completat" tabloul por-
tului cu alte aspecte, apoi acestea au fost impruinutate Galatilor de care scri-
itorul a fost mult mai legat decat de Braila.

Pornind de la cele afirmate de scriitor, potrivit careia cele mai multe din
subiectele scrierilor sale sunt luate din viata, este foarte posibil ca si la baza
celei de a doua parti a nuvelei sa fi stat tot fapte autentice, a§a cum s-a intam-
plat cu prima parte a nuvelei. 0 identificare in acest sens nu a fost posibila nici
in manuscrisele autorului Si nici in corespondents. Insa din biografia profe-

232 CONSTANTIN MOHANU

sorului Petre Corbu consemnata in nuveld, recunoa§tem uwr ca autorul s-a sub-
stituit nu o data personajului din nuveld, iar relatarea la persoana intai nu ar fi
schimbat aproape cu nimic structura nuvelei. Chiar unele elemente din viata de
elev a profesorului Petre Corbu find proprii anilor de §coala urmati la liceul
militar de Eugeniu Botez: "... Sorbea cu lacomie cartile oprite, aduse pe ascuns
i tinute pe sub saltele in dormitorul §colii. In scurt timp, era deocheat de-a
binelea. Directia it trecuse de mult pe lista neagra, de cand intr-o ors de latina
fusese prins citind pe ascuns o revista urgisita" (cu siguranta Contemporanul)
(Datorii uitate, editia princeps, p. 19). Finalul ne ofera iara§i un element auto-
biografic: sotia personajului principal din nuvela (profesorul Petre Corbu) se
cheama Marioara: "Ce sa-i spuie Marioarei, cand o vedea ea ca i-a luat livre-
tul?..." (Datorii uitate, editia princeps, p. 108). Pe un exemplar din editia a
doua a Datoriilor uitate din "Donatia prof. univ. Octav Botez", exemplar pas-
trat la Biblioteca Facultatii de Filologie din Ia§i, sub cota I 1803, la p. 13, in

dreptul paragrafului citat mai sus, fratele scriitorului, criticul de la Viata
romfineasca, face urmatoarea adnotatie: "prima sotie a lui Jean Bart".

Indiscutabil, fata de prima parte, cea de a doua parte a nuvelei Datorii
uitate prezinta mult mai putine date "verificabile", care ar fi putut porni de la
fapte intamplate aievea. Desigur aceasta poate prezenta sau nu importanta pen-
tru tinuta artistica a scrierii. Insa in cazul de fata suntem tentati sa afirmam ca
tocmai lipsa in mai mare masura a acestor date "verificabile" s-a rasfrant po-
zitiv asupra scrierii, ducand la o mai mare izbanda artistica tocmai aici, prin
obiectivare, prin distantare auctoriala. Eroul principal Petre Corbu profesor
de istorie in ora§ul-port de pe malul Dunarii ne apare aici in toata complexi-
tatea sa de personaj, cu toate trairile suflete§ti determinate de problemele grave
ce-1 prind in vartejul for ametitor cand se declanFaza criza de con§tiinta. El se
zbate pentru implinirea unor datorii si dreptati "uitate" care it copleFsc din-
tr-o data atunci, cand intarnplator 4i intalnqte in urbea dunareana pe cei din
lumea carora plecase, satenii din Cuzani, de langa Bacau, purtati pe drumuri de
oficialitati sub cuvant de improprietarire pentru sangele varsat in Razboiul de
Independenta. Dar, luata in ansamblu, comportarea eroului din cea de a doua
parte a nuvelei, nu face din el un "luptator" poporanist, nu caligrafiaza toate
implicatiile "datoriei" in conceptele poporanismului. Sentimentul datoriei
apare doar ca o criza de contiinta trezita brusc. Daca n-ar fi intalnit in port
grupul celor 18 sateni din satul sau natal, profesorul Corbu, "corect" i "cumpa-
tat", si -ar fi continuat viata-i "tihnita", "monotona", deoarece a§a cum se
arata in nuvela "... Din focul ce palpaise °data in vremea tineretii, nu mai tia
nici el de-a mai ramas ceva sub stratul de cen4a pe care-1 a§ternusera nevoile
§i vremea. Resortul sufletesc parea de mult tocit. Nu se tara, dar nici nu
incerca sa zboare"32. Cele afirmate aici, corelate cu alte pasaje din nuvela

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 233

enuntate anterior, comparate §i cu alte fragmente si bruioane ramase in ma-
nuscris, par a face mai degraba din Petre Corbu un intelectual care s-a inde-
partat cu voie sau fara voie de idealurile de tinerete, idealuri care nu puteau fi
altele decat cele ale social-democratiei de la sfarsitul secolului trecut. Acest
lucru este cu atat mai mult posibil cu cat, in conturarea personajului, gasim
multe elemente proprii biografiei autorului.

Dand curs unui glas interior ("Sunt fratii tai!... Nu-i mai cunosti?"),
profesorul Corbu incearca sa ajute grupul de tarani care, plecati in Dobrogea,
fusesera frustrati de pamanturile promise, iar acum, reintorsi din pamantul
fagaduintei, fara bani de drum, rataceau deznadajduiti in portul de pe malul
Dunarii, fara nici un sprijin. Mai mult: aceleasi oficialitati care provoaca incur-
catura birocratica prin care i-au lipsit de pamant nu le dadeau nici dezlegare §i
nici mijloace pentru a se reintoarce in satul din care pornisera atrasi de mirajul
unei soarte mai bune. De fapt aceasta este numai ideea care, dupa infatisarea
biografiei lui Corbu, deschide nuvela, substanta scrierii propriu-zise consti-
tuind-o zugravirea lumii orasului-port, intalnita de Corbu in cautarile lui des-
perate de a-si ajuta semenii. Apelul la oficialitatile (comisarul portului, seful
serviciului vamal, prefectul, primarul, politaiul "o odisee intreaga de demer-
suri refuzate"), apoi lista de subscriptie "pentru niste veterani" prezentata la
cafeneaua din centru unde veneau notabilitatile si lume de tot felul (avocati,
ofiteri, slujbasi, arendasi, misiti, afaceristi etc.) reprezinta un excelent prilej
pentru descriptia realista a atmosferei locale (o repetitie pentru ceea ce urma sa
fie Europolis). Pe drept cuvant, E. Lovinescu nota: "Cum scriitorul e un urban,
pe cat de conventionala e atmosfera de la Cuzani, pe atat e de naturala atmos-
fera orasului §i pe atat de bine sunt fixate tipurile de functionari sau de intele-
ctuali de la cafenea..."33 Prin acest tablou in care politicieni versatili,
functionari arivisti §i abrutizati sunt surprinsi in totalul for indiferentism pentru
suferintele altora, prin aceste veritabile pagini de realism traieste nuvela, fapt
evidentiat in primul rand de Ibraileanu: "Aceasta parte a nuvelei contine pagini
de un realism lucid, vioi si sprinten, care amintesc de Alphonse Daudet".
Criticul neomitand sa evidentieze "ilustrarea magistrala, prin scene si portrete,
a acelei stari de suflet «sud-est europene» care se nume5te, cu un termen vul-
gar dar expresiv, «pehlivanie» si care este cea mai urata a noastra plaga morals

§i estetica."34

Ironia suculenta din partea centrals a nuvelei fusese intr-un fel anuntata
de la inceputul derularii destinului profesorului Petre Corbu o data cu momen-

tul smulgerii copilului din lumea satului: "Am sa ti-1 fac om, zicea el

[colonelul] increzator $i sigur... Daca eu din nimic am ajuns unde sunt, d-apoi
baiatul asta, pe care eu am sa-1 ajut §i sa-1 calauzesc in viata. Si Petrica, miti-
tel, ca abia ii ajungea capul, tuns chilug, pang la clanta usii, cu obrajii umflati

234 CONSTANTIN MOHANU

§i rumeni de ar§ita verii, catand cu ochii in jos la picioarele goale §i intepate de
maracini, asculta cu spaima cum i se croia soarta vietii lui. Ce n-ar fi dat sa
scape mai curand de acolo din fata boierilor §i sa alerge afard..."

Savuros este §i limbajul batranului taran, care, vorbaret din fire §i bun
povestitor, ii destainuie profesorului Corbu ce 1-a determinat sa plece din sat §i
cum a facut drumul la Constanta, and s-a facut repartitia improprietaririi ve-
teranilor de razboi: "Daca am vazut ca nu mai este chip de trai, ca nu mai poti
sa tii nici un cap de vita in ima§, ca ne lua din an in an mai mult, zic hai sa ma

inscriu §i eu, Ca se zvonise prin sat de darea pamantului la veterani in

Dobrogea... Lume peste lume, din toate colturile tarii venise veteranii ca sä se
inscrie acolo. Cascara §i noi ochii la mare, ca n-o mai vazusem. Ba unii carteau,
ca iaca unde ne da statul locuri, la marginile pamantului, ca de acolo incepe
apa".

Intre modul dureros de gray in care i§i pune profesorul COrbu problema
soartei taranilor din Cuzani §i u§urinta condamnabila cu care ea este privita de
autoritati este o diferenta ca de la cer la pamant. Manuite cu abilitate de autor,
elementele care rezulta din aceasta situatie ofera un savuros tragi-comic de
situatie care se declan§eaza cand profesorul incepe demersurile in ajutorul
grupului de sateni. Peregrinarile lui Petre Corbu pentru gasirea unei solutii
ofera un §ir de scene de umor irezistibil §i chiar un grotesc al situatiilor. Tot
felul de §efi care i§i respects intr-un limbaj mecanic starea ierarhica, refuza
sa-i ajute invocand ordine, dispozitii, regulamente: "Directia a dat bilet de
favoare numai din tail in Dobrogea, iar nicidecum viceversa"; "...noi, capita-
nia portului, nu le permitem stationarea nici pe cheu..."; Articolul 103 din
Legea Portului nu permite depunerea pe cheu...; "ace§ti oameni... nu §i-au
facut formalitati vamale..."; nu au "permis de debarcare", n-au platit "taxa"
etc., etc. Intalnim §i replici tipic a la Caragiale, cum este aceea a subcomisaru-
lui: "Cu toate ca n-am onoarea sa cunosc cu cine am de-a face, dar ca om cult,
d-ta trebuie sä intelegi mai u§or decat un taran cum sta chestia. Ma rog, cititi
telegrama primariei din Cuiusu... Ma rog, pot face altfel decat zice ordinul?"
Orgoliile, pretentiile, diferendul de atributii, limbajul intesat cu pretiozitati
administrative ne amintesc de Pristanda "in exercitiul functiunii".

Demagogia, retorica goala functionand ca un mecanism programat,
determinat de discrepanta intre "logica naturals" fireasca §i "logica admi-
nistrative inunda scenele in succesiunea for care frizeaza grotescul. Prefectul
invoca "sacrificiile" pe care le face statul tocmai pentru tarani: "Guvernul face
sacrificii colosale pentru dan§ii §i ei nu vor sa stea acolo. E de speriat, frate, cat
e de ignorant §i de indaratnic taranul nostru; nu trebuie sa ascundem defectele".
La remarca profesorului ca taranii cazuti pe capul autoritatilor sunt "victimele
administratiei", prefectul riposteaza: "Exagerati, mon§er, dace te-ai potrivi la

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 235

toate pretentiile, apoi nu §tiu, zau, unde am ajunge. Nu, nu, cu sentimentalism
nu se poate face administratie. Voi, care nu faceti politics, aveti o mentalitate
curioasa..." Intransigenta nu mai ramane aceea§i cand iii fac loc interesele per-
sonale. Autoritatile gliseaza incredibil de la un registru la altul tocmai in
fimctie de aceste interese. Agentul vamal se indulce§te cand afla ca solicitantul
este profesor tocmai la gimnaziul unde invata fiul sau. Refuzului tran§ant de la
inceput ii urmeaza: "am §i eu un baiat acolo, pe Tied, Intr -a doua gimnaziala...
Tica Ionescu, unul scurticel, a§a negricios... ma-sa tinea sa-1 dea la meserii, dar
eu zic, of face, ce-oi face sa §tiu ca rup din bucatica de la gura, dar tot it dau la
liceu, ca dace are baiatul talent la carte de ce sa-1 las!... Scuzati, va rog, imi
faceti onoarea sa gustati o cafea neagra; e mare meter turcul asta. Efendi, doua
filigeane cu caimac... n-aveti idee ce tare e asta in cafele turce§ti".

Maniera caricaturala este prezenta §i in redarea personajelor din cance-
laria §colii, din cafeneaua lui Osman §i in "conclavul" de la Tase, unde primarul
pune la cale parada de 10 Mai.

Partea centrals a nuvelei ofera o suits dramatics, de mare savoare

comics prin creionarea unui §ir de tipuri caricaturale acide, pline de verve.
0 data tabloul satiric creionat, sectiunea cea mai rezistenta a scrierii

find conturata, autorul i§i reaminte§te de teza enuntata la inceput "datoria
intelectualului" fata de fratii sai de la tars §i revine asupra ei in final, evident
pentru rezolvare, potrivit conceptiei scriitorului. Insa nuvela se consume in tot
ce are mai realizat nu in ilustrarea literary a "datoriei", ci in acea incercare de
fresca socials in cea mai mare parte reu§ita, prin realismul ei. Pe marginea
acestor pagini Ibraileanu i1 definea pe scriitor drept "un realist in toata puterea

cuvantului"35.
Desigur paginile dedicate problemei de con§tiinta a profesorului Corbu

nu sunt ceva hibrid, ele declan§eaza actiunea §i ofera prilejul notatiilor realiste,
dar nu e mai putin adevarat ca ele nu se integreaza organic intru totul nuvelei.
Intr-un roman §i autorul a intentionat initial un roman social din aceasta
nuvela problema datoriei, sustinuta de o mai amply biografie a personajelor,
ar fi fost probabil altfel dezbatuta. Dar a§a, este redusa la gestul filantropic din
final, cand profesorul Corbu sacrifice livretul de economii al unicului sau flu
pentru a ajuta pe taranii napastuiti prin aceasta neridicandu-se nici macar la
nivelul "luptatorului poporanist", care avea datoria morals sa "mearga in popor
pentru ridicarea conditiei lui culturale §i materiale, pentru infaptuirea marilor
reforme" etc. Ceea ce face ca Jean Bart sa ramana important pentru poporanism

mai ales prin abordarea temei ca atare.
Mihail Dragomirescu considera Datorii uitate o "opera neizbutita" toc-

mai datorita tributului platit poporanismului: "Un caz izbitor, in care fru-
musetea este patata de ideologia poporanista, este nuvela Datorii uitate de

236 CONSTANTIN MOHANU

Jean Bart. Scrisa Intr -o limbs plastics §i Intr -un stil lapidar, mladios Si totu§i
concis, aceasta povestire nu are in ea nimic nuvelistic. Eroii sunt vazuti numai
din afara, intriga nu are nod, nici deznodamant, nici un simt al motivarii. E un
simplu fapt divers, pe care sunt in§irate, ca margelele pe ata, diferite descrieri
pline de farmec literar, dar fara raport decat cu tendinta poporanista"36. Privind
scrierea in ansamblu §i in special din punct de vedere al constructiei nuvelis-
tice §i al conflictului trebuie sa recunoa§tem ca M. Dragomirescu era mult prea
drastic in aprecierea nuvelei lui Jean Bart; avea dreptate insa cand descoperea
viciul nuvelei tocmai in ideologia poporanista (atata cat exists), recunoscand
insa §i meritele scrierii care i§i fac loc tocmai acolo unde "teza" lipse§te.

Datorii uitate cu toate deficientele este cat de cat o scriere de matu-
ritate. Accente poporaniste gasim insa la Jean Bart Inca din primele scrieri de
pana la 1900 §i indeosebi in scrierile cu tematica militard, in "schitele militare"
cum le numea autorul. Dar se poate spune ca, o data cu Datorii uitate, elabo-
rate in anii de fierbere a mi§carii poporaniste (nuvela a fost scrisa in 1903-
1907, tiparita in Viata romaneasca in 1908, dar inclusa in volum de-abia in
1916), s-a consumat §i poporanismul lui Jean Bart, scrierile care au urmat
definindu-se ca note de calatorie (In Delta, 1925; Peste Ocean, 1926) sau
schite marine §i scrieri umoristice §i satirice (Schite marine din lumea por-

turilor, 1928), Europolis (1933) in nici un caz neputand fi subscrise

poporanismului, chiar dada trateaza tangential §i tema dezradacinarii, a§a cum
a remarcat pe drept cuvant G. Calinescu: "Observatia pornea la Jean Bart din
sensibilitate Si ar fi gre§it sa se creada ca el ar fi vrut sä fie poporanist, cand

natura sufletului sau it atragea catre cazurile de suferinta socials §i

dezradacinare"37.
In Datorii uitate avem de-a face mai mult cu un "caz" decat cu o tema

din lumea rurala, dar intalnim aici personaje din lumea satului bine conturate,
ca Badita Sandu, veteran de la 1877, cu pieptul plin de decoratii, dar care i§i da
seama, dureros de crud, ca medaliile castigate pe campul de lupta nu-1 pot ajuta
cu nimic. 0 soarta similard are §i un alt erou al lui Jean Bart, Badita Galca, darz
luptator in Razboiul de Independenta, dar care ajunge la batranete muritor de
foame, invidiind soarta celor care s-au stins pe campul de bataie (Badita

Gala).

Se intalnesc in cea mai ampla nuvela a lui Jean Bart, Datorii uitate,
personaje episodice §i pasaje care inlesnesc asociatii cu personaje din opera
clasicilor no§tri. Astfel, "Mitrita, baiatul morarului, cu prinzatoarea de vrabii
cea noua la care lucra de o saptamana", Mitrita, prietenul nedespartit in
copilarie al viitorului profesor Petre Corbu, trimite la Vasile Porojan de
V. Alecsandri; felul in care dascalul Arghir i§i prive§te feciorul reintors de la
invatatura dupa primul an ("... s-a Inchinat cand 1-a vazut intai; mai nu-i venea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 237

sa creada ca e Petrica al lui, a§a era de mandru in haina lui albastra, cu apca
aplecata pe o parte, tacut §i masurat in toate") ne aminte§te de Budulea Taichii
de Slavici; "hrisoavele mo§nenilor din Cuzani §i lungul §ir de procese purtate
cu boierul pentru parnant §i drepturi trimit la Neamul Soimarqtilor de Mihail
Sadoveanu (roman aparut insa in 1915, la 7 ani de la publicarea nuvelei in
Viata romfineasca). A§a cum obsesia serviciului, a slujbei, la functionarul
marunt, ne face sä ne gandim la Cehov, iar alt personaj, directorul Stelian
Hancu, pierdut "dupd o movila de dosare", parca ar fi un erou din galeria sluj-
ba§ilor imortalizati in opera lui Gogol.

Mu lt inrudita cu Datorii uitate este povestirea Badita Gala, chiar
locul de desfa§urare find acela§i cu cel din care pornesc satenii din nuveld:
Cuzani. Personajul principal al povestirii, ca §i Badita Sandu din Datorii

uitate, este recrutat din randurile veteranilor din 1877, fapt ce-i permite autoru-
lui de a se prevala de faptele for eroice pentru a scoate §i mai mult in evidenta
indatorlrile ce incumba conducatorilor §i societatii. In esenta se ridica aceea§i

problems acuta a datoriilor morale ce le au intelectualii fata de taranime.
Accentul se pune aici pe necesitatea unor interventii urgente, condamnandu-se
indiferenta publics. Spre aceasta indeamna insa§i modalitatea expunerii in
aceasta scriere de dimensiuni reduse: doua secvente, doua tablouri paralele,
primul evocator al trecutului (eroul in tinerete erou in adevaratul sens al
cuvantului, cu cele mai inalte decoratii primite in Razboiul de Independents
"un roman voinic §i cache§ care vorbea razand cu hohot", cu "un cojocel scurt
§i Med maneci, a§a de mandru inflorit in cusaturi de arnici ro§u", pe care ii
straluceau medaliile meritului osta§esc), iar cel de-al doilea tablou, al prezen-
tului ("mo§neag garbovit", cu "un picior clog", saracit cu totul de un proces
lung, ramas singur pe lume, acum cu un "suman ferfenita", pe care nu mai
indrazne§te sa puns decoratiile: "nu le sta frumos pe sumanul ista zdrentuit:
macar pe ele sa nu le necinsteasca").

Omul darz de odinioard care incantase copilaria autorului cu povestiri
neintrecute de pe campul de lupta cu turcul, acum, infirm §i abandonat, ne este
evocat printr-un lirism cald, induio§ator: "Il privesc §i simt ca-mi vine a plange;
nu pot sä cred ca-i el, ve§nic imi vine in minte icoana luminoasa a lui Badita
Galca, frumos-povestitorul din vremea de pe cand eram copil. Nu ma cuno4e.

Ii spun al cui sunt §i-ncerc sa-1 mai Indulcesc la vorba. Dar nu-i chip."

Batranului nu-i mai ramane decat sa-1 invidieze pe fostul sau camarad de arme
care a cazut pe campul de lupta "erou", iar portretul lui infamat in stejar este
awzat la loc de cinste in sala primariei: "He, saracu Butnariu... o fost mai
norocos ca mine... o data cu marirea §i el o inchis ochii, la ce bun sä intarzie
ca mine pe aiceal..." Aparenta resemnare a eroului acopeta un protest puternic
pe care ni-1 transmite autorul, prin modul de relatare depa§indu-se cadrul unei

238 CONSTANTIN MOHANU

sincere §i sentimentale compatimiri.
Evenimentele de la 1877 inspirasera in secolul trecut opera multor scri-

itori: Al. Macedonski, I. Nenitescu, N.T. Ora§anu, V.D. Paun, Nicolae Pruncu,
dar mai ales volumele ptestigioase ale lui V. Alecsandri §i G. Co§buc: Osta§ii
no§tri §i Cantece de vitejie. Daca initial se proslavea eroismul bravilor osta§i
romani, cu timpul ele deplang starea in care au ajuns fauritorii independentei.
Semnalul in acest sens it daduse chiar V. Alecsandri cu poezia Eroii de la
Plevna, care, in esenta, are acela§i continut cu Badita Gala al lui Jean Bart,
de§i modalitatile de tratare a subiectului sunt diferite:

"Ce-i asta saracime si goala 8i flamanda?
Eroii de la Plevnal... Iata-i! Ah! Cine-ar crede!
Le plange chiar de mild tot omul care-i vede,
$i eu plang de rusine... in tam ospetiei
Sa vad cerand pomana vitejii Romanier

Starea mizera a taranului roman care se distinsese pe campul de lupta,
aducandu-§i jertfa de sange pentru neatarnarea patriei este o tema predilecta in.
literatura de la inceputul secolului XX §i indeosebi la scriitorii grupati in jurul
Vietii romfine§ti. I.1. Mironescu in Furtuna veteranul (personaj real) pune in
fata fortelor represive la 1907 pe osta§ul care sunase atacul "la sui§ de deal...
la §eptezeci §i §epte". Cel care scapase de gloantele du§man cade secerat de
gloantele represiunii pentru ca se ridicase ca ceara pamant §i drepturi.

Atat in Datorii uitate, prin relatarea peripetiilor grupului de tarani pen-
tru o a§a-zisa improprietarire, cat §i in Badita Gala, Jean Bart ridica pe langa
problema "datoriei" globale fata de taranime §i pe aceea mult mai acuta fata de
fo§tii luptatori in razboiul pentru neatarnarea patriei.

Se desprinde din Badita Gala scriere pe cat de redusa ca intindere,

pe atat de bogata in semnificatii §i o conceptie progresista in ceea ce prive5te
raporturile interetnice: prin povestirea lui Galca despre prietenia lui cu turcul
Mehmet, cand amandoi i§i faceau serviciul pe granita de o parte §i de alta a
frontierei, ceea ce nu-i impiedica .sa se imprumute reciproc cu tigari, §i apoi
reintalnirea cu acela§i Mehmet, in convoiul de prizonieri turci, §i cum fostul
granicer in vremuri de pace, Galca, ii favorizeaza acum desprinderea din con -
voiul pe care it escorteaza pentru a-i inlesni lui Mehmet intoarcerea la casa §i la
copiii lui, autorul pledeaza pentru un puternic umanism, prezent §i in alte scrieri
ale sale, face dovada unei pozitii avansate prin care raporturile dintre natiuni nu
trebuiesc privite prin prisma trecutului incrancenat, ci din perspectiva prezen-
tului, prin ceea ce le une§te §i le apropie. Prin episodul acesta Badita Gala are
similitudini cu Santinela lui Emil Garleanu, "schita de razboi" aparuta in 1908,
la 6 ani de la publicarea in Samanatorul a scrierii lui Jean Bart.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 239

Un erou din lumea satului intalnim 5i in 0 protestare posturna: tara-
nului Andrei Peni5oard, dintr-un sat dunarean, autoritatile comunale ii fac acte
false de deces ("dosar cu acte in regula ca e mort, fara mo5tenitori") 5i ii smulg
pa'mantul dat de stat la improprietarire. Ape land la justitie, pierde mereu pro-
cesele, se Inglodeaza in datorii §i, ajungand la sapa de lemn, parase5te satul Si
se angajeaza paznic de vite pe o mo5ie din balta Dunarii. De atunci, de cate on
are prilejul sa revina in ora5, intra in sala tribunalului 5i, cu privirile la imaginea
Justitiei legata la ochi, o apostrofeaza indignat.

Scrierea este tipica pentru modul in care i5i redacteaza scriitorul
"Documentele omene5ti". Amprenta autenticului se Intrevede inca de la

Inceput cand autorul ni se marturise5te: "Terminasem afacerea pentru care ma
dusesem la tribunalul din ora5u1 C..." [Calara5i] am completa noi. In timp ce
asista la un proces pentru care de 14 ani in Sir avocatii reu5eau de fiecare data
sa-1 amane prin pledoarii care de care mai dibace, devine martorul unui fapt
neobi5nuit: "Cum stam pe coltul meu de banca, langa u5a, ascultand cu sfinte-

nie, deodata and rasunand ni5te fluieraturi haiduce5ti §i o izbucnire de

«... Huiedeo!... Ho! ... Chioaro!... Ho! ... », ni5te strigate a5a de groaznice ca
zguduiau cladirea din temelii." Curiozitatea ii este starnita cu atat mai mult cu
cat "nimeni nu se sinchisise de intamplarea asta" al carei autor era "un taran cu
sumarul sur, murdar de noroi, cu o caciula lata in fund, cum poarta de obicei
ciobanii... Era un om slab, uscat, cu barba neingrijita, cu ni5te ochi alba5tri tul-
buri". Dupd aceasta punere in tema, urmeaza povestirea propriu-zisa, de
necrezut, i totu5i adevarata despre cele intamplate oropsitului taran, povestire
derulata, dupd un scurt dialog cu autorul, de catre edecul tribunalului, Tache

B ufegi u.

In Raiul-Lupilor nume dat unei paduri de nepatruns din apropierea
unui sat ni se relateaza tot fapte §i intamplari de demult: un boier hain Isi po-
puleaza padurea cu lupi de nu puteau satenii sa is o uscatura de lemn; stapanul
padurii piere insa sfa5iat de haita, ca urmare a blestemelor satului: "Lupii sa-1
manance!" Totu5i literatura cu subiecte 5i teme rurale este destul de redusa ca
Intindere, raportata la ansamblul operei scriitorului. Dar referiri la situatia grea
a taranimii intalnim in scrieri al caror subiect nu se subscrie strict unei aseme-
nea tematici. Astfel, in Raiul-Lupilor taranii din lunca Prutului vad in
inginerul militar hotarnic un "trimis" care vine sa Imparta pamanturile ce au
fost odata proprietatea raze5ilor. Este aceea5i problema a lipsei de pamant ridi-
cata 5i in Datorii uitate prin replicile taranului din Cuzani, Badita Sandu.

Printre scrierile cu subiecte din lumea satului intalnim una care face
oarecum nota aparte in scrisul lui Jean Bart: Intr-o sambata, in care, prin abor-
darea unei tematici traditional-patriarhale, autorul se lasa induio5at de lucrurile

ramase dintr-o lume ce-a fost odinioard 5i care pastreaza in ele "taina trecutului

240 CONSTANTIN MOHANU

uitat". Landoul cu care calatore§te din gara Pa§cani spre manastiri a apartinut

odinioard casei boiere§ti a Bogdane§tilor. Cu el a calatorit odinioara §i

Mihalache Kogalniceanu, in drum spre fabrica pe care o facuse la Tg.-Neamt.
Cu toata vopseaua data de noul proprietar, A§er luster Lupu, "se disting slab
urmele unei monograme, sub o coroana princiara". Iar Iordachi Branel birjar
numai sambata, ziva in care stapanul landoului "nu inhama" §i "nu prime§te
bani" cel care a apucat "patru Imparati ", cum ii denume§te el (Mihail Sturza,

Grigore Ghica, Alexandru Joan Cuza §i Carol), a fost "rob de casa

Bogdanqtilor" §i, ca surugiu, a purtat "haine turce§ti §i poturi ca arnautii". Din
raspunsurile lui se desprinde o nota samanatorista (credinta in "boierul bun"
pamantean Si "frumusetea ireversibila a lumii" de odinioara): " Hei!... apoi ce
caut eu? Sa gasesc un stapan, un boier bun cum era odata... Ce lume duceam
pe vremea aceea spre manastiri..." Scrierea de factura romantic-sentimentala
exprima un regret samanatorist pentru oameni §i rosturi care au fost odinioard,
pentru trecerea §i petrecerea unor structuri rurale traditionale. Ea a §i fost pu-
blicata de altfel in Samanatorul, in primul an de aparitie a revistei (nr. 29 din

13 octombrie 1902). Colaborarea incidentals la Samanatorul Intr-o sam-
bath este singura scriere publicata aici se datore§te prieteniei aratate de
Vlahuta pe atunci unul din directorii revistei , care it viziteaza la Constanta

in vara lui 1902 §i ii solicits insistent colaborarea.

XXVII. SCRIERI DIN VIATA MILITARA

In mod firesc, tot eroi din lumea satului intalnim in majoritate ti in
scrierile cu tematica militara ale lui Jean Bart, cele mai multe publicate in cea
de a doua sectiune a primului sau volum aparut in 1901, Jurnal de bord.

Schite marine §i militare: Iapa capitanului, La poarta spitalului,

Margarint betivul, Din concentrare, 0 inmormantare militara, Amintiri
din manevre. Daca la primele trei scriitorul renunta definitiv, fara a le mai
reedita vreodata, Din concentrare, 0 inmormantare militara §i Amintiri din

manevre sunt reluate §i trecute, la "Documente omenqti", in volumul Datorii
uitate din 1916, dupd alte trei scrieri generate de amintirea razboiului din 1877:
Scrisorile tatei, Acasa §i in razboi, In ziva despartirii, scrieri tiparite pentru
prima data in volum. Toate acestea intregesc tematica militara din Jurnalul de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 241

bord Si Schitele marine. Dar, tiparite in acela§i volum cu Datorii uitate Si
Badita Wick creioneaza Si o imagine a taranului osta§, in proportie de peste
90 la suta intre cei chemati sa-§i face stagiul militar in armata romans de atu-

nci.

"Armata", ca institutie, ni se infatipse inainte, in secolul trecut, intr-o
viziune monumentala, eroica. Balcescu, in Puterea armata la romani, poetii-
o§teni Vasile Car lova, Gr. Alexandrescu inchinasera adevarate ode o§tirii
romane, ca i parintele poeziei romanqti Iancu Vacarescu. Aceeai viziune se
continua prin Alecsandri, CoOuc §i Macedonski.

Contemporanul si literatura Contemporanului prive§te insa armata
mai bine-zis anumite aspecte ale vietii militare dintr-o noua perspective, ca
"institutie de umilire a omului", prin latura ei de exacerbare cazona, eludand
grija pentru personalitatea individului. Acest filon tragic, abordat pentru prima
data de catre scriitorii din preajma Contemporanului, a fost cultivat §i in
scrierile lui Vlahuta, iar mai tarziu de samanatori§ti Si poporaniti.

Bacalbap spre sfar§itul secolului §i Gh. Braescu intre cele doua
razboaie mondiale ofera chiar o imagine caricaturala, grotesca a numeroase

aspecte ale vietii cazone, indeosebi a capetenilor armatei, prin §arja frecventa.
Asemenea imagini ofera §i unele desenele sarcastice ale lui Camil Ressu i

N. Tonitza, ca §i caricaturile muzicale apartinand compozitorului Paul

Constantinescu: Visul recrutului, Balul reangajatilor si Mars fortat.
In scrierile cu tematica military din tinerete, Jean Bart a fost intrucatva

tributar unui anume mod de a privi viata de cazarma. Era intr-un fel linia inau-
gurata de revista Contemporanul si de C. Bacalba§a §i continuata mai tarziu

de Paul Bujor, cu Mi-a cantat cucul in fata si I. I. Mironescu, cu Sandu
Hurmuzel in toate aceste scrieri armata find vazuta ca mediu de descom-
punere a sufletului rural, tema cultivate de poporanism, care adancea §i pe

aceasta cale prapastia intre sat §i ora§. 0 atmosfera asemanatoare intalnim §i in

cateva din schitele militare ale lui Eugeniu Botez elaborate in 1896-1897, cand

de-abia terminase §coala de ofiteri: Un flacau, Oprea, "mandru §i zdravan cum
ii bradul", inainte de a fi luat la armata, revine in sat, dupe trei luni de spital,

"olog §i prapadit", distrus de calul pe care-1 ingrijea Si de caino§enia ofiterului.
Drama osta§ului este traits intens in satul natal §i in familie: "Maica-sa parca
innebunise, aka iii smulgea parul §i se bocea cat o Linea gura: « Doamne, cum
ti-1 is mandru cum e bujorul §i ti-1 da olog §i ciuntit... 0§tireal... Manca-i-ar
cainii!...»" (Iapa capitanului); Nita Dobre se stinge in spitalul militar, ros de
boala, dar §i de dorul pentru "casuta cu cire5ii infloriti in fata prispei"; tatal,
venit sa-§i vada feciorul bolnav, ii zare§te doar sicriul, scos in graba din curtea

spitalului de o caruta (La poarta spitalului); Margarint, inainte "flacau de
treaba §i cuminte", "de cand s-o inturnat de la oral, unde §i-a facut armata,

242 CONSTANTIN MOHANU

s-o ticalo§it §i pace", se tine numai de betii, iii brutalizeaza familia §i, scrantit
la minte, ajunge in cele din urma la Golia (Margarint betivul).

Daca despre scrierile de mai sus se poate spune, pe drept cuvant, ca se
inscriu pe o linie samanatorist-poporanista, nu e mai putin adevarat ca in
schitele §i povestirile cu o tematica military de mai tarziu se observa un vadit
efort spre o proza obiectiva.

In Jurnalul de bord, in .0 corabie romfineasca. Nava-scoala bricul
"Mircea", in scrierile de memorialistica avand ca tema Razboiul din 1877
(Scrisorile tatei, Acasa si in razboi, In ziva despartirii), scriitorul da dovada

de un puternic patriotism, de cinstire a faptelor de arme ale inainta§ilor, cheama
la continuarea traditiilor glorioase din trecut, cerand, inainte de toate, de la un
militar, spirit de sacrificiu §i un deosebit simt al datoriei: osta§ul sa stea de stra-
jä patriei, a§a cum timonierul vegheaza necontenit la canna navei.

Jean Bart infati§eaza in mod realist viata noastra military (indeosebi cea
mdrinareasca) de la sfar§itul secolului al XIX-lea §i inceputul secolului XX, in
latura ei pozitiva, dar nu ezita sä redea unele aspecte negative, existente in
vechea armata, criticate de scriitor. Insa obiectivul critic al scriitorului are in
vedere, in general, remedierea raului, a§a cum se desprinde din scrierile cu o

tematica military mai realizate cum ar fi: Din concentrare, 0 inmormantare
military, Amintiri din manevre si Trei dezertori.

Dupd un mar§ in Baragan, sub soarele torid al verii, soldatul rezervist
Drinca, cel mai batran din companie, chemat in concentrare la manevre, fuge,
la primul popas, pentru a merge acasa, in apropiere, unde gase§te nevasta bol-
nava §i un copil pe moarte. Reintors, dupd ce-§i ingropase copilul, e pedepsit,
ca dezertor, incarcerat, §i, neinteles de nimeni, i§i gase§te apoi sfar§itul intr-un
spital militar macinat de o boala de piept (Din concentrare).

Caporalul de pompieri Nita Clipea este ingropat sub dafarnaturile unui
zid datorita ordinului absurd al superiorului. Mutilat, sfar§e§te in spital.
Redarea scenei inmormantarii este un prilej pentru scriitor de a ve§teji indife-
renta manifestata pentru omul simplu, indiferenta mascata inabil prin dema-
gogia §i fanfaronada cuvantarii rostite la inhumare (0 inmormantare mili-
tary).

In timpul unor manevre, trei soldati sunt aruncati de pe chesonul
tunului, la trecerea §antului unei §osele, find zdrobiti intr-o clips sub rotile

tunurilor care trec intr-o goand nebund. Prilej de reflectie pentru un osta§ care
asistase inmarmurit la scend: "... Si cand to gande§ti ca manevra nu-i decat o
palida imagine a acelui sinistru joc ce se nume§te razboiul". Dar sfar§itul tra-
gic §i absurd al celor trei soldati trece neobservat de ate superiori §i de civilii
din lumea buns invitati sä asiste, ca la opereta, la manevrele militare care se
tineau anual: "... Tunurile erau departe, ajunsesera pe pozitie §i, a§ezate in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 243

baterie, i§i incepura tirul. Lumea de sus, de pe inaltimea fortului, in admiratie,
privea ca la o reprezentatie frumoasa §i bine jucata, care reda inchipuirea

grozaviilor razboiului... muzicile $i corni§tii incep sa sune atacul..."

(Amintiri din manevre).
Scriitorul-militar critica nepasarea §i neglijenta unor conducatori mill-

tari, manifestate fats de soldat §i fats de instruirea §i pregatirea militara in gene-
ral. 0 parte din scrierile enuntate mai sus au avut la baza fapte reale. Mai cu
seama aici, in scrierile cu tematica militara, scriitorul nu se dezice de la cele ce
afirmase in atatea randuri §i cu diverse prilejuri ca a scris despre lucruri "traite
§i vazute". Astfel, Amintiri din manevre (elaborate in 1897) este in esenta un
reportaj asupra "manevrelor de fortareata" executate Tanga Bucure§ti in toam-
na lui 1896, manevre care au avut ca tema atacarea fortului Otopeni cu artilerie
de camp. Asupra rezultatelor nesatisfacatoare ale acestor manevre atragea
atentia, printr-un Ordin general din 10 octombrie 1896, insu§i comandantul
Corpului 2 de armata, generalul de divizie Eracle Anion, care critica sever
modul de participare la manevre a unor ofiteri §i neglijenta acestora: "Sunt
nevoit a marturisi ca rezultatele dobandite au ramas cu mult inapoi ateptarei
mete... dar ceea ce este mai rau, netolerat §i periculos pentru viitor, era corn-
plecta indiferenta, apatie §i nepasare a cadrelor §i a domnilor ofiteri... La unele
batalioane, pe cari ma abtin a le numi, toti domnii ofiteri, intruniti in grup in
spatele tragatorilor, numai de dan§ii nu se ocupau. Tragerile artileriei de camp
au fost din cele mai rele..."1

Tot un "document omenesc" din viata militara este §i povestirea Trei
dezertori, publicata mult mai tarziu in volumul Schite marine din lumea por-
turilor (1928). Compania de torpile fixe de pe canoniera "Alexandru cel Bun"
face in fiecare yard cate o calatorie de instructie pe Dunare pentru deprinderea
marinarilor cu manuirea materialului explozibil. Totul merge bine. Ultima
explozie insa e lasata de capitan pe seama plutonierului, care, la randul lui, i-o
incredinteaza sergentului. Neatentia §i lipsa de supraveghere fac ca §ase soldati
care incarcau torpila sa fie pulverizati intr-o clips prin explozia de la tarm a ful-
micotonului. La intocmirea formelor pentru cei disparuti, capitanul, la sfatul
caporalului, trece in raport numai trei morti, ceilalti find dati "lipsa la apel".
Modul de alcatuire a procesului-verbal de Cate plutonier, "om vechi, cu multa
experienta", calea prin care cei trei disparuti in chip atat de tragic ajung pur §i
simplu "dezertori", prin manevrarea unor formule birocratice, degaja o satire
acids: "- Domnule capitan, in raportul d-voastra sa puneti numai trei morti, ca
aka am trecut §i eu in procesul-verbal. Ceilalti trei se cheama ca-i avem deo-
camdata numai lipsa la apel, ca tot nu s-a gasit nimic din ei ca sa putem recon-
stitui cadavrele. Dupa patru zile, dace nu se prezinta la corp, ii dam dezertori
conform regulamentului. Stiti, oricum suns altfel cand se zice ca avem numai

244 CONSTANTIN MOHANU

trei morti in loc de §ase. Si cand ii impingea uwrel calimara si hartiile pentru
iscalit, plutonierul batran urmarea cu coada ochiului mana nesigura a capita-
nului, care era sa moaie din gre§eala tocul in paharul de rom golit pans la fund"
(Trei dezertori). Pentru tenta ei satirica, autorul a inclus aceasta scriere in
volumul din 1928 mentionat mai sus, volum alcatuit in majoritate din schite
umoristice si satirice.

Tripticul de scrieri dedicat anului 1877 inserat in acelai ciclu de

"Documente omenqti", ca si scrierile cu tematica militara enuntate mai sus, va

fi reluat de scriitor in volumul Insemnari si amintiri publicat in 1928.

Reeditarea for aici era indreptatita de profilul for memorialistic §i de evocare.
Intentionand o unitate tematica, le vom analiza in capitolul de fats, alaturi de
celelalte scrieri inspirate din viata militara. Mai mult ca oriunde in opera scri-
itorului, intalnim aici fapte autentice u§or transfigurate literar sau preluate ca
atare. Initial prin Scrisorile tatei, autorul intentiona sä continue amintirile
parintelui sau. Ultima paging din Memoriile generalului Panait Botez (lucrare
ramasa in manuscris) se incheia cu urmatoarea nota: "N.B. Urmarea se va gasi
in Scrisorile tatei, cum le-a numit scumpul meu baiet al doilea, Eugen, care
si-a luat sarcina, ajutat de talentul ce poseda, a descrie mai departe"2.

La elaborarea unei scrieri mai ample dedicate Razboiului pentru
Neatarnare autorul medita Inca din 1902. Era §i rezultatul indemnurilor lui
Vlahutd. Ea era menita sa apara in Samanatorul, dupa propria marturie a lui
Jean Bart, marturie din care deducem si modul in care i§i vedea realizata
scrierea, precum §i materialul faptic care urma sa stea la baza ei: "Acolo [in

Samanatorul] o sä public lucrarea pe care o am in minte, Scrisorile tatei. I-am
explicat lui Vlahuta subiectul si el m-a aprobat zicand ca in adevar am prins o
nota originals ii scrie din Constanta fratelui sau Octav Botez la 7 octombrie
1902. Roaga-1 pe tata sa-mi trimita recomandat scrisorile, daca nu toate, cate-
va de la inceput completate cam in ordinea intamplarilor faptelor cu inceputul
razboiului; cu timpul o sa-i scriu ce descriptii imi trebuie"3.

Preocupat de sarcinile ce reveneau ofiterului de marina, Eugeniu Botez
va elabora cu greu si cu intermitente ceea ce la un moment dat i se parea atat
de clar. De-abia in 1905 publica in Curentul nou (Galati) Scrisorile tatei, insa
cu mentiunea "Fragmente din scrierea Acasa §i in razboi" §i partea intai din In
ziva despartirii. Anul 1877, iar in 1909 ii apare in Viata romfineasca scrierea
Acasa i in razboi cu mentiunea "Fragment".

Din alte surse rezulta ca scriitorul intentiona o scriere ampla care sa
constituie materia unui volum intitulat Acasa §i in razboi. Dar proiectul va fi
abandonat ca atatea altele. Scrierile vor fi cuprinse in volum fara mentiunea

"Fragment" din periodice, si fara modificari. Doar la scrierea In ziva

despartirii autorul adauga un text nou, drept o a doua sectiune: Anul 1913

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 245

(mobilizarea lui Eugeniu Botez in 1913) ca un pandant la plecarea pe front a
tatalui sau in Razboiul de Independents: Anul 1877 (care aparuse in Curentul
nou in 1905).

Sursa de inspiratie pentru cele trei scrieri au constituit-o cele auzite in

-familie in special de la mama sa in timpul copilariei, cele povestite de tatal

sau pi mai ales scrisorile trimise de pe campul de lupta de catre Panait Botez
documente vii asupra luptelor purtate de Regimentul 13 Dorobanti din care
facea parte tatal scriitorului, regiment care a intrat primul in lupta de la Grivita.
Ele au fost pastrate cu pietate de urmaii aceluia care din "copil de trupd", "vo-
luntar", s-a ridicat pand la rangul de general. Una din aceste scrisori, pastrata
in original, ne-a fost comunicata de Sorin Petroniu, nepot al generalului Panait
Botez, scrisoare pe care am publicat-o in Convorbiri literare (Iasi, nr. 3 din
martie 1977). 0 alts scrisoare datata "1877, iulie 31, Nicopole" fusese publi-
cata ca atare de Eugeniu Botez in Dunarea de Jos (Galati, nr. 8, aprilie 1909).

In cele trei scrieri autorul se dovedqte un bun psiholog. Trasaturile
copilului sunt prinse cu acel simt al misterului de fiecare clips a celor mai
familiare lucruri. Descoperirea lumii pi intelegerea intamplarilor se face prin
unghiul propriu viziunii copilului. Nu omul matur relateaza, ci copilul ramas
undeva intr-un colt de tars, departe de campul razboiului din 1877 §i totupi atat

de aproape.
Fiecare scriere debuteaza confesiv: "Cand a plecat tata in razboi, eu

eram mic de tot, aka de mic, incat ma saltam in varful picioarelor ca sa.-1 pot
apuca de urechi pe Machi canele noptru cel mare... Vad limpede i acum

intreaga lume, lumea ochilor mei de pe atunci..." (Acasa si in razboi).

Imaginile, impresiile sunt ale copilului participant la fapte carora de -ahia le
poate intrevedea un inteles. Multimea, plecata sa petreaca pe cei sortiti frontu-
lui, are ceva grandios in freamatul ei: "Pastrez in minte vie Inca prima viziune
a multimii; lumea forfotea imprejurul nostru pi se scurgea intruna in valuri de
capete ca o apa revarsata din albia stramta a drumului... $i prin atatea randuri
de pupti pi pene de curcan infipte la caciuli, zaresc trupul inalt al tatei saltand
uwr calare in capul companiei de dorobanti. In departare o pats neagra inchide
zarea: padurea de la Salcia locul despartirii" (In ziva despartirii).

Spre deosebire de alti scriitori care §i-au propus sa reinvie momente din
timpul Razboiului din 1877, Jean Bart nu s-a orientat spre ciocnirile armate,
spre fapte de pe campul de lupta sau figuri de luptatori, ci s-a aplecat asupra
universului intim al familiilor celor plecati in razboi, ne-a infatipt dramele
traite de cei ramai acasa. Cu toate ca "rememoreaza" fapte pi intamplari din
sanul familiei sale pi din mediul cel mai apropiat, semnificatia for nu se reduce
la un cadru limitat, ele au o valoare simbolica generalizatoare. Atmosfera din

casa parinteasca, in permanents infiorata de Weptarea §tirilor de pe front,

246 CONSTANTIN MOHANU

nadejdea Si teama fats de ve§tile imprevizibile ale razboiului se coreleaza cu
universul altor familii. Scrisorile de la cei plecati la lupta erau sarutate de copii,
iar seara cand vecinii se adunau sa faca scams pentru raniti erau citite cu glas
tare §i comentate: "La noi se strangeau in fiecare sara vecinele la lucru...
Uneori venea §i conu Doxachi, un batran nalt si drept, c-o barbs alba §i mare
pang la brau... Scrisorile venite de departe, de la cei dui in razboi, se citeau cu
glas tare, in auzul tuturor. Gazetele se comentau si fiecare §tire se cantarea cu
judecata; se schimbau pareri §i temeri, i§i spuneau griji, necazuri Si calde
mangaieri... Noi copiii umblam in varful picioarelor, cu ochii in lacrimi, infio-
rati, fare sa intelegem bine tot ceea ce se intampla. Ne inspaimanta numai
grozavia banuielii" (Acasa si in razboi).

Scrisorilor acelea venite de pe front, purtatoare de nadejdi si de credinta
in izbanda, le dedica Jean Bart o scriere aparte: Scrisorile tatei. Ele sunt evo-
cate peste ani in momentul ie§irii la pensie a generalului Panait Botez, moment
surprins cu duio§ie Si farmec liric la inceputul scrierii: "Ce haz a fost in ziva
ceea in toata casa noastra. Tata, dupe vreo treizeci si cinci de ani de militarie,
imbracase surtucul civil. Cat de greu ne-am putut deprinde cu el; de cand ne
trezisem noi pe lume it apucasem tot chipq, nalt §i mandru in tunica lui stran-
sa trup §i incheiata in cei §apte nasturi lucitori cu nr. 13 pe ei [emblema

Regimentului 13 Dorobanti al carui comandant a fost]" (Scrisorile tatei).
Epistolele generalului pensionar, scrise pe front in clipe cand moartea sta la

panda, acele petice de hartie ce au infruntat gloantele §i timpul §i care dezvaluie
"ostawl" daruit trup §i suflet patriei, der §i "sotul" §i "parintele" i se par acum
autorului sublime prin continutul si semnificatiile lor, exemplare, ca reverbe-
ratii ale unui suflet cu o dubla conditionare patriotica Si umana: "Era inchisa
acolo, in acele randuri, povestea cea mai duioasa din viata unui om; si atat de

miFatoare §i de adevarata ca n-o intalnisem nicaieri cantata in poezii fru-
moase, nici n-auzisem s-o fi rostit patrioti in cuvantari inflacarate si nici nu se
gasqte scrisa in mandra povestire a razboiului pentru neatarnarea patriei... era
povestea ostwlui chemat sa-si faca datoria" (Scrisorile tatei).

Cele trei scrieri ale lui Jean Bart intregesc printr-o note originala litera-
tura dedicate anului 1877, find reproduse adesea in culegeri si antologii dedi-
cate Razboiului pentru Neatarnare.

Merits sa amintim in acest context ca scriitorul, semnand cu numele sau
adevarat, Eugeniu Botez, a publicat in 1904, impreuna cu Nicolae Kiritescu (pe
atunci ambii locotenenti in marina romans) o lucrare de specialitate, documen-
tara: ftazboiul pe Dunare, din care nu a aparut decat primul volum dedicat
Razboiului de Independenta: Operatiunile fluviale §i maritime ale razboiu-
lui din 1877-1878. Elaborate in cea mai mare parte de catre Eugeniu Botez,
printre harti, rapoarte oficiale, ordine de lupta §i alte documente de arhiva,

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 247

intalnim si pagini de literatura, scrise cu entuziasm si admiratie fats de bravu-
ra cu care au luptat ostasii Si marinarii romani pentru independenta patriei.

XXVIII. DUPA DOUAZECI DE ANI. PRINTESA BIBITA

"Doug povestiri de dragoste,
trecute, samanatorist, prin
nostalgia amintirii."

Cu toate ca scriitorul abordeaza adesea "Documentele omenesti" prin
care 4i afirma, ca si in alte scrieri, crezul sau social, umanist si progresist, cu
toate ca prietenii de la Viata romfineasca n-au incetat nici o clips sa vada in
Jean Bart realizatorul "romanului social, de ancheta...", nu scrierile cu tema-
tica sociala reprezinta sectorul cel mai rezistent al creatiei lui. E. Lovinescu
remarca in acest sens (inainte de aparitia romanului Europolis): "In realitate,
romanul social nu se putea a§tepta de la sumarele insemnari ale Jurnalului de
bord, si nici n-a venit decat sub forma liniara a nuvelei Datorii uitate. Ceea ce
mi se pare mai consistent in literatura d-lui Jean Bart nu e, de altfel, latura
«sociala» §i «etica», ci sunt doua povestiri de dragoste, trecute, samanatorist,

prin nostalgia amintirii [Dupe douazeci de ani gi Printesa Bibitar Dace

adaugam acestora Pleca un vapor din port si "romanul erotic" din Europolis,
in care sunt prinse destinele unor personaje memorabile ca Evantia Neagu §i
Penelopa Angelo Deliu, constatam ca tematica erotica are o pondere insem-
nata in scrierile lui Jean Bart.

Subiectele sunt pe cat de inedite, pe atat de fin §i discret trasate in aces-
te cloud nuvele, totu§i, deli E. Lovinescu le numea "povestiri de dragoste". Nici
samanatoriste nu sunt scrierile, prin samanatorism criticul desemnand aici doar
modalitatea de a face literatura din rememorare, din evocare §i amintire "nos-
talgica" a unor fapte intamplate intr-un trecut mai mult sau mai putin indepar-
tat.

Nuvela Dupa douizeci de ani, inserata de autor tot la "Documente
omenqti" in prima editie Datorii uitate (1916), evoca o iubire de tinerete pen-
tru o fenieie ideala, Geta Ulmeanu, sotia inginerului Cristea Ulmeanu, iubire
rememorata aka cum ni se dezvaluie chiar prin titlu dupd scurgerea a cloud

248 CONSTANTIN MOHANU

decenii, totul find invaluit intr-o unda de poezie §i patetism nostalgic, ceea ce
face ca aceasta scriere sa aiba "rezonanta unui poem" ce ne amintqte prin
atmosfera §i melancolie de Cantecul amintirii de M. Sadoveanu §i de Ape
de primavara a lui Turgheniev. In finalul nuvelei, "spovedania" personajului-
narator define§te scrierea drept "...cainta pentru cele ce au fost odinioara si
regretul pentru cele ce n-au putut si fie".

Oricat s-ar refugia scriitorul in fictiune, faptul trait, amintirea, yin sa-§i
revendice locul si in aceasta nuvela (in partea introductiva). Din primele pagini
ni se releva elemente autobiografice §i de localizare: "Cativa ani i-am trecut
traind viata monotony de mica garnizoana, prin porturile din susul Dunarei.
0 vara intreaga am petrecut-o in portul C...". Portul C... nu este altul decat
Calara*i, unde ofiterul de marina a fost pentru scurt timp (1905-1906) capitan
de port. Actiunea nuvelei se petrece in acest port dunarean, ca §i actiunea din
Datorii uitate. Referirile la o calatorie in Scandinavia constituie de asemenea
un element autobiografic, voiajul in Tarile Nordice infaptuindu-se in vara lui
1906. (Intrucat nuvela a vazut lumina tiparului in Viata romfineasca in 1916,
este cert ca scriitorul a dilatat fictiv timpul trecut de la petrecerea "actiunii",
plasand-o in urma cu douazeci de ani, Si nu cu zece cum ar fi fost real.)

Chiar episodul erotic al tanarului alter de marina pare sa aiba la baza
elemente autobiografice. In acest sens edificatoare pare §i dedicatia "D-nei
Armonica G..." (Numele eroinei din nuvela este Geta.) Se pare ca §i celalalt
personaj al nuvelei, Miluta aroman macedonean de origine, a avut ca prototip
un prieten intim al autorului: "Miluta Macedoneanu", aka cum atesta unele
scrisori §i cum ne-a marturisit insu§i fiul scriitorului: Cahn Botez.

Numarandu-se printre putinele scrieri de mai large respiratie epica

apartinand lui Jean Bart, nuvela prezinta §i o constructie aparte. Este §i o scriere
indelung elaborate de la care ne-au ramas multe variante intitulate succesiv:

Marturisiri, Femeia sfanta, Doua scrisori, Resemnare, Regret, 0 intalnire,
doar in cele din urma facanduli aparitia titlul sub care a fost publicata: Dupe
douazeci de ani.

Povestirea-nuvela sau nuvela-povestire Dupa douazeci de ani

debuteaza intr-un chip original rememorarea unei reintalniri cu un prieten
vechi, revazut dupe ani §i ani: "Ce bucurie am simtit cand, imbarcandu-ma pe
vaporul care cobora Dunarea, am dat cu ochii de Milutal... Cu ce multumire
sufleteasca ne-am strans in brace; prieteni buni §i vechi, pe care vremea ne
despartise aproape sa ne pierdem urma". Intalnirea invita la confesiune prin
relatarile autorului devenit personaj-narator, relatari care, intregite cu ale pri-
etenului regasit, duc la conturarea nucleului nuvelistic al scrierii,. cei doi
devenind personaje ale nuvelei, impreuna cu femeia adorata invocata, Geta
Ulmeanu, care, deli absenta, plutqte ca o umbra diafand in relatarile celor doi.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 249

Practic se reface o biografie erotica si lirica, surprinsa cu acel aer nostalgic al
aducerii-aminte pentru lucrurile care au fost, dar mai ales pentru cele care,
ipotetic, ar fi trebuit sa fie la timpul lor, rememorare generata de oameni si
locuri reintalnite peste timp.

Naratiunea propriu-zisa evocarea episodului erotic este incadrata de
cloud mici "capitole": partea introductiva si finalul care pregatesc si respectiv
Intregesc, prin reflectiile maturitatii si invatamintele timpului scurs, actiunea
rememorata, redandu-i sensurile adevarate, dictate de intelepciunea varstei, dar
mentinandu-i totusi patosul tineretii.

Inceputul se face, ca si in Printesa Bibita, prin aparitia unui grup de
tineri ofiteri, ceea ce produce senzatie in micul port, parintii si fetele Incep de
a doua zi "vanatoarea si pontajul pentru casatorii". Ca si in cealalta nuveld,
exists si aici un "solitar", care evita societatea refugiindu-se in calcule pentru
Intocmirea unei harti a Dundrii. Dar tocmai lui ii este dat sa cunoasca fulgera-
tor "simptomele acelei boli care se incuibeaza in not fara sä §tim cum §i ne
copleseste viata". Inceputul idilei se infiripa in timpul unei calatorii pe un vas
pe Dunare, la fel cum Incepe si iubirea Penelopei pentru Angelo Deliu in
Europolis: "Tot drumul am fost ca intr-un vis frumos, Intr -o belie dulce; mi se
parea ca sorb cu deliciu dintr-o bautura spumoasa, ametitoare". Momentele
acelea raman unice, irepetabile, chiar privite "dupa doudzeci de ani": "0 iubire
ciudata, eterica... In acordul sufletelor noastre de atunci, cats armonie, cats
caldura; momentele acelea de fericire diving nu pot sa be aseman cu nimic
altceva in lume, caci nu le-am mai putut simti a doua oars in viata".

Sentimentul este trait cu distinctie, puritate si totodata cu intelegere
pentru femeia divinizata, care, vesnic "cu un val de tristeta" ce-i "umbrea
privirea", era obligata sa traiasca langa un sot se pare frumos in prima lui
tinerete, dar acum cu o "figura obosita", "nervos si agitat", care-si petrecea
noptile mai mult la club decat acasa: "Era dintre barbatii cari nu stiu de ce se
insoara". Intalnirile nevinovate, pure, dau un aer de noblete scrierii. Chiar ges-
tul unei scrisori de dragoste este considerat la Inceput "vinovat". Totul se
reduce mai mult la un limbaj al privirilor atat de graitor. De-abia plecarea
tanarului ofiter in marina italiand pentru perfectionare ii dezvaluie tinerei femei
nefericite ca este primul barbat pe care il iubeste cu adevarat. Scena despartirii
pe chei la plecarea vaporului este un poem adus iubirii adevarate. Dar scriso-
rile "pline de iubire inflacarata, de durere sfasiitoare, de desperare cumplita",
scrisorile trimise prin intermediul celui mai bun prieten, Miluta, raman fara
raspuns. Trecerea vremii, ruginirea resorturilor sufletesti nu au reusit insa sa
stearga imaginea femeii care i-a scaparat in suflet scanteia diving a iubirii,
"supremul bun al vietii", iubire traits Inca o data, aievea, o data cu revenirea pe
locurile unde a suferit odata iubind.