Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

150 CONSTANTIN MOHANU

"documentele omenqti" constituind un "dosar" "cu care vor avea de-a face

vremile chemate sa j udece" 14.

Volumul Datorii uitate" (1916) cuprinde 14 scrieri: 11 inedite, iar 3
(Din concentrare, 0 inmormantare militara, Amintiri din manevre) relu-
ate din Jurnal de bord. Schite marine §i militare (1901) §i trecute in secti-
unea "Documente omenqti", ele incadrandu-se mai bine aici. Scrierile incluse
pentru prima data in acest volum au fost elaborate intre anii 1902 §i 1911,
rastimp in care au §i aparut in periodicele vremii. (Una singura a fost publicata
in 1916: nuvela Dupa douazeci de ani, mentionata mai sus). Majoritatea au
vazut lumina tiparului in Viata romfineasca, numai trei scrieri find tiparite in
Curentul nou din Galati, in 1905-1906 (In ziva despartirii, Scrisorile tatei,
Prima datA), iar alta in Semanatorul, 1902 (Badita Gala).

In alcatuirea celei de-a doua editii adaugite din Jurnal de bord, o data
cu dislocarea celor trei scrieri mentionate mai sus, autorul renunta definitiv la
alte patru scrise intre 1896 §i 1899: Iapa capitanului, La poarta spitalului,
Pe Dunare, Margarint betivul toate cu o tematica accentuat poporanista. In
felul acesta, pe langa Jurnalul de bord propriu-zis, scriitorul pastreaza numai
Schitele marine, la care adauga, in final, scrieri inedite, sub titlul Din al doilea
"Jurnal de bord" relatarea calatoriei din august 1908 in Mediterana (Intal-
niri in Arhipelag, In Creta, De la Rodos la Kalimno) §i La Academia mill-
tara americana un fragment din relatarea calatoriei intreprinse de autor in
1912 in America de Nord, cu prilejul Congresului de Navigatie de la Filadelfia,
fragment datat grqit: "1910".

Scriitorul gusts din plin succesul noilor sale aparitii editoriale, pres-
tigiului pe care it avea in lumea ofiterilor de marina, alaturandu-se intru totul
indreptatit pretuirea i stima confratilor in ale scrisului. Intrarea tarii in razboi
alaturi de puterile Antantei pentru dezrobirea Transilvaniei, vitregiile prin care
avea sa treaca armata romans, 11 vor indeparta insa din nou de literature pang
prin anii 1919-1920.

La 15 august 1916 data intrarii tarii noastre in razboi lt.-comandorul
Eugeniu Botez este mobilizat §i i se atribuie toate prerogativele unui coman-
dant de port militar in caz de razboi. Totodata i se dau instructiuni cu privire la
Comisia Europeand a Dunarii. Se arata astfel ca, urmare a convorbirilor ce
avusesera loc pe ziva de 12 august §i in urma celor comunicate verbal la Marele

Stat Major de catre Duiliu Zamfirescu, delegatul Romaniei in Comisia
Europeana a Dundrii, Sulina este cuprinsa in zona militard,tot materialul

C.E.D. urmand a fi pus la dispozitia armatei noastre, la cerere. In aceeai note
oficiala, data la Comandamentul general al Etapelor, de generalul Iliescu, se
strecurau unele confuzii intre atributiile lt.-comandorului Nedelcu, "coman-
dantul militar al punctului Sulina", §i cele ale lui Eugeniu Botez, "comandan-

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 151

tul militar al portului Sulina"15 prilej pentru unele mici "conflicte de

atributii" intre cei doi.
In zorii zilei de 16 august, Eugeniu Botez il aresteaza pe Wilfan, ofiterul

austriac, capitan de port in Sulina din partea C.E.D., cu care mai inainte, in ca-

litate de reprezentant al autoritatii romane§ti in portul Sulina, avusese

nenumarate conflicte.
De la deschiderea ostilitatilor, lt.-comandorul Eugeniu Botez, coman-

dant militar al portului, a condus de fapt capitania portului Sulina Si ca

reprezentant al Comisiei Europene a Dundrii. La 1 noiembrie 1916, delegatii
Puterilor membre in C.E.D. ii recunosc oficial aceasta calitate pentru tot tim-
pul cat va dura razboiu1.16

Fara a a§tepta instructiuni permanente de la forurile superioare, care
veneau cu multa greutate in caz de razboi, a lucrat zi §i noapte cu energie,
initiative §i pricepere, find un ajutor pretios pentru apararea maritime, in dubla
sa calitate de comandant militar roman al portului Sulina §i capitan de port al
C.E.D. Posedand "calitati intelectuale i morale superioare" §i "mult tact"17

ap cum it caracterizeaza comandantul Apararii maritime, Sectorul II

lt.-comandorul Eugeniu Botez a §tiut sa armonizeze diversele interese care se
intalneau la gurile Dundrii, indeosebi la Sulina, incat a fost decorat de catre
Comandamentul Militar Rus, iar inginerul rezident al C.E.D., intr-o adresa
catre delegatii Comisiunei, felicita pe ofiterul roman pentru activitatea depusa.
Lt.-comandorul roman a cautat sa imprime autoritatii militare roman din por-
tul Sulina intregul prestigiu pentru a demonstra reprezentantilor C.E.D. ca sta-
tul roman, prin organele sale maritime §i fluviale, poate asigura la fel de bine
supravegherea navigatiei la aceasta poarta a Europei. Lui ii revine i meritul de
a fi primit la C.E.D. pentru prima data un inginer roman, N. Georgescu, in locul
inginerului-rezident strain care parasise Sulina. Astfel ca, practic, interesele
Comisiunei Europene Dunarene erau reprezentate de doi romani, pregatindu-se
astfel o situatie favorabila pentru viitoarele aranjamente in chestiunea Dunarii.

In vreme de razboi, dar mobilizat intr-un punct fix cum era acela de
comandant militar al portului Sulina, lt.- comandorul Eugeniu Botez, "vaduv, in
varsta de 42 de ani", se casatorqte la 21 octombrie 1916 cu "Mania Goldman,
vaduva prin divort, in varsta de 28 de ani "18, cea care, mai tarziu, la Bucurqti,
va deveni cunoscuta pianista Mania Botez. Martor din partea sotului este cpt.-
comandorul N. Kiritescu, prietenul §i colaboratorul scriitorului. Din aceasta
casatorie va rezulta cel de al treilea copil al scriitorului, Ada, nascuta la 6 iulie
1918, la Sulina19. Ada va ajunge sculptorita, facand ucenicie la Paris §i in ate-
lierul lui Brancu§i. Stability imediat dupd ultimul razboi mondial, in Anglia,
este cunoscuta sub numele de sculptorita Ada Botez.

In functiile pe care le indeplinqte, Eugeniu Botez se dovedqte un bun

152 CONSTANTIN MOHANU

militar, dar §i un excelent diplomat. In decembrie 1916 it ajuta pe Duiliu
Zamfirescu pe atunci ministru plenipotentiar, delegatul tariff noastre in
Comisia Europeana a Dunarii sa transporte la Odessa, prin tirul artileriei
inamice, tezaurul §i arhiva Comisiunii imbarcate pe vasul "Carolus Primus"

(vaporul C.E.D.). Tot impreuna cu Duiliu Zamfirescu va intreprinde numeroase
actiuni la gurile Dunarii pentru apararea si salvarea materialului militar Si
vaselor apartinand flotei romane. Merge §i personal la Odessa, astfel in februa-
rie 1917, in primele zile ale revolutiei burghezo-democratice din Rusia, se afla

aici.20

Pentru meritele deosebite §i pentru intreaga activitate depusa de la
izbucnirea razboiului este avansat la rangul de capitan-comandor (Divizia de
Dunare) la 1 septembrie 1917, ca urmare a Inaltului Decret nr. 1394, comuni-

cat prin Ordin de zi nr. 110/1917.21
Anul 1917 vine cu probleme foarte complicate pentru armata romans

din Delta. Prin tactul sau, Eugeniu Botez reu§e§te insa sa se faca inteles atat de
catre autoritatile romane§ti cat §i de catre osta§ii ru§i, care, o data cu izbucnirea
Revolutiei din noiembrie 1917, i§i demit vechii comandanti. Astfel, printr-o
nota "f. urgenta", capitan-comandorul Eugeniu Botez, comandantul militar al
zonei Sulina era in§tiintat pe 26 decembrie 1917: "Scodrea mi-a mai comuni-
cat ca amiral Nemirov a fost silit sa predea comanda sa unui comitet de tovard§i
ieri. Comunica-mi masura luata."22

Prin bung intelegere, trupele romane Inlocuiesc pe cele ruse in sectorul
Ceatal-Patlageanca. Eugeniu Botez asigura vasele pentru transport §i transbor-
dare. Tot in acest timp cere intrare in portul Sulina vaporul "Carol", reintors din
Georgia, unde plecase cu revolutionari ru§i, georgieni §i romani. In calitate de
comandant militar al portului Sulina, Eugeniu Botez semneaza un contract prin
care se obliga sa primeasca vaporul adus de revolutionarii romani Si sa nu is
nici o masura impotriva rasculatilor.

In primele luni ale anului 1918 se reintorc din Rusia multi osta§i romani
care participasera la actiuni revolutionare, printre care cea din Odessa. Cei mai
multi se indreptau spre Galati, cunoscut ca centru revolutionar. In acest sens

Comandamentul garnizoanei Galati se adresa la 3 aprilie Inspectoratului
General al Porturilor sa dea ordin Comisariatului maritim din Sulina §i

capitaniilor de port de la Sulina §i Galati "a cerceta riguros toate persoanele ce
se vor imbarca cu destinatia Galati".23 Iar un "ordin de razboi" din aceea§i hind,
cu mentiunea "secret", arata Ingrijorarea fata de "sindicali§tii" care luasera
parte la mi§carile revolutionare din Rusia: "In ultimul timp au intrat in tars o
parte din sindicali§tii care au luat parte la mi§carile sindicaliste §i o serie de
dezertori romani §i evrei care au provocat mi§carea revolutionary la Odessa...

Sa fie impiedicati a raspandi ideile sau a face o grupare cu scopuri

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 153

revolutionare."24
Dupa incetarea ostilitatilor prin semnarea la 29 octombrie/11 noiem-

,brie 1918, a armistitiului intre Romania si Puterile Centrale Eugeniu Botez

a avut si misiunea de a dirija transportul trupelor romane pe canalul Sulina si
de a recupera de la aliati materialul de razboi si vasele romanesti (bastimente,
remorchiere si slepuri), actiune care se continua si in lunile ianuarie Si februa-
rie 1918, executand exemplar una din cele mai dificile misiuni incredintate.

Semnarea armistitiului dintre Romania si Puterile Centrale, ca urmare a
noilor conditii militare intervenite dupd armistitiul ruso-german de la Brest-
Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie 1917) aduce si in Delta si la gurile Dunarii
o perioada de aparenta acalmie. Pregatirile militare ale armatei romane conti-
nua insa, ajutate si de Misiunea Franceza.

Tratatul preliminar de la Buftea (5/18 martie 1918) si apoi Tratatul de
la Bucuresti dintre Romania pe de o parte si Germania, Austro-Ungaria,
Bulgaria, Turcia pe de alts parte, prin care tam noastra este silita la cedarea
temporary a Dobrogei si rectificari la frontiera din nord, prin care pierdeam
5600 km2 din Carpati, au constituit pentru armata romans, ca si pentru intreaga
tara, momente de grea durere. Nimeni nu credea insa in viabilitatea acestor
arbitraje impuse tarii in momente de grea cumpana, cand Romania, ramasa sin-
gura pe frontul de est, n-ar mai fi putut continua lupta.

In noile conditii, capitanul austriac, cel pe care it arestase Eugeniu

Botez la intrarea Romaniei in actiune, iii reia postul de capitan de port la Sulina

din partea C.E.D. In acest sens, printr-o telegrama, amiralul C. Balescu ii
comunica lui Eugeniu Botez: "Capitanul Vilfan find reintegrat capitan de port

Sulina, dv. ramaneti numai comisar maritim."25
Demobilizat la 31 mai 1918, cpt.-comandorul Eugeniu Botez romane

numai comisar maritim la Sulina, raspunzand insa la toate chemarile forurilor
militare. In Foaia calificativa de la sfarsitul campaniei militare, cuprinzand
perioada 1 septembrie 1917 31 mai 1918, dupa ce se indica functiile indepli-
nite (comandant militar al portului si capitan de port din partea C.E.D.), coman-
dantul Diviziei de Mare, Ion Balanescu, consemna: "In calitate de comandant
militar al portului, a depus multa ravna, colaborand cu comandantul superior
din Sulina pentru aplanarea multiplelor diferende... Poseda o cultura generala
dezvoltata, mai ales indreptata spre chestiunile politice, i diplomatice ale

Dundrii... Sanatos, infatisare agreabild, imaginatie vie, din care cauza

exagereaza putin lucrurile."26
Pentru activitatea depusa, la 7 iulie 1918, prin Inaltul Decret nr. 1744,

i se confers cpt.-comandorului in rezerva Eugeniu Botez din marina military
"Crucea comemorativa a razboiului 1916-1918, fara barete". Medalia ii va fi
inmanata insa numai in 1921, cand i se da si brevetul respectiv.27

154 CONSTANTIN MOHANU

Razboiul lase urme grele peste tot. In locuinta sa "un muzeu in

miniature" din Constanta este distrus totul de catre armatele inamice venite

din sud. Dispare pentru totdeauna tot ce adusese din calatoriile intreprinse pe

mare. Ii sunt distruse cacti §i manuscrise, obiecte exotice. Dupe razboi, cand se

trec la raboj pierderile suferite, Comisiunea I judeteana din Constanta "admite,

in parte, cererea de despagubiri de razboi a d-lui Botez Eugeniu comandor

§i evalueaza pagubele suferite dupe cum urmeaza: mobilier §i obiecte casnice

115.000 lei. Total 115.000 lei".28 Iar la Bucure§ti, Comisiunea V-a comunala

pentru constatarea §i evaluarea pagubelor de razboi, Judecatoria Ocolului 5,

comuna Bucure§ti, judetul Ilfov, pe baza declaratiei nr. 3675 din 1920, prezen-

tata de Apostol Dumitrescu, in numele comandorului Eugeniu Botez §i a mino-

rilor Ca lin §i Stroe Botez, evalueaza pagubele de razboi provocate de bombar-

damentele aeriene de la imobilul din strada Zefirului nr. 30 (proprietatea lui

Eugeniu Botez, provenita din. zestrea primei sotii) la suma de 4.725 lei.29

Tot acum, indurerat de tragedia prin care trecuse tam §i apasat de boala,

se stinge din viata pe 4 octombrie 1918 ca urmare a unei come diabetice

generalul Panait Botez in varsta de 78 ani.30 Este inmormantat la Ia§i, cu toate

onorurile cuvenite unui general, in prezenta unei numeroase asistente. Sotia lui,

Smaranda, nascuta Mihail, mama a 7 copii, ii va supravietui Inca mult va

inceta din viata la 11 iunie 1939, in etate de 94 de ani31, primind pensia cuve-

nita unei sotii de general timp de 21 de ani. Atat Panait, care ajunsese general

din "copil de trupd", cat §i Smaranda, prototip al moldovencei gospodina

desavar§ita, infruntasera cu darzenie greutatile vietii. Smaranda, supravietuind

§i mortii celorlalti militari ai familiei generalul Mircea Botez §i comandorul

Eugeniu Botez , a refuzat vada pe cei doi flu ai ei morti, sub cuvant ca vrea

sa pastreze imaginea vie a baietilor ei de cand erau in viata.

Activitatea la Sulina atat de greu incercata in timpul razboiului

refacerea canalului navigabil, reparatia navelor avariate, reluarea navigatiei §i

asigurarea statutului de porto-franco erau probleme care se cereau grabnic

rezolvate, mai ales in acei ani, cand nu se discutase Inca noul statut al Comisiei

Europene a Dunarii, Eugeniu Botez se achita stralucit de toate serviciile ce-i

reveneau in calitate de comisar maritim. Insa pe 1 ianuarie 1919 nu-1 mai gasim

in aceasta functie. Pe statul de plata in functia de comisar maritim apare Herter

Reignault.32 Munca exemplard depusa pans acum it recomandase pe

cpt.-comandorul Eugeniu Botez pentru misiuni §i functii mai inalte, de mai

mare raspundere.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 155

XVIII. LA INSPECTORATUL GENERAL AL NAVIGATIEI $1
PORTURILOR LA DUNAREA DE JOS; IN DELEGATIILE

ROMANE LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS $1 LA
CONFERINTELE DEDICATE DUNARII

(1919-1920)

Con§tient ca, la sfar§itul razboiului, Comisia Europeans a Dunarii tre-
buia, dace nu desfiintata, cel putin sa-i fie limitate prerogativele ei de adevarat
"stat in stat" la gurile Dunarii, cpt.-comandorul Eugeniu Botez strange material
pentru a servi la momentul oportun la sustinerea drepturilor romane§ti in "de-
licata chestiune a Dunarii §i a C.E.D."

In ianuarie-iunie 1919 face parte din delegatia romans trimisa la

Conferinta de pace de la Paris. Este captat in delegatie ca expert in problemele

Dunarii.1

Apoi, intre 1 iulie 1919 §i 1 martie 1920, cpt.-comandorul in rezerva
Eugeniu Botez a indeplinit functia de subinspector al Dunarii de Jos in cadrul
Inspectoratului General al Navigatiunei §i Porturilor care apartinea pe atunci de
Ministerul Lucrarilor Publice. Inspectoratul avand sediul la Galati, noua
functie constituie un fericit prilej de a -si reintalni vechii prieteni. Aici se
dovedqte acela§i "element de valoare", cu o "conduits exemplars ", "foarte
folositor in serviciul porturilor, posedand cuno§tinte intinse despre Dunare"2.

Ca subinspector al Navigatiei in porturile romane§ti din acest sector,
indeplinqte i functia de ref al Inspectoratului de Navigatie al Comisiei

Europene a Dunarii, unificandu-se astfel inspectia C.E.D., care avea atributii
intre Braila §i Sulina cu cea a Directiei Generale a Porturilor Romane§ti3. 0
adresa in limba franceza purtand antetul "C.E.D." certified functia lui Eugeniu
Botez de inspector interim din partea C.E.D. "la Dunarea de Jos", avand in sub-
ordine navigatia intre Braila §i Sulina.4

La 1 martie 1920 este ata§at pe langa delegatul nostru in Comisia

Internationale a Dunarii5, iar in august-noiembrie 1920, ca ata§at pe langa de-
legatul nostru in Comisia Europeans a Dunarii, participand la reuniunile de la
Budapesta §i Paris. In aceasta calitate, figura ca detapt la Directia Serviciului

Maritim Roman din Bucure§ti. In intervale mai largi, intre reuniuni, era

156 CONSTANTIN MOHANU

rechemat la Galati.
Activitatea lui Eugeniu Botez referitoare la problemele Dunarii merits

o atentie specials. Capitan de port la Ca lara§i (1905-1906) §i Constanta (1913-
1915), comisar maritim la Sulina, timp de peste 8 ani (1909-1913) ; (1915-
1918) iar in timpul razboiului indeplinand §i functia de capitan al portului
Sulina, ca reprezentant al Comisiei Europene a Dunarii, find §i comandantul

militar al portului Sulina, ofiterul de marina Eugeniu Botez cuno§tea

indeaproape toate problemele navigatiei pe Dunare, atat sub aspect tehnic, cat
§i sub latura for politic-diplomatica. Cum insu§i ne marturisqte, in toti ace§ti
ani a strans un material imens referitor la "spinoasa problems a Dunarii", mate-
rial ce a fost fructificat in lucrari si studii ample: Memoriu asupra Comisiunei

Europene Dunarene din punct de vedere politic §i militar. Material de
studii pregatitoare in vederea viitoarelor aranjamente in chestia Dunarii
(Galati 1913), In jurul chestiunii Dullard, aparut in Viata romfineasca trei
numere consecutiv (nr. 1,2,3 din ianuarie, februarie, martie 1915), Cum se
dezleaga chestiunea Dunarii (Chiinau, 1919), La question du Danube et sa
solution (Galati, 1920); Dunarea i comisiile ei, in volumul Politica externs
a Romaniei, 19 prelegeri publice organizate de Institutul Social Roman,
Bucure§ti, Cultura Nationala, [1925] (v. §i capitolul Indrumare pe calk
apelor (Scrieri dedicate Dunarii §i marinii romfine0i) din sectiunea a doua
a monografiei: Opera literara).

Atat activitatea concreta, cat §i lucrarile de specialitate enuntate mai sus

it recomandau ca pe unul dintre expertii cei mai avizati privind navigatia
romaneasca §i europeana pe Dunare. Drept pentru care va fi prezent in anii

1919-1920, in toate delegatiile romane privind Dunarea.

In august-septembrie 1919 se tine la Paris Conferinta Comisiei

Europene a Dunarii (pentru Dunarea maritima de la Galati pang la gurile de
varsare), comisie ce dainuia Inca de la incetarea razboiului Crimeei (1856).
Tara noastra nu a participat, pentru ca dorea desfiintarea acestei Comisii §i tre-
cerea atributiilor ei in mana statului roman, ceea ce se §i intamplase de fapt in
timpul razboiului, din 1916 pang in 1918, a§a cum sublinia intr-o interventie in
press Eugeniu Botez: "Se discuta multe chestiuni §i se iau dispozitii in lipsa
delegatului roman, singurul in masura de a lumina Comisia asupra situatiei de
la gura Dunarei. De la inceputul razboiului si pand azi, functionarea acestei
comisii se datorqte in cea mai mare parte Romaniei". Ca o concesie facuta
Romaniei, conferinta Comisiei Europene a Dundrii de la Paris hotar4te ca in
Sulina capitanul de port sä fie de acum incolo un roman, una §i aceeai per-
soana cu comisarul maritim. Pand acum in Sulina, port administrat de Comisia
Europeand a Dunarii, capitanul de port trebuia sa fie obligatoriu numit de alta
tara membru in Comisie, autoritatea statului roman find reprezentata doar prin

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIA JA SI OPERA 157

comisarul maritim, functie Indeplinita timp Indelungat de care Eugeniu Botez.
Tara noastra nu participa din acelea§i motive enuntate mai sus nici la prima
§edinta a Comisiei Interaliate a Dunarii (formats din tarile Antantei), Intrunire

tinuta in noiembrie 1919, la Belgrad, sub pre§edintia amiralului englez
Tubridge. Si la Belgrad se iau o serie de masuri lard acordul Romaniei. In
februarie 1920, Romania participa insa la lucrarile Comisiei Interaliate
intrunita la Budapesta. Este prezent §i Eugeniu Botez, atapt pe langa delega-

tul nostru in Comisie, §i reprezentand Inspectoratul General al Navigatiunei §i
Porturilor din Romania: "Am fost chemati trei marinari pentru a sustine intere-
sele tarii", va mdrturisi mai tarziu scriitorul. Comisia Interaliata a Dunarii, la
Inceput cu un caracter pur militar, a fost create de comandantul fortelor unite
din Orient, generalul Franchet d'Esperey, find recunoscuta apoi de Consiliul
Suprem Economic de la Paris 5i prevazuta in Tratatul cu Austria. Avand rolul
de a organiza navigatia de la Ulm la Galati, ea avea un caracter provizoriu pans
cand, potrivit Tratatului de la Wersailles, avea sä se stabileascA, printr-o con-
ferinta la Paris, regimul Dunarii. Pe marginea celor trei Intruniri internationale
cu privire la Dunare ce avusesera loc la Paris, Belgrad (in absenta Romaniei) §i
Budapesta, publics Romania maritime, in martie 1920 (seria a doua), un arti-
col de sinteza, consemnand realizarile §i impasurile. Chestiunea Dunarei.
Activitatea comisiilor Intrunite la Paris, Belgrad §i Budapesta.

Conferinta de la Paris se tine in august-noiembrie 1920, la Ministerul
de Externe, in aceea§i said unde se tinuse §i conferinta din 1856 (dupe razboiul
Crimeei) care acordase libertati de navigatie pe Dundre, dar hotarase infiintarea
Comisiei Europene a Dunarii. Conform Tratatului de pace incheiat cu un an
Inainte, s-au intrunit statele aliate §i asociate pentru stabilirea "regimului defi-
nitiv al Dunarii". Au participat Franta, Anglia, Italia, Romania, Belgia, Grecia,
Cehoslovacia (delegatul american nu a luat parte intrucat S.U.A. Inca nu ratifi-
case Tratatul de pace). Au fost invitati §i reprezentantii tarilor riverane foste
inamice (Germania, Austria, Ungaria).

Din delegatia guvernamentald a tarii noastre face parte §i

capitan-comandorul Eugeniu Botez. Lucrarea sa La question du Danube et sa
solution fusese difuzata §i in alte state pentru a face cunoscut punctul nostru de
vedere cu privire la regimul Dunarii ca tars care stapane§te gurile ei de varsare
in mare, iar arum este distribuita ca material de informare §i de lucru celorlalte
delegatii participante.

Despre participarea la aceasta conferintd de la Paris marturise§te insu§i
Eugeniu Botez intr-o scriere elaborate la Paris, in cele cloud luni cat au durat
lucrarile conferintei: "Se sfar§ise razboiul; eram la Galati, gata de plecare, la
Paris, in delegatia romans pentru conferinta hotarata in chestiunea Dunarii"
(astfel Incepe scrierea Cazul de la farul Olinca. Note de drum pe ape, datata

158 CONSTANTIN MOHANU

"Paris, 1920 $i publicata un an mai tarziu6).

Ca autor al lucrarii La question du Danube, ofiterul de marina

Eugeniu Botez are numeroase intrevederi oficiale §i particulare cu membrii
altor delegatii. In presa franceza apar articole favorabile punctului nostru de
vedere, find citata lucrarea lui Eugeniu Botez (Le temps din 7 septembrie si
articolul scriitorului Auguste Guvain aparut in Journal de Mats). Dar, cu
toate interventiile diplomatiei romane, se mentine, potrivit vechilor tratate,
Comisia Europeand a Dundrii, cu putere administrative pentru Dunarea ma-
ritime (de la Galati la Mare) excluzand toate porturile in afard de Sulina.
Comisia, in recenta structure, era compusa din reprezentantii Frantei, Marii
Britanii, Italiei, Romaniei §i se declare deschisa oricarui stat european care ar
manifesta interes sa intre in Comisie, insa numai cu aprobarea guvernelor celor
patru tsri. Delegatia Tarii noastre in care un rol de frunte 1-a avut Eugeniu
Botez cere sa se consemneze in procesul verbal final ca. Romania considers
Comisia Europeana a Dunarii o anomalie pe care este nevoita sä o suporte, dar
i§i rezerva dreptul de a cere oricand, in viitor, inlaturarea ei.

Tot acum se stabile§te Comisia Internationale a Dundrii, cu functii
numai de supraveghere §i control, pentru Dunarea fluviala (de la Galati la
Ulm), din care fac parte toate statele riverane.

Exists numeroase marturii care atesta profunda nemultumire si

indignare a lui Eugeniu Botez fata de modul in care se permanentiza Comisia
Europeana a Dunarii. Elocvent ni se pare articolul publicat de el, cinci ani mai
tarziu: Comisia Europeana a Dunarii pastrata: de Puterile Centrale ca 5i
de aliati7.

Dupa incheierea misiunilor diplomatice, Inspectoratul General al
Navigatiunei §i Porturilor ii face cunoscut, in 7 februarie 1921, ca i-a incetat
deta§area la Bucurqti, la Directia Serviciului Maritim, §i este rugat a se rein-
toarce la post, la Galati8, "rugaminte" neonorata de capitan-comandorul
Eugeniu Botez, care, la 1 februarie 1921, fusese numit Director general al
Asistentei Sociale atunci infiintata in noul Minister al Muncii si Ocrotirilor
Sociale. 0 data cu luarea in primire a noii munci, Eugeniu Botez se stabile§te
in Bucurqti, deocamdata in strada Zefirului nr. 30, in casele de zestre ale

primei sotii (decedata in 1913).

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 159

XIX. LA ASISTENTA SOCIALA $1 LA CASELE NATIONALE

"...scruteaza acum
valurile oceanului social..."

Comandorului Eugeniu Botez, care, in calitate de capitan de port i
comisar maritim, se ingrijise de repartitia muncii i de doleantele muncitorilor
din porturi, i-a fost dat sa devina la 1 februarie 1921 primul director al
Asistentei Sociale, in noul Minister al Muncii §i Ocrotirilor sociale de sub
conducerea lui Gr. Trancu-Ia§i, pe care it cunoscuse la Galati, unde, impreuna,
"cautasera mijloace de lupta cu lipsa i durerea". Se cunoa§te prea putin despre
munca depusa in acest sector de activitate sociala, caruia scriitorul-cetatean i-a
inchinat aproape un deceniu din viata sa, in primii ani ca director general, apoi
ca inspector general.] Pe multi i-a mirat indeosebi pe confrati - chemarea
"li-teratului Jean Bart" catre noua institutie. S-a dovedit, insa, omul ideal pen-
tru aceasta institutie sociala, initiata pentru prima data in Tara noastra: "A fost
un bun director".2

Intr-un domeniu in care totul era de facut, intr-un domeniu inexistent
pana atunci in organizarea administrativ-sociald din Romania, Eugeniu Botez
intreprinde actiuni de organizare, de indrumare i control, in speranta ca va

reui sa ridice tanara institutie la nivelul institutiilor similare europene.

Conducatorul Si indrumatorul Asistentei Sociale s-a dovedit acelai fin obser-
vator din notele de calatorie. Aceeai privire, care inainte scrutase orizontul
indepartat de pe prova vaporului, scruteaza acum valurile oceanului social,
cautand, in limitele formelor institutionale ce-i fusesera incredintate, solutiile
cele mai potrivite i patrunse de un profund umanitarism. Socialistul din
tinerete gasqte aici indeosebi prilejul de a-§i arata simpatia §i atapmentul fata
de cei multi, definind "Asistenta" drept "organizarea rationala a luptei impo-
triva mizeriei".

In noua functie, Eugeniu Botez sustine i prin scris opera de asistenta
sociala initiata in Romania de-abia la inceputul celui de al doilea deceniu al
secolului XX. Sociologul va gasi date importante in articolele Institutii de
indreptare, Drepturile copilului, Asistenta sociala i problema mizeriei sau

160 CONSTANTIN MOHANU

in studiile mai ample: Asistenta socials (1920-1930), Alcoolismul problems
internationals.

Activitatea sa la Asistenta Socials §i toate actiunile intreprinse aici se
incadrau in vederile largi democrate, patrunse de ideile progresiste ale "pasio-
natului socialist din tinerete": "Visatorul, in goana pentru atingerea idealurilor
umanitatii, gasea totdeauna un hoar& ajutor in fortele active ale luptAtorului.
0 infratire dintre cele mai armonioase".3

Inflintarea de azile de batrani §i infirmi, de camine pentru cei fare de
adapost, a unor §coli de reeducare pentru baieti §i fete (una la Turnu-Row §i
doua la Bucure§ti dintre care una de fete puss sub conducerea Societatii de
emancipare a femeilor), initierea unui birou de triaj al Asistentei Sociale, care
sä inlature vagabondajul §i cer§itoria, a unor colonii de munca sau "§coli pen-

tru micii vagabonzi" se datoresc, in mare parte, directorului general al

Asistentei sociale in persoana lui Eugeniu Botez.4 Se instituie totodata burse
pentru a se trimite tinere la §colile de asistenta socials din alte tari, intre care 4
fete pentru §colile din Merx-Place din Belgia.

0 sustinuta activitate depune pentru obtinerea de drepturi de care
functionarii publici, care pe atunci nu aveau nici macar asigurari sociale.

"Functionarul este lasat la voia intamplarii afirma Eugeniu Botez intr-o con-
ferinta tinuta la Asociatia functionarilor nimeni nu controleaza birourile
serviciilor publice din cari unele sunt adevarate focare de tuberculoza".5
Impotriva acestui flagel se ducea in epoca o adevarata campanie. Astfel, numai
in 1924 Eugeniu Botez tine 11 conferinte avand ca terra lupta impotriva aces-
tei boli.

La Asistenta Socials a intretinut legaturi cu institutii similare din

strainatate, cu diverse fundatii, printre care Fundatia Rockeffeller pentru sand-
tate din S.U.A.

"Generozitatea" Si "marinimia" lui ca indrumator al Asistentei Sociale
organizata pe linie de stat pentru prima data in tam noastra au devenit
indeob§te cunoscute. Veneau la el "umiliti §i obiditi". Multi veneau trimi§i de
confratii in ale scrisului, atunci cand nu veneau ei personal sä-i solicite ajutorul
cum marturise§te Gala Galaction: "Ne intalneam rar. Dace n-ar fi avut o
sarcina publics §i nu i-ar fi mers numele de mare amic al nevoia§ilor (ceea ce
era adevarat), nu 1-a§ fi intalnit mai deloc. Dar la ministerul unde slujea, it cau-
tam, and §i cand, ca sä-1 rog sa-mi dea concursul lui, pentru cutare sau cutare
oropsit ajuns la u§a mea..."6

Ca director general a avut o serie de initiative care s-au extins la nivelul
intregului minister. S-a dovedit indeosebi un bun organizator. In 1924 este ales
in Comisia de disciplind a functionarilor din minister "ca cel mai inalt in grad".
In acela§i minister, la Directia pentru ocrotirea veteranilor de razboi, este

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 161

functionar superior (intre anii 191,9-1931) alt militar-scriitor, Gheorghe

Braescu, colonel, apoi general de brigada in rezerva.
In cadrul Asistentei Sociale, Eugeniu Botez desfawara §i o intensa

activitate publicistica. Din initiativa lui se constituie o comisie pentru tiparirea
de bropri pe teme sociale i medicale, din care fac parte: Eugeniu Botez, dr.
Pop §i dr. I. Glicsmann, directorul Statisticii i al studiilor la Ministerul
Sanatatii §i Ocrotirilor sociale (cel care a semnat in presa "Dr. Ygrec"). Tot ce
s-a tiparit poarta mentiunea "Din publicatiile Asistentei Sociale". La unele din-
tre acestea semneaza prefete. Astfel, in brosura Ne mor copiii. Ce-i de facut?
(1922) publics un patetic cuvant inainte, intitulat Salvati copiii! In general se
simte strans legat de tot ce prive§te Asistenta Socials, chiar dupa ce nu mai este
director general al acestei institutii. In volumul Zece ani de politica socials in

Romania a Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale (1930)

semneaza studiul Asistenta socials. 1920-1930.
Prin presa a militat pentru rewzarea asistentei pe baze solide de stat,

mull mai eficace decat "caritatea", savarita la intamplare: "0 inovatie in
materie de asistenta socials ar fi de dorit sä se incerce cu ocazia acestei noi §i

serioase organizatii... Ar fi timpul sa mai schimbam uncle parti din vechiul sis-
tern de activitate a raspanditei caritati romanqti".7 In locul ajutorului banesc,
adunat adesea prin "ceaiuri §i dancinguri", recomanda munca organizata de
asistenta socials, supravegherea.

In calitatea sa de prim-director general al Asistentei Sociale din tam
noastra, Eugeniu Botez a avut o serie de initiative pentru ocrotirea copilului: a
participat efectiv la organizarea unor dispensare-model pentru copii, antrenand

in aceasta actiune Cercurile de gospodine §i Case le Nationale, instituind §i trei

premii a cate 10000 lei pentru cele mai bune carti avand ca tema: 1.

Puericultura pentru §coalele de fete; 2. Ingrijirea copiilor de varsta §coalei pri-
mare; 3. Sfaturi pentru mame. Totodata initiaza publicatii Si bropri dedicate
special unor probleme majore ale creterii i educatiei copiilor. Intr-o prefata la

o astfel de bropra, prefata intitulata Salvati copiii!, directorul Asistentei

Sociale da "un semnal de alarms ": "Ne coprinde groaza cand socotim numarul
copiilor secerati anual de moarte, in chiar primele zile dupd ce au vazut
lumina soarelui. Si tot aka de mare este numarul acelor copii nenorociti, cari
cresc debili i infirmi, ajungand povara familiilor §i a tarii. La noi, mortalitatea
§i boalele copiilor au luat proportii inspaimantatoare, ajungand o primejdie
nationals, ce trebuie sä ingrijoreze pe toti oamenii cari se intereseaza de viitorul
§i destinele acestei tari"8 . Dupd ce arata ca foarte multi copii sunt " "victime
nevinovate ale alcatuirilor §i conflictelor sociale" Eugeniu Botez facea un
apel fierbinte pentru "mobilizarea tuturor fortelor" in lupta impotriva morbi-
ditatii i mortalitatii copiilor, insistand asupra faptului ca aceasta nu mai este

162 CONSTANTIN MOHANU

doar o chestiune de "caritate" §i "filantropie", ci trebuie privity ca "o datorie
socials impusa de ratiune, o necesitate imperioasa, vitals urgenta", ca "cea
dintai" §i cea "mai gravy chestiune nationals a Romaniei".

Declaratia cu privire la drepturile copilului, adoptata in august 1925 la
Geneva, la primul congres general pentru asistenta §i drepturile copilului, la
care printre cele 50 de natiuni a participat §i Romania, va stimula activitatea in
acest domeniu si in tara noastra. Eugeniu Botez saluta calduros rezolutiile
adoptate: "Ce drum imens a parcurs omenirea de la legea spartana, care aban-
dona copilul slaba.'nog pe muntele Taiget, pans la Declaratia de la Geneva care
proclama drepturile copilului, mai presus de orice considerente de rasa, de
mentalitate §i credinta".9

A condus Directia Genera la a Asistentei sociale de la 1 februarie 1921
cand depune juramantul pans la 15 decembrie 1924, cand este transferat, la
cerere din motive de sanatate in postul de inspector general de pe langa
Directia Genera la a Asistentei Sociale in care intrau §i institutiile ce depindeau
de Oficiul National I. 0. V. (Invalizi, Orfani, Vaduve). In cererea inaintata pen-
tru transfer, Eugeniu Botez relata: "In februarie 1925, implinesc patru ani de
cand conduc Directia Generald a Asistentei Sociale. Intr-un timp relativ scurt
aceasta noua institutie s-a organizat dezvoltandu-se, stability pe baze destul de
solide. A fost nevoie de o grea §i staruitoare munca in aceasta ramura de acti-
vitate romaneasca, incercata pentru prima data la not in tara ca organizatie de
stat... opera socials abea inceputa si in care totul era de creat. Cu toata multu-
mirea sufleteasca ce am, vazand rodul muncei depuse si avantul ce-1 is tanara
institutie ce am indrumat-o, totusi, motive de sanatate ma silesc a lasa locul
ce-1 ocup altuia pentru administrarea acestei institutii. Din cauza surmenajului
si a unei boli de cord, medicii mi-au prescris un anumit regim de viata..."10 Pe
cerere se pastreazd avizul Ministerului Sanatatii: "D-1 Botez va fi transferat ca
inspector general, pastrandu-si gradul ce are [director general cl. I]. Domnia-sa
va inspecta intreaga opera de asistenta in care infra §i institutiile ce depind de
1.0.V.". Si in anii care urmeaza indeplineste functii-cheie in cadrul aceluiasi
minister: inspector general (cu acelasi grad de director general clasa I) la
Ocrotire, conducator al Inspectoratului General de Ocrotire I Bucuresti, inspec-
tor general cl. I (director general cl. I) al Inspectoratului de Ocrotire Bucuresti,
pans la 30 octombrie 1929, cand este anuntat ca, printr-un decret, a fost pus in
retragere din oficiu, "avand 30 de ani de serviciu, cu aceleazi drepturi si in ace-
leasi conditiuni ca si cum ar avea 35 de ani de serviciu", find rugat totodata sa
inainteze actele Casei de pensii. Iese la pensie pe 1 ianuarie 1930, dar cu
aceeasi data este numit "inspector diurnist" la Directia Educatiei Poporului.

Un certificat eliberat de catre Directia personalului din Ministerul
Muncii, Sanatatii §i Ocrotirilor Sociale specified urmatoarele cu privire la

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 163

functiile avute in acest minister pans la pensionare: "Se certified prin aceasta
ca. d-1 Botez Eugen a ocupat urmatoarele posturi in serviciul central al acestui
minister: De la 1 februarie 1921-15 decembrie 1924, director general la
Directia Genera la a Asistentei Sociale; de la 15 decembrie 1924-1 ianuarie
1930, inspector general cu gradul de director general cl. I, la Directia Asistentei
Sociale. Adica 8 ani unsprezece luni. In tot acest timp a avut retineri pentru
Casa pensiilor. Concedii nu a avut mai mari ca una lung pe an. Retributiile
bugetare ce a primit in cei din urma trei ani de serviciu au fost de 3000 (trei
mii) lei lunar, salariu de baza".11

Greutatile materiale "am fost scos la pensie"... inca... in putere,

familist, fare avere", cum mentioneaza intr-o cerere12 it determine sa staruie
pentru a fi numit succesiv in diverse functii din posturile devenite vacante.
Astfel, la 1 iunie 1930 este numit inspector general clasa I (Director general
clasa I) in Administratia centrals a Ministerului, platindu-se diferenta intre pen-
sie $i leafa bugetara din postul de subdirector la Directia Ocrotirilor; la 23 sep-
tembrie 1930 este numit inspector general el. I la Directia Ocrotirilor, "in mod
cu totul exceptional 5i pentru meritele culttirale"; la 30 ianuarie 1931 este
numit inspector general clasa I la Directia Educatiei Poporului din acelasi
Minister al Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale, "avandu-se in vedere acti-
vitatea culturala ce desfasoara la acea Directiune". Va parasi definitiv aceste
posturi in noiembrie 1931, cand iii dedica toate fortele revistei Romania ma-
ritime si fluviala, organ al Ligii Nava le Romane, periodic fondat 5i indrumat
de Eugeniu Botez.

Munca desfdsurata cu tenacitate la Asistenta si la Ocrotirea Socials,
actiunile intreprinse in cadrul Institutului Social Roman, infiintat in 1921, fac
din Eugeniu Botez un specialist in materie. Numeroasele anchete sociale, sta-
tisticile din publicatiile Ministerului Muncii se datoresc $i lui. Face cunoscute

5i peste hotare rezultatele obtinute in tam noastra in acest domeniu.

Participand, in noiembrie 1923, cu lucrari statistice asupra Asistentei Sociale in
Romania, la Expozitia Centenarului Pasteur de la Strasbourg, obtine diploma
"Grand Prix".

infiintarea in 1927 a Scoalei de asistente sociale, de "serviciu social", a
fost in mare parte si rezultatul staruintelor lui Eugeniu Botez. De altfel, s-a

numarat printre profesorii acestei $coil, avand repartizate cursurile
Organizarea Asistentei sociale in Romania si Asistenta socials comparata.

La Scoala Superioard a Asistentei Sociale "Principesa Ileana" este numit pro-
fesor la 27 decembrie 1929.

Scoala 5i-a desfasurat activitatea sub indrumarea directs a lui D. Gusti
pe atunci presedintele Institutului Social Roman 5i decan al Facultatii de
Litere care facea parte si din Comitetul de patronaj. Printre profesori se

164 CONSTANTIN MOHANU

numara §i Emanoil Bucuta, director al Publicitatii §i al Muzeului Social din
Ministerul Muncii.

Simpla enuntare a tematicii cursurilor tinute de Eugeniu Botez, tema-

tica alcatuita de el, reflects problemele multiple imbrati§ate: Cursul

Organizarea Asistentei sociale in Romfinia: "Incadrarea problemelor de asis-
tenta socials in cadrul de organizarea societatilor de asistenta din Romania.
Mecanismul de functionare, gruparea problemelor, budgete, analiza activitatii
institutiilor de asistenta pe baza rapoartelor oficiale. Metodele de asistenta
intrebuintate de societati. Relatiunile societatilor de asistenta socials cu
comunele. Evolutia istorica a societatilor de asistenta socials din Romania". Iar
la cel de al doilea curs, Asistenta socials comparata: "Studiu comparativ al
doctrinelor de asistenta §i solidaritate in trecut §i prezent. Locul asistentei
sociale in economia socials, fats de sindicalism, mutualitate, asigurari §i coo-
peratii. Lamurirea definitiilor de: pauperism, mizerie, individ, adult, valid,
nevolnic, sarac, bogat, fericit. Ideea de justitie in repartizarea bunurilor §i pro-
blemelor mizeriei. Legile de protectie §i Biroul International al Muncii de la
Geneva. Studiul mecanismului de asistenta din diferite tari fats de sistemul
romanesc. Asistenta in trecutul istoric al Tarilor Romane. Danii, eforii, breasla
calicilor. Structura socials a Romaniei. Diferenta dintre viata urbana §i rurala.
Orasenii §i satenii din punct de vedere psihologic, cultural, economic Si politic.
Tehnica aplicarii principiilor de ajutor social §i de metoda represiva in Romania
comparativ cu alte tari".13

0 parte din cursuri precum §i materiale ajutatoare erau publicate in
Buletinul Scoalei superioare de asistenta socials, publicatie oficiala.

Scoala de asistenta socials a fost infiintata de catre Ministerul Muncii,
Sanatatii §i Ocrotirilor Sociale in colaborare cu Asociatia Femeilor Romane.
Scoala, cu o durata de 3 ani, la care se puteau inscrie bacalaureate §i absolvente
ale colilor normale, iii propunea sa pregateasca personal specializat pentru
organizarea muncii de asistenta socials, dar §i pentru cercetare: "sä analizeze
fenomene sociale". Dar la scurt timp dupa infiintare s-au stamit in jurul ei dis-
cutii in press §i chiar in Parlament. Semnalul 1-a dat Asociatia Medicilor care
se pronunta impotriva functionarii unei asemenea §coli. In calitate de fost
director al Asistentei Sociale i se cere parerea lui Eugeniu Botez. Interventia
lui, expusa intr-un amplu articol publicat in Adevarul, face dovada unui jur-
nalist desavar§it 5i fin polemist: "E un caz interesant. Romania e unica tara pe
glob in care tocmai corpul medical (Asociatia Medicilor) se pronunta impotriva
functionarii unei asemenea §coli... Cum se poate explica acest unic §i straniu
caz? Mi s-a cerut parerea, in calitate de fost director general al Asistentei
Sociale. Voi spune-o neted, de$i n-as voi deloc sa ating sensibilitatea unor
medici de valoare, speciali§ti reputati, cari pana acum n-au urmarit evolutia

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 165

asistentei sociale nici in lard, nici in strainatate. Caci indraznesc sa afirm Ca,
foarte adesea, la noi se repeta aceeasi confuzie intre notiunea de asistenta
socials si ideea de asistenta medicaid. De altfel, trebuie sa recunoastem ca
problemele de economie socials sunt foarte putin popularizate in lumea noas-
tra intelectuala si politica".14

Eugeniu Botez, care cunostea situatia scolilor de asistenta socials din
acel timp 140 in intreaga lume si era la curent cu lucrarile Conferintei
Internationale de Serviciu Social ce se tinuse in 1928, la Paris, unde se discu-
tase pe larg si problema scolilor de asistenta socials, asa cum era la curent si
cu activitatea de pregatire a Congresului International de Serviciu Social, care
se pregatea in Olanda pentru anul 1930, scriitorul-cetatean, colaborator al lui
D. Gusti in cadrul Institutului Social Roman, isi dadea seama ca scoala de asis-
tenta socials la noi in lard trebuia sa rezulte din "conditiile economice, sociale,
caracterul national si sistemul scolar".

Munca de director si apoi de inspector general al Asistentei Sociale i-a
prilejuit celui care facuse nenumarate "drumuri pe apa" sa cunoasca de data
aceasta frumusetile dinauntru ale tarii. Nu fanciane judet nevizitat de Eugeniu
Botez. Numeroase vizite intreprinse pe Valea Oltului, la sanatoriul pentru copii
de la Rau-Vadului si la orfelinatul de la Turnu-Rosu care adapostea copiii

ramasi fora parinti in primul razboi mondial. Poposind in imprejurimi,

intretinandu-se cu vreun cioban sfatos de la Caineni sau Boita, gaseste aici, in
acest defileu al Oltului unde s-au purtat cele mai crancene batalii in 1916
urmele razboiului si ale jertfei de sange pentru eliberarea Transilvaniei. 0 parte
din impresii le publica sub forma unor note de calatorie: La Turnu-Row. Note
de drum prin munti, publicate in ziarul Romania eroica. Totodata sprijina cu
tenacitate amenajarea unui cimitir al eroilor pe "coasta cu inclinare dulce" ce
margineste soseaua intre Caineni si Turnu-Rosu: "Cimitirul acesta de eroi s-a
intocmit din initiativa si prin staruinta insufletita a d-lui comandor Eugen Botez
(Jean Bart) cu concursul Comitetului Central al Societatii «Cultul Eroilor».
Maretia acestei pioase opere insa se datoreste d-sale".15

Tot lui Eugeniu Botez se datoreste si zidirea unei cismele Tanga
Monumentul eroilor ridicat la Boita pentru pomenirea celor cazuti pe aceste

locuri in primul razboi mondial. Pe placa de piatra, plasata deasupra izvorului
descifrain: "Pentru pomenirea eroilor cazuti in luptele din Valea Oltului in anii

1916-1918 a fost zidita cismeaua aceasta, dupa staruinta comandorului

Eugeniu Botez, director general al Asistentei Sociale. Director al orfelinatului
Castelului Turnu-Rosu, find comandorul Gheorghe Munteanu. Lucrarea,
intocmita de capitanul Carol Schulz, delegat al Societatii mormintelor eroilor

in anul 1924".16

166 CONSTANTIN MOHANU

Ca scriitor-cetacean, atent la tot ce poate sluji cauzei progresului ii
binelui public, Eugeniu Botez a avut o bogata activitate si in cadrul Caselor
Nationale, institutie culturala si sociala al carei membru fondator a fost.'7 A
imbratisat de la inceput ideea Caselor Nationale, idee care s-a nascut in
tran§eele frontului de la Marasesti in iarna lui 1917, intelectualii mobilizati
simtind nevoia de a pregati moralul trupei prin actiuni culturale si literare. Unul
dintre cei mai neobositi sustinatori ai acestor asezaminte culturale a fost lt.-
colonelul Ion Manolescu, seful Statului Major al Armatei a IV-a, viitorul gene-
ral, originar din Breaza, de care Eugeniu Botez se va simti legat de-a lungul
intregii activitati depuse la Case le Nationale. Prima "case nationals" a fost ridi-
cata de soldati si s-a inaugurat la Onesti, la 25 decembrie 1917, insa organi-
zarea propriu-zisa a Caselor Nationale a fost posibila doar in 1919, in tam rein-
tregita. Peste 10 ani, numarul societatilor culturale §i a ateneelor populare se
ridica la 600. "Totul s-a format cu incetul arata Jean Bart intr-un articol prin
modeste experiente, in contact cu masele populare, fats cu realitatile romanesti,
inchegandu-se cu timpul o opera sociala pozitiva de cultura si civilizatie"18.
Constient de cat mai ramanea de infaptuit in acest domeniu, Jean Bart propunea

in acelasi articol aniversar ca noua lege administrative ce urma sa se ela-
boreze sa prevada ce anume cord din bugetul comunal trebuia alocata pentru
"cultura populatiei adulte", in asa fel incat Case le Nationale si caminele cultu-
rale sa fie inzestrate cu biblioteci si radio.

Orator talentat, Jean Bart a sustinut Case le Nationale prin numeroase
conferinte cu tematica dintre cele mai diverse: Dunarea, Delta, romanii la Mare,
Romania intre Occident si Orient, Calle de ape ale Romaniei, asistenta sociala,
alcoolismul etc., etc. Se numara printre conferentiarii permanenti ai Casei
Nationale, facand parte si din comitetul care stabilea subiectele confe-rintelor.
Astfel, la 30 ianuarie 1923, la sediul Centralei Caselor Nationale, participa la o
astfel de consfatuire impreund cu Alexandrina Cantacuzino, G. Titeica,
Romulus Sei§eanu, general I. Manolescu, Radu Rosetti, prof. Nandris, M. Mora,
dr. Pascanu, I. Georgescu, general N. Negreanu, medic colonel dr. Mihaiescu,
I. Florian, comandor Aurel Negulescu (Mos Delamare), I. Gr. Oprisan, Serban
Popa.

La Case le Nationale, Jean Bart se remarca indeosebi prin activitatea
organizatorica. Apropiat de conducatorii acestei asociatii, generalul Ion
Manolescu si matematicianul Gheorghe Titeica, participa la intrunirile mai
importante si la adunarile generale ale Centralei Caselor Nationale, facand
parte intr-un timp si din Comitetul de conducere. Ia parte la Congresul aniver-
sar de zece ani, apoi la Congresele culturale, instituite in 1929 si tinute in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 167

fiecare an in alt oral; este delegat adesea pentru inaugurarea de not Case

Nationale, atenee populare, camine culturale. Astfel, la 26 mai 1926, impreuna

cu generalul Negreanu, inaugureaza una din cele mai aspectuoase Case

Nationale din tara din acea vreme cea de la Piatra-Neamt.

In august 1928, la cel de al XIX-lea Congres international contra
alcoolismului, tinut la Anvers, Eugeniu Botez reprezinta tara noastra ca dele-

gat al Ministerului Sanatatii, dar §i al Caselor Nationale, acestea avand organi-

zata una dintre cele mai puternice asociatii antialcoolice din Romania

"Sanatatea socials ". De altfel, Congresul antialcoolic international din 1929 se
organizeaza in tam noastra de catre Case le Nationale. In intampinarea acestui
congres, Eugeniu Botez publica, la inceputul anului 1929, Alcoolismul, pro-

blemA internationala, lucrare care poarta mentiunea: "Din public. Asoc.
Sanatatea socials, afiliata Centralei Caselor Nationale".

In cele 64 de pagini ale broprii, autorul abordeaza problema in toata
complexitatea ei privita §i ca o chestiune internationala. Acorda credit indem-
nurilor, sfatului §colii §i bisericii sau propagandei teoretice in general, pu-
blicisticii in jurul acestei teme, dar Eugeniu Botez incearca sä identifice
cauzele sociale care determine plaga alcoolismului, ca, pornind de aici,
societatea, in intregul ei, sä gaseasca remediul. Pe bung dreptate, arata autorul
cat de daunatoare sunt mentalitatile potrivit carora: "Romanul a baut, bea §i tre-
buie sa bea, ca a§a a apucat el din mo§i-stramoi. Bea de necaz §i bea de
bucurie; bea de unul singur §i bea cu altii, cand se intalne§te §i cand se desparte;

bea ca sä se incalzeasca §i bea ca sä se racoreasca; bea flan-land §i bea satul; bea
in zilele de lucru §i in zile de sarbatoare; bea cand voteaza; bea la praznic; bea
la botez; bea la nunta §i bea la inmormantare. Stim, dar nu reactionam".19

Roadeleunui secol aproape de propaganda antialcoolica ( de la Anton
Pann, cu al sau Indreptatorul betivilor din 1832, aparusera 150 de lucrari sau
brouri antialcoolice) erau destul de slabe, ca i rezultatele celor 40 de societati
antialcoolice din Romania existente in 1928, printre care mai insemnate erau:
"Liga antialcoolica" de la Ia§i, cea din Bucure§ti, grupata in jurul Revistei

antialcoolului, "Trezvia" din Bucovina, "Micii Templieri" din Banat,

"Sanatatea publica" a Caselor Nationale §i "Temperanta" aceasta infiintata in
1928 din initiativa profesorilor universitari G. D. Creanga §i Ion Bianu, spri-
jinita §i de Ministerul Sanatatii prin medicii de circumscriptie.

Lucrarea lui Eugeniu Botez, deli redusa ca Intindere, ofera numeroase
date pentru sociolog, autorul trecand in revista ravagiile alcoolice la sate, la
orate, in randul diverselor paturi sociale. Statistica atesta ca 60 % din crime
erau facute in stare de betie, 50 % din copiii betivilor mor in frageda pruncie,
40 % din bolnavii spitalelor sufereau de maladii provocate de alcoolism, iar
25 % dintre recrutii din judetele "tuicarilor" erau respini ca "neapti pentru ser-

168 CONSTANTIN MOHANU

viciul miliar". "Cine nu §tie se intreba autorul ca alcoolismul otrave§te,
ruineaza i ucide fiinta omeneasca, slabe§te temelia socials, sarace§te satele,
distruge neamuri §i popoare intregi? Lucruri §tiute, spuse, scrise, dovedite. E
nevoie sa mai convingem pe cineva?" Si conchide alarmat: "Toata lumea
recunoa§te primejdia, dar nimeni nu mica. Opinia publica nu se mai impre-
sioneaza. Ca sub o crude §i oarba fatalitate, privim resemnati, cu bratele incru-
ci§ate, la plaga ce se intinde, trimisa parca anume din cer ca o cumpana de
incercare a neamului nostru".

Trecand in revista §i masurile luate pe plan international (legislatiile
contra alcoolului initiate in numeroase tari, Biroul international contra alcoolu-
lui cu sediul la Lausanne al Asociatiei internationale antialcoolice, introducerea
in programa §colard de ore privind "cultura $i educatia antialcoolice" etc.),
Eugeniu Botez preconiza $i masuri care sa se is la nivel national, impotriva
acestui flagel ale carui victime intreceau ca numar orice boala §i orice cata-
clism. "Opera preventive" find mai eficienta decat cea "curative ", trebuia sa se
treaca la "industrializarea fructelor", deci la o masura economics: "0 opera
necesard §i grandioasa ramane de infaptuit: imbunatatirea pomiculturei, cup-
toare-uscatorii trebuie sa inlocuiasca cazanele de azi, altoiri, industrializarea
fructelor, marmelade, compoturi..." In felul acesta, cele 245 de fabrici de spirt
urmau a fi reprofilate Si o parte monopolizate de care Stat, pentru a asigura
productia necesara industriei. "Tuicarii" desfiintati, carciumile trebuiau reduse,
iar in timp reducerea §i a altor bauturi, ca berea, vinul.

A participat cu multa convingere la actiunile antialcoolice intreprinse
de "Sanatatea socials ". In martie 1928, Eugeniu Botez prime§te §i-linsote§te in
vizitele facute in Capita la pe Carol Weber, directorul general al personalului
Cal lor Ferate Elvetiene, pre§edintele Federatiunei internationale a societatilor
de abstinenta de la Caile-Ferate.

Prin specificul muncii depuse la Asistenta Socials, Eugeniu Botez a
avut prilejul mai mult decat oriunde sa cunoasca indeaproape ravagiile
alcoolismului §i a tot ce ii era apropiat acestui flagel. La rubrica "Sanatatea
socials" a revistei Rasaritul publica articole de ancheta socials §i de opinie.
Intr-unul din acestea arata ca "betia" era cauza multor aspecte sociale negative
din acel timp.

Impreuna cu alti scriitori, printre care I. Agarbiceanu, V. Voiculescu,
E. Lovinescu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, C. Sandu-Aldea, Al. T. Stamatiad,
I. Dragoslav, G. Tutoveanu, Mihail Lungianu, Apostol D. Cu lea, N. Batzaria,
Artur Enawscu, Nestor Urechia, Lia Harsu, Jean Bart colaboreaza §i cu scrieri
literare la revista lunard Rasaritul, organ autorizat al Caselor Nationale §i al
Asociatiei "Sanatatea socials ". (Colaborarea lui Jean Bart la aceasta revista
incepe in 1927.) Referitor la activitatea Caselor Nationale publica materiale §i in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 169

alte periodice. De remarcat Case le nationale zece ani de experienta, aparut in
primul numar (martie 1930) al excelentei reviste Boabe de gran, condusa de
Emanoil Bucuta, numar inaugurat Si prin semnaturile lui Ion Bianu si Gala
Galaction.

Cu toate ca dupa ce devine secretarul general al Ligii Nava le Romane
si directorul organului de presa al acesteia, Romania maritima si fluviala,
timpul ii va fi din ce in ce mai dramuit, Eugeniu Botez nu renunta de a activa

on de ate on va fi solicitat si la Case le Nationale. Astfel, cum atesta o pu-

blicatie rarisima 0 latura din doctrina Centralei Caselor Nationale.

Sumarul sedintelor preliminare pentru formarea Legii a 3-a (5 sedinte, in
1931), brosura de 64 pagini publicata la Breaza-Prahova, Tipografia "Glim"
[1936], de catre Centrala Caselor Nationale cu prilejul implinirii a 20 de ani de
la infiintarea Caselor Nationale, Jean Bart a participat la toate sedintele din
1931 ale Comitetului de conducere pe intreaga lard al acestei institutii. In pu-
blicatia aceasta numele lui Jean Bart este mentionat nu mai putin de douazeci
de on in diverse contexte (luari de cuvant, prezente in prezidiu, mentionat in
organele de conducere etc.). Dar ceea ce ni se pare mai important este repro-
ducerea unor opinii apartinand scriitorului, ganduri exprimate intr-un stil
aforistic privind rolul culturii in formarea tinerilor si educarea for patriotica.
Ele se incadrau in programul general privitor la educatie, elaborat de Case le
Nationale, dar intalnim aici opinii proprii scriitorului din care nu lipseste tema
"datoriei": "Oricat te-ar indeparta soarta de satul tau, nu-1 pierde din vedere. 0
legatura sfanta te indeamna a lucra pentru ridicarea lui sunt fratii tai ramasi
acolo. Ca in pelerinaj, in fiecare an, revino de unde ai fost plecat si inscrie, cu
pietate, trecerea ta, c-o noud fapta bung de interes obstesc..." "Leaga-ti numele
de locul obarsiei tale: arunca, prin pilde, samanta binelui in petecul de parnant
pe care ai deschis ochii si nu-1 uita pang in ceasul and vei inchide ochii e

prima ta datorie. Fiecare om, pe langa profesiunea care-1 hraneste, mai are una,
aceea de cetacean. Invat-o si profeseaz-o. Ca izolat nu poti trai in mijlocul
semenilor tai..." $i sfaturile si povetele continua capatand din ce in ce mai mult
concentrarea de maxima, de aforism: "Munca innobileaza, ea este scoala carac-
terului. Munca scuteste pe om de trei rele: plictiseala, viciile, saracia". "Daca
cei buni se dau in laturi, fatal se deschide drum larg celor rai..." "Cetatenii
constienti trebuie sa lupte pentru apararea legilor cu aceeasi ardoare cu care
lupta pentru apararea patriei". "Numai daca poti sä te stapanesti pe tine insuti,
ai dreptul sa conduci pe altii".

170 CONSTANTIN MOHANU

XX. LA ACADEMIA ROMANA, SOCIETATEA
SCRIITORILOR ROMANI, P.E.N.-CLUB, CASA $COALELOR,

EDUCATIA POPORULUI, RADIO

"...daruit activitatii culturale..."

Academia Romand, care ii premiase Jurnalul de bord in 1903 cu o
parte din premiul divizibil "Adamachi", in urma raportului lui Ion Bianu, §i
Datorii uitate, cu o parte din premiul "Constantinide" pe anul 1917, ca urmare
a raportului lui I. Al. Bratescu-Voine§ti, it prime§te membru corespondent, in
cea de-a 55-a sesiune generala, din 8 iunie 1922, raportul asupra activitatii sale
literare find prezentat de Mihail Sadoveanu. Prin acest raport Sadoveanu i§i
inaugureaza activitatea sa de membru titular al Academiei Romane (ca mem-

bru corespondent fusese ales in 1916, in §edinta din 26 mai/8 iunie prezidatd de
Delavrancea). In prezentarea pe care i-o face confratelui moldovean considers
ca alegerea ca membru corespondent a lui Eugeniu Botez era o urmare fireasca
a recunoa§terii activitatii literare de pana acum, dar ea va trebui sa fie §i un
imbold pentru not opere literare: "D-1 Eugen P. Botez este un scriitor ajuns in
deplina maturitate a talentului sau. Socot potrivit ca Academia Romans sä-1
cheme printre membrii sai corespondenti in Sectia literard, ca o rasplata pentru
trecut §i un indenm pentru viitor"1. In urma votului obtinut 22 voturi din 22
votanti pre§edintele Academiei Romane, D. Onciul, it proclama membru,
corespondent, iar in §edinta solemna din 11 iunie 1922 salute prezenta
itorului printre membrii Academiei. Scriitorul multume§te "pentru onoarea ce
i s-a facut prin alegerea sa ca membru corespondent, ca §i pentru caldura cu
care este primit in incinta acestei institutiuni culturale".

Comandorul Eugeniu Botez cunoscut in literature sub numele de Jean
Bart se numard printre putinii militari primiti in Academia Romans ca mem-
bri activi sau corespondenti. Inaintea sa fusesera ale§i ca membri plini: locote-
nent-colonelul Stefan Falcoianu (in 1876), generalul Grigore Crainiceanu (in
1911), iar ca membri corespondenti: colonelul Theodor Serbanescu (in 1894),
generalul Constantin Bratianu (in 1899), generalul Constantin Harjeu (in 1909)
§i generalul Scarlat Panaitescu (in 1919). Generalul Radu D. Rosetti va fi ales

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 171

membru corespondent in 1927, iar membru plin in 1934. Tot dintre militari au
fost ale§i membri de onoare ai Academiei Romane generalul George Adrian (in
1875), generalul Constantin Barozzi (in 1905) §i mare§alii Alexandru Averescu
§i Constantin Prezan (in 1923)2. In marea for majoritate, militarii academicieni
au fost primiti la Sectiunea §tiintifica. Singurii Theodor Serbanescu §i Jean
Bart, ca scriitori, au fost alqi la Sectiunea literara.

Primirea in randurile membrilor corespondenti ai Academiei Romane
constituia un eveniment §i el a fost sarbatorit ca atare, in compania prietenilor
§i confratilor, la una din gradinile de vara de renume din Bucure§tii acelor ani:
Gradina "Parisianu". Printre manuscrisele scriitorului se pastreaza "Meniul"
oferit cu acest prilej, elegant imprimat la Tipografia "Hasdeu" Si ilustrat,

bineinteles, cu un peisaj marin: un vapor ce spinteca valurile marii in

apropierea unui far. Lista meniului alcatuita cu un anume umor marinaresc
face aluzie la scrierile autorului, atunci cand nu le mentioneaza direct. 0 repro-
ducem in extenso:

"Meniu. Cu ocazia receptiunii in sanul Academiei a valorosului literat
§i distinsului Director General al Asistentei Sociale Eugen Botez (Jean Bart):
tuica, sardele §i masline a la tata Noe; patlagele vinete, tocate din fondurile
Asistentei; maioneza de balena; o poveste de «Badita Galca», pupa §i prora
unui pui fript la motorul vasului «Mircea», salata de castraveti, ro§ii, ardei
copti, din Colonia Agricola; branza alba ca spuma marii; tort de ciocolata aca-
demica; «cafeaua vame§ului», vin §i sifon in baterii de coasts; Fund-ancora;
Plata... «Dupa douazeci de ani»; Un «Jurnal de bord» pentru placuta digestie;
un pilot bun ca sa ne conduca acasa.

Bucure§ti, 19 iunie 1922, Gradina «Parisianu»."3
Ca §i in cadrul Societatii Scriitorilor Romani sau la P.E.N.-Club, Jean
Bart a avut o activitate sustinuta i, ca membru corespondent al Academiei
Romane, a participat cu tot elanul la §edintele pe sectii §i a elaborat referate pe
diferite teme date sau pe marginea cartilor propuse pentru Premiul Academiei.
Astfel, romanul Ne leaga parnantul de Victor Papilian este premiat de catre

Academia Romans ca urmare a raportului lui Jean Bart. Reproducem o

scrisoare-raspuns a celui premiat in anul 1927:
"Ziarele mi-au adus vestea ca romanul meu Ne leaga pamantul a fost

premiat de Academie, in urma raportului domniei-voastre. Va multumesc cu
recuno§tinta. Va rog sa credeti ca aprecierea unui literat de distinctiunea do-
mniei-voastre, a autorului dupd parerea mea a celei mai frumoase nuvele
scrise in literatura noastra, Printesa Bibita, valoreaza mai mult decat insu§i
premiul §i decat chiar efectul lui spectaculos."4

Jean Bart a ramas pand la moarte "membru corespondent" al Academiei
Romane. Si-a dorit mult sa devind membru titular. In 1932, dupd moartea lui

172 CONSTANTIN MOHANU

Jacob Negruzzi, "lupta grozav sa-i is locul"5. Dar pentru acelasi loc avea con-
tracandidat pe Liviu Rebreanu (ales membru titular de-abia in 1939). Probabil
ca, dace moartea nu 1-ar fi rapit in 1933, la varsta de 59 de ani, ar fi devenit
membru plin al inaltului for, in anii urmatori.

In 1933, in postul rarnas vacant prin moartea lui Jean Bart este propus
ca membru corespondent al Academiei Romane Iorgu Iordan. Propunerea a

venit din partea lui Sextil PuFariu, parandu-i-se firesc ca in locul unui

moldovean sa fie ales tot un "moldovean". Se opune insa Mihail Sadoveanu,
cu toate ca aprecia pe lingvistul Iorgu Iordan: "Uite ce! a zis el. Fiind vorba de
locul unui scriitor, mi se pare logic ca succesorul lui sä fie tot un scriitor!"6 Si
astfel a fost ales Adrian Maniu, Iorgu Iordan devenind membru corespondent
in anul urmator.

Dace intr-un timp, in 1912 acaparat de munca de comisar maritim
demisionase din Societatea Scriitorilor Romani (din care facea parte de la infi-
intarea ei in 1909, printre cei 47 de membri fondatori ai Societatii), dupa sta-
bilirea in Bucurqti in 1921, nu numai ca se reinscrie in S.S.R., dar indeplinqte
numeroase misiuni din insarcinarea Comitetului de conducere. Impreuna cu
Ion Minulescu §i Ion Pillat, face parte din Comisia care avea ca misiune

obtinerea unui teren in Bucurqti pe care urma sä se construiasca sediul
Societatii Scriitorilor Romani. Stradaniile datau de prin 1912, dar de-abia
acum, in 1923, noua Comisie incepe sa trateze cu Primaria municipiului

Bucuresti §i, in sfarit, primarul Capita lei, Dem. Dobrescu, va legifera, peste un
deceniu, in 1933, proprietatea definitive prin donatie asupra unui teren sit-
uat pe Bd. Republicii, colt cu str. Caimatei.7 Proiectul $i macheta "Palatului
Societatii Scriitorilor Romani" vor fi definitivate in 1939 de catre arhitectul
Octav Doicescu. Planurile au fost insa zadarnicite de izbucnirea razboiului.

0 remarcabila activitate desfawara Jean Bart in cadrul P.E.N.-Clubului
Roman, format la not dupa modelul primului Club P.E.N. (Poetry, Essay,
Novel), infiintat la Londra, dupa primul razboi mondial, din initiativa scri-
itoarei Mistress Dawson Scott si a romancierului John Galsworthy, imitat apoi
de numeroase tari, ajungandu-se la o Federatie a P.E.N.-Cluburilor nationale,
cu statut si congrese anuale. Ca delegat al scriitorilor din Romania, participa la
doua Congrese internationale P.E.N.-Clubs: la al treilea, la Paris, in 1925, §i al
optulea, la Var§ovia, in 1930.

La Paris are prilejul de a-i cunoa§te pe John Galsworthy, Paul Valery,
Georges Duhamel (care au prezidat §edintele Congresului), apoi pe Heinrich
Mann, Pirandello, James Joyce, Kuprin, Johan Bojer, Alfonso Reys, Miguel de
Unamuno (in compania caruia calatorqte la Ermenonville, la mormantul lui
Jean-Jacques Rousseau)8.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 173

Chestiunea cea mai importanta puss la Congresul P.E.N.-Clubs de la
Paris a fost aceea a traducerilor; majoritatea delegatilor au sustinut, in luarile la
cuvant, ca talmacirile n-ar mai trebui lasate in "voia comertului", la hazard, ci
scriitorii insisi ar trebui sa fie preocupati in mod organizat asupra traducerii
operei for in alte limbi de circulatie internationala.9

In diverse articole sau interviuri, Jean Bart si-a exprimat opinia, facand
propuneri concrete, in lumina celor discutate la Congres: "Strainii nu ne cunosc
decat din literatura lui Panait Istrati, Elena Vacarescu §i Martha Bibescu... Fara
indoiala ca am putea sa organizam un serviciu cu ajutorul Ministerului Artelor
§i Casei $coalelor, ca sa traducem pe toti autorii reprezentativi. Nu e nevoie sa
facem volume luxoase §i scumpe, care nu s-ar putea vinde. E de ajuns sa
scoatem bro§uri in genul «Lecturei», in mii de exemplare...; o carte intra mai
u§or in casa cetateanului decat muzica sau pictura. Aceasta colectie de tradu-
ceri ar trebui sa fie periodica... Cats propaganda s-ar face in modul acestal...
o Cara ca Norvegia s-a facut cunoscuta numai prin: Ibsen, Bjornson, Johan

Boj er."19

La Congresul de la Var§ovia, care a cunoscut o larga participare (300 de
membri ai P.E.N.-Cluburilor nationale, din peste 30 de tars), delegatia romans

era formats din Emanoil Bucuta (in acel timp secretar al P.E.N.-Clubului
Roman), Jean Bart §i ziaristul Radu S. Dragnea. A§a cum reiese din relatarile
lui Jean Bart asupra desfavrarii lucrarilor Congresului, totul a fost "omptu-
os": §edintele s-au tinut la sala Parlamentului, iar receptiile §i banchetele la
Primarie, Ministerul de Externe, la pre§edintele Consiliului §i in palatul ulti-
mului rege Poniatowski, ca, in final, sä se organizeze excursii la Cracovia §i

in parcul natural de la Zacopane, in masivul Tatra, la frontiera cu Cehoslovacia.
Pe marginea problematicii supuse Congresului, scriitorul §i jurnalistul

in cel mai bun inteles al cuvantului i§i exprima propriile-i opinii cu privire
la rostul literaturii pentru apropierea popoarelor: "Pentru a ajunge la infratirea
popoarelor, pacea mondiala suprema perfectie a umanitatii magia literaturii
poate face mai mult decat notele diplomatilor politici. Dar, pentru o intelegere
mutuala, popoarele trebuie sä se cunoasca. Este nevoie de schimbul de cugetari
intre riatiuni §i limbi, de punerea in circulatie a valorilor literare... Cugetarea
merge mai departe decat trenul, vaporul sau avionul... cugetarea §i arta sunt
deasupra frontierelor."11

$i la acest Congres a stat in atentie problema traducerilor. Paul Valery
propunea crearea, sub auspiciile Societatii Natiunilor, a unei academii Inter-
nationale de traducatori. Constatand §i de data aceasta numarul mic de scriitori
romani tradu§i peste hotare, Jean Bart arata ca statul ar trebui "sä faca oarecari
sacrifice pentru talmacirea operelor reprezentative romane§ti in limbi de cir-
culatie internationala, "Orland seams ca nu-i destul ca Romania sä se afirme

174 CONSTANTIN MOHANU

numai cu productia de petrol, grau §i branza de Braila".
Scriitorul a activat la P.E.N.-Club pang in ultimul an al vietii. Pe o "lista

a membrilor", trimisa de secretarul P.E.N.-Clubului Roman, Emanoil Bucuta,
ca anexa la invitatia de participare la adunarea generala din 5 aprilie 1933, Jean
Bart figura pe primul loc intre cei 52 de membri ai P.E.N.-Clubului Roman.12
Se pare ca, intr-un timp, a fost chiar pre§edintele P.E.N.-Clubului Roman sau
loctiitorul acestuia, a§a cum reiese dintr-o scrisoare trimisa de Jindra Hu§kova
(traducatoare ceha din limba romans, fosta students a lui Ovid. Densusianu) lui

Camil Petrescu, reamintindu-i ca: "... au luat odata o masa impreund la

«Iordache», in societatea scriitorilor, pe vremuri, cand raposatul Jean Bart era
pre§edintele P.E.N.-Clubului".

Succinte §i la obiect, articolele lui Jean Bart dedicate activitatii la
P.E.N.-Club sunt veritabile contributii la cunoa§terea acestei laturi a activitatii
scriitorilor romani. In Pietre de vad, Em. Bucuta le considera "adevarate studii

pentru istoricul P.E.N.-Clubului Roman".
Cozeur desavar§it, om de o distinsa prestanta, scriitorul a fost solicitat

adesea sa faca parte din delegatiile Societatii Scriitorilor Romani pentru pri-
mirea unor scriitori de peste hotare. Astfel, la sfar§itul anului 1930, face parte
din grupul de scriitori care au intampinat pe romancierul Maurice Bedel, eseis-
tul §i autorul unor scrieri de calatorie in Turcia, Africa §i America. Participa §i
la banchetul dat de P.E.N.-Club in cinstea oaspetelui francez. Semnatura "Jean
Bart" se pastreaza pe lista unui meniu de la "Cina"13, din 1 decembrie 1930,
alaturi de cele apartinand celorlalti scriitori participanti: Ion Pillat, "Mattieu
Jean Caragiale", Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Ilarie Voronca, Claudia
Millian, Corneliu Moldovanu.

La sediul P.E.N.-Clubului Roman, care i§i avea birourile in acela§i local
al Societatii Scriitorilor Romani (Bd. Academiei nr. 4 in 1928, str. Brezoianu
nr. 44 in 1933), Jean Bart era intalnit adesea in compania celor mai prestigio§i
scriitori. Activeaza aici pang la ultimele luni de viata. Astfel, la 5 aprilie 1933,
is parte la adunarea generala a P.E.N.-Clubului Roman, care avea la ordinea de
zi alegerea noului comitet de conducere §i desemnarea delegatiei care sa par-

ticipe la cea de a XI-a adunare generala de la Dubrovnik (Ragusa), in

Jugoslavia, intre 25-28 mai 1933. Cu acest prilej este ales pre§edinte al P.E.N.-
Clubului Roman Victor Eftimiu.

Cu toate ca era "prins pang peste cap" cu Asistenta Socials, apoi cu
revista fondata de el, Romania maritima i fluviala, Eugeniu Botez a activat,
on de cate on a fost solicitat, in cadrul Societatii Scriitorilor Romani. De reti-
nut cuvintele omagiale, rostite §i publicate apoi in presa literara, la aniversarea
a 60 de ani a lui I. Al. Bratescu-Voine§ti pe atunci pre§edintele P.E.N.-
Clubului Roman §i la implinirea a 50 de ani de catre Mihail Sadoveanu. La

JEAN BART (EUGEN1U BOTEZ) VIATA $1 OPERA 175

scriitorul Bratescu-Voine$ti surprinde "noul ton literar", "finetea, duio$ia, na-
turaletea" scriitorului, care "pared vorbea in loc sa scrie", concentrarea scrisu-
lui, care ducea la "esenta de literatura"14.

Ca moldovean, aducea un binemeritat elogiu lui Mihail Sadoveanu,
care, dupe un scurt popas bucure$tean, se retrasese la "moara" lui de la
Falticeni sau la "via" din Dealul Copoului, ca sä devina apoi una din cele mai
inalte culmi ale scrisului romanesc: "Produs al pamantului manos, negru $i gras
al Moldovei, cu radacini adanci, viguroase, el std masiv si maret, fare sa se
incline la suflul vremelnicelor vanturi. El a crescut, a inflorit, a rodit fara in-
cetare. Si bel$ugul roadelor sale a desfatat $i a incalzit inimile, a luminat
mintile, a strans legaturile neamului cu pamantul stramo$esc". Scriitorul sarba-
torit, incheia Jean Bart trebuie sä ramana o pilda pentru noile generatii: "sa
fie vesnic un far luminos, calauza pentru corabierii tineri, ratacitori pe valurile

artei etern inseratoare"15.
Impreuna cu reprezentantii ob$tei scriitorice$ti T. Arghezi, M. Sorbul,

Camil Petrescu, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Emanoil Bucuta,

CorneliuMoldovanu $.a. , Jean Bart participa in ziva de 4 septembrie 1930, la
Predeal, la dezvelirea monumentului ridicat in cinstea poetului-erou Mihail
Saulescu16. Cuvantarea festive o roste$te Liviu Rebreanu, pre$edintele
Societatii Scriitorilor Romani.

In 1930 a reprezentat Societatea Scriitorilor Romani la Adunarea ge-
nerals a Astrei, tinuta in acel an la Caransebe$. Cu acest prilej aduce un cal-
duros salut din partea S.S.R. $i omagiaza activitatea de aproape $apte decenii a
asociatiei transilvane". A fost adesea invitatul Astrei. Astfel, in seria a doua a
"Conferintelor de la Sibiu" din 1927-1928, dedicate Dundrii $i Dobrogei, con-
ferentiaza, in fata unei sali arhipline, despre Dunarea romfineasea i impor-
tanta ei in istoria poporului nostru. In cadrul aceluia$i program, Simion
Mehedinti tine conferinta Dobrogea, stravechi pamant romfinese, iar Mircea
Djuvara: Dunarea in diplomatia europeana. Tot la Astra se pronunta asupra
unor materiale ce priveau activitatea Asociatiei transilvane, luand cuvantul pe
marginea referatului Astra §i igiena publics, prezentat in 1930, facand pro-
puneri in sensul celor sustinute in activitatea .sa ca director al Asistentei

Sociale.
Prezent adesea in Transilvania, fie in calitatea de director $i apoi inspec-

tor general la Asistenta Socials, fie cu prilejul unor $ezatori literare $i confe-
rinte sau ca delegat al Societatii Scriitorilor Romani la Congresele Astrei,
Eugeniu Botez sesizeaza stari de lucruri $i probleme care se cereau rezolvate,
cum ar fi Problema culturii romane$ti in tinutul secuilor18 sau Starea culturala
a celorlalte nationalitati, cerand in acest sens preocupari la nivel national: "Fata
de starea culturala a minoritatilor trebuie aplicat un plan de politica culturala.

176 CONSTANTIN MOHANU

Un asemenea plan nu figureaza in nici unul din programele politice".

Conferentiar, cu un farmec deosebit al expunerii, si, mai ales, al
evocarii de lucruri vazute si traite, Jean Bart s-a facut ascultat la conferintele

organizate de Liga Nava la Romans, de Centrala Caselor Nationale, de Ateneul
Roman, de Casa Scoalelor, cat si la sezatorile literare organizate de Societatea
Scriitorilor Romani. Era invitat adesea sä conferentieze in porturile dunarene,
la Constanta si la Mangalia. Popasuri indelungi face in Dobrogea, cateodata in
compania lui Gala Galaction. Astfel, in 1927, la Universitatea libera "Coasta
de argint", in cadrul ciclului de conferinte "Marea", vorbeste despre Rolul

Mara Negre in politica economics mondiala din cele mai vechi timpuri
pans - azi; la Filiala Giurgiu a Ateneului Romant9 conferentiaza despre
Importanta Ligii Navale, iar la Clubul Nautic din acelasi oras tine, in februa-
rie 1929, conferinta Drumuri pe apa.

In aprilie-mai 1923, and la propunerea lui Liviu Rebreanu

Societatea Scriitorilor Romani organizeaza un ciclu de mari sezatori culturale
in 14 orase din Transilvania si Banat, Jean Bart participa cu insufletire, impre-
una cu alti 23 de scriitori, intre care: I. Agarbiceanu, I. A. Bassarabescu,
Z. Barsan, Lucian Blaga, Al. Cazaban, Aron Cotrus, Victor Eftimiu, Liviu
Rebreanu, Emil Isac, Corneliu Modovanu, Ion Minulescu, Adrian Maniu,
Al. T. Stamatiad. De asemenea, in 1926-1927, impreuna cu alti confrati in ale
scrisului (N. Iorga, T. Arghezi, T. Vianu, V. Voiculescu, I. Pillat, Em. Bucuta,
S. Mehedinti, N. Condeiescu) participa la sezatorile literare tinute in incinta
teatrului craiovean al carui director era, pe atunci, I. Dongorozi20. (De aceasta
participare se leaga si scurta colaborare la revista locals Vatra, condusa de
Dongorozi.)

Numeroase sunt participarile scriitorului la conferintele bucurestene si
indeosebi cele organizate de catre sindicatele muncitoresti. Astfel, pe 13
februarie 1927, impreuna cu B. Branisteanu, conferentiaza despre Opera lui
C. Dobrogeanu-Gherea, in sala Sindicatelor muncitoresti din Bucuresti.

Ramanand profund atasat de scriitorii ieseni stabiliti in Bucuresti,
indeosebi de cei care colaborau la Viata romfineasca, participa la toate ma-
nifestarile organizate de acestia in cadrul "Cercului iesean". 0 astfel de
manifestare este Sezatoarea scriitorilor ieseni de la Fundatiile Regale, din
27 februarie 1926, cand, dupe conferinta lui M. Ralea: Poporanismul in lite-
rature (in care sustine ca arta sa fie "specified si autohtona", aceasta
neinsemand insa ca trebuie "s-o admiram pe eterna Rodica de la eterna fan-
tana"), citesc din opera lor: M. Sadoveanu, Jean Bart, Ionel Teodoreanu,
M. Codreanu, Natalia Negru, A. Mandru. Obiectul lecturii lui Jean Bart 1-a
constituit "o schita de evocare a vremilor de patriarhalism moldovenesc"21.

0 activitate sustinuta are la Directia Educatiei Poporului, find unul

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA 1 OPERA 177

dintre cei mai apropiati ai directorului acesteia, Liviu Rebreanu. in compania
lui, a lui M. Sorbul §i Gh. D. Mugur, viziteaza, in martie 1929, Turnu-Severin
§i Craiova, unde tin conferinte i au intalniri cu scriitori §i oameni de teatru.
Liviu Rebreanu ii va regreta sincer plecarea temporara, in iunie 1930, de la
Educatia Poporului, in urma unor intrigi de culise. La masa de adio ce se da lui
Liviu Rebreanu pe 18 ianuarie 1931, and acesta 4i da demisia de la Directia
Educatiei Poporului, intalnire care are loc la Hotel "Boulevard" §i la care par-
ticipa 33 de persoane, Jean Bart roste§te un discurs in care omagiaza activitatea

fostului director22. Cu acelai prilej mai rostesc discursuri Em. Bucuta,

M. Sadoveanu i Gh. D. Mugur.

Despre Educatia poporului tine conferinte la Hui §i Vaslui (18-20

mai 1930).

0 bogata activitate desfaward la Casa $coalelor, unde §i-a tiparit o
parte din cartile sale. Dintre numeroasele conferinte tinute sub auspiciile Casei
Scoalelor mentionam pe cea din 17 aprilie 1926, Calle de apa ale Romaniei
Mari, in care pledeaza pentru amenajarea raurilor, in vederea prevenirii inun-
datiilor. Este prezent in aula Fundatiilor Regale, unde tine conferintele
Dunarea romaneasca (decembrie 1927), Aspecte din viata americana

(1931) etc.
In cadrul activitatii §i functiilor avute la Casa Scoalelor §i la Directia

Educatiei Poporului, scriitorul, in afara de conferinte, este prezent §i in presa
cu interventii privind activitatea culturala, in sensul larg al cuvantului. Chema
la un program cultural care sa-i ofere cetateanului cuno§tinte la nivelul veacului
in care traiqte. Familiarizat cu termenii de la Asistenta Sociala, pe care a con-
dus-o un timp, propunea "ambulante culturale in fiecare judet"23. Alteori
ironiza subtil pe cei care duceau aceasta activitate in asalt neintelegand ca in
acest domeniu se cere o activitate continua, permanenta24.

Activitatea sa de conferentiar s-a desfavrat §i la Institutul Social

Roman, condus de D. Gusti, caruia i-a acordat concursul in probleme de asis-
tenta sociala sau marinare0. Temele favorite sunt cele care privesc statutul
Dundrii de Jos (Dunarea si comisiile ei, conferinta tinuta pe 13 aprilie 1924)
§i asistenta sociala, ale carei destine le-a condus timp de aproape 10 ani.

In noiembrie-decembrie 1932 tine conferinte la cercul "Libertatea", unde
au conferentiat Mihail Sadoveanu, Martha Bibescu, Gh. Duca, C. Argetoianu,

Octavian Goga, G. Ibraileanu, C. Stere, D. Gusti, Petre Andrei, Ionel

Teodoreanu, I. Petrovici, M. Ralea, Demostene Botez, G. Toparceanu, Octav
Botez, C. Banu, Gr. Junian.

Ca scriitor-cetatean, preocupat de cele mai stringente probleme ale tim-
pului, Eugeniu Botez a conferentiat in cele mai diverse asociatii, societati, ate-
nee §i cluburi culturale: la Societatea avocatilor (Despre opera de asistenta

178 CONSTANTIN MOHANU

socials in legatura cu represiunea, la 6 decembrie 1924); la Societatea gen-
erals a salariatilor publici (Asistenta salariatilor publici, la 28 martie 1926);
la Casa culturala "Vasile Parvan" din Mangalia (in august 1930); la Liceul
"Mircea cel Batran", unde predase cu peste cloud decenii in urma, pe cand se
afla la Constanta (Dunarea romfineasca, in aprilie 1928).

Numeroase sunt conferintele tinute din partea Ligii Nava le Romane si

in special cele din iarna lui 1928, cand, la cinematograful "Capitol" din
Bucuresti, conferentiaza alaturi de amiralul Constantin Balescu, prof. univ.
Marin Stefanescu, Mihail Negru, Trancu-Iasi, comandor Ion Balanescu,

comandor Aurel Negulescu, avocat Z. Filotti.

imbratisand aproape toate formele de activitate culturala, scriitorul nu
putea sa omits cea mai tandra dintre ele: radio, caruia, Inca de la inceputul afir-
marii lui la not in tara, ii dedica articole elogioase si de popularizare. Un
"Istoric radio" din perioada 1925-1930, pastrat in Arhiva Radioteleviziunii
Romane, consemneaza contributia lui Eugeniu Botez, atat prin numeroase
conferinte si lecturi din propria opera, cat si sub aspect organizatoric si de ela-
borare a programelor radio. Astfel, la 10 iunie 1929, este cooptat in Consiliul
de programe, iar in sedinta din 28 iunie 1929 i se incredinteaza sectorul
"Presa", de care va raspunde impreund cu Corneliu Moldovanu si B. Cecropide.
Presedinte al Consiliului de programe este D. Gusti, ceilalti membri compo-

nenti raspunzand fiecare de un sector anume: I. Al. Bratescu-Voinesti
Academia; prof. Th. Alessianu Casa Scoalelor; L. Rebreanu teatrul;

C. Kiritescu scoala; dr. Manuila sanatatea; Gh. Ionescu-Sisesti agricul-
tura; Ap. Cu lea satul; E. Filotti cooperatia; Z. Paclisanu minoritatile;
Em. Bucuta muncitori; T. Vianu universitatea; C. Brailoiu muzica (corn-
ponenta "comitetului" de programe este mentionata si in Rampa)25.

Directorul general Radio, impreuna cu cei doi referenti (muzical si cul-
tural), intocmea proiectul de program care era trimis apoi tuturor membrilor
Consiliului de programe in vederea definitivarii lui. Programul se intocmea cu
o Luna de zile inainte de a fi emis.

In acelasi an, 1929, Jean Bart se numara printre scriitorii invitati la
Radio sa citeasca din opera lor, impreuna cu N. Iorga, T. Arghezi, Liviu
Rebreanu, Cezar Petrescu, I. Al. Bratescu-Voinesti, Mihai Codreanu,
Gh. Braescu, D. D. Patrascanu, G. Toparceanu.

In 1929 cu prilejul comemorarii a 40 de ani de la moarte Jean Bart
evoca la radio figura lui Ion Creanga si anii cand i-a fost dascal la Scoala din
Pacurari din Iasi. Este una din cele mai sincere si emotionante evocari, folosita
on de Cate on se reconstituie biografia marelui clasic al literaturii noastre. Tot
despre Ion Creanga tine o conferinta (in aprilie 1930) la Cercul institutorilor

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 179

din Bucure§ti.

Cu darul de vorbitor recunoscut, Eugeniu Botez tine numeroase confe-
rinte la radio Intre 1929-1932 nu mai putin de 20 conferinte axate, in cea
mai mare parte, pe teme din domenii care i-au adus consacrarea, Indeosebi de-
dicate Dunarii §i Deltei: "Dunarea ca factor cultural", "Care este importanta
Dunarii pentru noi?", "Bogatiile Dundrii", "Populatia malurilor Dunarii",
"Dunarea in timpul razboiului mondial", "Viitorul Dundrii", "Gurile Dunarii",
"Descrierea Deltei", "Serbarile marinei" etc.

Preocuparea pentru Dunare ca i pentru mare, a devenit o constants a
scrisului lui Jean Bart. Insa Dundrii "fluviul-rege", cum era denumit de
geto-daci scriitorul i-a dedicat §i lucrari speciale, printre care Cartea
Dunarii, aparuta la putin timp dupd moartea scriitorului. Multe din confe-
rintele mentionate mai sus reprezinta fragmente adaptate pentru radio din
aceasta lucrare.

Scrierile dedicate Dunarii §i Deltei implicit Dobrogei au consti-
tuit obiectul unei emisiuni radiofonice speciale, avandu-1 ca autor pe unul
dintre cei mai avizati cunoscatori ai frumusetilor patriei §i ai literaturii
respective: Emanoil Bucuta. Cele afirmate de Bucuta ni se par nu numai con-
cludente, dar Intru totul reprezentative pentru definirea scrierilor lui Jean
Bart dedicate Dunarii: "Paginile de literatura, cu o compozitie lini§tita ale lui
Jean Bart, care a trait atatia ani prin aceste cotloane de verdeata §i de valuri,
de la capitania lui de port de la Calara§i 'Ana la comandoria de bord de la
Sulina, au sa ne uimeasca §i sa ne atraga Inca mults vreme, cu atatea figuri,
priveli§ti §i episoade, §tiute de atatia dintre noi pe dinafara. In jurul lui se
aduna o biblioteca literary intreaga a acestei marete vai, care a fost un drum
de popoare cu suflete tari §i aparte, dar numele scriitorului nostru, atat mai
ciudat sub armura marinareasca, va suna ca o lozinca, prin toata literatura
romans. El a abatut-o, cu tot fo§netul ei de unde i de stuf, Dunarea noastra
veche, prin aceasta literatura, §i i-a sapat acolo un vad tot a§a de sigur cat §i
al celeilalte, in albia ei geologica."26

180 CONSTANTIN MOHANU

XXI. LA LIGA NAVALA ROMANA
SI LA ROMANIA MARITIMA SI FLUVIALA

"Poporul roman fare
Dunare si Mare nu poate exista."

Cu toate ea flota noastra fluviala Si maritime cunoscuse o dezvoltare Si
modernizare continua, nu exista o asociatie de larga participatie in lumea mi-
litary si civila care sa reprezinte interesele navigatiei romanesti. Ideea unei
Ligi Nava le exista Inca din 1914; ea si-ar fi propus ca tel construirea unui
vas-scoala care sd se cheme "Natiunea". 0 initiative de construire la Galati, in
august 1920, a Ligii Nava le Romane a ramas doar in faze de proiect. De-abia
cu sapte ani mai tarziu, in aprilie 1927, se pune "temelia" Ligii Nava le Romane
prin rasunetul ce au avut apelurile lansate in press. Se incepe o activitate susti-
nuta prin L.N.R. (aceste initiale insotite de ancora vor deveni emblema noii
asociatii), mai ales dupe ce Liga Nava la Romans capata personalitate juridica

in martie 1928. In actul constitutiv, Liga Nava la Romany este definite:
"Asociatie culturala gi patriotica, cu dreptul, pentru Comitetul Central din
Bucuresti, de a intemeia sectiuni in Ora si in strainatate, cum si pe navele cu

pavilion romanesc." Ca teluri concrete, L.N.R. iii propunea dezvoltarea puterii
maritime si fluviale a Romaniei, Infiintarea unui Institut pentru studii in Marea
Neagra i a unei Academii de stiinte maritime.

Un rol important in pregatirea si construirea Ligii Nava le Romane i-a
revenit comandorului Eugeniu Botez care, in martie 1928, in adunarea gene-
rala a L.N.R. este ales in Comitetul Central de conducere, iar apoi secretar
general al Ligii Nava le Romane, functie in care a avut o activitate organiza-
torica de exceptie. In prima adunare generala a L.N.R. se fixeaza ca zi a Marii
§i a marinei romane0, in fiecare an, ziva de 15 august.

Nu exista actiune mai importanta la care sä nu fi participat comandorul
Eugeniu Botez. La 21 mai 1928, la Constanta, la comemorarea a 40 de ani de
la celebra furtuna din 1888, cand Marea Neagra a inghitit peste 40 de corabii §i

cand, ca prin minune, nava-scoala bricul "Mircea", "cu panzele sfasiate,
catargele rupte, fare provizii Si ape dulce" a reusit sä se refugieze in Bosfor,

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA $1 OPERA 181

unde, din ordinul sultanului Abdul Hamid, vasul a fost reparat gratuit drept
omagiu adus curajului si darzeniei marinarilor romani. La aceasta solemnitate,
fard precedent in marina romaneasca, participa toti supravietuitorii furtunii din
1888, reincredintandu-li-se in momentul solemnitatilor posturile de comanda
ale bricului "Mircea" pe care le indeplinisera in urma cu patru decenii.1

Momentele emotionante pe care le traieste Eugeniu Botez cu prilejul
acestei sarbatoriri unice it determine sa mediteze la elaborarea unei scrieri
monografice dedicate bricului "Mircea" prima navy-scoala romaneasca
(lucrarea va apare trei ani mai tarziu, in 1931, editata de Liga Nava la Romans).

Un rol important i-a revenit militarului-scriitor in sustinerea presei ma-
rinaresti si celei militare in general. In urma cu treizeci de ani fusese secretarul
de redactie si unul dintre membrii fondatori ai publicatiei Revista maritima
(1900-1901). Acum, ca secretar general al Ligii, pune bazele revistei Romania
maritima si fluviala organ al Ligii Nava le Romane , al carui prim numar
apare in noiembrie 1931. Revista, fondata si indrumata de Jean Bart, care este
si directorul ei, are ca redactor pe comandorul A. Negulescu (care semna in

press si cu pseudonimul "Mos Delamare"), ca secretar de redactie pe D.
Stiubei, cunoscut deja ca pictor de peisaje marine, iar ca administrator pe

comandor G. Munteanu. Pe coperta revista poarta ca moto un citat dintr-o con-
ferinta a lui M. Kogalniceanu rostita in secolul trecut, cand vitregia timpurilor
ne inchisese temporar accesul la mare: "Cheia mantuirii noastre este drumul
Dunarii spre marea larga".

Cuvantul inainte un articol-program semnat "Liga Nava la Romany ",
dar care, dupd stil, apartine directorului revistei stabilea scopul noii publi-
catii: de a servi toate ramurile de activitate romaneasca pe ape, de a forma o
constiinta, o "doctrine navala" romaneasca, printr-o continua propaganda in
toate paturile sociale. Se mentiona ca revista va fi deschisa pentru toti cei care

vor avea un cuvant de spus privind interesele fluviale si maritime ale tarii noas-
tre, interese vitale pentru existenta poporului roman.2 In acest sens este invocat
adesea M. Kogalniceanu, care afirmase la Congresul de la Berlin din 1878 ca
"Poporul roman fare Dunare si Mare nu poate exista".

Aparitia revistei este intampinata elogios de catre Adevarul literar si
artistic la 29 noiembrie 1931: "Iti dai seama dupd primele pagini Ca este o
revista mai bine scrisa decat multe reviste de literature. De altfel, prezenta lui
Jean Bart a pus in slujba dragostei sale de mare un talent de prim rang".

Condusa de scriitor pand la moarte, Romania maritima si fluviala a
fost una din cele mai prestigioase reviste initiate sub emblema armatei si a
marinei. De aceea consideram regretabila omiterea acestei reviste ca si a
Revistei maritime (1900-1901) din lucrarea Publicistica military in servici-
ul apararii nationale itinerar istoric de maior Constantin Antip, aparuta la

182 CONSTANTIN MOHANU

Editura Militara in 1983.
Pe langa problemele militare si de marina, directorul revistei facea loc

si literaturii de inspiratie marina. Intalnim aici si semnatura unor scriitori de
prestigiu: I. Al. Bratescu-Voinesti, Hortensia Papadat-Bengescu, I. Minulescu,
Em. Bucuta, iar Jean Bart tipareste aici cateva capitole din Europolis (inainte
de aparitia romanului in librarii) si reediteaza cateva din scrierile sale din viata
marinarilor. Aceasta "infratire" cu literatura nu prea era vazuta cu ochi buni de
catre militarii de cariera. Astfel, in Adunarea generala a Ligii Nava le Romane
din 24 ianuarie 1932, comandorul G. Coanda critics revista, gasind-o "prea li-
terara". Era desigur o afirmatie exagerata, "paginile literare" ale revistei nede-
pasind cele propuse initial in articolul-program. Insusi directorul revistei abor-
da in primul rand, in articolele pe care be semna, probleme stringente privind
marina pe plan intern si international: Politica navala si dezarmarea, Criza
mondiala in navigatia maritima, Gurile Dunarii, Acvariu si muzeu ma-
ritim la Constanta, Calle Levantului etc.

Ca secretar general al Ligii Nava le Romane, Eugeniu Botez se ingri-
jeste de baterea unei medalii "40 de ani de serviciu" (cat a navigat nava-scoala
bricul "Mircea") si se ocupa personal de organizarea unei expozitii care coin-
cide si cu implinirea a 40 de ani de la infiintarea Serviciului Maritim Roman.
Printre exponate: toporasul care, in 1882, in santierul naval de la Liverpool, a
taiat panglica ce tinea legat vasul de ponton si scrisoarea lui Ion Ghica, mi-
nistrul nostru la Londra pe atunci, scrisoare adresata maiorului Urseanu,
comandantul bricului, care a avut misiunea de a ne aduce vasul in tars. Din
scrisoarea descoperita de Eugeniu Botez desprindem: "Faca cerul ca prima
fericita calatorie a lui «Mircea» pe marea cea mai periculoasa sa fie de bun
augur si sa deschida Romaniei o era de actiune asupra marilor. Urez tinerilor
argonauti de sub conducerea voastra un viitor glorios"3.

La inceputul lunii ianuarie 1933, comandorul Eugeniu Botez, impreuna
cu amiralul Ion Coanda, merge in audienta la Carol al II-lea, pentru pregatirea
Adunarii generale anuale a Ligii Navale Romane. La 24 ianuarie, cu prilejul
Adunarii generale a Ligii Navale Romane, in Darea de seams asupra activitatii
desfasurate in anul 1932, dare de seams facuta de comandorul Eugeniu Botez,
secretarul general al Ligii Navale Romane, printre infaptuirile de seams ale
L.N.R. se mentiona in primul rand activitatea Revistei maritime si fluviale,
apoi zece conferinte despre Dunare si Mare la Ateneul Roman si in provincie,
12 conferinte la radio despre Dunare (o mare parte din conferinte tinute de
Eugeniu Botez), experimentarea unei scoli medii de pregatire a copiilor din
regiunea apelor, iar printre probleme in studiu si de rezolvat se mentionau:
Muzeul maritim, Acvariul din Constanta; refacerea bricului "Mircea", ca vas
de studiu; fuzionarea Iaht-Clubului Roman cu Liga Navala Romans; infiintarea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 183

de biblioteci pe vasele romanesti; amenajarea lacurilor din jurul Capita lei in
scopuri nautice.

Urmare a darii de seams prezentate de Eugeniu Botez in Adunarea ge-
nerala din 24 ianuarie 1933, la 1 martie Comitetul Central al L.N.R. hotaraste
reorganizarea intregii activitati prin infiintarea urmatoarelor sectii: 1. Revista;
2. Statute; 3. Salvarea; 4. Turism; 5. Navigatia de placere; 6. Scoala apei; 7.
Propaganda; 8. Program de studii asupra marii; 9. Protectia pavilionului roman.
Nu este greu de sesizat ca majoritatea acestor sectiuni se incadrau in cele pro-
puse de Jean Bart prin atatea si atatea articole publicate in revistele marinaresti
si militare, dar Si in Adevarul, Dimineata etc.

Unul din telurile fundamentale pentru care a luptat comandorul

Eugeniu Botez a fost constituirea unei serii de lucrari, a unei "biblioteci" de-
dicate Dundrii si Marii Negre si marinei in general. In acest sens, lucrarile lui
personale 0 corabie romfineasca. Nava-scoala bricul "Mircea"(1931) si
Cartea Dunarii (1933) sunt deschizatoare de drumuri. Acestea sunt de fapt
primele carti tiparite de Liga Nava la Romans pentru propaganda fluviala si
maritima. Numarul for va creste continuu, atingand cifra de 49 o data cu
tiparirea antologiei de Nuvele marinaresti in 1943. Dintre lucrarile acestea
mentionam: Legaturile noastre cu Dun Area si Marea de prof. I. Mehedinti si
Traditiile vietii de apa ale poporului roman de Apostol D. Cu lea. Apar si
lucrari care popularizeaza literatura de inspiratie marina ale altor tari: Gabriel
d'Annunzio, cantaretul marilor italice de I. Gr. Perieteanu. Programul edito-
rial al Ligii Nava le Romane fusese alcatuit sub buni auguri de catre coman-
dorul Eugeniu Botez.

Cu toate ca in ultimii ani de viata (1932-1933) a lucrat asiduu pentru
definitivarea primului si ultimului sau roman, Europolis, cu toate ca nisi starea
sanatatii scriitorului nu era dintre cele mai bune, Eugeniu Botez a fost o
prezenta vie in activitatea Ligii Nava le Romane Si a organului sau de publici-
tate, Revista maritima si fluviala, aceasta, in ultima instanta, o creatie a sa.
Este secretar general al Ligii Nava le Romane pang in 2 aprilie 1933, cand are
loc Adunarea generala pe intreaga card a L.N.R. La cererea sa, este eliberat din
aceasta functie care i se incredinteaza lui Em. Bucuta, continua insa sä ram. and
in Comitetul de conducere al Ligii impreuna cu Grigore Antipa si prietenul sau
din tinerete comandor N. Ionescu-Johnson. In cuvantul pe care it rosteste in
cadrul Adunarii generale cere si argumenteaza modificarea statutelor Ligii
Navale, in sensul actualizarii si modernizarii for si pentru gasirea cailor cele
mai propice de punere in practica a lor.

Cu aceeasi exemplars daruire a activat pentru revista-organ al L.N.R.,
la redactia acestei reviste de care a fost legat pana la sfarsitul vietii primin-
du-si adesea prietenii marinari si confratii scriitori. (Revista si-a avut sediul la

184 CONSTANTIN MOHANU

inceput pe str. Aristide Briand nr. 16, apoi in str. Academiei nr. 23, iar in cele
din urma pe str. Eugeniu Carada nr. 7).

Din revistele marinare§ti pe care le-a condus, comandorul Eugeniu
Botez a reusit sä facO adevarate scoli de educatie military si patriotica. Revista
maritima si fluviala, devenita Marea noastra incepand cu nr. 5 din mai 1934,
la un an dupd moartea scriitorului, dar avand imprimat pe frontispiciul copertei
interioare "Intemeiata de Jean Bart", i-a intretinut un adevOrat cult prin publi-
carea a numeroase materiale in memoria marinarului si scriitorului. NumOrul 5
pe luna mai 1933 apare indoliat si revista scoate si un "Supliment" in care se
cuprind necrologurile si diverse articole dedicate celui disparut la 12 mai in
plind activitate in slujba progresului marinei romanesti.

La trei ani de la moarte, intalnim in Marea noastra o poezie Europolis
(Sulina) "Memoriei lui Jean Bart" din care citam ultima strofa:

"Din fo5netul de trestii pomesc §oapte
S-aud mereu cum valurile bat...
0 umbra trece-n zbor spre eterna noapte
Cantand un panegiric lui Jean Bart!..."4

XXII. "CAPITALA MULT MAI PROPICE SCRISULUI"

Anul 1921 primul an dupd stabilirea in Capitala constituie pentru
Jean Bart ca si anul 1916 un an deosebit de bogat sub aspect editorial. La
Editura "Viata Romaneasca" din Iasi scriitorul iii retipAreste, in editii defini-
tive: Jurnal de bord, editia III-a, si Datorii uitate, editia II-a, ambele purtand
pe coperta mentiunea "Carte premiata de Academia Romany ".

Daca sumarul primului volum reproduce editia a II-a adaugitO din 1916,

cu exceptia ultimei scrieri: La Academia militara americana, inclusa mai
tarziu cum era si firesc in volumul Peste Ocean (1926), in Datorii uitate,
editia a II-a, autorul nu retine din volumul aparut in 1916 decat patru scrieri:
Datorii uitate, In cu§ca leului, Badita Gala §i Dupa douazeci de ani sin-

gura retinuta din ciclul "Documente omenesti". Aceeasi configuratie va avea si
editia a III-a din Datorii uitate, apOrutO in 1928, la Editura literary a Casei
Scoalelor.

S-ar putea spune fara exagerare ca cele cloud editii ale lui Jean Bart,

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 185

cu toate ca nu erau premiere editoriale, au fost primite la modul festiv, cu
recenzii elogioase, semnate de Mihail Sadoveanu, G. Ibraileanu, Em. Bucuta,
Dem. Teodorescu, Iosif Nadejde, Andrei Braniste. Prestigiul scriitorului creste
Si prin alegerea sa, in iunie 1922, ca membru corespondent al Academiei
Romane (despre activitatea sa la Academia Romane cat si la alte foruri cultu-
rale Si literare vezi capitolul aparte supra).

Activitatea literara si-o reluase Inca de la Galati, in 1919, cand chiar in

primul numar al revistei Insemnari literare (Iasi) ii apare Horatiu Balla
(Documente omene0i) singura scriere literara publicata in acel an. Coperta
numarului 12 din Insemnari literare (21 aprilie 1919) reproduce portretul lui

Jean Bart, iar in cuprinsul numarului, C.V. [C. Vraja = G. Ibraileanu] semneaza
una dintre cele mai substantiale recenzii pe marginea volumului Datorii uitate,
aparut in 1916, volum decernat in acelasi an (iunie 1919) cu o parte (1000 lei)
din premiul "Constantinide" al Academiei Romane pe anul 1917, ca urmare a
raportului prezentat de I. Al. Bratescu-Voinesti. (Este a doua carte a lui Jean
Bart distinsa cu premiul Academiei, Jurnal de bord fusese premiat in 1903.)
(In sesiunea respective a Academiei s-au acordat premiile pe anii 1916-1918,
care nu se decernasera in anii respectivi datorita razboiului.) Tot acum volumul
lui Al. Vlahuta, Poezii 1880-1915 a fost distins cu o parte din marele premiu
"Nasturel Herescu" (in intregime, acest premiu valora 12.000 lei).

La reaparitia Vietii romane0i (revista isi incetase aparitia in august
1916 din cauza razboiului, o suplinire a ei se incercase in 1919 prin Insemnari
literare), Jean Bart este prezent in numarul 2 al noii serii (aprilie 1920) cu
Hormuz Talek. Cu ru§ii in Delta, care la fel constituie singura scriere literara
publicata in acel an. In anii urmatori insa Jean Bart va fi o prezenta vie in Viata
romaneasca, al carui membru societar era, la loc de frunte. Aici Si in Adevarul
literar i artistic isi va publica de acum incolo majoritatea scrierilor sale. Iar
incepand din 1929 publica 7 capitole sau fragmente din romanul Europolis.
Sporadic va colabora si la Cugetul romanesc, Bilete de papagal, Boabe de
grau, M4carea literara, Romania eroica, Rasaritul, America (din S.U.A.)
si bineinteles la revistele militare si marinaresti.

Indemnurile de a deveni bucurestean venisera atat din familie pentru
educatia si instructia celor doi baieti din prima casatorie: Stroe si Calin (acum

elevi de liceu), si a fetitei Ada, din cea de a doua casatorie, dar erau si

imboldurile determinate de resorturile intime ale scriitorului, care intrevedea in
viata culturala si literard a Capitalei o atmosfera mult mai propice activitatii
scriitorice5ti. $i intr-adevar descinderea sa definitive in orasul lui Bucur s-a
facut sub buni auguri. Nu numai ca isi continua opera literara publicand Inca
patru volume de nuvele, schite, povestiri si note de calatorie (Printesa Bibita,
1923; In Delta..., 1925; Peste Ocean. Note dintr-o calatorie in America de

186 CONSTANTIN MOHANU

Nord, 1926; Schite marine din lumea porturilor, 1928), dar reuseste sa-si
materializeze un vis din tinerete: elaborarea unicului sau roman, Europolis, la
care a lucrat timp de 8 ani, din 1925 pans in 1933 anul cand romanul Sulinei
isi face aparitia in librarii. De mentionat sutele de articole, pe cele mai diverse
teme, scrise cu sinceritate si har publicistic, articole, note, insemnari si evocari
aparute in cele mai prestigioase periodice ale timpului (Adevarul literar si
artistic, Adevarul, Dimineata s.a.), o parte din ele stranse in volum de catre
autor sub titlul Insemnari si amintiri (1928), ceea ce a facut pe unii critici

literari sa-i aseze publicistica pe acelasi raft valoric cu schitele si nuvelele sale.
Este greu de presupus ca., ramanand departe de viata literara a Capita lei,

Eugeniu Botez ne-ar fi lasat aceeasi opera pe care o avem astazi inscrisa sub
numele sau literar: Jean Bart.

Capita la ii ofera si prilejul unor not orizonturi de afirmare: in 1925 este
ales membru activ al Societatii Regale Romane de Geografie, iar in 1927, prin
Inalt Decret Regal, este numit "membru al Comisiei literare a Casei coalelor
pe termen de 5 ani".

Prodigioasa activitate a lui Eugeniu Botez la Liga Nava la Romans, la
Asistenta Socials si in alte domenii ale vietii sociale si culturale i se recunoaste

o data cu meritele pe taram literar si prin acordarea unor ordine si medalii:
medalia "Rasplata muncii pentru invatamant" clasa I (1926); ordinul "Meritul
cultural" clasa II-a (1931) si mai ales ordinul "Coroana Romaniei", in grad de
Mare Ofiter (1931), care se alatura unor stralucite distinctii mai vechi: Ordinul
Coroana Romaniei, in grad de cavaler (1904), acordat de regele Romaniei
Carol I, si ordinul "Sfantul Sava", in grad de comandor, conferit de regele
Serbiei in 1907, pe cand capitanul de marina Eugeniu Botez era comandantul
navei "Romania".

Dupa ce se stabileste definitiv in Bucuresti, in 1921, dar, cu detasare
Inca din 1920, locuieste in strada Zefirului nr. 30, in casele de zestre ale primei
sotii, Marioara nascuta Dumitrescu. Cum avea, insa, acum 3 copii, se
hotaraste sa le asigure o casa mai spatioasa. In iunie-august 1927, cand se
intocmeste planul parcelar al terenului situat in strada Drumul la Tei cum i se
spunea atunci teren cedat de Societatea locuintelor ieftine catre cooperativa
"Munca", inflintata de Ministerul Muncii, Eugeniu Botez obtine parcela 158.

Iar in anul urmator, in baza actului nr. 26474, legalizat de Notariatul

Tribunalului Ilfov, devine proprietarul unei vile construite pe credit in Drumul
la Tei, lotul 158, strada denumita apoi Oltea Doamna, numarul pastrandu-se
acelasi: 158. In 1933, anul mortii scriitorului, o parte a strazii a luat numele
Eugeniu Botez strada Oltea Doamna find semicirculara , iar casa scriitoru-
lui exists si azi la nr. 22.

JEAN BART (EUGEN1L BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 187

Vila, cu un etaj, ocupa o suprafata de 497 m2, cu terenul din jur ce asi-
gura o curte confortabila. Invitati de scriitorul Jean Bart, aici vor poposi adesea
Mihai Ralea, Tudor Vianu, Panait Istrati, D. I. Suchianu, H. Sanielevici,
Emanoil Bucata.

In noua locuinta, Jean Bart i§i amenajeaza un "muzeu personal" ("E al
doilea pe care-1 fac" marturisea scriitorul pentru ca in razboi i se prapadise
tot ce stransesel), un muzeu veritabil in care se gaseau obiecte aduse de peste
hotare, de pretutindeni unde calatorise cu vaporul sau ca delegat la numeroase
conferinte §i congrese internationale: macheta unor faruri 8i corabii celebre,
goblenuri cu motive marinare§ti, raritati exotice din Orientul Apropiat 8i
America de Nord. La loc de cinste se gasea "o bucata de lemn petrificat", adusa
special, in 1912, pentru I. L. Caragiale, din rezervatia naturals Yellowstone din
America de Nord, la rugamintea acestuia: "Mi-e sa-mi trimiti o carte pNtala

ilustrata de la Niagara §i sa-mi aduci o bucata de lemn petrificat de la
Yellowstone". Eugeniu Botez a trimis la Berlin autorului Scrisorii pierdute

vederi din principalele locuri vizitate in S.U.A., inclusiv de la Niagara, iar de
la Yellowstone a luat un bulgare de lemn petrificat, dar, sosit la Berlin, nu I-a
mai gasit in viata pe marele dramaturg, cum se destainuie Eugeniu Botez
intr-un interviu.2 Bucata aceea de lemn petrificat, asemanatoare cu un drob de
cuart, dar in care se intrevad fibrele lemnoase, se pastreaza astazi la Muzeul
Literaturii Romane din Bucure§ti.

Intre portretele de familie din salonul-muzeu trona Gheorghe Sion
(frate cu bunica dinspre mama a lui Eugeniu Botez), care semana teribil cu
Victor Hugo. De altfel, fusese confundat la Paris cu ilustrul scriitor francez, pe
cand moldoveanul Sion i§i procura ni§te carti de la buchini§tii de pe malul

Senei.

In muzeul in miniature i§i primea prietenii imbracat intr-o haina de ca-
tifea, ce amintea de mae§trii picturii italiene, iar la buzunarul larg croit ii afar-
na un condei prins intr-o bijuterie ce intruchipa un §arpe. Trecut in al §aselea
deceniu, fata ii era brazdata de incretituri fine ce se concentrau pe frunte §i dea-
supra ochilor, mic§orati, ca ai unui capitan de vapor ce scruteaza departarile,
chipu-i fund expus vanturilor sau brizei marine.

Intentionand sä-§i construiasca o "vile" la mare, inca din iulie 1923
cumparase, impreuna cu un inginer Viecelli, §i un arhitect I. D. Enescu, "lotul
nr. 3507, in intindere de 855 m2, lot situat in comuna Tuzla, catunul Carmen
Sylva, Baile Movila Techirghiol, figurand in planul de parcelare aprobat de
prefectura judetului Constanta, sub nr. 7007, din iunie 1898, lot care dupa
noua parcelare aprobata de Consiliul tehnic superior poarta n. 5229 avea
pretul 35.000 lei.3 Greutatile materiale it obligasera, insa, sa instraineze lotul in
anul imediat urmator. Visul de a avea o case la mare se va realiza doar in 1930,

188 CONSTANTIN MOHANU

cand iii va cumpara tina la Balcic. Prin actul de vanzare nr. 160, din 1930,
autentificat de Tribunalul Caliacra, comandorul Eugeniu Botez intra in posesia
unei case din Balcic. Situata pe str. Ion Ghica, nr. 8 cu marele avantaj de a fi
la tarmul marii cladirea, in suprafata de 96 m2, se compunea din 4 camere,
antreu Si bucatarie si avea in jur un teren de 300 m2.

Impreund cu un teren cultivat cu vita-de-vie in Babadag, casuta din
Balcic constituia toata agoniseala de o viata. Dar cum vila din Bucuresti fusese
construita pe credit, datoriile contractate aici se rasfrangeau asupra tuturor
bunurilor. Astfel, dupa moartea scriitorului, in procesul-verbal de succesiune
pentru copiii scriitorului, Calin, Stroe si Ada, incheiat la 20 aprilie 1936, din
totalul bunurilor succesorale, care reprezentau 994.000 lei, 642.130 lei
reprezentau datoriile catre Casa constructiilor a Ministerului Muncii, 219.987
lei erau datoriile catre Casa autonoma a constructiilor, iar 42.767 lei reprezen-
tau cheltuielile pentru inmormantarea scriitorului. In felul acesta, activul net
succesorul ramanea doar la suma de circa 90.000 lei.

Om cu multiple relatii in toate mediile sociale prin insesi functiile pe
care le-a detinut Eugeniu Botez s-a bucurat de prietenia multora din scriito-
rii si oamenii de cultura ai timpului: Al. Vlahuta, G. Ibraileanu, M. Sadoveanu,
M. Ralea, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, I. Al. Bratescu-Voinesti, Octavian

Goga, Panait Istrati, Tudor Vianu, D. I. Suchianu, Emanoil Bucuta, H.

Sanielevici s.a.
Cei mai multi i-au sustinut scrierile si 1-au incurajat in permanenta. Asa

cum insusi se destainuie in Marturisiri literare, fard indemnurile din partea
prietenilor ar fi realizat mai putin in ale scrisului. Prietenii de la Viata
romfineasca, indeosebi G. Ibraileanu si M. Ralea, ii solicitau material pentru
revista si-i ofereau tot sprijinul pentru editarea scrierilor in volum. Astfel,
Ibraileanu ii scria, in martie 1920, la scurt timp dupd stabilirea provizorie a
scriitorului in Bucuresti: "Te rog, daca poti, mai scrie ceva. Pe multi am reusit
eu sa-i fac harnici oare n-as putea si pe d-ta, daca ti-as bate capul la infinit?...
Asadar, to rog scrie 9i, la momentul dat, iti scoatem un volum nou. Nu stiu daca
viata la Bucuresti iti e propice pentru munca literara. Eu cred ca da."4 In 1961,
cand pregateam o editie din Europolis, in colectia "Biblioteca pentru toti", am
privit acasa, la fiul scriitorului, Calin Botez (in aripa de sud a Muzeului
"Frederick si Cecilia Cutescu Storck") o fotografie a lui Jean Bart, impreund cu
Tudor Vianu, M. Ralea si D. I. Suchianu, fotografie fa'cuta in fata vilisoarei din
Floreasca. Tot aici 1-a vizitat si Panait Istrati, in tovarasia lui Emanoil Bucuta,
care va evoca astfel intalnirea: "II vad si azi la el acasa, deasupra gropilor
Floreasca, intr-un nou cartier, cu luminile orasului departe, marunte si falfai-
toare, ca ferestrele de la cabinele unui transatlantic, ascultand, in picioare, pe

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 189

Panait Istrati, rasturnat obosit pe o canapea. Il privea drept, aproape rece, pe
cand celalalt vorbea, dupd firea lui, zbuciumat ai razvratit... Noaptea intra in
odaie cu miros de liliac. Il cauta intai pe el, apoi pe Panait Istrati, care curand
s-a dus si el dintre noi."5

Cu Gala Galaction se intalnea adesea la Mangalia sau era invitatul sau
la vila ce si-o amenajase la Balcic, o casa pe tarmul marii, "zambitoare si
aerisita, cu vedere asupra celei mai luminoase parti din golf, si de care avea de
ce sa fie din ce in ce mai mandru".6

In compania lui Galaction, a strabatut toata Dobrogea in 1927, "Intr -un
Cadillac, ros de drumuri Si de aventuri".7 Totodata viziteaza 1i capul Caliacra.
Impreuna au participat la sezatori literare Si au conferentiat in Dobrogea. Ii lega
aceeasi veneratie pentru cel mai stravechi pamant al patriei noastre, dar prin
Delta Dundrii si cel mai nou, veneratie care 11 va determina si pe Galaction
sa dedice scrieri, note de calatorie si articole Dobrogei, Dunarii ai Marii. De
remarcat ca debutul literar al lui Galaction se produce in aceiasi ani in care
apare, pentru prima data, in presa literara numele lui Jean Bart, si cu o scriere

inspirata din lumea Dundrii: Pe terasa (publicata in Adevarul ilustrat din
1896), scrisa la Corabia pe malul Dunarii, unde Galaction a petrecut doua

vacante in 1895 si 1896.

Vlahuta 1-a vizitat adesea la .capitaniile portului Constanta Si Sulina §i
pe vapoarele pe care era imbarcat, cand acestea erau ancorate la tarm.

Cu Emanoil Bucuta staruieste in Infiintarea unei "scoli de apa", la
Constanta, sau a unui "camin", in care, din copiii fard capatai de care se pre-

ocupa din partea Asistentei Sociale sa scoata "Marinari fara teams ", ca in volu-
mul cu acelasi titlu de Kipling. Impreuna, calatoresc pe malul marii 8i "intra in
casutele mici ca niste cochilii de melc ale pescarilor". De altfel, Bucuta, in
galeria de portrete din Pietre de vad, atat de apreciate de Perpessicius, alaturi
de Oameni cari au fost de N. Iorga, creioneaza un remarcabil profil al scri-
itorului- cetatean Eugeniu Botez, profil ce se deschide tocmai cu evocarea
clipelor petrecute impreund in tara si peste hotare, autorul notelor de calatorie
dovedindu-se ai un stralucit companion: "Am fost in multe parti Impreuna cu
Jean Bart, prin tara si in strainatati. Mi-era drag sa merg oriunde cu el, pentru
ca it simteam om de drum, punandu-se deodata in legatura cu lumea de piatra
sau de apa dimprejur..."8

Pe Duiliu Zamfirescu 1-a cunoscut Indeaproape ca magistrat la Harsova
si apoi in functia pe care o avea ca reprezentant al rarii noastre in Comisia
Europeanaa Dundrii. Au petrecut mult timp impreund la Galati, Sulina si la
Bucuresti. Impreund Il viziteaza pe Delavrancea pe cand acesta era ministru al
Lucrarilor Publice. Il impresioneaza figura blajina, tonul de orator, chiar in dis-
cutiile cu prietenii, dar ai "dezordinea de speriat" din locuinta: carti 5i reviste

190 CONSTANTIN MOHANU

vechi §i not raspandite peste tot. insa cel mai mult au lucrat impreund in tim-
pul razboiului, la Sulina, cand au avut o contributie insemnata, alaturi de
ceilalti factori de raspundere, ca Delta sa nu cads in mainile inamicului. Peste
ani va evoca figura lui Duiliu Zamfirescu: "Am locuit impreuna pe un vapor la
Sulina. Convorbirile mele cu el de atunci erau interesante si am sa le scriu, in-
tro zi... Ma gandesc sa-mi adun cele cateva amintiri ce am de la Duiliu cu care
am lucrat mult timp la Comisia Europeans si sa le public..."9

In jurnalul personal in care isi nota aproape zilnic ganduri si fapte din
perioada razboiului numele lui Duiliu Zamfirescu apare destul de frecvent.
Jurnalul pastrat in colectia noastra alaturi de manuscrise ramase de la scriitor

face dovada ca Eugeniu Botez intentiona ca mai tarziu sa-si redacteze me-
moriile despre prietenii sai si alti scriitori ai timpului.

Cu toate meritele si rezultatele remarcabile obtinute in muncile incre-
dintate ca ofiter de marina dar mai ales in functia de comandant militar al por-
tului Sulina Eugeniu Botez obtine gradul de comandor plin de-abia la 10 ani
de la terminarea razboiului. Ani de-a randul (1922, 1926, 1927) sefii lui ie-

rarhici, printre care contraamiralul Gavrilescu, it propun la inaintare la
"exceptional", "find unul din ofiterii ce aduc cinste marinei noastre". Se
mentioneaza §i "distinctiunea ce a ,scapatat de membru corespondent al

Academiei". Dar numai in 1928, prin Inaltul Decret nr. 1346 din 10 Mai este
avansat "comandor in rezerva". Mai inainte se invocau pentru amanarea
acordarii gradului de comandor diferite articole contradictorii din Legea privi-

toare la ofiterii in rezerva, precum si faptul ca de la gradul de capitan

"a luat celelalte grade (lt.- comandor, cpt.-comandor) numai in rezerva" afir-
matie eronata, intrucat gradul de capitan-comandor it obtinuse pe cand era
comandantul militar al portului Sulina.1°

Taraganarea Si amanarea pang a i se acorda gradul plin de comandor
ceea ce concorda cu acela de colonel din celelalte arme i-au produs o oare-
care dezamagire si nu o data §i-a exprimat rezervele fata de metodele biro-
cratice ale unor cadre superioare din marina, care mentineau in vigoare legi
depasite cel putin in ceea ce priveste recunoasterea meritelor reale ale unui
ofiter. Reactia acestora nu se lass asteptata. Omitand intentionat sau nu
sa -$i vizeze livretul militar pe anul 1930, comandorul Eugeniu Botez este tri-

mis in judecata, la 8 mai 1931, la Consiliul de Razboi Bucuresti "pentru

nesupunere la viza livretului pe anul 1930".11
Corelata i cu alte "intamplari" din tinerete cu superiorii sai din marina,

se pare ca neprezentarea la viza livretului militar s-ar datora unui act de fronda
a lui Eugeniu Botez fata de sefii sai militari care ii taraganasera inaintarea la
gradul de comandor plin. Ne lipsesc datele care sa dovedeasca chipul in care a

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 191

evoluat conflictul cu autoritatile militare. Cert este ca de-abia in martie 1932 se
"blocheaza chestiunea referitor la viza livretului".12

La 12 mai 1933 este sters din controalele 'armatei, "find decedat in
Bucuresti, str. Oltea Doamna", si se citeaza, "Extrasul de deces nr. 749/1933 al
Primariei Bucuresti, Sectorul Centru, intr. 5161/1933 Secretariat".13

XXIII. ULTIMA CALATORIE

In ianuarie 1933, Eugeniu Botez traieste durerea pierderii fostului coleg
de la Scoala fiilor de militari din Iasi, Petre Sturdza, harazit de familie carierei
de ofiter, dar care a avut curajul de a-si dezbraca vestonul militar, pentru a pasi
pe scena spre a crea roluri memorabile. La ceremonialul de adio, de la crema-
toriul "Cenusa", Eugeniu Botez tine o calda cuvantare in numele "Cercului
Iesenilor" din Bucuresti, din care facea parte si actorul disparut, prieten apropi-
at al scriitorului.1

Inceputul anului 1933 se dovedeste a fi pentru Jean Bart bogat in eveni-

mente si realizari. In ianuarie, revede Iasul tineretei lui, it viziteaza pe
G. Ibraileanu, caruia ii prezinta in manuscris primul sau roman, Europolis,

"care va fi in curand pus sub tipar", asa cum anunta presa literary. Anunturile
despre aparitia romanului se Inmultesc si, intr-adevar, la inceputul lunii aprilie,

cu putin timp inainte de Pasti, Editura "Adevarul" lanseaza in librarii
Europolis. Prima recenzie o semneaza G. Calinescu in Adevarul literar i

artistic din 16 aprilie. In acelasi numar intalnim ca reclama: "Cele mai mari
succese. Editura «Adevarul» prezinta pe fruntasii literaturii romanesti" si enu-
mera (in ordine alfabetica): Jean Bart Europolis; G. Calinescu Cartea

nuntii, V. Eftimiu Kimonoul instelat, Gala Galaction Papucii lui
Mahmud, Ion Minulescu 3 0 cu Rezeda 4; Liviu Rebreanu Rascoala;
Mihail Sadoveanu Locul unde nu s-a intamplat nimic; C. Stere In prea-

jma revolutiei. Aceeasi reclama continua in trei numere ale revistei (23 aprilie,
30 aprilie, 7 mai).

Aparitia romanului Europolis a constituit pentru scriitor si prietenii sai
o veritabila sarbatoare. Autorul este prezent la Adevarul, in librarii, unde da
autografe, la Liga Nava la Romany si in cercuri de prieteni, pang la finele lunii
aprilie, fard a-si disimula bucuria, dezvaluind totodata increzator proiecte

192 CONSTANTIN MOHANU

literare pentru viitor: o carte dedicata anilor neutralitatii (1914-1916) §i
razboiului ce a urmat, §i un roman inspirat dintr-o drama petrecuta pe Insula
$erpilor. Toti it vad "sanatos", "plin de bucurie succesul romanului
Europolis it umpluse de planuri literare". Este in plina activitate. In duminica

din 7 mai participa la casatoria unuia din nepotii de sora Sorin Petroniu. Dar
... starea sanatatii lui se inrautatqte brusc. In zorii zilei de 12 mai, Eugeniu
Botez se intreba aidoma unui personaj din Europolis (Nicola Marulis) "sa
fie oare aceasta cea din urma noapte?" $i in aceea§i zi vineri 12 mai 1933
se stingea din viata la orele 8 dimineata, in casa sa din strada Oltea Doamna nr.
158 (astazi strada Comandor Eugeniu Botez nr. 22). Se sfar§e§te in urma unei
crize diabetice, la fel ca tatal sau generalul Panait Botez. Trista veste, trans-
misa la radio, in aceeai zi, la orele 5 p.m., uime§te i consterneaza: nu cu mult
timp in urma vorbise la radio despre Delta Dundrii. Tudor Arghezi consem-
neaza intr-un medalion: "Vineri, pe la pranz, ni s-a comunicat ca forma de dia-
bet 1-a ucis intr-o clipa. Bietul Jean Bart! Acum cateva zile ne-am intalnit cu el
pe strada §i ne-a fagaduit ultima lui carte cu autograf."2

Ceremonia inmormantarii are loc duminica 14 mai, cand corpul nein-
sufletit al comandorului Eugeniu Botez este inhumat la cimitirul Be llu militar.
In ciuda timpului ploios, au venit sa-1 conduca la locul lini§tii de veci scriitori,
militari, demnitari, oameni politici, ziari§ti. Din lumea scriitorilor au fost

prezenti: 0. Goga, I. Al. Bratescu-Voine§ti, Ion Pillat, Ion Minulescu,

M. Sorbul, V. Voiculescu, Ion Marin Sadoveanu, D. D. Patra§canu, Radu
Rosetti, Caton Theodorian, Nigrim, T. Teodorescu-Brani§te. A fost prezent tot
personalul redactional, administrativ §i tehnic al ziarelor Adevarul Si
Dimineata. pupa oficierea slujbei §i a ritualului ortodox de inmormantarc au
rostit cuvantari §i au adus omagii memoriei scriitorului §i comandorului: Ion
Pillat, din partea Societatii Scriitorilor Romani §i a P.E.N.-Clubului Roman;

I. Al. Bratescu-Voine§ti, din partea Academiei Romane; Tudor

Teodorescu-Brani§te, in numele ziarelor Adevarul §i Dimineata; Stefan

Soimescu, din partea "Asociatiei Publici§tilor Romani"; amiralul Ion Coanda,
din partea Ligii Nava le Romane; amiralul Gavrilescu, in numele camarazilor
comandorului Eugeniu Botez; Lazar Maglaw, in numele Uniunii Muncitorilor
din Porturi; generalul Nicolae Negreanu (cunoscut in publicistica sub numele
de Scarlat Preajba), din partea Centralei Caselor Nationale; locotenent-coman-
dor Cristescu a vorbit in numele contraamiralului Ion Balanescu, pre§edintele
Ligii Nava le Romanesectia Constanta; C. Stanescu, director general, a vorbit
in numele Ministerului Muncii; comandor Pompiliu Georgescu, in numele
Inspectoratului General al Navigatiunii §i Porturilor; comandor N. lonescu-

Johnson, a vorbit ca unul dintre cei mai apropiati prieteni; din partea lui

Grigore Trancu-Ia§i a vorbit avocatul I. Blumen. Onorurile militare au fost date

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 193

de o companie a Regimentului I Vanatori de garda "Regina Elisabeta" si de o
delegatie a Comandamentului cercetasilor.

Chemat urgent, fiul cel mai mare al lui Eugeniu Botez, Ca lin, soseste
din strainatate pe la orele 18, dupa ce avusese loc ceremonia inmormantarii.

Impreuna cu numeroasele neamuri ale familiei Botez, au participat Stroe si Ada
(ceilalti copii ai scriitorului). In 13 si 14 mai si in zilele care urmeaza apar
necrologuri in cele mai de seamy reviste Si ziare: Viata romfineasca, Adevarul

literar si artistic, Convorbiri literare, Adevarul, Dimineata, Universul,
Lupta, Epoca, Societatea de maine, Cuvantul, Dacia, Marea (Constanta),
Rasaritul, Lumea, Curentul, Glasul Bucovinei, Telegraful roman (Sibiu),
Satul scoala (Cluj), Rasunetul (Lugos), Tara noaStra (Sibiu) s.a.

Semneaza: T. Arghezi, G. Calinescu, Liviu Rebreanu, Ion Pillat, Ion Minulescu,
M. Sevastos, Tudor Teodorescu-Braniste, D. Ciurezu, N. Crevedia, Paul Daniel,
comandor N. Ionescu-Johnson, v.a. (vezi in Bibliografie, cap. Necrologuri).

Chiar in ziva inmormantarii (14 mai), Jean Bart urma sä fie sarbatorit
de catre Asociatia Publicistilor romani ca membru in Consiliul ei de conducere
in care fusese ales.

Manifestarile de doliu au continuat in presa literary cu aparitie sap-
tamanala sau lunard. Astfel, Adevarul literar si artistic din 21 mai apare indo-
hat, cu portretul scriitorului pe prima pagina, cu un necrolog semnat de
G. Calinescu, cel care semneaza si in Viata romfineasca (nr. 5 pe iunie) pagini
emotionale 5i comprehensive in care evoca personalitatea literary a lui Jean
Bart. Indoliat 5i cu portretul celui disparut pe prima pagina apare 5i numarul din
luna mai al revistei Romania maritimA si fluviala. In numarul din mai al
revistei Boabe de grail, Emanoil Bucuta, in loc de necrolog, publica un sub-
stantial articol intitulat Delta Dunarii, cu numeroase referiri la Jean Bart.

In luna iunie, la Adunarea generala a Ligii Nava le Romane, contraami-

ralul Ion Balanescu evoca personalitatea lui Jean Bart; totodata

L.N.R. scoate un supliment al revistei Romania maritima si fluviala, in care
se reproduc necrologurile din presa si cuvantarile rostite la inhumarea coman-
dorului Eugeniu Botez la cimitirul Be llu. In aceeasi tuna, de Ziva apelor fi-
xate de Eugeniu Botez, cu putin timp inainte de moarte, ca sa fie sarbatorita in
fiecare an, in prima duminica din a doua jumatate a lui iunie un grup de in-
telectuali iau initiativa de a cinsti memoria lui Jean Bart. In acest sens, in
decembrie 1933 tineretul universitar constituie in cadrul L.N.R. o sectie de pro-
paganda pentru marina, intitulata "Comandor Eugeniu Botez".

In 1933, apare dupd moartea scriitorului Cartea Dunarii, elaborate
la indemnul Ligii Nava le Romane. La sfarsitul lunii aprilie ii declara fratelui
sau Cezar-Constantin Botez: "Lasa s-o termin $i dupd aceea plec la Balcic".
Spre sfarsitul aceluiasi an se. tiparea a doua editie din Europolis, cu o

194 CONSTANTIN MOHANU

substantiala prefata de G. Calinescu.
Din toate manifestarile prilejuite de moartea lui fulgeratoare se degaja

profundul regret ea s-a stins din viata un om de inalta distinctie sufleteasca §i
cu un caracter prin care s-a impus in toate imprejurarile §i ca literatura romans
a pierdut, prin Jean Bart, un scriitor valoros, care nu Implinise Inca 59 de ani,
virtual autor de noi scrieri literare. La aceea§i varsta se vor stinge din viata
Liviu Rebreanu §i Marin Preda.

Jean Bart §i-a parasit confratii pe nea§teptate, a§a cum un marinar s-ar
Imbarca ad-hoc pe o corabie numai §i numai sa-§i revada marea, logodnica
harazita, chiar dace §tie Ca acea nava este lard Intoarcere. Cateva luni dupa
grabita plecare a lui, Gala Galaction consemna intr-un articol evocator: "Jean
Bart este camaradul care a plecat dintre noi in felul cel mai nea§teptat §i mai
lipsit de ostentatie... Fiindca era marinar, ai zice ca, card sa prevind pe nimeni,
s-a dat jos de pe corabie, Intr -o luntre tainica §i a disparut in nemarginirea
oceanului."3

Galaction facea o apropiere intre trecerea in nefiinta a scriitorului §i
sfar§itul eroilor din romanul sau, Europolis: "Literatul marinar, sufletul de
elite, camaradul de literatura, cunoscut mai mult din carte deck din viata, se
pierde brat la brat pe linia tarmului auriu §i albastru cu eroii §i cu eroinele
exoticei lui literaturi... "4

XXIV. URMASII LUI EUGENIU BOTEZ

In 1933, and Eugeniu Botez pleaca in calatoria cea de pe urma, ii

raman trei copii: Ca lin-Adam (nascut in 1909), Stroe-Eugen (nascut in 1912) §i
Ada (nascuta in 1918). Baietii erau din prima casatorie cu Marioara (nascuta
Dumitrescu, decedata in 1913), iar Ada din cea de a doua casatorie cu Mania
(nascuta Goldman) de care se despartise prin divort in 19261. La despartire,
fosta sotie i§i pastreaza numele sotului, devenind cunoscuta pianists Mania
Botez. Fata, in varsta de 8 ani, ramane in grija tatalui.

Primul baiat, Ca lin-Adam pentru familie, prieteni §i cunoscuti: Calin
a absolvit Facultatea de chimie industrials la 21 de ani, dar dupd stagiul mi-

litar imbrati§eaza cariera tatalui sau: ofiter de marina. Se casatore§te la
2 mai 19352, in varsta de 26 de ani, cu Cecilia Frederica Storck, in varsta de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 195

20 de ani, fiica artitilor plastici Frederick Storck i Cecilia Cutescu Storck,
romance naseuta la Raul-Vadului, comuna Caineni, judetul Valcea, i infiata,
la 15 ani, de bunicii dinspre mama: Constantin §i Elena Cutescu.3 Conform
actului dotal din 18 martie 1935, parintii dau de zestre fetei "un corp de case
situat in str. Vasile Lascar nr. 114, compus din parter i etaj, in valoare de
600.000 lei4, Si trusou §i mobilier evaluate la 100.000 lei". Casatoria fusese
aprobata de Ministerul Apararii Nationale §i Inspectoratul Marinei la 22 aprilie
1935 prin ordinul nr. 608. .

Ajuns capitan, Cahn Botez comanda trei vedete in timpul razboiului,
apoi lucreaza la Externe, de unde este trimis atapt militar al Romaniei la
Lisabona. Merg'and pe urmele tatalui sau, a avut §i preocupari literare: a cola-

borat la revistele militare §i marinare§ti (Marea noastra care continua

Romania maritime i fluviala), iar experienta de viata de la Lisabona a trans-
pus-o intr-un roman: Rascruci la Ocean, ramas in manuscris, pe care mi 1-a
oferit spre tiparire in anul 1961, cand eram redactor la Editura pentru Literature
(din 1970 devenita Editura Minerva). Cu toate ca am obtinut de la profesorul
universitar §i cunoscutul critic literar Edgar Papu (prieten §i coleg de liceu cu
Cahn Botez) o prefata in care releva calitatile romanului, nu s-a putut tipari, un
"referat extern" (cum se obi§nuia pe atunci, indeosebi la o carte de debut)
facand obiectii ca scrierea lui Ca lin Botez "nu era de actualitate". Romanul din
lumea diplomatilor ar merita din plin sa vada lumina tiparului.

De la Externe este fortat sa piece, cand noul ministru Ana Pauker
§i-a propus "sä curete tot ministerul de elementele vechi". A fost obligat sa-i
&eased alte surse de existenta. Lucreaza un timp la Ministerul Comunicatiilor.

i-a ajutat foarte mult sotia, cunoscuta ceramists Cecilia Botez pentru pri-
eteni §i apropiati Lita Botez. Cand 1-am cunoscut in 1961, la Muzeul "Frederick
§i Cecilia Cutescu Storck" din Bucure§ti, strada V. Alecsandri nr. 16, unde
aveau locuinta in aripa sudica a muzeului, cei doi soli conduceau o fabrics de
ceramics decorative la Peri§. Am cunoscut atunci §i pe cei doi baieti ai lui:
Alexandru §i Alvaro (nascut la Lisabona). Treceau printr-o perioada foarte
grea: fiul cel mare, Alexandru, incercand sä treaca, pe o ambarcatiune, in
Turcia, pe Marea Neagra, fusese prins de paza de coasts i arestat. Cu greu s-a
obtinut evitarea detentiei, pledandu-se in instanta pe "spiritul de aventura" al
tandrului elev i "dorul de calatorie" al aceluia care era nepotul scriitorului Jean
Bart. Bolnav de inima, Ca lin Botez se stinge din viata in anul 1962.

Cu timpul cei doi nepoti ai scriitorului au reu§it sa piece din tara pang
in 1989: Alexandru in Norvegia, unde s-a casatorit cu o norvegiana, iar Alvaro,
pictor, stabilindu-se la Paris, unde plecase §i mama lui, Cecilia (Lita) Botez.

Stroe-Eugen, cei de al doilea flu al scriitorului, ajunge un avocat cunoscut,

dupe absolvirea facultatii de Drept din Bucure§ti. Se casatorqte in 10 martie 1945

196 CONSTANTIN MOHANU

cu Emilia-Maria Schiteanu, in varsta de 22 de ani, students la Medicina5, fata
primind prin act dotal, "un apartament cu 4 camere in strada Atena nr. 1, colt cu
Bd. N. Balcescu".6 Casatoria se desface la 22 mai 1948.7

Dupd razboi, Stroe-Eugen continua sa practice avocatura. Face §i

politica social democrats. (Cu ideile social-democrate simpatizase in tinerete
§i nu numai §i bunicul sau, Eugeniu Botez.) La inceputul anului 1948, Stroe-

Eugen Botez, care facuse stagiul militar la Marina, este numit secretar al
Comisiei interimare a Ligii Nava le Romane, sub auspiciile careia aparea
revista Marea noastra, la care a colaborat Si el. Lucreaza, pentru scurt timp, la

Ministerul Afacerilor Externe, ca secretar al lui Mihai Ralea. Dupa, "congresul
de unificare a P.C.R. cu P.S.D. §i crearea partidului unic al clasei muncitoare,
Partidul Muncitoresc Roman (P.M.R.)", in februarie 1948, Stroe-Botez i§i da
seama dureros de crud ca unificarea insemna in fapt anihilarea social-
democratiei prin distrugerea Partidului Social Democrat. Prevazand in ce
directie se indreapta lucrurile, se hotara§te sa-§i paraseasca patria. Cu un act de
curaj ie§it din comun, in acela§i an trece Dunarea inot noaptea §i ajunge in
Iugoslavia, unde este detinut intr-un lagar de refugiati. Evadeaza §i, dupd multe
peripetii (calatore§te iarna prin munti, ii degera picioarele), ajunge in Franta. Se

stabile§te la Paris, unde, dupd cativa ani, lucreaza la Biblioteca Sainte

Genevieve, la sectia pentru tarile din sud-estul Europei. Printr-un var al sau,
Sorin Petroniu, din Bucure§ti, i-am trimis la Paris cele cloud volume Jean Bart

Scrieri, I, II, pe care le-am editat in anii 1974, 1979, la Editura Minerva.
Ada Botez, cel de al treilea copil al scriitorului, urmeaza Artele Plastice

§i se afirma in sculptura, intr-un timp facand ucenicie in atelierul lui Brancu§i

de la Paris. Se casatore§te, la Bucure§ti, in 18 noiembrie 1942, cu Petre
Constantin Carp, 40 ani, flu' lui Petre Carp §i al Annei, nascuta Boierescu.8
Casatoria nu dureaza, se desface pe 31 martie 19459, sotia reapatandu-§i

numele de Ada Botez. Prin casatoria cu un maior, Hill, de la Ambasada Marii
Britanii din Bucure§ti, se stabile§te apoi in Anglia, devenind cunoscuta sub
numele de sculptorita Ada Botez. A revenit adesea in vizita in Bucure§ti, intal-
nindu-se, uneori pe ascuns, cu fratele ei Calin Botez. La Bucure§ti venea §i la
mama ei, Mania Botez, care, dupa divortul de Eugeniu Botez, in 1926, se
recasatorise cu un general Arge§anu. Locuia pe str. Ana Ipatescu (astazi Lascar
Catargiu), unde m-a primit in vizita in 1961. De atunci n-am mai vazut-o, se
pare ea a plecat la Londra, chemata de fiica sa.

Din datele §i informatiile pe care le detinem, singurii urma§i, in viata,
ai lui Eugeniu Botez intrat in literatura romans sub numele de Jean Bart
sunt Alexandru Botez, stabilit in Norvegia, §i Alvaro Botez, stabilit la Paris.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 197

Acqti nepoti ai scriitorului au revenit adesea in tara dupa 1989. Cu Alexandru
Botez am vorbit la telefon. I-am propus tiparirea romanului inedit al tatalui sau,
Ca lin Botez Rascruci la Ocean.

Vitregia timpului a facut ca doi dintre copiii lui Eugeniu Botez: Stroe §i
Ada, sa-§i paraseasca patria dupa razboiul care s-a incheiat in 1945, iar nepotii,
fiii lui Ca lin Botez: Alexandru §i Alvaro, sa piece §i ei pe alte meridiane peste
20-30 de ani. Sub zodii mai bune pentru Romania, ei ar fi ramas in patria lor, i
poate, aidoma ca in secolul al XIX-lea, s-ar fi stabilit in tara noastra francezi,
italieni, germani din randul carora a venit la Bucurqti, in jurul anilor 1850,
Karl Storck (originar din Hessen), ctitorul unei §coli de sculpture romaneasca
prebrancu§iana. Fiul acestuia, Frederick Storck tot sculptor i-a fost apropiat
lui Constantin Brancu§i, de la care a primit trei sculpturi, printre care o varianta
a Domn4oarei Pogany, pastrata un timp la Muzeul "Storck", apoi la Muzeul
National de Arta al Romaniei. Frederick Storck, casatorit cu pictorita romance
Cecilia Cutescu, a fost prieten cu Jean Bart, dupa moartea lui ridicandu-i, la
mormantul din cimitirul Be llu, un monument funerar de marmora alba in care a
sapat, sub portretul scriitorului:

COMANDOR EUGEN P. BOTEZ (JEAN BART)

1874-1933

iar in partea de sus a blocului de marmord a daltuit, intr-un medalion, o cora-
l* nostalgica, cu panzele in vent bricul "Mircea", la bordul caruia coman-
dorul si -a facut ucenicia §i pe care, sub numele literar Jean Bart, 1-a imortalizat
in Jurnal de bord.

OPERA LITERARA

XXV. JURNAL DE BORD. SCHITE MARINE
NOTE DE CALATORIE

"... candida nava
cu panzele desfacute..."

Literatura noastra, indeosebi cea populara, a oferit pentru indelunga
vreme un sentiment complex al muntilor, al padurii, al codrilor merei.

Sentimentul naturii difera totu§i de la epoca la epoca. Are loc §i o
succesiune progresiva a acestui proces, registrul imagistic se imbogate§te. Au
loc chiar mutatii in preferintele peisajului. Dace "dorul muntelui" a fost pre-
dominant 'Ana spre sfar§itul secolului trecut in literatura romans, deschiderea
spre alte orizonturi, printre care §i cele marine, face loc §i prezentei marii, a
mediului acvatic in general, la inceput destul de timid, apoi treptat-treptat tema
marii este din ce in ce mai frecventa, nereu§ind insa sa concureze cu destui
sorti de izbanda nici astazi literatura alpestra.

Viziunea naturii in literatura oral-folclorica §i in cea cults a unui popor,
in cultura lui spirituals, poate indica o adeziune pentru un anume cadru de
nature, determinate §i de legatura intre om §i solul caruia ii apartine.

Intalnim astfel un sentiment al stepei, al campiilor nesfar§ite, in litera-
tura ruse (Gogol, Turgheniev, Solohov), al muntelui in literatura Elvetiei, al
apelor, al marii, in literatura nordica.

In literatura romans a fost aproape absolutizat de catre critica literara
sentimentul muntelui. Intr-adevar, generatia de la 1848 si -a gasit in munte
matricea ei spirituals, elementul alpestru find asociat §i cu idealul de libertate,
ca §i in mai vechea poezie a haiduciei. Totu§i, chiar dace privim numai litera-
tura romans de pana la jumatatea secolului trecut, romanul a cantat §i elemen-

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 199

tul acvatic, a§a cum o demonstreaza literatura populara. Imaginea marii din fol-

,clorul nostru arhaic "la tarmurii marii ei", in autentica §i atat de poetica pro-

nuntie veche miturile §i zeitatile apelor: Dulful marii, Zana apelor, Stima
apelor, Vidra Dundrii §.a., Dunarea, "drum fara pulbere", atat de indragita in
legenda §i in balada, "La umbra de Dunarita" sunt tot atatea dovezi ca romanul
a indragit §i muntele §i apa, cele cloud coordonate geografice ale existentei lui.

Tot atat de fortata consideram §i "explicatia" potrivit careia marea ar fi
mai putin prezenta in literatura noastra, datorita "lipsei de aptitudini pentru
navigatie a romanilor". Nu numai prezenta navelor sub pavilion romanesc al
caror personal de bord este in intregime autohton, aceste vase care astazi incru-
ci§eaza in Atlantic §i Pacific arata falsitatea unei astfel de pareri, dar §i succe-
sele navigatiei romane§ti din trecut. Intr-una din scrierile sale marine, Jean Bart
relateaza o scena petrecuta intr-un popas al bricului "Mircea" intr-unul din por-
turile Italiei: Cu prilejul unor regate, strainii raman uimiti de agilitatea mari-
narilor romani §i it intreaba pe comandantul navei de unde i§i recruteaza mari-
narii; acesta raspunde cu mandrie: "De la munte... ii aducem, dar ii otelim in
caldarea Marei Negre"1.

Nu se poate face insa nici din "inclinatia marinareasca" Si nici chiar din
"vecinatatea marii" o conditie sine qua non pentru existenta unei literaturi de
inspiratie maritima. Se intalnesc tari cu o traditie marinareasca, dar care nu sunt
prezente in aceea§i masura in literatura marina. Pe bung dreptate, Rafaello
Brignetti, poetul care "a adus marea in literatura italiana", se intreba: "Noi am
avut navigatori celebri sau excelenti pescari. Dar povestitorii?..."2

Inainte de a patrunde in proza literara, imaginea marii s-a facut cunos-
cuta in pictura naiva, populard, §i in cea bisericeasca. Icoanele pe sticla au
infati§at marea, a§a cum se creioneaza in colindele laice, multe din ele intitu-
late "Colo-n jos, pe mare-n jos" sau "La tarmurii marii dalbe". In pictura
murals, intalnim pentru prima data tema marii la Biserica Dumneasca din
Curtea-de-Arge§, unde, prin paleta unui zugrav ramas anOnim, avem cea dintai
viziune plastics a marii, o prima ambarcatiune cu pane plutind ca o coaja de
nuca pe coama valurilor inspumate, lopatata de ctitorul bisericii3. Acesta este
primul document plastic al nostru despre navigatia pe mare. Voronetul §i
Sucevita vor detalia apoi pe suprafete mai largi intinderea albastra a marii, din
care nu lipse§te fauna acvatica, unde la loc de frunte sta Delfinul Marii Negre,
" Dulful Marii" cum este numit in lirica populard.

In folclorul nostru de cloud on milenar intalnim adevarate imnuri aduse
Dundrii §i Marii coordonate geografice la ingemanarea carora s-a plamadit
fiinta noastra nationals.

Daca literatura romans putea consemna in ceea ce prive§te drumetia
pe uscat de pang la finele secolului trecut numele unor scriitori ca Dinicu