Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

100 CONSTANTIN MOHANU

XII. CAPITAN DE PORT LA CALARASI
CALATORIE IN ANGLIA SI IN TARILE NORDICE

Un popas mai indelung face Eugeniu Botez in Calarasi, unde este capi-
tan de port intre 1 aprilie 1904 si 1 aprilie 1906. In Dosarul personal al lui
Eugeniu Botez gasim consemnat in octombrie 1904: "De la 16 aprilie a.c.

data venirii sale in corp locotenentul Botez Eugeniu a fost detasat la

Inspectoratul General al Navigatiei si al Porturilor in functia de capitan de port
la Calarasi"1 I§i is in primire efectiv noul post pe 16 aprilie. In calitate de capi-
ta de port, este §i comandantul §alupei "Arges", una din salupele auxiliare ale
marinei militare, de legatura si transport.

Ca in toate muncile pe care le-a indeplinit, si aici are initiative lau-
dabile. Ia masuri pentru a se evita accidentele pe canalul Borcea si in portul
Calarasi: interzice intrarea pe canal a remorcherelor dupd apusul soarelui;
opreste circulatia prin canal a vaselor neremorcate; da indicatii ca un remorcher
sa nu transporte prin canalul Borcea mai mult de doua slepuri odata; stabileste
locul cel mai potrivit pentru facerea rondoului la intrarea in port etc.2

Colaborarea indeaproape cu Inspectorul General al Navigatiei §i
Porturilor, comandorul Irimescu Ilie, precum si cu ceilalti ofiteri detasati din
marina in functia de capitani ai principalelor porturi dunarene: lt.-comandor

Radulescu Paul Braila; lt.-comandor Negrescu Nicolae Galati; lt.-comandor
Negru Nicolae Constanta; cpt. Savescu Petre Calafat; cpt. Foga Constantin

Tg. Magurele; cpt. Teodorescu Mihail comisar maritim la Sulina; cpt.
Scodrea Vasile Chilia-Veche; cpt. Sion Alfons Isaccea; It. Oprisan
Alexandru Cernavoda; It. Puricescu Nicolae Tulcea; It. Constantinescu
Nicolae Macin.3

Pentru initiativele luate in noua munca si activitatea desfasurata se con-
fers, la 2 iulie 1904 "Ordinul Coroana Romaniei in gradul de cavaler locote-
nentului Eugeniu Botez, capitanul portului Calarasi"4 (Brevetul original cu nr.
2200 poarta semnatura lui Ion I. C. Bratianu).

Pe langa masurile exemplare luate pentru asigurarea navigatiei in zona
de care raspunde, Eugeniu Botez, se preocupa de instruirea si pregatirea mari-
narilor din raza portului. Intretine raporturi de bung camaraderie cu ofiterii

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 101

apartinand armatei de uscat din garnizoana orasului. Initiaza unele actiuni §i

teme de pregatire in comun a tuturor armelor din zona. Era un adept al
manevrelor combinate intre armata de uscat §i marina idee pe care si-o

sustine si in scris, in Razboiul pe Dunare, vol I. Incepe sa se afirme din ce in
ce mai mult in problemele legate de apararea §i navigatia pe Dunare. II gasim
in fruntea propagandei care se facea pe atunci pentru dezvoltarea marinei noas-
tre militare si comerciale.

La 15 august 1905, impreuna cu un grup de ofiteri de marina, intruniti
intr-un mic hotel din Calafat, alcatuieste un memoriu catre Ministerul de Razboi,
memoriu pe baza caruia se va crea noua flota de Dunare in anii care urmeaza.5
Astfel, in anii 1906-1908 vor infra in dotarea marinei noastre militare moni-
toarele fluviale "Mihail Kogalniceanu", "Lascar Catargiu", "I. C. Bratianu",
"Al. Lahovari" cu numele unor barbati de stat care au sustinut interesele tarii
noastre la Dunare si la mare , si 8 vedete care purtau numele unor eroi din
Razboiul de independents: "Maior $ontu", "Capitan Valter Maracineanu",
"Maior Giurescu", "Maior Ene", "Capitan Romano", "Capitan Lascar Bogdan",
"Maior Grigore Joan" §i "Locotenent Calinescu". Monitoarele au fost construite
in santierele navale din Triest (Italia), iar vedetele fluviale la santierele navale
din Anglia.

Retributia pentru functia de capitan de port 500 lei depasea sub-
stantial leafa unui locotenent de marina. Cu toate acestea, reprezenta un venit
destul de modest pentru un ofiter lipsit de alte mijloace materiale. Drept pentru
care in acesti ani, Eugeniu Botez va apela in permanents la Casa de credit a
ofiterilor. Astfel, la 13 aprilie 1905, it gasim mentionat pe "capitanul portului
Ca larasi" printre membrii Casei de ajutor, avand fisa nr. 485, cu suma de 4,35
lei cotizatia depusa in curs si confirmarea depunerii (recipisa nr. 93/1905).6

Munca unui capitan de port marunt cum era Calarasii devenea daca nu
plicticoasa cel putin birocratica. Zeci §i zeci de adrese, comunicari, dispozitii
etc. se adunau zilnic pe masa capitaniei portului. Acestea cereau cateva ore
bune in fiecare dimineata. Mai atractiva era activitatea pe teren. Dar rareori se

putea face una in defavoarea alteia. Capitanul portului raspundea de

respectarea legilor navigatiei pe raza ce-i era atribuita, arbitra neintelegerile
intre navigatori, rezolva certurile intre echipaje, litigiile intre barcagii, era
obligat sa lichideze tentativele de contrabands si infractiunile de tot felul. Tot
el era chemat sa rezolve conflictele de munca la schelele de incarcare. La aces-
tea se adauga §i curmarea de afaceri nu tocmai curate ale unor comercianti de
cereale protejati de politicieni suspusi: trafic pe apa neautorizat, incarcaturi
nedeclarate, evitarea taxelor vamale si de depozitare etc., ceea ce it face adesea
pe capitanul de poit sa exclame indignat: "Tara lui Hubsch, ce vrei!"7

Aveau loc §i conflicte de atributii intre capitanul portului Si autoritatile

102 CONSTANTIN MOHANU

locale, diferende pe care le va surprinde pe larg mai tarziu in romanul

Europolis.
Cu toate ca era capitan de port titular, in timpul manevrelor militare sau

aplicatiilor marinei era chemat pentru un timp in cadrele active ale marinei.
Astfel, in septembrie 1905 se afla imbarcat pe torpilorul "Sborul" la Giurgiu.8

Iarna, in porturile dunarene, se inchidea navigatia pentru 90 de zile,
datorita inghetului Dundrii. Portul, prin pldmanii caruia respira intreaga viata a
ora§ului, intra in hibernare. Lumea i§i cduta locuri de refugiu: familia, prietenii,
cafeneaua §i carciuma. Oamenii deveneau mai inchi§i, posomorati, sub caul
plumburiu al iernei.

Intr-un ora§-port de marimea Cdldra§ilor, capitanul portului devenea
repede cunoscut. Eugeniu Botez impunea prin tinuta sa. Profesorii de la gim-
naziul "Stirbei Voda" din localitate it atrag de la inceput in activitatea culturald
§i literara desfa§urata de gimnaziu.

Cultiva relatii corecte cu autoriatile locale §i in primul rand cu §eful
politiei din Caldra§i, un V. Deleanu, om cu o culturd aleasd, care mergea sdp-
tdmanal la Bucure§ti ca sa audieze in fiecare luni §i marti cursurile de
antropologie criminals ale dr. Mina Minovici. Corespondenta dintre cei doi
oferd date interesante pentru atmosfera unui ora§ danubian din acel timp. Una
din scrisori ne dezvaluie §i geneza scrierii Prima data o critics subtild la
adresa coruptiei publicata in Curentul nou din Galati: "Ti-am citit nuvela
Prima data din Curentul nou. Splendid de bine le-ai prins §i s-a vorbit mutt
prin ora§. Ione! [unul din subaltemii lui V. Deleanu] s-a ghicit ca este eroul
nuvelei §i jubileaza ca 1-ai ridicat la rangul de director de politie cl. I."9

In decembrie 1904, find numit de cdtre minister intr-o comisie pentru
anchetarea purtarii incorecte a dragomonului Christea Dumitru de la capitania
portului Cernavodd, zabove§te cateva zile in indragitul port dundrean §i se rein-
talne§te cu colegul Si prietenul sau, Alecu Opri§an, capitanul portului 10: Nu
rupe legdtura cu Galatii, indeosebi cu prietenii §i camarazii din marina. La 2-3
iunie 1905 participd la ceremonia cdsatoriei prietenului sau N. Ionescu-
Johnson."

In anii de "profesorat" la Sco lile de marina din Constanta §i in cei in
care a fost capitan de port la Caldra§i, i§i intensified legkurile cu scriitorii. In
noiembrie 1904, vizitandu-1 pe H. Sanielevici la Targovi§te, it cunoa§te pe
I. Al. Bratescu-Voine§ti 12 de care il va lega o stransd prietenie.

Viziteazd adesea §i Bucure§tii, unde intalne§te scriitori de aceea§i

varsta. Nelipsite sunt §i vizitele la Vlahuta. Spre finele anului 1904,

intentioneaza chiar sa se stabileasca in Bucure§ti, se pare la Directia Serviciului
Maritim. Acest lucru se va realiza insa mult mai tarziu, de-abia in 1921.

In general, pastreaza legdturile cu fo§tii colegi de la $coala de ofiteri din

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 103

Bucure§ti §i chiar cu profesorii de aici §i cu cei de la 5coala superioara de
razboi. Astfel, in septembrie 1905, absolventii 5coalei de razboi urmand a face
o excursie la Cemavoda, excursie organizata Si indrumata de comandorul
C. Balescu, i se adreseaza din timp pentru a le comunica date "relative la

apararea acestui punct"13.
Un M. Topliceanu, de la capitania portului Galati, care luase de curand

"brevetul de secund de mare", it ruga sa.-1 recomande comandorului Cezar
Boerescu de la Divizia de Mare pentru a fi "imbarcat ca ofiter de bord pe unul

din cargoboturi"14.
Si aici, ca §i la Constanta, prime§te scrisori de la oameni simpli care ii

solicits ajutorul. Un Luca Marin din Hui i se adresa: "D-le locotinent, va rog
daca puteti sa imi gasiti un serviciu bun pentru yard, dupd ce se va deschide
navigatia, caci la not este criza §i greu de trait"15

5i in functia de capitan de port, Eugeniu Botez continua legaturile cu
reprezentantii mi§carii socialiste §i muncitore§ti. 0 stransa prietenie 1-a legat de
dr. Cristian Racovski. Acesta it viziteaza la Calara§i in 1905, la 20 februarie16.
Intr-o scrisoare din acel timp Racovski i se adreseaza cu "Scumpul meu
Eugeniu", considerandu-1 ca cel mai apropiat "prieten" din "toata Cara ", caruia
i se poate "incredinta":

"Scumpul meu Eugeniu,
Miercuri probabil am sä yin la Calargi pentru o afacere importanta §i
pentru care am sa to rog sa vii cu mine pan' la Bucuresci. Duminica trecuta
m-am batut aci cu ni5te «boiera§i» din Bucure§ti pentru un servitor care nu s-a
culcat sa-1 bats. Unul dintre ei care a fost cel mai la§ vreu sä-1 provoc, dar
aci in toata tam n-am alt prietin la care-i pot incredinta onoarea mea. Am

intarziat fiindca abia ieri am aflat adresele for (Ei plecase chiar atunce la

Bucuresci).
Te sarut,
C. Racovsky

P. S.

Eu uitasem de tot de suma aceeea de 60 de lei. In o revista bulgard a
ie§it Vulturul teu."17

Se pare ca duelul n-a mai avut loc, conflictul find aplanat pe alte cai.
Post-scriptumul se refers la schita lui Jean Bart, Soimul, tradusa intr-o
revista bulgareasca, scriere pe care C. Racovski, o nume§te intentionat sau nu
"Vulturul".
Anul 1905 aduce un moment de efervescenta pentru marinarii din
Marea Neagra §i de pe Dunare. Vestea rascoalei marinarilor din flota rusa din
Odessa se raspande§te ca fulgerul. Se discuta cu frenezie despre sosirea la

104 CONSTANTIN MOHANU

Constanta a cruci§atorului "Potemkin". Se implineau 3 ani de cand avusese loc
vizita escadrei ruse, care decursese atat de cordial. Acum sosea un vas de
razboi, ai carui marinari, a§a cum anuntase ambasadorul rus de la Bucure§ti "i§i
ucisesera ofiterii" §i parasisera apele teritoriale ruse§ti. Cruci§atorul de tip greu
"Kneaz Potemkin Tavriceski" venea insotit de torpilorul "Flag". Sosirea este
anuntata prin 21 de salve de tun, potrivit protocolului maritim. Capitanul por-
tului Constanta, comandorul Negru, insotit de un interpret, merge la bordul
vasului care acostase in rada. In loc de comandant gasqte un "Comitet de
matrozi" condus de §eful de echipaj Matu§enko. Acesta cere doar provizii pen-
tru cei 700 de marinari de pe vas. Refuzul autoritatilor de la Ministerul de
Razboi de a aproviziona un vas rasculat creeaza o stare de panics in port.
Consulul rus raspande§te zvonul ca rasculatii vor bombarda orawl §i portul cu
cele 52 de tunuri de pe vas, ceea ce nu se intampla. In portul Constanta sosesc
primul-ministru §i ministrul de Razboi. Conditiile guvernului roman sunt;
debarcarea dezarmata sau plecarea din port.

Pentru a ca§tiga timp, marinarii ru§i tidied ancora indreptandu-se spre
larg. Dar se reintorc. Dupa alte tratative, se hotara§te ca toti marinarii sa
debarce fard arme §i sa predea vasul in stare de navigabilitate, in schimb tot
echipajul va primi azil politic in Cara noastra, urmand a se stabili fiecare unde
dore§te.

Dupa debarcare, consulul rus din Constanta depune toate eforturile pen-
tru a sili pe capitanul de port, comandorul Negru, sa-i predea consulatului rus
pe rasculati. Comandorul nu incalca promisiunea facuta, ceea ce avea sa-1 coste
o pensionare premature.

"Potemkini§tii" numele sub care vor fi cunoscuti de acum incolo
marinarii ru§i rasculati sunt inconjurati cu simpatie de muncitorii din porturi
care ii ajuta sa-§i gaseasca un loc de munca. Opinia publics be este favorabild.
Capitan de port la Calara§i, Eugeniu Botez ajuta pe multi dintre ace§tia §i le
faciliteaza angajarea in munca. Cu Matu§enko, fostul §ef de chipaj de pe vasul
rasculat, leaga prietenie. Acesta, in semn de omagiu pentru ceea ce facuse pen-
tru rasculatii ru§i, ii daruie§te "pecetea" cruci§atorului "Potemkin", atunci cand
se hotar4te sa se reintoarca clandestin in Rusia.'8

In vara anului 1905, Eugeniu Botez intreprinde §i un voiaj mai lung in
Mediterana, spre Gibraltar. Voiajul se savar§ise pans la 25 august, intrucat la
aceasta data tan.] sau i se adresa de la Ia§i: "Nu ti-am raspuns fiindca gazetele
aratau ca erai tot in voiaj, §i astazi spun ca v-ati Intors. Multumesc de bani,
doresc oarecare relatii din voiajul vostru, trebuie sa fie interesante §i frumoase
chiar."I9

Capitan de port §i capitan de §alupd fluviala, Eugeniu Botez a cunoscut
intinderea mi§catoare a pelor Dunarii §i a canalelor ei navigabile, de la Porti le-

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 105

de-Fier pang la Sulina maritima. In cateva iesiri si calatorii de instructie cu
bricul "Mircea" cunoscuse si tarmurile-europene si asiatice ale Marii Negre,
precum si partea de est a Mediteranei si Arhipeleagul grecesc. I1 incerca insa si
dorul unor calatorii mai indepartate in Mediterana, Atlantic, Marea Baltica. Pe
2 noiembrie 1905 inainta care Inspectoratul General de Navigatie si Porturi o
cerere in care solicita imbarcarea pe un vas comercial pentru un voiaj mai lung,
motivand ca pans atunci nu avusese fericirea de a fi trimis ca alti colegi
intr-o marina straina si nici de a-si face stagiul la Serviciul Maritim.20
Comandantul Marinei, comandorul Emanuel Koslinski, ii da aviz favorabil
pentru "imbarcarea pe unul din cargoboturile Serviciului Maritim Roman, pen-
tru o singura calatorie, dus si intors in nordul Europei"21. Inaintata Ministerului
de Razboi, cererea este aprobata prin ordinul 1355/1905.22 Astfel ca pe 20
decembrie (stil vechi) se imbarca pe cargoul "Constanta" un vas nou intrat in
dotarea marinei comerciale romane in 1898 , iar pe 22 ale aceleasi luni nava

paraseste portul Galati"23.
La sfarsitul lui ianuarie era in drum spre Rotterdam, asa cum reiese din

corespondenta catre prietenul sau H. Sanielevici si catre capitania portului
Calarasi, in care descrie peripetiile si o furtuna din golful Biscaia24.

Calatoria facuta pe un vas de comert este folosita si pentru documentare

in probleme de marina. Astfel, ambasadorul Romaniei la Haga, Edgar
Mavrocordat, trimitea pe 25 ianuarie 1906 o nota consulului tarii noastre la

Rotterdam, W. Muller, prin care it ruga sy intervind la Departamentul marinei
olandeze "pentru a facilita locotenentului Eugeniu Botez, imbarcat pe unul din
vasele Serviciului Maritim si care urma sä faca o escala la Rotterdam, sä
studieze organizarea marinei olandeze".

La Rotterdam popose5te mai mult. Aici primeste si corespondenta din
Ora, expediata din Constanta, pe 16 martie 1906, pe adresa: "Agence W.
Muller, for Eugen Botez, lientenant of Roumanian Navy Rotterdam, Holande".

In scopul documenfarii, ofiterul roman viziteaza si unele porturi din
"Norvegia, Danemarca, Anglia".25 La Copenhaga incearca la indemnul lui
Sanielevici sa se intalneasca cu filozoful Si criticul danez Georg Brandes.26

Desi plecat in calatorie, Eugeniu Botez ramane nominal capitan al por-
tului Calarasi, fiind suplinit de dragomanul-ajutor. Cum Inspectoratul General
de Navigatie si Porturi apartinea de Ministerul Afacerilor Straine, pentru
parasirea chiar temporary a functiei de capitan de port, trebuia ceruta apro-
barea si de la acest minister, ceea ce nici Inspectoratul si nici Eugeniu Botez
n-au facut. De aici un litigiu de atributii intre Ministerul de Razboi si cel al
Afacerilor Straine, concretizat intr-o corespondenta intre cele doua departa-
mente care dureaza din ianuarie pans in martie 1906. Astfel, "Diviziunea

Personalului si Protocolului" din Ministerul Afacerilor Straine se adresa

106 CONSTANTIN MOHANU

Ministerului de Razbgi: "...Cererea de ttnbarCare a domnului locotenent Botez
Eugeniu, in calitatea sa de capitan al pottuluicalarasi trebuie sa fie incuviintata
si de acest departament. Astfel find, lotoloient Botez a Incetat sau nu de a mai
fi capitan al zisului port? Regulat, ar fi fosi ca domnia-sa sa ceara un congediu
si, numai aprobandu-sa acest congediu, ptitea sa paraseasca portal. Va rog deci
sa binevoiti a preciza si a-mi raporta in ce situatie se afla acum numitul ofiter
fata de functia ce indeplineste, dependinte de acest departament"27. Ca la orice
scrisoare oficiala, urmeaza un raspuns in care se recunoaste ca Ministerul de
Razboi trebuie "sa comunice si sa ceara aprobarea Ministerului Afacerilor
Straine", care este "singurul in drept a da ordine ofiterilor de la acest departa-
ment", chiar daca ofiterii de aici snnt detasati de Comandamentul Marihei,
pendinte de Ministerul de Razboi28. Se arata totodata ca cele cloud luni cat va
dura calatoria nu pot fi considerate detasare la Serviciul Maritim Roman.
Litigiul pare a se fi incheiat pe 16 martie, o data cu ultima adresa de raspuns a
Ministerului de Razboi exemplara prin limbajul birocratic insotita si de o
copie de pe o adresa anterioara Cu nr. 1882 din 23 februarie 1906, din care
citam: "... In ceea ce priveste autorizatia capitanului de port Botez de a fi

imbarcat pe un vas din marina de comert, aceasta neregula pleaca de la

Inspectoratul Porturilor, care, prin adresa nr. 361, inregistrata la Inspectorat la
nr. 3009 din 3 noiembrie 1905 catre Comandamentul Marinei care, pe baza
raportului facut de ofiter, aproba Imbarcarea sa. Inspectoratul Porturilor,
cunoscand autoritatea de care depinde, trebuia de datoria sa sa inainteze aceasta
cerere Ministerului Afacerilor Straine., iar nu Comandamentul Marinei cum a
facut. Ministerul de Razboi, in aceasta afacere, nu a facut altceva decat sä dea
curs cererei, pe aceeasi cale pe care a primit-o, deoarece, conform regula-
mentelor Administratiei Razboiului, nu exists intermediar intre
Comandamentul Marinei si Ministerul de Razboi si s-a comunicat aceasta
aprobare atat ofiterului cat si Inspectoratului Porturilor, care, credeam, ca avea
ca datorie a sa de a comunica Ministerului Afacerilor Straine masurile ce a luat
din propria sa initiativa".29

Cat timp a indeplinit functia de capitan de port la Calarasi, Eugeniu
Botez s-a achitat exemplar de misiunea incredintata, asa cum rezulta si din
aprecierile inspectorului general al Navigatiei si Porturilor, comandorul
Irimescu Ilie: "...Si-a indeplinit cu demnitate datoria, conduits bung, tinuta
ingrijita"30, "a condus serviciul cu multa bagare de seams si tact"31. Drept pen-
tru care este propus la Inaintare in grad..

Se pare insa ca imbarcarea pe unul din vasele marinei comerciale, fard
sa ceara in prealabil si aprobarea Ministerului Afacerilor Straine, asa cum am
aratat pe larg mai sus, a grabit rechemarea in serviciul activ la Diviziunea de
Dunare. Se numara printre cei trei ofiteri care parasesc in primavara lui 1906

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 107

functia de capitan de port, ceilalti 8 ra.'manand pe loc in functii pe care le-au
indeplinit in anii precedenti32.

Detasat la Divizia de Dunare, Eugeniu Botez paraseste functia de capi-
tan de port la Calarasi pe 1 aprilie 1906 find inlocuit cu un alt ofiter de ma-
rina33. Dar da in primire capitania portului de-abia la sfarsitul lunii, cand se pre-
zinta noul capitan al portului Calarasi, It. Antonescu Nicolae.

XIII. LA GALATI CEL MAI IMPORTANT PORT AL
DUNARII ROMANESTI

Dupd Iasi al carui flu spiritual s-a socotit intotdeauna Galati este cel
de-al doilea oral in care a poposit, timp mai indelungat, Eugeniu Botez, pans a
fi numit comisar maritim la Sulina si pand la stabilirea definitive in Bucuresti,
in 1921. In Galati a facut Scoala de aplicatie a sublocotenentilor de marina
(1896-1898); in apropiere de Galati, la Tiglina, a stat, in anii cat a fost reparti-
zat la Divizia de Dunare sau la Inspectoratul Porturilor, mai ales iarna, cand
vasele nu navigau. De aceea nu credem lipsit de insemnatate sa infatisam Cate-
va aspecte ale vietii sociale si cultural-literare ale acestui oral care, implicit, a
avut o importanta in formarea personalitatii scriitorului. In general, intreaga

arie a Dunarii de Jos, cu tezaurul de vestigii istorice, prezenta un interes

irezistibil pentru militarul cu inclinatii literare.
Asezarile Dundrii de Jos si indeosebi Galatii au cunoscut un intens

comert inca din antichitate. Legaturile comerciale iau amploare in Evul Mediu.
Cronica ruse Povestea vremurilor de demult relateaza ca cneazul Kievului, in
incursiunea nefericita pe care a facut-o spre Bizant in anul 860, a ramas uimit
de comertul intens ce se facea in partile dunarene cu vin, our si fructe. Asezat
la o rascruce de drumuri comerciale si convergenta unor cai de transhumanta,
Galatiul a fost "targul de negot cel mai vestit de pe toata Dunarea", cum il
numea D. Cantemir. Punct de vama si "schela" (port), a polarizat comertul de
tranzit, drept pentru care intre anii 1837-1883 a fost port fiber (porto-franco

Aici a luat fiinta, pentru prima data intr-un port romanesc, un atelier de
manufacture navala, din care, in 1776, au fost lansate la ape, pentru cei doi
domnitori ai Tarilor Romane, cloud vase de "41,5 coti lungime", prevazute cu
tunuri. Arsenalul marinei militare romane care is fiinta in Galati in 1865 c.on-

108 CONSTANTIN MOHANU

tinua o traditie. La acest Arsenal a fost repartizat, la absolvirea Scolii de ofiteri,
sublocotenentul de marina Eugeniu Botez.

Intre 1884-1889, sub supravegherea inginerului Anghel Saligny, se con-
struiesc in Galati docurile §i silozul. Tot la Galati ia fiinta in 1893 santierul
naval "Gh. Fernic", care ia amploare dupa legile adoptate de statul roman pen-
tru incurajarea §i protectia industriei autohtone impotriva concurentei straine.

In ultimul deceniu al secolului trecut, exista in Galati o miscare socia-
lista si muncitoreasca destul de dezvoltata. In 1891, ia fiinta Clubul muncito-
rilor din Galati, care a desfasurat o vasta activitate organizatorica si a militat
pentru faurirea P.S.D.M.R. Clubul dispunea de publicatii periodice proprii:
Lucratorul (1892-1893) si Viata muncitorului (1900). Orasul-port Galati se
situa imediat dupa Bucuresti in ceea ce priveste activitatea organizatorica a
miscarn socialiste romanesti. Aici existau puternice organizatii profesionale §i
politice ale muncitorilor: "Tipograful" (1885), "Infratirea muncitorilor"(1887).
"Sindicatele lucratorilor zidari §i lemnari" (1893) §i, in general, sindicate pe
meserii: Societatea "Infratirea" (1893), "Societatea muncitorilor docheri"
(1900) etc.

Clubul galatean si -a continuat activitatea §i dupd 1899, iar la inceputul
secolului devine cerc socialist. Aici s-a tinut, in 1907, Conferinta pe tars a
sindicatelor si a cercurilor socialiste din Romania.

La Galati orasul cel mai frecventat de marinari spre sfarsitul secolu-
lui trecut o bung parte din ofiterii de marina, printre care Eugeniu Botez si N.
Ionescu, infra in legaturi cu clubul socialist prin intermediul intelectualilor din
orasul dunarean. Unul dintre intemeietorii clubului socialist din Galati era
invatatorul Mihai Pastia prietenul mai varstnic al celor doi, la care au stat si
in gazda intr-un timp.

Aici, la Galati, iii regaseste Eugeniu Botez vechii prieteni §i i§i face
altii, intre socialisti §i poporanisti: C. Z. Buzdugan membru al P.S.D.M.R., cel
care traduce Internationala in anul 1906 , Deodat A. Taranu, N. Damian,
I. C. Atanasiu, Const. Graur Si altii. Ceea ce ii legau pe acesti tineri §i batrani

fara o delimitare precisa intre cele cloud curente erau ideile progresiste care
nu incetasera o data cu evenimentele din 1899, cand se destrama conducerea
Partidului Social Democrat Muncitoresc Roman. Fostul socialist I. C. Atanasiu,
trecand in randul liberalilor, devine prefectul judetului Covurlui. Multi isi
puneau intrebarea daca toti acesti intelectuali, adepti papa mai ieri ai ideilor
socialiste, si-ar fi putut schimba chiar peste noapte crezul politic.

Ca militari potrivit legilor de atunci ofiterii nu aveau dreptul de a
face politica si nici de a participa la vot. Deci aderenta fatisa la un partid politic
era exclusa. In acest sens, se poate spune ca o parte din ofiterii de marina au
"simpatizat" cu miscarea socialists §i muncitoreasca, mai ales daca luam in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 109

consideratie cele afirmate de Eugeniu Botez in ultimii ani ai vietii, indeosebi
prefata la Istoricul miscarii muncitoresti din porturile Romaniei, cu referiri
la acea perioada. In mod sigur Eugeniu Botez 1-a cunoscut pe I. C. Frimu §i
s-au reintalnit apoi cu prilejul deselor lui vizite la Galati. Frimu dadea o inalta
apreciere ofiterilor care se raliasera ideilor umanitare. De asemenea, i-a cunos-
cut pe Zamfir Arbore §i C. Dobrogeanu-Gherea, pe care it va vizita mai tarziu
§i la Ploiqti, on de cate on avea prilejul, cum va marturisi Eugeniu Botez: "Cu
ce emotie §i azi ma scobor din tren in gara Ploie§ti. Inainte de a se opri bine
trenul in statie, noi, tinerii din vremea aceea, ne §i rapezeam croindu-ne drum
printre cufere §i geamantane, in goana nebund strabateam prin forfotul multimii
de pe peron, pana la up resturantului, ca sa privim macar cateva clipe, in fund
dupa tejghea, blanda figura de apostol a lui Gherea-Dobrogeanu".

Puternic centru cultural, Galatii a cunoscut §i o intense activitate pu-
blicistica. Sunt cunoscute cotidienele din care unele au acoperit o indelungata
perioada de timp: Galatii (1882-1915), Vocea Galati lor, Steaua Galatilor.
Apoi o serie de ziare social-politice democrate §i de orientare progresista:
Invierea (1903), Avantul, organ poporanist (1900-1901; 1904-1905), Vrem
egalitate, Dreptate, Tribuna liberals (1900-1930), Votul universal (1905-
1907), scos de C. Z. Buzdugan, Deodat A. Taranu §i Mihai Pastia, ziar la care
au colaborat sociali§tii galateni. Ofiterul de marina Eugeniu Botez, care ince-
puse deja sa fie cunoscut in literature sub numele de Jean Bart, it ajuta
indeaproape pe H. Sanielevici sa scoata la Galati, in 1905, Curentul nou, care
se ridica impotriva exceselor semanatoriste. Revista era girata de un grup de
scriitori §i publicist§ti (H. Sanielevici, Jean Bart, M. Pastia, C. Graur §i
N. Ionescu), dintre care doi erau capitani de marina: Eugeniu Botez (Jean Bart)
§i N. Ionescu-Johnson.

Aparitia revistei constituia cel mai important eveniment din viata

Galatilor de atunci. Articolele indraznete au starnit ecou. Atacul nedrept insa la
adresa lui Sadoveanu pe care 1-a declan§at H. Sanielevici se pare ca a fost fatal
pentru existenta revistei. Astfel, Curentul nou i§i inceteaza aparitia dupd cate-
va numere. Sadoveanu nu i-a purtat ranchiuna tanarului critic. La aparitia Vietii
romfinesti numele for vor face bung vecinatate in paginile revistei.

Jean Bart este prezent Inca din primul numar al revistei (15 noiembrie
1905) cu In ziva despartirii, scriere memorialistica ce evoca plecarea tatalui
sau pe front in campania din 1977. (La includerea ei in volumul Datorii uitate,
1916, autorul va relata in partea a doua a scrierii §i mobilizarea sa in 1913.)

In numarul urmator (15 decembrie 1905) publics Scrisorile tatei, cu
mentiunea "Fragment din scrierea Acasa §i in razboi".

Ada cum ii relatase §i lui Vlahuta in 1902, Jean Bart intentiona o ampla
lucrare dedicate Razboiului din 1877, de unde §i mentiunea de "fragment".

110 CONSTANTIN MOHANU

Sarcinile de serviciu nu i-au lasat ragazul necesar pentru realizarea in intregime
a acestui proiect. In afard de cele cloud scrieri publicate in Curentul nou §i
Acasa §i in razboi (scriere de sine statatoare) tiparita in Viata romfineasca (nr.
2 din 1909) §i Scrisori din razboi (Dun Area de Jos, nr. 8, aprilie 1909) nu
ne-a mai lasat nimic referitor la 1877.

C. Z. Buzdugan, impreund cu Mihai Pastia si Const. Graur, editeazd, la
Galati, Dunarea de Jos (1908-1910), revista care i§i propunea crearea unei
mi§cdri largi pentru ridicarea §i bundstarea culturald si economics a poporului:
rdspandirea culturii "in paturi din ce in ce mai adanci", "propd§irea prin culture
a maselor populare". Revista era sustinuta de "Salonul literar", gazduit in casa
proprie a lui C. Z. Buzdugan. In 1908 apare la Galati §i revista Pagini literare,
editata de poetul Barbu Nemteanu, colaborator §i la presa din Bucure§ti.

La Dunarea de Jos, ca §i la alte periodice a colaborat Si Eugeniu Botez
cu scrieri literare. Chiar dacd nu a fost o prezenta permanenta in presa galdteand

situatia lui de militar neingaduindu-i articole angajante multe din opiniile
lui, impartd§ite la intrunirile "Cercului cultural" §i "Salonului literar", au fost
dezbatute in presd de ziari§tii galateni prieteni.

Inca de la sfdritul secolului trecut existau la Galati sectii ale soci-
etatilor "Carpati" §i "Liga pentru unitatea culturald a tuturor romdnilor". La
manifestatia de mare amploare din aprilie 1915 vor lua cuvantul, la Galati,
Octavian Goga §i Vasile Lucaciu. De toate aceste manifestdri nu puteau sa
ramand departe ofiterii cu vederi inaintate din cadrele marinei. Dacd la actiu-

nile cu caracter social-politic nu puteau participa fati§ = multumindu-se doar cu
o simpatizare mai mult sau mai putin declaratd ei au fost implicati insd din ce
in ce mai mult in actiunile literar-culturale.

Viata literary si culturald din Galati a fost stimulate de societatile cultu-
rale §i de cenaclurile §i "saloanele literare" infiintate dupd 1900. Ele continuau
in fapt traditia "Ateneului din Galati", infiintat de V. A. Urechia in 1881.

La 4 mai 1906 se constituie din initiativa unui grup de ofiteri, printre
care §i cdpitanul de marina Eugeniu Botez societatea "Sentinela Dundrii de
Jos", cu scopul rdspandirii sportului, turismului §i muzicii. Cu un an inainte se
infiintase societatea "Tenis-Club" Galati.

Insd evenimentul cel mai important din viata literary si culturald a
ora§ului-port it constituie infiintarea in 1907 a "Cercului cultural" cu menirea
sa dezvolte "gustul pentru arta si §tiinta in masa populatiunii". De altfel
"Cercul cultural" avea initial in proiect §i infiintarea unei Academii populare.
Printre fondatori se aflau C. Z. Buzdugan, Deodat Taranu, Corneliu Botez,
G. Orleanu, N. Longinescu, dr. Al. Carnabel §i fard sd-§i "afi §eze" numele
scriitorul Jean Bart. Printre realizdrile remarcabile ale acestui cerc se numard
institutionalizarea, ca o sectie a "Cercului cultural" a "Salonului literar", care a

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 11I

dainuit pand in deceniul al IV-lea. Paralel i§i desfa§oara activitatea cercurile
literare "Dorul" (infiintat in 1912) §i "Moldova" (constituit in 1915)2. Casa lui
C. Z. Buzdugan, unde se tineau Inca de la infiintare §edintele "Salonului
literar", precum §i intruniri ale sociali§tilor galateni este declarata case memo-
rials (se afla prin 1970 in strada Pacii nr. 8)3.

Sedintele "Salonului literar" "salonul blestemat", cum it numeau unii
se tineau acasa la membrii Cercului literar, indeosebi la C. Z. Buzdugan, dar
intruniri neprevazute §i destul de frecvente aveau loc §i la restaurantul "Sure"
din Strada Mare, intr-un salon special amenajat §i rezervat membrilor cenaclu-
lui. Aici evadau cei mai multi dintre profesorii, ziari§tii, juri§tii §i oamenii poli-
tici progresi§ti §i o parte din ofiterii de marina pentru a asculta o lecture pla-
cuta, sau o gluma §i mai bung sau antrenandu-se, ore in §ir, in interminabile dis-
cutii, Med a baga de seams ca paharele din fata for stateau goale, iar sticlele erau

uitate nedesfundate. Placerea lecturii §i a discutiilor predominau veselia
paharului. Aici §i-a citit Jean Bart cateva din scrierile sale, inainte de a le da
forma definitive, iar dupd razboi cateva capitole din Europolis.

"Salonul blestemat", care gazduia membrii "Salonului literar", era §i un
fel de salon de primire a unor oameni ale§i, veniti la Galati, fie pentru a prezi-
da un congres, a tine o conferinta sau a participa la vreo §ezatoare literara. Era
un fel de club al intelectualitatii galatene care a cinstit numeroase personalitati
ale vietii noastre culturale. Pe aici au trecut academicieni, profesori universitari,
literati, arti§ti: N. Iorga, S. Mehedinti, I. Simionescu, Valcovici, St. 0. losif,
Octavian Goga, N. D. Cocea, Gala Galaction, Victor Eftimiu, I. Bassarabescu,
Gh. Braescu, Jean Bart, Cincinat Pavelescu, George Enescu, Iancu Brezeanu,
Lucia Sturza-Bulandra §i multi altii.

La sarbatorirea a doudzeci de ani de la infiintarea primei "Academii"
sau "Universitati populare", se pare prin 1925-1926, cand noul pre§edinte al
Universitatii, Constantin Calmuschi, profesor la liceul "V. Alecsandri", it invite
§i pe Jean Bart pre§edinte de onoare al Universitatii , dupd conferintele Si
manifestarile de rigoare, are loc in "Salonul blestemat" de la restaurantul
"Sure" o reuniune pans in zori, in amintirea anilor de inceput de drum. Sunt
nelipsiti vechii militanti sociali§ti C. Z. Buzdugan, Deodat Taranu. Este prezent
§i ministrul Gr. Trancu-Ia§i, care,si§i petrecuse aici, la Galati, primii ani dupe
terminarea studiilor universitare. In aceasta reuniune Jean Bart face prima lec-
tura pentru galateni a schitei sale Fara permis de export, pe care o va pu-
blica in Adevarul literar si artistic (1927).

"Cercului literar" ii revine §i ideea comemorarii a douazeci de ani de la
moartea lui Eminescu remarcabila ca organizare , precum §i publicarea pri-
mului volum omagial Eminescu (in 1909) §i ridicarea unei statui lui Eminescu,
realizare a sculptorului Frederich Storck. Statuia a fost inaugurate in 1911, in

112 CONSTANTIN MOHANU

prezenta lui M. Sadoveanu, Eugeniu Botez, D. Anghel, I. Minulescu,

Cincinat Pavelescu, Maria Filotti §. a. Sarbatorirea dezvelirii primei statui ridi-
cata pentru cinstirea poetului national a prilejuit lui A. D. Xenopol articolul
Cinste voila galatenilor!

Viata artistica din Galati la care au participat intens §i ofiterii de marina
indeosebi iarna card vasele se retrageau aici pentru iernatic pe canalul de la

Tiglina fusese inviorata de inaugurarea, in 1898, in prezenta lui V. A.

Urechia §i Petre Gradi§teanu, a unei sali de spectacole. In aceasta sala va con-
certa George Enescu in 30 decembrie 1909.

Mi§carea teatrala locals profesionista §i turneele teatrelor §i trupelor
artistice din Bucure§ti au stimulat un teatru de amatori. Intr-una din piesele
jucate de arti§tii amatori, Curcanii de Gr. Ventura, rolul lui Peng Curcanul a
fost interpretat de Eugeniu Botez, aka cum sta marturie §i o fotografie pastrata
printre manuscrisele autorului. (0 editura locals a difuzat §i o carte po§tala ilus-
trata infati§andu-1 pe Eugeniu Botez in rolul lui Pene§ Curcanul soldatul-erou
de la 1877 cantat de V. Alecsandri.)

Prime le §coli de adulti din Galati iau fiinta pe langa $coala nr. 1 §i alte
§coli, din initiativa lui Spiru Haret, ministru al Instructiunii Pub lice in acel an,
§i prin staruinta profesorului Spiridon Popescu §i a institutorului Mihai Pastia.
$colile acestea intruneau in cursuri organizate pe ne§tiutorii de carte §i indeo-

sebi pe muncitorii care nu ispravisera cursul primar. Ele aveau in ultima
instanta §i un tel politic nedeclarat: "Scopul acestor §coale era mai ales sa
creeze alegatori not pentru colegiul al doilea, in care nu se puteau inscrie pe

atunci, conform Constitutiei, decat absolventii cursului primar"4.
Practic, inceputurile §colilor de adulti, a "Universitatii populare" la

Galati, erau mai vechi. Ele se impleteau cu activitatea cercului socialist
galatean. $edintele publice ale cercului se tineau fie in aka -numita "Sala
Masonica", fie in subsolul teatrului "Temistocle" de pe Strada Domneasca.
Aici veneau muncitorii din port §i din fabrici, plugarii din imprejurimi, care,
sub indrumarea unor intelectuali: C. Z. Buzdugan, Deodat Taranu, Mihai
Pastia, Kessler-Galateanu dintre localnici, Traian Demetrescu, C. Graur §i

altii, straini de ora§, cautau sa se instruiasca. Cum multi erau ne§tiutori de carte,
primeau i primele lectii de .alfabetizare. $edintele de acest gen erau mult mai
numeroase §i ele se tineau mereu in alts parte.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 113

XIV. CAPITAN LA DIVIZIA DE DUNARE

Prin Inaltul Decret nr. 1643 din 6 mai 1906, Eugeniu Botez este ridicat
la rangul de capitan la Divizia de Dunare.1 Brevetul (in original, nr. 207 din 15
mai 1906) este semnat de ministrul de Razboi §i de Cate "directore lt.-coman-
dor Demetriade". Tot in acest an, la 28 noiembrie, tatal sau, colonelul Panait
Botez, este avansat la gradul de general de brigada, in retragere. Celalalt mili-
tar al familiei, Mircea Botez (fratele scriitorului) era capitan de artilerie din
1902 (in 1911 va fi avansat maior, iar in timpul razboiului ajunge la gradul de
general).

La Divizia de Dunare, capitanul Botez Eugeniu este numit, la inceputul
companiei de instructii din 1906, comandant al unui grup "pentru baraj" (exer-
citii pentru lansari de torpile), apoi comandantul bastimentului "Romania"
(remorcherul de transport, prima nava de servitudine, spre deosebire de vasul
comercial "Romania"). In 20 septembrie 1906, tatal sau ii scria din Iasi pe
adresa: "D-lui capitan Bottez Eugen, Marina, pe vaporul, «Romania» Galati"2,
comunicandu-i ca s-a Intors de la Bucurqti, unde, timp de 15 zile, a vizitat
Expozitia, mai in fiecare zi. In 19 octombrie se afla Inca pe aceasta nava la
Galatia. De ambele insarcinari se "achita bine", dand dovada de "grija pentru
soldat" §i pentru materialele incredintate.4

Anul 1906 este un an de aniversari. Cu prilejul implinirii a 50 de ani de

la constituire, Comisia Europeans a Dunarii bate o medalie: "Comission

Europeene du Danube 1856-1906" (avers) §i textul Articolului 16 din Tratatul
de la Paris, incheiat la 30 martie 1856 (revers). Cum Eugeniu Botez ca si
marea majoritate a ofiterilor din marina de pe atunci nu prea agrea aceasta
institutie cu prerogative "de stat in stat", nu participa bucuros la festivitatile
prilejuite de acest eveniment.

Totodata se Implineau (in luna mai) 40 de ani de domnie a regelui
Carol, prilej de grandioase parazi militare la care participa toti ofiterii din ma-
rina. In cadrul acestor sarbatoriri, ofiterii marinei militare romane daruiesc
regelui Carol macheta unui far. Ideea a purces de la Comitetul consultativ al
marinei Intrunit in §edinta la 5 decembrie 1905. Macheta farului veritabil
obiect de arta pastrat la Muzeul Militar Central reprezinta alegoric succesele

114 CONSTANTIN MOHANU

marinei romane§ti de la obtinerea deplinei independente in Razboiul din 1877-
1878. La baza, in partea din fats, farul prezinta o scene alegorica: Marea pri-

mind Dunarea in bratele ei. Urmeaza apoi trei basoreliefuri reprezentand
momente din Razboiul de independents, printre care "Bombardarea monitoru-
lui otoman «Podgorita»". Deasupra portii farului, un basorelief mare reprezin-
ta alegoric depunerea juramantului militar de catre ofiteri Si marinari. La ori-
zont se zarqte soarele rasarind, deasupra unei nave simbolizand deschiderea
sperantelor pentru marina romaneasca. In dreapta: inaugurarea podului de la
Cernavoda; in stanga: coperta Revistei marinei romfine, iar in spate: demon-
stratia navala din 1885, aratand rolul marinei romane in mentinerea libertatii
navigatiei pe Dunare. Deasupra coloanei, cele 4 embleme de atunci ale
provinciilor tarii (Muntenia, Moldova, Oltenia §i Dobrogea) sustin o platforms
pe care se afla lanterna farului. Cupola farului se terming printr-o sageata.

Farul este inmanat suveranului de cater inspectorul marinei militare,
pre§edintele Comitetului marinei, contraamiralui Koslinski Emanuel, care
roste§te o cuvantare, compusa - ca urmare a sarcinilor de serviciu primite de
catre capitanul Botez Eugeniu (Jean Bart)5.

In dosarul ofiterului Botez Eugeniu, in fi §a personala pe anul 1906,
intalnim una dintre cele mai complete caracterizari, facuta cu toata scrupulo-
zitatea militara: tinuta distinsa, sanatate bund, rezistent; inteligent, cu bun simt,
spirit de ordine potrivit; temperament moderat; la aptitudini ii "educatiune mi-
litara": conceptiune clara, hotarare fermi, initiativa f. multi, energie, singe
rece, disciplinat, mult tact Si spirit militar, mult spirit de corp, camaraderie
multi, devotat, patriotism mult; iar la facultati morale: multi autoritate §i pres-
tigiu, serios, sincer si leal, drept, integru moral, conduits exemplard6.

Pentru activitatea depusa in marina, precum §i pentru realizarile sale in
literature, i se confers capitanului Botez Eugeniu "Medalia jubiliard".7

Tot in acest an, prin "ucazul" nr. 139 din 20 decembrie 1906, regele
Serbiei Petar I (Petru I) ii acorda capitanului Botez Eugeniu ordinul "Sf. Sava",
in grad de comandor. Acest inalt ordin sarbesc se acorda atat autorului lucrarii
Razboiul pe Dunare, cat §i ofiterului roman de marina care in toate ocaziile,
dar mai ales cat indeplinise functia de capitan at portului Calarai (1904-1906),
intretinuse relatii exemplare cu ofiterii de marina sarbi §i cu comandantii
vaselor comerciale sarbe§ti care circulau pe Dunare. Capitanul Botez Eugeniu
era un nume cunoscut in tara prietend. In vara anului 1906, find in vizita la
Belgrad se pare pe vaporul "Romania" este primit de regele Serbiei, find
retinut la masa. La reintoarcere, tatal sau ii scria in acest sens: "Te felicit de
norocul ca ai luat masa 0i ai conversat cu regele Serbiei"8. La 6 aprilie anul
urmator, 1907, Duiliu Zamfirescu ii comunica oficial din partea Ministerului
Afacerilor Externe ca pentru a purta ordine straine trebuie sa cear6. "aprobarea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 1 15

regale ". Aprobarea se da la 5 iulie 1907, iar la 3 septembrie 1907 acela§i Duiliu
Zamfirescu ii emitea capitanului Botez Eugeniu atat ordinul cat i cele doua
brevete (sarb §i roman) prin care se autoriza purtarea ordinului "Sf. Sava" in
grad de comandor.9

Ramanand in serviciu activ la aceea§i Divizie de Dunare w, cu
Comandamentul la Galati, it gasim, in februarie 1907, comandant al

Deta§amentului vaselor din docuri, apoi i se incredinteaza comanda canonierei
"Bistrita" (deplasament 100 tone, viteza 12 mile pe ore, intrata in dotarea
marinei noastre militare Inca din anul 1888). In noua munca plind de raspun-

dere pentru nava §i echipajul ei, mai ales in exercitiile §i manevrele de

instructie, da dovada de energie, initiative, curajul raspunderii, ca ofiter coman-

dant al unei nave militare indeplinind foarte bine "din toate punctele de
vedere", misiunile tematice incredintate, ceea ce face pe contraamiralul

Koslinski sä elogieze, la Incheierea manevrelor militare din toamna, pe coman-
dantul camonierei "Bistrita": "Ofiterul merits toata lauda pentru buna conduits,
energia §i zelul ce a pus in serviciu. S-a achitat foarte bine de indatoririle sale
de comandant de bastiment."11

In iulie 1907, it gasim pentru un timp pe canoniera "Oltul" la Galati.12
Apoi laServiciul transporturilor fluviale.

In acest an i se confers Medalia de argint a Expozitiei Nationale "pen-
tru scrieri militare."13

Munca pe o nava militare nu era lipsita de "servituti". Insotirea altor
nave, asigurarea trecerii Dunarii a unor "inalte personalitati" etc. Printre ma-
nuscrisele scriitorului se pasteaza o telegrama primita de la comandantul
Marinei Militare pe 7 iunie 1907 orele 15: "Alteta Sa Regala principele
mo§tenitor va sosi la Macin cu automobilul sambata Intre 4 §i 6 ore seara. Rog
luati dispozitiunni pentru a putea trece imediat Braila impreund cu automo-
bilul."14 "Alteta Sa" este trecuta de canoniera "Bistrita", comandata de capi-
tanul Botez Eugeniu, iar automobilul de catre "§alupa" «Opanez» cu ceamul
cel bun".

In zbuciumatul an 1907, doi dintre baietii generalului in rezerva Panait
Botez erau capitani: Eugeniu in marina, comandant al canonierei "Bistrita", iar
Mircea la un regiment de artilerie in Tecuci. Dupd izbucnirea rascoalelor,
batranul general in rezerva 4i viziteaza feciorii, pentru a se convinge personal
de starea de spirit din armata, indemnanduli fiii la calm §i intelegere aka cum
procedase el insu§i in cazul rascoalei grAnicerilor din Braila, din mai 1866,
cand regimentul in care se afla Panait Botez n-a tras un glont in soldatii care se
rasculasera la vestea aducerii in tara a unui print strain, dupe ce fusese detronat
Alexandru Joan Cuza. Anul 1907 cunoa§te episoade sangeroase §i in Galati. La
11 martie circa 200 de locuitori din cartierele margina§e ale ora§ului impreund

116 CONSTANTIN MOHANU

cu taranii din imprejurimi s-au indreptat spre prefecture pentru a cere usurarea
invoielilor agricole $i dreptul de a lucra in port cu carutele. Au fost intampinati
cu gloante, 14 dintre ei find impuscati mortal, iar alti 7 raniti gray. Printre cei
ucisi se afla muncitorul portuar Gh. Anghel ti muncitorul caraus Spiru Petrea,
zis Placintaru. Acestea s-au petrecut chiar in duminica in care, in sala teatrului
"Papadopol", Barbu Delavrancea iii Linea conferinta despre Literatura popu-
lark in cadrul "Cercului de studii sociale", infiintat cu un an inainte din initia-
tiva lui I. C. Atanasiu si a prietenilor lui. Dar sa lasam pe un profesor galatean
sa evoce acest eveniment: "Cercul acesta nou organizase cateva conferinte cari
se tineau in sala teatrului «Papadopol». Dintre aceste conferinte relevam pe
aceea a lui Ion. C. Atanasiu, a lui G. Aramescu cu proiectiuni 5i pe aceea a lui

Barbu Delavrancea despre Literatura populara, tinuta chiar in ziva de

duminica 11 martie 1907, cand s-au intamplat in fata prefecturii de judet acele
evenimente sangeroase, destul de cunoscute si despre cari ne aducem aminte cu
profunda strangere de inima."15

Anul 1907 ca si 1906 este in aparenta un an de inactivitate literara
pentru Jean Bart. Nu numai ca nu mai tipareste nimic de la aparitia schitei
Prima data (Curentul nou, 20 ianuarie 1906), dar nici o scriere nu este datata
"1907". Insa numai in aparenta. Mai mult ca sigur, in acest rastimp, mai ales

sub puternica impresie ce i-o va lasa rascoalele din 1907, isi elaboreaza
Datoriile uitate care vad lumina tiparului in primele doua numere ale Vietii
romfine0i (ianuarie, februarie) din 1908. Este prima scriere tiparita de Jean
Bart in Viata romanesea, cu toate ca a intretinut relatii de amicitie cu cercul
Vietii romfine0i Inca de la aparitia revistei. Asa cum marturiseste autorul

insu5i, prin acest titlu urmarea un "roman social complet". De altfel, in ambele
numere ale revistei scrierea poarta mentiunea "fragment". N-a mai revenit insa
asupra-i, nuvela ramanand in esenta asa cum a vazut lumina tiparului in revista.
La retiparirea in volum, autorul inlatura mentiunea "fragment" de la prima
aparitie si o dateaza in final "Bucuresti, 10 februarie 1909".

Spre deosebire de alte reviste literare, Viata romaneasca iii platea
colaboratorii, dar se pare ca remuneratia atribuita condeierilor era destul de
mica. Citam in acest sens un fragment dintr-o scrisoare cu referiri la Datorii

uitate, trimisa lui H. Sanielevici de catre Eugeniu Botez, aflat in jend financia-
rd (nu fusese Inca numit definitiv in postul de comisar maritim la Sulina ca
"provizoriu" avea un salariu mai mic): "Nu stiu cum se face, dar eu sunt cel
mai nenorocos dintre colaboratorii revistei, on redactia ma crede cel mai bogat
dintre colaboratori. Pe cand unii iau inainte, mie nu-mi plateste nici dupd o
lung. Cand am trim- is Datorii uitate, pentru prima bucata nu mi-a platit nimic,
deli erau vreo cateva coale. A doua bucata mi-a dat 100 lei (probabil contend
si pe intaia). A treia bucata [Acasa 8i in rfizboi] 50 lei. Te vei fi mirand de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 117

atata negustorie dar...nevoia".I6
Cuprinsul numerelor din Viata romfineasca in care apar cele cloud

fragmente din Datorii uitate reflects ambianta literara a epocii. Astfel, in
numarul pe ianuarie intalnim: un fragment din Duduia Margareta de Mihail
Sadoveanu; Fior (versuri) de Octavian Goga; Dreptate de Al. Vlahuta; Nucul
de G. Co§buc, precum §i sfar§itul actului III din Tannhauser in traducerea lui
St. 0. losif. Din numarul pe februarie desprindem: St. 0. Iosif Pesimistul;
D. Anghel Alesul; si in ambele numere fragmente din Caleidoscopul lui
A. Mirea. In numarul pe februarie al Vietii romfinesti, G. Ibraileanu, intr-o
recenzie la Insemnarile lui Neculai Manea de M. Sadoveanu, saluta aparitia
nuvelei Datorii uitate, situand pe autorul ei, imediat dupa Bratescu-Voine§ti §i
Sadoveanu, prin felul in care §tie "sa vada adanc in viata §i sa redea cu un pu-

ternic realism".
Dar acelea§i numere ale Vietii romfinesti ne ofera §i "climatul" de idei

social-politice in care §i-a facut aparitia nuvela Datorii uitate. C. Stere publica
in numarul pe ianuarie 1908 capitolul V din studiul Social-democratism sau

poporanism, intitulat "Situatia politica $i problema democratismului in
Romania" 1i o "Cronica interns" semnata C. S. (acela§i C. Stere): Mizeria
taranimii si repartizarea proprietatii, iar in februarie intalnim Revolutia ce
trebuie s-o facem de I. Teodorescu §i o Cronica interns (Reformele), sem-

nata de C. Stere.
Semnificativa pentru ideile poporaniste ni se pare ins4i reclama facuta,

in numarul pe ianuarie, cartii lui Radu Rosetti: Pentru ce s-au rasculat

taranii? Din care desprindem: "Latifundiul este du§manul. Distribuirea pro-
prietatii pricina de capetenie a raului trcbuic modificata", dar "Proprietatea
mare nu trebuie desfiintata"17. Iar C. Stere voind pared sa releve una din laturile
nuvelei Datorii uitate cea poporanista afirma in studiul sau: "Vadit, in spri-
jinul taranimii, in elementele ei mai con§tiente §i mai viguroase, trebuie sa vina
alte elemente sociale: clasele mijlocii fruntasii satelor, «mica burghezie»"
oraFneasca §i, mai ales, intelectualii, cari in tara noastra, cu o viata industri-
ala §i comerciala saraca, formeaza un element atat de insemnat al clasei noas-

tre mij locii 18.

Trecut de 30 de ani, Eugeniu Botez intentioneaza sa-§i intemeieze o
familie. Astfel, intr-o scrisoare catre Ibraileanu, H. Sanielevici, in§tiintandu-1
ca Jean Bart este plecat intr-o calatorie in tarile nordice, adauga: "Peste cloud
luni se intoarce; se insoard (cu o d-rd Demetrescu, students in filosofie, stofa
foarte subtire) si se stabilqte in Galati"I9. Nereu§ind sa se stabileasca in Galati,
i§i amana casatoria pentru vara lui 1907. Casatoria se realizeaza insa numai la
inceputul anului 1908, cand inainteaza forurilor ierarhice militare actele in
vederea casatoriei, insotite de "actul dotal al sotiei" a§a cum se cerea pentru

118 CONSTANTIN MOHANU

aprobarea casatoriei tuturor ofiterilor. In vederea casatoriei, Comandamentul
Marinei, prin ordinul nr. 8565, ii aproba un "concediu de voie" de 45 de zile,
incepand cu 9 ianuarie 1908.20 La 12 februarie 1908 se face cunoscut primariei

oraului BucureVi ca s-a aprobat casatoria capitanului de marina Botez

Eugeniu, "in conformitate cu Ordinul Ministerului de Razboi nr. 14417 confi-
dencial, comunicat cu al Comandamentului Marinei Militare nr. 429". Astfel,
la 14 februarie 1908, la Bucure*ti, are loc casatoria Intre capitanul de marina
Eugeniu P. Botez de 34 de ani §i "d-ra Maria Apostol Dumitrescu, de ani 24,
de profesie students [Litere §i Filisofie], nascuta in comuna Salatrucu-Arge,
domiciliata in Bucurevi, strada Zefirului nr. 30, fiica a d. Apostol Dumitrescu,
de profesie inginer silvic... §i a doamnei Zahara A. Dumitescu fara profesie"21.
Parintii dau de zeste fetei casele din strada Zefirului nr. 30, in valoare de 32000
lei §i "mobilier, trusou i obiecte de casa, evaluate in total la suma de lei

5000"22.

Students la Litere i Filosofie, se pare in ultimul an, Maria Dumitrescu
"Marioara", cum ii spune scriitorul cuno§tea excelent limba franceza, find
autoare a unor traduceri ramase in manuscris, printe care Educatia prin sine
insusi de Paul Dubois.

In 1908 it gasim din nou pe capitanul Eugeniu Botez la Divizia de
Dunare, la bordul monitorului "Kogalniceanu"23 (deplasament 680 tone, 13,5
mile viteza pe oil), monitor fluvial modern, intrat in dotarea marinei militare
romane cu un an Inainte. Aici indepline§te functia de ofiter comandant secund
i de ref al echipajului, capitanul bastimentului find locotenent-comandorul
C. R. Negulescu. Pe acela§i vas mai erau imbarcati capitanul Negulescu Aurel
i sublocotenentii Dinescu G. *i Istrate Constantin, iar ca ofiter mecanic

Gheorghe D.24 In anul urmator Il gasim repartizat pe acela§i bastiment.25

Se achita bine de noile indatoriri, insa in foaia personala se

mentioneaza, in octombrie 1908: "natura nervoasa, bolnavicioasa".26
Aceea§i lipsa de sirnt gospodaresc manifestata §i cu alte prilejuri,

cand, prin rotatie, ii revenea sarcina aprovizionarii navei pe care era Imbarcat
ii atrage o "mustrare" din partea comandantului Diviziei de Dunare pentru ca

"n-a ingrijit sä se aduca provizia la timp, intarziind astfel plecarea Diviziei

navale"27.

Dupa serviciul executat la bordul monitorului "Kogalniceanu", pleaca
in strainatate pentru a-§i trata o "neurastenie", aka cum consemneaza in fi §a
personala a ofiterului contraamiralul Koslinski Emanuel28. Locul ales pentru
tratament i odihna este statiunea Adelbaden din Elvetia de sud-vest, destul de
aproape de lacul Leman. Aici se afla, impreuna cu sotia, la Inceputul lunii
noiembrie 1908.

Fie greutatile vietii de ofiter de marina Intre altele nu era ferit de rail

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 119

de mare , fie noul regim al vietii de familie in care a trebuit sa intre totu§i la
varsta de 34 de ani, fie pentru ca nu renuntase la multe din proiectele sale
literare, it determine sa is hotararea, Inca de la finele anului 1908, de a se sta-
bili intr-un post mai stabil, legat insa tot de marina, dar nu de cea militara.

Deocamdata in lunile ianuarie, februarie §i martie 1909, i se incre-
dinteaza de catre Ministerul de Razboi o misiune specials, aceea de "a vizita
instalatiile marinelor olandeze, daneze i suedeze"29. Rapoartele asupra misi-
unii Intreprinse arata zelul depus in documentarea facuta i spiritul lucid i
intreprinzator ce caracterizeaza propunerile inaintate.

La reintoarcerea din raffle nordice este numit provizoriu comisar ma-
ritim la Sulina.

XV. COMISAR MARITIM LA SULINA
CALATORIE IN AMERICA DE NORD

Coborand, ca §i apele Dundrii, din port in port, Eugeniu Botez se sta-
bilgte, in cele din urma, in acea pitoreasca Su lina de la inceputul secolului XX,
punctul cel mai de est al tarii. La 22 aprilie 1909, it inlocuigte, in functia de
comisar maritim, pe lt.-comandorului C. Foga, rechemat in cadrele active ale
armatei'. La 22 aprilie 1909, de la Comisariatul maritim Sulina, Eugeniu Botez
igtiinteaza Inspectoratul General al Porturilor i Navigatiei: "Am onoare a va
raporta ca azi m-am prezentat la serviciu, luand in primire functia de comisar
maritim". Ramane insa in cadrele marinei militare, cu detaprea de la 1 aprilie
1909 la Inspectoratul Porturilor2.

Fiind numit provizoriu, avea un salariu doar de 300 lei. Un capitan de
port, ramas in cadrele marinei militare, cu gradul de capitan, avea salariul de
400 lei, iar lt.- comandorul capitan de port 550 lei. Inspectorul general al
Navigatiei §i Porturilor era retribuit cu 900 lei plus 100 lei diurna. Capitanii de
port civili clasa I aveau 400 lei, iar cei de clasa II 265 lei, la care se adauga
90 lei indemnizatia.3 Provizoratul se prelunge§te insa mai multi ani. Intr-o
scrisoare care Ibraileanu, din 13 septembrie 1909, 4i exprima convingerea ca
va fi numit definitivcomisar maritim, la Sulina, functie in care ar putea aduce
reale foloase tarii: "In slujba in care sunt, am mijlocul de a poseda temeinice
cungtinte in chestia lucratorilor din porturi, a comertului pe apa §i a Intregului

120 CONSTANTIN MOHANU

mecanism comercial al cerealelor de export: ramuri foarte straine romanilor
politicieni". Era incredintat ca noua functie ii va crea-§i un oarecare ragaz pen-
tru scris: "Daca nu raman definitiv, la aprilie [anul viitor] trebuie sa ma intorc
inapoi la o§tire, sa ma pun cu burta pe carte cazona [pentru examenul de It.-
comandor] §i sa zic adio literaturii, caci, lucru hotarat, nu pot face deodata doua
trebi bune"4.

Sulina, ca punct de navigatie, avea un statut aparte. Dupa Razboiul
Crimeei (1856), prin crearea Comisiei Europene a Dunarii, ia fiinta aici, in anul
1857, o capitanie de port. La 29 aprilie 1870, la propunerea Comisiei
Europene a Dunarii, Imperiul otoman accepts sa atribuie Sulinei statutul de
porto-franco, regim recunoscut §i de Romania dupa Congresul de la Berlin din
1878. Statutul de port liber pentru Sulina a continuat pans in preajma celui de
al doilea razboi mondial.

Pans in 1878, cand gurile Dunarii, impreuna cu Dobrogea, s-au aflat
sub suzeranitate otomana, capitanul portului Sulina era de nationalitate turca §i
reprezenta autoritatea teritoriala. Din 1878, prin realipirea Dobrogei §i a gurilor
Dunarii la Romania, capitanul de port inceteaza de a mai fi reprezentantul
autoritatii teritoriale, find numit de Comisia Europeana a Dunarii, in persoana
unuia din functionarii ei. Dacd pang la 1878, toti capitanii de port la Sulina au
fost otomani, din 1878 pans in 1916 sunt toti de nationalitate austriaca:
D. Pavlovich (1879-1896); C. Sukor (1896-1903); F. Wilfan (1903-1916) §i din
nou in 1918.

Postul de comisar maritim al statului roman la Sulina fiinta din 2 iulie
1882. Comisarul maritim se constituise pentru a reprezenta interesele statului
roman, capitanul de port numit de C.E.D. reprezentand interesele acestci
comisii, ale navigatiei in general, §i indeosebi ale navigatiei in rada portului,
deci asupra "zonei de apa" a portului liber. Atributiile comisarului maritim
roman se extindeau indeosebi asupra zonei "de uscat" a portului, insa §i asupra
vaselor straine, in ceea ce prive§te controlul echipajelor vaselor sosite de pe
mare §i contraventiile §i delictele corectionale politiene§ti. De drept, comisarul
maritim din portal Sulina trebuia sa indeplineasca atributiile unui capitan de
port al statului roman, alaturi de capitanul portului liber Sulina care reprezenta
Comisia Europeana a Dunarii §i era numit de aceasta. In acest sens actioneaza
Eugeniu Botez Inca de cand i§i ia postul in primire, eliberand acte §i adeverinte
ce intrau in atributiile capitanului de port. De aici primul conflict de atributii
intre cele doua autoritati ale Sulinei ca porto-franco, ceea ce face ca unele insti-
tutii sa ceara clarificari de la Inspectoratul General al Navigatiunei §i Porturilor:
"Am onoare a va ruga sa binevoiti a-mi elibera un certificat din care sa se con-
state ca, in urma situatiunei create de cate Comisiunea Europeana a Dunarii,
capitanul de port al Romaniei la Sulina poarta titlul de comisar maritim, dar are

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA $1 OPERA 121

§i exercita toate atributiunile decernate prin lege cdpitanului de port", solicita
Societatea Genera la de Asigurdri la 14/27 mai 19095. Situatia creatd, ajungand
la nivelul Ministerului Afacerilor Straine i la Directiunea Genera la a Porturilor

i Cailor de comunicatiune pe apd care apartinea pe atunci de Ministerul
Lucrarilor Pub lice, se dd raspuns in acest sens: "... Luand cuno§tinta de
Regulamentul Comisiunei Europene, precum §i avizul Ministerului Afacerilor
Straine asupra atributiunilor Si competintei cdpitanului de port din Sulina al
zisei Comisiuni §i acela al Comisariatului nostru maritim de acolo, acesta din
urma nu are cadere a instrumenta pe apd §i a elibera certificate in calitate de
capitan de port §i deci rau a facut comisarul maritim cand a eliberat aseme-

nea certificate".6 Rdspunsul este semnat de directorul general Anghel Saligny.
Printr-o altd adresd, emisd de Directia susamintitd, se trimite §i o copie

dupd hotardrea Inaltei Curti de casatie §i justitie sect. II, nr. 51, din 28 ianuarie
1904, relativ la atributiunile §i drepturile comisarului maritim din Sulina.
Potrivit acesteia, "Comisariatul maritim din Sulina indepline§te toate atributi-
unile privitoare la navigatiune Si politia generald prevazute in Regulamentul
porturilor cari nu au fost anume rezervate cdpitanului de port C.E.D. prin
Regulamentul de politie §i navigatiune al acestei Comisiuni 'pe Dundrea de Jos.

Atributiunile capitanului de port al C.E.D. find prevazute de art. 4 din

Regulamentul C. E, comisarul maritim are caderea a elibera certificate i a face
constatari juridice in limitele drepturilor acordate prin Regulamentul de politie
al porturilor §i legea Organizarea marinei militare."7

Regulamentele erau de a§a naturd formulate, incat atat capitanul de port

numit de C.F.D., cat §i comisarul maritim numit de statul roman 4i puteau largi
sfera de atributii ad libitum. De aici o serie de conflicte de atributii intre cei
doi, care nu vor fi curmate decat in 1919, cand, prin Tratatul de la Trianon, se
hotard§te ca functia de cdpitan al portului C.F.D. §i de comisar maritim la
Sulina sd fie indeplinite de catre una §i aceea§i persoand, ca reprezentant al sta-
tului roman. Situatia aceasta va ddinui pang in 1939 cand, desfiintandu-se
Comisia Europeand a Dundrii, comisariatul maritim se transforms in capitanie

de port preludnd toate atributiile fostei cdpitanii C.E.D.8
Cu un bogat trecut istoric (pe aici trecuserd scitii, fenicienii, grecii,

romanii, popoarele migratoare apoi bizantinii §i genovezii), Sulina era atestata

documentar Inca de la anul 950, sub numele de "Solina", in lucrarea lui
Constantin Porphirogenetul, De administrando Imperio. Cu toate acestea,
localitatea ramasese doar un marunt port, dacd nu un simplu punct pescaresc.
Aluviunile aduse an de an prin bratul Sulina in medie 7 milioane de tone
anual facuserd ca, la "bard", la intrarea in port, ca §i pe intregul canal,

adancimea sd fie, in 1860, doar de 2,40 m, ceea ce Ikea imposibild intrarea pe
Dundre a vaselor de tonaj mai mare. Turcia nefiind interesata in amenaj area

122 CONSTANTIN MOHANU

canalului fluvial pentru vase de tonaj mare, se instituie, dupd Rdzboiul Crimeei,
Comisia Europeand a Dundrii. Acum incep din initiativa C.F.D., sub condu-
cerea inginerului englez Charles Hartley lucrdrile de construire a radei por-
tului, a canalului navigabil Sulina, precum §i lucrdri de intretinere prin dragare
continua a bratului Sulina. Dupd 1857 i mai ales intre 1868-1902 sunt execu-
tate toate lucrdrile de rectificare §i adancire a bratului Sulina, facdndu-1 apt na-
vigatiei de orice tonaj, Prin rectificare, bratul Sulina a fost scurtat de la 83,8 km
la 62,6 km. Transformarea bratului in canal navigabil, veritabild "wsea pe
apd", avea sa facd din Sulina cel mai important port al tarii din acel timp. In
1903, este legatd printr-o linie telefonicd cu Tulcea §i Galati. Tot in acest an se
introduce iluminatul cu petrol, iar din 1910 Sulina este iluminata electric.

Importanta deosebita a portului Sulina pentru traficul de marfuri rezultd
§i din bilanturile statistice efectuate in 1930. Astfel, intre 1847-1930 au iqit
prin portul Sulina 79.456 vase cu vele, cu un tonaj de 13.513.700, i 53.905
vase cu propulsie inclusiv pacheboturile cu un tonaj de 71.663.604, deci in
total 133.361 vase cu un tonaj general de 85.177.304.

Numai in portul Sulina au incarcat, intre 1861-1930, 16.680 vase, cu un
tonaj general de 20.478.482. Iar referitor la marfurile exportate, se arata ca intre
1868-1930 au iqit prin portul Sulina: 99.503.349 tone cereale; 11.814.417 tone
material lemnos i 2.692.861 tone marfuri diverse total 114.012.687 tone
marfuri9.

Avarierea portului, bombardamentele din august 1944 i distrugerea
partiald a instalatiilor portuare fac ca dupd rdzboi sa se refacd cu greu Sulina
de altddatd. De-abia in 1978, prin Decretul nr. 294 al Consiliului de Stat din
5 august 1978, Sulina 4i va recdpata statutul de "port liber". Urmare acestui
decret, activitatea de constructie modernd a portului §i ora§ului capdtd o oare-
care amploare.

Situata la varsarea Dundrii in mare, cu o radd destul de intinsd, portul
Sulina nu era ferit iarna de blocare, prin inghetul apei. Intr-o statistics efectu-
ata in 1948 reiese ca in 112 ani incepand din 1836 portul Sulina a fost blo-
cat de gheturi in 91 de ierni, blocare care a variat intre 4 §i 101 zile din an,
gheata avand in medie o grosime de 30 cm.

Capriciile Marii Negre una dintre marile cu cele mai intense furtuni
au facut ca in perioada 1855-1930 in portul Sulina sa naufragieze 9 vase de
mare, iar in raza portului 102 vase10.

Punctul cel mai estic al tarii (29041'24"), awzata pe ambele maluri ale
canalului mijlociu al Dundrii, la varsarea in mare, Sulina oferea pe atunci unul
din pitorqtile colturi de tars mai putin cunoscute. Fiind legatd de restul tarii
numai pe calea navigabild a Dundrii §i a canalelor care strabat Delta, Sulina a
ramas multd vreme un punct izolat de tars, cu toate ca posedd o largd plaj a ma-

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 123

ritima. Drum practicabil §i stabil pe uscat, de-a lungul Dunarii, nu exists in
Delta. 0 §osea modernizata se afia astazi in faza de proiect. Aceasta situatie e
determinate de situatia specified a Deltei Dunarii: oglinzile de apa ocupd circa
77% din suprafata totals a Deltei: 20% reprezinta japsele Si grindurile fluviale,
inundabile la viituri, ca numai 3 % sa fie uscatul propriu-zis neinundabil. Si
atunci ca 5i acum, Sulina constituia centrul de atractie al Deltei aceasta imen-
sa rezervatie naturals find una dintre cele mai mari delte ale lumii, cu o vege-
tatie §i fauna* ce ii confers o originalitate unica.

Sulina de la finele secolului trecut §i inceputul secolului nostru era prin-

cipalul port al tarii. De-abia mai tarziu avea sa cedeze intaietatea portului
Constanta. "Haina de gala" a orawlui-port o afi§a strada principals care
mergea paralel cu cheiul Dunarii. Strada "intai" sau Principals, cum i se
spunea, era 5i artera comerciala: aici erau ingramadite, intr-un pitoresc cva-
sioriental dughenele, pravaliile §i restaurantele, baruri, cafenele Si carciumi,
localurile de noapte, apoi birourile agentiilor de vapoare. Tot acest mozaic de
cladiri era dominat de Palatul Comisiei Europene a Dunarii o impunatoare
cladire construita la slar§itul secolului XIX (astazi Palatul Administratiei
Fluviale a Dunarii de Jos).

Digul ce inainta adanc in mare, cele cloud faruri, dintre care unul la
capatul digului patruns departe in apa myrii, frumosul chei al portului de tran-
zit, incadrat de spatii verzi, parcul "aristocratic", rezervat numai amploiatilor
Comisiunii in care rareori ratacea vreun roman, completau aspectul Sulinei
acelui inceput de veac XX.

Comisariatul maritim a functionat intotdeauna pe chei, pe strada prin-
cipala, str. Carol, paralela cu Dunarea. Din 1908 pana in martie 1910, la nr. 23,
in casele inchiriate de la o proprietary Evridichi E. Barbatis11. Iar din iulie
1910, la nr. 16, colt cu str. M. Kogalniceanu §i str. Cazarmei, parterul Si sub-
solul, cu ate doua birouri mari fiecare, inchiriate in casele unui grec John
Caruana. In acelai imobil erau adapostite, pe o latura, birourile casei comerci-
ale "Wender et Co". Chiria anuala, pentru tot ce avea Comisariatul in imobilul

prevazut cu instalatie de lumina electrica 5i de apa, se ridica la 1300 lei,

platibila cu anticipatie in rate la fiecare 6 luni, aka cum reiese din contrac-
tul de inchiriere, incheiat pe o durata de 3 ani, la 23 aprilie 191012. Intr-o adresa
de la 1 noiembrie 1912, Eugeniu Botez comunica Inspectoratului Porturilor:
"Am onoare a inainta o chitanta, in triplu exemplar, pentru suma de 650 lei
reprezentand plata chiriei localului ocupat de oficiul Comisariatului maritim de
la 26 octombrie 1912 pana la 23 aprilie 1913, insotite Si de catre o copie de pe
contractul de inchiriere, rugandu-va sa dispuneti reordonantarea sumei".

Numit comisar maritim la Sulina, scriitorul Jean Bart incearca sa

gaseasca acte §i dovezi despre Dimitrie Bolintineanu care, in timpul lui Cuza,

124 CONSTANTIN MOHANU

locuise la Sulina, ca membru in Comisia Europeans a Dunarii. Sulina pasta si
amintirea lui Alexandru Macedonski, numit administrator al plasii Sulina in
1879, scriitorul caruia aici i-au fost inspirate Lewki si Thalassa.

In functia de comisar maritim la Sulina ii precedase lui Eugeniu Botez:
lt.-colonel Draghicescu, precum si viitorii comandori: N. Barbieri, Zaharia
Ionescu, Mihut, Cerna. In 1909, cand preia functia de comisar maritim la
Sulina, inspector general al Inspectoratului General al Porturilor si Navigatiei,
cu sediul la Galati, era N. Barbieri, ajutat de dragoman cl. I M. C. Petrescu, iar
capitani in porturile cele mai apropiate sau cu cele care va avea adesea pro-

bleme de rezolvat erau: lt.-comandor Lupescu Dumitru la Constanta,

It.-comandor Pantazi Vasile la Galati, lt.- comandor Teodorescu Mihai la Braila
si Alex. Atanasiu la Tulcea. Cu exceptia celor de la Braila si Tulcea, ceilalti
erau nou-numiti (pe 1 aprilie 1909)13.

La Comisariatul maritim din Sulina, Eugeniu Botez avea ca ajutor pe
Ionescu Vasile, dragoman ajutor clasa I. Copist clasa II-a era un Gazetovici
Gheorghe. (In anul urmator, 1910, acesta din urma va fi inlocuit cu Dimancea
Petre, venit de la Oltina, unde girase capitania portului). Avand familia stabi-

lity la Galati (la 26 iunie 1909 se naste si primul flu al scriitorului,

Calin-Adam)14, va cere numeroase permisii, indeosebi sambata si duminica si
chiar permisii de mai lungs durata "in interese familiale" (20 iunie 1908; 2 mai

1909; 8 zile in august; 23-25 decembrie 1909; 10 iulie; 8-20 august;

4 noiembrie; 11 decembrie 1910 etc.) Deplasarile nu erau o problems, in cali-
tate de capitan de port beneficiind de permis gratuit de calatorie. Printre avan-
tajele capitanului de port si ale comisarului maritim se numara si permisul de
libera circulatie pe vapor. De asemenea, se prevedeau 12 calatorii C. F. R. gra-
tuite si 12 certificate cu pret redus pentru sotie, copii si doled pentru tot per-
sonalul din Inspectoratul Porturilor, ca si pentru personalul Serviciului Maritim
Roman, Serviciul Docuri si Navigatie Fluviala Romans.

Numirea deocamdata provizorie in functia de comisar maritim s-a
facut si ca urmare a interventiei lui C. Stere, care aprecia mult pe autorul
Jurnalului de bord §i al Schitelor marine si era ferm incredintat ca noua
functie ii va crea conditiile prielnice pentru definitivarea multor proiecte
literare, asupra carora Eugeniu Botez ii relatase adesea. Dar deocamdata era
numitdoar provizoriu, cu un salariu destul de mic, avand si datorii, dupa casa-
torie. In acest sens, ii scria prietenului sau, H. Sanielevici: "Pare ca ti-am expli-
cat situatia mea Inca nestabila. Pentru moment am numai 300 fr. pe lung si
datorii. In octombrie ma due la Bucuresti iar pe la Stere, sä tree definitiv la
Porturi si atunci voi avea 500 fr. Asa Imi e imposibil sa traiesc, daca nu tree la
Porturi, atunci trebuie sä ma imbarc si sä ma militarizez complet pentru a da
examen de maior [locotenent-comandor]. Si atunci adio Literatural...15 In

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 125

incheierea scrisorii solicita insistent 5tiri din Ia 5i care i-ar prinde foarte bine in
"pustietatea" Sulinei.

In toamna lui 1909, merge la Bucure5ti, la Constantin Stere 5i la Anghel
Saligny, pe atunci director general al Porturilor 5i Cailor de comunicatie pe ape.
Se intervine cu "un cuvant" 5i la V. G. Mortun 5i I. I. C. Bratianu. Dar numirea
definitive se lass Inca a5teptata.

Plecarea chiar temporary la inceput din cadrele active ale armatei
n-a fost aprobata fare dificultati de catre 5efii ierarhici. S-a gasit formula
"deta5are", pand la 1 ianuarie 1912, cand iii va inainta demisia din marina mi-

litary. De 5i detapt, era considerat totu5i in cadrele active ale armatei.
Comisarul maritim era subordonat direct Inspectoratului Porturilor. Dar

aprecierea 5i ca-lificativele pe anul 1909 ii sunt date lui Eugeniu Botez de catre
comandantul Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Eustatiu. Acestea nu
mai sunt insa la nivelul anilor precedenti. Astfel, dupd ce se sublinia meritul
lucrarilor sale literare, cultura generala 5i modul de a fi ("1ini5tit, retras", bun
camarad, conduits buns, spirit de ordine) 5i era apreciat drept "capabil, cu
intelegere de judecata", cu grija pentru soldat 5i materialul incredintat, se stre-
curau rezervele in ceea ce prive5te "aptitudinile 5i educatiunea military ": servi-
ciul de marinar, mai ales pe bastiment, it obose5te; putin rezistent, in ultimul
timp suferind 5i de "neurastenie" (cu sensul de astenie), drept pentru care se
recomanda in final: "Ar fi bine sa ramana in serviciul Porturilor, unde viata
find diferita de a marinarului pe bastimente, poate aduce bune servicii, avand
destul timp pentru scrierile sale atat de apreciate."16 Aceasta iii dorea sincer 5i
Eugeniu Botez.

Poarta maritime a tarii, Sulina era prevazuta cu nave de paza 5i in per-
manents trebuia sa fie in port un vas militar stationar. Astfel, in vara 1912, in

urma plecarii vasului militar stationar in manevre, comisarul maritim al
Sulinei, capitanul Eugeniu Botez, intervine prin telegrama- fulger la coman-
dantul Inspectoratului Porturilor contraamiralul N. Barbieri: "Canoniera

«Alexandru» plecata manevre. In port nu este nici un stationar. Rog interveniti
Comandamentul Marinei pentru a trimite un alt vas militar stationar Sulina."17
Urmare a telegramei comisarului maritim, Inspectoratul General al Porturilor
intervine telegrafic la Ministerul de Razboi.

Sub ordinele 5i la dispozitia comisarului maritim se aflau 5i 5alupele sau
vasele de paza detapte in port. La inceputul lui ianuarie 1912 era detapta la
Sulina 5alupa "Veghiatorul". Pentru personalul acestora comisarul maritim tre-
buia sa face lunar state de plata. Cum solda la acest capat de Cara intarzia une-
ori sa vine, comisarul maritim era adesea obligat sa achite din leafa proprie

solda echipajului 5alupei, solicitand apoi rambursarea la Inspectoratul

Porturilor.18

126 CONSTANTIN MOHANU

Comisarul maritim raspundea de intregul material si inventar al
Comisariatului maritim. Nu lipseau nici formularele, semnaturile de primire,
restituire etc. Astfel, la 13 aprilie 1912, incuviinteaza primirea din partea
"Tipografiei not «Teodor Dimitriade» Galati" a unor "tipizate": "Registru de
miscarea portului", Brosuri cu lista bastimentelor marinei romane, fracte pen-

tru posts.
Un timp insemnat ii rapeau adresele si corespondenta cu Inspectoratul

Porturilor. Intr-o adresa din 23 februarie 1912, solicita schimbarea pavi-
lioanelor degradate. In aceeasi problema intervenea pe 12 iulie 1912: "Am

onoare a inainta, prin vaporul N.F.R., cloud pavilioane nationale degradate din
cauza serviciului, rugandu-va sa binevoiti a da ordin sa mi le inlocuiasca cu

altele noi."1 9

Indemnizatia pentru masa a ofiterilor de marina era destul de modesta
pentru cei care nu aveau alte venituri in afara salariului. In ianuarie 1910 apar
si in presa cateva interventii in acest sens, ceea ce atrage nemultumirea coman-
dantului Marinei Militare, contraamiralul Eustatiu Sebastian, care Inca de la
numirea sa in acest post, in 1909, prin ordinul de zi nr. 1, daduse indicatia sa
nu se discute prin presa chestiuni ce interesau marina militara. Urmare celor
publicate in ziare, comandantul Marinei Militare, printr-o circulars din 15
ianuarie 1910, atragea atentia asupra ordinelor date in aceasta privinta si soli-
cita sefii de corpuri "sa is masuri ca sa afle pe ofiterii. cari se fac vinovati de
asemenea fapte", aratand ca este in interesul tuturor ca sa descopere pe acei
ofiteri neintelegdtori care, apeland la ziare pentru a discuta problemele marinei
militare, "nu pot face decat rau acestei institutiuni."20

Ca importanta, in ierarhia capitaniilor de port, Sulina ocupa locul al
patrulea, dupa Constanta, Galati si Braila, in aceste porturi find numiti, prin
detasare, din cadrele active ale armatei, lt.-comandori cu 550 lei pe hind, iar in
postul de comisar maritim la Sulina find detasat un capitan din marina cu un
salariu de 400 lei pe luna.

Prin noua lege a soldelor in armata, promulgata prin Inaltul Decret
nr. 943 din 15 martie 1910, se acorda gradelor ofiteresti, pe langa solda, si o
indemnizatie lunara "pentru a face fata diferitelor obligatiuni ale pozitiunei
ofiterilor".21 Lt.-comandorii aveau dreptul la 80 lei indemnizatie, iar capitanii
din marina la 60 lei.

Se pare ca si in munca de comisar maritim greutatile nu 1-au parasit pe
Eugeniu Botez, drept pentru care ramane in permanents membru al Casei de
ajutor a ofiterilor. Astfel, la 31 decembrie 1909 si martie 1910, figureaza inscris
la Casa de economie, credit si ajutor a ofiterilor avand depusa suma de 3302

16.22

De la 1 aprilie 1910, capitanii militari aflati in serviciul porturilor

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 127

beneficiaza si ei de dreptul ca, pe langa salariul de 400 lei, sa aiba si 60 lei
diurna.23 Aceasta era remuneratia lunara si a lui Eugeniu Botez, functia de
Comisar maritim la Sulina find asimilata cu aceea de capitan de port.
Diferea doar denumirea, intrucat la Sulina era si un capitan de port numit de
catre Comisia Europeans a Dunarii. Ofiterii detasati din cadrele active ale
marinei militare primeau si indemnizatii de echipare.

Anul 1910 aduce si unele schimbari regulamentare in armata: in ianua-
rie se schimba "memoriile ofiterilor", cele vechi find inlocuite si retranscrise.
Tot in acest an se modified si uniforma militara. Prin ordin de zi nr. 12, din 6
aprilie 1910, emis de Statul Major de la Comandamentul Marinei se regle-
menteaza noua uniforma si in marina. Se modified deocamdata sacourile
ofiteresti de iarna si de yard: "Cel de iarna, din postav negru croit pe talie
lung pang la furca pantalonilor, fara galoane, si incheiat drept in fats cu cinci
nasturi de uniforma; la spate, jos, putin deschis. Buzunarele in numar de doua,
Ears capace si inclinate cam la 30% de la verticals. Gulerul rasfrant si incheiat
cu o singura copca. Cel de vara, de aceeasi forma, dar confectionat din camgar
gris sau de doc Panama alb."24 far in septembrie, acelasi an, Comandamentul
Marinei reglementeaza intreaga uniforma a ofiterilor din marina care devine
obligatorie pang la 1 noiembrie 1910. Se scoate totodata o brosura cu noua uni-
forma a marinei. Modificarile aduse fac din uniforma de ofiter de marina una
dintre cele mai elegante din armata romans. Cravata, de matase neagra, cu nod
sau funds, camasa alba cu guler alb, drept sau rasfrant, mansetele albe si
manusile albe sau gri se impun ca obligatorii. Modificari se aduc sapcii de
postav, sabiei si centironului. Teaca sabiei este impodobita cu frunze de stejar,
acvile si ancore aurite, iar centironul de matasc albastra este strabatut de patru
fire de aur, iar la capat ancora. Cordonul revolverului, binoclul si dragonul
intregesc eleganta si tinuta uniformei ofiteresti din marina.25

Excelenta activitate depusa intr-o munca de mare raspundere, cum era
aceea de comisar maritim, post in care trebuia sa apere interesele tarii, intrand
adesea in conflict cu pretentiile reprezentantilor Comisiei Europene a Dunarii,
it face cunoscut si respectat in marina militara si cea comerciala pe Eugeniu
Botez. Tot acum se confers, la 1 martie 1910, medalia Bene merenti clasa II-a
"d-lui Eugen Botez, capitan de marina la Sulina."26Totodata, ca urmare a rapor-
tului ministrului Cultelor si Instructiunii nr. 7687, aceeasi medalie clasa a II-a
se decerneaza "d-lui Dabija G.A., capitan, pentru scrieri militare", iar clasa I lui
Teodor D.A., secretar general la acel minister, "profesor secundar, pentru
merite didactice".

Intr-un port, cu un talk atat de intens cum era Sulina in acel timp,

aveau loc inevitabil si accidente de navigatie, pe canalul Sulina sau in rada por-
tului, coliziuni sau incendii pe vasele ancorate in rada portului. In asemenea

128 CONSTANTIN MOHANU

cazuri intervenea atat Comisariatul maritim, cat si capitanul de port reprezen-

tant al C.E.D. pentru salvarea si ajutorul dat vasului respectiv 1i pentru
anchetarea cauzelor care au determinat accidentul, a avariilor, a determinarii

raspunderilor etc.
Un asemenea caz, care era pe cale de a starni un conflict diplomatic, a

fost incendiul izbucnit pe vaporul "Kyremoor" sub pavilion englez. Incendiul
a avut loc in noapte de 15 mai 1910, pe cand vaporul, iesit la mare, era anco-
rat in rada portului, iar capitanul vasului era plecat in oral. Incendiul a fost inla-
turat datorita interventiei prompte a lui Eugeniu Botez, care in momentul
izbucnirii flacarilor s-a deplasat la fata locului, pe un remorchier, o data cu
pilotina "Petrel" a C.E.D. Vaporul, venit de la Galati, incarcat pana la refuz cu
cereale si cu cherestea a putut fi salvat numai dupa ce comisarul maritim a
mobilizat prin "alarma de incendiu" toate fortele locale: compania portului,
draga "Dimitrie Sturdza" si torpiloarele, precum si hamalii si lucratorii portu-
lui. Actiunea de slavare a vaporului a fost asistata de un Kiriakides care repre-
zenta la Sulina, ca agent de vapoare, companiile de navigatie engleze. De-abia
a doua zi, la orele 6 seara, incendiul este inlaturat cu totul, dupa ce vaporul
fusese tras pe plaja. In mod firesc, vaporul trebuia adus imediat in port dupd
stingerea incendiului pentru evaluarea pagubelor ceea ce capitanul de vapor
n-a facut. Taraganarea constituia un bun prilej pentru instrainarea marfii ce nu
fusese mistuita de incendiu, pentru aceasta urmand a se primi despagubiri de la
Societatile de asigurare.

Nerespectarea indicatiei de a aduce vaporul in port imediat dupa inla-
turarea incendiului vasul ramanand in stare de navigabilitate atrage dupa
sine aplicarea unei amenzi de 400 lei din partea Comisariatului maritim.
Capitanul achita amenda, insa insists totodata ca sä se primeasca si declaratia
lui de protest, ceea ce comisarul maritim Eugeniu Botez nu aproba. De aci o
telegrama-reclamatie din partea capitanului de vapor Thos Scorer inaintata
Inspectoratului General al Porturilor.27 Lucrurile iau amploare, capitanul de
rea-credinta refuzand 1i alte formalitati ce trebuiau indeplinite.

Marfa de pe vapor find asigurata de societatea romaneasca "Agricola",
delegatul acestei societati cere expertiza asupra caricului vaporului pentru a se
constata cantitatea de marfa disparuta in incendiu ceea ce capitanul vaporu-
lui, la indemnul agentului maritim Kiriakides, refuza, invocand o anume
"procura" din partea armatorilor. Refuzul duce la aplicarea de sechestru prin
tribunal a vaporului, societatea de asigurare cerand retinerea vaporului pana la
efectuarea expertizei. Capitanul vaporului obtinand actele de plecare de la
Comisia Europeand a Dunarii, care si de data aceasta avantaja navele straine,
Inspectoratul Porturilor da indicatii comisarului maritim sä nu permits plecarea
vaporului si sa tins vasul sub observatie $i sa aplice strict regulile dreptului

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 129

international maritim, recomandand totodata sa procedeze cu prudenta.
Un merit deosebit ii revine lui Eugeniu Botez prin modul in care a stiut

sa reglementeze munca in portul Sulina. Instituind, pentru prima data intr-un
port romanesc, "bursa muncii" lucrul prin rotatie, in asa fel incat nimeni nu
ramanea fara lucru pe perioade mari, reuseste sa inlature conflictele de munca
intre muncitori, vatafi 5i comercianti. Pe buns dreptate, raporta Eugeniu Botez

pe 7 august 1910, Inspectoratului General al Porturilor si Navigatiei:

"... De la sosirea subsemnatului in acest port, nu a mai fost nici o neintelegere
in munca portului."28

Lucrul in portul Sulina se desfasura in conditii speciale, dupa un "uz
deja stabilit". Traficul intens de nave comerciale presupunea, in anumite
perioade ale anului, munca de zi si de noapte, de incarcare descarcare. Inla-
turarea lucrului de noapte ar fi dus la aglomerarea de vase in port, fapt care crea
greutati navigatiei si manevrelor in rada portului. Prin consultarea atat a munci-
torilor portuari cat Si a comerciantilor, comisarul maritim Eugeniu Botez sta-
bileste o reglementare scrisa si afisata in port pentru a fi cat mai cunoscuta de
catre toti cei interesati. Casele de comert se obligau sa plateasca ora de munca
1 leu, "cu dreptul de a cere Comisariatului concursul in orice ora cand se
lucreaza in port."29 In felul acesta se limitau abuzurile "vatafilor cafegii", a
"ceausilor", care, avand in port cate o cafenea, faceau si pe antreprenorii de
incarcat si descarcat vapoare. Plata o faceau "la cafenea", in felul acesta banii
lucratorilor ramaneau de cele mai multe on proprietarilor de localuri, mai ales
ca dadeau 5i marfa pe datorie, adesea cu pret dublu, asa reusind mai bine sa dis-
puna de munca for oricand. Multi dintre ei erau 9i proprietari de elevatoare
care, mai ales pe atunci, nu inlaturau complet munca manuala. Drastic, pentru
a starpi aceasta stare de lucruri, comisarul maritim obligase pe proprietarii de
elevatoare sa-si inchida cafenelele prin care impuneau anumite conditii de
munca lucratorilor.

0 problema mai delicata o ridica prezenta in Sulina a unor muncitori
straini, armeni 5i turci care se ocupau exclusiv cu descarcatul carbunilor.
Acestia, neavand domiciliu stabil, erau grupati in jurul unor cafegii-antre-
prenori de aceeasi nationalitate, care le asigurau intretinerea zilnica. Atunci
cand s-a incercat a-i opri pe acesti vatafi sa mai exercite controlul asupra
muncitorilor straini din port, au protestat la Consulatul turc, la interventia
caruia iii mai pastreaza pentru un timp privilegiile nescrise, insa in cele din
urma se vor incadra normelor generale emise de comisariat.39

Conflictele de munca in Sulina interveneau si prin imixtiunea unor
agenti de vapoare. Astfel, la sfarsitul lui iunie 1910, unul dintre acestia, pentru
a urgenta descarcarea vaselor ce-si anuntau sosirea in Sulina, aduce din Braila
150 de lucratori, ceea ce starneste protestul muncitorilor localnici. Pentru a

130 CONSTANTIN MOHANU

pastra ordinea $i in acela$i timp a asigura descarcarea vapoarelor, Eugeniu
Botez hotaraste sa angajeze intai lucratorii din Sulina, iar pentru lucrul de
noapte sa intrebuinteze pe cei veniti din Braila. Lucratorii braileni refuzand
lucrul de noapte, comisarul maritim obliga pe agentul de vapoare, care nu con-
sultase Comisariatul in ceea ce intreprinsese, sa plateasca transportul si hrana
zdnica pana la reintoarcerea muncitorilor in Braila, urmand ca la capitania
acelui port sa se stabileasca daunele pentru zilele pierdute de muncitori, daune
care sa fie suportate de agentul de vapoare. Pentru evitarea pe viitor a unor
asemenea neintelegeri, comisarul maritim din Sulina inainteaza o adresa catre
Inspectoratul General al Porturilor, prin care solicita: "Pentru a se evita aseme-
nea fapte care ar putea provoca turburarea ordinei publice in porturi, credem ca
ar fi bine sä se puna in vedere caselor si agentilor ca nu le este permis a trans-
porta grupe de lucratori dintr-un port in altul, rara o prealabila autorizare din
partea portului unde au a se duce la lucru. $i capitania portului de unde pleaca
lucratorii sa nu aprobe plecarea grupului decat dupa ce se is intelegere cu
capitania portului unde se cere venirea acelor lucratori."31 Cele propuse de
Eugeniu Botez sunt aprobate "in totul".

Munca in porturile dunarene se desfasura tipic pentru o tara al carei
export covarsitor it constituiau produsele agricole. Producatorii agricoli se
simteau la ei acasa in port, alaturi de carausi si incarcatori. Iar locuitorii portu-
lui isi lasau liberi ramatorii pe chei si printre magaziile portului. Capitanul por-
tului Zimnicea era obligat sa intervina catre primaria orasului: "Am onoarea a
raporta domniei-voastre ca parte din locuitorii din Zimnicea au obiceiul de a-si
lasa ramatorii liberi, fara pazitori. Ei yin prin port unde se hranesc cu resturi de
cereale care se scurg din saci, impiedicand chiar circulatia, ca se baga pe sub
carute, care, $i printre picioarele boilor cauzand chiar stricaciuni."32 Situatia era
intr-un fel similara $i in Sulina, in ceea ce priveste zona depozitelor $i magazi-
ilor. Aici imbraca insa aspecte inedite. Familiile de muncitori care locuiau pe
slepuri isi culcau godacii pe slep, iar ziva le dadeau drumul in zona interioara
a portului in paza copiilor sau de capul lor.

Comisariatului maritim ii revenea asigurarea pe uscat a ordinei $i a
pazei in timp de noapte in intregul port si de-a lungul cheiului pe o distanta
destul de intinsa. Pe 20 august 1910 Eugeniu Botez solicita Inspectoratului
General angajarea unor not gardieni, necesari mai ales in lunile de trafic intens,
aratand ca, daca tocmai in acest timp, Comisariatul ar fi lipsit de gardieni, ser-
viciul ar fi suferit foarte mult, intrucat in port se aflau vreo 30 de vapoare care
lucrau si noaptea. Serviciul se implinea cu mare greutate numai cu patru
oameni care faceau serviciul de gardieni in port pe o distanta de 5 kilometri.33

Comisariatul maritim din Sulina dispunea si de un grup de "experti ofi-
ciali" care constatau "starea de navigabilitate a bastimentelor." Astfel, numai in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 131

septembrie 1910 Comisariatul a incasat suma de 390 lei pentru expertizele ofi-
ciale efectuate la §lepurile "P.-Olt", "Jenny" (romane§ti), "Tabor", "Ernestine
B." (austriece), "Matilde" (italian), "Pindarus" §i "Anghelichi" (grece§ti).34

Transportul pe Dunare era Inca asigurat in cea mai mare parte de vase
straine, care atingeau direct interesele vapoarelor romane§ti. Aceasta se simtea
§i in portul liber Sulina, dar mai ales in celelalte porturi. Astfel, capitania por-
tului Macin reclama, la 26 martie 1910, ca vasul "Elbas" acosteaza la Macin
"langa vasul nostru local" §i cerea, fie schimbarea itinerarului, fie a orei de

acostare.35

Din activitatea zilnica, Eugeniu Botez nu excludea grij a pentru starea §i
confortul localului. In 1910 solicita Inspectoratului, Inca de pe 20 septembrie,
sobe noi, germane, pentru cele doua birouri, care le avea Comisariatul in noul

local, soba cea veche, "uzata §i fara gratar" urmand a fi a§ezata in sala de

a§teptare.

Si in anii 1910-1911 Eugeniu Botez continua sa ramana in cadrele
active ale armatei, cu deta§are la Inspectoratul Porturilor, respectiv la

Comisariatul maritim din Sulina.36
Ca in fiecare an, la 1 aprilie, pentru toate cadrele militare, se fac noile

numiri, deta§ari sau confirmari in posturi. Astfel, prin Inaltul Decret nr. 1420
din 1/14 aprilie 1911, capitanul Eugen Botez, comisar maritim la Sulina era
confirmat in postul de "capitan principal" cu 550 lei salariu §i 100 lei diurna.37
Se pare ca numai acum este numit titular in aceasta functie.

De§i cu functia la Sulina, Eugeniu Botez ramane in permanents legatura
cu Galatii, unde i§i avea stability familia. In 1911, capitan la Galati port cu
care comisariatul maritim din Sulina avea relatiile cele mai frecvente era cpt.-
comandorul Radulescu Paul.

Comisarului maritim ii revenea §i misiunea de a rezolva problemele
muncitorilor care asigurau incarcarea §i descarcarea vapoarelor. Nu lipseau nici
"rivalitatile" §i chiar conflictele intre muncitorii straini §i romani. Printr-o
adresa din 18 martie, Inspectoratul General al Porturilor solicita Comisariatului
maritim din Sulina: "Rog raportati cazul muncitorilor straini. Nu luati masuri
pana nu voi da ordine."38 In aceea§i zi se raspunde: "In port perfecta lini§te.
Comisariatul, pana in prezent, nu are nici o reclamatie din partea muncitorilor
straini §i locali."39 "Lini§tea" se datora §i comisarului maritim care, prin tactul
§i metodele folosite, reu§ise sa pastreze acea "bursa a muncii", asupra careia
am relatat §i inainte.

Luna iulie a anului 1911 cunoa§te la Sulina o aglomerare de vase
comerciale, spre deosebire de alti ani, cand incepea "sezonul mort", de con-
cedii. Pe 9 iulie comisarul maritim este rechemat din concediul medical,
datorita unor sarcini urgente de serviciu. (In vara anului 1911, Eugeniu Botez

132 CONSTANTIN MOHANU

are probleme cu sanatatea: intre 23 iunie-13 august asa cum se consemneaza

in Foaia personals de sanatate se afla, "in concediu pentru cautarea
sanatatii").40 Aglomeratia de vase, "provenita din marea cantitate de marfa
veche impinsa de marfa noud"41 care incepuse a sosi, scaderea continua a

apelor Dunarii, ceea ce face ca multe vase comerciale de tonaj mare sa incarce
si sa descarce la Sulina, neputand inainta pana la Galati si Braila, creeaza pro-
bleme dificile pentru Comisariatul maritim. Lipseau bratele de munca, lucra-
torii din satele Deltei care veneau de cate on era mult de lucru In port erau dusi
la muncile agricole. Concentrarea rezervistilor nu era o solutie. In aceasta
situatie and se anunta si sosirea altor vapoare, comisarul maritim cheama
agentii de vapoare, ii invite sa nu recurga la concurenta neloiala si hotaraste
aducerea de muncitori din Braila si Galati care sä lucreze atat timp cat va fi
nevoie. Atent la tot ce se petrecea in raza portului in care isi exercita activitatea,
raporta totodata Inspectoratului Porturilor: "0 data cu aceasta, am onoare a va
face cunoscut ca ieri la amiaza vreo cinci vase de razboi ruse 2 chiurasate si
3 crucisetoare au facut evolutie in fata Sulinei, la 3-4 mile de gura Dunarii."42

Comisarul maritim, impreuna cu comandantul garnizoanei sau coman-
dantii companiei fixe si celei mobile, cu comandantul punctului de graniceri,
cu seful politiei orasului si cu seful vamii, reprezenta autoritatea romaneasca in
Sulina din acel timp, cu statut de porto-franco. Bineinteles comisarul maritim
era figura centrals a orasului-port. Persoana lui era egalata, dace nu intrecuta in
"lux si prezentare", de capitanul de port, reprezentant al Comisiei Europene

Dunarene. Executari, aplicatii ale hotararilor judecatoresti, sechestre de
vapoare, supravegherea muncii in port, rezolvarea unor conflicte de munca

reveneau comisarului maritim. Si nu o data comisarul maritim roman devenea
indezirabil capitanilor de vapoare straine, agentilor de vapoare si chiar C.E.D.-
ului, ale carei interese lezau uneori interesele statului nostru.

La ordinele Inspectoratului General al Porturilor, ale Ministerului
Lucrarilor Pub lice, ale Ministerului de Externe sau de Razboi, comisarul ma-

ritim intervenea pentru descarcarea fortata a unui vapor sau dezarmarea lui. Un
asemenea caz prezinta vaporul "Benhead", ancorat in Sulina la sfarsitul lui
decembrie 1911. Ca urmare a hotararii Tribunalului din Braila, care autoriza
Casa "Cavadia" sa descarce marfa de pe vaporul ancorat in Sulina, Ministerul
de Externe da instructiuni Comisariatului din Sulina sä procedeze la descar-
carea vaporului, iar pentru urgentare Inspectorul general al porturilor con-
traamiralul N. Barbieri autorizeaza lucrul si in timpul sarbatorilor de lama. Ca
urmare a indicatiilor primite, Eugeniu Botez raporteaza telegrafic masurile
intreprinse: "Ministerul de Externe ne ordond telegrafic a ne conforma art. 594

procedure civila pentru descarcarea vaporului «Benhead» prin puterea si
autoritatea publics. In prezenta consulului vom proceda la descarcare luand

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 133

toate masurile de precautie si raportand la timp."43
Insotit de portarel, de viceconsulul Marschall (consulul englez titular

find plecat la Odessa), si de marinari neinarmati, Eugeniu Botez se prezinta pe
vapor somand capitanul vaporului sa deschida magaziile. Acesta refuza si
paraseste vasul, ceea ce duce la sigilarea 1i punerea navei sub paza, la coman-
da vaporului find instalat un mecanic roman de pe vasul militar stationar in
portul Sulina. Pentru a evita orice tulburari la bord, comisarul da dispozitii ca
tot personalul vaporului englez sa depuna revolverele la comisariat sau la con-
sulatul britanic, urmand a fi restituite dupa terminarea descarcarii. Superiorii
incuvlinteaza toate actiunile intreprinse. Contraamiralul N. Barbieri ii comu-
nica telegrafic: "Pentru a garanta buna ordine, puteti intrebuinta orice mijloc,
in intelegere cu consulatul, care probabil are instructiuni de la legatiunea sa. Ar
fi prudent depunerea armelor fara violenta."44

Orice incercare a capitanului vasului strain de a se reintoarce si a
impiedica executarea ordinelor emise de autoritatile romanesti este anihilata.
Vaporul in culpa va parasi apele teritoriale ale tarii noastre numai dupa ce va

indeplini hotararile autoritatilor romanesti.
Descarcarea vaporului "Benhead" se taraganeaza pang la inceputul lui

ianuarie. Capitanul vaporului, incurajat si de atitudinea conciliatoare a vice-
consulului englez Marschall care era in acelasi timp si agent comercial a
incercat in repetate randuri sa ingreuneze munca. Nu s-a oprit nici de la ultra-
gii afirmand ca descarcarea vaporului o considers "un fort pe care it fac
autoritatile romanesti"45, drept pentru care este condamnat de catre instantele
judecatoresti. Pe 12 ianuarie 1912 Eugeniu Botez raporta prin telegrama supe-
riorilor: "S-a terminat descarcarea vaporului englez "Beanhead". Capitanul
imbarcat. S-a ridicat sechestrul vaporului. Capitanul condamnat de judecatorie
la 25 zile inchisoare pentru ultragiu. Credem ca nu se poate executa, vaporul
plecand in termenul de apel de 10 zile."46 "Uzantele" si regulile privitoare la
cetatenii straini de pe vasele comerciale fac ca pedeapsa acordata de instanta
judecatoreasca romaneasca sa ramana doar pe hartie $i sa fie comunicata
legatiei britanice.

Intr-un raport detaliat asupra cazului "Benhead", inaintat de comisarul
maritim superiorilor sai, Eugeniu Botez arata modul ipocrit 1i sfidator at agen-
tului de la Casa comerciala "Watson Jonell", agent care inlocuia pe consulul
englez cand acesta era plecat. Astfel, find invitat la Comisariatul maritim in
legatura cu cazul vaporului susmentionat se arata in raport "acesta trimite
pe un baiat de 16 ani, al patrulea in grad, baiat de birou la Casa "Watson Jonell"
5i intrebandu-1 in ce calitate vine, imi spun ca-i insarcinat sa face pe consulul
englez in ocazia aceasta, caci domnul Marschall este ocupat. E ridicol chiar ca
autoritatile care cauta a pazi cu grija toate formele consulare sa ajunga a trata

134 CONSTANTIN MOHANU

cu baieti de birou."47
Cazul vaporului "Benhead", care a luat o asemenea amploare, incat a

solicitat pans §i interventii pe cai diplomatice, a pornit de la un fapt marunt in
aparenta. In timp ce vasul incarca la Braila 3700 tone de porumb livrate de
Casa de cereale "Cavadia", capitanul vaporului opre§te incarcarea, paran-
du-i-se porumbul stricat. Expertiza constata insa ca porumbul este bun. Casa
"Cavadia" pretinde daune pentru intarziere, neputand face fata angajamentului
in strainatate asupra termenului. Despagubirile de 100.000 lei pretinse de
firma, nefiind achitate, Casa "Cavadia" obtine prin Tribunalul din Braila con-
form codului comercial international sechestrul vaporului care intre timp
inaintase spre Sulina. Hotararea tribunalului capata incuviintare §i din partea
ministerelor de resort care dispun descarcarea vaporului si restituirea marfii
firmei care o livrase. Viceconsulul englez find §i agent al vaporului respectiv

procedeaza de a§a maniera incat sa evite aplicarea hotararii din partea

autoritatilor romane§ti, ceea ce comisarul maritim va impiedica.
Duplicitatea viceconsulului determinate de dubla sa functie va alimen-

ta o anume tensiune in port, Marschall §i capitanul vasului cautand sa "atate
mandria nationala la toti capitanii vaselor engleze aflate in port"48 mai ales
dupd ce judecatoria de pace din Sulina pronunta sentinta de 25 zile inchisoare
pentru ultragiu adus functionarilor publici in exercitiul functiunii, a§a cum se
arata in amplul raport inaintat de Eugeniu Botez dupe plecarea vaporului:
"Aceasta pedeapsa nea§teptata aplicata de justitie a alarmat pe toti cei intere-
sati. Ministrul de justitie cere telegrafic judecatorului sa-i trimita dosarul afa-
cerii, prefectul de Tulcea ma intreaba prin telefon asupra cazului. I-am dat
lamuriri aratand insa ca chestiunea nu mai este de resortul nostru, ci de al
Justitiei, not am avut numai partea executive de care ne-am achitat (descarcarea

vaporului)."49

La interventia reprezentantului diplomatic al Angliei la Bucure§ti,

Ministerul de Interne da dispozitii prefectului de Tulcea pentru cercetarea cazu-
lui la fata locului. Intre timp vaporul, dupe ce incarcase alts marfa, plecase, iar
capitanului care facuse apel la Tribunalul Tulcea i se fixase termen la 9 aprilie.
Eugeniu Botez, care procedase astfel ca sa nu dea na§tere unui conflict intre
"legea pavilionului §i legile tarii", sugereaza forurilor superioare sa intervene
la Ministerul de Externe spre a se da indicatii dare asupra atitudinii ce trebuie
s-o is autoritatile romane fata de "girantii consulatelor", mai cu seama cand
sunt §i "agenti comerciali, deci interesatiin cauza."50 In incheierea raportului,
Eugeniu Botez mentiona semnificativ: "In toata aceasta afacere m-am ferit a
aduce vreo atingere C.E.D., §i, dupd caste vad, nu s-a ridicat nici o protestare din

aceasta parte."51

Dar lucrurile nu se opresc aici. Ele starnesc rasunet §i dupd plecarea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 135

vaporului. Un reporter dornic de 5tiri senzationale 5i luand ca bune numai cele
relatate de catre agentul englez, publics in AdevArul, sub titlul Un accident
anglo-roman52, un articol in care pune in legatura cazul vaporului "Benhead"
cu demisiunea capitanului Eugeniu Botez din cadrele active ale armatei.
Potrivit articolului, demisia din "postul de comisar maritim" se sustine in arti-
col ar fi fost impusa guvernului nostru de catre Cabinetul englez, intrucat
capitanul Eugeniu Botez s-ar fi urcat la bordul vasului englez "cu o patrula
inarmata" 5i "fa'ra asistenta consulatului englez", cum prevedea codul maritim
international. Stirile publicate in ziarul Adevarul sunt dezmintite oficial prin-
tr-o adresa inaintata Ministerului Afacerilor Externe de catre Directiunea
Generals a Porturilor 5i a Cailor de comunicatie pe apa, in care se arata ca a5a
cum deja era cunoscut capitanul Eugeniu Botez 5i-a Inaintat demisia, Inca de
pe 1 aprilie 1911, din cadrele active ale armatei, dar a ramas in continuare in
postul de comisar maritim, ca ofiter de marina in rezerva. Faptul ca Ministerul
de Razboi i-a primit demisiunea pe ziva de 1 ianuarie 1912 nu poate avea nici
o legatura cu cazul vaporului englez "Benhead", caz in care comisarul maritim
roman a procedat corect, in tot ce a intreprins, avand in permanenta asistenta
consulatului englez, iar patrula de marinari romani militari care a urcat pe bor-
dul vasului cu pavilion englez s-a conformat codului maritim international,
nefiind inarmata. In finalul adresei se subliniau fard echivoc meritele comi-
sarului maritim in rezolvarea cazului susmentionat: "Comunicandu-va ceea ce
facem, am onoare a va ruga sa binevoiti a face sa se dezminta aceasta 5tire ine-
xacta publicata de numitul ziar care nu poate avea alt scop decat a inaspri relati-
unile noastre cu strainatatea si a compromite prestigiul unui functionar care a
lucrat cu mult tact 5i pricepere in aceasta chestiune."53

Indragind munca de comisar maritim, functie in care putea sa ramana §i
ca rezervist, Eugeniu Botez iii inaintase pe 1 aprilie 1911, demisia din cadrele
active ale armatei54. Potrivit regulamentelor militare, orice ofiter de marina,
dupa doi ani de detapre, trebuia sa fie rechemat in cadrele active ale marinei,
daca nu-5i Inainta demisia. Ministerul de Razboi ii aproba demisia de-abia
incepand cu 1 ianuarie 1912, prin Ordin de zi nr. 108, urmare a Inaltului Decret
nr. 127 din 12 ianuarie acela5i an55, insa pe aceea5i data este confirmat in
aceea5i functie de comisar maritim prin Inaltul Decret nr. 389.56

Si acum se gasea in aceea5i jena financiara, intrucat, intr-o cerere inain-
tata Inspectoratului General al Navigatiei 5i Porturilor, pe data de 10 martie
1912, arata ca, de5i demisionat din armata, dore5te sa ramana in continuare
membru al Casei de credit 5i ajutor al ofiterilor, ca ofiter in rezerva, ramanand
in acela5i post de comisar maritim. Insa pe 10 aprilie 1912 Casa de credit a
ofiterilor ii comunica laconic: "Nu se admite cererea"57. Cu privire la trecerea

in rezerva a ofiterului de marina Botez Eugeniu, comandantul marinei

136 CONSTANTIN MOHANU

mentiona: "Demisionat si ramas capitanul portului Sulina [in realitate comisar
maritim]. (Niter care nu putea sa mai stea in activitate, obipuindu-se cu o viata
sedentary Si contemplativa"58 (sublinierea noastra).

Capitan in rezerva, Eugeniu Botez este mentinut in evidenta la Divizia
de Mare59. Intre capitanii de marina, aflati in rezerva in acel an erau: Jijie Adam
(la Divizia de Mare) §i Bolan Constantin, Coanda Constantin, Costiescu Ghica
Matala (la Divizia de Dunare).69

Contiincios, corect, actionand intotdeauna cu demnitate patriotica,
Eugeniu Botez, in functia de comisar maritim la Sulina, a adus reale servicii
tarii. A aparat interesele nationale la gurile fluviului, chiar cu riscul de a -si
atrage ostilitati din partea companiilor straine sau reprezentantilor Comisiei
Europene a Dundrii, §i a incurajat, pe cat i-a stat in putinta, comertul sub pavi-
lion romanesc. II ingrijora numarul redus de vase romanqti integrate in
comertul international fluvial si maritim, precum 1i numarul mare al compani-

ilor straine care actionau la Sulina, ca §i la Constanta. In acest sens, in octombrie
1912, facea cunoscut Inspectoratului General al Porturilor 3i Cailor de comuni-
catie pe apa, casele de comert care "incarcau 1i descarcau marfuri" in portul
Sulina: Marco Mendl, Watson Yonell, Adolf Radwaner, A. Maratos, Wender &
Comp., Ed. Fancioti, Agentia Lloyd, Agentia Fraissinet. N. Scrivanov, Fratii

Troianos, S. Cavadia, A. Pessaro, George Draculi, N. G. Kiriakide, Louis
Dreyfus & Comp., Mayer & Aftalion, Androni Focas, Societatea Atlantica,

N. Valsamache, Grigore Contoguri.61 Din aceste 20 de case de comert, multe iii
aveau sucursale si la Galati, Braila sau Constanta.

Anul 1911 se dovede§te iara§i un an sarac pentru literatura lui Jean
Bart: publica o singura scriere Raiul-Lupilor (Documente omenesti) (Viata
romfineasca, aprilie 1911). Din unele insemnari ale autorului ramase in ma-
nuscris reiese ca scrierea i-ar fi fost inspirata de fapte intamplate in realitate
povestite de localnici cu prilejul unor vizite la Grindul-Lupilor (numit 1i
Ostrovul-Lupilor) de langa Jurilovca, cu toate Ca actiunea scrierii este plasata
in Basarabia.

In domeniul cailor de comunicatie pe uscat §i pe apa lucra in acel timp
§i Nestor Urechia. De la palatul Ministerului Lucrarilor Publice se transmitea
Inspectoratului General al Porturilor, la 23 iunie 1911: "Pentru biblioteca acelui
serviciu, am onoare a vä remite alaturat un exemplar din lucrarea d-lui inginer
ref Urechia Nestor, intitulata Drumurile noastre.62

Fie din dorinta de a asigura copiilor o motenire, fie prin impropri-
etarire, Eugeniu Botez devine in 1911 posesorul unui loc de vie in suprafata de

2 ha. §i 6700 m2, situat la marginea ora§ului Babadag63, teren pe care it va pas-
tra pang la moarte64, dandu-1 in arenda din an in an.

Munca efectuata de comisarul maritim din Sulina nu era deloc twara.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 137

In esenta ea era echivalenta cu cea a unui capitan de mare port, foarte putine

find atributiunile care reveneau capitanului de port numit de Comisia
Europeana a Dunarii. Ca sä ne dam seama de raspunderea, munca admi-

nistrative si de birou, enumerarn dintr-o circulars din 5 octombrie 1912 "impri-
matele" si registrele necesare comisariatului maritim in cursul anului 1913:
Registre de intrarea si iesirea hartiilor, Condici de expeditie, Registre de intrare

si iesire a vaselor, a barcilor, Procese-verbale pentru contraventiuni,
Interogatoare de mare, Permise de acostare (48 ore, o noapte), de plecare,

Roluri de echipaj, de barci, Statistici de mare (lunare, anuale), Statistici de
barci, Avize consulare, Scrisori de expeditie, State de solde, Conturi pentru
amenzi, Procese-verbale de constatarea bunei stari a vaselor, Procese-verbale
de romanizare, Inventar de mobilier, Registrele matricole de barci, Certificate
de pescuit, Registre de amenzi, Registre de taxe de pilotaj, Livrete individuale
de marinar, Registre pentru inscrierea marinarilor, Certificate de tonaj pentru
vapoare, Certificate de tonaj pentru slepuri, Registre pentru cota apei, Stari de
cereri pentru cheltuieli de cancelarie, Procese-verbale de licitatiuni, Registre de
inscrierea pescarilor, Citatiuni, Certificate de tonaj pentru vase de mare,
Registre de inregistrarea plutelor, Certificate de tonaj pentru elevatoare
Registre de inscrierea vaselor mai mari de 10 tone, Registru de observatiuni
meteorologice, Registre de miscarea portului.65

Atent la tot ce privea pavilionul national, comisarul maritim Eugeniu
Botez observe ca unele vase carora li s-a acordat dreptul de a purta pavilionul
romanesc abordau "pavilioane rupte" sau "iesite de soare", ca nu se mai puteau
deosebi culorile pavilionului si cunoaste nationalitatea vasului. Facand cunos-
cute acestea superiorilor, Inspectoratul General al Porturilor cere, printr-o cir-
culars catre toate capitaniile porturilor, ca sa puns in vedere proprietarilor si
capitanilor de vase sub pavilion romanesc "sa abordeze totdeauna numai pavi-
lioane care sunt in bung stare, iar culorile nationale sa se poata bine distinge din
departare66, contrar sa se aplice amends pentru contraventie la articolul 150 din
Regulamentul porturilor.

In Sulina in drum spre Galati, Braila, sau pe Dunare pang la Viena
intrau adesea vase de protocol. Astfel, pe 27 martie 1912, comisarul maritim
din Sulina telegrafia Inspectoratului General al Porturilor : "«Imogene», iahtul
ambasadei engleze de la Constantinopole sosit la Sulina ora 6. A plecat spre
Galati, ora 12. Trei ofiteri, 30 oameni fard tunuri"67. Iar pe 8 aprilie raporta
parasirea de catre iahtul englez a apelor teritoriale romane§ti.68

Razboaiele balcanice pun o serie de probleme si pentru porturile

romanesti. Grecia transformandu-si in mare parte navele comerciale in vase de
razboi, se raresc din ce in ce mai mult navele elene in porturile romanesti. Se
pun probleme not si in ceea ce priveste exportul. 0 circulars a Consiliului de

138 CONSTANTIN MOHANU

Mini§tri din 12 octombrie 1912 oprqte exportul carbunilor, cu exceptia celor
necesari pentru vapoare. Aceasta nu afecta transborddrile de cdrbune intre

vapoarele straine aflate in porturile romane§ti. Astfel, vaporul german

"Asgard" prime§te autorizatia de a transborda in portul Constanta pe vasul turc
"Selemet" 5000 tone de carbuni.69

Informatiile care vin din sudul Dundrii sunt alarmante. Se atrage atentia
cdpitanilor de port ca la Cladova, pe teritoriul Serbiei, au fost instalati 180 de
prizonieri turci adui de pe campul de rdzboi unde bantuie "holera", vdrsatul
negru si tifosul70 , drept pentru care se interzice traversarea barcilor de la un
mal la altul al Dundrii. Vase le care vin din porturile turceti sunt obligate sa
facd o carantind la lazaretul de la Sf. Gheorghe de langd Pireu sau la Quvino in

Corfu.71.

In primavara anului 1912, Eugeniu Botez intreprinde o calatorie in
America de Nord, ca delegat al statului roman la congresul Navigatiei de la
Filadelfia. Pe 23 aprilie se afld la Berlin, impreund cu sotia §i cu fratele sau
Octav Botez. Liniile de navigatie internationale erau toate in alertd, intrucat, cu
putin timp inainte, la 14 aprilie, avusese loc catastrofala scufundare a transat-
lanticului "Titanic", plecat in prima cursd peste Ocean.

Inainte de plecarea din card, se intalne§te la restaurantul din gara
Ploiesti cu Gherea, Caragiale §i Vlahutd. Caragiale, care dupd ce fusese in vi-
zita cateva zile la Vlahutd, se reintorcea la Berlin, i se adreseazd: "Mie sa-mi
trimiti o carte po§tald ilustrata de la Niagara si sa-mi aduci o bucata de lemn

petrificat de la Yellowstone".72 Jean Bart s-a tinut de cuvant, i-a scris maestru-
lui la Berlin, iar din parcul de la Yellowstone, din regiunea vulcanica a ghei-
zerelor, "cu izvoare care ta§nesc clocotind in mijlocul pddurilor petrificate", a
smuls un "bulgdre de lemn petrificat", insa la reintoarcerea sa prin Berlin nu -1
mai gase§te pe Caragiale: se implinise o lurid de cand parasise lumea celor vii.
Nici el §i nici fratele sau Octav Botez care it a§teptase in gard la Berlin nu
puteau crede tristul adevar. Intalnirea din gara din Ploie§ti in birtul lui Gherea,
avea sa fie ultima intalnire cu Caragiale. Peste ani, intr-un interviu acordat
revistei Rampa, Jean Bart evoca Inca o data aceasta imprejurare: "Iata bucata
de lemn petrificat pe care i-am adus-o din America. Dar cand am ajuns la
Berlin am aflat ca marele meu prieten murise de o lung. M-am mangaiat cel
putin ca primise cartile mele po§tale ilustrate". Romulus Dianu, cel care lua
interviul, nota: "Privesc bucata de lemn. Seamand cu un drob de cuart, dar
fibrele sunt lemnoase. Si -a pastrat o aparenta flexibilitate si uwrintd. Suvenirul
de la Yellowstone face parte din muzeul personal al lui Jean Bart."73 Bulgdrele
acela de lemn petrificat, asemandtor cu un drob de sare cenu§iu se pastreazd §i
astazi (la Muzeul Literaturii Romane), ca un simbol al admiratiei lui Jean Bart
fata de Caragiale, care, alaturi de Vlahuta si Ibraileanu it indemnase sa scrie §i

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 139

de la care a invatat ca "scrisul nu-i un joc agreabil... e o munca chinuitoare".
Vizita in SUA a unui reprezentant al Serviciului Maritim Roman, in

persoana capitanului de marina Eugeniu Botez, a avut, daca nu si o importanta
politica, cel putin una economics, intrucat delegatul roman avea, pe langa mi-
siunea de a participa la Congresul de Navigatie de la Filadelfia, imputernicirea
de a trata cu Camere de comert americane, drept pentru care peste Ocean i se
inlesneste vizitarea de intreprinderi comerciale si industriale. Acestea au fost
posibile ca urmare a votarii in Parlamentul Roman, la 13 martie 1912, a proiec-
tului de lege privind prima conventie comerciala cu SUA. Marfuri americane

patrunsera si pana atunci in Romania e drept in mica masura , dar nu ca

urmare a stabilirii unor legaturi directe, ci printr-o terta lard, ceea ce asa cum
semnala ziarul de limbs romana America din 13 iunie 1912 era "spre pagu-
ba ambelor tali", conventiei revenindu-i rolul de a umple un gol de mult simtit,
punerea in aplicare a conventiei atragand dupd sine si stabilirea de relatii con-
sulare, consulul roman find asteptat in SUA chiar in vara anului 1912. Acelasi

ziar prezenta astfel vizita capitanului Eugeniu Botez: "Cu ocaziunea

Congresului International de Navigatiune care s-a tinut la Filadelfia, a sosit din
Romania si capitanul Eugen Botez, comisar maritim la Sulina (gura Dunarii).
D-sa este venit din partea Serviciului Maritim Roman, care este o companie de
navigatie a statului pentru posts si pasageri intre portul Constanta (Marea
Neagra) Constantinopole Egipet si linia pentru marfuri intre Dunare si
Rotterdam. Capitanul Eugen Botez, pe langa aceasta misiune, a fost si reco-
mandat de catre Camerele de comert, din principalele porturi romanesti de pe
Dunare, precum si de catre Agentia Comerciala Regard a Romaniei pentru
Germania care se afla in Hamburg (Groase Backer, Str. 26), la Camerele de
comert si industrie din principalele orase ale Statelor Unite, pentru a i se da tot
concursul si a-i inlesni studierea si vizitarea diferitelor intreprinderi comerciale
si industriale. Sosirea unei asemenea persoane din Romania este binevenita
tocmai acum cand acolo se discuta asupra conventiei comerciale intre Romania
si Statele Unite, care a fost votata de curand de catre Parlamentul Roman...
Capitanul Botez ne comunica si ca legaturile diplomatice dintre Statele Unite
si Romania vor fi incheiate cand Romania va trimite consul la Washington care
lucru e pe cale de a se face."74 Ziarul de limbs romans care aparea la Cleveland
sublinia deosebita importanta a stabilirii acestor relatii pentru romanii din SUA
care, in cea mai mare parte find imigrati din Transilvania pe atunci sub
stapanire strains si neexistand legaturi diplomatice intre Romania si SUA,

erau considerati cetateni veniti din Austro-Ungaria si tratati ca atare:

"Legaturile acestea comerciale si diplomatice dintre Statele Unite si Romania
sunt de mare importanta pentru romanii imigrati in America si cari nu sunt din
Romania, pentru ca de acum natiunea romana va fi recunoscuta ca atare si in

140 CONSTANTIN MOHANU

State le Unite, unde in mare parte multimea care nu cunoaste istoria si geografia
Europei ne confunda cu alte natiuni. Drept pentru care delegatul roman este
primit cu mare caldura in principalele centre locuite de romani. Ziarul America
din 4 iulie 1912 reproduce pe prima paging fotografia capitanului Eugeniu
Botez, intampinat de "comisiunea care a primit pe d-1 capitan E. Botez din
Romania la sosirea d-sale in Cleveland".

Asupra modului deosebit in care a fost primit va relata scriitorul insusi
in capitolul Intre romani din volumul de note al calatoriei dedicat acestei
vizite. Relatarea calatoriei intr-o lume cu totul noua daca o raportam la anul
1912 cand intreprinde voiajul si aproape necunoscuta in sud-estul Europei,
refacerea itinerariului intr-o forma literard, nu este infaptuita de scriitor imediat
la reintoarcerea din voiajul peste Atlantic si nici macar in anii imediat urma-
tori. De-abia in 1926 va publica scrierea Peste Ocean. Note dintr-o cAlatorie
in America de Nord.

Incepand cu 1912 urmeaza iar o perioada de inactivitate literara.

(Ultima scriere, Raiul-Lupilor. Documente omene§ti, aparuse in aprilie 1911
in Viata romfineasca.) Este din ce in ce mai absorbit de munca de comisar
maritim si problemele Dunarii in general.

Nu se stie din ce motive, in vara anului 1912 '4i da demisia din

Societatea Scriitorilor Romani din care facea parte din 1909, numarandu-se
printre cei 47 de membri fondatori. Probabil aceasta hotarare este luata si
datorita faptului ca find departe de Bucuresti, nu putea participa la sedintele
Societatii Scriitorilor. Nu renunta insa totalmente la scris. Dar sarcinile de ser-
viciu la care se adauga i grija familiei vor amana tiparirea unui nou volum.

La 10 octombrie 1912 se naste la Galati cel de-al doilea flu al seri-

itorului: Stroe-Eugen75.

La inceputul lui 1913 avea cateva scrieri literare la care incepuse
redactarea: "Am vreo cloud bucati incepute, dar a trebuit sa le intrerup din
cauza razboiului din Balcani" marturisea autorul. In schimb era solicitat de

catre sefii ierarhici, sa se angajeze in elaborarea unor scrieri dedicate Dunarii:
"Probabil ca se va deschide, la un viitor congres, spinoasa chestie a Dunarii.
Si mi s-a cerut ca sa lucrez in vederea aceasta. Am terminat un rezumat asupra
comisiunii de la gura Dunarii; o sa trimit una d-lui Sterea (nu pentru publicare,
caci e confidential). In curand o sä trimit ceva pentru revista".76 Materialul
alcatuit de catre comisarul portului Sulina, capitan Eugeniu Botez, va fi publi-
cat in acelai an, sub titlul Memoriu asupra Comisiunei Europene Dunarene

din punct de vedere politic §i militar. Material de studii pregatitoare in
vederea viitoarelor aranjamente in chestia Duniirei (52 pagini), litografiat

la Galati de catre Inspectoratul General al Navigatiei §i Porturilor. Ideea cen-
trala a lucrarii era anacronismul Comisiei Europene a Dunarii care data din

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 141

1856. Atributiile acestei comisii trebuiau sa revind tarilor riverane. Seria de
studii §i articole va continua pand la izbucnirea rdzboiului: Chestia Dundrii i
Stramtorile (in Revista porturilor i navigatiunei Comerciale, Braila, 24
decembrie 1914), In jurul chestiei Dunarii (Viata romfineasca, 1915, n-rele

1, 2, 3).

In 1913 intentiona sa publice la Ia§i un volum de nuvele §i povestiri
avand ca nucleu nuvela Datorii uitate, aparutd in Viata romfineasca in 1908.
In manuscrisele scriitorului se pastreazd o ciornd cu sumarul acestui volum:
"Datorii uitate, Prima datA (Documente omene0), Amintiri din copilarie
(Acasa i in rfizboi), Badita Gala% Note de calatorie". Nu se indica ce titlu
ar fi purtat volumul. InclinAm sa credem ca s-ar fi intitulat Datorii uitate, ca
§i cel tiparit in 1916, care reia majoritatea scrierilor din proiectul initial enuntat
mai sus. Criza care se resimte it face sa - §i amane intentia: "Cu materialul de
volum m-am oprit, caci imi scrisese frate-meu ca din cauza rdzboiului criza
financiard s-a resimtit i la Iai, amanandu-se publicarea §i a volumului lui

Hoga§"77.

Criza balcanicd determind interventia Romaniei. Este mobilizat la 20
iunie 1913. Chiar in momentul imbaredrii pe nava inarmatd, cdpitanului Botez
i se inmarieaza o telegramA venita dintr-un sanatoriu din Davos, unde-i era
internata sotia: "Nici o speranta de vindecare. Sotia d-voastra e in ultimele
momente, veniti urgent. Doctor M."78 Fiind mobilizat, n-a avut posibilitatea
sa-§i revadd sotia in ultimele clipe ale'vietii. Prima sotie a scriitorului, Maria,
nascutd Dumitrescu, se stingea, in urma unei pneumonii galopante, la numai
cinci ani de la cAsatorie, Si era inmormantata departe de lard (in cimitirul din
statiunea elvetiand Davos (mormantul nr. 499, prima alee la dreapta.) Dupd
moartea mamei lor, cei doi copii Cd lin §i Stroe in varsta de 4 ani §i respec-
tiv 9 luni, sunt incredintati, spre cre§tere, unei surori a scriitorului, Ecaterina
(Tincuta) Teohari, stability la Piatra-Neamt. Mobilizat, este numit comandant
al garnizoanei Sulina, indeplinind in acel* timp i functia de comisar maritim.
In calitate de comandant al garnizoanei Sulina, i se incredinteazd trupele de
uscat §i un ponton de torpile de baraj, avand misiunea ca, impreund cu
cruci§dtorul "Elisabeta" §i grupul de torpiloare, sa asigure apararea gurii
Sulina.

Comandantul cruciatorului "Elisabeta", capitan- comandorul N. Negru,
sub ordinele cdruia era, .arata ca ofiterul Botez Eugeniu i-a fost un pretios aju-
tor, indeosebi in rezolvarea "delicatului diferend de atributii intre autoritatea
military i Comisiunea Europeand a Dundrii". Incredintat ca va aduce cele mai
bune servicii marinei, it propune, in octombrie 1913, sa fie avansat la gradul de
"It.-comandor in rezervd, rard examen".79 Comandantul suprem al marinei mi-
litare, contraamiralul Sebastian Eustatiu nu va da insd curs propunerii de a fi

142 CONSTANTIN MOHANU

inaintat in grad motivand ca, desi in timpul mobilizarii si-a indeplinit bine ser-
viciul incredintat, nu s-a putut constata "capacitatea marinareasca" de la tre-
cerea sa in rezerva, nefiind concentrat, iar in timpul mobilizarii neparticipand

la actiuni militare propriu-zise, in care sa se manifeste ca "marinar".

Respingand propunerea de a fi inaintat in grad la exceptional, contraamiralul se
grabeste sa adauge insinuant: "Prin influenta din afara de sefii sai militari, a
reusit sa ocupe functii superioare inlaturand pe camarazii sai din marina mill-
tara detasati in porturi"80, ceea ce explica rezerva conducatorului marinei mi-
litare fats de un ofiter de marina care a parasit cadrele active ale armatei si a
ocupat un post detinut pana atunci de ofiterii activi de marina prin detasare,
numai cu aprobarea sefilor militari ierarhici.

XVI. CAPITAN DE PORT LA CONSTANTA

In noiembrie 1913 Eugeniu Botez este numit capitan de port la

Constanta, inlocuindu-1 pe cpt.-comandorul V. Toescu. Revine aici pentru un
timp mai indelungat, dupa 9 ani (plecase in 1904, cand incheiase cei doi ani de
directorat la Scolile de marina din Constanta).

Prin inaltul post de capitan al portului Constanta trecusera ofiteri de ma-
rina care vor deveni conducatori straluciti ai marinei romane: Eustatiu Sebastian
(1892-1893), maiorul Al. Catuneanu (1897), It.-comandor C. Radu1escu (1899).

De la capitania portului, Eugen Botez da o circulars in care arata ca va

servi interesele generale, va facilita dezvoltarea portului, va da atentie

doleantelor comerciale.
Portul tomitan luase o ampla dezvoltare, numeroase linii de navigatie

internationale trecandu-1 in ruta for maritima. Printre liniile de navigatie inter-
nationale ale caror vapoare atingeau si porturile maritime romanesti era si
"Orient Line", infiintata in 1909, cu sediul la Glasgow, apartinand armatorilor
"Bell Brothers & Co." Linia unea porturile Hamburg, Anvers si Constanta.

Printre vapoarele acestei linii care au atins portul Constanta se numara

"Bellarden", "Bellaura", "Bellema", "Bellendan", "Bellanoch", "Cap. Negro".
Portul Constanta si orasul in general cunoscuse o continua dezvoltare

indeosebi dupa construirea, in 1860, a caii ferate ConstantaCernavoda de
catre societatea condusa de Sir John Trevor Barkley, care amenajase in port si

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 143

o "schela" noua, magazii §i cladiri. Astfel, in 1864, existau in ora§ doua

hoteluri: "Bizant" §i "Danubiu" (la acesta din urma facuse un popas Alexandru
Joan Cuza in drum spre Constantinopole).

Calea ferata a fost refacuta §i legata cu tara, prin podul de la Cemavoda,
in 1885, pentru ca mai tarziu sa fie dublata §i modernizata. Cu liniile de rami-

ficatie, calea ferata asigura legatura Romaniei cu Bulgaria §i accesul spre
intreaga Peninsula Balcanied.

Amenajarile portuare, (acute sub directa indrumare a inginerului
Anghel Saligny, au dus la amploarea traficului in portul Constanta. De la
723854 tone in 1903, traficul portuar se ridica in 1913, cand vine Eugeniu
Botez capitan de port, la 1542395 tone, din care 1323445 tone la export §i
218950 tone la import) Dezvoltarea continua a portului Constanta, ceea ce
face ca astazi aceasta poarta maritima a tarii sa asigure 60 % din marfurile

exportate §i importate de Romania, nu face decat sa confirme cele afirmate de
catre Ion Ionescu de la Brad in 1850, cu prilejul unei calatorii in Dobrogea:
"... Pe tarmul Marii Negre, la distanta cea mai scurta de aici la Dunare, ora§ul
e chemat sa joace un mare rol in comertul Orientului cu Occidentul"2.

Situat aproximativ pe aceea§i paralela cu porturile New York §i

Sevastopol §i pe acela§i meridian cu insula Rhodos (Grecia), la o distanta de
193 mile de Istanbul, la 175 mile de Odessa, la 553 mile de Pireu, la 1095 mile
de Alexandria §i la 3195 mile de Marsilia, portul Constanta reprezinta un punct
de rascruce a numeroase cai de comunicatie, dar §i pricipalul port al Marii
Negre.

Excelentelor rezultate obtinute in calitate de capitan al portului tomi-
tan li se adauga de data aceasta §i aprecierile unanimc ale §efilor ierarhici
militari. Comandantul marinei militare, contraamiralul Sebastian Eustatiu,
i§i schimba radical opiniile afirmate cu un an inainte, notand in foaia cali-
ficativa 1913-1914 ca ofiterul de marina Botez Eugeniu "este prea bine apre-
ciat in functia de capitan de port"3, iar alts data: "Este foarte bun in functia
de capitan de port unde va ramane §i la mobilizare, putand aduce servicii"4.
"Ofiter de valoare", it noteaza §i comandantul Diviziei de Mare, comandorul
Al. Catuneanu.5 Pe 2 ianuarie 1914 i se confers medalia "Avantul Tarei"
pentru ca luase parte la campania din 1913.6

In Constanta, exista atat un capitan de port, cat §i un comisar al portu-
lui. Pare curios, dar existau §i aici "conflicte de atributii", ca §i in Sulina. Se
simtea nevoia de a interveni; trebuie respectate mai intai dispozitiile prevazute
in Regulamentul portuar §i apoi cele politiene§ti; gardienii capitaniei asculta
exclusiv de Capitania portului, ei nu pot sta la dispozitia comisarului portului,
se specified in uncle ordonante din partea Inspectoratului Porturilor.

In 1914, dupa izbucnirea primului razboi mondial, cu toate ca tara noastra

144 CONSTANTIN MOHANU

se mentine Inca doi ani in stare de neutralitate, se iau masuri severe pentru paza
fluviala si maritima a tarmurilor romanesti. Capitaniile porturilor de pe Dunare si
cele maritime (Sulina, Constanta, Mangalia) primesc dispozitii precise in acest
sens. Totodata, prin ordin de zi dat de Mare le Stat Major al armatei romane, se
interzice zborul oricarui avion strain deasupra porturilor noastre. Avioanele
romanesti vor purta cercuri concentrice cu culorile nationale si nu vor zbura dea-
supra porturilor mai sus de 150-200 m, pentru a putea fi recunoscute.

Activitatea unui capitan de port, cum era Constanta, implica nu numai
raspundere, dar Si "tinuta protocolara" in intampinarea vaselor care intrau in
port. La 2 mai 1914, capitanul portului Constanta, in persoana ofiterului de ma-
rina Eugeniu Botez, saluta cu mare pompa primul transatlantic ce acosta la tar-
mul geto-dacic "Carcovado", care Ikea cursa: Hamburg, Cospoli, Constanta,
Odessa, Pireu, New York.? (Un an mai tarziu, vaporul "Jiul" ancora la Rio de
Janeiro, pentru prima data un vas romanesc acosta la tarmul Americii de Sud.)

In 1914, la 1 iunie, cu o Luna si jumatate Inaintea izbucnirii primului
razboi mondial, are loc vizita tarului Nicolae II la Constanta, unde se intretine
cordial cu regele Carol al Romaniei. La ceremonialul de primire participa, in
mare tinuta, si capitanul portului Constanta, in persoana lui Eugeniu Botez,
care a avut in grija iahtul imperial timp de 14 ore, cat a durat vizita tarului in
portul tomitan.

Capitanul portului, impreund cu primarul orasului Si comandantul gar-
nizoanei, reprezentau "autoritatile de vaza" ale orasului-port. Devenea obliga-
torie nu numai participarea oficiala la sarbatorile nationale, dar si la alte ma-
nifestari cultural-sportive. Cele mai impunatoare se dovedeau cele prilejuite de
"Serbarile marii" (organizate de obicei intre prima duminica din august si intaia
din septembrie) si manifestarile "Yacht-Clubului Roman", care luase fiinta la
Constanta in cadrul serbarilor marii din 1911. 0 "Societate de arte, litere si
sport", care fiinta de la 1906, dusese la extinderea tuturor ramurilor sportului,
inclusiv tenisul de camp, iar in 1912 inaugureaza automobilismul. Unul din
cele mai vechi cluburi de fotbal din tara, "Victoria", se constituie in 1913. lar
in 1914 clubul "Elpis" are sectii de fotbal, baschet, atletism. Aparitia capita-
nului de port in tribuna oficiala, ca si a celorlalte autoritati, imprima o nota de
solemnitate intrecerilor si manifestarilor cultural-sportive, ca si participarea la
vanatorile organizate de societatea vanatorilor "Dropia" in jurul Hasancei.

Mult gustate de constanteni erau si alergarile hipice de pe Hipodromul

Anadolchioi, unde, sub numele de "cocii", se organizau si intreceri intre carute
dobrogene. Alt sport, cu traditii in intreaga Dobroge, it constituiau luptele de-
numite "pehlivanii".

Cu prietenii solide si de pretuire reciproca in lumea ofiterilor de ma-
rina, animator al vietii culturale si literare atat cat i-o Ingaduiau sarcinile de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 145

serviciu cautat de scriitori, indeosebi de ieseni, on de cate on poposeau aici,
respectat de autoritatile locale, Eugeniu Botez intentiona sa se stabileasca in
Constanta, drept pentru care, la 20 iunie 1915, in baza actului nr. 9233 al
primariei Constanta, cumpara un lot la Mamaia (lotul 128, in suprafata de 1312
m2 din careul XXIII, Plaja Mamaia.8 Insa la 28 mai 1915 se reintoarce la
Sulina, in aceeasi functie de comisar maritim.

Legaturile lui Eugeniu Botez cu viata culturala $i literara din Constanta
au continuat si dupa stabilirea sa definitive in Bucuresti in 1921. Ca director si
apoi inspector al Asistentei Sociale a revenit de multe on in Dobrogea si Delta
$i niciodata n-a ocolit Constanta.

In 1928, Eugeniu Botez a participat la festivitatile de la Constanta prile-
juite de sarbatorirea semicentenarului revenirii Dobrogei la patria mama. Din
tribuna oficiala, in care, impreund cu oficialitatile din Capitala $i cele dobro-
gene, erau Nicolae Iorga si Ludovic Mrazec, a privit veteranii din 1877-1878
care au defilat in pas militaresc si in strigate de "ura!"

Eugen Botez, care la Galati depusese o asidua activitate pentru ridicarea
primei statui lui Eminescu, inaugurate in 1911, va fi ales, peste ani, la 20 sep-

tembrie 1931, membru de onoare al Comitetului "Pro Eminescu" din
Constanta, care avea ca scop ridicarea unui monument pe malul marii, in

amintirea poetului care cantase atat de vibrant marea in poeziile sale. 0 data cu
Jean Bart, sunt alesi membri de onoare ai Comitetului $i Emanoil Bucuta si
comandorul M. Negulescu.9 Constituit din initiativa lui loan N. Roman si Gh.
Coriolan, directorul liceului "Mircea cel Batran", si a altor intelectuali din
localitate, Comitetul avea ca presedinte pe contraamiralul Ion Balanescu.
Initiativa a pornit Inca de la finele anului 1930, intrucat, pe 3 decembrie 1930,
Joan N. Roman i se adresa prietenului sau Jean Bart ca unui membru de onoare
al Comitetului "Pro Eminescu" $i 11 invita in numele Comitetului sa confe-
rentieze la Constanta cu un subiect la alegere. 10 Statuia care se va inalta pe tar-
mul marii, ca urmare a unei indelungi activitati a comitetului "Pro Eminescu",
este opera sculptorului Oscar Han.

Ramanand legat de marina si de navigatie chiar dupd iesirea sa din
cadrele active ale marinei militare, Jean Bart a sustinut tot ceea ce putea sluji
cunoasterii marii apelor $i propagandei navale. Sprijina cu ardoare infiintarea
unui acvariu si muzeu maritim la Constanta, aratand ca sectia marinei din
Muzeul Militar de atunci, din Parcul Carol, reprezenta doar "un slab inceput de

muzeu maritim.11
Problema infiintarii unui acvariu la Constanta s-a pus pentru prima data

in mod deosebit in decembrie 1930, cu prilejul deschiderii unor cursuri speciale
dedicate Dundrii $i Marii. Initiate de Jean Bart si Emanoil Bucuta $i intitulate
"Scoala apei", cursurile s-au desrasurat la Constanta, find de fata la deschidere

146 CONSTANTIN MOHANU

D. Gusti pe atunci ministrul Instructiei contraamiralul I. Balanescu, Jean
Bart $i Apostol D. Cu lea. Cursantii erau in majoritate invatatori de la sate $i
ora$e. Acum, in birourile Ligii Nava le Romane, sectia Constanta, "se pune la
cale acvariul in toate amanuntele". Se hotara$te ca loc pentru acvariu o cladire
din fata Cazinoului.

Acvariul ca $i Muzeul maritim al tarii noastre s-au realizat mult mai
tarziu. Totu$i, la sugestia comandorului Eugeniu Botez, din 1928 secretarul
Ligii Nava le Romane, s-au amenajat in localul Ligii Nava le din Constanta
cateva sali cu exponate dedicate marinei. Ideea a fost pusa in practica de con-
traamiralul Ion Balanescu care marturisea: "De la el folosesc sugestiunea de a
infiinta un mic muzeu al marinei in localul Ligei Nava le din Constanta.
Portretul lui Jean Bart iii va avea locul de cinste in localul sectiunei noastre."12

XVII. DIN NOU LA SULINA: COMISAR MARITIM $1
COMANDANT MILITAR IN TIMPUL RAZBOIULUI
APARITIA VOLUMULUI DATORII UITATE

In conditiile izbucnirii primului razboi mondial cu toate ca tara noas-
tra se mentine limp de doi ani in neutralitate au loc concentrari periodice $i
ale rezervi$tilor pentru punerea la punct cu noile regulamente Si armamentul

recent achizitionat. Concentrat la inceputul anului 1915, Eugeniu Botez
comanda una din companiile batalionului de marina la manevrele cu trupe
combinate de apa $i de uscat ale garnizoanei Constanta. Ia parte apoi la
cateva "conferinte" cu teme tactice, tinute la Cercul militar din Galati, la una
din aceste conferinte conducand pe harta una din parti ca tema de razboi.
Rezultatele bune obtinute ii aduc din partea cpt.-comandorului Lupa$cu,
comandantul Depozitelor Generale ale Marinei propunerea de inaintare la

gradul de lt-comandor fara examen, ceea ce contraamiralul Eustatiu Sebastian
de data aceasta incuviinteazai. Astfel, la 28 noiembrie 1915, ca urmare a

Inaltului Decret nr. 2437, comunicat prin ordinul de zi nr. 156/1915, este ridi-
cat la gradul de lt.-comandor, cu repartitie la Divizia de Dunare.2 (In Anuarul
Armatei pe 1916 este mentionata ca data a ridicarii in grad: 15 noiembrie
1916.)

Precipitarea evenimentelor ti apropierea intrarii iminente a tarii noastre

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 147

in actiune pentru dezrobirea Transilvaniei determine mutarea din nou la Sulina
a lui Eugeniu Botez, in functie de comisar maritim, aceea§i functie pe care o
indeplinise §i in anii 1909-1913. Deta§area fusese ceruta de catre Statul Major
General al armatei prin ordinul telegrafic nr. 2693 din 28 mai 1915, motivan-
du-se ca, in vederea intrarii noastre in actiune, era nevoie de un cunoscator al

chestiunilor privitoare la Comisiunea Europeans a Dunarii3. Ca urmare,

Ministerul Lucrarilor Pub lice, Directiunea Genera la a Cai lor de comunicatiune
pe ape dispune transferul prin ordinul nr. 2841 din 5 iunie 1915. Referitor la
aceasta deta§are la inceput provizorie insu§i Eugeniu Botez va marturisi

mai tarziu ca a fost transferat, pentru interese majore, de a-§i indeplini
insarcinarea specials ce i s-a dat de Statul Major al Armatei §i Serviciul de

Siguranta al Statului4.
Ca urmare a rezolutiei Ministerului de Razboi nr. 3036 din 5 ianuarie

1916 pusa pe referatul Marelui Stat Major din 21 decembrie 1915, It.-coman-
dorul Eugeniu Botez, comisar maritim la Sulina, este concentrat pe loc in cali-
tate de comandant militar al acestui port, la ordinele comandantului Regiunii
Deltei, a§a cum se face cunoscut Inspectorului General al Porturilor, con-
traamiralul C. Balescu5. Data concentrarii este comunicata §i de catre Eugeniu
Botez: "Ordinului nr. 174 din ianuarie a.c., am onoare a face cunoscut sä sub-
semnatul, prin ordinul de zi nr. 212 al Comandamentului Marinei, am fost con-
centrat pe ziva de 14 ianuarie 1916 §i numit comandant militar al portului

Sulina"6.

Comandant militar al portului §i in acela§i timp comisar maritim la
Sulina, are dreptul sa opteze intre solda gradului sau militar sau leafa de comi-
sar maritim. Cu toate ca. opteaza cum era §i firesc pentru solda de lt.- coman-
dor, Comandamentul Marinei taraganeaza aprobarea, Eugeniu Botez ramanand
in continuare cu salariul de comisar maritim, care se mare§te la 1-14 mai 1916
de la 550 lei la 650 lei plus diurna de 100 lei lunar.?

Exercitiile §i operatiunile intreprinse de catre comandantul militar al
portului Sulina aveau ca tema apararea gurilor Dundrii §i manevre de lupta
combinate intre unitatile fortelor de uscat §i de ape. Ca §i ceilalti comandanti
militari de porturi, lt.-comandorul Eugeniu Botez avea asupra sa: 1. Un registru
jurnal in care trece zilnic activitatea desfa§urata in zona Comandamentului por-
tului, precum §i a evenimentelor mai importante ce au avut loc; 2. Carnet pen-
tru bonuri de rechizitie date de Comandamentul Marinei pentru nevoile ce se

iveau.
Demn urma§ al tatalui sau, generalul Panait Botez, care avusese o cari-

era militara irepro§abila mai ales cand s-a aflat in punctul de vama Burdujeni-
Itcani, unde a pus capat unei retele de contrabands ofiterul de marina Eugeniu
Botez a dat dovada de o probitate §i demnitate de necontestat in tot ceea ce a

148 CONSTANTIN MOHANU

intreprins. Corect §i impartial atunci cand trebuia sa aplice legea in calitate de
capitan de port sau comisar maritim, arata aceeasi intransigents §i fats de
colaboratori si subalterni. Semnalandu-i-se de catre Inspectoratul Porturilor ca
un Iliescu Nicolai, capitan de salupd la Sulina, solicita permisii adresandu-se
direct Inspectoratului, Si nu comisarului maritim §i comandantului militar, It.-
comandorul Eugeniu Botez arata ca respectivul comandant de salupa "mai mult
decat serviciul sau se intereseaza de afacerile sale comerciale pentru care are
nevoie mereu a fi pe drumuri intre Tulcea, Braila, Galati, ocupandu-se cu
comertul de lemnarie §i plute"8. Drept pentru care respectivul este "exclus de
la orice invoke pentru interese personale, in afara de concediu de boala, con-
statat prin certificat medical"9.

In lumea-mozaic a Sulinei, in hatisul de misiti §i agenti comerciali nu
era exclus ca, nu de putine ori, angajatii militari sau civili ai Capitaniei portu-
lui sau Comisariatului sa fie tentati a inlesni unele operatiuni, daca nu "afa-
ceri". Asupra lui Eugeniu Botez n-a planat niciodata o astfel de banuiala.

Pentru interesul serviciului se ingrijeste ca sa nu fie angajati oameni
certati cu legea. Astfel, in martie 1916, cand are loc o miscare a personalului
din porturi, la Sulina, la Comisariat, urmand a veni dragomanul Hristea
Dimitrie, face cunoscut Inspectoratului Porturilor ca acest functionar fusese
judecat §i anchetat cu cativa ani in urma §i destituit din serviciul capitaniei por-
tului Cernavoda: "Pentru motivul aratat, precum §i pentru altele pe care voi
avea onoarea a vi le expune verbal, imi pemit a vä ruga cu insistenta, in intere-
sul serviciului chiar, sa binevoiti a amana aceasta mutare pans la schimbarea
actualei stari de lucrurri 0. Din comisia de ancheta a dragomanului Hristea
Dimitrie facuse parte insusi Eugeniu Botez, drept pentru care isi rezerva drep-
tul de a-si informa si personal superiorii. Inspectoratul Porturilor hotaraste ca,
pang la not dispozitiuni, dragomanul Hristea sa gireze capitania portului
Isaccea, iar copistul Dimancea Petrescu sa ramana la Comisariat, "consideran-
du-se detasat unul in locul altuia"n.

Prin prestanta sa, comisarul maritim, in persoana lui Eugeniu Botez,
inspird respect. Contraventiile se raresc sau chiar dispar cu totul. Astfel, la
finele lui 1916, lt.-comandorul Eugeniu Botez raporta superiorilor ca nu a fost
pus in situatia de a aplica amenzi pentru abateri de la Regulamentul porturilor
din aprilie pang in noiembrie.

Prin natura functiei de comisar maritim la Sulina, Eugeniu Botez avea
legaturi cu marile porturi, Constanta si Galati, la capitaniile carora se aflau
lt.-comandor Mihutiu Triandafil §i, respectiv, comandorul Zaharia Ionescu.

Comisarul maritim din Sulina avea sub ordine si o salupd de politie. In
1915 pang in mai 1916 a fost detasata la comisariat salupa "Becata", cu un per-
sonal compus din capitanul de salupa Tudor Oancea §i mecanicul Efstatiu

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 149

Teodor. La 3 mai 1916 salupa "Becata" find mutata la Braila, in locul ei se
detaseaza salupa "Prahova", cu un personal compus din: Iliescu Nicolae, capi-
tan de salupa, cu 150 lei salariu lunar, Brasoveanu Grigorie, mecanic, retribuit

cu 150 lei salariu lunar si Gheorghiu Teodor, retribuit cu 90 lei diurna lunar12.
Cu toate ca, initial, i§i pusese mari sperante in timpul ce-i va ramane

pentru scris prin incadrarea intr-un post stabil cum era acela de comisar la
Sulina si apoi capitan de port la Constanta, lucrarile literare se raresc continuu
dupa primii ani (1910-1911) de cand coboard de pe nava si imbratiseaza o
munca "sedentary ", pe uscat. La Academia military americana (Documente
omenesti), un fragment din notele de calatorie intreprinsa in America de Nord

in 1912, si excelenta nuvela Dupa douazeci de ani, tiparite in Viata

romfineasca, respectiv in 1914 si 1916, reprezinta tot ce a publicat scriitorul in
acesti ani. Se pot adauga doar un numar destul de restrans de articole dedicate
problemelor Dundrii sau unor aspecte ale vietii si muncii in port, si documen-
tatul studiu In jurul chestiunii Dunarei, publicat tot in Viata romfineasca la

inceputul anului 1915. Totusi scrierile tiparite dupd 1901, anul aparitiei
Jurnalului de bord, puteau constitui oricand materia unui nou volum. Un ast-

fel de volum era in intentia autorului asa cum am aratat mai inainte Inca. din
1913. Criza financiara amanase insa materializarea proiectului.

Anul 1916 constituie insa anul cel mai bogat in aparitii editoriale din
opera scriitorului: este prezent in librarii cu trei volume. In februarie ii apare
volumasul In cusca leului, in colectia "Scriitori romani", cu aparitie saptama-

-nala, sub indrumarea lui Al. Vlahuta. Carticica (de 32 pagini numar fix cat

trebuia sa cuprinda fiecare numar al colectiei: doua coli de tipar) caruia Vlahuta
ii rezerva rolul de "aperitiv" n-a aparut in primele numere cum isi propusese
initial "directorul publicatiei", ci in numarul 14 al colectiei, incluzand numai
doua scrieri: In cusca leului si Acasa ti -n razboi, ele singure acoperind spa-
tiul grafic rezervat unui numar al colectiei.

In aprilie 1916 ii apare la Bucuresti volumul Datorii uitate.

Documente omenesti. Nuvele, o data cu aparitia celei de a doua "editii
adaugite" din Jurnal de bord, volumul din urma cu ilustratii de pictorii

Voinescu si Verona. Viata romfineasca (numarul 4-5 din apriliemai) consem-
na: "Editura Librariei H. Steinberg a facut un mare serviciu iubitorilor de lite-
rature adeva.rata, editand opera literary a talentatului scriitor Jean Bart in doua
volume elegante: Jurnal de bord 5i Datorii uitate. "Volume le erau intr-ade-
var tiparite in conditii grafice deosebite, pe hartie cretata, cu ilustratii si vini-

ete. Rasunetul in press al Datoriilor uitate este deosebit de favorabil:
Ibraileanu, in Viata romfineasca, considers nuvela titulary a volumului "o

capodopera a genului"13, iar N. Iorga, in Drum drept, referindu-se la ambele
editii, sublinia realismul scriitorului, volumele sale find "cacti de viata", iar