Mohanu, Constantin - Jean Bart (Eugeniu Botez) - Viata Si Opera

250 CONSTANTIN MOHANU

Deconspirarea in final a misterului stingerii unei iubiri atat de
inflacarate (tocmai prietenul cel mai bun 0i confidentul celor doi tainuise

scrisorile crezand ca face bine mentinand casatoria Getei Ulmeanu, drept pen-
tru care i§i sfatuise printr-o scrisoare prietenul de departe: "sa se gandeasca la
viitor... la viata ei... stied o case... distruge o familie... o va uita... vremea trece
§i vindeca toate..."), identificarea celui raspunzator pentru nefericirea aman-
dorura tocmai in persoana prietenului nedespartit din tinerete constituie un pre-
text epic conventional care eclipseaza finalul. Alta ar fi trebuit sa fie "rama"
scrierii, "montura" care sa potenteze calitatile evidente ale nuvelei.

Miluta, cel care a provocat raul din cele mai bune intentii, crezand ca
face bine, ramane un personaj memorabil in scrierile lui Jean Bart. Sociabil,
gata oricand sa aduca servicii, "cavaler servant", "monopolul confidentelor",
"discretia garantata", "salvadentul sexului frumos" cum ii spuneau adesea
ceilalti ofiteri era prietenul dezinteresat al familiilor cu fete de maritat: "... lui
toate u§ile i se deschideau. Avea un talent deosebit de a se lipi de unele familii;
ajungea in scurt timp amicul intim al casei." Aparator al onoarei femeilor, era
gata oricand sa se bate in duel pentru femeia compromise: "Vocea sangelui!
Numai la furie apare antartul macedonean" §opteau colegii.

Intalnim in nuvela §i unele maxime proprii autorului, pe care le vom
regasi in numar mult mai mare in Europolis. Astfel: "Marinarul nu trebuie sa
aiba legaturi cu uscatul, el e logodit cu apa"; casnicia nefericita este asemenea
lantului"pe care dace nu 1-ai rupt la timp se strange din ce in ce mai mult" etc.

In unele privinte, nuvela DupA douazeci de ani precede Ade la lui
Ibraileanu. Cea mai mare parte a nuvelei este dedicate "rememorarii" trecutei
iubiri, facuta la persoana intai de barbatul revenit pe locurile unde s-a infiripat

odata o,sdragoste "unica".
Intr-un proiect initial, prin scrierea Dupa douazeci de ani (titlu intalnit

§i la Al. Dumas - tatal) autorul intentiona un roman, a§a cum se destainuie
intr-un interviu acordat, in 1926, Adevarului literar si artistic: "Bucatile
Dupa douazeci de ani §i Printesa Bibita erau de asemenea [ca §i Datorii
uitate] doua subiecte de roman, pe cari le-am dat concentrate in cloud nuvele2."

Nuvela una dintre cele mai realizate proze ale lui Jean Bart face
dovada unui evident efort spre obiectivare in naratiunea-rememorare a iubirii,
partea cea mai cuprinzatoare a scrierii. Se face prezenta distanta relatarii, prin
tonul calm, lucid al personajului-narator, implicat direct in actiunea rememo-
rata, dar §i deta§at cu seninatate, prin trecerea atator ani, ceea ce face posibila
o psihologizare profunda, o notare a trairilor personajelor de la infiriparea sen-
timentului pang la declan§area patimei mistuitoare §i apoi inabu§irea ei de
catre un destin nedorit, implacabil. Povestea de dragoste in sine are un farmec
deosebit, un patetism superior, este invaluita in gratie §i diafan, prin puritatea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 251

sentimentului, ceea ce 1-a facut pe Ibraileanu, la reeditarea nuvelei in cea de a
doua editie a Datoriilor uitate (1921), sa-i aduca un binemeritat elogiu: "Dar
ceea ce da acestei nuvele un loc deosebit in literatura noastra e distinctia
subiectului i a tratarii. Erotismul este piatra de incercare pentru distinctia
sufleteasca a unui scriitor. Si, din acest punct de vedere, d. Jean Bart nu are alt
rival decat pe d. Bratescu-Voine§ti din In lumea dreptatii si Pana Trasnea
Sfantul".3

Spre deosebire de nuvela DupA dounzeci de ani, in Printesa Bibita
iubirea este privita din perspectiva feminine. Eroina principala, Bibita
Garoflide, o floare ofilita, pierduta in colivia de sticla a balconului de la fostul
consulat grecesc din Sulina, fata batrana, cu vechi visuri neimplinite, o roman-
tics incorigibila, cade victims pe viata iluziei de a fi fost iubita de un tanar
ofiter, Radu "Solitaru", chipe§, dar tacut §i retras, preocupat in permanents de
calcule nautice. In realitate, totul este o farsa: scrisorile prin care este asaltata
de catre presupusul indragostit find ticluite de un ofiter pozna, Emil "trubadu-
ru", la indemnul iubitei acestuia, Luluca Luludi, veri§oard a Bibitei, care
intentiona sa o scoata in acest chip din singuratatea monastica, in care gre-
coaica, la a doua varsta a tineretii, se inchisese. Farsa reu§e§te din plin, la ea
participand §i ceilalti tineri often din port care debarcasera pentru un timp de
pe vasul-§coala bricul "Mircea", stabilit aici la gura Dundrii impreuna cu
intreaga Divizie de Mare pentru trei luni. Toata lumea §tie de inscenarea pusa
la cale in afara de Radu §i Bibita, poreclita "Printesa" de catre ofiterii din port,
pentru gravitatea §i fumurile aristocratice ce §i le aborda fiica de consul.

Ceea ce la inceput parea doar o gluma juvenila menita sa mai invioreze

monotonia vietii de port imbraca dintr-o data forme grave, dramatice.

Scrisorile primite determine o adevarata criza in inima aceleia care cunoscuse
sentimentul iubirii doar din numeroasele carti devorate cu lacomie in anii de
autocraustrare. Citea savurand fiecare fraza a scrisorilor, memorandu-le: "...
Era iubita... ea care a stat intotdeauna deoparte..." Fata care traise pang acum o
viata atat de trista §i de egala "Intre balcon §i camera de culcare" este trezita la
o noud viata, "plutind fericita in visul dulce §i neinteles al inimii." De la bal-
con '11 pande§te in fiecare clips pe presupusul autor al misivelor vaporul era
ancorat chiar in fata fostului consulat , observe fiecare mi§care a singuraticu-
lui §i incepe sa-1 iubeasca inflacarat, intrigand-o lipsa lui de indrazneala. Dar
farsa evolueaza §i, in ultima scrisoare, i se da intalnire "la 11 noaptea, langa
farul de nord". Cu toate zbaterile §i §ovaielile, ii este imposibil sa face acest pas
"decisiv". Dar scrie §i rescrie o epistold, in care, o data cu sinceritatea trairii
prezente, pune "toata comoara de sentimente adunata din literatura romantics
pe care o citise".

Cu toate Ca "dragostea" n-a existat decat in inchipuirea acelei fiinte

252 CONSTANTIN MOHANU

izolate si insingurate, autorul reuseste sa faca un "studiu psihologic" asupra
celui mai nobil dintre sentimente, privit insa printr-o subtila ecuatie tragic-
comic: pasiunea starnita brusc, devenita aproape mistica, este privita si
urmarita amuzant ca o distractie de catre cei din jur, patetismului sentimentu-
lui femeii suprapunandu-se ironia devastatoare a celorlalti. Privite din acest
punct de vedere, datele problemei se schimba, gravitatea sentimentului find
privita cu ochi parodic, cu un simt al umorului si chiar cu o tents de grotesc.
Printr-o inventie epics de ultima ors autorul reuseste sa intoarca inspirat
lucrurile, ofiterul de marina, presupus "autor" al scrisorilor de dragoste, piere
inghitit de valuri, surprins de o furtuna pe cand isi facea, in barca-i solitary,
obisnuita-i plimbare in larg. Bibita e convinsa ca "bietul baiat s-a aruncat in
valuri din cauza ca ea n-a venit la intalnirea ce i-o ceruse el". Aceasta idee
i s-a pironit in creier si nimeni nu poate sa i-o mai scoata. Obsesia ei senti-
mentala is o turnura vecina cu patologicul. Incearca sinuciderea aruncandu-se
in valuri, dar la ea si sinuciderea devine o parodie: se arunca in mare de pe
cheiul de langa farul de nord unde ar fi trebuit sa aiba loc intalnirea nocturna,
dar, prin intamplare ea este scapata de la inec: "Niste pescari din apropiere au
salvat-o. E bolnava in pat si aiureaza ii scrie cu remuscare verisoara ei lui
Emil Trubaduru plecat cu bricul in larg. Desi la toata lumea s-a spus ca a cazut
din intamplare, alunecand de pe cheu, orasul tot stie adevarul si nu se vorbeste
decat de asta." Se reface cu greu, dar va ramane o fiinta cu inima impietrita
pang la moarte.

Prin aceasta actiunea propriu-zisa se consuma si nuvela ar fi trebuit
incheiata aici. Dar, ca in multe din scrierile lui Jean Bart, precum si in nuvela
Dupii douirzeci de ani, autorul revine in timp urmarind peste ani destinul per-

sonaj elor. Comandant al vaporului "Dacia", care facea curse spre

Constantinopole, la reintoarcerea spre lard, Emil, "trubadurul" de odinioard, o
reintalneste pe bord pe fosta lui prietena, Luluca Luludi, cu cele trei fetite ale
ei, stability, acum, prin casatorie, la Constantinopole, unde o luase si pe singu-
ratica ei verisoard, iar in umbra ei zareste o femeie inalta, uscata, imbracata in
negru... cu parul alb ca zapada: "Printesa" Bibita care mergea la Sulina sa
depuna flori pe mormantul aceluia a carui iubire a fost doar o frumoasa plas-
muire a ei, dar in care ea va crede pang la sfarsitul vietii.

Prin atmosfera vietii de port si imaginea orientala $i cosmopolita a
Sulinei, nuvela Printesa Bibita, care imprumuta si titlul volumului aparut in
1923, volum distins de Academia Romany cu premiul "Heliade Radulescu",
aceasta scriere, prezentata elogios cu acest prilej de Ion Bianu, anticipeaza
romanul Europolis, aparut peste zece ani. Paragrafe intregi isi gasesc similitu-
dini in roman. Citam cateva chiar in prima paging a scrierii: "In micul port cos-
mopolit de la gura Dundrii se obisnuieste, ca $i in marile centre americane sa.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA SI OPERA 253

se numeasca strazile cu numere. Patru strazi nesfarsite taie in lung ingusta
limbs de nisip care desparte fluviul de balta"; "Asezarea asta in pustietatea
Deltei, perduta la capatul tarii, mozaicul acesta de rase, alcatuit de nevoi si
intamplare pe drumul miscator de apa, are o viata aparte, rard: numai cu viata
unora din colonii se poate compara" etc.

Chiar nota sprintara ce se degaja din primele pagini care redau debar-
carea tinerilor ofiteri de marina in orasul-port trimite la Europolis: "Ofiterii
sunt foarte cautati; pretul se mentine inca ridicat, in lumea asta care imita, cu
ceremonii Invechite, anumite forme de protocol consular, c-o orientala man-
drie." Iar aparitia bobocilor in uniformele mandre de ofiteri incanta coconetul
si se and exclamatii admirative: "Vai, ma chere, ce mai de crevete a adus
escadra anul acesta". ("Bobocii" din ultima promotie sunt numiti acum mai
plastic: crevete raci de mare.) Tocmai pe fondul acesta, in timp ce in mod
firesc grupul de boboci innoada zilnic legaturi chiar cu riscul de a invata limbi
straine (englezeste, italieneste, greaca si chiar armeana) se isca farsa jucata
celor care persevereaza in a ramane solitari.

0 imagine insolita este aceea evocatoare a unui grup de cadane "care se
duceau in grup la baie, Invelite ca niste mumii, din crestet pand in talpi in
iasmacuri visinii" ne face sa credem ca ne aflam in fata unui text dintr-o vari-
ants anterioara pastrata Intre manuscrisele ramase de la autor si intitulata

0 farsa. Intr-o sears la Buiukdere, cu actiunea plasata in Cornul de Aur.
(Intr-o alts variants titlul scrierii era 0 farsa de tinerete.)

Nuvela ne ofera elemente si pentru plasarea ei in timp: astfel, spre
finalul scrierii, in editia din 1923 (p. 27), ni se relateaza ca., dupd consumarea
farsei, bricul "Mircea" pe care este Imbarcat unul din personaje, Emil, face
Inconjurul Europei pentru a participa la deschiderea canalului de la Kiel din
Germania (canalul Kiel s-a inaugurat in 1985, iar la festivitatile inaugurale a
participat si nava-scoala romaneasca bricul "Mircea").

Prin ineditul subiectului, prin realizarea si modul specific de abordare a
elementului erotic si chiar prin umorul degajat desi inegal si voit grotesc une-
ori , Printesa Bibita s-a bucurat de o bund primire din partea criticii literare.
I s-a reprosat o prea mare concizie, ceea ce ar face din ea mai degraba "o schita
de roman" ceea ce este intru totul adevarat, autorul insusi pronuntanundu-se
in acest sens: "Multi mi-au spus ca din Printesa Bibita a§ fi putut face un mare
roman. Putini stiu ca acest volum 1-am scris Intr -o lung la Tekirghiol, profitand
de un repaus la care ma obliga sanatatea."4

Ion Bianu, acelasi care Meuse raportul si pentru premierea Jurnalului
de bord, sustinea la Academie premierea volumului Printesa Bibita cu pre-
miul "Heliade Radulescu" argumentand: "In buns parte, speranta de acum cloud
decenii s-a Implinit. Talentul ofiterasului s-a maturizat de la sine. Calitatile

254 CONSTANTIN MOHANU

fluide atunci s-au consolidat. Contururile vagi ale descrierilor de tari si local-
itati au castigat atat de mult in preciziune incat in cuvintele cari le descriu le
vezi ca Intr -un film fotografic. Mai mult Inca s-au cristalizat caracterele per-
sonajelor care ne trec pe dinainte."5

Un indreptatit elogiu aduce nuvelei fratele scriitorului, Octav Botez,
criticul de la Viata romfineasea: "Printesa Bibita e una din cele mai bune
nuvele ale tale ii scrie autorului dupa ce lecturase scrierea in manuscris. E o
bucata plind de viata, poezie si umor. Personajele traiesc si sfarsitul iti lase o
intense emotie!... Ar putea figura cu cinste in orice literature europeand si poate
fi pusa alaturi de unele nuvele de Maupassant. Defecte nu are, decat cateva
neglijente de stil, care pot fi usor reparate. Ea a placut cu deosebire lui
Ibraileanu, atat de dificil in materie."6

Peste timp, scrierea nu s-a dovedit atat de "europeand", asa cum o vedea
Octav Botez, isi pastreaza insa un loc de frunte Intre scrierile lui Jean Bart si
intregeste cu o note inedita si un farmec aparte nuvelistica din deceniul al
treilea din secolul nostru.

Pleca un vapor din port... este in esenta tot evocarea unei iubiri,

inchisa insa jalnic in amintire: vasul pe care a plecat marinarul s-a pierdut fare
urme in timpul unei naprasnice furtuni pe Marea Neagra, femeii lasata singura

pe viata neramanandu-i altceva decat sa evoce, lacrimand, momentul

despartirii on de cate on zareste un vapor pornind spre larg. (Titlul scrierii are
prin el insusi o incarcatura poetics amintindu-ne parca de Rondel de l'adieu al

poetului francez E. Haracourt, devenit celebru prin versul "Partir, c'est
mourir un peu" .)

Dace in scrierile cu tematica marinareasca si in notele de calatorie lui
Jean Bart nu-i erau straini scriitorii Pierre Loti si Claude Farrere, in structurarea
operei nuvelistice propriu-zise pe concentrarea asupra unui fapt de viata auten-
tic, intens trait, Intr -un moment de varf, scriitorul aduce aminte de Prosper
Merimee, teoreticianul si practicianul asa-numitei "esthetique du raccourci".

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 255

XXIX. TENTATIA SATIREI SI A UMORULUI

"ridendo castigat mores"

S-a afirmat ca autorii no§tri dupd Creanga §i Caragiale "nu §tiu sa
rada", ca nu am avea "o literatura vesela". Afirmatia se Ikea luandu-se in con-
sideratie temele mari ale literaturii romane in care i§i gasesc loc prin excelenta
"subiecte tragice", "meditatii sumbre", "aspecte de viata sinistre", ca §i cand

literatura n-ar fi chemata sa procure §i o "delectare a spiritului".1 Dace
ramanem in preajma varfurilor literaturii noastre, a§a ar sta lucrurile. Sä nu

uitam insa ea avem in primele trei decenii ale secolului nostru o serie de scri-
itori care au adus in opera for situatii cornice §i tipuri hilariante: Gh. Braescu,
I. A. Bassarabescu, D. D. Patra§canu, Jean Bart §.a.

In scrierile in care i§i face loc "humorul", Jean Bart este mai apropiat
de D. D. Patra§canu, moldovean §i el. Este un umor bland, ironia find mult
atenuata de o anume duio§ie. Sunt destul de putine paginile de sarcasm, de
zeflemea. Acestea i§i fac prezenta cand este ironizat "ord§anul" in postura
administrative, functionarul marunt sau "§eful" flexibil doar la "chicu§uri".
"Majestatea-sa bac§i§u1" troneaza imperturbabil in anumite paturi
functionare§ti din ora§ele-porturi. Slujba§ii marunti, molipsiti de moravurile
levantine, nu scapa obiectivului critic, dar ironia este dublata in acest caz de
amaraciunea pentru soarta omului umil, tarat impotriva vointei lui spre
fapte §i practici reprobabile. In general, prin satira §i umor scriitorul tinte§te
indreptarea raului, a moravurilor: "ridendo castigat mores", cum i§i sublini-
aza autorul intr-unul din manuscrise aceasta maxima latineasca.

Trecand in revista scrierile lui Jean Bart din primul volum: Jurnal de
bord. Schite marine §i militare (1901) observam ca satira Ii unaorul in inte-
lesul propriu al cuvantului lipsesc aproape cu desavar§ire. Unele elemente de
critics socials sunt departe de ceea ce am putea numi satire, §i nu sub modali-
tatea satirei i§i fac simtita prezenta aici. Exceptie fac doar cateva scene din
finalul scrierii 0 inmormantare militare. In cel de-al doilea volum tiparit,
Datorii uitate (1916) satira i§i face loc in primul rand in descrierea unor scene
ord§ene§ti din nuvela care dä titlul volumului, iar umorul se strecoara discret in

256 CONSTANTIN MOHANU

povestirea In ctwa leului. In cea de a doua sectiune a volumului, aceea a
"Documentelor omene§ti", intalnim trei scrieri in care satira ca §i umorul i§i
cauta raga in proza scurta a lui Jean Bart, uneori cu destui soli de izbanda: La
conferinta, Prima data si 0 protestare postuma (aceasta scriere din urma
analizata mai inainte la "Documente omene§ti"). In volumul urmator editat de
autor, Printesa Bibita (1923), umorul concureaza abil latura erotica a nuvelei
nereu§ind s-o erodeze insa, iar in aka scriere, Horatiu Balla, subintitulata
"Documente omene§ti", umorul se simte la el acasa, ca §i in Cafeaua efului
si Estrada intra in port din volumul In Delta (1925).

0 "insemnare" satirico-umoristica, Majestatea-sa bacsisul, o intalnim
ratacita in volumul Insemnari i amintiri (1928). Dar scrierile satirice §i
umoristice reprezentative pentru scriitor: Fara permis de export si Intrarea
cainilor in Anglia este strict oprita apar pentru prima data in volum in Schite
marine din lumea porturilor (1928). Prima prezentare a earth, la aparitie,
accentua tocmai aceasta latura a ei pe Fang celelalte merite incontestabile:
"...Noul volum de schite marinarqti constituie o lecture cu deosebire intere-
santa, plina de episoade antrenante, de personagii cu caractere fericit cizelate,
dintr-o singura §i viguroasa trasatura de condei, §i de aventuri hazlii, de un
humor sanatos, antrenant"2 (s.n). Si intr-adevar latura umoristica §i satirica a
prozei lui Jean Bart care in volumele precedente se facuse din ce in ce mai
prezenta devine prin aceste doua scrieri revelatoare.

Ar fi nedrept insa sd-i atribuim autorului Jurnalului de bord, al

Schitelor marine, al scrierilor de calatorie §i al originalului Europolis, merite
deosebite in scrierile de facture umoristica §i satirica sau cel putin egale cu ace-
lea recunoscute unanim in ceea ce prive§te sectoarele operei sale enuntate mai
sus. Este vorba mai degraba de o coloratura satirica §i umoristica ce tine mai
mult de faptul divers, de anecdotic, ca §i la Bassarabescu sau D.D. Patra§canu,
mai apropiat ca structura de Jean Bart. Lipsesc temele fundamentale care sä
imprime o tinuta ca atare scrierilor care cultiva satira §i umorul. De o structura

aparte, inconfundabila, raman doar Fara permis de export si Intrarea
cainilor in Anglia este strict oprita.

La Jean Bart satira §i umorul i§i fac loc subtil in criticarea unor perso-
naje, situatii, a unor aspecte sociale. Alteori sunt biciuite coruptia, abuzurile,
birocratia §i levantinismul vietii porturilor: mita, §pertul, bac§i§ul.

Cafeaua Sefului vizeaza venalitatea unor functionari. Anuntat ca i-a
sosit un pachet cu carti din strainatate, povestitorul nu §i-1 poate ridica de la
vama, find trimis de la un functionar la altul §i amanat de fiecare data pentru
ziva urmatoare, in timp ce altii care cuno§teau "mecanismul vamii" i§i rezolvau
imediat interesele. Dupa multa pierdere de timp, un prieten intalnit intamplator
la vama §i versat in afaceri ii dezvaluie ca nu a indeplinit o formalitate

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 257

fundamentals in obiceiul portului: depunerea catorva monede langa ceasca de
cafea a sefului vamii, ceased ingropata intr-un maldar de bancnote: "Iaca ce
inseamna sa nu flu om de afaceri. Apoi d-ta n-ai vazut acolo pe biurou, langa
calimara, cafeaua sefului? Mare lucru era sa pui ceva acolo langa ceased..."

Majestatea-sa bacO§ul pare mai degraba un mic studiu sociologic,
facut cu satira si umor asupra unei practici reprobabile atat de raspandite in tre-
cut. Intamplator, autorului ii cade sub ochi "Carnetul de chicuptri al lui Nita
Plopana, u0er la Ministerul de..." Cu stupefactie constata ca batranul usier,
"falnic si impunator", cu decoratiile "insirate vesnic pe piept" si cu sapca incer-
cuita de un galon lat de our de pared ar fi un "viceamiral debarcat din cauza
varstei", omul acela "respectabil" castigase din "chicusuri" mai mult decat
modesta leafs ce o incasase dupa o jumatate de secol in serviciul statului. Prilej
de meditatie: daca functionarii sunt platiti de cetateni prin intermediul statului,
de ce aceiasi cetateni mai platesc si discret bacO§uri, chicwri, mita, plo-
coane, perturi, comisioane etc.? Si scriitorul incearca sa patrunda in psi-
hologia celui care da si celui "care primeste". Revelatoare sunt si unele
bruioane ale scrierii ramase in manuscris. Scriitorul este preocupat de prove-
nienta termenului baq4 i a sinonimelor lui in limba romans. Enumerand ter-
menii echivalenti din limba franceza ("pot-de-vin, pourboire, douceur") sau
cei de argou §i familiari ("drouilles, epingles, epices, petit gratification,
draullee, projits"), scriitorul conchide: "Totusi, nu de la sora noastra latina am
luat sinonimia bacsisului in ce are el mai savuros, ci din Balcani". In realitate
termenul "bacsis" este imprumutat din limba turca. Continuand investigatia pe
"plan intern", mentioneaza provenienta termenilor mita i plocon din slava
veche, iar spaga din limba albaneza, in care are sensul de "plata", ca in final sa
atesteze si termenul de provenienta mai recenta, chicus, cu circulatie mai
frecventa in Moldova.

Finalul scrierii degaja o subtila ironie: "... M-am hotarat sa aman studi-
ul proiectat asupra bacsisului. Am nevoie de o mai larga documentare asupra
acestui vast subiect mai cu seams ca am pornit de la carnetul de chicusari al
unui usier si nu pot sti pana la ce treapta voi ajunge pe actuala scary a ierarhiei
sociale din Romania Mare".

In Prima data se urmareste curba coruperii unui om integru care nu are
taria sa reziste presiunilor si masinatiunilor celor din jur: slujbasi, functionari
sus-pusi, intermediari si afaceristi dubiosi, legati ca printr-un lant de interese
meschine, egoiste. Victims cade tocmai noul director al politiei locale din port,
tanarul licentiat in Drept Victor Iliac, cel care singur ceruse sa intre in "politia
noua care se organiza", cu scopul moralizarii personalului naravit. Unui "Iani
Cafegiul", patron de localuri de noapte deocheate care are la cheremul lui
"autoritatile" din port deloc straine de afacerile si castigurile lui nu i se

258 CONSTANTIN MOHANU

poate opune tanarul director si in mod dramatic este induplecat sa procedeze
pentru "prima data" si el la fel ca ceilalti.

La conferinta ridiculizeaza demagogia si mania conferintelor. Intr -un
orasel din Dobrogea, sediul unei subprefecturi (situatia aceasta o avea numai

Sulina) are loc o intrunire administrative la care sunt convocate toate

autoritatile comunelor din imprejurimi (primari, notari, jandarmi, invatatori,
invatatoare, preotii, agentii sanitari, moasele) §i o parte din fruntasii satelor.
Scopul intrunirii: combaterea holerei ale carei semne se facuserd simtite in
unele localitati. Vorbesc ore in sir, rand pe rand, subprefectul, doctorul, direc-
torul unei scoli: se face istoricul bolii, drumurile prin care a patruns in Europa
etc., dar lipsesc cu desavarsire sfaturile practice, in asa fel incat un fruntas turc,
la sfarsitul impunatoarelor cuvantari, iii intreaba nedumerit vecinul: "Bre, ce
faceti la voi dace apuca pe unul boala asta urata?", la care intrebare primarul
intrebat ridica nedumerit din umeri. Culmea ridiculului este ca chiar subpre-
fectul, la care ajunge pang la urma intrebarea, nu stie ce raspuns sa dea §i cauta
sa iasa din incurcatura spunand ca, in sfarsit, se vor trimite in scris "dispoziti-
ile necesare" care trebuie aplicate "cu cea mai mare strictete §i energie".

Jean Bart ne-a lasat insa §i scrieri prin excelenta umoristice §i satirice,
demne de a figura in orice antologie a prozei umoristice romanesti: Fara per-
mis de export3 §i Intrarea cainilor in Anglia este strict oprita. In obiectivul
criticii sta personalul birocrat si rigid intalnit in lumea porturilor, formalismul
excesiv.

G. Calinescu, analizand proza scurta a lui Jean Bart, se opreste in
primul rand asupra scrierii Fara permis de export. Sosirea unei cirezi de
bovine pentru a fi imbarcate pe vas declanseaza o adevarata furtund: vamesul
da ordine pentru incasarea taxei de cheiaj, pe locul masurat cu metrul, si nu

admite nici o urma de necuratenie, lucru cu neputinta de pretins unei vite, cum

observe ironic unul din vacari. Peste noapte se petrece un fapt banal in

aparenta: o vacs din cireada aduce pe lume un vitel. Aceasta va fi un prilej pen-
tru o noua mustruluiala a vacarilor din partea sefului vamii, la care cel mai

batran dintre ei raspunde bland, dar nu lard ironizarea neinduplecatului
functionar: "Iertati §i dumneavoastra, ca vitelul °data ce-o venit pe lume,

inapoi se cheama ea nu-1 mai putem intoarce". Conflictul is amploare atragand
in banalitatea lui pe agentul casei comerciale, secundul vaporului, seful de
echipaj, impiegatul vamal, §i imparte multimea in cloud tabere atunci cand seful
vamii nu va permite imbarcarea vitelului: mica vietate neavand... "permis de
export" aici avand de-a face cu un conflict de atributii.

Desi conflictul parea transat, vamesul find stapan pe situatie, opozitia
de data aceasta vine din partea vacii-mama care nu vrea sd-si abandoneze noul-
nascut. Luata pe sus cu macaraua Si urcata pe punte, "cata spre mal cu ochii

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 259

insangerati". Cand vasul prinde a se departa de tarm, scoate un "muget prelung
si dureros". Apoi, chemata de instinctul matern scrierea a fost intitulata initial
Instinctul , isi rupe catusele si se napusteste ca turbatd peste balustrada puntii,
cazand rostogolita in valuri, de unde e salvata de marinarii de pe farm si dusa
langa plapanda fiinta abandonata. Neindurarea oamenilor contrasteaza puternic
cu instinctul animal matern impins pans la ultimul sacrificiu.

Citind schita, la inceput izbucnim intr-un hohot deras sincer, dar rasul
se transforms in clipa urmatoare in zambet de induiosare, caci umorul scri-
itorului!ste dublat de sentiment.

In schita Intrarea cainilor in Anglia este strict oprita, Machi cainele
nimanui si al intregului echipaj, care in timp de furtuna tragea si el cu dintii de
parame alaturi de mateloti, la debarcarea intr-unul din porturile engleze, va
pricinui, in preajma sarbatorilor de iarna, incurcaturi si necazuri de neinchipuit,
ducand la conflicte cu autoritatile britanice, deoarece, pentru puritatea rasei
canine, nu se admite intrarea nici unui caine, nici pe tarm si nici in apele teri-

torial e.

Polite tea vamesului englez, care, venit pe bordul vasului romanesc,
gasise delicioasa tuica-soda, se transforms intr-o rigiditate si furie greu de
inchipuit, dupa ce, la plecare, aude schelalaitul plangator al cainelui pe a carui
coada calcase din greseala. Vaporul romanesc se face vinovat nu numai de a fi
introdus un caine viu in rada portului, dar si de faptul, mult mai gray, de a
nu-1 fi declarat, "legile britanice trebuind a fi cunoscute pretutindeni".

Prin esenta lui, subiectul este generator de umor. Manua insa cu abili-
tate de scriitor, ni se aduc ca intr-o secventa de film o galerie de personaje pu-
ternic individualizate si care ne retin atentia incordata:trimisul capitaniei por-
tului; veterinarul portului care consults cainele, interesandu-se de rasa careia ii
apartine, bucuros de a fi gasit o noua rasa caning denumita "javra"; doctorul
englez care face vizita medicaid intregului echipaj; consulul roman; engle-
zoaica rnisionara de la Societatea de protectie a animalelor; englezul care aduce
o oferta din partea cimitirului pentru caini al orasului etc.

Numai dupd case zile de carantina se permite vaporului descarcarea
marfii. Toate acestea nu din cauza unui caine, cum s-ar parea la prima vedere,
ci datorita birocratiei, formalismului excesiv, rigiditatii britanice.

(Dupa Intrarea cainilor in Anglia este strict oprita s-a realizat un
reusit scenariu dramatic prezentat de Televiziunea Romans pe 16 noiembrie
1963. Rolul medicului veterinar a fost interpretat de Cosma Brasoveanu, in

rolul vamesului M. Hudac, iar consulul Mircea Balaban.)4
Un personaj plin de umor si pitoresc este si Horatiu Balla (rudele, pri-

etenii ii ziceau "Oras", iar servitorii, birjarii si vardistii "conasul Rata"), tip
de boier moldovean, boier numai cu numele. Pastrandu-si subtitlul Documente

260 CONSTANTIN MOHANU

omenesti, a§a cum vat-use in insemnAri literare, Horatiu Balta., scrierea,
desprinsd pared dintr-o galerie de "oameni §i locuri" sau "oameni §i vremuri"
din veacul al XIX-lea, creioneazd un tip original, intalnit aievea pe timpul
copildriei autorului: "In ora§ul de provincie, pe vremea copildriei mele, am
apucat cativa oameni originali: asemenea rare tipuri n-am mai intalnit nicdieri
in lumea prin care am umblat in restul vietii mele. Printre cei care nu pot sa-i

uit e Si Horatiu Balta." (ora§ul de provincie pare a fi Targu-Ocna, unde scriitorul
§i-a petrecut adesea, la bunicii dinspre mama, vacantele §colare).

Tipul boierului scapatat, care i§i toacd bruma de mo§tenire la Paris, dar
i§i pastreazd fumurile nobiliare, era destul de frecvent in literatura timpului. La
Jean Bart insd imbracd o haind originald ce tine in oarecare masurd de anec-
dotic. "Boierul", holtei tomnatic, are o singurd ocupatie, "fabricarea" de ode si
necrologuri intr-un ziar local pe care it conduce personal, drept pentru care
directorului gazetei i se mai spunea pe §optite: "odagiul nostru", iar alteori

"cioclul urbei noastre". Si mai are "obligatia", asumata personal, de a fi

prezent, zi de zi, la ors fixd, ca invitat la masa, la patrusprezece familii din ora§
prin rotatie. Tot de anecdota tine §i episodul cu inversarea materialelor din

ziarul Zimbrul Moldovei-de-Sus, ceea ce face ca necrologul inchinat unui
"stalp al ora§ului" sa apard intr-o manierd ce scandalizeazd intreaga urbe
aceasta pentru simplul fapt ea paginatorul a pus in continuarea strdlucitului
necrolog o paging dintr-un articol polemic. Dincolo de aceste pasaje anecdo-
tic-umoristice, ne este infati§ata atmosfera specified targului mdrunt, caracte-
ristica ora§ului patriarhal "locul unde nu se intampla nimic" ceea ce face
din Horatiu BaltA o scriere demnd de a fi luatd in seams.

0 scriere inundata de un umor §dgalnic este §i Escadra intra in port:
Datorita micilor scandaluri provocate de marinari, amiralul da cele mai severe
ordine prin care interzice debarcarea la tarm §i tine escadra ancorata in larg,
fapt pentru care viata in Sulina devine anostd, moartd. Orice interventie e de
prisos, la bordul unuia din vase aflandu-se chiar amiralul in persoand. Dar
sosirea "doamnei amiral", cu o "ghirlanda de domni§oare", care, in rochiile
fungi §i paldriile cu voaluri, se incumetd a ie§i cu bareile in larg pang la
"escadra", sile§te pe inaltul comandant sa incline steagul §i sa ordone intrarea
navelor in port, in totald contradictie cu principiul sau: "Ordine, contraordine!"
(Ce que femme vent, Dieu le veut...).

A§a cum nu lipse§te umorul nici din alte scrieri inspirate din viata mi-
litard, ca In cusca leului: bravul cdpitan Hancu suie cdlare, in urma unui pariu,
scarile cazarmei "Malmezon"; apoi, indragostit de casierita unui circ, pentru ca
s-o cucereascd, face dovada unui act de curaj ie§it din comun: serve§te o tuica
"la botul leului", patrunzand in cu§ea fiorosului animal, spre mirarea mutd a
celor din jur.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 261

0 subtila ironie se degaja §i din unele note de calatorie. in scrierea La
Betleem, autorul comenteaza: "Multimea in§irata pe scaune a§teapta cu
resemnare inceputul ceremoniei. Biserica parea o vasta sala de teatru in care
publicul a§tepta ridicarea cortinei. Dar spectacolul nu incepea, caci naterea
Mantuitorului trebuie sa intarzie pana la venirea inaltului comisar britanic".
Dar indata ce "un hercule englez, ras i ro§u, in uniforma lui colonials" i§i face
aparitia calcand rar §i apasat, "clopotele, orgele, corurile incep toate deodata §i
boltile vibreaza intr-un solemn ecou. Se and clay trei lovituri date de un puter-
nic §i nevazut ciocan, intocmai ca la teatru inainte de a se inalta cortina".

In Peste Ocean, larma New-Yorkului este redata in maniera cara-
gialeana prin enumerare §i acumulare de detalii ca in La Mo0: "Strigate,
urlete, mugete, fluiere, clopote, sirene se intrec amestecandu-se intr-o betie de

zgomote asurzitoare".
Jean Bart se dovede§te atat in schitele satirice §i umoristice cat §i in

celelalte scrieri un prozator inzestrat cu simtul observatiei. Personajele sunt
scrutate Si surprinse in manifestarile for caracterizatoare. Alteori, eroii sunt
§arjati pang la ridicul §i cu un simt al comicului, aka cum se intampla in Fara
permis de export, in Intrarea cainilor in Anglia este strict oprita §i in unele
capitole din opera sa capitala, romanul Europolis.

Trecand in revista scrierile satirice i umoristice ca atare, precum §i ace-
lea in care capitole §i sectiuni importante capata o atare coloratura, ne dam
seama cat de nedrept era Mihail Dragomirescu, atunci and recunoscand scri-
itorului insu§iri de descriptiv §i liric ("colorat in descrierile sale, dintre care
multe pot servi de model"), afirma ca este lipsit de simtul umorului: "Jean Bart
nu are humor i de aceea lucrurile care ar provoca hazul fac in scrierea lui
impresia de plat."5

Este adevarat ca scrierile lui Jean Bart nu sunt straine §i asta nu o data
de anecdota facila, de gluma obi§nuita cotidiana, de efecte cautate intr-o ono-
mastics lipsita de forts inventiv-expresiva, ca spiritul scriitorului iese adesea
eclipsat de mijloacele artistice manuite de prozator, dar a pune totul sub sem-
nul "platitudinii" este mult prea mult, este o impresie de suprafata, o eticheta
comoda §i daunatoare intelegerii §i aprecierii objective a literaturii lui Jean Bart
in latura ei satirica §i umoristica.

Prin scrierile atat de proprii lui Jean Bart, inconfundabile cu nici una
dintr-ale confratilor contemporani, prin galeria de personaje atat de originale
din viata administrativ-birocratica a porturilor, numele scriitorului va figura
intotdeauna la un loc meritoriu §i intre autorii de proza. satirica §i umoristica
romaneasca.

262 CONSTANTIN MOHANU

XXX. INCERCARI DE POEM IN PROZA

Folosinduli toate resursele, proza scurta ajunge cu timpul la o secatuire
a tipologiei, fapt pentru care incearca sa-i caute refugiul in peisaj, in atmos-
fera, de aici o liricizare a ei. Inceputul it facuse Delavrancea cu romantios-
idilicul Bunicul i respectiv Bunica. Schite-poem in proza intalnim §i la alti
scriitori de la sfar§itul secolului XX.

Sentimentalul Jean Bart incearca §i el poemul in proza la publicarea
in revista (Adevarul de joi, 31 decembrie 1898), subintitulandu-i ca atare una
din schite: Singural, fara rezultate deosebite, in afard de un sentimentalism de
bund calitate, ceea ce a dus la includerea in manualele colare a schitei, alaturi
de alta scriere similard, $oimul2, ambele find considerate ca excelente bucati
de lectura pentru cei mici. In scrisul lui Jean Bart cele cloud scrieri, impreuna
cu Lacul castorilor, un capitol din Peste Ocean..., sunt singurele inspirate
"din lumea celor care nu cuvanta", tematic trimitand la scrierile de inspiratie

similard ale lui Emil Garleanu, la acest scriitor insa cu o arie mult mai

cuprinzatoare.
Drama berzei, ramasa "singura", cu o aripa franta, pe acoperiwl unei

biserici din satul de pescari din Delta, in timp ce, in toamna tarzie, trec car-
duri-carduri iruri de calatoare spre tarile calde, ne amintqte de Puiul lui I. Al.
Bratescu-Voinqti, istorisire care a stors lacrimi multor generatii de copii.

In Soimul se intrevede Si o intentie simbolica: zbaterea oimului captiv,
cumparat de la un turc de pe tarmul Anatoliei i tinut in cu§ca pe bordul vasu-
lui, se desfaward paralel cu aceea a ostawlui repartizat sa-i faca datoria de
militar departe de patrie, in marina: "Oare nu erau §i dan§ii parta§ii acelei4.

soarte?" Prin felul in care trateaza "instrainarea", scrierea are i o nota vag
poporanista: "Si ce departe era tam lui, ce dor it prinsese de tail, de vatra sa-

tului!"
Cele cloud schite-povestiri sunt singurele in opera scriitorului care ar

putea fi denumite, cu larghete, "poeme in proza".

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 263

XXXI. SCRIERI OCAZIONALE

Sporadic, incidental, intalnim la Jean Bart si scrieri ocazionale "pen-
tru Craciun, pentru Pasti, ai pentru onomastici ilustre" cum numea Mihail
Sebastian literatura de ocazie prilejuita de anumite date trecute in calendar cu
rosu, intr-un articol polemic publicat chiar la o asemenea data calendaristicai.
Ele au aparut in pagini de reviste, intitulate in frontispiciu ca atare. Astfel sunt
Hotul de cozonaci2 si Prima colinda3, intaia o povestioara moralizatoare
avand ca scop trezirea remuscarii la copilul care a atentat hoteste asupra rume-
nilor cozonaci moldovenesti, iar a doua, Prima colinda o rememorare a unui
fapt din copilarie: mersul cu colinda pentru intaiasi data alaturi de alti copii ai

megiesilor; frapanta asemanare aici voita sau nu cu un fragment din
Amintirile fostului sau dascal, Ion Creanga. Hotul de cozonaci a fost repro-

dusa peste ani de Romania literary la rubrica "Paste le in literatura romana"4.
Tot ocazionala poate fi socotita ai povestioara cam neinspirat intitu-

lata Mirel are galci, scrisa pentru Almanahul ziarelor "Adevarul"
"Dimineata"5. Scriitorului nu i-a fost la indemana literatura pentru tei mici,

chiar dace, impreund cu Dr. Ygerc si Mihail Celarianu, a scos o carticica de
povestiri pentru copii intitulata Tana izvorului sanatatii. Scrierile din aceasta
brosura, propunandu-si ilustrarea unor sfaturi igienice si de pastrare a sanatatii,
sunt "ocazionate" mai mult de experienta sa directs la Asistenta Socials, prin
care se acorda o atentie deosebita ocrotirii si educatiei sanitare a copilului.

Impreuna cu C. Calmuschi si G. Orleanu, Jean Bart este si autorul unei
"poeme scenice" inchinate lui Eminescu: Sarmanul Dionis. Poems scenica in
cinci tablouri, alcatuita dupe nuvela cu acelasi titlu a lui Mihai Eminescu.
Poemul a aparut, impreuna cu alte scrieri ai contributii la cunoasterea vietii Si
operei lui Eminescu, in volumul omagial tiparit la Galati in 1909, cu prilejul
implinirii a 20 de ani de la moartea poetului nostru national, cand, in orasul de
pe malul Dunarii se ridica o statuie lui Eminescu, opera sculptorului Carol
Stork (a doua din tara, prima statuie a lui Eminescu find cea de la Botosani,
ridicata la 10 septembrie 1890). Printre membrii de frunte ai Comitetului
galatean pentru comemorarea lui Eminescu se numara ai Eugeniu Botez.
Scrierea a fost tiparita in acelasi an si la Bucuresti, la Editura Socec.

264 CONSTANTIN MOHANU

Poema scenica in cea mai mare parte datorata lui Jean Bart are ca
punct de pornire insa§i opera poetului. Dar se intelege gre§it modalitatea de
expresie a teatrului, adoptandu-se procedeul "impanarii" replicilor cu versuri
din lirica eminesciand (sporadic se apeleaza §i la versuri de Veronica Miele). Se
ajunge astfel la situatii bizare: cand eroul monologand i§i aminte§te de
mama sa, incepe sa. declame "0 mama, dulce mama"; cum orologiul bate in
acela§i timp (!) in noaptea tarzie, se trece la "Se bate miezul noptii in clopotul
de-arama"; aprinderea unui chibrit atrage dupa sine apostrofa mucului de

lumanare din Cugetarile sfirmanului Dionis etc., apoi se declama

Singuratate, iar in final ultimul vers din Scrisoarea IV: "Ah, organele-s sfar-
mate... §i maestrul...e nebun!", insotite de indicatia de regie: ("Cortina cade.

Sfar§it").

Procedeul a dus la ceva hibrid, cu toate ca, la prezentarea pe scena,
"poemul dramatic" s-a bucurat de oarecare succes. Scris ocazional, daca nu
improvizat, in febra pregatirii momentului omagial, poemul n-a mai fost
pomenit apoi decat sub aspectul consemnarii bibliografice.

XXXII. INTRE NUVELA SI POVESTIRE

"...Arta naratiunii trebuie stapanita
in egala masura si de povestitor §i
de nuvelist; §i naratiunea, ca §i nuvela,
i§i are propriile ei legi de constructie

in vederea unui «tot artistic»."

In al sau curs universitar, Istoria literaturii routine moderne, tinut la
Universitatea din Ia§i, in anii 1912-1913, G. Ibraileanu atragea atentia asupra
proliferarii nuvelei: "Epoca de la 1900 se caracterizeaza mai cu mina prin
nuvela. Acum e vremea nuvelei. Acum se poate spune ca apare nuvela in ade-
varatul inteles al cuvantului."! Dupd ce mentiona drept "cel dintai nuvelist" al
epocii pe I. Al. Bratescu-Voine§ti, criticul §i istoricul literar ie§ean trecea in
revista "multimea de nuveli§ti" ai timpului: M. Sadoveanu, I. Agarbiceanu,
Gala Galaction, D. D. Patra§canu, Emil Garleanu, C. Hoga§, Jean Bart,
Spiridon Popescu, C. Sandu-Aldea, Al. Cazaban.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 265

In ciuda celor afirmate de Ibraileanu, in proza de la inceputul secolului
nostru povestirea i§i facea loc cu mai multi sorti de izbanda decat nuvela. Pare
destul de curios dar scrieri de nivelul celor mai bune nuvele aparute inainte de
1900 nu gasim in acest deceniu de inceput de veac. Totu5i fats de roman care
se va afirma cu toata forta dupd anii 1920-1925, nuvela este mult mai prolifica
chiar daca nu va inregistra in ace5ti ani capodopere ale genului. De traditie mai
indelungata ca romanul, cumuland ea insa5i de-a lungul anilor elemente de
romanesc, nuvela va pregati incet-incet calea pentru faurirea romanului nostru
modern.

S-a afirmat adesea ea este mai u5or sa scrii o nuvela decat un roman.

Pentru o nuvela buns ar fi mai adevarat contrariul. In Pledoarie pentru
nuvela articol scris dupd 1930, cand numarul mare al romanelor umbrise

nuvela ca gen literar , Alexandru Philippide subliniaza tehnica deosebita 5i de
rafinament pe care trebuie sa o posede nuvelistul: "Nuvela cere calitati de con-
centrare, de masura 5i de stapanire a efectelor. Tehnica ei este bazata pe eli-
minare 5i pe alegere. Totul este sa sugerezi cu amanunte putine cat mai multa
viata. A sugera este intotdeauna mai greu decat a spune. Romanul, cu largul lui
cadru, i5i ingaduie sä spund tot 5i sa insiste cat de mult. Nuvelei nu-i este per-
mis sä alunece in digresiuni."2

Pe de alta parte nuvela se deosebe5te in mai mare masura de povestire.
Pe cand povestitorul se poate lasa dus de propria-i naratiune, participa afectiv
la cele relatate, find 5i liric 5i digresiv, nuvelistul este preocupat de constructie,
gradatie, sobrietate 5i obiectivitate, desprindere de sine insu5i, prin supunerea
lucida la subiect.

Nuvela fixeaza un moment sau cateva momente din viata unor perso-

naje, dar cu atata forta, incat ne sugereaza intregul for destin, in ciuda

economiei de mijloace artistice. Ea nu cuprinde ca romanul o viata intreaga in
totalitatea ei chiar durata timpului find alta in nuvela , dar ne-o sugereaza.

Privite in lumina celor enuntare mai sus, nuvelele lui Jean Bart par a fi
o imbinare de elemente nuvelistice 5i de romanesc carora nu be este deloc strain
"povestitorul" moldovean prin §coala literary 5i traditie. Dar aceasta "imbina-
re" nu este una hibrida. Ea i5i gase5te o expresie cel mai adesea fericita, potri-
vita 5i adecvata mijloacelor de expresie literary cumulate prin lectura 5i afinitati
5i cultivate prin practica scrisului de catre unul dintre putinii no5tri scriitori mi-
litari de profesie.

Arta naratiunii, trebuie stapanita in egala masura 5i de povestitor 5i de
nuvelist. De cele mai multe on un povestitor bun este 5i un bun nuvelist.

Privind in ansamblu proza lui Jean Bart, observam ca se substituie in cea
mai mare parte genului scurt: povestire, schita, nuveld. Nuvele propriu-zise sunt

doar trei: Datorii uitate, Dupa douazeci de ani si Printesa Bibita acestea

266 CONSTANTIN MOHANU

considerate insa in cea mai mare parte "romane condensate" sau "romane in
rezumat". In afara de acestea §i de schite inclusiv schitele marine, analizate in
capitolul respectiv cele mai multe din scrierile lui Jean Bart se definesc ca
povestiri, de mai mica intindere. Ar fi cu totul gre§it insa, daca am privi in
intregime aceste scrieri ca ni§te naratiuni lineare, simple povestiri §i nimic mai
mult. Povestirea i§i are propriile ei legi de constructie ca sa prezinte interes, ca
sa ajunga la perfectiune §i varietate. Si povestirea reclama concentrare, conci-
ziune. Presupune "...o anumita dispozitie a materialului in vederea unui tot
artistic".3 Dilatarile, ramificarile nesupraveghiate trebuiesc inlaturate prin orga-
nizarea discursului epic.

Trebuie sa recunoa§tem la Jean Bart in primul rand "arta relatarii de
intamplari inegalabile §i memorabile prin unicitatea lor" cum remarca §i Ion
Vlad intr-o sinteza asupra povestirii in literatura romana4, unde it a§eza pe Jean
Bart in randul povestitorilor moldoveni, incepand cu N. Gane §i terminand cu
D. D. Patra§canu sau Emil Garleanu.

Scriitorul se arata pasionat de intamplarea propriu-zisa de "documen-
tul omenesc" dar §i de mecanismul relatarii, care imbraca la Jean Bart in
ciuda aparentelor forme de varietate, fats de numarul redus totu§i al scrierilor
sale. Ca autor de lucruri "vazute §i auzite" cum singur marturise§te , Jean
Bart folose§te in general relatarea directa, personals. De aici §i intrarea direct
in subiect, ca in Raiul-Lupilor, una din povestirile sale exemplare: "De trei

saptamani umblam pe malul Prutului cu ni§te ridicari topografice..." Ne
poveste§te autorul, dar partea esentiala a povestirii este trecuta in sarcina unui

personaj-narator, participant direct la cele relatate, ceea ce da mai multa auten-
ticitate faptelor. Pretextul celei de a doua istorisiri ii constituie intalnirea unui
toponimic care define rezonante afective speciale: Raiul-Lupilor. Naratiunea se
deruleaza dupd o intrebare stimulatoare a memoriei, tocmai in legatura cu
aceasta denumire: " Raiul-Lupilor... de ce ii spune padurii aceleia Raiul-
Lupilor?" Urmeaza apoi naratiunea-explicatie.

Ace la§i procedeu disociativ §i initiatic it regasim in scrierea intr-o
sambata, povestire de tip sadovenian, prin ritm, expresie §i tipologie umana.
Dupa relatarea scriitorului-povestitor ("Nimerisem ca zi de drum intr-o sam-
bata") ne intampind un dialog purtat de autor cu unul din personaje (vizitiul
Iordachi Branel) prilej de a declan§a povestirea personajului-narator, dupa
acela§i tipic enuntat anterior, de data aceasta ca urmare a unei intrebari in lega-
tura cu landoul in care calatoresc cei doi: "Dar trasura asta a cui o fi fost,
movie, ca pare boiereasca?" Dialogul revine periodic in continuare, tocmai
pentru stimularea povestirii.

Schema se mentine intr-o maniera similard §i in 0 protestare pos-
tuna Aceea§i intrare directa in povestire ("Terminasem afacerea..."), aceea§i

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 267

alternare de planuri (autor-povestitor/personaj-narator), acela§i procedeu al
interogatiei ( " Ma rog, dar pe cine huiduie el? Din ce cauza face asta ? ")
dupd care urmeaza povestirea propriu-zisa ce formeaza substanta scrierii.

Tot printr-un element autobiografic se urne§te povestirea di din In
Vinerea Pa§telui, scriere intr-adevar memorabila prin "unicitatea" ei. In

ateptarea unei curse in aval ("Primavara, Dunarea abia se curatise de sloiuri...
Salupa era legata la ponton. Ateptam ordin de plecare in susul Duriarii"),
povestitorul, in compania unuia dintre cei mai buni piloti de pe Dunare, dar Si

un remarcabil povestitor (Ilia istoricul fiecarui punct de pe Dunare Si

povestea minunat, c-o fineta deosebita, intamplari §i peripetii din viata lui de
marinar de apa dulce"), in rastimpul pang la ordinul de plecare a §alupei,
asculta impart4e§te cititorului una din intamplarile relatate de batranul
pilot, din interlocutor devenit personaj-narator. Astfel ca cea mai mare parte a
scrierii, daca nu chiar scrierea in intregime, devine o marturisire facuta pen-
tru prima §i ultima data cum acest om exemplar prin bunatate §i mild ("Nu
lua in gura came de vita di nu suferea sa vada nici un pui de gaina") a ucis, in
tinerete, un om, un "contrabandist", venit noaptea sa jefuiasca vasul ce-i era
lasat in paza pilotului, contrabandist care nu era altul decal propriul capitan de
§alupa, Epaminonda, pe care pilotul it suprima, in legitima aparare, nere-
cunoscandu-1 in intunericul noptii, di it arunca apoi in Dunare pentru a Merge
orice urrna. Este singura pata neagra din viata lui intamplata intr-o vinere nea-
gra §i imparta§ita tot intr-o vinere neagra, cand se implinise mai multe decenii

de atunci.
Povestirea debuteaza uneori printr-o reflectie care da un impuls reme-

morarii: "Cum se preface omul cu vremea... nici n-ai crede; ca ieri parc-ar fi
fost cand pentru inthiadi data m-a dus bunicul la fargul din Cuzani" (Badita
Gala). Scrierea este de fapt un comentariu pe tema trecerii ireversibile a tim-
pului. Personajul intalnit de autor, zugravit §i povestit in acela§i timp, este
infati§at in cloud ipostaze: in floarea varstei, atunci intors din razboiul cu turcii,
cu pieptul plin de decoratii, di in crepuscul, =wag garbovit vaicarindu-§i
batranetea §i calicia. Rememorarea ne reinvie un timp, dar di un personaj
depozitar al amintirilor "din vremea razboiului cu turcii", personaj care, prin
alternare de planuri, devine el insui povestitor. Regasim in aceasta scriere o
modalitate traditionala a povestirii moldovenqti, cu preferinte pentru auto-
biografic. De data aceasta autorul ramane un simplu spectator, dupd ce, prin
relatarea sa (prima povestire), a creat cadrul propice celei de a doua povestiri
cea esentiala cu o grija anume pentru relatia emitator-receptor: "Cativa flacai
sortari se dau pe langa dansul §i prind a-1 ispiti sa-nceapa povestirea din vre-
mea razboiului cu turcii: « Hai, Badita, Ca, zau, ca maine ne is Si pe noi... mai
trage un gat §i ne mai zi ceva, ca, mari frumos le zici...»" Pentru ca autorul sa

268 CONSTANTIN MOHANU

revina doar in final cu relatarea ultimei intalniri cu personajul peste ani
incadrand astfel simetric povestirea tot cu un element autobiografic: "Multi ani
de-a randul n-am mai dat prin Cuzani §i nici pe Badita nu 1-am mai vazut de
atunci. In vara m-am abatut in treacat, aveam sa Intreb ceva la primaria din
Cuzani. Pe cand §edeam de vorba cu vreo doi sateni, nu §tiu cum mi-am mai
adus aminte de Badita Ga Ica".

In cazurile acestea, autorului ii revine doar rolul de a urni povestirea, el
devenind apoi "naratorul" sau "auditoriul" unei confesiuni alaturi de "nara-
torul" identificat cu eroul istorisirii. Se creeaza astfel o bivalents a timpului:

"timpul narat de autor" §i timpul decis de un anume personaj-narator.
Alternantele temporale duc implicit la o plurivalenta a spatiului epic. Avem

timpul povestitorului Inca neangajat in naratiune (in prezent) §i timpul eveni-
mentului din alt spatiu epic adus in istorisirea personajului-narator (in trecut).
Spatiul §i timpul functioneaza ca factori ordonatori ai structurii povestirilor.

Procedeul substituirii planurilor it intalnim §i Intr -o scriere de respiratie

mai larga, Ratacind prin Delta o Imbinare fericita intre descriptie §i

istorisire. Povestirea inclusa, relatata de un marinar, serve§te aici pentru intre-
girea portretului §i biografiei lui mo§ Andrei Filozofof unicul locuitor al
Cardonului zugravit de autor in prima parte a scrierii.

In alte scrieri, cum ar fi In etwa leului, o povestire atrage dupa sine
alta sau chiar o suits de istorisirii toate avand menirea de a ilustra, prin situatii
§i fapte similare, cele relatate direct de catre scriitor in povestirea-preludiu cu
privire la curajul de care trebuie sa dea dovada o§teanul. Spectacolul nararii
istorisirilor incluse are loc, ca Intr -un alt Hanu- Ancutei pastrand bineinteles
proportiile de rigoare la un popas facut la primul han de pe malul Dunarii ce
le iese in cale osta§ilor, dupa efectuarea unei manevre militare ce a avut ca tema
"fortarea Dunarii" de catre forte combinate de marina §i cavalerie, aplicatie in
cadrul careia s-a infaptuit actul de curaj relatat de catre autor in povestirea-
cadru generatoare a istorisirilor urmatoare, dupd procedeul cunoscut: '4 Pentru
ca veni vorba de curaj, sä va povestesc eu despre un om intr-adevar curajos, pe
care 1-am cunoscut de aproape". $i urmeaza astfel istorisirea faptelor incredi-
bile ale unui bray capitan Hancu.

Alteori, transpunerea unei amintiri personale in planul initial al scrierii
da un farmec particular §i subliniaza impresia de unicitate §i autenticitate a
celor istorisite, cum procedeaza autorul in Horatiu Balta. Scrierea, o "fiziolo-
gie", reconstituie un tip de boier moldovean prin portretizare, dar §i prin relatari
de fapte §i intamplari care tin de anecdotic §i umoristic, insa in perfecta con-
cordanta cu trasaturile dominante ale personajului portretizat §i mai ales cu cele
enuntate initial de autor prin "transpunerea autobiografica".

Alta data, o Intrebare adresata sie§i, o interogatie retorica cu care

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA BSI OPERA 269

debuteaza scrierea: "Nu stiu de ce aveam Intotdeauna teams de vamesi?"
(Cafeaua §efului, care are ca personaj central pe seful vamii dintr-un port
dunarean) serveste ca pretext de rememorare a unor intamplari care elucideaza
sensul celor enuntate initial.

Reintoarcerea la universul copilariei prilejuieste de asemenea relatari

pe cat de autentice ca memorialistica, pe Ma de realizate ca povestiri
(Scrisorile tatei, Acasa §i in razboi, In Ziva despartirii). Dar nu paradisul

copilariei ne este infatisat, ci dramele razboiului vazute prin prisma inocentei
copilului. Fluxul memoriei asociaza relatarii, facute peste ani 9i ani, povestiri,
scene traite cu toata intensitatea starilor emotionale proprii varstei copilariei
care dau un anume lirism evocarii. Apelul la stilul epistolar sau chiar inter-
calarea in povestire a "scrisorilor tatei" trimise de pe campul de lupta duc la
obtinerea unui plus de autenticitate in aceste scrieri proprii ca formula lui Jean

Bart.

intalnim la Jean Bart si o diversitate in modalitatea de a-si incheia
scrierile. Raiul-Lupilor (1911) se terming voit ambiguu ca in cele mai bune
povestiri sadoveniene: boierul Iorgu Tulbure piere slasiat de lupi, aceiasi lupi

pe care singur si-i adusese ca sa-i pazeasca padurea. Dar "ce sa fi cautat boierul
pe-acolo pe-o asa noapte?"; sa se fi dus la morarita, "o serpoaica de femeie fara
pereche, cu niste ochi plini de foc si de pacate?"; sau sa-1 fi ucis oamenii "si pe
urma sa-1 fi dus la marginea padurii ca sa-1 rupa lupii si sa nu se mai cunoasca

urma?" Spre acest final deschis, lasat in suspensie, invaluit in taina, ne conduce
si ultima notatie a scriitorului: "Povestirea era pe sfarsite cand am intrat pe
poarta satului. Fara sa vreau mi-am intors capul inapoi spre Raiul-Lupilor.
Padurea cea intunecata parea o pats neagra pe orizontul insangerat de flacarile
apusului."

Intr-o sambata (1922) se incheie, in spiritul scrierii luate in ansamblu,
cu o reflectie nostalgica pentru oameni si vremuri de demult: "...Si cum stam
in linistea sfanta a naturei, pe marginea tarinei roditoare, scormonita mereu de

alte maini, hranind o alts lume in vesnica curgere a vremii, mosneagul

maruntel, fost rob al Bogdanestilor, si vechea lui trasurd imi apareau ca singure
ramasite din alts lume ce-a fost odinioard prin locurile aceste, pastrand in ele
taina trecutului uitat". Finalul 9i ideea centrald a scrierii ni-1 reamintesc pe
Irimie Honcu (1912) de I. I. Mironescu: "Hei, erau alte vremuri Si alti oameni
pe atunci..."

Tot printr-o reflectie-maxima (ca o concluzie ce se desprinde din
scriere) sfareste 0 protestare postuma: "He!... domnule... crede-ma, ca-s
batran, cu administratia sä nu te pui niciodata, ca daca o vrea sa te frece, te

freaca, domnule, ca nici justitia nu poate sa te scape".
Prozatorului nu-i este strain dialogul pe care-1 manuieste cu abilitate 1i

270 CONSTANTIN MOHANU

naturalete. insa in povestirile si nuvelele lui Jean Bart dialogului ii revine o
pondere mai redusa fata de alti scriitori de generatie sau cu a caror opera a avut
afinitati, fapt explicabil prin specificul scrierilor sale. De o frecventa mai mare
a dialogului se poate vorbi doar in Europolis si in unele scrieri de mai ample
respiratie. Totusi acolo unde it intalnim, sporadic in schitele marine (uneori si
in notele de calatorie), si in mai mare masura in nuvele si povestiri aici
regizat, tocmai pentru animarea istorisirii sau a povestirilor intercalate dia-
logul are un aer firesc, natural. Uneori, prin dialog, autorul tinteste comicul de
limbaj, cum se intampla in unele schite satirice si umoristice, sau intentioneaza
sa redea vorbirea populara ca in Datorii uitate (replicile savuroase date de
Badita Sandu autoritatilor birocratice ale portului sunt proprii stilului oral, ca
si in Badita Gala). Dar, privite in ansamblu, scrierile lui Jean Bart sunt
departe de ceea ce se cheama comunicarea orals, discursul epic facand rareori
apel la dialog.

Fara a-si asuma functii pilduitoare, ca in cazul altor scriitori de la
Inceputul secolului XX, elementul etic nu lipseste in scrierile lui Jean Bart, el
nu este investit insa cu functii moralizatoare, ci este implicat organic scriiturii

prin ceea ce se cheama ideea finalitatii morale a povestirii, a scrierii respective.

Subordonat unei teze poporaniste il intalnim partial in nuvela Datorii

uitate si in unele scrieri de tinerete cu o mai accentuate coloratura

pre- si poporaniste.
In Datorii uitate, eticul, in acceptia mai larga, motiveaza comporta-

mcntul personajului principal determinand monologul interior revelator al
mustrarii de constiinta fata de ceea ce eroul era dator sa infaptuiasca, dar, prins
in mrejele "altei lumi", omisese cu desavarsire, pana in clipa in care, o intam-
plare neprevazuta declanseaza criza de constiinta: "In cateva clipe i se incheaga
o intreaga judecata, care-1 apasa ca o nedreptate (s.n.) cumplit de strigatoare:
Pe acelasi drum doi oameni merg alaturi, si la o cotitura se despart; unul pe dru-
mul lui se tidied pasind din treapta in treapta, pe scara lumii in sus, iar celalalt
ramane jos, fare a putea vreodata sa se Inalte... Si poate cel ramas era cu mult
mai bun, caci numai intamplarea i-a despartit odata. De ce atatia ani n-a mai
vazut pe nimeni dintre ai lui? De ce i-a parasit si i-a uitat cu totul? Si toate i se
luminau cand le punea in fata unei imagini care i se Infipsese in minte: pomul
scos din tarana lui si rasarit aiurea. Isi amintea de cele dintai zile, cand a intrat
in viata de oral, cat de strain si ratacit era, ce chin pans sa prinda radacini in
lumea in care se inalta. Isi aducea aminte de atatia flu de tarani care-si ascun-
deau tulpina, si unii care-si schimbase si numele parintesc de-acasa. Intrase in
alts lume, trecuse in cealalta tabard si cauta cu ea sa se asemene. Si el isi ras-
colea pficatele (s.n.) facute".

Chiar atunci cand nu se constituie drept "jurnale de bord", "schite

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 271

marine" sau "note de calatorie", in majoritatea scrierilor lui Jean Bart nuvele
sau povestiri actiunea se petrece daca nu pe apa, la tarmul marii, in orasele-
porturi de pe tarmurile romanesti ale Dunarii, in Dobrogea si in Delta. $i aici

-dar mai ales in scrierile de calatorie propriu-zise enuntarea unor localitati

capata adesea prin sine insasi o anume savoare. La prima aparitie in periodice
autorul obisnuia adesea ca la slarsitul textului sa-si localizeze scrierea o data cu
mentionarea datei elaborarii ei. La fel variantele succesive ale unor scrieri sunt
mult mai bogate in nume de localitati. Cu timpul, scriitorul a mai eliminat
numele real al localitatilor, dar, in ciuda acestui fapt, scrierile lui Jean Bart se
pot localiza destul de usor, asa cum am facut in analiza noastra on de cate on
s-a ivit prilejul la fiecare scriere in parte. In general sunt orasele-porturi, flu-
viale si maritime, in care scriitorul si-a petrecut anii ca ofiter de marina (si apoi
capitan de port si comisar maritim) din 1896, cand obtine gradul de sublocote-
nent de marina pang in anul 1921, cand se stabileste definitiv in Bucuresti.

Intalnim si scrieri ale caror fapte se petrec "inauntrul uscatului", cum ar

fi Intr-o sambata (scrisa la Agapia si datata "1921"), Raiul-Lupilor si

Horatiu Balta. Prima dintre acestea prezinta importanta si pentru definirea ca
"scriitor moldovan" a lui Jean Bart, ca autor in opera caruia iii face loc si tema-
tica "traditiei", care, chiar daca este incidentals, ne ofera o "cheie literara"
asa cum remarca si Em. Bucuta ne ajuta sa intelegem mai usor de unde se
tese, peste lucrul aspru al omului de mare "atmosfera de duiosie si tivul de azur
pe zari si profiluri. Tremurul acesta miscat si uneori aratand spre alti evi poe-
tici, nu-i emanatie din subiect, ci in obarsia scriitorului"5.

Pe linia aceleiasi tematici a "traditiei" (intalnita incidental totusi in
opera scriitorului), in Raiul-Lupilor, relatand fapte si intamplari petrecute in
Moldova intr-un trecut nu prea indepartat prin aceasta apropiindu-se de
N. Gane si M. Sadoveanu , Jean Bart, "cantaretul intinderilor marine", cum a
fost denumit adesea, aduce surprinzator de data aceasta, un elogiu uscatului,
pamantului solid: "Parnantul, pe care it simti tare si sigur sub talpile
picioarelor, cu cats bucurie it pretuiesti atunci cand de pe farm privesti apa in
largul necunoscutei si miscatoarei mari!"6 Aceasta "bucurie" fats de siguranta
ce ti-o ofera uscatul, in neclintirea lui fats de nestatornicia apelor, se intrevede
si in alte scrieri ale lui Jean Bart. In Peste Ocean. Note dintr-o calatorie in
America de Nord, in care doar capitolele introductive descriu calatoria pe
Mississippi si la Niagara, majoritatea insemnarilor cuceresc tocmai prin modul
in care autorul reuseste sa surprinda farmecul continentului denumit de
europeni Lumea Noua.

Cu toate ca a pledat si pentru "drumetia" pe uscat, indeosebi in activi-
tatea desfasurata la Case le Nationale si la Casa Scoalelor, acesteia ii revine insa
in opera sa literara o pondere destul de redusa. "Note de drum prin munti"

272 CONSTANTIN MOHANU

cum isi subintituleaza scrierea Un critic de razboi, publicata in volumul
Insemnari §i amintiri (1928) raman un caz izolat, a§a cum singulare, intr-un

fel, raman §i cele trei scrieri mentionate mai sus, exceptand notele de calatorie
"continentals" in Statele Unite ale Americii rezultat al voiajului intreprins
aici in 1912 ca reprezentant la un Congres International de Navigatie.

=CHI. EUROPOLIS PRIMUL ROMAN AL UNUI PORT

ROMANESC

"... acolo unde batranul Danubiu
i§i pierde §i apa §i numele in mare..."

Ideea elaborarii unui roman 1-a preocupat pe scriitor Inca din tinerete,
chiar in anii imediat urmatori debutului editorial (Jurnal de bord, 1901). In
Adevarul din 1903 intalnim urmatoarea nota: "D. Jean Bart, autorul volumu-
lui Jurnal de bord, lucreaza la un mare roman social."' Marturii directe ale
scriitorului cu privire la proiectul unui roman in aceasta perioada nu avem, dar
cu siguranta autorul a fost tentat de acest gen literar, mai ales la indemnurile
criticii literare si ale prietenilor.

Aspectele sociale, acele "documente omene§ti" prezente Inca din
primul volum al scriitorului, au determinat pe unii critici sa vada in Jean Bart
un virtual romancier. Astfel, in prima recenzie la Jurnal de bord, aparutii in
Noua revista romans, nesemnata, dar apartinand lui H. Sanielevici, care o
include in Incercari critice (1903, volum dedicat "Prietenului Eugeniu P.
Botez"), recenzentul facea scriitorului recomandarea "sd abordeze eindva

marele roman social, romanul de ancheta socials si documente omenesti2".
Opinia cea mai autorizata din care reie§ea certitudinea ca Jean Bart

avea posibilitati de abordare a romanului apartine lui Ibraileanu, care, in
februarie 1908, cu prilejul unei recenzii pe marginea Insemnarilor lui Neculai
Manea, de Mihail Sadoveanu, afirmase ca, "impreund cu marele prozator

moldovean si Bratescu-Voinesti, numai pe Jean Bart, in care realismul puternic
se Imbina cu o profunda cunoastere a vietii, it credea in stare sa dea literaturii
noastre romanul adevarat, pe care nu-1 avea incd".3 Desigur, Ibraileanu avea in

vedere §i Datoriile uitate, tiparite in acela§i an in Viata romfineasca, in

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA $1 OPERA 273

numerele din ianuarie $i februarie, nuvela pe care, Intr -o recenzie ulterioara,
mentorul Vietii romfineqti o considers "un roman in rezumat sau, mai degraba,
un fragment dintr-un roman social".4

Este lucru cert ca. Jean Bart a intentionat initial, prin Datorii uitate, un
virtual roman, fapt demonstrat $i de mentiunea "Fragment" ce insote$te textul
nuvelei in ambele numere din Viata romfineasca. Dar proiectul de roman a
fost abandonat, cel putin temporar, o data cu includerea in volum (1916) a
Datoriilor uitate, a$a cum vazusera lumina tiparului in revista.

Cu toate acestea, criticii de la Viata romaneasca §i apoi de la
Adevarul literar i artistic $i alte reviste continua sä vada in Jean Bart pe

viitorul romancier. In 1923, Tudor Teodorescu-Brani$te ii adresa un indemn
scriitorului: "Dupd Datorii uitate, acel pretios studiu social, avem Printesa
Bibita, un capitol de justa analiza psihologica. D. Jean Bart este sortit sa ne
deie un roman. Are pentru aceasta toate insu$irile: claritate in arta compunerii,
cuno$tinta in studiul societatii $i in cercetarea sufletului, varietate in stil. De la

-cele cloud nuvele mari romane condensate pans la roman nu este decat un

pas. Nu ne indoim ca d. Bart it va face"5. Iar in acela$i an, Intr -o recenzie la
Printesa Bibita, Mihai Ralea afirma: "Stim Ca s-a spus de atatea on d-lui Jean
Bart, ca cel mai indicat dintre scriitorii no$tri, sa scrie romanul care ne trebuie.
Va asculta d-sa acest indemn?"6

Prevederile lui Ibraileanu, ironizate de unii critici mai tarziu (printre
care $i Lovinescu), s-au adeverit doar in ceea ce prive$te pe Sadoveanu,
Bratescu-Voine$ti ramanand un maestru al nuvelei, iar cele privitoare la Jean
Bart implinindu-se abia dupa un sfert de secol. In Istoria literaturii romane
contemporane, vol. IV. Evolutia "Prozei literare", E. Lovinescu, polemizand
cu M. Ralea, consemna Ca romanul pentru care Viata romfineascA indica pe
Jean Bart "au avut grija sä ni-1 creeze altii".7 La patru ani dupd aparitia roma-
nului Europolis, Lovinescu se vedea insa nevoit sä recunoasca, printre altele,
ca arta scriitorului "s-a inaltat chiar la demnitatea unui roman bine compus, in
care Sulina, cu viata ei cosmopolita, is proportiile unui Europolis".8

Cu toate ca o parte din nuvelele sale anuntau romancierul (Datoriile
uitate, conceputa initial ca un fragment de roman social a$a cum s-a aratat
mai Inainte; Printesa Bibita, Dupa douizeci de ani, considerate de critica li-
terara "romane condensate"), autorul era stapanit de o ve$nica indoiala $i de un
simt autocritic exagerat. Scriitorul producea greu $i cizela cu indaratnicie,
impresionat pentru totdeauna de vorbele pe care, in casa lui Vlahuta, le auzise
de la Caragiale: "Scrisul nu-i un joc agreabil, ci o munca chinuitoare, cumplita;
lumea confunda pe bijutieri cu tinichigiii $i pe arhitecti cu zidarii."9

Con$tient pe deplin de dificultatile tehnice ale romanului, Jean Bart se
hotara$te de-abia in 1926, dupd aparitia cartii Peste Ocean, sä abordeze genul,

274 CONSTANTIN MOHANU

declarand intr-un interviu: "Pentru ca nuvela nu mai e la mods, nu se mai
poarta acum, prietenii ma sacaie mereu sa scriu si eu numaidecat un roman. $i
ca sä nu roman de rusine, m-am hotarat sä scriu, cu once pret, un roman din
viata porturilor si altul de cel putin trei volume: volumul I El; volumul II
Ea; volumul III El si ea."10 Romanul in trei volume, intitulat in maniera
George SandMusset, nu s-a realizat, asa cum nu s-au realizat nici alte romane
la care medita scriitorul in ultimii ani de viata: "Romanul unui bob de grau
romanesc in calatorie intercontinentala" (titlu inspirat probabil din Istoria unui
galban a lui V. Alecsandri), "un roman din viata Deltei" si un altul care sa
reflecte "decada a doua a secolului XX". Viata de ofiter de marina, capitan de
port, comisar maritim, delegat al statului roman la diferite congrese si confe-
rinte internationale printre care cele legate de solutionarea problemelor
Dunarii, apoi functia de director general al Asistentei Sociale prima institutie
de acest gen din tara noastra, organizata si prin stradaniile lui Eugeniu Botez
1-au facut sa-si tot amane materializarea intentiei de a elabora un roman,
Europolis sau altul. ,Si e foarte posibil ca, daca n-ar fi fost indemnurile insis-
tente si prietenesti din partea lui G. Ibraileanu. M. Ralea, D.I. Suchianu s.a.,
Europolis ca roman n-ar fi fost terminat niciodata.

In 1929, apare in Viata romfineasca, sub titlul Scrisoarea miracu-
loasa, primul capitol, cu mentiunea "fragment din romanul Arabela" cum
intentiona pe atunci autorul sa-si numeasca romanul iar in aprilie 1933, isi
face aparitia in librarii Europolis, primul si ultimul roman al lui Jean Bart.
Elaborarea si redactarea definitive a romanului Europolis s-a intins de-a lun-
gul mai multor ani, fapt care s-a rasfrant pozitiv asupra scrierii: "Dar

intarzierea, ca si scrupulele artistice legate de aparitia romanului, terminat abia
in toamna varstei si a carui anevoioasa gestatiune, intrerupta de lungi intervale,
a durat aproape cinci ani, nu cred Ca au stricat operei. Am, dimpotriva, impre-
sia ca au contribuit sa-i dea intr-o large masura, mai multa substanta, densitate,
adancime."11 Multe capitole au fost refacute si altele eliminate o data cu intro-
ducerea de noi episoade in actiune si chiar personaje noi. Dar, deli ajuns la ulti-
ma forma, romanul nu este Inca incredintat tiparului. In toamna anului 1932
manuscrisul romanului este citit de catre Octav Botez, fratele scriitorului,
cunoscutul critic de la Viata romfineasca. Nu avem dovezi daca scriitorul in
urma lecturii acute de fratele sau $i -a revazut manuscrisul si in ce masura.
Se stie insa ca., in ianuarie 1933, Jean Bart face un drum la Iasi, unde incre-
dinteaza manuscrisul romanului sat' lui G. Ibraileanu, asa cum reiese dintr-un
interviu acordat lui C. Sateanu12. Se pare ca Ibraileanu care tinuse in sertar
10 ani propriul roman, Ade la, aducandu-i modificari succesive va fi avut
destule observatii de facut, asa cum procedase si in cazul scrierilor lui Calistrat
Hogan. In orice caz, in primele luni ale anului 1933, Jean Bart lucreaza febril

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 275

la roman, aducandu-i modificarile sugerate de Ibraileanu si de-abia la inceputul
lui martie it inainteaza Editurii Adevarul. Dupd unele marturii, romanul ar mai
fi fost citit, chiar inainte de vizita scriitorului la Iasi, de catre M. Sevastos si
D. I. Suchianu, care potrivit relatarilor ce ni le-a facut ar fi sugerat si titlul
romanului din ultima forma.

Literatura romaneasca din jurul anului 1930 este dominata de roman.
Este inclinatia fireasca a literaturii in general, dupa primul razboi mondial.
Daca in primele doua decenii ale secolului XX romanele aparute intr-un singur
an la not puteau fi numarate pe degetele de la o mana, in anii din preajma
aparitiei romanului Europolis se tiparesc anual zeci si zeci de romane. "Pentru
privitorul mai departat afirma Em. Bucuta intr-un articol intitulat Romanul
romanesc va fi ca si cum romanii ar fi intrat in razboi lirici si ar fi iesit din
el epici."13 Iar $erban Cioculescu, intr-o recenzie asupra romanului Europolis,
constata ca in acea epoca s-a atins "faza eroica a romanului romanesc... poezia
este in recul si productia dramatics romane un deziderat. Totul converge spre

roman".14

Ramasesera in urma anii in care iii faceau aparitia numeroase articole
pe tema "De ce nu avem roman?", iar critica literary sublinia necesitatea lui ca
o etapa fireasca in dezvoltarea literaturii romane. In anul 1933, cand apare
Europolis, romanul romanesc exista "in opere sigure" si destul de numeroase.
Alexandru Philippide, in Pledoarie pentru nuvelA, vorbea chiar de numarul
prea mare al romanelor aparute in ultimii ani si se cerea nu atat proliferarea
romanului cat mai ales consolidarea lui: "Supraproductia actuala de romane
este cu totul zadarnica. Nu mai corespunde unei necesitati. Romanul romanesc
are nevoie de consolidare, nu de o supraproductie."15

Intr-adevar, se pare ca 1933 a reprezentat anul cu cea mai mare pro-
ductie de carte din epoca interbelica. Asa cum rezulta din bilanturile facute la
finele anului de Care G. Calinescu si Serban Cioculescu, la principalele edituri
din acel timp (Adevarul, Cultura Nationala, Nationala Ciornei, Cartea
Romaneasca, Cugetarea) s-au tiparit in acel an circa 30 de romanem. Intr-un alt
bilant asupra anului literar 1933, Pompiliu Constantinescu remarca: "... Asistam
la cea mai variata recolta de romane, de la jurnalul intim romantat, romanul de
subtila analiza psihologica, pang la fresca socials de amply evocare a unui

mediu specific."17

Din productia de romane a anului 1933, cel putin zece s-au impus in
literatura noastra: Patul lui Procust de Camil Petrescu, Maidanul cu dragoste

de G. M. Zamfirescu, Rusoaica de Gib Mihaescu, Cartea nuntii de

G. Calinescu, Adela de Ibraileanu, Velerim §i Veler Doamne de Victor Ion
Popa, Maitrey de Mircea Eliade, Aurul negru de Cezar Petrescu, Locul unde
nu s-a intamplat nimic §i Creanga de our de Sadoveanu. Cele mai multe

276 CONSTANTIN MOHANU

dintre acestea au reusit sa umbreasca, nu rasunatorul succes de librarie al
romanului Europolis, ci valoarea lui peste timp. Atacand "o lature aproape vir-
gind a motivelor romanesti de imaginatie elementul marin" romanul si-a

asigurat un rasunator succes, dar si longevitate.18
Critica literara, numeroasele recenzii dedicate primei editii si celor ulte-

rioare, au calificat in unanimitate Europolis drept romanul Sulinei, romanul
acelui port maritim in care autorul si-a petrecut aproape 10 ani, in calitate de
comisar maritim si capitan de port. Spre aceasta indruma insusi titlul romanu-
lui, titlu la care scriitorul a ajuns dupe ce intentionase, rand pe rand, sa-1 inti-

tuleze: Intoarcerea din America, Intr-un port la Dunare, Intr-un port
°data..., Intre uscat si apA, La portile Orientului, In escalele Levantului,

Levant, Romanul unei negrese, Cora, Arabela, Sirena neagra. Cu toate ca
in ianuarie 1933, autorul insusi relatase despre romanul sau intitulat Europolis,
se pare ca mai avea Inca indoieli dace sa-i lase definitiv acest titlu. Asa se face
ca, in februarie, Viata literara anunta: "D-1 Jean Bart lucreaza la volumul
Metropolis. Va fi descrisa viata si moravurile unui oral de pe malurile

Dunarii."19

Denumirea de Europolis a intampinat unele rezerve chiar Inainte de
aparitia romanului. Nemaiintalnindu-se in literatura romana un titlu similar,
titlul era considerat extravagant, "americanesc", de catre revistele cu care
Adevarul si Dimineata purtau adesea polemici. Dar replica nu se lass astep-
tata: "De ce adica sa fie permis lui Paul Bourget sa dea unui roman al sau titlul
de Cosmopolis, iar romancicrului roman sa i se is in nume de rau titlul roma-
nului sau Europolis?" se intreaba redactia ziarului Adevaru1.20

"Europolis" nu este nici pe departe un "titlu publicitar", ci un titlu care
lumineaza textul romanului, intreprinde o prima tentative de "decodare" a lui.
Sulina porto-franco la gurile unuia din cele mai importante fluvii navigabile
din Europa, pe atunci sediul Comisiei Europene a Dunarii nu putea fi denu-
mita simbolic deck "Europolis". Dar nu numai simbolic, intrucat textura
romanului insusi reclama acest titlu.

Titlul este o "oglinda" asezata in fata textului21; prin raporturile de
interdependenta si de interconditionare, titlul si textul se lumineaza reciproc.
Estetica noului roman acorda o importanta deosebita titlurilor de opere, se vede
adesea in titlu asa-numita "vocable-producteur", "celula generatoare". Titlul

nume propriu sau sintagma ofera acea idee-nucleu reluata de nenumarate
on de-a lungul povestirii, drept pentru care alegerii titlului i se acorda o impor-
tanta deosebita: "... Titlul este un cuvant, spre deosebire de toate celelalte
cuvinte ale cartii, subliniat, ingrosat, ca si cum acest cuvant ar fi repetat de o
suta sau de o mie de on ".22

In intentia autorului, Europolis metafora stralucita pentru denumirea

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 277

orawlui de la incruci§area de drumuri maritime trebuia sa defineasca Sulina
de la Inceputul veacului nostru, cu mozaicul ei de nationalitati, acea poarta a
Europei prin care navigatia fluviala patrundea spre inima continentului. Dar
ap cum ii placea lui Jean Bart sa povesteasca "Sulina insa§i era, prin con-
figuratia geografica dar §i ca substanta, ceva unic in lume, pentru ca, find
porto-franco, plecau marfuri de valoare mica i volum mare §i la Intoarcere
veneau lucruri de valoare mare i volum mic. 5i-atuncea aceasta disproportie
de greutate facea ca sa fie nevoie, la intoarcerea in Sulina, sa incarci vaporul cu
lest. Ce lest mai ieftin altul decat pamantul de acolo de unde ai plecat? Si luau
tarana i-o bagau in corabie §i cand veneau in Sulina o descarcau, ceea ce era
foarte binevenit, fiindca terenul find mai nisipos, mai inundabil, asta crea o
baza mai solids pentru cladiri. Ada, casele din Sulina sunt cladite pe Liverpool,
pe Brest, pe Rotterdam, pe Amsterdam, pe Constantinopole, pe tot ce este in
Europa in materie de port."23 Cu atat mai mult deci romanul inchinat Sulinei i§i
merita titlul de Europolis.

Prin romanul Europolis, Jean Bart aka cum remarca un cronicar
"ridica valul de pe un colti§or de viata nebanuita de not §i ii saps in granitul
nemurirei fresca traiului cosmopolit"24. Dar prin Europolis Jean Bart a
intentionat in ace14t timp un roman portuar, fluvial §i maritim, §i comandorul
de marina a realizat intr-adevar primul roman at unui port romanesc, rarnanand
pans astazi neintrecut.

De ce s-a oprit asupra Sulinei §i nu asupra altui port romanesc? ni se
destainuie scriitorul insqi in chiar paginile cartii: "... Viata acestui mic port
cosmopolit e originala i interesanta. Are un farmec i un pitoresc deosebit.
Este unicul loc in tara unde gasqti adevarata viata de port. Celelalte porturi ale
noastre nu sunt decat ora§e. Sulina este numai port, nu are ora§. Toata popu-
latia se hranqte din viata portului".25

Titlurile succesive sub care Jean Bart intentiona sa-§i editeze romanul
sunt edificatoare pentru felul cum i§i concepea autorul opera Inca de la primele
bruioane §i variante. Levant sau In escalele Levantului demonstreaza ca acti-
unea romanului s-ar fi putut extinde Si in alte porturi decat acela at Sulinei. Mai
importante §i ilustrative pentru actiunea romanului ni se par Intoarcerea din
America si Sirena neagra, titluri ce atrag dupa sine infuzia unei note exotice,
nota prezenta §i in forma definitiva a romanului.

In esenta, Europolis este construit cel putin in prima parte pe mitul
"unchiului din America", actiunea §i implicit intriga romanului find anuntata
Inca din primul capitol prin scrisoarea miraculoasa care anunta sosirea din
America a lui Nicola Marulis, Imbarcat, cu multi ani in urma, ca marinar pe un
vapor francez, find dat uitarii de catre neamuri §i cunoscuti. Potrivit legendei,
oricine se intorcea de peste Ocean nu putea veni decat putred de bogat. Motivul

278 CONSTANTIN MOHANU

este frecvent in literatura europeana Inca de la conchistadorii spanioli

imbracand insa ve§tmantul aventurii, al miraculosului. Tema, in implicatiile ei
mai noi, "capitaliste", este tratata de Maupassant in nuvela Unchiul meu Jules
(1883). In literatura romana, motivul este preluat, pentru prima data, in 1923,
de Cezar Petrescu in Unchiul din America26, nuveld care a starnit chiar o
polemics, la aparitie find acuzata de apropierea prea evidenta de aceea a scri-
itorului francez. Cu acelea§i semnificatii, tema e reluata de Victor Ion Popa in
nuvela ...ul din America27 i de Victor Eftimiu in "comedia aparentelor"
Ferestrele albastre28 §i in Gorganul lui Dobrotici29.

In Europolis tema "unchiului din America" este dezvoltata de catre
autor intr-un mod propriu, original, care tinte§te destramarea legendei, demiti-
zarea. Impreuna cu "americanul" Nicola Marulis, grec de origine, sose§te la
Sulina i fiica acestuia, Evantia (in versiunile anterioare ale romanului: Nata,
Cora, Arabela), unul din personajele feminine cele mai realizate ale romanului,
alaturi de Penelopa. Evantia, creola, nascuta in Guyana Franceza din casatoria
lui Nicola cu o indigena, se sfar§e§te de ftizie aici, la gurile Dunarii, neputan-
du-se aclimatiza. Fara sa fie tezist, personajul ilustreazd drama inadaptabilului,
a dezradacinarii, tema frecventa in literatura europeana ca i in samanatorismul

sau poporanismul romanesc. insqi Jean Bart este autorul unui articol

Desradicinare sau transplantare?, in care analizeaza cele doua notiuni prin
referiri la celebrele in epoca Les Deracines (1897) a lui Maurice Barres i Les
Promenades litteraires (1879) a lui Remy de Gourmont: "Barres a intre-
buintat o metafora. El a imaginat expresia peiorativa: dezradacinatii, pentru a
figura starea unui om care, nascut intr-un loc, sufera, vegetand in alt loc. El se
gandea la planta smulsa din solul ei §i transplantata in alt sol nou, in care nu se
prinde, se ofilqte §i moare [aidoma Evantiei]. Dar a mers prea departe. El a
voit sa ne faca sa credem ca orice fiinta transplantata este pierduta. Ca plantele
i oamenii trebuie sa creasca numai pe locul unde i-a semanat natura"30.
Scriitorul roman conchide: "... Dezradacinarea este defavorabila naturilor
slabe, ca este mai bine ca cea mai mare parte dintre oameni sä traiasca si sa
moard acolo unde s-au nascut, dar nu-i mai putin adevarat ca transplantarea
este fericita pentru oamenii puternici i ca adesea ea ii fortified inca mai
mult"31. Jean Bart opteaza deci pentru o linie conciliatoare Intre Barres §i
Gourmont, absolutizand insa impartirea oamenilor, dupa firea lor, in "slabi" §i
"puternici".

Eroina din Europolis, adolescenta Evantia, aparitie de o tulburatoare
gratie exotica, de o inteligenta nativa, crescuta insa sub ingrijirea calugaritelor
misionare catolice, cade zdrobita atat de noua clima, dar, mai ales, de o lume
ale carei mecanisme inocenta creola nu avea cum sa le priceapa; ea se stinge cu
nostalgia peisajului tropical. In conceptia autorului, aceasta este drama

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 279

dezradacinarii celor slabi, neinarmati in fata vietii.
Scopul final urmarit de un romancier este de a zamisli i de a face sä

traiasca personajele nu atat prin portrete cat prin actiune, aka cum remarca
G. Calinescu: "punctul de plecare nu e in individ, ci in fapte"32. Acest scop a
fost atins in Europolis: Toti traiesc: Nicola Marulis "americanul"; Evantia
floarea exotica, ratacita aici la portile Orientului; sublocotenentul Neagu,
"manzul" tandrul pur, indragostit de Evantia; "focoasa, romantica Si vani-

toasa" Penelopa, un fel de Madame Bovary orientala care copilarise la

Constantinopole in casa unui unchi bogat, dar care sfar§e§te §i ea cu nostalgia
Cornului de Aur; Stamati Marulis capitan de vapor in retragere, batranul sot
al Penelopei, acum patronul cafenelei din fata debarcaderului; Angelo Deliu
Don Juan fara scrupule, poreclit "Marchizul de Priola", care aduce nefericirea
§i moartea celor doua femei; capitanul secund de vapor Mincu in care multi
au recunoscut pe autorul insqi; medicul de vapor Barba-R4e, "raisonneur-ul"

romanului; inteleptul portului, tradat prin insui numele ce-1 poarta: Logaridis;

doctorul Tomita, directorul spitalului Comisiunii Europene a Dundrii, a carui
singura placere este de a -si petrece in fiecare an concediul la Paris; Nicu
Politicu (Fotiades), Figaro dunarean, care face politica greceasca in maniera
caragialeana; blazata Olimpia sotia acestuia §i sora celor doi Marulis.
Acestora li se adauga o galerie intreaga de personaje mai mult sau mai putin
episodice, unele ramanand insa doar simple siluete. Merita a fi mentionate insa
pentru pitorescul numelor §i diversitatea preocuparilor eroilor din acest roman
al unei lumi caleidoscopice: hamalul Ahile Xidias, care pe loc se gase§te ruda
cu presupusul milionar venit din America; doctorul Lascu cel care face viata
nesuferita tantarilor din Delta; Barba Spiro capul-pilot, iqit la pensie, a carui
inima continua sa-i bats in ritmul intrarii vapoarelor din port; pilotul Barba
Toni; Temistocle vataful hamalilor; englezoaicele Miss Doty *i Miss Sibyl
cele doua infirmiere de la Spitalul Comisiunii; Pumpi Fotis ziarista emanci-

pate, poreclita Palicarachi; reporterul Jak Magura; mecherul Jean (Ion
Rotopan) ordonanta lui Angelo Deliu; frizerul Agop rivalul lui Nicu
Politicu in ale profesiei; maistrul Jack (Baron Trabuc), pianist aparatorul
Evantiei; potawl Petrachi Hulub purtatorul scrisorii miraculoase care

declanFaza actiunea romanului; capitanul de port; Xenachi, directorul Bancii
Eleno-Romane; consulul elen care vegheaza la prosperitatea coloniei grece*ti;
Fifachi Papagalanis, nepotul consulului; Kir Loverda epitropul bisericii
grece§ti; Gion Luludi consul onorific al Danemarcei; Pesmangioglu consul
onorific al Persiei; englezul Pott; Mister Blak; Enachi agent de legatura;
directori de companii de navigatie §i proprietari de vapoare: grecul Embiricos,
maltezul Calavrezo, Jean Focas, Spiru Karaianis; comerciantul Kohen; propri-
etari de cafenele §i localuri de noapte: Peters the Grics (Petre fiul Grecului);

280 CONSTANTIN MOHANU

Gherase; afaceristii abili dar intelepti: Kalman si Hasdal, care se conving pri-
mii ca "Americanul" e sarac lipit pamantului; Conul Tudorachi seful vamii
care se simte chemat "sä apere interesele tarii in acest colt invadat de strai-
nism", cum zilnic marturiseste; seful politiei; Petrachel Petrascu; Zalau, pore-
clit "Dulau"; Armad Popescu, poreclit "Breloc"; Traian Branzei (Badita
Traian), poreclit si "Caciva Mare"; Alexe Boros (in realitate Bou Ros); gar-
dianul farului, poreclit "Vede-tot"; oficialitatile Comisiei Europene a Dunarii
printre care reprezentantul Turciei Chivork Saradunghian de origine
armeana; englezul Brill seful Serviciului hidraulic; inginerul italian Marini;
ofiteri de marina: capitanii Aristide Lecca, "veteranul Dunarii", Temistocli,
Dimiu, Zambra, comandorul Crivatz, capitanul Rosu, Papachi holtei tomna-
tic, Toni Melasti jucator de carti; insotitorul acestora la petreceri, tiganul lau-
tar poreclit "Boulanger", dupa numele celebrului cantaret dobrogean; chefliii
Klaps si Carnici care organizeaza "orgii navale" si a caror deviza este "mese-
ria e bratara de our si gatul palnie de argint"; locotenentul Ionescu-Gulie;
locotenentul Manzatu "Contele de Manzzati"; Gaston Popescu maior in
rezerva, acum afacerist; Iani capitan fard vapor; slujbasi marunti: agentul sa-
nitar, poreclit "Javra", institutorul Efrim Gatlan, perceptorul Marcu; doamne
onorabile: d-na comandor Otilia Latis, o consuleasa poreclita Moralescu;
"Madam Dante" sotia inginerului Marini, care preda lectii de italiand; vadu-
va Evredichi Saris; Ciresica nevasta lui Badita Traian; regine ale frumusetii
ca Atina Ziside geloasa pe farmecul Evantiei; iubitul Atinei Alfons Briquet

consilier la Comisie; femei din viata portului: "Mita Balot", "Baza Navala",
dansatoarea Suzana, o Celina (Telina), proxeneta Madam Simon, venita aici
dupa ce colindase pe un vapor cu "fete" marile Orientului etc...

0 lume pe cat de cosmopolite, pe atat de interesanta in materie de
roman, care se pune in mi§care cand "scrisoarea miraculoasa" aduce vestea
reintoarcerii din America a lui Nicola Marulis, plecat din Sulina, cu 40 de ani
in urma. 0 scrisoare simpla, banala, declanseaza tot conflictul dramatic si acti-
unea din roman. La toti se trezeste speranta mirifica de propasire prin banii
adusi de "American" , a comertului si a portului, amenintat in anii din urma.
Furtuna is proportii, scindand in cloud tabere colonia greceasca dincare fac
parte principalele personaje. La cine va trage "Americanul" care nu putea fi
decat miliardar sau multimilionar la cafeneaua lui Stamati sau la frizeria lui
Nicu Fotiades (Politicu)? La frate sau la cumnat si la sofa?

Intregul port se pregateste febril pentru primire, vaporul transoceanic
find asteptat zi de zi, pandit de la ferestre. Cele cloud familii rivale investesc
ultimele resurse banesti si fac imprumuturi in banca pentru a-i oferi "unchiului
din America" cea mai somptuoasa primire: mobilierul si covoarele cele mai de
pret impodobesc camerele ce vor fi oferite pentru gazduire, colonia greaca

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 281

participand activ la conflictul de interese intre cei doi cumnati.
Dar "Americanul" sose§te simplu, aproape fard bagaje, aducand cu sine

pe Evantia, unica-i flied, o creole nascuta din convietuirea cu o indigend de
culoare (copila coboard pe term cu o maimuta in brate). (In epoca era in mare
yoga tangoul argentinian intitulat Creola.) Este primit cu mare alai Si inconju-
rat de cele mai man atentii, in curand "Americanul" §i fata ajungand sä
patrunda pang §i in cercul inchis §i protocolar al Comisiunii Europene a Dunarii

acel "stat in stat" pe teritoriul patriei noastre, cum o define§te unul din per-
sonaje. La Balul Marinei excelent prilej pentru autor de a prinde in reflector
toate oficialitatile §i "lumea buns" a portului aceea§i atentie acordata lui
Nicola Marulis pentru banii presupu§i ca-i are, iar Evantiei ca flied a
"Americanului", dar §i pentru propriu-i farmec, find proclamata in unanimitate
regina a frumusetii.

Idila dintre Evantia ("Sirena neagra") §i Neagu sublocotenent pe
bricul "Mircea", incepe poetic, romantic, §i se incheie dureros §i tragic. ranara
nevinovata, slabs §i fara aparare este sedusa in urma unui pariu de Angelo
Deliu, amantul Penelopei, care, abandonata de cuceritorul "Marchiz de Priola",
se arunca in mare, in timp ce Stamati e ruinat, in urma cheltuielilor nesabuite
angajate in vederea primirii fratelui, presupus "miliardar". Acesta, strans cu up
de inteleptul portului, Logaridis, recunoa§te ca nu are nici un gologan §i ca a
fost ocna§ la Cayenne, in Guyana Franceza, in urma unui omor savar§it in
tinerete, pe vapor, in legitima aparare. Dupa anii de osanda a ramas intr-o
colonie agricola, casatorit cu una dintre condamnate. Sotia murindu-i, a vandut
tot ce a avut, banii cheltuindu-i cu drumul. Iar acum nu mai are nimic, in afard

de Evantia.
De acum incepe tragedia celor doi. Un gol ostil se face in jurul for §i

caderea se precipita. Cei care au fost in§elati in sperantele for ii persecute fati§,
iar autoritatile incearca chiar expulzarea lor. Pentru a -si asigura painea zilnica,
"Americanul" vrea sä lucreze in port, dar hamalii nu vor sä primeasca Intre ei
un batran §i ameninta cu greva. Ajuns muritor de foame, este tarat Intr -o
afacere de contrabands §i impu§cat in timpul unei "operatii" nocturne. Dupa
cateva zile de agonie, Nicola Marulis se sfar§e§te. Ramasa pe drumuri, Evantia
ajunge stea de cabaret, protejata, dezinteresat, de un barbat trecut, pianistul Jak
tapeurul, dar se imbolnave§te §i moare de ftizie, dupd ce da na§tere unei fetite

ce va ft infiata §i crescuta de una din cele cloud nurse englezoaice de la Spitalul
Comisiunii Europene a Dunarii. Iar Stamati Marulis inchide cafeneaua, vinde
tot ce poate din case ca sa.-i Impodobeasca mormantul Penelopei nimeni nu
putea banui atata iubire in inima barbatului in§elat.

Aceasta este schema epics a romanului in care sunt atrase un numar
insemnat de personaje. Implicarea in actiune a unui numar a§a mare de eroi

282 CONSTANTIN MOHANU

constituia un act de curaj pentru un scriitor la primul lui roman. Asa se explica
faptul ca unele personaje apar doar episodic, destinul for ramanand vag, daca
nu e expediat rezumativ in Epilog.

Cu toate ca autorul nu reuseste sa dea viata Intregii galerii de personaje
unele fac doar simpla figuratie, iar altele nu prezinta suficienta adancime in

portretizarea launtrica izbuteste insa sa imprime un asemenea ritm de
desfasurare actiunii si de succesiune a capitolelor, incat antreneaza lectura de

la primele pana la ultimele pagini ale cartii. Se creeaza astfel impresia derularii
unui film, ale carui atmosfera, fapte sff intamplari sunt intotdeauna punctate de
elemente de culoare locals. Intr-un profil literar al scriitorului, tiparit in Facla,
imediat dupd aparitia romanului, se releva tocmai ritmul trepidant al actiunii
care oferea un excelent material pentru ecranizare: "Cu o actiune trepidanta,
fixata in cadrul cosmopolit al Sulinei, Intr -o lume pe care Jean Bart, mai bine
ca oricare altul, stiuse s-o zugraveasca cu maiestrie, Europolis cred ca este nu
numai una din cartile bune ale anului, ci si singurul roman care ar putea pune
la indemana realizatorului iscusit un excelent scenariu de film"33. Ecranizarea
romanului avea sa se produca de-abia in 1962, in filmul Porto-franco, dupd un
scenariu de Mihnea Gheorghiu, regia Paul Calinescu, iar muzica evocatoare a
portului compusa de Radu 5erban.

Europolis se impune prin calitatile de roman social: al orwlui-port

de la marginea tariff, izolat sff totusi atat de cosmopolit, cum se prezenta in epoca
Sulina. El este insa poate in mai mare masura sff un roman al iubirii §i chiar
al familiei, in cateva din capitolele sale. Din unghiul acestei triade trebuie pri-
vit Europolis opera deplinei maturitati artistice a lui Jean Bart.

Se poate spune ca romanul ora§ului incepe chiar cu motto-ul care

deschide romanul:

"... acolo unde batranul DANUBIU
i§i pierde 8i apa si numele in mare..."

Dincolo de localizare, avem aici, declarata intentia unui roman al
Sulinei, unei cronici a orwlui-port, ceea ce autorul sff realizeaza in mare
masura. Plecarile sff acostArile de vapoare, activitatea caselor de comert,

cafenelele sff frizeriile cu tabieturi tipic orientale, balurile sff chefurile nocturne
configureaza un spatiu citadin: un polis, un porto-franco, un Euro-Polis
cum a decis autorul in cele din urma care adaposteste o lume dintre cele mai
diverse, un mozaic social si national (multi pripasiti de soarta din alte zone ale
continentului, cu predilectie greci): "Toate neamurile de oameni, toate semin-
tiile se intalneau aci; drojdia lasä a Levantului dospea la un loc infratita cu
trufasa putere britanica, doborata, narcotizata de valuri de alcool". Si autorul

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 283

continua cu alte notatii asupra orasului-port care creioneaza o imagine sintetica

asupra Sulinei, ca o concluzie generala: "Sulina e porto-franc. Marfa intra fara
vama si iese prin contrabands. Uneori un acord secret se stabileste intre con-
trabandisti, agenti vamali si sentinelele de pe maluri. Discretia-i garantata.
Batista, inelul sau tabachera unui sef de post, aratate de barcagii, sunt talisma-
nuri pentru santinela, care lass libera trecerea barcii, lard control".

Legi aparte pared mostenite din timpul pirateriei si aventurilor ar-
gonautilor guvernau viata portului: "Pe uscat nu se furs. Pe apa furtul e per-
mis, find socotit un fel de drept legitim, legat de comertul maritim". Si ca o
concluzie cu drept de maxima fard replica: "Sulina este poarta Dundrii. Pe aici
iese graul si intra aurul".

Cu o actiune plasata la intretaierea de drumuri comerciale intre uscat si
apa, la imbucatura Dunarii cu marea, cu personaje din viata portului: oameni ai
marii ofiteri de marina, matrozi , hamali, femei frumoase si pasionate, con-
suli si agenti ai caselor de comert sau afaceristi si contrabandisti levantini, care,
oplositi in Sulina sub scutul statutului de porto-franco al micului Europolis,

"pescuiau in apele tulburi ale Dundrii", cu personaje protocolare din

Administratia Comisiei Europene a Dunarii care isi avea sediul aici, mai ales
cu personaje de pe alte coordonate geografice, Europolis, "simpatic roman
maritim" cum it numea G. Calinescu , dincolo de "monografie romantata"
a portului maritim de la gurile Dundrii si "evocator poem al Sulinei", este si un
cuprinzator tablou de moravuri, rezumand viata patetica a unei complexe
colectivitati, peste care pluteste in permanents o discreta atmosfera navala, sur-
prinsa de fostul ofiter de marina in tot ceea ce are ea mai caracteristic. Dar, deli
situata la marginea tarii si a marii, intreaga viata a Sulinei depindea de pro-
ductia de grau din interior, principala marfa de export in acel timp: "alternanta
de bogatie in anii de abundenta si saracie lucie in anii neproductivi". Aceasta
dependenta de recolta anuala de grau Ikea ca viata portului Sulina sa cunoasca
perioaCle de flux si reflux. In anii de belsug agricol asupra portului se revarsa
un adevarat corn al abundentei: "...ca prin minune apar birouri, pravalii,
cafenele, carciumi, bodegi, varieteuri, localuri de veselie si desfeau rasar in
cateva zile ca ciupercile din pamant. Toata noaptea duduie la lumina electrica
elevatoarele prin care curge sivoi graul, ca niste pilituri de aur, din slepuri in
vapoarele care duc peste mari, in alte tari, painea cea de toate zilele. Comertul
de aventura, jocul de hazard sunt in floare, si banii trec cu repeziciune dintr-o
mans in alta. Timpuri ca in povesti. Cantece, chiote, scandaluri, hotii, in§eld-
ciuni, o pofta furioasa de placeri, o viata zgomotoasa, dezmatata, pang ce se
inchide robinetul exportului. Un an ran, o recolta slabs, si intregul balci ma-
ritim dispare ca prin farmec ca potarnichile se raspandesc toti intr-o noapte.
Si multi, pe unde se gasesc, adesea in neagra mizerie, stau cu ochii la cer visand

284 CONSTANTIN MOHANU

cele sapte vaci grase, asteptand Intoarcerea in pamantul fagaduintii, in care
graul creste, in anii buni udat de ploaia cerului si in anii rai stropit de sudoarea
taranului roman."

Pe bung dreptate remarca autorul ca Sulina fara industrie si fard agri-
culture in imprejurimi , aceasta asezare omeneasca ce creste si scade dupa
"barometrul recoltei anuale" era condamnata sä fie stearsa de pe harta tarii,

dace alts gura a fluviului ar fi fost aleasa ca principals poarta a Dunarii.

Aceasta capricioasa Si fatidica devenire avea repercusiuni drastice asupra po-
pulatiei stabile a portului, indeosebi asupra muncitorilor din port, mai putin
asupra lumii afaceristilor, comerciantilor si armatorilor de vapoare, in marea
for majoritate straini.

Jean Bart aduce, printre primii scriitori, in literatura romana, figura
muncitorului portuar: "Portul se destepta cu noaptea in cap. Umbre razlete se
desluseau de-a lungul cheiului pustiu. Din ulicioarele Intunecate Inca, prin
umezeala care strabatea pang la oase, muncitorii, zgribuliti, cu gulerele ridicate,
cu pumniistransi in fundul buzundrilor, zoreau somnorosi sa ajunga la locul de
adunare. In fata pichetului de graniceri se alcatuiau in fiecare dimineata
echipele po§tele de hamali pentru incarcarea vapoarelor acostate la chei. Ca
sa nu piarda randul la munca, multi ramaneau pe loc sforaind pans la ziva pe
scaune, rezemati in coate de mesele de lemn, in duhoarea cafenelelor din port."

Spirit patrunzator, observator ager, in permanents pasionat de docu-
mentul viu (dovada numeroasele insemnari ramase in manuscris printre vari-
antele romanului asupra muncii in port), Jean Bart a surprins aspectul muncii
portuare in liniile lui aspre, cum ne dezvaluie si acest moment de Incetare a
lucrului, prin declansarea grevei muncitorilor de la descarcatul vapoarelor. Este
un tablou creionat in Iinii dure, in maniera Zola: "Tot lucrul portului, ca la
suprema comanda, se opri ca prin farmec. Zgomotul elevatoarelor, bataia pis-
toanelor, scrasnetul macaralelor se potolirA scazand treptat, inabusite pared
de-o mans nevazuta. Cei din urma nori de fum iesird galgaind pe gurile
cosurilor negre, topindu-se in vazduh, si portul cazu in agonie. Cheiul, negru
de oameni. Toti paraseau lucrul de pe ape si coborau la uscat. Ieseau la lumina
orbiti din fundul hambarelor Intunecoase, izvorand ca furnicile din toate gaurile
de la vapoare. Coborau prafuiti, asudati, pe jumatate goi, cu sacii pe umeri
imbroboditi ca femeile, altii cu bureti si carpe legate la gura, ca sa opreasca pra-
ful ce inghiteau, prefacut in plamani Intr -un noroi cleios." Sunt surprinse i
figuri de muncitori care infrunta darz autoritatile portuare: "Cel dintai care
zvacni afara pe punte, furios, cu capul gol, cu haina pe-un umar, fu Seceleanu;
cu lopetile in mane dupd el... Seceleanu, un urias balan, vanjos, cu bratele
goale, cu parul valvoi, cu fata si genele pudrate, cenusii de praful ridicat din
grau, se opri darz infruntandu-1 [pe gardian] ". In tabloul grevei din port, cat si

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 285

in altele, autorul reuseste sä surprinda protestul fats de conditiile de munca si
revendicArile economice, imediate.

Munca lucratorilor din port, lupta zilnica pentru o paine, concurenta
darza si substratul afacerilor spectaculoase, spiritul de vrajmasie, combinatiile
deocheate puse la cale in cafenelele din port unde vatafii lucrau mans in mans
cu patronii localurilor, viata de noapte a barurilor, santanelor si cabaretelor,
lumea functionarilor, a agentilor de banca sau a consulilor comerciali reprezen-
tand diferite natiuni, toate acestea sunt surprinse de Jean Bart in pagini de un
puternic realism. Prin evocarea atator detalii, romanul ne apare si ca "un docu-
mentar aievea".

Europolis se impune prin verismul observatiei moravurilor, ca si
romanele lui Stere, ceea ce a facut pe unii critici sa &eased o eroare corn-
paratia cu Loti se facea bineinteles abstractie de Jurnalul de bord §i Schitele
marine §i chiar de cadrul general al romanului Europolis.

Abundenta de epitete din scrierile anterioare face loc in roman notatiei
naturale, simple, fara pedanterie, cu toate ca lirismul si fraza poematica it
ispitesc si aici. Unele personaje sunt descrise sec, ca la biroul de stare civila. Pe
drept cuvant putem vorbi aici in mai mare rndsura de un clasicism riguros,
sobru. Liniile, formele in care ne apare Sulina in roman in mai mult de sculp-
tura decat de penelul picturii. De aici si un relief adesea sumbru, cazon, auster.
Personajele chiar dintre cele secundare si unele efemere au o psihologie a
lor, sunt conturate intr-un desen inconfundabil, autorul transgreseaza amanun-
tele, vizand arhetipul.

Cu toate ca unele recenzii semnalau fie neimpliniri in portretizarea psi-
hologica a unor personaje, fie partial vicii de constructie sau mai slaba patrun-
dere literary in ceea ce priveste expresia artistica, nu puteau sä nu recunoasca
romanului autenticitatea, lucru intalnit mai rar chiar in lucrari de talie apre-
ciabila care se intituleaza romane: "Scriitorul lui Europolis a avut norocul sä
traiasca insa lumea cheiurilor cu marfuri de contrabands, cu marinari slefuiti in
lupta vietii, cu intrigi si ciudatenii prinse bizar, sub o lentils de cunoscator"34.
Autorul a pus in prim plan intentia de a patrunde mai mult in viata Sulinei, find
constient de faptul ca viata acestui oral -port nu putea fi redata decal printr-o
trAire cat mai autenticA a mediului. $i intr-adevar, "lectura lui Europolis ne
lass, inainte de toate, impresia de verosimil, trait, autentic".35

Tehnica romanului se subscrie realismului, prin obiectivitatea expune-
rii privind romanul in ansamblu si prin modul in care autorul urmareste des-
tinele personajelor in determinarile sociale. G. Calinescu tentat adesea de a
invoca nume de scriitori strain in demersul critic intreprins sublinia ca Jean
Bart in Europolis "adopta un zolism in modul mai emotionant si mai artist al
fratilor de Goncourt, fiindcd urmareste cauzele sociale prin care o femeie se

286 CONSTANTIN MOHANU

prabu§qte"36. Cu toate ca nu i-a fost strain Zola, a§a cum se poate constata din
diverse note §i insemnari de lecture, Jean Bart n-a abordat elementul social cu
amploarea dovedita de romanele scriitorului francez. Dar in masura in care este
prezent §i este intalnit in aproape toate scrierile, inclusiv in notele de calato-
rie elementul social, prin modalitatile de abordare, intrege§te §i face dovada
metodei realiste a scriitorului.

Scriitor-cetatean, patriot, Jean Bart se arata in Europolis ca §i in alte
scrieri dedicate Dunarii §i marii preocupat de navigatia pe Dunare, de valori-
ficarea bogatiilor Deltei, dar mai ales de viitorul nostru maritim §i fluvial. In
acest context, cel care reprezentase tam noastra la diferite conferinte maritime
internationale sau la cele dedicate Dunarii nu putea vedea cu ochi buni perma-
nentizarea Comisiei Europene a Dunarii, instituita provizoriu dupa Razboiul
Crimeei, dar care a reuit sa demonstreze Ca "nimic nu dureaza mai mult ca un
provizorat". Pe atunci, mergand pe prima strada ce marginea cheiul, drumul iti
era barat de un zaplaz verde, "frontiera intre doua state", cum remarca unul din
personajele romanului: in dreapta era inaltat tricolorul romanesc, iar in stanga
falfaia pavilionul alb cu bande albastre §i ro§ii §i cu cele trei litere la mijloc
C.E.D., ridicat in fala Palatului Comisiei Europene a Dunarii, inconjurat de vile
cochete, imbricate in iedera §i glicina, cu alei plantate §i terenuri de sport.
Mo§tenire din vremea regimului capitulatiilor turcqti, Comisia se bucura de
neutralitate i avea privilegii speciale: "Mica lume a acestei institutii Europa
in miniature cu decoruri, culise §i protocol, are o viata aparte. Este un cerc
inchis, impermeabil, perfect etan§. Comisia se tine la distanta, ascunzand sub
masca unei exagerate politeti, slabul contact cu multimea indigena, in sanul
careia se gasqte provizoriu debarcata aici la poarta Orientului... De altfel, nici
nu are nimic in comun cu restul tarii. Aici e viata de colonii." Nu de putine on
un personaj sau altul din roman va ironiza anacronismul acestei institutii: "Iata
gardul acesta verde e frontiera. Rubiconul modern. Suveranitatea romans
inceteaza la poarta verde..." "Doug sabii intr-o teaca, / Doi stapani in Cara

saraca". Asemenea aspecte §i multe altele surprinse in latura socials a
Europolisului intregesc romanul orasului.

Ca roman de familie, Europolis ramane destul de palid. Pe cat de
interesante sunt cazurile celor trei familii prezentate a "americanului" Nicola
§i a fiicei sale Evantia; a lui Stamati §i Penelopa Marulis; a Olimpiei §i a lui
Nicu Politicu pe atat de simplist ne sunt prezentate sub aspectul "sentimen-
tului familial". Toate trei se prabuFsc ca sub imperativul unui blestem.
Sfaritul este grabit, dace nu determinat intru totul, de "farsa americanului",
farsa datorata nu lui Nicola Marulis, ci acelei isterii colective ce cuprinde por-
tul §i in primul rand colonia greceasca la venirea "unchiului din America", o

tragicomedie provocata de hipertrofierea mitului, a legendei.

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 287

Europolis este insa romanul unui marinar §i cu multi, foarte multi mari-
nari, in cea mai mare parte celibatari, cu un stat de serviciu destul de bogat in

marina military sau cea comerciala. Chiar Nicola, "americanul", a fost in
tinerete "mus" pe o corabie care strabatea Atlanticul, iar fratele sau, Stamati
Marulis, pilot pe Dunare, ani in sir, spre batranete patronul unei respectabile
cafenele in port. Casa, familia, casnicia erau locuri de popas §i adapost intre
calatoriile pe apd. Mai familiare erau porturile cu femei frumoase, cu sau fara
stare Si adesea fara o precisa identitate. Prins in firul epic derulat de atare per-
sonaje, Europolis este in esenta un roman erotic, care dubleaza daca nu
umbre§te adesea romanul ora§ului-port cladit pe elementul social §i pe docu-

mentele omene§ti.

Romanul erotic este de fapt adevarata vocatie a autorului, aici i§i
gase§te implinire artistica intuitia psihologica a romancierului Jean Bart.

Autorul intentioneaza o "filozofie" a iubirii, in maniera stendhaliana. De altfel,
Stendhal cu al sau eseu despre iubire De l'amour (1822) i-a fost un adevarat
mentor. Ca opera celebrului clasic al literaturii franceze ii era cunoscuta o
demonstreaza §i numeroasele insemnari pe marginea volumelor sale, insemnari
Si note pastrate printre bruioanele §i variantele ramase in manuscris ale roma-
nului Europolis. Marturie documentary in acest sens o constituie §i articolul
Recitind pe Stendhal, publicat de Jean Bart in 1925, in Adevarul: "De Cate
on deschid o carte de-a lui Stendhal, imi apare regulat in minte aceea§i ve§nic
chinuitoare enigma a personalitatii sale... Despre un om care, traind pe la 1800,
con§tient ca scrisul sau va fi Inteles tocmai pe la 1900, cu drept cuvant se poate
zice ca s-a nascut cu o suta de ani mai devreme". Iar despre arta sa: "Avea un
deosebit dar de a observa §i prinde cu un ochi de psiholog cele mai ascunse cute
ale sufletului omenesc. Studiul sau asupra amorului este una din cele mai

ingenioase carti produse de un spirit superior..." (sublinierea noastra). In
incheierea articolului Jean Bart citeaza cateva din "povetele" privind scrisul §i

care se pare ca i-au servit drept calauza §i scriitorului roman: "Lucreaza incet!
Sä nu minti niciodata pe hartie! Sa nu scrii o fraza care sä fie mai lung de trei
randuri! sa eviti orice inflorire de stil aceasta e cea dintai porunca discipli-
nary a romancierului... "37

(De altfel, se pot stabili cateva coincidente §i in biografia celor doi scri-
itori: amandoi au fost ofiteri, fascinati de calatorie; amandoi §i-au luat Cate un
pseudonim; amandoi au lucrat §i in diplomatie; amandoi au trecut in nefiinta,
relativ tineri, §i stranie coincidenta la aceea§i varsta de 59 de ani: Stendhal:
1783-1842; Jean Bart: 1874-1933.)

"Filosofia amorului" se realizeaza in dialog, de-a lungul a multor
pagini, is aspectul unui colocviu de tinuta asupra "filozofiei" §i "sociologiei"

iubirii, veritabile dezbateri la care participa doctorul Barba-Ro§ie, nea Tomita,

288 CONSTANTIN MOHANU

"patriarhul", §i capitanul Mincu, secundul de pe bricul "Mircea", asistati de
novicele Neagu. Aceste convorbiri manuite cu abilitate i punctate cu maxime
§i cugetari contribuie la fixarea unor contururi psihologice distincte:

"In viata am cautat femeia perfecta, ideald... fericirea completa... su-
blima armonie, amorul absolut... de aceea am ramas singur pand acum (afirma
"partiarhul" cu "tristeta" §i "amar regret"). 0 vorba, un gest era de-ajuns ca
sa -mi reteze Intr -o clips aripile amorului. Compromisuri in iubire n-am inteles
sa fac. Nici pe altii, nici pe mine n-am §tiut sa mint. Iubirii i-am cerut absolu-
tul. Ori tot, on nimic."

"Oricum e oribil. De aceea s-a zis ca amorul singur poate contopi cloud
fiinte ca sa faca un suflet in cloud corpuri §i tot el le poate desparti doi straini
care niciodata nu s-au cunoscut. Iata ce inseamna iubirea zise Mincu, dd.-
tinandu-§i capul incalzit de o romantics melancolie. Suferi, iubqti, atingi feri-
cirea, juri cu sufletul pe buze pentru toata viata, pentru totdeauna §i... focul
scade, se mistuie, flacara falfaie, se stinge, moare. Fumul se risipe§te §i...
nimic, nu mai ramane nimic in urma... uitare... moarte."

"Sic transit gloria amoris, pronunta rar, sententios, Barba-Ro§ie care
dormita toldnit pe un divan."

Si discutia continua ridicandu-se pand la o metafizica a amorului:
"Ce pretentie absurda au romanticii naivi care se pierd in metafizica
amorului! (afirma acela§i Barbd-Ro§ie). E ridicol sa -i ceri amorului mai mult
decat poate el sa dea. Cine nu §tie ca iubirea se distruge prin propria ei ardere!
N-am inteles niciodata de ce se cautd o origine supranaturald, ocultd, sacra, §i
diving amorului, cand baza lui esentiala e de natura pur organics..."
Ca sa primeasca imediat replica "patriarhului".
Romanul erotic este acela al Evantiei §i al lui Neagu. El este nucleul
iradiant al cartii. Ana list at psihologiei iubirii in traditie stendhaliana , Jean
Bart urmare§te sentimentul dragostei cel mai pur dintre sentimente in toate

ipostazele lui: de la inmugurirea candida pand la tragediile pe care le

declan§eazd in viata protagonitilor.
Evantia, "planta exotica", ce "atragea toate privirile", provoaca uimire,

electrizeazd: "Ce senzatie facuse in tot portul aparitia Evantiei!" Portretul
tinerei adolescente, schitat in linii sigure, dar destul de senzuale, are un aer
sportiv care i-a produs incantare lui G. Cdlinescu la aparitia cartii: "0 silueta
find, mladioasd; de§i copild Inca, dezvoltatd bine, crescutd din plin ca o plantd
de Sud, cu seva bogata, tropicall 0 frumusete aproape salbatica. Pie lea de
culoarea §ocolatei. In ochi avea scantei de fosfor, ca ochii de pisica. Pdrul
aspru, cret, era de un negru cu reflexe albastre. Un zambet candid, copilaresc,
ii flutura ve§nic pe buzele carnoase, vi§inii. 5i cand radea ii sclipea albeata
§iragului de dinti marunti ca la un pui de lup."

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA SI OPERA 289

In drumul ei spre plaid era invaluita de toate privirile gelozitd de
femei 5i sorbita "c-o voluptate ascunsa" de barbati. Copila, "nqtiutoare de fur-
tuna dezrantuita in urma", trecea mandra spre plaja, senind 5i sigurd pe sine,
bucurandu-se de binefacerile soarelui 5i apei, inotand cu voluptatea unui
sportiv de performantd: "La plaja, pe patul cald de nisip, se dezbrdca lini5tita,
c-o impudica §i senind candoare. Aproape goald, cu tricoul lipit, intins pe
rotunzimile trupului; cu sdnul viu, fraged, abia format, aparea in picioare,
pozand lucie sub razele soarelui, in decorul marii ca o statuie sacra antica,
sculptatd in marmord neagra. Cu indrazneald §i sigurantd, dintr-un singur salt,
se arunca in apd. 0 clipd disparea in mijlocul unui vartej de spuma §i aparea
departe spintecand ritmic valurile, ca un delfin in larg." Intr-o astfel de perfor-
manta de "sport nautic" o cunoqte Neagu, ofiter de pe bricul "Mircea", vas
care tocmai atunci intrase in rada Sulinei: "Sirena neagra" ii pescuiete din apd
apca smulsd de o rafald de vent.

Stand aldturi pe plaid pand ce "el 5i-a uscat §apca, iar ea 5i-a uscat trupul
la soare", tinerii cunosc pentru prima data fiorul paralizant al dragostei: "Pared
o scanteie electricd trecuse, legdndu-i de la prima atingere." Idila incepe cu
intalniri zilnice di toata exuberanta varstei. Dar urMeazd balul de la Cercul
Marinei cand Evantia ajunge sd danseze cu Deliu, barbat cu experienid, cuce-
ritor recunoscut in lumea portului, incurcat in ultimul timp cu Penelopa, care it
iubea cu tot focul tineretei ei indbu§ite prin casatoria cu mult mai vdrstnicul
Stamati Marulis.

Prin descrierea dansului celor doi o imagine memorabild intre atatea
altele ale "romanului erotic" scriitorul pare a anticipa tragedia cake va urma:
"Rochia Evantei, in undularea ei; invaluia picioarele lui Deliu, Cari .se lipeau
nervoase de pulpele acele rotunde 5i elastice. Ii strangea talia cu atata dibacie,
incat o ducea pe sus, ca pe o pradd lipitd la sari. In bratele lui, supusd, nu putea
sa face dee& miFdrile pe care vointa lui le imprima in cadenta orchestrei. Cu
fruntea lipitd de buclele ei negre, el ii optea ceva la ureche. Si ea, topita in
voluptatea ametelei, suradea c-o ward cochetarie. Uneori ridica spre el ochii
arzatori de o candida indrazneald."

Perechea este privita cu admiratie de catre intreaga said, doar Neagu,
nelini5tit, "incrunta fard voie sprancenele", iar Penelopa, livida, fierbea de
indignare 5i de gelozie.

Dupd bal, urmeazd impacarea intre Neagu §i Evantia. Cdt timp std
bricul "Mircea" in port continua intalnirile for zilnice, la promenadd pe chei, la
plaja. Scriitorul exceleazd in pagini de find analizd psihologicd a celor doi
indragostiti care ajung la momentul ddruirii reciproce. Insd Neagu, pudic, prea
lucid, ezita 5i pierde "cheia implinirii iubirii for ", cheie pe care, ca din intam-
plare, imediat dupe despartirea de Neagu pe plaja pustie, o gasqte amorezul

290 CONSTANTIN MOHANU

"de profesie" Deliu, care nu rateaza niciodata ocazia. Neagu plecase rusinat
fata de el insusi, vinovat ta' de lipsa lui de curaj: "Mintea i se zbatea in con-
traziceri. Zadarnic I i incorda puterile creierului sa iasa lamurit dintr-o situatie
care i se parea ridicola si rusinoasa. Voia sa-si impuna sa fie mandru, biruitor,
dar ramanea micsorat si umilit."

Evantia este mai degraba victima lui Neagu deck a lui Angelo Deliu, a
ezitarii lui ireparabile. Prin Neagu iubirea ar fi atins culmea de implinire a sen-
timentului, prin Deliu sentimentul cunoaste dezagregarea dragostei, si, in
ultima instants, moartea.

Vestea noii cuceriri a donjuanului fara scrupule se raspandeste imediat.
0 "binevoitoare" (care nu era alta decat geloasa Penelopa) it anunta printr-o
scrisoare si pe Neagu. Acesta incearca sa o vada pe Evantia, sa aiba o "expli-
catie", dar fata, rusinata, nu-1 primeste. Desi se iubesc poate mai puternic ca
inainte, intre ei se rupe totul. Neagu pleaca pe mare in cursele lui de marinar.
Iar pentru Evantia viata se complied si mai mult. Prin moartea tatalui ei se
simte din ce in ce mai mult o dezradacinata, o fiinta transplantata intr-o alta
lume decat aceea in care a crescut. Se simte victima atat a climatului moral, cat
si a celui geografic. Sleita de puteri, dupa ce da nastere unei fetite, se stinge cu
ochii atintiti spre mare, in asteptarea lui Neagu singurul pe care 1-a iubit.
Astfel se incheie romanul iubirii din Europolis, care, Med exagerare, se poate
enumera printre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura romans,
asigurandu-i autorului dainuirea in timp.

Romanul erotic nu se reduce in Europolis numai la destinul iubirii
intre Neagu si Evantia. El este intregit de alte episoade cu o dezvoltare mai
mult sau mai putin ampla in roman: dragostea Penelopei pentru Angelo Deliu;
iubirea de tinerete a lui Nea Tomita "patriarhul", precum si a lui Mincu, casa-
toria lui Barba-Rosie cu Miss-Sybil care vor deveni parintii adoptivi ai fiicei

nefericitei Evantia.
Autorului ii revine meritul de a fi reusit sa urmareasca actiunea in para-

lel si de a fi §tiut sa ofere romanului legatura si cursivitate in desfasurarea acti-

unii pe multiple planuri. Astfel, totul decurge firesc intr-un fel liniar
secventele find justapuse cu dibacie.

Fara a fi preponderent, ca in Intrarea cainilor in Anglia este strict
oprita sau in Fara permis de export, umorul se face prezent intr-un mod pla-
cut si in Europolis. E un umor propriu lui Jean Bart, un umor care ilumineaza
scena dinauntru. Dupa o scena tragica, autorul strecoara intr-un pasaj sau
numai intr-o fraza o lumina, un zambet, de usoara ironizare. Ironia care
invaluie personajele din roman se mentine in general pe o linie a placutului,
ceea ce ofera relatarii un anume farmec. Scena patetica, uneori tragica,
alterneaza cu dezinvoltura cu una comics, fapt remarcat pentru prima data de

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) - VIATA $1 OPERA 291

G. Calinescu: "Romanul e alcatuit din scene de comedie si din momente pate-
tice, imbinate cu inlesnire, intr-o naratiune obiectiva, care, fara a atinge corn-
plexitatea, starneste indeajuns meditatie asupra eternului uman. "38

intalnim §i scene de haz sanatos §i invincibila verva ca la balul de la
Cercul Marinei $i cheful de la varieteul "Englitera". Un umor tonic genereaza
modul in care autorul surprinde lupta celor cloud tabere din colonia greceasca
pentru acapararea falsului posesor de dolari. Alteori, ironia, nota comics fac loc
satirei sau se subordoneaza acesteia, lucru firesc in cazul unui scriitor care cul-
tiva realismul critic. Jean Bart satirizeaza falsul patriotism si notele de usor
xenofobism din dialogul unor personaje, indiferent daca sunt romani sau greci

- ace§tia din urma veniti din Levant, dar avand comertul in mans, se credeau

in acel timp "mai autohtoni decat romanii".

Urmarind gradarea procesului psihic care de la sperantele cele mai opti-
miste duce treptat-treptat la deziluzia generala §i, in sfar§it, pentru multi din cei
"inselati", la ura fats de "americanul" intors calic de peste Ocean unul din

firele epice care constituie izbanda substantiala a cartii observam ca se
imbina aici in mod fericit ironia, satira si comicul de situatii.

insa ceea ce face farmecul Europolisului este acel "joc dublu", impus
de la inceput de autor: creeaza o "iluzie" realists, dar in acela§i timp o sub-
mineaza din interior deturnand-o in comic. Prin acest procedeu parodia este fin
condusa, iar ironia insumeaza o bogatie subtila de nuante. Toata farsa "ameri-
canului" reintors acasa este construita prin acest ingenios joc dublu.

Parodia, farsa debuteaza Inca de la primirea scrisorii miraculoase prin
care i§i anunta sosirea la Sulina Nicola Marulis. Ora§ul Intreg se infierbanta
numai imaginandu-Si averile agonisite de american. De aici o grandioasa paro-
die a caldurii familiale §i prietenesti, a ospetiei §i bunei gazduiri, a modului de
a lansa afaceri sau zvonuri in baza averii Americanului. Ca la o bagheta magica
mi§und pretutindeni consulii, misitii, afaceri§tii, la cafenele, la baruri, pe
strada, in port. Presupu§ii "dolari", aurul infierbanta mintile demential. Scena
iesirii in corpore pe chei pentru primirea Americanului degaja o savoare ine-
dita: "Cand aparu sus, la farul cel mare, o flamura alba c-o bula rosie la mijloc,
semnal de recunoa§tere a unui vas la orizont, toata lumea se indreapta in goana
spre debarcader. Barbati, tineri, femei, toti alergau gafaind, intrecandu-se pen-

tru a prinde cate un loc mai bun de unde sa vada acostarea vasului". Se
subliniaza unicitatea faptului: "Numai in ziva de Boboteaza cand se arunca

crucea in Dunare se mai aduna atata lume in port".
Tot ca o farsa sose§te alt vapor, Americanul facandu-§i aparitia in port

spre sears. Dar, cu toata dezamagitoarea aparitie ( "un batran maruntel" deloc
falnic, cu un geamantana§ jerpelit, insotit de o tandra creold cu un pui de
maimuta in brate), ceea ce practic ar fi trebuit sa dea de gandit tuturor asupra

292 CONSTANTIN MOHANU

averii celui venit, parodia se dezvoltd, farsa is proportii greu de stavilit:

Americanul este tinut in puf, invitat peste tot, curtat pentru tot felul de afaceri,
patrunde pand Si in cercul inchis al Comisiei Europene a Dundrii. Si, cu toate
ca nu face nici o promisiune, toti continua sa creadd in bogatia lui. Primul care
observa "parodia" este Americanul insusi, care crede ca trebuie sa pund capat
situatiei create destdinuindu-se inteleptului portului, Logaridis.

Dezvaluirea adevdrului se rdsfilnge intrucatva negativ asupra firului
epic al romanului, spre final autorul nemaifiind la inaltimea Europolisului
inchegat pang aici, cand evaddrile in parabola ii facilitau o abordare mai pro-
funda. Va gasi insd resursele auctoriale ca sa aducd altceva in compensare si sa
incheie romanul sau mai mult decat onorabil.

Cadranul, "rama" de parodie a romanului, i-a dat posibilitatea autorului
sä incline si spre caricaturizare, care vine mai ales din viziunea autorului asupra
administratiei portului si lumii lui diplomatice si de afaceristi: mecanism social
inertial, care nu poate fi luat intotdeauna in serios. Portretele "consulilor" stra-
ini, a functionarilor din port sunt de cele mai multe on caricaturizate. Jean Bart

exerseazd inspirat o vans satirica si parodied prezenta in proza noastra.

Autorului ii reusesc tablourile teatrale, scrise ca pentru scend: la frizerie (unde
se discutd politica), la cafenea, la carciuma lui Gherase, la bal si chiar pe chei

scenacea mai frecventa a portului.
Intalnim in Europolis grija deosebitd pentru alegerea numelor perso-

najelor. Insd, cel mai adesea, poreclele sunt cele care caracterizeazd, Jean Bart
avand o voluptate a numelor caricaturale, fapt inlesnit de cosmopolitismul
locului si de obiceiul poreclelor aproape generalizat in localitatile si comu-
nitatile mai restranse; porecla este de fapt o parodie a numirii.

Personaje cu nume dintre cele mai diverse roiesc in paginile

Europolisului, in prim-planul actiunii sau pe fundal. Chiar portretele sunt
schitate uneori parodic: inginerul hidraulic este "de origine danefa, crescut in
Anglia capul lui Bismark , fata cardmizie, intretdiatd de o retea find de
vinisoare albdstruie, ca o harts hidrografica", iar seful vamei are o criza de
orgoliu national: "Da' bine, domnule, ca s-a hotarat si escadra romans sa mai

vie incoace, sa ne mai ridice si noua prestigiul, sa ne afirmam suveranitatea, ma
intelegi, nationald, faid de strdinismul de aici!..."

Exists in Europolis un lexic mozaicat in dialogul personajelor care
folosesc termeni din greacd, italiand, francezd si englezd, in pronuntia origina-
la, dar mai ales romanizati arbitrar. Replicile intr-un astfel de limbaj pestrit cu
anumite ticuri verbale dau o anume savoare dialogului. Se vede ca nu-i era
strains experienta lui Caragiale pentru care Jean Bart a avut un adevarat cult.

Partea patetica a romanului o formeazd povestea deziluziilor sentimen-
tale ale unora dintre eroi. Simtim insd, din reflectiile personajelor, ca o mare

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA SI OPERA 293

parte din acest roman e format din substanta ins4i a sufletului romancierului.
Spre deosebire de Ade la, primul cu adevarat roman romanesc de ana-

liza §i cel dintai roman al "dragostei platonice", al carui erou principal, Emil
Codrescu, este indubitabil un alter-ego al lui Ibraileanu, Europolis §i el in
mare parte roman de dragoste nu atinge patrunderea psihologica a sentimen-
tului iubirii din Ade la §i nici poezia transfigurarii elementului autobiografic
prezenta aici. Sunt structuri de roman cu totul diferite, asocierea for facandu-se
doar in contextul analizei anului literar 1933. 0 apropiere se poate face insa in
ceea ce prive§te maximele §i reflectiile asupra iubirii, e drept nu atat de
cople§itoare ca in Ade la, dar totui prezente. Eugeniu Botez se arata, in
Europolis, omul literaturii, creator de viata §i evocator puternic de tipuri vii,

dar §i omul gandirii, lucru demonstrat de reflectiile asupra vietii

§i-ndeosebi asupra iubirii. Reflectiile filozofice ale acelui trio, doctorul
Barba-Ro§ie cu un vadit rol de "raisonneur" Mincu §i Neagu, se consti-
tuie adesea in maxime §i sentinte asupra vietii. Cineva a §i cules o parte din

acestea §i le-a tiparit separat39, asa cum au aparut postum §i maxime §i cugetari
inedite apartinand lui Jean Bart40. Din acestea §i din actiunea romanului se

degaja adesea un uwr val de "pesimism al existentei cotidiene", punctata
ici-colo cu gandul "resemnarii", o nota vag pesimista, ilustrata Si prin epilog

din care se desprinde un sentiment de de§ertaciunea de§ertaciunilor ce insote§te
gesturile Si ultimele reflectii ale singuraticului Neagu, cel care, dezamagit in
dragoste, pleaca pentru totdeauna pe calea marilor lasand in urma tarmul ce se
§terge in zare: "o pats... un punct... un fum... nimic" acestea constituind fraza
finals a romanului. Criticul Octav Botez a intuit acel inefabil ce caracterizeaza

intregul roman dandu-i o anume culoare: "Dar ceea ce face pentru cititor
originalitatea §i farmecul romanului, mai mult poate deck caracterul sau rea-
list §i dramatic, e acel imponderabil care plute§te pe deasupra paginilor, ca o
subtila aroma; regretul duios pentru lucruri care ar fi putut fi, dar n-au fost,

nimicite de un destin implacabil, ca si un accent resemnat, dar vibrant, de corn-
patimire fats de victimele lui §i de eterna suferinta omeneasca."41

Figurile luminoase ale romanului Neagu §i Evantia aduc, prin aspi-
ratiile for spre bine §i frumos, o nota romantics in traiul prozaic al portului cos-
mopolit. S-ar putea repro§a autorului o oarecare nota didactics in conturarea lui

Neagu indeosebi, un anume tezism prin modul in care construie§te un personaj

eminamente pur §i solitar, care, invins in aspiratii §i idealuri, nu gase§te
intelegere decat in compatimirea mai varstnicilor Mincu §i doctorul Barba-
Ro§ie. Tot romantic este Si finalul, in care Neagu, revenit peste cativa ani,
gase§te portul complet schimbat, in agonie, in pragul abandonarii, motiv pen-
tru care parase§te pentru totdeauna locul unde a avut pentru o clips iluzia feri-

cirii, se abandoneaza necuprinsului de ape murmurand crampeie de versuri care

294 CONSTANTIN MOHANU

apartin cu siguranta autorului, facand parte din biografia sa 'fried:

"... mai inainte... mai inainte
Ma cheamd visuri amagitoare.
Unde ma duceti visuri desarte?
Pe camp de ape fdra carare..."

intalnim aici o filozofie sceptics a "musuroiului de furnici" din versul
eminescian, citat aici pentru a nuanta acel vanitas-vanitatum.

Fatalitatea care a plutit asupra personajelor principale ale romanului se
extinde insasi asupra Sulinei, ca in orasele grecesti scufundate in istorie, cu
toate ca acest polis romanesc nu avea nici mitologia si nici arhitectura acestora.
La aceasta fatala disparitie mediteaza Neagu, cand pe puntea vaporului ce se
desprindea de tarm mai priveste o data intinderea Deltei o harts imensa intin-
sä la picioare: "Si deodata ii aparu in minte ca un verdict al fatalitatei...
moartea Sulinei. Dal... ora§ul acesta e condamnat... orasele au si ele viata si
moarte... o asezare omeneasca, sub ochii nostri, menita sä dispard. Poarta
Sulinei se inchide complet si pentru totdeauna. Omul se retrage invins in lupta
cu natura. Incearca sa deschida o alta gura a fluviului. Sulina, abandonata, dis-
pare ca oral... Fantoma fostului oral la poarta Dunarei va aparea poate candva
in viitor." Ape land la istorie, ca §i Stendhal care i-a servit adesea ca model,
autorul prefigureaza peste secole sapaturi arheologice in orasul-port in care
si-au purtat pasii eroii romanului: "... Sulina, intrata in arheologie, va fi desi-
gur o noud problema de rase..." 5i de aici in patetism, astazi devenit evident
desuet: "Va putea smulge stiinta taina trecutului Sulinei? Va ridica macar un
colt din valul ce va acoperi o lume ingropata, de atata vreme cazuta in uitare?
Va descifra..." etc., etc.

Si, in consens cu cele de mai sus, intrebarea retorica: "Dar not ce
cunostinti avem de orasele din Pontul Euxin, din vremea cand Dariu Histaspe

a trecut cu oastea lui pe aici, pe la gurile Istrului, ratacindu-se in tara scitilor?"
Teza decaderii iremediabile nu e atat a "Sulinei propriu-zise", cat a

"Sulinei" din roman privita si ca un mic Sybaris. De unde §i coborarea

"blestemului" asupra lui ca intr-o tragedie de tip antic.
Finalul pesimist al romanului inchiderea si abandonarea canalului

Sulina n-a fost adeverit de evolutia ulterioard a navigatiei pe acest brat al
Dundrii. Este drept, importanta portului maritim a scazut mult, mai ales dupd
ce a incetat de a mai avea statut de porto-franco (1939). In epoca insa, dupd
1925 si mai tarziu, in timpul crizei economice mondiale, se punea acut pro-
blema inchiderii portului, datorita impotmolirii bratului central al Dundrii.
Sulina find condamnata, se vorbea de deschiderea unui canal prin lacul
Raze lm sau pe traseul Cernavoda-Constanta (proiect materializat in anii

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ) VIATA $1 OPERA 295

nostri). Intr -un interviu, acordat ziarului Adevarul in 1926, Jean Bart declara:
"Studiile amanuntite facute in ultimul timp concordand cu toate previziunile
din trecut au condus la concluzia ca innisipirile periodice ale imbucaturei
Sulina nu permit sa se creada posibil ca acest brat sa mai poata multa vreme da
navigatiei o adancime constants de aproximativ 24 picioare, ca in trecut.42 Pe
bung dreptate se afirma in presa timpului ca "daca poarta casei noastre se
inchide, intreaga viata comerciala si economica a tarii noastre ramane para-
lizata". In anii care au urmat aparitiei romanului lucrurile n-au evoluat chiar in
directia aceasta. Dar s-a ajuns treptat-treptat la o stagnare a activitatii portuare
a Sulinei. In mai 1933, in preajma deschiderii Sesiunii plenare a Comisiei
Europene a Dundrii care isi avea sediul la Sulina, muncitorii, in frunte cu cei
concediati, manifesteaza in fata palatului C.E.D. purtand plancarde prin care
cer masuri hotarate pentru reinvierea comertului Sulinei."43

Dupa aparitia romanului, Sulina a ramas in mare masura in constiinta
multora drept orasul-port imortalizat in Europolis. Este aproape imposibil
sa-i pronunti numele fara sa-i asociezi titlul romanului lui Jean Bart. Sulina, cea
din epoca de inflorire comerciala revenea cu atat mai mult in mintea calatoru-
lui in perioada de stagnare economica din timpul crizei economice din perioada
interbelica si imediat dupd aceea. Gala Galaction, revenit in Sulina in vizita in
1935, nota in Jurnalul sau: "Amintiri din literatura lui Jean Bart si indeosebi
din romanul Europolis se amesteca in privelistea de vasta decrepitudine si de
trista inanitie comerciala a acestui oral atat de zgomotos si de activ odi-.

nioara."44

Europolis inchide in el si un cantec al amintirii, al faptului trait, ce vine
de undeva de departe adus de natura revazuta care si ea e transfigurata in culo-

rile aducerilor-aminte, asa cum marturiseste unul din eroii romanului:

"Parfumul trecutului, forta suvenirilor dau pared un suflet si locurilor unde ai
trait, ai iubit si ai suferit odata. Un colt de natura, in care si aerul ramane incar-
cat de iubire, iti evoca in cateva clipe trecutul ingropat in regretul si melanco-
lia varstei."

Natura, in descrierile lui Jean Bart, inclusiv in romanul Europolis, este
traits in prezent, chiar atunci cand este infati§ata in scrieri cu caracter memo-
rialistic. Peisajul poarta incarcatura emotionala a momentului in care este pri-
vit, dar este evocat adesea si prin rezonanta sufleteasca a amintirii. Nostalgia
departarilor in timp se rasfrange cu o unda de lirism si asupra naturii, ca in
nuvela Dupa douazeci de ani, §i in capitolele din finalul romanului Europolis.

Cu toate ca in Europolis primeaza actiunea, ca in majoritatea

romanelor de altfel, intalnim nu de putine on si descriptia, peisajul portuar si
marin. Romanul debuteaza cu o excelenta pagina descriptiva: "Ziva i noaptea
se lucra la incarcarea vapoarelor. Numai in miezul zilei portul era mort. Sub

296 CONSTANTIN MOHANU

ploaia de our a soarelui de yard, natura intreaga dormea mole§ita. Nici o adiere,
nici un semn de viata. Pamantul §i apa, oameni Si animale cadeau pared deo-
data intr-o adanca letargie. Nici o vietuitoare nu mai mica pe cheiurile infier-

bantate. Cand soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit intr-o lumina

orbitoare, parea in ar§ita zilei un ora§ mort, adormit printr-o vraja, petrificat de
veacuri un ora§ fantoma. 0 pulbere vaporoasa vibra pe unde, plutind in zare
ca o muselina transparenta. In rada portului, departe, sub un cer de portelan,
cloud vapoare negre zaceau ancorate, fixe, ca ni§te jucarii tintuite pe marea ne-
tea, alba, sclipitoare ca o placa de mercur."

Aceasta lini§te orientala care invaluie portul desprins pared dintr-un
taram de basm, fiorul de nepatruns al marilor intinderi acvatice din calatoriile
pe apa fac din Jean Bart "un Odobescu al apelor descriind un baragan marin."45

Ca o replica in versuri, data pared anume tabloului de mai sus, gasim
poezia lui B. Nemteanu, Amiaza in port din care reproducem ultimele strofe:

"Si-atata lene e-n natura
Si-n ochi se lass -atata lene!
Abia clipesti usor din gene
Si -un somn dulceag incet to furd.

Privirea-mi tremura pierduta
Si-n juru-mi toate parca mint...
Pe luciul Dundrii de-argint
Molatec luneca o pluta.

Si tot mai aprig scanteiazd
Albastra bolts de atlaz
Si-n dulcea liniste de-amiaz'
Truditul port parca viseaza."46

Imaginile tipice mediului marin sau cele atat de proprii portului ca atare
abunda in romanul lui Jean Bart: "Seara de toamna cadea mohorata, jilava de
umezeala sarata a marei. Ude, negre, luceau cheiurile de piatra de-a lungul por-

tului aproape gol. Doud barci de pescari, cu panzele umflate se intorceau
gonind spre adapost. Stoluri de goelanzi veneau grabiti din larg, atingand
crestele valurilor cu varful aripilor. Si tipetele for stridente anuntau in port fur-
tuna care venea din urma." Sau imaginea geamandurei spargand cu mugetul ei
lini§tea haosului marin: "0 pada rece, laptoasa, invaluie orizontul, infratind
cerul cu marea. Din haos izbucnea sinistru, la intervale regulate, mugetul gea-
mandurei chinuita de valuri, ancorata anume in larg, ca sa marcheze bara de
namol adus in mare de apa dulce §i tulbure a Dundrii."

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 297

Un tablou aparte, surprins in linii sigure it ofera "ora§ul plutitor" al
Sulinei iarna, cand sutele de §lepuri erau ancorate la maluri indata ce gheata
Ikea navigatia impracticabild, in avalul Dundrii. In a§teptarea primaverii,
§lepul se transforma in locuinta pentru marinar §i familia sa, iar puntea add-
postea intr-o devalma§ie demna de "arca lui Noe": "gaini zburlite", "coco§i
pintenati", "ga§te puse la indopat", §i "porcul priponit de ancora", in a§teptarea
Ignatului. Totul va dispare insa cand se va produce dezghetul: "0 data cu
adierea vantului de primavard, cand ostroavele inverzesc Si Dunarea se
limpeze§te de sloii scur§i spre mare, vasele ridica ancorele innamolite, §i se
despart plecand spre alte locuri. Ora§ul flotant §i efemer se risipe§te ca prin
farmec, dispare intr-o zi. Si in urma lui nimic nu mai ramane"47.

Alteori, peisajul se populeaza cu oameni, ca intr-o imagine de Breugel:
"Prin aburii care se ridicau in vazduh molatic, pe apa cenu§ie a fluviului, se
desprindeau barcile incarcate, greoaie ca ni§te broa§te testoase, tarandu-se de la
un mal la altul. Femeile, cu fete ascunse in broboade colorate, veneau grabite
la plata cu legume, lapte §i pasari adunate din satele raspandite in Delta. Un lant
de lotci, fragile ca ni§te coji de nuca, se leganau priponite la mal. Stapanii Tor,
pescari haholi §i lipoveni, cu pletele latoase cu barbile incalcite, abia treziti din
somn, buimaci, i§i strangeau toalele pe care dormisera noaptea afard, sub cerul
Tiber, pe malul apei. Dupd ce se inchinau cu fata la rasarit facand cruci mari §i
metanii cu fruntea la pamant, intrau tacuti in lotcile pregatite cu scule de pes-
cuit la mare."

Un roman traie§te indeosebi prin fictiune, sau mai bine zis prin felul in
care fictiunea lasa impresia unei realitati veridice. Europolis raspunde din plin
acestei cerinte. Dar romanul a oferit prea multe fapte §i personaje gata pentru a
fi identificate in lumea portului, ceea ce locuitorii Sulinei au §i facut, a§a cum
s-a semnalat Inca de la aparitia romanului: "...Sulinotii mai surf §i fo§tii cama-
razi de bord §tiu sa pund un nume aievea pe fiecare erou cu o masca rau a§ezata
de inchipuire..."48 De altfel, locuitorii Sulinei au tesut in jurul numelui lui Jean
Bart adevarate legende. Dar dincolo de legenda, de romantare, ei au recunos-
cut in eroii romanului §i oameni care au servit ca prototip multor personaje din
roman. In acest sens stau marturie §i cele relatate de catre N. Ionescu-Johnson,
unul dintre cei mai apropiati prieteni ai scriitorului : "Aici [la Sulina], avea sa
cunoasca el bine de tot personajele pe care le-a descris in romanul Europolis.
Ele pot parea unora fantastice, ireale, dar aduc marturisire ca au existat in came
§i oase §i ca unele din ele le-am cunoscut §i eu mai de aproape."49

S-a vorbit uneori pe buna dreptate de inutilitatea "identificarilor" in
materie de istorie literard. G. Calinescu cerea istoricului literar sa faca "istoria
fenomenelor active", adica artistice, ceea ce ar insemna studierea realitatii inte-

rioare a operei de arta. In cazul de fata aceasta nu exclude insa datele

298 CONSTANTIN MOHANU

suplimentare care pot clarifica si intregi biografia personajelor, fie in cazul de

fata relatari asupra locului de desfasurare a actiunii, Sulina, orasul-port
devenit el insusi eroul principal al romanului, roman calificat de critica literara

asa cum am aratat §i mai inainte drept o "biografie romantata" a celui mai
caracteristic port al nostru in trecut.

Identificarea unor oameni reali care au servit drept prototip pentru
destul de multe personaje din Europolis am putut-o face atat prin analiza ama-
nuntita a bruioanelor, diverselor insemnari si variantelor intermediare ale
romanului, pastrate in manuscris, cat si prin relatarile facute cu ani in urma de
marinari octogenari sau de catre cei mai varstnici locuitori ai Sulinei, printre
care Vasile Strajanu prieten al scriitorului , fost medic pe crucisatorul
"Elisabeta", care, in 1970 in varsta de 85 de ani ne-a acordat mai multe
interviuri. Numele initiale ale personajelor intalnite in manuscrisele pastrate de
la scriitor, nume care desemnau oameni autentici intalniti de Jean Bart la bor-
dul bricului "Mircea" sau in viata pestrita a Sulinei de la acel inceput de veac

ne-au fost reconfirmate de catre cei care au avut bunavointa sa ne evoce oameni
si fapte din micul "Europolis". Astfel, Neagu, tanarul ofiter de pe bordul bricu-
lui "Mircea", ar fi avut ca prototip pe Aurel Negulescu, sublocotenent la 19 ani,
seful promotiei de la scoala de ofiteri din Bucuresti, viitorul comandor direc-

tor al Serviciului Maritim Roman, iar la batranete scriitor si publicist sub
numele de "Mo§ Delamare"; Angelo Deliu, cuceritorul fara scrupule, nu ar fi
altul decat Eugen Tautu ofiter-mecanic pe bricul "Mircea", bun prieten al
autorului initial, intr-o prima versiune a romanului, personajul se numea ca
atare: Tautu; doctorul Tomita, "Patriarhul Deltei", cel cu vesnicul "la vie c'est

la vie!" pe buze, ar fi avut ca model pe medicul Nicolae Petrescu, fost multi ani
director la Spitalul Comisiei Europene a Dunarii, iar doctorul Lascu ar fi doar
un alt nume al medicului Zota care studia malaria in Delta; in Nicu Politicu

Fotiades intreaga Sulina a recunoscut pe frizerul Falkides, iar in Badita
Traian ("Caciula-Mare") pe avocatul Ionescu; sub numele de Calavrezo, se
ascundea Carauna, un afacerist venit din Malta, in casele caruia intr-o aripa
a for i§i avea sediul Comisariatul Maritim, unde a fost ani in sir comandant
Eugeniu Botez, iar pentru toti care au cunoscut Sulina, Mincu, secundul de pe
bricul "Mircea", a avut ca model pe autorul insusi, care a imprumutat eroului
multe din propriile-i caracteristici. De altfel, autorul insusi transfers deliberat
caracterizarea din "memoriul sau personal" personajului din roman Mincu:
"Bun marinar, slab militar. Fire irascibild, spirit critic, cultura frumoasa; pacat
ca isi pierde prea multa vreme citind carti cu totul straine de cariera". (Este toc-
mai ceea ce facea ca ofiter de marina Eugeniu Botez.) Si alte personaje secun-
dare din Europolis au avut la baza oameni reali: Barba Toni pe Spiru
Baracioglu, agent de vapoare; sotii Marini = familia italianului Martoni, sotia

JEAN BART (EUGENIU BOTEZ)-VIATA $1 OPERA 299

lui, "madame Dante", facea propaganda pentru Dante; englezul Pott este un alt
nume al consulului englez Marshall, iar Luludi era in realitate Gioni Foscolo,
un grec care indeplinea functia de consul al Danemarcei; iar un cdpitan pore-
clit cam neinspirat Murddrie, ar fi fost C. Steranescu, offer-mecanic pe
bricul "Mircea", intr-un timp.

In afara oricaror identificari, recunoa§teri sau asocieri au ramas perso-
najele principale: Evantia, Penelopa, Nicola Marulis (Americanul) §i fratele lui,
Stamati acestea find plamddite, in cea mai mare parte, dacd nu exclusiv, de
fantezia autorului.

Sunt putine scrierile §i indeosebi romanele in care eroii sä poata fi iden-
tificati uneori fard drept de apel ca in cazul romanului Europolis. $i, desi-
gur, scriitorului ii revine meritul de a fi §tiut sa selecteze acele trasaturi reale §i
sd le transfigureze literar Inc& sa dea cetatenie literary unor nume cu certa iden-
titate civild.

In afara unor personaje al cdror prototip era u§or de identificat printre
eroii reali ai Sulinei, scriitorul folose§te in Europolis chiar §i date reale, aute-
ntice: societati navale, case de comert, companii de navigatie, vapoare etc.
Astfel "Tabor", vaporul pe care sose§te unul din eroii principali ai romanului,
Nicola Marulis, a existat in realitate: apartinea companiei de navigatie franceze

"Fraissinet". In noiembrie 1895 vasul era 4eptat la Galati de consulul

francez.50

In textura aceluia§i roman, autorul cuprinde numeroase fapte pe care
le-a cunoscut in porturile dundrene §i in Constanta maritime. Uneori merge
pang la a enunta i institutii care au existat in realitate. "Notre Dame de Sion",
frecventat de una din eroinele romanului, nu este altul decat institutul particu-
lar pentru eleve din Galati care a fiintat intre anii 1867-1948.

Romanul lui Jean Bart se aldturd fericit acelor romane care dezvaluiau
aspecte ale societatii, moravuri §i peisagii: "Dacd societatea transilvdneand ni
se facea cunoscutd in roamnele lui Agdrbiceanu §i Rebreanu; cea moldove-
neasca la Sadoveanu §i Ionel Teodoreanu, mediul muntenesc in romanele lui

cezar Petrescu §i Camil Petrescu, Europolis aduce in literaturd un colt

necunoscut al tdrii, lumea Deltei, a litoralului romanesc, a Dobrogei."51
Ca orgul Sulina trdie§te in Europolis aievea, cu tot ceea ce ii este cd-

racteristic, a fost sesizat inaintea criticii literare de Care confratii in ale
scrisului. Elocvente, in acest sens, ni se par §i cele semnalate de Gala Galaction
care §i-a propus sa citeasca primul §i ultimul roman al lui Jean Bart chiar in
locurile evocate in roman: "Am citit Europolis pe vapor §i la dus §i la inapoiat
§i parte in Sulina, chiar in acel palat al Comisiunii Europene a Dundrii unde
obldduiesc cativa din eroii romanului..."52

Referindu-se la alt roman al Sulinei aparut in 1946 Oamenii §tiu sä