Descoperiti minunile lumii Enciclopedie Natura Animale Geografie Ghidul celor mai spectaculoase peisaje by Readers Digest (z-lib.org)

DESCOPERIŢI

READER'S DIGEST

DESCOPERIŢI

LMIUNUMNIILIE

READER'S DIGEST

Descoperiţi



Muntele Masă, Africa de Sud

COLECTIV DE AUTORI

EDIŢIA 2005 EDIŢIA ORIGINALĂ ILLUSTRATORS

EDITORIAL EDITOR Geoffrey Appleton
Phil Bannister
EDITORIAL DIRECTOR Noel Buchanan
Julian ESrowne W ill Giles and Sandra Pond
ART EDITOR Peter Goodfellow
M ANAGING EDITOR Gary Hincks
A lastair Holmes Joanna W alker Pavel Kostal
Janos Marffy
PRE-PRESS ACCOUNTS MANAGER WRITERS Malcolm Porter
Penelope Grase Polly Raynes
Bernard Dumpleton Peter Sarson
PRODUCTION EDITOR Anne Gatti Gill Tomblin
Rachel W eaver Raymond Turvey
Anna Grayson
ART Derek Hali Contents map:
ART DIRECTOR Tim Healey
Rod and Kira Josey
Nick Clark Tim O'Hagan
Peter Leek FEATURES
ART EDITOR John Man PHOTOGRAPHY
Julie Bennett
Antony Mason Vernon Morgan
Artworker: M artin Bennett Geoffrey Sherlock
Stylist: Penny Markham
Keith Spence
Jill Steed

Deşertul Foişoarelor, Australia

SPECIALIST Professor A ndrew S. Goudie Tom Spencer, M A, PhD
CONSULTANTS M A, PhD (Cantab), M A (Oxon)
Department o f Geography
Robert John Allison, BA, PhD Department o f Geography Ccimbridge University
Oxford University
Department o f Geography Robert Talbot
University o f Durham A.T. Grove, M A
David S.G. Thomas, BA, PhD
Michael Bright, BSc Peter Minto, M A, BEd
Managing Editor Department o f Geography
Biyth Riclley County High School Sheffield University
BBC Natural History Unit
Peter Moore, BSc, PhD Prof Claudio Vita-Finzi, BA, PhD,
Sara Churchfield, BSc, PhD DSc (Cantab)
Division o f Life Sciences
Division o f Life Sciences King's College London Department o f Geologica! Sciences
King's College London University College London
Bill Murphy, BSc, PhD
Chris Clarke, BSc, PhD Tony W altham , BSc, PhD
Department o f Geology
Department o f Geography University o f Portsmouth Civil Engineering Department
Sheffield University Nottingham Trent University
Sarah O'Hara, BSc, M Sc, DPhil
Barry Cox, M A, PhD, DSc Grace Yoxon, BA
Department o f Geography
Division o f Life Sciences Sheffield University Skye Environmental Centre
King's College London
Henry A. Osmaston, BA, MA,
Professor Ian Douglas, BA, BLit, PhD DPhil, FICF

Department o f Geography Dick Phillips
University o f Manchester
Specialist Icelandic Travel Service
Rolancl Emson, M Sc, PhD
John Pieton, BSc
Division o f Life Sciences
King's College London School o f Oriental and
African Studies

University o f London

Titlul original: CUPRINS

DiscoveHng the Womlers o fo u r World Cele mai mari minuni
naturale ale lumii
The Reader's Digest Association Limited,
11 Westferry Circus, Canary Wharf VULCANI ŞI DESERTURI, GHEŢARI
London E14 4HE ŞI CASCADE- PETOATECONTINENTELELUMII
Copyright © 1993 pentru prima ediţie EXISTĂ PRIVELIŞTI DE0 EXTRAORDINARĂ MĂREŢIE
Ediţie revizuită 2005
io Africa
Copyright © 2006 Editura Reader's Digest,
Bucureşti, pentru versiunea română 86 Europa

Traducere: Adriana Bădescu 142 Orientul Mijlociu
Redactare: Daniela Ştefănescu si Asia
Corectură: Diana Simionescu
Paginare: Nitsch-Petioky Lorând r
Producţie: Doina Nanu
Redactor-şef: Adriana Irimia 208 Australia
Director general: Bogdan Vasile
256 Noua Zeelandă
Pregătire pentru tipar: ASTRON Studio, CZ, si Pacificul
a.s., Praga
Tipar. Neografia, Slovacia r

Descrierea CIP 278 America de Nord
a Bibliotecii Naţionale a României
DESCOPERIŢI MINUNILE LUMII America de Sud
Ghidul celor mai spectaculoase peisaje
Ed. a 2-a, rev. mo Antarctica
Bucureşti: Reader's Digest, 2006
Index
ISBN (10) 973-87828-1-3
ISBN (13) 978-973-87828-1-5
913(100X084)

Reader's Digest şi logoul Pegas
sunt mărci înregistrate ale
The Reader's Digest Association, Inc.,
Pleasantville, New York, USA.

Foto coperta I:
Cascada Victoria, Zambia, Africa

Foto coperta IV:
White Scwds, New Mexico, America de Nord

Cod concept: Ul< 0797/G

Forţele care modelează Repere
Pământul
ŢINUTURILE SĂLBATICE
PUTEREA COMBINATĂ A MIŞCĂRILOR AU EXERCITAT O ADEVĂRATĂ
TECTONICE, A SOARELUI SI A FORŢELOR FASCINAŢIE PENTRU AVENTURIERI
GRAVITAŢIONALE A FĂCUT SĂ SE IVEASCĂ SI ARTIŞTI. ACESTE PĂMÂNTURI
MUNŢII, ERODÂNDU-I APOI ÎN FORME AU FOST ŞI LEAGĂNE
CIUDATE ALE UNOR STRĂVECHI CIVILIZAŢII

410 Forţele care modelează Pământul „Dincolo de porţile grădinii"
Mărturii ale muncii agrare
De ce se deplasează continentele O provocare din partea naturii
224 Peisaje din perspectiva
Tinereţea violentă, activă artiştilor
a vulcanilor
302 Decoruri pitoreşti pentru
Vulcanii la bătrâneţe filme artistice

420 Locurile în care Pământul 336 Uimitoare monumente
ale unor imperii apuse
se despică
448 INDICE
422 Roci mobile ce pot aduce
distrugeri teribile 456 SURSA ILUSTRAŢIILOR

42 Naşterea violentă a munţilor

Soarele, gravitaţia şi eroziunea

432 Ţinuturile calcaroase: tărâmul

peşterilor şi al văilor secate

Ţărmurile: acolo unde pământul
şi marea luptă pentru supremaţie

Cum sculptează apele uscatul

440 Viaţa scurtă a lacurilor
442 Uluitoarea putere a gheţarilor

de a sculpta peisajul

44' Deserturi: peisaje în schimbare,
bătute de vânturi

44 Oceane de nisip mişcător

Fiecare poziţie este localizată pe hartă printr-un num ăr de referinţă.

Africa 23 Grotele Cango 41 Mer de Glace 125 55 Munţii Cerului 162
24 Canionul Blyde 42 Eisriesenwelt 127
Ref. hartă Pagina 25 Formaţiunile Tsingy 43 Matterhorn 128 56 Lacurile Band-e Am ir 164
1 Tassili N'Ajjer 12 44 Piramidele coafate
2 Munţii Ahaggar 15 din Madagascar 130 57 Valea luduşului 167
3 Cheile Râului Dades 17 de la Ritten 132
4 Oaza Oulad Said 20 45 Valea Elbei 134 58 Kopet Dag 168
5 Deşertul Tenere 22 46 Vulcanul Etna 138
6 Lacul Assal 24 47 Dolomiţii 140 59 Kali Gandaki 170
7 ErtaAle 29 48 Cheile Samariă
8 Lacul Turkana 32 Europa 60 Vârful Everest ‘ 172
9 Ruwenzori 34
37 Ref. hartă Pagina 61 Muntele Fuji 175
10 01 Doinyo Lengai 26 Vatnajokull 88
11 Lacurile de sodă 40 27 Geysir şi Strokkur 92 62 Cheile Yangtze 178
42 28 Giant's Causeway 94
ale Africii de Est 46 29 Cliffs of Moher 97 63 Muntele Galben 180
12 Fluviul Congo 50 30 Benbulbin
13 Craterul Ngorongoro 53 31 W ast W ater 100 64 Dealurile Guilin 184
14 Munţii Virunga 57 32 Great Glen 102
15 Coasta Scheletelor 60 33 Old Man of Storr 104 Orientul Mijlociu 65 Deşertul Takla-Makan 187
16 Depresiunea Etosha 66 34 Lacul Inari 106
17 Deşertul Kalahari 71 35 Sognefjord 107 şi Asia 66 Pădurea împietrită Lunan 190
18 Okavango 72 36 PicodeTeide 110
19 Colinele Matopo 75 37 Ordesa 112 Ref. hartă Pagina 67 Cheile Taroko 193
20 Cascada Victoria 38 Coto Donana 116
21 Mont-aux-Sources 39 Badland-u! spaniol 118 49 Conurile Cappadociei 144 68 Dealurile de Ciocolată 196
22 Muntele Masă 40 Cheile Verdon 122
124 50 Marea Moartă 147 69 Grotele Mulu 198

51 Izvoarele de la Pamukkale 151 70 Golful Phangnga 200

52 Peninsula Kamceatka 154 71 Krakatoa 201

53 Tundra siberiană 156

54 Lacul Baikal 160

A^q

C ° * » oRd -
ggg-
Noua Zeelandă
Şi

Pacificul

Australia Noua Zeelandă 100 Delta Mackenzie 292 121 Regiunea Bisti 354
şi Pacificul 101 Râul Nahanni
Ref. hartă Pagina 102 Western Brook Pond 295 122 Copper Canyon 357
Ref. hartă 103 Ţinutul Lacurilor Banff
73 Deşertul Foişoarelor 210 89 Rotorua Pagina 104 Cascada Niagara 299 123 Volcân Poâs 358
90 Milford Sound / 258 105 Badiands
74 Cheile Hamersley 214 Piopiotalii 106 Yosemite 300
91 Muntele Egmont 260 107 Yellowstone
75 Lacul Hillier 215 (Taranaki) 108 DevilsTower 304 America de Sud
92 Vulcanii Tongariro 264 109 Arcade
76 Munţii Bungle Bungle 216 93 Craterul Haleakala 266 110 Lacul Craterului 306 Ref hartă Pagina
94 Muntele Waialeale 269 111 Canionul Bryce
77 Gosse Bluff 218 95 Bora-Bora 273 112 Peştera Lechuguilla 309 124 Amazonul 362
276 113 Marele Canion
78 Uluru (Roca Ayers) 222 114 Craterul Meteoritului 313 125 Cascada Angel 366
115 Canyon de Chelly
79 KataTjuta 226 116 Death Valley 318 126 Lumea dispărută

80 Parcul Kakadu 230 (Valea Morţii) 320 a Venezuelei 370
117 White Sands
81 Deşertul Simpson 235 118 Peştera Mammoth 322 127 Lacul Titicaca 375
119 Everglades
82 Lacul Eyre 238 326 128 Cascada Iguagu 378
Lacul Mono
83 Port Campbell 242 329 129 Lacurile Sărate din Anzi 381

84 Insula Fraser 244 America de Nord 332 130 Pantanal 386

85 Marea Barieră de Corali 247 Ref. hartă Pagina 338 131 Deşertul Atacama 388

86 Cuţitul de Pâine 251 96 Insula Ellesmere 280 340 132 Canionul Colea 391

87 Cascada Wallaman 253 97 Glacier Bay 283 133 Los Glaciares 394

88 Piramida lui Ball 254 98 Munţii Brooks 288 343 134 Coarnele Paine 396

99 Muntele Katmai 290 346 135 Penitentes 399

ARCTIC 348

349 Antarctica

352 Ref. hartă Pagina

136 Insula Zavodovski 402

137 Văile Uscate

ale Antarcticii 404

k—^>,138 Muntele Erebus 405

Africa

- 33

° C lz A \ rU i

Antarctica

Africa



AFRICA

Tassili UN FOST PĂM ÂN T FERTIL Sub Tassili,
un arhipelag de stânci se întinde până departe
N'Ajjer LIBIA în oceanul de nisip al Saharei.

ÎN INIM A SAHAREI, Deşertul Sahara mării, ci mai degrabă un platou de gresie
PE UN TERITORIU ALGERLA lung de 640 km , îm părţit în masive sepa­
APROAPE LIPSIT rate, la rându-le fărâmiţate de num eroase
DE VIAŢĂ, POŢI ÎNTÂLNI 0 100 - - W m fle râpe şi ravene —u n haos de stânci, creste
PICTURI MISTERIOASE 0 100 200 k i lo m e tr i şi colţuri de rocă pleşuvă. Este u n loc de
REPREZENTÂND o stranie frum useţe, rareori egalată.
ANIMALE ŞI VÂNĂTORI goală şi nisipuri m işcătoare, u n d e aerul
pare că trem ură deasupra solului, la tem ­ Cea m ai interesantă privelişte este,
Cei avuţi sosesc p e calea aerului. C ei peraturi ce p o t atinge şi 70°C . D estinaţia probabil, în zori, când crestele sunt învă­
mai strâm tarăţi sau cei mai aventuroşi lor nu este u n masiv m untos în adevă­ luite în auriul de foc, roşul şi p u rpuriul
se apropie de M u n ţii Tassili din Algeria ratul înţeles al cuvântului, deşi se ridică soarelui, um bre vineţii brăzdând nisipul
în cam ioane cu tracţiune integrală, până la 2 250 m deasupra nivelului în ju r. In aceste m om ente, cu un strop
străbătând terenuri cu pietriş, stâncă de im aginaţie, stânca golaşă se transform ă
în z gârie-nori şi catedrale, tu rn u ri şi
FOIŞO ARE FANTASTICE A pa a sculptatforme contraforturi. Deşi vântul încărcat cu
bizare în Tassili N ’Ajjer, pe când Sahara era particule de nisip este sculptorul care a
o lume a lacurilor şi râurilor. m odelat rocile mai m oi în form e ce
stârnesc imaginaţia, principalul arhitect a
fost apa. T orente spum egânde au săpat
ravene, au izolat pinteni de stâncă,
lespezi şi m onoliţi, au tăiat hăuri şi
abisuri, au scobit caverne.

R egiunea, num ită astăzi Sahara, a
avut odinioară un climat mai umed.

CUIB VENTILAT

Un locuitor ingenios al deşertului,
pietrarul negru cu creastă albă

(Oenanthe leucopyga), îşi construieşte

cuibul cu sistem de răcire. Dacă pasărea,
de mărimea unei vrăbii, şi-ar face cuibul
direct pe sol, ouăle sale s-ar prăji în
căldura pârjolitoare. Ea clădeşte însă un
morman de pietricele la umbra unui
bolovan şi apoi, într-o adâncitură din vârf,
îşi construieşte cuibul din rămurele.

Pietricelele oferă o bună izolaţie fată de
căldura solului, iar vântul răcoros se poate
strecura printre ele. Mai mult decât atât,
gresia este poroasă şi absoarbe roua
formată în nopţile reci ale deşertului. Ziua,
roua se evaporă, răcorind cuibul.



( J rfţ)

AFRICA

V E C H I P I C T U R I CE A M I N T E S C DE UN P Ă M Â N T F E R T I L

Picturile si imaginile gravate pe stânci şi vechi reprezentări, realizate probabil între cu piei de animale, o femeie ce macină
în peşteri spun în mod direct şi extrem 6000 şi 4000 Î.Hr., înfăţişează oameni cu grâne pentru a face făină...
de sugestiv povestea vieţii şi morţii în aspect negroid vânând elefanţi, bivoli,
Tassili N’Ajjer. Tuaregii nomazi din Sahara hipopotami şi un fel de oi sălbatice cu în a treia perioadă, în anii 1500-300
stiu dintotdeauna despre arta din Tassili, coarne uriaşe - animale ale unei Sahare Î.Hr., Sahara a devenit terenul sterp de
dar lumea occidentală cunoştea puţine verzi şi fertile - ori persoane purtând astăzi, locuit de noi populaţii. Picturile
despre ea până în anii '50, când veşminte ceremoniale pentru anumite reprezintă soldaţi împlătoşaţi ce mână în
exploratorul şi etnologul francez Henri rituri tribale. Printre ele se află şi fiinţe galop care trase de câte doi sau trei cai,
Lhote, împreună cu asistenţii săi, şi-a uriaşe de culoare albă, jumătate om, dar nu se ştie cu siguranţă dacă aceştia
petrecut doi ani în regiune, identificând jumătate animal, reprezentând poate zei. sunt invadatori, aliaţi sau vreo armată
şi fotografiind picturile rupestre. mediteraneană fugind de mânia faraonului.
Cel de-al doilea grup, pictat, se pare, Treptat, în jurul anilor 200-100 Î.Hr.,
Deşi majoritatea picturilor denotă între 4000 şi 1500 Î.Hr., reprezintă păstori caii dispar, locul lor fiind luat de cămile,
aceeaşi vitalitate extremă, aceeaşi mânând turme mari de vite tărcate, cu desenate parcă de o mână de copil.
claritate a liniilor şi exuberantă a coarne lungi, printre care mişună girafe şi Dincolo de acest moment nu mai există
culorilor, stilurile şi subiectele abordate le struţi. Sunt, de asemenea, scene de nici un desen. A rămas doar o curiozitate
clasifică în perioade distincte. Cele mai banchet, de nuntă, copii dormind înveliţi aproape insuportabilă.

Ce s-a întâmplat cu
oamenii care le-au realizat?
Au migrat spre sud odată
cu deşertificarea sau pur şi
simplu au murit? Probabil
că nu vom afla niciodată.

M u lte dintre râpele şi văile azi seci şi noduroşi îşi întind rădăcinile în terenul PICTURI MURALE
um plute cu nisip, aflate la lim ita sudică a pietros, în căutarea apei. Se spune că Populaţii necunoscute au
deşertului, erau pe atunci râuri sau au o vârstă de 3 000 de ani şi că sunt folosit ocrul şi alţi pigmenţi
lacuri. C eea ce este astăzi deşert a fost ultim ii reprezentanţi ai generaţiei lor pentru a decora stâncile,
odată păşune roditoare. Deşertificarea a fiindcă, deşi produc sem inţe viabile, desenând animale uriaşe
fost u n proces foarte lent; num ele Tassili solul este prea uscat p e n tru ca acestea să şi oameni surprinşi în
N ’A jjer înseam nă „podişul râurilor*1, poată germ ina. U n alt supravieţuitor al activităţi obişnuite, precum
deşi zona era deja uscată cu m ult înainte trecutului fertil este oaia sălbatică de acest vânător.
de începutul erei creştine. m unte, cu imense coarne curbate, care
trăieşte alături de micul şoarece de deşert cuibul astfel încât să facă faţă clim ei
Bizari supravieţuitori ai acelor tim puri şi de pietrarul negru, ce-şi construieşte deşertului.
m ai um ede, câţiva chiparoşi strâm bi şi
Odinioară, fauna platoului era cu
totul alta: girafe şi antilope, hipopotam i,
lei şi elefanţi, iar oam enii creşteau vite şi
capre. D ovezi în acest sens stau oasele
animalelor străvechi dezgropate din nisip,
dar şi —m ult m ai direct şi de necontestat
- picturile rupestre (vezi m ai sus)
descoperite prin tre pintenii şi form aţiu­
nile stâncoase din Tassili N ’Ajjer.

14

Munţii Ahaggar

ÎN ADÂNCUL SAHAREI EXISTĂ UN TINUT ALE CĂRUI ALGERIA
PEISAJE, LEGENDE SI OAMENI AU INSPIRAT D e şe rtu l Soliara
POATE POVEŞTILE CELOR O MIE $1 UNA DE NOPŢI • In Salah

In Sahara, cel puţin atunci când soarele de mărimea Franţei, pierdută în oceanul 0
se află sus pe cer, n u există o linie a de nisip saharian. M ărginit pe trei laturi
orizontului, ci num ai o ceaţă lăptoasă, de stânci ameninţătoare, spre vest sparanghel, aşezate în picioare.
ale cărei m argini ar putea fi la fel de bine m asivul se pierde treptat în T anezrouft, Intr-o zonă de aproximativ 777 km 2
aproape sau departe în zare. Călătorind Tărâm ul însetat, unde, odinioară, un din A takor există peste 300 de astfel
‘pre sud însă, din oaza In Salah spre călător care s-ar fi rătăcit de caravana sa de m onoliţi ce conferă form e neaşteptate
centrul m arelui deşert, devii treptat n u s-ar m ai fi pregătit decât să m oară. unui peisaj oricum bizar. Tuaregii,
conştient de o vagă intensificare a populaţie nom adă ce trăieşte în
opacităţii, o înnegurare ce se întinde Deşi este considerat u n lanţ m untos, Ahaggar de cel puţin 2 000 de ani,
până departe de jur-îm prejur. A haggar - n u m it şi H oggar - este u n au num it acest loc Assekrem,
podiş granitic înalt. In inim a sa, în „capătul lumii".
încetul cu încetul, această opacizare regiunea Atakor, râuri de lavă au
e transform ă în înalta şi aproape acoperit granitul cu o pătură de 180 m
interminabila masă de stâncă alcătuind de bazalt crăpat şi aspru ca o enorm ă
■ultimul bastion al m asivului A haggar din bucată de zgură.
Algeria. U im ito r chiar şi între
num eroasele privelişti uim itoare ale D in m ijlocul său se înalţă până la
Africii, Ahaggar este o insulă uriaşă, cam 3 000 m un fantastic ansamblu de
tu rnuri, p in te n i şi lespezi form ate din
PEISAJUL VEŞNICIEI Conurile vulcanice fonolit, o altă rocă vulcanică.
d in Atakor străjuiesc masivul Ahaggar, un R ăcindu-se, aceasta s-a spart în form e
platou arid şi întins, aproape de dimensiunile lungi, prismatice, asemănătoare ţevilor
Franţei. unei orgi, deşi unele seamănă mai
degrabă cu nişte imense m ănunchiuri de

y

AFRICA

PREOT ÎN DEŞERT

OAM ENII DIN AHAGGAR Deşi mulţi tuaregi tineri din Ahaggar lucrează astăzi pe platformele I~n cursul unei călătorii prin Sahara în
petroliere, lafestivalurile tradiţionale ei demonstrează că nu au pierdut nimic din îndemânarea 1883, un tânăr francez bogat, Charles
strămoşilor lor războinici. de Foucauld, a fost captivat de deşert şi
de oamenii acestuia.
Intre m unţi, vegetaţia lipseşte complet, poartă văluri şi au o influenţă p uternică
iar în întreg masivul Ahaggar flora este în treburile familiei, aceasta fiind de Renunţând la avere şi la slujbă, a
slab reprezentată. Ploile sunt sporadice şi obicei monogamă. devenit preot şi, în 1902, a întemeiat o
scurte, dar ici şi colo, în canioane abrupte misiune la Tamanrasset.
care întârzie evaporarea, apa se adună în Până la sfârşitul secolului al X lX -le a,
oaze ce p e rm it existenţa câtorva plante şi tuaregii din Ahaggar, stabiliţi în oazele Acolo, trăind în lipsuri, şi-a consacrat
oferă o iluzie de răcoare. Deşi foarte T am anrasset şi In Salah, stăpâneau cea viata tuaregilor ca prieten şi medic,
puţine, oazele au o im portanţă extrem ă m ai m are p arte a deşertului şi făceau oferindu-şi ajutorul în momente de
p e n tru tuaregi şi p e n tru tu rm ele lor. n e g o ţ cu fildeş, aur şi sclavi, restrişte. Singurătatea deşertului şi a
com pletându-şi veniturile din taxele munţilor i-a oferit seninătate sufletească,
OAMENII VĂLURILOR pentru protecţia caravanelor. îndeosebi printre stâncile de la Assekrem,
unde s-a şi retras în sihăstrie.
Tuaregii din Ahaggar sunt o populaţie In 1881, tem ându-se că acest m od de
fascinantă. înalţi, cu pielea deschisă la trai le va fi am eninţat de planurile De Foucauld a fost ucis, probabil
culoare, începând de la vârsta pubertăţii francezilor de a construi o cale ferată neintenţionat, în cursul unei revolte
bărbaţii poartă văluri —după spusele transsahariană, tuaregii au masacrat iniţiate de turci la Tamanrasset, în 1916.
unora, pentru a îm piedica spiritele rele aproape întreaga expediţie trimisă pentru Chilia sa de la Assekrem există încă şi
să le p ătru n d ă în corp p rin gură. A u stabilirea traseului. Deşi expediţia vizitatorii se caţără până la ea, în zori,
săbii, p u m n ale lungi şi scuturi din piele franceză fusese prost organizată şi pentru a vedea cum piscurile ciudate,
albă de antilopă. D upă unele autorităţi condusă, iar m em brii tribului dispuneau contorsionate se colorează în purpuriu,
în dom eniu, tuaregii sunt urmaşii doar de arme medievale, furia atacului violet şi roz pe măsură ce soarele urcă
m isterioşilor conducători de care, veniţi tuaregilor şi aspectul lo r sinistru le-au peste deşert.
din Libia în ju ra i anului 1000 î.H r., care creat în ochii francezilor o reputaţie de
apar în picturile rupestre din Tassili. invincibilitate. PRIETEN
LA NEVOIE
N um ele lor, tuareg, înseamnă în Tuaregii i-au impresionat puternic pe D e Foucauld
arabă „părăsit de D um nezeu", fiindcă francezi, care au pus pe seama lor o nu a convertit
s-au c o n v ertit târziu la islam ism şi încă sum edenie de legende despre care nici un tuareg,
m ai prezintă şi azi u n ele devieri de la tuaregii nu auziseră niciodată. Cea mai dar a rămas
litera religiei m usulmane. Femeile nu incitantă este cea relatată în rom anul în amintirea
Atlantida, scris de Pierre B enoît în 1919. acestora pentru
bunătatea
de care a dat
dovadă.

Cartea povesteşte despre Antinea, o
frumoasă regină a Atlantidei care trăieşte
în tr-u n castel din M unţii Ahaggar, unde
îi seduce şi îi ucide p e tinerii ofiţeri ai
armatei franceze. In 1925, arheologii au
anunţat că descoperiseră scheletul unei
fem ei care fusese îngropată cu onoruri
regale. Presa a identificat-o imediat cu
A ntinea.

R ezultatul a fost electrizant. Ofiţerii
francezi au săpat m unţii în căutarea altor
dovezi şi chiar m arele exp lo rato r H e n ri
Lhote s-a lăsat cuprins de frenezia
stârnită de legendă.

Când, în 1928, într-o grotă izolată,
a descoperit o pictură rupestră ce
reprezenta o femeie cu sânii vopsiţi în
alb, el a susţinut că este A ntinea, sirena
legendarului Ahaggar.

16

%

CHEILE RÂULUI DA D6S

Cheile
Râului Dades

TORENTELE IERNII
AU SĂPAT AMEŢITOAREA
PAVENĂ CE DESPICĂ
ATLASUL ÎNALT

A colo unde R âu l Dades îşi croieşte DRUM DIFICIL La mare înălţimefa ţă de apele repezi ale R ăului Dades, un om înaintează
drum printre piscurile am eninţătoare precaut pe o potecă săpată în stâncă. Deasupra lui, rocile multicolore se ridică până la 5 0 0 m.
ale Atlasului înalt, un defileu îngust
şerpuieşte în curbe strânse printre pereţii o albie secată în tr-u n torent înspum at, C ând apele R âului Dades ating nivelul
de stâncă înalţi de 500 m. Pe măsură ce care după num ai câteva ore îşi reduce maxim, resturile transportate din m unte
soarele urcă p e b oltă şi razele sale din nou volum ul. In acest scurt răstimp, erodează roca m oale a albiei, adâncind-o
p irru n d în chei, stânca îşi schim bă ploile pot mări debitul râului de perm anent. Intr-o zonă a văii, eroziunea
culoarea de la neg ru la verde, la roşu şi douăzeci de ori. In lim ba arabă, aceste a sculptat roca în form e plate, piramidale
ip o i la un galben strălucitor, în funcţie râuri efem ere su n t n u m ite wadi sau ued. sau zim tate ori în siluete ce amintesc de
d e an o tim p şi de m o m e n tu l zilei.

C u aproxim ativ 200 de m ilioane de
ani in urm ă, aceste stânci erau de fapt un
recif coraligen pe fundul mării, dar în
ultimele câteva m ilioane de ani,
mişcările scoarţei terestre l-au ridicat
trep tat şi l-au încreţit, form ân d astfel
M unţii Atlas înalt, a căror istorie
geologică poate fi descifrată din straturile
m ulticolore de gresie, calcar şi argilă,
lizibile în pereţii defileului.

In m ii de ani, furtunile de iarnă au
sapat cursul râului. D in noiem brie până
în ianuarie sau chiar m artie, averse
EJrenţiale in u n d ă Atlasul înalt,
transform ând D ades d in tr-u n pârâiaş sau

17

AFRICA

trupurile um ane, m otiv pentru care se agită în ju ru l cuiburilor construite în continua spre sud, spre Boum alne, în
localnicii le num esc „Dealurile stâncă, iar deasupra lor plutesc josul Văii Dades, încheind astfel
C orpurilor O m eneşti". maiestuoşi vulturii Bonelli. u n circuit printr-unul dintre cele mai
pitoreşti peisaje din nordul Africii.
DE LA ZÂPAD Â LA NISIP In apropiere de chei curge un izvor
lim pede, venerat de berberii din zonă, OAMENII MUNTELUI
Atlasul înalt este de fapt un segm ent de care îl consideră m iraculos; ei cred că
740 km lungim e din lanţul m untos dacă o femeie stearpă îl traversează Berberii erau un popor de păstori
Atlas, care îm parte M arocul în două. rostind num ele lui Allah, curând m igratori care trăiau în această regiune
C heile Dades încep în m unţi, acolo va deveni fertilă. D ru m u l se sfârşeşte la cu m ult înainte de sosirea arabilor. Se
unde cele m ai înalte piscuri sunt C h eile T o d ra, deşi cam ioanele şi crede că ei sunt descendenţii
acoperite de zăpadă, şi se continuă spre m aşinile de teren îşi p o t continua in v adatorilor v e n iţi din vestul Asiei şi
sud-vest pe 350 km , până la R â u l Drâa, înaintarea în inim a Atlasului. răspândiţi apoi în nordul Africii. Aceştia
la O uarzazate, oază şi fostă fortăreaţă au ajuns în M aroc după secolul al X -lea
franceză, în extrem itatea nordică a D in satul T am tatouchte, la nord de î.H r. şi s-au c o n v ertit la islam ism la
deşertului Sahara cel m ăturat de vânturi. chei, p e u n d ru m a b ru p t de m u n te se începutul secolului al V lII-lea d.H r.
poate ajunge la M sem rir, deasupra B erberii s-au retras în m unţi, unde şi-au
La cel m ai jos nivel al său, R âul C h e ilo r D ades, iar de acolo se p o ate
Dades curge printre pâlcuri de palmieri,
m igdali şi tufe de trandafiri, cultivaţi
pentru a prepara parfum ata apă de
trandafiri. Vara, aici rodesc sm ochinii,
iar toam na fructele lo r sunt lăsate la uscat
pe acoperişurile plate ale caselor, p entru
a fi apoi vând ute la souk (piaţă).

C heile D ades se află la 24 k m în aval
de târgul B oum alne. Intre orăşel şi chei,
albia râului este m ărginită de antice
kasbah (citadele) şi ksour (sate fortificate),
dincolo de care se în tin d câm puri cu sol
roşu, roditor, um brite pe alocuri de nuci
şi m igdali. „D ealurile C o rp u rilo r
O m e n eşti" se află la aproxim ativ 15 k m
distanţă de Boum alne. Pe măsură ce
cheile se îngustează, d ru m u l continuă
paralel cu nivelul apei, pereţii abrupţi de
stâncă um brindu-1 şi ferindu-1 de razele
fierbinţi ale soarelui.

D rum ul traversează u n pod în satul
Ai't O u d in a r, iar dincolo de acesta se
în tin d e cea m ai îngustă şi m ai
spectaculoasă parte a cheilor. O potecă
de prundiş urcă până la orăşelul
M sem rir; mai departe, traseul devine tot
m ai dificil, culm ile stâncoase ale
M u n ţilo r Atlas p ărân d că stau să se
prăbuşească în apele râului.

CHEILE TODRA

La n o rd -e st de C h e ile D ades se află alte
chei spectaculoase, T odra. D e la
T inerhir, drum ul urcă spre acestea pe
lângă cristalinele ape ale R âu lu i Todra.
D e-a lungul traseului, curmali înalţi
aruncă um bre binefăcătoare asupra
plantaţiilor de viţă-de-vie, nuci, măslini
şi rodii. A colo u n d e valea se îngustează
înspre chei, pereţii stâncoşi se înalţă până
la 300 m , iar în cel m ai îngust punct al
său, defileul abia dacă atinge lăţimea de
9 m. Gălăgioşii lăstuni de m unte africani

18

(/ * y

CHEILE RÂULUI DADES

plătea tributul său de sânge." Totuşi,
berberii aveau şi clipe de bucurie, la
sărbători precum cele ale recoltei, cu
cântece şi poveşti istorisite de trubaduri.

R ănile erau tratate intr-un m od
neobişnuit. Marginile rănii erau prinse
una de alta, iar deasupra se aşeza
o furnică roşie vie. O dată ce furnica îşi
încleşta maxilarele pe cele două bucăţi
de piele, i se reteza capul, m axilarele
răm ânând pe loc ca un fel de capsă ce
cădea la vindecarea rănii.

A tunci, ca şi acum , femeile berbere se
bucurau de mai m ultă libertate decât
semenele lor arabe. Ele nu purtau văluri
şi se p u teau căsători din dragoste. Şi
astăzi, fetele au prim ul cuvânt în
căsnicie. Lângă oraşul Imilchil, la nord
de T in erh ir, se organizează în m o d
regulat moussems, târguri. Fete de 14 sau
15 ani, p u ternic fardate şi p urtând
bijuterii grele din argint, îşi abordează
potenţialii soţi şi se târguiesc aprig
pentru banii ce vor reveni familiei lor în
urm a căsătoriei. D acă se ajunge la u n
acord, părinţii pregătesc nunta.

ULTIM A OPRIRE Dincolo de satul A'it A m eur
(stânga) din Atlasul înalt, drumul spre vale
devine impracticabil.

RITUL ISLAM ULUI Femeile dinfamilie
însoţesc un băiat berber (jos) spre vraciul care
va practica circumcizia rituală: astfel,
el devine adept al Profetului.

construit fortăreţe şi bastioane în care,
:ricât de grele erau condiţiile, puteau
trăi conform propriilor lor tradiţii, izolaţi
de tentaţiile oraşelor.

Curajul în luptă constituia cea mai
mare virtute a lor. Bărbaţii suspectaţi de
laşitate erau siliţi să p oarte p e cap u n
craniu de anim al şi n u li se p erm itea să
m ănânce decât după ce fem eile îşi
term inau masa. Legile ospitalităţii erau
sacre şi, odată ce doi berberi rupeau
pâinea îm preună, aveau să-şi apere viaţa
unul altuia p e n tru totdeauna. In anii ’20,
călătorul britanic W alter Harris descria
astfel traiul în tr-u n sat berber: „ O viaţă
de luptă şi necazuri... fiecare familie îşi

19

%

AFRICA

Oaza A pa este sângele deşertului, iar sutele
de oaze risipite pe întinderea Saharei
Oulad Said par insule fertile în tr-o m are pustie şi
dezolantă. Concepţia com ună despre
COPACII RODESC oază sugerează o imagine rom antică -
SI A PA SUSURĂ palmieri unduitori pe marginea unei
PE UN PETIC DE PĂMÂNT oglinzi de apă cristalină, din care nom a­
RODITOR, PIERDUT zii îşi refac proviziile de apă înainte de a
ÎN IMENSITATEA PUSTIE p om i mai departe prin deşert. Imaginea
A SAHAREI este idilică, dar oarecum departe de
realitate, fiindcă unele oaze, c u m este şi
O ulad Said din Algeria, sunt locuite
perm anent de com unităţi de fermieri.

G raţie palm ierilor şi culturilor de
legum e, O ulad Said constituie un loc

V
OAZA OULAD SAID

pitoresc şi atrăgător, în care rochiile petice de păm ânt irigat pe care cultivă în deşert şi, drept urm are, este tratat cu
tem eilor adaugă o pată de culoare pe legum e, viţă-de-vie, sm ochini, piersici, respect şi dragoste, ca o rudă apropiată,
străzile m ărginite de case din argilă p ortocali şi, desigur, cea m ai de p reţ în ju ru l său fiind create m itu ri şi
roşcată. Oaza contrastează puternic cu cultură a deşertului, curmalii. Printre legende.
peisajul în co n ju răto r al M arelui E rg palm ieri, câţiva stâlpi marchează încă
O ccidental. A colo, dune uriaşe se ridică locul fostei pieţe de sclavi, bieţi nefericiţi U na dintre acestea povesteşte că AUah
isem enea unor valuri pe o mare care au m uncit la construirea canalelor a încropit curmalul din ţărâna care i-a
unduitoare de nisip, soarele verii de irigaţii, nu m ite foggara, contrib u in d rămas după ce l-a creat pe Adam. Altele
neînduplecat ridicând ziua tem peratura bunăstarea de azi a locuitorilor. Apa susţin că, după ce l-a alungat pe A dam
p in ă la 49°C sau chiar m ai m ult. U n potabilă este adusă de sub pământ, din rai, D um nezeu i-a cerut să-şi taie
călător rătăcit, fără apă şi fără posibilitatea dintr-un vast „burete" nisipos, gros de părul şi unghiile şi să le îngroape; din
de a se adăposti la um bră, ar m u ri de 1 800 m pe alocuri (vezi jos). acestea ar fi crescut u n copac cu fructe
iusolaţie şi deshidratare în 48 de ore. suculente.
Locuitorii din O ulad Said sunt în mare C urm alului, se spune, îi place să stea
parte vânzători de legume; ei lucrează cu capul în foc şi cu picioarele în apă. COPACUL VIEŢII
C a şi cămila, el este esenţial p e n tru viaţa
Se spune, de asemenea, că fiecare curmal
ZI ŞI NOAPTE Focul îndulceştefrigul nopţii, dezvoltă relaţii strânse cu ceilalţi curmali.
când temperatura poate scădea până Dacă unul moare, „prietenul" său din
la—iCPC. Arşiţa zilei pârjoleşte dunele (casetă) apropiere îl jeleşte şi n u m ai rodeşte. U n
de la marginea oazei. copac-fem elă se stinge dacă „partenerul"
său m oare. Fructul acestui copac preţios
este u n alim ent de bază, ce poate fi mâncat
proaspăt sau poate fi uscat şi păstrat în
faină. N ici o parte a copacului nu este
irosită: trunchiul este folosit pentru lem nul
lui şi drep t com bustibil, scoarţa fibroasă
este îm pletită în funii, din crengi se fac
garduri şi acoperişuri, iar din frunze se
confecţionează coşuri, m ături, sacoşe şi
sandale. D in sucul unor specii de curmal
se obţine u n sirop dulce, iar cel al curm a­
lilor tineri poate fi supus ferm entaţiei
p e n tru a se obţine u n v in gustos, dar
foarte tare. N ici sâm burii n u se aruncă;
prăjiţi şi m ăcinaţi, din ei se prepară
„cafea" —o alternativă la ceaiul fierbinte
sorbit în serile reci ale deşertului.

CIR C UITUL AP EI ÎN DEŞERT

De secole, oamenii deşertului captează ÎMPĂRŢIRE DREAPTĂ
apele subterane săpând tuneluri numite
Fiecare lot primeşte Rocă buretoasă,
foggara, prin care apa este adusă în oaze.
apa captată din pământ cu apă
Tunelurile se pot întinde pe 16 km, având
adâncimi de până la 30 m. prin foggara.

Toate au fost săpate de mase mari Foggara
de oameni, în majoritate sclavi, cu unelte
simple. Menţinerea lor constituie Distribuitor
o problemă; canalele se blochează
adesea ori trebuie extinse pentru a capta din piatră
mai multă apă.
Pământ irigat
Apa iese din foggarachiar lângă

pământul ce trebuie irigat,
minimizându-se astfel pierderile
prin evaporare. 0 „greblă"
amplasată de-a latul albiei
direcţionează apa spre diversele
loturi de pământ.

Qwp
AFRICA

Desertul Tenere 1 200 km, din N iger până în Ciad.
i Jum ătatea sudică a ergului este form ată
din d u n e -se if —uriaşe creste de nisip
ÎN INIMA DESERTULUI SAHARA SE ÎNTIND DUNELE STERPE paralele, lungi de 160 k m şi late de
DE NISIP ÎN MIJLOCUL CĂRORA „BĂRBAŢII ALBAŞTRI" 1 km . Făgaşurile dintre dune, num ite
CARE POARTĂ VĂLURI FAC COMERŢ CU SARE gassis, sunt străbătute de caravanele de
căm ile.
Un terito riu atât de m o rt şi de pustiu spre orizont şi duce spre m ereu alte
încât a fost num it „deşertul din dune, parcă la nesfârşit. Tuaregii nom azi care trăiesc în acest
deşert“ se în tin d e în Sahara, departe de m ediu neospitalier sunt cunoscuţi sub
orice mare. D ar, ca întregul ansam blu al Saharei, num ele de „O am enii Albaştri", din
T enere înseamnă mai m ult decât pricina culorii tenului lor. Spre
In D eşertul T en ere din N ig e r>u n nisip. Intr-o regiune de m ărim ea deosebire de ceilalţi m usulm ani, tuaregii
ocean vălurit de dune, dintre care unele statului California p o t fi întâlnite îşi acoperă faţa —u n obicei născut poate
ajung la 244 m înălţim e, se desfăşoară platouri acoperite cu pietriş, bătute de din necesitatea de a-şi proteja pielea de
vânturile deşertului, dar şi fantastice v ân tu l şi soarele Saharei, în tim p u l
form aţiuni stâncoase, asemuite odată lungilor zile petrecute p e spinarea
de un călător cu nişte spiriduşi, căpcăuni căm ilelor. Vopseaua albastră a pânzei
sau dem oni. care le înfăşoară capul se im pregnează în
pielea feţei —şi de aici vine porecla lor.
La extrem itatea răsăriteană a
deşertului, oaza şi satul B ilm a constituie SAREA PĂMÂNTULUI
punctul de plecare al caravanelor de
cămile ale tuaregilor, care străbat 560 km Sursa de sare a tuaregilor se află în
prin pustiu, transportând sare pentru a o Bilma, unde substanţa din depozitele
vinde la Agadez. Satul şi-a îm prum utat naturale iese din păm ânt sub form ă de
num ele M arelui E rg Bilm a - o vastă arie soluţie atunci când puţurile special săpate
de nisip ce se în tin d e spre est pe su n t u m p lu te c u apă. La suprafaţa apei se
form ează o crustă din cristale de sare.
Crusta este strânsă în grăm ezi de form ă

Y

DEŞERTUL TENERE

conică, cu o greutate de aproximativ In contrast cu deşertul Dromaderii tuaregilor - cămilele cu o
18 kg. P e n tru a traversa desertul, tuaregii pârjolit, M unţii Air, care cocoaşă din Africa de Nord şi Orientul
încarcă uriaşele bucăţi de sare pe spatele mărginesc latura de nord-vest a Mijlociu - transportă prin Deşertul Tenere
cămilelor, fiecare animal transportând deşertului T enere, nu sunt câtuşi blocuri de sare învelite în rogojini de paie.
cam şase odată. de pu ţin arizi. In zona M untelui Cămila este bine adaptată la viaţa în
Bagzane există izvoare ce le deşert, ea putând bea până la 1361de apă
Şirul de căm ile legate una de alta p e rm it ferm ierilor să cultive o dată - apă pe care corpul său o
porneşte la d ru m şi, înaintând în tr-u n curm ali, măslini şi alte plante pe conservă; excrementele ei sunt uscate,
ritm constant, călătoreşte prin deşertul pantele terasate. urina este în cantitate mică, iar glandele
încins între 14 şi 18 ore zilnic, fară a se sudoripare funcţionează numai atunci
opri. Punctele de reper sunt rare, un soi M u n ţii înalţi de până la când temperatura corporală depăşeşte
de salcâm num it „copacul din T enere “ 1 950 m găzduiesc o faună
fiind unicul arbore p e care călătorii îl sălbatică bogată, printre care
întâlneau tim p de zile întregi - până în gazele, struţi, babuini şi antilope.
1973, când a fost distrus, în împrejurări Vechii locuitori ai regiunii şi-au
neelucidate. El îi îndrum a spre unul lăsat am prenta asupra zonei prin
dintre puţinele p uţuri din drum , sursă picturile şi sculpturile rupestre,
preţioasă de apă pentru urm ătoarea etapă unele datând de acum 5 000 de
a călătoriei. ani. D esene reprezentând elefanţi,
rinoceri şi girafe sugerează că prin Sahara
Este nevoie de 15 zile sau m ai m ult centrală vechile caravane călcau în
p entru a ajunge la Agadez, centru picioare odinioară n u nisip d ogoritor, ci
com ercial şi sediu al unei uriaşe pieţe de iarbă proaspătă.
cămile în M unţii Air. D ar caravanele de
căm ile cu „vizitiii1*lo r albăstrii sunt o SOARE P Â R J0LIT 0R Coline aride se ridică
privelişte din ce în ce mai rară, fiindcă din marea vălurită a dunelor Tenere.
astăzi tuaregii apelează m ai degrabă la Temperatura scade substanţial la căderea
vehicule cu tracţiune integrală, care le întunericului, între valorile diurne şi cele
perm it să străbată deşertul în num ai nocturne diferenţafiin d uneori de 33°C.
câteva zile.

Lacul Assal

CEA MAI SĂRATĂ
ÎNTINDERE DE A PĂ DE PE
GLOB SE AFLĂ ÎNTR-0
ZONĂ CE RISCĂ SĂ SE
DESPICE, ÎMPĂRŢIND
AFRICA IN DOUĂ

ggsş»
*Âden
W^OUTl

L, acul.A. .bbe / Golful
Aclen

Addi'sf' Dire Dawas
Aljeba|;:

:l

; ETIOPLA

100^ ^ 200 mile

<? / f l $ S w k u o n

Intr-o vrem e, vechii rom ani s-au simţit
atât de sătui de abundenţa
m inunăţiilor continentului african, încât
la vestea unei noi m inuni descoperite de
u n călător au replicat: „Ei, în Africa
totdeauna găseşti ceva nou!“ A devărul
este, desigur, că rom anii nu gustaseră
decât foarte puţin din ceea ce avea de
oferit continentul negru; nici măcar
astăzi, nim eni dintre cei care îl cunosc
n u s-ar hazarda să spună că splendorile
sale au fost toate descoperite.

Iar Lacul Assal dem onstrează perfect
acest lucru. Deşi vizitat de occidentali
în cep ân d c u anii ’20, explorat şi înţeles
pe deplin abia m ulţi ani m ai târziu, lacul
a stabilit deja noi jaloane ale cunoaşterii
um ane. Se ştie astăzi că Assal este
pun ctu l de pe continent aflat la cea mai
mică altitudine —155 m sub nivelul

TRAFIC DE BAZĂ O caravană de cămile
ce transportă sare spre Etiopia aruncă umbre
lungi pe întinderea uscată şi strălucitoare
a ţărmurilor Lacului Assal.

24

f> A

i 1 ; ; - p v ' 1 ■■ V ■

Kt * ,■ ^ *" . '

L*s - Ş* r > .>

m 'X v r-
■,- k - / ' .
V
'> u "Si m Ir \ A
--ţ:.
'\ - .■ •

V 'V . •< '« r t ik V T
'1
rf, «1 \ .s
v, *«w ' v• X
JTVS
^ ■ x •" Y - ( i -K ■V • ) " K
;^
‘ • W ' u r ^ - v , | A » .: , / \■ \, î
t
V '' .» ,. U ' V !t!A j k-K > ■î> ■■.\ '
«T > '
1 . s t" f
V.
ţ-te . "\ V •.
l
>

' ^ ' • 3i .n i ^ r ;>X

> )"V \J : 'v -
O; :

5' i. A

t* ■V _ v m
v. .1
,; t

x ./ > ) a

/-"■v

'v C V -* \

\ * -< • KY ■•- J ALvV

Kk s ;

*

*î

m A « v . »: £

S -W V \
> S 1

.■ -n i H
V *■ Lv *

(w p
AFRICA

mării - iar vara tem peratura de 57°C îi M O D E L A R E A A F R I C I I DE ES T
conferă şi titlul de u n u l dintre cele m ai
fierbinţi. Aceşti doi factori contribuie la Placa Placa în Africa de Est, plăcile care alcătuiesc
stabilirea u nui alt record: Lacul Assal este africană arabă scoarţa Pământului se depărtează
totodată cea m ai sărată întindere de apă una de alta (stânga). Forţa acestei mişcări
de pe Păm ânt, de zece ori m ai sărată Valea - -v.. a crăpat solul şi între fisurile paralele
decât oceanul şi m u lt m ai sărată chiar Marelui ..Triunghiul s-au format rifturi.
decât M area M oartă. Lăsând la o parte Rift Afar
statisticile, Assal este una dintre zonele Valea Riftului
cele mai neospitaliere de pe glob. Oceanul
înconjurat de dealuri negre de lavă Indian
uscată, pârjolit de soare, în preajm a lui
vegetaţia lipseşte aproape cu desăvârşire, Solul dintre fisurile paralele s-a
excepţie făcând câţiva ciulipi. N ici o prăbuşit, formând o falie - Marele
pasăre nu cântă; nimic, nici m ăcar Rift. în multe locuri lava a acoperit
o şopârlă, n u mişcă la mal. Este u n peisaj fundul văii.
al m orţii.
Dacă în partea superioară a unui lemn privinţa acestui lucru: dacă ar fi să le
0 PALETĂ DE CULORI uscat este înfiptă o daltă, pe toată apropiem din nou, cele două ţărmuri s-ar
lungimea bucăţii se induc tensiuni ce îmbuca perfect.
Frum useţea sa însă este parcă determină apariţia unor crăpături în diverse
nepăm ânteană. In im ediata sa apropiere locuri ale fibrei, unele departe de locul iniţial într-un singur punct există o nepotrivire:
se află p aturi de sare de u n alb de impact. în termeni simpli, aşa poate fi la Djibouti, în dreptul Triunghiului Afar.
strălucitor, iar apa joasă şi lim pede descris şi efectul evenimentelor geologice Forţa care împinge plăcile în direcţii opuse
sclipeşte în tr-u n albastru-azuriu, cu din Triunghiul Afar asupra peisajului din este forţa ascensională a rocilor topite din
nuanţe de turcoaz. Form e delicate din estul Africii. manta, ce împinge în sus şi spre exterior,
sare răzbat la suprafaţa apei, colorate de umplând despicătura din centru şi
diversele m inerale în cele m ai variate Acest loc ne oferă cea mai dramatică şi regenerând mereu fundul oceanic.
culori, de la v erde-pal la vio let şi mai evidentă confirmare a teoriei plăcilor Odinioară, triunghiul făcea parte din Marea
m aroniu-roşcat. Ţ ărm ul este m ărginit de tectonice care susţine că scoarţa Roşie, dar odată cu ridicarea lanţului
bizare sculpturi create de lac - form e Pământului, litosfera, este formată din şase muntos Danakil, el s-a desprins şi s-a
groteşti, ca nişte verze uriaşe, din sarea plăci separate ce plutesc pe astenosfera aridizat în mod treptat.
depusă de apă. internă, constituită din materie topită şi
numită manta. Pe aceste plăci stă fundaţia Chiar şi astăzi este supus aceloraşi forţe
C iudăţeniile Lacului Assal sunt de granit a continentelor, înconjurată de ascensionale care modelează fundul mării.
explicabile p rin poziţia sa. Situat în fundul de bazalt în continuă înnoire al Lava continuă să iasă prin crăpături şi prin
D jibouti, un m ic stat în Golful A den, la oceanelor. conurile vulcanice, într-o amplă şi
gurile M ării R oşii, lacul se află în tr-u n u l inexorabilă curgere care, timp de milioane
dintre colţurile Triunghiului Afar, una în anumite puncte de pe glob, plăcile de ani, a împins laturile Triunghiului Afar tot
dintre cele m ai haotice zone ale T errei, alunecă una pe sub alta, iar în altele se mai departe una de cealaltă.
din p u n c t de v edere geologic. A ici se depărtează între ele. Aşa s-a întâmplat la
întâlnesc trei m ari falii ale plăcilor graniţa dintre placa arabă şi cea africană, Aceleaşi procese au creat sistemul
tectonice - M arele R ift Est-African, care, cu 20 de milioane de ani în urmă, au Marelui Rift Est-African şi Arab. întinsă pe
M area R o şie şi G olful A d e n - zona fiind început să se depărteze una de cealaltă, 6 400 km, de la Marea Moartă până în
predispusă la cutrem ure. creând astfel Marea Roşie şi Golful Aden. Mozambic, această falie acoperă o şeptime
0 privire asupra hărţii e concludentă în din circumferinţa Pământului, fiind
Erupţiile vulcanice în interiorul caracterizată pe toată lungimea sa de
triu n g h iu lu i sunt şi ele cu ren te, de
m ilioane de ani roca topită urcând la
suprafaţă pe măsură ce „piesele de
p uzzle“ ale suprafeţei P ăm ântului se
deplasează. Astfel de fe n o m en e se petrec
de obicei în oceane —în A tlantic, de
pildă, pe fundul căruia solul este
continuu reînnoit de-a lungul faliei ce
îl străbate. T riu n g h iu l Afar ar fi şi el
acoperit de ape dacă bariera M unţilor
Danakil nu ar opri înaintarea Mării
Roşii. In schimb, zona oferă
deosebitul spectacol al tipului de scoarţă
terestră formată de obicei pe fundul
oceanelor.

26

CONTINENT RUPT Pe coasta statului
Djibouti se conturează un peisaj mohorât
defisuri şi conuri vulcanice, pe măsură
ce rocile topite urcă spre suprafaţă
din inima planetei. Aici Africa se despică
în două, subforţa derivei plăcilor
continentale.

vulcani şi de cutremure. Poate că datorită ei
s-au născut în memoria populară legende
precum cea a închiderii Mării Roşii şi a
distrugerii oraşelor Sodoma si Gomora.

în Etiopia şi Kenya, ascensiunea materiei
topite a ridicat şi a subţiat scoarţa
continentală, ducând la formarea unor mari
platouri muntoase; aici, Marele Rift îşi
etalează cele mai spectaculoase privelişti.
Incapabil să mai suporte tensiunile,
pământul s-a despicat de-a lungul liniilor
sensibile în abisuri de 40-56 km lăţime, în
interiorul cărora terenul s-a surpat.
Adâncimea nu este perfect vizibilă pe
alocuri, deoarece crăpăturile s-au reumplut
cu un strat gros de lavă; chiar şi aşa însă,
înălţimea pereţilor este câteodată
ameţitoare.

Dintr-un motiv încă neelucidat, sistemul
Marelui Rift a adoptat în Africa două cursuri
diferite de evoluţie.

Din cauza perturbării vechilor albii de
râuri, ramura occidentală, care străbate
Uganda, Tanzania şi Zambia, este marcată
de lacuri întinse, ca Albert, Tanganika
şi Malawi; ramura orientală, ce înaintează
prin Etiopia, Kenya şi estul Tanzaniei, are
forme de relief joase, precum Lacul Natron,
alcalin, şi vulcani înalţi precum Kenya şi
Kilimanjaro.

Aici se află şi rezervaţia naturală
a craterului Ngorongoro, în vreme ce
în unele zone vulcanice din văi - Olduvai, de
pildă - au fost descoperite cele mai vechi
rămăşiţe umane cunoscute până în prezent,
datând probabil de două milioane şi
jumătate de ani.

Dar poate cel mai fascinant lucru privind
Marele Rift nu este trecutul său, ci viitorul.
Dacă zona se dovedeşte a fi locul de
separare a două plăci tectonice în curs de
formare, Cornul Africii s-ar putea desprinde
la un moment dat, pentru a pluti apoi pe
apele Oceanului Indian. Unii geologi sunt
însă de altă părere. Pe măsură ce Atlanticul
se extinde, Africa se va apropia iarăşi de
Arabia, iar Marea Roşie s-ar putea închide
din nou - susţin ei.

27

SIMBOLUL BĂRB ĂŢ IEI Cel mai de preţ obiect
al unui bărbat din tribul afar este pumnalul
curbat (dreapta), care îi este oferit în
adolescenţă, semnificând bărbăţia. Pumnalul
este unul dintre bunurile celor care adună sare.
Pulberea din Lacul Assal este împachetată în
saci (dreapta mijloc) cusuţi cufibre de palmier.

Totuşi, în ciuda barierei m ontane, cea astăzi un câm p de un alb orbitor, unde
m ai m are parte a apei din Lacul Assal singurul sem n de viaţă este adus poate de
provine din mare, infiltrându-se prin u n m em b ru al u n u i trib afar, v e n it cu
rocă şi adunându-se pe fundul adânc al cămilele sale p e n tru a aduna sare,
lacului, la aceasta adăugându-se apa care aşa cu m taceau altădată străm oşii săi, spre
se scurge pe pantele dealurilor în tim pul a o vinde în Etiopia.
scurtelor ploi de iarnă. Sarea din apa de
m are şi m ineralele spălate de p e coastele BIJU TER IILE LACULUI Mare parte a apei
dealurilor se d e p u n peste cele existente din Lacul Assal provine din Marea Roşie.
acolo de m ii de ani. Soarele o evaporă, lăsând în urmă contururi
delicate de sare.
D ar regiunea n u a fost întotdeauna la
fel de aridă ca acum . C u vreo 10 000 de
ani în urm ă, clima era m ult mai um edă,
iar suprafaţa lacului se afla la 80 m
deasupra nivelului său actual, aşa c u m o
arată urm ele cochiliilor de m oluşte de
apă dulce, vizibile pe pantele dealurilor
din zonă. Fostul fund al lacului a devenit

E R T A ALE

Erta Ale Danakil, parte a M arelui R ift ce străbate
Africa de Est. Perspectivele n u erau
UN LANT CURBAT DE VULCANI ACTIVI SE ÎNALTĂ încurajatoare. Terenul era în m are parte
ÎN DEPRESIUNEA DANAKIL - „UN PEISAJ AL TERORII, u n deşert alcalin, situat m ult sub nivelul
AL DIFICULTĂŢILOR ŞI AL MORŢII" mării, unde căldura dogorea asemenea
unui cuptor. Apa era aproape
Exploratorul britanic L udovico M aşinile şi avioanele, considera el, inexistentă, iar triburile din zonă, afarii,
M . N esbitt scria în 1934: „Poate că sunt prea închise p entru a putea fi cu erau re n u m ite ca fiind crude şi
nepoţii noştri v o r învăţa cum să ajungă adevărat parte din m ediul înconjurător. sângeroase. Cele câteva expediţii
’j stele şi atunci v o r zâm bi am uzaţi de N e sb itt era fericit să poată apela la e u ro p en e care se aventuraseră în regiune
eîorturile noastre, ale celor care am „vechile şi lentele m eto d e de explorare, în deceniile anterioare pieriseră, probabil
străbătut cu greu locuri neum blate ale prin care gustul şi m iresm ele un o r m ăcelărite.
P ăm ântului." C a şi alţi călători terito rii prim itive îndepărtate p o t fi
îm pătim iţi ai generaţiei sale, N esbitt era sim ţite din plin, deşi cu eforturi m ari şi ' -y
convins că ultim ele regiuni neexplorate dureroase, de călătorul însuşi". ■■fmJTREA ■
ale T errei nu trebuie cucerite decât pe
fondul celor m ai înalte realizări ale Acestea au fost m etodele utilizate de Depresiunea
om enirii. expediţia sa în 1928, când el şi cei doi Danakil
italieni care-1 însoţeau au fost prim ii
CRATERE ÎN NOAPTE Râtiri şi izvoare de europeni ce au zărit ansamblul de 'n a Ale-
rocă topită lucesc roşiatic în întuneric, pe lacul vulcani num it Erta Ale.
de lavă fierbinte de la Erta Ale, unul dintre
cei cinci „munţi carefumegă". Scopul călătoriei era acela de a
parcurge cei aproape 640 km care
traversează de la n o rd la sud D epresiunea

D e la punctul de plecare din oaza LACUL SÂR AT Lacul Karum se află în cel mai jos punct al Depresiunii Danakil.

Aussa, pe râul Awash, N esbitt s-a D upă o ploaie, se umple pentru scurt timp cu apă bogată în minerale, care se evaporă rapid.

afundat adânc în deşert. Z i după zi

soarele devenea to t mai arzător, iar cei să m oară. In arşiţa soarelui, tem peratura In tr-o seară, pe când pâcla se risipea,

trei oam eni au hotărât să-şi continue urca până la 75°C , iar sub pânza co rtului N e sb itt şi tovarăşii săi au văzu t d in tr-o

d ru m u l num ai n o ap tea şi în zori. La abia dacă scădea cu câteva grade. dată o privelişte im presionantă. In faţa

răsărit, cerul şi deşertul deveneau una, O a m e n i şi anim ale se ascundeau în dosul lor, pe u n arc de cerc de 80 k m

fără orizont, fără stâncilor ca insectele, lungim e, se înşirau cinci vulcani,

form e distincte, SE ASCUNDEAU p e n tru a se feri de conurile lor ridicându-se abrupt pe
fără distanţe. ÎN DOSUL STÂNCILOR căldură. Indiferent întinderea plată a deşertului. Călăuza le-a
cât de aspre erau însă rostit num ele în şoaptă: Erta Ale,
R azele soarelui

dogoreau ca u n PENTRU A SE FERI condiţiile, la orizont „m unţii care fum egă“ .
cuptor; dar dacă DE CĂLDURĂ se zăreau totdeauna Cel m ai aproape era U m m una, cu un
deşertul era fierbinte, siluetele înalte,
nor plat de fum pe culme. U rm a Erta

nici n u se putea învăluite toate în alb, Ale însuşi, de o sim etrie aproape

compara cu ravenele din D epresiunea ale războinicilor afar, im placabili ca şi perfectă, cu o cuşmă ceţoasă ridicându-se

Danakil. Acolo, însuşi solul părea că a deşertul însuşi. spre cer. D easupra tu tu ro r se întindea

luat foc, arzându-le picioarele prin P e n tru ei, expediţia, şi m ai cu seamă o pătură de fum care, la căderea

tălpile bocancilor. Apa devenea din ce în armele, constituia o pradă deosebit de întunericului, era lum inată pe dedesubt

ce m ai rară şi chiar căm ilele începuseră preţioasă. de o strălucire roşiatică ce licărea.

30

*

ERTA ALE

A doua zi dimineaţă, exploratorii R Ă T Ă C I T O R I IN IAD
•:-au continuat drum ul. D ar departe de
i n plat, aşa cum părea de la distanţă, SEARA ÎN DANAKIL Pefondul depozitelor LA DRUM Cu toate bunurile încărcate
terenul din jurul vulcanilor era o masă uriaşe de minerale, un păstor afar îşi pe două cămile, ofamilie de afari pleacă
accidentată de lavă, ca o m are întunecată păzeşte turma - unica sursă de existenţă în căutarea unui nou loc de păşunat
împietrită, cu crestele ascuţite precum afamiliei sale. în deşertul neospitalier.
nişte lame tăioase.
n ciuda condiţiilor aspre, Depresiunea lată, şi cu o suliţă sau o carabină. Femeile
Crăpăturile erau pline cu zgură Danakil „găzduieşte" câteva triburi şi copiii mână turmele în deplasarea
ce scrâşnea ca sticla sub tălpi, sfâşiind şi nomade: afarii sau, cum îi mai numesc alte comună de la un loc de păscut la altul.
bocancii, şi picioarele. R esem naţi, populaţii din zonă, danakilii. Afarii trăiesc aproape numai cu lapte
oblojindu-şi rănile, cei trei au pornit în arşiţa ucigătoare, în peisajul deşertic, şi carne, astfel încât o secetă îndelungată
<pre vest, trecând pe lângă culm ile ei trăiesc în principal din două activităţi: riscă să aducă moartea prin înfometare
M u n te lu i A lu, şi au u rcat pe o ridicătură. creşterea nomadă a animalelor şi printre oameni şi animale.
In faţa lor se întindea o câm pie colectarea sării.
sclipitoare de sare. De secole, sarea din Lacul Karum
constituie sursa de trai a afarilor; folosind
C u focurile veşnice ale vulcanilor în prăjini lungi, ei desprind blocuri din stratul
spate şi câm pul arid în faţă, gros de sare şi le modelează sub forma
e xploratorilor li s-a p ă ru t că se află p e u n unor cărămizi, pe care le transportă
tărâm nem ilos, unic şi înspăim ântător. apoi spre diverse zone din nordul şi estul
N e sb itt l-a n u m it „ u n peisaj al terorii". Africii.
D ar cum apa era pe sfârşite, nu aveau de Mulţi afari urmează încă tradiţiile
iles decât să m eargă înainte, sperând că strămoşeşti, deplasându-se dintr-un loc în
prom isiunea călăuzei de a găsi u n p u ţ nu altul împreună cu turmele lor de capre,
se va dovedi deşartă. La capătul oi şi cămile.
puterilor, au zărit în sfârşit sursa de apă, Afarii sunt oameni arătoşi, înalţi, zvelţi
dar drum ul către ea le era barat de un şi viguroşi. Femeile sunt frumoase şi îşi
grup m are de localnici. D in fericire, nu poartă cu graţie rochiile lungi, maronii.
erau războinici, ci m ineri de sare, care Bărbaţii poartă o fâşie de pânză albă în
i-au întâm pinat şi i-au ajutat să ajungă la jurul şalelor şi pe deasupra o togă, fiind
apă. C âteva zile m ai târziu, expediţia a înarmaţi cu câte un pumnal lung, cu lama
pornit în ultim a etapă a traseului, spre
n o rd şi spre M area R oşie. întreaga
călătorie într-una dintre cele mai
neospitaliere regiuni ale lum ii a durat
trei lu n i şi ju m ătate.

UN PUMN DE SARE

D epresiunea D anakil, în care se înalţă
conurile vulcanice Erta Ale, este una
dintre cele mai necruţătoare zone de pe
Pământ. In cea mai m are parte a anului
este o câm pie pârjolită, acoperită cu sare,
situată sub nivelul mării; de fapt, iniţial
făcea parte din M area R oşie, până când
ridicarea Podişului Danakil, la nord, a
despărţit-o de aceasta. Apa rămasă aici
s-a evaporat, lăsând în urm ă un strat de
sare gros de 3 km pe fostul fund de
mare.

Ploile rare spală sarea din zonele mai
înalte şi o aduc spre cel m ai jo s p u n ct,
Lacul K arum . Această întindere de apă
p u ţin adâncă, bogată în m inerale, se află
la 120 m sub nivelul mării. Pentru scurt
tim p, în fiecare an, se umflă, ajungând la
72 km lăţime, iar în ju r ţâşnesc izvoare
fierbinţi, pe măsură ce apa infiltrată
în sol întâlneşte roca incandescentă din
m ăruntaiele Păm ântului.

31

CSgŞ)

AFRICA

Lacul Turkana

UN RÂU CARE CURGE
PE OGLINDA UNUI LAC
DIN NORDUL KENYEI
SI-A CREAT PROPRIA SA
„ŞOSEA" DE ALUVIUNI

SUDa s \

UGANDA
m ile

0 50100
kilo m etri

Pe suprafaţa vastă şi n eted ă a Lacului RÂUL ÎŞ I CREEAZĂ SINGUR M ALURILE între malurile aluvionare formate
T urkana, „şoseaua" u nui râu îşi cro­ treptat de propriile sale ape, râul Omo şerpuieşte spre suprafaţa Lacului
ieşte drum şerpuit printre bancuri de Turkana. Contele Samuel Teleki von S ze k (stânga) a vizitat lacul în 1 8 9 7.
aluviuni atât de regulate, încât par
create de mâna omului. La peste 5 km înaintarea, pe măsură ce-şi depune scurgea în N il, p rin tr-u n defileu de la
de m alul lacului, râul se sfârşeşte sedim entele. Astfel îşi creează propriile extrem itatea nord-vestică, dar
în tr-o spectaculoasă şi largă deltă, sale m aluri. C u ultim ele forţe, râul se schim bările drastice ale clim ei au redus
de form a ghearei unei păsări uriaşe. revarsă dând naştere u n e i delte şi, în nivelul apei, defileul fiind astăzi com plet
sfârşit, devine una cu lacul. uscat.
Aici e capătul unui drum de 640
km pentru R âul O nio, care L ung de 312 km , Lacul T urkana este In decursul secolelor, cantităţile mari
izvorăşte în Etiopia. A pele sale curg alim entat de m ai m ulte râuri, dar el nu de cenuşă şi lavă aruncate de vulcanii din
spre sud p rin chei şi cascade pitoreşti, are nici un debuşeu. C u m ult tim p în ju r s-au scurs în apă, form ând depuneri
pentru a şerpui apoi printre crânguri urmă, când debitul râurilor era mai groase de săruri m inerale, printre care
şi tufărişuri şi a se vărsa în cele din mare, lacul era probabil cu 180 m mai şi carbonat de sodiu, c u n o scu t îndeobşte
urm ă - încărcate de sedimente m aronii- adânc decât este azi; p e atunci se ca sodă de rufe.
roşcate —în oglinda v erde luxuriantă a
lacului Turkana, în nordul Kenyei.

D eşi în g reu n a te de aluviunile şi
resturile adunate pe parcursul drum ului,
apele râului sunt m ai uşoare decât cele
ale lacului, dense ca urm are a
depunerilor vulcanice dizolvate în ele.
Aşa se face că apa râului curge pe
suprafaţa lacului, încetinindu-şi treptat

32

L A C U L T U R l( A N A

Situat în n o rd-vestul K enyei, la u n g u r bogat, geograf şi aventurier, cele m ai vechi urm e fosilizate ale
graniţa cu Etiopia, Lacul Turkana este
atât de îndepărtat, încât num ai călătorii în so ţit de o caravană de 450 de ham ali şi străm oşilor om ului m odern.
cei m ai energici şi antropologii pasionaţi
se aventurează până la el, îm părtăşind 6 călăuze, bine echipată, T eleki şi-a croit Acestea sugerează că regiunea era
experienţele puţinelor triburi care trăiesc
în apropierea lui. dram prin regiune împuşcând tot ce-i locuită acum două milioane de ani de

Eforturile lor sunt însă răsplătite din ieşea în cale, de la prepeliţe la elefanţi, fiinţe u m ane ce se deplasau în poziţie
plin, fiindcă lacul găzduieşte o uim itor
de bogată faună, formată din crocodili, h ipopotam i şi leoparzi. verticală; acolo au fost descoperite urm e
h ip o p o tam i şi păsări de apă.
Lacul a constituit piesa finală într-un de tălpi în stratul de lavă vulcanică. T o t
Aproxim ativ 12 000 de crocodili
trăiesc în apele şi î n ju r a i Lacului uriaş puzzle alcătuit de E dw ard Suess, un acolo au fost găsite num eroase topoare
Turkana. Deşi sunt printre cei mai mari
din lum e - ajung până la 5,5 m lungim e geolog din Viena. din piatră folosite de
—aceştia n u constituie o am eninţare
p e n tru oam eni şi p e n tru anim alele lor, Acesta a remarcat VIZITATORII POT primii oameni pentru
deoarece se hrănesc cu bibanii uriaşi de structura ordonată AUZI CLĂMPĂNITUL vânătoare.
N il care proliferează în apele lacului. form ată de lacurile şi
In tr-o n o ap te liniştită, vizitatorul aflat pe râurile dintre Lacul URIAŞELOR C u m se explică
mal poate auzi clămpănitul maxilarelor existenţa unei asemenea
uriaşe ale crocodililor, care „lucrează" în
echipă, m ânând peştii spre ţărm şi Nyasa, în sudul MAXILARE abundenţe de fosile?
înfulecându-i „din mers". Africii, şi R â u l Iordan M ii de generaţii s-au

Principalul lor teren de îm perechere din O rientul M ijlociu, stins în zonă, iar
şi creştere a p u ilo r este Insula C entrală,
un mic m ănunchi de cratere vulcanice în identificând to tod ată falia existentă în oasele lo r au fost îngropate şi fosilizate în
apropierea m alului vestic; aici crocodilii
se înm ulţesc şi trăiesc aproape scoarţa terestră, cea nu m ită astăzi M arele straturi succesive de sedim ente şi lavă.
neschim bat de 130 de m ilioane de ani.
Animalul creşte în lungim e odată cu R ift. Lacul T urkana trezeşte o fascinaţie M işcările tectonice ulterioare le-au scos
vârsta, şi aparenta lui docilitate se
datorează probabil inexistenţei aparte, fiindcă aici, după decenii de la iveală, creând astfel u n veritabil
prădătorilor şi a bundenţei prăzii. Poate
din cauza c o n ţin u tu lu i de sodă al apei, m u n că a u n o r antropologi ca M ary şi laborator pentru studierea prim ilor ani
crocodilii de aici prezintă nişte noduli
com oşi pe pântece, astfel că pielea lor nu Louis Leakey, alături de fiul lor, de viaţă ai speciei um ane, pe ţărm urile
poate fi folosită la confecţionarea
articolelor de marochinărie, fapt care i-a R ichard, au fost descoperite unele dintre unui lac de culoarea jadului.
salvat de „atenţia" oamenilor.
R E C O L T A DE PE L AC
MUNCA ÎN ECHIPĂ...
LA PELICANI intre toate triburile care trăiesc în cu care prinde uriaşii bibani de Nil, ce pot
regiunea lacului, numai două, turkana şi cântări şi 90 kg.
Atrase de populaţia de peşti a lacului, în el molo, exploatează bogăţia de peşte din
zonă trăiesc num eroase specii de păsări - apele sale. Pescuitul nocturn împreună cu Numele tribului el molo înseamnă
egrete, lopătari, bâtlani, ibişi, corm orani, membrii tribului turkana este o experienţă „oamenii care trăiesc prinzând peşte”.
raţe şi gâşte, alături de m arele pelican de neuitat. Stând în apa joasă de la mal, Avându-şi teritoriul la extremitatea sudică
alb. Pelicanii par a fi copiat tehnica de pescarul flutură un mănunchi aprins de a lacului, ei sunt pescari iscusiţi ce străbat
pescuit a crocodililor. M em brii stolului trestie uscată, a cărui lumină atrage peştii apele lacului pe plute din trunchiuri de
se înşiră de-a latul apei, înoată în acelaşi la suprafaţă. Apoi, cu ajutorul unui coş din palmier şi folosesc suliţe sau plase pentru a
ritm şi deodată, ca la un sem nal, îşi nuiele ţinut în cealaltă mână, omul prinde prinde peşti şi chiar crocodili.
reped to ţi pliscurile în apă şi „culeg" cu îndemânare peştii caîntr-o capcană.
peştii astfel strânşi laolaltă. Tribul, care trăieşte pe malul vestic al COŞURI DE PESCUIT Prinzând peştii cu
lacului, pescuieşte şi cu ajutorul unor undite ajutorul unor coşuri din nuiele, membrii
Până la în cep u tu l anilor ’70, Lacul cu o piatră la capăt drept contragreutate, tribului turkana folosesc o tehnică testată
T u rk an a se n u m ea R u d o lf. P rim u l şi perfecţionată timp de secole.
european care a ajuns pe malul său a fost
contele Samuel Teleki von Szek, în
1897, care l-a num it astfel în cinstea
prinţului Austriei. C ontele Teleki era un

y

AFRICA

Ruwenzori

ACESTE VÂRFURI ÎNZĂPEZITE DE LA ECUATOR
SUNT CONSIDERATE A FI „MUNŢII LUNII" DESPRE
CARE VORBEAU VECHII GRECI

asivul R uw enzori din Africa, num it din spatele norilor negri ca noaptea“ , . ' Lacul Lacul Kyoga
şi M u n ţii Lunii, îşi ascunde scria el, „până ce, în sfârşit, întregul lanţ ■& A thert .
splendoarea culm ilor în spatele unui văl de piscuri, im ens şi splendid... a atras
aproape perm anent de nori; frumuseţea toate privirile asupra sa.“ rtm . UGANDA
sălbatică a vârfurilor acoperite de zăpadă
se revelează num ai atunci când vânturile R uw enzori înseamnă „cel care aduce \
aprige destramă perdeaua de ceaţă ce le ploaia", Stanley fiind cel care a dat acest
învăluie. num e, din lim ba triburilor bantu, Kampala
Exploratorul H enry M o rto n Stanley m u n ţilo r înzăpeziţi, aflaţi la num ai 48
- cel care l-a găsit pe dr. Livingstone - km de E cuator. M asivul se în tin d e pe teorge £ci/0f or
a ajuns la acest masiv m untos, anterior aproxim ativ 96 km de-a lungul graniţei
necunoscut europenilor, în 1888. El a d in tre U g an d a şi R e p u b lic a D e m o cra tă ' Lacul
notat că 300 de zile pe an crestele au fost C ongo. Vârfurile semeţe, acoperite de V ic to ria
acoperite de un nor întunecat, dar când gheţari ce coboară lent pe văi, par că
acesta s-a risipit, priveliştea a fost ating cerul în inim a masivului. 100 k i lo m e tr i 'B 0 3 Z A N IA
grandioasă. „C reastă după creastă se ivea M argherita, unul dintre piscurile
M u n telu i Stanley, se ridică la 5 110 m greci m enţionau nişte m unţi misterioşi
CASCADE ZBUCIUM ATE R uw enzori este înălţime. ale căror to re n ţi şi zăpezi de p e culm i
străbătut de numeroase cascade. Geograful alim entau izvoarele Nilului. Aristotel
grec Ptolemeu credea că din acest masiv D ucele italian de A brazzi, Luigi di am intea, în secolul al IV -lea î.H r.,
izvorăşte N ilul. Izvoarele N ilului se află în Savoia, a fost prim ul care a escaladat, despre un „m unte de argint" în centrul
altă parte, dar R uwenzori este situat exact a fotografiat şi a cartografiat M u n ţii Africii, iar P tolem eu îi num ea „M unţii
acolo unde îl arată harta lui Ptolemeu. R uw enzori, în 1906, dar despre Lunii". Astăzi sunt cunoscuţi sub
existenţa lo r se ştia cu m u lt înainte. A cum num ele de Ruw enzori.
m ai bine de 2 000 de ani, geografii
PIATRA CE SCLIPEŞTE

C â n d ceaţa se ridică, piscurile p a r a
străluci cu o lum inozitate stranie, ce nu
se datorează în în tre g im e zăpezii. Piatra
însăşi sclipeşte, fiindcă roca granitică este
acoperită cu un strat de m ică - material
lucios, stratificat, asupra căruia
tem p eratu ra şi presiunile exercitate de
m işcările tectonice ale planetei şi-au lăsat
amprenta. M asivul R uw enzori nu a fost
m odelat, ca M u n ţii K enya şi K ilim an-
jaro, de activitatea vulcanică; un imens
bloc de p ă m â n t a fost ridicat spre cer şi
înclinat, într-o dramă care a avut loc
acum aproape 10 m ilioane de ani - nu
de m ult, în term eni geologici. Iar această
tinereţe relativă conferă masivului
vigoarea evidentă a crestelor sale.

C el m ai spectaculos elem ent al zonei
este, probabil, vegetaţia bizară, care
desenează p e pantele m untelui u n peisaj
fantastic, de neînchipuit.

ZĂPEZI AFRICANE Vegetaţia rezistă
la înălţimi mari pe versantul nord-estic al
Muntelui Stanley (dreapta), în jurul Lacurilor
Irene, însă din cauza zăpezii rozetele
uriaşelor cruciuliţe nu se mai închid.

34



%
AFRICA

UN REFUGIU Apele ploilor şi ale gheţarilor apei şi de m irosul specific al m uşchiului DELICATESĂ Pasărea-soarelui, cu penajul
din R im ’enzori au dat naştere multor lacuri u m e d şi al ciupercilor. L obeliile sunt verde-malahit, de mărimea unei mierle,
înconjurate de păduri tropicale dese. aici u luitoare. Specii p re c u m Lohelia (şifoloseşte ciocul lung şi curbat pentru a sorbi
Bananierii sălbatici cresc aici printreferigi wollastonii şi Lohelia bequaertii, în ru d ite nectarul uriaşelor lobelii.
uriaşe şi liane. cu lobeliile obişnuite, de grădină, au de
trei ori înălţim ea unui om , iar m ugurii braţul unui om . C u asemenea bizarerii,
C lim a jo ac ă şi ea u n ro l im p o rta n t în lor sunt aidom a unor yucca. Cruciuliţele nu e de m irare că acest tărâm a dat
crearea decorului. N orii ce învăluie (.Senetio) ating înălţim ea stâlpilor de naştere unui m are num ăr de superstiţii.
piscurile şi coboară până la 2 700 m telegraf, iar unele specii de iarbă-neagră Populaţia banande, din zonă, crede
întreţin un climat extrem de um ed, iar cresc până la 12 m. că în R u w e n z o ri sălăşluiesc spirite ce
în cea mai ploioasă lună, noiem brie, aruncă stânci spre toţi cei care îndrăznesc
precipitaţiile însumează 510 m m. T oate aceste plante depăşesc coroa­ să le calce dom eniul. N u cu m u lt tim p
nele copacilor; de fapt, lipsa concurenţei în urm ă, u n naturalist care tăiase
Ceaţa perm anentă creează o atmosferă din partea unor arbori adevăraţi le-a vlăstarul unei lobelii uriaşe a constatat
de saună, favorizând apariţia unei vegetaţii perm is să atingă asem enea dim ensiuni. că nici unul dintre hamalii săi nu accepta
luxuriante. Plantele ating dim ensiuni U n alt factor este solul acid, bogat cu nici un chip să-l transporte sau m ăcar
nefireşti, în co n ju rate de e te rn u l p icu r al în hum us, în care trăiesc râme lungi cât să-l atingă, tem ându-se de m oarte.
Băştinaşii refuză şi să atingă cam eleonii
(Chameleo johnstoni), unii dintre cei m ai
vechi locuitori ai pădurii din regiune.
C u cele trei coam e ale ei, reptila este
considerată o fiinţă malefică,
prevestitoare de rău.

In zonă există însă şi alţi reprezen tan ţi
ai reg n u lu i anim al. Pasărea-soarelui îşi
foloseşte ciocul curbat pentru a sorbi
nectarul uriaşelor lobelii. M aim uţele
colobus cu blană albă cu negru trăiesc în
frunzişul înalt al copacilor, a v en tu rân -
du-se arareori pe sol, iar agerii leoparzi
dau târcoale aproape de lim ita zăpezilor
veşnice. Cea mai interesantă creatură a
m untelui este hiraxul, care seamănă cu
u n iep u re şi chiţăie ca u n cobai, dar n u
este înrudit cu nici unul. Anim alul nu
are gheare, ci unghii asemănătoare unor
copite, cea m ai apropiată rudă a sa fiind
elefantul. A cesta este şi el frecvent
întâlnit în R uw enzori, dar num ai în
regiunile joase. T urm ele de elefanţi
patrulează dem n prin crângurile de
trestie şi papirus, ca nişte santinele la
graniţa acestui ciudat regat m ontan.

36

Qwp

OL D O I N Y O L E N G A I

01 Doinyo Lengai

PENTRU TRIBURILE MASAI, UN VULCAN ACTIV
DIN VALEA MARELUI RIFT AFRICAN ESTE
„MUNTELE LUI DUMNEZEU"

Pe întinsul şi prăfosul Platou al K ilim anjaro. D a r în loc să scuipe foc şi , O l 1Jo in y o
C raterului din nordul Tanzaniei, fum ca toţi ceilalţi vulcani, acesta aruncă L engai
într-o regiune presărată cu izvoare în aer sodă! E xtraordinarele sale erupţii
tierbinţi şi gheizere sulfuroase, se înalţă sunt form ate din cenuşă şi carbonatit, ■v-; \ 4f
an m unte cenuşiu num it O l D oinyo substanţă care, în contact cu aerul um ed,
Lengai. In lim ba tribului masai, aceasta se transform ă în carbonat de sodiu, adică \ f : Kerimassi
înseamnă „m untele lui D um nezeu". sodă de rufe. O l D oinyo Lengai este
unicul vulcan carbonatitic activ din lume X . ' Platoul “■
Ariditatea peisajului înconjurător este şi ceea ce pare a fi zăpadă pe creştetul
iten u ată de câţiva spini um beliform i şi lui este de fapt cenuşa alburie pe care o \f
baobabi piperniciţi. R otocoale de azvârle în aer.
mărăciniş sunt purtate de vânt pe solul Crt/tc/vl a ; , . Amsha
fisurat, iar puţina iarbă care creşte aici D a r roca topită din m ăruntaiele sale
este rapid uscată şi îngălbenită de clima are culoarea neagră şi, cu toate că fierbe Ngomngbrsţ*:} * \
secetoasă. O l D oinyo Lengai, un vulcan am eninţător în adâncul craterului, la
ictiv de num ai 2 856 m înălţime, nu suprafaţă ajunge doar pe jum ătate atât de l i 20, 4<}•e' v
oferă câtuşi de puţin o privelişte fierbinte cât lava obişnuită, licărind palid
pitorească; la urm a urm ei, n u departe se când se scurge din focar. O dată ce ia ii
află m u n ţi m aiestuoşi precum contact cu aerul, lava îşi schim bă culoarea 0 10 20 kiiĂ i^i
şi se transform ă chim ic în sodă - ca
IN CRATER In lumina lunii, craterul aceea folosită la spălat, dar destul de tare o nouă explozie. In prezent, din
Si Doinyo Lengai capătă o strălucire bizară, pentru a arde pielea sau vegetaţia. m ăruntaiele sale se aud încă zgom ote
petice de cenuşă gri-albe detaşându-se neliniştitoare. O ascensiune până în vârf
pefondul păturii negre de lavă proaspătă. O l D oinyo Lengai a erupt în august durează şase ore, iar odată ajunşi la
1966, iar un an m ai târziu s-a înregistrat crater, larg de 300 ni, vizitatorii p ot privi
în jos, în puţul unde lava bolboroseşte
asemenea unui cazan cu smoală topită.
In 1990, profesorul american C urt
Stager scria: „La câteva secunde odată,
p ăm ântul se zgâlţâie; o arteziană de lavă
izbucneşte p rin p u ţ şi se îm prăştie pe
pereţii lui. C ând m -am apropiat, m i-am

37

ILUZIE Petele albicioase din jurul craterului O l Doinyo Lengai nu sunt zăpadă, ci cenuşă,
fiindcă ntlcarn/l ..scuipa" sodă şi cenuşă.

38

OL D O I N Y O L E N G A I

H v m u o acest crater este de fapt o zebre şi antilope - dar şi pe vânătorii RITUALURI RĂZBOINICE
^Jjjaiuiinî «n crusta solidificata. Sub picioarele acestora: lei şi câini sălbatici îndeosebi.
■ r i t serbea un lac de lavă.“ Profesorul Bărbaţii şi femeile masai care îşi
Ş i» » «estea m ai departe cu m u n u l dintre D incolo de versantul nordic al lui O l păstrează încă tradiţiile se
D o in y o L engai se află Lacul N a tro n , ale împodobesc cu cercei grei, coliere de
săi a lovit crusta subţire cu picio- cărui ape joase, bogate în sodă, acoperă un mărgele colorate şi brăţări din aramă,
■iiit; „ In tr-u n n o r de fum , a spart-o... strat de năm ol negru. Puţini peşti trăiesc femeile purtând în plus glezniere.
m u m iile de la pantofi i-au dispărut, aici, plantele lipsesc cu desăvârşire, însă Războinicii îşi vopsesc trupurile zvelte
fem nuionul e carbonizat. C ând ne întoar- algele verzi-albastre (minuscule reprezen­ cu ocru şi le ung cu grăsime, purtând
iUBml. zâm besc în sinea mea: «M untele lui tante ale vegetaţiei acvatice) abundă în o bucată de pânză portocalie înnodată
■ ta ia ie z e u » este un justiţiar." această „supă" alcalină, alături de num e­ pe umăr. Bărbaţii şi fetele nemăritate
roase creaturi la fel de m ici, care se îşi strâng părul vopsit cu ocru şi îl
IUL STELE SACRU hrănesc în m âlul rău m irositor. E xistă şi prind în vârful capului, pe când femeile
o pasăre extraordinară, care prosperă în şi-l rad şi îşi lustruiesc ţeasta cu argilă
ILmWest de O l D o in y o Lengai se întinde acest m ediu: flamingo. Stoluri uriaşe scli­ roşie.
. Câmpie Serengeti. întreaga zonă pind în nuanţe de roz, num ărând uneori
peste un m ilion de exemplare, acoperă Fiecare stadiu al vieţii este marcat de
WMr acoperită cu straturi de cenuşă adesea suprafaţa lacului, în căutarea algelor ritualuri specifice; există ritualuri pentru
jpkuubnă aruncată de Kerimassi, u n vulcan sau a m icroorganismelor cu care se hrănesc. sugari şi ceremonii de circumcizie pentru
H n e d n a t , azi stins. Solul alcalin şi lungul băieţii şi fetele mai mari. 0 dată la fiecare
BlW tinp secetos, din iunie până în oc- Populaţiile nom ade masai din Kenya 15 ani, pe lună plină, are loc ceremonialul
şi T anzania cred că zeul lor, E ngai, tună de iniţiere a războinicilor, „E unoto", cel
brie, nu sunt propice creşterii copa- de pe culmea craterului. U na dintre mai important fiind cel ce se desfăşoară
Totuşi, dar ierburile înfloresc aici figurile centrale ale religiei lor este la Mukulat, în Tanzania.
N aiteru-K op, u n fel de Evă locală; ea a
1 vin ploile, în noiem brie, atrăgând fost cea dintâi m am ă şi a trăit în paradis Războinicii, unii purtând coame de leu,
«■ntedenie de anim ale erbivore —gazele, cu o m ulţim e de copii, dar lipsită de un pene de struţ şi piei de leopard, se adună
partener. Adesea privea ferm ecată spre pentru sărbătoarea ce durează patru zile
S E M N A L E DE FUM L ună şi, în tr-o zi, E ngai i-a cerut să şi include dansuri tradiţionale, sacrificări
aleagă în tre supravieţuirea L unii şi viaţa de tauri şi raderea rituală a părului de pe
Iori învălătuciţi de fum anunţă unuia dintre copiii ei. Şi fiindcă mai cap. Băieţii nu se pot căsători înainte de a
iminenta erupţie a vulcanului activ p u tea avea alţi copii, N a ite ru -K o p a ales deveni războinici.
01 Doinyo Lengai, în valea Marelui Rift să păstreze Luna. Astfel, prim a m am ă a
din Africa. adus mortalitatea printre oameni. ZBURĂTORI Aceşti dansatori masai
Pe 9 august 1966, după zece zile sar cât mai sus, în acompaniamentul
de ameninţătoare bolboroseli, însoţite Triburile masai măsoară în m od muzicii ritmate.
de cutremure şi vuiete înfundate, tradiţional averea şi statutul social după
vulcanul a erupt, aruncând cenuşă neagră m ărim ea cirezilor deţinute. Masaii se
la 10 000 mînălţime în aer şi pe câmpia hrănesc cu came, dar rareori cu cea a
din jur. în 48 de ore, întreaga zonă avea propriilor lor animale, excepţie făcând
o nuanţă alb-murdară, cenuşa ocaziile rituale. Masivele antilope gnu
schimbându-şi culoarea pe măsură ce sunt crescute p e n tru lapte şi sânge -
se răcea. Erupţia s-a potolit abia după extras cu ajutorul unei tulpini subţiri de
trei săptămâni. trestie din vena jugulară a unui animal
viu şi b ă u t cald, ca atare, sau am estecat
cu lapte păstrat în tigve. Masaii cred că
această alim entaţie le conferă forţă;
războinicii lor dom inau odinioară toate
păşunile din zona M arelui R ift. U nele
triburi duc încă o viaţă nomadă, condu-
cându-şi turm ele spre cele m ai bune
locuri de păscut, în funcţie de anotim p.
Dar progresele medicinei m odem e au
dus la creşterea considerabilă a populaţiei,
aşa încât m ulţi masai s-au m u ta t la oraşe.

In v rem uri de secetă, ei obişnuiau să
străbată teren u l cenuşiu, arid, până la
poalele masivului O l D oinyo Lengay,
u n d e se rugau p e n tru ploaie. „Eng kare!
Eng kare!“ este eterna lor invocaţie, către
E ngai, ca apa să redea verdeaţa şi bogăţia
păşunilor pentru turm ele lor flămânde.

39

cyS'

AFRICA

Lacurile de sodă

UN SIR DE LACURI PUŢIN ADÂNCI, CU A PĂ
SATURATĂ ÎN SODĂ, SE ÎNTINDE DE-A LUNGUL
EXTREMITĂTII SUDICE A MARELUI RIFT

De u n v erd e-cru d , roz sau alb -o rb ito r,
Lacurile de sodă ale A fricii de E st se
înşiruie de-a lungul M arelui R ift ca o

brăţară ruptă. U nele sclipesc în soarele

ecuatorial, cu soda coaptă şi transformată

în tr-o crustă tare la m arginea apei.

Altele, precum Lacul Bogoria,

bolborosesc şi pufăie p rin izvoarele

fierbinţi ce le mărginesc.

Plantele şi anim alele m icroscopice din

apă sunt cele care conferă lacurilor de

sodă culoarea verde sau roz, nuanţele

schim bându-se în funcţie de densitatea

acestora sau de condiţiile de m ediu.

Sunt m iliarde de alge, iar animalele

m inuscule sunt atât de num eroase, încât

apa saturată în sodă sfârâie de la atâtea

bule de aer.

A lbul lacurilor provine de la soda

uscată şi întărită în urm a evaporării apei.

Formată în principal din carbonat de

sodiu, aceasta p ro v in e din solul alcalin şi

din cenuşa azvârlită de vulcanii din viaţa sălbatică, în principal datorită

regiune. Cantitatea de sodă din apă gurilor de râu care înnoiesc m ereu apa,

variază de la un lac la altul. Lacurile dim inuând conţinutul de sodă. Aceste

M agadi şi N atro n , din neospitalierul lacuri se restrâng însă din cauza

capăt sudic al M arelu i R ift, su n t cele m ai evaporării; din anii ’50, E lm e n te ita şi

adânci şi m ai fierbinţi, având totodată N akuru aproape că au dispărut, lăsând în apă fierbinte. D upă o ploaie, când
soda este diluată, peştii se înm ulţesc
cea mai m are concentraţie de sodă, dat aerul încărcat cu un praf iritant pentru rapid; m ilioane de exem plare se adună
în apele puţin adânci care par a spumega
fiind că sunt com plet închise. căile respiratorii. de agitaţie.

Lacul M agadi se află în tr-o zonă Specialiştii cred că, străbătând In anii ’50, Leslie B ro w n , naturalist
britanic şi responsabil agricol p e n tru
semideşertică, în care tem peratura straturile de sodă din valea M arelui R ift, K enya, s-a deplasat la Lacul N a tro n şi a
constatat că flamingii pe care îi văzuse
ajunge ziua până la apele izvoarelor din aer se puteau înm ulţi acolo. Pentru a
observa păsările de aproape, B row n a
38°C , şi este vâscos MILIOANE DE subterane măresc fost n e v o it să m eargă p e jo s 11 k m sau
din cauza conţi­ ANIMALE MINUSCULE încontinuu conţinutul m ai m ult. P o rn in d în zori, a ajuns la
nutului m are de în sodă al lacurilor. La m arginea lacului şi a în c e p u t să
sodă. Lacul N atron, FAC CA APA M agadi, soda se traverseze crusta de sodă. T o tu l părea să
care bate uneori în SĂ SFÂRÂIE DE LA extrage în scopuri m eargă bine, dar după o vrem e crusta a
roz, are la m argini o comerciale, de la în c e p u t să i se sfărâm e sub paşi,
picioarele înfundându-i-se în nămolul
concentraţie mai A T Â T E A BULE DE AER începutul secolului m oale şi u râ t m irositor. înaintarea
mică de sodă, dar X X , fară ca rezervele devenea din ce în ce mai grea, fiecare
pas cerea un efort istovitor, iar curând
este m ai întins - 64 să se dim inueze. apa sa de b ă u t din b u rd u f s-a u m p lu t cu
p raf de sodă.
k m lu n g im e şi 16 k m lăţim e. D in pricina Izvoarele fierbinţi şi gheizerele cu aburi

căldurii, din lacuri se evaporă mai multă sunt întreţinute de rocile vulcanice. La

apă decât aduc precipitaţiile (aproxim ativ B ogoria, apa fiartă se revarsă p e iarbă,

400 m m pe an). D epozite uscate de constituind un pericol pentru vizitatori.

sodă m ărginesc lacul, iar în arşiţa am iezii In lacurile N a tro n şi M agadi, izvoarele

suprafaţa lo r atinge chiar şi 65°C . fierbinţi constituie unica sursă de apă

A lte lacuri de sodă, ca Bogoria, N ak u ru dulce şi adăpostesc o specie pitică de

şi E lm enteita, su n t m ai ospitaliere p e n tru tilapia - u n peşte care s-a adaptat la viaţa

40

*1

w

In ciuda rezistenţei fizice şi a LEGIUNI DE P Ă SĂ R I FLAMINGO M ii de V I A Ţ A DE F A M I L I E
experienţei sale ca naturalist în Scoţia, flam ingi mici se adună pe Lacul Bogoria,
înaintarea era atât de dificilă, încât care are un conţinut redus de sodă. Păsările Păsările flamingo se împerechează tot
B ro w n a fost n ev o it să se întoarcă. vin aici pentru a-şi spăla soda de pe pene timpul anului, dar mai cu seamă după
Arşiţa, deshidratarea şi oboseala p uteau în apele izvoarelorfierbinţi. ploaie. Ele îşi continuă săptămâni întregi
să-i fie fatale. îndată ce a ajuns pe teren dansul de curtare, construind apoi
solid, şi-a scos ghetele pline de cristale Păsările m ănâncă to t ce găsesc din împreună colonii imense de cuiburi în
de sodă, iar picioarele lui rănite s-au abundenţă, „dieta" lor variind în timp. nămol. Din ouăle depuse, unul sau două de
innegrit la contactul cu aerul. D upă îşi cresc de obicei puii pe lacurile fiecare cuplu, o lună mai târziu ies puii.
lungul drum până la tabără, B row n izolate, precum N atron, malurile După o săptămână petrecută în cuib, puii
a leşinat şi a zăcut sem iconştient tim p acoperite cu sodă ţinând la distanţă cenuşii, pufoşi se adună în „creşe" uriaşe,
de trei zile în spital. A u fost necesare prădătorii, c u m ar fi şacalii. Păsările se în care părinţii vin pentru a-i hrăni cu
şase săptăm âni şi câteva grefe de piele hrănesc cu alge şi larve de insecte, „laptele" roşiatic din guşă. Până când
p e n tru ca picioarele să i se refacă. aplecându-şi capul şi filtrând apa şi încep să zboare, pe la vârsta de
nămolul prin ciocurile ţinute în apă cu 11săptămâni, puii sunt ameninţaţi de
STOLURI DE P Ă S Ă R I FLAM IN GO susul în jos, ca nişte polonice. Ele prădători precum vulturii-pescar.
mănâncă îndeosebi noaptea, când vântul
D eşi ostile om ului şi m u lto r anim ale, încetează. Ziua, briza încreţeşte suprafaţa
lacurile găzduiesc aproxim ativ apei şi face ca ciocurile să li se um ple de
3 m ilioane de păsări flam ingo m ici şi noroi, dar uneori păsările se strâng unele
50 000 de exem plare m ari, care se în altele, astfel încât în m ijlocul lo r se
hrănesc cu flora şi fauna apelor; formează un petic de apă liniştită, în care
pigm enţii din hrană sunt cei care le se p o t hrăni p e îndelete.
conferă culoarea roşiatică a penelor.

Fluviul Congo

IMPUNĂTORUL
FLUVIU CONGO,
NUMIT ÎNAINTE ZAIR,
STRĂBATE CENTRUL
AFRICII,
PÂNĂ LA ATLANTIC

REPUBLICA
C EN 'I R A F R IC A N Ă

7 ^ 1 . ■ ţKrUWf/}7/

A u l ( '°%-0 Kisangâfit

" jscada.
Boyoma

Brazzavilte
Kinshas^'

■' -ŞL Cascada Livingstone 'icnhnnln

. % \ r b p . a m C O N C O l<0ng0l°

Luanda; Y ^ ' Ş Lacul

■ A K G O IA ; Ş , v ■£:' Kisale

, % C-

500 k i lo m e tr i ZA M BÎÂ

Nenumăraţi afluenţi alimentează apele APROAPE DE GURILE FLUVIULUI Păduri de mangrove mărginesc malurile cursului inferior
Fluviului C ongo de-a lungul arcului al Fluviului Congo, descoperit de marinarii portughezi la sfârşitul secolului al X V-lea.
de cerc pe care-1 parcurge de la izvoarele
sale, la graniţa d in tre Z am bia şi mai întunecată". în 1899,Joseph despre canibalii care ar fi trăit în
R epublica D em ocrată C ongo, până la C onrad scria în rom anul Heart of adâncimile junglei l-au îm piedicat până
vărsarea în A tlantic —o în tin d e re de Darkness că acesta era „un teritoriu al şi p e bravul L ivingstone să-şi verifice
p ăd u re tropicală şi savană aproape de ororilor de coşmar". N um it iniţial Zair, teoriile. Abia în 1876-1877, exploratorul
m ărim ea Indiei. în drum ul său de fluviul a fost rebotezat de exploratorii am erican de origine galeză H enry
4 700 km , fluviul şerpuieşte printre europeni din secolul al X V II-lea după M o rto n Stanley s-a aventurat pe cursul
p ăduri de m angrove şi ju n g lă deasă, se populaţia kongo. în 1971, fostul C ongo fluviului şi i-a stabilit adevărata
prăvăleşte în torente şi cataracte, Belgian a prim it num ele Zair, urm at identitate.
acum ulând atâta forţă, încât varsă în fiind şi de fluviu. D in 1997 însă, atât
m are 41 700 de tone de apă pe secundă, tara, cât şi fluviul au re v en it la num ele C ursul superior al F luviului C o n g o ,
d ebitul său fiind depăşit n u m ai de cel al Congo. cunoscut sub num ele de R âul Lualaba,
A m azonului. este doar parţial navigabil. Iniţial, acesta
M isionarul şi exploratorul scoţian din curge spre nord printr-un defileu abrupt
C ând a descoperit estuarul fluviului, secolul al X lX -lea D avid Livingstone şi stâncos, apoi şerpuieşte p rin m laştini
în 1482, exploratorul portughez D iogo credea că din C ongo ia naştere N ilul sau acoperite de trestie şi se varsă în Lacul
Câo nu a pu tu t străbate cataractele din N igerul. D ar relatările înspăim ântătoare Kisale, u n paradis al egretelor şi al
am onte de gura de vărsare, num ite astăzi
Cascada L ivingstone, aşa în cât fluviul a
rămas neexplorat tim p de aproape 400
de ani. P e n tru eu ro p en ii secolului al
X lX -lea, această zonă era „Africa cea

42

UN DRUM LUNG

Henry Morton Stanley (1841-1904) a
decis să exploreze Fluviul Congo atunci
când a aflat despre moartea lui
Livingstone, în 1873. Stanley era un mare
admirator al exploratorului scoţian încă
de la celebra lor întâlnire din 1871, în
Congo, când, în calitatea sa de

corespondent al ziarului New YorkHerald,

a fost trimis în căutarea acestuia.
Stanley a pornit de pe ţărmul estic ai

Africii însoţit de 350 de oameni, în
noiembrie 1874. Expediţia s-a îndreptat
mai întâi spre Lacul Victoria, ducând cu ea
o ambarcaţiune mică, dintr-un singur
trunchi de copac, numită „Lady Alice". Cu
ea, Stanley a străbătut Lacurile Victoria
şi Tanganika, stabilind că nici unul dintre
ele nu-şi varsă apele în Fluviul Congo.

Când au ajuns la Nyangwe, pe Congo,
în octombrie 1876, Stanley l-a angajat pe
negustorul de sclavi arab Tippu Tib şi a
pornit spre nord, însoţit de 1000 de
oameni. înaintarea a fost lentă şi dificilă,
arabii părăsindu-l în decembrie, după ce
străbătuseră 320 km.

Stanley a achiziţionat câteva canoe şi
şi-a continuat drumul pe apă şi pe

uscat, luptându-se cu vârtejurile şi
purtând vreo 30 de bătălii cu
triburile băştinaşe. Numai 114
oameni din echipa iniţială au
reuşit să ajungă la ocean, în
august 1877.

ASUL EXPLORATORILOR
Sir Henry Morton

pescăruşilor, dar şi al pescarilor din zonă. gurile de vărsare, căci pe
La K ongolo, fluviul îşi lăţeşte deja albia drum echipa sa a fost nevoită
de şase ori, m ăsurând acum 500 m , iar să se lupte de câteva ori
podul ce-1 traversează este unicul pe o cu triburile de pe
distanţă de 2 800 km . D incolo de acesta malurile fluviului.
se deschide u n defileu abrupt, cu cascade
şi vârtejuri am eţitoare: Porţile Iadului. U na dintre lupte era
în plină desfăşurare, când Stanley a
în continuare, porţiunile navigabile auzit zgom otul unei cascade.
alternează cu praguri şi vâltori înainte de Aceasta s-a dovedit a fi prim a
Nyangwe, unde fluviul pătrunde în dintre cele şapte prin care fluviul
jungla întunecată care l-a înspăimântat coboară 60 m pe o distanţă de
pe Livingstone în 1871, împiedicându-1 num ai 90 km . O am enii săi au avut
să înainteze spre nord. D e aici şi-a nevoie de aproape o lună pentru a
început Stanley călătoria în aval, în le ocoli. Stanley a botezat cascadele
octom brie 1876, după un drum de doi cu num ele său, dar astăzi ele se
ani de pe coasta estică a Africii. D e la numesc Boyoma. Aceste cascade au
Nyangwe, exploratorului i-au fost cel mai mare debit de apă din
necesare nouă luni p en tru a ajunge la lume, aproximativ 166 850 de



FLUVIUL CONGO

APE LINIŞTITE B azinul Malebo de lângă p lu tito r al com ercianţilor, nava îm pinge

Kinshasa este lat de 24 km; pe suprafaţa sa, o serie de barje, plute, p o n to an e şi canoe,

piroga ce-l străbate pare o coajă de nucă. legate între ele şi înţesate cu până la

5 000 de pasageri, unii în cabine m inuscu­

to n e p e secundă. D in co lo de ele se afla o le, alţii înghesuiţi pe punţi şi coridoare.

aşezare pe care Stanley a num it-o „Im pingătorul" acostează doar în cele

Stanleyville. Pescarii locului prindeau mai m ari porturi comerciale. în rest,

cantităţi m ari de peşte folosind prăjini şi doar încetineşte şi, în m ijlocul apei,

coşuri conice de nuiele. T radiţia se bărcile şi pirogile se îngrăm ădesc în ju ru l

păstrează şi astăzi, Stanleyville devenind său ca u n roi de insecte bizare. Abordarea

oraşul Kisangani, u n centru turistic, din m ers este anevoioasă şi schim burile

m anufacturier şi de pescuit, capăt de com erciale trebuie să se desfăşoare rapid.

linie pentru navele care transportă In n u m ai câteva m in u te, bărcile se

mărfuri în amonte. um plu cu peşte uscat, fructe, carne

D e la Kisangani, unde albia coteşte afum ată de antilopă şi de m aim uţă, iar

spre vest, fluviul devine principala rută oraşul p lu tito r îşi con tin u ă înaintarea

comercială spre Kinshasa, capitala netulburat, până la apariţia urm ătoarei

statului, aflată la 1 600 k m în josul apei. flotile. D upă M bandaka, la jum ătatea

In drum , C o n g o se abate spre sud-vest, distanţei spre Kinshasa, pădurea se răreşte

şerpuind prin pădurea tropicală densă, şi fluviul p rinde viteză, pregătindu-se

u rm at de gălăgia m aim uţelor şi ţipetele pentru ultim a etapă înaintea vărsării în

m iilor de păsări colorate. In această zonă ocean; albia se întinde pe 16 km,

fluviul prim eşte o serie de afluenţi, înconjurată până departe de mlaştini,

printre care Lomami, Aruw im i, înainte de Kinshasa, cursul devine atât

Tshuapa, O ubangui şi Sangha, toţi de lat, încât Stanley a num it această zonă

contribuind la debitul deja considerabil Bazinul Stanley, devenit azi Bazinul

al cursului. La vest de Kisangani, în zona M alebo. Aflată pe m alul sudic, Kinshasa,

de vărsare a R âului capitala R epublicii

A ruw im i, C o n g o se „CA SI CAND Dem ocrate Congo,
lăţeşte şi se îndreaptă AI CĂLĂTORI ÎNAPOI este u n oraş întins.
spre M bandaka, unde Apele liniştite ale ba­
m ii de insule formate ÎN TIMP, CĂTRE zinului nu constituie
din aluviuni îm part ÎNCEPUTURILE decât calmul dinain­
suprafaţa apei într-un tea furtunii. La numai

labirint de canale şi LUMII” câţiva kilom etri vest
lagune, acoperite de de Kinshasa, Congo
nuferi şi v egheate de Joseph Conrad intră pe ultima etapă

copaci între ale căror a traseului —cutrem u-

coroane se întind uriaşe pânze de rătoarea Cascadă L ivingstone —şi devine

păianjen. In Heart ofDarkness, Joseph din nou nenavigabil. Cascada, cu praguri

C onrad descrie astfel drum ul pe fluviu: şi cataracte năpustindu-se p rin tr-u n

„E ca şi când ai călători înapoi în tim p, defileu adânc în M unţii de Cristal,

către începuturile lumii, când vegetaţia coboară 260 m pe o distanţă de 350 km

dom nea pe P ăm ânt şi copacii uriaşi erau şi se dom oleşte la num ai 145 k m

regi: un curs de apă pustiu, o tăcere de ocean. Acesta a fost ultim ul obstacol

atotstăpânitoare, o pădure în lungul drum al lui Stanley în aval,

im p en etrab ilă." drum pe care el l-a num it „o coborâre

U na dintre cele mai ciu­ într-un infern de apă".

date maşinării din lum e

străbate fluviul între Kisan-

gani şi Kinshasa: u n vas

cu aburi num it „Marele

Im pingător". Veritabil oraş

PENTRU SĂNĂTATE Această casetă a
fost proiectată de Stanley pentru călătoria
pe Congo. Medicamente precum chinina
erau păstrate înfiole de sticlă.

%
AFRICA

Craterul Ngorongoro

IZOLAT DE CÂMPIILE DE DEDESUBT, VASTUL CRATER
VULCANIC ESTE UN PARADIS AL FLOREI SI FAUNEI,
POPULAT DE VARIATE ANIM ALE

schimbători, îţi dai seama ce sunt cu

adevărat: m ii de zebre şi an tilope gnu.

B rusc, ceva agită o chiurile de apă şi

petele roz se înalţă în aer, dau o tură şi

apoi coboară din nou. Sunt uriaşe stoluri

de flam ingi care se adună în lacul de

m ică adâncim e din crater.

F u n d u l craterului, întins p e 260 k m 2,

adăposteşte una dintre cele m ai mari

concentraţii de faună sălbatică din Africa;

N...r 'i !' Lengai se estim ează că aici trăiesc 30 000 de
■ animale. E num erându-le, parcă treci în
revistă u n atlas zoologic. Există
C4 ?/7e olduva/ Gmtsrul f } . Craterul aproxim ativ 50 de specii de m am ifere
^^agai

O lm afr ...

mari, printre care lei, elefanţi, rinoceri,

LaculM agadi ( .. hipopotam i, girafe, diverse specii de

N S x?,ig o xo Arusha^ antilope, ca gnu şi im pala, cercopiteci,

0 10 20 nii'Ie Lacul b abuini şi hiene. La acestea se adaugă
0 10- • ^ k i l o m e t r i Manyara 200 de specii de păsări, inclusiv struţi,
raţe şi bibilici. C ra te ru l este de fapt o

replică în m iniatură a vieţii sălbatice din

Africa de Est, înălţată spre cer, parcă în

Învelite într-o m antie de vegetaţie palma unei zeităţi surâzătoare.
deasă, pantele abrupte ale acestui
vulcan stins din nordul Tanzaniei nu PLATOUL CRATERELOR

dezvăluie nim ic din ceea ce se ascunde Această veritabilă Arcă a lui N o e

în craterul său. Liniştea aerului uşor naturală este un fericit accident geologic.

rarefiat de la 1 800 m altitudine este N g o ro n g o ro se află în partea estică a

tulburată num ai de foşnetul frunzelor în M arelui R ift, o falie în scoarţa

curentul de aer cald ce se ridică de pe Păm ântului, ce străbate Africa din

câmpiile înconjurătoare spre cerul M ozam bic până în Siria. In decursul a

albastru decolorat al Africii. m ilioane de ani, presiunile enorm e din

O dată ajuns la buza craterului, m ăruntaiele T errei au profitat de Z O R ISP EC T A C U L0ŞI Nori întunecaţifierb
deasupra craterului Ngorongoro, în vreme
priveliştea se schim bă dram atic. Solul se slăbiciunile faliei şi roca to p ită a ţâşnit ce răsăritul învăluie lacul şi mlaştinile într-o
lumină argintie. A p a existentă aici şi în
prăbuşeşte în tr-u n abis înceţoşat, spre suprafaţă prin seria de vulcani ce anotimpul secetos atrage numeroase animale.

înclinându-se pentru form ează astăzi Dealul M esei R o tu n d e din sectorul
nord-vestic al craterului.
a form a u n bol uriaş, „Platoul Craterelor"
Craterul vulcanic produs de o
în nuanţe pastelate. ACEASTA ARCA A LUI est-african. prăbuşire sau de o eru p ţie vulcanică se
Iniţial, privirea se NOE NATURALĂ N g orongoro este num eşte calderă. N gorongoro este cea
adaptează cu greu de-a şasea calderă din lum e ca m ărim e —
unul dintre aceşti a proxim ativ 18 k m în d iam e tru - şi are
o form ă aproape circulară, fiind însă cea
p e n tru a sesiza ESTE UN ACCIDENT vulcani. O dinioară m ai m are între calderele cu m argini
imensitatea uluitoare FERICIT avea forma unui con continue. N um ele african al craterului
a spaţiului. Singurele şi era de d o u ă ori nu ţine seama de asemenea subtilităţi
statistice; N g o ro n g o ro înseam nă p u r şi
puncte de „reazem" mai înalt decât în

sunt firişoarele trem urânde de apă care, prezent, dar atunci când forţa ultim ei

600 m mai jos, şerpuiesc, adunându-se sale eru p ţii s-a stms, acum 2 m ilioane şi

în ochiuri lucitoare, plin de pete roz. ju m ă ta te de ani, şi întreaga rocă top ită

La baza craterului se zăresc sum edenie din in te rio r a fost aruncată afară sub

de p u n c te în tu n ecate; abia când încep să form ă de lavă, vârful c o n u lu i s-a prăbuşit

se deplaseze, aidom a u n o r n o ri rapid înăuntru. C e a rămas astăzi din el este

46

simplu „gaură m are“. U n drum LA PĂSCUT In vasta arenă a craterului, dungatele zebre ies în evidenţă printre antilopele gnu.
accidentat, construit în 1959, coboară Dar când se deplasează sau pasc în aerul tremurând al amiezii, siluetele lor se confundă
până pe fundul craterului, cu o diferenţă cu împrejurimile.
de nivel de 600 m pe num ai 3,2 km.
N um ai vehiculele cu tracţiune pe patra
roti au voie să pătrundă în crater, ele
iducând anual mii de vizitatori, într-un
flux constant.

Spre deosebire de animalele de pe
Câmpia Serengeti, spre vest, care
m igrează anual în căutarea apei şi a ierbii
proaspete, majoritatea celor din
Ngorongoro rămân în crater pe tot
parcursul anului, dat fiind că apa nu
lipseşte. D o u ă izvoare şi două râuri -
M u n g e şi L onyokie —alim entează o
ierie de m laştini şi lacul principal, cu apă
;odică de mică adâncime, num it Magadi.

47

ARBORELE VIEŢII Fără vreo gură de vărsare, lacul are un
conţinut ridicat de sare, datorat secolelor
TESĂTORUL Masculul păsării-ţesător de evaporare, ceea ce îi conferă uneori o
mascate tace un cuib din iarbă, folosind n u a n ţă albastru-intens. N u m a i algele şi
im spin de acacia pe post de cârlig. unele crustacee precum crevetele
E l trebuie să atragă ofem elă supravieţuiesc în apa lui, dar acestea sunt
înainre ca iarba să se usuce, suficiente pentru m ilioanele de
altfel va fi respins şi va trebui exem plare flam ingo care se hrănesc aici.
s-o ia de la capăt. Există două specii: pasărea flam ingo
m are, care bate m alurile pe graţioasele ei
A rborii acacia şi diversele tipuri de cocon, dar masculul rămâne afară, fiind picioare lungi, cu capul plecat, pescuind
crânguri domină savana est-africană. în expus atacurilor unor furnici care trăiesc în m icile crustacee d in apă, şi o specie de
ciuda spinilor ascuţiţi, acestea constituie interiorul unor umflături la baza spinilor. dim ensiuni m ai reduse, care preferă algele
hrana multor animale - antilopele mici, Furnicile apără acacia împotriva insectelor de la adâncim i m ai m ari. M laştinile
precum dik-dik, şi gazelele Thomson mănâncă ce se hrănesc cu frunze, dar nu pot opri alţi învecinate oferă băi de năm ol pentru
mlădiţele tinere, animalele mai mari, ca invadatori, precum cercopitecii, care rup h ip o p o ta m i şi o c h iu ri de apă preferate de
antilopele irnpala, se delectează cu tufă­ tecile încovrigate si mănâncă seminţele elefanţi şi rin o ceri, cu c o rteg iu l lo r de
rişuri, iar elefanţii şi girafele preferă copacii. dinăuntru. păsări-sanitar ce se hrănesc cu paraziţii
culeşi de pe pielea animalelor.
Pe lângă hrană, acaciile au nuilte alte Seminţele mature, înghiţite de animale
întrebuinţări: stâlpi, rafturi, parasolare, precum elefanţii şi antilopele impala, sunt PLOAIE ŞI RENAŞTERE
umbrele şi... case. Leoparzii se ascund pe înmuiate de sucurile lor gastrice, care astfel
ramurile înalte pentru a-şi pândi prada, iar sunt ajutate să germineze, iar gândacii de In fiecare an, după ploile din perioada
după o vânătoare reuşită îşi aşază bălegar le îngroapă apoi în pământ. Astfel, d ecem b rie—aprilie sau m ai, pajiştile din
„proviziile" la bifurcaţia unor crengi, pentru un nou arbore acacia va veni pe lume. crater capătă o n u a n ţă v erd e-sm arald şi
a le feri de hiene. Leii se odihnesc la umbra sunt punctate de flori roz, galbene, albe
frunzişului, iar şerpii se strecoară printre şi albastre ce prosperă în solul vulcanic
crengi, căutând cuiburile păsării-ţesător şi fertil: petu n ii, lupini, m argarete şi rarul
puii acesteia. Coconii viermilor de mătase şi trifoi albastru. In anotim pul secetos însă
moliile Psychidae atârnă de ramuri. în (m ai-noiem brie), craterul îşi schim bă
timpul împerecherii, femela este închisă în tre p ta t culoarea de la v e rd e la galben şi
apoi la m aroniu, iar anim alele se strâng
M A R I M Â N C Ă I In pâcla din craterul Ngorongoro, un elefant se delectează cu un arbore lângă m laştina M unge. Iarba acoperă
acacia. Mâncândfrunzele şi scoarţa, elefanţii distrug păduri întregi. d o u ă treim i din suprafaţa c raterului şi
nim ic nu tulbură uniform itatea paletei
coloristice, cu excepţia u n o r pâlcuri rare
de acacii şi a câtorva stânci răzleţe.

Izolate de lum ea exterioară graţie
buzei craterului, animalele din
N g o ro n g o ro au aici to t ce le trebuie
pentru a supravieţui. Erbivore ca
zebrele, gazelele şi an tilopele îm pânzesc
savana, vânate de carnivore: lei, leoparzi,
gheparzi, hiene şi şacali. Prădătorii
pândesc turm ele asemenea unor
briganzi, aşteptând să se aru n ce asupra
u n u i anim al rătăcit. E rbivorele fată în
general în ianuarie şi februarie, când
iarba este mai proaspătă, iar puii
carnivorelor vin pe lum e în acelaşi
interval, când părinţii lor au la dispoziţie
hrană din abundenţă.

Această G rădină a R aiu lu i n u este
deci u n paradis p e n tru to ţi lo cu ito rii ei.
A gitaţia care se stârneşte prin tre antilope
la vederea unei leoaice, saltul fulgerător
al gazelelor şi zbaterea din aripi a
păsărilor flam ingo în încercarea de a fugi
din calea unei hiene sunt tot atâtea
exem ple ale stării de alertă, esenţială

48

SIGURANŢĂ DE GRUP Majoritatea celor 100 de lei din crater descind din num ai traseele de m igraţie şi să izoleze craterul
15 000 de antilope gnu rămân în crater tot 15 anim ale; acestea au supravieţuit m ai m ult ca niciodată.
anul, trăind în turme compacte. Cele care devastatorului atac al unei specii de
se îndepărtează cad victime prădătorilor. m uşte pişcătoare, în 1962, ori au venit în Iniţial, N gorongoro făcea parte din
crater la scurt tim p după aceea. Astfel, Parcul N aţional Serengeti, în care
pentru supravieţuire în această lum e cu varietatea genetică a leilor din activitatea agricolă nu era permisă.
reguli foarte clare. Iar vulturii ce N gorongoro este extrem de scăzută, fapt Populaţia masai din zonă, crescătoare de
planează la înălţim e, deasupra vreunui care le am eninţă atât capacitatea de a vite, era însă dezavantajată de această
îeş, m archează u n alt sfârşit în ritualul rezista în faţa bolilor, cât şi fertilitatea interdicţie şi astfel, în 1959, craterul şi
cotidian al vieţii şi al m orţii. generaţiilor viitoare. regiunile învecinate au fost transformate
în zonă de conservare, cu suprafaţa de
UN LABORATOR VIU Câteva animale părăsesc în fiecare an 8 300 k m 2. N u m ă ru l de vite din crater
zona craterului, pe vechile poteci ce este strict lim itat şi n u sunt perm ise nici
Izolarea craterului N gorongoro este un duc dincolo de buză. Ele se alătură u n fel de construcţii.
veritabil atu pentru com unitatea turm elor care migrează în anotim pul
ştiinţifică internaţională, de ani de zile secetos pe întinderile din jurul Sem eţii masai, cu părul lor roşu şi
num eroşi zoologi şi alţi specialişti ven in d craterului, revenind apoi „acasă". m antiile ruginii înnodate pe um ăr, fac
pentru a studia acest ecosistem unic. Acestea reprezintă doar un mic procent parte integrantă din farmecul craterului.
Dar nici aici cerul n u este în perm anenţă din totalitatea faunei din crater, dar Pasul abia auzit al unui războinic masai,
;enin: înm ulţirea în cadrul aceleiaşi migraţiile lor perm it schimbul genetic foşnetul ierburilor pârjolite de soare,
familii a devenit îngrijorătoare. Studiile cu animalele din exterior. m irosul pătru n zăto r al anim alelor
ştiinţifice asupra populaţiei de lei, de sălbatice —toate contribuie la crearea
pildă, au relevat că toţi cei aproxim ativ D in păcate, dezvoltarea agricolă a unei atmosfere atemporale, unei lum i
regiunilor învecinate riscă să com prom ită fără de vârstă.

49