Descoperiti minunile lumii Enciclopedie Natura Animale Geografie Ghidul celor mai spectaculoase peisaje by Readers Digest (z-lib.org)

AFRICA

Munţii Virunga

OPT VULCANI - DOI DINTRE EI ACTIVI - SE ÎNALTĂ
LA GRANIŢA CE DESPARTE TREI STATE
EST-AFRICANE

I UGANDA V ăzute de departe, piscurile m unţilor
V irunga se înalţă sem eţe pe fundalul
N y a m u la g m MikenQA norilor. D om inând întinsele câmpii din
R u a n d a , U g a n d a şi R e p u b lic a D e m o ­
Nyircigongt crată C ongo, culmile lor par a am inti de
începuturile Păm ântului. O p t vulcani
RUANDA înşiruiţi pe 58 km de teren constituie
lanţul m untos V irunga. Şase dintre ei
Lacul 0m ile 10 20 sunt stinşi; ceilalţi doi, aflaţi la un capăt
Kivu al lanţului, sunt activi, am eninţând tot
0 10 20 tim pul cu o viitoare erupţie.
kilom etri
Nyam ulagira, num e ce înseamnă
S TRI GĂ TE ÎN NOAPTE „com andant", este unul dintre cei m ai RÂUL DE FOC în timpul unei erupţii, craterul
activi vulcani din lum e. E uropenii l-au unuia dintre vulcanii activi din lanţul muntos
Ş uierături puternice se aud noaptea pe văzut pentru prim a dată „în acţiune" în Virunga aruncă în aergaze toxice şi un şuvoi
pantele împădurite ale Munţilor Virunga 1894, şi de atunci a m ai erupt de câteva de lavă auriu-roşcată.
- teritoriul hiraxului de copac, de mărimea ori prin fisurile de pe versanţi. In tim pul
unui iepure. Aceste animale gălăgioase ies spectaculoasei erupţii din 1938-1940, D ioxidul de carbon se infiltrează în
din vizuini în special după lăsarea serii; lava din tr-u n bazin, form at pe o coastă subteran p e fu n d u l lacului şi se
„vocabularul" lor include semnale de a m untelui, s-a scurs în Lacul K ivu, aflat acum ulează acolo, im obilizat de uriaşa
pericol, strigăte de chemare şi chităituri la 24 k m distanţă. U n spectator nota că presiune a apei de deasupra; lacul are o
de delimitare teritorială. în ciuda lava lucea „ca zgura d in tr-u n fu m ai" şi adâncim e m edie de 180 m, dar pe
dimensiunilor reduse, animalul se înrudeşte că „nori enorm i de abur s-au form at alocuri atinge şi 400 m . C â n d Lacul
îndeaproape cu elefantul. atunci când şuvoiul a întâlnit apele N yos din C am erun a în tru n it aceleaşi
lacului". Scurgerea unei cantităţi atât de condiţii, în 1986, un nor letal de dioxid
m ari de lavă a determ inat prăbuşirea de carbon a ţâşnit brusc la suprafaţă de
vârfului m untos Nyamulagira, în locul p e fu n d u l lacului şi s-a în tin s ca o pătură
acestuia răm ânând un uriaş crater, de sufocantă peste văile dens populate din
peste 2 km în diam etru. jur, ucigând peste 1 700 de persoane.

U n alt crater im presionant La K ivu, consecinţele ar p u tea fi chiar
încununează creştetul vulcanului activ m ai devastatoare, deoarece bacteriile
învecinat, Nyiragonga. In 1977, conul
său aproape perfect s-a fisurat în cinci
locuri, scuipând lavă topită ce a distrus
to tu l în d ru m u l ei.

LACUL CONDAMNAT DE LAVÂ

Scurgerile de lavă din M unţii V irunga au
contribuit la m odelarea peisajului din
zonă. M asivele sunt situate pe ram ura
vestică a M arelui R ift African.
O dinioară, râurile de aici curgeau spre
nord, spre N il, dar se crede că lava
aruncată de vulcani a „îndiguit" albiile,
dând naştere Lacului Kivu. C u malurile
sale ex tre m de neregulate, acesta este
considerat unul dintre cele mai frumoase
lacuri ale Africii, dar în ciuda eleganţei
calm e a apelor sale, K ivu este o bom bă
cu ceas.

-----vu.t_f.AJAJ.Lll. viV. ţ- c U - U U I ! J.JL1 oaumyo, aproape ae capacul LINIŞTE ŞI PACE O pâdă luminoasă învăluie
estic al lanţului V irunga, are piscurile crestate ale Muntelui Sabinyo, unul
metan. Activităţile um ane din zonă, câteva piscuri, pe cel mai înalt dintre vulcanii stinşi ai lanţului Virunga.
.ntre care şi captarea m etanului p entru dintre acestea întâlnindu-se In faţă se înalţă vârful conic Gahinga.
graniţele dintre R epublica
*-1 tolosi drept com bustibil, ar putea Dem ocrată Congo, Uganda
Ifmm'oca ridicarea lui la suprafaţa apei. In şi R uanda.
B u t caz, o flacără deschisă riscă să
ŞScsiom ie gazul inflamabil într-o M unţii Virunga au jucat un
(■ m u m inge de foc, care ar incinera rol aparte în căutarea
imniinreaga zonă înconjurătoare. izvoarelor Nilului. Speculaţiile
I Activitatea geologică a Terrei nu s-ar privind locul în care se naşte
SoUa cu consecinţe dramatice în celelalte fluviul egiptean datează din
■ p a n i ale lanţului m untos, fiindcă restul vrem ea vechilor greci.
■Blcanilor sunt stinşi de m ult. Cel mai Ptolem eu, geograful,
astronom ul şi m atem aticianul
Hait, Karisimbi (4 507 m ), îşi trage care a trăit în secolul al II-lea d.H r.,
credea că N ilul izvorăşte din „M unţii
pam ele de la cuvântul nisimbi, care Lunii“ . In 1862, exploratorul britanic
BIBieamnă „ghioc alb“ şi se referă la John H anning Speke a sugerat că M unţii
Birara de zăpadă ce îi acoperă adesea
«ortul. Pe versanţii vulcanului învecinat,
B aoke, trăiesc gorilele de m unte.

51

§p

AFRICA

GURA VULCANULUI în interiorul craterului Nyiragonga, terenul aproape vertical târându-se în m âini şi g en u n ch i p e solul
pare a se prăbuşi. Craterul are oform ă circulară perfectă, de peste 1,1 km în diametru. îm bibat de ploi al pădurii, im itând
com portam entul obişnuit al gorilelor -
Virunga, cu „piscurile lor semeţe, până hiraxul de copac. Pădurile din M unţii prefăcându-se că m ănâncă ierburi,
scărpinându-se, bătându-se cu pum nii în
la c er“ , ar fi de fapt m u n ţii la care se Virunga sunt singurul loc în care mai p iep t şi râgâind sonor. D u p ă trei ani în
m ijlocul lor, în tr-o zi Fossey a reuşit un
referea P to lem e u . In p rezen t, se crede în trăiesc gorilele de m u n te . lucru extraordinar, în vrem e ce
„ro n ţă ia 11 ierb u ri alături de ele: a întins
general că m asivul R u w e n z o ri, aflat m ai In anii ’60 şi ’70, n u m ăru l lo r a scăzut m âna spre o gorilă şi anim alul i-a atins
degetele cu ale lui —prim u l co n tact
fizic c u n o scu t d intre o gorilă sălbatică şi
un om.

MUNCĂ DE-O VIAŢĂ

Pentru a le proteja, organizaţiile
ecologiste internaţionale au pus la punct
P ro iectu l „G orilele de M u n te " , m en it să
contribuie la înţelegerea acestor animale
şi să încurajeze turism ul, creând astfel
n o i locuri de m u n că şi red u cân d
braconajul. Proiectul nu a obţinut
aprobarea lui D ian Fossey, care dorea
form area u n o r patrule autorizate să
îm puşte pe loc braconierii prinşi asupra
faptului.

In 1985, Fossey a fost găsită m oartă în
patul ei, ucisă cu o lovitură la cap. A fost
îngropată în spatele cabanei sale de pe
m unte, dar m unca ei de-o viaţă a dat
roade, fiindcă num ărul gorilelor de
m unte din V irunga este azi în creştere.

U R IA Ş I BLÂN ZI Gorilele de munte trăiesc
în grupurifamiliale de 5 până la 2 0 de
membri. Sunt vegetariene, hrănindu-se
cufru n ze, (elină sălbatică, urzici şi scaieţi.

la nord, ar fi M unţii Lunii. dram atic, de la 4 0 0 -5 0 0 la aproxim ativ

Speke a zărit vulcanii de departe, dar 250, atât ca urm are a com petiţiei pentru

dacă s-ar fi apropiat şi ar fi u rc at pe hrană cu tu rm ele de erbivore, cât şi din

pantele lor, ar fi găsit cauza braconierilor,

o bizară succesiune de LAVA LUCEA care le capturau
specii vegetale. Astăzi, pentru a le vinde

o mare parte din tere­ „CA ZGURA grădinilor zoologice
nurile dinspre poale DINTR-UN FURNAL" sau pentru a le tăia
au fost defrişate pen­ labele şi capetele, spre

tru agricultură, dar a le fi vândute apoi

încă m ai există resturi ale pădurii iniţiale. turiştilor ca suveniruri. Asupra situaţiei

M ai sus creşte dens bambusul, iar deasupra lo r a atras atenţia D ian Fossey, psiholog

acestuia se în tin d e o zonă de copaci, american care lucrase mai înainte cu

tufărişuri şi p o ien i înverzite. D in c o lo de copiii handicapaţi.

3 000 m p o t fi întâlnite form e uriaşe de Fossey, care şi-a stabilit tabăra în

iarbă-neagră, lobelii şi cruciuliţe, în Rw anda, pe M untele Bisoke,

vrem e ce 1 000 m m ai sus n u m ai supra­ în 1967, a studiat gorilele

vieţuiesc decât m uşchi, lich en i şi ierburi. în d eap ro ap e tim p de 18 ani.

Această floră variată adăposteşte 180 de C u o atenţie şi o răbdare

specii de păsări şi peste 60 de specii de infinite, ea le-a câştigat în cele

m amifere, printre care leoparzi, zibete, din urm ă încrederea. U neori

h ien e şi şacali, bivoli, po rci sălbatici şi petrecea zile întregi

COASTA SCHELETELOR

Coasta frum os. C ân d exploratorul şi naturalistul înfig adânc în mare au făcut o
suedez Charles Jo h n Andersson a ajuns sum edenie de victime printre corăbii.
Scheletelor pe această coastă, în 1859, s-a sim ţit Legendele povestesc despre
cuprins de „un trem ur ce aducea supravieţuitori ai naufragiilor târându-se
RESTURILE CORĂBIILOR aproape a spaimă". „M oartea", a cu ultim ele puteri pe ţărm, fericiţi că au
exclam at el, „ar fi preferabilă surghiunirii scăpat cu viaţă, pentru a deveni în scurt
FSIIATF 7AP pe un astfel de tărâm ." tim p victim e ale unei m orţi lente între
nisipuri. Epave de pacheboturi,
ÎMPRĂŞTIATE PE UNUL D in aer, Coasta Scheletelor pare rem orchere, distrugătoare, galioane,
DINTRE CELE MAI înţesată de m ilioane de d u n e aurii ce se
PERICULOASE întind spre nord-est, de la Atlantic până n ... / fyFRICM
SI MAI SUMBRE ŢĂRMURI la câm piile de prundiş din interiorul ] AK G ptA
DIN LUME continentului. Printre dune, fata morgana
se înalţă de pe solul sterp în tr-u n trem ur KlWe.
Ofâşie sălbatică de nisip alb se întinde strălucitor, ultim ă m ărturie a păm ântului
între vechiul deşert al N am ib iei şi îngropat sub nisipurile mişcătoare, r/ §
apele reci ale O ceanului Atlantic. ce se deplasează cu până la 15 m p e an. o-v
„C oasta iadului” , aşa cum au nu m it In jurul acestor miraje, dunele neobosite
marinarii portughezi această porţiune a foşnesc şi gem în tr-o extraordinară <j: o Otjiwarongo
ţărm ului nam ibian, este cunoscută astăzi simfonie dirijată de vânt.
sub num ele de Coasta Scheletelor. O / CO
D e-a lungul coastei, curenţi
Ţ ărm u l de 500 de km , ars de soare, se înşelători, uragane şuierătoare, ceţuri %^
întinde infernal, neiertăto r şi, în perfide şi recifele ai căror colţi ascuţiţi se
cum plita sa pustiire, extraordinar de i %-
C A P Ă T DE DRUM Fragmente de epave
se înşiră pe toată coasta. Vânturile, curenţii Swakopmund
şi recifele ameninţă orice vas care se apropie Golful W alvis.
prea mult.
OCEANUL sa Mariental •
ATLANTIC 3

•■••• -
? o-

100 200

0 100 200

kilom etri Luderitz-.- Keetmanshoop

r

AFRICA

traulere şi clippere se în tin d de la u n In sud, din masivele m untoase izvorăsc

capăt la celălalt al Coastei Scheletelor. pâraie ce seacă de cele mai m ulte ori

D ouăsprezece schelete um ane înainte de a ajunge la ocean. Albiile lor

decapitate, zăcând unul lângă altul pe uscate şi pârjolite şerpuiesc ca nişte cărări

plajă, şi cadavrul u n u i copil, în tr-o dezolante prin deşert, până ce sunt înghi­

colibă abandonată din apropiere, au fost ţite cu totul de dune. Alte râuri, ca de

descoperite aici în 1943. Pe o plăcuţă exem plu Hoarusib, care curge printr-un

aproape ştearsă de vânturi se m ai putea canion înalt, izbutesc să ajungă la m are

citi: „Pornesc spre un atunci când ploile

râu la 60 de m ile spre „MOARTEA AR FI torenţiale le transfor­
nord, iar dacă cineva m ă pentru scurt tim p

va găsi aceasta şi va PREFERABILĂ în tr-o avalanşă de apă
veni după m ine, SURGHIUNIRII PE UN ciocolatie.
D um nezeu să-l ASTFEL DE TĂRÂM"
ajute." M esajul a fost Specialiştii num esc
albiile secate „oaze

scris în 1860. liniare", fiindcă apele

N ic i astăzi n u se subterane de aici

ştie cine au fost aceste nefericite victim e, în tre ţin o u im ito are varietate de plante şi

c u m au ajuns să naufragieze p e ţărm şi animale. In aceste oaze, m ulte mam ifere

de ce scheletele lo r n u m ai aveau capete. din D eşertu l N a m ib v in să se delecteze

In noiem brie 1942, Dunedin Star, un cu ierb u ri şi tufărişuri. Elefanţii sapă

carg o b o t britanic cu 21 de pasageri şi u n . adânc în nisip cu fildeşii lo r p e n tru a găsi

echipaj form at din 85 de m em bri a eşuat apă, iar antilopele O ryx râcâie solul

pe stâncile aflate la 40 km sud de râul prăfos cu copitele în căutarea oricărei

K unene. T o ţi pasagerii, printre care trei urm e de umezeală.

bebeluşi, şi 42 de m em b ri ai echipajului P e litoral, acolo u n d e deşertul şi

au fost trimişi la ţărm în tr-o barcă cu oceanul se întâlnesc pe un fond de valuri

m otor. răsunătoare şi plaje pustii, valurile m ării

Intr-una dintre cele m ai dificile aduc pete de culoare pe ţărm, sub forma

operaţiuni de salvare, au fost necesare a m ilioane de pietricele. Bucăţi de

aproape patru săptămâni pentru ca toţi granit, bazalt, gresie, agat şi cuarţ sunt

naufragiaţii să fie găsiţi şi recuperaţi. îm prăştiate de valuri pe plajă, într-o

O peraţiunea a im plicat două expediţii pe adevărată extravaganţă geologică.

uscat, trimise de la W indhoek, N am ibia, V ânturile dinspre sud agită marea.

trei b o m b ard iere V en tu ra şi câteva Pentru prim ii marinari naufragiaţi, care

vapoare. U n u l dintre acestea a eşuat şi el, se prăjeau de vii în arşiţa soarelui, şi

trei m em bri ai echipajului pierind pentru aventurierii rătăciţi în orbitoarele

înecaţi. furtuni de nisip, şuierul vântului trebuie

Coasta Scheletelor a prim it acest să fi răsunat aidom a u n o r fantom atice

num e în 1933, când un pilot elveţian, im nuri funebre. Pentru a le descrie vâjâi­

Cari N auer, s-a prăbuşit cu avionul său tul, populaţia de vânători san din Deşertul

undeva pe ţărm, în cursul unui zbor de N am ib a num it vânturile „Soo-oop-w a“,

la Cape T o w n la Londra. U n ziarist a acestea fiind printre cele m ai im presio­

sugerat că tru p u l său va fi găsit în tr-o zi nante m anifestări ale naturii în deşert.

pe „Coasta Scheletelor". Rămăşiţele C ând suflă „S o o -o o p -w a“ , faţa expusă a

păm ânteşti ale lui N au er n u au fost d u n e lo r se prăbuşeşte şi în tre particulele

niciodată descoperite, dar denum irea a de cuarţ în mişcare frecările sunt atât de

prins la public. mari, încât duna „urlă" odată cu vântul.

SCULPTAT DE VÂNT .. ,■ ' • . . ' V '

D incolo de dunele de pe coastă, blocuri ILU ZII DEŞARTE Luna p lină se oglindeşte
de piatră m odelate şi cizelate de vânt în in apele unei lagune (dreapta) de la marginea
form e fantastice tim p de 700 de m ilioane pustiului. Aceste lagune şifata morgana din
de ani se înalţă ca nişte siluete fantom atice jurul lor le dau speranţefalse naufragiaţilor.
din m ijlocul pustiului. U n ele arată ca
nişte ciuperci uriaşe; altele, precum Skull 0 NOUĂ V IA Ţ Ă Ceaţa acoperă dunele
R o c k de pe valea R âului M unutum , au Deşertului N am ib (casetă) aproape zilnic,
u n aspect scheletic şi „ o rb ite" goale răcorind solul şi oferind apa dătătoare de viaţă
ce privesc în zare, peste nisipurile sterpe. plantelor şi animalelor.

54



%

AFRICA

C E A Ţ A D Ă T Ă T O A R E DE V I A Ţ Ă întind lungile picioare articulate pentru
a-şi ridica pe cât posibil corpul de la
oaptea, o ceaţă fantomatică se adună insectei. Lepidochorele reţin umezeala solul fierbinte şi a-1 e x p u n e la relativ
deasupra dunelor de pe Coasta săpând un fel de şanţ cu margini netede, în răcoroasa briză a deşertului.
Scheletelor. 0 insectă onymacris neagră unghi drept faţă de direcţia de coborâre
urcă până pe creasta unei dune, unde ceaţa a cetii. Stropi mici de apă condensează pe Insectele onym acris albe îşi m en ţin o
e mai densă, îşi înclină capul spre sol şi margini şi se adună în şant, formând o tem peratură a corpului cât mai scăzută
aşteaptă până când ceata începe să i se „adăpătoare". graţie învelişului lo r alb, care reflectă
condenseze pe spatele curbat. în cele din căldura soarelui. Acest lucru le perm ite
urmă se adună destulă apă pentru a forma o Ceata este benefică şi animalelor mari. să c u treiere du n ele de nisip fierb in te încă
picătură, care lunecă la vale, spre gura Vipera de deşert îşi şterge solzii cu gura m u lt tim p după ce ru d ele lo r închise la
pentru a aduna apa depusă pe trupul ei. Unii culoare au fost nevoite să-şi caute
oameni izolaţi aici au supravieţuit lingând adăpost. Pe măsură ce orele trec, vântul
picăturile de apă depuse de ceată pe aripile dinspre est în cep e să sufle deasupra
metalice ale avionului. deşertului, aducând m aterie vie şi m oartă
dinspre uscat - un festin pentru
Există şi o plantă, asemănătoare unui creaturile ce trăiesc aici. D in tr-o dată,
monstru dintr-un roman SF, care „adună” nisipul se însufleţeşte: num eroase insecte
ceata nopţii: welwitschia. Frunzele sale late, şi şopârle îşi fac apariţia şi în cep să
care se ridică până la 3 m deasupra solului, scurme în căutarea fragm entelor
absorb umezeala din aer prin milioane de pori. deshidratate aduse de vânt.

BĂUTORUL DE CEAŢĂ Pentru a-şi ŞOPÂRLA DANSATOARE
potoli setea, insecta onymacris (sus)
îşi înclină capul, iar apa condensată C ând tem peratura corpului lor atinge
pe spatele său îi curge în gură. valori periculos de ridicate, animalele
deşertului se grăbesc să se ascundă din
INGENIOZITATE N um ai douăfrunze nou în nisip, lăsând în urm ă o singură
rigide răsar din rădăcina welwitschiei fiinţă: şopârla de nisip, care înfruntă cu
(dreapta), dar ambele se pot stoicism arşiţa p rin tr-u n dans ciudat,
transforma în panglici ce se răsucesc ridicându-şi alternativ câte două picioare
aidoma talaşului. de la sol, p e n tru a şi le răcori. E legantă
ca un ciudat balerin reptilian, şopârla
încrem eneşte cu coada şi cu m em brele
opuse nem işcate în aer.

Spre deosebire de nisip, m area este
rece, deoarece curentul Benguela

N o a p tea , când v ântul încetează şi PUŢINĂ RĂCOARE Şopârla de nisip avansează spre nord, de-a lungul coastei,
aerul se răcoreşte, cerurile privesc cu (şi ridică de pe solul încins membrele opuse. dinspre Antarctica. O ceanul musteşte
com pasiune spre acest p ăm ân t c h in u it şi aici de sardine, chefali şi anşoa, care
trim it peste el o ceaţă fantom atică. D im ineaţa, la începutul unei noi zile, atrag „b atalioane" de păsări acvatice şi
A co p erin d plajele şi stâncile, ceaţa aduce m iracolul deşertului continuă. Cârtiţa sute de m ii de foci c u blană, ce se
u n suflu n o u de viaţă p lan te lo r şi aurie Grant, puţin mai lungă decât un în m ulţesc p e insule şi în golfurile de pe
anim alelor secătuite de soare. deg et şi c o m p le t oarbă, se îngroapă dezolanta Coastă a Scheletelor.
adânc în nisip, c ău tân d greierii, gâzele şi
Şi nicăieri această în n o ire n u este m ai şopârlele gecko ce se refugiază acolo
bine ilustrată decât în explozia de culori de razele soarelui. G ândacii cauricara îşi
de pe câm piile de prundiş aflate dincolo
de dune. In tim pul zilei, fiecare
pietricică fierbinte este acoperită de
licheni aparent uscaţi. M ângâiaţi de ceaţa
înserării, aceştia revin la viaţă într-o
m ultitudine de culori.

P e m ăsură ce n o a p te a se adânceşte şi
ceaţa pătrunde printre dune, micile
creaturi ce trăiesc pe Coasta Scheletelor
ies din nisip p en tru a sorbi apa din
ceaţă —singura de care au parte vreodată
(vezi m ai sus).

56

Depresiunea Etosha odinioară ceea ce geologii consideră că a
fost cel mai m are lac din lume.
PE CÂMPIILE DIN NORDUL NAMIBIEI ZAC URMELE
C u m ilioane de ani în urmă, râurile
UNUI LAC CARE A MURIT DE SETE CU MILIOANE care alim entau acest lac au secat.
DE ANI IN URMA Lipsit de apa lor şi expus c o n tin u u
evaporării şi scurgerilor prin infiltrare,
Fantom atica întindere de lu t încrustată purtate de vânt p e suprafaţa sa. O reţea până la urm ă a dispărut şi lacul. Astăzi,
c u sare ce se în tin d e cât vezi cu ochii de p oteci şi cărări acoperă bazinul, Etosha m ai supravieţuieşte ca o versiune
« te num ită de populaţia ovambo, care pierzându-se în zare spre câteva oaze la scară redusă a ceea ce a fost iniţial:
aăicşte aici, Etosha, adică „lacul risipite —incredibile insule de verdeaţă. u n „lighean" alb de sare, lat de 50 km
m irajelor" sau „locul apei uscate". şi lung de 130 km . Aflată în inim a
A ceste oaze din deşertul de sare al Parcului N aţional Etosha, una dintre
V ăzut din aer, este ca şi cum N atura, N am ibiei constituie unica şi perm anenta cele m ai m ari rezervaţii ale Africii,
in tr-u n cu trem u răto r acces de furie, ar fi sursă de apă a uneia dintre cele mai mari
jfangat viaţa de pe Păm ânt, lăsând în concentrări de animale sălbatice de pe NAMIBIA
turnă num ai un schelet întins de-a latul Terra.
continentului. Câmpia
In anotim pul uscat, care durează din Andoni
Solul este rănit şi fisurat, căscându-se mai până în noiem brie, turm e uriaşe
i i p e r a t în faţa spinilor şi a uscăturilor de zebre, gnu şi alte antilope îşi asumă Natmrtoni
riscul m orţii sub colţii leilor şi ai altor
C Ă U T A R E C O N TIN U Ă Cărările urmate de prădători p e n tru a ajunge aici.
mmmale străbat suprafaţa uscată a Depresiunii
Etaslui în anotimpul secetos. Gurile de apă D epresiunea este parte com ponentă
p insulele de verdeaţă sunt ţinta necontenitelor a unui fenom en m ult mai vast: Bazinul
wmgraţii ale miilor de animale în căutarea Etosha care, îm preună cu Delta
mei şi a hranei. O kavango din B otsw ana şi m u lte alte
depresiuni şi lacuri m ai m ici, form a

LIM AN URI IN SARE Depunerile de sare de la
marginea Depresiunii Etosha accentuează
curbele albiilorjoase. A pa atrage zeci de mii
de păsări, printre care şiflamingi.

depresiunea suferă schimbări extraordi­
nare în fiecare an.

Pâgolită, plină de p ra f şi lipsită de
viaţă în a notim pul uscat, zona se
transformă radical în decem brie, când
începe anotim pul ploios. N ori întunecaţi
se adună la o rizo n tu l răsăritean, p e n tru
a da apoi năvală şi a-şi vărsa încărcătura
de apă.

O perdea de ploaie se abate peste
Lacul O p o n o n o d in n o rd , um plându-1 şi
trim iţând surplusul de apă în albiile
R â u rilo r E k u m a şi O shigam bo, de la
m arginea D epresiunii Etosha.

UN LAC V A S T ŞI LINIŞTIT

Solul fierbinte asudă sub milioanele
de tone de apă ce transformă
depresiunea în tr-u n lac vast şi liniştit, ale
cărui unde efem ere se întind până
departe în zare.

N atura celebrează m om entul cu o
serie de evenim ente spectaculoase.
M ilioanele de seminţe care au zăcut luni
de zile în păm ântul uscat prind brusc

DEPRESIUNEA ETOSHA

SFÂRŞITUL PLOILOR Inundată pentru scurt T oate m enajeriile din lum e la un loc nu

timp în anotimpul ploios, depresiunea seacă se p o t com para cu ce am văzut eu în

rapid, suprafaţa sa semănând cu o pânză ziua aceea“ .

umedă pe care urmele paşilor animalelor Odinioară, populaţia san (boşimanii)

se înşiruie până departe, la orizont. vânau în libertate pe aceste teritorii şi,

îm preună cu triburile herero şi ovam bo,

viaţă, acoperind solul cu o luxuriantă ne-au lăsat o bogată arhivă de num e
pătură verde. pitoreşti în această regiune.

Declanşată de mirosul ploii, începe U n şir de coline joase de la

una dintre cele mai mari migraţii de pe extremitatea sudică a Depresiunii Etosha

continentul african. Zeci de m ii de zebre se num eşte O ndundozonanandana, adică

şi antilope gnu vin aici din zonele în „locul în care se duceau viţeii şi n u se

care au iernat, pe C âm pia A ndom , aflată mai întorceau". U n a dintre taberele

spre nord-est. Odată turistice din Parcul

cu migraţia lor, LEII, HIENELE, N aţional Etosha este
sunetele prim itive ale GHEPARZII ŞI CÂINII cunoscută sub
Africii încep să um ple SĂLBATICI - STĂPÂNII numele Nam utoni,
văzduhul. Nechezatul cuvânt ovambo care
zebrelor se alătură ACESTUI ŢINUT se traduce prin „locul
strigătelor jalnice ale AL ABUNDENTEI înalt ce poate fi văzut
antilopelor g n u şi de departe". O altă

celorlalte m ugete, tabără se num eşte

urlete, şuierături şi chiţăituri ale celor O kaukuejo, „locul femeilor".

15 specii de antilope m ari şi m ici. In 1907, terenul de vânătoare al

Girafele străbat peisajul, atente m ereu la populaţiei san a fost declarat rezervaţie

eventualii prădători, iar elefanţii de vânătoare.

mărşăluiesc alene, în şir indian. La u n m o m e n t dat se întindea pe u n

T urm e m ari de gazele sud-africane, teritoriu aproape cât Islanda şi era cea

alb cu m aroniu, se alătură acestei mai m are rezervaţie naturală de acest gen

migraţii masive. Gazelele sunt renum ite din lume.

pentru agilitatea lor atletică. Confruntate In 1967, dimensiunile ei au fost însă

cu un pericol, încep o serie de sărituri reduse pentru a face loc triburilor din

înalte executate cu picioarele ţepene, zonă, astfel născându-se Parcul N aţional

nu m ite „p ro n k “ , şi apoi o zbughesc la Etosha.

fugă. Aceste anim ale p o t parcurge 15 m

d in tr-u n singur salt, atingând viteze de

aproape 90 km /h. ACROBAŢII Când le ameninţă

Stând la pândă pe urm ele şirurilor un pericol, gazelele sud-africanefac o serie

lungi de erbivore în deplasare, vin să de salturi verticale — o tehnică numită

vâneze leii, hienele, gheparzii şi câinii „pronking

sălbatici - stăpânii acestui ţin u t al

abundenţei.

Deasupra lor, stolurile rozalii de

flam ingi se îndreaptă şi ele spre apele

bogate în m inerale ale lacului. Z b o ru l

lor e însoţit de o largă şi m ulticoloră

diversitate de alte păsări: gâşte

egiptene, sfrâncioci cu creastă

purpurie, şoimi, vulturi,

turturele, ploieri şi

ciocârlii.

N egustorul

american Gerald

M cK iernan descria,

1876, o astfel de

migraţie ca „acea

Africă despre care

am citit în cărţile

de călătorii...

; -y
AFRICA

Deşertul

Kalahari

O PUSTIETATE PÂRJOLITĂ
DE NISIP, SARE
SI IARBĂ USCATĂ
ADĂPOSTESTE
UNA DINTRE CELE MAI
FASCINANTE
POPULAŢII ALE LUMII

Depresiunea'
M akg a dikg a d i

Dincolo de cenuşiile câmpii de TEREN DE VÂNĂTOARE Studiat cu precauţie vechi populaţii de pe glob, boşim anii sau
prundiş din nord-vestul Africii de de două grupuri de bibilici, un leu îşi potoleşte triburile san, care trăiesc şi azi aşa cum o
Sud, terenul se înclină uşor p e n tru a da setea intr-un smârc din Kalahari. Ochiurile făceau acum 25 000 de ani. U im itoarele
la iveală una dintre capodoperele fără de apă sunt terenuri predilecte de vânătoare, lo r adaptări la căldura dogoritoare, la
vârstă ale naturii: o veche m are de nisip prădătorii aruncându-se asupra erbivorelor când lipsa apei şi insuficienţa hranei le-au
de culoarea caisei coapte, ce se întinde acestea vin să se adape. perm is să supravieţuiască acolo unde alţi
parcă la nesfârsit. oam eni ar fi pierit cu siguranţă.
atât de vastă, de im penetrabilă şi de
Acesta este Kalahari, un teritoriu vast străveche, încât ascunde secrete ale u n o r Deşi nu mai există în prezent decât
pe platoul african —cea mai lungă bucată civilizaţii dispărute acum foarte m ult câteva m ii de boşim ani în Kalahari,
continuă de nisip, neîntreruptă de zone tim p. N isipurile sale sunt căm inul strămoşii lor au lăsat în urm ă num eroase
cu piatră şi prundiş, aşa cum este Sahara. şi teritoriul de vânătoare ale celei m ai picturi rupestre în grotele şi pe stâncile
din întreaga regiune.
Ireal de frum os în im ensitatea lui,
preistoric în structură şi cultură, D eşertul
Kalahari acoperă aproape tot teritoriul
B otsw anei, se continuă spre vest în
N am ibia şi spre n o rd în A ngola, Z am bia
şi Z im babw e.

Populaţia care trăieşte aici îl num eşte
Kgalagadi, adică „sălbăticie" —o regiune

60

(> * y
DEŞERTUL KALAHARI

FELINARUL BOŞIMANILOR

PLAN TĂ ÎN FLĂC ĂR I Tulpina groasă
a plantei arde, deoarece seva sa
vâscoasă conţine ceară, grăsimi şi
o substanţă cleioasă.

0 plantă bine adaptată la soarele şi la
furtunile de nisip din Deşertul
Kalahari şi din Deşertul Namib este
„felinarul boşimanilor", numită aşa
deoarece tulpina ei răşinoasă este
inflamabilă şi, dacă e aprinsă, arde cu o
flacără vie.

Planta nu depăşeşte 10-15 cm
înălţime, iar tulpina ei groasă e înţesată
de spini lungi. Florile au forma unor cupe
delicate, roz sau purpurii.

Când sunt arse, frunzele uscate ale
plantei emană un plăcut miros aromatic,
asemănător cu cel de smirnă.

în secolul al XlX-lea, o specie
de „felinarul boşimanilor" era folosită
de hotentoţii din Africa de Sud ca
remediu împotriva diareii.

în peşterile şi pe stâncile de pe Dealurile apropiere de Fluviul O range. Prin aceste pasc pe fâşiile de iarbă dintre dune, u nde
Tsodilo, în extremitatea nord-vestică văi dezolante, apa curge num ai în anii cu vara tem peraturile depăşesc adesea 50°C.
a deşertului, se găsesc n u m ai p u ţin de ploi excepţional de abundente.
2 750 de picturi în 200 de situri. Kalahari este unul dintre cele m ai
Subiectele variază de la simple desene In ju ru l albiilor fantom atice, natura a elocvente exem ple ale forţei pe care o
geom etrice până la diverse grupuri de sculptat dune sinuoase, colorate în roşu exercită focul, vântul, apa şi nisipul. C u
oam eni şi animale. şi arăm iu de oxizii de fier din nisip. In aproxim ativ 65 de m ilioane de ani în
acest m ed iu înăbuşitor, m angustele şi urmă, Păm ântul a trecut prm mari
M ajoritatea boşim anilor trăiau în anim alele de vizuină ies la lum ina zilei frământări, când masive revărsări de lavă
partea de sud a D eşertului Kalahari, unde num ai p e n tru a se hrăni, m ereu atente la au acoperit zona centrală a Africii de
patru albii uscate ale u n o r vechi râuri, eventualul atac al v reu n ei păsări de pradă Sud. Această m are vălurită de lavă, pe
M o lo p o , K u ru m an , N ossob şi A uob, sau al unei cobre. A ntilopele O ryx, alocuri adâncă de 8 km , a form at creste
şerpuiesc spre m orm ântul lor nisipos din D am aliscus şi alte specii m ici în ru d ite înalte şi văi adânci.

61

C 2P

AFRICA

Apoi, mai m ult de 50 de milioane de
ani, acţiunea conjugată a v ântului şi a
ploilor a nivelat treptat peisajul
accidentat, aplatizând m u n ţii şi um plând
văile cu argilă şi pietriş. In cele din
urm ă, uriaşele cantităţi de nisip, adus de
vânt de pe coastă, au dat naştere
în tin d erii plate şi m u lticolore de astăzi,
cu o suprafaţă cât a statului actual Africa
de Sud.

Ariditatea D eşertului Kalahari este
determinată de curentul oceanic rece

ALBIE SECATĂ R âul Nossob (stânga), o
albie de nisip uscat, şerpuieşte prin Kalahari.
Dunele adăpostesc o extraordinară varietate
de animale ce trăiesc în nisip.

PERICOL Bivolii (jos) se adună în turme
mari, în nordul deşertului. întărâtaţi,
devin unele dintre cele mai periculoase
creaturi de pe Pământ.

62

DEŞERTUL KALAHARI

Benguela, care urcă dinspre Antarctica ÎN A R M O N I E CU D E Ş E R T U L K A L A H A R I
pe ţărm ul vestic al Africii. Apa îngheţată
răcoreşte vânturile dom inante, ÎNCEPUTUL VÂNĂTORII înarmaţi SFÂRŞITUL ZILEI Regimul alimentar
îm p ied icân d u -le să absoarbă suficientă cu suliţe, arcuri şi săgeţi otrăvite, trei al boşimanilor cuprinde multe plante
umezeală pentru ca în interiorul boşimani pornesc la vânătoare. D upă ce şi animale. Un piton, ucis la vânătoare,
continentului să plouă. şi-au rănit prada, ei auforţa necesară va constitui cina pentru o întreagăfamilie.
pentru afu g i din calea ei.
In an o tim p u l uscat, în august şi mănâncă. Orice copil san cunoaşte şi
septem brie, Kalahari este aproape Populaţia nomadă de vânători şi deosebeşte 200 de plante diferite. Bărbaţii
com plet lipsit de apă, iar lupta pentru culegători san (boşimanii) trăia odată în sunt vânători excelenţi. Vârfurile săgeţilor
supravieţuire devine cruntă. aproape întreaga regiune sudică a Africii, pe care le folosesc sunt înmuiate într-o
dar influenţele externe i-au restrâns otravă preparată din pupele unor specii de
B oşim anii din zonele sudice şi teritoriul la actualul Kalahari, ultimul său gândaci.
centrale ale deşertului sapă în albiile şi refugiu.
depresiunile secate p e n tru a găsi apă şi,
dacă reuşesc, o depozitează în cojile Astăzi mai există doar aproximativ
ouălor de struţ. 55 000 de boşimani, iar dintre ei abia
2 000 mai trăiesc exclusiv din vânătoare
C â n d şi această sursă se epuizează, şi culegerea de plante.
oam enii extrag apa din hrana digerată
conţinută în stomacurile antilopelor pe Boşimanii sunt, probabil, cei mai devotaţi
care le vânează. Pepenii tsamma ecologişti de pe Terra; ei cred că, dacă nu
constituie o altă sursă de apă, boşim anii tratează natura cu respect, riscă să
m âncând până la 3 kg zilnic. D upă câte stârnească mânia Fiinţei Supreme.
o ploaie, ei folosesc trestii pentru a sorbi
apa din scorburile copacilor şi din De aceea, vânează şi culeg exact atât cât
adânciturile pietrelor. le trebuie pentru a supravieţui. Cam de
înălţimea pigmeilor din Africa Centrală, au
MARILE CĂRĂRI fese mari, foarte proeminente, şi coapse
vânjoase, care servesc drept „cămară de
In ciuda aridităţii, Kalahari adăposteşte o provizii", aici depozitându-se grăsimea
uriaşă diversitate de animale: 46 de specii rezultată din hrana consumată în cantităţi
de m am ifere m ai m ari decât şacalul mari în perioadele de belşug.
forfotesc p e întin d erea sa plată.
Femeile şi copiii îşi petrec cea mai mare
C u m ai puţin de un secol în urmă, parte a timpului culegând plante suculente
turm e de gazele sud-africane, cu efective şi prinzând animale mici, pe care le
estim ate în tre 50 000 şi câteva m ilioane
de exemplare, porneau în ample migraţii
p rin deşert. O tu rm ă se p u tea în tin d e pe
210 km , cu un front lat de 21 km,
distrugând plantaţiile ferm ierilor şi
călcând în picioare oam eni şi anim ale în
drum ul ei.

Şi astăzi m ai p o t fi văzute grupuri
m ari ce mărşăluiesc de-a lungul albiilor
secate ale R âu rilo r A uob şi Nossob,
aruncând în aer praful auriu. T o t aici,
leii pândesc ascunşi sub frunzişul des al
copacilor, aşteptând noaptea pentru a
porni la vânătoare.

O ryxul, o antilopă masivă, poate
supravieţui fără a bea vreodată apă, graţie
unui „aparat" natural de aer condiţionat,
care îi controlează constant tem peratura
corporală.

In arşiţa zilei, respiraţia accelerată a
anim alului determ in ă intrarea şi ieşirea
rapidă a aerului, care trece peste o
delicată reţea de vase sanguine, răcorind
in acest m od sângele care irigă creierul.
C oncom itent, tem peratura corpului
creşte, elim inându-se astfel nevoia de a
transpira şi conservând apa din organism .

63

„DINCOLO DE
PORŢILE

Exploratorii îşi riscă viaţa în căutarea celor
îndepărtate şi mai izolate regiuni ale lumii

,Bd;e la vârsta de 5 ani“ , m en ţio n a scriitoarea franceză
A lexandra D a v id -N e e l, „năzuiam să trec d in co lo de
p o rţile grădinii, să u rm ez d ru m u l ce o m ărginea şi să pornesc
în necunoscut." Această dorinţă profundă de a explora
teritorii noi îi caracterizează pe m ulţi aventurieri. U nii,
printre care geograful suedez Sven H edin, au fost inspiraţi de
scrierile u n o r înaintaşi; alţii se sim t m ânaţi de o nestăvilită
sete de cunoaştere a naturii înconjurătoare. O ricare ar fi însă
m otivul, patim a explorărilor pare a fi covârşitoare,
determ inându-i pe cei care o încearcă - bărbaţi sau femei -
să rişte şi să în d u re cele m ai v itrege condiţii.

DINOZAURI IN GOBI

în anii '20, naturalistul american Roy Chapman Andrews (sus)

i-a însoţit în Deşertul Gobi din Mongolia pe oamenii de ştiinţă

care studiau vulturii şi împreună au făcut o descoperire

portantă. Lângă cuibul unui vultur, au găsit ouă de dinozaur

vechi de 95 de milioane de ani na dovadă că aceste animale
sefnftţfeui prin o u ă ^ '* '-;

ASCENSIUNE CU IACUL
Geograful suedez Sven Hedin
a petrecut 40 de ani cartografiind zona
centrală a Asiei, adesea călătorind
pe cămile (dreapta). în 1894, a urcat
până la altitudinea de peste 6 000 m
în Mjutii Pamir călare pe un iac.

PIONIER ÎN TIBET
în 1924, parizianca Alexandra
David-Neel a călătorit pejos prin munţii
din Tibet, fiind prima femeie din Europa
care a intrat în oraşul interzis Lhasa.

IARNĂ ANTARCTICĂ
Planul lui Ernest Shackleton de a
traversa în 1914 Antarctica pejos,
împreună cu alţi 27 de oameni,
a eşuat când corabia sa a fost
strivită de gheţari. După ce a
petrecut două ierni în frigul
cumplit, expediţia a fost salvată
datorită lui Shackleton, care a
navigat cu o barcă până în South
Georgia (jos) şi a adus ajutoare.

AFRICA

Okavango arzător care îi evaporă 95% din apă,
albia se îngustează şi în cele din u rm ă se
CEA MAI ÎNTINSĂ -I C«4; : iMv ulauşş tuinu ua stinge în D eşertul Kalahari.
DELTĂ INTERIOARĂ ' PiŢşie Linyantt
ATERREI SE ÎNTINDE Pulsul vieţii în această regiune a deltei
SI SE CONTRACTĂ, •^"jv lio.Mitoehmemoboo A V ^ a- u• l1r ''° bate în ritm ul R âului Okavango, care
URMÂND izvorăşte din câmpiile A ngolei sub
RITMUL INUNDAŢIILOR £}( O k a v a n g o num ele Cubango.
DIN MARTIE
L a c u /f9 BOTSWANA REVĂRSĂRI CE DAU VIAŢĂ
AA Ngami DIN NOU
m ile 100
I n inim a pârjolită de soare a Africii Deşertul 0 50 în m artie, C ubango se umflă,
sudice se află o oază care, o dată pe K a la h a ri prăvălindu-se în to ren tele şi cascadele de
an, devine m ai m are decât Ţ ara Galilor, 0 50 100 la graniţa sudică a Angolei. N u m it de
dând viaţă desertului înconjurător. aici înainte O kavango, pătrunde în
k ilom etri Kalahari pe la frontiera Botswanei.
Este delta fluviului O kavango, o reţea
de canale, m laştini, insule şi sm ârcuri de de sedimente aduse de apă în decursul A lbia sa, lată de aproxim ativ 15 km ,
trestie ce form ează cea m ai m are deltă tim pului. se îndreaptă spre M ân er. P anta este
interioară a lumii. lină aici şi fluviul şerpuieşte p rin tr-o
„încheietura m âinii" este o câmpie m are verde de papirus asemănător
D in aer, delta —situată în partea de in u n d ată de 80 k m lu n g im e şi 16 k m trestiei, pe lângă sate m ici, cu case făcute
nord a statului Botswana - pare o uriaşă lăţim e, num ită M ânerul, prin care din nuiele.
m ână scheletică ale cărei degete se întind se revarsă anual în deltă cele peste
peste nisipurile din nordul D eşertului 10 m iliarde de tone de apă. In dreptul satului Seronga, îşi varsă
Kalahari. Geologii o num esc „evantai com oara lichidă în tr-u n labirint de
aluvionar", datorită m ilioanelor de tone „D egetele" sunt patru canale ce curg canale mari, ce form ează îm preună o
spre sud, printre nisipuri de ocru, zone deltă lată, ca u n evantai de smârcuri,
OAZE DE V IA Ţ Ă Apele Deltei Okavango sărăturoase şi crânguri de spini. A colo, papirus şi insule nisipoase.
lunecă pe lângă insule de verdeaţă - oaze după o călătorie de 260 km sub soarele
ale vieţii pentru animalele mai mici ale A pele sale um flate se revarsă în tr-o
deltei. vastă reţea de canale ce străbat câmpia
din ju r. D epăşind m eterezele de trestie şi
papirus, şuvoaiele inundă lunca,
înconjoară insule m ărginite de palmieri
şi se reunesc în tr-u n m ozaic albastru de
lagune.

In anii cu ploi abundente, „degetele"
deltei acoperă 22 000 km 2 din Kalahari,
transform ând întinderile de nisip m oarte
în oaze cu apă cristalină.

Pe măsură ce înaintează pe câmpia
prăfoasă, apa reum ple bălţile care sunt pe
ju m ătate secate şi risipeşte m iile de
anim ale ce se adăpau aici în anotim pul
secetos.

C analele şi insulele deltei d e v in acum
un paradis ce găzduieşte o incredibilă
varietate de plante şi anim ale, în care
specii adaptate la viaţa acvatică se
dezvoltă alături de fauna din D eşertul
Kalahari.

Peste 400 de specii de păsări îşi găsesc
adăpost în această deltă - unicul
loc cunoscut pe T erra în care îşi fac
cuibul egretele cenuşii. M aiestuoşii
vulturi-pescar pândesc tăcut în copacii
înalţi aflaţi pe m arginea apelor,
aşteptând o încreţire pe suprafaţa
plată —sem n că p o t plonja cu ghearele
gata pregătite p en tru a prinde un
peşte, din cele peste 65 de specii care
trăiesc aici.

66

M URG ÎN D E L T Ă Trei mekoro, pirogi URIAŞII DELTEI OKAVANGO
vplite din trunchiuri de copac, aşteaptă
nemişcate pe oglinda apei. Imaginea placidă a hipopotamilor ei consumă chiar şi 150 kg din iarba care
lâncezind în apele Deltei Okavango este creşte în mlaştini.
Peştele-tigru, cu dinţi ascuţiţi ca nişte adesea înşelătoare.
pum nale, străbate în viteză canalele, în Aceste animale îşi petrec cea mai mare
•nreme ce la suprafaţă frunzele nuferilor Provocat în apropierea femelelor parte a zilei cufundate în apă, ţinându-şi la
ervesc d rep t plută broaştelor şi păsărilor si a puilor, un mascul furios ţâşneşte suprafaţă doar boturile masive.
din apă, căscându-şi botul enorm,
cana. tivit cu dinţi groşi şi curbaţi, asemenea Când se scufundă, hipopotamii
Pe un smoc de papirus, un crocodil fildeşilor de elefant, capabili să taie un om îşi închid nările şi pot rămâne sub apă
în două. până la cinci minute, deplasându-se
m c face baie de soare cu botul căscat, cu uşurinţă pe potecile delimitate clar pe
nepăsător la ochii bulbucaţi şi sforăitul Băştinaşii baYei, care străbat delta în fundul apei.
w n o r al h ip o p o tam ilo r cufundaţi în pirogile lor fragile, evită orice confruntare
apropiere. cu uriaşele animale, care adesea obişnuiesc Pe teritoriul unui mascul - o zonă de forma
să le răstoarne bărcile. unei pere, lungă de aproximativ 8 km -
Pe înserat, glasurile sălbăticiei răsună trăiesc în general 10-15 femele cu puii lor.
peste insule şi canale: strigătul funebru al Hipopotamii joacă un rol vital în
m e i hiene singuratice, răgetul înfundat menţinerea canalelor, deschizându-şi drum O T U R M Ă DE H IP O P O T A M I (verso) Un
al vreunei leoaice, m ugetele îndepărtate prin albiile înguste noaptea, când ies din apă grup de animale, unele parţial cufundate
ale antilopelor sitatunga şi ţârâitul ca de pentru a se hrăni. La o astfel de „expediţie", în apă, se deplasează pe Canalul Savuti.
(insectă al bufniţei africane se suprapun
fe ste clipocitul delicat al apei.





AFRICA

In depărtare, to b ele trib u lu i baY ei şi Această stare de urgenţă printre E x tra o rd in a ru l ciclu al v ieţii c o n tin u ă
ale boşim anilor se aud sacadat, animalele acvatice constituie semnalul în acest fel de m ii şi m ii de ani, susţinut
fantom atice şi neliniştitoare. B oşim anii dezlănţuirii unui măcel de proporţii de o faună ce nu are egal în lum e.
de aici, n u m iţi şi banoka, trăiau în deltă uriaşe. Stoluri imense de bâtlani, berze, Exploratorul suedez Charles Jo h n
cu sute de ani înainte de sosirea tribului ibişi şi egrete năvălesc p e n tru a se Andersson, prim ul european care a văzut
baYei, în 1750. Ei se specializaseră în îm buiba cu victimele din mâl. delta, în 1853, o considera „un loc de
prinderea anim alelor în gropi adânci o indescriptibilă frum useţe". Pentru toţi
săpate în păm ânt, căptuşite cu pari Albiile, pline acum de „refugiaţi", ceilalţi care l-au urm at, ea va răm âne
ascuţiţi şi acoperite apoi cu ierb u ri şi devin veritabile cornuri ale abundenţei u na dintre zonele m agice ale co n tin en ­
crengi. pentru carnivore acvatice precum tului african.
vidrele.
BaYei, pe de altă parte, străbat
canalele în pirogi m ititele, num ite V I A Ţ Ă ŞI M O A R T E ÎN R E Z E R V A Ţ I A M O R E M I
m ek o ro . O d in io ară obişnuiau să urce pe
Okavango, pe Zambezi, pe R âul Chobe C ea mai mare concentraţie de animale delte. în interiorul rezervaţiei se află şi
şi p e barajul Selinda cu aceste p iro g i p e sălbatice din Delta Okavango se află în Chiefs Island, unul dintre puţinele sanctuare
care le îm pingeau cu ajutorul u n o r pari, Rezervaţia Naturală Moremi. Crânguri de
ca pe nişte bacuri. sălcii africane, pâlcuri de palmieri înalţi, în care oamenilor nu le este permis să
smochini uriaşi şi copaci kigelia formează locuiască, nici măcar să campeze.
VÂN ĂTO AR EA DE HIPOPOTAMI împreună un veritabil paradis pentru păsări
ca pupezele, pescăruşii albaştri, bufniţele şi
D in m ekoro, m em brii tribului baYei ciocănitorile.
vânau hipopotam i cu ajutorul unor
harpoane prim itive, legate cu funii lungi. Crocodilii lunecă neauziţi pe canale,
A propiindu-se tăcuţi de o turmă, mereu atenţi la o eventuală gustare -
vânătorii azvârleau cu putere harponul, adesea vreun pui de hipopotam rătăcit de
înfigându-1 în tr- u n h ip o p o ta m , şi apoi se turma lui. Pentru a-i proteja, hipopotamii
lăsau târâţi de anim alul rănit până ce, adulţi formează un cerc strâns în jurul
ajunşi într-un loc prielnic, îl puteau puilor - o strategie pe care uneori crocodilii
ucide cu suliţele. o zădărnicesc năpustindu-se pe la spatele
adulţilor pentru a ajunge la pradă.
A desea se întâm pla ca anim alul să
răstoarne câte o pirogă şi vânătorii îşi Departe, în interiorul savanei, struţii se
găseau sfârşitul între fălcile lui. alătură antilopelor, elefanţilor, bivolilor şi
babuinilor. Această amplă concentrare
Astăzi, m ekoro au devenit veritabile de vânat atrage prădătorii -
taxiuri pentru plim bări în deltă, leoparzi, lei, gheparzi, hiene
confecţionarea lor fiind o tradiţie de şi câini sălbatici - care
familie; fiecare pirogă este cioplită mişună şi ei în
dintr-un singur trunchi. celelalte zone
verzi ale vastei
U n alt trib din deltă, ham bukushu,
pescuieşte cu ajutorul un o r coşuri din CEA M AI MARE
nuiele în form ă de pâlnie, pe care le PASĂRE Cea mai
aşază u n u l lângă altul d e-a latul albiei. mare pasăre din lume,
Fem eile se înşiruie apoi în aval şi se struţul, nu zboară, dar,
reped toate odată spre coşuri, m ânând graţie picioarelor sale
peştii în ele. U neori, câte o nefericită puternice, poate atinge viteze
e prinsă de v re u n crocodil şi târâtă de peste 64 k m /h cândfuge
în vizuina lui, construită chiar la nivelul dinfaţa prădătorilor.
apei. Masculii ajută şi ei la
creşterea puilor.
In fiecare primăvară, apa începe brusc
să se retragă din m laştini, sem nalând
m om entul unei rapide m igraţii a
reptilelor, am fibienilor şi peştilor spre
canalele m ult m ai adânci. U nele broaşte
râioase şi ţestoase se îng ro ap ă în mâl,
aşteptând acolo până ce apele vin din
nou, în luna aprilie.

D ar m ulte dintre animalele mici sunt
depăşite de viteza cu care se evaporă apa;
astfel, sute de peşti şi de broaşte răm ân
prizonieri, zbătându-se în bălţile aproape
secate.

70

Colinele Bulawayo tribului matabele. La m ijlocul secolului
Matopo al X lX -lea, acesta a nu m it dealurile
din ju r Ama T obo, în traducere „capete
0 STRANIE AGLOMERARE Plumtree Matopo pleşuve", deoarece îi am inteau de
DE STÂNCI DIN * ^P rivelişte bătrânii săi sfetnici.
ZIMBABWE ESTE LOCUL
ÎN CARE ODIHNESC UN „ , - j sţSre A /rtiţ GALERII DE A R T Ă
SEF DE TRIB SI UN
MAGNAT AL DIAMANTELOR I Atmosfera mistică a locului şi-a pus
am prenta şi asupra boşim anilor care
Bolovanii de granit aşezaţi într-un ţ C o l i l le ' i e M=-tO Î trăiau în grotele din coasta dealurilor cu
echilibru precar unul deasupra altuia r* • * 20 000 până la 2 000 de ani în urm ă.
par nişte cuburi cu care s-a jucat o 2ezi Gwanda P ereţii stâncoşi şi peşterile au d e v en it în
băieţelul u n o r uriaşi. Pietre enorm e zilele noastre galerii naturale de artă
încununează coloane netede de granit, ZIMBABWE prim itivă. Spre sfârşitul Epocii de Piatră,
lăsând impresia că un impuls cât de m ic boşim anii foloseau lut amestecat cu
le-ar putea pune în mişcare. m ile , grăsime anim ală şi latexul plantei
euphorbia pentru a picta pe granit
Acest ţinut u im itor al pietroaielor este 0 40 anim ale, peisaje, form e abstracte şi
de fapt scheletul unui teritoriu născut cu reprezentări geometrice. N uanţele de
peste 3 300 de m ilioane de ani în urmă, i? .?<? roşu, m aro şi galben schiţează vânători
înainte chiar ca T erra să aibă atm osferă. cu arcuri şi săgeţi, rinoceri, elefanţi,
O veritabilă m are de rocă topită s-a răcit acelaşi m aterial, ce dom ină câm piile din antilope im pala, lei şi zebre. U n desen
51 s-a solidificat, fisurându-se în cursul ju r m ărginite de dealuri. C erem onia a reprezintă aripile străbătute de v ene ale
acestui proces. M ilenii de eroziune au fost m arcată de salutul regal al unei term ite zburătoare.
lărgit apoi fisurile, form ând războinicilor matabele, m ultiplicat de
extraordinarele siluete de granit de pe ecou: „Bayete! Bayete! Bayete!" Parcul N aţional M atopo, la sud de
Colinele M atopo din Zim babwe. Bulawayo, a fost darul lui Cecil R hodes
La num ai 15 km distanţă, într-o mică p e n tru cetăţenii oraşului, p e n tru ca ei să
Aici, vulturii negri, paznicii despicătură între stânci, se află m o rm â n ­ p oată „să se bu cu re de splendoarea" C o li­
ancestralelor spirite ale locului, planează tu l lu i M zilikazi, p rim u l şe f suprem al nelor M atopo „de sâmbătă până luni".
in înaltul cerului, deasupra ultim ului lor
bastion din Africa.

„G randoarea haotică*1 a zonei l-a
im presionat atât de puternic pe m agnatul
diam antelor C ecil R hodes, încât a ales-o
p e n tru a-şi afla aici o d ih n a veşnică.
R hodes şi-a îm prum utat num ele
R hodesiei, o vastă regiune administrată
de com pania sa. Astăzi, fostul terito riu al
R hodesiei este îm părţit între republicile
Z am bia şi Z im b ab w e.

M ORM ÂNT DE GRANIT M O R M Â N T DE P IA T R Ă Blocuri de piatră se suprapun
într-un echilibru precar pe Colinele Matopo.
P e 10 aprilie 1902, adânc în inim a coli­ Infotografie, Cecil Rhodes este al treilea din stânga, în
nelor, doisprezece boi negri trăgeau locul num it „Privelişte spre lum e" (casetă), în 1897.
afetul de tu n p e care se afla sicriul
lui R hodes. Alaiul a urcat o culm e
înaltă de granit, pe care el o numise
„Privelişte spre lum e", iar tribul
m atabele o botezase M alindidzim u,
„Locul vechilor spirite".

Acolo a fost îngropat Rhodes,
in tr-u n m o rm â n t săpat în granit şi
acoperit cu o lespede de 3 tone din

Cascada
Victoria

„FUMUL CARE TUNĂ"
- CEA MAI ÎNTINSĂ
CASCADĂ DIN LUME -
DISPARE ÎNTR-UN URIAŞ
NOR ALB, ASURZITOR

Lusalra.

Lacul Kariba y - '

NAMIBIA _ _pV M

___JWaramba (Livingstone) .

j C ascad a V ic to ria

bo tsw ânaX , ZIM BAB WE-
-V(v v

mile V Bulawayo •

0 50 100 K

0 50 100 K ".'N

kilom etri

Privită dinspre nord, Cascada Victoria urlă într-o învolburare inimaginabilă, atât de puternic, încât poate ridica
pare un nor învălătucit pe cerul aruncându-se în tr-u n abis îngust, stâncos batistele spectatorilor în văzduh, printre
A fricii, răstindu-se la p ro p ria sa şi ab ru p t ce îi red u ce lăţim ea la d o a r 60 şfichiuirile de spum ă albă.
imensitate. U n trib din zonă a num it-o m . Spectacolul este extraordinar. Deşi
sugestiv Mosi-oa-Tunya, „fum ul care volum ul de apă variază în funcţie de R azele de soare refractate în stropii
tună“ . a notim p, ploile p o t face ca fluviul să de apă din aer creează curcubeie
azvârle 550 de m ilioane de litri de apă în strălucitoare. C âtev a vârfuri de piatră şi
R idicân d u -se la 500 m înălţim e, fiecare m inut peste un prag stâncos de insuliţe rup frontul de apă căzătoare în
spum a ceţoasă —vizibilă de la o distanţă 1,6 km lăţim e - cea m ai m are cascadă trei secţiuni principale, num ele uneia
de 40 k m - a n u n ţă o veritabilă şi parca din lum e. La D anger Point, un vârf de dintre ele, Cascada C urcubeu, am intind
neprevăzută catastrofă fluvială: piatră pe latura opusă a abisului, de acest efect (celelalte două sunt Cascada
îndreptându-se spre uriaşul prag, Fluviul prăvălirea apei provoacă u n vârtej de aer Principală şi C ataracta Estică). In n opţile
Z am b ezi pare senin şi calm , curgerea sa senine, cu lună plină, pânza de vapori
som nolentă fiind alene tulburată de
num ai câteva insuliţe.

N im ic din peisajul înconjurător —
relieful plan, punctat de pâlcuri de
copaci, de la graniţa din tre Z am bia şi
Z im babw e - sau din înaintarea lentă a
fluviului n u lasă să se întrevadă dram a
care urm ează. Placid, lat de 1,6 km în
această zonă a cursului său, Zam bezi
cade brusc peste m arginea u n e i stânci şi
îşi schim bă drastic com portam entul.
Frăm ântat de la u n m al la celălalt, fluviul
se prăvăleşte în lu n g i şiroaie care şuieră şi

72

Statuia lui David Livingstone (dreapta) priveş*" creează un bizar curcubeu lunar.
spre extraordinara Cascadă Victoria (sus), Pe falezele din preajma cascadei,

t care a descoperit-o în 1855 şi a schiţat-o vegetaţia luxuriantă rămâne verde pe tot
în jurnalul său (casetă). parcursul anului, deşi în anotim pul
secetos savana înconjurătoare păleşte şi se
usucă. Această vegetaţie luxuriantă,
veritabilă pădure tropicală, îşi datorează
prospeţimea microclimatului um ed creat
de stropii pulverizaţi de cascadă.

La poalele căderii de apa, grandoarea
este la fel de im presionantă, întreaga
masă a apei năvălind vijelios în cheile
înguste ce duc spre un vârtej învolburat
supranum it Boiling P ot („oala care
fierbe"). D incolo de acesta, fluviul
îşi continuă zigzagul prin chei mai bine
de 64 km.

UN LOC SACRU

Puţine locuri de pe Terra sunt atât de
impresionante. Populaţia kololo ce trăia
odinioară în am onte de cascadă, cea care
a n u m it-o „fum ul care tu n ă", se tem ea
atât de tare de torentul de apă, încât nu
se apropia niciodată de el. T ribul tonga,
din vecinătate, considera cascada drept
sacră, iar curcubeiele - însăşi prezenţa lui
D um nezeu. Ei organizau cerem onii
religioase la Cataracta Estică, în cursul
cărora sacrificau tauri negri.

M edicul şi m isionarul scoţian D avid
Livingstone, prim ul european care a

zărit Cascada Victoria, în 1885, a
botezat-o astfel după suverana lui,
R egina Victoria. Explorator
îndrăzneţ, Livingstone a străbătut
cei 2 700 km ai Fluviului Z am bezi
în speranţa că, asem enea unei „şosele
divine", acesta îl va conduce spre centrul
continentului african. C oborând pe firul
apei într-o canoe, a ajuns la cascadă pe
16 noiem brie, zărind însă cu m ult
înainte norii de vapori. Exploratorul a
acostat pe o insuliţă din buza cascadei şi
a privit cum , în faţa sa, întreaga masă a
apei părea să dispară în neant.
L ivingstone nota: „...parcă se scurgea în
pământ, cealaltă buză a hăului în care
dispărea aflându-se la num ai doi m etri şi
jum ătate distanţă."
Iar ceva mai departe adăuga: „Am
înţeles ce se întâm plă abia când,
apropiindu-m ă uluit de margine, am
privit în abisul de dedesubt şi am văzut
cum fluviul lat de aproape 1 000 de
m etri se prăvăleşte 30 de m etri în jos şi,
brusc, se com prim ă în tr-u n spaţiu de
num ai 15-20 de metri. Cascada nu este
altceva decât o crăpătură în roca

§&§$§:

w

AFRICA

bazaltică dură, de la un mal la celălalt, material m ai m oale, form ând un strat folosinţă pasarela Knife Edge; unind
malul cu u n prom ontoriu spectaculos,
prelungită apoi dincolo de m alul stâng mai m ult sau mai puţin neted. aceasta le oferă vizitatorilor o privelişte
extraordinară. A notim pul secetos, din
pe încă aproximativ 50 de kilom etri." D ar cu aproxim ativ jum ătate de august până în decembrie, oferă o
panoram ă com pletă, de la u n m al la
M ai târziu, Livingstone a precizat că m ilion de ani în urm ă, când a în ce p u t să celălalt al cascadei, dar nivelul apei este
adesea foarte scăzut. In anotim pul um ed
subestimase aceste valori. D upă părerea curgă pe acest platou, Zam bezi a întâlnit (m artie-m ai), spectacolul este cu
adevărat impresionant. Zam bezi curge în
lui, Cascada V ictoria oferă „cea m ai fru­ una dintre fisuri. Apa a spălat încetul cu deplinătatea fo rţelo r sale şi vo lu m u l de
apă este de 15 ori m ai m are decât în
moasă privelişte pe care am văzut-o în încetul „um plutura", creând astfel un lunile de secetă.

Africa". Exploratorul veritabil canal. Fluviul ÎN R E T R A G E R E

scria: „...nu vezi s-a năpustit în acesta, C ascada Victoria se aflăîntr-o continuă
retragere. Actuala cascadă este a opta
nim ic altceva decât „CEA MAI FRUMOASĂ în tr-u n vârtej bubuitor care s-a format pe cursul fluviului în
un n o r dens şi alb... PRIVELIŞTE PE CARE de stropi minusculi, ultima jumătate de milion de ani. Fiecare
Pânza de apă alb- găsindu-şi în cele din nouă cataractă se formează ca o mică
falie în albia de lavă a fluviului, brăzdată
strălucitoare pare o AM VĂZUT-O ÎN AFRICA" urm ă un debuşeu - un de o reţea de fisuri. Apa spală treptat
puzderie de mici loc p rin care se p u tea umplutura moale dintr-o fisură şi apoi se
com ete năpustin- Dr. David Livingstone prăvăli peste un prag prăvăleşte în abisul pe care astfel şi l-a
creat. Imediat după aceea începe să
du-se toate în aceeaşi scund în tr-u n defileu. erodeze una dintre cele mai slabe fisuri,
tăind un defileu până la o altă falie
direcţie, fiecare Astfel s-a născut prim a transversală.

lăsând în urm a sa o «coadă» de spum ă." cascadă. Procesul n u s-a încheiat aici. Cel mai slab punct al actualei cascade
se află la Devil's Cataract, în extremitatea
A doua zi, Livingstone a revenit pe C urgerea n eîncetată a în ce p u t să erodeze vestică; eroziunea l-a adus deja la
aproximativ 30 m sub nivelul cascadei
insula de pe care zărise pentru prim a m arginea de piatră în cel mai sensibil principale şi va continua să-l adâncească
până ce întregul Zambezi îşi va canaliza
dată cascada (num ită azi K azeruka sau p u n c t al său. M asa tum ultuoasă de apă a cursul pe aici. Acesta este al nouălea
potenţial „amplasament" al cascadei ce se
Insula lui L ivingstone) şi a plantat adâncit trep tat falia, m ăcinând albia retrage.

sâm buri de piersici, de caise şi câteva fluviului în am onte şi form ân d u n n o u

boabe de cafea. D e asemenea, şi-a gravat defileu, în diagonală faţă de cel iniţial.

iniţialele şi data pe u n copac (un baobab, A poi, deviind încă m ai m ult, fluviul a

se pare) - singura dată când s-a dedat la găsit o altă fisură, o rientată est-vest, şi a

o asemenea dovadă de vanitate în Africa, început să-i roadă m aterialul m oale de

după cum a m ărturisit el m ai târziu. um plutură. Procedând astfel pe întreaga

C u ocazia celei de-a doua călătorii la reţea de fisuri, Zam bezi a creat un

cascadă, în august 1860, Livingstone a ansamblu de defileuri în zigzag, în aval

încercat să stabilească adâncim ea căderii de cascadă.

de apă. P e n tru aceasta, a c o b o rât în abis CELE OPT CATARACTE
o sfoară care avea prinse la capăt câteva

gloanţe drep t contragreutate şi o fâşie de Astăzi există şapte astfel de defileuri,

pânză albă. „U n u l dintre n o i s-a întins, fiecare fiind fantom a unei cascade

aplecându-şi capul peste un prag de dispărute. C e l de-al optulea este acela al

stâncă, şi a urm ărit cu privirea pânza actualei C ascade V ictoria, însă şi el este

p ână când, după ce colegii săi derulaseră în curs de erodare. Pe lungim ea

93 m de sfoară, aceasta s-a oprit pe un defileurilor, viteza eroziunii a fost de

stei, p robabil la 15 m m ai sus de aproxim ativ 1,6 k m la 10 000 de ani.

suprafaţa apei, fundul acesteia fiind mai L ocul probabil al celei de-a n o u a cascade

jos. Pânza albă părea acum de m ărim ea se află la D e v il’s C ataract (Cataracta

unei m onede." Livingstone a estimat D iavolului), spre extrem itatea vestică.

adâncim ea căderii de apă la 108 m — M ulte lucruri s-au schimbat de când

aproxim ativ de două ori m ai m are decât Livingstone şi-a gravat iniţialele pe

cea a Cascadei Niagara. copacul de pe insula de deasupra

FORMAREA CASCADEI VICTORIA cascadei. Coloniştii europeni au fondat
oraşul Livingstone, astăzi M aram ba, la

Astăzi se cunosc m ai m u lte despre 11 k m n o rd -est de cascadă. O raşul este

m o d u l de form are a cascadei decât se ştia în p rezen t u n im p o rta n t c en tru turistic,

în vrem ea lui Livingstone. Platoul cu o populaţie de 85 000 de locuitori,

central al Z am b iei este de fapt u n strat care găzduieşte un m uzeu închinat vieţii

de lavă bazaltică gros de 300 m , creat de şi activităţii e xploratorului scoţian.

activitatea vulcanică din zonă cu 200 de Statuia lui Livingstone străjuieşte

m ilioane de ani în urm ă —cu m ult cascada, iar la Boiling P o t peste defileu

în ain te de apariţia F luviului Z am bezi. Pe se arcuieşte pod u l con stru it în 1905, pe

măsură ce s-a răcit, lava topită s-a întărit care trece calea ferată de la Bulawayo.

şi a crăpat, lu ân d naştere o reţea de m ici In 1938, în aval a fost construită o

fisuri. Acestea s-au um plut treptat cu un hidrocentrală, iar în 1969 a fost dată în

74

(v *

MONT-AUX-SOURCES

Mont-aux-Sources Cei doi misionari care explorau platoul
în 1836 au observat că de aici izvorăsc
r ALEZE MAIESTUOASE BRĂZDATE DE CASCADE mai m ulte râuri im portante, unele
PARCHEAZĂ GRANIŢA UNUI PLATOU ÎNALT curgând spre Atlantic, iar altele spre
IN MUNŢII SCORPIEI DIN AFRICA DE SUD Oceanul Indian. Apropiindu-se de
m unte, călăuzele au ucis un eland, care,
scriau m isionarii, a fost „fript în grabă şi
înfulecat" de călătorii flăm ânzi şi obosiţi.

La extremitatea nordică a lanţului peste marginea Amfiteatrului, într-o Bethlehem
m u n to s D rakensberg, cunoscut şi sub serie de cataracte şi cascade m agnifice.
mumele de M unţii Scorpiei, un zid Hairismitli
c u rb at de faleze abrupte se ridică spre Izvoarele le-au inspirat unor misionari AFRICA DE SUD
cer. N um it Amfiteatrul, acesta formează francezi num ele M ont-aux-Sources -
m arginea u nui platou m lăştinos —M o n t- M untele Izvoarelor. Pentru tribul sotho, Ladysmith»
iox -S o u rces - do m in at de ceţuri şi de acesta este Phofung, locul elandului, o
-a pisc cu o înălţim e de peste 3 200 m. specie de antilopă ce trăieşte în zonă. ^ u / Tu9e,a
‘ Vârful Cathedral
Izvoare reci şi lim pezi susură aici, METEREZE MONTANE Degetul de piatră
aude izvorăşte şi râul T ugela, care dintre Fortăreaţa Estică (stânga) şi Turnul A Vârful
porneşte la drum pe o pantă uşor Interior este Dintele Diavolului — o provocare x Cothl<in
înclinată, p e n tru ca apoi să năvălească extremă pentru alpinişti.

LESOtTHO

O 25 50
kilom etri

UN DRUM DIFICIL Căruţele peregrinilor,
trase de boi, erau construite astfel încât
să străbată pante abrupte, defileuri
înguste şi râuri repezi. La nevoie,

puteau f i demontate şi transportate,
ca plute, pe apă.

ATACAŢI Suliţele şuierau prin aer nem ulţum iţi de guvernarea britanică
(sus) în vreme cefemeile peregrinilor din C o lo n ia C apului, d o rin d să
— un neam neînfricat şi rezistent — găsească u n teritoriu nelocuit, pe care
încărcau armele pentru ca bărbaţii să fondeze u n stat b u r, cu lim bă, religie
să poată trage dinspre tabăra lor şi m o d de viaţă p roprii.
de apărare, înconjurată de căruţe.
în tre 1836 şi 1838, aproxim ativ
D ouă stânci maiestuoase 10 000 de peregrini şi-au părăsit ferm ele
şi au p o rn it spre n o rd în căruţe cu
străjuiesc extrem itatea coviltir, lungi de aproape 4,5 m . O ladă
servea drept capră p en tru vizitiu şi ea
platoului. U n a dintre ele, num ită conţinea, printre altele, Biblia familiei.
G rupul, ce se îndrepta spre Natal,
Santinela, de form a unui colţ uriaş, ajungea la u n m o m en t dat la coborâşul
foarte abrupt de pe platou; pentru a
marchează u n capăt al zidului de încetini înaintarea căruţelor, în locul
roţilor din spate au fixat buşteni, iar
4 k m al A m fiteatrului; la celălalt capăt vizitiii m ergeau pe jos, în spate, frânând
atelajul cu ajutorul unor ham uri prinse
se află Fortăreaţa Estică, u n im p u n ăto r creând tu rn u ri şi fo rtăreţe înalte ce se de um eri.

piedestal de piatră ce se ridică profilează pe cer. C âtev a lu n i m ai târziu, u n atac al
zuluşilor a făcut 500 de victim e printre
în tu n e c a t şi d e m n deasupra văilor verzi D in când în când, un lătrat sonor peregrinii din Natal; un m artor scria că
„oam enii plângeau pe lângă căruţele
din jur. Im penetrabilă noaptea, răsună peste defileuri: este glasul jefuite, m ânjite cu sânge“ . D upă acest
groaznic atac, peregrinii şi-au înconjurat
atm osfera A m fiteatrului se transform ă babuinilor chacma, care seamănă foarte taberele cu căruţe, legându-le între ele
cu lan ţu ri şi fo rm ân d astfel u n zid de
brusc la răsăritul soarelui, când bine cu om ul. Strigătul lor este un apărare, în interiorul căruia au adăpostit
vitele.
m eterezele sale înalte sunt poleite sem nal de alertă p entru celelalte 15 până
A u urm at alte lupte cu zuluşii, dar în
cu auriu. „OAMENII la 100 de anim ale din cele din urm ă coloniştii au început
Pentru cei care l-au PLÂNGEAU LÂNGĂ grup, ce reacţionează să-şi lucreze noile păm ânturi, străjuite
CĂRUŢELE JEFUITE, instantaneu. C u de culm ile şi stâncile Scorpiei.
escaladat, M ont-aux- MÂNJITE CU SÂNGE" fem elele şi p u ii în
Sources este u n loc frunte, grupul fuge la
deosebit de încântă­ adăpost, în tr-u n cor
tor, dar singuratic. de lătrături
Piscul oferă privelişti am eninţătoare.
im presionante asupra Confruntaţi cu un
altor culm i, de-a

lungul crestelor estice ale M u n ţilo r leo p ard —principalul lo r inam ic —

Scorpiei. babuinii pot contraataca, aruncând o
N um ele dat acestora derivă dintr-o ploaie de pietre şi înaintând cu urlete

legendă a boşim anilor, unde se vorbeşte isterice, până ce intrusul dă înapoi.

despre nişte scorpii ce scuipau flăcări şi In 1837, o caravană de voortrekkers

trăiau odinioară aici. Lanţul m untos a buri cobora cu greu M unţii Scorpiei,

apărut în urm a erupţiilor vulcanice de apropiindu-se de M ont-aux-Sources.

acum 150 de m ilioane de ani. Lava D escendenţi ai coloniştilor olandezi,

topită s-a scurs prin fisurile scoarţei voortrekkers - „peregrini" - erau

terestre, s-a răcit şi a fost acoperită de

alte revărsări de lavă.

Când erupţiile au încetat, un strat de IN GRUP Babuinii chacma trăiesc în

lavă solidificată, gros pe alocuri de grupuri bine organizate, conduse de un

1 500 m , acoperea sudul A fricii. A pa şi mascul vârstnic. Animalele se hrănesc

vântul au sculptat apoi văi şi chei, cu ierburi, insecte, ouă şi rădăcini.

76

MUNTELE MASĂ

Muntele Masă m ării. Faţada sa n ordică urcă aidom a
unei faleze abrupte între două culm i
CULMEA PLATĂ DE LA POALELE AFRICII ESTE distincte: D e v il’s P eak (Vârful
UNA DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE ŞI MAI PITOREŞTI D iavolului) la est şi L io n ’s H ead (C apul
PRIVELIŞTI DIN LUME Leului) la nord-vest.

In extrem itatea sud-vestică a Africii, privi spre vest peste Atlantic, spre sud Sub „tăblia" mesei, versanţii înverziţi
m etereze de gresie par că se ridică până la C apul B u n e i S peranţe şi spre ai m untelui expun o strălucitoare
direct din m are. Vizibile de la peste 200 n o rd către vastul cuprins al c o n tin e n tu lu i diversitate de flori sălbatice. Peste 400 de
km distanţă, ele constituie u n punct de african. p o teci şi u n funicular ce transportă o
reper spectaculos şi liniştitor p entru jum ătate de m ilion de persoane anual
oam enii mării, încă de pe tim purile 0 „FATĂ DE MASĂ" facilitează azi accesul pe m unte -
exploratorului portughez Bartolom eu PENTRU MASA DE PE MUNTE od inioară sălaş al leilor şi leoparzilor.
Dias, prim ul european care le-a zărit, în
1488. Astăzi ele sunt celebre în lum ea Vara, o m antie de nori albi, scărmănaţi N
întreagă: M untele Masă al Africii de Sud. de vânturile sud-estice, se în tin d e peste
vârful m u n te lu i şi coboară p e versantul . A ,v
M onolitul plat, a cărui culm e parcă lui nordic, lăsând impresia unei
retezată depăşeşte 3 km în lungim e, extraordinare „feţe de masă“ albe ce-i OCEANUt : -V~
c o m în ă m aiestuos C ape T o w n . D e sus, acoperă întreaga suprafaţă plată. ATLANTIC
dincolo de întinderea oraşului, poţi
M untele Masă este un uriaş bloc de T.ihk- Vlrtv.
JALON La apus, culmea plată.a M untelui gresie, form at pe u n fund de m are nu Golful Mesei
-1Iasă este perfect vizibilă peste Golful Mesei. prea adânc, cu 400-500 de milioane de (Table Bay)
I 'ârful Diavolului se înalţă în stânga, iar ani în urm ă. Frământările geologice l-au CapeTown*
Capul Leului, în dreapta. ridicat de atunci, astfel că „vârful’1 se
înalţă azi la 1 086 m deasupra nivelului i ... AFRICA DESIJD
A" j Stellenbosch
. M u n te le M asa
’ ' (T a b le M t)

Grotele Cango

UN TĂRÂM FANTASTIC
DE CALCAR
A FOST CREAT ÎN BEZNA
SUBPĂMÂNTEANĂ
DE ETERNA PICURARE
A APEI

AFRICA KFRIC4 SN^

m; . 7 ; \ DE SUD

Prince Albert f
%^
oiifants
G ro teJ^

' a«go

Calitzdorp

M icul Karroo

Mosselbaai 0 20 40 ADUSE LA LUMINĂ Grotele Cango sunt
astăzi iluminate electric, revelându-se astfel
y -~ 0 20 -10 splendidele şi straniileformaţiuni calcaroase
îngropate de milenii în străfundurile
kilom etri pământului.

Una dintre cele m ai spectaculoase T ro n u lu i, P ădurea de Cristal sau Sala ALB STRĂLUCITOR O stalagmită albă
creaţii ale n aturii se află în C urcubeului, sintagme ce descriu cele asemenea unui metal incandescent afost
m ăruntaiele M unţilor Swartberg din mai distinctive form aţiuni interioare. „ocolită“ de oxizii defie r ce nuanţează
Africa de Sud: o lum e întunecată de Camera N upţială conţine un grup de formaţiunile din jur.
form aţiuni calcaroase, lacuri stranii, puţuri stalagmite ce seamănă destul de bine cu
adânci şi tu n elu ri de legătură. A cest un pat cu baldachin. A ventura nu s-a oprit aici, în tim p
tărâm al strălucirilor de cristal constituie revelându-se alte încăperi, una dintre ele
una dintre cele m ai variate serii de ACUL CLEOPATREI depăşind 300 m lungim e.
peşteri subterane: Grotele Cango.
Această m inune a naturii a fost Grotele recent descoperite i-au
In interior, „tuburile de orgă“ ale descoperită în 1780, când un păstor care dus pe exploratori până la o adâncim e de
stalagm itelor se ridică spre plafonul din m âna o cireada a dat peste intrarea 800 m.
care „curg“ stalactite fragile. Form aţiuni în seria de grote. însoţit de opt sclavi
bizare aruncă um bre deform ate pe cu torţe aprinse, stăpânul, u n ferm ier
p e reţii pătaţi c u roşu şi p o rto ca liu de pe n u m e V an Z yl, a in tra t în tr-o sală
oxizii de fier. C oloane răsucite se adună uriaşă, de 100 m lungim e şi 15 m
în m ăn u n c h iu ri dense şi „perd ele" înălţim e. Aici, o stalagmită num ită azi
dungate se înfoaie în falduri delicate. Acul C leopatrei se înălţa până la 9 m
în aer.
Siluetele stranii de calcar din Grotele
Cango au fost create, m ilim etru cu P rin anii ’50, specialiştii au în c e p u t să
m ilim etru, în peste 150 000 de ani, de cerceteze curenţii de aer ce semnalau
picurul apei prin fisurile um plute cu existenţa altor grote dincolo de capătul
calcit, o form ă cristalizată de cretă. aparent al peşterii. In 1972, doi speologi
profesionişti au reuşit să treacă p rin tr-o
Traseul şerpuitor străbate o încăpere crevasă, descoperind noi m inunăţii.
după alta, cu n u m e p re cu m Sala

78

Canionul Blyde

RAVENA IN CARE ODINIOARA CĂUTĂTORII DE AUR M a rie p sk o p
SĂPAU DUPĂ VALOROSUL METAL CONSTITUIE
UNUL DINTRE CELE MAI INCITANTE PEISAJE ALE AFRICII &'Three *
Rondem ls-
Barajul Blydepoort

C ulmile vechi de granit ale M unţilor al apei se îm bină cu ţipetele păsărilor DE SUD ■
Scorpiei (Drakensberg) din regiunea rare şi lătrăturile b a buinilor ce stârnesc * ile Sraskep
Transvaal a Africii de Sud se înalţă ecoul stâncilor nuanţate de minerale în
ca oişte uriaşi deasupra văii şerpuite a roşu, galben şi portocaliu.
S'am onului Blyde, piscurile fiind despicate
pe ravene ameţitoare, Acest canion spectaculos, care
i jo s, râuri şi to ren te argintii străbat u n marchează graniţa dintre Platoul Africii
peisaj liniştit, pe lângă guri de m ină
gârâsite, ocoale ale prospecţiunilor uitate CAPÂT DE DRUM Somnolente, zăgăzuite
■te tim p şi cascade verticale de piatră acum de Barajul Blydepoort, apele
acoperită de licheni. Gâlgâitul tum ultuos Râului Blyde au săpat un canion vast
în M unţii Scorpiei.

. ......T..' .

AFRICA

sudice şi zona L o w veld d in est, este una v rem e ce antilopele k u d u şi klipspringer
dintre cele mai frum oase privelişti de pe preferă înălţimile. Prădători precum
continentul african. D e la înălţim ea de leoparzii, h ip o p o ta m ii şi vidrele trăiesc
aproape 1 000 m , p eretele de stâncă se în apele lacurilor şi ale râurilor.
prăvăleşte am eţitor până la albia R âu lu i
Blyde. In 1840, un grup de peregrini buri
şi-au lăsat fem eile şi copiii aici, p o rn in d
M eterezele de piatră sunt dom inate să exploreze regiunile de est, p ân ă la
de trei piscuri, T hree R ondew els, portul L o u ren ţo M arques (azi M aputo).
num ite astfel datorită asemănării lor cu C u m bărbaţii nu s-au întors până la data
tradiţionalele colibele circulare de paie stabilită, fem eile au presupus că soţii şi
din unele com unităţi africane. taţii lo r au m u rit şi au n u m it to re n tu l
lângă care îşi aşezaseră tabăra T reur,
VÂNĂTORII EPOCII DE PIATRĂ adică „m âhnire". La scurt tim p după
aceea, lângă un alt râu, cele două grupuri
C u o sută de m ii de ani m urmă, s-au reîntâlnit, botezând acest ultim curs
vânătorii Epocii de Piatră colindau de apă Blyde, ceea ce înseamnă
aceste văi, cu m ult înainte de sosirea „bucurie".
boşim anilor, cei care au lăsat în urm ă
picturi rupestre pe zidurile canionului. Blyde izvorăşte pe unul dintre
O altă m oştenire, m ai m acabră, a versanţi, lângă satul P ilg rim ’s R e st, u n d e
v rem urilor trecute o reprezintă oasele cu un secol în urm ă săpau căutătorii
războinicilor swazi, ucişi în luptele de aur. Azi, aceştia au dispărut, iar apa
tribale cu populaţiile p e d i şi pulana, în râului clocoteşte la vale, năvălind pe
1864. Swazi au suferit pierderi fundul canionului într-o serie de torente
considerabile sub ploaia de suliţe ce şi cascade.
cădea de pe culm ea M ariepskop,
fortăreaţa naturală a triburilor rivale. In decursul tim pului, râul a adus cu el
tone de particule, purtate de apă, care
M unţii Scorpiei oferă privelişti i-au săpat spectaculosul traseu lung de
splendide spre L o w v eld şi spre 24 km prin canion.
una dintre cele m ai cunoscute rezervaţii
naturale ale Africii: Parcul N aţional PAZNICI Piscurile The Three Rondewels
K ruger. străjuiesc Canionul Blyde, mândre şi pitoreşti
santinele ale unuia dintre cele maifrumoase
V ersanţii şi văile p o v â rn ite găzduiesc peisaje africane.
o largă varietate de anim ale sălbatice.
M aim uţele stau la adăpostul pădurilor, în

LOGICA NOROCOASĂ A LUI TOM BOURKE

A proape de intrarea în vastul Canion concluzia că, dacă prospectorii găsesc aur
Blyde, apele Râului Treur se în amonte, va putea şi el să găsească
precipită într-o cataractă mică şi apoi se pepite aduse de apă pe fundul marmitelor
varsă, aproape în unghi drept, în Râul sale. Logica lui s-a dovedit corectă şi
Blyde. straniile formaţiuni au primit numele de
Bourke's Luck.
Brusca schimbare de direcţie creează
un vârtej ce a sculptat în decursul
mileniilor marmitele numite Bourke's Luck
(Norocul lui Bourke).

Pietrele rostogolite de curent timp
de mii de ani au cizelat gresia, formând
depresiuni circulare adânci de până
Ia6m.

Tom Bourke era fermierul pe ale cărui
pământuri se aflau marmitele. El a ajuns la

MARMITE NOROCOASE Vârtejulform at
la vărsarea R ăului Treur în Blyde
a cizelat roca, dând naştere vârtoapelor
numite Bourke’s Luck.

80



%

AFRICA

Formaţiunile tsingy N

din Madagascar v 3 ţ :'r:' r

LUJERI SUBŢIRI CA NIŞTE LAME DE CALCAR M ontagne
ADĂPOSTESC ANIMALE UNICE ÎN LUME, ci'Ambre
PE UNA DINTRE CELE MAI MARI INSULE ALE TERREI
x» Anbiaii.ira

NosyBe

^‘ A
•/ Şt

^ • Mahajanga '''

A»
/

Im aginaţi-vă o lu m e în m iniatură, Ecosistem ul său unic s-a născut cu MADAGASCAR OCEANUL
pierdută undeva pe culm ea unei stânci 120 de milioane de ani în urmă, când IN D IA N
de calcar înalte de peste 180 m —o lum e m area placă co n tin en tală a în ce p u t să se R e z e r v a ţ i a / ''
de ace de piatră ca nişte p u m n ale ce se fragmenteze. \ j-jB em arah a
ridică în aer până la 30 m , în care chiar
şi cele m ai solide ghete sunt sfâşiate în Harta vechiului continent G ondw ana Antananarivo /*%• n ill e
n u m ai câteva m in u te şi u n singur pas prezintă Madagascarul prins între capătul 0 IOO 200
greşit vă poate ju p u i pielea sau secţiona sudic al Indiei, ţărm ul estic al A fricii şi > # i i r=r---- 1
o arteră. O lum e în care crocodilii coasta nordică a Antarcticii.
trăiesc în grote subterane, lem urienii cu • Morondâva O IOO 200
ochi ro tu n zi şi m ari pândesc p re cu m In era m arilor reptile, dinozaurii ,
nişte fantom e în frunzişul copacilor, iar puteau trece încă din Africa în ^ ^ ^ ' ....j''
albine m inuscule atacă în tr-u n roi Madagascar pe uscat, iar tim p de
furibund ori de câte ori o surată de-a lor milioane de ani după desprindere, P E IS A J CU ACE Ace înşelătoare de calcar
a fost strivită. animalele puteau traversa braţul de m are ce adăpostesc animale şi păsări rare alcătuiesc
creat pe plute de vegetaţie, populând un peisaj unic deformaţiuni numite tsingy
Această lum e este Platoul Ankarana, astfel insula. D ar acum aproxim ativ (dreapta).
aflat în extrem itatea nordică a 40 de m ilioane de ani, distanţa dintre
M adagascarului - probabil cea mai c o n tin e n t şi insulă a d e v en it prea m are şi adesea foarte subţiri. Calcarul este
atractivă zonă a unei insule extrem de acest „trafic" evoluţionar a încetat - străpuns de canioane adânci, îm pădurite,
interesante. M adagascarul se află la până în ju ru l anului 500 d.H r., când au în care cresc baobabi, sm ochini şi
aproxim ativ 600 km în largul coastelor apărut prim ii oam eni, sosind, probabil, palmieri, form ând o um brelă verde de
est-africane. M ăsurând 1 600 km de la mai degrabă din Indonezia decât din 25 m înălţim e. La peste 720 km spre
n o rd la sud şi având o suprafaţă de Africa de Est. sud, peisajul se repetă în R ezervaţia
600 000 k m 2, este a patra insulă din Naţională Bemaraha, din vestul
lum e ca mărim e, după Groenlanda, PISCURI, GROTE M adagascarului.
N o u a G uinee şi B o rn e o . N u m ită şi ŞI RÂURI SUBTERANE
„M area Insulă R oşie", după culoarea Infiltrându-se în roca Platoului
solului —în g h iţit în p re ze n t de m are cu Platoul A nkarana este un peisaj de tipul Ankarana, apa de ploaie a săpat grote
o viteză terifiantă, din cauza eroziunii n u m it karst. M ii de ani de ploi abundente adânci, unde depozitele de calcar au
p ro v o cate de o m —insula a dezvoltat o (în m edie, 1 800 m m precipitaţii pe an) form at splendide stalactite şi stalagmite.
floră şi o faună aparte. au dizolvat roca —m oale şi cretoasă T o ren te înghiţite de fisurile din piatră
în partea superioară, dură şi cristalină la reapar sub păm ânt ca râuri subterane ce
bază —fo rm ân d creste, piscuri şi culm i curg p rin tunele şi caverne, p recu m vasta
G ro tte d ’A ndrafiabe, din care n u au fost
SPINI UTILI Ariciul dungat, numit exploraţi până acu m decât 11 km .
tenrec, care trăieşte numai in Plafoanele unora dintre cele m ai înalte
Madagascar, adulmecă grote s-au prăbuşit, solul fiind populat de
râme cu botul său plante şi anim ale care au form at petice
g. Spinii ascuţiţi izolate de pădure virgină.
îl protejează, dar
constituie totodată Stâncile înfricoşătoare din centrul
un mijloc de platoului su n t n u m ite în zonă tsingy,
comunicare, după sunetul pe care îl scot când sunt
■animalul lovite, ca dangătul sec al u nui clopot
inducându-le crăpat. Malgaşii (populaţia din
o vibraţie sonoră. M adagascar) susţin că în tsingy n u e loc
suficient să p u i m ăcar u n singur p icio r
pe teren plat.

Naturalişti curajoşi se aventurează
uneori să străbată labirintul de l f An
piatră, 'dar aurind rătăcesc « ia* în

82



t
AFRICA

retragere. C ei câţiva care au încercat să situaţia este cu totul alta în restul

pătrundă în interior afirmă că cel mai insulei.

b ine este să adm iri tsingy din avion, de la O serie de specii care nu mai există

loc sigur. nicăieri altundeva în lum e sunt

Flora şi fauna M adagascarului sunt ameninţate. D intre mamifere, lem urienii

ameninţate de continua extindere a pursânge trăiesc num ai aici, iar m ajori­

populaţiei umane, dar „fortăreţe" tatea celor 235 de specii de reptile din

precum Ankarana sau Rezervaţia Madagascar sunt endemice.

Bem araha îşi apără cu succes ciudatele Aceeaşi varietate dom neşte în rândul

creaturi pe care le adăpostesc. păsărilor: există aici peste 250 de specii,

M ai m ulte specii de lem urieni - 100 trăind num ai în această insulă.

m am ifer specific acestei insule —trăiesc N um ărul lor a fost redus de defrişări, dar

în copacii care cresc în despicăturile şi în şi de vânătoarea sportivă, agreată de

abisurile form ate între stâncile cu m uchii turişti. U n exem plu trist în acest sens

tăioase. este Aepyornis, pasărea-elefant,

Lem urienii sunt primate inferioare, nezburătoare, cea m ai m are pasăre din

în ru d ite de departe cu m aim uţele şi cu lum e, o dată şi ju m ătate cât u n struţ.

oam enii. U nii, ca lem urianul pitic al lui C ân tărin d circa 450 k g şi dep u n ân d şase

C oquerel, o specie rară, se hrănesc singu­ ouă o dată, m ari cât ale struţului,

ratici noaptea; alţii, precum sifaka, ceva Aepyornis a fost vânată până la dispariţia

mai m are, trăiesc în grupuri m ai num e­ ei completă. U ltim ul exem plar a fost

roase şi se hrănesc la lum ina zilei, sărind văzut în 1666.

din creangă-n creangă şi agăţându-se de Şi cam eleonii sunt am eninţaţi, iar

ram uri cu mâinile lor uim itor de jum ătate dintre speciile lum ii trăiesc aici.

asemănătoare cu cele Deşi sunt absolut

om eneşti. inofensivi, malgaşilor

Printre celelalte SINGURII CROCODILI le e team ă de ei,
mamifere existente în DE PEŞTERĂ DIN LUME crezând că în trupu­
A nkarana se află rile lo r sălăşluiesc
mangusta cu coadă SE ASCUND ÎN suflete om eneşti care
inelată şi bizara fossa, RÂURILE SUBTERANE n u şi-au aflat odihna.

cel mai mare prădător Faptul că anim alul îşi

din Madagascar, poate mişca ochii

asem ănător u n e i feline şi „arătând ca o independent unul de altul înseamnă

p u m ă retezată de la g e n u n ch i" ;fossa se pentru ei că sufletul prizonier priveşte cu

hrăneşte îndeosebi cu sifaka. u n ochi spre trec u t şi cu celălalt spre

In adâncurile platoului, singurii viitor.

crocodili de peşteră din lum e se ascund T o tuşi, au în ce p u t să apară sem ne

în râurile subterane, în cele şase lu n i ale prom iţătoare. Ici şi colo au fost iniţiate

anotim pului uscat, din mai până în proiecte de protejare a speciilor

octom brie. Cei m ai m ari po t atinge 6 m periclitate; ornitologii, de pildă, studiază

lungim e şi sunt capabili să înhaţe şi să v ultu ral-p escar şi vulturul-şerpar.

devoreze un om. La câţiva kilom etri nord de Ankarana,

D in fericire p e n tru cei care se în Parcul N aţio n al M o n ta g n e d ’A m bre

aventurează în grote, crocodilii trebuie ferm ierii sunt încurajaţi să-şi protejeze

să stea la soare spre a-şi reface proviziile pământurile plantând copaci indigeni,

de energie, iar tem peratura apelor fără a tăia pădurea pentru lem ne

subterane este suficient de scăzută - sub de foc şi folosind eficient sistemele de

26°C - pentru a-i m enţine în tr-o stare irigaţii. Scopul prom ovării turism ului

aproape letargică. ecologic este ca situri unice, precum

M ai mici decât crocodilii, dar m ult Platoul A nkarana, să găzduiască aceleaşi

m ai periculoşi sunt ţiparii din râurile form e u n ice de viaţă şi în secolele

subterane. Lungi de peste 1,2 m, agresivi urm ătoare.

şi înarm aţi cu dinţi ascuţiţi, ei atacă din

senin înotătorii şi chiar bărcile

gonflabile. CULMI ASCUŢITE Numele tsingy,

Dacă, din pricina aşezării lor izolate dat peisajului de culmi de calcar ascuţite

şi neospitaliere, în A nkarana şi B em araha ca o lamă, provine de la sunetul lor metalic

viaţa sălbatică s-a păstrat neschimbată, când sunt lovite.

84

FRUMUSEŢI SPRINTENE

Numiţi astfel după lemures, spiritele
morţilor în mitologia romană,
lemurienii au dimensiuni variate, de la cei
cât un şoarece până la unii de mărimea
pisicilor, excepţie făcând lemurienii indri,
cât un copil mic. Un călător îi descria în
anii '20 ca fiind „cele mai frumoase
animale mici din câte există. Nici pisică,
nici maimuţă, au fost dăruite de natură cu
avantajele amândurora - frumuseţe şi
agilitate".

Jucăuşul lemurian cu coadă inelată,
adesea atât de blând încât mănâncă din
palma omului, a devenit mascota
Madagascarului. Despre marele lemurian
de bambus se credea că a dispărut de
mult, dar în 1986 naturaliştii au descoperit
câteva exemplare în viaţă - un unic semn
pozitiv în tristul catalog al speciilor
dispărute din Madagascar.

0 rudă apropiată a lemurienilor, aye-
aye cu coadă stufoasă, trăieşte îndeosebi
în pădurile virgine de pe ţărmul estic al
insulei, dar poate fi întâlnit şi în Ankarana.
Acest animal nocturn, sperios, lung de
numai 40 cm, se hrăneşte cu fructe,
seminţe, insecte şi cari.

Auzul său foarte fin îi permite
să localizeze carii ce îşi sapă tuneluri
în lemnul putred, pe care îi scoate apoi
cu ajutorul celui de-al treilea deget,
foarte lung.

ANIMAL RAR Lemurianul cu coroană,
a cărui coadă este mult mai lungă decât
corpul, este unul dintre rarele animale
care trăiesc în regiunile tsingy.





%pKOpA Vatnajokull lipsită de viaţă. D in deşertul de pietriş
,r n eg ru , cenuşă şi nisip de la poalele sale,
CALOTA DE GHEAŢĂ gheaţa se ridică în m u n ţi şi form ează o
ISLANPA /'■ A ISLAN D EIPU LSEAZĂ ÎN pătură groasă de 800 m, neprielnică
RITMUL RĂSUNĂTOR AL organism elor vii. D ar viaţă —de u n tip
j . ■** UNUI VIOLENT VULCAN bizar, geologic - există şi aici. Im ensa
CE MOCNEŞTE DEDESUBT calotă de gheaţă se extinde, se contractă
V atnajokull şi pulsează c o n tin u u , în ritm u l lent, însă
I n Vatnajokull, masiva calotă îngheţată uneori violent, al unei inim i vulcanice.
A a Islandei, se află aproape to t atâta
gheaţă cât în to ţi ceilalţi gheţari ai Această agitaţie este tipică pentru
G rim sv d tn E uropei la u n loc. A coperind o zonă cât peisajul Islandei, o ţară aproape de
jum ătate din Ţara Galilor sau din N ew m ărim ea Angliei, dar cu o populaţie cât
Hofn Jersey, îm pinge la vale alţi zece gheţari aceea a unui oraş m ijlociu, concentrată
im portanţi. pe fâşia îngustă de teren de pe coastă.
A Hvannadalshnukur Gheţarul T ân ără din p u n c t de v edere geologic şi
V ăzut de pe drum ul de coastă, încă în form are, Islanda „stă“ pe u n strat
M untele Skaftafeult %^ „ ^ e'&amerlair Vatnajokull pare o întindere pustie, bazaltic gros de 6,4 km , constituit în
Laki ultim ii 20 de m ilioane de ani.
yokun
A\ In acest tim p, roca a fost expulzată
m ile printr-o „gură fierbinte" din Dorsala
0 20 40 C entral-A dantică —o falie adâncă

0 20 40
k ilo m etri

ZLOATĂ La capătul anterior al Gheţarului
Breidamerkur, gheaţa se rupe şi pluteşte
în lagună. Când bucăţile se topesc,
alimentează râul glaciar ce curge spre ocean,
pe aproape 1,6 km.

CĂLDURĂ ASCUNSĂ Un lac albastru-intens FALEZĂ SUMBRĂ Fjallsjokull, unul dintre smoala“ . In văile mai calde, gheaţa
dezvăluie prezenţa unui vulcan dedesubt: gheţarii aflaţi în extremitatea sudică a coboară cu o viteză de cca 800 m pe an,
■:ste Grimsvotn, care mocneşte sub masiva Vatnajokull, are marginile înnegrite de resturile fisurându-se şi form ând crevase la
:iIotă de gheaţă. adunate în drum, din zonele vulcanice. trecerea peste solul accidentat. C ând, la
altitudini mici, gheaţa atinge punctul de
farmată prin depărtarea lentă a Europei abate de Clonfert în districtul Galway, topire, din ea se revarsă o avalanşă de
ţi Americii de N ord, sub influenţa Irlanda. Se spune că el a ajuns în pietre, nisip şi prundiş adunate de pe
derivei continentale. America cu aproximativ 300 de ani pantele m untelui.
înainte ca vikingii să colonizeze Islanda
Suprafaţa vulcanică a Islandei a fost (874 d.H r.). Pe atunci, relatările O zicală islandeză spune: „G heţarul
acoperită de gheţari groşi de peste 1,6 călătoriilor sale erau considerate pure dă înapoi ce a luat.“ In 1927, John
k m în cele 2 m ilioane de ani ale fantasmagorii, dar astăzi specialiştii sunt Palsson, un poştaş, a căzut într-o crevasă
perioadei glaciare, încheiate acum circa de părere că ele au fost reale. îm preună cu cei patru cai ai săi, pe când
10 000 de ani. C entrul ţinutului este o traversa un pod de gheaţă pe Gheţarul
.jm e sălbatică de vulcani, cratere şi lavă. C ând au sosit vikingii, terenul era Breidamerkur. Şapte luni mai târziu,
O zecime din teritoriul ţării zace sub propice culturilor agricole, dar din trupurile lo r au fost găsite; mişcarea
laiva aruncată de cei 200 de vulcani ai secolul al X lV -lea, clima Islandei s-a circulară a gheţii la capătul anterior al
msulei, pătura întinzându-se pe alocuri răcit, gheţarii au avansat şi m area a gheţarului, stratul de sus deplasându-se
pe m ai m ult de 2 600 km 2. continuat să îngheţe. C ondiţiile s-au m ai spre bază şi cel de jo s fiind ridicat, a adus
îm bunătăţit la sfârşitul secolului şi cadavrele la suprafaţă.
Prim ul record al Islandei a fost al X lX -lea, dar gheaţa încă acoperă
!labilit, se pare, acum 1 500 de ani de o zecime din teritoriu. DISTRUGERI VULCANICE
:ătre Sf. B rendan (cca 484-578 d.H r.),
Islandezii au înţeles dintotdeauna Erupţiile violente fac parte din prezentul
caracterul schim bător al gheţii. Aşa cum şi din trecutul Islandei. C ea m ai
afirma Sveinn Palsson în secolul al cum plită şi totodată cea m ai amplă
X V III-lea, „prin însăşi natura sa, gheaţa revărsare de lavă din tim purile m oderne
este sem ilichidă şi curge fără a se topi, ca ale T errei s-a petrecut în 1783. Laki,
m untele din extremitatea sud-vestică a
Gheţarului Vatnajokull, a fost spintecat
la vârf în tim pul uriaşei erupţii, care a
creat un lanţ de o sută de cratere
separate, întins pe 24 km. Lava a
acoperit mai bine de 520 km 2 de teren.

Curgerea a continuat timp de trei
luni, învăluind insula într-o pâclă

89

■m

EUROPA

albăstruie care a otrăv it iarba şi a ucis trei G heaţa de pe m alul acestuia uriaşă regiune caracterizată de o intensă
sferturi din şeptel. In tim pul acestei acţionează ca un baraj uriaş, îm piedicând activitate geotermală, care oferă
„foam ete a pâclei“ care a urm at, au apa să se reverse în vale. T o tu şi, nivelul suficientă energie pentru a încălzi casele
m urit de inaniţie aproape 10 000 de său creşte c u circa 12 m p e a n şi, la şi a g en era electricitatea necesară u n u i
persoane. fiecare 5-10 ani, se adună suficientă oraş de m ărim ea Londrei. D in când în
p en tru a-şi săpa loc pe sub barajul de când, G rim svotn îşi depăşeşte această
In p rim ele ore ale zilei de 23 ianuarie gheaţă şi a p o m i la vale sub form a u n u i simplă „atribuţie" de furnizor de
1973, V ulcanul Helgafell de pe torent num it „explozie glaciară". energie. In noiem brie 2004,
H eim aey - una dintre cele 15 insule ce N ivelul lacului scade cu 215 m , pe seismografele au înregistrat vibraţii -
form ează A rhipelagul V estm annaeyjar —, m ăsură ce apa inundă câm pia din vale, v ulcan u l a e ru p t p rin p ă tu ra de gheaţă şi
aţipit acu m 5 000 de ani şi considerat acoperind-o cu năm ol vulcanic. apă, form ând un n o r la o înălţim e de 12
stins, s-a trezit din îndelungatul său somn. km deasupra gheţarului, traficul aerian
A proape de m arginea oraşului, păm ântul G rim svotn este o prelungire a faliei tre b u in d să fie deviat. P rin to p ire, a
s-a despicat şi a fost cuprins de o perdea L aki spre sud-vest şi face p arte d in tr-o apărut o gaură în stratul de gheaţă,
de foc lungă de 1,6 km . D in fericire, creând astfel u n crater plin cu apă
o furtună blocase bărcile de pescuit în CAPĂTUL DRUMULUI La extremitatea sa amestecată cu bucăţi de gheaţă. D upă
port, astfel că până la amiază cei sudică, Vatnajokull dă naştere unei veritabile câteva zile, eru p ţia a în c e ta t şi gheaţa s-a
5 000 de insulari se aflau deja la adăpost. flote de noi aisberguri ce plutesc în apa înstăpânit din nou.
albăstruie a unui lacform at prin topire.
ŢĂRM EXTINS

Lava a pătruns în oraş, dărâm ând casele
şi in c e n d iin d u -le . P ână în aprilie, în
ciuda unei ample operaţiuni de răcire a
lavei cu jetu ri de apă de m are, partea
estică a oraşului a zăcut îngropată în lavă
şi p ulbere. E ru p ţia a lu a t sfârşit după
câteva săptăm âni, dar n u a lăsat num ai
distrugeri în u rm a sa. Ţ ă rm u l estic al
insulei s-a extins, zona portului căpătând
şi u n n o u zid de p ro tec ţie .

C o m b in a ţia de gheaţă şi foc vulcanic
dă regiunii V atnajokull caracterul ei
imprevizibil. Efectele sunt evidente în
inim a calotei care, văzută din avion,
oferă câteodată o privelişte uim itoare: un
lac albastru-intens cu u n diam etru de
3 km , form at din gheaţa topită de
Vulcanul G rim svotn, care m ocneşte sub
gheţar. D e obicei lacul este acoperit cu
u n strat de gheaţă, dar chiar şi atunci
când nu este vizibil răm âne un colector
de apă form ată din topirea gheţii.

G H E A Ţ Ă ŞI FOC

• în Vatnajokull, pe alocuri, gheaţa are
1000 m grosime - fiind deci de două
ori mai înaltă decât Empire State
Building din New York, SUA.

• La bază, gheata are vârsta de 1000
de ani.

• Gheţarii pot înainta cu 8 km dintr-o
singură zvâcnire.

• Cel puţin 150 de vulcani au fost activi
în Islanda de la ultima epocă glaciară
încoace, la fiecare 5 ani erupând unul.

• Dm anul 1500, o treime din lava revăr­
sata pe tot p t d a apărut in Islanda.

In extremitatea sudică a zonei Intre aceşti doi gheţari se întin d e Fostul teren agricol cu vegetaţie
%atnajokull, gheţarul exterior, o mică pătură de gheaţă, Oraefajokull, luxuriantă este astăzi parc naţional, cu
Skeidarârjokull, se topeşte şi dă naştere ce acoperă vulcanul cu acelaşi num e, de dealuri înverzite şi p ăduri de m esteceni,
ismui râu. In lateral se află u n lac cu apă pe care coboară num eroase blocuri scoruşi de m u n te şi sălcii.
provenită din topirea gheţii; în cele din de gheaţă. V ulcanul O raefajokull, al
urm ă, nivelul apei se ridică suficient treilea din Europa ca înălţime, a erupt Svartifoss, o cascadă înaltă de 25 m , se
p e n tru ca întregul gheţar să plutească pe de două ori până acum - în secolele revarsă peste două rânduri de stâlpi
suprafaţa ei. A pa se scurge în tr-o al X lV -le a şi al X V III-lea —cu u rm ări bazaltici vulcanici, dispuşi vertical,
...explozie glaciară", in u n d ân d câm pia şi devastatoare. precum tuburile unei orgi. O ravenă
am plând-o din n ou cu resturi. Spre est duce până în vârf, de unde priveliştea
se zăreşte capătul an te rio r al G heţarului D incolo de gheţar, uriaşa zonă pustie este splendidă. Vara, turiştii pot vedea de
Breidam erkur, presărat cu nenum ărate se num eşte, sim plu, Oraefi, adică aici până departe, de la agitatul
: i ;:i şerpuite de piatră şi argilă care s-au „sălbăticie". In trec u t se spunea că nici Oraefajokull, peste întinderea pustie
desprins din văile parcurse. Gheţarul m ăcar un şoarece n-ar putea traversa străbătută de râuri, până la mare.
sfirşeşte în tr-o lagună şi un eo ri, cu u n aceste întinderi sudice. Astăzi, drum ul de
zgomot asurzitor, lespezi uriaşe de coastă aduce turiştii într-o oază verde, PE GHEŢAR
J ie a ţă se desprind, p e n tru a pluti în cuibărită la adăpostul m untelui. Această
iigună ca nişte aisberguri. zonă, Skaftafell, a scăpat de forţa P e alocuri, V atnajokull pare că
distructivă a „exploziilor glaciare". debordează de viaţă. Zăpada, soarele,
v ântul şi gerul îi rem odelează c o n tin u u
tif : suprafaţa, conferindu-i o largă varietate
de texturi. Z o rii şi am urgul învăluie
gheaţa în sclipiri de foc. In adâncul
calotei de gheaţă, apa rezultată din topire
sculptează grote de cristal, în care lum ina
zilei se filtrează în n u an ţe albăstrii.

Sutele de râuri glaciare clipocesc de
sub gheaţa fisurată, purtând cu ele
deşeuri vulcanice adunate în drum.
A desea se aude clocotul apei sau
bubuitul gheţii rupte.

Cei care explorează suprafaţa au
uneori impresia că păşesc pe spinarea
unui animal uriaş, care în orice clipă ar
putea reacţiona scuturându-se, gest ce
le -a r fi fatal.

VIZITATOR TIMPURIU Acest vechi manuscris
german înfăţişează un sălbatic, probabil o
reprezentare a unui vulcan islandez, gata
să arunce o piatră înflăcări
' spre Sf. Brendan.

EUROPA

Geysir şi Strokkur reprezentaţiile unui vecin mai mic,
Strokkur, care ţâşneşte la fiecare
aproxim ativ 10 m inute, aruncând în aer

UN JET ÎNALT DE A P Ă FIARTĂ, NĂSCUT o coloană de apă fierbinte înaltă de
22 m.

DIN ACTIVITATEA VULCANICA, A DAT NUMELE SĂU G eysir şi S tro k k u r se află în tr-o zonă
TUTUROR IZVOARELOR FIERBINŢI DIN LUME cu circa 50 de izvoare fierbinţi ce se aud
clocotind în subteran cu un vuiet

înfundat. R egiunea gheizerelor a fost

A pă ţâşnind şi explodând în tr-o m enţionată în docum ente pentru prima
fântână clocotindă, urm ată de un je t dată în 1294, când u n cutrem ur a distrus

de stropi m inusculi, albi ca creta, câteva izvoare fierb in ţi şi a creat alte

ridicându-se până la înălţim ea unui bloc două, p robabil G heysir şi S trokkur.

de cinci etaje —o privelişte extraordinară Geysir a devenit u n p u n ct de atracţie

ce durează şapte sau opt m inute, după turistică im ediat după ce şi-a prim it

care dispare. A poi, o num ele, în 1647; pe

Akranes coloană de apă fierbinte 0 COLOANA atunci erupea zilnic,
Thingvellir ţâşneşte în aer ca o DE A P Ă FIERBINTE în jurul anului 1800,
rachetă, de această dată TÂSNESTE ÎN AER ţâşnea de m ai m ulte
Thingvallavatn înaltă de 30 m sau mai ori pe zi, iar la un
m ult, scărmănată de CA 0 RACHETĂ m om ent dat a erupt
Reykjavîk <£ vânt. Erupţia continuă, de 14 ori în 24 de

jetul de apă crescând din ore. In 1907 însă, s-a

ce în ce, până la 60 m înălţim e. In cele stins şi a rămas astfel aproape 30 de ani.

din urm ă, o coloană de abur fierbinte In 1935 erupţiile au fost induse artificial,

m ile H e im a e y ţâşneşte şuierând asurzitor, după care se extrăgându-se p u ţin ă apă şi scăzând astfel
O 20 Surtsey aşterne din n o u liniştea. presiunea din subteran. Astăzi exploziile
sale sunt rare, dar la fel de spectaculoase.
h— ..* - Aşa era izvorul fierbinte Geysir în anii
O 20 ’30, pe atunci principalul p u n c t de In Islanda există aproxim ativ 3 000 de
atracţie al Islandei - „gheizerul" izvoare fierbinţi, guri de abur, vulcani
kilom etri

originar. Astăzi turiştii admiră n o ro io şi şi gheizere. P rin tre ele se află şi

craterele noroioase sulfuroase, clocotinde

de la N am askard, în nord; aici turiştii

treb u ie să fie atenţi u n d e păşesc, p e n tru a

n u se arde la tălpi. In E v u l M e d iu se

credea că vulcanii sunt porţi ale iadului,

dar astăzi apa înfierbântată de căldura

vulcan ilo r este captată şi utilizată la

încălzirea locuinţelor.

O manifestare im presionantă a

activităţii continue din zonă s-a petrecut

la 14 noiem brie 1963, când u n n o r înalt

de 3 600 m a ţâşnit în largul coastelor

sudice ale Islandei. N u era vorba de un

gheizer, ci de naşterea unei noi

insule: Surtsey. O altă Islanda în

m iniatură, insula s-a form at din resturile

unei erupţii vulcanice submarine.

NAŞTERE DRAMATICÂ Nori defu m se ridică
din mare la naşterea Insulei Surtsey (stânga) —
numită astfel după zeu lfocului din mitologia
nordică, Surt. Insula esteformată din zgura
unei erupţii vulcanice.

ENERGIE NESTĂPÂNITĂ Aburi şi stropi de
apă ţâşnesc spre cer dintr-un lac clocotind,
când Gheizerul Strokkur (dreapta) erupe.



EUROPA

Giant's Causeway

CÂND NATURA S-A ERIJAT ÎN MATEMATICIAN,
ŢĂRMUL IRLANDEI A DEVENIT O INCREDIBILĂ
ÎNTRUCHIPARE A SIMETRIEI ÎN PIATRĂ

Capul vulcanică de pe fundul oceanului.
Benhane Islanda, cu num eroşii săi vulcani activi,
se află astăzi chiar p e această falie.
Orga Z o n ele de lavă d in Irlanda şi Scoţia
s-au form at de aici, atunci când cele
Am fiteatruI două continente şi-au început lenta
deplasare.
J Ş IRLANDA
DE NORD 40 000 DE COLOANE DE BAZALT

Portballintrae Pe măsură ce s-a revărsat, lava a dat
) m ile naştere în com itatul A ntrim celui mai
Castelul Btishmills. 0 întins platou de acest tip din Europa.
Dunlitce C o n ţin u tu l în bazalt al m ateriei topite a
fost pe alocuri n e o b işn u it de m are şi,
0 12 solidificându-se, s-a contractat, dar
forţele de contracţie au fost atât de egal
k ilo m etri distribuite, încât lava s-a crăpat cu o
precizie geom etrică. Acelaşi proces are
Sim etria ni se pare ceva absolut firesc loc atunci când stratul gros de noroi de
dacă o întâlnim la flori, la insecte sau p e fu n d u l unei bălţi secate se usucă la
pe faţa unui tigru, de exem plu. In soare.
geologie este însă rară, iar acolo unde
apare stârneşte uim ire. Pe G ia n t’s C ausew ay, coloanele
de bazalt măsoară în m edie 460 m m
La G iant’s C ausew ay (în traducere, în diam etru, iar înălţim ea lor variază
D igul Uriaşului) natura şi-a dem onstrat în tre 1 şi 2 m . D ig u l are lăţim ea m axim ă
din plin geniul m atem atic, cizelând zeci de 180 m, pătrunde pe 150 m în mare
de m ii de coloane din piatră cu faţete şi este form at din circa 40 000 de
m ultiple, strânse laolaltă aidom a unui coloane.
m ănunchi gigantic de creioane
hexagonale. In decursul m ileniilor, eroziunea
g h eţarilor şi zbaterea c o n tin u ă a apelor
D e la distanţă, zona pare doar o parte Atlanticului au cizelat digul în form a pe
oarecare a ferm ecătorului ţărm din care o vedem astăzi.
com itatul A ntrim , dar brusc privirile
sunt atrase de u n prom o n to riu cadrilat Fiecare coloană de bazalt este alcătuită
în tr-u n m od bizar: pornind de la baza de fapt dintr-o serie de segm ente lungi
falezei, coboară lin în m are, ca un de aproxim ativ 360 m m , care au fost
tobogan uriaş. P entru o clipă, nu ştii ce „sudate11 îm p re u n ă, dar separate apoi
să crezi: parcă ar fi peisajul creat de tensiunile interne. D in când în când,
de grafica pe com puter pentru un jo c porţiunile expuse sunt despicate
video. Şi totuşi, această bizarerie de valuri de-a lungul liniei de fractură
geologică datează de circa 60 de dintre segm ente, conferind digului
m ilioane de ani. aspectul în trepte de azi.

E u ro p a şi A m erica de N o rd , pe G ia n t’s C ausew ay este cea m ai
atunci un ite, au în c e p u t să se depărteze, cunoscută dintre structurile bazaltice de
îm pinse de O ceanul Atlantic, care s-a
lărgit treptat p o rn in d de la o falie OPERA UNUI URIAŞ? Ceţuri dense învăluie
această scară ciudată. Considerat de legende
opera unui uriaş irlandez, digul este
constituit dintr-o serie de coloane hexagonale
riguros ordonate şi strâns alăturate.

94



COMORILE GIRONEI

„ARIPI DE LEMN" O colonie de fulmari C ând a vizitat Giant's Causeway, în DUCAT Un ducat
şi-a clădit cuiburile pe faleza-ce străjuieşte 1842, romancierul William Make- de aur cu efigia
Digul Uriaşului. Păsările sunt supranumite peace Thackeray a aflat despre o epavă împăratului Carol
„aripi de lemn", deoarece planează într-o din vechea armada spaniolă ce zăcea Quintul, aflat
poziţie ţeapănă. scufundată în largul Golfului Port na monedele şi bumbii găsiţi
Spaniagh, dar n-a dat atenţie poveştii, de o echipă de arheologi în 1968,
pe ţărm , dar m ai există m ulte altele considerând-o doar „o legendă". în 1967,
dincolo de dig şi în golfurile din legenda s-a dovedit a fi realitate, când Girona a avut parte de o călătorie
regiune. In decursul anilor, toate au arheologul belgian Robert Stenuit a
prim it num e sugestive. O rga este un descoperit o serie de artefacte risipite cumplită. Pe drumul spre Giant's
grup de coloane înalte, încastrate în pe fundul mării. Ele au demonstrat că Causeway, îi avea la bord nu numai pe
faleza golfului învecinat, P o rt Noffer. epava fusese cea mai mare navă a cei 550 de oameni ai săi, ci un total de
A m fiteatrul este u n golf înconjurat de 1300 de persoane, printre care
extraordinare m ănunchiuri de coloane. armadei, galera cu trei catarge Girona, echipajele a două corăbii naufragiate.
T o t în zonă se află Capacul O alei
U riaşului, Jilţu l D o rin ţelo r, R e g ele şi scufundată în 1588. Pe 26 octombrie 1588, Girona s-a ciocnit
N ob ilii săi şi Sicriul.
Cele 131 de corăbii ale armadei, cu de o stâncă în apropiere de dig şi s-a
DRAGOSTEA UNUI URIAŞ 30 000 de oameni, au pornit din Spania scufundat. Au scăpat doar cinci oameni.
în 1588 pentru a invada Anglia.
C o lo an e de bazalt asem ănătoare se află După pierderi grave, ceea ce a mai
pe Insula Staffa, în largul coastei vestice a rămas din flota spaniolă a făcut cale
Scoţiei, la aproxim ativ 120 km spre întoarsă, alegând o rută
nord, îndeosebi în G rota lui Fingal. periculoasă, prin nordul Scoţiei.
D igul U riaşului lasă de fapt im presia că Din cauza vremii neprielnice,
s-ar continua pe fundul mării, din numai jumătate din flota iniţială
Irlanda până în StafFa, iar num ele său a mai ajuns în Spania, 20 de
provine de la legenda inspirată de acest corăbii eşuând în largul coastelor
peisaj. Irlandei.

Uriaşul cu pricina este eroul unei PANDANTIV CU RUBINE
vechi legende populare irlandeze, Una dintre comorile
Finn M acC ool (Fionn de pe G irona: o salamandră
M acC um hail), şeful unei de aur încrustat cu rubine.
bande de războinici
num ite Fianna. Finn era CORABIA COMORILOR G iro n a afost
re n u m it p e n tru pofta sa de o ambarcaţiune cu trei catarge, o navă care
mâncare, pentru bravura combinaforţa de luptă a galionului
n eclintită şi faptele de şi viteza unei galere.
vânătoare prodigioase.
Comorile transportate de navă au
U nul dintre m otivele vehiculate ajuns în mare parte în mâinile lui „Sorley
de legendă pentru construirea digului Boy” MacDonnell, care cucerise cu 4 ani
este acela al u n u i suprem act de iubire. înainte de la englezi Castelul Dunluce,
F inn ar fi cioplit fiecare coloană, făurând aflat la 6 km spre vest. Restul a rămas pe
astfel u n drum pe care aleasa inim ii fundul mării timp de aproape 400 de ani,
sale, o uriaşă ce trăia pe Insula Staffa, până când a fost adus la suprafaţă de
să poată veni oricând la el fară a-şi uda echipa lui Stenuit, în 1968 şi 1969. Din
picioarele. corabie nu mai rămăsese nimic, dar
artefactele găsite oferă o imagine
fascinantă asupra vieţii la bordul unei
nave a Invincibilei Armada. Astăzi sunt
expuse la Ulster Museum din Belfast.

96

Cliffs of Moher

SANTINELE IMPASIBILE STRĂJUIESC ŢĂRMUL OCEANUL
.'ESTIC AL IRLANDEI, FERINDU-L DE ASALTURILE ATLANTIC
’ JEMILOASE ALE OCEANULUI ATLANTIC

Câm pii şi dealuri înverzite, lacuri p u ţin fragm ente de rocă, iar stânca îm prum ută ' 'Peştera
adânci şi cursuri repezi p o t fi întâlnite nuanţa cenuşie a norilor de ploaie de E!ya $ illwee
*proape oriu n d e în Irlanda. D a r ici şi deasupra. A gitaţia p lum burie şi crestele
colo natura a creat câte u n peisaj albicioase ale m ării com pletează 1 vu' ° '
dramatic, poate pentru a ne ream inti de atmosfera sumbră.
i îrţa ei extraordinară. ClifFs o f M o h e r Burre"
Faleza de la M oher) constituie una Deşi pare invulnerabilă, faleza este
iin tre cele m ai uim ito are privelişti ale erodată încetul cu încetul. Bucăţi mari • Lisdoonvama
irlandei. Străjuind Atlanticul într-o sau m ici se prăbuşesc când şi când în
sim fonie de piatră stearpă, falezele se ocean, smulse de acţiunea com binată a Doolin
întind pe 8 km în lungul ţărm ului din ploii, care dislocă solul de p e culm e, şi a
c >mitatul Clare. nul lui REPUBLICA
O'Brien IRLA N D A
N im ic n u e blând şi lin la această
rJ e z ă —n u există golfuleţe liniştite la Capul Vrăjii
picioarele sale, nici pante înverzite, nici
ti ori delicate p e culm e. Stânca se ridică
irep t din m are până la 200 m înălţim e
si, cu toate că oceanul îi izbeşte poalele
cu o artilerie de vânturi şi valuri, piatra
pare capabilă să reziste oricărui atac încă
o veşnicie.

Iar aici A tlanticul este cu adevărat
r j r . Fiecare val înspum at se repede pe
-rin ele celui a n terior şi explodează pe
r :>ca falezei, în tr-u n fream ăt cenuşiu-
iibăstrui. O ricine, o m sau anim al, care se
aventurează pe m uchia abruptă a falezei
este im ediat îm proşcat de m ilioane de
irropi săraţi aduşi de vântul dinspre vest.

TĂCEREA VÂNTULUI

iJopasul pe culm ea falezei se dovedeşte
: experienţă stranie. V uietul valurilor în
î xrarul agitat de dedesubt- abia se aude,
acoperit de şuierul je lu it al vântului, iar
pescăruşii ce se rotesc par aproape a-şi fi
pierd u t glasurile. Ţ ipetele lo r ascuţite se
disting num ai când, purtaţi de un curent
vertical, se înalţă deasupra falezei.

Intr-o zi furtunoasă, nicăieri în
:n>ulele B ritanice nu găseşti un loc mai
b eospitalier şi totuşi m ai atrăgător. La
Tiza falezei, un strat gros de spum ă
cafenie azvârle în sus o sum edenie de

îASTION LA MALUL MĂRII Un superb zid de
mpărare natural pe ţărmul comitatului Clare,
Fa'.eza de la Moher se înalţă abruptă din
m xjti. încălzită de soare, oferă o splendidă
ţr.velişte în galben şi nuanţe de brun.

EUROPA

sării aduse de vânt, ce m acină piatra. De UN V A L C E N U Ş I U DE C A L C A R
fapt, povestea falezei a început in apă.
Fundam entul ei calcaros (miliarde de Piatra domină această regiune izolată, în Fisurile întinse ca o reţea în cenuşiul
schelete ale u n o r creaturi acvatice partea de nord-est a Falezei de la Moher. uniform al rocii găzduiesc o mie de specii
m inuscule) a fost creat cu peste 300 de Numită Burren, este o întindere de 260 l<mz de plante, miraculos ancorate în câte un
m ilioane de ani în urm ă. Secol după de terase uriaşe din calcar, care urcă petic de sol fertil. Ele transformă terasele
secol, oceanul a depus noi strate de asemenea unor trepte până pe Vârful Slieve într-un paradis al iubitorilor naturii,
şisturi argiloase şi gresie, pe care Elva, înalt de 345 m şi „căptuşit" cu şisturi deoarece climatul blând şi umed, combinat
frământările geologice le-au îm pins spre argiloase. Gheata a fost cea care, acum cu adăpostul dat de stânci, oferă condiţii
suprafaţă. 15 000 de ani, a sculptat terasele în forme excelente pentru ca plante mediteraneene
bizare, făcând din ele unele dintre peisajele să crească alături de cele alpine.
SCU LPTATĂ DE ZEI cele mai tinere ale Europei.
în primele luni de vară, piatra este
N u -ţi trebuie decât un dram de fantezie De la distantă, Burren pare că-şi merită înveselită de culorile vii ale unor flori ca
p e n tru a ţi-i im agina p e vechii zei ai portretul pe care i l-a schiţat Edmund genţiana, pălăria-cucului sau cerenţelul de
Irlandei dăltuind această faleză. Aşa cum Ludlow, unul dintre generalii lui Oliver munte.
scria Jam es Plunkett, din D ublin, în Cromwell: „...neavând nici apă destulă
cartea The Qems She Wore: „ C â n d e pentru a îneca un om, nici copac de care să îl Apa de ploaie se infiltrează prin
ceaţă, pare că ar fi... coşm arul u n u i zeu spânzuri, nici suficient pământ pentru a-l crăpături şi fisuri, roade roca pe dedesubt şi
nebun; pe vrem e frumoasă, m ai cu înmormânta." De fapt, există câteva pajişti creează tuneluri, grote, iar uneori se
seamă la apus, e u n tărâm m itologic, şi pădurici de pini, iar ici şi colo pe terasele acumulează dând naştere unor lacuri
fantastic." de piatră au prins rădăcini ienupărul şi câte
un alun. temporare numite turloughs. Speologii
D ar m ăreţia stâncii n u este singura
care i-a inspirat pe poeţi; m ulte aspecte profesionişti au explorat deja kilometri
fac aluzie la vrem urile în care vechii eroi întregi de tuneluri întortocheate, ce
irlandezi, reali sau nu, au cutreierat coboară adânc în inima Muntelui Slieve
această zonă. N um ele M oher, de pildă, Elva. Una dintre peşterile deschise
aminteşte de anticul fort de pe vizitatorilor, Aillwee, are 1000 m de galerii
prom ontoriul M othair, construit în ce duc spre săli strălucitor ornamentate cu
tim puri precreştine la C apul Vrăjitoarei. stalactite şi stalagmite.
D in păcate, ruinele fortului au fost
dem olate în tim pul războaielor Ruinele forturilor şi ale monumentelor
napoleoniene pentru a face loc unui turn funerare, ale castelelor şi mănăstirilor
de semnalizare. dovedesc că această grădină unică de
piatră a fost locuită de om de mii de ani.
O parte a falezei din apropiere Unii specialişti sunt de părere că
seamănă, se spune, cu o fem eie aşezată, ariditatea zonei este tocmai efectul
privind spre mare. Pentru oam enii din eroziunii provocate de defrişările din
zonă, aceasta este M al, bătrâna vrăjitoare timpuri preistorice.
transformată acum în stană de piatră.
O dinioară M al a pornit în urmărirea TERASE DE CALCAR Bolovani masivi,
eroului local, C uchulainn, până la C apul transportaţi aici în timpul ultimei epoci
Scoabei, aflat m ai jo s p e coastă. A colo se glaciare (dreapta), conferă lespezilor de
spune că a făcut u n salt greşit, a căzut în calcar un aspect nepământesc.
m are şi s-a înecat. E x trem itatea n o rd ică a Cerenţelul de munte (stânga) proliferează
falezei este cunoscută sub num ele Aill
na Searrach (Faleza M ânjilor). M ânjii în crăpături.
erau, se pare, n e p ăm ân te n i şi, d in tr-u n
m o tiv neştiut, s-au aruncat şi ei în m are T u rn u l lu i O ’B rie n m archează acest Parlam entului şi prop rietar al terenului
în acest loc. record. M ergând tot mai spre nord de-a respectiv, a ordonat construirea turnului,
lungul falezei, întâlneşti făgaşuri pe care p e n tru a-i servi ca p u n c t de observaţie şi
Azi, turiştii au cale de acces dinspre doar caprele sălbatice se p o t aventura. ceainărie. D upă oboseala urcuşului,
am bele capete ale falezei şi p o t străbate Apoi terenul coboară lin spre un golf turiştii secolului al X lX -le a se p u tea u
poteca de pe culm e —aflată la o distanţă nisipos, în dreptul satului de pescari delecta cu băuturi răcoritoare la măsuţa
considerabilă de m argine —în tr-o zi de D oolin. rotundă din turn, pe fondul muzical
mers. U n petic de iarbă scundă, crescută susţinut de un cim poier.
pe şistul întunecat, oferă siguranţă C ea m ai spectaculoasă privelişte se
pasului. oferă privirii dinspre capătul n o rd ic al Este u şo r de înţeles de ce O ’B rien a
falezei, de unde o cărare bătucită, ales acest loc p e n tru tu rn u l său:
D e la C apul Vrăjitoarei spre sud, m ărginită de lespezi uriaşe de calcar, priveliştea de aici este splendidă. Spre
u n d e faleza are 120 m înălţim e, stânca se d uce spre T u m u l lu i O ’B rien. In 1835, nord, bolovanii, cât un stat de om , ce
ridică treptat până la cel m ai înalt punct Sir C o rn eliu s O ’B rien , m e m b ru al punctează plaja argiloasă de jo s par nişte
al său, în partea de nord.

98

'biete pietricele, iar m ai departe, dincolo forma unui deget. Deşi înalt de 60 m, de Indreptaţi-vă apoi privirile spre
«ie capătul falezei, se înalţă piscurile sus parc m ititel. Linia albicioasă ce se im ensitatea A tlanticului ce se întinde
to n ic e de la C onnem ara: C ele vede la jum ătatea coborâşului spre mare dincolo de orizont, o mare de valuri
D ouăsprezece Ace. Spre sud se zăreşte n u este, aşa cum s-ar putea crede, întreruptă doar de cele trei siluete ale
u n strat de rocă fosilizată, ci un şir de Insulelor Aran. Intr-o zi senină, solul lor
1 singuratic de la Capul Scoabei, care păsări acvatice - pescăruşi, cufundări, pietros gri-argintiu luceşte ademenitor,
ază extrem itatea vestică a bodâriăi - facându-şi cuibul sau doar dar sub norii de furtună insulele par
odihnindu-se pe steiuri atât de înguste, negre şi am eninţătoare, ca şi cum s-ar fi
ctului Clare, iar în fundal se întinde încât abia dacă p o t fi num ite astfel. M ai hotărât brusc să plece la dru m şi să ia cu
'.ral întunecat al M u n ţilo r Kerry. dificil de distins pe fondul întunecat al asalt coasta Irlandei. N -a r fi însă nici u n
Lăsaţi la urm ă panoram a vestică, stâncii sunt corbii şi stăncuţele, ce se lasă pericol: Faleza de la M o h er apără cu
viţi în jos, spre pintenul pietros de purtaţi de curenţii de aer cu graţia unor străşnicie coasta, asemenea unei
adevăraţi balerini. fortăreţe.
turn, odinioară parte a falezei, dar
de m ii de ani de vânt şi valuri până

a rămas doar coltul acesta subţire de

99