Descoperiti minunile lumii Enciclopedie Natura Animale Geografie Ghidul celor mai spectaculoase peisaje by Readers Digest (z-lib.org)

Benbulbin

UN MUNTE PLAT
ÎNĂLTÂNDU-SE
DIN MIJLOCUL ŞESULUI,
ÎN PARTEA DE VEST
A IRLANDEI, AMINTEŞTE
DE UN POET ŞI UN URIAŞ

ţ\JROp^

Golful ' ÎM a n d Â
Donegal DE NORD .

20 REPUBLICA
=1== IRLANDA '
0 20 k ilo m etri /

Silueta masivă a M untelui Benbulbin
se înalţă pe câmpia de la Sligo pre­
cum chila răsturnată a unei corăbii.
A vansând spre culm e, pantele a brupte se
transformă în stânci aproape verticale,
dăltuite de natură asemenea burdufului
unei arm onici, ce mărginesc vârful plat,
înalt de 300 m.

Benbulbin joacă un rol im portant în
m itologia irlandeză. P e coastele sale,
susţine legenda, şi-a sfârşit zilele
războinicul celt D iarm uid. Viteazul
fugise cu Grainne, logodnica uriaşului
Finn M acC ool, cel care construise Digul
U riaşului. R ăzbunător, acesta l-a atras pe
D ia rm u id în tr-o lu p tă p e viaţă şi pe
m oarte cu un m istreţ ferm ecat. T o t aici,
în secolul al V l-lea, Sf. C o lm cille
(Columba) a condus 3 000 de oam eni în
bătălie, iar poetul irlandez W .B . Yeats a
ales să fie în g ro p at la poalele
ocrotitorului Benbulbin. C u puţin
înainte de a m uri, în 1939, Yeats scria:

Sub a lui Ben Bulben pleşuvă ţeastă
în cimitirul D m m cliff Yeats adastă.

CÂMP DE LUPTĂ Sf. Colmcille, se spune,
a condus o armată spre M untele Benbulbin,
pentru a-şi afirma dreptul de a copia
o psaltire pe care i-o împrumutase Sf. Finian
din Movilla.

100



EUROPA

Wast Water epoca victoriană vorbeau despre iscate din senin sunt extrem de pericu­
provocarea acestor vârfuri de piatră. loase chiar şi p e n tru cei m ai experim entaţi
GROHOTIŞURI P rin tre pio n ieri s-a aflat şi W alter alpinişti. Ploile sunt aici m ult m ai
ŞI PISCURI COLŢUROASE H askett Sm ith, „părintele escaladei pe abundente decât oriunde altundeva în
ÎNCONJOARĂ CEL MAI stâncă din M area B ritanie“ , care şi-a M area Britanie, înregistrându-se circa
ADÂNC LAC AL ANGLIEI, înscris toate reuşitele în cartea de 3 000 m m de precipitaţii anual.
DÂNDU-IUN AER impresii. M ulţi alpinişti au fost găzduiţi
SUMBRU, FANTOMATIC la m o te lu l din sat; în anii ’70 ai secolului ORIGINI GLACIARE
al X lX -le a acesta se afla în proprietatea
lui W illiam R itson, u n personaj al cărui Forţa gh eţarilo r a fost aceea care a stat la
renum e de povestitor depăşise cu m ult baza săpării văii W ast W ater în granitul
graniţele locale. m unţilor, în tim pul ultim ei perioade
glaciare, încheiate cu aproxim ativ
Biserica din sat, una dintre cele m ai 10 000 de ani în urm ă. A pa lim pede şi
m ici din Anglia, are num ai trei ferestre, rece, rezultată din topirea gheţii şi din
pe una dintre ele fiind înscris u n verset torentele de m unte, s-a adunat treptat în
de psalm cum nu se poate mai potrivit: această căldare cu o adâncim e de 79 m ,
„Inii voi ridica privirile spre dealuri." fo rm ân d W ast W ater, cel m ai adânc lac
In cim itir odihnesc câţiva căţărători care al A ngliei. A pa sa este atât de săracă
şi-au pierdut viaţa pe m unte; vijeliile în elem ente nutritive, încât viaţa lipseşte

6\X •
^ Carlisle
V ANGLIA

. H c t iil la c u rilo r ' Penrith
^ |S • Keswick

Capul V ârfui S ta fel!
St. ~ A '•*

10 Winclermere
IO 20
;i t e t: *’ Kendal
kilom etri
Golful
, Morecambe

Barrow-in-Fiirness . Lancaster

Pădurile şi curbele line ale şoselei ce
duce spre W ast W a te r n u lasă să
se întrevadă nim ic din splendoarea aflată
ceva m ai departe —un peisaj tară egal
în întregul D istrict al Lacurilor din
Anglia. In faţă se întinde o oglindă
cenuşie de apă, înconjurată de m unţi
stâncoşi. U n povârniş de grohotiş cu
aspect am eninţător, înalt de peste 550 m,
coboară brusc în adâncul lacului. N u
există am barcaţiuni turistice pe suprafaţa
lui şi nici flori p itoreşti p e m aluri;
m ăreţia sa este sobră.

La extrem itatea lacului lung de 5 km ,
o serie de păşuni, m ărginite de pereţi de
piatră, radiază parcă din sătucul W asdale
H ead, oferind im presia u nui peisaj
îm blânzit. D a r dincolo de şes se înalţă
G reat G abie în întreaga sa splendoare,
alături de crestele ascuţite ale Vârfului
Scafell, cel m ai înalt din Anglia, cu cei
978 m ai săi.

W asdale H ead serveşte drept „tabără
de bază" pentru alpinişti încă de pe
vrem ea în care aventuroşii căţărători din

102

WAST WATER

aici aproape cu desăvârşire - excepţie PIONIER AL A L P I N I S M U L U I
I tic â n d câţiva păstrăvi, lipani, boişteni şi
i plevuşti. C ând a sosit în Wasdale Head, în vara în ani care au urmat Smith a revenit de
anului 1881, studentul la Oxford Walter multe ori la Wasdale Head.. aventurându-se
Viscolele iernii transformă lacul într-o Haskett Smith nu avea de gând să urce pe în ascensiuni ăn ce m ce mai dificile. Apoi. în
| m are agitată, aruncând stropi m ărunţi în munte; alpinismul abia se născuse în Marea 1886, a conferit un siaiat oficial escaladei
1 %1zduh şi îm brăcând vârfurile m o n ta n e Britanie. Şi totuşi, sejurul său aici a marcat pe stâncă: încăltat cu ghetele sale obişnuite,
ş intr-o haină cenuşie. începutul acestui sport pentru britanici. Cu a urcat pe Great Gabie până !a picioarele
ajutorul unui alpinist încercat, pe nume F.H. unui pinten ameţitor. r,.,~: \ares Seedle
Prim ăvara se stârneşte câte u n v u iet Bowring, Smith a abordat inelul de vârfuri (Acul Napes). Profitând de fiecare fisură in
înfundat: sub căderea ploilor, stratul de care înconjoară Lacul Wast Water cu un rocă, avansând centimetru cu centimetru si
sas al povârnişului de grohotiş se entuziasm ce nu a întârziat să facă prozeliţi. simtindu-se „ca un şoricel escaladând o
; prăvăleşte la vale de pe culm ea Illgill piatră de hotar", a cucerit în cele din urmă si
-lead, în apele reci ale lacului. stânca din creştetul pintenului. „Un parcurs
îndrăzneţ", avea să scrie el mai târziu -
KÂSPLATA ALPINIŞTILOR V ăzut de pe cuvinte modeste, dacă ne gândim la hăul ce
emstele abrupte ale M untelui Great Gabie, se căsca sub el.
Lacul Wast Water pare că doarme
smb povârnişul de grohotiş, iar colinele încurajaţi de reuşita sa, căţărătorii, care
din ju r aruncă umbre întunecate peste satul până atunci se mulţumiseră cu performanţe
!I 'asdale Head. mai modeste, au început să aprecieze
provocările pereţilor goi de stâncă. Cincizeci
de ani mai târziu, ia vârsta de 76 de ani,
Smith (stânga) a repetat istorica sa escaladă
în fata unui public format din 300 de
alpinişti.

ŢEL ATINS M ulţi căţărători au escaladat
Napes Needle de când Haskett Smith
l-a urcat pentru prima dată consacrând
astfel un nou sport serios.

EUROPA

Great Glen de-a lungul faliei nu s-a încheiat, în zonă
având loc şi azi cu trem u re de m ică
OVALE intensitate. C el m ai puternic din
DREAPTĂ CA SĂGEATA tim purile m oderne, în 1816, a avariat
TRANSFORMĂ câteva acoperişuri în oraşul Invemess,
NORDUL SCOŢIEI situat la capătul nordic al văii.
ÎNTR-O VERITABILĂ
INSULĂ In procesul de form are al acesteia,
rocile aflate de o parte şi de alta a faliei
L, och; Ness • Invemess Aberdeen s-au măcinat, devenind vulnerabile în VREME CAPRICIOASĂ Ceaţa învăluie şesul
•! faţa apei şi a gheţii. In epoca glaciară, şi pădurea (sus) de la extremitatea vestică
Loch Oic/i: ___ valea a fost acoperită de gheţari şi rocile a ravenei, iar razele soarelui străbat norii
Loch Locliy g j j f - S jt A\&' prinse în masa de gheaţă în mişcare au întunecaţi (dreapta), poleind apele lacurilor,
Bcn Nevis v acţio n at ca o hârtie abrazivă, lărgind şi în prim-plan se află Loch Oich, iar dincolo
m ai m ult valea. Au rezultat pereţii de el se întinde Loch Lochy.
- LLil6 c li Foit a#" Dundec abrupţi, care accentuează şi m ai m u lt
le William Firtl’ of F°rtl' grandoarea peisajului. ingin eru lu i T h o m a s T elford, şi au durat
J ««‘M ţ 18 ani.
UN CORIDOR PRIN SCO ŢIA
NI' <!t SC.OŢU F auna ravenei este b ogată şi variată.
D in cele m ai vechi tim puri, valea a Jd e rii şi râşii su n t m ai nu m ero şi decât
Glasgow constituit singura rută practicabilă în erau înainte, iar veveriţele roşii, aproape
această regiune a Scoţiei. Englezii i-au ex term in ate în secolul al X lX -le a ,
mile recunoscut im portanţa strategică în populează iarăşi pădurile de pini. Vulturul
"2r secolele al X V II-lea şi al X V III-lea, când de m are, cea m ai rară şi m ai frum oasă
au c o n stru it aici fo rtu ri m en ite să ţină pasăre de pradă ce se hrăneşte cu peşti,
ti 2 5 =>0 sub control turbulentele clanuri scoţiene: a re v en it şi el d u p ă o în delungată
kilom etri; Fort W illiam la capătul vestic al faliei, absenţă, iar lacurile constituie ultim ul
F ort A ugustus la extrem itatea sudică a refugiu al vidrelor scoţiene.
Ca o rană adâncă făcută de o sabie cuno scu tu lu i L och N ess şi F o rt G eorge
uriaşă, G reat G len (M area Vale) lângă Inverness. Viaţa sălbatică a regiunii —sau, m ai
despică în diagonală platoul înalt al exact, u n elem en t al ei —constituie şi
S coţiei, de la O c ea n u l A tlantic până la La începutul secolului al X lX -lea, astăzi subiectul u n o r aprinse dezbateri.
M area N o rd u lu i. L acuri (scoţ. loch) ca sărăcia şi em igrările erau la ordinea zilei Se spune că, în secolul al V l-lea , Sf.
nişte panglici gigantice - N ess, O ic h şi aici, astfel că a fost construit Canalul C olum ba ar fi înfruntat u n m onstru ce
L ochy —um plu albia de 88 k m lungim e Caledonian, pentru a încuraja com erţul sălăşluia în L o ch N ess şi teroriza
a văii şi, alături de canalele care le unesc, şi a im pulsiona econom ia. L egând localnicii. D in anii ’30, când a fost
fac din partea de n o rd a Scoţiei aproape lacurile între ele, acesta perm itea navelor inaugurată şoseaua paralelă cu ţărm ul
o insulă. să evite navigaţia riscantă în lungul vestic al lacului, zeci de persoane susţin
coastelor scoţiene. Lucrările la canal au că l-au văzut pe „Nessie“ . M isteriosul
P e am bele m aluri ale lacu rilo r se început în 1804, sub conducerea locatar al lacului a fost considerat pe
înalţă coaste abrupte de m unte. Pădurile rând a fi u n plesiozaur —o fosilă vie de
de la poale lasă treptat loc ierburilor, iar PESCARI CU BLANĂ Vidrele plonjează în apele
pe cele mai înalte piscuri num ai plantele îngheţate ale lacurilor pentru a prinde peşte. acu m 70 de m ilioane de ani —, u n
de m unte, ca salcia pitică, po t „kelpie“ , adică u n d uh al apelor,
supravieţui. R â u rile m ărginaşe se rep ed un şarpe de m are, o corabie
în cascade şi prin văi înverzite, p en tru a vikingă şi un... buto i. D a r
se vărsa în lacuri. până acum „Nessie“ s-a
ascuns bine de căutătorii
Povestea ravenei începe cu mai bine săi, care au folosit
de 350 de m ilioane de ani în urmă, baloane cu aer cald,
într-o vrem e în care frământările titanice reflectoare, chiar
ale scoarţei terestre au creat fractura subm arine şi u n
num ită azi G reat Glen. M işcarea rocilor detector sonic pentru a
găsi creatura din apele
adânci ale lacului.

104



EUROPA

Old Man p ăm ântul a devenit instabil şi blocuri D ar în num ai câteva ore văzduhul poate
m ari de bazalt au alunecat spre mare, deveni negru; n o ri grei se adună şi
of Storr fiind treptat erodate de forţele naturii. o burniţă deasă scaldă stâncile în tr-u n
negru lucitor.
UN PINTEN CONIC „Bătrânul1’ se înalţă atât de proem inent,
DE PIATRĂ SE ÎNALŢĂ încât timp de secole a servit ca far călău­ Aici, ţărm ul Insulei Skye este încărcat
DIN MIJLOCUL z ito r p e n tru m arinari. P ereţii săi aproape de istorie. Plaja străjuită de Bătrânul de
UNEI AGLOMERĂRI verticali şi cornişele înguste au fost în to t­ la Storr este plină de fosile, printre care
DE PISCURI deauna o provocare extrem ă pentru alpi- au fost găsite şi resturile u n u i ihtiozaur -
nişti, pintenul fiind cucerit abia în 1955. un saurian asemănător cu delfinul, vechi
R etras la adăpostul unei faleze zdren­ de 200 de m ilioane de ani. N u
ţuite, O ld M an o f Storr (Bătrânul de D e pe aceste coaste stâncoase, într-o departe au fost descoperite m onede
la Storr) străjuieşte d em n ţărm ul Insulei zi senină, marea pare o oglindă în care anglo-saxone din argint, alături de unele
Skye, ce aparţine Scoţiei. Pintenul de cerul albăstrui se reflectă scânteietor. ce provin din oraşul asiatic Samarkand,
bazalt înalt de 49 m , aflat parcă în tr-u n probabil ascunse de vikingii care au
echilibru precar pe postam entul de invadat această regiune.
piatră, priveşte spre mare ca o santinelă
singuratică în postul său de pază. UN FUGAR

O p uzderie de blocuri, pietroaie şi O peşteră aflată pe ţărm la sud de O ld
grohotişuri se îngrămădesc în ju ru l pin­ M an o f Storr poartă num ele prinţului
ten u lu i - rezultat al u n o r m ari alunecări Charles - B onnie Prince Charlie, care a
de teren. O pătură groasă de bazalt - ju cat un rol atât de im portant în istoria
consecinţă a erupţiilor vulcanice de Scoţiei. In 1745, prinţul Charles Edw ard
acum 60 de m ilioane de ani - acoperă Stuart a p o rn it la luptă p e n tru a câştiga
stratele vechi de sol, m ai accidentate. Ca tronul Angliei în num ele tatălui său, fiul
urm are a mişcării scoarţei terestre, detronatului rege Jam es (Iacob) al II-lea
al A ngliei (alias Iacob al V II-lea al
VEDERE SPRE MARE Flancat de frânturi Scoţiei). D upă înfrângerea suferită în
de rocă, Bătrânul de la Storr priveşte peste bătălia de la C ulloden M oor, în aprilie
mare, spre Raasay. 1746, prin ţu l a fost u rm ărit de inam ici şi,
în peregrinările sale p rin Insula Skye,
a tre c u t şi pe lângă B ătrânul de la Storr.
Sătul să to t fugă şi să se ascundă, prin ţu l
Charles a părăsit Scoţia în septem brie
1746 şi s-a stins în exil, la R o m a ,
în 1788.

Lacul Inari şi m esteceni trăiesc elani, lincşi ORA MESEI Bufniţele arctice, care îşifac
şi polifagi am ericani (Gulo cuibul pe sol, se împerechează vara pe Lacul
VECHILE BALADE luscus). Inari, dacă populaţia de lemingi din zonă —
LAPONE SPUN CĂ hrana lorfavorită — este îndestulătoare.
ACEST LAC ALBASTRU Săpat de gheţari în urm ă
ESTE „PE CÂT DE LUNG, cu mai m ult de 10 000 de Laponii lăsau ofrande zeilor pe m ica
PE ATÂT DE ADÂNC" ani, lacul este lung de Insulă U kko, la nord de Inari. Azi,
aproxim ativ 80 k m şi aceştia ar privi uim iţi portul m odern, dar
FINLANDA acoperă o suprafaţă de 1300 ar recunoaşte liniştea feerică ce se aşterne
k m 2. Pereţii săi sunt abrupţi, odată cu prim ele ninsori şi cu gheaţa
L A I' O N ‘ I --A coborând aproape vertical care încleştează apele lacului, fară a se
până la adâncim ea de 97 topi tim p de vreo jum ătate de an.
1 î 25 f nu le m. Baladele localnicilor
o 25 50 k i lo m e tr i descriu lacul ca fiind „pe
cât de lung, pe atât de
adânc". Deoarece
clim atul arctic al
regiunii este atenuat de
C urentul N ord-A tlantic,
cald, derivat din G ulf Stream, în jurul
Lacului Inari vara aminteşte mai degrabă
de acelaşi anotim p în zone aflate la
1 000 km mai spre sud. Pe m aluri creşte
o specie de m ure portocalii - din care
laponii prepară gem uri şi lichioruri -
iar apele sunt bogate în păstrăvi,
boişteni, som ni, lipani şi bibani. Păsările
m igratoare se alătură raţelor şi
cufundărilor care pescuiesc în lac.
Lăstunii vin vara aici p e n tru a se delecta
cu roiurile de ţânţari.

Hărţile Laponiei oferă m ulte surprize.
P e n tru o re g iu n e aflată m u lt d in co lo
de Cercul Polar de N ord, în care te-ai
j-ştepta să găseşti gheaţă şi u n peisaj de
tundră, hărţile se dovedesc a fi înţesate
Je lacuri şi râuri legate între ele prin
păduri, sm ârcuri şi m laştini. Iar cea m ai
m are şi m ai intens colorată piesă din
icest m ozaic de albastru şi verde este
Lacul Inari, ale cărui m aluri crestate de
ute de m ici fiorduri închid între ele
3 000 de insule împădurite, unele doar
puţin m ai mari decât o stâncă.

Pâraiele coboară vijelios pe pantele
dealurilor aflate la vest şi sud de lac,
vărsându-se în râurile ce alimentează
Inari cu apă rece şi lim pede. Spre est şi
nord, în m laştinile şi în pădurile de pini

:m a g in i î n g h e ţ a te Iarna începe să strângă
Lacul Inari în cleştele său îngheţat (dreapta),
insuliţele împădurite confundându-se cu
imaginile lor reflectate în apele verzi-albăstrii.
Soarele iernii (verso) aruncă o lumină palidă,
fantomatică, asupra Insulei Ukko.

107





Sognefjord

0 PANGLICĂ LICHIDĂ
ALBASTRU-ÎNFLĂCĂRAT
ŞERPUIEŞTE
PRINTRE MUNŢI ÎNALŢI,
PÂNĂ ÎN INIMA
NORVEGIEI

OCEANUL
ATLANTIC .

%

0 25 50

k ilom etri

C h iar şi călătorii cu ex p erien ţă sunt Sognefjord este doar unul dintre cele a proxim ativ 50 de m ilioane de ani şi,
cuprinşi de înm ărm urire când aproxim ativ 200 de fiorduri mari, graţie când calota de gheaţă s-a format, în
uriaşele pacheboturi, pe care cărora ţărm ul de vest al N o rv e g iei pare decursul câtorva epoci glaciare succesive,
îm prejurim ile le reduc la dimensiunile m arginea zdrenţuită a u n u i drapel sfâşiat gheţarii au alunecat pe aceleaşi trasee,
unor m achete, intră în Sognefjord. de vânt. M ăsurând num ai 5 km lăţime în cizelându-le la rândul lor. A cum 10 000
M u n ţii se ridică aici apro ape vertical de cel m ai lat punct, fiordul este cel m ai de ani, când s-a încheiat ultim a epocă
la m arginea apei - ziduri de rocă lu n g şi m ai adânc d in N o rv eg ia, glaciară şi gheţarii s-au retras, lo cu l lo r a
granitică, înaltă pe,alocuri de 900 m. pătrunzând în uscat pe 184 km. Deşi fost luat de apa mării.
Panglicile subţiri de apă care îi străbat la adâncim ea este de 1 200 m , măsurată de
vale sunt form ate în urm a topirii zăpezii pe creasta m unţilor până pe fundul apei, Văile săpate de gheţari au de obicei
de pe vârfuri. Câţiva pini au răsărit pe valea are o înălţim e de 2 100 m —cu form a literei U , cu pereţi abrupţi, fiind
pantele ceva m ai line, acolo unde aproape 600 m mai m ult decât M arele în general mai adânci în mijloc decât
rădăcinile lor au găsit u n pu n ct de sprijin C anion din SUA. spre gura de vărsare. Aşa este şi la
în vreo fisură a rocii sau în grohotişul Sognefjord: dacă spre ocean apa cade de
instabil. G heţarii sunt cei care au sculptat acest la 170 m , la 50 km în interior, lângă
peisaj. M unţii de granit au probabil V adheim , înălţim ea de la care se
APE LINIŞTITE 2 000 de m ilioane de ani vechim e. prăbuşeşte este de şapte ori mai mare.
R âurile care îi străbat sunt m ai tinere,
Parcă în contrast cu acest peisaj, case începând să-şi sape văile acum U n ultim rest al calotei glaciare
mici de ţară s-au cuibărit ici-colo pe norvegiene, G heţarul Jostedal acoperă
îngustele terase fertile care mărginesc
fiordul. C lădiri cu ziduri albe, văru ite, şi
acoperişuri de tablă ondulată roşii sau
cenuşii se înalţă p rin tre pe tic e o rd o n ate
de teren cultivat, aspectul lor îngrijit
contrastând cu splendoarea sălbatică a
peisajului înconjurător. D atorită m areelor
slabe, Sognefjord pare un lac cu oglinda
clară. Albia sa curbată îl apără de v iolenţa
A tlanticului şi u n e o ri n u m ai m ireasm a
sărată a aerului am inteşte că te afli de
fapt într-un fiord - un braţ de mare.

110

înnorate, ceaţa venită dinspre m are
aduce cu ea un frig pătrunzător. în
asem enea m o m e n te, pâcla şi bu rn iţa
nesfârşite transformă păşunile în smârcuri
b ântuite de siluetele fantom atice ale
nefericitelor oi, vite şi capre.

Terenul accidentat a constituit
dintotdeauna o provocare dificilă pentru
cei care doreau să traverseze această
regiune, iar înainte de construirea
şoselelor m od em e ale secolului
al X X -lea, ambarcaţiunile reprezentau
principalul m ijloc de transport aici.

C ondiţiile dure ale m ediului au
m odelat spiritul vikingilor, oamenii din
această zonă fiind şi astăzi renum iţi
pentru spiritul lor liber.

In prezent, localnicii îşi sporesc
veniturile graţie m iilor de turişti care
sosesc aici vara, pentru a se bucura de
m ăreţia peisajului, culm inând cu
splendoarea alpină a Parcului N aţional
Jotunheim en, în care Cascada Vettis
coboară pe 275 m în Ardalsfjord, cea
mai estică ram ură a Sognefjord.

COIF VIKING

m unţii de la nord de SogneQord. Apele RAPSODIE ALBASTRĂ Sognefjord şerpuieşte C orăbiile vikingilor acostau odinioară în
rezultate d in topirea sa se scurg în maiestuos printre pereţii întunecaţi de granit, Sognefjord. Corsarii vikingi veniţi din
Fjaerlandsfjord, o ram ură a Sognefjord, azuriul cerului rejlectându-se în albastrul Norvegia, Danemarca şi Suedia terorizau în
şi în G aupnefjord, ce se bifurcă din apelor. secolele al IX-lea-al Xl-lea populaţia de
Lustrafjord. Cel mai m are gheţar pe celelalte coaste ale Europei. în ciuda
continental al E u ro p ei are o grosim e de suficient pentru ca în jurul localităţii legendelor, ei nu purtau coifuri cu coarne,
600 m şi se întin d e pe 487 k m 2. L eikanger să po ate fi cultivaţi m eri. ci unele asemănătoare cu cel din imaginea
de sus, dar de obicei mai puţin
EFECT RĂCORITOR O raşe m ici ca Sogndal şi Laerdalsoyri ornamentate. Acest coif Vendel din secolul
au apărut în cele câteva zone cu teren al VIMea este păstrat la Muzeul de Istorie
A pele din Sognefjord păstrează şi vara o plat creat de deltele râurilor alimentate Naţională din Stockholm, Suedia.
tem peratură foarte scăzută din cauza din interior. Aurland a devenit chiar un
gheţarilor. N orvegia este situată la centru industrial, cu o mare 111
aceeaşi latitudine ca Alaska şi Siberia hidrocentrală şi o uzină ce pro d u ce
estică,, iar fiordul se află la num ai 800 k m alum iniu. Totuşi, peisajul nu este deloc
sud de Cercul Polar. D ar C urentul prim itor. In zilele însorite, versanţii
N o rd -A tlan tic se desprinde din G u lf abrupţi ai văilor aruncă um bre lungi
Stream şi aduce pe ţărm ceva din căldura până aproape de înserat, iar în cele
M ării Caraibilor, îm blânzind clima

EUROPA

Pico de Teide

DOMINÂND INSULA
TENERIFE, VULCANUL
ARUNCĂ CEA MAI LUNGĂ
UMBRĂ DE PE PĂMÂNT

Văzut dinspre mare, Pico de Teide
este învăluit în culori izbitoare. Albul
vârfului său acoperit de zăpadă lasă
loc treptat purp u riu lu i-în ch is al
versanţilor vulcanici, sub care se întinde
verdele-intens al vegetaţiei, m ărginit
de albastrul-ultram arin al oceanului.

In ghidurile de călătorie, Insula
Tenerife —cea m ai m are dintre Insulele
Canare, aproape cât jum ătate din
Olanda —este descrisă ca o insulă muntoasă,
de formă triunghiulară, dom inată de
piscul Teide. In realitate însă, insula nu

INSULELE CANARE AFRIC4

LaPahna Lanzarote ■

A ® ' «Santa Cruz Fuerteventutp
S a a c h ilo V . de Tenerife
m ile
Gomera Tenerife loo
Hierro Gran Canarii) ow

O 50 100 PISCUL IADULUI Roci contorsionate zac împrăştiate pe fu n d u l unui crater
vulcanic mai vechi, în centrul căruia se înalţă, înzăpezit, vulcanul Pico de Teide.
kilom etri

este altceva decât o prelungire a acestui smulse d in adâncul m untelui. C anale şi VÂNĂTORUL
m unte im punător. Sub vârful său de ravene (canadas) sufocate de lavă top ită îl Şoimii călători
3 718 m, cel m ai înalt din Spania, străbat. R egiunea este inclusă astăzi în vânează pe
pantele îm pădurite coboară spre văile Parcul N a ţio n a l Las Canadas del T eide. coastele
din n o rd şi plajele din sud. pietroase din
Piscul este şi el la fel de frăm ântat. în Las Canadas
Pico de Teide n u este doar un fundal versanţii săi abrupţi se cască guri adânci, del Teide,
pitoresc pentru staţiunile m aritim e din întunecate, în care lava s-a scurs dintr-un plonjând cu
T enerife, ci şi principala atracţie a u nui m ic crater aflat în vârf. Gaze sulfuroase 160 km/h
peisaj extraordinar, creat de o serie de încă mai emană din acest crater adânc de asupra păsărilor
violente explozii vulcanice. Vârful său 30 m , vulcanul fiind activ de sute de ani. mici; totuşi,
conic se înalţă în craterul u n u i vulcan în 1705, lava a acoperit cea mai mare prada este
m ai vechi, aflat la 2 000 m deasupra parte a oraşului-port Garachico. In cea rară aici.
nivelului m ării —u n am fiteatru natural mai recentă erupţie, survenită în 1909,
de nisip şi piatră ponce. V echiul crater, u n râu de lavă, lung de 5 km , s-a scurs
m ărginit de un perete de rocă lung de pe versantul nord-vestic. Iarna, zăpada
74 km , este înţesat cu stranii fragm ente şi gheaţa acoperă ravenele, vânturile
de stâncă - o avalanşă de portocaliu, aspre sfărâmă stratul superficial de şist
p u rp u riu , roşu-carm in, o cru şi cenuşiu — argilos şi tem peraturile scad sub lim ita

112

P I C O DE T E I D E

însorite —o uriaşă piram idă neagră ce se înfruntat în 1883 „m orm anele de lavă“ ,

întinde pe 200 km în apele mării, cea m enţiona: „ N u există aici nici m ăcar un

mai lungă um bră din lume. La apus, centim etru pătrat de teren plat; totul e o

co n u l se transform ă în tr-u n triu n g h i masă de m ici creste şi pinteni, astfel că

b o rd at cu roşu-aprins şi piscul îşi recapătă ghetele şi m ănuşile se sfâşie im ed iat." Pe

aspectul de sălaş al u n u i zeu răzbunător. v â rf era încă şi m ai greu de ajuns: „ N e

Pico de Teide joacă un rol vital în avântam cu înverşunare pe terenul nesigur,

ecologia insulei. Plantele se dezvoltă m işcător, p re ţ de câţiva m etri, şi apoi

arm onios la adăpostul versanţilor săi, chiar lunecam la vale gâfâind, până ce eram gata

şi în zonele cu lavă întărită ale craterului, p e n tru u n n o u elan." întreaga aventură

unde albinele roiesc în ju ru l parfum atelor avea loc la lum ina lunii, deoarece doamna

grozam e, iar m ai jos înfloresc delicatele S tone şi soţul ei doreau să ajungă p e v â rf
v iolete şi m argarete. în zori, pentru a ad­

Pe pantele m untelui, „UNA m ira răsăritul. Astăzi
la altitudini inferioare, DINTRE SUBLIMELE turiştii au o misiune
um iditatea din straturile mai uşoară. Pico de
joase de n ori se c o n d en ­ REALIZĂRI T eide poate fi abordat
sează pe ramurile pinilor ALE NATURII” pe şosea din orice
şi picură apoi p e solul p u n c t al insulei, iar în
poros. M ai spre poale, parc există o reţea de

ferm ierii captează apa, cu care îşi irigă poteci care duc spre locuri pitoreşti

apoi fincas, terenurile îm prejm uite de precum Cuevo del H ielo, o grotă

ziduri pe care, la adăpost de vânturile din îngheţată la altitudinea de 3 350 m , unde

n ord-est, cultivă roşii, banane, cartofi şi zăpada n u se topeşte niciodată. D e

viţă-de-vie. în partea de n o rd a văii, por­ asemenea, u n funicular urcă până la

tocali, migdali, dafini, m irţi, leandri, tran­ pun ctu l n u m it La R am bleta, aflat la

dafiri, m im oze, bougainvillea şi bătrânii jum ătate de oră de pisc.

copaci-dragon prosperă în climatul blând, O dată ajunşi acolo, turiştii pot privi

descris adesea ca o prim ăvară veşnică. în craterul ce fumegă încă, pentru a

D atorită masei im punătoare a adm ira apoi priveliştea care se deschide

m untelui, apele din partea ferită de vânt spre m are şi spre celelalte insule. C ei

a insulei - ţărm urile de sud şi est - sunt care sosesc aici în zori p o t fi m artorii

totd eau n a liniştite şi, în consecinţă, evenim entului pe care Olivia Stone îl

bogate în elem ente nutritive. D in acest num ea „una dintre sublimele realizări ale

m otiv, zona a devenit teritoriul preferen­ naturii" - răsăritul soarelui pe Pico de

ţial de hrănire şi îm p erech ere a balenelor T eide.

şi delfinilor —azi, o atracţie turistică.

Pentru cei ce vizitau insula în epoca UMBRĂ MONTANĂ Soarele poleieşte stâncile

îngheţului. V echii locuitori ai insulei, o victoriană, traversarea craterului constituia din Parcul Las Canadas del Teide, piscul
populaţie num ită guanche, cu părul
deschis la culoare, au botezat vulcanul o aventură extrem de periculoasă. conic al vulcanului aruncându-şi umbra uriaşă
Piscul Iadului, ceea ce coloniştii spanioli
au tradus în secolul al X V -lea ca Pico de Scriitoarea britanică O livia Stone, care a peste insulă şi mare.
Teide; guanche credeau că pe această
culm e sălăşluieşte zeul Iadului, Guayota.
Pentru alţii, m untele pare însă un părinte
blajin, care îşi veghează cele şapte fiice —
T enerife şi celelalte insule m ari ale
Canarelor: La Palma, H ierro, Gomera,
G ran C anaria, F uertev en tu ra şi
Lanzarote.

In zori, T eide pătrunde pe un tărâm
fermecat, detaşându-se întunecat pe
fondul cerului care se lum inează sub
razele soarelui şi contrastând cu restul
insulei, învăluită într-o m antie de nori
rozalii. C el m ai u im ito r aspect al
vulcanului este însă um bra pe care o
aruncă în prim ele ore ale dim ineţilor

TURII ALE DUSTBOWL
MUNCII AGRARE Seceta şi vântul au secătuit
în anii '30 solul din regiunea
Pământul poartă urmele legăturii strânse agrară a SUA, producând ceea
intre viaţa omului şi solul fertil ce s-a numit sugestiv Dust Bowl
(Pârloaga).

S ocietatea m o d ern ă ar fi fost de n eco n cep u t fară m unca
m iilor de generaţii anterioare de agricultori. Cultivarea
^păm ântului şi siguranţa hranei zilnice au constituit pietrele
Ide tem elie ale prim elor civilizaţii um ane: surplusul de
alim ente a perm is dezvoltarea com erţului, apariţia oraşelor şi
a u n u i m o d de viaţă m ai uşor şi m ai plăcut, graţie căruia
simpla supravieţuire n u mai reprezenta preocuparea de căpă­
tâi a fiecărui individ. D a r relaţia dintre păm ânt şi agricultură
este u n a delicată, iar forţele naturii —aliaţi im previzibili ai
om ului în vrem urile b un e - îi pedepsesc fară întârziere pe
cei care n u dovedesc respectul cuvenit p ăm ântului şi
m ediului sau pe cei care n u le înţeleg.

ŞIRURI DE LALELE
Cultivate de secole în Olanda în scop
comercial, lalelele (sus) sunt azi
exportate în lumea întreagă.

LANURI ÎN FORMĂ DE STEA
Grâul şi mazărea (sus) sunt cultivata
pe pământ negru, în statul
Washington, SUA, pe parcele de
forme neobişnuite, ce urmează
relieful terenului.

CERC FERTIL
Tehnologiile moderne dau viaţă solului
arid al Egiptului (stânga). Acest sistem
de irigaţii udă culturile prin intermediu:
unui braţ rotativ lung; montat peroti.

RÂNDURI PARFUMATE
Şiruri ordonate de levănţică (stânga)
se întind pe câmpiile Franţei, colorând
peisajul şi înmiresmând aerul. Uleiurile
esenţiale extrase sunt folosite în
industria parfumurilor.

OVALE VERDE
Valea unui râu din
Peru(dreapta)
demonstrează rolul
esenţial al apei. Lanuri
verzi îmbracă valea, dar
solul aflat dincolo
de sistemul de irigaţii
este arid.

„MAŞINARIE" DEAPĂ
Pe câmpiile din China,
dispozitive ingenioase
(sus)servesc la
transportul apei.

TERASE CU OREZ
Benzi complicate de culturi de orez (sus)
urmează conturul dealurilor din provincia
Cuangxi, în sudul Chinei.

Ordesa vertical până la înălţim i de peste 600 m. ■Cascada Cb itC ilindro
C a n io n u l O rdesa se în tin d e pe O r d e sa Calului M i Perdido
DOAR CAPRELE SĂLBATICE aproxim ativ 16 km în Valea Arazas. In
SE AVENTUREAZĂ am onte, pădurile lasă loc treptat u n o r % %S(0
PE CORNIŞELE ÎNGUSTE pajişti m arcate de grohotişuri şi M tRam ond
CE DOMINĂ VĂILE bolovănişuri, pe care vântul proaspăt de
ÎMPĂDURITE DIN INIMA m unte vălureşte iarba presărată, pe tim p Fa ja d e"°nul
PIRINEILOR de vară, cu genţiane, flori ale reginei, las Flores
a n em o n e şi orhidee.
M esteceni, zadă şi conifere străjuiesc SPANIA
R âu l Arazas în drum ul său presărat Arazas este una dintre cele patru albii
cu praguri şi cascade, p rin C a n io n u l care străbat Parcul Naţional M onte kilometri
Ordesa. Acest peisaj pitoresc are P erdido şi O rdesa, a coperind o suprafaţă
u n fundal m o n u m e n tal în asprim ea sa: de aproxim ativ 156 km - din inima Arazas, Anisclo, Pineta şi E scuain - au
p e reţi de calcar canelat, ce se ridică P irineilor - sălbaticul şi spectaculosul fost m odelate de gheţarii de pe Perdido
lanţ m untos situat la graniţa Spaniei cu şi de p e alte două piscuri învecinate,
Franţa. M onte Perdido, înalt de C ilin d ro şi R a m o n d ; îm p reu n ă, acestea
3 355 m , este al treilea vârf ca altitudine sunt cunoscute sub num ele de Trei
din P irinei şi cel m ai înalt m u n te de Surori.
calcar din Europa. T oate cele patru văi -

116

TENTA AURIE Asemenea unor bulgări M ii de ani de eroziune au cizelat Ordesa este ultim ul refugiu din
de aur poleiţi de razele apusului de soare, bordurile înguste de calcar, num ite fajas, Pirinei al ibex-ului, anim al p e cale de
stânci masive de calcar străjuiesc Valea care mărginesc culmile u n o r stânci. Faja dispariţie. T o t aici p o t fi întâlnite colonii
Râului Arazas din Pirinei. de las Flores se întinde pe aproape 3 km de m arm ote, care îşi sapă vizuinile în
la am eţitoarea altitudine de 2 400 m , solul pietros, vulpi, vidre, porci mistreţi
La capătul Văii Arazas se află de-a lungul Văii Arazas. C ei care se şi urşi.
spectaculosul C irco de Soaso şi Cascada aventurează pe aceste fajas au parte de o
Cola de Caballo (Cascada Coada panoramă extraordinară a celor patru O prezenţă mai neobişnuită pe creste
Calului). Circo de Soaso este un uriaş văi, ce şerpuiesc aidoma u n o r panglici o constituie gaiţele de stâncă, păsări m ici
amfiteatru natural, un circ glaciar săpat verzi prin peisajul te m şi stâncos al cât o vrabie care vânează păianjeni şi alte
de un gheţar pe versanţii M untelui parcului. insecte pe versanţii abrupţi. Greu de
Perdido, acum m ai bine de 15 000 de distins pe fondul stâncilor, dat fiind
ani. Circo de Soaso este punctul UN PARADIS AL A NIM ALELO R penajul lo r cenuşiu, p o t fi totuşi obser­
culm inant al u nui frecventat traseu vate graţie penelor purpurii-strălucitoare
turistic ce durează şapte ore. Poteci mai N um eroase capre negre, num ite aici de pe aripi, vizibile atunci când pasărea
dificile urcă pe versanţii văii spre locuri izard, p o t fi văzute pe fajas, u neori alături îşi foloseşte aripile p e n tru a se putea
izolate, drum eţii folosindu-se de clavijas - de ibex (o specie de capră sălbatică mai căţăra. Deasupra stâncilor planează
pinteni de fier înfipţi în rocă —p e n tru a rară, cu blana mai închisă la culoare), vulturii aurii, însoţiţi uneori de vulturul
străbate cele mai abrupte zone. specie ai cărei masculi au coarne lungi bărbos, n u m it şi lammergeier, care are o
de 1 m, curbate spre înapoi. anvergură a aripilor de peste 2,5 m.

117

Coto Doriana

ÎN SUDUL SPANIEI, O
NESFÂRŞITĂ MLAŞTINĂ
TĂCUTĂ ŞI PĂDURILE
DIN JURUL EI
ADĂPOSTESC O FAUNĂ
BOGATĂ ŞI VARIATĂ

SPANIA

OCEANUL m ile | 10
A T LA N TIC
|
Sanlucar •

de Barrameda

0 7 10
k ilo m etri

Mlaştini străbătute de nenum ărate
canale, lăstărişuri înţesate cu
h e lia n th e m e şi d u n e de nisip de u n alb
o rb ito r se îngem ănează în tr-o rem arcabi­
lă arm onie a naturii, în regiunea de sud a
Spaniei. îm preună cu pădurile de pini,
lacurile şi crângurile de plută, ele
formează Parcul N aţional C oto Doriana,
ce se în tin d e pe m ai m u lt de 500 k m 2 la
gurile Fluviului Guadalquivir.

C oto D onana este una dintre cele mai
im portante rezervaţii naturale din
E u ro p a, adăpostind specii rare şi
periclitate, precum vulturul imperial
spaniol şi linxul, fiind to to d a tă adăpost
tem porar pentru num eroase păsări
m igratoare, venite îndeosebi din

PĂDURI DE P IN I Regii şi ducii vânau
odinioară prin pădurile de pini mediteraneeni
din Coto Donana. Acum păsările îşifac
netulburate cuib în coroanele lor bogate,
umbeliforme.

COTO DONANA

Scandinavia şi R usia. D oriana începe pe P E IS A J SAHARIAN Nisip uri albe încreţite de vântul dinspre Atlantic se întind între coralles,
plaja aurie a Atlanticului, dincolo de care depresiuni asemănătoare unor oaze, în care cresc pini mediteraneeni.
se unduiesc d u n e de nisip alb şi fin,
separate de m ici depresiuni num ite In lăstărişurile din C oto D onana, urm ătoare, întreaga zonă este inundată,
corrales, care prim ăvara se u m p lu cu apă. covorul de flori-de-piatră galbene lasă form ându-se astfel unul dintre cele mai
Acestea seamănă perfect cu oazele din când şi când loc u n o r hăţişuri de iarbă- întinse lacuri ale E uropei. în mlaştini
Sahara, dar aici locul palm ierilor a fost neagră şi rugi de m ure. Stoluri de poposesc peste 200 de specii de păsări
luat de pini. lopătari, bâdani şi berze îşi fac cuib în migratoare, ce străbat anual drum ul între
crângurile de plută, iar lincşii se ascund Africa şi E u ro p a de N o rd , traversând
D incolo de dune se întinde adevăratul în scorburile copacilor bătrâni. Gibraltarul. Această strâm toare este
C o to D onana —păduri, lacuri şi lăstărişuri „apreciată" îndeosebi de păsările mai
ce form au odinioară terenul de vânătoa­ M ai departe spre in te rio r se în tin d greoaie, precum berzele, care caută
re al ducilor de M ed in a Sidonia şi al Las Marismas, „M laştinile" —o întindere curenţii calzi de aer form aţi deasupra
regilor Spaniei. N um ele D onana provine nesfârşită de sm ârcuri în care păsările se uscatului, dat fiind că deplasările lungi
de la D ona Ana, soţia celui de-al şaptelea adună în num ăr mare. D in toam nă peste m are le obosesc. Treptat, sub
duce de M edina, care şi-a adus o im por­ până la începutul verii soarele fierbinte al verii, smârcurile seacă
tantă - deşi ned o rită —con trib u ţie la şi n ăm olul în tărit ca b e to n u l devine
istoria ţării sale, în calitate de com andant atotstăpânitor. Păsările m igratoare pleacă
al Invincibilei A rm ada; ducele a încercat m ai departe, iar vulturii se hrănesc cu
să refuze această sarcină, p retin zân d că leşurile anim alelor m oarte de sete.
suferă de rău de mare.
Fauna din C oto D onana este în pericol
R e g iu n e a a fost vizitată şi de de dispariţie. Apele mlaştinilor sunt captate
Francisco Goya, invitat aici de p e n tru irigaţii şi în scopuri industriale,
pro tecto area şi p o ate iubita sa, ducesa de existând riscul ca regiunea să sece. Curând,
Alba, proprietara acestor păm ânturi la e posibil ca uriaşele stoluri de păsări
sfârşitul secolului al X V III-lea. G oya a m igratoare să devină doar o am intire.
im ortalizat-o în două dintre cele mai
celebre p o rtrete ale sale şi e posibil să o ST Ă P Â N II CERULUI (verso) C u lente
fi folosit ca m o d el p e n tru tabloul său fluturări din aripi, un stol deflamingi
Maja Desnuda. traversează mlaştinile din Coto Donana.

In D onana, vulturii imperiali
cuibăresc pe ram urile groase ale pinilor
m editeraneeni. Fiecare pereche are
propriul său teritoriu de vânătoare, de
aproxim ativ 50 km . Legendele spun că
păsările mai m ici sunt atât de terorizate
de acest prădător, în cât se sinucid; u n
flam ingo, de pildă, cuprins de panică la
vederea u n u i v u ltu r ce se apropie, îşi
strânge aripile şi plonjează în apă,
inecându-se.

Printre pădurile de pini se întind
lacuri de diverse culori. Charco del
T o ro are ape negre, iar cele ale Lacului
Santa Olalla sunt verzi. Crustaceele care
trăiesc aici constituie hrana de bază a
eleganţilor flam ingi şi c o n ţin
o substanţă care
conferă penajului lor
nuanţa roz
caracteristică.

VÂNĂTORUL Rege
printre prădători,
linxul nu se
mulţumeşte doar cu
iepuri şi alte mamifere
mici, ci vânează chiar
cerbi şi păsări în zbor.

119





■'*•

EUROPA

Badland-ul spaniol Spaniei, aceasta este m ărginită spre vest
de im p u n ă to are a Sierra N e v ad a şi
ÎNTR-0 REGIUNE DESERTICĂ SI PIETROASĂ DIN SUDUL cuprinde două lanţuri mai mici, Sierra
SPANIEI, DOAR CACTUŞII SUPRAVIEŢUIESC ACOLO de los Filabres şi Sierra A lham illa. D e
UNDE ALTĂDATĂ CREŞTEAU CEDRI ŞI STEJARI asemenea, este cea m ai uscată zonă a
Spaniei, Deşerturile C am po de Tabernas
Almeria La distanţă de n um ai o ju m ă ta te de oră şi C a m p o de N ijar în ca d rân d culm ile
de plajele şi cluburile de noapte ale de 1 285 m înălţim e ale M u n ţilo r
Almeria oraşului m editeranean A lm eria se întinde A lh am illa.
o regiune dezolantă, cu dealuri sterpe,
M area m arcate de ravene şi fisuri largi. Acesta Precipitaţiile sunt rare aici, deoarece
Mediterană este Badland-ul spaniol, num it astfel de Sierra N evada îm piedică trecerea norilor
turişti deoarece se aseam ănă cu zona dinspre Atlantic. In D eşertul Almeria
num ită Badlands („pârloagă") din vestul plouă doar circa 20 de zile pe an, adică
Am ericii de N ord. Puţini călători răm ân 110 m m de precipitaţii anual. A tunci
aici p e n tru m ult tim p, dar dincolo de când plouă însă, aversele dezlănţuite
orăşelele T abernas şi N ijar, cărări cu u m p lu în câteva m in u te albiile secate şi
hârtoape duc în inim a B adland-ului — apa se revarsă cu furie, înecând
platoul accidentat, străbătut de albii dru m u rile, sm ulgând stâlpii de teleg raf şi
secate, din provincia Alm eria. U na izolând, tim p de zile sau săptăm âni
dintre cele m ai m untoase regiuni ale
ŢINUT ASPRU Tărâm neprimitor de piatră
stearpă şi albii secate, Badland-ul spaniol
a constituit un decor natural pentru zeci de
film e western turnate aici.

■m

BADLAND-UL SPANIOL

întregi, satele mai depărtate. Z ona Portugalia până în Turcia, pe solul piperniciţi, m irtul şi rugii care acoperă şi
azi terenul. Acolo unde eroziunea a fost
Badland din Spania este unul dintre cele nisipos creşteau stejari, chiparoşi şi cedri, foarte gravă, în locul lăstărişului a rămas
u n semideşert, apoi doar pământul
mai dramatice exemple de eroziune a iar coniferele acopereau pantele pustiu şi pietros, p recu m Badland.

solului. Ploile repezi de iarnă dislocă dealurilor. T urm e de cerbi păşteau în Vara, tem peraturile se ridică până la
43°C , condiţiile de viaţă ale plantelor şi
stratul superficial al solului, iar alunecările sălbăticie, pândite de leul m editeranean, animalelor fiind deci foarte dure. Chiar
şi aşa, leandrul roz şi grozam a galbenă
de teren lasă în urm ă despicături largi în o specie de m ult dispărută. înfloresc în Cam po de Tabernas, unde
albiile secate se îm bibă cu apă după
păm ântul argilos. O m u l a accentuat Până pe la anul 1000 î.H r., activitatea rarele ploi de iarnă, iar în Cam po de
N ijar cresc lim ba-soacrei şi palm ierul
procesul de eroziune perm iţând defrişări um ană nu a afectat vizibil m ediul, dar pe pitic, ambele iubitoare de uscăciune.

şi păşunat excesiv. D re p t măsură ce populaţia a U na dintre cele mai frecventate desti­
naţii turistice din provincia Almeria este
urmare, terenul poartă BADLAND-UN sporit, zone m ari de „M ini-H ollyw ood", pe drum ul de ieşire
astăzi cicatricele nenum ă­ FUNDAL PERFECT pădure au fost tăiate din Tabernas. D e când a fost construit
ratelor canale cu pereţi pentru a face loc pentru pelicula lui C lint Eastvvood Un
pumn de dolari, în 1964, aici au fost tu rn a­
abrupţi, denum ite în spa­ PENTRU FILMELE lanurilor şi p entru te peste 100 de filme western. R eclam e
T V sau lupte între pistolari, puse în
niolă ramblas. U n efect WESTERN lem nul necesar încălzirii scenă pentru turişti, sunt filmate încă pe
negativ exercită şi apa din şi construcţiilor, iar fundalul dramatic din Badland.

subsol, form ând „tuneluri" turm ele de capre au

care după o vrem e se prăbuşesc, iniţiind devorat puietul de conifere, îm piedicând

u n n o u proces de eroziune, cu form area regenerarea pădurilor. Lipsit de pătura sa

altor albii sau canale uscate. In cele din vegetală, solul a în cep u t să fie dislocat

urmă, păm ântul devine inutilizabil m asiv de ploi, şi astfel au apărut prim ele

pentru agricultură. cicatrice ale procesului de eroziune.

Totuşi, cu num ai 3 000 de ani în Pe măsură ce peisajul s-a schimbat,

urm ă, acest deşert era o pădure deasă. Pe locul pădurilor a fost luat de lăstăriş —

întreaga coastă a M editeranei, din maquis —tufele spinoase, stejarii

EUROPA

Cheile Verdon

CEL MAI MARE DEFILEU DIN EUROPA
DESPICĂ MUNŢII DE CALCAR DIN PROVENCE

Z iduri de piatră de două ori m ai înalte cei ai unei cam ere obişnuite. Moustfers- Casteliane,-,
decât T u rn u l Eiffel se oglindesc în R âul V erdon este alim entat de >•
R âul V erdon, ce şerpuieşte prin defileul Ste-jVlarie
său im presionant din sudul Franţei. C u topirea gheţarilor din Alpi, iar defileul Riezi 1
lu n g im ea de apro x im ativ 20 k m şi s-a fo rm at p e m ăsură ce cursul rapid al
p e reţii stâncoşi ce se ridică până la apei a săpat to t mai adânc în platoul v
altitudinea de 700 m, cheile sunt cele calcaros din regiunea H aute Provence. Lacul
m ai m ari din Europa. In punctul cel mai Ploile ce cad pe platou se infiltrează în Ste-Croix r i
lat m ăsoară peste 1,6 km de la u n m al la subteran, astfel că n u există nici u n
celălalt, în partea superioară, şi to tu şi jo s, to re n t care să erodeze şi să aplatizeze FRANŢA
lângă panglica de apă, pereţii de piatră pereţii de piatră ce mărginesc albia
nu sunt pe alocuri mai depărtaţi decât râului. Prim ăvara, ţinutul se colorează în • Draguignan
rozul florilor de migdal; vara, totul 20 m ile
RÂU ADÂNC Undeva jos, albia R âului Verdon străluceşte în m ovul intens al câm purilor 10 20 k ilo m e tri
şerpuieşte prin ţinutul împădurit, ce conferă de levănţică, plantă cultivată pentru
uneori apelor o strălucire verzuie. fabricile de parfum din oraşul Grasse. piatră până la baza defileului a fost
P rim u l care a reuşit să coboare p e reţii de E douard M attel, pionier al explorărilor
speologice în Franţa; în 1905 el a condus
o echipă care în trei zile şi ju m ă ta te a
parcurs întregul traseu până la albia
râului. In cele din urm ă, o singură barcă
pneum atică a scăpat nesfâşiată dc colţii
de piatră. D efileul i s-a părut lui M artel
„cea mai im presionantă privelişte din
Franţa", dar imposibil de vizitat de către
turişti.

D in fericire, aici s-a înşelat. In
prezent, două poteci urm ează culmea
înaltă, iar din anum ite puncte
amenajate, turiştii p o t privi spre formele
ciudate ale p ietrei şi spre apa cristalină
a râului.

LEVĂNŢICĂ La sfârşitul primăverii şi vara,
câmpul se colorează în movul intens
al parfumatelorflori de levănţică.

M E R DE G L A C E FRANŢA

Mer de Glace

O MARE FRĂMÂNTATĂ DE GHEATĂ
LUNECĂ LA VALE SUB PISCUL MONT BLANC,
CEL MAI ÎNALT VÂRF DIN ALPI

ELVEŢIA

W v. i i
M ontenvers
, ChamUoniix H

\ -v

^ A. r

Grandes Jorasses , \ /

J7m M o n tB Ia iK __^
ITALIA '

\■ 10
/ k ilo m etri 0
5 10

Im aginaţi-vă un fluviu uriaş, biciuit de
vânt, năpustindu-se vijelios prin
m eandrele unei văi alpine, cu valuri ce
se înalţă am eninţătoare, lăsând în urm ă
hăuri de spumă. Şi m ai închipuiţi-vă că,
în tr-o clipă, acest to ren t zbucium at
îngheaţă, transformându-se într-o masă
solidă. Este M er de Glace (Marea de
Gheaţă), cel mai mare gheţar din
m asivul M o n t Blanc, ale cărui creste şi
crevase îi fascinează şi îi inspiră pe turişti
de peste 250 de ani.

G heţarul şi u n u l dintre prim ii săi
admiratori englezi, W illiam W indham ,
au lansat „m oda“ turismului m ontan în
E uropa. N ăscut la Felbrigg, în N orfolk,
W indham s-a stabilit pe la 1740 la
Geneva, Elveţia, unde exista deja o
com unitate de englezi, şi a văzut p e n tru
prim a dată M er de Glace în anul 1741.

îm preună cu alţi câţiva tineri com pa­
trio ţi şi cu părinţii acestora, W in d h a m a
pornit la drum din G eneva spre Valea
C ham onix din Franţa. D upă un scurt
popas în vale., grupul a în ce p u t dificila
ascensiune pe M ont Blanc, marcată de
oase rupte, degeraturi şi orbiri tem porare
din cauza zăpezii strălucitoare.

D ar frumuseţea extraordinară a peisa­
ju lu i şi contrastul pu tern ic dintre Vârful
M o n t Blanc, sem eţ şi alb, şi zbucium ul
încrem enit al M ării de Gheaţă şerpuind
la vale au com pensat pe deplin eforturile
şi suferinţele drum eţilor.

MARE DE GHEAŢĂ Mer de Glace coboară
pe o vale alpină din masivul M ont Blanc.
In fundal se înalţă crestele GrandesJorasses,
de 4 2 0 8 m.

125

EUROPA

D upă ce au urcat timp de aproape REFUGIUL UNUI MONSTRU
p atru ore şi ju m ă ta te până în locul în

care se află astăzi H o te lu l M on ten v ers,

tinerii au păşit pe gheţar şi au in tra t astfel Puternic impresionată de violenţa
în istorie; relatările lui W indham au dat îngheţată a teribilei Mer de Glace, Mary

în cele din urm ă gheţarului num ele Shelley a ales-o drept fundal al întâlnirii

cunoscut astăzi. „D escrierile pe care dintre dr. Frankenstein şi monstrul său, în
călătorii le fac m ărilor G roenlandei par
romanul ei Frankenstein. „Gheţarii

cele m ai apropiate de ceea ce vezi aici“ , înspăimântători sunt ascunzişul meu", se

scria el. destăinuie nefericita creatură, „cerul ăsta

Astăzi, turiştii p o t adm ira m ăreţia rece şi pustiu nii-e mai prieten decât semenii

g h eţarului cu m u lt m ai p u ţin e eforturi şi tăi." Doctorul intenţionase să dea viaţă unei

m ult m ai com od. D e la C ham onix, un fiinţe frumoase şi, când hidosul monstru a

trenuleţ cu cremalieră urcă prin pădurile prins viaţă şi s-a apropiat de el, noaptea, a
de pin i şi m olizi până la com plexul fugit cuprins de oroare. Cei doi s-au
hotelier situat chiar la m arginea M ării de reîntâlnit abia după doi ani, după crime şi

Gheaţă. tragedii.

ÎNAINTARE ŞI RETRAGERE IVIary Shelley, pe atunci în vârstă de 19
ani, a visat această poveste după o seară

O ric e gheţar se deplasează, petrecută împreună cu poeţii Shelley şi

im perceptibil, dar constant, aşa cu m se Byron. Publicată anonim în 1818, cartea a

vede atunci când la baza sa apar devenit un best-seller.

rămăşiţele păm ânteşti ale v reunui

nefericit căzut într-o crevasă cu m ulţi CREATORUL ŞI MONSTRUL SĂU Dr. Victor

ani înainte şi m u lt m ai sus. Frankenstein sefereşte, oripilat, din

G heaţa ce se topeşte la capătul dinspre calea monstrului pe care el însuşi l-a creat.

vale al gheţarului este în general

în lo cu ită de zăpada care se d e p u n e la

cealaltă extrem itate, aflată la altitudine.

D ar m ăsurătorile de lungim e s-a aventurieri. Pe atunci puţine piscuri erau

efectuate în ultim ul CRESTELE ZIMŢATE ŞI înregistrat probabil în escaladate. Alpinism ul era u n sport
secol arată că, în HĂURILE ÎNGHEŢATE secolul al X V II-lea. periculos şi m ulţi dintre cei care plecaseră
vrem e ce unii gheţari STÂRNESC 0 SUMBRĂ R etragerea gheţii a pe m u n te n u se m ai întorseseră. D a r în
îşi m enţin devenit evidentă: 1760, H orace B enedict de Saussure,
dim ensiunile, alţii FASCINAŢIE refugii la care se urca profesor de filosofie a naturii la Geneva,
cresc sau se odată direct de pe a fost atât de im presionat de imaginea

micşorează. M er de gheţar sunt astăzi Vârfului M ont Blanc dom inând M er de

Glace, lung în prezent izolate pe coastele Glace, încât a oferit un prem iu în bani

de 14 km , este totuşi m ai scurt şi m ai abrupte sau sunt accesibile doar cu celui care avea să urce p rim u l p e culm ea

subţire decât era în anii ’20 ai secolului ajutorul u n o r scări. de 4 807 m a celui mai înalt m unte din

al X lX -lea, când tem peratura m ediului Scrierile lui W in d h a m şi ale Alpi.

înconjurător era m ai scăzută. R ecordul tovarăşilor săi au stârnit curiozitatea altor Abia după 26 de ani a fost acordat

premiul. Dr. M ichel Gabriel Paccard,

m edic din C h a m o n ix , şi ghidul m o n ta n

Jacques Balmat au atins Vârful M ont

SFIDÂND GRAVITAŢIA B lanc pe 8 august 1786, după o

Agilele capre negre sar ascensiune de 14 ore. Saussure i-a

graţioase peste steiuri înm ânat prem iul lui Balmat, deoarece a

şi cornişe de piatră. considerat că dr. Paccard, un „gentlem an

Chiar şi iezii abia am ator*, nu l-ar fi acceptat.

născuţi îşi urmează M ăreţia m u n te lu i şi a M ării de

mamele în aceste G heaţă a inspirat num eroşi scriitori,

salturi. printre care Lord Byron, Percy Bysshe

Shelley şi M ary Shelley.

T oţi aceştia şi-au consem nat im pre­

siile în cărţi, poate cea m ai cunoscută

fiind povestea lui Frankenstein, scrisă de

M ary Shelley, prim ul rom an ştiinţifico-

fantastic.

EISRIESENWELT

Eisriesenwelt

PEŞTERI DE GHEAŢĂ
SCÂNTEIETOARE
CREEAZĂ
O LUME MIRIFICĂ
ÎN ALPII AUSTRIECI

jE R M A ,N IA j • Saizburg

/

ţK on igsee f Tgnnenggij

'~\ ) Eisrieseuw-e,.
'V. - / 4 _
Werfeii '

Radstadt MINUNE DESĂVÂRŞITĂ In adâncul peşterii,
o perdea masivă de gheaţă (sus) „curge"
0 ' IO pe podeaua de piatră. Mica sculptură în gheaţă
(dreapta) este rezultatul apei care se scurge
O 10 20 din plafon pe un perete de gheaţă.

kilom etfci

Cascade înghefate cu ţurţuri uriaşi „Uriaşii de gheaţă" au fost creaţi experimentat, a condus două expediţii
domnesc maiestuos în măruntaiele de apa care s-a infiltrat în grotele de speologice, în 1912 şi 1913. E chipa sa a
unui masiv m untos din Austria. calcar form ate cu peste 2 m ilioane de ani tăiat trepte în zidul de gheaţă, a urcat şi a
Eisriesenwelt —Lumea Uriaşilor de în urm ă. La această altitudine — descoperit dincolo de el uimitoarea lum e
Gheaţă - este considerat cel mai mare Eisriesenw elt se află la m ai m ult căreia von M ork i-a dat num ele de
sistem de peşteri de gheaţă din Europa, de 1 500 m deasupra nivelului mării — E isriesen w elt.
reţeaua sa de galerii şi săli im punătoare iarna tem peratura în peşteri scade
extinzându-se pe cel puţin 40 km în foarte mult. D upă prim ul război m ondial, în care
masivul T en n en , aflat la sud de Saizburg. a m u rit şi reputatul speolog, explorările
Ploaia şi apa rezultată din topirea au fost reluate. O sală uriaşă a fost
A proape de intrare se află u n zid de gheţii în tim pul prim ăverii se botezată Catedrala lui von M ork, în
gheaţă înalt de 30 m; dincolo de acesta infiltrează şi îngheaţă instantaneu în sem n de recunoaştere a realizărilor sale,
se întin d e u n labirint de caverne şi interiorul grotei, dând naştere unor iar urna conţinând cenuşa lui a fost
culoare. In lum ina palidă a lăm pilor şi form aţiuni spectaculoase - echivalent depusă în grotă.
lanternelor se zăresc co rtin e şi coloane al stalactitelor şi stalagm itelor din
de gheaţă, iar chiciura depusă pe pereţii peşterile de calcar.
de piatră sclipeşte auriu. Form aţiuni şi
siluete de basm au prim it num e ca „orga DESCOPERIREA URIAŞILOR
de gheaţă" sau „capela îngheţată", în
vreme ce, departe în adâncul m untelui, Grotele au fost explorate pentru prima
o cortină încrem enită acoperă „uşa de dată în 1879 de A nton von Posselt-
gheaţă". Pe alocuri, curenţi reci şuieră Czorich. D upă ce a înaintat aproape 200
puternic prin galeriile înguste, stârniţi de m în adâncul m untelui, el a descoperit
mişcarea aerului între intrările peşterii, zidul de gheaţă şi s-a oprit. D u p ă 30 de
sus, m ai la înălţim e. ani, Alexander von M ork, un speolog

127

' :lp ® \

EUROPA

Matterhorn ju ru l ei. Intre M a tte rh o rn şi vârful italian
M o n te R o sa , de 4 634 m , se află Pasul
ACEASTĂ MAIESTUOASĂ PIRAMIDĂ DIN PIATRĂ T h e o d u l (la altitudinea de 3 317 m ), de
A FOST SCULPTATĂ SI CIZELATĂ DE GHEŢARII unde Servius Galba, consul pe vrem ea
ULTIMEI EPOCI GLACIARE lui Cezar, a zărit Vârful M atterhorn, în
55 d.H r. D e aici provine probabil num ele
zia tc e rn o rn Dom inând într-o suverană izolare Servin, transformat cu tim pul în Cervin.
peisajul alpin, M atterhorn este
ITALIA % renum it pentru piscul său în form ă de T o t din această trecătoare, fizicianul şi
piram idă uşor înclinată. Aflat chiar pe geologul H orace B enedict de Saussure,
graniţa italo-franceză, germ anii şi care urcase înainte pe M ont Blanc, a
englezii i-au dat num ele de M atterhorn, admirat în 1789 M atterhorn. Deşi a
italienii de M onte C ervino, iar francezii dorit să-l escaladeze, a considerat că
de M ont Cervin. „versanţii săi abrupţi, care nici n u p e rm it
ninsorii să se aşeze, sunt astfel croiţi încât
Culm ea, înaltă de 4 477 m, este ceea nu oferă nici o cale de acces".
ce a m ai rămas dm tr-o lespede de piatră
adusă la suprafaţă de mişcările telurice de U n gravor englez, Edw ard W hym per,
acum 50 de m ilioane de ani, când placa avea să-l contrazică însă. D upă câteva
africană s-a ciocnit de cea europeană. încercări nereuşite pe versantul
F orm a sa piram idală este „o p era “ italienesc, în tre anii 1861 şi 1863, el a
gheţarilor din ultim a epocă glaciară, care
au săpat circuri (adâncituri circulare) în CULME SUMBRĂ Frumuseţea crudă, hipnotică
a celebrului Vârf Matterhorn, ce domină
suveran peisajul alpin, atrage nenumăraţi
alpinişti.

Breuil-Cervinia Pasul Theochil

4 mStr-'

h o tărâ t în 1865, la vârsta de 25 de ani, să SUPRAVIEŢUITORUL
escaladeze peretele elveţian al m untelui. Whymper
I hym per i-a cerut cunoscutului ghid
iialianJean-A ntoine C arrel să-l a condus ascensiunea
însoţească, dar acesta fusese deja angajat din 1865.
ie Clubul Alpin Italian, to t în vederea
unei ascensiuni pe M atterhorn. COBORÂRE DEZASTRUOASĂ Gravura
lui Gustave Dor6 (sus) înfăţişează
CURSA SPRE VÂRF dezastrul ce a urmat cuceririi
Vârfului Matterhorn, în 1865.
S'hym per s-a mişcat destul de rapid,
îm preună cu lordul Francis Douglas, în CUM S-A FORMAT VÂRFUL
vârstă de num ai 18 ani, l-a abordat pe
Peter Taugwalder, un renum it ghid din Culmea piramidală a Vârfului Matterhorn Rocile din jur sunt erodate de chiciură,
Z erm att, care credea că, din cauza constituie punctul de întâlnire a unor gheaţă şi apă din topirea zăpezii, astfel
perspectivei, versantul elveţian pare mai
abrupt decât este în realitate. D in echipă creste ascuţite şi zimţate, numite custuri bazinul adâncindu-se. Treptat, greutatea
m ai făceau parte fiul lui Taugw alder,
Peter, de 22 de ani, M ichael Croz, (arâtes). Aceste creste s-au format atunci stratelor superioare împinge gheaţa
de 35 de ani, ghid m ontan din
C ham onix, reverendul Charles H udson, când patru bazine circulare, numite circuri în lateral, făcând-o să se reverse la cel mai
de 37 de ani, şi tânărul R o b e rt H ad o w ,
de 19 ani. glaciare, au fost săpate în roca muntelui. jos nivel de pe marginea bazinului,

G rupul a plecat din Z erm att pe Trei fete ale piramidei - cea de nord, est şi moment ce marchează naşterea unui nou
13 iulie, la ora 5.30 dim ineaţa, şi a urcat
până la 3 350 m . A doua zi a ajuns pe sud - sunt fiecare peretele posterior, neted gheţar.
vârf la ora 13.40, după o ascensiune
relativ fară problem e. D e aici şi-au văzut al unui circ. Versantul vestic abrupt şi
rivalii, aflaţi cu 300 m m ai jos. D ându-şi
seama că au fost învinşi, italienii au fărâmiţat mai aminteşte vag de ascendenţa Vârf ascuţit, punctul
re n u n ţa t la ascensiune. W h y m p e r şi
colegii săi au rămas p e v â rf o oră. sa glaciară. de întâlnire a crestelor

In cartea sa Scrambles amongst the Alps, Un circ glaciar se formează atunci când abrupte
publicată în 1871, el descria astfel
priveliştea: „Aerul era neclintit, lipsit de zăpada mai multor ninsori succesive se
no ri şi de vapori. M u n ţii aflaţi la
cincizeci —ba nu, o sută —de m ile acumulează într-o adâncitură adăpostită, pe
depărtare păreau aici aproape. T oate
detaliile lo r —creste şi piscuri, gheţari şi o coastă de munte. An după an, zăpada Peretele
zăpezi —se zăreau cu o extraordinară
claritate.“ netopită este presată de stratele de la posterior al

C o b o rârea a fost lentă şi greoaie, iar suprafaţă şi transformată treptat în gheaţă. circului, dăltuit
când grupul a ajuns la o zonă dificilă,
s-a întâm plat şi tragedia. H a d o w a de gheţar
alunecat şi a căzut peste C roz, am bii
prăvălindu-se la vale, trăgându-i pe Creastă abruptă,
H u d so n şi D ouglas după ei. Frânghia s-a
ru p t şi cei p atru s-au prăbuşit în prăpastia numită arete, acolo unde
ce se căsca în G heţarul M atterhorn,
1 200 m m ai jos. se întâlnesc laturile
a două circuri glaciare —
Trei dintre cadavre au fost
descoperite a doua zi, dar lordul Francis
Douglas n u a mai fost găsit niciodată.

Astăzi, alpiniştii p o t folosi refugiile,
frânghiile, cablurile şi pitoanele exis­
tente, aproximativ 2 000 de căţărători
urcând astfel pe M atterhorn în fiecare
an. M untele răm âne însă la fel de dificil
şi periculos, anual m u rin d aici până la
15 alpinişti.

Pilonii de argilă de la Ritten

COLOANE DE PĂMÂNT - UNELE DINTRE ELE PURTÂND
ÎN VÂRF BOLOVANI ASEMENEA UNOR PĂLĂRII
DE PIATRĂ - TÂSNESC DIN RAVENE ÎMPĂDURITE

La prim a vedere, Piram idele coafate de m ile 20
la R itte n , în n o rd u l Italiei, p a r a fi
o glumă a naturii. Pe acest flanc m untos O 10
din Tirolul de Sud, bolovani de piatră
plutesc deasupra copacilor, balansân- O 10 20
du-se precar în vârful unor coloane
„pictate" cu n u a n ţe de roşu, ocru şi k ilo m etri
violet. A cest tour-de-force al naturii
seamănă cu u n num ăr de jonglerie de la PĂLĂRIE DE PLOAIE O coloană de lut
circ, p ublicul fiind la fel de u im it şi colorat, încrustat cu pietricele, fine în echilibru
im presionat. o stâncă ce o apără de ploaie şi-i împiedică
distrugerea.
C oloanele crestate su n t late la bază şi
se îngustează spre vârf. U n e le su n t scurte
şi îndesate, altele se ridică zvelte şi
semeţe. Cea mai înaltă atinge 40 m, dar
indiferent de înălţim e, m ulte au deasupra
câte o ciudată „pălărie" de piatră.

Aceste pălării şi m aterialul care
formează pilaştrii au fost aduse în zonă în
tim pul epocii glaciare. R esturi de rocă
de cele m ai diverse m ărim i, de la
bolovani uriaşi la pietricele m ărunte, au
fost prinse în masa gheţarilor aflaţi în
deplasare. C ând, acum 10 000 de ani,
gheaţa s-a retras, resturile s-au depus
în tr-u n strat gros pe pantele m untelui.

DOMNIŞOARE CU PĂLĂRII

Pilaştri de lut ca aceştia există num ai în
câteva zone ale lum ii şi p re tu tin d e n i au
creat în jurul lor legende. C ei din nordul
Italiei sunt num iţi într-o regiune
„piticii", iar în alta „ciupercile de
păm ânt"; un grup de coloane de acelaşi
tip din Alpii francezi a fost botezat mai
elegant: Ies demoiselles coiffees -
„domnişoarele cu pălării".

Există trei grupuri de piram ide
coafate de lut pe coastele M untelui
R itte n , care se înalţă din Valea Isarco.
Terase cu viţă-de-vie acoperă poalele
m u n te lu i, iar m ai sus se în tin d pajişti şi
păduri. C oloanele se află la aproxim ativ
1 000 m deasupra nivelului mării,
înm ănuncheate în ravenele îm pădurite
ce coboară spre Valea Isarco.

Cavalerii teutoni stabiliţi aici în
secolul al X lII-le a au despădurit versanţii
p e n tru a o b ţin e tere n u ri agricole şi astfel
probabil că au accelerat formarea

BO

coloanelor, dat fiind că pădurile nu mai
protejau solul îm potriva eroziunii (vezi
mai jos).

înainte de prim ul război mondial,
T irolul de Sud făcea parte din Im periul
A ustro-U ngar, iar locurile au atât num e
italieneşti, cât şi austriece: R itte n se
num eşte R e n o n în italiană, iar oraşul
Bolzano de la poale este num it de
austrieci Bozen.

La o scară geologică a tim pului,
piram idele coafate sunt veritabile
miracole. D urata rezistenţei coloanelor
este încă u n m ister, deşi se ştie că unele
d intre ele se m odifică foarte p u ţin în
cursul deceniilor. U n lucru însă este
cert: odată ce o coloană şi-a pierdut
pălăria, se dezintegrează foarte rapid. D ar
în vrem e ce clima distruge unele coloane,
ploile sculptează altele, până când în
zonă nu va m ai rămâne lut deloc. N u
prea departe în viitor, se po ate ca
pilaştrii cu pălării din n o rd u l Italiei să n u
mai rămână decât o amintire.

CAPRICIU AL NATURII Pilaştri conici de lut
„ornează"pantele împădurite ale M untelui
Ritten, din nordul Italiei. Unii poartă în vârf
pietrele care au ajutat laformarea lor.

V I A Ţ A UNUI PILASTRU

Pietrele îngropate în lutul rămas aici
după topirea gheţarilor explică modul
în care s-au format Piramidele coafate de
la Ritten. Apa de ploaie sapă o reţea de
albii adânci şi orice piatră mare dintre albii
acţionează ca o umbrelă, protejând lutul de
dedesubt de forţa distructivă a ploii. în
vreme ce restul lutului este luat de apă,
piatra şi pământul de sub ea par că se
înaltă deasupra reţelei de albii uscate. în
cele din urmă, piatra cade şi pilastrul se
sfărâmă imediat ca efect ai ploii.

Pilastru Pilastru
ce se protejat
erodează de

EUROPA

Valea Elbei Canalul Kiel, formează una dintre cele labirint stâncos de pe care poţi zări,
m ai m ari artere com erciale ale E uropei, dintr-un punct anum e, ciudata siluetă a
LA SUD DE DRESDA apele sale fiind străbătute de uriaşe barje M untelui Locom otivă, ce dom ină apele
SE ÎNTINDE UN TĂRÂM ce transportă cărbune, oţel, grâne, albastre ale L acului A m sel. E xistă şi alte
DE BASM, RENUMIT ATÂT produse chim ice şi diverse alte m ărfuri. form aţiuni neobişnuite, ca Lilienstein
PENTRU FRUMUSEŢEA (Piatra Crinului), încununat de ruinele
LUI, CÂT ŞI PENTRU C ursul său este m arcat pe alocuri de
„AURUL ALB” AL SĂU câte o tuşă rom antică —de pildă, ţ,UROp^
bastioanele de piatră care se ivesc brusc,
I zvorând din Republica Cehă, Fluviul pe am bele m aluri ale fluviului, la Freiberg
Elba intră pe teritoriul germ an aproximativ o oră sud de Dresda.
p rintr-un defileu adânc, întunecat, tăiat D ăltu ite tim p de m ilen ii de ploaie şi de
în roca M unţilor M etaliferi (Erzgebirge), îngheţ în gresia apărută acum 80 de
şi apoi curge spre vărsare, în M area m ilioane de ani, stâncile form ează o
N ordului, străbătând în total 1 160 km. feerie gotică de tu rn u ri şi m etereze,
îm preună cu albiile asociate, precum cupole şi m inarete, despărţite în tre ele
de defileuri înspum ate şi cascade repezi.

U nele form aţiuni de piatră sunt
izolate, altele stau înghesuite, am intind
de un cvartal de blocuri din M anhattan.
U n exem plu în acest sens este Bastei, un

VALEA ELBEI

mmui castel, sau harababura de roci M ediu tim puriu, a fost extinsă de
■ em ită Pfaffenstein (Piatra Preotului). în principii electori de Saxonia, August cel
Tare (1670-1733) având iniţiativa faţadei
ropiere de oraşul R a th e n se află în stil baroc.
Fdkenbuhne, un amfiteatru natural de
fia tră , în care vara se jo acă piese de Fiind inaccesibilă, fortăreaţa prezenta
teatru. avantaje şi a servit ca închisoare.
C el m ai nefericit prizonier de aici
Istoric, zona era cunoscută simplu ca treb u ie să fi fost Jo h a n n B ottger, u n
H ato u l M eissen —u n n u m e prea prozaic strălucit tânăr spiţer din Berlin,
pentru rom anticii secolului al X lX -lea, cunoscător al alchim iei, care încerca să
care au rebotezat-o Elveţia Saxonă. La transforme diverse metale în aur. Intrând
srart tim p după reunificarea celor două în conflict cu autorităţile prusace, el a
jerm anii, în 1990, regiunea a fost fugit în Saxonia în 1700, dar a fost prins
declarată Parc Naţional. înainte vreme şi aruncat în închisoare, u n d e A ugust cel
însă, oportunităţile pe care le oferea T are l-a pus la treabă, nerăbdător, ca
terenul pentru fortificaţii au atras atenţia orice p rincipe al vrem ii sale, să-şi
■nai m u lt decât frum useţea peisajului, sporească proviziile de aur.
'.’irto r al acelor vrem uri stă K onigstein,
o splendidă citadelă ce dom ină o creastă Deşi încercările bietului alchimist
înaltă, deasupra Elbei. C onstruită ca n-au dat roade, talentul său a lăsat o
tc rrăreaţă a regilor Boem iei, în Evul impresie neştearsă. Pe lângă cea a
aurului, principele elector mai avea o
pasiune, chiar m ai fierbinte. D e ţin ă to r al
uneia dintre cele m ai de seamă colecţii
de porţelan chinezesc din O ccident,
A ugust visa să pro d u că prim u l p orţelan
european, astfel că l-a îndrum at pe
B ottger în această direcţie. însă, în lungii
ani petrecuţi la închisoare, reţeta
porţelanului i-a rămas to t atât
de necunoscută precum cea a aurului.

„AURUL ALB"

Totuşi, în 1708, în vreme ce experimenta
cu argila şi feldspatul din zonă, tânărul a
reuşit să lucreze u n vas din p o rţelan
roşu. Principele elector a fost încântat,
dar spiţerul a rămas tot prizonier, chiar
dacă unul de seamă. Pentru a rivaliza cu
chinezii, trebuia obţinut însă porţelanul
alb. în anul 1713, înlocuind argila din
zonă cu caolin şi adăugând cuarţ,
B ottger a izbutit acest lucru; porţelanul
de D resda şi cel de M eissen au devenit
celebre.

D in păcate, tânărul a m urit la vârsta
de 37 de ani, în 1719, o rb it şi o trăvit de
gazele em anate în experim entele sale, iar
în m em oria lui a fost ridicată o statuie.
Ţ inând seama de am biţiile sale de
început, poate că spiţerul s-ar fi bucurat
ştiind că invenţia sa a devenit cunoscută
sub num ele de „aurul alb“ .

ELVEŢIA SAXONĂ Străbătute de defileuri
asemănătoare unor şosele umbrite de copaci,
stâncile Bastei (stânga) seamănă cu turnurile
unei cetăţi părăsite. Barberine (dreapta)
este o stâncă bizar erodată, foarte aproape
de Pfaffenstein.

133

EUROPA

Vulcanul Etna E rupţii masive au fost înregistrate în
475 şi 396 î.H r., în 812 sau 1169 d.H r.
DE LA ULISE LA PUŞCAŞII şi în secolul al X lV -lea. In 1669, E tna
MARINEI AMERICANE, s-a zguduit din temelii, zvârlind
ETNA A CONSTITUIT m ilioane de tone de lavă, care au distrus
DINTOTDEAUNA oraşul C atania de la poale şi to t ţin u tu l
O PROVOCARE PENTRU din ju r. E ru p ţii m ai m ici —m ai m u lt de
EROI zece în secolul al X X -le a —au devastat
în m o d regulat teren u rile agricole şi au
Nu departe de Catania, pe ţărmul îngropat sate întregi.
estic al Siciliei se înalţă trei stânci
masive, m ângâiate de valuri. D eşi activitatea sa datează din tim p u ri
N um ite Scogli dei Ciclopi, au origine m itice, Etna este totuşi u n vulcan tânăr.
vulcanică şi n u seam ănă cu celelalte A apărut din mare cu aproxim ativ un
form aţiuni stâncoase de la ţărm. m ilio n de ani în urm ă şi a eru p t p e n tru
B olovanii, se spune, au fost azvârliţi de prim a dată acum 500 000 de ani. In
un m onstru pe urm ele corăbiei lui Ulise, prezent este cel mai m are vulcan activ
eroul războaielor troiene din mitologia
greacă.

H o m e r, p o e tu l elen din secolul al
V lII-le a î.H r., povesteşte în Odiseea că
ero u l din Itaca şi tovarăşii săi au fost
reţinuţi în Sicilia de ciclopi, nişte uriaşi
m âncători de oameni. Conducătorul lor
era Polifem , m ai hidos decât ceilalţi
fiindcă nu avea decât un singur ochi,
aşezat în m ijlocul frunţii. In vrem e ce
P olifem d orm ea, U lise şi o am enii săi au
ascuţit un par din lem n de măslin, l-au
înroşit în foc şi, arzând, l-au în fip t în
sigurul ochi al m o nstrului, după care au
luat-o la fugă către corabia cu care
veniseră.

O rb it şi c h in u it de durere, P olifem a
smuls stânci im ense din coasta m untelui
şi le-a aruncat p e u rm ele fugarilor. N u
i-a nim erit, dar pietroaiele zac şi acum
acolo u nde le-a azvârlit el, am intind încă
de forţa teribilă a m onstrului.

C â t despre sâm burele de adevăr al
legendei, dacă privim spre interiorul
insulei la vreo 20 km , v om zări, profilat
pe cerul albastru-vineţiu al Siciliei, vârful
conic al V ulcanului Etna. C raterul său
unic, orb şi adâncit, seam ănă cu ochiul
uriaşului.

ERUPŢII VIOLENTE

N u o dată, ci de m ulte ori în decursul
secolelor, Etna şi-a dem onstrat
capacitatea de a zvârli bolovani m ari cât
Scogli dei Ciclopi, pe distanţe chiar mai
lungi, şi încă m ai dă şi azi dovezi
spectaculoase ale furiei ce m ocneşte în
adâncurile sale.

134

VULCANUL ETNA

«fin E uropa, având o circum ferinţă a v rem e ce noi vârfuri se înalţă n u departe. Prim ele eforturi de a înfrânge
bazei de aproxim ativ 160 k m şi Etna a avut cel puţin încă două vârfuri erupţiile prin mijloace fizice nu au
acoperind o suprafaţă cât a Londrei, cu înaintea celui actual, iar pe unul dintre stârnit un entuziasm deosebit. în 1669,
lo t cu suburbii. versanţi se cască o calderă en o rm ă - o locuitorii din Catania au încercat pentru
gaură cu circumferinţa de 20 km , prim a dată să schim be direcţia fluxului
C a şi în cazul altor vulcani, înălţim ea ai cărei pereţi verticali coboară până la de lavă, săpând un şanţ în juru l
Etnei variază; în prezent vârful său 900 m adâncime. localităţii. D ar când au văzut că râul de
aiăsoară 3 350 m, dar acum u n secol era m aterie topită se putea năpusti asupra
cm aproape 30 m m ai înalt. C raterul n u T oate aceste transform ări lasă strania u n u i sat vecin, au renunţat.
«■sie nici el stabil, dat fiind că erupţiile im presie că te afli în p rezenţa unei
dbstrug culm ile vulcanilor, lăsând în loc creaturi vii, prim itive şi uriaşe. Senzaţia METODE MODERNE
«fepresiuni circulare, num ite caldere, în este accentuată de „răsuflarea" gazelor şi
a vaporilor em anaţi din m inicratere şi P roblem e sim ilare au apărut şi m ai
OCHIUL CICLOPULUI O nouă răsuflătoare fisuri. recent. In erupţia care a avut loc în
m deschide pe unul dintre versanţii Etnei, 1991—1992, ce am eninţa în m o d direct
puţin mai jos de craterul principal, prevestind D e fapt, ca şi alţi vulcani activi, E tna oraşul Zafferana, reprezentantul
poate o erupţie. seamănă mai degrabă cu o valvă defectă autorităţilor, vulcanologul Franco
ce acoperă un „punct vulnerabil" în Barberi, a sublimat că m ult mai
scoarţa terestră. periculoase decât revărsarea de lavă, care
se solidifică rapid în aer liber, sunt
E rupţiile sale sunt alim entate de u n şuvoaiele subţiri de m aterie topită ce se
rezerv o r de lavă lu n g de 30 k m şi adânc scurg în m are viteză p rin fagaşurile şi
de 4, situat sub m u n te şi alim entat de tunelurile săpate chiar de ele, p entru a
enorm e cantităţi de m aterie topită plină izbucni apoi la suprafaţă spre poalele
cu gaze, aflată în străfundurile T errei. m untelui.
Uriaşa presiune acumulată caută
debuşeuri în roca m u n te lu i şi izbucneşte D e aceea, elicoptere ale Forţelor
la suprafaţă sub form a u nor fântâni de A eriene Italiene şi ale M arinei
foc, no ri de gaze sulfuroase şi to ren te de Am ericane au aruncat blocuri uriaşe de
lavă ce se scurg pe pantele vulcanului. beton legate între ele în canalele dinspre
vârful vulcanului, dinam itând în acelaşi
FERTILITATE tim p tunelurile de la altitudini mici.
DE PE URMA FOCULUI Pentru piloţii elicopterelor, care zburau
prin pătura de gaze, abur şi fum ,
S-ar putea crede că locul nu este deloc operaţiunea a fost extrem de riscantă, dar
prielnic aşezărilor um ane. Totuşi, blocurile au fost plasate în cele din urm ă
pantele Etnei constituie una dintre cele în locurile stabilite. Căzând în zonele
mai dens populate regiuni ale Siciliei. dinam itate ale tunelelor, acestea au
Deşi râurile de lavă lasă în urm a lor blocat scurgerea, determ in ân d lava să se
distrugeri m ari, ele sunt len te şi n u prea reverse pe pantele superioare, unde s-a
num eroase, rareori ucigând pe cineva. solidificat şi a îm piedicat alte posibile
revărsări.
Pantele vulcanului sunt bine udate de
izvoare, iar datorită cenuşii vulcanice FLORI DE MUNTE
solul a devenit unul dintre cele mai Violetele de Etna
fertile din lume. cresc numai
în grohotişurile
O am en ii culeg chiar şi cinci recolte de pe coastele
de legum e pe an, fructele cresc din vulcanului.
abundenţă, iar bogăţia viilor
de aici este proverbială. D e aceea, încă
din negura vrem urilor, localnicii
continuă să-şi reclădească m ereu satele
în acelaşi loc.

D intotdeauna, oam enii de aici, atraşi
de fertilitatea solului, au înfruntat
violenţa m untelui înarmaţi doar cu
rugăciuni către C el de Sus. Legendele
spun că, o dată sau de două ori, vălul
Sfintei Agatha, purtat în procesiune
solemnă, a oprit înaintarea lavei; când
însă m inunile n u se p roduc, sătenii îşi
acceptă soarta cu o resem nare filosofică
şi îşi reconstruiesc satele peste ruinele
celor distruse.

Pentru m om ent, oraşul Zafferana a
scăpat. O arecum . Câteva case de la
periferie au fost deja părăsite. Intr-una
dintre ele, cu ospitalitatea caracteristică
sicilienilor, proprietarul a lăsat pe masă o
sticlă de vin. „P entru E tna“ , a explicat
el, în glum ă. „ M u n tele este obosit şi
probabil că-i e sete.“

PRIVELIŞTEA DIN VÂRF

A urca Etna cu piciorul - deloc dificil,
pantele fiind line —înseam nă a vedea
istoria naturală dezvăluindu-ţi-se în faţa
ochilor. V iţă-de-vie, portocali şi arbori
de fistic îm bracă poalele vulcanului,
lăsând loc trep tat m erilor şi cireşilor.

M ai sus se în tin d p ăduri de stejari,
castani, aluni şi m esteceni, iar dincolo de
ele, pe patul frăm ântat de lavă, cresc
doar câteva sm ocuri de coşaci alpini
sicilieni.

Ici şi colo sunt petice de zăpadă
veşnică. In trecut zăpada era adunată
îm p reu n ă cu cenuşă răcită şi expediată
vara spre N ap o li şi R o m a , p e n tru a fi
folosită la fabricarea îngheţatei,
aristocraţia locală considerând-o o
delicatesă m ai preţioasă decât vinul.

Spre vârf, condiţiile sunt categoric
neprielnice vieţii - o întindere uniformă,
cenuşie, de zgură, cenuşă şi lavă,
presărată de fisuri din care ies aburi —
amintire a începuturilor lu m i. Gura
căscată a craterului este pătată de oxizi şi
sulfaţi, adâncim ea ei variind constant, în
funcţie de mişcările lavei.

C el m ai p o triv it m o m e n t p e n tru a-1
vizita este chiar înaintea zorilor, când
craterul pulsează cu acea licărire roşiatică
ce a constituit dintotdeauna un punct
natural de reper pentru marinarii
M editeranei.

A poi, la răsărit, se po ate vedea toată
Sicilia şi Calabria, cu u m b ra E tn ei
îndreptată spre privitor, iar departe, în
larg, se zăreşte vag M alta.

Astfel poţi admira veritabilele leagăne
ale civilizaţiei europene - u n gând
reconfortant atunci când la picioarele
tale ai impresia că dom neşte haosul
prim ordial al naturii.

CĂLDURA NOPŢII Pe înserat, lava începe
să lucească prin plafonul prăbuşit al unui
tunel natural în Muntele Etna.
Culoarea mai închisă indicăfaptul că lava
se răceşte şi urmează să se solidifice
la suprafaţă.

136



a*

GERM ANIA^. ^ Dolomitii PAZNICII VĂII Vârfurile crestate ale
î masivului Sasso Lungo străjuiesc localitatea
J ţ lSTRM- Val Gardena, de unde odinioară au plecat
SPECTACULOASELE legiunile romane spre a-i cuceri pe celţi.
'} ■— • - - PISCURI DE CALCAR S-AU
,"■' NĂSCUT DIN RECIFELE văi înverzite. T oate s-au născut sub
■•"’<$■ :i<.: CORALIGENE DIN form a recifele de corali dintr-o m are
" ‘ : A$ r / « " î — ADÂNCURILE MĂRII p u ţin adâncă şi, acu m v re o 65 de
, - y - ij - ~K>°e,Mt. M arm ofada m ilioane de ani, au fost ridicate la
Sculptat de gheţari şi cizelat de îngheţ, suprafaţă odată cu înălţarea Alpilor.
|V ^ :C'.^ m irificul peisaj al M unţilor D olom iţi
seamănă cu o îngrămădire de Legenda spune că aceşti M onti
Lacul Ş...şţrŞyr.,,, '21 Udine* <u - c o n traforturi, tu rn u ri, ziduri şi m etereze. Pallidi, aşa c u m se n u m ea u iniţial, şi-au
Garda Acest lanţ m untos din nordul Italiei este „căpătat" versanţii palizi de piatră atunci
ITALLi de fapt o serie de culm i din calcar când gnom ii, dornici s-o înveselească pe
deschis la culoare, una m ai spectaculoasă Prinţesa Lunii, măritată cu Prinţul
Padova -Veneţia decât cealaltă, despărţite între ele prin M unţilor, au îm brăcat m unţii într-o
m antie ţesută din raze de lună.
i î m ile M area
0 25 50 k ilo m etri A d ria tic ă C â n d a exam inat rocile, în anii ’80 ai
secolului al X V III-lea, geologul francez
D eodat de D olom ieu a descoperit că

138

acestea conţineau mici cantităţi de m agne­ flori parfum ate şi m ulticolore, m ărginite
ziu. D e atunci, acest tip de calcar a fost de „ace“ înalte de dolomit. Pereţii
num it dolomit, în onoarea celui care l-a im punători ai M asivului Catinaccio, care
descoperit. Ziua, versanţii au o culoare bat în roşu la răsărit şi la apus, se ridică
gri-deschis spre alb, dar la apus sunt adesea abrupt acolo unde legenda spune că ar fi
scăldaţi în n u an ţe de portocaliu şi roz. înflorit grădina de trandafiri a lui Lauren,
R egele Piticilor.
Iama, piscurile de piatră se înalţă
maiestuos din albul zăpezilor ce acoperă R egiunea a avut o istorie frământată
coastele. Prim ăvara însă, peisajul capătă şi de aceea m u lte locuri au atât denum iri
to n u ri m ai variate: pajişti înflorite se italieneşti, cât şi austriece; C atinaccio, de
întind la altitudini mari, iar crevasele pildă, se num eşte şi R osen g arten .
adăpostesc pâlcuri de pitoreşti plante D olom iţii s-au aflat tim p de secole sub
alpine, precum saxifraga, floarea-de-colţ stăpânire rom ană, p e n tru ca în secolul al
şi păştiţele. M ai jos, păsările cântătoare X lV -le a să in tre în com ponenţa
îşi fac cuib în păduri, iar în văi localnicii Im periului Habsburgic, iar după prim ul
trebăluiesc pe păşuni şi în livezi. O reţea război m ondial să revină Italiei.
de poteci se întin d e pe pantele m ai joase,
în vrem e ce sus, trasee lungi străbat La sud de M arm olada, crestele goale
crestele, oferindu-le privelişti ale M asivului Pale de San M artin
extraordinare drum eţilor experimentaţi. străjuiesc pădurile din Parcul N aţional
Paneveggio, care odinioară le asigurau
In inima D olom iţilor sunt Alpe di veneţienilor lem nul necesar pentru a-şi
Siusi, M asivul C atinaccio şi Piscul construi corăbiile.
M arm olada, p e care se află u n gheţar,
încununat de o piramidă de piatră de ASCENSIUNE CU 0 „SCARĂ
100 m şi având versantul sudic aidom a ŞI 0 BATA GROASA
unei lespezi verticale de 600 m înălţim e,
M arm olada este o adevărată regină a Izolate de celelalte masive, dar form ate
D olom iţilor. Platoul Alpe di Siusi este din aceeaşi rocă dolom itică, spre vest se
un tărâm de basm, cu pajişti pline de înalţă piscurile crenelate ale M untelui
Brenta. Crestele sale au fost escaladate
pentru prim a dată în secolul al X lX -lea
de câţiva alpinişti britanici, p rin tre care şi
Francis Fox Tuckett. înarm at doar cu o
scară şi o bâtă groasă, el a deschis u n
traseu „p rin tre stânci ce stau să cadă şi
steiuri ce b at în alb, m aro şi au riu “ .
Ajuns pe vârf, s-a delectat cu o bucată
de carne şi o în ghiţitură de vin roşu.
Crestele B renta sunt socotite şi azi
printre cele mai dificile din D olom iţi.

FLORI DE CALCAR Pe solul calcaros
cresc din belşug genţiane,
orhidee şi primule.

FÂN ALPIN Pajiştile ce se întind mai sus de limita pădurilor, în partea centrală a Dolomiţilor,
le oferă sătenilor o bine-venită „recoltă" defân.

Cheile

Samariâ

PE INSULA CRETA,ZIDURI
ÎNALTE DE PIATRA
ÎNCHID ÎNTRE ELE UN
HĂU ÎN CARE ALTĂDATĂ
SE ASCUNDEAU
RĂUFĂCĂTORII

CRETA.

Omalos
'' * Xyloskalo

#*% iuPâqbnes
v SâmSoă

VolakiSs A : ’r *

P oiţile de F ie r \ ş
),-> : $ »-

•Ayiâ Roumeli

O 4 k ilom etri
02

O ravenă adâncă, pe alocuri cu pereţi
aproape verticali, despică
spectaculos falezele şi m u n ţii înalţi din
partea de vest a Insulei Creta. Pe o
lungim e de 18 km şerpuiesc C heile
Samariâ, când m ai înguste, când mai
largi, u rm â n d u n traseu cu serpentine şi
m eandre prin Levkâ O ri, adică m unţii
Albi, ai căror versanţi sclipesc alb
în soarele verii, iarna fiind îmbrăcaţi în
zăpadă.

C hiparoşi, sm ochini şi leandri cresc în
crăpăturile din pereţii cheilor. Pe
alocuri, câte u n chiparos m atur şi-a
întins rădăcinile în crusta subţire
de calcar depusă pe piatră de apa ce se
scurge din m u n ţi. Şoim i şi v ulturi
planează deasupra, iar stoluri de stăncuţe
se rotesc asem enea vârtejurilor de fum
ale u nui incendiu de pădure.

140

C heile au fost săpate în tim p de R âul eroziune sculptează în piatră forme

Tarraîos, care curge de-a lungul unei încântătoare.

falii între M asivul Pachnes spre est şi D incolo de satul părăsit, cheile se

M u n ţii Gingilos şi Volakiâs spre vest. îngustează, iar falezele ce se înalţă chiar

Iarna, râul se transform ă în tr-u n to ren t din albia râului par a se închide.

vijelios, dar vara devine un pârâu D in acest culoar îngust şi adânc, cerul se

cristalin. zăreşte doar ca o panglică albastră, iar

T im p de secole, cheile au fost adăpos­ razele soarelui p ătrund aici doar câteva

tu l răufăcătorilor şi al celor care fugeau ore pe zi.

de eternele vendete dintre satele Cretei. C e l m ai îngust p u n c t al cheilor se află

In anii ’40, aici s-au ascuns gherilele la Porţile de Fier, descrise pentru prima

comuniste ce luptau dată de un englez,

în războiul civil grec. FALEZE CE R obert Pashley, care
La capătul nordic a străbătut defileul

al cheilor, la aproape SE ÎNALTĂ CHIAR călare pe u n catâr la
1 200 m deasupra DIN ALBIA RÂULUI în ceputul secolului al
nivelului mării, o PAR A SEÎNCHIDE X lX -lea. „Lărgimea
scară de lem n abruptă acestui hău am eţitor",

coboară în ravenă scria el, „este de vreo

spre albia râului, zece picioare la bază

trecând prin pădurile de pini. La şi creşte până la cel m u lt treizeci sau

aproxim ativ 8 k m în interiorul cheilor se patruzeci de picioare sus. D ru m u l pe

afla satul Samariâ, abandonat de care a trebuit să-l străbatem prin m ijlocul

locuitorii săi în 1962, când cheile au fost to ren tu lu i a fost de circa şaizeci de paşi."

incluse în tr-u n parc naţional. Se crede că C u zidurile lo r de cel p uţin 500 m

biserica sa bizantină, Osia M an a, ce înălţime, Porţile de Fier sunt

conţine fresce vechi, este cea care a dat impresionante, mai cu seamă atunci

num ele cheilor. când vântul şuieră prin coridorul îngust

Fiecare cot al văii oferă noi privelişti de piatră.

uimitoare. Bolovani uriaşi stau ASCUNSĂ DE PIRAŢI
îngrăm ădiţi unul deasupra altuia, râul

clocoteşte peste praguri de piatră şi Intre P orţile de Fier şi m are, cheile se

um ple m ici ochiuri de apă, iar forţele de lărgesc. U n alt sat părăsit se află ceva m ai

departe, nevăzut de p e ţărm şi deci ferit

FALEZE AMEŢITOARE Pereţii Cheilor Samariâ de ochii piraţilor. Satul făcea altădată

(stânga) aproape că se ating în dreptul parte din Ayiâ R oum eli, una dintre

Porţilor de Fier; câte un drumeţ singuratic puţinele aşezări de pe falezele ce

pare minuscul între uriaşii pereţi de stâncă. mărginesc această zonă a insulei.

Dimineaţa devreme, ceaţa (jos) se ridică Ayiâ R oum eli este situată pitoresc,

în fuioare fantomatice dintre versanţii p rintre leandri şi măslini, p e locul fostei

împăduriţi ai cheilor. cetăţi antice Tarrhia. Distrus de un

cutrem ur în anul 66 d.H r., din acest

p o rt pe v rem uri înfloritor se exporta

lem n de chiparos spre T ro ia şi M icene.

L ocuitorii din Ayiâ R o u m eli fac

com erţ cu diktamos, o plantă m edicinală

rară. Aceasta creşte pe înălţim ile cheilor,

în locuri aproape inaccesibile, unde

p o t fi întâlnite şi caprele sălbatice

Agrimi, num ite în zonă „kri-kri“ .

Aproape confundându-se cu steiurile

de piatră, aceste animale pasc smocuri

de diktamos.

Cheile sunt deschise pentru turişti din

luna mai până în octom brie, când

nivelul râului începe să scadă. D ru m u l

pedestru prin chei durează m inim um

cinci ore, fiind recom andat num ai

drum eţilor experimentaţi.

Orientul
Mijlociu
si Asia



ORIENTUL MIJLOCIU

Conurile Cappadociei

VECHII OAMENI AI CAVERNELOR SI-AU PUS AMPRENTA V /CA'fi’?1' TURCIA
ASUPRA FANTASTICELOR COLINE DE FORMĂ CONICĂ
AFLATE ÎN CENTRUL TURCIEI M area SIRIA

Până în secolul al X X -lea, num ele Pe acest tărâm, cel mai nepăm ântesc cenuşiu —conferă locului un aspect
Cappadocia nu însem na aproape dintre ţinuturile care par desprinse din ireal.
nim ic pentru m ajoritatea occidentalilor. basm e, c o n u ri şi p iram id e de piatră se
D esem na, vag, o regiune din Asia M ică, înalţă pe fundalul unor văi sterpe. U nele Parcă pentru a accentua aspectul
m e n ţio n a tă şi în B iblie —p rim a E pistolă au culm i netede, rotunjite, ce ajung până n epăm ântesc al regiunii, ici şi colo
a Sf. P e tru este adresată cappadocienilor. la 50 m ; altele su n t aspre şi crestate, de stâncile şi c o n u rile su n t aco p erite cu câte
Astăzi însă, această zonă a T urciei parcă au fost cizelate în grabă sau au u n strat de rocă m ai închisă la culoare.
centrale, situată în preajm a localităţilor rămas neterm inate. U nele par nişte ciuperci bizar alcătuite,
U rg iip şi G o rem e, este ren u m ită în iar altele am intesc de siluete um ane
lum ea întreagă p en tru peisajul său care, P rin tre ele se ridică pilo n i şi colţi de
uim itor în sine, m ai are o caracteristică stâncă de cele m ai variate fo rm e şi
inedită. dimensiuni. Pitorescul culorilor —
alb-gălbui, roz, roşu, albastru-deschis şi

144

%

CONURILE CAPPADOCIEI

EXPOZIŢIE DE ARTĂ Sculpturi suprarealiste CONURI ÎN FORMARE Asemănătoare dunelor de nisip, falezele de tu f vulcanic aufo st erodate,
inţeasă Valea Goreme din Cappadocia, schiţândforma conurilor. Deocamdată suprapuse, ele vorf i separate unele de altele prin eroziune.
veritabile opere de artă modelate de vânt
if ploi în roca vulcanică moale.

înveşmântate în pelerine, cu pălării
ştrengăreşte aplecate într-o parte.
In unele locuri, conurile şi stâncile sunt
răspândite neregulat pe fundul văilor,
in altele sunt aliniate în şiruri ordonate.
N u este greu de înţeles explicaţia mitică
a originii lor: asediaţi de o armată
invadatoare, localnicii s-au rugat lui
Allah, care i-a îm pietrit pe atacatori.

Form aţiunile stranii ale C appadociei
sunt situate pe un platou dom inat de un
vulcan stins, Erciyas Dagi. Acest m unte,
înalt de 3 916 m , a „furnizat11 m aterialul
de construcţie pentru conuri. C u
milioane de ani în urmă, vulcanul a
erupt violent, cenuşa aruncată acoperind

145

ORIENTUL MIJLOCIU

C A S E S Ă P A T E ÎN ROCĂ

Grotele din conurile şi falezele
Cappadociei erau propice pentru locuit,
în interior temperatura se menţine relativ
constantă tot timpul anului, locuitorii fiind
apăraţi şi de arşiţa verii, şi de frigul iernii.
Unele ansambluri erau vaste; la Oghisar, în
labirintul de cămăruţe săpate în roca unor
stânci uriaşe locuiau probabil 1000 de
oameni.

Multe alte locuinţe erau ascunse vederii,
în întinse oraşe subterane. în adâncul
pământului, alte reţele de încăperi erau
legate între ele prin tuneluri şi scări de la un
nivel la altul.

Oraşul Derinkuyu, cu o populaţie
estimată la 20 000 de locuitori, avea
probabil 20 de niveluri, numele însemnând
„puţ adânc". Pe lângă încăperi de locuit,
bucătării comune şi canale de ventilaţie,
existau aici pivniţe şi prese pentru vin,
grajduri şi iesle, o biserică şi chiar cimitire.
Camerele erau iluminate cu lămpi de ulei.
Când ameninţa vreun pericol, discuri mari de
piatră puteau fi rostogolite în tuneluri,
blocând intrările în oraş.

LABIRINT Grote dezvăluite de alunecările de teren împânzesc stâncile de la Uţhisar.

o zonă vastă. R ă c in d u -se şi laterali ai acestor văi au fost săpate uşi şi M ult m ai im presionante decât acestea
solidificându-se, aceasta a form at u n strat
gros de tu f vulcanic, o rocă albă suficient ferestre. sunt însă cele aproxim ativ 400 de biserici
de m oale pentru a fi cioplită cu cuţitul.
D e atunci tuful a fost erodat de ploaie, In secolul al X X -le a, o am enii încă bogat deco rate d in zonă. In tre secolele al
v â n t şi zăpadă. Şiroaiele fo rm ate de
ploaie au tăiat văi şi ravene şerpuite, apoi m ai locuiau în chilii scobite în roca V H -lea şi al X lI-le a , călugării au clădit
au c o n tin u a t să le m o d eleze m arginile,
fasonând astfel colinele c o n ice şi celelalte vulcanică. Acest m od de viaţă a apărut aici biserici în adevăratul înţeles al
form aţiuni stâncoase.
probabil în ju ra i anului 4000 Î.H r., cu vântului, cu coloane, cripte şi cupole.
U nele erupţii au dat naştere unui tul
vulcanic atât de fierbinte, încât la o a m e n ii lărgind grotele naturale şi apoi Folosind pigm enţi puternici, ei le-au
contactul cu solul acesta s-a ,,sudat“ ,
form ând strate de rocă mai dură, în săpând tu n elu ri în roca m oale. P e la anul d eco rat cu fresce ale căror n u a n ţe su n t şi
general m ai închise la culoare.
2000 î.H r., dinspre răsărit astăzi la fel de vii. Pe u n
C ând în aceste strate forţele naturii
au săpat ravene, u rm e ale tufului au năvălit num eroase ASCUNZĂTORILE p e rete al u n e i biserici
d u r şi n e g ru au supravieţuit p e vârfurile hoarde de hitiţi. Probabil din Valea G orem e,
conurilor, protejând roca mai moale
de d edesubt şi creând fo rm e şi m ai că atunci localnicii au AU DEVENIT TREPTAT Sf. G h e o rg h e răp u n e
bizare. în c e p u t să sape m ai ÎNTINSE balaurul; în alte lăcaşuri
adânc în m ăruntaiele se p o t vedea scene din
AMPRENTA UMANĂ colinelor, ascunzătorile ORAŞE SUBTERANE N oul Testam ent,

C a şi c u m peisajul n -a r fi suficient de devenind treptat întinse precum Ieşirea din
fantastic, o nouă surpriză îl aşteaptă pe
vizitator. In colinele conice şi în pereţii oraşe subterane. E g ip t.

Creştinism ul s-a răspândit rapid în C o lin ele conice şi bisericile lor

zonă, iar izolarea văilor, cu dealurile lor frum os ornam entate atrag num eroşi

con ice, a atras n u m ero şi călugări şi turişti, însă peisajul şi frescele au, fireşte,

călugăriţe care doreau o viaţă de suferit. Alunecările de păm ânt pot

contem plativă. Până la sfârşitul secolului îngropa picturi ce datează de secole,

al IV -lea, m ici g ru p u ri de călugări fiindcă eroziunea care a creat conurile

fondaseră deja veritabile com plexe c o n tin u ă şi astăzi. D ar, p e m ăsură ce

m ănăstireşti săpate în piatra colinelor, cu vechile form aţiuni sunt m ăcinate, iau

chilii, bucătării şi refectorii. naştere altele noi.

146

%

MAREA MOARTĂ

Marea Moartă M ărginită de aridele dealuri ale iar in cea sudică —cu o adâncim e în
Iudeii spre vest şi de podişurile biblice m edie de num ai 6 m - se văd coloanele
0 ÎNTINDERE DE APĂ SĂRATĂ, M o a b şi E d o m la est, M area M oartă are albe de sare.
AFLATĂ MULT SUB o lungim e de aproximativ 80 km,
NIVELUL MĂRII, AMINTEŞTE m ăsurând 18 km în cel m ai lat pun ct Acestea reprezintă de fapt partea
DE REGELE DAVID al său. superioară a unui strat gros de sedim ente
SI DE SOŢIA LUI LOT a căror depunere a început cu peste
Acest lac sărat este îm părţit în două 2 m ilioane de ani în urmă. Apa
de Peninsula E l Lisan („Lim ba"). Partea Io rdanului şi a altor râuri m ai m ici s-a
de n o rd este m ai m are şi m ai adâncă, evaporat rapid în arşiţa zilelor de vară,
în care tem peratura trecea de 50°C,
FORME ŞI FORMAŢIUNI Răsăritul soarelui lăsând pe fundul lacului resturi de
deasupra Mării Moarte (jos) subliniază argilă, nisip, sare şi ghips. In iernile
nemişcarea apelor sărate. (Verso) Capetele foarte um ede, zilnic în M area M oartă
coloanelor de sare răsar la suprafaţa lacului se varsă peste 6,5 m ilioane de to n e
aidoma unor hornuri. de apă.

J : . ^jv°
7M are*V
n ile Ma-sa.u..». Peni.nsula

O 10 20

[1 k i l o m e t r i

A flată în punctul cel m ai pe jos al
Terrei, suprafaţa netedă de apă a
M ării M oarte este străpunsă ici-colo de
coloane de sare. Pe alocuri, bucăţi m ari
de sare plutesc asemenea unor aisberguri
ce se fărâmiţează.

Acest tărâm aproape lipsit de viaţă
este scena pe care s-a petrecut istoria
biblică a soţiei lui Lot. N eascultând
şi p riv in d înapoi, spre prăpădul ce lovise
Sodom a şi G o m o ra cu foc şi pucioasă,
tem eia a fost transformată pe loc
în tr-u n stâlp de sare. U n ii arheologi
consideră că cele d o u ă cetăţi zac şi astăzi
sub apele puţin adânci din zona de sud
a mării.

Aflată la 396 m sub nivelul mării,
întinderea de apă este situată la
extrem itatea Văii Iordanului, la n ord de
M arele R ift African. Acesta începe de la
izvoarele Io rdanului şi se c o n tin u ă spre
sud, p rin M area M oartă, M area R o şie şi
Africa de Est. Pe alocuri, apele M ării
M oarte au o adâncim e de 400 m, acolo
fundul ei aflându-se la 0,8 km sub
nivelul mării.