Descoperiti minunile lumii Enciclopedie Natura Animale Geografie Ghidul celor mai spectaculoase peisaje by Readers Digest (z-lib.org)

v rţ «/ sare ce p o t pluti la întâm plare tim p de
AUSTRALIA luni întregi, până ce găsesc u n loc propicc
în care să g e rm in ez e . A stfel deschid
VECINI ÎN P AR AD IS d ru m spre viaţă u n o r noi plante. Păsările
de pe întinsul recifului co ntribuie la
BANCURI ÎN RECIF Printre miile de peşti coloraţi ai recifelor se află şi bibanii pitici, bunăstarea sa, răspândind sem inţele de
care se hrănesc cu planctonul din apele de mică adâncime. p lan te şi fu rn izâ n d fertilizatori naturali.
Pescăruşii se hrănesc cu boabele
Marea Barieră de Corali este pădurea Pretutindeni culorile sunt vii - pentru a so lan a c e elo r şi lc îm p răştie sem in ţele în
tropicală a oceanului. Coralii înlocuiesc ademeni, a avertiza, a camufla, a păcăli. insule. R ân d u n ic ile de m are îşi fac cuib
aici copacii şi restul vegetaţiei, iar peştii şi Vietăţi precum scoicile kauri, alb cu în copacii pisonia, ale căror sem inţe
moluştele acvatice au luat locul păsărilor şi purpuriu, sau păstrăvul de mare, roşu pătat lipicioase se p rind pe aripile acestora.
al animalelor. Diversitatea formelor de viată cu albastru, se confundă cu mediul. Altele,
este însă aceeaşi, ca şi lupta pentru ca peştele arlechin, stacojiu cu argintiu, In insulele de corali trăiesc o sumedenie
teritoriu. între cele 150 de specii de peşti - sunt vărgate, pentru a deruta atacatorii. de păsări m arine: rândunele, pescăruşi,
probabil 100 000 de indivizi la fiecare Vălurile peştelui de foc roşu, strălucitoare păsări-fregată, gâşte de m are şi m aiestuos*
hectar de recif - se duce o competiţie ca ale unui balerin, atrag atenţia asupra vulturi de m are. Vara, ţestoasele femelă
acerbă. acelor sale veninoase; culorile vii ale vin pe uscat pentru a-şi depune ouăle in
peştelui-înger licăresc parcă pentru a-i nisipul cald. O p t săptăm âni m ai târziu,
REFUGIU MORTAL Peştii-anemonă se alunga pe intruşi. Unii peşti, precum m ii de p u i de ţestoasă ies la suprafaţă
ascund printre tentaculele anemonelor de calcanul-păun, care se îngroapă în nisip, îşi şi pornesc târâş-grăpiş spre m are, vânaţi
mare, imuni la toxinele acestora. A nem ona pot schimba culorile pentru a se confunda de păsări, crabi şi şobolani.
profită de resturile rămase de la masa lor. cu mediul înconjurător.
CELE MAI MARI PERICOLE
Modalităţile de procurare a hranei sunt
la fel de variate. Peştele de piatră adoptă M area Barieră de C orali este unul dintre
aspectul pietrelor printre care trăieşte şi îşi cele m ai p u te rn ic e şi m ai b in e in te g rate
ucide prada cu spinii săi veninoşi. Rechinul- ecosistem e ale lum ii; totuşi, echilibrul
covor, cu pielea franjurată asemănătoare său este extrem de fragil. Presiunile
algelor, îşi aşteaptă şi el victimele, asupra unui singur elem ent p o t avea
camuflat. Voracele lutianide vânează în efecte dezastruoase asupra ansamblului.
grup, devorând tot ce le apare în cale. Doar R ecifu l face faţă fu rtu n ilo r şi valurilor
peştele-buzat sanitar, care curăţă rănile şi uriaşe, dar acum , în secolul al X X I-lea,
paraziţii altor peşti, este imun la orice atac. cele m ai m ari pericole sunt cele induse
de activitatea o m u lu i m o d ern .
Bancuri de heringi şi chefali pândesc
vânatul mic şi, la rândul lor, cad pradă A b o rig e n ii vânează şi pescuiesc de
rechinilor, delfinilor şi baracudelor. în secole în a p ro p ie rea recifului, fară a-1
adâncuri, vânătorii cei mari, rechinul alb şi afecta. în secolul al X X -lea însă, au
rechinul-tigru, îşi aşteaptă masa, formată apărut deja cicatrice lăsate de exploatarea
din ţestoase şi delfini. guano (excrem ente de pasăre, folosite ca
îngrăşământ), pescuitul intensiv, vânătoa­
rea de balene, com erţul cu m elci m arini
afum aţi şi goana după preţioasele perle.

Declararea zonei Parc Naţional
a lim itat aceste riscuri, iar turism ul este
a te n t c o n tro lat. C h ia r şi în aceste
condiţii, unii specialişti consideră că
reziduurile de canalizare deversate
din staţiunile turistice au provocat recent
o înm ulţire explozivă a stelelor de m are
cu spini şi că resturile alim entare
aruncate în ocean au dus la creşterea de
zece ori a populaţiei de pescăruşi, care
la rândul lo r decim ează puii de ţestoase
şi de păsări.

Oficialităţile din Q ueensland şi-au
asum at so lu ţio n a re a acestei p ro b le m e şi
au îm piedicat apariţia altora, astfel că la
nivel global im pactul turism ului a fost
până acum m oderat, lăsând M area Barieri
de C orali să-şi vadă de viaţa ei zilnică.

250

C U Ţ I T U L DE P Â I N E

Cuţitul de Pâine bizare de relief din îm păduritul Masiv
W arrum bungles, al cărui num e înseam nă
0 LA M Ă CRESTATĂ DIN PIATRĂ TÂSNEŞTE „m u n ţii cocârjaţi". C o lo an e şi tu rn u ri de
DIN MIJLOCUL PĂDURILOR DE EUCALIPŢI piatră se înalţă abrupt din întinderea
DIN MUNŢII WARRUMBUNGLES plată a terenului, dom inând crestele
străbătute de chei adânci. U n u l dintre
Brisbane •- O lamă îngustă de piatră despică aerul prim ii exploratori europeni, John Oxley,
proaspăt al M un ţilo r W arram bungles originar din Y orkshire, îi descria ca fiind
QUEEţisbAkD^s. din N e w South W ales. N um ită sugestiv „un teribil de uluitor lanţ m untos, ce-şi
C u ţitu l de Pâine, se înalţă până la 90 m, înalţă capetele albăstrui deasupra
r şi totuşi vârful său este lat de n u m ai orizontului".
1 m . C uţitul de Pâine constituie cea
N EW SOUTH WALES m ai spectaculoasă dintre form aţiunile ZID DE PIATRĂ Lam a ascuţită a Cuţitului
de Pâine se înalţă dintre cuhnile împădurite
ale M asivului Warrumbungles. Escaladarea
sa este interzisă.

QâuiDarW®

W arftin

m ile m

îoo

O 100 200 > OCEANUL
k i lo m e tr i 1‘,
PACIFIC
Canberra DE SUD

AUSTRALIA

O rig in ile C u ţitu lu i de P â in e se P e aceste p a n te în so rite şi relativ aride în izolarea pajiştilor nordice, gata

confundă cu frământările vulcanice cresc arbuşti precum quandong, cu o ricâ n d să o ia la fugă p e n tru a se p u n e

e x tra o rd in a re de a cu m 13—17 m ilioane fructe roşii com estibile. V ersanţii dinspre la adăpost de pericol.

de ani. Lava a u m p lu t fisurile d in scoarţa sud şi est, m ai u m e z i şi m ai răcoroşi, C angurii cenuşii dom ină zonele de

P ă m ân tu lu i şi, răcin d u -se, a fo rm at su n t d o m in a ţi de păd u ri de eucalipţi şi tere n deschis, p e când koala şi op o su m ii

veritabile ziduri încrustate în rocă. tufe înflorite. R o u a- cu coada stufoasă

M ilioane de ani de eroziune au m ăcinat cerului creşte în locurile „UN TERIBIL preferă frunzişul
roca, dar pereţii de lavă solidificată s-au um ede din păduri, DE ULUITOR LANT copacilor. P entru a
dovedit mai rezistenţi. C uţitul de Pâine alături de ferigi, orhidee trece dintr-un arbore
este ceea ce a m ai rămas d intr-unul şi planta agăţătoare MUNTOS" în altul, koala aşteaptă
dintre aceste ziduri, desprins din roca în w onga, cu flori tubulare, întunericul nopţii ca

care a fost încătuşat. p u rp u rii la interior. să coboare pe sol

M asivul W arrum bungles este Ţ ipetele stridente ale papagalilor şi să u rc e apoi în alt copac. O p o su m ii

c onsiderat adesea a fi lo cu l în care se răsună printre copaci. Papagalul cu coada însă planează de la un arbore la altul,

întâlneşte estul cu vestul, ca urm are a roşie, de la câm pie, se alătură papagalului folosindu-se de pliurile de piele dintre

clim atelor contrastante de pe versanţii rosella din m u n ţi şi de p e ţărm ul estic, m em b rele a n terio are şi cele p o sterio are

o puşi ai săi. însoţiţi de galahi roz şi cenuşii, alcătuind ca de nişte aripi.

S pre n o rd şi vest, coastele m u n te lu i un strălucitor caleidoscop de culori. La P en tru u n nu m ăr n ecunoscut de ani,

coboară spre o câm pie uscată şi fierbinte. nivelul solului, pasărea em u îşi face cuib M asivul W arrum bungles a făcut parte

din teritoriul populaţiei kamilaroi, care

trăia pe câm pia din ju r. M em brii acesteia

DIVERŞII ARBORI DE CA U CIU C a d u n au fructe, rădăcini, m ie re şi vânau
canguri, em u şi păsări sălbatice. D ar

odată cu sosirea europenilor, aborigenii

In Australia cresc peste 500 de specii de zăpezilor, din regiunile alpine ale Australiei au fost n evoiţi să plece, lăsând în urm ă
eucalipţi, cunoscuţi şi sub numele de poate suporta atât gerul iernii, cât şi arşiţa p u ţin e m ărturii ale existenţei lor; una

arbori de cauciuc. Lemnul lor este foarte cumplită a verii. d in tre acestea este o grotă în care se află

preţios, fiind utilizat în cele mai diverse Scoarţa unor specii este netedă, stratul bolovani ciopliţi cu topoarele de piatră.

scopuri, de la podele până la pontoane şi exterior cojindu-se vara, iar culorile variază U n adăpost din apropiere conţine resturi

traverse de cale ferată. de la roz pal şi galben la bej, cenuşiu şi de material organic care dem onstrează

Aceşti copaci veşnic verzi au dimensiuni portocaliu. Alţi copaci au scoarţa aspră, că aici s-au consum at sem inţe de

şi înfăţişare extrem de variate, unele specii fibroasă, pe când o a treia specie are o m acrozam ia —odinioară u n alim ent

fiind adaptate la majoritatea condiţiilor scoarţă dură şi adânc crestată. o b işn u it al ab origenilor.

climatice din Australia. Exemplare uriaşe, FRUCTE ISPITITOARE
înalte de 60 m, cresc în pădurile umede, pe

când unele asemănătoare mai degrabă unor M acrozam ia aparţine familiei de plante

arbuşti supravieţuiesc în zonele mai uscate, num ite cicadee, cândva m ult mai

deoarece rădăcinile lor lungi le facilitează răspândite decât astăzi. Sem inţele lor

accesul la apa din sol. Unii copaci sunt roşii-portocalii au u n conţinut ridicat

protejaţi împotriva incendiilor de pădure; de am idon, dar m âncate crude sunt

scoarţa lor este rezistentă la foc şi izolează toxice. A borigenii anihilau otrava prin

de căldură părţile interioare vii. Eucaliptul m etode ca spargerea, înm uierea,

m ăcinarea şi co acerea lor, d u p ă care

HAINE COLORATE în caz de incendiu, m âncau pulpa, crudă sau prăjită, cu gust

scoarţa eucaliptului albastru (dreapta) de castane.

protejează ţesuturile vii de temperaturile S em inţele apetisante ale m acrozam iei

extreme. Scoarţa eucaliptului-somon (jos) şi ale alto r cicadee le -a u creat m ari

se cojeşte în fiecare an. problem e prim ilor exploratori ai zonei.

Botanistul Joseph Banks, care a călătorit

cu căpitanul britanic C o o k pe Endeavour,

a n o ta t că o a m e n ii care au în ce rca t să

m ăn â n ce fie şi câteva sem inţe „au fost

v io len t afectaţi de ele, atât în sus cât şi în

jos“ . In 1967, W arrum bungles a devenit

Parc N aţional. Deşi pantele joase au fost

defrişate de colonişti, pădurile sunt în

m are parte neafectate de activitatea

um ană şi se detaşează pe fondul

câm piilor cultivate ca o insulă verde.

- #;
CASCÂDÂ WÂLLÂMÂN

Cascada Wallaman

Z V O R Â N D DIN ÎNĂLŢIM ILE MUNTELUI, Cairns.
UN FIR DE A P Ă SE PRĂVĂLEŞTE AMEŢITOR PESTE Q U E E N SL A l^D
_N PRAG DE STÂNCĂ, ÎN JUNGLA DEASĂ
ar
In inim a unei păduri tropicale, Pârâul panglică de argint învăluită în tr-u n halou M area
Stony şerpuieşte la vale p rin desişul de scâ n te in d în ru b in iu , azu r şi violet. de Cornii
arbori şi arbuşti. în că p icu râ n d după
ploaia nopţii, ram urile palm ierilor Pârâul Stony este u n u l dintre m ile 50 & C ascada
ioşnesc, iar deasupra lor frunzişul des num eroasele izvoare ce ţâşnesc din W alia m a n
?:Itrează lu m in a dim ineţii. U n d e v a în m unţii de coastă din N o rth Q ueensland O
p Idure se aude strigătul u n u i papagal şi se varsă, tre c â n d p este m arg in ea u n u i ido Townsville
Sukadu, prevestind alte ploi. platou, în cheile R âu lu i H erbert. Aici,
în extrem itatea sudică a celei m ai mari O 50 foo
Pe m ăsură ce cursul său devine m ai păduri tropicalc a Australiei, trăiesc mai
n p id , apa pârâului este din ce în ce m ai m u lte specii d e p lan te şi anim ale decât k ilo m etri
•ies tu lb u ra tă de v ârteju ri. D u p ă ce oriunde pe acest continent.
ţtrlb ate un defileu cotit, se repede pe Privind atent, poţi vedea u n oposum
neaşteptate p este u n p ra g de p iatră şi se CĂDERE LIBERA A vântându-se peste marginea som noros, o uriaşă broască de copac sau
prăbuşeşte 278 m , în râul aflat dedesubt. unui perete împădurit, Cascada Wallaman u n piton lung de 6 m. Speciile de păsări
Aceasta este Cascada W allam an - o îşi sapă treptatfăgaş în piatră. sunt, de asem enea, num eroase, de la
m icile silvii cu cioc m are până la cazuarii
înalţi aproape cât om ul, iar lum ea insec­
telor cuprinde om izi albastre de lungim ea
u n u i b ra ţ o m en e sc şi m o lii cu anvergura
aripilor de 25 cm . A ici trăieşte şi o m ito rin -
cui; dacă aşteptaţi lângă m arginea apei,
îi p u te ţi auzi plescăitul c ozii sau p u te ţi
zări luciul m aro -arg in tat al blănii sale.

CIUDĂŢENIE

D acă natura şi-a pus în minte să creeze
o enigmă, a reuşit pe deplin cu
ornitorincul. Un mamifer de mărimea unei
pisici, care depune ouă, are trup de castor,
dar cioc şi picioare de raţă - animalul pare
un bizar experiment biologic.

De fapt, ornitorincul este perfect
adaptat la viaţa de pe malul apei. Ciocul
său plat este o veritabilă unealtă eficientă
de căutare a hranei, capabil să detecteze
chiar şi cei mai slabi curenţi electrici din
musculatura prăzilor sale
acvatice, din care fac
parte şi racii.

Piramida lui Ball

AUSTRAUm Insula Insula 0 CREASTĂ DE PIATRĂ IZOLATĂ, CE SE RIDICĂ
Brisbane Lord Howe Norfolk DIN APELE PACIFICULUI DE SUD, ESTE CEA
MAI ÎNALTĂ FORMAŢIUNE STÂNCOASĂ DIN LUME

Lui B all PACIFIC Pe hartă, punctul ce reprezintă fiind cea m ai înaltă form aţiune stâncoasă
Piram ida lui Ball se pierde aproape în din lume.
, NJydney nem ărginirea oceanului. Cei care
vin însă pentru a o vedea la faţa locului R idicându-se în largul coastei estice a
Marea Tasman cu greu îşi cred ochilor. Este u n obelisc Australiei, Piram ida lui Ball se află la
Tasmania atât de înalt, încât pare că străpunge aproximativ 700 km nord-est de Sydney.
cerul. Deşi la bază măsoară doar 400 m , Privind-o în tim pul zborului său solitar
250 500 m i ie piram ida atinge 550 m înălţim e - peste M area Tasman, în 1931, pilotul
aproape de două ori mai m ult decât Francis C hichester o descria ca „u n m are
T u rn u l Eiffel din Paris. Cartea pum nal de piatră prim itiv". D ar această
Recordurilor Guinness o m en ţio n ea ză ca gigantică E xcalibur îşi dezvăluie secretele
nu când este văzută de sus, ci de sub apă.

254

P I R A M I D A LUI BA LL

IIIMSENIN Piramida lui Ball D a r P iram ida lui Ball, aflată la U n ii au în fru n ta t valurile şi rechinii,
înotând până la stâncă; păsările de m are
baltă abrupt din apele Pacificului aproxim ativ 20 km sud de Insula Lord s-au năpustit asupra lor, iar m iriapozi de
15 cm lungim e i-au m uşcat de picioare
Sud, precum ruinele unei vechi abaţii H ow e, a rămas intactă. A m barcaţiunile pe când în cercau să găsească u n loc
p ro p ice p e n tru a se căţăra.
Huite în mister. îi dau ocol, în vrem e ce pasagerii o
Supranum ită „Everestul Australiei",
adm iră cu uim ire. Păsările nu sunt însă Piram ida lui Ball părea că nu va perm ite
să fie escaladată. D a r în 1965, B ryden
D incolo de suprafaţa oceanului, o intim idate de ea, su rvolând-o şi A llen şi J o h n D avis au condus o echipă
australiană care a izb u tit să atingă vârful.
îedenie de peşti viu coloraţi mişună aterizând pe m uchiile înguste. Pentru Alpiniştii au fost foarte aproape de
tre coloane şi arce de piatră, ele, lespedea bătută de vânturi constituie înfrângere pe ultimii 60 m, unde
bucăţile de rocă se aflau în tr-u n
m eniul lor e un platou de rocă căm inul ideal, num eroase specii, echilibru atât de precar, încât unele s-au
rostogolit în mare, lăsând în loc goluri
vulcanică, iar Piram ida lui Ball este de printre care petreli, rândunele de mare bătute de vânt, ce conferă stâncii un
aspect de sculptură bizară. A u urm at
fapt u n v ulcan stins care-şi arată deasupra şi pasărea tro p ic elo r cu coada roşie, apoi alţi căţărători care au reuşit să
admire peisajul de pe culm ea semeaţă a
apei doar vârful — facându-şi cuib aici form aţiunii. In prezent, Piram ida lui Ball
face parte din patrim oniul m ondial,
■nul dintr-o scrie de în fiecare an. bucurându-se de o protecţie bine
m eritată.
vulcani care au „STRĂPUNGE AERUL In jurul Insulei
devenit inactivi cu CA UN MARE Lord How e, unde
7 m ilioane de ani curenţii calzi tropicali
in urmă. PUMNAL DE PIATRĂ îi întâlnesc pe cei reci
PRIMITIV" subantarctici, se află
D e atunci, marea cel m ai sudic recif de
i dus o luptă Sir Francis Chichester corali. In ascunzişurile
.ontinuă cu această

masă de piatră din sale şi în galeriile din

adâncurile ei. piatră trăiesc peste
Valurile au ro s-o tim p de secole şi, 400 de specii de peşti tropicali şi de ape

ajutate de vânt, o macină în continuare. mai reci. U nii, ca peştele-buzat cu cap

Astăzi m ai există doar 3% din volum ul dublu, care m ăsoară 76 cm în lu n g im e şi

iniţial de piatră, redus de forţele naturii se num eşte astfel datorită um flăturii de

la u n lan ţ de insule şi stânci. p e capul m asculului, p o t fi întâlniţi

DESCOPERIREA LUI BALL num ai aici.
D e două secole, Piram ida lui Ball

Prim ul european care a zărit piram ida a rezistă în faţa agresiunii um ane.

fost H enry Lidgbird Ball, com andantul Aici n u există golfuleţe sau plaje unde

navei H M S Supply, care transporta în am barcaţiunile să p o ată acosta, ci d oar o

1788 colonişti în Insula N orfolk. Ball a platformă printre colţurile abrupte

botezat piram ida cu n u m ele său şi, la spălate de valuri. M ulte bărci cu alpinişti

întoarcere, a ancorat în dreptul celei mai am atori au fost îm pinse înapoi de ocean.

m ari insule, pe care a nu m it-o în cinstea

lo rd u lu i H o w e , P rim u l L o rd al

Amiralităţii din Anglia. AMESTEC DE CULORI In reciful de lângă

C ând au pus piciorul pe insula de Insula Lord Howe şi în jurul lui trăiesc atât

11 k m lungim e, în form ă de sem ilună, peşti tropicali, cât şi specii de apă mai rece.

Ball şi tovarăşii săi au păşit în tr-u n paradis Printre ei se numără elegantul peşte-înger,

îm pădurit, în care animalele sălbatice peştele-clovn, cu dungi albe (mai închis

păreau să n u se team ă la apropierea lor. la culoare decât rudele sale din apele mai

M ai târziu însă au v e n it aici şi alte nave, calde) şi melcul dansator spaniol,

iar marinarii înfom etaţi au vânat până asemănător unor petale roz de trandafir.

la extincţie păsări ca gallinula albă. In

1834, Insula Lord H ow e era deja locuită

de colonişti, care trăiau din com erţul cu

navele aflate în trecere.

O d a tă cu e u ro p en ii, au sosit aici şi

şobolanii, care au înotat până la ţărm de

pe corăbiile naufragiate. Pe insulă au

găsit hrană din abundenţă —şopârle,

păsări, insecte, care n u se puteau apăra

îm potriva lor; astfel, şobolanii au distrus

cinci specii de păsări şi au adus în pragul

extincţiei rase unice de şopârle gecko

şi scincus officinalis, p re c u m şi unele

insecte-beţigaş.

Noua
Zeelanaă
si Pacificul



NOUA ZEELANDĂ

Rotorua târziu, m aorii s-au îndrăgostit de lanţul Staţiunea turistică m odernă R otorua.
de lacuri m ărginite de m unţi, grupate în aflată pe m alul lacului, d ep in d e şi ea de
UN T Ă R Â M A L FOCULUI ju ru l Lacului R o to ru a. A pele erau pline aceste m in u n i ale naturii, având
ŞI AL ERUPŢIILOR de peşti, pe m aluri trăiau num eroase dezavantajul că este situată în centrul
VULCANICE specii de păsări acvatice, iar solul era instabilei zone vulcanice T aupo, care
DEVASTATOARE fertil şi m ere u cald. Şi m ai apreciate erau acoperă cea m ai m are parte a Insulei de
ARE O FRUMUSEŢE însă izvoarele cu apă suficient de caldă N o r d . P ă m â n tu l h u ru ie şi e m a n ă v ap o ri
APARTE n u n u m ai p e n tru îm băiat, ci şi p e n tru a m e n in ţă to ri, deşi ra re o ri „ tre c e la
gătit. In ju ru l lor, gheizerele erupeau fapte". C eva m ai departe de staţiune, la
periodic, aruncând în aer jetu ri înalte de W hakarew arewa, sunt num eroase
apă fiartă. atracţii turistice, precum G eyser Fiat, cu

v Lacul

l^ o to ru a * Kawcrau *
o ■tacul Tarawera

Whakarewarewa a Mt. Tarawera
Lacul Rotomahana
o
20 m ile
Te Waiioa

Waimangu o
Waiotapu o
0 10

0 10 20 k i lo m e tr i

P entru cei care vin aici prim a dată,
m irosul de ouă clocite pare
atotstăpânitor. El em ană în şuvoaie de
abur din canalele de scurgere, din fisurile
în asfaltul drum urilor, din gropile de
o b icei adânci şi n o ro io ase ale te re n u rilo r
de g o lf şi chiar din răsadurile de flori
din grădini. Plictisiţi să le to t explice
că duhoarea provine de la hidrogenul
sulfurat —răsuflarea vulcanilor —
lo cu ito rii se m ulţum esc să spună de
fiecare dată că, în câteva zile, se vor
obişnui. C eea ce n u se întâm plă.

Există însă num eroase com pensaţii
pentru acest neajuns. D e când triburile
m aori au ocupat N oua Zeelandă venind
din Polinezia, în secolul al X lV -lea,
R o to ru a este căm inul m arelui grup de
trib u ri araw a. C a şi eu ro p en ii de m ai

FORŢELE NATURII Craterele colosale de pe
M untele Tarawera amintesc de erupţia ce a
devastat zona în 1886.

258

ROT ORUA

şapte gheizere active. C ând roca topită apropiere se află bălţi de n ăm o l clocotind, M ai puţin veselă este Valea W aim angu,
din adâncuri încălzeşte apa din subsol, care bolboroseşte şi se încreţeşte, în u n deşert su m b ru de cratere şi bălţi
transform ând-o în abur sub presiune, form e m ereu schimbătoare. clocotinde. D in co lo de ea se în tin d
gheizerele aruncă în aer jeturi de apă Lacurile T araw era şi R o to m ah an a,
turtă. C el m ai spectaculos este Penele La 24 k m spre sud se află W aio tap u , străjuite odinioară de renum itele Terase
Prinţului de W ales, u n gheizer triplu, al cărui gheizer, Lady K nox, a fost A lbe şi R o z , o fo rm aţiu n e de silice
care se înalţă până la 12 m în aer. d e te rm in a t să ţâşnească la o în ălţim e m ai asem ănătoare cu straturile etajate ale
Erupţia lui precedă de obicei intrarea în m are prin introducerea unei conducte u nui uriaş to rt de nuntă. Terasele au
scenă a gheizerului Pohutu, înalt de de fier. O doză de fulgi de săpun dispărut în dim ineaţa de 10 iunie 1886,
3 0 m, ceea ce sugerează că cele două adm inistrată zilnic declanşează o când M untele Taraw era din apropiere a
«unt interconectate în subteran. In arteziană de spum ă ce se înalţă până spre erupt brusc cu un vuiet asurzitor, ce s-a
vârfurile copacilor. auzit până la 160 k m distanţă, iar Lacul
R otom ahana s-a transform at într-o
co lo an ă înaltă d e a b u r şi n ă m o l. N im ic
n u a prevestit această erupţie —cu
excepţia, se spune, a fantom aticei apariţii
a un ei canoe m aori, întrevăzută la
o rizo n t pe apele tulburi ale Lacului

0 DOZĂ DE FULGI
DE SĂPUN

ADMINISTRATĂ ZILNIC
DECLANŞEAZĂ 0

A R TEZIAN Ă DE SPU M Ă

Taraw era cu o săptămână m ai devrem e.
E rupţia a distrus terasele, dar a îngropat
şi trei sate, u c ig â n d 155 de oam en i.

D o v e zile catastrofei su n t e v id e n te şi
astăzi. U n şir de cratere, ca u rm ele lăsate
de u n uriaş în zăpada proaspătă, se
întinde pe 20 de kilom etri pe M untele
T araw era, iar falezele din ju ru l Lacului
R otom ahana em ană continuu vapori.
U n u l dintre sate, T e W airoa, a fost
dezgropat, atrăgând astăzi turiştii aidom a
unui m ini-Pom pei.

COMBUSTIBIL GRATIS In aceastăfotografie
din secolul al X lX -lea , fem eile maori gătesc
într-un izvor fierbinte de lângă Rotonta.

Milford Sound/

Piopiotahi

MUNŢI ÎNALŢI
ŞI CASCADE REPEZI
SPORESC MĂREŢIA UNUIA
DINTRE CELE MAI
CUNOSCUTE FIORDURI
ALE NOII ZEELANDE

OCEANUL PA c /
'Sc

Marea Golful' si
Tasman
Anita
- ^°und/
Vârful M itre

* ^ford
%

Lacul Ada

Cascada N O UA ZE ELA N D A
Sutherland / i n s c l a d e s u d )

O 10 20
=l /.acu/
0 IU 20
Te /l/rau
k ilom etri

Dim in eaţa u n e i zile senine este cel m ai SILUETA CRESTATĂ Intrarea îngustă în Milford Sound, pe care căpitanul Cook n-a zărit-o,
potrivit m om ent pentru a vedea ascunde un peisaj montan de un pitoresc neegalat.
M ilfo rd S o u n d (cunoscuţi şi ca
Piopiotahi). Ceaţa învăluie vârfurile departe de gura fiordului, îl num eau de pe ţărm ul sud-vestic al Insulei de
m u n ţilo r ce se înalţă a b ru p t de p e ţărm şi Piopio-tahi, adică „ sturzul singuratic11. Sud, cu un m ilion de ani în urmă. A cum
se oglindesc în albastrul n e clin tit al Astăzi sunt folosite am bele num e. aproxim ativ 10 000 de ani, când gheaţa
mării. Căpitanul Jam es C ook, prim ul s-a topit, M area Tasm an i-a luat locul.
european care a zărit fiordurile N oii S turzul era în so ţito ru l p e rm a n e n t al Legendele m aori spun însă o poveste
Z eelan d e, în anii ’70 ai secolului al unui erou popular legendar al tribului m ai poetică. Insula, susţin ele, este de
X V III-lea, a ratat intrarea ascunsă în m aori, M aui, care dorea să o b ţin ă de la fapt chila unei canoe parţial scufundate,
M ilford S o u n d şi deci n u s-a p u tu t Zeiţa M orţii nem urire pentru fiinţele care s-a pietrificat, iar Z eul M ării a
bucura de splendida privelişte. om eneşti, făcând dragoste cu ea în tim p transform at-o în păm ânt locuibil
ce aceasta dorm ea. D ar a doua zi cioplind-o cu toporul. El şi-a început
U n b raţ de m are ce p ă tru n d e 15 k m dim ineaţă zeiţa a fost trezită de cântecul m unca în regiunea fiordurilor, iar
în interiorul uscatului, fiordul a fost sturzului şi, înfuriată, l-a strivit p e M aui insulele şi coasta z d ren ţu ită din sudul
b o tez at în anii ’20 ai secolului al X lX -le a între coapsele ei, ucigându-1. C u inim a extrem , la D usky Sound, sunt consecinţa
de Jo h n G rono, u n căpitan galez de frântă, pasărea a zburat până la M ilford lipsei sale de experienţă. Z eu l şi-a
corabie, în am intirea oraşului său natal, Sound, pentru a trăi acolo în căinţă îm bunătăţit însă aptitudinile continuând
M ilford H aven, din South W ales. D ar şi singurătate. să lucreze şi M ilford Sound, cel m ai
populaţia m aori, care venea aici pentru a n o rd ic fiord, a fost creaţia sa cea m ai
aduna porfir verde din Golful Anita, nu G h eţarii su n t cei care au săpat văile şi rafinată.
fagaşurile adânci, cu pereţi abrupţi, ale
M ilford S o u n d şi ale celorlalte fiorduri

260

L A C R I M I DE PORFIR

P orfirul verde de Milford este moale în
comparaţie cu celelalte pietre verzi -
nefritul sau jadul - pe care băştinaşii

maori le numeau pounamuşi le foloseau

la confecţionarea armelor. Porfirul verde
translucid de Milford este adesea punctat
cu negru, ca nişte stropi de apă.

Maorii îl numesc tangiwai(adică

„lacrimi plânse") şi îl utilizează pentru a
ciopli ornamente precum tiki - figurine
ce-i reprezintă pe strămoşi şi sunt purtate
ca talismane.

Potrivit folclorului maori, punctele de
pe porfir sunt lacrimile sturzului care,
fără să vrea, l-a trădat pe eroul legendar
Maui.

TIKI Porfirul verde
de Milford (sus) afo st
utilizat la acest tiki
maori (stânga).

Z e iţa M o rţii şi-a adus şi ea m itra unui episcop. C ăpitanul Stokes a şeşte 146 m până în m are, strecurându-se
printre două stânci ciudate, num ite Leul
contribuţia. Alarmată de frum useţile fost încântat de falezele înalte ale şi E lefantul. Cascada B o w e n , m ai înaltă cu
circa 15 m , cade în m are în două trepte.
locului şi p e n tru a descuraja vizitatorii, fiordului, în com paraţie c u care, scria el,
Aceste două cascade sunt însă doar
ea a împrăştiat în zonă insecte „catargele navei Acheron păreau nişte nişte pârâiaşe în com paraţie cu Cascada
Sutherland, care se prăvăleşte la vale în
dăunătoare —m icii purici negri de nisip, surcele". C a şi în cazul altor m u n ţi din trei cataracte, din Lacul Q uill în R âul
A rthur, la capătul fiordului. C u cei
a căror ciupitură zonă, pe pantele joase 580 m ai săi, este a zecea cascadă din
lum e ca înălţim e. D onald Sutherland,
stârneşte m âncărim i. PĂDURI LUXURIANTE ale V ârfului M itre se care a descoperit cascada pe când facea
Locul în care i-a întind păduri luxu­ prospecţiuni aurifere, a vizitat pentru
aruncat ar fi Sandfly p rim a dată M ilfo rd S o u n d în anii ’60 ai
SE ÎNTIND PE riante, susţinute de secolului al X lX -lea, ca vânător de foci.
„D acă m -aş stabili vreodată undeva, aici
Point, în M ilford PANTELE JOASE ALE ploile abundente care aş face-o“ , şi-a făgăduit el. Şi şi-a
Sound; aici insectele cad într-una dintre respectat prom isiunea în 1877, răm ânând
sunt foarte supărătoare. MUNŢILOR DIN FIORD cele m ai um ede zone la M ilford Sound până în 1919, când s-a
stins la vârsta de 80 de ani. Supranum it
Vârful M itre, de ale N o ii Z eelande.

1 691 m , aflat la V ânturile aprige şi dese,

jum ătatea ţărm ului sudic al fiordului, ca şi ploile dezlănţuite conferă fiordului

este unul dintre cei m ai înalţi m u n ţi care u n aspect de basm , plin de cascade

se înalţă direct din m are. Piscul poartă efem ere, unele bătute de vânt cu atâta

num ele dat de căpitanul J.L. Stokes, forţă, încât apa este înălţată spre cer.

com an d an t al vasului britanic Acheron în E xistă însă şi n u m ero a se cascade p e r­

1851, căruia i s-a părut că ar sem ăna cu m anente, p recu m Stirling, care se prăbu­

261



h s tn ic u l de la Fiord, scoţianul şi-a con- D onald Sutherland s-a căsătorit cu o TĂRÂMUL PIONIERILOR Zăpada şi norii
« n iit o cabană lângă F reshw ater Basin şi colegă scoţiancă, văduva Elizabeth Samuel, defurtună (sus) învăluie Milford Sound într-o
a. p o rn it în explorări solitare tim p de doi în 1890. D upă o viaţa aventuroasă - pasager aură de mister. Primii colonişti ai zonei
p u i, fiind apoi însoţit de u n prieten, John clandestin la 12 ani, m em bru în armata au fost Donald Sutherland (stânga, centru)
M ickay. îm preună au ajuns la Cascada C ăm ăşilor R o şii a lui G aribaldi la 17 şi şi soţia sa Elizabeth (dreapta).
apoi m arinar, vânător de foci, pescar de
itherland în noiem brie 1880, în vrem e heringi şi căutător de aur - a devenit după care străbate peisajul pitoresc dintre
explorau valea R âului Arthur. căsătorie patron de hotel. C ând turiştii L acul T e A nau şi M ilford.
Până în 1888, când Sutherland, au început să vină p en tru a vedea cascada,
angajat în acest scop de autorităţile cei doi soţi au deschis H otelul Jo h n U n a dintre cele mai rare păsări din
provinciei, a tăiat un drum în O ’G roats la M ilford, în capătul fiordului. lum e, u n cârstei n e zburător n u m it takahe,
■rană, cascada a fost inaccesibilă trăieşte în m unţii de aici. C onsiderată
Bnnştilor obişnuiţi. W ill V izitatorii de astăzi p o t aprecia din dispărută tim p de 50 de ani, pasărea,
Q uill, unul dintre tinerii aer m ăreţia cascadei sau p o t naviga de-a înaltă de 61 cm , a fost redescoperită în
inpraveghetori lu n g u l fiordului. D e asem enea, p o t sosi regiune în 1948.
(osărcinaţi aici dinspre sud, nu num ai pe Traseul
cil cartogra M ilford, p e n tru drum eţi, ci şi p e şoseaua PAPAGAL RAR
fierea
legiunii, a Sinbad Gully, la poalele versantului
■urcat până sudic al V ârfului M itre, u n d e Sutherland
un. partea căuta odinioară aur (fără a găsi), este
superioară a unul dintre ultim ele habitate cunoscute
cascadei şi a ale u n e i specii rare, n u m ită kakapo —u n
descoperit lacul papagal n octurn, m are şi nezburător,
care îi poartă am eninţat de extincţie. D em ult, aceste
astăzi num ele. păsări galben-verzui erau num eroase, iar
'Quill le-a ţipetele stridente ale m asculilor îi trezeau
spus cole­ adesea pe exploratori noaptea.
gilor săi: H erm elinele şi şobolanii aduşi pe corăbii
.. G ura la sfârşitul secolului al X lX -lea au
: iscadei ■ decim at însă populaţiile de kakapo.

este un hău adânc, lung de aproape o R a re o ri zărite de turişti sunt şi
'Ută de m etri. A pa năvăleşte pe aici cu păsările kiwi, de asem enea n o c tu rn e şi
rorţă şi repeziciune, făcând u n z g o m o t nezburătoare. D ar strigătele lor bizare,
teribil." Q uill a m urit un an mai târziu, care se aud după înserat şi înaintea
prăbuşindu-se de pe G ertrude Saddle, în zorilor, constituie una dintre atracţiile
ipropiere. D rum ul tăiat de Sutherland a fiordului M ilford.
devenit o parte a Traseului Milford, un
itinerar accidentat, de trei zile de m ers,
care se întinde pe 50 km , de la n o rd de
Lacul T e A nau până la capătul fiordului
M ilford.

CĂDERE AMEŢITOARE Cascada Sutherland
coboară aproape 600 m din Lacul Quill,
in trei trepte înalte sau, după o
ploaie abundentă, într-un singur torent.

263

NOUA ZEELANDĂ

Muntele
Egmont

(Taranaki)

PE UN PROMONTORIU LAT,
UN VULCAN SE ÎNALTĂ
CA UN URIAŞ SINGURATIC

Marea M. .-.ţ.u.
Tasman : Kaitake

Cascada Bell a Mt. Pouakai

Cascada

Capul Curtis
A'

Egmont * Vârful Fantham

Cascada Dawson
■■

NOUA ZBEL.4NDA

m jjs v (INSULA DE KORDr

0 W 20

0 10

kilo m etri

I nălţându-se ca o insulă din m area de SPRE CER Cuhnea înzăpezită a M untelui LUPTA URIAŞILOR Adesea p e pinii rimu
pajişti înverzite, M untele E gm ont Egmont se înalţă dincolo de nori, dar la creşte câte un copac rata, ca o liană.
pare adesea u n m iraj ce apare şi dispare. poalele sale copacii concurează între ei pentru C u timpul, rata îl poate umbri pe rimu.
Aici, pe ţărm ul sud-vestic al Insulei de lumina soarelui.
N o r d a N o ii Z ee la n d e , u n e o ri ceaţa şi
norii ascund com plet m untele. a p ie rd u t şi şi-a lu at tălpăşiţa spre
sud-vest, tăind în drum defileul R âului
D a r când v re m e a e frum oasă, vârful se W anganui.
conturează maiestuos pe cerul senin,
fiind vizibil de la m are depărtare. D e la Cicatricele de pe culmile m untelui
crestele înzăpezite, aflate la 2 494 m spun însă o altă poveste: ele sunt
înălţim e, şi până la pădurea tropicală de rezultatul lavei, fiindcă M untele E gm ont
la poale, m u n tele oferă privelişti este de fapt u n vulcan. Acesta s-a form at
extraordinare. cu circa 70 000 de ani în urm ă, după ce
vulcan ii P o u a k a i şi K aitake, dinspre
M aorii susţin că cearta un o r nord-vest, s-au stins. D e atunci, E gm ont
îndrăgostiţi a adus M u n tele E g m o n t —pe a erupt periodic, dând naştere unor râuri
care ei îl num esc T aranaki —aici, la de n ă m o l şi p ietre, n u m ite lahar. C e a
Capul Egm ont. O dinioară, Taranaki mai violentă erupţie din vrem urile m ai
locuia în centrul Insulei de N ord,
dar s-a certat cu u n alt m unte-bărbat,
Tongariro, pentru favorurile
unui m unte-fem eie, Pihanga. Taranaki

264

NTELE EGMONT (TARANAKI)

m untelui, până la 900 ni, te pierzi în astfel că cei doi europeni au urcat singuri

pădurea luxuriantă în care pinii rimu, până pe culme.

aproape de 30 de ori m ai înalţi decât un Astăzi, după 150 de ani, M untele

om , se ridică spre cer. A rborii rata, E gm ont este cel m ai frecventat vârf din

do rn ici şi ei de lu m in a soarelui, îşi în cep ţară. C el p u ţin 240 000 de oam eni îl

viaţa pe ram urile copacilor rim u, agăţaţi vizitează în fiecare an, m ulţi urcând

ca nişte liane. E i n u se hrănesc însă cu poteca bătătorită ce duce pe creastă.

seva acestora; în treg teritoriul aflat

rădăcinile lor coboară DE LA CRESTELE pe o rază de 10 km
şi se înfig în sol. C u de v ârf este protejat

tim pul, rata um breşte ÎNZĂPEZITE PÂNĂ din 1881. „Graniţa"
pinul rim u pe care a LA PĂDURI, PEISAJUL este uşor de observat:
crescut. D ar ambele copaci în interior,
specii sunt pe cale de MONTAN câm puri în afară.
dispariţie, iar copacii ESTE ÎNCÂNTĂTOR
kam ahi se to t extind. M untele Egm ont
e ultima „fortăreaţă"

Z onele m ai înalte a pădurilor ce acope­

ale versanţilor sunt ocupate de arbori reau odată zona. C a şi ea, m u ntele răm âne

m ai scunzi şi m ai rezistenţi; unii neîm blânzit. Bruştele sale schimbări atm o­

kaikawaka (cedri de m unte) au 400 de sferice iau uneori turiştii pe nepregătite —

ani, fiind supravieţuitori ai erupţiei din când vântul se stârneşte din senin sau

1665. M ai sus de 1 100 m se în tin d tufe ceaţa coboară dintr-o dată. Iar vulcanul

dese şi înalte cât statul u n u i om . D in c o lo este doar ad o rm it, n icid e cu m stins: în

de ele, florile alpine punctează făgaşurile orice m o m e n t T aranaki se p o a te trezi.

şi steiurile de piatră. Pe vârf, î n ju r a i

craterului, n u m ai cresc decât m uşchi şi PĂDURE DE ORHIDEE
licheni.

recente a fost cea din 1550, când rocile ULTIMA FORTĂREAŢĂ Ferigile şi plantele târâtoare luxuriante
independente au distrus o pădure de pe prosperă în pădurile de pe Muntele
versanţi. U ltim ul m om ent de activitate T im p de secole, num ai m aorii au trăit Egmont, iar copacii sunt încărcaţi adesea
m ajoră s-a petrecut în 1665, urm at de o aici. In văi găseau o cru l roşcat p e care îl de lungi ghirlande de muşchi de un
erupţie mai m ică în 1775. amestecau cu grăsime de rechin pentru verde-deschis.
a-şi vopsi apoi corpul cu ele. Pădurile le
D ar v io le n ţa u n u i v u lcan este şi ofereau adăpost îm potriva duşmanilor. Uneori, printre ramurile unor copaci ca
creatoare, nu num ai distrugătoare de In grote îşi îngropau şefii de trib m orţi. rimu şi kamahi pot fi zărite delicatele
viaţă. Ferm ierii de pe coastele sale îi p o t C ând navigatorul olandez Abel Tasman petale rozalii ale micuţei şi parfumatei
m ulţum i pentru cenuşa ce fertilizează a trecut pe aici, în 1642, probabil că orhidee-bambus (jos). Planta creşte pe sub
solul şi, îm p re u n ă cu ploile a b u n d en te, vrem ea era înnorată, fiindcă nu a notat crengile copacilor, fiind epifită - se
în tre ţin e o floră şi o faună b ogate şi nim ic despre m u n te în ju rn alu l său. Abia foloseşte de ramuri pentru a se întinde,
variate. U nele specii trăiesc num ai aici, în seara de 10 ianuarie 1770, un însă nu se hrăneşte cu seva lor. în schimb,
fiindcă în izolarea sa m u n te le a creat european a zărit pentru prim a dată rădăcinile ei extrag substanţe nutritive
tipologii aparte; p rin tre acestea se află M untele Egm ont: exploratorul englez din materia putrezită
două soiuri de margarete de m unte, o Jam es C ook, care l-a nu m it astfel în şi umezeala de la
ferigă u n ică şi d o u ă specii rare de fluturi. o n o area u n u i fost P rim L o rd al suprafaţa crengilor.
A m iralităţii.
C ând pătrunzi în labirintul de
vegetaţie ce acoperă pantele joase ale In 1839, călăuzele m aori au condus
doi bărbaţi - dr. Ernst Dieffenbach, un
naturalist germ an, şi Jam es H eberley, un
v â n ăto r de balene englez —în prim a
expediţie europeană pe vârful m untelui.
Ei au urm at calea lui Tahurangi, o
căpetenie m aori despre care se spune că
a urcat până pe culm e cu secole înainte.
N o ru l care învăluie adesea vârful este,
conform legendelor, fum ul ce se ridică
d in focul aprins de el. A vând credinţa că
spirite şi reptile m itice b â n tu ie aceste
înălţim i, călăuzele m ao ri au refuzat să se
aventureze m ai sus de linia zăpezilor,

265

Vulcanii Tongariro Hamilton

ÎN INIM A INSULEI DE NORD EXISTĂ TREI VULCANI Rotorua*
ACTIVI, UNUL DINTRE EI OFERIND FRECVENT ; NOUA ZEELANDA
SPECTACOLE IMPRESIONANTE [ (INSULA DE NORD)
Lacul .
Un fu io r uriaş de gaze şi a b u r se ridică 2 797 m , cel m ai înalt v ârf al Insulei de , Taupo
perm anent din craterul M untelui N ord. C ei trei vulcani form ează nucleul
N gauruhoe, un vulcan înalt de 2 291 m, Parcului N aţional Tongariro. Mt.
din centrul Insulei de N o rd a N oii Mt.
Zeelande. Este unul dintre cei trei M untele N gauruhoe este cel m ai
v u lca n i activi d in re g iu n e . S pre n o rd se spectaculos. A re aspectul clasic al u n u i Wanganui '
ridică M untele T ongariro, o masă de vulcan: un con cu pereţii abrupţi, încu­
vârfuri retezate, co n u ri şi cratere, iar spre nunat de un crater de 400 m în diam etru,
sud se află M u n tele R u a p eh u , de fiind activ perm anent de la sosirea
europenilor în N o u a Zeelandă, la sfârşitul

266

CALD ŞI RECE Craterul înzăpezit Iarna, vârful lui N g au m h o e este de apă fierbinte, bălţile de noroi clocotesc
al M untelui Ruapehu, cel mai înalt vârf aco p erit de zăpadă. R u a p e h u îşi precum cazanul uriaş al unei vrăjitoare,
din Insula de Nord, găzduieşte un lac păstrează m antia de nea tot tim pul răsuflătoarele şuieră asurzitor, iar aerul
sulfurosfierbinte, în ciuda gheţii din jur. anului, atrăgând num eroşi schiori care este greu de m irosul înţepător al sulfului.
com bină plăcerea sportului cu riscurile
anilor ’30 ai secolului al X lX -le a . D in proxim ităţii unui vulcan activ. Iar FLORI DE PRIMĂVARĂ Tulpini uriaşe de
când în când se „înfurie" şi aruncă cenuşă, pericolul este real. în 1953, lacul din piciorul-cocoşului cresc pe pantele superioare
ce se d e p u n e apoi pe solul din ju r. craterul său s-a um flat şi a năvălit p e ale vulcanilor, primăvara şi la începutul verii
pantele m untelui, cărând în drum gheaţă deschizându-şi florile
M ai rar, N gaum hoe erupe cu o şi bolovani ce au distrus u n p o d de cale de un alb pur.
violenţă aparte, aruncând şuvoaie de lavă ferată; u n tre n s-a prăbuşit şi au m u rit
p e pantele m u n te lu i şi re m o d e lâ n d u -i 151 de oam eni. O inundaţie similară a
profilul. In 1954, o arteziană roşie de afectat în 1969 o zonă de schi - de
lavă încinsă a ţâşnit în aer şi, după cum această dată însă noaptea.
mărturisea un m artor, „se auzeau
c o n tin u u p o c n ete şi scrâşnete". E rupţiile Pe unul dintre versanţii M untelui
transform ă chiar şi craterul, co n u ri T o n g a riro , cel cu m u lte cratere, p o a te fi
secundare form ându-se neîncetat în văzut u n peisaj bizar: Izvoarele K etetahi.
interiorul acestuia. Aici gheizerele aruncă în aer arteziene

NOUA ZEELANDĂ

P entru u n vulcan, N gauruhoe este p o rn it spre sud din Polinezia sa natală, a de la îngheţ. D ar p en tru A uruhoe era
tânăr. Se crede că activitatea vulcanică a observat vârfurile înzăpezite din zare şi prea târziu şi N g ato ro i-a aruncat trupul
început în zonă cu două m ilioane de ani s-a h o tărâ t să le escaladeze. Tohunga a în g h e ţa t în crater, p e vârful care azi îi
în urm ă, dar N gauruhoe, de fapt un luat cu el o sclavă, pe A uru h o e, şi le-a poartă num ele.
„vlăstar11 al M u n te lu i T o n g a riro , s-a cerut tovarăşilor săi să postească până
form at acum abia 2 500 de ani. când se va întoarce. C ei trei vulcani sunt sacri pentru
m aori. Aceştia îşi îngroapă căpeteniile de
In legendele m aori, activitatea A ceştia n u l-a u ascultat însă şi, trib în gro tele de p e versanţi şi au
vulcanică a fost adusă în insulă de un m ânioşi, zeii au trim is viscole puternice în cercat să-i îm p ied ice p e e u ro p e n i să
tohunga - o persoană cu p u teri deosebite. p e m u n te . N g a to ro s-a m g a t şi zeii i-au escaladeze m unţii.
Se spune că tohunga N g ato ro-i-ran g i a răspuns trim iţâ n d u n foc p e n tru a-1 salva
B otanistul englezJ.C . B idw ill a atins
V ârful N g a u m h o e în 1839 şi apoi a
încercat să-i explice unui şef de trib
m ânios că nu a făcut nim ic rău fiindcă,
deşi sacm pentru m aori, m untele nu era
tab u şi p e n tru o a m e n ii albi.

N gauruhoe a revenit la viaţă chiar în
tim pul ascensiunii lui Bidwill. Botanistul
a auzit u n z g o m o t „ca acela al u n e i valve

„0 COLOANĂ
GROASĂ DE FUM
A LUAT FORMA UNEI
CIUPERCI URIAŞE"

j.C. Bidwill

de siguranţă de la u n m o to r cu ab u r11,
care a d u rat cam o ju m ă ta te de oră, şi
a văzut „o coloană groasă de fum negru
care s-a ridicat în aer şi apoi, îm p răştim -
du-se, a luat form a u n e i ciu p erci uriaşe11.
C ân d B idw ill a ajuns la crater, s-a auzit
u n h u ru it p u tern ic şi om ul a b ă tu t în
retragere, fiindcă „ n u d o re am să văd
erupţia de atât de aproape în câ t să fiu
fript sau fiert de v iu 11.

In 1887, căpetenia m aori T e H euheu
T u k in o al IV -lea a cedat guvernului
V ulcanii N g a u m h o e , T o n g a riro şi
R uapehu, ca u n dar către toţi locuitorii
N o ii Z eelande, de team ă că m u n ţii sacri
vor fi luaţi com plet în stăpânire de
coloniştii europeni.

V ulcanii se ridică în m ijlo cu l u n u i
peisaj variat. Pe alocuri solul este arid,
selenar, dar în zonele joase, um ede
se înalţă p ăduri de copaci înalţi, ferigi şi
orhidee.

T ufe dese cresc la înălţim i m ai m ari,
iar culm ile celor trei vulcani spectaculoşi
su n t presărate cu m argarete p e re n e şi
piciorul-cocoşului.

NETED ŞI CR ESTAT Zăpada acoperă conul
neted al M untelui Ngaumhoe, iar crestele
zim ţate ale M untelui Ruapehu se ridică în
zare deasupra norilor.

268

Craterul N CASA SOARELUI Lum ina aspră a soarelui
jL învăluie conurile multicolore de zgură
Haleakala y j/ din masivul crater Haleakala.

MASIV ŞI MAIESTUOS, L‘abaina Golful •Makawao #Ki(eManna,ep deasupra craterului. El i-a smuls astrului
CEL MAI MARE VULCAN K a liiilu i şi prom isiunea că va străbate bolta
INACTIV DIN LUME cerească m ai lent, astfel încât lum ina zilei
DOMINĂ INSULA MAUI .W. .a!i,lu?kuKaliu,ui să d u re ze m ai m u lt, p e n tru ca grânele să
DIN HAWAII crească, iar pescarii să prindă m ai m ult
H a l e a k a l a Kalahaku u peşte.
A tât de vast este craterul Haleakala de
pe Insula M aui din H aw aii, încât M AU I (Parc N a ţio .ţS î^ 11 Localnicii susţin că în 1790, printr-o
M a rk T w a in scria: „D acă ar fi avut răsuflătoare laterală, Haleakala a îm proş­
fundul plat, ar fi găzduit de m inune un Makena • * cat lavă spre G olful La Perouse. Aceasta
oraş ca Londra. “ C raterul Vezuviului, a fost u ltim a sa e ru p ţie, d a r o am en ii
adăuga scriitorul, este „un m ic p u ţ“ în Golful La Perouşe• - Valea de ştiinţă cred că activitatea vulcanului
com paraţie cu acesta. Kipahulu s-ar putea relua.
r •1,0 2~.L0 m 1i1l1e1
D e sc h id ere a sa m ăsoară 3 4 k m în Gap SECOLE DE EROZIUNE
circ u m fe rin ţă şi este adâncă de 800 m , t ....... i , K a u p o
fiind suficientă pentru a cuprinde Insula V W -A7 k i l o m e t r i ___ _ C raterul uriaş n u este în întregim e
M anhattan din N e w Y ork. Peisajul din rezultatul erupţiilor. El a fost dăltuit de
interior este o com binaţie de stânci terestru... ţintuit undeva în paradis, o m ii de ani de eroziune; vântul, ploile şi
risipite, c o n u ri m u ltic o lo re de zgură şi relicvă uitată a unei lum i dispărute.“ Era, to re n te le —p re c u m K a u p o şi K eanae —
form aţiuni de lavă bizare, ca nişte statui a adăugat el, u n spectacol sublim , cu m au avut, fiecare în parte, rolul lor.
groteşti. D ar în tru cât se află la altitudinea n u m ai văzuse altul. A stăzi se
de 3 055 m , craterul este adesea învăluit organizează excursii p e n tru ca tu riştii să D ar conurile m ulticolore de zgură, ca
de n o ri. A d m irâ n d de p e m arg in ea sa poată adm ira răsăritul pe Haleakala, când P u ’u o M a u i (D ealul lui M au i), în alt de
răsăritul soarelui dincolo de plafonul de u m b re le ro z şi p u rp u rii, îm p re u n ă cu aproape 300 m, au apărut ca urm are a
nori, M ark T w ain mărturisea: „M -am norii străvezii, sunt treptat inundate de activităţii vu lcan ice de a c u m 800—1 000
sim ţit ca u n ultim supravieţuitor săgeţi de u n galben şi auriu-aprins. de ani, m ult tim p după ce Haleakala s-a

N um ele Haleakala înseam nă „Casa CLIPĂ MAGICĂ (verso) A pusul aureşte
Soarelui". O legendă hawaiiană susţine craterul tăcut, creând o imagine dezolantă,
că sem izeul M aui s-a furişat pe vârf pe fo n d u l căreia conurile par stacojii înainte
înainte de răsărit şi a furat razele soarelui ca întunericul să le acopere.
una câte una, p e m ăsură ce se ridicau

269



jakimiUi

...

.. -

...

v ' * * o * (->jsesfes■‘*r"X'3&5S!gş $ W P « * *:
s#t
M .Sfe
ia
.•Vj»aadţăfe«v
.

i8li®siijiij MIII

• :' ®-a»fat
;«
' * ■’|
WS

m

■

m t ililIlllB ■

. $ J if f

,: I»s&. ,• iP i lig i li

ţ0f%!N li :

llt i Wâ

8H P ifS

is a » •'V‘

| W§&& Sal

■ ffijşl

v ":1 - iv, I, 3’’ . • ■ -J
: 3iK S I â j!
. '/ -& S 1

iii

mV5 v-

IS S I

.
ltl$ if%

.
....:,-v -

SCRIITOR DE
GENIU Scriitorul
american M ark
Twain a vizii.;:
Insulele H air'a ii
în 1860, ca trim
al unui ziar.
Articolele sale
spirituale au adm
insulele în atenţi
opiniei publice.
M ai târziu el a
scris despre

experienţele
hawaiiene în
cartea R ough:::.
It, publicată
în 1872.

VERSANŢIÎNVERZIŢI D e la buza craterului solidificat în ain te de a ajunge p e sol.
(sus), trei dintre versanţii accidentaţi, P rin cenuşa şi z gura d in c rater există şi
împăduriţi coboară spre mare. în crater ceva vegetaţie: pe alocuri, pe pantele
(stânga) creşte rara şi eleganta plantă sudice, cresc ferigi, dar cea m ai
săbioara-de-argint. rem arcabilă este planta num ită săbioara-
de-argint, de u n gri-strălucitor. Frunzele
rid ic at deasupra n iv elu lu i m ării. Sulful şi ei suculente sunt acoperite cu nişte
fierul aduse la suprafaţă odată cu lava perişori ca din fibră de sticlă ce reflectă
arzândă au creat dungile roşii şi galbene razele fierbinţi ale soarelui; planta are
vizibile astăzi. P rin tre c o n u ri se află form a unei rozete ţepoase, care
P u ţu l fară F u n d şi V asul c u V opsele al p ro tejea z ă rădăcinile d e căldura zilei şi
lui Pele, n u m it astfel după zeiţa Pele, de îngheţul nocturn.
care ar fi plăsm uit vulcanii. L ocuitorii de
aici o b işn u iau să a ru n c e c o rd o an e le SPLENDOARE EFEMERĂ
om bilicale în P u ţu l fară Fund, adânc de
20 m , p en tru ca nou-născuţii să devină C â n d săbioara înfloreşte, doar o dată la
adulţi m erituoşi. Pe fundul craterului 1 0 -1 5 ani, inflo rescen ţa sa m aro n ie
sunt răspândite „bom be“ vulcanice, creşte până la înălţim ea unui om . D upă
unele de m ărim ea unui pum n, altele cât ce rodeşte, planta m oare, lăsând în urm a
u n autom obil. Acestea sunt fragm ente de ei u n schelet decolorat de soare.
lavă to p ită care s-au răcit şi s-au C raterul m ai adăposteşte o raritate: gâscă
sălbatică haw aiiană, n u m ită nene
(pro n u n ţat ,,n ei-n ei“ ), care îşi face cuib
pe sol. A nim alele aduse de o m pe insulă,
p recu m m angustele şi şobolanii,
au distrus pop u laţia iniţială de nene,
dar pasărea a fost reintrodusă în M aui în
anii ’60.

Vegetaţia abundă pe pantele
exterioare ale craterului, sub răchitele
alpine de la buza acestuia. In pitoreasca
Vale K ipahulu, ce coboară pe versantul
estic, pădurea tropicală şi pâlcurile de
b am b u s su n t străb ătu te de R â u l O h e ’o —
o serie de m ici lacuri cristaline legate
între ele p rin cascade scunde, ce coboară
spre m are. V u lc an u l şi valea se con stitu ie
azi în Parc N aţional, am bele fiind uneori
învăluite în ceaţă deasă.

MUNTELE WAIALEALE

Muntele ăsta va fi cel m ai grozav loc din viaţa coboară până pe plajele aurii. D eloc
Waialeale m ea.“ U n observator pedant ar putea surprinzător, Kauai este o
adăuga: „Şi cel m ai u m e d .“ D e c o ru l ales destinaţie preferată de regizori: filmul
AICI SE AFLĂ CEL pentru întâlnirea eroinei cu m aim uţa South Pacific a fost tu rn a t parţial aici,
M A I UMED LOC DE PE uriaşă îl constituia Kauai, o insulă din ca şi prim ele secvenţe din Raiders o f the
~ERRA - PE PANTELE Haw aii, al cărei m unte central este cel Lost Ark.
CU PĂDURI TROPICALE mai um ed loc de pe glob.
ALE UNUI VULCAN STINS PAClFrc
DIN HAW AII Peisajul este într-adevăr suficient de Tir
dramatic pentru a găzdui „căm inul"
I n vrem e ce, naufragiată dar celei m ai celebre „fiare" de la K a u a rtm im * * r . . OCEANUL
ferm ecătoare, se apropie de o insulă H ollyw ood. U n vulcan stins, M untele * M untele PACIFIC
m untoasă şi îm p ăd u rită, în tr-u n rem ake W aialeale —p ro n u n ţa t aproxim ativ
din 1976 al film ului King Kong, actriţa „uai-alei-alei“ - se înalţă drept din Niihaa Mololati
Jessica Lange m u rm u ră uşor: „ C red că ocean, iar craterul său este acoperit Ocihu
aproape în perm anenţă de nori.
,, - •,
Creste ascuţite ca m uchia unui cuţit Honolulu
separă ravene adânci, săpate de ploaie în
m ii de ani, iar vegetaţia luxuriantă Lanai Moui

CEL MAI UMED LOC DE PE TERRA Panglici
de apă şiroiesc de pe vârful scăldat de ploi
al M untelui Waialeale.

PACIFICUL

W aialeale face parte d in tr-u n şir de acum aproape 6 m ilioane de ani, iar cea
vulcani ce se înalţă de pe fundul m ai tânără insulă, H aw aii, este încă în
oceanului, adânc de 5 500 m. Ei s-au form are.
form at unul câte unul, pe m ăsură ce lava
s-a ridicat spre suprafaţa fundului W aialeale îşi m erită num ele, care
oceanic dintr-un „punct fierbinte" din înseam nă „apă debordantă". Aici m edia
m ăruntaiele Păm ântului. Scoarţa terestră anuală a ploilor este de 12 350 m m ,
se află aici în tr-o con tin u ă m işcare spre aproape de 20 de ori mai m are decât cea
nord-vest, cu aproape 100 m m pe an, din Londra. Aceasta este cifra m edie; în
deoarece placa tectonică alunecă pe 1948 valoarea a fost de trei ori m ai mare!
stratul sem itopit de dedesubt. „Punctul Acest potop este adus de vânturile
fierbinte" răm âne însă nemişcat. um ede ce străbat O ceanul Pacific
dinspre nord-est. C ând curentul de aer
Fiecare vulcan a fost m utat treptat de atinge versanţii M untelui W aialeale,
scoarţa în deplasare şi a d e v e n it inactiv, năvăleşte în ravenele sale, condensează şi
o fe rin d u -i altuia posibilitatea să se îşi revarsă încărcătura de apă.
form eze deasupra „punctului fierbinte".
W aialeale, vulcanul din Insula Kauai, U nul dintre efectele acestei um ezeli
şi-a început dezvoltarea în acest m od este vegetaţia m ontană ca de seră ce
creşte aici. M laştina Alakai, din

CIOCURI ADAPTATE

Amakihi

C u aproximativ 5 milioane de ani în urmă, Apapane
strămoşii albinărelului hawaiian au
traversat 3 200 km peste Pacific, venind din gros este ideal pentru a sparge seminţele sau
America de Nord, şi au coborât în Kauai şi fructele în coajă. Ciocul puternic poate
pe alte insule din Hawaii. Grupurile au rămas perfora scoarţa copacilor, extrăgând larvele.
însă izolate unele de altele - pe insule, pe
recifele de corali şi în văile îndepărtate. Majoritatea celor 15 specii de păsări de
Toate păsările aveau hrană din abundenţă, aici au puţini membri, numeroase fiind doar
dar cele care aveau ciocul cel mai bine păsările ce se hrănesc cu insecte şi nectar,
adaptat la hrana din regiune au supravieţuit precum amakihi şi apapane.
şi s-au înmulţit.

în scurt timp - în termenii evoluţiei,
fireşte - s-au dezvoltat specii diferite de
albinărel, cu forme variate de ciocuri. Un cioc
lung şi subţire, uşor încovoiat, ca al păsării
iiwi, poate pătrunde în florile tubulare
pentru a culege nectarul. Un plisc scurt şi

274

apropiere, adăposteşte o veritabilă junglă Polinezienii au adus în Kauai porci,

c u p lan te şi păsări rare, in tr - u n sm ârc astfel în cât până şi astăzi biolo g ii care se

a b u rin d , cu ape de cu lo area ceaiu lu i şi aventurează p rin năm olul adânc până la

răchită neagră. Printre copacii b râ u şi p rin ra v en e le a b ru p te p o t în tâlni

fa n to m atici de aici se află lapalapa, ale câte u n porc sălbăticit. Caprele,

cărui frunze trem ură la cea m ai uşoară introduse în insulă de căpitanul britanic

adiere, şi ohia, cu inflorescenţe de u n C o o k în 1778, pasc şi ele p e coastele
roşu-aprins. T o ţi copacii sunt înveliţi în m untelui. C opitele lor nu erau adaptate

straturi de m uşchi um ezi, care la m ersul p rin n ăm o l şi p ăm ân t îm b ib at
transform ă ram uri subţiri cât un deget în cu apă, dar s-au lăţit până la dim ensiunea

„ b u re ţi11 verzi, groşi cât b raţul. u nor farfurioare.

Pe W aialeale cresc puţine anim ale în toate insulele arhipelagului,

mari. Singurul m am ifer num eroase păsări au

de uscat care a ajuns pe UN SM ÂRC dispărut din m otive
insulă fară ajutorul ABURIND, CU APE printre care se num ără
om ului este liliacul; distru g erea p ă d u rilo r şi
toate celelalte au fost DE CULOAREA com petiţia reprezentată

introduse de diversele CEAIULUI de păsările aduse de
populaţii care s-au om . In K auai însă,

stabilit în acest paradis zburătoarele au avut o

subtropical. Polinezienii au v en it aici pe soartă m ai bună, o explicaţie fiind faptul

la 750 d.H r., după ce au străbătut că aici n u au fost introduse m anguste.
4 000 km pe ocean în canoele lor duble, în secolul al X lX -lea, plantaţiile de
în secolul al X lX -lea, japonezi, americani, trestie-de-zahăr din H aw aii s-au extins
filipinezi, chinezi şi e u ro p en i d in n u m e ­ considerabil. Plantele au fost atacate însă

roase ţări au sosit în insulă, pe m ulţi d e şobolani şi, în 1883, au fost aduse
atrăgându-i plantaţiile de trestie-de-zahăr. m anguste pentru a stârpi rozătoarele.

A cestea n u au atacat num ai şobolanii, ci

au m ân cat ouăle şi p u ii păsărilor ce-şi

aveau cuibul pe sol.

U n ele păsări p o t fi întâlnite doar în

Kauai. Anianiau, un fel de albinărel

lung de 10 cm, trăieşte în zonele înalte

ale insulei, în co p acii ohia. A ltele se

lim itează la m laştina Alakai: pasărea

kauaiană n u m ită oo, care e m ite su n ete

stranii, şuierătoare, trăieşte num ai aici.

CASCADE ÎN PĂDURI Ploile abundente LA PESCUIT
care cad pe M untele Waialeale form ează
cascade (stânga) ce îi rod stânca şi păduri O foarte rară pasăre acvatică din Kauai
dese unde cresc plante viu colorate, precum este ao, de m ărim ea u n u i p o ru m b e l.
ieie (sus). Făcându-şi cuibul în vizuini pe sol, ca
u n pinguin, a fost vânată până la
extincţie de m anguste pe celelalte insule.
A ceste păsări dizgraţioase ţipă strident
când revin de la pescuit, aterizează în
v egetaţia deasă şi îşi croiesc d ru m spre
vizuinile lor. P entru a-şi lua zborul,
pasărea urcă p e o plantă şi apoi aşteaptă
ca u n curent puternic de aer să-i dea
im pulsul necesar.

P loile, n o ro iu l şi p a n te le a b ru p te
descurajează vizitatorii, W aialeale fiind
astfel ferit de efectele turism ului, vizibile
pe m ai toate insulele Arhipelagului
H awaii. D acă m angustele vor fi ţinute
departe, W aialeale va răm âne în
continuare aceeaşi grădină a raiului
îndrăgită de regizori şi actori.

275

PACIFICUL

Bora-Bora lu i R o d g e rs şi H am m erstein South Reciful de corali
Pacific, din 1949.
ACEASTĂ IDILICĂ Mt. ateniana B o r l _B o M
INSULĂ TROPICALĂ Bora-Bora, o insulă liniştită din inim a aitape
ARE PLAJE AURII, Polineziei Franceze, este una dintre cele
PALMIERI ZVELŢI mai încântătoare din grupul Leeward, Toopuaiti Mctim
ŞI O ÎNCÂNTĂTOARE care ţine de Society Islands. Plaje albe,
LAGUNĂ ALBASTRĂ adem enitoare, străjuite de pâlcuri de kilom etri
palm ieri, coline înverzite şi hibiscuşi
Perla Pacificului, u n veritabil paradis splendizi mărginesc o lagună cu ape
terestru, insulă de vis —astfel a fost lim pezi ca de cristal. T em peraturile
num ită Bora-Bora. tropicale, ce variază în tre 24 şi 28°C ,
sunt m oderate de briza proaspătă dinspre
Pentru scriitorul american James răsărit.
M ichener, este cea m ai frumoasă insulă
din lu m e şi m o d elu l insulei sale Prin inelul de insuliţe de corali —
ferm ecate B a li-h ’ai, am intită în cartea num ite în zonă motus —ce o înconjoară
Tales o f the South Pacific şi în m usicalul nu există decât o singură breşă
navigabilă, aşa încât laguna constituie u n
port natural. Pe lângă insula principală,
de două ori mai m are decât Gibraltarul,
există încă două insule m ai mici,
T o o p u a şi T o o p u a iti - to ate trei fiind

BORA-BORA

turile unui crater vulcanic erodat. probabil Pora Pora, fiindcă polinezienii doilea război m ondial, când vrem e de
Două piscuri gem ene dom ină Bora-Bora: n u p u te a u p ro n u n ţa su n etele b şi l. patru ani în insulă a staţionat o bază aeriană
M untele Pahia, de 660 m , şi M u n te le şi navală cu 6 000 de oam en i; cartea
Prim ul colonist european a fost James Tales o f the South Pacific relatează viaţa
remanu, de 725 m. Polinezienii au C o n n o r, supravieţuitor al u nei baleniere so ld aţilo r a m erican i de aici în anii ’40.
populat insula acum aproxim ativ 1 100 scufundate, Matilda, în 1792. E l s-a
4 e ani, lăsând în urm ă câteva tem ple; căsătorit cu o p o lin e z ia n ă şi s-a stabilit în Italienii au sosit şi ei în B o ra -B o ra, în
extrem itatea sudică a insulei, pe care a 1979, pentru a realiza film ul lui D ino de
~ul dintre ele are lespezi de piatră pe n u m it-o M atilda P oint; astăzi locul este L aurentis Uraganul, u n re m a k e d u p ă o
care sunt gravate ţestoasele sacre, cunoscut sub num ele M atira Point. m elo d ram ă d in anii ’30.
Insula a fost integrată în Polinezia
jacob R oggeveen, un explorator Franceză în 1895. Pista de aterizare construită în tim pul
Landez, a fost p rim u l eu ro p ea n care a războiului la M o tu M u te face parte astăzi
vizitat B ora-B ora, în 1722. C ăpitanul TIMPURI MODERNE d in tr-u n aeroport m o d em , de la care
1u n e s C o o k a zărit insula în 1769 şi a turiştii sunt transportaţi cu ambarcaţiunile
ancorat la intrarea în p ortul natural în B ora-B ora a intrat în plin secol X X peste lagună la V aitape, principalul sat
iscem b rie 1777. C o o k a notat că odată cu prim a „invazie" americană, în din insulă.
n am ele insulei este B oia B oia (adică 1928—1929: aceea a e ch ip ei care a
Prim ul N ăscut), dar m ai corect ar fi fost realizat film ul m ut Tabu, povestea tragică D u p ă o zi m arcată de soare, nisip şi
de iubire a unui pescuitor de perle ape strălucitoare, apusul în B ora-B ora
BIJUTERIA PACIFICULUI Laguna azurie tahitian care a încălcat tabuurile este scurt şi învăpăiat. In u rm a lu i răm âne
im Bora-Bora este înconjurată de un inel strămoşeşti. Aceasta a fost avanprem iera o întunecim e ca de cerneală, ce pare a
Ar recife coraligene, care oferesc de valurile sosirii am ericanilor în tim pul celui de-al am plifica şu ieru l v â n tu lu i p rin palm ieri şi
puternice ale Pacificului. foşnetul valurilor ce se sparg de recif.

UN V I I T O R A T O L

Recif mărginaş Insulă vulcanică

Reciful continuă să crească Insula se scufundă

Bora-Bora s-a format ca un vulcan vast,
ridicându-se din mare acum 3 milioane
de ani, iar în jurul ei a crescut un colier de
corali. Micii polipi ai coralilor trăiesc in
interiorul scheletelor de calcar pe care le
secretă, folosind calciul extras din mările
tropicale puţin adânci. Acuimilându-se,
scheletele unei colonii de polipi formează
treptat un recif. Pe măsură ce scoarţa
oceanică s-a răcit, vulcanul a început să se
scufunde, dar coralii au continuat să
crească, închizând în interior insula şi
laguna. Cu timpul insula va dispărea, în
urma ei rămânând doar un atol - o lagună
mărginită de un recif de corali.

277

America
de Nord



Insula

Ellesmere

O INSULĂ IZOLATĂ
ŞI ÎNGHEŢATĂ
DE LA CAPĂTUL LUMII
NU VEDE LUMINA
SOARELUI TIMP DE O
JUMĂTATE DEAN

Departe de agitaţia lum ii, Insula decursul m ileniilor, iar această form ă le
Ellesm ere este atât de izolată, într-un marchează înălţimea. Vârful Barbeau din
ţinut atât de ostil, încât pare purificată de M unţii G rant Land, din nord, are circa
rigorile propriului său climat. A erul este 2 600 m, fiind cel m ai înalt pisc din estul
atât de curat aici, încât întregul peisaj — continentului nord-am erican.
vasta în tin d e re de gheaţă, m u n ţii golaşi şi
gheţarii im punători - se conturează clar, Ţ ărm ul este franjurat de fiorduri
în cele mai m ici detalii, oferind impresia săpate de gheţari. U nele, precum
deconcertantă că totul este deopotrivă A rch er, au ravene adânci, cu faleze ce se
aproape şi foarte departe. ridică din apă până la 700 m înălţim e.
Aproape tot tim pul, marea din
LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC ju ru l insulei este încrem enită sub gheaţă,
răcin d şi aerul d in ju r. Iarna, tem p e ra -
Vara, soarele nu coboară niciodată de pe
boltă, aruncând um bre înşelătoare. D ar CAPĂT DE DRUM Sub razele palide ale
tim p de aproape cinci luni pe an, de la soarelui, filtrate de nori, bucăţi de la baza câte
începutul lui noiem brie până la sfârşitul unui gheţar se desprind şi încep să plutească
lui m artie, dom neşte un întuneric în mare ca aisberguri.
perm anent.

Ellesm ere este cam de două ori m ai
m are decât Islanda. C el m ai nordic
p u n c t al său, C a p u l C o lu m b ia , se află la
doar 756 km de Polul N ord. Acolo
unde soarele topeşte zăpada, pe coastele
dinspre sud ale m u n ţilo r, stânca se
detaşează neagră-cenuşie pe fondul
orbitor al albului din ju r. U n ii m u n ţi au
o siluetă rotunjită, nivelată de gheaţă în

280

turile p o t coborî până la -4 5 ° C . C hiar şi TĂCERE ALBĂ Bătuţi de vânturi, M unţii
vara - de la sfârşitul lui iunie până la Grant Land din nordul Insulei Ellesmere
sfârşitul lui august - tem peratura scade se conturează întunecaţi pefondul mantiei
adesea sub 7°C , dar în zilele senine se de nori şi zăpadă.
po t înregistra 21°C. In ciuda frigului,
insula nu este cufundată în zăpadă, cum eschimoşi inuiţi. Orăşelul a fost fondat
s-ar putea crede. D e fapt, aici se întinde în 1953, în principal pentru a permite
un deşert; precipitaţiile (ploaie, ninsoare C anadei să reclam e posesia asupra
şi condens) însum ează doar 60 m m pe insulei. D ar Fiordul Grise nu a fost
an, fiindcă nu e suficient de cald pentru prim a aşezare de aici.
evaporarea de suprafaţă.
Coloniştii au venit în Ellesmere cu
Aşadar, nu e de mirare că, în ciuda 4 000 de ani în urmă; aceştia erau
dim ensiunilor sale, Insula Ellesm ere este descendenţii primelor populaţii americane,
foarte slab populată. Există o singură care au trecut din Siberia în Alaska.
aşezare, la fiordul Grise, în sud. Aceasta R uine antice, precum o tabără încercuită
reprezintă comunitatea cea mai nordică a de bolovani, sunt vizibile şi azi, peisajul
Canadei, ce num ără aproximativ 100 de fiind foarte puţin marcat de trecerea

A M E R I C A DE N O R D

MIC, DAR REZISTENT Caribu-ul Peary
are blana mai groasă şi picioarele mai scurte
decât alte rase de caribu. Astfel animalul
reduce pierderile de căldură în clima aspră
din Ellesmere.

tim pului. Valuri de noi colonişti - arctic înfloresc în locurile adăpostite —pe cresc sălcii plângătoare, rogoz, iarbă-
p o pulaţia th u le, străm oşii in u iţilo r —au lângă pâraie, de pildă. Z ona Lacului neagră şi ochii-şoarecelui.
în c e p u t să sosească în ju ru l a n u lu i 1250. H azen este cea m ai m are dintre aceste
D ar iernile aspre şi-au spus cuvântul, oaze de verdeaţă. In tim pul verii aici M ii de iepuri polari, albi ca zăpada, şi
încât şi până în 1953 nici u n inuit turm e de boi moscaţi împânzesc păşunile,
n u m ai trăia aici de vreo 200 de ani. pe lângă turm e de caribu Peary. Aceste
anim ale sunt m ai m ici şi au blana de
Pe insulă nu există copaci; cei mai culoare m ai deschisă decât caribu-ul care
apropiaţi arb o ri se află la 2 000 k m spre trăieşte pe continent, iar iam a n u migrează
sud, p e te rito riu l c o n tin en tal al C anadei. spre sud. C a şi b o ii m oscaţi şi iepurii
Vara, zăpada se topeşte aproape peste arctici, ei supravieţuiesc hrănindu-se cu
tot, iar florile sălbatice precum m acul lich en ii şi ierburile care cresc sub zăpada.
Pe întreg parcursul anului, caribu-ul
PRIMUL LA POLUL NORD Peary este vânat de lupii şi de vulpile
polare. M ulte dintre păsările ce vin în
Fortul Conger de pe Insula Ellesmere a Căpitanul-comandor Peary a apelat la insulă vara, precum bufniţa polară,
constituit baza de la care Robert Peary inuiţi şi la săniile lor trase de câini pentru a zboară apoi spre sud în căutarea unei
(1856-1920), ofiţer al Marinei Americane, a marca un itinerar al punctelor de clime mai blânde. R ândunica polară
pornit în cea de-a patra tentativă a sa de aprovizionare. împreună cu Matthew Henson, străbate jum ătate de lum e p en tm a-şi
cucerire a Polului Nord, în aprilie 1909. el a străbătut ultimii 250 km şi drumul înapoi, petrece vara în Antarctica. Presura polară
Colibele din lemn şi cuptoarele de fier, bine de peste 720 km, în 16 zile. Victoria i-a fost şi p tarm iganii de stâncă răm ân p e insulă
conservate în clima uscată, amintesc şi azi întunecată de afirmaţiile rivalului său, dr. şi supravieţuiesc cum pot, hrănindu-se
de vechii exploratori. cu puţina vegetaţie de sub zăpadă.
Frederick Cook (discreditate în cele din
urmă), care declarase că a ajuns la MEDIU SENSIBIL
Pol în 1908. Pe o carte poştală
(jos) apar amândoi în postura P e n tru flora şi fauna existente în Insula
de cuceritori ai Polului Nord. Ellesmere, echilibrul dintre supravieţuire
şi ex tincţie este fragil. Intre 1891 şi
PIONIERI M atthew Henson 1906, 90 de exem plare de caribu au fost
(centru) împreună cu un grup ucise în tim pul expediţiilor lui R o b ert
de inuiţi la Polul Nord (sus). Peary la Polul N ord. C aribu-ul ce poartă
num ele exploratorului este o specie
periclitată, din care m ai există doar
câteva exemplare.

C a o recunoaştere a fragilităţii sale,
insula a fost transformată parţial în Parc
N aţional, în 1988. A coperind o suprafaţă
ceva m ai m ică decât a Elveţiei, parcul
c u p rin d e şi Lacul H azen, lu n g de 70 km .
cel mai mare din interiorul Cercului
Polar. T uriştii sosesc pe calea aerului
vara, pentru a vizita splendorile regiunii,
încă n u se ştie dacă acest aflux turistic
afectează în m o d negativ m ediul extrem
de fragil de aici.

r'

G L A C I E R BAY

Glacier Bay PEŞTERA ALBASTRĂ (verso) A p a din gheaţa AMERI'CA
topită a sculptat această peşteră într-un DE N OR fi
:iE M ĂSU R Ă CE GHEŢARII gheţar. Curând, peştera se va prăbuşi,
ULTIMEI GLACIAŢIUNI resturile ei amestecându-se cu sjărâmăturile G heţarul
S-AU RETRAS DIN de gheaţă din jur. Grand
ALASKA, LOCUL LOR A
r OST LUAT DE PLANTE la iveală ro c a de d e d esu b t, p lan te le şi Gheţarul Margerie G haer \
SI ANIMALE anim alele revin pe teritoriile „pierdute"
în tim pul „m icii glaciaţiuni“ de acum i’Viv >
In fiecare zi de vară, Glacier Bay 4 000 de ani.
răsună de trosnetele bucăţilor de Parc Naţional : Gustavus Juoeau
d ieaţă ce se rup şi cad în m are, u n ele de C ând navigatorul britanic G eorge .
"unensiunile u n u i im obil. E le se V ancouver a sosit în Strâm toarea de Golful Cross
desprind din pereţii înalţi de gheaţă g heaţă în 1794, cu n ava sa H M S Alaska Sound
ce întâlnesc apele reci din largul Discovery, G lacier B ay n u exista. V izibil
S n im to rii de G heaţă, în G olful Alaska. era doar capătul u n u i g heţar m asiv —u n m ile
perete de 16 k m lungim e, înalt de
m ăsură ce zăpada se topeşte, scoţând 100 m. D ar 85 de ani m ai târziu, 0 25 J 0 . . S G 4
n atu ralistu l şi scriito ru l a m erican J o h n
M u ir a găsit aici u n g o lf larg. 0 25 50 Insula Chichagof
G heaţa se retrăsese 77 k m în interiorul
continentului, spre m unţi. kilo m etri

0 LUME DE GHEAŢĂ Pe un fu n d a l orbitor de alb şi albastru, Gheţarul Margerie alunecă la vale din M asivul Fairweather spre Fiordul Tarr
din Glacier Bay. A n după an, gheţarul îşi reduce dimensiunile, pe măsură ce vara se topeşte mai multă zăpadă decât cade iarna.

283





A M E R I C A DE N O R D

Astăzi, pe teritoriul care a devenit crestelor, p rin care razele soarelui se săpând g ro te şi tu n elu ri ce sfârşesc p rin s
se prăbuşi zgom otos, când gheaţa devine
între tim p Parcul N aţional Glacier Bay, infiltrau p e n tru a încălzi apele verzi ale prea subţire. In ultim ele secole, ninsorile
nu au mai egalat topirea din tim pul
fiordurile îngheţate înaintează până fiordurilor, şi im ensitatea de u n alb orb ito r astfel că gheţarii se dim inuează.
C om binând aceasta cu efectul încălzirii
la 100 k m în uscat, m ărginite de păduri a întinderii de gheaţă de la poale. E l a globale, viteza cu care se retrag gheţari:
creşte. Fenom enul le perm ite
bogate, până ce ating stânca goală sau descris splendoarea ireală a zorilor, ce specialiştilor să studieze m o d u l în care
viaţa revine în aceste locuri.
unul dintre cei 16 ghe­ APELE VERZI învăluie cea mai înaltă
ţari ce alunecă la vale ALE FIORDURILOR culm e în tr-o strălucire La început, pe rocile eliberate de
dinspre m u n ţii de la SI IMENSITATEA roşiatică. „Această gheaţă apare o crustă subţire de alge,
graniţa am ericano- DE UN ALB ORBITOR im agine spectaculoasă care lasă loc m uşchilor şi lichenilor. A poi
canadiană. Vârfuri s-a estom pat", scria
sem eţe se profilează la M uir, „trecând prin mii APUS ÎN PUSTIU Pe înserat, apusul
ilum inează ,frumuseţea pură şi spirituală “
orizont; cel m ai înalt, A GHETII de tonuri de culoare, din Glacier Bay, descrisă astfel de naturalis
Fairw eather, atinge p ână la g a lb en -p alid şi americanJohn M uir.

4 663 m . M u n ţii străjuiesc o vastă în tin ­ alb.“ A sem enea scene p o t fi ad m irate şi

dere de g heaţă şi zăpadă, ce alim entează azi, în vrem e ce gheţarii îşi croiesc d ru m

gheţarii. Jo h n M uir a escaladat M asivul la vale, g em â n d şi trosnind.

Fairweather în 1879, rem arcând Vara, apa rezultată din topirea

frum useţea fuioarelor de nori din jurul zăpezilor se scurge p rin in teriorul lor,

A.TUL URIAŞULUI
S lăturile unei balene cu
«Miiixu.î —care iese din apă
iiffli aproape întreaga masă
■ 3 € de tone a trupului

— constituie un veritabil
şecucol în Glacier Bay.
B orne/e oferă acest
p w j f o / îndeosebi când
:» iu:î este agitată şi uneori
■i e i : semnale sonore care
H rfrat mai departe decât
m -iâtele lor.

delicatele driade galbene form ează pâlcuri pentru puii de focă. Alţi oaspeţi de vară
dese în resturile lăsate de gheţar, în care sunt balenele cu cocoaşă, lungi de
se m ai păstrează u rm e ale p ă d u rilo r ce au aproxim ativ 14 m , care vin în apele
existat înainte de epoca glaciară. golfului după ce şi-au petrecut iarna în
H aw aii.
T rep tat se form ează u n strat de sol,
îm bogăţit de bacteriile ce fixează azotul, Jo h n M uir a privit fascinat naşterea
existente în rădăcinile driadelor. aisbergurilor, descriind m odul în
C rânguri de arini şi sălcii pitice apar care acestea „se ridică şi se c u fu n d ă iar
după aceea, fiind la rândul lor um brite şi iar, în ain te de a se stabiliza şi a p lu ti ca
de plo p u l canadian; acesta lasă loc apoi nişte insule de cristal albăstrui, libere
p ăd u rilo r de m olizi şi brazi de Canada, în sfârşit, după ce au fost parte integrantă
care m ărginesc astăzi cea m ai m are parte a u nui gheţar ce s-a târât greoi tim p
a ţărm ului. O dată ce vegetaţia a prins de secole".
rădăcini, în zonă sosesc anim alele
erbivore, urm ate de prădători precum PE CERUL DIN ALASKA La latitudini nordice,
lupii. Vara, aisbergurile uriaşe desprinse aurora boreală brăzdează cerul nopţii cu
din gheţari constituie veritabile creşe benzi de lumină roşie sau verde.

Munţii Brooks
!

OMUL A JUCAT UN ROL
NESEMNIFICATIV ÎN ACEST
LANT MUNTOS SĂLBATIC
DIN NORDUL ÎNDEPĂRTAT
AL ALASKĂI

A cest teritoriu neîm blânzit al crestelor -4 5 °C . Aşezările sunt extrem de izolate.
golaşe, al văilor adânci şi al lacurilor La A rctic Village, p e versantul sudic al
şi râu rilo r în g h eţa te este su p ran u m it M u n ţilo r B rooks, se poate ajunge doar
„U ltim a regiune sălbatică a lum ii". pe calea aerului şi cu snow m obile ori cu
Activitatea om ului n-a afectat deloc sănii trase de câini.
zo n ele centrale şi de est ale M u n ţilo r
Brooks - capătul M unţilor Stâncoşi, care Locuitorii vânează caribu-ul num it
se în tin d p e 1 000 k m în Alaska de porc-spinos. Acest animal rum egător
N o rd . U rşii grizzly, polifagii am ericani polar îşi petrece iarna la sud de M unţii
(Gulo luscus) şi elanii, oile D all, vulpile Brooks, în văile ce coboară spre R âu l
polare şi caribu-ul populează acest masiv. Porcupine („porc spinos"), care le-a dat
de altfel şi num ele. In fiecare prim ăvară,
M unţii Brooks form ează un zid uriaş turm a de 160 000 de animale traversează
p e terito riu l celui m ai n o rd ic stat al m unţii, spre câm piile de pe coastă. Aici
SUA. Pe versanţii sudici cresc păduri de se nasc puii, anim alele având la dispoziţie
copaci fusiform i, ale căror tru n ch iu ri p o t ierb u ri şi lich en i spre a-şi reface stratul
avea n e v o ie de 300 de ani p e n tru a se
mai îngroşa cu 75 m m. ÎN MIŞCARE Turmele de caribu se adună
pentru a migra spre câmpiile de coastă,
CELE MAI SCURTE VERI unde vorfata. Majoritatea puilor vin pe lume
în aceeaşi săptămână.
La n o rd de acest lanţ m u n to s se află
Alaskan N o rth Slope, o vastă întindere
de sol îngheţat. In tim pul celor câteva
luni de vară, păm ântul revine la viaţă, cu
flori ce îm bobocesc printre licheni,
rogoz, m uşchi şi sălcii pitice (vezi în
dreapta).

Puţini oam eni trăiesc aici. In m iezul
iernii dom neşte întunericul, iar
tem peratura, care are în m od obişnuit
v alori de —3 0 °C , scade u n e o ri până la

288

NEATINS N u există drumuri, clădiri,
terenuri cultivate sau alte urme ale prezenţei
omului în vasta întindere a M unţilor
Brooks —una dintre puţinele regiuni cu
adevărat sălbatice ale lumii.

dc grăsime pentru iam a urm ătoare. Z ona
este considerată „ u n S eren g eti al
A m ericii“ , deoarece m igraţiile turm elor
de caribu am intesc de cele ale
an tilopelor zebu, ale zebrelor şi gazelelor
din Parcul N aţional Serengeti, din Africa
de Est.

PROTEJAREA NATURII

U n parc n aţional şi alte zone protejate
in c lu d m ajo rita te a re g iu n ilo r centrale şi
estice ale M u n ţilo r B rooks, ca şi partea
răsăriteană a N o rth Slope. Parcul
N aţional Poarta A rcticii, din inim a
m u n ţilo r, îşi trage num ele de la
trec ăto a rea d in tre M u n ţii B oreal şi
Frigid Crags.

Z ona a fost num ită „Gates o f the
A rctic" (Poarta Arcticii) de Bob Marshall,
p ă d u ra r de profesie şi e x p lo ra to r din
pasiune. Fascinat de locurile neum blate
de o m , în anii ’30 el a e x p lo ra t văile
şi a escaladat m u n ţii d in reg iu n e.
„ E ceva glorios", scria el, „în a călători
dincolo de capătul Păm ântului, în
a trăi în tr-o altfel de lum e, nedescoperită
încă de oam eni." Iar până acum , doar
câţiva aventurieri curajoşi au putut
adm ira splendorile unice ale M u n ţilo r
Brooks.

SUPRAVIEŢUITORI ÎNTR-0 LUME ASPRĂ

P lantele care cresc în solul îngheţai al poate fi cu 22°C mai mare decât cea a
Munţilor Brooks au unele caracteristici aerului înconjurător. Frunzele înguste ale
aparte, care le permit să reziste la frig, vânt muşchiului-campion reduc pierderile de apă,
şi lipsa de precipitaţii. Toate sunt scunde, la fel ca frunzele foarte apropiate de tulpină
pentru a reduce astfel efectele vânturilor ale clopoţeilor arctici. Doar în perioada
reci şi uscate; salcia polară, de pildă, se înfloririi tulpinile se înalţă deasupra
întinde orizontal pe sol. Puţina căldură este covorului de vegetaţie, fiind apoi aplecate
reţinută între plantele înghesuite una în alta; de vânt.
temperatura în centrul unui astfel de pâlc

PĂTURĂ ROZ
Sumedenie deflori
spuzesc tufele joase
de muşchi-campion.

A M E R I C A DE N O R D

Muntele Katmai form ă de p ra f şi cenuşă, acoperind
r e g iu n i vaste d in n o rd -v e s tu l a m e rica n si
rid icâ n d u -se până în stratosfera. R ăm ase

acolo tim p de aproape u n an, praful şi

UNA DINTRE CELE MAI MARI ERUPŢII VULCANICE cenuşa au în c o n ju ra t em isfera n o rd ică ,
DIN SECOLUL A L XX-LEA A SPULBERAT VÂRFUL p ro d u cân d deflexiun ea a ap ro xim a tiv
ACESTUI MUNTE DIN A LA S K A 10% d in en ergia solară, ceea ce a dus la
v e ri m ai răcoroase şi ie rn i m ai reci

p retu tin d en i în lum e.

Puţin e ştiri s-au b ucu rat în seco lul al C o lu m b ia B rita n ic ă , aflată la 1 3 0 0 k m A b ia în 1915 b otan istul am erican dr.
X X - le a de atâta aten ţie ca aceea depărtare. A lte e x p lo zii au răsunat în R o b e rt F. G riggs a condus o expediţie
despre M u n te le K a tm a i. A fla t la noaptea şi ziu a urm ătoare, cu lm in â n d pe în V alea K a tm a i, găsind aco lo doar

co m a n d a v a s u lu i cu a b u ri Dora, în d ru m 7 iu n ie , la ora 22.40, cu o izb u cn ire de o în tin d e re pustie de nă m ol, n isip u ri

spre P o rtu l K o d ia k de pe insula cu lu m in ă galbenă d in vâ rfu l u n u i m u n te de MUNTE PRĂBUŞIT Golit de roca topită
acelaşi n u m e d in A laska, pe 6 iu n ie cenuşă vulcanică; răbufnirea a fost atât

1912, căpitanul nota în ju rn a lu l de b o rd de putern ică, în câ t a lu m in a t ce ru l „ca extrasă în erupţia unui vulcan apropiat,
la ora 13 fix: „ A m zărit o coloană groasă so arele". A d o u a z i, silu etele fa m ilia re ale M untele Katmai s-a prăbuşit în el însuşi,
de fu m drept la pupa, ridicân du-se din p iscu rilo r d in zare au co nfirm at vorb ele în locul vârfului a apărut un crater (calderă)

P en in su la Alaska. A m luat re levm e n tu l u n u i m arto r ocular: „ V â rfu l M u n te lu i care s-a umplut cu apă.

şi am presupus că este v o rb a despre K a tm a i a exp lo d at."

M u n te le K a tm a i, aflat la o distanţă de E stim ă rile ulterioare au relevat că

circa 88 k m .“ 33 de m ilia rd e de tone d in scoarţa

P ă m â n tu lu i s-au răspândit în aer sub

FUM, CENUŞĂ ŞI EXPLOZII

în so ţit de u n vânt aspru şi de fulgere,

fu m u l a ajuns la navă în răstim p de dou ă Kâul
ore, îm brăcând-o în tr-o cenuşă

albicioasă, ce a a co p erit ch ia r şi suprafaţa Atcsto
m ă rii. C e n u şa a căzut şi în Insula ji'"
K o d ia k , un ele acoperişuri prăbuşindu-se

sub greutatea ei. M ii de Fum uri J ? ' Ancl,oraSe
L a C o ld B ay, în P en in su la Alaska, u n
_ # jm m * .
cutrem u r v io le n t a fost urm at de o >
erupţie te ribilă, sim ţită ch iar şi în
. Golful Alaska
URIAŞUL DIN A LA S K A Neimpresionat M untele^atm ai ‘ ..

g g sd ia k 55

de dezastrul vulcanic din zonă,

ursul Kodiak — mai mare decât

g rizzly —pescuieşte somonii

în migraţie.

MUNTELE KATMAI

I m işcătoare şi piatră p on ce, fără u rm ă de m ai m ic, pe care l-a botezat N ovaru pta. de cenuşă incandescentă; co lo a n e le de
I ropac sau fir de iarbă. S o lu l suna a g o l D e şi e x p lo ra to rii n u şi-au dat seama a b u r ce se rid ic a u d in apa c lo c o tin d ă
atun ci, acesta era cheia dezastrului. N u erau „cele zece m ii de fu m u ri".
sub p ic io a re le lo r şi, câ n d era lo v it, K a tm a i sărise în aer, c i n o u l v u lc a n
ie su rpa, f o r m â n d f is u r i d in ca re e m a n a u erupsese, extrăgând roca topită de sub A stă zi, valea n u m ai fum egă, însă a
gaze sulfuroase. S p e cia liştii s-au retras, K a tm a i p rin fisu rile subterane şi p ro ­ răm as acelaşi deşert pastelat, ero d at în
dar au reven it u n an m a i târziu, când au v o c â n d astfel p răb uşirea v â rfu lu i acestuia. fo rm e fantastice în ce i 80 de ani de
■ urcat atent, pe ravenele nou -ap ăm te, A p o i N o v a ru p ta a în g ro p a t râ u rile şi îngh eţ, vânt şi râu ri de zăpadă topită — o
[ ;pre vârfu l M u n te lu i K a tm a i. câm p u rile înzăpezite d in ju r sub 215 m im a g in e a lu m ii aşa c u m se înfă ţişa în
co p ilă ria ei.
C u lm e a dispăruse cu adevărat. In
lo c u l ei se căsca u n h ă u lu n g de 4 k m GĂTIND LA ABURI
îi adânc de peste 600 m . Pe fu n d lucea Membrii expediţiei
1 un lac de u n albastru -verzu i intens. Griggs pregătindu-şi
I U m iâ n d u -ş i d ru m u l, e x p e d iţia a ajuns micul dejun la o
in tr-o vale în care, p r in fis u rile d in sol, răsuflătcare vulcanică.
ţâşneau spre cer m ii de co lo an e de abur. A burul nu numai că
I G rig g s a n u m it-o V alea ce lo r Z e ce M ii prăjeşte şunca, dar
de F u m u ri. L a capătul e i su p e rio r, la susţine şi tigaia, care
: circa 10 k m de M u n te le K a tm a i, pare a sta pe aer.
; botanistul a descoperit u n n o u vulcan ,

A M E R I C A DE N O R D

Delta Mackenzie

LA NORD DE CERCUL POLAR, O REŢEA
DE CANALE UNDUIEŞTE PRINTRE
INSULE ÎMPĂDURITE, ÎN CEA MAI MARE DELTĂ
DIN CANADA

ive ală u n în tin s evantai de canale şi
la cu ri, despărţite de o su m ed en ie de m ic i
in s u le .

PLAT ŞI JOS

Tuktojjaktuk în tre a g a suprafaţă a d e lte i — care se

în tin d e spre n o rd pe 160 k m până

la M a re a B e a u fo rt şi acoperă 80 k m de

coastă — poate fi văzută n u m a i d in aer.

■/ ; "Momian S o lu l este jo s şi m ajoritate a in s u le lo r abia
M : -p-Wells VLacul --------- - se zăresc d in apă. Ic i şi c o lo , ca p e n tru
Y p k O K Ş - g Urşilor a-şi accentua aspectul plat, p eisajul este
( C Ş N A ^ A ).n : | A p u n cta t de nişte m o v iliţe co n ice, n u m ite
TERITORIILE de in u iţ i pingo („d â m b “ în lim b a lor).
/<•, > o _ ~n DE. N O RD - VEST In m ijlo c u l fie că re ia se află o m asă de

Yellowknife .

m ile Lacul S clavilor gheaţă. E x istă peste 1 00 0 de pingo în
D e lta M a ck e n zie — cea m ai m are
0 "400- concen traţie a acestor stru ctu ri la n iv e l
m ondial.
6 200 m LaculAthabascci
V ara, delta este c o n tin u u cizelată de
k i l o m e t r i ______

T im p d e aproape şase lu iii p e an, D e lta fo rţa a p e lo r sale p lin e de n ă m o l, care
M a c k e n zie , de pe ţă rm u l n o rd -v e stic erodează şi d eo p otrivă form ează
al C an ad ei, n u seam ănă d e lo c cu o deltă, m alu rile, an otim p după anotim p.
fiin d acoperită de o crustă de gheaţă ce
uneşte in su le le şi canalele cu câm pia de In cele două A m e ric i, n u m ai
coastă. V â n t u r i aspre răscolesc această A m a z o n u l şi M ississip p i au u n d e b it de
pustietate arctică întin să, asupra căreia apă m a i m are decât M a c k e n z ie , care este
alim en tat de trei lacuri: Athabasca, L a cu l
U rş ilo r şi L a cu l S clavilor. P rin c ip a lu l

tim p de m ai m u lte săptăm âni în m ie z u l curs de apă porneşte d in acesta d in urm ă,

ie rn ii d om neşte în tu n e ric u l, fară n ic i u n care are a p ro x im a tiv d im e n siu n ile

răsărit de soare. A lb an iei.

S in g u ra sursă de lu m in ă este Lu n a , L a c u l S c la v ilo r este cel m a i adânc lac

m ereu prezentă, şi spectaculoasele aurore al A m e ric ii de N o rd (614 m ). D eşi regiunea de n o rd -vest a C an ad ei în iu n ie
1789. S co ţia n u l a p o rn it de la F o rt
b o re ale — p erd e le şi fâşii M a c k e n z ie străbate doar C h ip e w y a n , lângă L a c u l Athabasca,
îm p reu n ă cu u n grup d in care faceau
de lu m in ă stacojie şi DEZGHEŢUL 1 800 k m de la lac până parte băştinaşi şi b arcag ii can adieni. E i au
verd e ce brăzdează cerul. DE P R IM ĂV A R Ă la m are, b a z in u l său parcurs d ru m u l în tr-o canoe d in scoarţă
In u iţii cred că aurora SCOATE LA IVEALĂ acoperă o suprafaţă de mesteacăn.
boreală este reflectarea aproape la fe l de întin să
M a c k e n z ie spera să d e sco p e re o ru tă
fo cu rilo r în ju ru l cărora UN VAST LABIRINT ca Franţa, G erm ania, spre vest, către P a cific, şi a fost încân tat
dansează fantom ele. DE CANALE Italia, Spania şi când a dat peste u n flu v iu ce izv o ra din
SI INSULE P ortugalia la u n loc, L a c u l S cla v ilo r şi curgea spre vest. D a r
Prim ă va ra îşi face o fiin d că are n u m e ro şi în a in tâ n d p e ape le sale frăm ântate, şi-a
apariţie zgom otoasă în dat seama că la u n m o m e n t dat albia
coteşte spre nord-vest, către O ce a n u l
deltă. Spre sfârşitul ie rn ii, aflu en ţi d ire cţi, plus a lţii în g h e ţa t, în lo c să c o n tin u e spre P a c ific .
A c u m flu v iu l poartă n u m e le său, dar
c o m u n ită ţile izo la te d in re g iu n e aşteaptă in d ire c ţi, care se varsă în la c u ri. U n M a ck e n zie l-a botezat „F lu v iu l
D e za m ă g irii".
c u n e ră b d a re ca g h e a ţa să se c ra p e şi să scoţian pe n u m e A le x a n d e r M a c k e n z ie a

în c e a p ă să se topească. P e m ă su ră ce exp lo rat flu v iu l şi delta în u ltim a parte

b lo c u ri uriaşe de gheaţă se d e sp rin d şi a s e c o lu lu i al X V I I I - le a , d esch izân d calea

pornesc spre m are, răzu in d m alu rile, n e g u sto rilo r de b lăn u ri. M a ck e n zie ,

viaţa în deltă renaşte. In răstim p de angajat al C o m p a n ie i N o rth -W e s t Fu r,

câteva ore, d e zg h e ţu l zg o m o to s scoate la a fo s t tr im is d e fir m ă să e x p lo r e z e

292

INSULĂ VEŞN IC VERDE Conifere precum a u r şi, u lte rio r, a p e tro liş tilo r. M a i tâ rziu , PINGO SI IAZURI
molidul şi pinul acoperă multe dintre insulele M a ck e n zie a d even it p rim u l european
Un Delta Mackenzie. care a traversat M u n ţ ii Stâncoşi. Un pingo (o movilă conică) se formează
S c o ţia n u l a scris o carte despre de obicei în albia secată a unui lac.
E c h ip a sa a a ju n s la m a re î n m a i p u ţ in e x p lo ră rile sale în n o rd -v e s tu l C a n a d e i şi Apa din solul neînghetat de dedesubt este
de tre i săptăm âni, tre cân d cu p rice p e re a fost în n o b ila t în 1802. captată în permafrost şi îngheaţă,
peste seriile de p rag u ri şi v â lto ri, ca alcătuind un bloc de gheată lenticular,
P rag u l R a m p a rt, care străbate u n d efile u în p rezent, vara, delta este străbătută care ridică solul de deasupra formând un
-ung de 11 k m p rin tre p e re ţi în a lţi de de nave şi barje ce înaintează în aval
60 m . In s e p te m b rie se în torse se deja p e n tru a liv ra diverse m ărfu ri, de dâmb. Un pingo poate creşte în fiecare an;
la F o rt C h ip e w y a n , după ce călătorise am barcaţiun i tu ristice, canoe şi u n e o ri
aproape 4 800 km . nave pe pern ă de aer. unul dintre cele mai mari înregistrate avea
peste 1300 de ani vechime şi circa 50 m
D e lta M a c k e n z ie a d e v e n it astfel — în C e l m a i n o rd ic p u n c t al traseului înălţime. Majoritatea însă se întind, se fisu­
tim p u l ce lo r tre i lu n i de vară — destinaţia este satul de coastă T u k to y a k tu k , rează şi se prăbuşesc înainte de a atinge
favorită a n e g u sto rilo r de b lă n u ri, atraşi o d in io a ră un prosp er cen tru al v â n ă to rii asemenea dimensiuni, formând un iaz cu
de castori şi zib e lin e , a v â n ă to rilo r de de balene, ia r astăzi u n n o d de transfer maluri înalte, ce se umple cu apă vara,
balene, p o rn iţi în căutarea b a le n e lo r albe al m ă rfu rilo r - p re cu m cheresteaua atunci când nucleul îngheţat se topeşte.
şi a ce lo r groenlandeze, a cău tăto rilo r de şi peştele — de pe n avele o cean ice pe cele
flu v ia le .

S Ă L B Ă T I C I E A C V A T I C A Vara, în labirintul de albii şi insulejoase care constituie Delta M ackenzie există trei canale navigabile.
Pe acestea, ambarcaţiunile cu provizii pot ajunge la comunităţile izolate timp de aproapejum ătate de an din cauza gheţii.

S u b lu m e a acvatică a d e lte i se află u n astfel vegetaţia bogată ce înflo reşte vara zadă n u m it ă tamarack. O d a tă c u v a ra apar
strat de perm afrost - sol p erm anen t în deltă. N a tu ra are parcă „p ro g ra m ro iu ri dense de ţânţari şi sto lu ri de păsări
îngheţat, n u m a i stratul de suprafaţă p re lu n g it" în lu n ile de vară, când sălbatice, p re c u m gâscă arctică şi gâscă de
dezgheţându-se prim ăvara. A ce sta n u p ă m â n tu l este scăldat în lu m in a Canada, care v in a ici cu m iile p en tru a-si
m ăsoară m ai m u lt de 1,2 m în adâncim e. perm anentă a soarelui tim p de câteva creşte p u ii, în ain te de a m ig ra spre sud.
P e rm a fro stu l îm p ie d ic ă apa de la săptăm âni. P e cele m a i n o rd ic e in su le ale Z ib e lin e le cutreieră sm ârcu rile, castorii
suprafaţă să p ă tru n d ă în sol, su sţin ân d d e lte i, u n d e s tra tu l s u p e r fic ia l de s o l se îş i repară v iz u in ile şi d ig u rile , ia r tu rm ele
de c a r ib u p o rn e s c sp re n o r d p e n tr u a se
dezgheaţă foarte p u ţin , cresc nu m ai re p ro d u ce şi a se b u c u ra de ab u nden ţa
co p a ci p itic i, p re cu m a rin ii şi sălciile, de lich e n i şi rogoz.
alături de m u şchi, lich e n i,
ro g o z, ie rb u ri rezistente şi L a fe l ca şi celelalte anim ale, v u lp ile şi
flo ri sălbatice p re c u m cele lu p ii îşi fac rezerve de grăsim e p en tru
n u m ite „zburătoare". iarnă, vânând le m in g i, caribu şi co coşi
M a i spre sud, un de so lu l de pădure.
se dezgheaţă pe o a d ân cim e
m ai m are, pe insu le cresc STRÂNSOAREA IERNII
m o lizi, p in i, p lo p i şi o
specie n o rd -am e rica n ă de Iarna soseşte în scurt tim p , gheaţa
form ându-se la fe l de rap id c u m s-a topit.
TĂIETORUL DE COPACI T ra fic u l pe flu v iu încetează în a in te ca
Castorul (şifoloseşte dinţii g h e aţa să b lo c h e z e ca n a le le şi d o c u r ile .
ascuţiţi pentru a doborî un A p o i, lu n i de zile la rând, un icele
copac. Cu lemnul acestuia m ijloace de transport v o r fi
va repara digul construit s n o w m o b ile le şi să n iile trase de câ in i.
pentru formarea iazului în A şe ză rile u m an e şi sălaşurile a n im a le lo r
care îşi are vizuina. v o r răm âne izo late până când prim ăvara
va sosi d in n o u în lu m e a lo r îngheţată.

294

r

RÂUL NAHANNI

Râul Nahanni ch iar p rin d im en siu n ile zonei: N a h a n n i
străbate u n tărâm stâncos cât jum ătate
IN INIMA TERITORIILOR DE NORD-VEST ALE CANADEI d in Scoţia. O co n trib u ţie a avu t-o însă şi
:E A F LĂ UN TĂR ÂM ÎNDEPĂRTAT, LEGENDAR, reputaţia sum bră creată la în ce p u tu l
: E 0 FRUMUSEŢE SĂLBATICĂ seco lu lu i al X X - le a , când în regiune au
sosit că u tă to rii de aur.
Dacă in im a d u m n e a v o a stră este în c ă în to a rc e re ), fie ca re c u p r o p r ia sa
destul de tânără p e n tru a visa la legendă, su ntem sig u ri că aproape v -a ţi în 1905 s-a zv o n it că d o i fraţi s-ar fi
i p r im u r i îndepărtate, secrete, în care văi făcut bagajele. îm b o g ă ţit aici. U n an m a i târziu,
|ptine de vegetaţie răsar p rin tre zăp ezile scheletele lo r au fost găsite în ap ro pierea
| a rctice , ia r m in e le de aur părăsite sunt Izolarea zo n e i este în p rezen t râu lu i. A p o i, în 1915, cadavrul decapitat
; vegheate de spiritele p ăd u rii, atunci garantată de g u v e rn u l canadian şi de al altui căutător de aur, u n suedez, a fost
R ă u l N a h a n n i este o destinaţie c u m n u U N E S C O , râ u l şi îm p r e ju r im ile sale
*e p o a te m a i p o t r iv ită . D a c ă m a i făcând parte d in p a trim o n iu l m o nd ial; * Me r i t o r i i l e
■ m inţim şi de lo c u rile cu n u m e e x o tice singurele căi de acces sunt pe apă sau cu •'<</ D E N O R D -V E S T
rre c u m D e a d m e n V a lle y (Valea aeronave uşoare. D e c iz ia a fost una
! M o rţilo r), H eadless R a n g e (M u n te le fără înţeleaptă, deoarece splendoarea
Cap), Funeral R an g e (M asivu l Funerar) ţin u tu lu i, a c a n io a n e lo r sale în tu n e ca te şi
sau V a lle y o f N o R e tu r n (Valea fără de a cascadelor în a lte este c o n d iţio n a tă de
izo la re . în parte, aceasta este asigurată

Fort..

Rabbitkettle Simpson

TUNET DUBLU Departe de traseele turistice, cele două braţe ale R ăului N ahanni se prăvălesc prin Hotsprings Cascc/dcr .a J f . ,,.c>
a i 9 0 m înălţime ai Cascadei Virginia, în apele învolburate de la H ell’s Gate (Poarta Iadului). \Virginia
voA-'1
V!7xOV \
'3

Lacul Watson ■Fort Liard
0 50 - 1 0 0 m il e ------

100 k ilo m e tri



C ”w S )
RÂUL NAHANNI

ÎNGHEŢ La Primul Canion, R âul Nahanni
şi-a săpat un făgaş cu pereţi abrupţi
prin M unţii M ackenzie. îngheţul ţine
din octombrie până în mai.

descoperit în pădure, iar tru p u l u n u i al
p atru lea a fost găsit îng h eţa t,
în g e n u n ch e a t lângă cenuşa fo c u lu i său
de tabără, stins de m u lt.

Soarta alto r cău tători de aur putea fi
g h icită d in can oe le răsturnate, ce p lu teau
p e apa râ u lu i. In total, v re o 50 de o a m e n i
au dispărut — poate accid en tal sau poate
m u r in d d e fo a m e —, d a r le g e n d e le d e sp re
spiritele m alefice ale re g iu n ii s-au în m u lţit,
ca şi p o ve ştile despre o co m o a ră păzită
de m o n ştri cu înfăţişare pe ju m ă tate
u m a n ă ce trăiau în v ă ile ascunse şi fe rtile
în care n u n in ge niciodată.

CANIOANE SPECTACULOASE

O r ic e lo c sălbatic are o aură de m ister,
dar la R â u l N a h a n n i aceasta păleşte în faţa
sp le n d o rii p eisaju lu i. P e n tru m ajoritatea
tu r iş tilo r , u n ic a m o d a lita te d e a-1 e x p lo ra
este tu ru l ghidat, c u a m b a rca ţiu n ile cu
m o to r, de 210 k m în am onte, între
M u n te le N a h a n n i şi Cascada V irg in ia ,
lu p tân d to t tim p u l îm p o triv a cu re n tu lu i
care curge cu 28 k m /h .

UN V I S Î M P L I N I T

n 1924, un tânăr funcţionar pe nume
Raymond Patterson a renunţat la
postul său de la Banca Angliei, din Londra.
Trei ani mai târziu, după ce a străbătut
apele agitate ale Râului Nahanni din
Canada, a ajuns în fata Cascadei Virginia,
fiind unul dintre primii europeni pe aceste
meleaguri.
Pentru Patterson a reprezentat
împlinirea unui vis din copilărie, acela de a
explora nordul Canadei, una dintre cele
mai întinse zone sălbatice de pe Terra.
Peste ani, Patterson a scris o carte,

Dangemus River, în care şi-a relatat

experienţele din această regiune şi a
povestit legendele auzite de la vânători şi
de la căutătorii de aur despre vechi
triburi de indieni conduse de o regină albă
şi despre oameni sălbatici care îi
decapitează pe intruşi. Cartea sa a
subliniat deopotrivă frumuseţea naturală
a locului, ceea ce a contribuit la
transformarea ţinutului străbătut de Râul
Nahanni în parc naţional.

297

0 P R IM Ă V A R Ă CONTINUĂ Pe tot parcursul anului, apele calde, mineralizate de la Rabbitkettle
Hotspringsform ează moviliţe de rocăfragilă num ită tu f calcaros. Pe acest suport efemer
cresc muşchi şi plante precum foaia-grasă (casetă).

m u rit apoi de foam e. L a capătul d in pră b u şin d u -se a p o i de am b e le p ă rţi ale

a m o n te al c a n io n u lu i se în t in d e V a le a acestuia, în t r - o d u b lă cataractă al cărei

M o r ţilo r , n u m ită astfel d upă scheletele tu n e t face p ă m â n tu l să se c u tre m u re ,

decapitate găsite a ic i în 1906. în ă lţim e a sa este de 90 m — aproape

A l D o ile a C a n io n , care străbate d ub lă faţă de cea a C asca de i N ia g ara.

M u n te le fără C a p , oferă o b ună R a b b itk e ttle H o tsp rin g s („Izvo are le

perspectivă asupra o ilo r D a ll cocoţate pe F ie r b in ţ i C e a in ic u l I e p u r e lu i11) se află

s te iu ri de p iatră, asupra u rş ilo r ce pândesc m a i sus de cascadă, sing u ra m o d a lita te de

la m a lu l apei şi a a ajunge acolo fiin d

L a gura P r im u lu i C a n io n , apele calde e la n ilo r care pasc TERASE VASTE cea aeriană. T erase le
ale Iz v o a re lo r K ra u s au creat u n n e tu lbu raţi. A l T re ile a DE CALCAR DELICAT vaste de piatră, pastelat
m ic ro c lim a t în care pe p ajiştile p lin e de C a n io n , stâncos, colorate, acoperă
verdeaţă cresc steliţe, v io le te şi nu ieluşe;
aceasta să fie o a re u n a d in t r e v ă ile secre te accidentat şi cel m ai COLORAT, fiecare o suprafaţă de
din poveştile cău tătorilor de aur d in îngu st d in tre toate, CU OGLINZI DE A P Ă a p ro x im a tiv 23 k m 2.
vech im e? traversează M a s iv u l Form area lo r a durat

La intrarea în P rim u l C a n io n , pereţi F u n e ra r. în g u s tim e a sa p rob ab il 10 000 de
a m e ţito ri de calcar, d u n g aţi cu galben,
m a ro n iu şi p o rto c a liu , se în a lţă p ân ă la lasă im p re sia că ar fi m a i în a lt decât în ani, răstim p în care izv o a re le fie rb in ţi
1 2 0 0 m pe am bele m a lu ri ale râu lu i,
roca fiin d străpunsă ic i- c o lo de grote şi realitate (900 m ) şi precedă H e lT s G ate au depus m in e ra le , c o n s titu in d u n strat
peşteri. In tr-u n a d in tre acestea, G ro ta
V a le rie , s-au găsit oasele a peste 100 de (Poarta Ia d u lu i), o serp e ntin ă în ac de p ăr de t u f calcaros. P e fie care terasă
o i D a ll care, în decursul u ltim ilo r 2 000
de ani, au căutat p ro b a b il adăpost şi au dublă, de apă înspum ată, frăm ântată în se află câte o o g lin d ă de apă abu rin dă ,

vârte ju ri. D in c o lo de u rm ă to ru l co t b ord ată de m u şc h i verd e ca sm araldu l

ajungi în faţa C asca dei V irg in ia , p u n c tu l şi flo r i m itite le , care n e dau de înţeles

c u lm in a n t al traseului. D easupra, la de ce u n ii v ân ă to ri n o stalg ici d in secolele

în ă lţim e , R â u l N a h a n n i ocoleşte elegant tre cu te credeau că au găsit a ic i u n

u n p in te n de piatră cu u n m o ţ de m o liz i, paradis arctic.

298

W E S T E R N BROOK POND

Western OCEANUL lângă W e ste rn B ro o k P o n d . E i au
ATLANTIC c o n stru it a ic i case c u p ere ţi de p ăm â nt şi
Brook Pond p ro b a b il au c io p lit în le m n b ă rci sim ilare
Tl n ro o k . c a ia c e lo r.
UN LAC SE ÎNTINDE iN E W FO U N D LA N D
LA BAZA UNUI CANION VEDERE DE JOS
SERPUIT, CE DESPICĂ StJohn's
MUNŢII PLAŢI In prezent, am barcaţiuni de agrem ent
DIN NEWFOUNDLAND 200 k ilo m e tri transportă vara tu riştii pe W e ste rn B ro o k
P o n d , pe lângă cascadele ce cobo ară pe
P en tru v u ltu r ii de m are ce planează la z id u rile de piatră ale c a n io n u lu i şi p rin
în ălţim e, W e ste rn B ro o k P o n d g ro h o tişu l de la poale. P e n tru a ajunge
..Iazul P ârâu lu i V e stic") pare u n giuvaer la lac, tu riştii traversează m a i în tâ i
iru n c a t a co lo de m âna u n u i uriaş. o câm pie m ocirloasă, pe care creşte
G iu v a e ru l a aterizat pe fu n d u l u n u i em blem a florală a insu le i, planta
c a n io n adânc de 600 m , ce străbate carn ivo ră u rcio ru l-d o a m n e i.
M u n ţ ii L o n g R a n g e d in insula canadiană
N e w fo u n d la n d (sau T e rra N o v a ). FISURĂ AD ÂN CĂ Un gheţar a săpat
hăul prin care curge Western Brook Pond.
T e rm e n u l „ ia z “ este în şe lă to r în acest Iarna, lacul este acoperit de gheaţă.
caz, deoarece W e ste rn B ro o k P o n d
şerpuieşte 16 k m p rin tre m u n ţi, fiin d
adânc de 166 m . D e file u l pe care îl
străbate a fost creat în tim p u l g la cia ţiu n ii.
A lu n e câ n d pe o vale de râu, un gheţar a
lă rg it-o şi a a d ân cit-o în d ru m u l său spre
coastă. C â n d gheaţa s-a to p it, acu m circa
11 0 0 0 d e an i, p e fu n d u l a c e stu i făgaş
adânc s-a fo rm a t W e ste rn B r o o k P o n d .

La 6 000 de ani după înch eierea
e p o c ii glaciare, o a m e n ii au sosit în
reg iu n e, in iţia l vân â n d fo c i, păsări,
ca rib u şi p rin z â n d peşti. M a i târziu , în
p rim e le secole ale erei creştine, in u iţii
dorset s-au sta b ilit în zon a de coastă,

INSECTIV0RĂ
Frunzele în formă
de urcior ale acestei
plante conţin apă şi
enzim e care îneacă
şi apoi digeră insectele
atrase în interior.