Descoperiti minunile lumii Enciclopedie Natura Animale Geografie Ghidul celor mai spectaculoase peisaje by Readers Digest (z-lib.org)

%

ASIA

Golful Phangnga -H i

INSULE DE CALCAR CU FORME STRANII SE ÎNALŢA A tâ & S ă ă 1 L i.i> AStA
DIN APELE LIMPEZI, VERZUI ALE UNUI GOLF ÎMPĂDURIT
'j '^

Marea / ' j

A erul cald, trem urător înceţoşează d oar stalactite, ci şi pictu ri rupestre " HAndamaiv-' : 2
ţărm urile îm pădurite ale Golfului rep re z en tân d peşti şi anim ale —opere în V T f f lJ M N M Coiful
Phangnga din sudul Thailandei, acolo n e g ru şi o c ru ale u n o r artişti prim itiv i de
unde apele cristaline ale M ării A ndam an m ult dispăruţi. .• *.ril3HîjnCjcl : thailandei y
au străluciri verzui în razele soarelui
tropical. A p roxim ativ 40 de stânci şi K o T ap u , sau Insula C u i, se înalţă din ■-v • : v~
insuliţe cu form e fantastice sunt risipite m are aidom a unui cui uriaş, m ai lat la
în acest golf larg, unele ridicându-se din capătul superior. In apropiere se află "Nakh'on Si Tliammarat
m are până la 275 m înălţim e. M ajoritatea K hoa P ing K han, ale cărei coaste
au peşteri şi grote, unele fiind străbătute ab ru p te îm p ă d u rite şi înălţim i stâncoase , i l l Ita lia %. .•
de tuneluri inundate. Stânca Pekineză, au fost probabil rupte în două de V PhîPhi \
n u m ită astfel ca u rm are a form ei sale, mişcările geologice, cu m ilioane de ani
străjuieşte intrarea în golf, iar în grotele în urm ă. N um ele său înseam nă „două %
T ham Lot stalactite uriaşe atârnă ca nişte insule spate-n spate". Este nelocuită,
săbii deasupra capetelor turiştilor ce se dar atrage num eroşi turişti şi a căpătat u n m ile ' ■:
apropie în ambarcaţiuni acoperite. Khao n o u num e: Insula lui Jam es B ond; aici
Kein, sau „m untele pictat“ , ascunde nu a fost „bârlogul" eroului negativ din 0 50 100 ■ ‘- N . ,
film ul O m ul cu arma de aur, din 1974. [ ....j.:.h?= -= i
- %) -~l.

o 50 îoo f/J-'-ir
YSIrf
k i l o m e t r i ___________

INSULA CUI Ko Tapu, avândforma unui
cui, este una dintre bizarele insuliţe de calcar
risipite în Golful Phangnga.

KRAKATAU

Krakatau

PE LOCUL UNEI ERUPŢII
VULCANICE CARE
A UCIS 36 OOO DE
OAMENI, O NOUĂ
INSULĂ S-A NĂSCUT
DIN MARE

Borneo

S um a tra

IX D O N E ZTA
Si»"&'

*0° M area
9 - • J.a.ka.r.ta Java

100 200 m ile Java' '
P 0 100 200 kilomeci
OCEANUL
IN D IAN

Un h u ru it adânc, su m b ru a în ce p u t sâ
răsune în străfundurile unei pitoreşti
insule indoneziene pe num e Krakatau,
în m ai 1883. Câteva luni m ai târziu,
vuietul s-a intensificat. M arinarii
în trecere prin zonă povesteau despre
explozii atât de sonore, încât spărgeau
tim panele. Lespezi de piatră ponce
spum oasă, p lu tito are au în c e p u t să um ple
Strâmtoarea Sunda - o aglomerată arteră
com ercială ce desparte Insulele Java şi
Sum atra.

U n nor gros de cenuşă a acoperit
cerul, întunecând soarele tim p de mai
m ulte zile. N avele au fost şi ele năclăite,
iar m arinarii au tre b u it să aru n ce de la
b o rd cu lopata năm o lu l fierb in te şi
cenuşa, în tr-o atmosferă sufocantă,

REACŢIE IN LANŢ Norul de cenuşă ce se ridică
din A n a k Krakatau aminteşte că noua
insulă de pe loculfostului Krakatau este
lafe l de efemeră. (Verso) Născută în 1927,
insula are o vegetaţie rară.

201



mm

sulfuroasă. M area se agita frăm ântată de
talazuri am ple, ciudate, iar la ţărm urile
Insulelor Java şi Sum atra s-au form at
valuri uriaşe, care au spulberat aşezările
de p e coastă.

Im ediat după ora 10, în dim ineaţa de
27 august 1883, Krakatau a fost nimicită
de una dintre cele m ai m ari explozii
înregistrate vreodată. Bubuitul s-a auzit
până la 3 500 k m depărtare, în Australia.
Insula s-a prăbuşit în ea însăşi,
pulverizată, aruncând în aer 19 km 3 de
m aterie vulcanică. U n strat de p raf s-a
ridicat până la 80 km în atmosferă,
orbitând apoi în jurul T errei ani întregi,

UN NOR DE PRAF
A CREAT APUSURI
SPECTACULOASE

PRETUTINDENI
PE GLOB

determ inând scăderea tem peraturilor SPECTACOL A n a k Krakatau erupe în mod regulat —aproximativ o dată pe an — aruncând
vara şi creând apusuri spectaculoase în aer nori de cenuşă şi bucăţi de piatră ponce topită, mari cât nişte dovleci.
pretutindeni pe glob.
p ro v o cân d u n eo ri erupţii explozive ale acum ulate treptat aici, insula n o u -
Au m urit peste 36 000 de oameni. num eroşilor vulcani din zonă. apărută măsura deja 305 m înălţim e.
N u atât erupţia în sine a fost letală, cât
valurile uriaşe - tsunami - care s-au Placa indo-australiană se deplasează şi In cea mai m are parte a tim pului,
ridicat până la 40 m în ălţim e şi au în prezent cu câţiva centim etri pe an. Ca A nak K rakatau şuieră şi pufăie, aruncând
spulberat 163 de sate de pe litoralul p entru a ilustra această mişcare, un nou în aerul tropical nori de gaze sulfuroase.
Insulelor Java şi Sum atra. vulcan s-a înălţat pe locul fostului Specialiştii consideră că bătrânul vulcan
Krakatau. C ând acesta din urm ă a erupt, şi-a consum at cea mai m are parte a
Insula K rakatau se născuse din s-a prăbuşit sub nivelul mării, form ând o forţelor în 1883 şi că A nak K rakatau nu
activitatea vulcanică, dar a rămas în stare calderă submarină - un uriaş crater va acum ula niciodată tensiuni atât de
latentă până la erupţia din anul 1680. vulcanic de 6,4 km în diametru. m ari. D a r în lum ea vulcan ilo r n u p o ţi fi
Cea din 1883 a fost întrecută în sigur de nimic.
intensitate doar de erupţia M untelui In 1927, u n fir de fum s-a ridicat prin
Tam bora, aflat pe o altă insulă apă din calderă, anunţând im inenta RELAŢIE STRÂNSĂ Rakata (dreapta),
indoneziana, Sumbawa. Aceasta din naştere a unei noi insule. în 1928, Anak rămăşiţă a Insulei Krakatau iniţiale,
u rm ă a avut loc în 1815 şi a p ro d u s de K rakatau (Copilul lui Krakatau) ajunsese oferă o privelişte excelentă spre nou-născuta
cinci ori mai m ult material vulcanic la suprafaţă. Cincizeci de ani m ai târziu, A nak Krakatau.
decât Krakatau. datorită pietrei p o n ce şi cenuşii

VEŞTILE S-AU RĂSPÂNDIT

K rakatau a stârnit însă m ai m ultă agitaţie.
E ra c o m u n ic aţiilo r în masă începuse şi
vestea s-a răspândit în toată lum ea
în num ai câteva ore. O am enii de ştiinţă
au adunat meticulos informaţiile
despre erupţie, folosindu-le pentru
a studia cauzele şi c o m p o rtam e n tu l
vulcanilor; astfel s-a născut teoria m odernă
a tectonicii plăcilor.

R e g iu n e a se află p e linia de dem arcaţie
între două plăci tectonice. Lunecând pe
sub cea eurasiatică, placa indo-australiană
exercită asupra acesteia forţe uriaşe, ce se
transm it în lungul „graniţei" dintre ele,

204

mm)

KRAKATAU

LUMEA VIE REVINE

PAT Ă DE CULOARE venit pe paturi de vegetaţie plutitoare. lilieci din lume), pasărea-rinocer şi albină-
Pe Rakata trăieşte Oamenii de ştiinţă au putut studia relul, păianjeni uriaşi care se hrănesc
o specie de cu păsărele, crocodili de apă sărată,
renaşterea insulei, înţelegând modul crabul-scripcar si peştele-arcaş, care
Imediat după erupţia în care natura recolonizează poate arunca un strop de apă la distanţa
Vulcanului Krakatau, în teritoriile distruse. Anak de un metru pentru a prinde o insectă.
1883, insulele şi ţărmurile Krakatau constituie un alt tip de
din jur au fost acoperite cu un laborator natural; aici straturile SPECIE RARA în Insula Ujung Kulon trăieşte
strat gros, letal de cenuşă vulcanică, rinocerul deJava, ai un singur corn.
în 1884, un om de ştiinţă a vizitat Insula suprapuse de cenuşă proaspătă au
Rakata, unica rămăşiţă a insulei iniţiale, împiedicat viaţa să pună stăpânire
şi a găsit un singur păianjen viu. pe insulă, cu excepţia extremităţii
sale estice. Aici cresc smocuri
Udată anual de circa 2 540 mm de de iarbă, muşchi şi trestie de
ploaie tropicală, Rakata a revenit însă zahăr sălbatică, volbura
curând la viaţă. Seminţe de ierburi, purpurie a năpădit plaja, iar
ferigi şi diverşi copaci au fost aduse de păduricile de pini tropicali
vânt, de apa mării ori de păsări, purtate şi copaci casuarina oferă
în sistemul digestiv al acestora; adăpost liliecilor. Erupţia
coralii au început să repopuleze recifele Vulcanului Krakatau a dus la
distruse; păianjenii au sosit de pe depopularea ţărmului vestic
uscatul aflat la 40 km distanţă al Insulei Java. Lipsită de
călătorind pe funigei; şerpii şi şopârlele concurenţa din partea omului,
au trecut înot; şobolanii, crabii de uscat, viaţa sălbatică de aici a pus
furnicile, termitele şi şopârlele gecko au stăpânire pe Peninsula Ujung
Kulon, la 64 km sud de vulcan.

Printre „locuitorii" zonei se află
rarii rinoceri de Java şi leoparzii, ca
şi vulpile zburătoare (cei mai mari

205

T^

ASIA

206

KELI MUTU

Keli Mutu

LACURILE ÎN NUANŢE
SCHIMBĂTOARE
SUNT, CONFORM
CREDINŢELOR, LOCUL
DE ODIHNĂ VEŞNICĂ
A SUFLETELOR

SiNGAM )RE ;Bomep

Spmatrci Salawesi
- T;. i n d o n e z i a -
''- %
•Jakarta BfliiMWlk

Jciva

OCEANUL IN D IA N F lo r e s ^MKuetlui ?‘m 0 r
0 250 500 m ;ie
D am f

A U S T R .4 U A

Locuitorii din Insula Flores cred că
sufletele vrăjitorilor sălăşluiesc pe
înălţim ile m unţilor insulei indoneziene,
într-un lac a cărui apă pare neagră. Lacul
de alături era până de curând de un
verde-intens, iar acum este castaniu-
închis şi sălaşul sufletelor păcătoase;
sufletele fecioarelor şi ale copiilor
se odihnesc în tr-u n al treilea lac, de un
verde-pal. T o ate trei se află la peste
1 600 m altitudine, în craterele unuia
dintre num eroşii vulcani stinşi, num it
K eli M u tu . P e Flores există şi 14 vulcani
activi, insula fiind zguduită de frecvente
cutrem ure. Lacurile colorate în nuanţe
neobişnuite sunt surprinzătoare în sine,
d ar treb u ie să ştiţi că, n u cu m u lţi ani in
urm ă, apele lor aveau alte culori: negru,
m aro şi albastru. In anii ’60 erau de
culoarea cafelei cu lapte, roşu-m aroniu
şi albastru; cu 30 de ani înain te n uanţele
erau cele de azi. N u s-a descoperit
cauza, şi cu atât m ai p u ţin m otivele
schim bării coloristice. Lacurile îşi
continuă existenţa enigm atică în fostele
cratere, aşteptând ca procese necunoscute
să le m odifice d in nou.

TRICOLOR Aidoma unor cameleoni, lacurile din
Keli M utu îşi schimbă culorile în decursul anilor.

207

Australia



Desertul
F

Foisoarelor
!

MII DE STÂNCI DE CALCAR
ZAC GRUPATE
ÎN NEMĂRGINIREA
„DESERTULUI PICTAT"
DIN SUD-VESTUL
AUSTRALIEI

Cervantes,„ P arcul N aţional Nambung

AUSTRALIA
DE VEST

OCEANUL
IN D IA N

m ile

kilom etri

D oar suspinele şi gem etele v ântului
tulbură liniştea nepământească din
deşertul Foisoarelor. O rice scriitor aflat
în căutarea unui decor pentru un rom an
de groază ar putea alege foarte bine
această zonă bizară, nu departe de ţărm ul
sud-vestic al Australiei. T oate
in gredientele necesare se află aici: o
pădure imobilă de pietroaie uriaşe pe un
tărâm com plet lipsit de vegetaţie - nici
un semn de viaţă sau activitate um ană -
doar nisipul galben strălucitor, spulberat
de vânt.

D eşertul Foisoarelor, unul dintre cele
m ai rar vizitate lo cu ri din Australia, se
află la două ore de m ers cu m aşina de cel

FRUMUSEŢI ASCUNSE Timp de mii de ani,
ciudateleformaţiuni din Deşertul Foisoarelor
au zăcut ascunse sub dunele de nisip.

210



AUSTRALIA

m ai apropiat oraş, Cervantes. N um ai form ele variază considerabil. U n grup In secolul al X lX -lea n u a existat nici
o m en ţio n are a foişoarelor. D acă ar fi
vehiculele de tere n g reu p o t ajunge aici; seamănă cu nişte sticle de lapte uriaşe, fost vizibile, desigur că ferm ierii ce
treceau cu vitele în m od regulat spre
steiurile şi colţii de calcar ar sfâşia aşteptând să fie adunate de u n lăptar P e rth , de-a lu n g u l coastei, le-a r fi
observat. Flourbag Fiat, aflat nu departe,
im ediat cauciucurile altor maşini. fantom atic. A ltul se n u m eşte „S pectre era u n loc de popas şi adăpare a vitelor.

D eşi drum ul n u este deloc uşor, în fundal": stâlpul central este M oartea, Exploratorul George Grey, care a fost
în n o b ilat m ai târziu şi a devenit
m erită străbătut, în prim ul rând pentru ţinând parcă un discurs stafiilor ce-o guvernatorul Australiei de Sud, a trecut
probabil prin apropiere în călătoriile sale
priveliştea stranie a foişoarelor —un înconjoară. Alte form aţiuni poartă din 1837-1838. D eşi îşi ţinea m ereu
ju rn alu l la zi, n u a notat nim ic despre
peisaj ferm ecat, parcă selenar, cu um bre num e la fel de sugestive, dar mai foişoare.

intense accentuând plăcute: „Căm ila", Specialiştii consideră că pilaştrii de
piatră au 25 000—30 000 de ani v echim e
form ele bizare ale 0 PĂDURE NEMIŞCATA „C an g u ru l", şi că treb u ie să se fi aflat la suprafaţa
pietrelor. Stânci de un DE STÂNCI URIAŞE „M olarii", „Poarta", nisipului m ăcar o dată înainte de secolul
cenuşiu-întunecat, PE ÎNTINDEREA „Zidul grădinii", al X X -lea, deoarece la baza u n o r
înalte de circa 1-5 m, „M area Căpetenie a form aţiuni au fost descoperite grămezi
de cochilii şi artefacte din E p o ca de
ţâşnesc parcă din DE NISIP GALBEN, P ieilor-R oşii" sau Piatră. Cochiliile au fost datate cu
întinderea plată de STRĂLUCITOR „Piciorul elefantului". carbon, constatându-se că sunt vechi de
nisip, păzind secretele Deşi au zeci de mii circa 5 000 de ani; deci foişoarele trebuie
să fi fost „expuse" cu 6 000 de ani în
îngropate aici de zeci de ani vechime, urm ă.

de m ii de ani. Pătrunzând m ai adânc în foişoarele au fost probabil dezgropate din

deşert, culorile se schimbă, iar cenuşiul nisip nu de m ult, poate chiar în ultima

lasă loc auriului. U nele pietre sunt cât sută de ani.

m aşinile, altele cât casele, dar există Până în 1956, când le-a zărit H arry

m u lte m ici şi subţiri ca nişte creioane. T um er, u n istoric din Perth, form aţiunile

M ii de astfel de form aţiuni acoperă o p ăreau a fi fost n e cu n o scu te - cu

zonă de 4 km 2 de deşert. excepţia u n o r vagi relatări cum că primii

Fiecare „foişor“ este diferit: suprafaţa colonişti olandezi zăriseră ceea ce ei au

sa p o a te fi n eted ă sau rugoasă, iar crezut a fi ruinele u n u i oraş.

212

y f TE j /
DEŞERTUL FOIŞOARELOR

DE LA S C H E L E T LA P I A T R Ă

Moluştele marine, precum scoicile patella, strat de calcar dur la baza solului. Rădăcinile
au constituit materia primă clin care plantelor au străpuns acest strat, în jurul lor
s-au format foişoarele. Aceste animale trăiau mărindu-se cantitatea de calcar. Nisipul în
în mările calde de acum 700 000-120 000
de ani; murind, cochiliile lor s-au continuă mişcare a acoperit în cele
transformat în nisip calcaros, iar acesta, din urmă vegetatia, iar rădăcinile au
transportat la ţărm de valuri şi de vânt, putrezit, lăsând mici canale în
s-a depus strat după strat, formând calcar. Ele au fost treptat lărgite de
dunele de azi.
apa infiltrată, care a erodat şi roca,
în cele din urmă, date fiind iernile rămânând în urmă numai părţile
umede şi verile calde caracteristice mai dure. Aceste rămăşiţe sunt
unui climat mediteranean, a apărut şi foişoarele de astăzi.
vegetaţia. Dunele au fost stabilizate
de rădăcini şi de humusul format de Multe formaţiuni prezintă
vegetaţia putrezită. Pe măsură ce dungi transversale, care indică
ploile acide de iarnă s-au infiltrat în depunerea straturilor de nisip şi
nisip, unele particule ale acestuia au orientarea lor variabilă, pe
început să se dizolve. Vara, când
nisipul s-a uscat, acest material măsură ce dunele şi-au
dizolvat s-a întărit, particulele schimbat forma şi locul.
sudându-se între ele şi dând naştere
calcarului. Humusul a mărit FOIŞOR ERODAT
aciditatea apei şi a intensificat Formaţiunile de calcar
procesul de cimentare, formând un au fost cizelate în subteran,
timp de secole, de apa
ploii şi de rădăcinile

plantelor.

ORAŞUL DE AUR D in aer, peisajul pare al
unui oraş cu clădiri de piatră răzleţe. Umbrele
întunecate accentueazăformele şi înălţimile.

M ai târziu însă, probabil că nisipul
le-a acoperit din nou, fiindcă nu
figurează în folclorul aborigenilor. D e
asemenea, nu sunt m enţionate nici de
navigatorul olandez Abraham Leeman,
naufragiat în zonă în 1658. Leeman a
scris însă în ju rn al despre două dealuri
im punătoare, N o rth H u m m o c k şi S outh
H um m ock, aflate aproape de foişoare.
D acă stâncile ar fi fost vizibile, în m o d
cert el ar fi n o ta t acest lucru.

IMORTALIZATE

Vântul ce mătură deşertul modifică perma­
nent peisajul creat de nisipul fin, scoţând
la iveală n o i aspecte şi ascunzând altele.
Astfel, în câteva secole, foişoarele —care
fac parte astăzi din Parcul N aţional N am -
b u n g —ar p u tea dispărea. D acă se va în ­
tâmpla acest lucru, ne consolăm cu faptul
că avem de-acum măcar am avea imaginea
lo r im ortalizată în p ictu ri şi fotografii.

213

Cheile

Hamersley

RAVENE SPECTACULOASE
CU PEREŢI ABRUPŢI
STRĂBAT MUNŢII
ARIZI DIN AUSTRALIA
DE VEST

Chei înspăimântătoare cu pereţi ZIDURI DE CULOARE D e pe O xer’s Lookout se zăreşte hăul ameţitor al defileului Roşu.
verticali despică înălţim ile şi Culoarea intensă a pereţilor se datoreazăfierului din rocă.
platourile din M unţii Hamersley, în
Australia de Vest. D intre cele 20 de abrupt pe am bele sale laturi. La capătul m ăcin ân d straturile de rocă şi tăin d chei
defileuri im portante, cele mai Defileului Joffre, lung de 6 km, pereţii adânci.
spectaculoase su n t H an co ck , Joffre şi verticali se curbează, form ând u n
W ea n o , care se unesc fo rm ân d la fel de amfiteatru natural, unde după o ploaie Sus, pe platoul ars de soare, num ai
îngustul Defileu R oşu. abundentă ia naştere o cascadă. câteva sm ocuri de iarba-porcului-spinos,
cu frunze dure, şi copacii m ulgă rezistă
Cheile încep pe neaşteptate: PALMIERI la căldura arzătoare şi la lipsa de apă, iar
insignifiante pâraie sezoniere se prăvălesc ÎNTR-UN ŢINUT U S CAT pe faleze câţiva arbori de cauciuc cu
brusc în hăuri adânci de peste 90 m, trunchiul alb au crescut în crăpături.
cu pereţi aproape verticali de rocă R ocile M unţilor Hamersley s-au form at
brăzdată, form ând mici lacuri limpezi, pe fundul mării, cu 2 500 de m ilioane Jos însă, la baza cheilor, palm ierii,
răcoroase. de ani în urm ă. Stratele de sedim ente — eucalipţii şi ferigile abundă. In um bra
unele bogate în fier - au fost pereţilor abrupţi, apa se evaporă m ai
Pe alocuri, cheile sunt atât de înguste, com prim ate de cele de deasupra lor lent, iar cea care a m ai rămas de la ultim a
încât de la bază n u poţi vedea altceva şi în treg u l bloc s-a ridicat apoi peste revărsare persistă în lacuri mici.
decât un tunel întunecat de piatră. In cel nivelul mării. D e atunci este
m ai îngust p u n c t al său, D efileul W ea n o erodat continuu, cursurile de apă Asem enea oazelor din deşert, aceste
abia dacă are 1 m lăţime. La fel de petice de vegetaţie adaugă şi m ai m ultă
im p re sio n a n t este O x e r’s L o o k o u t. culoare peisajului pitoresc.
Această fâşie de păm ânt separă Defileurile
W e a n o şi H a n co c k , p ereţii ridicându-se

214

LACUL Wr m j
HILLIER

Lacul Hillier

ROZUL PASTELAT AL LACULUI DE PE O INSULĂ

APROAPE NEATINSĂ DE ACTIVITATEA OMENEASCĂ
ESTE ÎNCONJURAT DE MISTER

Gibson AUSTRALIA DE I/EST

V ăzută din aer, suprafaţa roz-pal p rin tr-o fâşie îngustă de d u n e şi nisip • Condingup
a izolatului Lac H illier pare glazura alb,.
de pe o prăjitură ovală. Lacul Capul Capul
rolorează într-o nuanţă neaşteptată zona In 1950, o echipă de specialişti a L e G m d Jnsula A rid
cu pădure deasă din extremitatea studiat apele roz şi sărate ale lacului,
Insulei M iddle, una dintre cele peste aşteptându-se să găsească aici alge de M....o...n..d..r..a..in.. . Insula
o sută ale A rhipelagului R echerche, tipul Dunaliella salina. In apa cu c o n ţin u t ~ *■M idiile
iilat în largul coastei sudice a Australiei ridicat de sare, aceasta produce un ^ e / a g u ! R eC
de Vest. pigm ent roşu, care conferă nuanţa roz a ' L acul H illier
altor lacuri din Australia, precum cel
Lacul, puţin adânc, de aproxim ativ aflat în apropiere de oraşul Esperance, pe 0 J O _____ 40 m ile
600 m în diam etru, pare a fi decorul continent.
unei poveşti, negăsindu-şi locul în marea 0 20 40 kilom etri
zbucium ată. M ărginit de depuneri albe In Lacul H illier n u există însă această
de sare şi în co n ju rat de păduri verzi algă, iar cauzele colorării sale în roz şi 1840, pe insulă stabilindu-se vânători
de eucalipţi şi arbori de hârtie, lacul răm ân u n mister. de foci şi de balene, iar la în ce p u tu l
e separat de apele albastre ale oceanului secolului al X X -lea din apele lacului s-a
Prima m enţionare a lacului roz de pe început extragerea sării. Exploatarea
PATĂ DE CULOARE Lacul Hillier este Insula M iddle datează din anul 1802, acesteia a în cetat după num ai şase ani,
o enigmă printre lacurile roz ale Australiei, când M a tth e w Flinders, navigator şi iar de atunci insula şi lacul ei roz sunt
cauza colorării salefiin d necunoscută. hidrograf britanic, a acostat aici, în drum netulburate.
spre Sydney. A u urm at câteva scurte
întreprinderi comerciale, între anii 1820

V. f v * 0 /
AUSTRALIA

Munţii Bungle Bungle

UN LABIRINT DE FORMAŢIUNI ÎNALTE
DIN VESTUL AUSTRALIEI FORMEAZĂ UNII DINTRE
CEI MAI FRAGILI MUNŢI DIN LUME

M ângâiate de razele soarelui, culmile DE NOAPTE
şi canioanele M u n ţilo r B ungle Şoimul-broscar emite
B ungle form ează un peisaj de vis, care un strigăt asurzitor.
străluceşte de parcă ar fi ilum inat din
interior. C upole dungate, ca o blană de rare aşezări om eneşti - m asivul acoperă
tigru, se înalţă cu o grandoare o suprafaţă de 450 km 2. In cea m ai m are
suprarealistă în lunca R âului O rd din parte a anului căldura este intensă, cu
Australia de Vest —u n tărâm ce tem p eratu ri de până la 40°C la um bră.
am inteşte de splendoarea submarină. In lungul anotim p uscat nu plouă deloc,
iar râurile se transform ă în tr-u n şirag
D a r aceste stânci tărcate şi culm ile firav de bălţi. A poi, în anotim pul ploios
b u lb u ca te se află în tr-o zonă atât de (n o iem b rie—m artie), to tu l înverzeşte.
izolată, în cât p ână în anii ’80 d o a r câţiva A pa se revarsă d in lacuri în cascade, iar
călători le zăriseră. Şi astăzi, m ajoritatea cicloanele din O ceanul Indian aduc atâta
turiştilor le admiră din aer. Situat în ploaie, încât câm pia se in u n d ă, iar
vasta re g iu n e K im berley —presărată cu drum urile spre Bungle Bungle devin
im p racticab ile.
ROCI VĂRGATE Mineralele infiltrate
în gresie conferă M unţilor Bungle Bungle GRESIE ERODATĂ
aspectul lor distinctiv.
Povestea masivului începe cu 400 de
m ilioane de ani în urm ă, când în regiune
s-au form at uriaşe depozite de sedim ente
desprinse din m u n ţii aflaţi pe atunci la
nord, azi dispăruţi. M ai târziu, râurile au
săpat canale şi albii în roca m oale; cu
tim pul, acestea s-au adâncit, s-au unit
în tre ele, iar apa şi v ân tu l le -a u sculptat,
lăsând în urm ă izolatele culm i de gresie
din zilele noastre.

M ajoritatea fo rm aţiu n ilo r se află în
z o n ele de est şi sud ale m asivului. Pe
laturile de n o rd şi vest, zidurile abrupte
de piatră se înalţă până la 250 m,
despicate de canioane fascinante. Cheile
şi ravenele su n t căptuşite cu plante
rezistente precum iarba-porcului-spinos
(.spinifex, cu frunze aciculare), acacia
şi p alm ierii-evantai, care cresc
d in crăpături înguste şi form ează
extraordinare grădini suspendate.

D ungile viu colorate din rocă au
apărut ca urm are a eroziunii. C ând este
recent dezgropată, gresia are o nuanţă

216

SPLENDOARE SUPRAREALISTĂ Formaţiunile ca nişte cupole ale Munţilor Bungle Bungle VÂNĂTOR TIMID
ţâşnesc parcă de pe întinderea plată a câmpiei.
D in cauza dungilor sale, şarpele brun de
alburie, dar apa curgătoare depune A borigenii îi num esc P urnululu (adică copac din Munţii Bungle Bungle, care
iese la vânătoare noaptea, este numit şi
trep tat u n strat de cuarţ şi argilă, în „gresie"). Aceştia trăiesc aici de peste
tigrul nopţii. Lung de aproximativ 2 m,
c o n tin u ă form are şi sfărâmare. 24 000 de ani, iar m asivul este una se hrăneşte cu animale mici, de pildă
şopârle, pe care le ucide injectându-le
U rm ele de fier dau pietrei o nuanţă dintre regiunile lor sacre. venin prin colţii săi curbaţi. Veninul
acestui şarpe nu este mortal
cărămizie sau portocalie, iar cenuşiul Astăzi, aborigenii participă la pentru om; reptila încearcă pe
cât posibil să evite omul şi nu
>i m aro u l p ro v in administrarea întregii muşcă decât dacă este încolţită
sau provocată.
de la lichenii şi algele regiuni,
TIGRUL NOPŢII Şarpele
acum ulate în tim p CUPOLE DUNGATE, declarate Parc brun de copac,
si arse de soare. CA 0 BLANĂ DE N aţional, nu foarte veninos
Gresia este o rocă încercând să slab şi vânează
relativ m oale, pe care TIGRU, SE ÎNALTĂ prevină eroziunea animale mici.
eroziunea o GRANDIOS provocată de turişti.

transformă într-un Câteva iazuri

praf fin ca pudra um brite de steiuri

de talc. durează pe tot parcursul anului,

Alexander Forrest, un topom etru din constituind adăpătoare naturale pentru

Perth, a condus p rim u l g rup de e u ro p en i cangurii pitici şi p e n tru quolls (feline

care au zărit acest labirint de piatră, australiene). La fel de ciudate precum

in 1879. N im e n i n u ştie de ce m u n ţii au culm ile su n t term itierele, ce se ridică

rost n u m iţi, în anii ’30, B ungle B ungle. uneori până la 5,5 m înălţim e.

Gosse Bluff

UN CRATER MISTERIOS,
MĂRGINIT DE STEIURI
ARIDE, ESTE RANA
URIAŞĂ LĂSATĂ
DE O COMETĂ CARE S-A
CIOCNIT CU PĂMÂNTUL

TER'ITORliy'L
DE N O RD

GoSs'e

Alice Springs

Uium Craterele
Henbury
A ‘ ’•
100 m ile
50

0 50 100 k i lo m e tr i

P e când dinozaurii trăiau în inima
verde a Australiei, o m inge uriaşă de
foc s-a prăbuşit pe Păm ânt, zguduindu-1
cu o forţă de sute de mii de ori mai
m are decât cea a bom bei atom ice care a
distrus oraşul Hiroshim a în 1945. încet,
o ciupercă enorm ă de p ra f şi resturi
m ăcinate, carbonizate s-au înălţat şi au
acoperit cerul, filtrând razele soarelui şi
întunecând tim p de luni de zile
văzduhul emisferei sudice.

Astfel s-a născut Gosse Bluff, un
crater uriaş săpat de im pactul cu o
com etă acum 143 de m ilioane de ani.
C om eta - o sferă de dioxid de carbon
îngheţat, gheaţă şi praf, cu diam etrul de
600 m —a m istuit totul în ju r când a
lovit Pământul. Deşi a pătruns doar cu

CARTE DE VIZITĂ DIN SPAŢIU Săpat în
scoarţa terestră de impactul cu o cometă,
Gosse B luff este inima unui crater erodat timp
de peste 130 de milioane de ani.

218



AUSTRALIA

aproape 800 m în sol, a distrus 400 km 2 E xploratorul E dm und Gosse este
de teren, declanşând unde de şoc care au creditat a fi p rim u l eu ro p ean care a
înconjurat planeta, creând cercuri descoperit craterul, în 1873. C u m ult
gigantice de p ă m â n t şi rocă, asem enea tim p înainte însă, aborigenii ştiau despre
valurilor u n u i lac, existenţa sa, întreaga zonă (astăzi sit
sacru, recunoscut în m od oficial) fiind
AMPRENTĂ MASIVĂ bogată în ascunzători, capcane de
vânătoare şi adăposturi de piatră,
Craterul iniţial avea aproxim ativ 20 km decorate cu urm ele roşii de palm e ale
în diam etru. C el actual, lat de num ai u n o r locuitori de m ult dispăruţi.
4 km , este doar partea centrală a primului.
M ilioane de ani de eroziune au îndepărtat Ernest Giles, care a explorat regiunea
tonele de resturi care îl acopereau în 1875, a descris-o în detaliu. Lipsit de
odinioară. Buza cu pereţi dubli de gresie perspectiva aeriană, n u a p u tu t aprecia
dură se înalţă la 180 m deasupra câm piei sim etria craterului şi n u şi-a dat seam a de
din ju r. Această gresie a fost îm pinsă spre sem nificaţia sa. N e im p resio n at, el scria:
suprafaţă de forţa exploziei, fiindcă strate „Câţiva chiparoşi au prins rădăcini pe
de rocă similare au fost identificate la versanţii stâncoşi ai m untelui, care nu
peste 2 km adâncim e în sol, sugerând este atât de înalt precum părea de la
forţa ciocnirii de odinioară. distanţă. C ele m ai înalte p u n cte ale sale
abia dacă ajung la 700—800 de picioare."
In im aginile luate din satelit, Gosse
B luff seamănă cu o enorm ă am prentă pe Până de curând, originile craterului
întinderea plată a Câm piei M issionary, erau învăluite în m ister, deşi au fost
la 160 km vest de Alice Springs. Inelul avansate num eroase teorii. U na dintre
de gresie constituie una dintre cele m ai ele susţinea ca gazele din subteran ar fi
im presionante cicatrice ale im pactului, izbucnit la suprafaţă, provocând o
în tr-u n peisaj presărat cu cratere p u te rn ic ă eru p ţie de sol şi apă, u n
m eteori tice. „vulcan noroios". Altă teorie sugera că
u n m ete o rit ar fi tost cauza, p u n â n d lipsa
0 RANĂ ÎN SOL oricăro r fragm ente si resturi pe seama
eroziunii de m ilioane de ani. C ercetări
O dată, întreaga suprafaţă a Terrei era ştiinţifice recente au dus însă la o altă
ciuruită de „răni stelare" - cratere de concluzie.
impact create de ciocnirea cu meteoriţi
sau comete. Când corpul „stelei" pătrunde La fel ca m ulte alte situri similare,
în sol, materia lui se dezintegrează atât Gosse B luff este caracterizat de o serie de
de violent, încât pământul de dedesubt fracturi geologice care par că radiază din
este comprimat. Pe măsură ce forţa centru. Pe măsură ce sunt erodate, rocile
aceasta scade, solul este aruncat în afară, se m acină de-a lungul liniilor de fractură,
formând un crater ca de vulcan. form ând structuri conice num ite „conuri
Cu trecerea anilor, buza exterioară se de fărâm iţare". Studiindu-le, oam enii de
erodează, în final rămânând numai nucleul ştiinţă au prim it confirm area că au de-a
face cu u n crater de im pact şi că obiectul
Cometa pătrunde respectiv a avut o viteză mare, însă o
în sol şi pământul densitate relativ scăzută, ceea ce indică
este comprimat mai degrabă com poziţia unei com ete
decât a unui m eteorit.
Cometa arde
şi pământul este N u departe de G osse B lu ff se află
aruncat în afară craterele H enbury, create de 12
fragm ente ale unui m eteorit care s-a
sfărâmat la intrarea în atmosfera terestră,
cu 4 700 de ani în urmă. Num ele
aborigen ce înseam nă „piatra focului
diavolesc de soare um blător"
sugerează că au existat şi spectatori ai
impactului.

SEMNUL UNUI METEORIT Datorităformei
sale defarfurie, craterul Henbury este mult mai
umed. Vegetaţia sa le oferă vieţuitoarelor din
zonă o oază răcoroasă.

221

AUSTRALIA

Uluru (Roca Ayers)

TERITORIUL 0 COLINĂ M ASIVĂ DE GRESIE ROŞIE SE ÎNALŢĂ
DE NORD ÎNTR-0 MAIESTUOASĂ IZOLARE PE FONDUL ARID,
ARS DE SOARE A L PUSTIULUI AUSTRALIAN
spre Staţiunea Yulara spre Alice Springsx
Nisipul spulberat de vânt a cizelat forma schimbătoare. In zori, roca adoptă
DefileulKantju X J l u m ( R o c a A y e r s ) rotunjită, ca o spinare de elefant, a strălucirea aurie a răsăritului. U m brele
R o c ii Ayers, care se ridică neaşteptat din dim ineţii îi conferă o nuanţă ruginie,
Ranger în tin d e rea plată şi aridă a T erito riu lu i de întunecată. La amiază o veţi vedea
Station N ord, aproape in inim a Australiei. înveşmântată în ambră, iar apusul o
Pentru aborigeni, bătrâna stâncă roşie, transformă în tr-o făclie de u n roşu-viu,
0 1 .2 cunoscută ca „U luru“, a fost dintotdeauna ca u n cărbune aprins.
u n loc sacru, încărcat de misticism;
kilom etri acum a devenit şi u n sim bol naţional. R o ca Ayers n u este, aşa cum ar sugera
num ele, un bolovan gigantic. Masa ei de
în deplasarea sa pe cer, soarele gresie a fost adusă la suprafaţă de
îmbracă m onolitul în culori m ereu mişcările scoarţei terestre cu aproxim ativ

222

ULURU (ROCA AYERS)

‘ 1de m ilioane de ani în urm ă, în m are fu rtu n ă, apa se scurge p e versanţii 150 de specii de păsări, printre care em u,
parte m onolitul fiind încă îngropat în
oceanul dc nisip din ju r. N um ai culmea m onolitului, pe alocuri foarte abrupţi, v u ltu ru l cu coada evantai şi albinărelul.
sa aplatizată, înaltă de 348 m , este
vizibilă —o fo rm aţiu n e n u m ită inselberg vărgându-1 c u n u a n ţe în tu n e c ate. A pa se P entru aborigenii australieni care
sau m unte-insulă. Fine crestături paralele
acoperă suprafaţa m onolitului, lat de acumulează în unele crăpături, dar cea trăiesc în această regiune, anangu, U lu ru
3 km . La baza sa, cu u n p e rim e tru
de 10 km , se află grote şi nişe, m odelate mai m are parte a ei ajunge pe câmpia este de m ii de ani u n loc sacru, făcând
de factorii atm osferici în form e bizare.
Pe latura nord-estică, o lespede de înconjurătoare, hrănind vegetaţia parte din însuşi codul lor existenţial,
150 m înălţim e desprinsă din m asa rocii
este cunoscută sub num ele de Coada form ată din santal, eucalipţi, copaci Tjukurpa (p ro n u n ţat ,,ciu kurpa“). Acesta
C a n g u ru lu i.
m ulgă (o specie de acacia), stejari de im pune, printre altele, grija pentru
Ploile sunt rare aici, dar atunci când
cad sunt abundente. D up ă o astfel de deşert şi pâlcuri de ierburi. Frunzele păm ânt. D in 1985, R o c a Ayers este

STÂNCA DE FOC Când soarele se ridicăpe boltă, aciculare ale stejarilor de desert lim itează inclusă în P arcul N a ţio n a l U lu ru —K ata
Roca Ayers este învăluită într-o strălucire vie, ca
şi cum arf i iluminată din interior de unfoc intens. evaporarea apei, iar Tjuta, ce acoperă

scoarţa lor groasă, ca APUSUL TRANSFORMĂ 1 300 km -, a
de plută, îi fereşte de în p ro p rietate a şi
căldura intensă. Pe MONOLITUL
adm inistrarea

latura sudică a m ono­ ÎNTR-0 FĂCLIE populaţiei anangu.
litului, iazul M utitju- DE UN ROŞU VIU P en tru ei, zona U lu ru
lu (n u m it şi M aggie este nucleul u n o r

Springs) este plin cu trasee ancestrale,

apă tot tim pul, cu excepţia perioadelor iwara. Fiecare pa rte a m o n o litu lu i,

foarte secetoase. Alte câteva oglinzi fiecare stei şi fiecare in trân d are

de apă rezistă săptăm âni sau chiar luni o sem nificaţie sacră, unele grote, în

întregi dar m ajoritatea seacă rapid. principal cele de la M u titju lu şi din

A borigenii cred că şerpii acvatici de Defileul K antju, fiind decorate cu picturi

aici su n t paznicii iazului. în zonă se ru p estre realizate cu o cru , cărb u n e şi

întâlnesc d e o p o triv ă şarpele b ru n regal şi cenuşă.

şarpele brun din vest, ambii extrem de DESTINAŢIE TURISTICĂ
veninoşi, cu lungim i de aproxim ativ

1,8 m . Broaştele, şopârlele, cârtiţa m ar- E u ro p e n ii au zărit R o c a A yers abia p e la

supială şi şoarecele săritor trăiesc p rin tre 1870, când doi exploratori, Ernest Giles

d u n e le de nisip, c o n stitu in d prada uşoară şi W illia m C . Gosse, s-au a v en tu rat în

a şerpilor sau a câinilor dingo, aceştia din această regiune. Ei au num it m onolitul

u rm ă h ră n in d u -se şi cu resturile găsite în în onoarea lui Sir H e n ry A yers, p e atunci

cam pinguri şi după picnicuri. p rim -m inistru al A ustraliei de Sud.

C a n g u rii roşii se avântă u n e o ri p rin D at fiind că un num ăr m are de turişti

zonă, iar tim id u l wallaroo (o specie de vizitează stânca, au fost im puse anum ite

cangur), m ai m ic, îşi petrece ziua ascuns restricţii pentru a cruţa regiunea.

în nişele din stâncă. A ici vieţuiesc şi circa A scensiunea până pe culm e durează

aproxim ativ două ore, dar nu face parte

d in cu ltu ra a b o rig e n ilo r şi ei n u o

recom andă. O ricum , dacă sunt

aşteptate tem peraturi de peste

36°C , orice ascensiune este

interzisă, atâta efort p u tân d fi

periculos. C ircuitul pe jos în

jurul m onolitului durează

v re o p a tru ore. E xistă şi

tururi mai scurte, precum

Traseul Liru, în care ghizii

aborigeni vă prezintă

aspecte ale culturii lor,

p re c u m şi u n e le d in tre alim entele

tradiţionale, precum „m erele" m ulgă -

m ici gogoşi ale u n o r viespi. C en tru l

C ultural Inform ativ se află la 1 k m de

rocă. C ei care vizitează U luru sunt

întâm pinaţi cu tradiţionala form ulă

FAUNA IAZURILOR Mici creveţi apar, Pukulpa pitjama Ananguku Ngurakutu -

cresc şi se înmulţesc în iazurile efemere „B ine aţi venit pe păm ântul

de pe monolit. aborigenilor!"

223

ISAJE DIN PERSPECTIVA ARTIŞTILOR

Imaginile redate de pictori pot varia de la acurateţea
observaţiei la o intensă evocare a unei stări anume

Un peisaj are faţete num eroase, ce se schim bă m ereu, odată cu
vrem ea, cu m o m en tu l din zi, cu anotim pul. înarm aţi cu penelul
şi paleta de cu lo ri, artiştii se b u c u ră de o nelim itată lib ertate de
exprim are a ceea ce văd —de la o redare exactă a im aginii până la
interpretări poetice ale em oţiilor pe care natura le inspiră,
înainte de apariţia fotografiei, pictura constituia unica m odalitate
vizuală de „ în reg istrare11 a peisajelor, dar abia în perio ad a
R om antism ului, spre sfârşitul secolului al X V III-lea, acestea au fost
aduse în prim -plan. C onsiderat înainte doar u n fundal, peisajul
a fost abia atunci larg acceptat drept subiect în sine, astfel începând
să fie exploatat în tre g u l său p o ten ţial.

ANTARCTICA
Dr. E.A. (Bill) Wilson a imortalizat frumuseţea maiestuoasă a Antarcticii
în acuarelele realizate cu ocazia expediţiei căpitanului Scott, în 1901-1904.
(Wilson şi Scott au murit împreună în timpul fatalei expediţii din 1912.)

POD NATURAL

TheNaturalBridge of Virginla (1860)

(sus) de David Johnson zugrăveşte una
dintre minunile naturale ale Americii.
Redarea cu fineţe extremă a detaliilor şi
tehnica de excepţie conferă tabloului o
deosebită spectaculozitate.

YELLOWSTONE
în 1871, Thomas Moran a însoţi
o echipă de topografi în regiune;
Yellowstone din Munţii Stâncoşi.
Picturile sale (stânga) au deteri
Congresul să declare zona
Parc Naţional, primul din Americ;

BELLEÎLE GROTA LUI FINGAL
Utilizând tuşele rapide J.M.W.Turner a vizitat
ale tehnicii Grota lui Fingal din
impresioniste, Claude Insula Staffa (Scoţia)
Monet a surprins în 1831. Norii invălătuciţi
scânteierea soarelui pe la apus creează
marea agitată în tabloul
Stâncile de la Belleîle
(1886), în largul
coastelor bretone.

Kata Tjuta

CEL MAI STRANIU MUNTE
DIN LUME ESTE DE FAPT
UN MĂNUNCHI DE
STÂNCI ROŞII PRESĂRATE
PE ÎNTINSUL DESERT
AUSTRALIAN

A erul încins, trem urând deasupra adăpostită în spatele u n o r pereţi de piatră Ayers, acesta este u n sit venerat în codul
vastelor câm pii de nisip ale roşcată, în care m argaretele, m e n ta şi existenţial al aborigenilor, Tjukurpa
T erito riu lu i de N o rd , îţi lasă im presia că acacia cresc p e fo n d u l galben al ierb ii- (pronunţat „ciukurpa"). Spre deosebire
Stâncile O lga nu sunt altceva decât p o rcu lu i-sp in o s. Ici şi colo, tru n ch iu rile de aceasta însă, m ovilele sunt constituite
un miraj. C ele 36 de m ovile de rocă arborilor de cauciuc aruncă o pată de d in tr-u n am estec de p ru n d iş şi bolovani,
alcătuiesc un m ănunchi de form ă culoare alburie. n u din gresie solidă. Tufăriş dens acoperă
circulară. E rnest Giles, exploratorul care fundul ravenei, iar în grotele de la
le-a zărit pentru prim a dată în 1872, le-a D easupra Văii V ân turilor se înalţă poalele Stâncilor O lga îşi găsesc adăpost
asemănat cu „nişte enorm e căpiţe de fân lim bul Karingana; privite de aici, lilieci şi alte anim ale, p re c u m speriosul
roz, sprijinindu-se una pe alta“ . dimineaţa, m ovilele roşcate sunt p orc spinos, care se hrăneşte îndeosebi
învăluite în lum ina soarelui, iar iarba- seara sau noaptea. Pereţii grotelor sunt
D e la d epărtare este' g re u să apreciezi porcului-spinos de la poale pare aurie ca decoraţi cu picturi rupestre.
înălţim ea reală a celei m ai înalte un lan de grâne coapte. Kata T juta, care
form aţiuni, M untele Olga. C u cei 550 m înseam nă „m ulte capete“ , este num ele Ploile nu însum ează decât 200 m m
ai săi, este aproape de două ori cât a b origen al S tâncilor O lga. C a şi R o c a anual, dar apa lo r se acum ulează în
T u rn u l Eiffel din Paris, fiind cel mai
înalt pu n ct al Parcului N aţional
U lu ru —K ata T ju ta . M u lte d in tre celelalte
m ovile au jum ătate din înălţim ea R ocii
Ayers, aflată la 32 k m spre est.

Intre „căpiţe" se cască ravene şi hăuri
în care soarele abia dacă pătrunde, iar
v ântul şuieră şi gem e înspăim ântător.
R avena din m ijlocul Kata Tjuta, num ită
Valea V ânturilor, este o oază verde,

226

CUM A LUAT NAŞTERE KATA TJUTA

MOVILE MISTERIOASE Stâncile Olga se Iniţial, KataTjutaerau nişte resturi de rotunjită de azi; măcinându-se roca mai
înalţă p e neaşteptate din vasta întindere munte într-o mare acum dispărută. moale s-a transformat într-o mare de nisip.
a câmpiei, ca nişte insuliţe roşii pe o mare Treptat, apa le-a compactat în straturi de Astfel au rămas doar uriaşele movile ce
înceţoşată. Umbrele adânci sporesc misterul. pietriş şi bolovăniş, pe care nisipul le-a străjuiesc câmpia. Aceste formaţiuni sunt
cimentat apoi. Cu 500 de milioane de ani în
crăpături, form ând bălţi care, în zonele urmă, frământările geologice au adus acest numite munţi-insulă sau inselbergs.
um brite, persistă îndelung. strat de rocă la suprafaţa mării, înclinându-l
la un unghi de circa 20 de grade. Timp de Strate de rocă
Ele întreţin o uim itoare diversitate secole, materialul din jurul fisurilor şi al înclinate
de plante, precum quandong-ul, liniilor de contact s-a erodat, până la forma
asem ănător unui piersic, cu frunze verzi-
albastre cerate şi fructe roşii, cărnoase,
co m estib ile.

L icheni verzi, cărăm izii şi roşii
acoperă pietrele în zonele adăpostite.

V f *’
AUSTRALIA

KATA TJUTA

LOC SACRU Suprafeţele blânde ale doam na în chestiune ar p u tea fi m area

Kata Tjutei ies cel mai bine în evidenţa când ducesă O lga C o n sta n tin o v a a R usiei,

sunt scăldate în lumina caldă a soarelui. bunica actualului duce de Edinburgh.

M isterul a fost elucidat în 1981: o pagină

Şerpi veninoşi şi şopârle se ascund în datată 14 aprilie 1873 a A rhivelor de Stat

fisurile rocilor, iar papagalii pitici se din Stuttgart a dezvăluit că regina

întâlnesc aici cu sutele, zburând în respectivă a fost soţia lui Karl von

stoluri aidom a unor nori verzi. Vulturii W iirttem berg, suveranul regiunii ce face

cu coada evantai şi ulii p o ru m b ari astăzi parte din Germ ania.

planează deasupra ravenelor, iar papagalii

coloraţi m ulgă îşi fac cuib în scorburile ÎM PIEDICAT DE SMÂRCURI

colacilor. Ernest Giles a străbătut o m are parte a

In cultura aborigenilor, unele num e teritoriului interior al Australiei. El a

sunt sacre. în Kata T juta există zone zărit Stâncile Olga în 1872, dar nu a

care din această cauză nici n u p o t fi p u tu t ajunge la ele din cauza unui lac de

denum ite. U na dintre ele, o râpă năm ol sărat, aflat la 80 k m spre nord.

îngustă, are pereţii ciuruiţi de grote C âţiva d intre caii săi s-au scufundat în

săpate de vânt şi de ploi în roca m oale. aceste sm ârcuri până la crupă şi abia au

Pe versantul sud-estic al m untelui, un p u tu t fi salvaţi. Giles a botezat lacul

dom aminteşte de u n bărbat atacat de Amadeus, după regele Spaniei, un

câini dingo; o fisură o c ro tito r al ştiinţelor.

în piatră i-ar „ENORME CĂPIŢE A pele joase ale
reprezenta pe DE FÂN ROZ, sm ârcului se ridică şi
înfiorătorii canibali scad periodic, dar

Pungalunga. O SPRIJININDU-SE u n e o ri se um flă, astfel
peşteră din M untele UNA PE ALTA" încât acoperă o supra­
O lga este sălaşul lui faţă de peste 780 k m 2.

W anam pi, şarpele a In 1873, Giles a reuşit

cărui răsuflare trim ite în chei pale să-l ocolească, ajungând la Stâncile Olga.

violente de vânt, dacă legile tribale sunt M untele este vizitat anual de peste

încălcate. Apoi W anam pi ia form a unui 300 000 de turişti, m ai cu seamă

curcubeu. primăvara, când ravenele devin o mare

C a şi ceilalţi e xploratori ai vrem ii sale, de flori. C ea m ai b u n ă vizibilitate spre

Ernest Giles a botezat form ele de relief m ovile o oferă Cheile Olga, care,

nou-descoperite cu num ele unor înguste cât o biată fisură, se lărgesc brusc

m em b ri ai fam iliei regale. Astfel, se la intrarea în Valea V ânturilor. Spre

spune că Stâncile Olga ar purta num ele apus, u m b rele alungite ale copacilor şi

reginei Spaniei, la sugestia baronului ale dunelor de nisip pe câm pia vestică

Ferdinand von M ueller, sponsorul lui întunecă poalele Stâncilor Olga. Iar pe

Giles. D ar cum nu a existat nici o m ăsură ce soarele coboară şi noaptea

suverană a Spaniei pe num e Olga, le învăluie, movilele trec

povestea a fost subiect de controversă de la roşul-aprins la un

tim p de m ulţi ani. S-a sugerat că violet-adânc, de amurg.

SUPRAVIEŢUITOR
SPINOS
Diavolul spinos,
o şopârlă de 15 cm
lungime, se hrăneşte
cufurnici negre.
Ţepii săi îl feresc
de prădători (în special
şerpi) şi... îl adapă:
rouă se depune pe ei
şi apoi se scurge
pe pielea crestată,

AUSTRALIA

Parcul Kakadu C ascadele G em ene, ale căror panglici de
apă curg de p e platou, de la o înălţim e
IN ZONA DE NORD A AUSTRALIEI, CROCODILII PÂNDESC de 100 m.
IN RÂURILE CU A P Ă SĂLCIE, IAR POVÂRNIŞURILE
INTERIOARE ABRUPTE „EXPUN" PICTURI RUPESTRE C âm pia de la poalele povârnişului
este o c o m b in a ţie de păşuni, p ă d u re şi
de gresie de form e fantastice, de toate m laştini, p u n c ta te de iazuri şi străbătute
tipurile", cu „vegetaţie ascunzând fisurile de râuri. Leichhardt a remarcat
şi albiile secate, d isim ulând ju m ă ta te frum useţea peisajului creat de unul
din dificultăţile care ne aşteptau dintre principalele râuri ale parcului,
în încercarea noastră de a trece mai East Alligator: „A m pătruns în tr-o vale
departe". m inunată, m ărginită la vest, est şi sud de
dealuri abrupte şi stânci ţâşnind brusc
Pantele, pe alocuri mai înalte de din câmpia aproape lipsită de copaci, dar
460 m , sunt despicate de ravene, iar în îm brăcată în cea m ai luxuriantă
anotim pul um ed cascadele form ate vegetaţie."
se varsă zgom otos peste m arginea lor.
D ouă dintre cele m ai spectaculoase In Parcul Kakadu trăieşte gagudju, un
cataracte su n t Jim Jim , de 200 m , şi trib de ab o rig en i care a dat şi n u m ele
rezervaţiei. Strămoşii acestora au venit
din Asia de Sud-E st cu cel p u ţin 40 000
de ani în urm ă, călătorind din insulă în
insulă şi apoi traversând din N o u a

Un teritoriu vast şi variat se întinde în
no rd u l extrem al Australiei, în
regiunea pe care localnicii o numesc
T o p E n d (Capătul de Sus). Parcul
N aţional Kakadu ocupă o suprafaţă de
două ori cât a Insulei Corsica, iar
peisajul său se schim bă atât după loc, cât
şi odată cu anotim purile. C el um ed
incepe în prim ele zile ale lui decem brie,
cu ploi abundente care provoacă
inundaţii extinse. In anotim pul uscat,
din m ai până în octom brie, nu cade
aproape nici u n strop de ploaie.

U n povârniş accidentat şerpuieşte pe
mai m ult de 500 km de-a lungul
laturilor sudică şi estică ale parcului,
m arcând graniţa Platoului A rnhem .
Exploratorul european Ludwig
Leichhardt a străbătut acest platou în
1845, în cadrul unei expediţii de 16 luni
începute pe coasta estică, lângă
Brisbane. El a întâlnit în drum „blocuri

LÂNGĂ LAGUNĂ In luncile din Kakadu,
arborii de hârtie cresc în mlaştini, lângă apele
albastre ale unei lagune. Câmpia se inundă
an de an, în anotimpul umed.

230

G A L E R I E DE A R T Ă

STÂNCĂ SACRĂ Muntele Brockman U nele dintre miile de picturi rupestre
este unul dintre locurile sacre ale aborigenilor. din Kakadu pot fi văzute la Nourlangie
In depărtare se zăreşte Ţinutul Arnhem. Rock, o stâncă înaltă din mijlocul câmpiei.
Aborigenii o foloseau ca adăpost
G uinee pe uscat, când nivelul m ării era în anotimpul ploios încă de acum 6 000 de
scăzut, în epoca glaciară. ani. în apropiere se află galeria
Anbangbang, unde artistul aborigen
Gagudju consideră că regiunea a Najombolmi a realizat în 1964 o pictură
apărut atunci când o fiinţă ancestrală în stil „raze X". Detaliul de mai sus o
fem inină, W arram urrungundji, a ieşit înfăţişează pe Barrkinj, soţia lui
din m are p en tru a form a uscatul şi a da Namarrkon, omul-fulger care a creat
viaţă om ului. Ea a fost urm ată de alte tunetul şi trăsnetul lovind norii
entităţi creatoare, printre care Ginga, si pământul cu topoare de piatră. Două
u n crocodil uriaş, care a făurit ţinutul dintre femeile de sub Barrkinj sunt
stâncilor. U nele dintre aceste fiinţe reprezentate având sânii plini cu lapte.
m itice au devenit apoi parte a peisajului,
Ginga luând form a unui stei de piatră scăzut şi K akadu se afla la aproxim ativ
asemănător cu spinarea unui crocodil. 300 km în interiorul continentului. Mai
O m are parte a parcului este proprietatea târziu, artiştii au p icta t canguri şi păsări
aborigenilor, care şi-au „închiriat" em u, diavoli tasmanieni —care nu mai
păm ânturile D epartam entului naţional trăiesc azi în n o rd u l A ustraliei —şi
de adm inistrare a p arcu rilo r şi animale m ari din specii de m ult dispărute.
rezervaţiilor. Epoca glaciară s-a încheiat acum 6 000 de
ani şi nivelul m ării a crescut. P ăm ântul
POVESTEA PARCULUI ÎN ARTÂ de sub falezele Platoului A rnhem era
deja acoperit de estuare m arine, iar
In aproxim ativ 7 000 de locuri din parc picturile înfăţişează adesea peşti precum
se găsesc p ictu ri rupestre realizate chefalii. M ulţi sunt desenaţi în stil
in tr-u n răstimp de 18 000 de ani; „raze X “ : structurile interne, precum
animalele reprezentate s-au schimbat în coloana vertebrală, sunt vizibile.
decursul tim pului, pe măsură ce nivelul
mării s-a ridicat. C u circa 1 000 de ani în urm ă,
mlaştini cu apă dulce s-au form at în
Prim ele datează din ultim a epocă Kakadu, în spatele zăgazurilor care
glaciară, când nivelul mării era m ai îndiguiau m area. Pe lângă peşti, artiştii
de atunci au înfăţişat ţestoase cu gâtul
lung, gâşte, p re c u m şi fem ei îm p in g ân d
plute în mlaştini.

Şi în prezen t viaţa sălbatică e bine
reprezentată în parc. Aici cresc peste

231

V ■^ 'M l
AUSTRALIA

*s

■N V
V
>

V

X
V

VV

Vv X V.
■^v. % >V

V
V

' ^ ' w ‘ 'v"s

V> " -^
>^V
. ■s
V V
V > \
*n
•s > 'C 'v v
*s "V

'V ■%
232 V

s4

PARCUL KAKADU

P E I S A J E L E V A R I A T E DIN PA R CU L K A K A D U

Zăgaz tăiat Pădure
de ravene păşune

f/ Platoul Stânci
Arnheni din rocă dură

Câmpie ini Pădure
anotimpul de mangrove

C ălătorind prin Kakadu, străbaţi un peisaj hârtie, precum şi lagune - bucle ale râurilor
aflat în continuă schimbare. Stânci izolate de albia principală - care se revarsă
masive din rocă dură se ridică din câmpie, în anotimpul umed. Spre mare, râurile
rezistente în faţa eroziunii care a măcinat şerpuiesc pe câmpia arsă şi înnegrită de
Platoul Arnheni. în unele locuri, câmpia este incendii în anotimpul uscat şi inundată în cel
acoperită de iarbă; în altele, se întind păduri umed. Coasta este mărginită de mangrove
de eucalipţi, mlaştini în care cresc arborii de şi dune de nisip.

1 OOO de specii de plante. P rin tre ..rezident" al parcului, este m ai puţin

nu m ero asele păsări se află barza cu gât agresiv şi creşte n u m ai p ână la 1,8 m .

negru, care a devenit sim bolul nordului O altă reptilă din această zonă este

tropical. Pasărea, cu penaj lucios şopârla gulerată, fioroasă la înfăţişare,

în alb şi n e g ru -v e rz u i, trăieşte îndeosebi dar inofensivă; când este atacată, îşi

în lagunele cu apă dulce, alături ridică pliul de piele din ju ru l gâtului,

de num eroase alte zburătoare, care îi conferă aspectul unui m ic

printre care kookaburra dinozaur. Tribul

cu aripi albastre, una „SĂRĂŢEII" gagudju crede că
dintre speciile de pescăruşi AU 0 REPUTATIE şopârla are această
de aici. înfăţişare bizară

In râurile şi estuarele ÎNFIORĂTOARE ca o pedeapsă pentru
d in K akadu trăiesc şi 75 că a încălcat legile

de specii de reptile, tribale.

printre care crocodilul de apă sărată. Bivolii de apă erau odinioară frecvent

Lungi de 3,7-6 m, „sărăţeii" au în tâln iţi în parc. C a şi „sărăţeii", au fost

înfiorătoarea reputaţie că atacă orice v ânaţi in ten siv —iniţial p e n tru piele

fiinţă care_ se a p ro p ie prea m u lt, inclusiv şi coarne, iar m ai apoi ca politică de stat.

oam enii. In anii ’60 au fost vânaţi până E uropenii au fost cei care au introdus

aproape de extincţie, p e n tru piele, dar în bivolii din Indonezia în Australia, pe la

prezen t sunt protejaţi şi nu m ăru l lo r 1820-1830, pentru a înlocui vitele

sporeşte. C ro c o d ilu l de apă dulce, şi el obişnuite, ce nu se adaptau la clim atul

tropical.

INUNDAŢIE D in decembrie până în martie, La în c e p u tu l an ilo r ’80, circa

ploile musonice şi mareele înalte inundă 300 000 de bivoli de apă trăiau în luncile

câmpia din Kakadu, form ând o puzderie T eritoriului de N ord. Anim alele erau

de insule şi pâraie. considerate o am eninţare pentru

233

PEISAJ DE LUNCĂ Unul dintre râurile MUŞUROAIELE TERMITELOR
din Kakadu, East Alligator, şerpuieşte printre
parcelele în diverse nuanţe de verde Pe întreaga întindere a câmpiei din evita supraîncălzirea; dimineaţa şi seara,
ale câmpiei, punctate de iazuri şi pâraie. Kakadu sunt presărate movile de toate când soarele nu este atât de arzător,
formele şi mărimile, unele înalte de 10 m, iar laturile late sunt orientate spre soare,
habitatele de aici —călcau în picioare altele mici ca nişte ciuperci. Muşuroaiele primind mai multă căldură. In consecinţă,
vegetaţia acvatică şi se credea că distrug sunt „opera" coloniilor de termite - insecte temperatura în muşuroi se menţine la
zăgazurile dintre regiunile cu apă sărată bine organizate, fiecare cu rolul său specific, aproximativ 30°C.
şi cele cu apă dulce. In plus, anim alele de lucrătoare sau soldat. învelişul dur al
erau purtătoare de tuberculoză bovină - muşuroiului ascunde un labirint de tuneluri. REPARAŢII Termitele-busolă
u n risc atât p e n tru om , cât şi p e n tru îşi construiesc muşuroaiele înalte
industria zootehnică a Australiei. Până la Cele mai neobişnuite sunt movilele din pământ şi lemn mestecate.
sfârşitul aceluiaşi deceniu, aproape toţi construite de termitele-busolă: înalte Lucrătoarele reparăfisurile şi găurile
bivolii din parc au fost fie m utaţi, fie de 2-3 m, acestea au forma unor pietre din pereţi.
îm p u şcaţi. funerare îngustate la vârf. Fără excepţie,
toate sunt aliniate la fel, cu laturile înguste
CROCODILE DUNDEE spre nord şi sud, iar celelalte spre est
şi vest.
D upă al doilea război m ondial, interesul
opiniei publice pentru „C apătul de Sus“ La un moment dat se credea
al Australiei a sporit, în parte datorită că termitele-busolă pot
uraniului descoperit aici. M ineritul în detecta direcţia nordului
z onă a stârnit însă aprige controverse şi magnetic şi îşi orientează
restricţiile guvernam entale l-au limitat muşuroaiele ca acul
drastic. unei busole. Se pare
însă că ele sunt
La în ce p u tu l an ilo r ’80, Parcul influenţate numai de
N aţional Kakadu, intrat astăzi în soare şi îşi construiesc
patrim oniul mondial, a devenit un cuiburile astfel încât
im p o rta n t obiectiv turistic —lu cru la care temperatura din
au c o n trib u it şi film ele din seria Crocodile interior să fie constantă.
Dundee, realizate parţial aici. Turiştii La amiază, laturile înguste
aflaţi în zona R âului W est Alligator ale muşuroiului sunt
pot vedea o pancartă: „Aţi intrat pe îndreptate spre soare, pentru a
teritoriul D om nului. Păstraţi halca asta
de păm ânt curată!"

234

w
DEŞERTUL SIMPSON

Deşertul Simpson

O ÎNTINDERE ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE DE PIATRĂ
$1 NISIP ÎN CENTRUL AUSTRALIEI CONSTITUIE
O CAPCANĂ PENTRU CEI CARE VOR SĂ O TRAVERSEZE

fettu 1 Sim pso^ Deşertul Sturt

A U ST R A L IA Milparinka

DE SUD ^ vOJr-S"$-
• Ceduna Broken F|ilJ

L c k u lf NEW
Menintlee SO U TH

Adelaide IK /- ^WALES

m ile

0 200 400 VICTORJA
kilom etri :'U

OCEANUL DEŞERTULUI Valuri de nisip roşu se întind cât vezi cu ochii în Deşertul Simpson echipa sa se în to rc ea înfrântă. D u p ă ce
din Australia, una dintre cele maifierbinţi şi mai ostile zone de pe glob. au traversat „un câmp imens, lugubru,
presărat cu pietre" (num it astăzi D eşertul
C reastă după creastă, dunele de nisip m edie anuală de num ai 125 m m de de Piatră al lui Sturt), exploratorii s-au
roşu se în tin d de la u n capăt la ploaie; luni de zile, doar ierburile văzu t am e n in ţa ţi de foam e şi de sete
celălalt al orizontului în D eşertul şi tufărişurile pitice rezistă în p ă m â n tu l când au ajuns la m arginea estică a
Simpson, din inim a Australiei. In 1845, încins. P rin tre ele trăiesc şopârle şi D eşertului Simpson. Arşiţa cum plită
Charles Sturt, prim ul european care l-a şoarecii săritori, care ziua se retrag în (70°C ) a u n e i v eri n e o b işn u it de calde şi
zărit, descria m o d u l în care crestele se vizuinile subterane. R areori, câte o scorbutul provocat de m eniul pe bază de
întin d paralel şi „se succedă asem enea ploaie abundentă transform ă peisajul ca apă şi faină i-a u stors de p u teri.
v alurilor m ării". A pusul şi răsăritul prin miracol. Aproape peste noapte, un
accentuează simetria dunelor, deoarece covor verde acoperă deşertul. Curând, In 1939, exploratorul dr. Cecil
'um ina piezişă transformă crestele roşcate petice purpurii apar acolo unde înfloresc M adigan a condus o expediţie ştiinţifică
:n şiruri de cărbuni încinşi, iar golurile plantele suculente parakeelya, atrăgând în regiune, folosind cămile ca m ijloc de
dintre ele seam ănă cu nişte bălţi adânci păsările şi insectele. transport. El a botezat deşertul în
de cerneală. onoarea lui Alfred Simpson, preşedintele
Charles Sturt, reprezentant guverna­ filialei Australia de Sud a Societăţii
A coperind o suprafaţă aproape cât m ental, era n e răb d ă to r să exploreze R egale de Geografie.
jum ătate din Italia, D eşertul Sim pson regiunea. Traseele de m igraţie ale
este cea m ai ostilă regiune din Australia. păsărilor l-a u d e te rm in a t să p re su p u n ă că ÎNCÂ NEÎMBLÂNZIT
In tre d une, care ating şi 20 m , se află în in te rio r se află o în tin d e re m are de
petice de argilă şi prundiş. A ici este cel apă şi în august 1844 a p o rn it din Particulele de oxid de fier conferă
mai uscat loc de pe continent, cu o A delaide în căutarea ei; un an m ai târziu, nisipului nuanţa roşie, dar în jurul
p u ţin elo r cursuri de apă acesta este alb.
D u n e le au fost- create de v â n tu ri
puternice în epoca preistorică, astăzi ele
fiind asemănătoare cu cele de acum
14 000 de ani, după ce vânturile au
în cetat şi ploile au perm is apariţia
tufişurilor şi a ierb u rilo r, ale căror
rădăcini au consolidat nisipul. In zilele
noastre deşertul poate fi traversat, dar
aventurierii încă se confruntă cu furtuni
de nisip, năm ol, stânci şi tem p eratu ri
extreme.

TENTA AURIE (verso) Răsăritul aprinde parcă
gresia Coloanei Chamber, în extremitatea
nordică a deşertului.

235





AUSTRALIA

Lacul Eyre

CAM O DATĂ LA ZECE
ANI, CÂMPIA
SĂRĂTUROASĂ ARIDĂ
REÎNVIE SI NATURA
SE DEDĂ UNUI SPECTACOL
DERULAT CU VITEZĂ

Oodnadatta D eşertul Simpson

C

N^ XXcuî E y re '
de N o id

Golful Madigan

d? .î ljâ c iii E y r e d e S u d
Pâ\$
‘: '
Marree

m ile b

0 100 200
==b==

0 100 200

kilom etri

I n ciuda num elui său, Lacul Eyre nu
este chiar un lac, ci două scobituri
uriaşe, puţin adânci, în inim a însetată a
Australiei. Fundul acoperit cu sare este
uscat m ai to t tim p u l şi o m argine groasă
de m inerale se în tin d e ca o bru m ă pe
ţărm urile sale. A jungând în 1858 la lac,
exploratorul Peter W arburton descria
scena ca fiind „teribilă în nemişcarea ei
de m o a rte 11.

U n peisaj pârjolit de soare defineşte
locul. Spre n o rd se află dunele
D eşertului Sim pson, spre est şi vest
se întind câmpii acoperite de coline
şi pietriş cu m u ch ii ascuţite,
care îngreunează m ersul. Spre sud se
prelungeşte o panglică de lacuri sărate şi
albii secate. U n ochi de apă constituie o
veritabilă atracţie în acest peisaj dezolant.
Adesea, im aginea u n e i oglinzi de apă la
orizont se dovedeşte a fi doar o m ică

BAZIN EFEMER Ca o vastă mare interioară,
Lacul Eyre scânteiază albastru, ademenitor,
dincolo de câmpiile sărăturoase.

238

LACUL EYRE

CREŞA PELICANILOR M ii de pelicani îşifac e ce pelicanii australieni preTera sa-şi se actuna ia un ioc şi se deplaseaza aşa, ca o
cuib pe malurile încrustate cu sare ale Lacului facă cuib în cel mai fierbinte şi mai uscat grămadă de jucători de rugby. Părinţii sunt
Eyre şi pe insulele acestuia. loc de pe continent şi cum ştiu când anume perfect capabili să-i apere; un pelican a fost
să zboare acolo? - iată două mistere văzut ucigând o lebădă intrusă.
baltă sărată sau o fata m organa creată de neelucidate. Dar când apa râurilor umple
tem peraturile de până la 39°C . D in când Lacul Eyre, imediat în jurul său apare o Ambii părinţi hrănesc puii cu creveţi,
in când însă, călătorul ajunge la u n bine­ colonie de pelicani, păsările străbătând în mormoloci şi peşti pe care îi aduc în ciocurile
venit lac cu apă dulce. zbor distanţe mari peste întinderea stearpă lor uriaşe. Uneori adulţii pescuiesc în grup,
a deşertului pentru a ajunge acolo. Ei au formând un cerc sau o potcoavă strânsă, în
Aflat în cel m ai jos p u n ct al Australiei, nevoie de apă timp de trei luni, până ce mijlocul căreia prind prada.
fundul său fiind situat la 15 m sub puii se vor maturiza.
nivelul m ării, Lacul Eyre este alim entat Cuiburile sunt doar nişte mici
cu apă dintr-o regiune mai m are decât văgăuni în nisip. Ambii părinţi
Franţa, Spania şi Portugalia la u n loc. clocesc timp de trei săptămâni
C ele două z o n e ale sale, E yre de N o rd şi cele două sau trei ouă depuse.
m ult mai m ica Eyre de Sud, acoperă Puii sunt golaşi şi urâţi când
îm preună o suprafaţă de aproxim ativ edozează, dar sunt rezistenţi.
9 600 k m 2. In tre ele se în tin d e C analul Dacă simt vreo ameninţare, toţi
G odyer, lung de 15 km . C ând plouă,
apa scursă dc pe coastele m unţilor din ORA MESEI La vârsta de
depărtare um ple albiile uscate ale o săptămână, puii de
râurilor. C ea m ai m are parte se evaporă pelican primesc hrana
sau pătrunde în nisip, dar dacă regurgitată de părinte,
precipitaţiile sunt abundente, o cantitate din ciocul acestuia.
ajunge până în Lacul E yre, aflat la
1 000 km în aval. N um ai în anii cu



4

revărsări substanţiale se întâm plă ca apa C ând curgerea apei încetează, lacul in te rio r. Până în anii ’30 ai secolului al
sa curgă şi în C analul G odyer. începe să se evapore rapid în căldura X lX -lea, ţărm urile Australiei fuseseră
intensă, devenind to t m ai sărat. T im pul deja cartografiate, dar restul
C ând apa îl um ple, Lacul Eyre este de a cu m lim itat. P u ii treb u ie să continentului le era cunoscut num ai
explodează de tum ultul vieţii. Ca din aborigenilor.

neant, plante precum mazărea de deşert, crească şi să în v eţe să zboare în ain te ca La vârsta de 25 de ani, E dw ard Eyre a
plecat din Adelaide cu intenţia de a
de un roşu-aprins, răsar pretutindeni. apa să sece, fiindcă odată ce h rana se deveni prim ul european care traversa
Australia de la sud la nord. D upă ce a
T oate înfloresc rapid, grăbite să-şi îm puţinează, păsările pleacă, abandonând străbătut M u n ţii Flinders, a ajuns la u n
şir de n etrecu t de lacuri sărate şi a fost
parcurgă ciclul de viaţă puii încă nematurizaţi. n e v o it să se întoarcă. In 1840, E yre a
pornit în a doua expediţie, înaintând
şi să pro d u că sem inţe Peştii de apă dulce nu până la lacul care îi poartă astăzi num ele.
Deşi era secat, năm olul înşelător din
înainte ca um ezeala să CÂND A P A ÎL UMPLE, m ai au scăpare şi se albie l-a oprit iarăşi din drum .

dispară. Apa reînvie LACUL EYRE sufocă în apa sărată. E x p erien ţa s-a re p etat şi cu alţi
Jg e le şi ouăle creve- EXPLODEAZĂ DE Treptat, lacul redevine exploratori, şi totuşi zvonurile despre u n
ţilor din stratul de TUMULTUL VIEŢII un strat gros de nămol m are lac cu apă dulce persistau. Abia în
năm ol. C urând, lacul acoperit de o crustă 1922, Gerald Halligan a survolat Lacul
E yre şi a descoperit apă în partea sa
-'locoteşte de viaţă şi la dură de sare, iar nordică. Insă, un an m ai târziu, când a
ajuns la lac pe jos, a găsit apă doar atât
curt tim p apar păsările: păm ântul este iarăşi cât să poată pluti o barcă.

raţe, culici, corm orani, pescăruşi, unele neospitalier, aşteptând o altă ploaie care A cum se ştie că E yre poate deveni
o vastă întindere de apă dulce, dar
după ce au traversat chiar jum ătate de să-l readucă la viaţă. num ai o dată la o pt sau zece ani. Acest
ciclu se repetă de aproxim ativ 20 000 de
co n tin e n t. Ele se hrănesc cu creveţii şi Soarele poate să încingă năm olul ani. Foarte rar se întâm plă ca doi ani
peştii sosiţi în lac odată cu apele râurilor. transformându-1 în tr-u n lut cu duritatea la râ n d să p louă ab u n d en t. în acest caz,
Pe m aluri, pelicani şi cocostârci se adună asfaltului. Pe întinderea uscată a Golfului ploaia din prim ul an saturează solul,
iar anul urm ător Lacul Eyre se um ple
in colonii zgom otoase, cu zeci de mii M adigan, pe lacul Eyre de N ord, co m p let.
de cuiburi. D onald Campbell a doborât recordul

DRUM GREU Câmpiile cu pietriş colţuros de viteză pe teren în 1964, atingând
644 k m /h cu vehiculul său acţionat de

stânga) aflate la vest de Lacul Eyre turbine, JBluebird.

constituie o provocare chiar şi pentru cei mai LACUL ÎNŞELĂTOR
încercaţi drumeţi.

CA PRIN FARMEC Când apa umple lacul, Speculaţiile privind lacuri sau chiar
o m are interioară în centrul Australiei

malurile sale aride (jos) se îmbracă în culorile erau populare în rândul prim ilor

diverselor plante, printre care margaretele colonişti e u ro p en i. M u lţi se în tre b au

galbene şi hameiul sălbatic. u n d e se varsă râurile ce c urg spre

241

AUSTRALIA

Port Campbell

FURTUNILE SI MAREELE AU SCULPTAT URIAŞE
STÂNCI MARINE ÎN CALCARUL FALEZEI, PE ŢĂRMUL
SUD-ESTIC AL AUSTRALIEI

O dinioară, C ei Doisprezece Apostoli -
stânca uriaşă aflată în larg de Port

C am pbell, în Australia de Sud-E st —erau VIC TO R IA
parte integrantă din faleza de calcar.

Steiurile au rezistat m ii de ani la atacul

continuu al valurilor, în vrem e ce roca ,■ ■ c;------------------ ---------- /fo r t Campbell
din jurul lor a fost erodată treptat. A cum
au rămas singure —ru in e singuratice ale Parcul National
unui ţărm străvechi.
Podul Roca Santinelă -

T alazuri uriaşe c o n tin u ă să lovească şi Melbourne

să cizeleze faleza, care se în tin d e pe Roca C uptoiul păsării Pufin
aproape 32 k m şi constituie o populară B ru ta ru lu i
atracţie turistică. In tr-o seară de ianuarie
1990, u n cuplu de tineri s-a oprit la 0 5 4 mile Cei Doisprezece
capătul P o d u lu i L o n d rei - o stâncă ce se 1 7 1_ Apostoli

OCEANUL DE SUD
•f kilom etri

înalţă din ocean, cu două arcuri

m ăcinate de m are. Pe când se pregăteau 20 000 de ani în urm ă, în ultim a epocă

să fotografieze faleza, v â n tu l a în v o lb u rat glaciară, nivelul m ării a scăzut şi n o u a

apele de dedesubt. Pe neaşteptate, arcul rocă a ajuns la suprafaţă. V ântul, ploaia şi

d in faţa lo r s-a ru p t şi s-a prăbuşit în valurile au în c e p u t să m acine faleza

valuri, iar ei au rămas izolaţi la celălalt m oale şi, în decursul tim pului, b ucăţi

capăt. U n elic o p te r al p o liţiei a sosit m ari de stâncă s-au prăbuşit în m are la

rapid şi i-a salvat, dar 40 m d in P odul fiecare 20 sau 30 de ani. Pe alocuri

L ondrei, legătura sa cu ţărm u l de fapt, coasta s-a retras uniform , iar form a ei

au dispărut pentru totdeauna. iniţială n u m ai poate fi decât bănuită, dar

D e-a lungul Parcului N aţional Port în alte zone nu s-a m ăcinat decât roca

Cam pbell, insuliţe stâncoase de cele mai m oale, în u rm a ei răm ânând pilaştrii şi

variate form e —cu lespezi, pilaştri, nişe, arcurile vizibile şi azi.

arcuri —se înalţă a b ru p t din ocean. D acă O ceanul Indian este frăm ântat aici dc

le unim cu o linie imaginară, ca punctele vânturi puternice, num ite „C ele 40 de

dintr-un puzzle uriaş, urlătoare“ : valuri

se conturează traseul CA PIESELE UNUI PUZZLE uriaşe de furtună pot
fostului ţărm , acum reteza lespezi de calcar
dispărut. Cei URIAŞ, STÂNCILE chiar şi de la 60 m
D oisprezece Apostoli SCHIŢEAZĂ UN J Ă R M deasupra nivelului
şi P o d u l L ondrei, DE MULT DISPĂRUT apei. In apropiere de
îm preună cu celelalte Grota Tunetului,
form aţiuni din B low hole ilustrează

apropiere —Santinela, C uptorul cum marea erodează straturile m oi de

B rutarului şi G ro ta T u n e tu lu i - sunt rocă, avansând în uscat. Aici apa

verigi ale acestui străvechi lanţ. năvăleşte în subteran 400 m , de-a lungul

R oca din care sunt constituite — unui tunel săpat de valuri. Acolo unde

calcar - s-a form at acum 26 de m ilioane plafonul s-a prăbuşit, turiştii p o t zări apa

de ani, când întreaga zonă era acoperită clocotind dedesubt. Peisajul pitoresc

de m are. Pe măsură ce animalele acvatice atrage la P ort C am pbell num eroşi turişti,

au m urit, m ilioane de m ici schelete

bogate în calciu s-au acum ulat pe fundul ÎNALTE ŞI DURE Odinioară, stâncile
apei. T reptat, ele au alcătuit u n strat numite Cei Doisprezece Apostolifăceau

de calcar gros de 260 m deasupra lu tu lu i parte din fa leza de calcar. Acum au

m oale de pe fund. C u aproxim ativ mai rămas doar ele, unele înalte de 100 m.

pe în tre g parcursul anului. A ici se adună
şi diverse păsări, p re c u m v estitorul-
fu rtu n ii tasm anian (nu m it şi pufin). Ele
îşi fac cuib pe cea m ai m are form aţiune
stâncoasă, Insula Păsării Pufin; păsările
sosesc aici cu m iile la sfârşitul lui
septem brie, după ce au străbătut
14 400 k m peste Pacific, din Siberia.

REFUGIU STÂNCOS

C uiburile sunt îngrăm ădite unul lângă
altul în fiece loc disponibil pe insulă.
A ici păsările îşi p o t creşte puii în
siguranţă, feriţi de oam eni şi de prădători
precum şobolanii.

M u lte alte păsări —albatroşi, gâşte de
m are, co rm o ra n i şi petreli —su n t atrase
în zonă de abundenţa de peşte. Iam a pot
fi văzute aici şi balene, în d ru m u l lo r din
Antarctica spre locurile de împerechere,
aflate în largul coastelor n o rd ice ale
Australiei; câteva se opresc în apropiere
de P o rt C am pbell p e n tru a se
îm perechea, dar m ajoritatea cetaceelor,
lungi de 15 m, trec înotând aproape
de m al, n e tu lb u rate de m area agitată şi
de stâncile măcinate.

PODUL LONDREI

I- nainte, această stâncă aplatizată
avea două arcuri care o legau de faleză
şi semăna atât de bine cu vechiul Pod al
Londrei, încât a primit numele acestuia.

Acum, acest Pod al Londrei s-a prăbuşit
şi noua sa margine contrastează cu roca
învecinată, veche şi mai întunecată.

Primul arc s-a rupt pe neaşteptate
în ianuarie 1990, lăsând un cuplu de turişti
izolaţi deasupra celui de-al doilea.
Cu timpul, valurile îl vor dărâma şi pe
acesta din urmă.

243

Insula Fraser

PĂDURI BOGATE
ACOPERĂ O INSULĂ DIN
LARGUL ŢĂRMULUI ESTIC
AL AUSTRALIEI;
ŞI TOTUŞI, SUB ELE
NU SE A FLĂ DECÂT NISIP

RocMiampton

' II

Golful
Hervey capul Indian
QUEENSLAND

Maryborouglv w

.T n su la F ra se r

txhlf / OCEANUL
O ..-/ -5f0- — -1Z0i0 **rn|e■sflene PACIFIC

O 50 100

k ilo n ^ e tri

De form a u n ei cizm e înalte p ână peste INSULĂ DE NISIP O fâşie de nisip se întinde în ape, mărginind Golful Ornitorincului
genunchi, Insula Fraser, aflată în de pe Insula Fraser. Un intrând zim ţează ţărmul în stânga imaginii.
largul coastei din Q ueensland, este o
insulă de nisip lungă de 124 km . Plaje şi epoca glaciară, nisipul acum ulat a glaciare, în stratul de nisip au răsărit
d u n e îi m ărginesc ţărm urile, iar pe devenit teren ferm, m odelat de vânt în plante din sporii şi sem inţele p u rtate de
alocuri se înalţă faleze galbene, roşcate şi dune înalte. Când nivelul apei a crescut păsări şi de vânt. M u rin d şi p u trez in d ,
m aronii, form ate din nisip şi dăltuite de din nou, curenţii oceanici au adus mai acestea au form at o pătură de hum us în
forţele natu rii în tu rn u le ţe şi foişoare. m ult nisip. D upă încheierea epocii care plantele mai m ari şi-au întins

Şi totuşi, dincolo de plaje şi faleze
creşte o uim itoare varietate de plante.
Stratul de nisip, de până la 240 m,
susţine o păd u re deasă şi în unele locuri
chiar luxuriantă. P alm ierii şi arborii de
hârtie se înalţă acolo u n d e solul este îm ­
bibat cu apă. Pretutindeni cresc chiparoşi,
arb o ri de abanos înalţi şi pâlcuri de pin i
kauri, atât de căutaţi de tăietorii de
lem n e din secolul al X lX -le a .

Insula s-a form at cu m ilioane de ani
în urm ă, când m unţii din zona sudică a
A ustraliei au în c e p u t să fie erodaţi de
v â n t şi ploi. R e stu rile fine au fost pu rtate
de m are, duse spre n o rd de cu ren ţi şi
s-au adunat treptat pe fundul oceanului.
A poi, când nivelul mării a scăzut, în

244

rădăcinile, stabilizând astfel dunele. mâzgăliţi, botezaţi astfel după urm ele ţărm în bărcile de salvare. P rin tre ei se
Acum , ploile - peste 1 500 m m asemănătoare un o r mâzgălituri lăsate de afla şi căpitanul navei, îm p re u n ă cu soţia
insecte pe trunchiurile lor, dom ină sa, E liza Fraser; când a sosit echipa de
anual —susţin ciclul dc viaţă al vegetaţiei zonele de tufăriş. salvare, două luni m ai târziu, m ai m ulţi
de p e nisip. A ici cresc şi copacii satinay, m em bri ai grupului, inclusiv căpitanul,
drepţi ca săgeata, care se întâlnesc în Insula Fraser a fost num ită astfel în erau deja m orţi.
puţine alte locuri de pe glob; cu amintirea femeii care a adus-o în atenţia
trunchiurile lor a fost „căptuşit" Canalul lumii. In 1836, câţiva europeni a căror D oam na Fraser a susţinut că soţul ei
Suez, în anii ’20. A rborii de cauciuc corabie naufragiase au ajuns cu greu la fusese ucis de aborigenii din insulă,

245

O MARE DE NISIP Un copac schimonosit, în tim p subiectul u n u i film şi al m ai lacuri „cocoţate": apa de ploaie este
solitar se înalţă din marea de nisip
de pe ţărmul nord-estic al Insulei Fraser. m u lto r cărţi, p rin tre care şi rom anul lui captată în mici depresiuni de o
tribul butchulla. R ev en in d la Londra, a
în ce p u t să dep en e poveşti din ce în ce P atrick W h ite A Fringe o f Leaves. „farfurie" impermeabilă de nisip, hum us
mai sumbre despre tim pul petrecut pe
insulă; în tr-un cort ridicat în H yde Park, La scurt tim p după aceea, insula a şi m inerale. T o ate aceste lacuri
c ontra u n u i on o rariu de şase pence,
p ublicul afla de la ea povestea tragicului devenit celebră pentru esenţele de lem n sunt sărace în elem ente n u tritiv e şi deci
sejur. Descria cum a fost împunsă cu
suliţele şi torturată şi c u m cârm aciul m oale pe care le oferea, în peşti.
corăbiei a fost prăjit de viu la foc mic.
Relatările doam nei Fraser au constituit fiind invadată de tăietori CÂND A SOSIT D in apa râurilor şi
de lem ne care şi-au a lacurilor insulei
exclusiv cu nectar şi polen. instalat gatere şi
ECHIPA DE SALVARE, se adapă o m ulţim e de

şine p en tru transportarea M AI MULŢI DIN GRUP anim ale, p rintre care
buştenilor. Bolile câini dingo, canguri,
europene, opiumul, ERAU DEJA MORŢI vulpi zburătoare,

alcoolism ul şi m alnutriţia porci spinoşi

- provocată de defrişările şi şopârle. U n alt

intense - au afectat populaţia aborigenă. reprezentant al faunei este m ic u ţu l liliac

In 1904, cei câţiva m em b ri ai tribului de Q ueensland, care cântăreşte num ai 15

butchulla rămaşi în viată au fost m utaţi g. C u atâtea habitate diferite unul lângă

pe continent. altul, Insula Fraser este un adevărat

P rintre pădurile şi tufărişurile insulei paradis pentru iubitorii păsărilor, care

se află peste 40 de lacuri. D eşi form ată p o t admira aici, printre altele, vulturi de

din nisip, insula n u este n icid e cu m u n m are, pescăruşi albaştri, pelicani şi

uriaş şi fragil castel de nisip. în papagali.

subteran, acesta s-a cim entat Insula Fraser este u n ecosistem fragil,

îm p reu n ă cu hum u su l şi afectat atât de forţele naturii, cât şi de

mineralele, alcătuind un pat activitatea umană. M ase mari de nisip

care reţine apa ploilor sunt purtate de vânt, sufocând pe alocuri

abundente. Ici şi colo, copacii, florile şi tufărişurile.

suprafaţa solului coboară D eşi m ici, cantităţile de săpun şi

sub nivelul acestei pânze detergenţi introduse de turişti în lacurile

freatice, dând naştere unor „co c o ţa te" riscă să contam ineze apa,

lacuri cu apă cristalină, du cân d la proliferarea algelor şi

precum Wabby. am en in ţân d peştii, păsările şi reptilele.

D une îm pădurite Ecologiştii se tem că tăierea copacilor

înconjoară lacul pe trei laturi, cea de-a în scop comercial periclitează speciile

patra fiind de fapt un zid uriaş de nisip rare de plante şi anim ale, afectând

ce înaintează lent spre oglinda apei. La iremediabil pădurea, cea care m enţine în

înălţim i m ai m ari se află aşa-num itele viaţă insula .

246

Marea Barieră de Corali Pe alocuri, se grupează în ju r u l u n o r
insule reale - de fapt, culm ile unui lanţ
CEA MAI MARE STRUCTURA DE PE TERRA m untos scufundat de m ult. D ar
ESTE GIUVAERUL ŢĂRMULUI DIN QUEENSLAND. extraordinara sa bogăţie p ro v in e de la
ARHITECŢII SUNT NIŞTE MICI RUDE ALE MEDUZELOR cele 3 000 de recife, insule, bancuri de
nisip şi lagune, fiecare în alt stadiu de
Ţin ân d seama că este una din tre cele grav avariată în tre re c if şi c o n tin e n t, în dezvoltare. Recifele sunt rezultatul
m ai frum oase ornam ente ale T errei - 1770. a 10 000 de ani de activitate, în tim pul
un giuvaer de azur, indigo, safir şi alb cărora oceanul s-a ridicat până la nivelul
din cel m ai pu r, vizibil chiar şi de pe D upă el a venit căpitanul Bligh, care, actual, după ultim a epocă glaciară.
L ună —pare ciudat că prim ii e u ro p en i în 1789, şi-a adus camarazii înfom etaţi
care au văzut M area Barieră de Corali au şi revoltaţi de pe Bounty p rin tre recife A rhitecţii acestei uluitoare realizări sunt
fost atât de zgârciţi în descrierile lor. spre apele calm e de dincolo de ele. milioanele de mici polipi coraligeni —
M ajoritatea, desigur, erau oam eni ai vreo 350 de specii diferite. înrudiţi cu
mării, care aveau alte preocupări decât Joseph Banks, botanistul de pe vasul m eduzele, polipii au un inel de tentacule
frumuseţile naturii. Endeavour, a fost uim it de aceste locuri. m inuscule în ju ra i gurii. Fiecare polip
D u p ă ce corabia a fost reparată, el a scris:
In 1606, pe aici a trecut spaniolul „U n recif ca acela prin care tocm ai am Strâmtoarea Torres Marea de Corali
Luis Vaez de T orres, îm pins de furtună trecut este u n lucru rar cunoscut în Peninsula
dincolo de extrem itatea statului Europa sau oriunde altundeva decât în
Q ueensland, prin strâm toarea care astăzi aceste mări. E u n zid de coral, Cape
îi poartă num ele. A urm at apoi căpitanul ridicându-se perpendicular din oceanul York-
C ook, a cărui corabie H M S (Her fără fu n d ...“ D eşi coralii prosperă de fapt
M ajesty Ship) Endeavour a fost prinsă şi în ape puţin adânci, în care pătrunde V‘ţ>>-
lumina, Banks a avut dreptate când a
UN INEL DE APĂ CRISTALINĂ Vălurelele sublimat caracterul unic al M arii Bariere Cooktown g j
care înconjoară unul dintre bancurile de Corali. Intinzându-se pe circa
de nisip din Grupul Bunker contrastează 2 030 km de-a lungul plăcii continentale 57V
cu albastrul oceanului. a Australiei de N ord-E st, este cea m ai Caims. .
mare entitate vie de pe Pământ.
Townşville*'
QUEENSţAND

Mackay

0 200 400 (00 Grupul Capricorn
kilom etri î • GrupulBunker

Gladstorie
# Insula

Bimdaberg -Fraser

V t *? ® w
AUSTRALIA

extrage carbonatul de calciu din apa A colo se destram ă şi se recom bină, dând
m ării, transformându-1 în tr-u n „schelet'1 naştere unor polipi noi, care plutesc
de calcar; m iliarde de astfel de schelete purtaţi de curenţi în căutarea unui loc
torm ează reciful. Polipii însă îşi îm part liber, prielnic pentru a începe construirea
adăpostul de calcar cu nişte plante unui nou recif.
m inuscule, num ite zooxantele, care
tolosesc lum ina solară pentru a A lte fiinţe adaptate la viaţa prin tre
transform a apa şi dio x id u l de carb o n în corali su n t bu reţii şi an em o n ele de m are,
carbohidraţi şi oxigen. A ceste substanţe m elcii şi castraveţii de m are, creveţii,
sunt apoi absorbite de polipi, oferind scoicile, şerpii de m are, m eduzele şi
p lan telo r în schim b nitraţi şi alţi produşi nen u m ăraţi peşti. In re c if şi prin
reziduali. Astfel, recifele de corali pot îm prejurim i mişună rechinii, iar în apele
creşte num ai acolo unde lum ina soarelui mai adânci trăiesc m amiferele m arine, ca
p o ate p ă tru n d e - în ape lim pezi, până la delfinii şi balenele.
adâncimi de 40 m.
Reciful este într-o dezvoltare continuă.
BELŞUG CORALIGEN Im ediat ce atinge suprafaţa mării, noul
„pui“ de coral capătă u n acoperăm ânt de
Pentru un vizitator, reciful este o lum e nisip alb, în care va creşte. U nii dintre
frum oasă şi paşnică, însă în realitate aici „pionierii" colonizatori apar cu o viteză
se duce o lu p tă c o n tin u ă —o veritabilă de neînchipuit - au fructe rezistente la
c o n cu re n ţă p e n tru hrană şi spaţiu vital.
Există corali m oi şi corali duri, de LOCUITORII RECIFULUI Tridacna uriaşă,
diverse form e şi m ărim i - ca nişte coarne de 9 0 kg (sus), eliberează lafiecare depunere
de cerb, ca u n bici, ca u n evantai; există peste un miliard de ouă. (Casetă) E xistă
corali suficient de duri pentru a rezista numeroase specii de corali moi (sus), ce au
forţei m areelor, alţii atât de delicaţi încât în ţesuturi cristale de calcar, dar nu formează
pot trăi doar în cele mai liniştite ape. Unele schelete rigide, şi de corali duri (jos), care
specii cresc m ai rapid decât vecinele lor, dezvoltă acest tip de schelet.
astfel încât ajung să le ia lum ina; altele BANCURI ÎN FORMARE (dreapta îndepărtat)
folosesc tentacule veninoase pentru a-şi Lagune cu apăjoasă, ce comunică între
alunga rivalii sau eliberează în apă sub­ ele, ca acestea din Grupul Capricorn,
stanţe m ortale. A dăugaţi la toate acestea se umplu în cele din urmă cu nisipul provenit
prădătorii, precum peştele-papagal, care de la recifele din jur, form ând mici insule
p o a te roade coralii, şi steaua de m are cu numite bancuri.
spini, care îşi scoate stom acul în exterior,
în v ălu in d polipii şi d igerându-i. P eriodic
se înregistrează o creştere explozivă a
populaţiei de stele de m are, care distrug
recife întregi. F urtunile şi uraganele
co n trib u ie şi ele la ruperea, m ăcinarea şi
pulverizarea coralilor.

Ziua, viaţa este liniştită în apele joase
ale recifului, dar noaptea începe o
activitate frenetică. A c u m se hrănesc
polipii, întinzându-şi tentaculele
m ulticolore pentru a prinde minusculele
organisme care formează planctonul.
C ân d m ilioanele de tentacule îşi fac
apariţia, ai impresia că reciful a înflorit
brusc —o acţiune imposibilă ziua, fiindcă
ar um bri zooxantelele.

In unele nopţi de primăvară
activitatea atinge un m axim paroxistic.
D e-a lungul întregului recif, la semnalul
unui neelucidat mesaj chim ic sau poate
luminos, întreaga populaţie de polipi
eliberează în apă mase com pacte de
ovule şi sperm atozoizi porto calii şi roşii,
verzi şi albaştri, care se ridică la suprafaţă.

248