Descoperiti minunile lumii Enciclopedie Natura Animale Geografie Ghidul celor mai spectaculoase peisaje by Readers Digest (z-lib.org)

MLAŞTINA ABURINDĂ Şerpi şi aligatori trăiesc printre chiparoşii pleşuvi din Mlaştina
Big Cypress. Tot aici se ascunde şi pantera de Florida, o speciefoarte rară.

In 1947, o parte a acestei zone a fost C ând ceaprazul dispare sub apa revărsată

declarată parc naţional. sau când seceta usucă albia râului, pe

Inim a regiunii Everglades este u n râu insule se refugiază o sum edenie de

p u ţin adânc, lu n g de circa 160 k m şi anim ale. Z o n a a co n stitu it însă şi u n

pe jum ătate de lat, punctat de insule refugiu pentru oameni.

jo ase n u m ite hammocks. Până la începutul lui 1800, nici sub drapelul alb, la negocieri. A m urit
u n an m ai târziu şi rezistenţa sem en ilo r
R âul izvorăşte din Lacul exploratorii spanioli şi nici coloniştii săi s-a stins.

O keechobee, nu mai adânc de 30 cm, americani nu s-au aventurat m ult în C âm piile de ceapraz adăpostesc o
faună bogată. Pe tulpinile de rogoz poţi
dar cu o suprafaţă de 1 865 k m 2. In p lin interiorul zonei Everglades. Triburile de vedea câte o broască de un verde
strălucitor sau ceva ce seamănă cu o
a n o tim p u m e d (iunie—o c to m b rie ), zilnic in d ie n i lo cu ia u aici în case d in trestie săm ânţă m are şi neagră, dar care se
dovedeşte a fi u n roi de cosaşi. Fluturii-
p o t cădea zilnic 300 m m ridicate pe platform e. Trăiau din zebră tropicali zboară vara pe deasupra
insulelor, iar în apă abundă peştii,
de ploaie, lacul se vânătoare şi cules, dar m o rm o lo c ii şi m oluştele, p rin tre care
nişte m elci cât m ingea de golf.
revarsă, controlat de „VASTE SPATII cultivau şi grădini pe
stăvilare, alim entând DESCHISE, LUCITOARE... insuliţe. R ăzboaiele Bogăţia apelor atrage în Everglades o
râul. La această apă se ALBASTRUL UIMITOR cu sem inolii au su m e d en ie de păsări. In anii ’80 ai
adaugă şi cea a u n o r început în 1817, când secolului al X lX -lea, odată cu popularea
um ană a zonei, m ii de păsări au fost
pâraie, astfel că albia AL VĂZDUHULUI coloniştii sosiţi din ucise pentru pene, dar în 1905 a intrat
în vigoare o lege prin care acestea erau
sa de calcar se înclină ÎNALT" E u ro p a au în c e p u t să protejate. In prezent, peste 350 de
uşor spre Golful se stabilească în specii de păsări trăiesc aici sau vizitează
Florida, la extrem i­ Marjory Stoneman Douglas regiune. In 1835, reg u lat m laştinile; p rin tre ele se află
lopătari, stârci, egrete, ibişi şi anhinga,
tatea peninsulei. autorităţile americane

Vegetaţia abundentă a insuliţelor au în ce rca t să-i m u te în O k la h o m a şi au

include stejari albi (arbore veşnic verde), declanşat astfel al doilea război cu

m a h o n , diverse specii de p alm ieri şi sem inolii. Sub conducerea lui Osceola,

gumbo limbo (un fel de pin). Scoarţa in d ie n ii au dus lu p te ^de gherilă în

acestuia d in u rm ă este roşie şi se cojeşte m laştini şi sm ârcuri. In 1837, O sceola a

precum pielea arsă de soare, fapt care i-a fost însă aruncat în închisoare, când a

adus supranumele de „copacul-turist“ . venit îm preună cu alte căpetenii de trib,

350

HAINE ROŞII Chiparoşii înveşmântaţi
în roşul inofensivilor licheni Baton Rouge
conferă un aspect exotic pădurilor din Florida.
Plantele aeriene şiferigile întregesc decorul
de junglă.

sau pasărea-şarpe, asem ănătoare cu jum ătate din Insula Jam aica. Chiparoşi de râu, este to t ce a m ai rămas dintr-o
corm oranul. A ligatorii, lungi de până la pleşuvi se înalţă aici direct din apă, iar în p ă d u re de p in i şi palm ieri.
5 m , se hrănesc cu orice, de la m elci la ju ru l lo r se înghesuie m ănunchiuri de
căprioare. In anotim pul uscat însă, ei m ici tulpini crescute din rădăcinile Pe măsură ce râul şerpuieşte spre sud,
„oferă de b ă u t“ şi altor anim ale însetate, arborilor. Se crede că p rin aceste tulpini m area pare a-i veni în întâm pinare, parcă
când sapă în căutarea apei cu capul şi cu rădăcinile îşi extrag oxigenul necesar. n e răb d ă to a re. îm p re u n ă , râ u şi m are
coada. Creasta îm pădurită L ong Pine Key, la est fo rm ează u n am estec de apă d u lce şi
sărată. M angrovele roşii prosperă în apa
P e m alul stâng al râului se află sărată, deoarece rădăcinile lo r se ridică la
M laştina B ig Cypress, care suprafaţă pentru a absorbi aer.
m ărg in eşte G olful M e x ic şi încrengătura de rădăcini alcătuieşte o
acoperă o suprafaţă cât barieră la suprafaţa apei, care opreşte o
cantitate atât de m are de aluviuni,
LOCUITORI PRIETENOS sedim ente şi resturi, încât form ează noi
Placizii lamantini pasc insule.
verdeaţa de pe fu n d u l
apei —până la 9 0 kg Peştii, ţestoasele, delfinii şi p u ii de
zilnic. Animalele rech in caută aceste ape sălcii,
ies cu regularitate ascunzându-se în tre bogatele rădăcini ale
la suprafaţă m angrovelor. C rocodilul am erican
pentru a respira. v e rd e-m ăslin iu , c u b o tu l m ai su b ţire şi
m ai lu n g decât al celorlalţi, trăieşte şi el
aici, dar n u e vizibil decât ca o um bră în
apă. Acesta este în prezent unicul său
habitat în SUA.

ÎN SCHIMBARE

A lte siluete graţioase lunecă p rin apă la
ţărm urile Peninsulei Florida, unele
pătrunzând în m laştinile cu m angrove
din Golful W hitew ater. Sunt lam antini,
sau vaci de m are, lu n g i de circa 3 m şi
cântărind aproape o jum ătate de tonă.
Traficul naval aglom erat din preajm a
ţărm ului a ucis num eroşi lam antini, alţii
purtând cicatrice de pe urm a contactului
cu elicele bărcilor cu m otor. In Florida
m ai trăiesc doar vreo 3 000 de lam antini,
dar sunt în curs de aplicare program e de
protecţie.

N u doar lam antinii poartă cicatrice de
pe urm a întâlnirilor cu civilizaţia. La
începutul secolului al X X -lea, oam enii
stabiliţi în zonă au descoperit că
straturile de ceapraz m o rt constituie un
îngrăşăm ânt excelent, astfel că a început
activitatea de desecare. A cum , aproape
u n sfert din teritoriul Everglades este
te re n agricol, apa fiin d în d ig u ită şi
canalizată. Astfel este afectat delicatul
echilibru natural al apei şi faunei.
M entalitatea a în cep u t să se schim be
însă, iar Lacul O keechobee, poluat cu
re zid u u ri agricole, este în curs de a fi
curăţat.

351

MLAŞTINĂ ABURINDĂ Şerpi şi aligatori trăiesc printre chiparoşii pleşuvi din Mlaştina
Big Cypress. Tot aici se ascunde şi pantera de Florida, o speciefoarte rară.

In 1947, o parte a acestei zone a fost C ând ceaprazul dispare sub apa revărsată

declarată parc naţional. sau când seceta usucă albia râului, pe

Inim a regiunii Everglades este u n râu insule se refugiază o sum edenie de

p u ţin adânc, lu n g de circa 160 k m şi anim ale. Z o n a a con stitu it însă şi u n

pe jum ătate de lat, punctat de insule refugiu pentru oameni.

joase n u m ite hammocks. Până la începutul lui 1800, nici sub drapelul alb, la negocieri. A m u rit
u n a n m ai târziu şi rezistenţa sem en ilo r
R âul izvorăşte din Lacul exploratorii spanioli şi nici coloniştii săi s-a stins.

O keechobee, nu mai adânc de 30 cm, am ericani nu s-au aventurat m ult în Câm piile de ceapraz adăpostesc o
faună bogată. Pe tulpinile de rogoz poţi
d ar cu o suprafaţă de 1 865 k m 2. In p lin interiorul zonei Everglades. T riburile de vedea câte o broască de un verde
strălucitor sau ceva ce seamănă cu o
a n o tim p u m e d (iunie—o c to m b rie), zilnic indieni locuiau aici în case din trestie săm ânţă m are şi neagră, dar care se
dovedeşte a fi u n ro i de cosaşi. F luturii-
p o t cădea zilnic 300 m m ridicate pe platform e. Trăiau din zebră tropicali zboară vara pe deasupra
insulelor, iar în apă abundă peştii,
de ploaie, lacul se vânătoare şi cules, dar m o rm o lo cii şi m oluştele, p rin tre care
nişte m elci cât m ingea de golf.
revarsă, controlat de „VASTE SPAŢII cultivau şi grădini pe
stăvilare, alim entând DESCHISE, LUCITOARE... insuliţe. R ăzboaiele Bogăţia apelor atrage în Everglades o
râul. La această apă se cu sem inolii au su m e d en ie de păsări. In anii ’80 ai
adaugă şi cea a u n o r ALBASTRUL UIMITOR început în 1817, când secolului al X lX -lea, odată cu popularea
um ană a zonei, m ii de păsări au fost
pâraie, astfel că albia AL VĂZDUHULUI coloniştii sosiţi din ucise pentru pene, dar în 1905 a intrat
în vigoare o lege prin care acestea erau
sa de calcar se înclină ÎNALT” E u ro p a au în c e p u t să protejate. în prezent, peste 350 de
uşor spre Golful se stabilească în specii de păsări trăiesc aici sau vizitează
Florida, la extrem i­ Marjory Stoneman Douglas regiune. în 1835, regulat m laştinile; p rin tre ele se află
lopătari, stârci, egrete, ibişi şi anhinga,
tatea peninsulei. autorităţile americane

V egetaţia abundentă a insuliţelor au în ce rca t să-i m u te în O k la h o m a şi au

include stejari albi (arbore veşnic verde), declanşat astfel al doilea război cu

m a h o n , diverse specii de palm ieri şi seminolii. Sub conducerea lui Osceola,

gumbo limbo (un fel de pin). Scoarţa indienii au dus lupte de gherilă în

acestuia din urm ă este roşie şi se cojeşte m laştini şi sm ârcuri. In 1837, O sceo la a

p recum pielea arsă de soare, fapt care i-a fost însă aruncat în închisoare, când a

adus supranum ele de „copacul-turist“. venit îm preună cu alte căpetenii de trib,

350

v ierm i ce colcăiau în apă şi a ro iu rilo r de SPLENDOARE OGLINDITĂ Turnuleţele de tu f calcaros de pe Lacul Mono se oglindesc în apă
musculite de pe ţărm. Lespezi de piatră aidoma unor castele din poveşti. Ele au ieşit la suprafaţă odată cu scăderea nivelului apei.
aidoma unor bureţi, însă dure, pluteau
pe oglinda lacului, p rin tre tu rn u le ţe şi ce cresc parcă din el sunt form ate din tu f Pe lângă musculiţele de sărături, în apă
coloane dintr-o rocă deosebită, moale, calcaros. Acestea se clădesc lent deasupra trăiesc în num ăr mare creveţi de apă
sem ănând cu şvaiţerul, form aţiuni aflate izvoarelor cu apă dulce de pe fundul sărată, dar sporirea concentraţiei de sare
sub apă sau ridicându-se deasupra ei. lacului, pe măsură ce calciul din apa dulce i-ar p u te a ucide. A tât m usculiţele, cât şi
Izvoare fierbinţi curgeau de-a lungul se com bină cu carbonaţii din apa alcalină creveţii se hrănesc cu algele care schim bă
m alurilor, iar spre sud se zăreau stânci a lacului. C oloanele de tu f îşi încetează culoarea apei din albastru în verde iarna,
înnegrite de activitatea vulcanică. creşterea când nivelul apei scade şi ele ies atunci când înfloresc. Pescăruşii
la suprafaţă. californieni şi ploierii albi au la rândul
Lacul M o n o se întinde pe circa 155 km 2 lo r m eniul form at d in m usculiţe şi
şi are peste 700 000 de ani vechim e. CONFLICT DE INTERESE creveţi, ca de altfel şi m ilioane de alte
Bazinul său s-a form at în urm a mişcărilor păsări m igratoare —80 de specii, printre
geologice şi a activităţii vulcanice, odată D in 1941, nivelul lacului a scăzut cu care cufundacii m o ţaţi şi m icile păsări
cu înălţarea M unţilor Sierra Nevada. aproape 12 m , fiindcă patru dintre cele acvatice din familia Phalaropodidae.
Răsuflătoarele şi izvoarele fierbinţi şapte râuleţe form ate prin topirea zăpezii
demonstrează că energia vulcanică nu s-a au fost canalizate pentru alim entarea cu M ark T w a in , care în 1863 era să se
epuizat încă. Insula Paoha din mijlocul apă a oraşului Los A ngeles, aflat la înece în lac în tim pul unei furtuni, n u a
lacului s-a form at acum 200 de ani, ca 443 k m spre sud. Astfel, Lacul M o n o a fost im presionat de peisaj, iar părerea i-a
urmare a activităţii vulcanice. fost privat de peste jum ătate din fost împărtăşită. N um indu-1 M area
„provizia" sa de apă. D re p t urm are, s-a M oartă a C aliforniei, a scris: „Această
Izvoarele c u apă dulce şi topirea m icşorat şi a devenit m ai sărat, iar m are solem nă, tăcută, pustie —locatar
zăpezilor alimentează lacul. Este com plet câm pul alcalin din ju r, uscat şi prăfos, s-a singuratic al celui mai singuratic loc
închis, iar salinitatea lui este rezultatul extins. Specialiştii se te m că în acest fel de pe Păm ânt - este prea puţin dăruită
m ineralelor şi sărurilor acum ulate în v o r fi afectate şi lacul şi fauna arealului. cu pitoresc."
apele sale tim p de m ii de ani. C oloanele

353

C w t)

A M E R I C A DE NORD

Regiunea Bisti

STÂNCI STRANIU SCULPTATE SE INALŢA
PE UN TĂRÂM SELENAR, ÎN CARE ODINIOARĂ DINOZAURII
POPULAU PĂDUREA TROPICALĂ MLĂŞTINOASĂ

Miezul n o p ţii. L inişte m orm ântală;
n u se aud nici m ăcar greierii sau
broaştele. C erul de deasupra podişului

înalt din N e w M exico este atât ) E N O R jg!;
de senin, în cât lu n a şi strălucirea palidă

a Căii Lactee învăluie peisajul într-o —r
lum ină ireală. A poi u n coiot urlă, urm at

de altul şi altul, în tr -u n c o r sinistru. TJTAH ■ jy * Grand Colorado
U n u l câte unul, glasurile se sting, j s Junction
cu excepţia celui care a provocat această
i- Springs

C O L O R ,m p , -g,

reprezentaţie fantomatică. In serenada SCCr„iJ.u..t.m.. ’I| O
lor nocturnă, „câinii cântăreţi"

adaugă o dim ensiune originală scenei Farmington •

şi aşa bizare. I MJp JfKjp
P rin tre colinele şi albiile secate din AR1ZONA j ■W/fT •'
^ | ^ _fcV' ^ A
Bisti există o galerie naturală de artă,
plină de fantastice sculpturi în piatră. Gallupj* le g i u n e a . SantaFe
M onştri fără braţe îşi balansează capetele
m ult prea m ari pe grum azuri firave. mile Albuquerque
C iuperci uriaşe par a fi m igrat aici din 200 f S 1
0
,- .w
0 100 200
kilometri | ~ X m xico

povestea Alice în Ţara Minunilor, iar

ciudatele tu rn u ri şi co loane de piatră

amintesc de creaţiile lui Salvador Dali. D eplasările ulterioare ale plăcilor

Form aţiunile au un num e potrivit: te c to n ic e şi schim bările clim ei au înălţat

hoodoo, u n cu v ân t african care înseam nă roca, fo rm ân d u n podiş înalt şi arid.

„spirit". P rintre ele zac răspândite fosile V ântul şi rarele plo i to ren ţiale au sculptat

de chiparoşi, palm ieri şi dinozauri, vechi apoi rocile în form aţiunile stranii de azi

de 80 de m ilioane de ani. şi au scos la iveală

Privind acest peisaj FEROCELE resturile fosilizate ale
p u stiu şi tăcut, aproape celor peste 200 de
lipsit de p lan te şi anim ale, CARNIVOR specii de plante şi
este greu să-ţi închipui că TYRANNOSAURUS anim ale.
aici a fost odată o mlaştină
SE HRĂNEA CU R egiunea Bisti le-a

plină de viaţă, la m arginea REPTILE MAI MICI oferit cercetătorilor
unei vaste m ări interioare. im aginea unui episod

D inozaurii îşi croiau d rum dramatic din istoria

prin pădurea tropicală deasă, printre T e rre i. P rin tre fosilele de aici se află

copaci şi ferigi uriaşe: dinozauri cu cioc resturi de din o zau ri şi de m am ifere,

de raţă, giganţi cu cinci coarne şi ilustrând ultim ele „clipe" ale erei de 140

teribilul carnivor T yrannosaurus, care se de m ilio an e de ani a d in o za u rilo r şi

hrănea cu reptile m ai m ici. T o t aici în ce p u tu l celei a m am iferelo r cu blană şi

trăiau în acea vrem e prim ele mam ifere, sânge cald.

nişte creaturi ce semănau cu oposum ii, A bia relativ re c e n t a în c e p u t o m u l sa

cât şobolanii de azi. joace u n ro l în acest peisaj nepăm ântesc.

O ase de anim ale şi restu ri de plante In ju ru l anului 6000 î.H r., triburi de

au fost în g ro p ate în nisipul şi năm o lu l

mlaştinii, în decursul m ileniilor ÎN LUMINA LUNII Formaţiunile h o o d o o

c o m p actân d u -se şi fo rm ân d gresie şi din Regiunea Bisti par nişte cheflii tăcuţi,

m arnă. Vegetaţia în putrefacţie s-a pierduţi în noapte, înveşmântaţi în mantiile

transform at tre p ta t în cărb u n e şi turbă. lor din rocă dură.

354

355

A M E R I C A DE N O R D

v â n ăto ri-c u leg ă to ri şi apoi p o pulaţia
anasazi au venit în R egiunea Bisti
şi şi-au cio p lit u n e lte d in piatră, p e n tru ji
le fi de ajutor în procurarea hranei.

PĂMÂNT SACRU

M ult mai recent, populaţia navajo s-a "
stabilit în această zonă. A lungaţi de pe
păm ânturile lor de grupuri rivale de
indieni, ei s-au retras spre R egiunea
Bisti şi, p e la 1850, câteva fam ilii s-au

aşezat în ju ru l izvoarelor. E le locuiau îxfl 5

hogan-uri (case pe schele din lem n,
a co p erite cu păm ânt), iar oile lo r păştea;»
pe platoul învecinat. Astăzi regiunea este
sacră pentru indienii navajo. Ei adună
nisipul colorat pentru a alcătui desene \
folosite în ritualurile de vindecare
şi prepară din argilă albă vopsele
cerem oniale pentru corp.

La răsărit, culori vii învăluie peisajul -
rozu l-p al, m a ro n iu l-p ro fu n d şi
p o rto c a liu l-d u n g a t ale m a m e i şi gresiei,
cenuşiul-întunecat al cărbunelui, alb u rim
şi galbenul-intens ale nisipului. A idom a )
unui puzzle m ulticolor tridim ensional. j
R egiunea Bisti dem onstrează înainte
de toate că natura are un savuros simt Â
um orului.

ALBIE Câteva albii uscate (stânga)
şerpuiesc prin Regiunea Bisti;
aceasta este presărată cu p raf
de cărbune.

AMPRENTĂ O fr u n z ă de palmier
fosilizată în gresia din Bisti (sus),
datând de acum 80 de milioane
de ani, dintr-un climat cală
şi umed.

356

COPPER CANYON

Copper
Canyon

IMENSE CANIOANE LASĂ
CICATRICE ADÂNCI,
CU MARGINI CRESTATE,
ÎN MUNŢII DIN NORDUL
MEXICULUI

Drum ul pe calea ferată în m unţii înalţi SPLENDOARE CU COLŢURI N u există
ce străbat M exicul este surprinzător. nimic neted care să îndulcească liniile aspre
Pe urcuşul spre C opper Canyon ale canionului tăiat în stâncă de R âul Urique,
(Canionul Cuprului), trenul urmează care curge la poalele crestelor colţuroase.
serpentine în ac de păr, traversează
p o d u ri construite la m are înălţim e, secolul al X lX -le a scria: „ în num ai patru m ai vastă, dar odată cu expansiunea
parcurge un tunel după altul, între ele ore am coborât de pe tărâmul pinilor în spaniolilor, ei au fost n e v o iţi să se retragă
oferind călătorilor privelişti ameţitoare cel al palm ierilor." în ciuda aspectului tot m ai m ult în interiorul canioanelor,
ale u n o r văi cu pereţi abrupţi. pentru a-şi putea păstra m odul de viaţă
neospitalier al canioanelor, aici tradiţional.
D ar pitorescul drum ului păleşte în trăiesc 70 000 de indieni
comparaţie cu ceea ce oferă Divisadero, tarah u m ara. Astăzi, tarahum ara cresc vite, oi şi
o gară la peste 2 300 m altitudine. înainte de sosirea capre şi cultivă p o ru m b , m eri şi piersici
Im aginea spre B arranca del C o b re —sau europenilor, în secolul pe p u ţin u l p ă m â n t p e care îl au la
C opper C anyon - este stupefiantă. O al X V II-lea, aceştia dispoziţie.
ravenă uriaşă se în tin d e p e circa 50 k m şi ,H ocu p au o zonă m u lt
coboară I 400 m spre R âul U rique, care M em brii acestei populaţii îşi spun
curge departe, jos, în um bra deasă. Albii „rarâm uri" - alergătorii - deoarece au o
secate crestează adânc versanţii extraordinară capacitate de a alerga,
canionului, pereţii lor abrupţi form ând într-un ţinut cu un relief pe care adesea
creste ascuţite ca lama de cuţit. In zare, nu poţi face nici doi paşi pe păm ânt plat.
valuri de culm i şi de piscuri se în tin d ca Ei organizează jocuri în care două
o m are pietrificată. echipe bat o m inge de lem n pe un teren;
com petiţia poate dura câteva zile şi nopţi
C anionul C uprului, n u m it astfel —u n test de rezistenţă
după m inele de m ult abandonate care îi uimeşte pe
de aici, este unul dintre cele peste vizitatorii şi aşa
12 defileuri uriaşe ce străbat M unţii copleşiţi de m ăre­
Sierra M adre de Vest. Culmile ţia C anionului -
stâncoase sunt adesea ninse iarna, dar C u p ru lu i.
o excursie spre baza canionului poartă
turiştii printr-o serie de climate
m ereu mai calde.

P ădurile de pin i şi cedri de la
altitudine lasă loc copacilor m esquite şi
acacia, p rin tre care cresc şi cactuşi înalţi.
Jos, pe fundul defileurilor, scena se
schim bă iarăşi: văi um ede, înm iresm ate,
în care cresc portocali, b ananieri şi
orhidee sălbatice. U n explorator din

COSTUM DE ALERGARE Membrii populaţiei
tarahumara merg în picioarele goale sau
poartă o încălţămintefoarte simplă, tunici
largi şi bentiţe de păr viu colorate.

Volcân Poâs

UN VULCAN
CU TREI CRATERE
DIN AM ERICA CENTRALĂ
ESTE CEL MAI PUTERNIC
GHEIZER DIN LUME

H O N D U R 4 ^.'

I J U '? ■■ ' i M E R I C j -
I>E S U R I )
. __ j i, ;:\1 C A R A G U A
Cosiguina

, ' Bluefields •
Managua * A M asaya

OCEANUL Lacul Marea
P A C IF IC Caraibilor
■y . J lia ir M j u a
------- -

COSTA RICA

m ile V o ie .in P o â s
'^ ^ .S ^ O S e

0 100 200 TuMa>

0 100 200 PANAMA

k ilom etri

V olcân Poâs din Costa R ica şi-a U n lac fierbinte, noroios fum egă pe iar localnicii au acuzat tulburări respira­
câştigat renum ele în 1910, când a fund, schim bându-şi culoarea de la alb la to rii şi afecţiuni derm atologice.
proiectat în aer o coloană de vapori verde atunci când vaporii sulfuraşi sunt
înaltă de 6,4 km , stabilind un nou record împinşi spre exterior, transform ând apa D e u n interes aparte p e n tru specialista
m ondial al lum ii gheizerelor. Alte într-o soluţie de acid sulfuric. este recenta descoperire a u n o r lacuri de
„reuşite" ulterioare ale vulcanului au fost su lf to p it în crater, despre care se crede
coloanele de apă fierbinte înalte de In cursul ultim ilor ani, activitatea că sunt unice pe glob. Ele s-au form at
300 m. specifică gheizerelor a crescut la Poâs. atunci când roca topită a izbucnit la
Intervalele dintre erupţii s-au micşorat, suprafaţa apei.
A cest c o m p o rta m e n t ca de gh eizer al iar gazele sulfuroase şi aburul au dat
vulcanului este considerat u n sem n de naştere u n o r ploi acide. In consecinţă, Volcân Poâs este unul dintre cei p estr
declin; el apare atunci când apa de la culturile de cafea din ju r au fost distruse, 60 de vulcani din această zonă a
suprafaţă se infiltrează în su b teran şi A m ericii Centrale. In 1835, vulcanul
întâlneşte stratul de rocă topită, foarte
fierb in te şi totuşi în curs de răcire.

Vulcanul are trei cratere, două dintre
ele fiind stinse de m ult. In tr-u n u l dintre
acestea se află u n lac, iar celălalt este
acoperit cu o pădure pitică, aproape to t
tim pul învăluită în nori. Aici, în zonele
u m b rite şi u m e d e cresc m uşchi, lich en i
şi o rh id ee , alături de nişte p lan te cu
frunze m ari num ite „um brela săracului".
N um eroasele specii de păsări includ
colibri cu gât strălucitor, măcălandri
cenuşii şi splendidul quetzal.

C el m ai scund crater, încă activ, are
u n aspect terifiant - u n peisaj selenar,
pu stiu , de 1,6 k m în d iam etru şi 300 m
adâncim e. La baza lu i se află u n strat de
cenuşă îm bibată de apa ploilor, punctat
de conuri de zgură şi grăm ezi de lavă.

358

___

VOLCÂN POÂS

RAI ŞI IAD Vulcanul Poâs are trei
cratere — o căldare aburindă plină cu apă
fiartă, o oglindă întunecată de apă rece
şi un al treilea crater ascuns sub vegetaţia
tropicală deasă.

V A L V Ă DE S I GURANŢ Ă

R ăsuflătoare ca aceasta de mai jos
permit eliberarea presiunii gazelor
acumulate în interiorul vulcanului. Gazele
emanate de craterul activ al Vulcanului
Poâs au un conţinut ridicat de sulf, care se
cristalizează când ies gazele, formând
grămezi de sulf pur.

Recent s-a observat că, în anumite
circumstanţe, aceste mormane se sfărâmă
şi formează bălţi de sulf clocotind,
care mai târziu se transformă în lacuri.
Fenomenul este unic pe glob, dar din
imaginile obţinute cu ajutorul navetei
spaţiale Voyager, se pare că acest tip de
activitate se înregistrează în alte zone
ale sistemului nostru solar.

R ĂSUFLAREA IADULUI Vaporii sufocanţi
eliberaţi printr-o răsuflătoare din craterul
Vulcanului Poâsformează grămezi de sulf.

C osiguina d in N icaragua a explodat, In M anagua, capitala statului vecin Se pare că zona de coastă din partea
într-o erupţie mai violentă decât N icaragua, p o t fi văzute şase p e rec h i de vestică a A m ericii C entrale este de foarte
cea m ai m are b o m b ă nucleară testată u rm e de p icio r —de bărbaţi, fem ei şi m u lt tim p u n tărâm al focului şi al
copii - im prim ate în amestecul de noroi cutrem urelor teribile din adâncurile
până acum. şi cenuşă vulcanică, acum întărit. T erre i.
In Guatemala, Pacaya revarsă râuri de Distantele relativ m ari dintre am prente
indică faptul că oam enii alergau cu D in punct de vedere geologic,
lavă, iar Fuego îngroapă satele din ju r viteză, p en tru a-şi salva viaţa, deoarece regiunea este tânără, iar forţele care au
sub cenuşă. V ecinul sim etric al lui Poâs, urm ele datează din tim pul unei erupţii a creat-o nu s-au potolit încă. U na dintre
Turrialba, azvârle uneori în aer cantităţi Vulcanului Masaya din apropiere, cu plăcile terestre s-a ciocnit de cea alătu­
m ari de nisip fin, oferind câteodată circa 10 000 de ani în urmă. rată şi este încă în m işcare, prevestind
privelişti in ed ite atât spre A tlantic, cât şi alte erupţii şi c u tre m u re în zonă.
spre Pacific.

359

America
de Sud



v v"y

A M E R I C A DE SUD

Amazonul

FLUVIUL CU
CEL MAI MARE DEBIT
DIN LUME SCALDĂ
O TREIME
DIN CONTINENTUL
SUD-AMERICAN

kilom etri

Î ncercaţi să vă im aginaţi dim ensiunile APROAPE DE MARE Norii aruncă umbrejpeste apele A m azonului lângă Atlantic,
F lu v iu lu i A m a zo n şi v e ţi vedea că este la capătul drumului său de 6 4 4 0 km . în vasta pădure amazoniană, copaci zvelţi (dreapta)
aproape la fel de dificil ca a înţelege se înalţă spre lumină.
in fin itu l. îm p re u n ă cu n u m e ro şii săi
afluenţi, A m azonul udă o suprafaţă de A ici, p ă d u rea tropicală se
teren aproxim ativ de dimensiunile întinde pe o suprafaţă aproape de
A ustraliei, adâncim ea sa fiin d suficientă două ori cât a Indiei, cea mai
pentru ca navele oceanice să-l străbată m are altitudine fiind doar de
p ână la Iquitos, în P e ru —ju m ă ta te din 200 m . Zăpezile topite din
lungim ea totală a fluviului. A m azonul A nzi şi ploile abu n d en te
varsă în m are de zece ori m ai m ultă apă provoacă inundaţii mai tot
decât Fluviul Mississippi. tim pul anului. O zonă de
pădure cât Islanda, num ită
A m azonul străbate continentul vârzea, este inundată tim p
sud-am erican de la un ţărm la altul. C el de câteva luni pe an, apa
m ai îndepărtat afluent al său izvorăşte atingând adâncim ea de 9 m ,
din lacurile glaciare aflate la altitudine în iar alte reg iu n i, igapâs, se află
A nzii Peruvieni, la num ai 190 k m de sub apă aproape perm anent.
Pacific. R evărsându-se vijelioşi din D in aceste m otive, aerul în
m unţi, afluenţii dăltuiesc defileuri p ă d u re este u m e d , fierb in te şi
spectaculoase în versanţii estici, răscolind
argila ce conferă apelor o culoare de LOCUITOR AL PĂDURII D e mărimea
cafea cu lapte. Şi totuşi, ele sunt num ite unei pisici, animalul num it kink ajou
„ape albe“ . se hrăneşte cufurnicile care şi-au făcut
cuib într-un copac. M amiferul se
Există şi afluenţi cu apă neagră, dar agaţă de ramuri cu coada sa lungă.
lim pede, colorată de resturile
descom puse ale plantelor din mlaştini.
Pe măsură ce pantele devin mai blânde,
fluviul curge m ai m olcom , înainte de a
ajunge în zona de câm pie —uriaşul bazin
am azonian.



> fy
A M E R I C A DE S U D

APE ROŞII R azele
soarelui reflectate
în apa roşu-închis
a lui Rio Negro
(dreapta) iluminează
un petic alb

APE NEGRE
Un vârtej uriaş
se naşte la confluenţa
apelor întunecate
ale lui R io Xingu
(sus) cu A m azonul.

lipicios, cu tem p e ra tu ri de 3 3 °C ziua şi d o u ă râuri: T o ca n tin s şi Para. D e lta se Ecuador, în cadrul expediţiei conduse de
23°C noaptea. întinde pe circa 320 km ; două dintre Gonzalo Pizarro în căutarea aurului, a
canalele sale sunt despărţite de Insula m iro d en iilo r şi a oraşului legendar El
Lângă M anaus, în Brazilia - la 1 200 M arajo, de m ărim ea Elveţiei. D orado. C ând s-au îm potm olit în jungla
k m de A tlantic —are loc „nun ta apelor" peruviană, m em brii expediţiei au
R io N egro, lat aici de 5 km , îşi uneşte RĂZBOINICELE c o n stru it o corabie, San Pedro, şi au
apele negre cu cele „albe" ale cursului trim is-o , sub c o m an d a lui O rellana, să
principal. Pentru brazilieni, A m azonul V icente Yanez Pinzon, un căpitan de caute hrană. Corabia nu s-a m ai întors
propriu-zis începe la această confluenţă; corabie spaniol care a navigat îm preună n iciodată. P izarro şi oam en ii lu i s-au
fluviul din am onte de acest loc este cu C olum b, este prim ul european care a întors pe uscat în Ecuador, dar O rellana
num it de ei Solimoes. cercetat gurile A m azonului, în 1500, a navigat spre est, prin delta amazoniană,
considerându-le o m are cu apă dulce. şi în final a ajuns în M area C araibilor.
A tât de plată este zona din aval U n alt spaniol, Francisco de O rellana, a
a fluviului, încât fluxul înaintează pe fost cel dintâi care a navigat pe aproape T riburile ostile au constituit unul
966 k m dinspre A tlantic, până la întreaga lungim e a fluviului în dintre pericolele întâlnite în drum ;
O bidos. înainte de a se vărsa în ocean, 1541—1542, p o rn in d d in P e ru , de pe printre acestea era un trib care s-a
A m azonul formează un vast labirint de râul N apo. Orellana a plecat de fapt din dovedit a fi form at num ai din femei.
canale, în care dinspre sud se varsă alte

364

X ÎZ ^

AMAZONUL

UN U R I A Ş P R I N T R E Ş E R P I

N u există nici un şarpe mai mare şi mai şi tapiri. Un anaconda poate ucide
greu decât anaconda amazonian. chiar un caiman lung de 2,5 m, pe care îl
Reptila poate atinge 10 m lungime, peste sufocă şi apoi îl înghite întreg; după un
225 l<gşi are circumferinţa cât a unui festin ca acesta, poate „posti" săptămâni
trunchi de om. Majoritatea exemplarelor întregi.
măsoară însă nu mai mult de un „modest"
5,5 m. Doar la maturitate şarpele este atât de
feroce. Anaconda naşte pui vii - uneori chiar
Adaptat perfect la viaţa în apă, şarpele şi 70 o dată, lungi de numai vreo 76 cm.
pândeşte pe ţărmurile nămoloase sau în Mulţi sunt înfulecaţi de caimani, dar cei care
apele puţin adânci, gata să-şi înhaţe prada: ajung la maturitate au ocazia să se
păsări acvatice, ţestoase, capybara „răzbune".

LUPTA URIAŞILOR Un anaconda poate ucide şi mânca
animale mari, precum caimanii. în ciuda zvonurilor,
şarpele atacă rar omul.

M ai târziu, povestea a înflăcărat rădăcini „fo rtific a te ", care le p e rm it să UIMITORUL AMAZON
im aginaţia p u b lic u lu i şi războinicele au supravieţuiască. Pretutindeni frunzişul
fost num ite amazoane - după num ele etajat m işună de viaţă: liane, o rh id e e şi • Lung de 6 440 km, Amazonul se află
unui trib de luptătoare aprige din brom eliade concurează pentru spaţiu pe pe locul doi ca lungime, după Nil
m iturile G reciei antice. Astfel şi-a ram urile superioare, între care vieţuiesc (6 695 km).
căpătat şi fluviul n u m e le de A m azon. m aim uţe, leneşi, colibri, papagali, fluturi
Orellana l-a botezat însă El R io M ar, uriaşi şi n en u m ăraţi lilieci. • Revarsă în Atlantic în medie 116 000 de
Fluviul M are, ca urm are a dim ensiunilor tone de apă pe secundă - de aproape
sale uriaşe. C a im a n ii şi ţestoasele de apă dulce 3 ori mai mult decât Zairul (fost Congo),
trăiesc în apă, ca şi m am iferele acvatice de 10 ori mai mult decât Mississippiul
N icăieri în lum e n u există o varietate p re cu m lam antinii şi delfinii de apă şi de 60 de ori mai mult decât Nilul.
m ai largă de plante. C opaci înalţi de 60 dulce. P rin tre anim alele terestre se
m ccranează lum ina solară, astfel că în num ără jaguarii, pecarii (un fel de porci • 0 cincime din apa deversată în oceane de
re g iu n ile uscate ale p ădurii, p e sol n u se m istreţi), tapirii, capybara şi tatu. E xistă fluvii şi râuri este „contribuţia” sa.
află decât u n c o v o r de vegetaţie ce circa 2 500 de specii de peşti şi peste
putrezeşte. In zonele intens inundate, 1 600 de specii de păsări. • Se varsă în Atlantic cu atâta forţă, încât
a rb o rii şi arbuştii, p re c u m kapok, au curentul său de apă dulce persistă până la
U nele zone ale pădurii am azoniene 160 km depărtare de ţărm.
sunt protejate, dintre acestea făcând
parte şi Parcul N aţio n al A m azonias, • Şapte dintre afluenţii lui au, fiecare,
m ărginit de R â u l Tapaj os din Brazilia, peste 1600 km lungime; cel mai
care acoperă o suprafaţă totală de circa lung dintre ei, Madeira, măsoară peste
10 000 k m 2. D a că despăduririle c o n tin u ă 3 200 km.
însă în ritm ul actual, această uriaşă
pădure - care reprezintă o treim e din
to talu l p ă d u rilo r tro p ic ale ale lu m ii —va
dispărea com plet până la sfârşitul
secolului al X X I-lea.

365

Cascada Angel

UN PILOT PORNIT
ÎN CĂUTAREA AURULUI
A DESCOPERIT
CEA MAI ÎNALTĂ CASCADĂ
DIN LUME, ÎN JUNGLA
DEASĂ DIN VENEZUELA

Marea Caraibilor

m ile % A\ uy‘an <

Op_..__1,00^ - y , fspm

O 100 200 l‘i, c U ./ xr'r, a j
k i l o m e tr i:1-*; ■, ' _______ _________ ■' 1

Una dintre cele m ai plăcute m odalităţi
de a trăi m ăreţia este probabil aceea
de a o întâlni atunci când cauţi de fapt
altceva; să n e g ân d im la C risto fo r
C o lu m b şi A m erica, de pildă. U n alt
exem plu este Jim m y Angel, u n
american, fost pilot în tim pul prim ului
război m ondial.

In 1935, A ngel străbătea vastul platou
venezuelean Auyan T epui - M untele
D iavolului —în căutarea u n u i râu. U n
bătrân căutător de aur îi povestise cu
câţiva ani înainte despre uriaşele
zăcăm inte de aur de aici şi de atunci to t
în ce rca să le găsească. P riv in d în jo s din
biplanul său, A ngel a văzut şuvoi după
şuvoi revărsându-se peste m arginea unui
p lato u şi p ierz ân d u -se în pădurea
tropicală de dedesubt. Apoi, ocolind un
colţ masiv de stâncă, a încrem enit cu
m âna pe manşă.

D e undeva din înălţim i, aproape
p ierd u t în nori, u n râu în treg se prăvălea
peste creasta de u n roz-întunecat a unui
p erete stâncos şi se năpustea în valea de
jos cu un tunet ce acoperea zum zetul
m otorului său. Plonjând spre sol, şi-a dat

ARIPĂ DE ÎNGER D intr-un halou de nori,
Cascada A ngel năvăleşte la vale şi se
prăvăleşte printre pietrele R âului Churun.

366

CASCADA ANGEL

seama că a descoperit cea mai m are expediţie condusă de R u th R obertson,

cascadă din lume. o am ericancă ce fusese corespondent de

înapoiat la Caracas, capitala război, a străbătut C anionul C hurun în

V enezuelei, a trezit interesul a doi am barcaţiuni cu m otor. Ea a zărit pentru

alpinişti, G ustavo H e n y şi Felix prim a dată cascada la lum ina lunii: un

C a rd o n a, c u istorisirea sa şi aceştia s-au şuvoi lung de argint, învăluit într-o

oferit să zboare cu el de la baza de pe strălucire galben-roşcată.

Platoul Auyan T epui. In vrem e ce Instrum entele m ontate a doua zi au

C ard o n a se o cupa de staţia radio de la m ăsurat înălţim ea cascadei: 979 m , de

bază, A ngel îm preună cu M ărie, soţia aproape 18 ori m ai m ult decât Cascada

lui, şi cu H e n y au plecat în căutarea N iagara. D ebitul său n u este însă

unui loc de aterizare pe platou. constant. In anotim pul ploios, norii de

A u ales u n loc care stropi de la baza

s-a dovedit a fi u n ‘ UN AMFITEATRU cascadei „irigă" o
sm ârc şi, c u to ate că suprafaţă m are de

nim eni n -a fost rănit, DĂLTUIT pădure. In anotim pul
avionul nu s-a mai DE ACŢIUNEA uscat însă, „ n o rii" se
p u tu t ridica. T erenul ABRAZIVĂ A APEI transform ă în ceaţă
era cum plit: văi secate înainte de a ajunge la

şi fisuri despicate, râu şi astfel iese la

acoperite cu păduri iveală u n enorm

dese. Să urce până la partea superioară a am fiteatru în ju ru l cascadei, dăltuit de

cascadei era im p o sib il şi, în p rim u l rând, acţiunea abrazivă a apei în cursul

tre b u ia u să scape d in situaţia în care se m ilioanelor de ani.

aflau. Şi au reuşit, ca p rin m in u n e, Jim m y A ngel şi-a câştigat locul în

rev en in d ex tenuaţi şi înfom etaţi la tabăra atlasele lum ii, deşi se spune că u n

de bază două săptăm âni m ai târziu, după culegător de cauciuc pe num e Ernesto

ce toată lum ea îşi pierduse speranţa î n . Sanchez La C ruz a fost totuşi prim ul

salvarea lor. nelocalnic care a zărit cascada, în 1910.

IZVORUL CASCADEI Băştinaşii, desigur, o cunoşteau de m ult.
C ând Jim m y a m urit în tr-u n accident

In o rice caz, A ngel şi tovarăşii săi aflaseră aviatic în 1956, cenuşa i-a fost

de unde provine apa cascadei. In aruncată deasupra cascadei care îi poartă

ravenele şi fisurile de p e platou —cu o num ele. A vionul său, recuperat,

suprafaţă de 770 k m 2 —se aduna o este expus azi la loc de cinste în M uzeul

cantitate enorm ă de apă de ploaie, 7 620 C iudad Bolivar.

m m anual, care se revărsa în cataractă şi

alim enta R â u l C h u ru n , u n afluent al lui

Carrao. CĂDERE AMEŢITOARE (verso) Extraordinara

Presupunerea că Angel a descoperit imagine luată de deasupra cascadei arată

cea m ai înaltă cascadă din lum e a fost că apa se revarsă din albiile adânci săpate

confirm ată abia în 1949, când o în gresiafisurată a platoului.

ROZĂTOR MASIV
Cel mai mare rozător
din lume, capybara, trăieşte
în râurile din jurul Cascadei
Angel. Poate atinge 8 0 kg.

367





vj y
A M E R I C A DE SUD

Lumea dispărută a Venezuelei -A M E R IC Ă M oron
'UI > C a ra ib ilo r

MUNŢI IZOLAŢI CU CREŞTETUL PLAT SE ÎNALTĂ VENEZUEL,
DEASUPRA PĂDURII TROPICALE DIN VENEZUELA,
CA NIŞTE INSULE PE UN VAST OCEAN VERDE Cjuctad “

Bolivar <5 p

Există d ouă lu m i diferite în îndepărtata acesta s-a ridicat şi s-a fisurat, iar în Cainama *
pădure tropicală din sud-estul decursul anilor, factorii atm osferici şi apa
V enezuelei. M unţi de gresie cu creştetul au ros adânc zonele cu rocă moale. : ( A utana c
plat dom ină ca nişte m isterioase citadele Astăzi, din acest strat au m ai rămas doar ; . •'
jungla deasă —o lum e misterioasă, m u n ţii plaţi, înalţi de 1 000 m şi izolaţi
înveşmântată în nori, înconjurată de o fizic de lum ea de dedesubt. Tem peratura Spui AU*®’
alta zgom otoasă, străbătută de strigătele în pădurea tropicală este în m o d obişnuit
m aim u ţelo r şi de ţipetele papagalilor. de 27°C, dar pe culmile acestor m unţi . "V '-
N um iţi tepui de populaţia p em on învăluiţi în nori este cu aproape 10°C
din zonă, m unţii l-au inspirat pe A rthur mai scăzută. 1. V .Boa
C o n a n D oyle atunci când a scris
The Lost World. A ceste „insule” —în total peste 100 — X BRAZILIA Vista
au fost aproape inaccesibile tim p de /1
A cum aproape 2 m iliarde de ani, când m ilioane de ani.
A m erica de S ud şi A frica erau în că o ---------- \sn ie
parte din supercontinentul G ondw ana, U nica modalitate de a ajunge pe vârful
fragm entele rezultate din erodarea unora, de pildă A uyan (unde Cascada 100 200
m unţilor au form at un strat vast de A ngel se revarsă peste u n prag de gresie),
gresie. In urm a m işcărilor geologice, este cu elicopterul. R iscul este m are, din 100 200
cauza curenţilor de aer puternici, a
k ilo m etri

n o rilo r jo şi şi a fu rtu n ilo r neaşteptate.
N ici terenul n u e m ai accesibil —grote,
labirinturi, smârcuri, râuri torenţiale,
grăm ezi im ense de bolo v an i şi crevase
adânci, parcă fară fund.

LUMEA DI SPĂRUTĂ A VENEZUELEI

Sir W alter R aleig h , navigator şi LUM EA DISPĂRUTĂ A LUI CONAN DOYLE
explorator englez, a vizitat zona în 1595,
căutând El D o ra d o , u n tărâm al Everard Im Tliurn, un botanist britanic, a dinozauri preistorici, oameni-maimuţă cruzi
bogăţiilor fabuloase. El a povestit despre escaladat Muntele Roraima în 1884 şi s-a şi indieni prietenoşi. Tot acolo găsesc „o
u n m u n te de cristal strălucitor, din care înapoiat cu plante necunoscute până atunci. colonie de pterodactili" (reptile zburătoare
curgea „un fluviu puternic, ce nu Relatările sale despre labirinturi de piatră uriaşe, carnivore) şi reuşesc chiar să aducă
atingea nici o parte a m untelui, dar învăluite în ceaţă şi teritorii imposibil de un exemplar la Londra!
cădea p e p ăm ân t cu u n z g o m o t şi u n explorat au aprins imaginaţia scriitorului
tu m u lt teribil, ca şi c u m o m ie de Artliur Conan Doyle, cel care avea să
clopote ar fi fost trase în acelaşi tim p". creeze mai târziu personajul
Această descriere am inteşte de Valle de detectivului Sherlock Holmes.
los Cristales, un canion ca de basm, cu Entuziasmat, britanicul a scris
cristale roz şi albe licărind p e culm ea un roman captivant, intitulat
celui m ai înalt m u n te plat —M u n te le
R o ra im a , înalt de 2 772 m şi întins pe The Lost World, în care
44 k m “. Alpiniştii au izbutit să-şi
croiască drum pe peretele său abrupt. irascibilul profesor Challenger
conduce o echipă de
C a urm are a îndelungii izolări la care exploratori spre un misterios
au fost supuse, plantele şi m u lte dintre munte plat. Exploratorii
anim alele de pe tepui s-au dezvoltat fară descoperă acolo o lume
a se încrucişa cu altele şi fară a fi afectate neatinsă de milioane de ani, cu

TĂRÂM AL MISTERELOR Peste o sută AVENTURI Arthur Conan Doyle
de munţi plaţi se înalţă deasupra pădurii (casetă) şi-a „populat “ romanul
de pe Platourile Guyanei, în Venezuela. (dreapta) publicat în 1912 cu monştri
A utana (la stânga în imaginea de jos şi verso) preistoriciferoce.
are grote uriaşe în versanţii abrupţi.

371





A M E R I C A DE S UD

de om. Acest lucru l-a încântat atât de de aici, cel p u ţin jum ătate sunt unice,

tare pe C onan Doyle, încât a imaginat o incluzând câteva tipuri dc plante

lum e a m onştrilor preistorici ce au insectiv o re şi u n e le bro m eliad e. Fiindcă

supravieţuit până în epoca m odernă. apa de ploaie se scurge în sol foarte

D ar specialiştii care au explorat repede, plantele duc lipsă de elem ente

m unţii nu au găsit nici n u tritiv e şi de sol

un anim al mai m are CEL PUŢIN JUM ATATE suficient. Rădăcinile

decât o pum ă. Ei şi-au DIN NUMĂRUL brom eliilor se fixează pe
concentrat cercetările PLANTELOR m uşchi, lic h e n i şi pe
asupra m odului în care ram urile copacilor, iar
s-au dezvoltat plantele DE PE MUNŢII PLAŢI 900 de specii de
şi anim alele de aici, SUNT UNICE orhidee, unele dintre

com parativ cu speciile ele m ici cat u n ac, cresc

similare din alte părţi. C iudăţeniile în c ră p ă tu n şi în pâlcurile de m uşchi.

includ o broască râioasă prim itivă, care E xistă şi u n e le ciu p erci u n ice care îşi

m ăsoară abia 2,5 c m lu n g im e şi n u po ate p ro c u ră h rana in je c tâ n d cu otravă

să sară o ri să îno ate; batracianul se târăşte insectele şi p lantele d in ju r.

PENE ELEGANTE c u greu, pielea sa n eagră c o n fu n d ân d u -se
Papagalii stacojii, care
se hrănesc cufructe cu rocile înnegrite de alge de pe P L A T O U P L U T I T O R Ceaţa înveşmântează
şifru n ze , îşi fac cuib
pe steiurile din munţi. Roraim a. M untele Roraima, învăluindu-i versanţii

Fiecare tepui are p ro p ria sa c o m b in aţie abrupţi ca un ocean liniştit. La apus, stâncile

de p lante; din cele circa 10 000 de specii străhicesc adesea ca aurul.

Kj r o ?
LACUL TITICACA

Lacul Titicaca istorie nu a fost o consolare pen tru cei
rămaşi în viaţă. Pe drum însă au întâlnit
PE ACEASTĂ VERITABILĂ MARE INTERIOARA peisaje care i-a u im p re sio n a t chiar şi pe
DE PE ÎN ĂLŢIM ILE ANZILOR, ZEII, LEGENDELE cei m ai îndârjiţi dintre ei. Sus, pe platoul
ŞI ISTORIA SE ÎNGEM ĂNEAZĂ PENTRU TOTDEAUNA p e care se întâlnesc azi P e ru şi B olivia, se
afla o vastă m are interioară de u n
Nu există în istorie o com binaţie m ai de cele m ai îndrăzneţe visuri ale sale, albastru incredibil, dincolo de care
ro d n ică de curaj sublim şi lăcom ie D iego de A lm agro şi-a lăsat tovarăşul, pe m u n ţii cu creste înzăp ezite se profilau
brută decât cea care i-a caracterizat pe Francisco Pizarro, la C uzco, capitala n e t p e cerul sen in şi pu r. P e apele acestei
con ch istad o ri, c u ce rito rii spanioli ai incaşilor, şi a p o rn it spre sud, în n e cu ­ mări, oam enii locului navigau în bărci
A m ericii C entrale şi de Sud. In 1535, după noscut. A tât el, cât şi cei 570 de soldaţi ciudate, din trestie.
ce subjugase P e ru şi se îm bogăţise dincolo care îl însoţeau n u căutau altceva decât
tot m ai m ult aur. D rum ul i-a dus peste Aşa au descoperit europenii Lacul
/ (f* „ - /■• p lato u rile aride şi în alte ale B oliviei şi T iticaca şi splendidul peisaj care îl
A rg e n tin e i de astăzi, d in co lo de A n zi şi înconjoară, la 6 400 m altitudine, în
în jungla de pe ţărm ul chilian. O am eni masivul Cordillera Real. Frum useţea
priveliştii a în m u ia t p ână şi in im ile celor
şi cai au m u rit în g h eţa ţi în trecăto rile din m ai duri dintre spanioli, însă pentru
m u n ţi, s-au sufocat în aerul rarefiat al p o p u laţia locală lacul era —şi este încă şi
podişurilor ori s-au „copt“ în deşert, în
arm urile lor m etalice. D ar aur n -a u găsit. INSULĂ SACRĂ Insula Soarelui
de pe Lacul Titicaca este venerată şi azi,
Faptul că duseseră până la capăt una considerată a fi locul unde zeii au coborât
dintre marile explorări geografice din pe Pământ pentru a fonda dinastia Inca
şi a aduce înţelepciune populaţiei aymara,
care trăia pe ţărmurile lacului.



LACUL TITICACA

VEDERE DIN SPAŢIU O imagine din satelit decât în m o d o b işn u it şi au m ai m u lte

arată Lacul Titicaca înconjurat de piscurile globule roşii, pentru a contracara efectele

în ză p ezite ale A n zilo r, la graniţa dintre deficitului de oxigen. Ei construiesc

Bolivia şi Peru. lângă m al p lu te d in trestie totora şi p e ele

clădesc case din acelaşi m aterial, chiar

azi —sacru. Piscurile înalte su n t sălaşele cultivă m ici grădini de zarzavaturi. T o t

zeilor sau sunt ele însele zeităţi. Populaţia din totora îşi con fecţio n ează bărcile care,

aymara, care trăieşte pe m alurile lacului, deşi par foarte fragile, sunt extrem de

crede că din apele acestuia a ieşit V ira- rezistente; versiuni m ai m ari ale acestora

cocha, u n bărbat alb, bărbos, reprezen­ s-ar com porta foarte bine pe mare.

tant al Soarelui pe Păm ânt, venit pentru Acest fapt l-a frapat pe exploratorul

a-i învăţa p e o a m e n i să construiască, să T h o r Heyerdahl. El văzuse am barcaţiuni

cultive p ăm ân tu l şi să MEMBRII similare, dar m ult m ai
confecţioneze bărci din mari, în picturile

trestie. POPULAŢIEI fu n erare d in E g ip t şi a
Lacul T iticaca este cel AYM ARA AU INIMA dedus că, la populaţiile
51 PLĂM ÂN II MAI sud-americane,
m ai m are dintre lacurile ven erarea Soarelui şi
Americii de Sud, având o

suprafaţă de 8 300 k m 2. MARI priceperea de a construi
Se află la 3 812 m astfel de am b arcaţiu n i se

altitudine, dar nu este cel mai înalt din datorează egiptenilor, care le-a r fi vizitat

lum e, fiind depăşit de altele din cu m ult tim p în urmă. Pentru a dovedi

Himalaya. T otuşi, deţine din 1862 valabilitatea ipotezei, H eyerdahl a adus

recordul m ondial al celei m ai înalte căi câţiva constructori de bărci aymara

navigabile pentru nave de m are tonaj; în M aroc, unde au făurit o am barcaţiune

atunci, u n vas cu aburi a fost transportat d in trestie capabilă să n avigheze pe m are,

d e m o n ta t p ână la lac şi a fost asam blat pe p e care au n u m it-o R a II.

mal. D upă un secol de activitate, vasul a Heyerdahl s-a îmbarcat pe Ra II

fost înlocuit cu nave pe pernă de aer, şi a traversat fară pro b lem e A tlanticul,

care circulă în tre P u n o , în P e ru , şi din M aroc în Barbados, pe traseul urm at

diverse destinaţii din Bolivia. p ro b ab il şi de v echii av enturieri.

Lacul T iticaca m archează u n p u n c t de Să fi avut ei ceva în com un cu

diviziune în Anzi: spre nord, clima V iracocha, trim isul Soarelui, cu piele

devine treptat tem perată, iar spre sud, albă şi barbă? D acă H e y erd a h l are

p rogresiv m ai aspră. Ţ ărm u rile sale se dreptate, atunci într-adevăr conchista­

află la lim ita sudică a z o n e lo r lo c u ite de dorii nu au fost prim ii care au ajuns în

o m to t tim p u l anului şi a c elo r agrare. Am erica de Sud.

A ici cresc în deosebi cartofi; p o ru m b u l şi

orzul, care n u aju n g să se coacă, sunt ULTIMA CĂLĂTORIE O lamă împodobită

cultivate pentru hrana animalelor. cu panglici colorate este dusă spre Insula

VIAŢA ÎN ADÂNCURILE LACULUI Soarelui, unde va f i sacrificată pentru
ca localnicii să aibă recolte bune.

Fauna lacului este în prezent săracă.

Păstrăvul-curcubeu, introdus de om , a

elim inat peştele-pisică, originar de aici,

care, la rândul său, a fost pescuit excesiv.

Principalul „locatar" al lacului este o

broască despre care se spune că este m are

cât u n şobolan. D ar fiindcă respiră

num ai extrăgând oxigenul din apă prin

piele, ea nu poate supravieţui afară din

apă, deci este foarte rar văzută.

M ajoritatea populaţiei aymara trăieşte

încă aşa c u m o făceau străm oşii ei, când

a fost descoperită de conchistadori. Spre

deosebire de spanioli şi de ceilalţi străini

care au sosit m ai târziu în regiune,

localnicii nu suferă de rău de altitudine,

fiindcă au inim a şi plăm ânii m ai m ari

A M E R I C A DE S U D

Cascada Iguagu

LA GRANIŢA DINTRE BRAZILIA SI ARGENTINA,
UN ŞIR DE CASCADE SE REVARSĂ PESTE O „SEMILUNĂ"
DE COASTE STÂNCOASE, ÎNTR-UN DEFILEU ÎNGUST

BRAZILIA geologice, iar la capătul său albia coteşte
spre Curitiba în unghiuri aproape drepte înainte de a
se u n i, p rin tre p raguri şi vârtejuri, cu
Puerto Meira Pod Fluviul Paranâ.

Puerto Iguagu Cascada M ii de lăstuni se rotesc şi plonjează
Braziliană ş deasupra apei, printre roiuri de insecte.
PARAGUAY Plante acvatice asemănătoare cu lichenii
Răul P»1'"' Gâtlejul Diavolului \ £ cresc pe m arginile stâncoase din spatele
Cataracta \ \ ă cortinei de apă, iar o pădure tropicală
u m ed ă şi fierb in te —cu ferigi delicate,
Sau M artin " \ ^ bam buşi, palm ieri şi p in i —m ărgineşte
defileul şi îi îm b racă v ersanţii în tre p te
f ' f i Cataracta a id o m a u n u i şal v e rd e uriaş.
o f , Uniunii
— -d a.iaftB ? PĂDURE FREMĂTÂNDĂ

(i 5 M A R G E N T IN A M uşchi, liane şi b ro m elii decorează
jspre Posados copacii, iar papagali cu penaj viu colorat
kilom etri- şi sute de specii de flu tu ri zboară p rin
frunzişul acestora. N uanţele lor
I n tr - u n n o r de spum ă, R â u l Ig u a ţu se strălucitoare se arm onizează cu m iile de
aruncă peste buza Podişului Paranâ în orhidee sălbatice, înflorite în răcoarea
defileul de dedesubt, stârnid vârtejuri de prim ăverii (august-octom brie).
stropi infim i ce plutesc peste cascadă.
Z eci de curcubeie schiţează un balet Ţipetele m aim uţelor-capucin
pitoresc în atmosfera înceţoşată prin care rivalizează cu ţipetele ascuţite ale
se strecoară razele soarelui. păsărilor, iar strigătele m aim uţelor
u rlăto are sporesc zarva. C e rb i şi pecari
A pa se revarsă de pe coastele (asemenea unor porci) străbat adâncurile
stâncoase în form ă de sem ilună într-o pădurii, alături de tapirii greoi şi felinele
serie de circa 275 de cataracte despărţite solitare —o c elo ţi şi jag u a ri. C e le m ai
în tre ele de insuliţe şi praguri de piatră. răspândite m am ifere su n t însă agouti, de
U n ele se prăbuşesc abrupt pe faţa d im ensiunile iepurilor, şi d ouă rozătoare
peretelui, iar altele o fac în trepte —„un
ocean ce curge în tr-u n abis", aşa cum APA CEA MARE
descria peisajul u n botanist elveţian,
R obert Chodat. •Pe traseul său de 1320 km, de la
izvoare, lângă coasta braziliană
R â u l şerpuieşte şi se lăţeşte a Atlanticului, până la cascadă, Râul
apropiindu-se de cascadă, unde urletul Iguagu este alimentat de 30 de
apei seamănă cu bubuitul tunetului, afluenţi şi are 70 de cascade.
p u tâ n d fi a uzit de la 2 4 k m d epărtare. în
ianuarie şi februarie, în plin sezon ploios, •Cascada are 4 km lăţime, cu o cădere
în fiecare secu n d ă se prăvăleşte suficientă de nivel de 85 m în cel mai înalt
apă pentru a um ple patru bazine punct, Cataracta Uniunii.
olim pice de înot.
>Cascada Iguagu este de patru ori mai
Cataracta U niunii, cea mai înaltă dintre lată decât Niagara şi pe jumătate ca
C ascadele Ig u aşu , se revarsă în tr- u n abis înălţime.
spectaculos num it G âtlejul D iavolului,
săpat de râu de-a lungul u n e i falii 1Vara, debitul de apă este de 58 000
de tone pe secundă - de vreo două ori
mai mare decât al Cascadei Niagara.

378

APE SĂLBATICE Cu un bubuit ca de tunet,
Cascada Iguaţu (stânga) se revarsă intr-un
defileu frământat, aruncând stropi de apă la
peste 9 0 m în aer.
SPLENDOARE Un curcubeufugar dansează
deasupra R âului Iguaţu (jos), când străbate
Podişul Paranâ.

cât pisicile: paca, cu p e te albe, şi
coatimundi, cu coadă lungă.

U n explorator spaniol, Alvar N unez
Cabeza de Vaca, a fost prim ul european
care a zărit cascada, în 1541. Fiind un
om pios, el a n u m it-o Salto de Santa
M aria, Cascada Sfintei M aria. In scurt
tim p, cascada a devenit cunoscută însă
sub num ele Iguaşu, pe care i l-au dat
locuitorii din regiune, populaţia guarani,
şi care înseam nă în lim ba lo r „A pa cea
M are".

C onform legendelor locale, Taroba,
fiul unei căpetenii de trib, s-a aşezat pe
m alul râului pentru a ruga zeii să-i redea
vederea prinţesei oarbe pe care o iubea.
Zeii i-au răspuns creând defileul prin
care a năvălit râul, luându-1 şi p e T aro b a
în apele sale.

D a r prinţesa şi-a recăpătat v ederea şi a
fost prim a fiinţă um ană care a văzut
Cascada Iguacu.

379

SANCTUAR AL PĂSĂRILOR Lăstunii cenuşii
poposesc pe steiurile din spatele cataractei (jos).
E i aşteaptă un gol în cortina de apă şi,
în viteză, zboară prin el.

DESPĂRŢITOR DE APE Acest stei suspendat precar pe marginea defileului este doar una dintre L lungi şi curbate, lăstunii cenuşii
lespezile şi insuliţele care împart R âul Iguaţu într-o serie de cataracte distincte, transformându-l
într-un torent vijelios de spumă şi stropi. planează şi plonjează deasupra Cascadei
Iguagu. Adesea ei dispar în spatele
D e Vaca nu a fost im presionat de considerau că ordinul acestora dobândise acesteia, zburând prin perdeaua vijelioasă
cascadă, spunând doar că este o putere prea mare. U na dintre vechile de apă.
„considerabilă" şi că „stropii se ridică la m isiuni iezuite m ai rezistă încă la San
peste două aruncături de săgeată Ignacio M ini (datând din 1696), lângă Lăstunii cenuşii, care măsoară circa
deasupra căderii de apă". A poi au sosit Posadas, în A rgentina, un centru turistic 18 cm în lungime, populează aceste locuri
aici m isionarii iezuiţi, care au început să-i p entru vizitarea cascadei. vara, construindu-şi cuiburile din muşchi pe
convertească pe localnici la creştinism. steiurile din spatele cataractei. După
CELE MAI FRUMOASE aproximativ 3 săptămâni puii ies din ou şi
M ai târziu, iezuiţii au construit aşezări PRIVELIŞTI după alte 5-8 săptămâni - în funcţie de
m enite să-i protejeze pe indigenii proviziile sau de hrana disponibilă - îşi iau
guarani de căutătorii de sclavi, care îi Brazilia şi A rg e n tin a au p arcu ri n aţionale zborul din cuib direct prin perdeaua de apă.
răpeau pentru a-i vinde ca m ână de în zona cascadei. In general, cel în acest timp, părinţii sunt ocupaţi cu
lu c ru p e p lantaţiile spaniole şi brazilian, la care se ajunge dinspre hrănirea progeniturilor. Ei prind din zbor
portugheze. C uritiba, lângă ţărm ul Atlanticului, insecte în ciocurile lor deschise şi le duc
oferă cea m ai spectaculoasă panoram ă cu zecile la cuib, pentru a le da puilor
D ar în 1767 deţinătorii de păm ânturi asupra cascadei - im presionantă impregnate cu salivă.
l-a u susţinut p e regele Spaniei C a ro l al îndeosebi în lum ina dimineţii. Turiştii
III-lea în încercarea de a-i alunga pe se p o t ap ro p ia m ai m u lt p e te rito riu l A rgentinei, unde Cataracta San M artin
iezuiţi din A m erica de Sud, deoarece face două salturi de câte 30 m , iar
Gâtlejul D iavolului, la care se ajunge pe
u n podeţ, oferă cele m ai frumoase
privelişti seara, când lăstunii se în to rc la
cuiburile lor.

Pe lângă adm irarea cascadei, turiştii au
şi ocazia de a se plim ba p rin pădurea
tropicală, asemănătoare cu cea am azo-
niană, pe trasee marcate.

380

L AC U RI L E S Ă R A T E DIN ANZI

Lacurile

Sărate
din Anzi

SPLENDORI VIU
COLORATE SE ÎNALTĂ
DEASUPRA NORILOR
ÎN LUM EA STRANIE
31 SECRETĂ A PODIŞULUI
BOLIVIAN

I n tre şirul estic şi cel vestic al A nzilor, r i %' .f\ :i o /,Bj OLIVIA 0 LUME DE VIS Apele roşii ale Lagunei
n u m ite C ordilleras, se în tin d o serie Colorada par un capriciu al naturii,
de podişuri înalte care acoperă 2 400 km, a \ 6La&° dar sunt rezultatul conţinutului ridicat
din centrul statului Peru până în - ' Coipasa de alge microscopice.
Argentina. A ltitudinea nu scade nicăieri
sub 3 000 m, fiind m general m ult mai ° Salarde INSULE PE 0 MARE DE SARE
mare. Este un tărâm straniu, în care 'S^~tCoipas6
nim ic n u e cc parc a fi. Soarele arde, şi V egetaţia este aproape inexistentă pe
totuşi deşertul de dedesubt rămâne -> C H ILEM U yu n i: # U I,I; vasta întindere de sare numită Salar
adesea îngheţat. Ziua, cerul are o nuanţă Iquique de Uyuni; singurele excepţii sunt cactuşii,
violetă, iar noaptea stelele n u licăresc, ci ■' Î3 ; •> v precum browningia (jos), care cresc pe
strălucesc pe u n fond negru de catifea. S-N 'A cele câteva insuliţe pietroase. învelişul lor
gros îi protejează de căldura şi frigul
M unţii din zare par suficient de Laguna Colorado extreme, iar unii dintre ei au capacitatea
aproape pentru a-i atinge, iar apa Laguna VercI^^J?-^ ■S de a stoca apă în tulpinile lor expansibile.
lacurilor variază de la verd e-jad la roşu-
deschis. Sau ceea ce pare la prim a vedere Salar de !
a fi u n lac po ate să fie de fapt o o rb ito are : Atacmna j ARGENTINA
câm pie de sare. D acă m ai adăugăm la
toate acestea pâlcuri de vulcani m ile
fum egând, bălţi de n ă m o l c lo c o tin d şi
roci erodate în form ă de animale de t
coşm ar, im aginea în ce p e să pară
familiară: aşa îşi im aginau odinioară /fl? ^ k i l o m e t r i
autorii de rom ane ştiinţifico-fantastice că
treb u ie să arate suprafaţa p lan e tei M arte. m u n ţi, dar când gheaţa s-a retras şi
cantitatea de apă a scăzut, lacurile au
ÎNALT Ş I USCAT în c e p u t să se evapore. Sub soarele
arzător şi aerul p u r al acestor înălţim i,
C opleşitoare sunt însă dim ensiunile procesul a decurs relativ rapid. A cum ,
podişului. Altiplano - „câmpia înaltă" din lacul sudic nu au m ai rămas decât
dintre cele două braţe ale A nzilor, din v re o câteva lag u n e şi sm ârcuri, plus
vestul B oliviei şi sud-estul statului lacurile sărate —n u m ite salar; cel m ai
P e ru — se în tin d e la p o alele u n o r p iscu ri m are dintre ele este Salar de U yuni.
acoperite cu un strat subţire de zăpadă,
deşi aici atitudinea este de 6 000 m . Spre ÎN ZBOR (verso) Stoluri de păsări flamingo,
sfârşitul ultim ei epoci glaciare, Altiplano printre care şi specia rară de flamingo James,
era acoperit de două m ari lacuri; deşi învăluie în umbră recifele de sare ce pătrund
încă vast, Titicaca de azi este doar o în Laguna Colorada.
rămăşiţă a vechiului lac nordic.

Ambele erau alim entate de scurgerile
g h e ţa rilo r şi ale zăpezilor to p ite din

381

ri

(/ s*

/> j f î r<

Y-/>r - 1 /

>/

y

Y

/

✓

■/

V

- ’J / y J * - M

*t V -T - ir : -*

r' ff - /J A *.

* x> '*
#
A L*. - -> f
** V v»
7*-
« jr
y
r * -f
rs -
JJ i/
u
y*
ţ ţ £ '- J t -

■ Y JW

>

*

V

A M E R I C A DE S U D

In cea mai m are parte a tim pului, până la 6 m —exceptând m arginile, unde D e fapt, im ensitatea albă îi
acesta nu e altceva decât o orbitoare
câm pie de sare albă şi p u ră, ce acoperă o este destul de subţire p e n tru a se crăpa dezorientează pe cei care o străbat, iar
zonă de m ărim ea C iprului. C h iar de la
sfârşitul epocii glaciare, acum circa sub paşii eventualilor trecători. crestele m unţilor par a pluti undeva pe
10 000 de ani, procesul de evaporare a
atras um id itatea şi m ineralele din năm ol Traversarea lacului sărat cu un cer. D u p ă o ploaie este şi m ai rău.
spre suprafaţa lacului. In fiecare an,
ploile de iarnă formează o oglindă întinsă autovehicul de teren este una dintre Pelicula de apă ce îm bracă sarea reflecţi
de apă joasă, care se evaporă vara. Acest
fenom en lasă în urm ă o crustă de cele m ai interesante albastrul cerului,
m inerale, în principal sare, groasă de
e x p erien ţe şi, to to d a tă, LAGUNA C0L0RADA linia orizontului
CONTRASTE Laguna Verde, cu apele sale o scurtătură STRĂLUCESTE dispare, iar cei care
verzi ca de smarald, contrastează cu peisajul considerabilă a traversează lacul au
arid din jurul ei. Dincolo de lac se află
peste 2 0 de vulcani. drum ului peste platou. ROSU-CĂRĂMIZIU ÎN senzaţia că sunt doar
Pătrunzi pe „pătura" nişte furnici ce se
de sare pe una dintre CĂLDAREA MUNŢILOR târăsc pe faţa unei

intrările create de oglinzi gigantice.

cam ioanele de cursă lungă, îţi iei ca P u n c tele de re p e r su n t rare, deşi ici şi

punct de reper unul dintre piscurile colo câte o insuliţă pietroasă se ridică

în d ep ă rta te şi, teo re tic , to tu l ar tre b u i să deasupra sării. Adesea, po ţi întâlni pe

fie simplu. d rum coji crăpate ale u n o r ouă de

LACURILE y ţjp DIN A N Z I
SĂRATE

flam ingo şi vârfuri de săgeţi cioplite, stâncile cu o haină de frunze m ici de un abia depăşeşte lim ita îngheţului: algele ce
despre care n u se ştie dacă zac aici de
secole sau de m ilenii. P rin tre ele se v erd e-in ten s; ţesătura deasă a rădăcinilor conferă lacului culoarea sa uim itoare.
găsesc şi oasele u n o r anim ale care, cine
ştie cum , au reuşit să ajungă p e aceste sale, de o duritate ieşită din com un, Printre ele p o t fi zărite exem plare m ai
insuliţe şi apoi au m u rit de foam e şi sete,
înainte de a putea străbate înapoi oferă unicul com bustibil din zonă. m ari şi m ai palid colorate ale păsărilor
deşertul de sare.
C el m ai frapant elem ent al regiunii flam ingo de Anzi şi de C hile.
La sud de U yuni, podişul urcă spre
Puna de Atacama, devenind chiar mai Puna de Atacama este seria de oglinzi Aceste trei specii convieţuiesc paşnic,
rece şi m ai dezolant. Priveliştea este însă
extraordinară, cu vechi grămezi de lavă lim pezi de apă, precum stropii căzuţi de fiindcă nu concurează pentru aceeaşi
m aro n ie şi g ri-verzuie în form e
suprarealiste, bătute de vânt, m ărginite pe paleta u n u i pictor. Şi aceste lagune hrană: ciocurile negru cu galben ale
de lacuri sărate şi „gh eţari" de sare. C ea
m ai adaptată plantă de aici este llareta, sunt bogate în minerale, dar încă nu au păsărilor flamingo James sunt prevăzute
înrudită cu pătrunjelul, care acoperă
secat. U nele au o nuanţă turcoaz, altele cu filtre fine, ce lasă să treacă organism e

sunt gri-argintii sau, ca Laguna Verde, m ult mai mici decât cele preferate de

au culoarea sm araldului —în funcţie de celelalte două specii. D in când în când,

substanţele chim ice dizolvate în fiecare. toate păsările zboară spre ochiurile cu

D a r cea care vă va lăsa apă dulce din apropiere,

cu respiraţia tăiată — MII DE PĂSĂRI p en tru a-şi spăla sarea de
dacă mai aveţi ceva FLAMINGO pe picioare.
răsuflare la această
Intre păsările

altitudine ridicată —este ÎSI IAU ZBORUL ŞI flam ingo Jam es şi apele
Laguna Colorada, care SE ÎNALŢĂ ÎN AER Lagunei C olorada există
străluceşte în nuanţe de o strânsă legătură. In

roşu-cărăm iziu în anii ’60, câteva păsări au

căldarea m unţilor. R ecife de sare fost luate de aici şi duse la grădina

p ă tru n d în apă, su b lin iin d u -i şi m ai m ult zoologică din N e w Y o rk ; hrănite cu

nuanţa roşie. cereale p e n tru bebeluşi şi m âncare

D acă vă apropiaţi, vă aşteaptă alte pentru pui de găină, ele au început să-şi

surprize: brusc, suprafaţa lacului îşi ia piardă culoarea penajului. S-a dovedit

z borul şi se înalţă în aer sub form a m iilor astfel că n u an ţa lor, ca şi cea a lacului, se

de flam ingi Jam es, al căror penaj se datorează algelor din apă. D in fericire,

asortează perfect cu nuanţa apei. Aceste o raţie zilnică de ulei de m orcov

păsări, cea m ai rară specie de flam ingo, a contribuit la refacerea echilibrului

îşi caută hrana în apa a cărei tem peratură necesar.

FAGURE SĂRAT Fiecare lac sărat are propriile lui caracteristici. A ce şti,faguri" s-au format
prin evaporarea apei din noroi. Uscarea noroiului l-a făcut să se contracte şi să crape.

385

Pantanal

MLAŞTINILE VASTE
DIN INIMA
AMERICII DE SUD
CONSTITUIE
UN VERITABIL PARADIS
AL FLOREI $1 FAUNEI

. Cuiabă
. Mato

.$> Grosso

Mii de păsări acvatice trăiesc în ANOTIMPUL USCAT Apele care se retrag lasă papagali m ulticolori, iar păsările jacana
Pantanal - o lu m e a lag u n elo r şi în urmă numeroase lacuri şi bălţi pline de cu picioare lungi păşesc graţios peste
pajiştilor m ustind de apă din centrul peşti, Pantanalul devenind astfel un loc ideal crinii de apă, în căutarea insectelor şi a
A m ericii de Sud, îndeosebi pe, teritoriul de cuibărit pentru păsările acvatice. m elcilor. E g retele se hrănesc alături de
Braziliei. A erul răsună de strigătele lor, lopătari şi raţele M uscovy, p rin tre
iar stolurile uriaşe sunt aidom a norilor ce In aprilie, ploile încetează şi apa se c o rm o ra n i .şi p ietro ţei.
acoperă cerul; sub ele, pe sol, păsările retrage, lăsând în loc o pajişte fertilă,
rhea, ce seam ănă cu struţii, îşi caută presărată cu arbori printre m ii de bălţi. SPECTACULOASA BARZĂ
hrana p rin tre tu rm ele de cerbi şi Păsările şi anim alele se în to rc p e n tru a se
căprioare. N um eroase specii de animale reproduce în sezonul uscat, din m ai până Cea m ai frapantă pasăre din Pantanal
p o t fi întâlnite în Pantanal: jacare m octom brie. Bălţile în curs de a seca este jabiru —u n fel de barză înaltă
(aligatori din Brazilia), capybara (num iţi sunt pline de peşti şi alte vieţuitoare aproape cât om ul, cu o anvergură a
şi porci de apă), vidre uriaşe şi jaguari — acvatice, constituind o bogată sursă de aripilor de a proxim ativ 3 m ; capul si
constituind probabil cea mai mare h rană p e n tru num eroase păsări şi anim ale gâtul n eg re şi golaşe ale păsării
concentrare de specii animale existentă carnivore. contrastează cu „gulerul" roşu ce
în afara Africii. în cu n u n e az ă p en aju l alb-gălbui al
Ţipetele ascuţite ale păsărilor corpului. T upi-guarani, prim ii lo cu ito r
In fiecare an, în tre n o iem b rie şi urlătoare, asemănătoare gâştelor, ai Pantanalului, o num esc tuiuiu, adică
m artie, cad 2 000-3 000 m m de ploaie, rivalizează cu cele ale diverselor specii de „purtată de vânt".
cu un vârf în februarie. Treptat, R âul
P araguay şi n u m ero şii săi afluenţi se
revarsă şi in u n d ă câm pia d in ju r, care
acoperă o suprafaţă puţin m ai m are decât
cea a M arii Britanii. Apa poate atinge
3 m adâncim e şi solul devine u n fel de
m are punctată de insuliţe pe care cresc
arbuşti şi palm ieri. M u lte păsări şi
animale migrează spre sud, spre terenuri
m ai uscate, dar unele, precum cerbii,
răm ân prizoniere pe insule - pradă
uşoară pentru jaguari.

386

Alţi „rezidenţi" ai zonei sunt caimanii, In nord s-a constituit un parc naţional Broasca cu coarne, viu colorată, care
ce se încălzesc la soare lângă o c h iu rile de ce acoperă 1 300 k m 2. U n u l dintre trăieşte în mlaştinile din Pantanal, are
apă, şi anaconda - şerpi lungi de 6 m, primii care au susţinut protejarea acestor capul mare şi maxilarele puternice, graţie
care p â n d esc in m laştin ile jo a se şi îşi zone a fost preşedintele SUA Theodore cărora poate mânca orice animal suficient
sugrumă prada până când o ucid. R oosevelt, care a vizitat Pantanalul în de mic pentru a-l înghiţi. Meniul său
19 1 3 -1 9 1 4 şi a declarat că locul oferă include melci, şoareci şi broaşte mai mici.
T im p de secole, tupi-guarani au trăit „oportunităţi extraordinare pentru a Numele ei provine de la pliul de piele ca un
cultivând p o ru m b şi m anioc, vânând şi studia viaţa păsărilor". corn pe care îl are deasupra fiecărui ochi.
pescuind. Culorile sale vii şi agresivitatea i-au
Astăzi, regiunea s-a transformat într-o conferit pe nedrept reputaţia de broască
C ând au sosit în zonă, în secolul destinaţie turistică. Vânătoarea este veninoasa.
al X V II-lea, exploratorii şi coloniştii interzisă, dar pescuitul
spanioli şi portu g h ezi s-au am estecat cu undiţa e permis. COARNE DE PIELE
cu băştinaşii, iar un secol m ai târziu N u este uşor de ajuns Pliul de piele de
au venit crescătorii de vite, atraşi de în Pantanal, dar deasupra ochiului
păşunile grase de aici. inaccesibilitatea sa
rămâne probabil cea seamănă
Acum , cirezi de vite pasc alături de mai bună modalitate cu un corn.
cerbi şi căprioare, o m are parte a regiunii de a-1 proteja.
fiind ocupată de ferm e întinse, num ite
fazendas.

387

A M E R I C A DE S UD

Desertul Atacama
i

ACEST DEŞERT RECE, DE PE UN PODIŞ
BĂTUT DE VÂNTURI DE LÂNGĂ ŢĂRMUL CHILIAN
AL PACIFICULUI, ESTE CEL MAI USCAT LOC DE PE GLOB

a m e r i cv\ crepusculului poate fi num ai o piatră
care crapă în urm a schimbării bruşte de
DE SUD - ' ; temperatură.

> D oar un singur râu perm anent, num it
Loa, curge prin inim a deşertului,
Şalta izvorând de la poalele A nzilor; albia sa
este atât de adâncă, încât călătorii o
.j zăresc adesea abia când au ajuns deasupra
ei. Se spune că în deşert există zone în
■itRO i'm 'ixA care nu plouă niciodată, dar nim eni nu
ştie cu certitudine acest lucru. In
Puţine păsări zboară pe deasupra po rtu rile Iq u iq u e şi A ntofagasta plouă
D eşertului Atacama, cel mai uscat doar de patru ori în tr-u n secol, iar când
loc de pe Pământ. Străbătându-1 pe plouă, consecinţele sunt catastrofale. Cea
singurul drum asfaltat care îl traversează, m ai m are p arte a u m idităţii p ro v in e de la
Autostrada Pan A m erican, nu zăreşti nici ceaţa care acoperă adesea soarele în
o urm ă de verde. U n tărâm pustiu de extrem itatea n ordică şi cea sudică a
piatră arsă, grohotiş şi d u n e m işcătoare, deşertului, unde supravieţuiesc câţiva
deşertul se în tin d e pe 1 000 k m de-a cactuşi.
lungul ţărm ului, în nordul statului Chile.
A poi, sub alt num e, continuă încă Lipsa ploii în A tacam a este explicabilă
2 250 km , atât spre no rd , cât şi spre sud. prin natura reliefului. D inspre A m azon
La circa 96 k m în interiorul continen­
tului, deşertul lasă loc cu lm ilor golaşe şi MUNTE FUMEGÂND Depuneri de sulf
bătute de vânt ale Anzilor. înconjoară o răsuflătoare (jos) de pe vârful
nins Tocorpuri (5 833 m), în extremitatea
NISIPURI MIŞCĂTOARE estică a deşertului.

P ustiu şi tăcut, deşertul n u este însă
inert. A colo unde este nisip, dune
unduiesc cât vezi cu ochii, m odelate şi
rem odelate de vânt. In zonele stâncoase,
vârtejurile de nisip şi ploile rare au
sculptat dealurile, conferindu-le forme
line. In lum ina înserării, rocile bogate în
m inerale lucesc în diverse culori —b ru n ,
purpuriu, roşu sau verde.

P entru u n deşert, în Atacam a este
rece. T em p eratu rile se situează vara
în ju r de 18°C, dar în m iezul zilei solul
poate atinge 50°C. N oaptea, tem pera­
tura poate scădea cu 40°C în num ai
o oră. U n pocnet ca de armă în orele

nu poate ajunge, fiindcă vânturile care o sută de ani sunt vizibile şi azi în crusta DUNE ÎN DEŞERT In partea de nord
bat de la est revarsă toată ploaia pe de „costra" moale, formată din a Deşertului Atacama, aproape de Nazca,
versanţii răsăriteni ai Anzilor. In Pacific, fragm ente încinse de rocă şi cristale de in Peru, nisipul dunelor pare af i fost unduit
curentul rece H u m b o ld t suflă dinspre sare. M ai ciudate sunt geoglifele (desene de valurile mării.
Antarctica. Deşi în m od obişnuit pe ţărm pe sol) reprezentând figuri geom etrice şi
vânturile sunt calde şi um ede, aducătoare siluete stilizate. Uriaşul din Atacama, un au v e n it căutătorii de aur şi argint, care
de ploaie, aici ele sunt răcite de curentul desen lung de 120 m pe coasta unui deal au răscolit chiar şi m o rm intele antice,
H u m b o ld t, astfel că la trecerea peste de lângă Iquique, este cea mai mare. bine păstrate. Căutătorii de aur
uscatul cald preiau um ezeala din acesta şi Deşi geoglifele par desenate recent, ele povesteau că au fost ghidaţi de Alicante,
formează ceaţă. N um ită în regiune au fost create probabil cu 1 000 de ani în o pasăre legendară ce strălucea în
camanchaca, ceaţa zăboveşte pe coastă la urm ă, de o populaţie de m ult dispărută. culoarea m etalului preţios cu care se
înălţimi de sub 300 m. hrănea. Dacă era ameninţată, Alicante
A tacam enos, prim ii locuitori ai dispărea, lăsându-i pe exploratori rătăciţi
Aerul uscat din Deşertul Atacama a regiunii, au fost subjugaţi de incaşii din şi înfom etaţi, topindu-se de căldură ziua
conservat semnele activităţii um ane din P eru cu p u ţin înaintea secolului al şi trem u rân d noaptea.
zonă. U rm e de căruţă lăsate acum circa XV I-lea, când au sosit spaniolii. D upă ei

389

A M E R I C A DE S U D

LIMITA DEŞERTULUI Acolo unde Deşertul Atacama întâlneşte Oceanul Pacific, falezele abrupte şi aride sunt străbătute de albii pe care se scurge
apa după ploaie. In general, ploile nu cad aici decât de câteva ori într-un secol.

In anii ’30 ai secolului al X lX -le a , în foştilor m ineri. D ar în zonă m ineritul nu Spre deosebire de deşert, apele
D eşertul Atacama a fost descoperită o a dispărut: cel m ai m are depozit de învecinate de coastă freamătă de viaţă.
bogăţie cu to tu l diferită: la Iq u iq u e se cupru cunoscut până în prezent este C urenţii ascendenţi aduc la suprafaţă
aflau cele m ai m ari depozite naturale de exploatat lângă Chuquicam ata. m in erale şi p la n c to n (anim ale şi plante
nitrat de sodiu, altădată o substanţă m inuscule), ce constituie o sursă de
esenţială pentru fabricarea prafului de In zonele jo ase de coastă, vulpile şi hrană pentru o m ulţim e de peşti; aceştia
puşcă şi a fertilizatorilor. A ceste depozite sconcşii cu bot lung supravieţuiesc hrănin- la rândul lor, sunt mâncaţi de uriaşele
erau iniţial în Peru, iar industria care s-a du-se cu păsări acvatice şi anim ale m arine stoluri de păsări m arine. Ele populează
dezvoltat acolo a dus la războiul dintre precum crabii. Şi pescăruşii cenuşii sunt insuliţele stâncoase din largul ţărm ului,
C hile, pe de o parte, şi Bolivia, p e de atraşi de crabi, dar vara zboară până la 80 acolo unde vin p en tru a se încălzi
altă parte (1879-1884). Statul C hile a km în interiorul continentului pentru la soare şi a se îm perechea focile şi leii
ieşit victorios; Peru şi-a pierdut m inele, a-şi face cuib în deşert, în nişele din sol — de mare.
în v rem e ce B olivia a tre b u it să re n u n ţe probabil pentru a evita prădătorii. Ziua,
la teritoriile de pe coastă. aripile larg întinse ale părinţilor feresc
puii de razele soarelui. în grotele de pe
MINE ŞI MONUMENTE ţărm trăiesc lilieci-vam pir. Aceştia se hră­
nesc de obicei noaptea, înţepând pielea
In urm ătorii 30 de ani, econom ia statului victimei —o focă sau o pasăre ce doarm e —
Chile s-a bazat pe nitratul de sodiu, dar şi apoi sugându-i sângele, adesea fără ca
după prim ul război m ondial, această victim a să-şi dea seama.
ram ură industrială a devenit falimentară,
odată cu apariţia chim icalelor artificiale. MUŞCĂTOR DE PUI
Azi, vântul şuieră printre ruinele vechilor Un liliac-vampir îşi
clădiri şi căi ferate, iar num eroasele cruci ia porţia de sânge din
ce se în tre v ăd p rin n o rii de p ra f şi nisip înotătoarea unui
m archează m o n u m en tele funerare ale pui de leu de mare'."

390

\J V L* W
CANIONUL COLCA

Canionul Colea

UN CANION DE DOUĂ ORI MAI ADÂNC Valea
DECÂT MARELE CANION DIN SUA
DESPICĂ ÎNĂLŢIMILE NORDICE ALE ANZILOR

La m are altitudine în A nzii p eru v ien i văi, stâncile poartă misterioase inscripţii Toro - ^ G i o n u l e o K > .
se află C a n io n u l C olea, descris în gravate, iar legendele vorbesc despre
Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cel nişte oam eni cu capetele ţuguiate. Arequipa
m ai adânc defileu din lum e. Totuşi, Puţinii vizitatori străbat drum urile
p u ţin i o a m e n i au auzit despre el şi, în prăfoase ce traversează păşuni fără Mollendo CHILE
ciuda statutului său şi a m ăreţiei care îl copaci, deşerturi de piatră arse de soare şi
caracterizează, doar câţiva se aventurează m u n ţi înalţi de peste 4 000 m , ai căror OCEANUL
în aceşti m unţi pentru a admira hăul versanţi sunt brăzdaţi de torente PACIFIC
pe care R âul Colea l-a săpat în scoarţa îngheţate.
Pământului. 50 100 m ile
Izolată de restul lum ii, această parte a
In această reg iu n e p e rav ian ă p o t fi A nzilor îşi păstrează bine secretele. Cei 0 50 100 k ilo m e tri
făcute şi alte descoperiri uim itoare. care ajung totuşi în C anionul Colea sunt
V ulcani stinşi se înşiră d e -a lu n g u l unei răsplătiţi cu o privelişte uluitoare —o crevasă în stânca m untelui, care arată de
parcă ar fi fost despicată cu o singură
CREVASĂ Pereţii Canionului Colea din Peru coboară abrupt spre râul ce curge în vale lovitură de cuţit. La baza ei curge R âul
(la baza acestei imagini). C olea, vijelios şi năm olos în an o tim p u l

391

A M E R I C A DE S UD

PEISAJ SELENAR Dealuri simetrice de zgura, înconjurate de drumuri construite de om, spaniolii au interzis această practică
domină o mică aşezare în Valea Vulcanilor. Pe unele conuri cresc cactuşi. pe la 1570.

um ed. Sus - la 3,2 km deasupra râului - că strămoşii lor au venit pe aceste D in c o lo de m u n ţi, dealurile conice se
se înalţă m u n ţi sem eţi, ale căror vârfuri meleaguri de pe un vulcan conic, înalţă din vale şi reprezintă cratere m ai
ninse sunt adesea ascunse în nori. acoperit de zăpezi, num it Collaguata. m ult sau mai puţin circulare.
Ei înşişi îşi spun Collaguas, după num ele
Şi totuşi de secole oam enii izbutesc m untelui lor sacru, a cărui înfăţişare Acest peisaj selenar poartă num ele de
să-şi ducă viaţa în aceste ţinuturi aspre, au prelu at-o : poartă pălării conice şi Valea V ulcanilor şi cele 86 de conuri,
cultivând pantele joase ale m unţilor obişnuiau să bandajeze capetele copiilor unele înalte de 300 m , sunt ale u n o r
şi crescând lam e. In treb a ţi-i c u m au pentru a le da o form ă conică, însă vulcani stinşi.
ajuns să trăiască aici şi vă v o r răspunde
In anum ite zone ale văii lungi de
64 km , conurile se ridică din câmpie;

392

La vârsta de aproximativ o sută

de ani, puya înfloreşte, iţ i> /

formând o inflorescenţă ca o lumânare înaltă

de 4—6 m. Planta este înrudită cu ananasul. capcane m ortale. U nii biologi sugerează

că puya „m ănâncă" păsările, absorbind

autorii desenelor sunt necunoscuţi. substanţele scurse din cadavrele lor.

U nele opinii susţin că siluetele cu căşti ar Leşurile de păsări şi de anim ale

reprezenta oam eni veniţi din spaţiu, constituie hrana superbului condor. In

dar cum nu m ai există nici un m em bru ciuda anvergurii aripilor sale, de 3,2 m ,

al vechilor populaţii, explicaţiile mai condorul nu este chiar invincibil

credibile sunt rare. O ipoteză ar fi aceea precum pare. Sursele de hrană în m unţi

că triburile m igratoare au trecut pe aici su n t p u ţin e şi instabile; co n d o ru l

cu peste o m ie de ani în urm ă, în înm ulţindu-se num ai când are suficientă

drum ul lor dinspre m unţi spre ţărm, hrană la dispoziţie, supravieţuirea speciei

şi s-au o p rit p e n tru a lăsa o urm ă a este pusă sub sem nul întrebării. Furtunile

existenţei lor. devastatoare care se

Pe pantele aride produc o dată la cel

solidificată, căzută la poalele lor. p o t fi văzute din loc UN PEISAJ SELENAR, p u ţin cinci ani lasă în
In tre V alea V ulcanilor şi O cean u l în loc nişte „m ingi" PRESĂRAT CU urmă numeroase
cu ţepi lungi de 1,2 CONURILE A 86 m ortăciuni; leşurile
Pacific, m ii de bolovani albi sunt m. Sunt plantele puya, anim alelor m ici atrag
presăraţi pe T oro M uerto, o albie secată, ale căror frunze DE VULCANI STINSI roiuri de insecte ce
fierbinte şi nisipoasă. Pe m u lte pietre
au fost gravate form e geom etrice, discuri aidom a săbiilor cresc declanşează m olim e.
solare, lam e, şerpi şi siluete um ane
purtând ceva asem ănător cu nişte căşti de radial din tulpina D o ar atunci îşi depun
astronaut. Bolovanii au ajuns probabil
aici în urm a activităţii vulcanice, dar groasă şi sunt m ărginite de ţepi curbaţi, condorii câte un ou.

ce le apără de animalele în căutarea D acă există o fiinţă care cunoaşte

hranei. Locurile adăpostite sunt însă atât toate secretele m unţilor de aici, aceasta

de rare aici, încât păsările în fru n tă ţepii şi este condorul, care planează aruncându-şi

îşi construiesc cuiburi printre frunzele de um bra im punătoare deasupra crestelor,

puya-, leşurile num eroase dovedesc totuşi alunecând p rin aer uşor, parcă

că uneori cuiburile se transform ă în nedepunând nici un efort.

393

Los Glaciares

UN GHEŢAR ÎNDIGUIESTE
UN LAC ÎN ARGENTINA SI
APOI SE FRAGMENTEAZĂ,
CREÂND UN PEISAJ
DE CIOBURI LUCITOARE
DE GHEATĂ

Gheţarii)- Lacul
Upsala i Vieclma

A R G E N T IN A
o

Calafate ^

£

m ile

S'-W--»

25 ^5# k ilo m e tri ^

Blo cu ri m asive de gheaţă ce se dezrădăcinând copaci şi sm ulgând p ietre devine atât de m are, încât în cele din
prăbuşesc şi to re n te de apă vijelioase din pământ. urm ă bariera este înfrântă şi apa năvăleşte
m archează u n cataclism ce se petrece la cu o forţă uriaşă şi u n b u b u it asurzitor
fiecare doi sau trei ani în Parcul N aţional U n zid form at din gheaţă alb- (vezi alături). C ând barajul s-a sfărâmat,
Los Glaciares din sudul A rgentinei. albăstruie înalt de 60 m traversează acum în 1972, volum ul de apă zăgăzuit în
A rena pe care se desfăşoară acest lacul, îndiguind apa care îl alimentează. spatele lui a fost atât de m are, încât au
spectacol este Lacul A rgentino, iar N ivelul apei în am onte de acest baraj trecut câteva săptămâni până când
„actorul" principal este G heţarul nivelul din am o n te şi cel din aval s-au
M oreno. natural creşte cu până la 37 m m ai echilibrat.
m ult decât în aval, iar presiunea
Lacul A rg e n tin o se află sub calota de NAŞTEREA GHEŢARILOR
gheaţă a Patagoniei, aproape de OASE DE LENEŞ
extrem itatea sudică a Anzilor. La Mylodonul ale cărui M o ren o este u nul dintre cei nouă
m arginea lacului, tentacule de apă rămăşiţe aufo st găsite gheţari din Parcul Los Glaciares. C alota
înaintează adânc în m unţi. în Los Glaciares era o rudă de gheaţă a Patagoniei, p e care se nasc,
de dimensiuni mai mici este o vastă întindere îngheţată la graniţa
G heţarul M oreno, desprins din a uriaşului leneş de pământ din tre A rg en tin a şi C hile. D in calotă se
calota de gheaţă, alunecă pe un Megatherium (stânga), desprind gheţari ce lunecă apoi spre
versant, spre unul dintre care era de aproape trei ori O cean u l Pacific şi spre O cean u l A tlantic.
braţele lacului. C ând a ajuns mai mare decât un elefant. C el m ai m are dintre cei nouă este
la m alul apei, masa de Upsala, lung de 48 km , care alunecă spre
gheaţă adânc fisurată nu
se opreşte, ci continuă
să înainteze p rin lac până
la ţărm ul opus.

In drum ul său,
uneori a „răzuit"
pădurea de pe mal,

SPĂRGĂTOR DE GHEAŢĂ

C ând barajul de gheată format pe Lacul
Argentino se rupe, trosnetele şi
bubuiturile sale asurzitoare se aud până la
16 km depărtare. Apa acumulată în
spatele barajului începe să se infiltreze pe
sub el şi în scurt timp devine un torent
tunător, ce sapă un tunel uriaş, ai cărui
pereţi slăbesc cu fiecare minut. Brusc,
tunelul se prăbuşeşte într-un vârtej de
stropi - blocuri de gheată mari cât casa se
prăvălesc în apă şi fragmente de gheaţă
sunt aruncate în aer.

braţul n o rd ic al L acului A rg en tin o şi PRIM-PLAN Ca o vastă limbă de Gheaţă, gheţarul Moreno (sus) înaintează inexorabil în Lacul
„descarcă" în el aisberguri uriaşe. Argentino din Patagonia. Suprafaţa gheţarului (deasupra) şi marginile sale ca niştefaleze,
ce se înalţă abrupt din apă, sunt marcate de o deasă reţea de crevase.
In 1893, Herm an Eberhard, un
proprietar local de terenuri, a explorat o
grotă adâncă de lângă calota de gheaţă,
înăuntru a găsit o bucată de piele
acoperită cu păr, de circa 1,2 m etri
lungim e, care aparţinuse odinioară unui
m ylodon - un leneş de păm ânt uriaş, cu
gheare m ari şi lim bă lungă, dispărut din
preistorie. Pielea animalului, înalt de
3 m, era atât de bine conservată, încât la
prim a vedere părea că aparţine unei
specii din zilele noastre.

Alpiniştii sunt atraşi spre Los Glaciares
pentru a escalada Vârful C erro Fitzroy,
înalt de 3 375 m . Acesta se ridică din
câmpia înverzită de la nord de parc,
rivalizând ca splendoare cu G heţarul
M oreno, aflat la sud.

395

vJ t T y
A M E R I C A DE SUD

Coarnele Paine 1* (,A M E R PEISAJ FRĂMÂNTAT Cerul presărat de nori
DE SUD ,, joşi este un fu n d a l potrivit pentru Coarnele
PISCURI SPECTACULOASE, Paine, piscurile gemene din stânga imaginii.
ÎN FORMĂ DE COARNE, SE Masivul Paine
ÎNALTĂ PESTE LACURILE ta ml . T urnurile Paine. C ând Lady Florence
AZURII DE LA MARGINEA D ixie, o călătoare britanică, a vizitat
SUDICA A ANZILOR umurile Patagonia, în 1879, ea a zărit conturate
~Z-if Paine pe fondul dealurilor des îm pădurite
Două piscuri ciudate de granit roz- „trei culm i înalte de nuanţă roşcată,
cenuşiu placat cu ardezie neagră se C °a> n eie Lcicul fiind, ca form ă, copii exacte ale A cului
înalţă în extrem itatea sudică a Anzilor, Sarmiento C leopatrei".
dom inând întinderea Patagoniei. Acestea Lacul
sunt C oam ele Paine, care fac parte din Nordenskjolcl Punta Arenas OPERA GHEŢARILOR
M asivul Paine, din sudul statului Chile.
M untele a fost descris de Padre Agostini, Lacul -Lacul \ U n lanţ de vulcani paralel cu Anzii a dat
un preot rom ano-catolic care a călătorit Grey, Pehoe naştere uriaşelor mase de granit. Acestea
prin Patagonia în 1945, ca „o fortăreaţă s-au solidificat sub p ă m â n t şi au fost
im penetrabilă, încununată de turnuri, m ile CHILE aduse la suprafaţă de mişcările geologice
pilaştri şi coarne m onstruoase ce se subterane, perforând crusta superficială
avântă spre cer“ . 05 Iff de ardezie care le încununează azi
piscurile. G heţarii au cizelat form a
în The Flight of the Condor (1982), 0 5 10 Lacul clei Torn c o a rn e lo r şi versanţii abrupţi ai
M ichael A ndrew s scria: „N -aş putea turnurilor, iar apa rezultată din topirea
k ilom etri gheţii a creat lacurile azurii din zonă,
ca şi p itoreştile o c h iu ri de apă
uita turnurile lor verticale, claritatea „decorate" cu m uşchi roşu, galben
lu m in ii, urletu l vân tu lu i şi m iile şi verde.
de flori."

Coarnele nu sunt unicele piscuri
stranii din aceşti m u n ţi. In ap ropiere se
află trei vârfuri ab ru p te, n u m ite

396

N im eni nu ştie cu certitudine de unde SAFARI CĂLARE
p ro v in e n u m ele P aine. U n ii susţin că
însemna ,,roz“ în lim ba populaţiei O călătoare din secolul al XlX-lea, Lady
tehuelche, azi dispăruta, iar alţii sugerează Florence Dixie (jos) a zărit Turnurile
că ar fi fost n um ele u n u i colonist stabilit Paine în timpul unei excursii călare de
aici. Până în anii ’50, p u ţin i o am en i s-au 400 km, de la Punta Arenas. în cursul
av en tu rat în această reg iu n e şi n im e n i n u călătoriei, grupul a avut parte de un
a escaladat piscurile b ă tu te de fu rtu n i şi cutremur, de ploi torenţiale şi vânturi
de asprele vânturi dinspre Pacific. vijelioase şi a mâncat came de guanaco
Alpiniştii italieni din echipa lui G uido (animal asemănător cu lama) şi de pasăre
M onzino au urcat pe culm ea nordică a rhea (înrudită cu struţul), având ca desert
T urnurilor Paine în 1958, iar în 1963 boabe de calafate (un fel de măcriş
britanicii C hris B o n in g to n şi D o n spinos). Cele trei piscuri au impresionat-o
W hillans au fost prim ii care au escaladat pe călătoare. „Gheţarii lor albi", scria ea,
tu rn u l central, cel m ai înalt şi m ai „şi norii albi din jur se oglindeau perfect în
redutabil dintre cele trei. neclintirea lacului, a cărui apă cristalină
avea cea mai strălucitoare culoare
V iaţa sălbatică a b u n d ă în lacuri, în albastră din câte am văzut.”
p ăduri şi p e păşuni, iar vulturii
survolează crestele în căutarea prăzii. 'V .
Deasupra lor, condorul planează
m aiestuos —veritabil stăpân al /
v ă zd u h u lu i şi paznic al tu rn u rilo r.
397
UN TRIO DE GRANIT Turnurile Paine,
obeliscuri uriaşe de granit, dăltuite de gheţari,
domină extremitatea sudică a A nzilor.



Penitentes

ŞIRURI DE
CULMI SCÂNTEIETOARE
DE GHEATĂ
SE ÎNTIND ÎN DREPTUL
UNEI TRECĂTORI
ANDINE

La Serena Tfeeătocirea
Coquimbo > '— '4 b tia N e g ra

OCEANUL CHILE AlklENTIN A
PACIFIC • San Juan

m ile

o3

kilom etri’

T ăcu t şi straniu, Pasul A gua N eg ra din
Anzi face legătura între oraşele La
Serena din C hile şi San Ju a n din Argentina.
Situat la altitudinea de 4 765 m , este una
dintre cele m ai înalte trecători pentru
v eh icu le m o to riz ate —u n d ru m dificil de
12 ore, pândit de riscul de a cădea într-o
ravenă sau de a fi m ăturat de o alunecare
de teren. Cerul este întunecat, aerul e rare­
fiat, iar şirurile fantom atice ale „Peniten­
ţilor" —turnuleţe de zăpadă îngheţată,
înalte de 1,8—6 m —ce se aliniază pe
culmile abrupte ca nişte siluete în sutane
albe sporesc atmosfera înspăim ântătoare
a zonei. In 1835, naturalistul britanic
Charles D arw in credea că piscurile s-au
form at sub acţiunea vânturilor. In 1926,
geologul argentinian Luciano R oque
Catalano sugera că form a lo r se datorează
efectelor electrice provocate de intensa
radiaţie ultravioletă şi aerul uscat. V ârfu­
rile în g h eţâ n d noaptea şi d ezgheţându-se
ziua, cristalele sunt atrase de câm pul
electric în unghi drept faţă de câm pul
m agnetic terestru, ceea ce explică
înclinarea lor uniform ă de la est la vest.

PENITENŢI TĂCUŢI Culmile de gheaţă poartă
numele penitenţilor înveşmântaţi în alb din
procesiunile creştine.

399