Mitrofan, Iolanda - Orientarea Experientiala In Psihoterapie

ezvoltare

Personala
lr1teipersonala
TranSpersonala

Editura Sper

Fundamentele teoretice umaniste l}i spirituale, transpersonale, viziunea

holistica a orientarii experientiale, precum l}i diversitatea l}i creativitatea
metodologica fara precedent, deschiderea practic nelimitata a procesului

terapeutic catre dezvoltarea personala l}i ·interpersonala, catre extensia l}i
actualizarea potentialului uman, ne determina sa 0 consideram adevarata
terapie a fiintei aflate la portile mileniului'trei, intr-un moment in care ea se
confrunta nu doar cu nevoia de a se intelege l}i reconcilia, dar mai ales cu cea de
a se restructura, reconstela, transforma.

1n Terapia Unificarii, .,experimentand "aici l}i acum" l}i beneficiind de

insight-urile autoexplorarii asistate, pas cl! pas, de terapeut, persoana il}i
deblocheaza spontan propriile resurse l}i tot ea este aceea care Ie folosel}te, Ie
testeaza l}i Iedezvolta creativ.

Clientul accede prin propria experienta la modul in care poate face fala
cat mai eficient stresurilor l}i provocarilor existentei, el descopera l}ansa de a
negocia cu sine insul}i, de a se. accepta, ierta l}i lua in propria-i grija l}i
responsabilitate, de a se impulsiona, aprecia, respecta l}i gratifica. $i mai presus

de toate, el invata sa se inteleaga pe sine, sa-l}i schimbe perspectiva asupra
lucrurilor l}i ~f1.consecinta, experimenteaza bucuria de a coopera cu propria-i
transformare, ~printr-un proces de evolu~e conl}tient, bazat pe Iibertatea
"alegerilor l}i pe asumarea responsabilitatii.

Instrumentul fundamental in Terapia Unificarii este starea de martor,

capacitatea de a ne observa obiectiv, tara a evalua sau condamna experier)ta in
g~fal}4rare. Terapeutul il ajuta pe client sa devina un martor impartial al
prgpriilofProcese interne, intervenind de fiecare data cand acesta se blocheaza

tnt";unpTunnvcatt,aenvditsaasanuetuogbesdeerveaxmpereiexnpteariienntetarn'ain.terna fara sa 0 manipulam,

devenil11 mai permisivi cu noi inl}ine l}i incepem sa acceptam partile pana

atunci reprimate, negate sau respinse~ Autoacceptarea, starea in care ne

experimentam global, in f1uxulconstant schimbator al vietii, instaleaza premisele

crel}terii sau devenirii spirituale. 011 '

ISBN: 973-99221-4-7

/olanda Mitrofan

- coordonator -

Anca Nicolae, Ana Maria Dini~oae, Ciitiilin
Nedelcea, Laurenfiu Mitrofan, Adrian Nu{ii, Adrian

Luca, Ovidiu Alexandru Pop, Doru Buzducea

ORI ENT AREA EXPERI ENT,IALA
~

IN PSIHOTERAPIE

Dezvoltare personala, interpersonala,
transpersonala

Editura S.P.E.R.
Colect,ia Alma Matel

Bucure~ti, 2000

Acest volum a api'irut sub egida

Societalii de Psihoterapie Experientiala Romana

Copyright ©, 2000, Editura S.P.E.R.
Toate drepturile rezervate Editurii S.P.E.R.
Reproducerea, copierea sau traducerea partiaJa sau integrali'ia acestei lucri'irise pot
face numai cu acordul scris al S.P.E.R.

Copyright ©, 2000 by S.P.E.R. A11rights reserved.

Descrierea CIP a Bibiiotecii Nationale
Orientarea experientiala in psihoterapie: dezvoltare personaia,

interpersonala, transpersonaia I coord.: lolanda Mitrofan. -

Bucure~ti: SPER, 2000
p. 373; em. 24 - Alma Mater
Bibliogr.
ISBN 973-99221-4-7

I. Mitrofan, lolanda (coord.)

615.851

Redactor ~tiintific: Ci'iti'ilinNedelcea

Tehnoredactare: Ci'italinNedelcea, Ovidiu Alexandru Pop

Coperta: Catatlin Andrei
Corectura: El1isa Luca

Difuzare: Editura S.P.E.R.
Str. Ritmului, Nr. 2A, Sect.2, Bucure$ti,
Tel. 093.520933,093.210648,092.664807

Tipar: SITECR SRL
Str. A.I. Cuza, Bl. A, Et. I, Craiova
Tel. / Fax: 051.414003

COLECTIVUL DE AUTORI

Iolanda Mitrofan .Clitlilin Nedelcea

• Doctor Tnpsihologie la Universitatea din • Psiholog practician cu studii aprofundate Tn

Bucure§ti. psihodiagnostic §i psihoterapie §i psihologie

• Aproximativ 20 ani este cercetator §tiinlific organizationala, Doctorand Tnpsihologie la
(gr. I) §i psihoterapeut In domeniul clinic la Universitatea din Bucure§ti.

Institutul Nalional de Expertiza Medicala §i • Stagii de formare Tn: dramaterapie, gestalt-

Recuperare a Capacitatii de Munca, terapie, analiza bioenergetica, psihoterapie

• Stagii de formare Tn:terapii creative, experientiala de grup,

transpersonale, gestalt-terapie, NLP, • Activitate publicistica In Revista de

dramaterapie, art-terapie, analiza Psihoterapie Experientiala, Coautor al cartii

bioenergetica §i reichiana, somato-analiza, "Optimizarea comportamentului profesional.

terapii de cuplu §i familie. rntre educa\ie §i psihoterapie", 1999,
• Autor $i coautor a peste 100 de studii, 8 Preparator universitar la Universitatea din

articole §tiinlifice §i teme de cercetare, Bucure§ti, Facultatea de Psihologie §i

Volume publicate: "Cuplul conjugal - armonie $tiinlele Educa\iei: susline activitatea
$i dezarmonie" (1989), "Familia de la A la Z" laboratoarelor de comunicare §i seminarii de

(1991), "Elemente de psihologia cuplului" psihodiagnostic.

(1994, 1996), "Psihologia relaliilor dintre • Psihoterapeut §i formator Tncadrul SPERo

sexe. Mutalii §i alternative" (1997), Redactor $ef adjunct al Revistei de

"Psihoterapia experienliala" (1997), "Jocurile Psihoterapie Experienliala. Sus\ine un modul
com;tienlei sau Terapia Unificarii" (1999), de programare neuro-lingvistica Tncadrul unui

"Psihoiogia pierderii $i terapia durerii" (1999). program formativ pentru studenlii masterului

• Profesor la Universitatea din Bucure$ti, de psihoterapie §i psihodiagnostic,

Facultatea de Psihologie §i $tiintele

Educaliei: terapii de familie, psihologia Ovidiu Alexandru Pop

familiei §i psihos~xol?gIe, psihopatologia §i • Psiholog cu studii aprofundate Tn

pSlho,t,erapla.' copilulul §I, adolesc.e.ntulul, pS'Ih0terapl.e. §I pS'Ih0 d'lag nost'IC. Doctoran d -In

consll,lere §I pSlhoteraple, te~apil , psihologie la Universitatea din Bucure$ti.

expenen(lale, creatlv-expreslve §I SI .. d f -, I . r-
transpersonale. Coordonatoarea activitatilor •. agll _e ormare In, gesta t-terap~e, ana Iza

moduIuIU'dI e psihoterapie din cadrul ' rePlchlana, t pSlho'terap,le eIxpUe'nen(lal'at de gTr'ut p.
masterului Tnpsihoterapie $i psihodiagnostic,· repara or unlversltar a niversl atea u1

Profesor asociat la Facultatea de Psihologie a Malores~u, Facultatea de PSlh?logle: ,.

Universitatii Titu Maiorescu §i Facultatea de se:nmanl de consl,llere $1terapn de famllie,

Sociologie' §i Asistenla Sociala, pSlhologla cuplulul, ?slhot~r,aple" ,

• Pre§edinta Societalii de Psihoterapie • Artlcole pu_bllcate In R:vlsTa de PSlhot~raple

Experientiala Romana _ SPER. Expenen\lala, Redacto.r In cadrul re~lstel.

Psihoterapeut §i formator Tncadrul SPER. ~ Membru fondator, p.slhoterapeut §I form~tor

• Coordonatoarea programelor formative Tn In cadr~1 SPER, Su~t~neun modul. de etlca $1

psihoterapie derulate Tncolaborare cu condwta terapeutlca In.cadrul unUiprogram

Universitatea Bucure§ti §i Colegiul for,matlv pentru studentll masterulul de

Consilierilor §i Psihoterapeulilor din Romania. pSlhoteraple.

• Director al Revistei de Psihoterapie Ana Maria Dini$oae

Experienliala, • Psiholog cu studii aprofundate ]n
• Coordonatoarea Centrului de Dezvoltare

Personala, Consiliere §i Psihoterapie psihoterapie $i psihodiagnostic

Experienliala, Tncadrul unui program al • Stagii de form are Tnanaliza reichiana §i
bioenergetica, somato-analiza $i gestalt-
Universitatii din Bucure$li Tnparteneriat cu terapie.
SPER.

• ArticoIe publicate in Revista de PsihoterapieexperientiaiA de grup, gestalt-terapie,

Experientiala. Redactor in cadrul revistei. somata-analiza.

• Psiholog practician in cadrul Ministerului • Articole publicate in Revista de Psihoterapie

ApAriirii Nationale. ExperientialA. Coautor al volumului

• Psihoterapeut in cadrul SPER "Psihoterapia experientialA" (1997, 1999) .
• Asistent universitar la Universitatea Titu
,Adrian Nuta
Maiorescu, Facultatea de Psihologie:
• Asistent social, cu studii aprofundate in seminarii de psihologie generalA lii istoria
Politici Sociale . psihologiei.
• Membru fondator SPERo Redactor lief
• Stagii de formare in: gestalt-terapie, adjunct al Revistei de Psihoterapie
consiliere lii psihoterapie experientialA de
grup lii terapii creative. ExperientialA.

• Numeroase articole publicate in Revista de •
Psihoterapie Experientiala. Autor lii coautor al
Adnan Luca

volumelor: "Jocurile ronlitientei sau Terapia • Asistent social cu experienta de consilier in

Unificiirii" (1999), .Analize experientiale. Cum problemele copiilor ~i familiilor afectate de

I-am Iichidat pe Buddha" (1999), .Ascultand HIV I SIDA. Absolvent psihologie, 2000.

cu a treia ureche. Reflectiile unui terapeut • Coautor la cerceUirile privind: Analiza

experientialist" (1999), "Inter-realitatea" situatiei HIV/SIDA in Romania, UNICEF,

(2000). UNAIDS, 1998lii Problematica HIV/SIDA in

• Preparator universitar la Universitatea cadrul populatiei de romi din Bucure§ti,

Bucureliti, Facultatea de Sociologie lii UNAIDS, 1999.

Asistenta Sociala: seminarii de psihoterapie; • Stagii formative in: consiliere rogersiana,

Facultatea de Psihologie ~i ~tiintele gestalt-terapie, analiza bioenergeticii,

Educatiei: laboratoare de comunicare, psihoterapie experientiala de grup.

seminarii de psihologia familiei lii psihoterapie. Coautor al ciirtii "Psihoterapia Experientiala"

experiential a; asistent asociat la Universitatea(1997, 1999).

Titu Maiorescu, Facultatea de Psihologie, • Sustine seminarii de psihoterapie la
unde sustine seminarii de: consiliere ~i terapii Universitatea Bucure~ti, Facultatea de

de familie, psihologia cuplului, psihoterapie. Sociologie lii Asistenta Sociala.

• Psihoterapeut lii formator in cadrul SPER. • Membru fondator, pSihoterapeut ~i formator

Redactor l?ef al Revistei de Psihoterapie in cadrul SPER. Director tehnic al Revistei de

Experientiala. Sustine un modul de Psihoterapie Experientiala. Director general

dramaterapie in cadrul unui program formativ al Editurii SPER.

pentru studentii masterului in psihoterapie.

Doru Buzducea

Anca Nicolae • Asistent social cu studii aprofundate in

• Stagii de specializare in: peer counseling, politici sociale. Experienta de consilier in

psihoterapie experientiala de grup, gestalt- problemele copilului lii familiei afectate de

terapie, somato-analiza, terapii corporale. HIV I SIDA.

Este studenta in anulIII la licoala de • Doctor in sociologie la Universitatea din

psihodrama c1asica. Bucureliti.

• Activitate publicistica in Revista de • Autor l?icoautor al volumelor: "SIDA -

Psihoterapie Experientiala. Redactor in cadrul Confluente psihosociale" (1997), "Pentru 0

revistei. Coautor al volumului "Psihoterapia societate centrata pe copit" (1997),

Experientiala" (1997,1998). "Ps~hoterapia Experientiala" (1997, 1999),

• Psiholog clinician. Membru fondator l?i "Pslhologia pierderii lii terapia durerii" (1999).

psihoterapeut in cadrul SPERo • Asistent universitar la Universitatea din
Bucureliti, Facultatea de Sociologie lii

Laurentiu Mitro/an As.istenta Sociala: seminarii de psihoterapie ~i

• Psiholog cu studii 'aprofundate in a~lst~nta p~ihologicii a persoanelor cu SIDA

ps~-h0d'la~nos t"IC'h~' I ps~ oteraple. Doctorand in •lil Mboll cbronSlcPe.ER
pSlhologle la Unlversltatea din Bucure~ti. em ru .

• Stagii de formare in psihoterapie

PREAMBUL

in ultimii 50 - 60 de ani, orientarea umanist - experientiala fn
psihoterapie s-a cristalizat ca 0 alternativa credibila !ji fertila la
psihanaliza clasica precum !ji la orientarea comportamental-cognitivista,
chiar daca interferentele teoretico - metodologice sunt 0 realitate,
psihoterapia actuala aspirand la integrativitate !ji abordare holistica.

Centrata mai curand pe dezvoltarea persona la, interpersonala (de
grup) !ji mai nou, transpersonala, orientarea experientiala grupeaza mai
multe !jcoli (metode), care integrand creator reperele fundamentale ale
gandirii psihanalitice !ji jara a ignora contributiile valoroase ale
abordarilor cognitiv-comportamentale, schimba perspectiva abordarii
clientilor (pacientilor) fntr-un efort de operare transformativa asupra
calitatii !ji mecanismelor procesului de autocompensare !ji restructurare
interna. Accentul se comuta de la cauze (v. psihanaliza) !ji efecte (v.
comportamentalismul) la dinamica procesuala ce se desja!joara fntre
aceste doua "centre de interes " pentru terapeut. Inevitabil, experienta
traita, "aici !ji acum ", "spatiul" fenomenologic individual, intragrupal !ji
transpersonal, constituie miezul acestei orientari, fertilizate semnificativ
de teoriile campului !ji de cele sistemic - holistice, dar valorificand
deopotriva metode !ji tehnici occidental - orientale, multe dintre ele
preluate din disciplinele sapientiale traditionale.

Fundamentul teoretic fl constituie psihologia umanista !ji glindirea
existentialista .jifenomenologica.

Toate psihoterapiile experientiale sunt preocupate de dinamica
transformarilor .ji restructurarilor intrapsihice .ji interpersonale, lansand
persoana pe 0 traiectorie de maturizare, participare !ji decizie
responsabila fn procesul propriei deveniri, pe stimularea potentialului de
autoactualizare !ji autodezvoltare, de integrare armonioasa fn raport cu
sine, cu altii !ji cu lumea. Aceasta presupune un efort constant, progresiv,
de extensie a con!jtientei de sine, de autocunoa!jtere !ji de unificare bio-
ps iho-s ocio-spiri tua la.

in mod firesc, aceste terapii .}i-au creat .}i 0 noua metodologie
centrata pe activarea resurselor, creativitii-tii $i redescoperirii
spontaneitatii Si autenticitatii. Metodele .}i tehnicile experientiale
redeschid fiinta umana catre latura sa pozitiva !ji autotransformativa,

prin cunoa~terea ~i acceptarea matura ~i responsabila a semnificatiilor
laturii sale negative, reconectand-o cu Sinele ~i cu potentialul ei de
dezvoltare creatoare ~i de evolutie spirituala.

in opinia noastra, abordarea holistica, unificatoare, reintegratoare ~i
transformativa ni se pare cea mai potrivita pentru omul mileniului trei.
Anticipam a dezvoltare semnificativa a psihoterapiilor holistice,
sistemice, centrate pe optimizarea ~i transformarea creativa a fiintei
umane, in sensul unei re-naturalizari ~i extensii a capacitatilor sale de
cunoa~tere ~i actiune, avand in vedere criza complexa de ecosistem cu
care se confrunta societatea actuala la cumpana dintre milenii.

Ca rod al preocuparilor noastre practice, teoretice ~i formative din
ultimii ani, propunem infinalul acestei carli a noua terapie experientiala
- pe care am convenit s-o numim Terapia Unificarii. Ea este structurata
pe baza experientei noastre relativ indelungate in practica asistarii
psihoterapeutice a bolnavilor psihici ~i psihosomatici, a persoanelor,
cuplurilor ~i familiilor in impas existential, integrand insa ~i a
semnificativa experienta didactica de analiza experientiala ~iformare a
speciali~tilor fn psihoterapie, desja~urata fn cadrul Universitatii
Bucure~ti impreuna cu membrii Societatii de Psihoterapie Experientiala
Romana (SPER), dintre care a parte sunt ~i autorii acestui tratat.
Mi~carea SPER, declan~ata in 1997, a desja~urat pana in prezent
numeroase programe de dezvoltare personala ~i interpersonala (peste
1200 de beneficiari, studenti, speciali~ti, persoane cu tulburari nevrotice
~i de adaptare etc, adulti, adolescenti, copii, familii), conferind a baza de
validare reala acestei noi terapii experientiale, care asimileaza ~i
adapteaza metode ~i tehnici valoroase din cadrul orientarii de baza, dar
creeaza ~i valideaza modalitati proprii de interventie (metafora
revelatorie ~i transfiguratoare, experimentul creativ ~i unificator,
meditatia creativa de grup, etc).

Cartea prezinta a noua sistematizare ~i abordare a orientarii
experientiale in psihoterapie, intr-o maniera sintetica ~i originala. Ea
contine capitole ~i elaborari origin ale, unele prezente in premiera in
literatura romaneasca, altele avansate in lucrarea "Jocurile Con~tientei
sau Terapia Unificarii ", edit. SPER, 1999. in acela~i timp, ea
restructureaza, completeaza ~i fmbogate~te a parte din informatia
lansata in tratatul - "Psihoterapia experientiala - a paradigma a
autorestructurarii ~i dezvoltarii personale ", Edit. lnfomedica, editia 1
1997, editia a ll-a 1998.

CUPRiNS

Preambul pag. 5

Iolanda Mitrofan pago 13
13
Elica ~i conduita in psihoterapie '" P ••••••••••••••••••••••••• 13
15
Ovidiu Alexandru Pop 16

1. Tn loe de moto 17
18
2. Un alt fel de a privi etiea 18
3. Praetiei gre§ite din perspeetiva etiea 19
4. Criterii pentru determinarea eompetentei profesionale 20
5. Cateva directii calauzitoare pentru 0 praca etica 23
utileterapeutului ~i consilierului
6. $i inca un fel de a privi
7. Dreptul clientilor la consimtamant informat
8. Despre unele capcane intinse psihoterapeutului
9. Psihoterapeutul ~i relatia sa cu clientii
10. Autentieitatea practicianului

Partea 1- ABORDAREA EXPERIENT,IAL~, CLASICA

CAPITOLUL I

Carl Rogers §i Terapia Centrata pe Persoana pag. 24
Adrian Luca

1. Carl Rogers ~i periplul sau existential 24
2. Premise teoretice in psihoterapia rogersiana 25
25
2.1. Non-directivitate sau centrare pe client 28
32
2.2. Conceptia rogersiana privind dezvoltarea umana 38
42
3. Relatia terapeutiea rogersiana ~i tehnici de dialog 42
4. Personalitatea terapeutului ~i atributele sale 44
45
5. Teoria concisa a terapiei centrate pe persoana 47
5.1. Condit/ile procesului terapeut/c 47
5.2. Procesul terapeutic
5.3. Efectele terapiei asupra personalitatii ;;i comportamentului 50

6. Exemplificari cazuistice
6.1. Strategia lui Rogers Tncazul fvU. Tilden
6.2. Exteriorizarea sentimentelor ~i trairilor pe 0 baza reala in relatiile

de familie

7. Terapia rogersiana de grup (grupul de intalnire) 56

7.1. Caracteristicile comportamentului clientilor in cele 7 stadii ale proceselor de grup 57

CAPITOLUL II pag. 60
60
Frederick Perls §i Gestalt Terapia
Iolanda Mitrofan. 61

1. Frederick Perls - un terapeut charismatic pentru 0 terapie holista
2. Fundamentele teoretice ale ~colii terapeutice gestaltiste -
inceputuri ~i schimbari actuale

2.1. Psihologiagestaltista 61

2.2. Perspectivafenomenologica~i teoria campului 62

2.3. PerspectivaexisteniialistaIn dialogul gestalt-terapeutic 63

2.4. Caracteristicilerela\ieiterapeutice 64

2.5. Terapia gestaltistaversus alte forme de terapie 65

2.6. Gestalt-terapiain actualitate 67

3. Abordarea personalitatii In terapia gestaltista 69

4. Ciclul experientei gestalt 9i teoria schimbarii personale in terapia gestaltista .. 77

5. Procesul psihoterapeutic gestaltist (obiective, principii de

desfa9urare, modalitati metodologice) 83

5.1. Obiectivulgestalt-terapiei 83

5.2. Indicaiii terapeutice 83

5.3. Principiilepracticariiterapiei gestaltiste 84

5.4. Stiluri, modalita\i~i tehnici de lucru in terapia gestaltista 87

6. Rezultatele unui model recuperator neconventional, bazat

pe analiza bioenergetica 9i gestalt-terapie, In cazurile cu torticolis

de etiologie 9i expresie psihogena 95

6.1. Cine :,sci um este bolnavulde torticolis psihogen?Profilulpersonalita\ii 96

6.2. Simptomul-iintadin perspectivaobiectivelor~i modeluluiterapeuticaplicat 97

6.3. Desfa~urareaprocesuluiterapeutic 99

CAPITOLUL III pag. 102

Introducere in psihodrama clasica 102
102
Anca Nicolae
103
1. Definitia psihodramei 106
1.1. DespreJacob Levy Moreno 110
110
2. Caracteristicile metodei psihodramatice 114
3. Punctele de plecare ale sistemului filosofic morenian 117
4. Aspecte tehnice §i metodologice
123
4.1. Instrumentemetodologice 126
4.2. Momentele:,sediniepi sihodramatice 130
4.3. Mecanismementale
4.4. Tehnici psihodramatice

5.0 §edinta psihodramatica

6. Aplicatii practice ale psihodramei

Partea a II-a - ABORDAREA EXPERIENT,IAlA MODERNA

CAPITOLUL IV pag: 132
132
Analiza Existenti,ala sau Orumul catre sens
133
Iolanda Mitrofan, Dom Buzducea 135
137
1. Fundamente filosofice ' 143
148
2. Experienta anxietatii existentiale - 0 "rampa de lansare" pentru
un nou "modus vivendi" 151

3. Impasul existential 9i consecintele sale
4. Analiza existentiala
5. Un caz paradigmatic - abordare din perspectiva existentialista
6. Alte studii de caz exemplificative

7. Sugestii pentru antrenamentul formativ al terapeutului existentiali
- autoanaliza §i clarificarea valorilor

CAPITOLUL V pag. 155'
155
Analiza Bioenergetica - Incursiune in universul psiho-corporal 155
155
Ana - Maria Dini§oae 156
156
1. Ce este Analiza Bioenergetica? 157
1.1. Cine este Alexander Lowen? 157
161
1.2. Apari\ia $i evolu\ia bioenergeticii 163
2. Principalele concepte !?i principii bioenergetice 165
166
2.1. Energia - incarcare, descarcare, flux, mi§care 168
2.2. Tu e§ti corpul tau 170
2.3. Inima vietH - inima materiei 170
2.4. Placerea - 0 orientare primara. Principiul placerii 172
2.5. Realitatea - 0 orientare secundara. Realitate §i iluzie 172
2.6. Suspendarile
2.7. Anxietatea de cadere pag. 175
175
2.8. Stres §i sex - Stresul 175
2.9. Eliberarea sexuala 176
2.10. Exprimarea de sine ~i spontaneitatea 176

3 Declaraiia drepturilor omului din perspectiva bioenergetica 177
177
4. Mini - ghid de expresii !?i semnificaiii bioenergetice 179
181
CAPITOLUL VI 183

Analiza Tranzactionala. Jocul ~i dezvoltare interpersonala 184
Adrian Nuta 184
187
1. Introducere 187
1.1. Ce este AT? 190
1.2. Filosofia AT 190
1.3. Cine a fost Eric Berne? 191

2. Viziunea asupra personalitaiii 192
2.1. Modelul starilor Eului 193
193
2.2. Analiza func\ionala a starilor Eului 193
2.2.1. Egogramele 194
194
2.3. Structura de ordinul doi a starilor Eului 194

3. Viziunea asupra patologiei 195
3.1. Patologia structurala 195
3.2. Patologia func\ionala 196
196
4. Tranzaciiile 197
5. Stroke
198
5.1. Tipuri de stroke 198
5.2. Economia stroke 198
200
6. Structurarea timpului
6.1. Izolarea
6.2. Ritualurile

6.3. Discu\iile tematice
6.4. Activita\ile
6.5. Jocurile
6.6. Intimitatea

7. Scenariul de viaia
7.1. Natura ~i definirea scenariului
7.2. Radacinile scenariului

7.3. Tnvingatori sau fnvin~i?
7.4. Scenariul de via\a adulta

8. Poziiiile de viaia
8.1. Originile pozi\iilor
8.2. Coralul

8.3. Injonc\iunile

8.4. Relatia injonctiuni - decizii 203

Partea a III-a ABORDAREA EXPERIENT,IALA. POSTMODERNA

CAPITOLUL VII

programarea neuro-Iingvistica - psihoterapia eficientei personale

CCifCilin Nedelcea pag. 205
205
1. Scurta incursiune istorica

2. Ce este NLP? 206

3. Repere teoretice fundamentale 207

3.1. Presupozitii fundamentale ale NLP 207
3.2. Com1tient :;;iincon:;;tient 212

3.3. Despre structura experientei subiective 214
3.3.1. Sisteme reprezentationale 214
3.3.2. Indicatori de aeees 217

3.3.3. Submodaiitati 218

4. NLP §i psihoterapia 219
220
4.1. Argumente pentru 0 psihoterapie experientiala 224
4.2. Abordarea terapeulica NLP: principii, modele :;;itehnici 224
227
04.2.1. privire de ansamblu asupra procesului terapeutic 228

4.2.2. Pacing :;;iLeading 230

4.2.3. Stari emotionale - Elicitation :;;iCalibration

4.2.4. Semnificatia terapeutica a sistemelor reprezentationale :;;ia
indicatorilor de acces

4.2.5. Uti/izarea terapeutica a submodalitatilor 231
4.2.6. Ancore :;;itehnici de aneorare 234
4.2.7. fntrebari lerapeutice - Modelul Meta 239

4.2.8. Utilizarea terapeutiea a Iimbajului - Modelul Milton 244
4.2.9. Metafora in NLP 250

4.2.10. Redefinirea problemelor :;;itransformarea sensurilor 251
4.2.11. Conflictul intern 255

4.2.12. Un model de terapie a fobiilor 256

CAPITOLUL VIII pag. 258
258
Dezvoltarea §i terapia transpersonala 261

Laurentiu 1'v1itrofan . .... 263

1. Perspectiva umanista asupra dezvoltarii persoanei 263
2. Dezvoltarea transpersonala §i psihoterapiile spirituale 264
3. Principale contributii teoretice §i aplicative in domeniul
dezvoltarii transpersonale 269
271
3.1. Psihosinteza :;;1 dezvoltarea transpersonala
3.2. Stanislav Grof - de la perspectiva psihanalitica la cea lranspersonala 273
3.3. Institutul de Psihologie Transpersonala de la Palo Alto - preocupari
:;;iprincipali reprezentanti
3.4. Ken Wilber - 0 altfel de paradigma a dezvoltarii con:;;tientei

3.4.1. Un exercitiu de revelare a sinelui transcendent

CAPITOLUL IX pag. 276
276
Terapia Unificarii - 0 nOUapsihoterapie experientiala 278

Iolanda Mitrofan

1. Premise ~i clarificari conceptuale
2. E.U. §i T.U. sau de la Experien~a Unificarii la Terapia Unificarii

3. Aspectul holistic ~i diferential al psihoterapiei experientiale a unificarii 282

4. Speeifieul metodologie in Terapia Unifiearii. Metode ~i 284
284
tehnici de explorare (analiza experieniiala) ~i 285

restrueturare (personala, interpersonala §i transpersonala) 287
4.1. Indicatiile~i posibilitatilede interventieale terapiei unificarii 291
4.2. Conceptia,cadrul metodologic§i relatiaterapeuticain T.U. 297
4.3. Structura§i dinamica procesuluiterapeuticsau "Iaboratorul 297
301
experiential"- mica "alchimie"cu scop de unificarepersonala§i interpersonala 306
4.4. Strategiade lucru TnT.U. (metode§i tehnici) 309
311
5. Exereitii ~i seenarii metaforice individuale ~i de grup - exemplificari 313
5.1. Lucrul cu visul (de la terapia gestaltla T.U.)
5.2. Zidul - metaforaobstacoluluiinterior 318
5.3. Lucrul cu teama de autoritatein T.U. 322
330
5.4. MetaforaTnterapia durerii 333
5.5. Metaforasertarului memorieisau "Iucrulcu anxietatea"
337
5.6. 0 fetita care cauta lumina- studiu de caz 340

5.7. "Sala oglinzilor"- exercitiumetaforicde con§tientizare 349
§i restructurarea eu-Iui
349
5.8. Oceanul- scenariu metaforiccu suport muzical
5.9. Imaginarulstimulat,0 cale spre transcunoa§tere- colajul din frunze 351
5.10. Scenarii metaforicecentratepe dezvoltareapersonala§i transpersonala 353
354
6. Experimentul non-verbal de grup. Improvizaiia creatoare. Construciia 355
simbolica a "Locului sacru" 356

7. Terapia prin Iimbaje universale - experienia de a fi sunet, ritm, mi§care 357
358
8. Exercitii de meditaiie creatoare, individuale ~i de grup (metafora 360
361
transfiguratoare §i stari modificate ale con§tiiniei) 363
8.1. Invitatie la 0 calatorieintr-o frunza -
365
un exercitiude extinderea capacitatilorperceptivede tip sinestezic
8.2. Umbra§i lumina- doua scurte meditatiipentru integrarea 369

polaritatHor§i armonizareaeu-Iui
8.3. Exercitiude tacere
8.4. Explorareachipului- 0 meditatieasupraflintei iubite
8.5. Scurta meditatiecu obiect - un exercitiude dezvoltarea empatiei
8.6. Desprevulnerabilitateaputerii §i putereavulnerabilitatii
8.7. Arta mersuluipe sarma- de la fricala curaj.

Un exercitiu de autorestructurare

8.8. Tnta'mplarmi aruntesau despredependenta§i abandon
8.9. Arta rabdarii

8.10. Marea§i tarmul sau despreArta convietuiriicreatoare
8.11. Jocul de §ah- 0 meditatieasupra schimbariiperspectivei
8.12. Tanarul maestru§i batranuldiscipol.Jocurile de invatare.
Transfigurarimutuale§i tranzactiicosmice.

BIBLIOGRAFIE

Lucrarea este structurata in trei parti, {inand cont de aparitia $i de
modul particular, derivativ, in care evolueaza :ji se reconsteleaza
metodele :ji !jcolile experientiale de-a lungul ultimei jumatafi de secol. in
acest context, ne-am permis sa Ie grupam fn metode clasice, moderne $i
postmoderne, fUnd con$fienfi ca am omis 0 serie de modalitafi
interferente, extrem de atragatoare, dar de care ne vom ocupa fntr-o alta
carte.

Prof univ. dr. Iolanda Mitrofan

CA 0 INTRODUCERE

ETICA $1 CONDUIT A iN PSIHOTERAPIE

Ovidiu Alexandru Pop

1. In loc de Motto

Privind uneori prin timp la fiinta umana, ii poti vedea necontenita stradanie pentru a supravietui,
de la focul aprins cu iasca §i cremene pentru a-§i incalzi mana §i talpa inghetata ... §i pana in
ziua de azi cand, aflat in fata calculatorului, incearca sa-§i asigure nevoile, dar §i idealurile,
osci/and intre pragmatismul epocii §i destinul sau de fiber visator inscris in natura sa umana. $i
in ciuda erari/or sale acumulate in milenii, in ciuda confruntarilor cu ele adesea fipsite de
speranta, axioma sa a ramas aceea§i: <viata merge inainte>. Construind "va/oarea" ca sa poata
merge pe firul vietii Inainte, a inventat mai tarziu "morala" pentru a 0 conserva. $ubrezita insa in
timp, relativizata de transgresia lui Unu in Multiplu inerenta oricarei manifestari, valoarea, parea
ca nu mai rezista vremurilor §i-a fost atunci ridicata la rang de principiu construindu-i-se 0
discipfina ce studiaza conduitele §i a§a numitul cod al actiunii §i alegerii primind denumirea de
"etica"..

Traind in zgomotul citadin sau in lini§tita pauperitate rurala, psihologul la fel ca §i cei/alti din
jurul sau ramane intrucatva supus §i modelat de traumele cotidiene care sunt §i ele in pas cu
vremurile §i de aceea mi-a§ permite sa Ie numesc simplu "traume moderne." $i-aici, indiferent de
prafesie, avem acelea§i drepturi garantate de constitutia nescrisa a firii omene§ti. $i totu§i, unele
gre§eli fie ca vin din partea clientilor, fie ca vin chiar din partea psihoterapeuti/or nu-§i pot gasii 0
scuza sa-i zicem tot "moderna". $i spun asta pentru ca anumite lucruri prezente in relatii/e
profesionale §i mai ales in relatia terapeutica tin mult mai mult de noi decat de "modern" sau de
epoca. Imaginea deformata ce persista asupra psihologiei, " aura" falsa cu care au fost adesea
Incununati psihologul §i mai cu seama psihoterapeutul I§i poate gasi locul repede intr-o minte
stimulata de soarele generos al viziunilor extreme sau scaldata in valuri/e neastamparate ale
cunoa§terii discursive, mediata de relatarile cu erai freudieni sau, mai nou, ericksonieni. Chiar
daca nu e§ti un fin observator §i tot iti dai seama ca omulintelege greu anumite lucruri. $i nu e
nimic surprinzator aici . Este surprinzator insa chiar §i pentru un psiholog sa remarce faptul ca
tocmai lucruri/e,normale, obi§nuite, §i de bun simt ce tin aproape de natural, de firesc, sunt atat
de greu intelese §i aplicate. Parca a devenit mai firesc azi sa vezi lucrurile mai complicate decM
sunt.

Am sa ma straduiesc in cele ce urmeaza sa prezint simplu unele aspecte etice care sunt
uneori neintentionat complicate de practicieni, asta neinsemnand ca responsabilitatea ar fi intr-
un fel mai mica din acest motiv.

2. Un alt fel de a privi etica

"Este 0 evidenta faptul ca moralitatea are 0 uria§a capacitate de a mobiliza §i motiva. Am auzi! §i
am vazut oameni care sunt in stare sa faca orice - de la uciderea celorlalti §i pana la

1-------~-~

14 ORIENTAREA EXPERIENTIALA iN PSIHOTERAPIE

sinucidere, de /a omo/ area proprii/or copii /a exterminarea unor specii sau rase - toate in nume/e
unor va/ori proprii §i a ceea ce unii dintre noi numim cu necumpanita siguranta, mora/itate. Toti
am trait momente in care "furta" emofiona/a a mora/itatii ne domina; e un sentimentu/ ciudat, dar
foarte puternic, care te face sa actionezi dinc% de bine §i de rau" (Ayn Rand, 1994).

Am incercat sa starui pupn asupra acestei realitati. 9i pentru caleva momente am privit in jur
~i apoi la unele discipline ce sunt acreditate tara doar ~i poate ~tiintific...

Aproape in orice disciplina care are ~i 0 parte aplicaliva gasim un cod de reguli sau norme
pentru ca aplicarea disciplinei sa fie inscrisa in coordonatele de valoare ale utilizatorilor ei, ale
umanitatii in ultima instanta. Acest cod adesea poarta numele de cod elic sau deontologic.
Matematica ~i fizica in aspectele lor teorelice nu prea au nevoie de a~a ceva, insa cand se
lrece la aplicatiile acestora, problemele etice nu pot sa nu fie puse in discupe. Genelica ~i
medicina, mai ales in vremurile noastre, nu pot fi tolerate in afara unui cod elic ~i de conduila.
Atat primele cat ~i ultimele penlru ca pot dauna gray omului sau vietii.

Observati ca de fiecare data aplicatia esle cea care soHcila codul de norme ~i conduite.
Privind in urma la evolutia ~tiintelor oricine poate remarca cum de ceva vreme incoace omul
intelege tot mai mult ca trecerea de la idee la actiune necesita un fel de filtru etic pentru ca

formele de manifestare sa fie acceptabile ~isa poata fi acceptate social.
o autoare interesanta Ayn Rand utilizeaza cateva elemente semnificative in definirea ~i

intelegerea conceplelor ~i notiunilor de valoare, moralilale ~i etica. Cateva dintre ele sunl redate
in cele ce urmeaza.

Exista 0 diferenta cruciala, spune Ayn R. intre organismele vii ~i obiectele neanimate de
viata. Organismele vii au de-a face cu alternativa viata I moarte, pe cand obiectele neanimate
nu. Viata este conditionala, continua ea; necesita un anumit curs al acpunii pentru a se mentine.
Viata necesita va/on: copacul are nevoie de apa ~i soare, cainele de hrana ~i apa. Numai pentru
un organism viu actionand pentru a supravietui poate exista ceva bun ori ceva rau: ceea ce este
bun continua, intretine viata, ceea ce esle rau 0 impiedica. Viata este astfel valoarea ultima,
este standardul de valoare in raport cu care se apreciaza ceea ce este bun ~i rau in lumea vie.

in reaHzarea unui proiect la locul de munca scopurile proiectului devin importante puncte de
reper: ceea ce sprijina scopurile proiectului devine valoros, ceea ce nu sustine scopurile devine
o piedica. insa scopurile proiectului au tost aiese pentru ca urmeaza scopurile departamentului,
iar scopurile departamentului tin seama de scopurile ~i obiectivele companiei. Pentru ca tot
acest lant sa aiba un sens, trebuie ca el sa se opreasca undeva. E nevoie de un scop ultim in
raport cu care celelalle sa poala capata un sens. Ayn Rand sustine ca acesI scop final este
viala: scopurile exista pentru ca viata exista, iar viata prin natura sa, necesita actiune
directionata spre scop. Dupa cum sustine autoarea:

"Fara un scop ullim ori un final, nu pot exista alte scopuri sau sensuri: 0 serie de sensuri care
ar continua intr-o infinita progresie spre un final non-existent esle 0 imposibilitate metafizica ~i
epistemologica. Metafizic, viata e singurul fenomen care este un final in sine: 0 valoare obtinula
~i mentinuta printr-un constant proces de actiune. Epistemologic insa, conceptul de va/oare este
genetic dependent ~i derivat dintr-un concept anterior, acela de viata" (Ayn Rand, 1994).

o alta observatie semnificativa este faptul ca fiintele umane, spre deosebire de aile

organisme vii, nu urmeaza in mod aulomat valorile de care au nevoie pentru supravietuire.
Mulle din organismele vii sunt conslruile pentru a urmari automat valorile de care au nevoie

pentru supravietuire. Ati vazut probabil plantele din casa care cresc inspre fereastra; asIa
datorita unui mecanism automat numit "fototropism" care face ca plantele sa creasca astfel incat
sa fie maxim orientate spre lumina. Animalele au cicluri comportamentale pe care Ie repela an
de an, cum sunt de exemplu hibernarea, migratia, reproducerea, etc ~i din care, pentru
perpetuarea speciei, unele au 0 valoare inconteslabila. Oamenii nu au lolu~i astfel de
comportamente automate. Au caleva reflexe ~i automatisme ori semiautomatisme mai mult
fiziologice decat comportamentale. Spre deosebire de animale, omului nu-i sunt suficiente

Introducere - ETICA ~I CONDUIT A IN PSIHOTERAPIE 15

aceste reflexe ~i automatisme pentru a supravietui mult timp. Gamenii au nevoie sa descopere
~i sa aleaga cursul actiunii lor. Drama ~i dificultatea vietii umane este ca oamenii trebuie sa
decida carei actiuni sa-i dea curs, intrucat deciziile lor pot realmente sa aiba consecinte de lunga
durata. Acesta este unul din motivele penlru care omul are 0 copilarie atat de lunga, avand
nevoie de a ingrijire mai indelungata decat alte mamifere. Ingrijirea este mai mult decat a simpla
ingrijire ~i pratejare a copiilor, pentru ca ace~tia nu sunt suficienl de rezistenti: este un proces de
ajutare ~i indrumare a copii/or pentru a descaperi ~i internaliza valorile de care au nevoie pentru
ei ca viitari adulti.

Astfel, cele doua observatii anlerioare reunite se conslituie Intr-o definitie a moralitatii ~i a
eticii Tn viziunea autoarei Ayn Rand:

"Mora/a" este un cod de valori ce ghideaza alegerea actiunilor umane.
"Etica" este ~tiinta definirii ~i validarii1 acestui cod.

3. Practici qresite din perspectiva etica

Ca 0 definitie generala practicile etice sunt acelea care aduc un beneficiu clientului; practici/e

considerate ca nefiind etice sunt acelea care aduc beneficii lerapeutului fara a aduce un
beneficiu clientului.

Separarea practicilor etice de cele mai putin etice nu este Insa Intoldeauna u~oara ~i nici
foarte clara. De$i exista unele practici care sunt clar elice $i altele care In mod categoric nu sunt
etice, exist a unele care nu pot fi Incadrate In nici una dintre cele doua categorii anterior amintite
~i a caror acceptare depinde foarte mult de context. lata cateva exemple care arata dificultatea
unei astfel de distinctii:

• Tncheierea terapiei daca un client nu mai poate plali
• acceplarea clientilor numai de sex feminin sau numai de sex masculin
• acceptarea unui cadou de valoare neglijabila de la un client.

o cercetare (Pope, Tabachnick, & Keith-Spiegel, 1988) men ita sa conduca la identificarea a

ceea ce terapeutii considera a fi 0 buna practica $i ceea ce considera a fi una indezirabila In
psihoterapie a aratat ca 0 majoritate de aproximativ 80% dintre cei chestionati considera ca
incalcarile normelor etice apar In urmatoarele tipuri de actiuni: a) actiuni ce vizeaza sexul
clientului, b) afaceri In cadrul terapiei, c) confidentialitate, ~i nu In ultima instanta d) aferirea de
servicii In afara competenlei profesionale.

lata In cele ce urmeaza cateva exemplificari de astfel de practici ce se Tnscriu Tn tabloul
practicilor care Tn mod categoric nu sunt acceptate etic:

Practici care implica sexul:

• contacte sau raporturi sexuale cu c1ientul
• angajarea In activitali erotice cu clientul
• dezbracarea In prezenta clientului
• permisiunea acordata clientului de a se dezbraca In prezenta terapeutului
• raporturi sexuale cu supervizorii.
Practici legate de unele aspecte economice:
• intra rea Tn afaceri cu clientul

• Tmprumutul de bani de la client clientului.
• acceptarea de bani pentru a face 0 recomandare
Practici ce privesc confidentialitatea:

llmplicit In termenul validare, viata este standardul de valoare: 0 morala corecta (valida) este una care vine In lntampinarea
vielii.

16 ORIENTAREA EXPERIENTIAL.':.. IN PSIHOTERAPIE

• dezvaluirea neinten\ionata a unor informa\ii confiden\iale
• discutarea unui client cu prietenii folosindu-i numele.
Practici ce vizeaza competenta ~i alte aspecte:
• sa semnezi pentru un anumit numar de ore de supervizare pe care eel supervizar nu le-a
Tndeplinit
• sa folose$ti tehnici complexe care necesita 0 supervizare atenta cum ar fi cele din hipnoza,
NLP, sofrologie, $a. pentru care nu ai fost supervizat
• sa participi la rei alia terapeutica sub influenla alcoolului
• sa nu \i seama de diferen\ele culturale ale c1ien\ilor.
Practicile considerate ca fiind mai pu\in etice implica de fapt violarea grani\elor rela\iei
terapeutice. Astfel, raporturile sexuale cu c1ientul, chiar daca terapia a Tncetat, partieiparea
Impreuna cu clientul la petreceri sau evenimente sociale, solicitarea directa adresata unei
persoane de a deveni client sunt cateva exemple de practici de 0 slaba calitate etica.
Cateva exemple de practici gre~ite sunt ($i lipsite de bun a credin\a):
• neinformarea clientului cu privire la limitele confiden\ialita\ii
• violarea confidenlialita\ii prin scurgerea neautorizata de informalii
• conduita sexuala gre$ita
• nerealizarea referatului atunci cand e cazul sa fie realizat

• utilizarea de droguri Tn eadrul terapiei
• utilizarea unor metode nepotrivite de Tncasare a taxei
• preten\ia unei taxe suplimentare
• neremarcarea $i netratarea unor simptome evidente ori diagnostic imprecis
• ridieulizarea sau barfa unui client

• provocarea de daune pentru a fi apreeiat Tntr-o experienta de grup
• atacarea fizica a unui client ca parte a terapiei
• lipsa unei griji corespunzatoare fata de un client cu tentative de suicid
• abandonarea unui client

• falsa prezentare a pregatirii profesionale
• nepastrarea unor Inregistrari adecvate
• nerespeetarea contractului eu elientul
• lipsa consim\amantului informat
• lipsa unei supervizari consecvente a terapeulilor In formare
• Iipsa aderarii la un cod etic profesional recunoscut oficial.

4. Criterii pentru determinarea competente. i profesionale

Terapeulii $i consilierii ce fac parte din asociatii profesionale sunt obligati de catre acestea sa
respecte normele $i standardele eticii profesionale. Ace$tia I$i recunosc limitele competenlei lor
$i of era numai acele servicii $i uzeaza numai de acele tehnici pentru care sunt calificati prin
training sau experienla.

Autoriza\iile, licentele, certificate Ie sau diversele grade sunt modalitati prin care asocia\iile
profesionale recunosc competenla posesorilor lor, oferind astfel garantii clienlilor In ceea ce
prive$te pregatirea $i posibilita\ile actuale ale acestor profesioni$ti. Ele nu sunt neaparat cel mai
bun criteriu de certificare a competen\ei dar reu$esc sa aduca 0 garantie clientilor, mai ales prin
faptul ca posesorii lor au absolvit unele forme de pregatire academica, au fost supu~i
supervizarii $i au eel pu\in un numar minim de ore de experien\a profesionala - aproximativ 200

Introducere - ETlCA ~I CONDUIT A IN PSIHOTERAPIE 17

- 300 de ore, In unele cazuri chiar mai mult (unele dintre acestea efectuate sub directa
supervizare a unei persoane autorizate ca formator).

o alternativa la certificare, care ramane totu~i valabila in faja clientului, este dezva/uirea

protesiona/a. In acest caz practicianul face unele dezvaluiri personale ~i in ceea ce prive~te
experienja sa practica. Informeaza astfel clientul cu privire la calificarea sa, descrie serviciile
oferite ~i explica procesul terapeutic, descrie drepturile $i responsabilitajile clientului, clarifica
aspectele legate de confidenjialitate $i de asemenea procedurile administrative privind timpul ~i
banii necesari pentru 0 derulare fireasca a demersului terapeutic. Rajiunea pentru care sunt
facute aceste dezvaluiri este aceea de a oferi anumite informajii clientului, astfel incat acesta sa
poata lua decizii adecvate ~i inteligente asupra utilizarii serviciilor oferite de terapeut.

Competen\a profesionala nu este ceva ce se ob\ine odata pentru totdeauna, chiar daca
individul poseda 0 autorizajie sau un certificat. Continuarea pregatirii profesionale este esentiala
pentru a Ii mereu in contact cu nolle cuno$tinje din domen!ul de specialitate, dar ~i pentru
perfec\ionarea abilita\iior de practician. In plus, Tn multe jar! aie lumii un certificat are 0
va!abilitate Jimitata (de exemplu 5 ani) dupa care practicianul este recertificat doar daca
fndepline$te unele conditii (un nr. de ore de pregatire de specialitate in acest interval de 5 ani,
continuitate in practica $i aderarea la codul etic al consiliului sau colegiului na1ional).

5. CMeva directi.! dHauzitoare pentru 0 practica etica utile

teraoeutului $1consiiieruiui

In continuare sunt redate cateva afirmajii ce pot ghida practicianul In practica psihoterapica
Corey G., 1990):

1. Este con$tisnt de ceea ce inseamna propriile sale nevoi.. de modul cum 58 manifesta
acestea in practica profesionala §i cum nevoi!e ~i comportamentullui influen1eaza clienjli sai.

2. ATe experienja 91 pregatirea necesara penlru ceea ce sus\ine ~i pentru intervenjiile pe
care Ie incearca cu

3. Este con§tient de iimitele competenrei sale §i sollcila supervizare or! indruma clientlll
Impreuna cu un referat spre un alt terapeut mal competent, atunc! cand realizeaza ca a atins
aceste limite personale. Fiind con§tient de posibilitajile alternative la teraple ale comunita\ii va
indruma Tnmod corespunzator clienlil, in astfel de situa\ii.

4. Cu toate ca practicienii cunosc standardele $1normele organizatiei profeslonale din care
fac parte, apeleaza la ra\iune 9i judecata in aplicarea acestor standarde in situajii particuiare. Ei
realizeaza ca anumite probleme nu au raspunsuri clare sau definitive §i vor accepta
responsabilitatea de a cauta raspunsurile adecvate pentru acele situalii.

5. Este important pentru orice practician sa aiba un sistem teoretic bine Inchegal ce prive$te
schimbarea comportamentului dupa care se conduce In practica lui.

6. l$i reactualizeaza cuna~tinlele ~I deprinderile prin diferite forme de educajie ~i pregatire
continua.

7. Evita orice fel de relalie cu clien1ii,care in mod clar dauneaza relajiei terapeutice.
8. Informeaza clien\ii despre orice circumstanla care ar putea afecta confidenlialitatea relaliei
terapeutice $i despre orice problema care In general ar putea afecta aceasta relajie.
9. Este con§tient de atitudinile ~i valorile sale, ~i recunoscand rolul pe care il joaca sistemul
sau de credinle in relajia cu proprii clien\i, evita sa Ie impuna aceste credinje intr-o maniera fie
ea subtila sau directa.

10. Informeaza clientii despre scopurile terapiei, tehnicile §i procedeele ce pot fi utilizate,
posibilele riscuri ce sunt asociate cu intrarea Tntr-o relalie terapeutica ~i arice alt factor care
poate influenja decizia c1ientuluide a intra in terapie.

] 8 ORlENT AREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

11. Este con$tient ca Ii invata pe clientil sai $i printr-un model pe care-I ofera el ca persoana.
Astfel va depune efortul sa practice in propria sa viata ceea ce Ie cere clientilor.

12. Este con$tient de bagajul sau cultural pe care II aduce in relatia terapeutica $i
recunoa$te modalita\ile prin care valorile culturale ale clien\ilor sai participa la procesul
terapeutic.

13. Inva\a permanent sa cumpaneasca $i sa analizeze dilemele etice realizand ca. multe
dintre ele sunt complexe $i nu au solutii simple $i ca dorinta de a se consulta cu alti speciali$ti
din domeniu este un semn de maturitate profesionala.

6. Si inca un fel de a privi

Atunci cand am In fata mea un psiholog $1 mai ales un psihoterapeut, cred ca am In fata 0
persoana care are nu doar cuno~tinte despre om $i comportamentul lui, CI $i 0 anumita
in\elegere fata de preocuparile $i framantarile acestuia. Mai cred despre el ca prin ceea ce face,
nu se va folosii de mine pentru nevoile lui personale ~i nici pentru a satisface nevoile altora In
siujba carora se afla.

Pe de alta parte, $tiu ca legaturile fine dintre manifestarile interioare, emo\ionale ~i cele
comportamentale ale oricarui individ sunt adesea sub !upa terapeutului, indiferent ca este yorba
de propriile manifestari sau de cele ale clientului. Altfel chiar $i cu cele mai bune inten\i!.
echilibrarea ~i "igienizarea psihica" se pot transforma pe nesimtite Intr-un transfer (de la terapeut
catre client) nu doar de idel, valori $i cornportamente dar ~I de limite, Incongruen\e sau blocaje.

De aceea existenta unui cod etlc ~i de conduita a practicianului, fie el terapeut sau consilier,
cod pe care acesta sa-I respecte, ma poate securiza atunci cand accept sa dezvalui anumlte
fapte $i trairi care imi sunt propril. Personal cred ca acest cod, exprimat Intr-o forma sintetlca $i
concisa ar fi bine sa fie pus la dispozi\ia clientilor.

Oar daca se Intampla sa ajung client $1observ ca terapeutul din fata mea nu se prea tine de
etica, nici mult nu doresc sa mal raman in preajma lui in postura de client. Cred CEl i-a$ propune
totu$l, inainte, sa inversam rolurile incercand sa-i arat $i sa-i transmit CEl Ii va fl foarte diflcil sa
ajunga la rezultatele a$teptate cu mine "clientul" devenlt "terapeut" peste noapte Intrucat pe
langa faptul ca nu am un echilibru interior $i nu ~tiu ce-I aia neutralltate $i respect pentru cel din
fa\a mea, nici nu prea am timp $i chef s3-mi insu$esc vreun cod de etlca profesionala. Etica nu e
la moda ar zice unii mai de pe la nor $i oricum suntem intr-o economie de plata libera $i cui nu-i
place sa nu serveasca. Oln fericire lucrurile nu stau chiar a$a cu toale ca sporadic se mai
intalnesc $1astfel de cazuri. Orice tanar terapeut sau aspirant la un astfel de statut trece printr-o
perloada de formare in care pe langa optimizarea $1iglenizarea sa psihica el este supus unei
supervizarl permanente centrale In buna masura pe probleme de factura etica $i deontologica.

7. Dreptul client,ilor la consimta, mant informat

Unul dintre cele mai eficiente moduri de a proteja drepturile clientului este acela de a-i oferi
acestuia posibilitatea de a face 0 alegere Informata in privin\a terapiei. Acest lucru ofera
posibilitatea cllentului de a fi un participant activ Inca de la inceputul procesului terapeutic,
Clientii au tot dreptul sa cunoasca limltarlle impuse de normele de confiden\lalitate inalnte de a
face dezvaluirl personale. Pe de alta parte, intrarea in prea multe detalii, fie in aceasta privlnta,
fie in alta, poate cople9i c1ientul,moliv pentru care e nevoie de intuitia $i abilitatile practicianului
pentru a putea pastra un echilibru intre excesul de informare a clientului 9i informarea
insuficienta a acestuia.

Introducere - ETICA SI CONDUIT A IN PSIHOTERAPIE 19

Exista caliva factori importanli care pot influenla decizia clientului de a Incepe ~i continua
relatia terapeutica, ori dimpotriva, de a renunta la aceasta:

• scopurile generale ale terapiei ~i consilierii
• responsabilitatea terapeutului sau consilierului fala de client
• responsabilitalile clientului
• Iimitele confidenlialitalii
• parametri legali ~i etici care definesc relalia terapeutica
• calificarile ~i background-ul terapeutului
• banii necesari

• serviciile de care clientul poate beneficia
• durata procesului terapeutic
• beneficiile ~i riscurile demersului terapeutic
• posibilitatea discutarii cazului de catre terapeut cu alti colegi sau cu supervizori.
Terapia poate fi eficlenta numai In condi\iile unei dorin\e minime de cooperare din partea
clientului In direclia unor scopuri acceptate mutual. EVentualele rezistenle iniliale nu trebuie
vazute ca 0 bariera insurmontabila In calea terapiei sau consilierii. Este foarte important pentru
practician sa ac\ioneze asupra acestora Inca de la Inceput. De$i unii clienli sunt foarte rezisten\i
ini\ial, pe parcurs ei devin adesea foarte cooperan\i, mai ales daca terapeutul abordeaza ferm
dar cu mult respect c1ientul~i rezistenla sa. 0 alta modalitate este sa prezin\i c1ientului rezistent
posibilitalile pe care i Ie ofera terapia ~i faptul ca primele Intalniri vor face doar obiectul explorarii
posibilita\ilor de relalionare terapeutica In urma carora clientul va putea sa aleaga mult mai
edificat continuarea sau oprirea Tnacel moment a terapiei.

8. Despre unele capcane fntinse psihoterapeutului

Interacliunea iniliala dintre terapeut ~i client se poate modifica In timp, moment In care clientul
se poate hazarda foarte u~or In cateva deformari perceptive $i interpretative cu privire la
terapeut. lar acesta, In schimb, prin pasivitate ~i printr-o toleranla gre$it Inleleasa poate Incuraja
clientulln aceasta direc\ie, Este cu atat mal gray daca In mod direct sau indirect dar con$tient,
terapeutul accepta ori Incurajeaza clientul sa-$i faca 0 imagine deformata despre terapeut $i In
felul acesta 0 imagine gre$ita adesea $i despre terapie. lata In continuare cateva dintre ele, fara
ca In$iruirea sa fie epuizata, lasandu-va privilegiul $i datoria morala $i profesionala de a 0
completa:

Terapeutul "maestru" - este terapeutul care se lasa supraevaluat $i supraestimat de caire
client. Clientul II vede ca pe un salvator. Este cople$it de cuno$tinlele diverse $i abilitatile
extraordinare ale acestuia. Vine In continuare la teraple pentru ca aici a Intalnit minunata
persoana ce-I poate calauzii prin hali$urile vielii sale. Clientulll admira $i-I venereaza,
Tolerand acest lucru terapeutul pacatule$te prin faptul ca nu-I arata clientului fata sa umana $1
simpla cu eventualele scapari $i imperfec\iuni. Un astfel de terapeut se agala prea mult de
imaginea sa$i risca In caz extrem sa transforme actul terapeutic In politica de imagine. In plus,
ofera un model de nesinceritate pe care clientulll va prelua sau II va descoperi In cele din urma,

Terapeutul "resursa" - este un alt gen de terapeut slab, care pentru client reprezinta In fapt
un fel de resursa emolionala, dlspozilionala, comportamentala ori interpretativa .
"Vin la terapeut atunci cand am nevoie de el, e ca 0 pastila foarte utila. Eu te platesc, tu
rezolva-ma", parca ar gandi clientul. Terapeutul pacatuie$te prin faptul ca In loc sa ajute clientul
In descoperirea resurselor acestuia se complace In a fl resursa atat pentru el cat $1pentru client

Terapeutul "motocicleta cu ata~" - este terapeutul care ignora rolul fundamental al
efortului cllentului Tn procesul terapeutic. Terapeutul face aproape totul, clientul mai nimic,

20 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

invocand motive de genul: " nu pot acum", " nu ~tiu cum", "nu sunt In stare de a~a ceva", etc.
Acest client Ii Intinde 0 capcana terapeutului a~a cum de obicei I~i Intinde sie~i, interzicandu-~i
experienta ~i efortul personal ~i de asemenea interzicandu-~i cunoa~terea modalitatilor de
adaptare adecvata la situalia prezenta.
"Condu tu, eu stau In ata~ ~i privesc, caci nu ~tiu sa conduc" a~ traduce metaforic raportarea
c1ientuluila terapeut Tnacest caz....

Terapeutul "oglinda" - terapeutul este una dintre oglinzile preferate ale clientului caci
poate sa-i arate doar pa~ile frumoase ~i valoroase pe care clientulle poseda. "Vin la tine atat
timp cat ma oglinde~ti a~a cum Imi convine altfel te schimb cu alta oglinda mai buna, sau crezi
ca nu exista oglinzi mai bune decat tine?". Sa fim sinceri Tn procesul terapeutic este aproape
obligatorie valorizarea clientului In diferite momente, Insanu vom putea niciodata transforma
valorizarea In icoana facatoare de minuni. Ocolirea coljurosului ~i noroiosului din noi nu face
decat sa amane momentul terapeutic autentic. Terapia ramane astfel in agenda, Insa mereu In
amanare.

Terapeutul "per/uta" - seamana cu cel menlionat anterior, are Insa 0 doza de iniliativa mai
mare In ce prive~te menajarea ~i rasfalarea clientului, Incercand parca sa se puna bine cu
clientul.

Terapeutul "Iada de gunoi" - "Vin la tine caci In tine am Incredere, tie pot sa-Ii spun fara sa
risc. La tine ma pot descarca a~a cum imi vine ~i sa nu uili ceva: prea mult nu te baga in viala
mea ca nu te prive~te. Te platesc pentru ca sa ma supo~i. A~a ca rabda-ma, doar e~ti lada mea
de gunoi bine platita." Terapeutul devine un fel de supapa necesara pUlin valorizata dar de care
devii dependent. Unele gunoaie ar mai trebui sa Ie reciclam ~i singuri !

Terapeutul "discreditat" - "Eu vin la tine pentru ca sa-Ii arat ca ceea ce fac este bine facut
~i cred ca ar fi cazul sa confirmi chiar acum acest lucru. Pot oricand sa-Ii demonstrez adevarul
spuselor mele". Aparilia unui client cu un nivel intelectual peste medie ~i relativ cult poate bloca
uneori terapeutul neexperimentat. Maniera pragmatica centrata pe trairile, senzaliile ori
exprimarile acestora este de bun augur In aceasta Imprejurare.

Terapeutul "amant" - "Pe langa faptul ca e terapeut mai este ~i fermecator ca sa nu spun
seducator. In prezenla lui ma simt bine mai ales atunci cand Imi zambe~te sau atunci cand se
apropie de mine ~i ma Inlelege. E fascinant, e cu totul deosebit ..... " Daca e~ti un astfel de
terapeut line mereu un cod etic In preajma ta ~i pune-I de asemenea la vederea clientului dar
mai ales aplica-1.

Cred ca unii ali intuit, allii cred ca ~tiali demult, ca una dintre cele mai ingrate daf ~i minunate
ipostaze In care se afla terapeutul este aceea ca este simultan terapeut in continua formare ~i
propriul sau client cu care acesta lucreaza in momentele cele mai inedite ale zilei. Un terapeut
care ~tie sa lucreze cu el va ~tii sa lucreze ~i cu clienlii sai. Experimentarea continua,
momentele de truda In care se Intalne~te cu imperfecliunile sale, cu nevoile sau cu lipsurile sale,
schimbarile pe care Ie aduce In optica sa, In comportamentul sau, In atitudinea sa, iata
adevaratele instrumente ale formari'l ~i cizelarii terapeutului. Efortul acesta oricat de sinuos ar fi,
ramane piatra de temelie ~i punct de reper In demersul terapeutic, dincolo de abilitatile ~i
cuno~tinlele terapeutului, care vin doar sa completeze ~i sa consolideze aceasta temelie.

9. Psihoterapeutul Si relatia sa cu clientii

Insumand 13 studii facute cu diver~i profesioni~ti din aria terapiei ~i consilierii, Combs (1986) a
aratat ca practicienii cu succes profesional au unele caracteristici:

• sunt preocupali de modul cum apare lumea din perspectiva subiectiva a clientului
• I~i menjin 0 parere pozitiva despre oameni, vazandu-i de Incredere, capabili, consecvenji
~i prieteno~i

Introducere - ETICA SI CONDUIT A IN PSIHOTERAPIE 21

• au 0 imagine buna de sine ~i TncredereTnabilitatilor lor
• interventiile pe care Ie fac se bazeaza pe valorile lor.
Unul dintre cele mai importante instrumente cu care poate sa lucreze un terapeut este el
Tnsu~i ca persoana. In pregatirea ca terapeut poti sa acumulezi cuno~tinte teoretice despre
personalitate ~i psihoterapie, po\i Tnva\a unele metode de diagnostic ~i interventie ~i de
asemenea despre cate ceva despre dinamica comportamentului uman. Cu toate ca aceste
cuno~tinte ~i priceperi sunt esentiale ele nu sunt suficiente pentru stabilirea §i men\inerea unei
rela\iei terapeutice autentice. In fiecare §edin\a aducem cu noi calita\ile §i defectele noastre
umane, precum §i experien\ele care ne-au influentat viata. Aceasta dimensiune umana, cu care
participam, este unul dintre cei mai puternici determinanti ai Tntalniriiterapeutice pe care 0 avem
cu clientii no~tri. Oaca speram sa promovam cre~tere ~i dezvoltare ori schimbare Tn clientii
no§tri, atunci trebuie sa ne dorim acest lucru §i Tn propria noastra via\a. Una dintre cele mai
puternice surse de influen\are a clientilor Tntr-odirec\ie pozitiva este exemplul nostru viu, modul
cum suntem Tmpreuna cu ceila1ti, felul Tn care doresc §i ma lupt sa traiesc la Tntregul meu
poten\ial.
Ramanand deschis la auto-evaluare, nu doar Ttilarge~ti con~tiinta eului tau, ci Tnacela~i timp
construie§ti temelia dezvoltarii abilita\ilor tale ca profesionist. In rela\ia terapeutica eficienta
profesionistul ~i persoana acestuia sunt doua entita\i ce se Tntrepatrund, se leaga ~i nu pot fi
separate in realitate.
Cat prive§te rela\ia noastra profesionala cu clien\ii no§tri ea exista mai ales pentru beneficiul
lor. Una dintre cele mai utile Tntrebari pe care merita sa ne-o adresam noua ca terapeuti este: "
Ale cui nevoi se TntalnescTnaceasta relatie, ale mele sau ale clientului?" Cred ca este nevoie de
ceva maturitate profesionala pentru a face 0 onesta apreciere comportamentului nostru ~i a
impactului sau asupra clien\ilor. Nu cred ca Tntimpul rela\iei terapeutice, Tntalnirea cu anumite
nevoi personale ale terapeutului este lipsita de etica, dar ramane totu§i esen\ial ca acestea sa
poata fi \inute la distan\a. Se pare ca aspectele etice ale rela\iei terapeutice sunt mult mai bine
Tntalnite atunci cand ne regasim nevoile personale, fie Tntr-omaniara evidenta, fie Tntr-una mai
subtila. $i am sa starui putin pentru unele lamuriri.
Mai Tntai de toate, nu cred ca terapeu\ii pot sa-§i tina complet la distan\a de rela\ia
terapeutica nevoile lor personale. T erapeu\ii cu "senzitivitate" etica recunosc importan(a
con§tientizarii propriilor nevoi ce sunt expresii ale unor demersuri nefinalizate (unfinishea
business ori unfinished worA cum zic gestalti~tii), poten\iale conflicte personale, mecanisme de
aparare sau vulnerabilitati. Ei recunosc ca astfel de factori pot interfera cu maniera Tncare se
ofera ajutor clientului, motiv' pentru care fara dezvoltarea din partea practicienilor a unei auto-
observari ~i con~tientizari permanente ace§tia vor obstruc(iona schimbarea clientilor ori Ti va
utiliza in variate moduri pentru a-§i satisface propriile nevoi. Astfel terapia este deturnata de la
centrarea pe client la centrarea pe terapeut.
Cu to(ii avem Tn plus diferite forme de percep(ie, dar §i de distorsionare a realita(ii
percepute. Ca terapeu(i avem responsabilita(i atat fa\a de noi, cat §i fa\a de clien\ii no~tii. Una
dintre acestea este responsabilitatea de a ne largi sfera de con~tientizare a eu-Iui ~i a-I
descoperi astfel slabiciunile §i vulnerabilita\ile. Aici nevoia terapeutului se Tntalne~te~i coincide
cu nevoia clientului.

Sanatatea mentala, igiena psihica, nivelul de integrare a eului §i de con~tientizare a acestuia
de catre practician sunt intrinsec legate de abilita\i1e acestuia de a stabili ~i men\ine 0 rela(ie
terapeutica sanatoasa.

Ca §i terapeu\i suntem obliga(i sa-i observam §i de asemenea sa-i examinam pe ceilal\i,
evident intr-un mod cat mai discret ~i nonintruziv pentru a putea asigura 0 rela\ie terapeutica
productiva care sa se poata dezvolta eficien!. Oar aceasta maniera de observatie §i examinare
trebuie sa se rasfranga ~i asupra noastra. Putem astfel sa ne examinam unele nevoi mai pu\in
evidente dar care pot avea un efect major asupra relatiei terapeutice (d. Corey G., 1990):

r------

22 ORIENTAREA EXPERIENTIAL~ IN PSIHOTERAPIE

• nevoia de control ~i nevoia de putere
• nevoia de a ajuta ~i de a ingriji
• nevoia de a-I schimba pe ceilalti in sensu I propriilor noastre valori
• nevoia de a preda sau de a fi moralizatori
• nevoia de a convinge sau de a sugera
• nevoia de a ne simti adecvati mai ales cEmd acest fapt faciliteaza confirmarea competentei
noastre de catre clienti
• nevoia de a fi respectat ~i apreciat.
Aceste nevoi ar putea sa para pe undeva nevrotice, dar e departe de a fi a~a. Pentru a putea
ajuta clientii sa-$i gaseasca satisfactie in propria lor viata este esential ca $i noi terapeutii sa ne
lntalnim propriile nevoi, oferindu-Ie apoi rag azul de a fi satisfacute in mod firesc, pentru a evita
falsul $i inadecvarea ce ar putea sa apara altfel Tn relatia terapeutica.
Puterea, spre exemplu, este 0 calitate pentru arice persoana care prin profesia sa este
nevoita sa ajute. Este 0 componenta vital a a unei bune terapii iar clientii pot beneficia de puterea
terapeutului fie numai prin faptul ca acesta Ie ofera un model nonpatologic de putere. Ceea ce e
necesar sa se Tn\eleaga este faptul ca un terapeut care se simte puternic nu Tncearca sa domine
viata celorlalti $i nu incurajeaza ramanerea lor intr-o pozitie de inferioritate pentru ca astfel sa se
simta superior. 0 persoana puternica este capabila sa aprecieze simultan atat potentele altor
persoane cat $i ale sale.
Un terapeut "impotent" folose$te clientul pentru a primi din partea acestuia semne de
confirmare a puterii sale. Pentru un terapeut puternic, Tn schimb, realizarile ~i reu$itele clientului
sunt 0 sursa de bucurie.
in mod clar utilizarea puterii fata de client este 0 situatie cu implicatii etice. Daca un terapeut,
de pilda, tine sub control c1ientul pentru a-I reduce nivelul temerilor sau anxietatii, el se Tnscrie Tn
coordonatele etice. Daca Tn schimb, un terapeut nu se simte confortabilin prezenta unei femei
puternice ~i plina de initiativa, atunci ori de cate ori va avea de-a face cu 0 clienta dornica de a fi
puternica $i voluntara, va fi tentat sa-i subm'lneze incercarile incurajand-o sa ramana
dependenta. Ramanand dependenta, terapeutul se va putea slmti confortabil $i vor putea sa
relationeze Tn continuare. Aceasta situatie nu poate fi acceptata din punct de vedere etic Tntrucat
nu vine in sprijinul dezvoltarii $1cre$terii clientului $i nici macar a terapeutului.
Poate ca multi dintre terapeu(i intra in aceasta prafesie motivati de nevoia lor de a fi utili sau
apreciati ori pentru intarirea sentimentului de adecvare sau chiar de putere. Daca ace$tia sunt
dependenti de aprecierile $i parerile celorlalti, atunci e foarte posibil ca Tn relatia terapeutica sa-
$i tina clientii Tntr-o postura de dependenta. Din cauza foamei lor emotionale $i nevoli lor de a fi
hraniti psihologic, nu mai pot sa-$i focalizeze aten(ia $i asupra prlva(lunil la care i$i supun in
acest fel c1ientii. In acest caz terapeutul ar(j nevoie sa fie ajutat ~i numai in urma unei consultatii
psihologice cu un specialist sau supervizor va putea sa-$i continue in mod etic profesia.
Din acest motive $i multe altele asemanatoare, 0 practica etica necesita 0 permanenta
pregatire, reevaluare $i lucru cu sine al terapeutului, adesea facute cu supervizare. Procedand
altfel, stagnarea sau regresul relatiei terapeutice pot fi prevenite sau, daca apar, pot fi depa$ite.
In timpul programelor de training sau de pregatire, participantii, mai ales daca ace~tia sunt
studenti, au nevoie atat de un cadru de formare cat $1 de momente informale pentru a discuta
despre unele dileme etice.
Chiar daca etica lui "ieri" $i a lui "maine" sta Tncifrata Tn ceea ce in mod uzual numim etica
sau cod de conduita, etica lui "acum" 0 remarci cel mai adesea sub forma de atitudine ~i-o poti
intalni numai la prezent Tn contactul terapeutic, adesea transmisa de la terapeutul experimentat
sau supervizor catre terapeutul incepator.

tm:!~;~:'

Introducere - ETICA SI CONDUITA IN PSIHOTERAPIE 23

10. Autenticitatea practicianului

lntrucat terapia este 9i 0 forma intima de Invatare, ea cere un practician care dore9te sa renunte
la rolul stereotip 9i vrea sa fie 0 persoana reala 9i autentica In relatia terapeutica. Tocmai acest
context al relatiei de la persoana la persoana este cel din care clientul poate experimenta $i
Invata cre9terea. Daca In postura de practicieni ne ascundem In spatele securizant al rolului
profesional, clientii nO$tri se vor tine $i ei ascun$i de noi. Daca devenim doar ni$te expe~i tehnici
91parasim propriile noastre reactii 9i valori sau ne deta$am de profesia noastra, rezultatul va fi 0
terapie sterila. Doar prin identitatea $i trairile noastre putem veni In contact semnificativ cu
clientii nO$tri. Daca facem alegeri orientate spre viata, emanand un spirit plin de vitalitate $i
deschidere, daca suntem autentici in relatii1e cu clientii nO$tri $1 ne putem dezvalui lor, atunci
putem fi sursa de inspiratie $i Ii putem Invata In cel mai adevarat sens al cuvantului.

Pe scurt, ca terapeuti, noi suntem modele pentru clientii n09tri. Daca afi9am un
comportament incongruent, neasumandu-ne raspunderea ori ne prefacem pentru a ramane
nedescoperiti $i vagi, atunci ne putem a$tepta din partea clientilor la imitarea acestui
comportament sau la nelncredere din partea lor. Daca suntem autentici angajandu-ne Intr-o
autodezvaluire adecvata, atunci clientii nO$tri vor avea tendinta de a achizitiona aceasta cali tate
$i de a devenii one$ti in interacjiunea cu noi pe parcursul relajiei terapeutice.

Daca exista vre-o Intrebare fundamentala care ar putea servi drept iiant pentru cele descrise

mal sus, atunci aceasta este: Cine are dreptuf sa faca terapie cu afta persoanii ? Aceasta

intrebare poate fi un punct nodal de permanenta refleelie etiea $1 profesionala pentru oricare
dintre noi. Este de asemenea 0 baza de autoexaminare de fiecare data cand ne intalnim cu
clientii. Ma pot de asemenea intreba Ce ma face sa ered ea am dreptul sa-I eonsi/iez pe celalalt

? Ce pot sa Ie ofer oamenilor cu care fac terapie ? Fae In propria mea viata ceea ce-j lncurajez
pe clientii mei sa faea ?

Daea raspunzi onest ia aeeste Tntrebari, s-ar putea sa te simji putin Tncurcat. S-ar putea sa-Ii
dai seama eEl nu ai niei un drept etie sa-I consiliezi pe ce!alal!; poate pentru ca propria ta viata nu
este intotdeauna un model a$a cum e eel pe care vrei sa-I oferi in fa\a clien\ilor tai. Cred ea muil
mai important deeat sa-ti rezoivi Tntreaga ta via(a de acum Inainte este sa faci altceva: sa-Ii dai
bine seama ee faci, in fiecare moment, ramanand deschis la reflectie ~i mai ales la Tnjelegere.

CAPITOLUL I

Carl Rogers §i

PSIHOTERAPIA CENTRA TA. PE PERSOANA.

Adrian Luca

1. Carl Rogers si periplul S3U existenti,al

Pornind de la ideea larg raspEmditaca 0 teorle este inteleasa cu atat mai bine cu cat este mai
bine cunoscut autorul ei, voi incerca sa prezint succint contextul cultural ~i educational al
evolutiei lui C,Rogers,

«Copilaria sa s-a desfa~urat in sanul unei familii numeroase, fericite ~i strans unite, unde
domnea spiritul muncitoresc ~i principiile unui protestantism sever. Face in aceasta perioada 0
pasiune pentru metodele experimentale ale agriculturii ~i cre~terea animaielor, fapt care-i
determina un respect crescut pentru maniera ~tiintifica de a aborda unele probleme ~i de a
promova cunoa9terea,

in cursul primilor ani universitari consacrati mai ales studiului fizicii ~i biologiei, inclinatia
pentru metodele experimentale Ii intare~te atitudinea pozitiva cu privire la spiritul 9tiintific; de
asemenea, alte ramuri, de exemplu istoria, au contribuit intr-o mare masura la dezvoltarea
gustului sau pentru munca intelectuala,

Abandonand religia traditionalista a familiei sale, adera la conceptii religioase mai moderne,
Pleca la New York ~i se inscrie la un institut de studii filozofice ~i religioase (Union Theological
Seminary). Aceasta institutie promova libertatea gandirii 9i respecta toate eforturile de reflectie
sincera, chiar daca acest efort ducea la deturnarea individului de la realitate, Aceasta I-a ~ocat;
parase~te institutia ~i intra la "Teachers College de Columbia University",

Era epoca in care influenta lui John Dewey era la apogeu ~i a fost initiat in conceptiile sale
prin discipolul sau W.H,Kilpatrik.

La "Teachers College" a descoperit de asemenea psihologia clinica prin invataturile lui Leta
Hollingwort. Petrece apoi un an ca stagiar la "Institut for Child Guidance", 0 clinica
psihopedagogica din New-York, a carui personal era de orientare profund freudiana, loc unde se
familiarizeaza cu gandirea psihanalitica. Aici face primii pa~i de terapeut sub directa indrumare a
lui David Levy ~i Lawson Lowrey. A fost 0 perioada in primul rand fecunda dar cam haotica
(Iucra la pregatirea doctoratului); descopera incompatibilitatea care exista intre spiritul inalt
speculativ caracteristic la "Institut for Child Guidance" ~i conceptiile riguros experimentale ~i
statistice care dominau la Columbia - alUel spus intre gandirea lui Freud ~i cea a lui Thorndike.

Ace9ti ani la New-York au fost urmati de 0 perioada de 20 de ani in timpul carora a fost
director la 0 clinica psihopedagogica din Rochester. Cerintele vremii erau centrate pe aspectul
practic al muncii, adicEl pe rezultatele obtinute de speciali9ti in urma lucrului cu copiii,
adolescentii ~i adultii problema.

In cursul acestor ani, diver~i membri ai clinicii au introdus vederile psihanaliste ale lui Otto
Rank 9i ale grupului de psihiatri 9i de asistenti sociali cunoseuti in S.UA sub numele de "L'Ecole

--"-" =--=~~--===

Capitolul 1- PSIHOTERAPIA CENTRATA PE PERSOANA 25
de Philadelphia", De$i contactele lui Rogers cu Rank s-au limitat la 3 zile de studiu organizate la
clinica, conceptiile sale au exercitat 0 influenta profunda asupra gandlrii sale, ca de altfel asupra
Intregului personal de la clinica, Mai precis, vederile lui Rank au dus la cristalizarea anumitor
conceptii teoretice care existau la Rogers Tnstadiul de schita de proiect (dupa cum marturise$te
autorul), Aceasta Intalnire cu Rank coincidea cu perioada In care "eu simteam ca devin mai
complet, mai eficace ca terapeut $i Incepeam sa Intrevad 0 anumita ordine In procesul
terapeutic, $i din acest moment, aceasta ordine mi-a aparut inerenta experientei terapeutice,
Adica, contrar anumitor teorii psihanalitice - ale caror enunturi se limitau la a masura sursa de
experienta - aceasta ordine nu era straina experientei, ea nu venea impusa din
afara,"(C,ROGERS),

Putin dupa acest progres al gandirii sale, i se ofera 0 catedra de psihologie clinica la Ohio
State University, unde se gase$te confruntat cu 0 situatie foarte noua: descopera spre marea sa
surprindere ca principiile terapeutice pe care Ie elaborase $i care II ghidasera mai mult sau mai
putin implicit la Rochester, erau departe de a fi evidente tinerilor clinicieni - studenti $i colegi.
Realizeaza ca, conceptiile sale privind psihoterapia aveau 0 turnura mult prea independenta $i
personala $i ca gandirea sa de clinician avea 0 tenta ce contrazicea considerabil gandirea
(principii/e) statuata(e) la acea vreme, Rogers marturise$te: ,,Pana In acest moment am trait sub
impresia ca ideile $i principiile mele de terapeut reprezentau un simplu efort de elucidare a
principiilor care ghidasera «toti terapeutii»,

Dupa 1940 intra la Universitatea din Chicago unde petrece 10 ani, timp Tn care pune pe
picioare programe de cercetare largite (de Invatare, de training, de administrare) prin
participarea studentilor §i din alte domenii decat cel al psihologiei elinice (pedagogie, sociologie,
psihologie industriala),

Tncepand cu anul 1928,Tntimpul vacantelor, Tntre 15 §I 20 de ore pe saptamana, Incepe sa
asiste numeroase persoane In eforturile lor de asanare §i de dezvoltare (cre§tere) psihica,
persoane care mai mult decat oricare alta sursa au stimulat eforturile sale atat teoretice, cat $i
practice care au dus la Tntelegerea fenomenului terapeutic, structurii personalitalii §i
fenomenelor conexe.

Tnainte de a prezenta teoria sa, se impune sa citez una din atitudinile §i conceptiile
fundamentale de care Rogers a tinut Indeosebi cont In evaluarea teoriilor sale, §i anume:
credinta sa ferma (neclintita) TnIntaietatea de ordin subiectiv: "Omul traie§te esenlialmente Intr-o
lume subiectiva §i personala, Activitatile sale, chiar §i cele mai Inalte obiective - eforturile sale
$tiintifice, cantitative, matematice etc, - reprezinta expresia scopurilor subiective $i lucrurilor
subiective.

Tn concluzie, de§i ma Indoiesc de posibilitatea ca exista un adevar subiectiv, Tn aceea$i
masura cred ca nu voi putea niciodata sa ajung la cunoa§terea totala, Este vorba ca ceea ce se
considera In general drept {( Cunoa§terea §tiintifica » nu exista, Nu exista decat perceptii
individuale a ceea ce se manifesta la fiecare dintre noi, ca reprezentand acest domeniu de
cunoa$tere " (Carl Rogers),

2. Premise teoretice In psihoterapia rOQersiana

2.1. "Nondirectivitate" sau centrare pe persoana

Psihoterapia centrata pe client se Tnscrie In curentul orientarilor psihoterapeutice
experienlialiste; aparuta initial sub denumirea de psihoterapie non-directiva, contrazicea
considerabil principiile statuate la acea vreme, constituind un adevarat $OCideologic, cacl ideea
unui tratament psihoterapeutic "Iipsit de direclii", de diagnostice §i interpretari, a afectat
presiunea sangvina a unor practicieni "con§tiincio§i", revoltati de /ipsa de competenla §I

26 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

responsabilitate a unei asemenea formule. $i aceasta, deoarece ideea de «non-direc(ie»
pare am de simpla ~i atat de u~or de imbogatit prin imaginatie, Tncat la prima vedere nu se
preteaza la alte comentarii.

Deoarece se pare ca exista un curios decalaj Tntre cunoa$terea $i Tntelegerea terapiei
rogersiene (Iucru observat de Rogers chiar in mediile profesionale americane), yom prezenta
un anumit numar de factori care par sa favorizeze fixarea terapiei rogersiene numai la nivelul
non-directiv ~i implicit prin aceasta, voi insista asupra a doua concepte larg vehiculate: «non-
directivitate» $i «centrare pe client» - "Symbol" client-centered. Tnainte de toate, este
incontestabil ca un termen ca «non-direc(ie" nu are aliura unui program. Acest termen este atat
de clar $i de simplu, atat de U$or de imboga(it prin imagina(ie, incat nu reu~e~te sa trezeasca
curiozitatea. De asemenea, profesionistul ramurii, convins ca psihoterapia nu are deloc secrete
pentru el, T~iimagineaza cu u~urinta ca singurul cuvant al acestui demers II informeaza cu tot
ce este util sa ~tie despre acest lucru. Daca termenul Ii sugereaza lucruri care vin Tn
concordanta cu parerile sale personaIe, nu ezita sa se declare partizan al concep(iilor non-
directive. In caz contrar, nu ezita mai mult sa declare ca psihoterapia non-directiva nu este 0
adevarata psihoterapie, ca ea nu se potrive$te decat cazurilor foarte benigne etc. Mai mult,

ideea de «non-directie" se refera Tndeaproape la structura obi~nuin\elor mentale ~i sociale, a

convingerilor, a dorin(elor marturisite $i nemarturisite a celor mai multi dintre noi.
In domeniul relatiilor umane, nevoia de a domina ~i sub forme deghizate, nevoia de a fi

dominat, Tnving de departe nevoile de a se elibera $i de a fi liber. Schimbarile cerute de
conceptiile lui Rogers merg deci, intr-o masura variabila, Tmpotrivanevoilor majoritatii oamenilor
- aceasta cel pu\in in stadiul actual al evolu\iei umane. Aceasta ultima restric\ie este evident

importanta. Fara ea, afirma(ia care precede - $i anume frica de adevarata Iibertate - ar impli~a 0
concep\ie a omului direct contrara aceleia care se afla la baza demersului rogersian. Intr-
adevar, Tnlimp ce nevoile de dependen\a $i de independenta se dovedesc amandoua profund
Tnradacinate, istoria omului pare sa demonstreze suficient ca nevoia de independen\a
manifesta 0 capacitate de cre~tere care, oricat de lenta $i neregulata ar fi, nu Tnceteaza sa
opereze.

Cat despre aplicabilitatea principiilor rogersiene la relatiile umane In general, majoritatea
oamenilor par incapabili sa conceapa posibilitatea.

Majoritatea contemporanilor nO$tri,chiar occidentali, chiar partizani ai ideologiilor liberale $i
democratice, au 0 concep\ie esen\ialmente ierarhica a rela\iilor interpersonale, 0 concep\ie
bazata pe raporturile de superioritate-inferioritate, de ascendent-supunere, de autoritate-
subordonare. Desigur, aceste cuvinte cu Incarcatura emo(ionala sunt tabu; atitudinile care
corespund, subzista, sub etichete acceptabile ca "competenta" sau "responsabilitate". Adesea
"responsabilitatea" mascheaza pe de 0 parte, nevoile de ascendent $i de dominare a celui care
o exercita $1pe de alta parte, tendintele la dependenta $i la cel mai mic efort a acelula care este
obiectul acestei responsabilita\i. Toate acestea se efectueaza Intr-o maniera, fara Indoiala, larg
incon$tienta $i intr-o cultura Inca bazata pe dreptul celui mai puternic.

Mergand mai departe $i referindu-ne la interactiunea directa client-terapeut, s-a dovedlt ea
unii dintre clinicieni, practicand psihoterapia intr-o maniera identica eu cea a lui Rogers ((non-
directiv»!), nu obtineau rezultate comparabile. Din analiza Interviurilor $i din discu\iile in grup, a
rezultat ca cei care e$uau Tneforturile lor de terapeu\i non-directivi aplicau noua metoda fara
vreo angajare personala. Se comportau In maniera unui "eeran neutru" - no(iune psihanalitiea a
rolului terapeutului, In voga Tn epoca. Comportamentul lor non-directiv era numai de
circumstanta. Era un rol, nimic mai mull. Acest rol " adoptau pur $i simplu pentru ca era
practical, aparent cu succes, de colegii sau profesorii lor. Nu s-au gandit niciodata la atitudinile
$i convingerile subiacente acestui gen de comportament; s-a dovedit chiar ea unii din ace$ti
terapeu\i pseudo-non-directivi Intre(ineau opinii de-a dreptul contrarii celor care s-au dovedit,
dupa aceea, ea fiind indispensabile unei praetici fecunde, acestui demers.

Capitolul I - PSIHOTERAPIA CENTRA TApE PERSOANA 27

Observajii de acest gen, alaturate la unele progrese ale opiniei sale, I-au condus
(determinat) pe Rogers sa concluzioneze ca ceea ce conteaza, in aceasta psihoterapie, nu este
absenja directivelor, ci prezenja la terapeut a unor atitudini vis-a-vis de client $i a unei anumite
concepjii asupra relatiilor umane. Altfel spus, el a ajuns sa Inteleaga ca esenta demersului sau
nu consta atat Intr-o maniera de a actiona, cat Intr-o noua maniera de fi. Daca comportamentul
terapeutului nu va fi expresia anumitor atitudini $i convingeri profund Inradacinate In
personalitatea sa, el nu va reu$i sa declan$eze la client genul de proces numit "actualizare de
sine" sau "cre$tere (dezvoltare) personala". De$i aceste aspeete vor fi prezente in paginile ce
urmeaza, Ie-am menjionat aici numai pentru a elucida semnificajia fenomenului {(client-
centered» (centrare pe client) care, In urma dezvoltarilor ulterioare, vine sa inlocuiasca
termenul de «non-directiv».

Pentru ca procesul terapeutic sa fie fecund, trebuie ca el sa se efectueze In funcjie de
experienja clientului, nu In functie de teoriile $i principiile straine acestei experiente. Pentru ca
terapeutul sa fie eficient, trebuie ca el sa adopte, vis-a-vis de clientul sau, 0 atitudine empatica;
trebuie sa se straduiasca sa se cufunde cu clientul, in lumea subiectiva a acestuia. Clientul
trebuie sa fie centrullntreprinderii, nu numai in sensul ca el este beneficiarul, ci intr-un sens
mai intrinsec. Injelegerea experienjei sale personale trebuie sa serveasca drept ghid $i criteriu
Tn procesul de reorganizare a atitudinilor sale $i In conduita ulterioara a vietii sale. De aici,
termenul de «client-centered», indicativ al curentului ideocratic al procesului, adica a
Inradacinarii sale In experienja traita de client.

De asemenea, se mai vehiculeaza adesea id2ea: "cu anumite subiecte sau Tn anumite

momente nu este nimic mai bun de facut decat sa te dovede$ti strict nondirectiv", implicajia fiind
ca subiectul se dovede$te intratabil. Fara Indoiala, no\iunea de {(non-directie}), care este la
baza opiniilor de acest gen, este cea de laisser-faire. Nu poate fi impiedicata intrebarea daca
cei care sustin aceasta i$i dau seama de faptul ca atitudinea, comportamentul clientului In
timpul interviului este determinat Tntr-o larga masura de cel al terapeutului. De altfel, ceea ce-I
califica drept "intratabil" este poate singurul fundament pe care se poate edifica
autodeterminarea care este scopul terapiei. Din punct de vedere extern, nondirec\ia $i
neinterven\ia (laisser-faire) se aseamana incontestabil. Dar in intenjia $1specificitatea lor, cei
doi termeni n-au nimic Tn comun. «Non-direc\ia}), a$a cum se In\elege prin intermediul opiniei
lui Rogers, este inspirata de 0 atitudine necondi\ional pozitiva, In timp ce neintervenjia (Iaisser-
faire) se reduce esenjialmente la indiferenja, respectiv la 0 toleranja vecina cu disprelul. Or,
Tntr-o relalie care se afi$eaza ca fiind patrunsa de respect, de Inlelegere $i de caldura
(caracteristica reclamata actualmente de toate metodele terapeutice fara excepjie), atitudinea
de ..laisser-faire" nu este atat de inofensiva pe cat cred cei care 0 aplica. Clientul recunoa$te
caracterul negativ In mod tacit critic $i defensiv al acestei atitudini. 0 asemenea experlenla este
nu numai penibila pentru cel care se a$teapta sa gaseasca la terapeut primirea pe care este
incapabil sa 0 descopere In alta parte, dar ea intare$te atitudinea de ambivalenja $1disperarea
care il submineaza (distruge). Clientul reacjioneaza fie parasind Intreprinderea terapeutica, fie
refuzand In mod tacit sa se angajeze Tntr-unefort - temporar stangacl, dar potenlial fecund - de
autodeterminare. Cat despre procesul de alternanla de faze de intervenjie $i laisser-faire,
confuzia $i oscilaliile emo!ionale pe care trebuie sa Ie provoace la client par cel mai pu(in
terapeutice.

Este adevarat ca rolul terapeutului nondirectiv se descrie adesea ca "inactiv". Totu$i, se
cuvine a se Inlelege acest termen Intr-o masura oarecum orientala, insemnand nu absenla de
activitate, ci absenla de activitate intervenlionala. De altfel, terapeutul rogersian "inactiv" este
intens angajat In procesul de redresare, dar se fere$te cu grija sa deranjeze dezvoltarea
inerenta, straduindu-se sa 0 faciliteze. Acum, aceasta terapie poate fi caracterizata ca fiind un
proces de "cataliza" In opoz1liecu noliunea de analiza.

In opinla $i practica lui Rogers «non-direc(ia" se reduce esen!ialmente la ab\inerea de la

28 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

judecata evaluanta, nu la absenta functiei de judecata; orice activitate coerenta cere folosirea
constanta a acestei functii. De altfel, a intelege inseamna a judeca - daca nu calitatea, eel putin
existenta unui lucru sau a unui eveniment dat. Ratiunea despre care este yorba aid se refera la
calitatea adevarata sau falsa, buna sau rea, laudabila sau condamnabila, realista sau iluzorie a
ceea ce clientul raporteaza.

2.2. Conceptia rogersiana privind dezvoltarea umana

Tn acest moment, fiind clarificate notiunile care impiedica 0 intelegere adecvata a terapiei
rogersiene, putem intra In miezul problemei.

Tn exprimarea cea mai simpla, ideea principala a acestei conceptii terapeutice este
capacitatea individului, mai explicit, aceasta traducandu-se astfel: fiinta umana are capacitatea,

latenta daca nu manifesta, de a se inlelege pe ea insa~i ~ide a-~i rezolva problemele suficient

pentru satisfacerea ~i eficacitatea necesara funclionarii adecvate; de adaugat, ca are de
asemenea 0 tendinta sa exerseze aceasta capacitate; ca potentia Ie, aceasta capacitate ~i
aceasta tendin\a sunt inerente oricarui om. Exercitarea acestei capacitati reclama un context de
relatii umane pozitive, favorabile conversatiei ;;i ridicarii "Eului"; altfel spus, ea reclama relatii
lipsite de amenintare sau de sfidare (provocare) cu ideea ca subiectul se amelioreaza pe el
Insu9i.

Impreuna, aceste doua propuneri ("tendinta" ~i "capacitatea") rezuma ceea ce se raporteaza
la aceasta terapie, orice ipoteza, arice afirmatie 9i orice practica.

Capacitatea nu are nimic specializat, nimic special; nu este vreo aptitudine sau trasatura
specifica, ci un mod de functionare caracteristic ~i eminamente uman. Acest mod este bazat pe
capacitatea de cunoa9tere reflexiva, adica capacitatea nu numai de a 9ti, ci de a ;;ti ca ~tii.
Cunoa~terea reflexiva face posibila autoevaluarea ~i autocarectia, operatiuni fundamentale ale
capacitatii In chestiune.

De remarcat ca nu este vorba de 0 capacitate de Intelegere completa ~i foarte corecta, ci
de un grad de lntelegere imperfect, fara lndoiala, dar suficient fiecarui pas al procesului de
adaptare 9i integrare care este existenla umana: este 0 lntelegere activa, Intr-un fel vitala,
orientata nu spre conceptualizare, ci spre actiune. Cat despre capacitatea individului de a-9i
rezolva problemele, este yorba de solulii ad-hoc care permit 0 continuare fecunda a procesului
neincetat de solutionare de probleme, care este dezvoltarea spre maturitate. Sa notam ca
scopul spre care aceasta capacitate se orienteaza este formulat nu in termeni de noroc ci In
termeni de "funclionare adecvata", constructiva, satisfacatoare in ansamblu 9i, lucru esential:
realizabil oricare ar fi contingentele (raporturile) mediului (in a~a masura, incat aceste
contingente sa nu reprezinte violari manifeste 9i persistente ale conditillor de viata umana).

Dintr-un punct de vedere mai specializat, capacitatea individului este manifestarea
psihologica a ceea ce se nume9te in limbaj mai abstract, tendinta la actualizare a organismului.

Tendinta fa actuafizare a organismului este fundamentala. Ea vegheaza la exersarea
tuturor functiilor, atat fizice cat ~i experientiale; ea vizeaza In mod constant sa dezvolte
potentialitatile individului pentru a asigura conversatia 9i "fmbogatirea" sa tinand cont de
posibilitati1e ~i limitele mediului. 0 observatie: termenul de imbogatire este folosit in sensuI eel
mai general, Ingloband tot ceea ce favorizeaza dezvoltarea (satisfactia sufleteasca) prin sporirea
a tot ce are 9i a tot ce este individul, prin cre~terea importantei sale, a culturii, puterii, fericirii,
talentelor, placerii, posesiunilor sale ~i a tot ceea ce amplifica satisfactia rezultata de aici. De
altfel, acest termen trebuie inteles In sens subiectiv!

Ceea ce tendinta actualizanta vizeaza sa atinga este ceea ce subiectul percepe ca fiind 0
ridicare a moralului sau 0 imbogatire - nu In mod necesar ceea ce eSle obiectiv sau inlrinsec
imbogatire.

Tendinta la actualizare a potentialelor organismului, a~a cum este conceputa in teoria lui

Capitolul I - PSIHOTERAPIA CENTRA T A. PE PERSOANA. 29

Rogers, opereaza In ordine genetica (dezvoltarea individului) ca ~i In ordine psihogenetica
(dezvoltarea speciei).

Din punct de vedere genetic, ipoteza privind tendin\a la actualizare a organismului afirma ca
procesul de organizare a experien\ei este comparabil, in orientarea sa, cu procesul dezvoltarii
fizice (evolu\ia spre specimenul adult ~i sanatos conform legilor genetice specifice speciei),
Daca experien\a poate sa se organizeze in absen\a factorilor perturban\i gravi, aceasta
organizare - fiind cuprinsa aici expresia sa in comportament - se va efectua in sensu I maturita\ii
~i func\ionarii adecvate, adica In sensul comportamentului ra\ional, social, subiectiv, satisfacator
$i obiectiv eficace,

Se pune Intrebarea: cum se explica atunci fluxul patologiei psihologice $i sociale?
Nu trebuie uitat ca este fundamentala condi\ia enun\ata mai sus, relativa la eficacitatea
actualizarii acestei capacita\i $i anume, un climat uman propice, lipsit de amenin\area "eului"
individual; foarte important de remarcat este faptul ca acest climat uman este de ordin
fenomenal, deci subiectiv; individul, tendin\a sa la actualizare $i nO\iunea "eului" fac taate parte
din lumea fenomenala. De aici rezulta ca ceea ce conteaza nu este caracterul intrinsec pozitiv al
condi\iilor, ci este percep\ia acestor condi\ii de catre subiect, lucru valabil $i in cazul no\iunii de
"eu" (important este "eul" a$a cum este perceput de subiect, $i nu cum exist a in realitate),
Ca ~i tendin\a la actualizare, notiunea eului joaca un rol de prim ordin in concep\ia teoretica
a lui Rogers, Una reprezinta ideea principala a teoriei sale asupra terapiei, cealalta, pivotul
teoriei sale asupra personalita\ii,
No\iunea eului este 0 structura perceptuala, adica un ansamblu organizat ~i schimbator al
percep\iilor rapartandu-se la Insu~i subiectul. Ca exemplu al acestei percep\ii voi cita:
caracteristicile, atributele, calita\ile $1defectele, capacita\ile ~i limitele, valarile $i rela\iile pe care
subiectulle recunoa$te ca descriptive ale lui Insu~i ~i pe care Ie percepe ca dandu-i identitatea.
Aceasta structura perceptuala inglobeaza toate experien\ele subiectului din fiecare moment al
existen\ei sale.
Dupa aceasta definl\ie concisa, sa vedem rolul "eului". Eul, facand parte inerenta din
unitatea psihologica totala indicata prin termenul "organism", rezulta ca este subiect al opera\iei
(acliunii) tendin\ei ia actualizare, Conjugarea acestor doi factori -tendin\a la actualizare $1
no\iunea eului- determina comportamentul. Prima reprezlnta factorul dinamic, a doua factorul
reglator; una furnizeaza energia, cealalta direejia,
Tendin\a la actualizare a eului ac\loneaza ~i vizeaza constant conversa\ia §i imbogatirea
eului. Adica se opune la tot ce compromite eul in sensul fie al diminuarii, fie al devalorizarii sau
31 contradic\iei. Totu~i, succesul sau eficacitatea acestei ac\iuni nu depind deloc de situatia
"reaia", "obiectiva", ci de situa\ia a§a cum 0 percepe subiectul. Or, subiectul percepe situa\ia Tn
func\ie de noliunea eului sau; percepe lumea prin prisma eului sau: ceea ce se raporteaza la eu
are tendin\a sa fie perceput Tnrelief ~i este susceptibil de a fi madificat Tnfunctie de dorin\ele ~i
nelini$tile subiectului; ceea ce nu se raporteaza la eu are tendinta de a fi perceput mal vag sau
sa fie totai neglijat. A~adar, no\iunea eului determina eficacitatea sau lipsa de eficacitate a
tendinlei actuatizante, Eficacitatea tendin\ei la actualizare a eului depinde de caracterul realist al
no\iunii de eu, Notiunea eului este realista cand exista concordan\a sau congruen\a Intre
atributele pe care subiectui crede ca Ie poseda §i cele pe care Ie poseda in realitate. 0
modalitate de a verifica no\iunea exista, desigur, nu absoluta, dar suficienta pentru nevoile
practice. Pentru a verifica caracterul realist al unei percep\ii oarecare privind no\iunea eului,
individul dispune de doua surse de criterii. Unul dintre aceste criterii este experien\a traita -
sentimente, dorinte, nelini~ti ale subiectului referitor la obiectul in cauza. Celalalt criteriu consta
in dovada pe care 0 furnizeaza comportamentul subiectului $i prin comportamentul altuia in
ceea ce-I prive~te.
Daca exista congruen\a intre "percep\ie" ~i "realitate", in ce prive~te no\iunea eului, actiunea
tendin\ei actualizante va fi adecvat condusa de no\iunea eului $i individul va avea toate ~ansele

30 ORIENTAREA EXPERIENTIAL2\. IN PSIHOTERAPIE

pentru a-~i atinge scopurile pe care ~i Ie propune, de asemenea comportamentul sau va avea
tendinta de a asigura mentinerea §i Imbogatirea eului. In caz negativ, adica acolo unde notiunea
eului comporta lacune §i erori, tendinta actualizanta va fi prost luminata; ea I~i va propune
scopuri greu de atins daca nu ireallzabile, ~i -arice alt lueru flind la fel- va ajunge la e§ec, eu
toate frustrarile care rezulta §i care Impiedica buna functionare,

In concluzie, 0 notiune realista a eului este primordi~la, dar pentru ca aceasta sa fie realista
ea trebuie sa fie fundamentata peexperienta autentica a subiectului, adica pe ceea ce simte In
mod real.

Libertatea experientiafa este condilia esentiala a acestei fundamentari autentice, Ea se
raporteaza In mod esential la experienta, deci la fenomene interne, Ea consta In faptul ca
subiectul se simte Iiber de a recunoa§te a§a cum Inlelege, in alti termeni ea presupuneca
subiectul nu se simte obligat sa-~i nege sau sa-~i deformeze opiniile ~i atitudinile intime pentru a
menline afecliunea sau aprecierea persoanelor importante pentru el ,

Aceasta libertate exista cand subiectull§i da seama de ceea ce-i este permis sa exprime
(cel putin verbal): experienta sa, emotiile ~i dorin\ele a$a cum Ie simte $1 independent de
conformitatea lor la normele sociale §I morale care guverneaza mediul sau, Altfel spus, subiectul
este psihologic liber cand nu se simte obligat sa nege sau sa deformeze ceea ce simte pentru a
pastra, fie afectiunea sau stima celorlalti care joaca un rol important In "economia" sa interna, fie
stima de sine.

Cand libertatea experientiala a subiectului este amenintata, acestuia nu-i este permis sa
simta sentimentele pe care Ie simte totu~i In mod manifest, sub pedeapsa de a pierde conditiile
de care depind actualizarea sa, §i anume, afectiunea sau stima celor care joaca un rol important
In viata sa. Nelini~tea cauzata de aceasta amenintare II Impinge sa-~i reprime, mai Intai
exteriorizarea, apoi existenta sentimentelor sale. Procedeul dovedindu-se "fecund", adica
reprimand conditiile conservarii ~i ridicarii moralului eului, tinde sa-I adopte ca mod de viata,
Totu~i, 0 parte a experientei sale traite, reale, scapand cunoa§terii sale, controlul
comportamentului sau Ii scapa In aceea$i masura. Din acel moment se produc dezamagiri $i
deceptii ~i subiectul devine confuz, dezoriental, pe scurt, nevrotic. Deci, aceasta alienare a
subiectului In raport cu experienla traita este chiar ceea ce constituie personalitatea nevrotica.
Tntr-operioada determinanta, sensibila dezvoltarii sale -nu Tnmod necesar copilaria- drepturile la
perceperea autentica a experientei sale au fost ameninlate sau violate. Ceea ce este
spectaculos In evolutia acestor persoane este lupta pe care unii dintre ei 0 duc Tmpotriva
conditiei lor care poate sa-i ridiee deasupra omului mediu. Personalitatea lor poate dobandi un
relief §i 0 productivitate care lipse~te foarte des persoanei "normaIe", la care homeostazia
psihologica, rar perturbata, poate ajunge (duce) la un echilibru vecin cu stagnarea.

Concluzionand, cand tendinta actualizanta se poate exersa In conditii favorabile, adica fara
piediei psihologice grave, individul se va dezvolta Tn sensul maturitatii. Perceptia despre el
Tnsu$i,a mediului sau ~i comportamentul care se articuleaza pe aceste perceptii, se vor modifica
constant In sensuI unei diferentieri $i a unei autonomii crescande, tipice progresului spre starea
de adult. Personalitatea va reprezenta deci actualizarea maxima a potentialitatilor
"organismului". Mai concrel, personalitatea se dezvolta dupa un model comparabil dezvoltarii
fizice care, $i ea, este determinata de tendinta actualizanta exersandu-se la un nivel mai
elementar §i conducand la diferentierea functiilor ~i organelor caracteristice maturitatii fizice.

Problema fundamentala care se ridica Tn aceasta conceptie este: cum ia personalitatea

aceasta dire,clie pozitiva orientata spre autonomie $i responsabilitate - caracteristici esentiale ale
maturitatii? Intr-adevar, aceasta directie nu este manifestarea unei necesitali interne, asemeni
aceleia care conduce dezvoltarea fizica. Ea nu rezulta mai mult din procesul de imitare sociala,
pentru ca individul este Tnconjurat de cel putin tot atatea exemple de imaturitate ca ~i de
maturitate. $i ea nu continua Tn mod necesar satisfacerea imediata pe care 0 procura
comportamentul autonom pentru ca acest comportament se Insote~te adesea de frustrari

Capitolul I ~ PSlHOTERAPIA CENTRA TAPE PERSOANA 31

susceptibile sa Impiedice cre$terea. Cat despre directia externa, sistematica, pe calea sfaturilor,
recompenselor sau pedepselor, aceasta teorie 0 exclude prin definitie.

lata deci, cum explica rogersianismul tendinta fiintei umane de a evolua In sensu I maturitatii.
Oaca individul poate "sa-$i traiasca experienta", In mod special experientele care se raporteaza
la "eu", daca poate sa-$i Inteleaga pe deplin sentimentele, gandurile $i dorintele, fara a trebui sa
recurga la manevre defensive, va fi corespondenta Intre experienta sa reala, traita $i perceptiile
sale. Experientele negative - de ostilitate, de inferioritate, de frica, vor fi reprezentate In
con$tiinta, la fel de U$or $i fidel ca experienteie pozitive de securitate, succes, afectiune. Oaca
exista corespondenta stransa Intre experienta $i perceptie, nu va rezulta decat faptul ca,
comportamentul va fi adecvat condus, caci este perceptia, mai ales perceptia "eului", cea care
determina direc\ia acestuia (atentie, "adecvat" $i nu "perfect"). Aceasta direc\ie interna va fi
adecvata nu pentru ca omul este "nascut bun" sau pentru ca este determinat de tendin\e de
autonomie $i de responsabilitate, ci pentru urmatoarele motive.

Pe masura ce individul se dezvolta, suma experientelor sale cre$te. Oar nu este numai
cre$tere. In cadrullargirii lumii interioare a nevoilor sale '$i a lumii exterioare, a mijloacelor de
satisfacere a acestor nevoi, structura experimental a (experien\iala) se modifica. Semnificatia $i
importan\a subJectiva a anumitor elemente se schimba. Aceste schimbari se fac In general In
sensul unei perceperi mai realiste a datelor experien\ei. Experienta fiind mai bine perceputa, ea
este mai bine evaluata $1. totu$i, ea serve$te mai bine ansamblul nevoilor. $tim ca una din
nevoile fundamentale ale omului este nevoia de afecliune $i respect din partea semenilor. Or, pe
masura ce experienta sa cre$te, subiectull$i da seama ca modul cel mai sigur $i mai economic
de a-$i asigura aceasta afec\iune $i acest respect consta In a se comporta Intr-o maniera
rezonabila $i sociala. Pe scurt, exista disponibilitatea experientei ca $i Imboga\irea sa progresiva
care permite jocul func\iilor de autoevaluare $i autocorec\ie. Aceste func\ii, la randullor, conduc
comportamentulln sensul maturitatii personale.

Odata cu Indreptarea individului spre starea adulta, acesta I$i da seama de diversitatea $i
chiar de divergen\a nevoilor sale fundamentale, biologice, sociale $i specific umane. Oaca Ii este
permis sa evalueze masura de placere $i profit pe care i-o procura satisfaeerea - nu Tn mod
necesar completa, dar echilibrata- a nevoilor sale, comportamentul sau va fl. In ansamblu,
adecvat, rational, social $1 moral. In alti termeni, daca individul I$i da seama de datele
experien\ei sale, el va putea sa Ie supuna unui proces - implicit sau explicit - de evaluare, de
verificare $i, la nevoie, de corectie. Atunci, \inand cont dE:varietatea nevoilor sale, el va incerca
sa Ie satisfaca pe toate, armonizand cat mai bine posibil experien\a sa cu cbmportamentul sau;
va rezulta de aiGi, deei, un anumit echilibru. Intr-o ultima analiza, este deci capacitatea fiin\ei
umane de a-~i da seama de experienia sa (sa 0 eva!ueze, 5-0 verifiee, s-o eorecteze), ceea ce
exprima tendin\a sa inerenta la dezvoltarea spre maturitate, deci spre autonomie $i
responsabilitate.

Mersul pozitiv al dezvoltarii sale nu este prin urmare efectul unor mecanisme sau agen\i
special!. externi sau interni; este produsul conjugarii fo~elor interne, pozitive In orientarea lul 91a
fo~elor externe, favorabile actualizarii acestor fo~e.

Pentru a concluziona, remarcam ca desfa~urarea favorabila $i procesele de autoevaluare ~i
autodirectie implicate depind Tnainte de toate de masura Tn care experienta este disponibila
con$tiin\ei. Oaca datele experien\iale importante Iipsesc, balan\a va fl falsificata $1alegerile vor fi
inadeevate.

In ceea ce prive$te individul care a avut norocul sa se dezvolte In condi\ii favorabile, ipoteza
care a fost enun\ata anterior nu pare sa puna probleme (prea) marl. Oar cand este yorba de
indivizi a caror dezvoltare s-a efectuat In condi\ii mai pu\in favorabile sau net vatamatoare
(corupatoare), aceasta concep\ie pozitiva a dezvoltarii umane . $i, In consecin\a, a tratamentului
- pare Indoielnica, cel pu\in la prima vedere. La individul a carui function are este deranjata,
poten\ialul de autoevaluare $i autodirectie este alterat Tnasemenea masura, Incat trebuie sa se

32 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

apeleze la profesionist pentru "a se deseurea"? Terapia poate da rezultate la asemenea
persoane?

Aeeste probleme sunt normale :;;ieu atat mai de Tn\eleseu eat ipoteza eapaeita\ii individului
anireneaza anumiie consecin\e pu\in atragatoare peniru omul-terapeut Oaca se admiie ca
clieniul sau este poten\ial capabil sa-:;;irezolve problemele, rolul profesionistului este - sau pare
a fi - pus Tndiseu\ie.

Oupa concep\ia traditionala, profesionistul se bueura de prerogativele speeialistului
(ageniului)! Rogersianul recunoa:;;teca aeeasia eoneeptie esie perfeci valabila Tnafara de eazul
cand este vorba de psihoterapie. Aceasta constand Tn reorganizarea experienjei, nu poate fi
operata decal de eel care traie:;;te aceasIa experien\a :;;i anume, clientu!. In psiholerapia
rogersiana, oricat de paradoxal ar fi, subiectul detine Tnacela:;;iiimp rolurile de ageni:;;i de client
Cat despr~ "practician", rolul sau se Iimiieaza la crearea condi\iilor favorabile Tndeplinirii rolului
elientului. In consecinja, se abjine de la ariee aetivitate intervenjionista ea cea de a explora
experienja clientului, de a-I interpreta sau de a ghida clientul Tnexplorarile sau interprelarile sale.

Aceasta ab\inere se impune din urmatorul motiv: aulonomia clientuiui ca persoana. Or,
modalitatea cea mai direeta :;;ieea mai siglira de a atinge acest seop, nu este aceea de a vorbi
despre el, ci aceea de acrea condijiile care sa permita clientului sa se angajeze direct in practica
aeestei autonomii - oricat de elementar ar fi, la inceput, nivelulla care se angajeaza, autonomia
nu se poate dobandi pe calea Tnva\aturii sau condilionarii. Cum spunea foarte bine Rogers,
"Tnva\atura ar distruge ucenicia". Rolul profesionistului Tnaeeasta concep\ie a terapiei este deci
eel de catalizator, de agent care faciliteaza un proces dat, dar care nu-I determina.(Carl Rogers
et G.Marian Kinget, Psychotherapie et relations humaines; Theorie et practique de la therapie
non-directive, Paris 1965, vo!.I).

Aceasla "rasturnare" a rolurilor ~i competen\elor care rezulta, provoaca, Tn general. un
sentiment de scepticism ~i opozi\ie. Obiec\ia majora se formuleaza Tn urmatorii iermeni: "
individul este incapabil sa Tn\eleagadinamica propriei personalita\i".

Fara a intra Tn detalii, voi da urmatorul raspuns apa~inand lui Rogers: "Tn Tndeplinirea
func\iilor sale, arice terapie se serve:;;tede abstractii (concepte) Tntr-o masura variabila :;;iintr-o
maniera fie implicita, fie explicita. Oar clientul nu are nimic de-a face cu acesle no\iuni leorelice.
Oomeniul sau este realitatea la care el se raporteaza, adica gandurile sale, sentimentele,
atitudinile, conflictele, temerile, nevoile, pe scurt experien\a sa traita"(Carl Rogers et G.Marian
Kinget, op.eit., 1965).

3. Relatia terapeutica rOQersiana Si tehnici de dialoQ

Pana aiei n-am tratat decat factorii interni ai redresarii personale; prioritatea aeordata fo~elor de
cre:;;tere :;;i recuperare se explica prin caracterul specific al teoriei rogersiene centrata pe
resursele interne ale clientului. Cat despre locul secundar care, de fapt, revine rolului
practicantului :;;!reflecta structura procesului terapeutic, a~a cum este conceput de Rogers, voi
vorbi Tncele ce urmeaza.

Pe de 0 parte, terapia este un ansamblu de dispoz!!ii :;;i activitati care se preteaza la
observa\ie :;;i Tnregistrare :;;i care se pot dobandi larg pe calea Tnva\arii; aceasta categorie de
conditii se indica Tngeneral cu numele de tehnici.

Pe de alta parte, functi!le terapeutului pun Tn joc anumiti factori morali :;;i umani care
corespund notiunii de atitudine (tendinta constanta Tn a percepe :;;i a aC\iona Tntr-un sens
determinat, de exemplu Tn sensul tolerante! sau al intolerantei, al respectului sau al criticii, al
Tncrederiisau al neTncrederiietc.).

Mai preocupat de factorul uman decat de eel tehnic, practicianul de orientare rogersiana
concepe conditiile muncii sale in termeni de atitudine. At!tudinea principala, cea care Ie conduce

Capitolul 1- PSIHOTERAPIA CENTRA TApE PERSOANA 33

pe toate celeialte, este atitudinea de considerare pozitiva necondi\ionata. Ceea ce este propriu
acestei atitudini este - In afara caracterului sau necondijional - autenticitatea sa. intr-adevar,

terapeutul trebuie nu numai sa dovedeasca 0 asemenea atitudine, el trebuie sa 0 simta. Pentru

a fi terapeutic fecunda, aceasta atitudine trebuie sa se ancoreze profund In sistemul tendintelor
~i nevoilor practicantului ca persoana. Numai atunci cand reprezinta 0 expresie a personalitajii

sale, mai precis a conceptiei sale despre om ~i a relatiilor umane, ea va putea sa se exerseze

Tntr-o maniera directa, naturala ~i relativ constanta, pe scurt, In maniera larg autonoma.
Considerarea pozitiva neconditionata ca expresie a unui sentiment autentic trait reprezinta

un fenomen incontestabil nou pe terenul relatiilor umane; a~ observa ca aceasta atitudine nu
este mai degraba un ideal, In sensu I inaccesibil prin definijie, ci 0 treapta mai avansata pe
frontul evolutiei psihosociale.

o concluzie care decurge firesc din aspectele prezentate este ca se elimina tehnicile

directive din campul terapeutic, iar diagnosticul e considerat ca fiind daunator relajiei terapeutice
Intrucat creeaza imaginea expertului. "Terapeutul trebuie sa aiba 0 continua dorinja de a
Intelege lumea privata a clientului" (C. Rogers). Se evita de asemenea tehnicile manipulative, se

evita limbajul ezoteric, metaforic, nuan\at. Orice,. tehnica, ca psihodrama, tehnicile terapiei
gestaltiste ~i cele bioenergetice care tind sa puna terapeutul In rolul de expert, diminuand

contributia c1ientului, sunt evitate.
Totu~i, practicienii terapiei non-directive folosesc 0 varietate de tehnici In functie de ~coala

din care fac parte. Tehnicile propuse de Rogers sunt:
1. Clarificarea sentimentelor clientului: se face prin reflectie, meditajie ~i afirmajie. Accentul

este pus pe sentimentele prezente.
2. Reformularea continutului afirmatiilor clientului: se folosesc alte cuvinte decat cele folosite

de catre client pentru a revarsa mai multa lumina asupra problemelor cu care acesta se
confrunta, pentru a elimina confuzlile.

3. Acceptarea neconditionata:sintetic redata, presupune comunicarea empatica, autentica,
acceptare pozitiva verbala ~i nonverbala (mimica 9i pantomimica de tip comprehensiv).

Alte tehnici utilizate Tn terapia nondirectiva (cf. !. Mitrofan, 1993), prezentate sub forma
schemei de mai jos, ca modalitaji de susjinere ale dialogului sunt: ascultarea, reflectarea,
reformularea.

1. Ascultarea activa: T erapeutul sustine ~i Incurajeaza nonverbal (prin postura, privire,

mimica, mi~cari ale capului, sunete aprobative) ceea ce spune subiectul.
2. Tehnici de refiectare:

• Reflectarea I Repetitia ecou: Terapeutul reia, ca un ecou, 0 parte din ceea ce spune

subiectul.

Se pastreaza limbajul subiectului ~i se accentueaza ace a parte din mesajul transmis de catre
client care este semnificativa pentru problema cu care acesta se confrunta (cuvintele, expresiile
cheie, cu semnificatie mare), punandu-se accent pe trairea, expresia emo\ionala a mesajului, cu

scopul de a-I centra pe client pe momentul prezent, aici ~iacum, pe ceea ce simte In raport cu

situa\ia relatata. Rolul acestei tehnici este: clientul se simte acceptat, fncurajat sa comunice,
apar ~i sunt con~tientizate sensuri noi ale situa\iei prezentate, sunt mult diluate blocajele,
rezistenjele 9i, de asemenea, nu exista riscul introducerii unor mesaje distorsionate faja de cele
transmise de catre client, nuanjele diferite care ar putea sa apara putand fi corectate ~i
reinterpretate, ciarificate chiar de catre client. Un alt rol important al acestei tehnici este ca II
focalizeaza pe client asupra gasirii unei noi perspective, a unei solutli la problema cu care se
confrunta ~i In cazul In care totu~i apar rezistente, tehnica of era posibilitatea lucrului cu
rezistentele fntr-o maniera non-intruziva ~i extrem de delicata pentru sensibilitatea clientului.

• Repetitia pe alt ton I cu 0 nuan1a de umor:
Terapeutul reia 0 parte din ceea ce spune subiectul, dar pe alt ton, cu 0 nuanta de umor.
Rol : schimbarea perspectivei asupra evenimentului. Atenjie la tipul de umor ! Se recomanda

34 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

umorul neagresiv, bland, se rade lmpreuna cu clientul de 0 anumita situa(ie, nu se face
niciodata haz pe seama clientului.

• Amplificarea: Se folose~te pentru a scoate In evlden\a un aspect pozltlv/faia pozitiva,
constructiva a sltuaiiei sau atunci cand urmarlm ob\inerea unui efect paradoxal: prln ampliflcarea
suplimentara introdusa de terapeut, subiectul ajunge sa vada situaila la dlmenSlunile ei reale.

Atat "repetliia pe alt ton" cat ~I "amplificarea" pot fi Inso\lte de 0 nuaniare sau 0 sustinere,
exprlmare corporala din partea terapeutulul, dar ceea ce este cel mal Important In aceasta
maniera de comunicare nu este a se face din dialog 0 comunicare caricaturala, teatrala, ci a
Slm!i ceea ce clientul transmite ~i a-I Insotl In demersul sau launtric, uneori foarte dureros §i
anevoios Tntr-omaniera totala, autentiea, plina de afeeliune ~I sensibilitate.

3. Tehnici de reformulare:

• Reformularea prin inversiunea raportului figura-fond: Se obtine 0 noua vizlune asupra
ansambluiui, fara a se adauga sau omite ceva din detaliile oferlte de subiect. Se poate folosi
atunci cand subiectul este nemullumit de modul cum a (re)aclionat Tntr-oanumlta situatie. Privit
dintr-o alta perspectlva, comportamentul sau se poate dovedi pozitiv. Se urmare~te un efect de
~oc, cu consecinle In planul imaginli de sine, pozitlvarea imaginii de sine.

• Reformularea sinteza:

Reformularea Tncuvinte cheie, reliefandu-se ceea ee este esenlial pentru subiect, accentul
fiind pus pe tralrile, emoliile, patternurile interpretative gre~ite, distorsionate ale subiectului; se
folosese doar cuvintele elientului ~i nu se fac nici un fel de interpretari asupra celor relatate.
Aceasta tehnica este un fel de reflectare Intr-o forma mai extinsa.

• Reformularea clarificatoare:

Terapeutul formuleaza eeea ce subiectul a sim!it, dar nu poate exprima Nu se fac sugestii ~i
Intotdeauna se veriflca daca ceea ce a fost reformulat coincide cu trairea clientului.

4. Tehnici de deschidere

• Deschiderea: Cand subiectul pare ca se bloeheaza, dialogul este suslinut, redesehis prin
formulari neutre de tipul: ,,$i.... ", "Deci... ,,", "A~adar" .." ~.a. m.d.

Alte conditii ale dialogului:
Terapeutul nu judeca ceea ce-i spune subiectul, nu evalueaza, nu-~/ impune propriile sale
valori ~i standarde, nu sugereaza solulii. Terapeutul doar asculta, accepta necondllionat,
clarifica. Formularile sunt de tipul: "Tu e~ti suparat pe... ", "Ti se pare cL", "Tu crezi ea e~ti rau
pentru ca ... ", "Tu simli ca ...". Rol: aceste formulari pun In evidenla faptul ca doar aprecierea
elientului In legatura eu situalia conteaza eu adevarat. Subiectul nu va mai percepe sistemele de
valori ca fiind imuabile, exterioare, amenintatoare, ci personale, bazate pe propria experienla ~i
restueturabile, In armonie cu trairea sa.

Comunicarea aid ~i acum: Chiar atunci cand sunt relatate fapte petrecute Tn trecut.
comunicarea se menline focalizata pe ceea ce se petrece aiel ~i acum. Situalia treeuta este

adusa In prezent. Formularile sunt de tipul: "Ce simli aeum?", "Ce sim(i!crezi In legatura cu
asta?", "De ce anume e~ti con~tient aeum?" etc.

Aceste tehnici au rolul sa ghideze procesul terapeutic, sa-I orienteze, sa faciliteze

comunicarea, accentul fiind deplasat evident catre ceea ce este terapeutul ~i nu catre

ceea ce face. Considerand rolul terapeutului ca manifestandu-se Tndomenii extrem de delicate
~i complexe ca eel al sens/billtalii, al sentimentelor fiinlei umane, ne putem da seama ea tehniea
este subordonata atitudinilor §i structurii personalitalii terapeutului. Caei, pericolele afective sunt
diferite In fieeare caz ~i nici echipamentul cel mai sofisticat n-ar putea inzestra terapeutul cu
tehnicile neeesare pentru a interacl/ona Intr-o maniera In aeela~i timp fecunda ~i "aseptiea".

Esenlialln demersul terapeutic ne apare reialia existenta Intre terapeut ~i client, importanla
aeesteia fiind subliniata de majoritatea autorilor contemporani, desigur, fiecare de pe pozltia sa.
In ceea ce prive~te terapia rogersiana, clientului Ii revine sarcina de a dirija (conduce)
explorarea eului ~i de a propune interpretarea materialului astfel descoperit sau, mai degraba,

Capitolul I ~ PSIHOTERAPIA CENTRA T A. PE PERSOANA. 35

interpretarile acestui material. Intr-adevar, semnificalia experienlei variind dupa gradul de
Inlelegere de sine (sau dupa nivelul anxietalii), se Intampla adesea, in timpul procesului. ca
clientul sa schimbe de mai multe ori interpretarea unui material experienlial dat.

Oricat de "un/ca" ar putea fi arice relalie interpersonala, ea 1mparte unele proprietati cu arice
relajie interpersonala. Ea manifesta unele caracteristici fundamentale care formeaza structura ~i

uneie calitaji afecflve a caror varietate dau relaliei culoarea individuala ~i foarte des, valoarea

umana.

Inainte de a trece ia descrierea acestor atribute ~i pentru a preveni confuzia intre notiunea
specific terapeutica a unei bune relatii ~i noliunile inrudite sunt necesare relevarile urmatoareior
diferenle. Tipul de relalie despre care este yorba aici nu se poate confunda cu tipul de relatie
care exista intre parinti ~i copii, cu legaturile afective profunde ~i durabile, cu devotamentul sau
nelimitat ~i angajarea totala. Fiind egalitara, exclude reciprocitatea care exista intre prieteni
(excluzand diferenlele de rol). Nu este mai mult relalia de la medic la bolnav etc. In situalia
terapeutica, clientul este in acela~i timp obiect ~i agent. De asemenea, nu este relajia de
transfer, caracteristica terap/ei psihanalitice, in care subiectul este considerat a percepe
terapeutul, eel pulin la Inceput, ca 0 figura importanta a trecutului sau asemeni unui parinte sau
orice all reprezentant al autoritalii.

Pentru ca relatia psihoterapeutica sa fie 0 experienla evolutiva, de cre~tere afectiva, de
dezvoltare a unui mod propriu "DE A FI" mai autonom ~i mai adaptat social, este necesar a fi
creata 0 atmosfera libera, calda ~i permisiva, fara judecata ~i evaluare.

Importanja factorului "atmosfera" se remarca mai ales la inceputul relatiei, cand clientul este
prada unei nelini~ti (angoase) uneori acute care II face hipersensibil. Tensiunea care II
determina sa caute aceasta forma de asistenta, nelini~tea pe care 0 simte, amorul sau propriu
dus pana la iritare de necesitatea acestei recurgeri la ajutor, fara a mai vorbi de natura
problemei sale, provoaca In el un fel de stare de alarma. In aceasta stare este adesea capabil

sa perceapa elementele subtile ale situatiei, cu ? persplcacitate uimitoare de$i angoasa sa II

determina adesea sa Ie exagereze importanja. In aceste conditii esta foarte important, vital
pentru viitorul relajiei, ca atmosfera terapeutica sa aiba anumite calitatL

Ca este yorba de cabinetul terapeutic sau oricare situalie interpersonala, 0 atmosfera nu
poate fi deloc terapeutica daca nu este impregnata de securitate $1de caldurii Fara aceste
calitali, se poate, fara indoiala, analiza, explora, informa, conditiona, pe scurt, influenta ~i deci
schimba individul. Oar aceste procedee active - sau mai bine zis tranzitive - n-ar putea produce
genul de schimbare care corespunde notiunii de cre$tere. Caci aceasta schimbare reprezinta un
proces de natura intr-un fel organica, plecand dinauntru ~i ingloband individulin totalitatea sa.
Or, punerea in mi~care a unui asemenea proces - $i nu 0 modificare de circumstanta, efectuata
din afara, susceptibila sa se limiteze la simptomul tulburarii - ne apare ca scopul terapiei.

Daca rogersianul pune securitatea pe primul plan al conditiilor, este pentru ca ea reprezinta
cheia de bolta a oricarei reorganizari psihice. Inainte de a trece la examinarea acestei
probleme, este necesar de stabilit distinclia intre securitatea externa ~i securitalea interna.
Securilatea extern a decurge din secretul profesional, adica din discretia terapeulului; dar nu
despre asta este yorba aiel.

Securilatea interna, pe de alta parte, este 0 stare psihica propice destinderii emotion ale ~i
_ reorganizarii atitudinilor. Aceasta siguranta nu se reduce numai la Increderea in terapeut. Cu

toate ca aceasta incredere este de asemenea necesara, nu este suficienta pentru a stabili
dezinvollura interna potrivila. Capacitatea clientului de a-$i depa$i jena $i rU$inea pe care 0
simte dezvaluindu-se in fata cuiva nu este decat 0 manifeslare deosebila a sentimenlului de
eliberare produs de aceasta siguranta. Caci martorul de care se teme eel mai mull, nu esle
terapeutul - esle propriul eu. Siguranta interna nu anuleaza angoasa pe care clientul 0 simle
confruntandu-se. Ea procura mai degraba fo~a necesara pentru a 0 infrunta intr-o lupta -
incerta, dar promitatoare.

36 ORlENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERA.PIE

in ceea ce prive§te caldura caracteristica unei rela\ii constructive sunt necesare unele
precizari. Aceasta tinde sa sugereze 0 anumita intensitate, cordialitate sau ardoare, respectiv 0
anumita sensibilitate care este la antiteza rela\iei Tntr-adevar terapeutice. "Polaritatea afectiva"
carecaracterizeaza atmosfera terapeutica optimala n-are nimic manifest. Nu este yorba nici de
prietenie, nici de amabilitate, nici de bunavoin\a (Tnsensul de baza al cuvantuiui), ci de 0 calitate
facuta din bunatate, responsabilitate §i interes dezinteresaL Aceasta calitate este implicita
comportamentului terapeutului §i nu ia deloc forme explicite, susceptibile sa stanjeneasca rela\ia
§i, prin aceasta, sa Tmpiedice progresele clientului. Sintetizand, putem numi aceasta calitate
optimism, nu maxim de caldura.

Pentru a avea efecte pozitive, atitudinea afectiva a terapeutului trebuie sa realizeze un
anume ECHILlBRlJ, Daca este masurata, pe punctul de a sugera ca practicianul este lipsit de

TncredereTnpropriile sentimente, n-ar putea reu§i sa activeze fo~ele de dezvoltare $i actualizare
a sinelui. Daca, Tn schimb, caldura este prea intensa, compromite Tn acest timp procesul §i
solu\ia terapeutica. De asemenea, un a§a grad de caldura este greu de men\inut Tn mod
constant pe toata perioada procesului. Or, dupa principiul rogersian, Iipsa de sinceritate este mai
prejudiciabila succeselor eforturilor practicianului decat oricare alta imperfec\iune de metoda,

o oarecare variabilitate fn afectivitate exista, fara fndoiala §i poate avea de altfel utilitate.

Ceea ce conteaza este nota de baza. Pentru ca varia\iile sa fie benefice trebuie ca ele sa poata
fi facute TnsensuI unei cre§teri. Daca tonul afectiv este maxim de la Tnceput,scaderea ulterioara
va exercita un efect defavorabll asupra rela\iei, caci subiectul are tendinta de a interpreta oriee
seadere a tonusului afeetiv ea declin al interesului sau ca un semn al dezaprobarii din partea

terapeutului.
Nu-i de neglijat faptul ea 0 rela\ie interpersonala atat de intima poate sa devina morbida, de

unde se voia purificatoare. Sentimentele rau marturisite pot sa urmeze un curs nevrotic, la
adapostul "transferului" $i "contratransferului".

Chiar in Iipsa complicatiilor de acest gen, un climat afectiv prea intens este de natura sa
incite clientul sa se modeleze prea strans (strict) dupa terapeut. in asemenea condi\ii, legile
inevitabile ale identificarii $i imitarii sociale pot Tmpiedica actualizarea clientului dupa propria
panta.

Crearea unui climat afectiv adevarat terapeutic se dovede$te deci ca unul din aspectele cele
mai delicate ale rolului practicianului.

Oar cum se poate realiza un climat afectiv favorabil? Rogers ne raspunde:
"". acest climat afectiv are mai multe §anse de a se realiza, cand decurge natural din atitudinea
de disponibilitate afectiva $i mentala a terapeutului, $i fara eforturi deosebite. Nu exista un mijloc
de a fi sigur de efectele produse, totu§i, daea terapeutul se simte Tnlargul sau, daca este capabil
sa se angajeze fara teama Tntr-un schimb afectiv profund §i Tn acela$i timp "aseptic", exista
motive sa se creada ca va atinge nota justa".

Sa vedem Tn continuare care este rolul caldurii, Mai intaL acest rol este de a fntari

sentimentul de securitate care se degaja din atitudinea de nejudecata, condi\ie esen\iala a
acestei terapii. Oar dincolo de aceasta, caldura actioneaza ca un factor vitalizant (fapt dovedit de
rezultatele cercetarilor), Dupa Rogers, caldura este factorul crucial al schimbarii constructive
care se opereaza la client, el afirmand: "ceea ce simte individul Tn terapie, este, se pare,
experienta de a fi iubit. lubit nu Tntr-o maniera posesiva, ci Tntr-un fel care-i permite sa fie 0
persoana distincta, cu idei, sentimente $i un mod de a fi care-i este exclusiv personal".

Pe langa securitate $1 caldura, climatul psihologic care sa-i ofere c1ientului sentimentul
Iiberta\ii totale, Iiberta\ii de a-§i explora cele mai ascunse §i mai "urate" sentimente ale propriului
eu, fn scopul de a deveni tot mal congruent cu experien\a prezenta, trebuie sa fie caracterizat $i

prin~intelegere empatica, toleranta, respect.
Inlelegerea empatica, ca forma dinamica, are legatura cu alcatuirea interna, mai ales

emo\ionala a individului. Aceasta, departe de a interpreta dateJefurnizate de subiect, se

Capitolul I - PSlHOTERAPIA CENTRA TApE PERSOANA 37

straduie~te sa Ie perceapa a~a cum sun!, adica a~a cum Ie percepe sau Ie prezinta clientul.
Superioritatea acestei Inteiegeri nu are legiHura cu planul adevarului "obiectiv", ci cu planul

terapiei. Ea este terapeutic superioara Intelegerii dinamice sau diagnostice pentru ca permite
clientului sa perceapa ellnsu$i a$a cum este sau dore$te sa fie (sau se vede obligat sa fie) la
acest moment; pentru ca-i permite sa modifice aceasta imagine despre el Insu$i conform
schimbarilor care se opereaza In el In timpul terapiei (Iargirea campului terapiei, modificarea
atitudinilor sale vis-a-vis de ellnsu$i, functional mai deschis etc); pentru ca furnizeaza clientuiui
ocazia unei ucenicii pe care va trebui s-o faca toata viata, $i anume, verificarea percep\iilor sale
$1daca e cazul, corectarea lor.

A Intelege In maniera empatica echivaleaza, Intr-un fel, cu a armoniza (potrivi) priceperea
(In\elegerea) sa, exigentele sale rationale $i realiste cu introspectia confuza $i manevrele mai
mult sau mai putin defensive ale individului tulburat.

Deci, ceea ce ar fi trebuit sa fie un mod de interactiune natural $i u$or pentru terapeutul
format cum se cuvine $i anume, imersiunea In lumea subiectiva a altcuiva, este simtit la Inceput
ca un sacrificiu cerand un efort foarte mare. Din fericire, satisfactia care Insote$te dezvoltarea
acestui mod de a asculta $i de a raspunde compenseaz2l eforturile investite. Practicianul acestei
forme de intelegere descopera foarte repede ca dobandirea acestei eapacitati alterocentriste de
interactiune reprezinta 0 Imbogatire personala ale carei eforturi favorabile se verifica de altfel pe
planul vietii sale zilnice.

Necesitatea de conditii de Iibertate exceptionala a fost recunoscuta de la Inceputurile
terapiei. Oar tOlerantaexceptionaia nu vrea sa Insemne toleranta neconditionata, despre care
este vorba In demersul acesta, notiunea de toleranta traditionaia fiind clar diferita de notiunea
rogersiana a tolerantei.

Notiunea traditionala, care se Intoarce la Freud, are legatura, In mod esential, cu materialul
tabu. Ea se raporteaza la experien\ele social $1 moral respinse (dezaprobate), ca anumite
manifestari ale sexualitati\, ale agresivitatii $1 infantilismulu\, ca $i la tot ceea ce individul nu
dore$te sa discute in contactele sale sociale obi$nulte.

Toleranta rogersianului nu se limiteaza la materialul tabu. Ea este neconditionata prin faptul
ca se extinde la tot ceea ce clientul considera bun de a raporta, fie ca este yorba de confidente
Incarcate sau de lucruri aparent triviale, ba chiar de manevre In mod manifest defensive.

Logica unei asemenea atitudini este urmatoarea. Conditia indispensabila progresului
terapeutic este reducerea anxletatii, pentru ca anxietatea conduce la atitudinea de defensiva,
care este dU$manul dezvoltari\' Pentru ca nivelul anxietalii sa poata scadea trebuie ca subiectui
sa se simta la adapost de oriee exigente, amenintari sau alte represiuni. Aceasta libertate
trebuie deci sa includa dreptul de a recurge la manevre de protectie temporare atat con$tiente,
cat $i incon$tiente, Terapeutul nu manifesta nici un semn de nerabdare sau nesatisfactle,
clientul simlind ceea ce se nume$te 0 "experienta emotionala corectiva". EI descopera, adesea
pentru prima data, ca se poate arata anxios, nelncrezator, ostil sau tri$or fara ca terapeutul sa
manifeste cea mai mica dorinta de a-I expune sau de a-I dejuca. Simtind ca se poate arata
nestingherit, clientul incepe sa se simla In largul sau. Dandu-$i seama ca terapeutul nu se
gande$te sa-i atace, el tinde sa-$i uite defensele $1chiar sa renunte In mod voluntar la ele.

r~otiunea de respect, a$a cum 0 concepe rogersianul, este 0 dimensiune cu adevarat noua
In domeniul relatiilor umane. Mai intai, acest respect este neconditionat. Clientu! este respectat
nu din cauza vreunui merit, demnitate sau competenla deosebita pe care le-ar putea avea
dobandite In decursul existentei sale sau din cauza vreunei calitati deosebite - sinceritate, curaj,
cooperare, inteligenta - de care ar putea face dovada In timpul interviurilor. Respectul
terapeutului este gratuit. Clientul nu trebuie sa faca nimic pentru a-I merita. Aceasta atitudine se

fondeaza pe faptul ca persona este 0 fiinla unica, cu a structura unica a experientei cumulate ~i
a modului experiential de organizare.

Sa vedem prin ce se justifica respectul acordat acestei structuri unice. Pe de 0 parte, prin

38 ORIENTAREA EXPERIB'-ITIALA IN PSIHOTERi\.PIE

fapiul ca ea exisia Tnir-o fiinta capabila de a alege - capabiia, nu de a-~i fasona desiinul dupa
voie, ci de a-I influen\a cursulTnir-o maniera apreciabila, Pe de alta parte, aceasta atitudine S8
justifica prin faptul ca ea trebuie sa serveasca efectiv drept baza multitudinii de alegeri, adesea
aparent modeste, dar cu 0 valoare decislva peniru procesul de redresare in care s-a angajat
c1ientul.

De asemenea, daca practicianul i~i da seama de faptul,ca persoana este purtataarea unel
experien\e unice, intinzandu-se pe un numar uneari considerabil de ani, va avea tendin\a sa-~i
dea seama, in acela~i timp, ca aceasta experien(a face clientui mai competent decat aricine
pentru a determina a Iinie de candulta compatibila cu nevoile, dorintele, valorile ~i capacita\i1e
sale,

Oricine i~i da seama de pasul facut de client spre autonomie ~I ridicarea moralului eului nu
ar putea sa nu slmta genul de respect despre care am vorbit mai sus, $i, cunoscand caracterul
labil ~i u~or influentabil al acestui pas, n-ar putea deloc fi tentat de a interveni In desfa~urarea sa
naturala!

Combinarea atitudinilor de tOleranta, de respect ~I de In(elegere empatica fuzioneaza intr-o
atitudine de primire care, In Iimbajul terapeutlc, se indica In general cu termenul de acceptare,
Aici, aceasta atitudine este conceputa ca necondi\ionata,

Obiectul acestei atitudini necondi(ionate nu este vreo abstractie, ci este clientul In toialitatea
sa a~a cum exista, hic et nunc,

Aceasta Inseamna ca terapeutul considera nu numai materlalul pozitiv 9i negativ - activ 9i
pasiv - raportat de client, dar de asemenea, configuralia particulara pe care acest material 0
prezinta In momentul disculiei, cacl aceasta configuratle este determlnata de dorlnta de a se
schimba, de a depa~1situalia de catre client. Ceea ce este Important este faptul ca materialul
(chlar daca-i pasiv) este raportat intr-un context terapeutic, lucru care modifica Intr-un sens
pozitiv balanla pslhologica a celui care raporteaza, Ceea ce este acceptat, este deci "totalitatea
datului existential, persoana ca sistem dinamic de atitudini ~i nevol In orientarea sa prezenta",

Acceptarea neconditionata poate fl autentica? Deslgur, pentru cel care n-a ascultat
niciodata, n-a vorbit 9i n-a aclionat decat pornind de la cadrul sau de referin\a, atitudinea
necondilionata pozitlva 9i autentica pare 0 munca de Sislf. Oar, cel care a dobandlt capacitate a

de a abandona crlteriile "realiste" 9i "obieciive" ale sale ~i care a invalat sa patrunda In lumea

subiectiva a altculva, descopera ca acceptarea neconditionata nu violeaza sinceritatea, Cand
elementele negative, "condamnabile" ale clieniului sunt percepute dupa optica acestula, In
Incurcatura circumstanlelor, a~a cum erau percepute ~i traite de client, acest comportament
devine perfect coerent, aproape necesar, devine in mod psihologic (nu Tn mod necesar moral)
acceptabil. Cacl, ceea ce din exterior este distructiv, pervers nu-i In fond decat apararea unei
fiinle amenintata dincolo de capacltatile sale de rezistenla, In lupta sa pozitiva pentru
supravieluirea emolionala,

Privind refiectarea procesului terapeutic, a~a cum ne apare pana In acest moment, am putea
caracteriza oarecum metaforic psihoterapia umanista ca un exerciliu de lubire neconditlonata,
de creativitate interpersonala, 0 intalnire intre doua filnte umane angajate intr-un proces de
cre9tere afectiva, de maturizare, de Imbogallre a fiinlei umane In totalitatea sa,

Este evident acum accentul pus pe calitalile personale ale terapeutului, ideea prioritatii
acestora fiind recunoscuta de rogersleni mai mult, probabil, decat de oricare alta 9coala de
ierapeuti.

4. Personalitatea terapeutului 51atributele sale

Referitor la calificarile profeslonale, 0 intrebare care se pune frecvent, atat In raport cu
psihoterapia cat ~i cu demersul rogersian, este urmatoarea: exercitiul acestui gen de lucru cere
un anumit tip de personalitate sau calitali personale "superioare"? Sa raspundem printr-o

Capitolul I - PSlHOTERAPIA CENTRA TApE PERSOANA 39

observalie: cercetarile au aratat ca 0 mare varietate de personalitali se Intalnesc printre
terapeuli, atat printre cei care sunt recunosculi ca excelen\i, cat 9i printre cei care par ca reugesc
mai pulin bine, Problema calitatilor "superioare" In exersarea terapiei pune 0 problema de valori,
adica se pune pe un plan subiectiv, Tn aceasta privinla, trebuie precizat ca insistenla
rogersienilor asupra personalitatii nu implica nici 0 exigenla de superioritate, Desigur, folosirea
calita\ilor adevarat superioare n-ar putea lipsi sa aiba efecte favorabile acolo unde s-ar practica.
Totu§i, pe plan practic, sunt foarte puline calilati care sa se poala prevala de a fi universal
superioare, adica primordiale In orice silua\ie. Astfel fermitatea, suplelea, moderalia,
originalitatea, o'vointa care rezista la orice, 0 viziune larga, uitarea de sine reprezinta calitali de
caracter demne de respect. Oar superioritatea lor nu valoreaza decat In anumite situalii In care
aplicarea lor este ceruta,

Daca practica terapiei rogersiene nu presupune nici personalitale speciala nici talente
superioare, ea cere totu§i anumite atribute fara de care n-ar putea sa se erijeze in a fi "client-
centered", Aceste atribute sun!: capacitatea empatica, autenticitatea §i 0 concep\ie pozitiva §i
liberala despre om, De altfel, sunt necesare doua calitati de care, probabil nici un terapeut,
oricare i-ar fi afflierea teoretica, n-ar putea sa se Iipseasca, §i anume un grad ridicat de
maturitate emotionala §i de Intelegere de sine.

a. Capacitatea empatica. Tntermeni simpli, este capacitatea cuiva de a se pune Tntr-adevar
In locul altuia, de a vedea lumea cum 0 vede el; ea este indispensabila rogersianului, Rolul
acestuia consta In a capta §i a reflecta semnificatia personala a cuvintelor clientului - mai mult
decat de a raspunde con\inutului lor intelectual. Pentru a reu9i in aceasta munca trebuie ca
practicianul sa $tie sa faca abstractie de propriile sale valori, sentimente $i nevoi $i sa se ab\ina
sa aplice criteriile realiste, obiective §i rationale care II conduc In afara interactiunii sale cu
clientii sai. Aceasta sensibilitate alterocentrista, care este empatia, pare a fi determinata de
convingeri, nevoi §i interese profund ancorate In organizarea personala, Dobandirea sa cere 0
anumita modificare a intregii personalitati! Noi nu ne putem arata mai empatici decat suntem,
a§a cum nu ne putem arata mai inteligenti. Pentru a cre§te puterea de empatie, trebuie deci,
Tntr-oanumita masura, reorganizarea sistemului de nevoi, interese 9i valori.

Tnviata practica, arice situa\ie sociala ne da ocazia de a observa cine este dotat cu aceasta
sensibilitate sociala §i cine nu, Individul care este receptiv la reactiile celorlalti, care percepe
armonica pozitiva sau negativa inerenta relatarllor pe care Ie intreline cu persoanele anturajului
sau, care recunoa§te antagonismul profund care se poate ascunde sub un dezacord In aparenta
fortuit, care este capabil sa recunoasca copilul neferieit dintr-o clasa, care reeunoa9te nuantele
subtile care releva calitatea raporturilor Intre parinti ~i copii sau Intre soti, aceasta persoana are
ceea ce trebuie pentru a se angaja in relatii interpersonale profund semnificative ;;i, din aceI
moment, terapeutiee.

b. Autenticitate sau acord intern. Aceste notiuni se refera la starea de acord care exista
Intre experienta 91reprezentarea sa In con9tiinta individului "normal", eare funcjioneaza adecvat.
Acest acord presupune ca nu exista eroare In perceperea experientei, deci ca reprezentarea sa
este autentiea. Rezulta din aeeasta definitie ca perceperea autentica corespunde foarte larg
In(elegerii de sine (In viziunea In care este eonceputa aiei). Or, aceasta Intelegere depinde direct
de nivelul anxietatii. Tnconsecinta, cuc§t individul este mai pu\in subiectul anxietatii, cu atat el
In\elege mai bine sau este capabil sa injeleaga mai bine. Cu eat se Inteiege mai bine, cu atat
este mai Tnmasura sa atinga acordul intern despre care este yorba aiei.

Rezulta de asemenea ca autenticitatea, ca §i empatia, nu se lasa adoptate dupa vole.
Aceste notiuni nu se refera la simple forme de comportament, ci la personalitatea Insa§i, a§a
cum se exprima ea In actiune,

Pentru ca existen\a sa fie eficienta, terapeutul nu se poate deci multumi sa actioneze:
• ca 9i cum ar simti sentimente calduroase fata de client;
• ca §i cum s-ar pune de aeord eu acesta;

40 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

• ca $i cum soar abtine sa judece;
• ca :;;icum ar accepta clientul a:;;acum este;

• ca :;;icum ar vrea ca clientul sa ia conducerea discutiei etc,

Trebuie ca, Tntr-omaniera generala, el sa simta sentimentele pe care Ie manifesta.

Autenticitatea faciliteaza punerea in practica de catre terapeut a unei exigente practicL :;;i

anume constanta comportamentuiui. Daca terapeutul nu se va comporta Tntr-o maniera

autentica, ii va fi greu, daca nu imposibil, sa 0 mentina de-a lungul vicisitudlnilor unui proces mal

lung, '

Vorbind despre diferenla psihologica intre exprimarea sentimentelor autentice :;;iimitarea lor,

experienta a aratat ca ea se recunoa:;;tein general, ea este perceputa la un nivel subcon:;;tient

De$i clientul este incapabil sa justifice impresia de artiflcialitate pe care i-o da terapeutul,

aceasta altereaza relatia intre ei.

Se poate emite ipoteza ca unitatea interna caracteristica comportamentului autentic implica 0

forta sau se exprima cu 0 u$urlnta, cu 0 convingere care Iipse$te comportamentului lipsit de
aceasta unitate,

o observatie: unitatea interna decurgand din autenticitate, joaca un rol decisiv in relatiiie

interpersonale.

c. Conceptia pozitiva §i Iiberala despre om §i relatii1e umane. Este 0 condilie care face

posibila cu u$urinla:;;i eficienta punerea Tn practica a principiilor expuse pana acum; ea se

refera la moduri de a gandi $i reactiona care se inradacineaza in personalitate :;;icare tind sa se

exprime Tntr-unstil de viata. Altfel spus, entuziasmul pentru concePtii liberale $i umaniste sau de

aderare nominala la idealuri de acest gen nu este suficient.

Se pune 0 Tntrebare: este posibila dobandirea aeestei atitudini daea ea este direct opusa

sentimentelor $i convingerilor profund Tnradacinate?

Desigur, nu este u$or sa se reorgan!zeze un sistem de atitudini $i de valori care s-a dezvoltat

Tn cursul anilor (cateodata numera$i), dar nu imposibil, 0 astfel de "schimbare" cere un efart

sust!nut de introspect!e $1de reflex!e critica $1presupune numeroase incercari $i erori.

Tinand cont de faptul ca personalitatea flecarui om "normal" este animata $i de tendinta de

depa$ire a sistemului de nevoi $i valori, este important ca acest lucru sa devina 0 valoare; astfel,

el va atrage atentia; ne dam seama din ce in ce mai mult de diversele aspecte sub care se

manifesta. In consecinta, invatam sa-I cunoa~tem mai bine $i sa ne placa mai mull. Se stabile$te

a~a un proces de identificare; ceea ce initial era exterior personalitatii devine parte integranla,

Cand acest proces este alimentat de un efort con~tient, se poate crede ca asimilarea noilor

valori se face mai rapid. In conditii excep\ional de favorabile, ca de exemplu contactul strans ~i

relativ prelungit cu persoane care au tradus acesteprincipii in stilul lor de viata, aceasta

transformare (schimbare) se poate face fara eforturi consistente. Totu$i, ehiar Tnaceste conditii,

progresul poate fj lent Putem insa crede ea terapeutul autentic angajat in efortul de punere in

practica a anumitor atitudini va reu$i de asemenea in exersarea prafesiei sale, ca eel care $i-a

insu$it aceste atitudini (acest stil de viata).

d. Maturitatea emotionala. Aspectele maturitatii emo\ionale care par deosebit de

importante pentru exersarea ralului de terapeut sunt urmatoarele,

Primul rezida in capacitatea de a participa la procesui de schimbare a unei alte persoane,

fara a fi tental de a modela acesta schimbare dupa propria imagine. Tn termeni mai pozitivi,

aceasta calitate se poate descr!e ca fiind capacitatea $i vOinta autenti9a de a servi - nu drept

ghid, judecator sau model - ci simplu rezonator $i amplificator la eforturile de redresare ale

clientului. Caci, nu trebuie uitat ca nu exista relete - fericirea, pacea interioara, satisfac\ia

personala sunt fenomene subiective.

A doua calitate presupune 0 angajare a intregii persoane ~i este capacitatea de a se

comporta In maniera "aseptica" in stabilirea $i mentinerea legaturilor afective stranse, dar

subordonate unui scop care Ie depa$e$te. Mai elar, este puterea de a simti ~;i a comunica

Capitolul I - PSIHOTERAPIA CENTRA TApE PERSOANA 41

sentimente autentle ealduroase fara ea aeestea sa se transforme pe aseuns Intr-o capeana
pentru una sau cealalta dintre persoanele In cauza sau pentru amandoua.

o asemenea capacitate presupune, se pare, ca nevoile fundamentale ale terapeutului sa fie

organizate in jurul unor surse de satisfactie care dau sens $1valoare existentei sale. Este foarte
important ca aceste nevoi care sunt simtite ca fundamentale sa aiba "desearcari" adeevate.
Cand ele sunt satisfacute, exercita un efect reglator asupra terapeutului, astfel incat satisfacjiiie
$i necazurile vietii eotidiene tind sa se ordoneze favorabil. Practieianul astfel ancorat va gasi ca
crearea $i mentinerea unei relajil sanatoase se fac In general fara efort excesiv, de$i cer
intotdeauna un efort real.

In afara stabilitajii care decurge din satlsfacerea nevollor fundamentale, maturitatea
emotionala presupune securitate interna. Aceasta permite terapeutului sa vada vlclsitudinile
proeesului in perspeetiva proprie $i sa pastreze seninatatea (egalitatea dispozitlei) in fata
oscilatiilor inevitabile ale atitudinilor clientului. Astfel echipat, nu se va lasa derutat $1tulburat de
detaliile nea$teptate $i angoasante care nu sunt rare In acest gen de munca.

Terapeutul trebuie de asemenea sa poala face faja perioadelor sterile, cand actlunea sa
este fara efecte vlzibile, eand clientul trece mereu peste acelea$i teme, aparent nesemnificative,
se Incapajaneaza sa pastreze 0 atitudlne dependenta sau Impiedica derularea normala a
proeesului. Pe de alIa parte, terapeutul trebuie sa fie capabil sa-$i pastreze echilibrul In fata
adulajlei al carel oblect este uneori. Fara un grad ridicat de securitate interioara, practicianul nu
este capabil sa Infrunte 0 asemenea varietate de situatii Incareate de emojie, menjinandu-$i
totodata eficaeitatea terapeutica $i starea buna personala.

Toate aeestea presupun ea terapeutul a ales $i exerseaza profesia pentru ca 0 gase$te utila,
fara efort $1in concordanja cu 0 conceptle Inalta despre om $i relajiile umane.

Nu trebule ca terapeutul sa ramana Insa indlferent la sentimentele pozitive pe care clientul I
Ie dovede$te. Oar, pentru ca el sa poata sa se califice matur emotional, trebuie ca satlsfacjia pe
care 0 lneearca, slmtindu-se important In atitudinea prezenta a clientului, sa fie subordonata
dorintei de a pierde aceasta importanta, pe masura ce clientul descapera satisfactia de a fl $i de
a se simti autonom. Caci daca proeesul este fecund, clientul ajunge sa considere relatiiie care II
leaga de terapeut ca semnificative, dar In mod secundar.

e. intelegerea de sine. Oaca este adevarat ca "instrumentul principal al terapeutului este
personalitatea sa", rezulta ca a cunoa$te acest instrument este de importanta primordiala pentru
eel ee-I folose$te.

Este evident ca, prin natura lor, comuniearile clientului contln sau due la anumlte erori de
perceptie. Oaca terapeutul nu cunoa$te tendinjele sistematice - surse de erori sistematice - ale
perceptiel sale, este incapabll sa efectueze corectliie voite (necesare!). Altfel spus, nu are
con$tiinta atitudinilor $1 nevoilor dominante care determina tendintele $i aversiunile sale,
prejudecatiie, temerile $i dorintele sale, este incapabil sa-$i faea 0 prezentare realista a
iucrurilor pe care I Ie poveste$te clientul.

o Inteiegere aprafundata de sine nu este atat de imperativa pentru terapeutul empatic

rogersian, ca pentru eel care-$i asuma functiile de evaluare, explorare $i interpretare - $i deei -
directia clientului. Pentru ca rogersianul se straduie$te sa actioneze in cadrul de referinta al
clientulul, riseurile de eroare sunl, evident, considerabil mai mici decal dacaar fi yorba sa

porneasca de la propriul sau cadru de referin(a; deci, riscurile de eroare sunt cu atat mai mari,
cu cat procesul se sprijina mai mult pe factori ca percep(iile §i teariile practicianului; $i sunt cu
atat mal mici, cu cat procesul se bazeaza pe experienta vie $i imediata a celul interesat.

In ciuda faptului ca un demers empatic reduce considerabil pericolele de "contagiu" personal,

intelegerea de sine ramane un alribut important al lerapeutului. Oar care este tipul de
cunoa$tere de sine pe care trebuie sa-I alba un bun terapeut rogersian?

Aceasta In(elegere nu presupune 0 imagine inlelectuala a eului, ci mai degraba ceva vital
sau existential. Este 0 cunoa$tere a eului a§a cum actioneaza in fiecare moment in situatia

42 ORlENTAREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

imediata: este 0 "desch/dare constanta fa exper/enfa". permite oricarui excitant, de origine
Contrar atitudinii de aparare, atitudinea de deschidere tara nici 0 deformare de actiunea

interna sau externa, sa fie Iiber Inlocuit prin organism

mecanismelor de protec\ie, adica de aparare, Mecanismul prin care se avertizeaza organismul

de prezen\a excitan\ilor amenin\atori In raport cu structura eului este Inuti!. Individul are
capacitatea sa traiasca reac\ia sa la orice excitant. Toate datele experientei au acces la

con~tiin\a - la percep\ie - fie ca provin de la excita\ia nervilor senzorlali prin configura\ii de mase
de sunete sau de culori care emana din mediul exterior, fie ca provin din medlul interior - urme

ale experien\elor trecute - sau senza\ii viscerale de team a, placere, dezgust sau orice alta
modalitate de percep\ie, despre care este yorba aici se refera la 0 atitudine de

Deci, Tn\elegerea de sine

disponibilitate care permite intrarea in con~tiinta a totalitatii datuiui organic, 0 observatie:
aceasta disponibilitate nu Tnseamna ca individul T~i reprezinta, clar $i con$tient, to ate procesele

care se desfa~oara In el ca pe un ecran panoramic realizand (Tnregistrand) fiecare moment al
desfa~urarii. Dimpotriva, senti mente Ie ~i senzatiile sunt fie subiectiv traite (~i exprimate In
comportament) fara a fi clar gandite, fie lucid ~i obiectiv reprezentate Tn con~tiinta, adica,
individul poate sa-~i simta dragostea, durerea sau contrarietatea, sa-~i traiasca atitudinile

subiectiv, Dar, de asemenea, sa faca abstractie de aceasta subiectivitate $i sa constate In ceea
ce-I prive~te: "Ma doare", "Mi-e frica", "Iubesc", "Sunt suparat", Ceea ce conteaza nu este gradui

de con$tiinla reflectata - este absenla barierelor, inhibitiilor susceptibile de a Tmpiedica perceplia
completa a ceea ce este organic dat. Persoana perfect deschisa experientei sale ~i total

eliberata de manevre defensive traie~te Tn maniera existen\iala, adica simte fiecare experien\a
ca proaspata $1noua,

In esen\a, procesul terapeutic rogersian poate fi sintetizat astfel: "Daca ma arat capabil
de a crea 0 relalie caracterizata, din partea mea printr-o autenticitate transparenti'!, printr-o

primire calduroasa ~i sentimente pozitive vis-a-vis de lucruri care fac ca personalitatea sa sa
fie diferita de a mea, printr-o capacitate de vedea lumea §i eul clientului a§a cum se vede el

Insu§i, atunci persoana cu care Tntre\in 0 asemenea rela\ie ajunge Tn situa\ia de a vedea ~i de a
Tn\elege prin ea Tnsa~i aspectele pe care Ie refuzase pana atunci con~tiin\ei, evolueaza din ce Tn
ce mai mult spre tipul de persoana a~a cum dore~te sa fie; funclioneaza cu 0 dezinvoltura $i 0
Incredere crescuta; se actualizeaza ca persoana, ca fiin\a unica care gande$te $i ac(ioneaza
fntr-o maniera care Ii este personal caracteristica; devine capabila sa abordeze problemele vietii
Tntr-o maniera adecvata $i emo\ional mai pu\in oneroasa", (C, Rogers et G,M, Kinget, 1965:

Psychotherapie et relations humaines; Theorle et pratique de la therapie non-directive, Paris)

5. Teoria concisa a terapiei centrate pe persoana

Pentru a Intregi aceasta abordare terapeutica rogersiana, vol prezenta In final teoria concisa a
terapiei umaniste.

De notat, In primul rand, ca aceasta teorie este de ordin conditional. Se enun\a dupa
urmatoarea formuia: daca anumite condi\ii sunt date (variabile independente), atunci se produce
un proces determinat (variabile dependente), Daca acest proces (devenit variabila
Independenta) se produce, atunci vor avea loc anumite modificari ale personalita\ii ~i
comportamentului (variabile dependente),

5.1. Conditiile procesului terapeutic

Pentru ca procesullerapeutic sa se produca trebule:
1, Ca doua persoane sa fie Tn contact;

Capitolul I - PSIHOTERAPIA CENTRA TApE PERSOANA 43

2. Prima persoana, pe care a numim client, se afla Tntr-o stare de dezacord intern, de
vuinerabilitate sau de angoasa;
3. A doua persoana, pe care 0 numim terapeut, se afla Tntr-ostare de acord intern-eel pUlin Tn
perioada de~fa~urarii interviului ~i fala de obieetul relaliei sale cu clientul;
4. Terapeutui sa Tneercesenti mente de consideratie pozitiva neconditionata fala de subiect.
5. Terapeutul sa Tncerce 0 comprehensil.ll1e empatica a cadrului de referinta intern al
c1ientului;

6. Clientul sa nu-~i dea seama decat Tntr-o masura minima de eonsideralia pozitiva
necondilionata ~i eomprehensiunea empatica pe care terapeutul i-o dovede~te.

Deci, acestea sunt eondiliile necesare pentru a declan~a procesul terapeutic. Alte elemente
pot sa ajute ca procesul sa se stabileasca mai rapid, ca de exemplu situa(ia Tncare clientul este
anxios ~i nu doar vulnerabil. De observat, ca este necesar sa treaca pulin timp pentru ca
procesui sa fie terapeutic veritabil. Deseori, procesul se schileaza doar pe eonditiile minime care
au fost enumerate, dar niciodata el nu se produce Tnabsenla acestor condilil.

Terapeutul nu-I informeaza pe client Tntr-o maniera explicita verbala despre consideralia
empatica ~i consideralia pozitiva necondilionata pe care 0 nutre~te fala de el. Ceea ce este
important este ca clientuJTnlelege existenla acestor atitudini la terapeut (a~a cum arata punctui
6.). Deci, nu este necesar ca terapeutul sa-~i arate sentimentele Tntr-o maniera verbala fala de
client. Comunicarea veritabila (adevarata, autentica) se realizeaza Tntr-o maniera subtila prin
cateva remarci sau cateva expresii fiziognomice spontane.

Se poate obiecta ca autorul propune doar 0 serie de condilii terapeutice, acelea~i, fara a line
cont aparent de varietatea caracteristicilor individuale ale diferililor clien\i. Experien\a a aratat
(demonstrat) ca fiecare client folose~te diferit, Tn mod personal, relalia care i se ofera. S-a
constatat ca nu este nici util, nici necesar de a manipula relalia in vederea adaptarii la diferili
clienli. Dimpotriva, se pare ca 0 asemenea manipulare dauneaza Tn mod cert caracterului cel
mai important ~i mai prelios al relaliei, ~i anume, faptul ca ea reprezinta 0 relalie autentica Tntre
doua persoane Tncare fiecare se straduie~te cat mai bine sa fie "ea-Tnsa~i"In interac\iunea cu
ceialalt.

Elementul central al acestei tearii se refera la acordul intern, adica la autenticitatea

atitudinilor terapeutului. Pentru ca relalia sa fie terapeutica, trebuie ca experienla imediata a
terapeutului sa fie corect reprezentata sau simbolizata Tncon~tiinla sa; altfe/ spus, este necesar
ca sentimentele §i atitudinile pe care Ie Tncearcafata de client sa fie total disponibile con~tiinlei.
De exemplu, daca terapeutul crede ca Tncearca (are) sentimente de considera\ie pozitiva
necondilionata, comprehensiune empatica, - dar care sunl doar aparente, Tn realitate neavand
decat angoasa ~i jena, atunci el nu realizeaza acordul intern necesar eficacitatii terapeutice;
desigur, relalia va suferi. Este important deci, ca In timpul interacliunii cu clientul, terapeutul sa
fie total "el-Tnsu§i",oricare ar fi sentimentele pe care Ie Incearca la un moment dat.

o Tntrebare care se pune Tn acest moment esle: trebuie ca terapeutul sa arate clientului

natura sentimentelor, oricare ar fi ele, pe care Ie incearca fata de acesta? Rogers afirma:
"raspunsul la aceasta Tntrebare nu este Tnca cunoscut. In stadiul prezent al cuno§tintelor
noastre, noi estimam ca problema se poale rezolva dupa cum urmeaza. Daca terapeutul
constata ca sentimentele se impun spiritului sau astfel Tncat, este incapabil sa se concentreze
pe client, este important ca el sa exprime aceste sentimente. Intr-adevar, prezenla sentimente/or
"straine" relaliei Tmpiedica manifestarea unei atitudini de comprehensiune empatica - condilie
necesara terapiei. De asemenea, daca terapeutul Tncearca sentimente contrare consideraliei
pozitive necondi\ionate, este necesar ca el sa-i explice aceasta c1ientului" (C.Rogers et
M.Kinget, Psychotherapie et Relations Humaines, pag 203).

Desigur, pentru a ~ti cu certitudine daca aceasta maniera de a abarda dificultatea este buna,
trebuie verificata, lucru foarte dificil. Curajul - daca nu insolenla - necesar unei asemenea
operal!i poate duce la e~ec chiar /a un terapeut desavar~it. Incontestabil, este dificil (penibil) sa

44 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERA.PIE

exprimi ganduri ca: «Incep sa cred ca in fond dumneavoastra sunte\i psihotic». In concluzie,
solutia propusa nu este destul de verificabila!

o alta intrebare care se pune referitor la conditiile terapiei este urmatoarea: acordul intern al

terapeutului este factorul terapeutic esential sau atitudinile sale de consideralie pozitiva
neconditionata ~i comprehensiunea empatica? Nici aici raspunsul categoric nu este cunoscut.

Totu~i, se poate afirma cu certitudine ca acordul intern a! terapeutului este de 0 importanta
primordiala, dar acesta trebuie sa inglobeze atitudini de consideratie pozitiva neconditionata ~i
de comprehensiune empatica a~a cum reiese din teoria prezentata anterior.

A propos de stadiul de acord intern a! terapeutului, este important de subliniat faptul ca
prezenta acestei conditii poate sa se limiteze la rela\ia intretinuta cu clientul. Desigur, nu se
poate crede ca terapeutul realizeaza acest acord Tntr-o maniera constanta. Daca permanenta
acordu!ui intern ar fi fost 0 condi\ie a terapiei, lucrurile n-ar fi fost a~a de simplel Pentru ca
fenomenu! terapeutic sa se produca este suficient ca aceasta conditie safie indeplinita in timpul
perioadelor de contact cu c1ientul.

La ora actuala, se poate sustine faptul ca, daca conditiile 2. ~i 6. sunt realizate, procesul
terapeutic are mari ~anse de a se realiza ~i de a produce efecte, iar pentru moment este
imposibil ca aprecierile sa se faca in termeni cantitativi, raporturile neputand fi exprimate decat
calitativ. $i al\i cercetatori confirma importan\a conditiilor stipulate mai sus, in particular aceea a
conditiei 5., ca Fiedler (1950) ~i Quinn (1950).

Fiedler afirma ca - oricare ar fi orientarea terapeutului - relatia terapeutica veritabil fecunda
este caracterizata prin capacitatea acestuia de a intelege clientul a~a cum se ln~elege pe
sine insu~i, mai precis, prin capacitatea sa de a intelege (prinde, patrunde) semnificatia
personala ~i subiectlva a cuvintelor clientului. De asemenea, cercetarile lui Quinn releva ca
factorul primordial al terapiei rezida in calitatea comunicarii realizata de terapeut. Aceste
cercetari subliniaza in concluzie importanla incontestabila a comprehensiunii empatice.

Seeman (1954) a objinut 0 corelatie semnificativa intre simpatia pe care terapeutul 0
incearca fata de client ~i succesul demersului terapeutic ~i impreuna cu Lipkin (1954) constata
ca, clientii, care recunosc existenta sentimentelor pozitive fata de ei la terapeui, beneficiaza din
plin de terapie. Aceste cercetari sustin, in concluzie, elementul 4" ~i anume, considera'tia
pozitiva neconditionata ~i elementul 6. al teoriei - percep\ia acestei atitudini de catre client.

Cat despre punctul 2., vulnerabilitatea sau angoasa clientului, n-a fost pana in prezent
obiectul cercetarilor sistematice, dar acesta tinde sa fie confirmat de experienta clinica a lui
Rogers ~i a grupului sau. Studiile lui Gallagher (1953) releva ca, cl!entul care nu incearca catu~i

de putin star! de angoasa, nu manifesta nici 0 angajare in relatia terapeutica ~itinde de altfel sa

o abandoneze.

5.2. Procesul terapeutic

Cand conditiile enuntate la punctul precedent sunt prezente ~i mentinute, un anumit proces se
pune in mi~care. Acesta este caracterizat prin:

1, Clientul se simte din ce in ce mai capabil de a-~i exprima sentimentele lntr-o maniera fie
verbala, fie non-verbala;

«2. Sentimentele pe care Ie exprima se raporteaza din ce in ce mai mult la sine prin opozitie

cu non-sine », adica la anturaj;
3. EI devine din ce in ce mai capabil de a distinge ob!ectele de sentimentele ~i percep\iile

sale. Aceasta capacitate de sporire (cre~tere) a discriminarii se aplica atat notiunii de sine, cat ~i

experientei sale, lumii exterioare, altor persoane ~i relatiilor pe care Ie intretine. Perceptia sa fata
de toate aceste aspecte devine mal putin rigida ~i mai globala. Altfel spus, simbolizarea
experientei sale devine din ce in ce mai co recta, mai diferenjiata;

4. Sentimentele pe care Ie exprima se raporteaza din ce in ce mai pujin la stadiul de

Capitolul I - PSIHOTERAPIA CENTRA T A. PE PERSOANA. 4S

dezacord existent Tntreanumite elemente ale experientei sale ;;i notiunea sa despre sine:
5. Realizeaza primejdia pe care 0 reprezinta (comporta) stadiul de dezacord intern.

Experienta primejdiei este posibil eliminata, gratie considera\iei pozitive necondi\ionate pe care
terapeutul nu contene;;te sa ;;i-o exprime;

6. Clientul Tncearca plenar anumite sentimente pe care, pana atunci, Ie deformase sau
renegase;

7. Imaginea de sine se schimba Tntr-o maniera care-i permite integrarea elementelor
experien\ei care fusesera deformate sau negate;

8. Pe masura ce se produce reorganizarea structurii de sine, acordul Tntreaceasta structura
;;i experien\a totala cre9te constant. Sinele devine dec! capabil de a asimila elementele care
Tnainte apareau destul de amenin\atoare pentru a fi admise Tncon;;tiinta. Aceasta implica faptul
ca, pe masura ce numarul experientelor amenintatoare se diminueaza, numarul deformarilor
experientei scade egal, altfel spus, comportamentul devine mai putin defensiv:

9. Clientul devine din ce Tnce mai capabil de a Tncercaconslderatia pozitiva neconditionata
pe care terapeutul i-a aratat-o, fara a se simti amenintat de aceasta experienla;

10. EI Tncearca din ce Tnce mal mult 0 atitudine de consideratie pozitiva neconditionata fata
de sine Tnsu;;i.;

11. I;;i da seama din ce Tnce mai mult de ceea ce este, de el Tnsu;;i, de centrul evaluarii
experientei sale:

12. Evaluarea experien\ei devine din ce Tnce mai pu\in condi\ionata ;;i se efectueaza tot mai
mult pe baza experien\ei traite.

Diverse studii vin sa confirme aceasta descriere a procesului terapeutic. Numeroase
Tnregistrari ale cazurilor confirma din plin elementul 2. Sludiullui Stock confirma elementul 3.
care se refera la faptu! ca sinele se exprima Tn maniera mal obiectiva ;;i mai pu\in emo\ionala.
Cele ale lui Michell (1951) demonstreaza ca perceptia devine mai discriminativa, adica mai putin
rigida ;;i mai globala.

Marturiile clinice obiectlve sus\in elementele 4 ,5 ;;1 6, existente sub forma Tnregistrarilor de
caz de catre Rogers (1954).

Vargas (1954) face mai multe constatari relative la elementul 7., \inand a demonstra ca
imaginea de sine se reorganizeaza Tnfunc\ie de noile percep\ii raportate ia sine. Hogan (1948)
;;i Haigh (1949) au demonstrat diminuarea progresiva a comportamentului defensiv.

Examenul aprofundat ;;i detaliat al unui caz individual realizat de Rogers (op. cit.) releva 0
cre~tere a acordului Tntre structura sinelui ~i experienta totala. Faptul ca aceasta cre;;tere este
Tnso\ita de 0 diminuare a comportamentului defensiv, este aratat ;;i de 0 cercetare condusa de
Chodorkoff (1954).

Mul\i cercetatori, Snyder (1947), Seeman (1949), Raimy (1948), Stock (1949), Strom (1948),
Sheerer (1949);;i Lipkin (1954), atesta aceasta cre;;tere, la client, a considera\iei pozitive fa\a de
sine.

Tendin\a clientului de a se considera ca centrul evaluarii experientei reiese Tntr-o maniera
particulara din studiile lui Raskin (1952), Tn timp ce cercetarile lui Sheerer, Lipkin ;;i Kesser
(1947) sus\in Tnegala masura caracteristicile aceslui element al teoriei.

5.3 Efectefe terapiei asupra personafiialii §i comportamentufui

De~i 0 parte din propozi\iile urmatoare au fast prezentate Tn rubrica precedenla, pentru 0
clarificare, voi prezenta separat rezultatele procesului terapeutic, adica ceea ce se vede din
exterior Tncomportamentul clientului. Schimbarile observabile Tnpersonalitatea clientului sunt de
natura relativ permanenta ;;i se prezinta astfel:

1. Clientul evolueaza spre un stadiu de acord intern "mai complet"; el este mai deschis spre
experienta sa ;;i mai pu\ln defensiv.

46 ORIENTAREA EXPERIENTIAL;';' IN PSIHOTERAPIE

2. Percepjiile sale sunt mai realiste, mai diferentiale $i mai obiective;

3, EI devine din ce fn ce mal capabil de a-$i rezolva problemele:

4. Functionarea sa psihica se amelioreaza $i se dezvolta In sens optimal;
Aceasta schimbare decurge din schimbarile (modificarile) fn structura sinelui descrise de

Stack $i Strom;

5. Datorita cre$terii acordului intre sine $i experienta sa (5.3.4) , vulnerabilitatea la primejdie
se diminueaza;

6, Din (5.3.2) rezulta 0 perceptie mai realista a sinelui ideal $i In plus, mai realizabil;
7. Datorita schimbarilor descrise la (5,3.4) $i (5.3,5), acordulintre sine $i sinele·ideal (5.3.6)

cre$te;

8, Datorita acordului crescut fntre sine $i sinele Ideal (5,3,6), pe de 0 parte, $i intre sine $i

experlenta, pe de alta parte, se produce 0 scad ere general a a nivelului de tensiune, at at

psihologica, cat $1fiziologica $i a tensiunii particulare, difuze, numita angoasa;

9. Cre$te consideratia pozitiva fata de sine;
10. Subiectul se percepe din ce In ce mai mult ca centrul evaluarii

a, Datorita punctelor (5.3.9) $i (5.3.10), subiectullncearca 0 incredere crescuta in elinsu$i $i

se simte capabil sa-$i schimbe conduita fn viata; pe un proces de evaluare «
b. Datorita lui (5.3.1) $i (5.3,10), valorile sale se bazeaza

»;organismique

11. Datorita lui (5.3.1) $i (5,3,2), el percepe lumea exterioara Intr-o maniera mai realista $1

mai corecta;

12. Din faptul ca el simte din ce In ce mai putin nevoia de a deforma experientele sale, in
particular experientele sale relativ la alte persoane, el incearca fata de ele 0 toleranta $i 0

acceptare crescuta;

13. Comportamentul sau se modifica in mai multe prlvinte:

a) Datorita faptului ca numarul $i varietatea experientelor comparabile cu imaginea de sine
cre$te, numarul comportamentelor acceptabile de catre sine cre$te in mod egal;

b) De asemenea, comportamentele care inalnte nu erau compatibile cu imaginea de sine, $i

care erau denigrate, se diminueaza;

c) Subiectul se percepe ca fiind mai apt sa-$i controleze $i sa-$l dirijeze (conduca)

comportamentul; subiectului de catre ceila1ti este mal favorabila; el este
14. Evaluarea comportamentulul

judecat ca fiind mai matur $i mai adaptat social;

15. Din (5.3.1), (5,3.2) $i (5,3.3) decurge ca subiectul apare (este, devine) mai creator, mai
suplu, mai capab!1 de a se adapta la noile conditii, la problemele noi, ca 0 fiinja care-$i exprima
mai plenar scopurile sale $i valorile proprii.

Comentaril.J

Elementul esential al teoriei rezultatelor terapiei este fara Indoiala cel enuntat la punctul

(5.3.1), referitor la cre$terea acordului intern, celelalte elemente servind explicitarii implicatiilor

punctului 1). De$i aceste elemente decurg firesc din logica teoriei, au fast detaliate pentru a

reliefa rezultatele terapiei asupra personalitatii.

Desigur, aceste rezultate ale terapiei au facut obiectul a numeroase cercetari, iar concluziile

sunt in general pozitive,

Inainte de a incheia acest capitol teoretic referitor la concepiia psihoterapeutica rogersiana,
voi prezenta cateva concluzii privind natura umana, a§a cum reies din gandirea lui Rogers,

concluzli care decurg direct din teoria terapiei $i pe baza carora, de altfel, Rogers a elabol'at 0

teorie a personalitatii (Intrucat aceasta depa§e$te cadrullucrarii de fata, nu 0 voi prezenta).
« »lata deci care sunt concluziile relative la caracteristicile
organismului uman (privit In

totalitatea sa!):

1, Individul este capabil sa devina con$tient de factorii disfunctionali psihologici - factori care

Capitolul 1- PSIHOTERAPIA CENTRATA PE PERSOANA 47
decurg din lipsa de acord Intre nO\iuneade sine Insu~i ~i totalitatea experien\ei sale;

2. Individul are capacitatea de a reorganiza no\iunea sa de sine Intr-o maniera compatibila
cu Intregul experien\ei sale ~i are posibilitatea de a-~i exercita aceasta capacitate. Altfel spus, el
este capabil sa substituie disfunc\ionalitatea psihica cu func\ionarea adecvata ~i este predispus
(Inclinat) sa faca (realizeze) acest lucru;

3. In cazurile in care aceasta capacitate ~i aceasta tendin\a nu exista decat In stare latenta,
ea se dezvolta In relajia cu 0 persoana care:
G realizeaza, In cadrul acestei relajii, un stadiu de aeord intern;
• manifesta 0 atitudine de considera\ie pozitiva neeondi\ionata ~i 0 eomprehensiune empatica;
•• ajunge intr-o anumita masura sa comunice aceste atitudini.

Ipoteza privind capacitatea individului - fundamentul aeestor coneluzii - este de 0 importanja
primordiala pentru implicajiile sale psihologice ~i filozofiee. Din punct de vedere practic, ea
impliea faptul ca psihoterapia eonsta simplu In eliberarea acestei eapaeitaji deja prezente In
stadiu latent. Altfei spus, ea impliea faptul ea persoana poseda, potential, competenja neeesara

«solulionarii problemeiOi sale. Un atare punet de vedere se opune deei direetconceperii terapiei

ea 0 manipulare, prin specialist a unul organism» mal mult sau mal pu\in pasiv.
Din punct de vedere filosofie, aceste concep\ii ne duc cu gandul la faptu! ca individul are

capacitatea inerenta de a se orienta, de a se dirija ~i de a se controla prin intermediul anumitor
condijii care pot fi definite. Aceasta nu inseamna ca direc\ia ~i controlul extern sunt necesare
pentru ea el sa-9i asume 0 dezvoltare ~i un comportament favorabil 9i ordonat.

"Psihoterapia centrata pe client, In forma pura, este rar utilizata In zilele noastre, dar aceasta
orientare a pus bazele unei multitudini de terapii orientate umanist, terapii care pun aceentul pe
problemele actuaie aflate In eon$tiinja elientului ~i In cadrul carora acesta este considerat
personajul principal al procesului curativ, terapeutul ac\ionand doar ca un catalizator". (I.
Holdeviei; I. P. Vasilescu, Psihoterapia, tratament fara medicament, Ed. Ceres 1993, Bucure$ti,
p.62).

In concluzie, aceasta orientare face parte din cadrullarg al psihoterapiilor experientiale, a
caror demers urmare~te valorificarea poten\ialita\ilor $i disponibilitalilor fiin\ei umane, 0
con;;tientizare ~i 0 realizare a universalitalii sale, iar obiectivele terapiei filnd atat interpersonale,
cat $1intrapersonale (Frankl, 1966).

Dupa Arendsen-Hein (1974), "nivelul interpersonal se refera la descoperirea ego-ului propriu,
a proprie! individualitaji, a star!lor sale emotionale $1a modului In care se reflecta acestea Tn
eorpul fizie. Obieetivul transpersonal al terapiei se refera la orientarea spirituala, la orientarea
omului In raport cu realitatea ultima, la unitatea omului cu universul, cu planul cosmic, unitate
prin intermediul earela omul reu$e$te sa depa~easca limitele proprlului eu, contopindu-se Tntr-o
con~tiinja universala" (Irina Holdevici, I.P. Vasilescu, op. cit., p.48-49).

6. Exemplificari cazuistice

6. 1. Strategia de lucru a lui C. Rogers in cazul M.J. Tilden

Inca de la bun Inceput Rogers recomanda sa nu se diagnosticheze sau catalogheze c1ientul
(apud S. Morse, R. Wattson Jr., Psychotherapie, A. Casebook, 1977).

II yom TntrebaIntr-o maniera nondirectiva care este scopul venirii lul la terapeut;;i ee crede el
despre problemele lui. Apoi terapeutul aplica tehnica de baza a acestei terapii: c1arificarea
sentimentelor In mod direct (aceasta tehniea se folose$te In primul interviu. Incepand cu al
treil~a interviu, tehnicile vor fi adecvate in funcjie de afirmajii (dinamica dialogului).

In primul interviu terapeutul explica seopurile tratamentului $i metodele de baza utilizate.

48 ORIENT AREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

incepand cu al treilea interviu el devine mai activ ~i mai pozitiv in timpul ?edintelor. Pacientul
incepe sa intre in relatii cu oamenii din afara. Este important sa fim in contact empatic cu clientu!

~isa-i demonstram aceasta.

Cazul T: varsta 20 de ani, sex feminin, necasatorita. Mama acesteia relateaza terapeutului

problemele fetei:

• doarme tot timpul;

• cand este trezita se retrage in sine ~imediteaza;

• dupa ce se treze~te da drumulla radio ~i apo! se duce din nou Tn pat;

• ura~te opiniile oamenilor despre ea;

• Ii este frica de nebunie;
Primul interviu • Abordare directa:

"T: 9tiu destul de puiin despre motivele pentru care ai venit la mine. Ai vrea
sa-mi poveste~ti ceva despre asta?

C: Este 0 poveste lungE!. Nu ma pot gasi pe mine Tnsami. Totdeauna am

impresia ca sunt gre§it orientata. Nu suport alii oameni. DacE! ma critica cineva,
nu pot suporta. Cand am avut serviciu, daca cineva ma critica, era distrugator
pentru mine.

T: Simti ca toate lucrurile merg rau §i te simti distrusa de criticism?
C: Da, nu e nevoie sa fii critical. Asta te intoarce inapoi. Uneori incerc sa flu

superioara, dar cad din nou. Am vrut sa fiu profesoara, dar nu am reu§it.

T: Lucrurile care s-au Tntamplat sunt rele ~i probabil ca tu le-ai sirniit ca

(anormalitate) fiind anormale.

C: Da, Tn ~coala eram obi~nuita cu note foarte mari, dar cred ca rnemoram
mecanic.

T: larta-ma, vorbe~ti prea repede ~i nu pot sa-mi notez ideile tale. Te superi

daca am inregistra discuiia noastra?
C: Nu, ar fi foarte bine (este porn it casetofonul).
T: Obi~nuiai sa ai note foarte mari. ..

C: Aveam, dar cred ca memoram cat1i1e. 9tiU ca studiam tot timpul. Nu
ie~eam afara cu nimeni.

T: Spui ca munceai foarte mult?

C: Da, ~i cand eram cu oamenii, nu ma simieam confortabil. Cred ca nu am
studiat cu dorinia ~i cu 0 atitudine corecta, asta este dilema mea. Aveam
lumea mea particulara, ceea ce studiam eu. Tntelegi ce vreau sa spun?

Invatam. '

T: Deci ceea ce ai Tnvaiat tu, notele foarte mari obiinute, te-au separat de
restullumii ~i nu te-au ajutal.

C: Corect. 9tiu ca nu a fost 0 atitudine eorecta.

T: Simii ca studiile §i munca ta au fast un mijloc de a ie§i afara din realitate

(de a te retrage din lume, de a te izola de eeilalii).
C: Da. Toii se Tntrebau cum de-mi place sa stau toata ziua sa studiez. Oar

memoria mea nu ma ajuta sa fiu buna la taate. De multe ori faceam eforturi sa
merg pe jos, pe strada, sa privesc oameni. E un lucru nebunesc, Tntr-adevar.

T: Chiar §i lucrurile mici, iii dadeau 0 muliime de griji.
C: Da. 9i nieiodata nu eram sigura ca Ie pot rezolva.

T: Deci, Tn loc sa faci progrese, reflectai la treburi!
C: Da ... "

Senti mente semnificative exprimate in primul interviu:
• Totul e rau cu mine. Ma s'lmt anormal.

• Simt studiile me Ie ca 0 evadare pentru mine.