Mitrofan, Iolanda - Orientarea Experientiala In Psihoterapie

Capitolul II - GESTALT-TERAPIA 99

reprimat,ln contextul unui mariaj Incarcat de violente. Sotul sau, sub influenta alcoolului, 0
agresa frecvent, palmuindu-i de preferin(a chiar obrazul slang, mai expus Mlaii, prin pozi(ia
defectuoasa a clientei. Palmuirea, antrena Insa 9i mi9carea de rota(ie involuntara a capului, care
continua sa se mi~te spasmodic ~i dupa Incetarea agresiunii. Fixarea gestului s-a produs prin
reprimarea plEJnsului9i (ipetelor, in efortul con9tient al clientei de a nu fi auzita de vecini ~i
respinsa afectiv de ace~tia. Sentimentul de jena 5e amplifica astfel pe fondul temerii de
respingere, iar tensiunea emotional a perturba controlul voluntar al mi~carilor capului ~i se
convertesc simbolic in spasmul involuntar de torsiune.

6.3. Desfa§urarea procesu/ui terapeutic

Deeodifiearea "mesajului" patologie 9i a Imprejurarilor care I-au exacerbat ~i fixat In simptom,
prin intermediul etapei de con9tientizare foealizata gestaltis!, asociata ca analiza, a permis
conceperea ~i nuan(area "seenariului terapeutic" din punctul de vedere al tehnicilor utilizate.

s Etapa 1. Initial, pe parcursul a trei-patru ~edinte, am cuplat tehnica analitica orientata

asupra trecutului cu 0 tehnica gestaltista de readucere 9i retraire In prezent a elementelor
implicate In modificarile expresive ale posturii. Am focalizat apoi con~tientizarea asupra
perceptiei schemei corporale §i tonusului muscular, lucrand pe integrarea polarita(ilor. Am
insistat In con~tientizare prin descoperirea corelatiilor dintre emotii, gand mi~care ~i pozit!e
(Iucrul cu corpul), a raporturilor de consonanta ~i respectiv disonanta Intre mental ~i corporal. In
acela~i scop am initiat pacientii In cateva tehnici de respiratie con9tienta, controlata, Incepand cu
cic/ul respiratiei abdominale $i apoi, exersand ciclul respirator complet. Concentrarea asupra
ritmului respirator ~i practica egalizarii con$tiente a timpului de inspir ~i expir, Intr-un ritm natural,
propriu subiectului (3 cu 3 timpi, sau 4cu 4 limpi), In corela(ie direc!a eu starea de calm $i
deconectare au constituit obiective importante ale acestei prime etape .

• Etapa 2. Dupa cateva gedinte de familiarizare $1de motivare adeevata, am introdus in
programui terapeutic 0 tehnica hipnoterapeutiea de tip sophmnic, constand In induc\ie lent-
progresiva a relaxarii psihomuscu/are, cu accent pe activarea circulatorie ~i energizarea
uniforma, cvasitota/a a corpului, Incepand din zona membre/or inferloare. Dupa declan9area
catalepsiei pieoapeior, fie prin tehnica focalizarii punctului dintre sprancene, fie prin eoncentrare
pe lini9tirea ritmului respirator, am procedat la 0 relaxare corporal a g/obala, Incepand cu
degeteie picioarelor, talpi, glezne, mu~chii inferiori ai picioarelor, genunchi, coapse, abdomen,
p!ex solar, torace, baza gatului, umeri, brate, palme, degeie, In aceea$i ordine de focalizare, am
provocat ulterior subieeiul sa luereze prin eon~tientizare foealizata, men\inandu-se ~i
experimentand con$tient senzatiiie corporale $i alternanta tensiunilor CLi relaxarea, comp/etand

$i aprofundand la nivelul integrarii con$tiente ceea ce initia~a fost practicat pe fondul transei
iejere, deei eu 0 mai redusa participare con~tienta. In aceasta consta ~i caracterul
neconventionai in care am complementat iehnlci terapeutice apartinand unor abordari relativ
diferlte. Pentru noi, importanta ests conexiunea pe care acesIe tehnici 0 pot crea In refacerea
puntilor interne aflate In conflict Tnscopul coeziunij eu-Iui ~i completarii ciclului gestaltului. Am
aprofundat exercitiile pe fond de relaxare ~i de supravigilitate consecutive, practicand ?i tehnica

inductiei focalizate a lui Zlocker, cu integrarea muncii de con~tientizare ~i experimentare a

senza\iilor, ceea ce a condus trepta! la dobandirea capacitatii de autoinduc\ie ?i control asupra

senzatil10r de caidura coneentrat? ~i dispersa!a in zonele corporale de interes (cervico-dorso-

lombara, humerala, brale, palme, degete, cu revenire In zona gatului 91amplificarea progresiva a
suportului verbal imagistic, plastic, evocator al senza(iilor de caldura profunda, invadanta,
inmuiere, flexibilizare, topire, u~urare, eliberare. Lucrul cu corpul s-a folos!t astfel §i de tehnica
vizualizarii ghidate, ceea ce a crescut controlui subiectului in procesul de autorestructurare.
Scenariul imagistic de restructurare mentala a schemei corporale a fost particularizat de la caz la
caz ~i conceput In colaborare cu clientul, el descoperind cele mai reprezentative metafore

100 ORIENTAREA EXPERIENTIAL,\ iN PSIHOTERAPIE

persona!e utilizate in restructurare. Acolo unde c1ientul s-a dovedit mai putin imaginativ,
terapeutul a ghidat activ metaforizarea cu scop de restructurare, propunand exercitii cum ar fi:
imaginarea schemei corporale in mi~care transformativa constand in flexibHizarea corpului ~i
lungirii sale intre "cer ~i pamant", progresiv, urmata de revenirea autocontroiata intr-o
dimensiune optima ~i la 0 postura echilibrata, simetrica, in conformitate cu modelul mental
pozitiv, dezirabil, autoproiectat. Seria exercitiilor mentale se incheie cu un exercitiu cefalic ~i de
reintegrare armonioasa a intregii scheme corporale restructurate in mediu. Variabil s-a asociat ~i
tehnica orientala Rey Qi (constand in aplicarea palmelor terapeutului, direct sau in zona de
contact a campului bioenergetic al persoanei), tinand cont de polarizarea diferita a palmelor
terapeutului (stanga negativ, dreapta - pozitiv, in corelare directa cu orele de maximum
bioenergetic, respectiv in cazul nostru, orele 9 -11 ~i 15-17). Conform studiilor in domeniu,
palma stanga actioneaza ca absorbant, dispersator, iar palma dreapta ca emitator, corector al
fluxului energetic diminuat sau blocat. TnfunC\ie de particularitatHesubiectilor no~tri am observat
ca utilitatea paselor bioenergetice palmare este diferita. Astfel,barba\ii au beneficiat mai mult de
contactul palmei stangi, ceea ce sugereaza indirect existen\a unui posibil exces energetic de tip
Yang in zona superioara a corpului (aceasta coreleaza, de altfel ~i cu tulburarile de dinamica
sexuala semnalate), torticolisul, manifestandu-se in contextul acestui dezechilibru energetic.
Femeile au beneficiat mai curand de aplicatii1e palmei drepte, ceea ce ne-ar putea sugera
prezen\a unui deficit energetic sau a unui blocaj, implicat in perturbarea respectiva. Men\ionam
ins a ca, In faza ini\iala a terapiei, majoritatea pacien\ilor prezentau 0 necesitate crescuta de
absorb\ie bioenergetica, adesea con~tientizata ~i comunicata din proprie ini\iativa de catre

subiect. Aceasta sustine posibilitatea mai curand a unu! blocaj sau deficit energetic in zona
simptomatica, in special In formele de torticolis hipoton. In formele spastice e de presupus un
exces energetic de Yang - care se cere "drenat" prin pase corespunzatoare .

• Etapa 3. Pe masura inaintarii In procesul terapeutic, dupa cca., 10-15 ~edinte de relaxare
~i con$tientizare a unui nou gestalt integrativ mental-corporal, am introdus exerci\ii de modificare
a posturii vicioase, a coloanei vertebrale, a gatului ~i a modalitatii de orientare a privirii In mediu,
precum $i de experimentare a mersului ritmic, armonios, conectat la ritmul respirator
con$tientizat. S-a lucrat $i asupra deblocarii mi$carilor de balans ritm'ic al bra\elor, insistandu-se
asupra con$tientizarii $i exprimarii emotiilor asociate $i acela~i lucru, pentru piciaare. Asocierea
unor patternuri specifice de mi$care corporala $i respiratie controlata, a constituit paradigma de
baza a acestui antrenament al con$tientizarii ~i autoreglarii. Men\ionam ca nu am practicat 0
kinetoterapie de factura uzuala, ci un model mental-corporal de aulorestructurare prin
experimentare ~i con~tientizare activa, creativa. Activarea resurselor s-a bazal pe trepiedul: •
model mental, imagistic; • orientare verbala a mi$carii euritmice; * ac\iune creatoare
con$tienta(exercitiu), cu feed-back-urile necesare.

Restructurarile (ca§tigurile) terapeutice s-au bazat pe:
• simetrizare posturala (atat In plan ideatic, cat $i motor), prin urmatoarele tehnici (care au
actionat ca ni:;;tecai de reperizare In experimentarea deplasarii):* orientarea privirii simullan cu
mi$carea lenta, conitienta, voluntara a capului, pe linia imaginara a unor largi semicercuri,
situate la distante din ce In ce mai mari de corp; fixarea privirii pe obiecte situate la distan\a
mare cu con~tientizarea detaliilor din ce Tn ce mai fine (focalizarea atentiei pe obiect extern -
tehnica preluata din Yoga); parcurgerea con~tienta, menta/a a drumului pana la obiectul
concentrarii ~i Tndarat, cu reluarea ciclului $i complicarea lui, progresiv, cu aile exerci\ii de
urmarire(trasee orizontale, verticale, cercuri, diferite forme - exerci\iu pe care I-am denumit
"plimbarea privirii" sau "mangaierea cu privirea" simullan cu respira\ia calma, egala, campleta).

• mersul con~tient - rilmic, cadentat ~i flexibil, elegant, cu sprUin verbal de concentrare pe
numaraloare, asocial cu 0 rilmare calma a respiratiei de tip abdominal, apoi cu marirea treptata
a limpului de expir intr-un raport dublu fata de timpul de inspir (3/6 sau 4/8) • exerci\iu preluat din
seria pranayamelor (Yoga) cu scop de "dezintoxicare".

Capitolul II - GESTALT -TERAPIA 101

• asocierea unui numar variabil de exercitii respiratorii, dupa caz, de tip dezanxietare,
purificare, calmare, etc. Din seria celor mai utilizate mentionam exercitiul respiratiei
alternative(pe Ida ~i Pingala), In cicluri repetate de 3 ari pe zi, cate 5-6 exercitii, exercitiul de
expir prelungit, eliberator "Ha", exercitiul celor 5 silabe emise pe expir din practica Qi Gong;

• corectia simetrizarii pozitiei umerilor, initial cu sprijin subaxilar (0 carte) pentru umarul
denivelat, ulterior prin fixarea valuntara a bratelor la spate, 7n timpul mersului ritmic. De un real
folos a fost practicarea unor posturi (asane) din Hatha Yoga, axate In special pe con~tientizarea
~i activarea coloanei vertebrale ~i a simtului echilibrul - corectia mersului prin flexibilizarea
mi~carilor s-a facut 7n trepte, parcurgandu-se in mod experimental un mers pendulatar
intentional, cu proiectarea toracelui In fata ~i vizualizarea mi~carilar capului ca ~i cum ar fj
actionat de un resort elastic. Aceste exerci(ii se transfarmau treptat lntr-o forma de expresie
corporala estetic, un adevarat "model de dans personal", bazat pe mi~cari din ce In ce mai
ample,mai libere. Astfel, crisparea, ca ~i torsiunea involuntara a gatului au putut fi progresiv
autoreglate, subiectii lnva\and ~i exersand ulterior 0 ritmica armonioasa, bazata pe
sincranicitatea praiectului imaginativ-ideativ cu respiratia adecvata ~i mi~carea liber - reglabila.
Pacientii au experimentat cum pot sa-~i creeze 0 imagine corporala acceptata,care sa elibereze
mi~carile optim, capatand din interior modelul posturii simetrice §i eliberate, siguranta necesara
restructurarii ~i preluarii controlului postural. Exersarea con~tienta a dus la rezultate stabile,
dupa cca. 8-12 luni de tratament intensiv, reluat In cicluri, lntre care subiec(ii 7§i continuau pe
cont propriu programul. Pe masura ce s-a produs "cre~terea psihologica", extinderea
con§tientizarii de sine §i integrarea polarita\ilor, corec(ia §i depa§irea simptomului s-a produs in
grade variabile, tinand de durata §i perseveren(a tratamentului, de calitatea contactului
terapeutic §i de sustinerea proterapeutica a mediului familial §i a personalului de lngrijire, pe
perioada spitalizaril'or. In unele cazuri, s-a practicat progresiv tratamentul in regim
semiambulator §i apoi ambulator.

Esentiala a fost pe parcursul intregii psihoterapii, facilitarea §i cultivarea sentimentului de
autoacceptare §i, mai ales, dobandirea atitudinii de a fi Iiber interior. Libertatea interioara a
constituit baza pe care s-a creat pas cu pas §i libertatea 7nplanul mi§carilor §i actiunii, a posturii
expresive, comunicante. Exprimarea unui caz ni se pare relevanta pentru experienta terapeutica
traita: " Am scapat din capcana". Colaborarea cu pacientii le-a stimulat ~i creativitatea in planul
mi§carilor §i posturii, unii dovedind reale disponibilita\i de inventare a unor jocuri de mi~care
ritmica, armonioasa, corespunzatoare dobandirii unei dezinvolturi posturale. Astfel, un exercitiu
de balans corporal lateral, gandit §i trait ca 0 mi§care lina de plutire a unei barci pe valuri, sau a
unui leagan sau a unui pendul, a ajutat mult la diminuarea contracturii fitului, capul fiind imaginat
ca sustinut de un resort elastic, liber.

Modelul mental adecvat (trait ca imagine plastica), cuvantul sugestiv, actiunea propriu-zisa
experimentata In realitate (privire, mi§care, deplasare) §i respiratia controlata, calma - au
constituit cei 4 piloni ai reconstructiei prin con§tientizare a unui nou model psihocorporal care a
rezalvat sau ameliorat pana la suportabil simptomul de baza.

o consecinta importanta a terapiei a fost 0 restructurare spiritual - atitudinala a pacientilor

care au lnleles ca suferinta poate deveni un prilej de autodezvoltare a resurselor, de
autodepa§ire, de regasire $i acceptare de sine precum $i de transformare benefica.
Relnnodarea speran\ei a deblocat, Inca 0 data "performanta".

CAPITOLUL III

INTRODUCERE iN PSIHODRAMA eLAs/eft

Anca Nicolae

1. [email protected]

Psihodrama este ...creatia lui Jacob Levy Moreno.
Numele Moreno este sinonim cu psihodrama. Jacob Levi Moreno este considerat drept unul

din primii terapeuli orientali aclional, creatorul terapiei In echipa, al abordarilor de grup ~i
maritale, pionier Tntratamentul psihozelor.

1. 1.Despre Jacob Levy Moreno

Moreno se na~te pe 19 mai 1889 la Bucure~ti. EI este primul din cei 9ase copii ai lui Moreno
Nissim Levy ~i ai Paulinei lancu. La varsta de 5 ani are loc mutarea familiei la Viena. unde Jacob
se adapteaza rapid. In tinerele este student al Facultalii de Filosofie din Viena, puternic
impresionat de ideile contemporane despre creativitate, In special cele apartinandu-i lui Henri
Bergson. Ulterior se transfera la Facultatea de Medicina, oblinand Iicenta In 1917, iar din 1919
va practica psihiatria.

In 1908 improvizeaza primele experiente creative cu copiii In gradinile de la Angarten,
descoperind vitalitatea care caracterizeaza aceasta varsta, prin intermediul jocului, pove~tilor,
teatrului de papu~i.

In timpul razboiului lucreaza ca medic In doua tabere de refugiati unde pune In practica
primele intervenlii sociometrice de organizare a unei comunitati In functie de factorii sociali ~i
psihologici.

Tntre 1921 - 1924 intra In contact cu teatrul, dand viata unui teatru improvizat numit "Teatrul
Spontaneitatii" unde descopera valoarea cathartica ~i terapeutica a reprezentatiei teatrale.

Din 1925 se stabile9te In SUA, iar In 1936 deschide a clinica particulara la Beacon, care
devine ~i primul centru de formare In psihoterapia de grup.

Tentativele sale sociometrice ca~tiga In profunzime ~i claritate In intervenliile sale la $coala
de reeducare pentru fete din Hudson.
In 1942 pune bazele Societatii Americane de Psihoterapie de grup ~i Psihodrama, iar din 1957
devenea pregedinte al Consiliului International de Psihoterapie de Grup. Primele sale scrieri
despre psihodrama aparin 1946.

Dupa moartea sa (1974) a are drept continuator pe sotia 9i colaboratoarea sa - Zerka
Toeman Moreno, actualmente liderul mondial al psihodramei.

Cum vede Moreno psihodrama?
"Am cautat mereu sa arat ca abordarea mea Inseamna mai mult decat a metoda
psihoterapeutica - cred cu tarie ca spontaneitatea ~i creativitatea ating radacinile profunde ale
vitalitatii $i dezvoltarii spirituale, ne afecteaza implicarea In oricare sfera a vietii noastre.
Intotdeauna am provocat oamenii sa ia parte la procesul vindecarii, sa vina In contact cu

Capitolul HI - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 103

problematiea bolii."
Psihodrama ca metoda I~i are radacinile In lucrul cu copiii, experientele teatrale ~i lucrul cu

grupul, dar mai ales In lucrul cu el Insu~i. In legaiura cu aceasta' Moreno marturise~te:
"Psihodrama vie\ii meIe a precedat psihodrama ca metoda, Am fost primul pacient al terapiei
psihodramatice, protagonist ~i conducator In acela~i timp, Cu ajutorul unor Euri auxiliare
incon~tiente, lumea care ma Inconjoara, am dezvoltat un mod nou pe care cultura actuala nu-I
furnizeaza, Din astfel de experien\e $i succese decurge vitalitatea $i impulsul de a aplica
asemenea tehnici celorlalti",

Moreno define$te psihodrama ca ,,~tiintacare exploreaza adevarul prin metode dramatice,"
Psihodrama este 0 $tiinta a sufletului, care elibereaza fiinta umana de spaimele sale, 0 pune
Tn contact cu resursele ei cele mai adanci, dintre care cele dintai sunt spontaneitatea ~i
capacitatea infinita de a crea, ii prilejuie$te Tntalnireaautentica cu celalalt.
Departe de a explora Tntregul teritoriu al terapiei psihodramatiee, aeeste pagini sunt 0
invitatie pentru cei care doresc sa cunoasca mai bine noi spatii, pentru toti psihoterapeutii "In
cre$tere",

2. Caracteristicile metodei psihodramatice

Intr-o reprezentare psihodramatica individul da viata pe scena lumii sale interioare, explorand
anumite pa~i ale ei, cu ajutorul celorlalli membri ai grupului care interpreteaza rolurile
personajelor desemnate de el.

Metoda psihodramatica integreaza modalita\ile analizei cognitive cu dimensiunile implicarii
experien\iale, participative, Interactionand la modul eoneret, angajandu-te corporal ~i imaginativ
Tnsitua\ie - ca $i cand se Tntamplaacum - are drept consecinla con$tientizarea unor idei ~i trairi
In general inaccesibile prin simpla povestire a situa\iei respective, Elementele nonverbale ale
comunicarii aclioneaza nu numai In relatie cu interlocutorul, dar ~i la nivel intern, astfellncat,
atunci cand retraie$ti 0 situatie punand in practica comportamentul furios sau Infrico$at de
atunci, aduci Tncon$tiinla emolii pe care altfel le-ai fi reprimat.

Metodele actionale - cum este psihodrama - sunt Tn mod special utile Tn terapie nu doar
pentru pacienti pUlin Inclinati spre explorare intelectuala $i verbala (ca de exemplu copiii,
psihoticii, delieven\ii), dar $i pentru eei care tind sa supraintelectualizeze experientele lor, Unul
dintre avantajele eele mal semnifieative ale psihodramei este de a eonverti "reprezentarea
Inauntru" In "reprezentare In afara",

Este 0 tendinta umana naturala sa ne exprimam trairile ~i gandurile In aCliune, pentru ca a
experimenta fizic interpretarea unui rol ne face sa-I simlim mal deplin, sa ne afirmam sinele mai
plenar, A trai kinestezic 0 situatie, avandu-i pe ceilalli martori la acest proces ne face sa fim mai
u~or conectali !a emotiile $i gandurile noastre, implicarea noastra fiind mult sporita. Moreno
spunea ca oamenii au nevoie sa faca mai mult decat sa vorbeasca despre reac\iile $i dorintele
lor, numind aceasta tendinta "foame de actiune" la copil, ca tendinta de a se exprima In gesturi
~i mi$cari ce par a izbucni Tnmod anarhic,

Din aceasta intuitie I$i elaboreaza ulterior Moreno strategia terapeutiea, Strategia sa
urmare9te descarcarea unei tensiun! potenlial patologice 9i conflictuale prin concretizarea 9i
amplificarea ei In interacliune cu allii,

Seopul pslhodramei este de a integra armonios conlinuturile confllctuale ale individului In
ansamblul perceptiilor, emotiilor 9i ganduriior sale, astfellncat acesta sa ajunga la 0 echilibrare a
continuturilor sale mentale Tn raport cu cerintele realitalii, dar $i cu nevoile sale interioare.
Modalitalile specifice de lucru psihodramatic au la baza patru ingrediente vitale: factorul
spontaneitate, factorul creativitate, conceptul de intiJlnire ~i cel de tele, Ce semnificalie are ~i
cum actioneaza la nivelul individului $i grupului flecare dintre ele?

104 ORIENT AREA EXPERIENTIALA. iN PSlHOTERAPIE

Moreno define9te spontaneitatea drept "capacltatea individului de a da un raspuns adecvat
la 0 situatie noua sau un raspuns nou la 0 situatie veche." Aceasta capacitate este naturala, nu
putem considera spontaneitatea ca un act de vointa. Atunci cand ilU este dezvoltata natural - ca
Tncazul copiilor, ea se poate antrena prin intermediul psihodramei.

Adam Blatner spune despre ea: "Spontaneitatea nu are nevoie sa fie spectaculoasa sau
dramatica. Ea poate fi prezenta Tnfelul Tn care gande9ti, te plimbi, prive9ti un apus de soare,
dansezi sau canti Tn baie. Calitatile esentiale ale actului spontan sunt 0 minte deschisa, 0
prospelime a raportarii la ceilalti, dorinta de actiuni inovatoare 9i integrarea exteriorului cu
interiorul."

Spontaneitatea nu trebuie confundata nici cu actiunea impulsiva, nici cu un act irational. Ea
presupune starea de "a fi gata" sa raspunzi unei situalii, Tn funclie de solicitariie ei.
Spontaneitatea esle promptlludinea raspunsului Tn fata solicitarli, este pregatirea subiectului
pentru actiune libera.

Psihodrama define!;)teIrei tipurl de spontaneitate:
II spontaneitate patologica - ca raspuns nou neadecvat
II spontaneitate stereotipa - ca raspuns adecvat fara a fi nou sau creativ
II spontaneitate normala - ca raspuns adecvat, nou 9i creativ.

Psihodrama are drept scop .rezolvarea unor probleme emotion ale sau psihologice care
blocheaza spontaneitatea, ca 91 antrenarea spontaneitatii punand subiectul Tn situa!ii care
reclama raspunsuri noi. Exersarea unor roluri cat mai diverse lncurajeaza indlvidul sa-9i asume
riscul, sa-9i permita egecul astfel Tncatsa poata face fata unor situatii care anterior II blocau sau
agresau. in grup el poate experimenta no! eomportamente, alternative de raspuns sau puncte de
vedere diferite Tnsituatia data. Spontaneitatea Ii permite persoanei sa fie Tnmai mare masura ea
Tnsa9i,sa actioneze ca piedica In fata roluri!or obositaare, rigide sau distructive.

o trasatura esentiala a spontaneita!ii este aeeea ea II face pe individ sa se organizeze Tn

mad autonom, fiind simuitan adecvat nevailor interne 9i cerintelor exterioare. Pentru a S8
actualiza, spontaneitatea are nevaie de un mediu care sa-i permita acest lueru, un mediu
empatic. in psihodrama acesl mediu este situatia de grup. in grup au loc schimburi emo!ionale,
senzoriale, cognitive, motorii, perceptive - construindu-se treptat 0 atmosfera de Tncredere 9i
empatie.

Pe de alta parte, spontaneitatea este catalizatorui procesuiui creativ. Creativitatea este
definita Tndic!ionarul Random House astfel: "a eauza na9terea a ceva unic care nu s-ar putea
produce altfel sau care nu este eonsecinta unui proces obi9nuit, a se na~te din gandurile sau
lmaginalia cuiva, a adauga noi func!ii, caractere, Tnsu9iri." intre spontaneitate 9i creatlvitate
exista 0 iegatura primara. Starea de spontaneitate este principiul esen!ial al oricarei experienle
creative. Ceea ce este important Tnpsihodrama este actul creativ Tnsine, procesul creatiei $i nu
jJ[odusul eJ - definit ca 0 "conserva culturala" de catre Moreno.

De maxima importanla este ca spontaneitatea $i anxietatea sunt func!ii invers propo~ionale.
Cu cat spontaneitatea cre$te, seade anxietatea 9i invers. De aici rezulta eonsecinle terapeutice
specifice - pentru ca starea de spontaneitate sa fie indusa e nevoie de un mediu care sa
mentina anxietatea lntre limite acceptabile, astfel Tncatsa nu duca la declan9area de raspunsuri
rigide, stereotipe. Settingul psihodramatic are de aceea Tnprimul rand functia de continator, loc
securizant. spre deosebire de alte medii terapeutice Tn care se provoaca cre9terea anxietatii
pentru a obtine mi$cari profunde Tnindivid !;)iIn grup.

In urma schimburilor afective dintre membrii grupului se formeaza legaturi afective de
atrac!ie, respingere sau indiferen!a. Ace9ti eurenti afectivi Tndublu sens poarta nume!e de te/e.
Raportui tele-ic este un curent de empatie reciproca Tntre doua persoane, un proces reciproc
care curge din amandoua directiile, descriind sensu1 de conectare dintre doi oameni.
Comunicarea teleica Tncurajata In grupul psihodramatic duce la formarea unui sentiment de

lncredere $i siguranta, conditie optima pentru dezvoltarea spontaneitatii. Tele-ul este

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 105

caracterlzat de Moreno ca cea mal simpla unitate de sentiment ce apare Intre dol oameni. Este
o empatie cu dublu sens, 0 sim~re a realitalii celuilalt, este legatura care line oameni! Impreuna.
Nu este transfer. Conectarea tele-ica interpretata in psihodrama permite protagoni~tilor sa
ramana in propria realitate psihica ~i sa-i dea forma, definilie §i conexiune. Tele-ul este
experimentat ca un sentiment de Intelegere nonverbala.

Un concept pslhodramatlc central. strans legat de spontaneitate §i tele, este eel al inlalnirii.

Ea inseamna a fi capabil sa-Ilntampini pe celalalt ~isa te sim!i Intampinat In realitatea ta cea

mai adevarata §i profunda. intalnirea esle totuna cu momentul de "a fi Impreuna", experienla
"reeiprocitalii totaie", este 0 Inversiune intuitiva de mluri, matricea oricarei forme de Tntalnire
structurata.

Toate aceste concepte moreniene S6 concretizeaza In practica psihodramatica. Astfel,

relaliile reciproc empatice create intre terapeut ~i membrii grupului (relatii de tele care fac

poslbila Tntalnirea) sunt primul pas Tnfacilitarea unei stari de spontaneilale. Aflat Tnlr-o stare
spontana, individul devine receptiv spre autodeterminare, aclionand roluri noi care echilibreaza

mal bine exigente1eintrapsihice ~icele eerute de reaiitale.

lata cum descrie Fermata Jude forma operaiionaia pe care 0 iau In practica aeeste
concepte:

Conducatorul terapellt este eel care
fj ia fala de grup 0 atitudine activa ~i care stimuleaza pe fieeare sa S8 exprime fiind Tn
sigUianla din punct de vedere fizie, dsl fUnd ea settingul psihodramatie face pesibila folosirea
larga a corpuiui cu risc minim de ranire, dar !?i din punct de vedere emotional, directorui
garantand respectarea unor reguli relaiionale ce protejeaza Tmpotrivaatacului sau violentei;
• ajuta fiecare persoana sa dea forma (realista sau simbolica) conlinuturilor sale mentale ~i
sa se exprime foiosind toate instrumentele expresive de care dispune de la eele verbale pana la

eele corporaie;

" Tntampina drept adevarat tot ceea ce este manifestarea subiectivitalii persoanei, nu
formuleaza judecali de valoare;

•• ofera 0 contributie inlerpretativ8 a dinamicilor psihice prin alegerea activitalilor grupului sau
prin secventa scenelor de explorat cu subiectul ~i evita sa expliciteze verbal propriile Interpretari,
cu scopul de a nu conditiona spontaneitatea persoanei;

* creeaza condi!ii pentru ca fiecare persoana sa se poata confrunta eu conflictele sale Tn

interiorui mediului psihodramatic. Pentru a compatibiliza resursele subiective ale persoanei eu
cerinlele situaliei externe ei construie~te pe scena 0 semirealitate pe masura nevoilor §i
capacitaliior ei actuale. Aceasta procedura permite persoanelor sa se exprirne liber (eliberand
materia! emetlv adesea incomod), sa cunoasca zone obscure din interiorui lor, sa Ie trateze,
experimentand Tnacela~i timp placerea unui comportament spontan;

ill dirijeaza activltatea grupului $1a subieetulul astfellncat sa exlste experienle de tip fuzional

~ide tip individualizant. Primele u~ureaza Intalnirea, eelelaile pregiHesc situa\iile de separare ~i

de autonomie.

Grupu! este eel care

" ac\ioneaza In interiorul reguli!or gestionate de director;

" aclioneaza Tn situa\ii de realitate eand f1ecare persoana este perceputa, tratata "aici ~i

acum'; eu caracteristieile sale actuaie, dar ~i Tnsitualii de semirealitate cand fleeare persoana
este tratata nu pentru sine Insa~i, cl pentru rolul interpreta! pe scena;

iii devine auditoriu (spectator) cEmdcedeaza scena unui subieet (protagonist), retragandu-se
Tnalt spatiu ~i punandu-se la dispozilia nevoilor acestuia.

Protagonistul este eel eare

iii vine pe scena pentru a exprima propria realitate interioara, fiind Tncentrul atentiei tuturor;

" este lnsotit de terapeut de-a lungul unui drum Tncare sa poata atinge ~i mentine niveiul

106 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

maxim posibil de spontaneitate, experimentand in mod creativ roluri noi;
• alege din auditoriu eurile auxiliare care vor intrupa pe scena personajele lumii sale

interioare.
Eurile auxiliare sunt cele care

tI joaca rolurile atribuite de protagonist Inlr-un mod care sa fie functional pentru strategia
terapeutica a conducatorului;

• dispun in crearea rolului atribuit de 0 marja de libertate adaptata din cand In cand astfel
incat sa se acordeze cu strategia terapeutului.

3. Punctel~ de plecare ale sistemului filosofic morenian

Obiectivul psihodramei esta de a construi un setting psihodramatic care folose:?te ca mode!
viata; de a integra in el toate modalitatHe de a trai, incepand cu reperele universale - limp,
spajiu, cosmos ~i terminand cu toate detaliile ~i nuanjele vietH.(Moreno, 1966)

Care e locul acestor repere universale in psihoterapie §i psihopatologie?
Sa-I urmarim pe Moreno:

"Incepem mal Tnt3!cu timpuJ. Omu! traie~te in limp - prezent, trecut ~i viilor. Patologia lui

poate fi legata de oricare din aeeste dimensiuni. lntrebarea este cum integrezi toate cele Irei
dimensiuni prin operatii lerapeutice semnificative. Ele nu pot ramana puncte de raper
"abstraete", au nevois sa prinda viala §i concralele prin modalitajile de tratament puse In joe.
Cum este valorificat a~adar aspectul psihologic al timpului?

Sa privim mal inial la psihanaliza - inlel8gem prin aceasta psihanaiiza clasica freudiana. In
doctrina psihanalitica timpul este valorificat mai ales in dimensiunea lui trecuta - aealo S6 gasesc
cauzele prime ale Gonflicte!or~i tulburarilor prezente.

Totu~i, orieala infiuenia ar avea treclltui ca dimensiune a timpului, este doar una din fatetele
.Iui, unilaterala ~i restrictiva. Binelnjeles ca ~i eelelalte aspecte, nevalorificate de psihanaliza,
sunt de mare importanla.

Unul dintre ele esta dimensiurrea p.ezentului, dinamiea prezenta, care se Intampia AIC! gi

ACUM. Experien\ele care S6 succed conlinuu In eontextul lui Alci ~iAcum sunt esen\iale, Se

inscriu aiei terapiile care valorifica in primul rand momentul, dinamicile momentului, inealzirea
spontana, implica\iile prezentului asupra individului, grupului, reialiei. Psihodrama este 0 astfel
de temple.

Alta dimensiune neglijata pana nu demult este viitoml. EI constituie un aspect important al
vietii; de multe ori se intampla sa traim in viitor mai mult decat in trecut. Unele terapii folosesc
imageria, jocul imaginajiei pentru a aborda expectajiile cu privire la viitor, altele aduc viilorul in
prezent prin tehnici care permit lucrul efectiv asupra viitorului astfel Incat sa-I integram
prezentului. De exemplu, una din tehnicile noastre de lucru, proiecjia in viitar, imi permite sa pun
In scena 0 situatie vlitoare - Intalnirea eu un prieten sau interviul cu un ~ef in termeni cat mal
concreji posibili.

Am adesea client! care sufera de nevroza de a fl angajat sau de nevroza de a nu fi angajat,
care sunt anxio~i in gasirea unei slujbe sau in interviulln care-i solicita ~efului 0 marire de
salariu. De obicei antrenez astfel de client! cu 0 saptamana inainte de evenimentul anxiogen;
este un fel de "antrenament pentru viaW. Acesl antrenament e valabil ~i In cazul elientilor eu
probleme sentimentale - fie ea e yorba de un posibil mariaj, divo~ sau aparilia unui caprI.
Problema este cum integrezi aceste expectatii ~i ingrijorari ale clientului ea actuale in situalia
terapeutiea, astfe! ineat sa aiba sens pentru client ~i pentru terapeut.

Aceste trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent ~i viitor sunt aduse impreuna in

psihodrama, a~a cum sunt ~i in viaja, din perspectiva funcliona!a.

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSlHODRAMA CLASICA 107

Ce se intampla cu conceptul de spatiu?
Spatiul, in mod similar a fost aproape in totalitate neglijat in psihoterapie - nu din punct de
vedere semantic ~i psihologic, ci ca parte a pracesului lerapeutic.
Daca inlri inlr-un cabinet de psihanaliza gase~ti 0 canapea sau fololiu, insa restul spatiului
nu e legat de procesul terapeutic. Clientul este centrat pe verbalizare, iar terapeutul pe
ascultare.

Daca intri intr-un cabinet in care se praclica una din psihoterapiile curente, gase~ti un scaun.
Spatiulin care individul a experimental traumele sale nu are loc in acest setting. Ideea unei
psihoterapii a spatiului este introdusa de psihodrama prln faptul ca este 0 teraple centrata pe
actiune ~i incearca inlr-un mod comprehensiv sa inlegreze in ea loate dimensiunlle vietii. Esle
un fel de "in cautarea spatiului concret". Atunci cand clientul intra in spatiul terapeutic - scena
psihodramatica - il stimulam sa descrie, delimiteze ~i sa aclualizeze cat mai fidel spatiulin care
urmeaza sa se desfa~oare situatia sa, dimensiunlle lui pe orizontala ~i verlicala, obieclele
prezente, distantele dinlre ele ~i relatia intre toate aceste repere spatlale.

lata in acest sens ilustrarea unui caz: Clientul este un adolescent. EI imi spune, "Mi-e frica
sa ma duc acasa deseara." n intreb: "De ce, ce s-a intamplat?" "Astazi mama ~i tata s-au certat,
tata a lovit-o pe mama, ea a cazul pe searl. Am vazut-o aeolo, jos ~i am simtit atat de multa furie
ca am sarit la tata ~i am riposta!. Pe urma m-am speriat de ce am faeut, mi-am pus eateva haine
intr-o geanta ~i am fugi!. Aeum nu indraznesc sa ma due inapoi."

Ce facem in situatia asta? Cum incepem sa psihodramatizam incidentul? Ii intreb pe bEliat,

"Jack, unde sunt scarile? $i unde e mama ta?". Jack se mi~ca pe scena, marcheaza intai
scarile, apoi u~a de la intrare, camera de zi, schitand pas cu pas spatiul in care s-a petrecut
experienta lui, structurandu-lin fata ochilor no~tri.

Din acest moment folosim tehniea proiectie! in viitor. "Jack, te duei aeasa aeum, dar in loc s.il
mergi efectiv acasa 0 sa faci asta chiar aici, in aceasta camera. Sa spunem ea vei ajunge acasa
Tntr-o ora de acum inainte. Construie~te spatiul casei tale cat mai fidel posibil. Cine e acasa
cand ajungi ~i unde sta fiecare?" Jack explica in timp ce construie~te spatiul casei: Aiei e holul,
aici e pragul eamerei de zi. Ma a$tept sa-I gasesc aici pe tata, in fotoliul din coil, a~teptand
suparat. Mama e sus, plange in dormitor," Jack eompleteaza spatiile importante in care se
desfa$oara actiunea, ineluzand toate amanuntele semnificative pentru el. Facand aceasta
devine tot mai incalzit ~i cre~te implicarea lui in situatie. Poate spune acurn ce tablouri sunt pe
pere!i, ce rachie poarta mama, observa ca tata fumeaza 0 tigara. Cu alte cuvinte, configurarea
spa(iului face din acesta un pararnetru al settingului terapeutic,

Fara a intra Tn prea multe detalii, gasim de extrema importanta configurarea spatiului ca
parte a procesului terapeutic. Aceasta Tncalze$te protagonistul sa actioneze ~i sa fie elinsu~i
intr-un mediu modelat dupa cel in care traie$te.

Sa ne oprim acum asupra altui concept universal, realitatea.
Ea se schirnba rapid, de la un deceniu la altul. De exemplu, psihiatria se face acum in mal
mare rnasura la nivelul comunitatii decat in spitale. Realitatea clientului are nevoie sa fie supusa
confruntarii ~i concretizarii.
Cineva poate spune ca realitatea din cabinetul psihanalitic este un fel de "realitate redusa", 0
"infra-realitate". Contactul dintre terapeut $i pacient nu este un dialog spontan, ci un gen de
interviu, 0 situa\,lede investigatie sau un test proiectiv. Orice se TntamplaTnmintea pacientului -
de exemplu 0 idee suicidara sau planul de pleca undeva, departe - nu trece printr-o faza de
actualizare ~i confruntare directa, ramanand la nivel imaginativ, ideativ, emotional. Se intampla
acela$i lucru in cabinetul terapeutului rogersian sau cognitivist.
Pasul urmator este realitatea a$a cum este ea, Tnvia!a de zi cu zi a oamenilor obi$nuiti, a$a
cum 0 traim acasa, la serviciu, in relatii1ecu ceilal!i ...
Modul in care traim aceasta realitate, Tnrelatiile cu cellalti semnificativi din viata noastra

108 ORIENTAREA EXPERIENTIAL.\. IN PSIHOTERAPIE

poate fi deficitar sau inadecvat ~i ajungem la concluzia ca vrem sa schimbam ceva in felul
nostru de a trai. Oar schimbarea poate parea atat de amenin\atoare ~i dificila, incat sa ramanem
cu vechile patternuri decat sa riscam experimentarea unor noi modalita\i. De aceea, e nevoie de
o situa\ie terapeutica in care realitatea sa fie simulata, in care Individul sa-~i poata dezvolta noi
tehnicl de via\a fara riscul unor consecinte dramatice.

Mai mult deeat ata!. am deseoperit un alt nivel al realita\ii care sa permita structurarea,
reprezentarea dimensiunilor intangibile, invizibile ale vietii intra- ~i extrapsihiee, pe care am
numit-o plus-realitate. In\elegem prin aceasta ca exista anumite dimensiuni inviziblle ale realita\li
traite, care nu sunt pe deplin experimentate ~i exprimate ~i din aceasta cauza, e nevoie sa
folosim opera\ii ~i instrumente suplimentare pentru a Ie aduce in settingul terapeutic.

Una dintre eele mai populare tehniei de plus-realitate din psihodrama este inversiunea de roJ.
Daca, de exemplu, so\ul ~i so\/a au un conflict in realitatea vie\ii de zi eu zi, fieeare ramane in
propriul rol, in propria situa\ie. Percep\iile, a~teptarile, temerile, dezamagirile, trairile lor raman
nesehimbate. In inversiunea de rol insa so\la va treee in locul sotului ~i so\ul in loeul sotiei. Este
o schimbare dineolo de formal, fiecare ineereand sa experimenteze felul de a gandi, de a slm\i,
de a se eomporta,eeea ee il define~te pe celalalt.

Cum poate cineva sa se puna in pielea altui personaL sa se identifice cu altul - a~a cum e
nevole in inversiunea de rol? Am constatat ca acest lucru este posibil, in special intre persoane
care traiesc impreuna de mult timp, in rela\/onari intime, ca de exemplu sol/solie, mama/copil,
tatMiu, sora/frate, prieteni apropia\i. De obicel nu punem in ac\iune asemenea tehnici, cum ar fi
inversiunea de roi, in via\a cotidiana; din acest motiv 0 folosim in terapie. Oricum, ma a~tept ca
Tntr-obuna zi ele sa fie ia fel de comune ca avioanele care zboara dintr-o parte Tnalta a lumii. Tn
viitorul indepartat oamenii or sa joace tehnica inversiunii intre ei ~i cu locuitorii altor planete. Insa
acum avem nevoie de aceste metode pentru a ne imbunata\i tehnicile de interac\iune.

Unul din instrumentele de baza in construirea lumii interioare a paeientului este eul auxilial -
care intruchipeaza persoane semnificative, obJecte, animale, simboluri, iluzii, idei, halucina\ii.
Eurile auxiliare fac lumea protagonistulul reala, tangibila ~i concreta. In tentatlva de a face
aeeasta lume reala ~i dinamica pot apare numeroase probleme, ca de exemplu folosirea
contactului corporal. Pana acum, contactul corporal a fost vazut ca un tabu in psihoterapie. De~i
asistenta medicala Ii putea alina suferinta bolnavului cu 0 mangaiere, spunandu-i ,,0 sa fie bine,

o sa vezl" - ~iaceasta insemna pentru el 0 apropiere calda, prolectiva, psihanalistul care soar fi

apropiat fizic, Tnariee fel. de pacien!. ar fi fost categoric ostraeizat.
In abordarea psihodramatica a relaliilor umane suntem Tnprimul rand interesa\i sa urmarim

modelul pe care ni-I ofera via\a, folosind Tnanumite limite valorificarea terapeutica a contactului
corporal. Aceasta este in mod clar contraindicata cand serve~te gratificarii nevoii terapeutului,
dar este necesara cand Tntampinapacientul cu caldura ~i vitalitatea de care el are nevoie intr-un
anumit moment - nu doar prin cuvinte, cl prin actiune.

In plus, personajele de pe scena, interpretate de eurile auxiliare, prind via\a doar daca sunt
vii, se mi~ca, interac\ioneaza, ating, sunt palpabile. Altfel, ele raman 0 prezen\a abstracta,
neutra, neterapeutica.

Jocul de fOJ este 0 alta tehnica importanta apa~inand plus-realita\ii. Prin intermediul ei

persoana poate fi antrenata sa functioneze mai eficient in rolurile ei real~ - de angajat, de lider,
de student, de profesor, de parinte, de copil, de iubi!, de prieten. In settingul terapeutic
psihodramatic protagon/stul e Iiber sa incerce ~i sa e~ueze intr-un rol, pentru ca ~tie ca are
~ansa de a incerca 0 alta alternativa, ~i apoi 0 alta, pana cand va invata noi modalita\i de
abordare a situa\iei de care se teme, abordari pe care Ie poate aplica apoi in via\a reala.

La fel de bine, aceasta tehnica de simulare a realita\ii poate fi aplicata in achizi\ionarea unor
roluri noi, nea~teptate, surprinzatoare, pe care persoana inva\a sa Ie puna in aC\iune,
gestionandu-Ie consecin\ele mai intai in cadrul securizant psihodramatic, apoi in realitate.

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 109

AI patrulea universal este cosmosuJ. Dincolo de filosofiile care sunt categoric individualiste
~i considera grupul un epifenomen, dincolo de filosofiile marxiste care vad doar omul socio-
economic, am descoperit de timpuriu ca exista 0 alta zona, 0 lume care depa§e~te
psihodinamicile ~i sociodinamicile societa(ii umane - dinamicile cosmice. Omul este un om
cosmic, nu doar unul social sau individual ...

Din timpuri imemoriale, omul a incercat sa-~i defineasca locul in univers ~i, eventual, sa
controleze fenomenele care-i determina aceasta pozi(ie - evolu(ia, na~terea, sexul, moartea,
func(ia Creatorului lumii. Pentru a reu~i omul a inventat religiile, miturile, zeita(ile - fiecare cu
regulile proprii. Regulile lui Buddha, cele zece porunci ale lui Moise, ritualurile nenumarate din
diferite culturi sunt dovada nevoii profunde a omului de a se raporta la un sistem de valori
invizibil.

De cand am intrat in era bombei atomice ~i a computerelor, concep(ia despre om s-a
schimbat radical. Afirma(ia ca Dumnezeu a murit poate fi lipsita de sens - po(i spune ca nici n-a
existat. Ceea ce este important este capacitatea de a-I crea in mintea noastra. Evolu(ia lumii in
viitor poate fi speculata acum in fel ~i chip. Na~terea ~i moartea pot sa nu mai fie un sfar~it,
dobandind noi in(elesuri cu ajutorul descoperirilor $tiin(ifice. Chiar $i diferen(a de sex poate
deveni tranzitorie, prin schimbare de sex. Tot mai clar revine Intrebarea daca exista alte planete
populate Tnunivers.

La fel cum opereaza func(iile spa(iului, timpului ~i realita(ii, tot a~a e nevoie sa integram in
settingul terapeutic func(ia cosmosului, datorita valorii experien(iale ~i existen(iale pe care 0 are
pentru protagonist. Psihodrama permite, prin intermediul metodelor sale, integrarea fenomenelor
cosmice In interiorul procesului terapeutic. 0 metoda terapeutica care lasa la 0 parte aceste
implicalii cosmice enorme, problema destinului omului, este incompleta $i inadecvata. A~a cum
stramo~ii no~tri se confruntau cu aceste intrebari cu ajutorulmiturilor §i ritualelor, astazi avem
nevoie de instrumente noi pentru a raspunde la ele. Una dintre tehnicile utile Tnacest sens este
plus-realitatea. Pe scena psihodramatica nu conteaza sexul, nu exista varsta, rasasau
nationalitate. Moartea poate fi transgresata. Copilul inca nenascut sau persoana pierduta devin
prezen\i $i vii in psihodrama. Aceste externaiizari sunt strans legate insa de subiectiviiatea $i
imagina(ia protagonistului. 0 femeie care ar fi vrut sa se nasca de sex masculin poate sa
Interpreteze pe scena un barbat, corectand in acest fel nedrepta\ile celorlalti 8$a cum Ie percepe
ea. Dimpotriva, un barbat poate juca un rol feminin. Batranul poate intra in rolul copilului $i
experimenta astfel copiiaria pe care n-a avut-o. Ceea ce conteaza nu sunt aspectele anatomice
$i biologice, cj experimentarea nevoilor $1fanteziilor pe care fiecare Ie are despre sine. Individul
poate TntruchlpaTncosmosul psihodramatic animale - caini, tigri, ur$i, pe$ti, pasari - arice fel de
fiinta reaia sau imaginara, nu ca a forma a regreslei, ci ca implicare creativa. Nu este 0 pledoarie
pentru "i1uzionlsm"sau fuga de realitate, este din contra, 0 aflrmare a creatlvitalii omului $i a
creativltatii universului. Este Tn aceea$i masura credinta omului in creativitalea Inflnita a
universului, care-I face sa creada ca ceea ce intrupeaza acum pe scena psihodramatica poate
sa devina adevarat intr-o buna zi.

Una dintre dileme!e majore ale omului actual esie ca a pierdut credin(a in filn\a suprema $i
Tntr-un sistem de valori superior care sa-i ghideze existenla. Diferen(a intre Dumnezeu - fiinla
intangibila $1Dumnezeu - Tntrupatin fiecare dintre noi este fundamentalii

in lumea psihodramei faptul intruparii este central, axiomatic, universal. Fiecare II poate
intruchipa pe Dumnezeu 8$a cum II traie$te, conform propriei versiuni. Imaginea lul Dumnezeu
ia forma $1se na$te pentru fiecare - epilepticul, schizofrenicul, prostituata, vagabondul. Fiecare
din ei poate pa~i pe scena cand vine momentul inspira(iei $i poate exprima ce Tnseamna
universul pentru el.

Dimensiunile spa(iului, timpulul, realitalii, cosmosului sunt repere care fac din semirealitatea
pslhodramatica un lac unde orice amintire poate fi adusa in prezent, arice fantasma poate
capata realitate, putem calatori in viitor $i ne putem privi prin ochii celorlal(i, chiar ai divinlta\ii.

110 ORlENT AREA EXPERlENTIALA iN PSIHOTERAPIE

4. Aspecte tehnice si metodoloaice

4.1./nstrumente metod%gice

Moreno identifica cinci instrumente fundamentale ale lucrului psihodramatic: scena,
protagonistul (subiectul), directorul, euriie auxiliare §i auditoriul. Sa Ie cunoa§tem pe fiecare.

Scena

Reprezinta spatiul Tncare persoanele lucreaza asupra lor Tnsele Tn postura de membru al
grupului sau de protagonist. Poarta numele de .spatiu terapeutic".

Apa~inand une! metode actionale, este un spatiu care permite mi§carea, interactiunea
membrilor grupului sub toate aspectele - senzorial, perceptiv, psihic, corporal. Pe scena indivizii
vin Tncontact unii cu altii, se exprima plenar - cu amplitudini, intensitati §i ritmuri diferite, avand
siguranta unui mediu adaptat Tnacest sens - este un spatiu mochetat, igienic, cu suprafete moi,
care evita riscul unor accidente fizice.

Este suficient de larg astfel Tncat sa permita lucrul simu!tan a 6 - 8 persoane. Are in

compunere doua pa~i: una destinata protagonistului - scena §i balconul, alta destinata

membrilor grupului atunci cand protagonistullucreaza - auditoriul. Forma scenei este circulara,

pentru a permite pozitii egale, neprivilegiate pentru membrii grupului.

Din spatiul terapeutic fac parte obiecte care au rolul de repere spatiale Tnscena reprezentata

de protagonist - seaune, perne, saltele, bete. Ele dau realitate oricarei fantezii a protagonistului:
scaunul gol poate cuprinde un personaj fantastic, poate fi 0 baricada, un turn sau un simbol al

autoritatii. Masa poate fi un birou, 0 pe§tera, un cort. Perna poate fi folosita ca sofa, arma, scut

sau copilul tinut Tnbrate. Salteaua poate fi campul Tnverzit,sanie sau divan.

Spatiul psihodramatic tine cont nu doar de dimensiunea orizontala, ci §i de cea verticala -

balconul, de exemplu, este folosit ca loc care permite 0 privire deta§ata, de ansamblu, diferit de

nivelul scenei. .

Dincolo de facilita\ile amintite, se recurge pentru crearea atmosferei specifice de "aici §i
acum" a reprezentatiei psihodramatice la foiosirea luminii, a sunetelor, a culorilor. Astfe!, lumina

este artificial regiata, sugerand momentul zilei cand se petrece actiunea: culoarea ei poate
aduce atmosfera unei dimineti racoroase, a unei petreceri pe Tnserate sau a unui vis cetos.
Muzica este deseori un adjuvant in completarea atmosferei - a§a cum 0 traie~te protagonistul.
Toate aeeste aspecte ale spatiului terapeutie II ajuta pe subiect sa puna Tn ae(iune roluri
spontane, neactivate Tnviata cotidiana.

Moreno puneteaza aceasta functie importanta:
"...Scena sugereaza subiectului un spa(iu de via(a multidimensional §i extrem de flexibil. Spatiul
de viata oferit de realitate este adesea restrElns §i limitat, Tn el individul poate sa-§i piarda
echilibrul u~or. Pe scena el n poate regasi datorita unei metodologii a Iibertatii: Iibertatea fata de
stres §i libertatea de a experimenta §i de a se exprima. Spatiul oferit de scena constituie 0 ampla
oportunitate de autorealizare, depa§ind testul realitatii prezent Tn viata cotidiana. In fapt,
realitatea §i fantezia nu sunt Tnconflict, amandoua concurand la func(ionarea unei realitati mult
mai ample - lumea psihodramatiea a persoanelor, a obiectelor, a evenimentelor. ". pe scena
fantasmele mintii prind corp, asumandu-§i 0 concretete egala cu cea a perceptiilor senzoriale
normale."

ProtagonistuJ
Este persoana - subiect al reprezentarii psihodramatice.
Impreuna eu terapeutul, eurile auxiliare §i auditoriul, aeesta se angajeaza In explorarea
actionala a lumii sale interioare.
Protagonistul monteaza pe scena un aspect al realitalii sale interioare, avand oportunitatea
de a-§i explora tensiunile intr-un mediu securizant §i structurat, de a-§i exprima fanteziile,

-----------_ .._---~~-------_._----

Capitolul III - lNTRODUCERE iN PSlHODRAMA CLASICA 111

dorintele, trairile neexteriorizate, complexele. EI se afla In acest moment In centrul atentiei
grupului, cu Intreaga sa subiectivitate. Alegerea protagonistului se face fie de catre colegii de
grup (mecanismul sociometric), fie de catre director, fie se autopropune.

La invitatia directorului, el alege colegii de grup care sa interpreteze rolurile personajelor din
secventa sa. Ace~tia poarta numele de Euri auxiliare.

Eurile auxiliare sunt din acest moment instrumente in folosul protagonistului, venind in
Intampinarea nevoilor sale ~i interpretand rolurile a~a cum Ie vede protagonistul.

Odata ajuns pe scena psihodramatica, protagonistul nu se transform a Intr-un actor, ci apare
ellnsu~i, In realitatea sa profunda ~i autentica. Pentru aceasta, are nevoie de un bun nivel de
Incalzire astfellncat spontaneitatea sa sa-I predispuna exprimarii libere.

Noutatea experientei psihodramatice fata de cea cotidiana este ca protagonistul abordeaza
problema sa nu doar din perspecliva verbala, ci ~i actionala, ajungand sa integreze armonios
emotiile, gandurile, perceptiile, actele sale.

Directorul este In acest proces al descoperirii persoana securizanta alaturi de care
protagonistul pa~e~te Inainte, garantul actiunli exploratorii care-I asigura pe protagonist ca se

con!runta cu experiente care nu-i depa~esc capacitatea actuala de raspuns.
In urma reprezentarii psihodramatice a unei pa~i din lumea sa interioara protagonistul

identifica ~i corecteaza acele moduri de functionare mentala care-i deranjeaza bunastarea
psihica.

Ulterior aceste descoperiri pot fi transpuse in dezvoltarea unor roluri noi, adecvate.
gestionate mai Intai In cadrul securizant al grupului, apoi In viata colidiana.

Eul auxiliar

Este arice membru al grupului, In afara de director, ales de protagonist sa joace un rolln
scena sa; II ajuta pe protagonist In explorarea problemei sale.

Odata ajuns pe scena, ellncarneaza fantasmele lumii protagonistului sau persoane reale din
viata acestuia. In acest tel, protagonistul se poate Intalni In "aici ~i acum-ul" psihodramalic cu
aceste personaje - devenite reale, tangibile, concrete. EI ia cuno~tinta cu ele, experimenteaza
interac(iunea, contactul, relationarea cu fiecare ~i realizeaza 0 mai buna cunoa§tere a lor -
cognitiva ~i emotionala.

Fantasma protagonistului ia pe scena un chip definit, fntr-un timp ~i Intr-un spa(iu detinit. Prin
concrete\ea pe care 0 dobande~te II ajuta pe protagonist sa se contrunte activ cu ea - corporal,
verbal, aC\ional; acesta nu se poate sustrage ca de obicei intalnirii cu ea (fig. 1).

qA·/E". oo

c a. t:-l= (;t. ~

fig. 1. Pt.=protagonist; A. E.=eu auxiliar.

112 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

Eul auxiliar functioneaza ca 0 punte Tntre director §i protagonist - pe de 0 parte este 0
extensie terapeutica, investigand continuturile puse Tn scena in directia propusa de director, pe
de alta este 0 extensie a protagonistului Tn exprimarea trairilor sale.

EI este Tntotdeauna ales de catre protagonist, Tn baza relatiei teleice care functioneaza Tntre
cei doi. Eul auxiliar nu este un actor care repeta cuvintele protagonistului, el esentializeaza
elementele definitorii propriului rol din exprimarile verbale, postura, mi§carile creionate de
protagonist.

In urma reprezentarii psihodramatice, eul auxiliar are un beneficiu pentru el Tnsu§i,
experimentand roluri noi T§i pune Tn actiune expresivitatea, creativitatea, flexibilitatea §i are
ocazia sa identifice aspecte din propria existenta reflectate Tnrolul jucat pe scena.

Un tip special de eu auxiliar este "alter ego·ul" . persoana care joaca partea protagonistului
pe scena (Tn secventele cand acesta este Tninversiune de rol cu alte personaje, actionand din

pielea acestora).
In grupul de pacienti psihotici eurile auxiliare sunt persoane special antrenate apartinand
staffului spitalului; ei sunt legatura dintre pacient §i lumea reala.

Eul auxiliar poate interpreta mai multe tipuri de roluri. Adam Blatner distinge §ase categorii:

• rolul unei persoane semnificative din viata reala a protagonistului - sotie, prieten, copil, §ef,
terapeut.
It dublul . in acest rol auxiliarul ia locul alter-egoului protagonistului. Functia lui este de a-I ajuta
pe acesta sa-§i exprime trairile interioare cu mai multa claritate.

• personaje generice - fac parte uneori din situatia psihodramatica persoane care nu sunt
cunoscute de protagonist, dar servesc drept contra-roluri Tn scena sa - politistul, profesorul,
vecinul.

• personaje fantastice - "Tnteleptul",Zana cea buna, monstrul.
• un obiect sau 0 fiinta semnificativa pentru protagonist - tabloul din camera parintilor, pisica,
cire§ul din gradina - fiind personificate pot oferi informatii valoroase Tn scena respectiva.
• rolul unui concept abstract sau unui stereotip colectiv - "societate", "biserica", "adevar", dar §i a
unei pa~i a psihicului protagonistului - ratiunea, sensibilitatea, nelini§tea.

Eurile auxiliare detin cinci functii importante, dupa Zerka Moreno, fiecare adancind nivelul
insightului protagonistului.

1. Tntruchipeaza rolul atribuit de protagonist - acest rol poate fi 0 persoana, 0 idee, 0 parte a
corpului, un animal, 0 halucinatie, un obiect, 0 voce, 0 absenta, 0 caracteristica a protagonistului
Tnsu§i - auxiliarul interpreteaza rolul culegand indieii esentiale despre personajul jucat,
comportandu-se in acel sens pe scena, dar nu neaparat exact la reI. 0 anumita doza de
improvizatie din partea lui aduce adesea un surplus de spontaneitate In raspunsurile
protagonistului.

2. se conformeaza perceptiei pe care protagonistul 0 are despre rol Tn interpretarea rolului,
eel pujin la fnceput - e important ca auxiliarul sa aproximeze perceptia protagonistului fata de
cum trebuie jucat acest rol, exprimand caracteristicile lui esentiale Tn situatia problematica.

3. sa investigheze adevarata natura a raportului dintre protagonist §i rolul interpretat de
auxiliar - auxiliarul prezinta rolul in aspectele lui semnificative §i profunde, scotand la iveala
mixtura sentimentelor, motivelor, perceptiilor sau noi dimensiuni ale relatiei neluate Tn
considerare pana acum, astfel Tncat sa starneasca raspunsuri noi, autentice, nestereotipe in
protagonist.

4. sa interpreteze aceasta relatie ~i eventual sa traduca Tnactiune interpretarea sa.
5. sa participe Tnprocesul de ghidare terapeutica Tnspregasirea unei relatii §i interactiuni mai
satisfacatoare.

Zerka Moreno face mai departe urmatoarele consideratii:
"Primele trei functii sunt adaugiri autentice pentru ceea ce Tndepline~te psihoterapeutul la
punctele 4 sl 5, dar este Tnsa§inatura procesului interactional care rafineaza interpretarea §i

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 113

ghidarea.
Dat fiind ca eul auxiliar este mal aproape de protagonist In timpul acjiunii ~i este agentul

acjiunii care vine din partea directorului, ne yom concentra pe funcjia eului auxiliar. Eul auxiliar II
poate asista pe director In procesul de evaluare ~i ghidare. De altfel, funcjia de dublu a
auxiliarului este extrem de importanta in cazul pacienlilor psihotici - cu cat pacientul este mai
bizar, cu atat este mai eficient In acest proces dublul. Deseori protagonistul poate sa nu fie
capabil sa comunice ceea ce se petrece In interiorul ~i in jurullui, dar dublul poate s-o faca. Ori
de cate ori este posibil, membrii familiei sunt adu~i In terapie. Ei pot deveni Euri auxlliare sau
sunt trataji ca ~i co-protagoni~ti, afland care este partea lor de contribujie la dificultajile
pacientului. Tncursul pregatirii lor, eurile auxiliare ~i directorii sunt solicitali sa fie protagoni~ti ai
propriilor drame, nu doar pentru a se dezvolta ca terapeuli ~i ca oameni, dar ~i pentru a-~i largi
repertoriul de roluri ~i a-~i cre~te spontaneitatea. Aceasta devine 0 necesitate Tnspecial atunci
cand anumite aspecte ale psihodramei pacientului ating punctele vulnerabile ale eului auxiliar."

DirectoruJ

Directorul psihodramei este un terapeut profesionist, ce conduce ~edinla In toate etapele ei.
Este cel care orchestreaza psihodrama pentru a-I ajuta pe protagonist sa-~i exploreze problema.
Directorul (psihodramatistul) aclioneaza In grup ca ~i - conducatorul terapiei, promotorul aCliunii,
regizorul reprezentarii, analistul materialului emotiv.

Se implica cu Intreaga sa personalitate, departe de a fi 0 prezenja neutra ~I pasiva, avand un
rol activ §i propunator.

Moreno are In vedere trei functii ale directorului:

1. "Este producator, terapeut', analist. Cand este producator, el trebuie sa fie atent sa
transforme In acjiune orice indiciu oferit de subiect, sa realizeze reprezentajia psihodramatica
Tntr-un stil adecvat stilului de viala al acestuia ~i sa evite ca reprezentalia acestuia sa piarda
contactul cu auditoriul. Cand este terapeut poate fie sa atace ~i sa tulbure subiectul, fie sa rada
9i sa glumeasca cu el. ,.,Cand este analist el poate integra interpretarile sale cu raspunsurlle
venite din partea auditoriului - sol, parinIl. prieteni, vecini."

In faza de Inceput a ~edlnjel directorul propune grupului activitaji care sa duca la schimburi
semniflcative Intre membri, In scopul crearli relelei de tele pozitiv, eliberarii spontaneitalii 9i
cre~terii coeziunii grupului. Activitatea de Incalzire mobilizeaza toli membrii grupului, Ti
stimuieaza In a deveni disponibili, receptivi ~i implicali In abordarea problemelor psihologice
personale ~i relajionale.

In timpullucrului cu protagonistul dlrectorul se asigura de un nivel bun al incalzirii sale ~i a
protagonistului astfel incat acesta sa se angajeze Tntr-oactivitate exploratorie productiva. Ii ajuta
pe protagonist sa concretizeze intr-o forma optima imaginile sale, respecta ritmul acestuia de
aCliune, da indicalii eurilor auxiliare pentru a crea cat mai autentic atmosfera de "aici ~i acum",
intervine in cursul actiunii cu propuneri utile evoluliei reprezentarii.

2. Ii faciliteaza procesul de decizie protagonistului - decizia cu privire la materialul care va fi
examinat psihodramatic ~i la forma pe care 0 va lua punerea In scena a acestuia.

Sarcina lui este sa urmeze protagonistul In producerea reprezentajiei sale permilandu-i
Intotdeauna sa defineasca realitatea a~a cum 0 vede, mergand acolo unde protagonistul se
simte atras. Este de datoria lui sa nu puna Tnjoc scenarii deja concepute, sa nu prescrie evolutia
psihodramatica, ci sa improvizeze spontan strategia terapeutica in funclie de datele culese pe
parcurs.

3, Functia interpretativa se reflecta In succesiunea secventelor propuse explorarii pentru ca
protagonistul sa ia contactcu realitatea sa, sa se clarifice, sa dea 0 forma conlinuturilor anterior
neinjelese, sa se confrunte cu emojiile sale.

Terapeutul este 0 prezenja atenta, disponibila, activa, un punct de reper pentru protagonistul
anat Tnexplorare.

EI e garantul eficacitalii acestei explorari astfellncat protagonistul sa aiba la sfar~itul

114 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

reprezentatiel sale un bun nivel de integrare in urma travallului terapeutic.
In eursul partleiparii auditoriulul dlrectorul se aslgura ea Interventiile membrllor grupului sunt
constructive - nu ad mite observa\ii critice fa\a de eontinuturiie reprezentate, sfaturi, interpretari.
Fiecare Ili va exprlma doar trairile personale, experlenla proprie de viata.

AuditoriuJ
Este format din restul membrilor grupului nelmplicall direct Tn reprezentatie, care, atunci cand
este ales protagonistul, se retrag din spaliul scenei Tn spatiul numit auditoriu.
Reprezlnta contextul terapeutic in care protagonistul i$1 monteaza drama. Ins a grupul este
mai mult decal un context. el partlcipa efectiv la procesul de vindecare.
Prin identificare cu protagonistul sau persoanele de pe scena, emo\iile starnlte In privitori pot
fi la fel de puterniee ea ale celor de pe scena. Vorbim aici de catharsisul grupului - clarlflcarea $i
eliberarea proprillor ganduri, sentimente, stari. Continuturi asemanatoare sau complementare
celor reprezentate devin con$tiente $1disponibile pentru ei.
La sfar$itul pslhodramel, cand membrli grupului Imparta$eSC eu protagonlstul eeea ee au
simtit, se reduce solitudinea protagonistului, se reconecteaza grupul $1 se formeaza nol
conexiuni.
Functia prineipala a auditoriului este de a-I ajuta pe protagonist. Praetie, aeeasta are loc
atuncl cand protagonistul alege din randul auditorlulul eurile auxiliare $1 alter-ego care iau parte
la reprezentarea sa, cand auditoriul intervine din afara scenei ca 0 porta-voce a opiniei publice,
dand un feedback la evenimentele vazute, $i la sfar$itul reprezentaliei - prin Imparta$irea trairilor
provoeate de seena urmarita (fig. 2).
Audltoriul este 0 parte la fel de importanta a procesului terapeutic ca $i celelalte; e nevoie ca
el sa fie men\inut la un anumit nivel de Incalzire astfel incat sa poata interveni pe scena ori de
cate ori direetorul II solieita, avand aeees permanent la spontaneitatea sa.

-

---

fig. 2

4.2. Momentele ~edintei psihodramatice

Sesiunea de psihodrama se desfa$oara In trei etape dlstincte: Incalzlrea, lucrul cu protagonistul

$i partieiparea auditoriului. 0 $edin\a dureaza In medie 2 ore - marimea grupului fiind Intre 5 $i

12 persoane.

incalzirea

Este etapa destlnata luerulul eu grupul, pentru a se na$te 0 atmosfera de spontaneitate prin

activita\i speciflce. Fiecare membru al grupului are statut egal cu al celorlalli.

--~~~~~~~~-~~-----_.._-"._~---------

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 115
Directorul propune In aceasta faza activitati care sa duca la interactiuni semnificative Intre
membrii grupului, in scopul dezvoltarii senlime~tului de Incredere, siguran(a, autodezvaluire, In
acela§i timp evita experien(ele care ar duce la cre§terea anxieta(ii. Participanfii au ocazia sa
activeze acum roluri noi, nea§teptate, sa puna in joc modalita(i de expresie mai pu(in folosite, sa
se cunoasca reciproc atat In condilii de realitate - ca persoane din grup, cat §i In condilii de
semirealitate - prin rolurile asumate de fiecare.
Primul scop al incalzirii este de a stimula spontaneitatea, de a pregati grupul pentru alegerea
protagonistului §i protagonistul pentru lucrul cu sine,
Ca acest efect sa se produca, directorul trebuie sa lina cont de nevoile grupului din aceI
moment - a§a cum raies ele din activitatea propusa §i pe baza intuiliei sale. Astfel, el va propune
activita(i care sa vina in intampinarea acestei nevoi actuale - ca de exemplu, intampinarea unui
membru nou, despa~irea de un membru al grupului, experien(e fuzionale sau individuante,
proieclia in viitor, harta sociometrica.
Activita(ile din aceasta etapa se pot axa fie pe dimensiunea psiho-motorie, fie pe comunicare
nonverbala, fie pe exprimare prin dans, roluri fantastice sau construciii improvizate ale grupului.
Toate aeeste provoeari se concentreaza pe anumite eonlinuturi §i momente din viala fieearuia,
permiland situa(iilor §i sentimentelor asociate sa treaca din semicon~tient in con~tient. Adesea,
individul simte aceasti3 trecere ca un fel de "pasaj sigur" intre lumea exterioara ~i lumea
interioara; aceste exerci\ii il conduc In spa(iul interior In care nu merge de obicei.
Orice permite clien(ilor sa se inealzeasca pana la realitatea interioara ;;i Ii incurajeaza sa
simta forta ;;i adancimea sentimentelor asociate, poate fi considerat incalzire.
In timpul afectat grupului fiecare are un timp al sau de autoexprimare, astfel incat nimeni nu
e marginalizat sau izolat - cum se intampla In grupurile naturale, Fiecare are posibilitatea sa se
exprime pe sine In subiectivitatea sa, independent de percePliile sau a;;teptarile celorlal(i. Acest
tip de relalie - intersubiectlVi!'t - cum 0 nume;;te Moreno este preferata in psihodrama in fa(a
relaiiei interdependente - In care persoanele intra In dialog, formandu-se 0 relaiie de conflict sau
subordonare.

Exista grupuri care se concantreaza mal mult pe timpul alocat grupului, allele pe eel alocat
protagonistului. Pe masura ce grupul S6 consolideaza ;;i se familiarizeaza cu metoda
pSihodramatica, timpul alocat grupului tinde sa scada $i sa creasca eel alocat protagonistului.
In urma incalzirii e necesar ca protagonistul ales sa alba un nivel optim allncalzirii astfel incat sa
fie pregatit pentru ac(iune, Un protagonist prea incalzit poate fi cople$it de emoiie, iar daca este
"prea rece" nu se va putea implica la nivel emotional. Un nivel optim presupune ca acesta sa
poa!a interac(iona fntr-un mod util, in care $i cognitivul, $1emotionalul sun! implicate,

Timpul protagonistului
Cuprinde faza de ac(iune efectiva, in care realitatea interioara a protagonistului este
structurata ;;i concretizata pe scena, Cu ajutorul direciorului ;;i euri/or auxiliare protagonistul
aduce pe seena conflictele sale actuale, Ie da forma, Ie atribuie conota(ii emotiona!e §i
cognitive,
Primul pas - directorul "II ia In contact" pe protagonist, negociind reialia dintre ei In sensul
unui raport de fncredere. Printr-un interviu mobil 11 Incalze$te pe protagonist In abordarea
problemei sale, define;;te timpul $i spatiul aCliunii, stimuleaza protagonistulln construirea scene!.
Pentru a contura rolurile auxiliarilor face un scurt interviu al personajelor semnificative din
situa(ia reprezentata, da drumul actiunii, Prin diverse tehnici adaptate momentului (inversiune de
rol, dublu, oglinda, concretizare, amplificare, solilocviu, balcon) cauta sa puna in lumina
materialul emotiv care define$te subiectul in situalia respectiva.
Faza finala a lucrului cu protagonistul este momentul integrarii - In care protagonistul
dobande;;te un nou echilibru al con(inuturilor elaborate ceva mai devreme, 0 rea;;ezare a
interiorului sau intr-o "forma buna", Integrarea e traita de protagonist ca 0 senzalie de bine,
echilibru, armonie interioara.

116 ORIENTAREA EXPERlENTIAL'\ iN PSIHOTERAPIE

Prin spontaneitatea eliberata inilial protagonistul se apleaca asupra realitalilor sale intr-un
mod nou, inedit, fiind ajutat de director sa renunle la paternurile de reaclie stereotipe de pana
acum, sa depa~easca mecanismele de aparare folosite de obicei astfel incat sa ajunga la un all
nivel de autonomie ~i dezvoltare personala.

Participarea auditoriului
in aceasta etapa, membrii grupului. imparta~esc trairile ~i gandurile suscitate de
evenimentele urmarite pe scena.
Dupa psihodrama protagonistul se poate slmli expus ~i vulnerabil, astfel incat prin
participarea auditoriului el se simte mai pulin izolat. Protagonistul redevine acum membru egal
cu ceilalli, se intoarce in condiiiile de realitate ale grupului - unde prime~te la randul lui din
partea celorlalll feedbackuri despre nevoile, emoiiile, experienla lor de viala.
Se simte Inieles, acceptat, ~tie ca nu e singur In confruntarea lui.
Directorul este garantul ca aceste interveniii iau 0 forma terapeutica ~i nu distructiva (critici,
sfaturi, judecali de valoare, moralizari, interpretari).
Analiza

Moreno a presupus ca vindecarea trebuie sa conlina 0 etapa de analiza, dar nu a incorporat-
o in procesul psihodramatic. Ea poate fi inclusa, nu neaparat ca 0 parte a procesului
psihodramatic, ci avand loc In mintea terapeutului. Acesta va putea sa 0 includa in tratamentul
global cand este cel mai util pentru protagonist.

Zerka Moreno este de parere ca:

"Dialogul, disc~liile sau interpretarile §i evaluarea vin mai tarziu, cand pacientul nu mal este
a~a de vulnerabil. In aceasta elapa e! este, ca §i in chirurgie, in refacere; interaciiunea cu el este
blanda, dar ferma. Protagonistul s-a dezvaluit pe sine in fala grupului. Actul sau de daruire are
nevaie de a primire binevoitoare din partea grupului, oricat de :;;ocantesunt dezvaluirile ~i nu de
o analiza rece, de critica sau atac. Imparta§irea s-a dovedit a avea cel mai mare efect vindecator
in timp; odata ce ea s-a petrecut, pot urma analiza §i interpretarea. Oricum, ele sun! cel mai bine
facute de protagonist. Mulli sunt nerabdatori sa primeasca acest raspuns pentru a invaia in
viitor, dar nu este aspectul principal al imparta§irii sau mai degraba nu este primul pas. Analiza
conduce la intelectualizare. Vindecarea vine din ceea ce imparta~esc cellalli. Rareori este
vindecator insight-ulln sine. In orice caz, vindecarea se realizeaza mai repede dupa ce emoliile
ies la iveala ~i odata cu ele, acceptarea."

Redam mai departe desfa~urarea tipica a unei ~edinte de pslhodrama (adaptare dupa Adam
Blatner):

f. lncatzirea

a. Directorul i~i asigura lui insu~i un bun nivel de incalzire.
b. Grupul discuta obiectivele, scopurile, aspectele organizatorice.
c. Se incepe cu exerciiii de familiarlzare a membrilor grupului unli cu allii.
d. Directorul propune exercilii ac\ionale care au ca scop construirea coezivita\ii grupului ~i
stimularea spontaneitalii.
e. Acestea sunt urmate de obicei de exprimarea verbala a trairilor prilejuite anterior, de aici
putand rezulta 0 tema de interes comun pentru grup sau 0 problema individuala.
f. Unul dintre membrii grupului este ales protagonist, urmand sa lucreze asupra problemei
respective.

II. Acfiunea (reprezentarea psihodramatica)
a. Directorul ~i protagonistul pa~esc pe scena, directorul investigand rapid printr-un interviu
punctele esen\iale ale problemei.
b. Conflictul este redefinit in termenii unui exemplu concret care poate fi pus in scena.
c. Direclorul il ajula pe protagonist sa descrie timpul ~i locul unde se petrece ac\iunea, In limp ce
protagonistul construie~te scena cu ajutorul obiectelor.
d. Directorul aduce eurile auxiliare a/ese de protagonist pe scena - pentru a interpreta rolurile

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 117
desemnate de acesta.

e, Protagonistul este stimulat sa puna In actiune scena ca ~icand se petrece aici ~i acum,

f. Oirectorulli ajuta pe auxiliari sa intre In rolurile lor, punandu-I pe protagonist (In inversiune de
rol cu personajele semnificative de pe scena) - sa exprime trasaturile esentiale ale fiecaruia.
Scena se deruleaza a~a cum exista In mintea protagonistului.
g, Actiunea continua; directorul introduce diverse tehnici psihodramatice pentru a evidenlia
sentimentul central trait de protagonist in acea situalie specifica.
h. Pe masura ce acliunea curge, directorul intervine adecvat in explorarea diferitelor falete ale
experientei protagonistului.
• ambivalenla este explicit investigata prin utilizarea mai multor auxiliari care sa portretizeze
fiecare 0 parte a psihicului protagonistului;
• sentimentele empatice ~i proiectiile protagonistului sunt clarificate prin inversiunea de rol;
• auto-confruntarea este realizata prin tehnica oglinzii;
• sunt reactualizate amintiri semnificative din trecutul mai mult sau mai pu\in Indepartat;
• pot fi concretizate ~i explorate planuri de viitor, dorinte, temeri prin lucrulln simbol sau cu
situalii concrete de viala;
i. pot fi aduse la suprafa\a prin tehnici facilitatoare emolii reprimate: vinovalie, furie, ura, durere,
Acliunea Inainteaza pEmala punctul in care protagonistul experimenteaza punerea simbolica In
act a acelor comportamente reprimate sau traite incomplet.
j, Protagonistul are ocazia sa experimenteze un comportament sau b atitudine adaptativa noua,
ca raspuns la situalia respectiva. Pot fi folosite aici tehnici ca:
• reluarea scenei, protagonistul incercand alta abordare a situaliei;
• inversiune de rol intre protagonist ~i personaje semnificative din scena, astfel Incat el sa
descopere din rolul celuilalt puncte de vedere diferite asupra problemei.

III. lmpsrls$irea
a. Oirectorul asista membrii grupului In feedbackul pe care ei II dau protagonistului. Aceste
interventii i~i propun a fi suportive, fiecare imparta~ind propria experienla in rol ~i in situalii
asemanatoare de viata,
b. Oirectorul poate interveni la nevoie prin tehnici psihodramatice suportive.
c, Oirectorul anunta incheierea ~edintei.

lata cum arata schematic etapele unei ~edinle de psihodrama: (vezi figura de mai jos).

4.3. Mecanisme mentale

Procesualitatea mentala a subiectului terapiei psihodramatice - fie el protagonist sau membru al
grupului - urmare~te 0 dinamica specifica. Ea este data de trei mecanisme mentale principale,
puse In evidenta de tehnicile de baza ale psihodramei. Acestea sunt funclia dublului, funclia
oglinzii ~i funclia inversiunii de rol. Pe langa aceste trei, mecanismul catharctic are un rol
special.

Functia dublului
Giovanni Boria define~te mecanismul dublului in urmatorii termeni: "Vorbim de funclia
dublului cand In interactiunea intre A ~i B polaritatea lui A ofera lui B stimuli care solicita in el 0
dinamica mentala a discursului interior ~i a dialogului cu sine insu~i. Rolullui A rezulta din ceea
ce el induce lui B - sa sape in interiorul sau, mereu mai in profunzime, in cautarea
sentimentelor, imaginilor, senzaliilor pana acum ramase inchise in intimitatea sa,
Relalia care exprima 0 funclie a dublului este aceea care, in istoria evolutiva personala,
apare prima - mama care este dublul copiiului, care, "citind" nevoile lui, Ii poate da un raspuns
adecvat. Oar nevoia de dublu exista permanent in viata noastra, mereu cautam situalii in care
sa fim stimulali ~i sa stimulam spre autoobservare ~i autorecunoa~tere, Functia dublului se

118 ORIENT AREA EXPERIENTIALA. IN PSIHOTERAPIE Figura 4.1.

ANALIzA Etapele psihodramei

iMPARTA$IRE

Concretizeaza realitatea

interioara ~ipermite

protagonistuiui sa sa

raporteze mai degraba

la obiecte reale decalla

cele imaginare

Reintegreaza \
protagonistul I
In grup

Asigura ocazia de

a experimenta un
catharsis

Of era ocazia de a conecta trecutul /

prin completitudinea actului $i /

op~uneapentru auxiliarii reforrnav /

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 119

dezvolta In situatii Incarcate de acea atmosfera empatica care favorizeaza disponibilitatea
deschiderii interpersonale §i reciprocitatea In comunicare. 0 persoana reu§e§te sa fie dublu
datorita capacitalii sale de identificare, In timp ce fiecare poate fi propriul dublu Tn masura In
care este capabil de introspectie".

Tehnieile prin care aceasta funclie se concretizeaza pe scena sunt diverse.
Prima este chiar tehnica dublului, cu multiple aspecte importante. Consta Tn aceea ca 0
persoana (terapeutul sau membru al grupului), prin identificare cu protagonistul, exprima
(dubleaza) ceea ce nu reu§e§te acesta sa exteriorizeze.

Dublul este vocea interioara a protagonistului - cea eare-i da senzatia ca este vazut §i
Inteles. II ajuta pe protagonist sa vina In contact cu propria experienla.· Dublul vorbe§te In

numele pa~ilor necon§tientizate ale protagonistului, adueand materialul de fundal Tn prim plan.
Intervenlia dublului presupune 0 dimensiune interpretativa, Tnsa aceasta e de dorlt sa ramana
impiicita atunci cand protagonistui este capabi! sa formuleze el Tnsu$iinterpretarea sau sa dea 0
explicalie feluiul sau de a fi. Prin modalitalile de Interpretare scenica (ton, voce, mimica, postura,
mi$care) dublul are rolul de a face explicit materialul important pentru protagonist In acel
moment In scopullncurajarii acliunii.

Daca protagonistul resimte dubJulca discordant fala de trairiie proprii, elll poate corecta.

Cand directorul este dublu, poate Tncurajaacest lucru, spunand ,,11 se pare corect ? ".

Tehnica dublului are ca finalitali:

•• stimularea interactlunli scenice - dublul portretizeaza cat mai complet §i cat mai cuprlnzator
experienla psihologica a protagonistului. accentuand aspectele-eheie;

•• este sursa suportlva - IIlncurajeaza pe protagonist In asumarea riscurilor de a venl Tncontact
cu pa~i din ei mai pulin cunoscute $i de a S8 implica autentic In actlune;

•• este agent terapeutie - datorita interven(iiior sale interpretative.
Exista mai multe lipuri de dublLJ - unic, multiplu, de susllnere, de confruntare, integratlv, de

amplifieare, etc. Adam Blatner deserie aceste tipurl de dublu:
Dublul de amplificare: exprima cu intensitate maxima emolii ~i atitudini pe care

protagonistul Ie iasa In umbra; dramatizeaza sentimentele difuze $1 neexprimate In scopui
clarificarii lor.

Dublui de verbaiizare: pune in cuvinte conjinuturiie nonverbale pentru a aduce la suprafaja
elemente necon~tientizate sau nevalorificate de catre protagonist.

Dublul suportiv: Intar-e§te, confirma sentimentele ~i trairile protagonistului; II susllne Tn
dreptuJsau de a slmli ~i a exprima aceste conlinuturL

Dublui interogativ: pune Tntrebari provocative in inten(ia de a stimula capacitatea
introspectiva a protagonistului.

Dublul confruntativ: contrazice protagonistul, exprimand aspecte ale ambivalenlei sale,
conlinuturi mai pulin acceptate sau cunoscute de acesta (fig. 3).

Dublul defensiv: verbalizeaza clar mecanismeIe de aparare puse in joc de obicei de
protagonist: negare, evitare, proieclie, etc.

Dublul interpretativ: introduce cu precau(ie material necon~tientizat de protagonist. 0 forma
este aeeea de a se referi la ee nu spune protagonistul (ex. "Nu vorbesc deloe despre tata,
vorbesc doar despre mama"). Alta este de a face conexiuni cu trecutul protagonistului: "Mil
simleam a§a cand eram copi!." 0 alta este de a extinde afirmaliile protagonistului catre un
personaj de pe scena la 0 persoana reala din via(a sa: "IIi spun lie, tala, acest lucru, dar e valabil
~i pentru terapeutul meu."

Dublul satiric: folose~te constructiv umorul, provocarea, caricaturizarea, fara a rani

protagonistu!. "victima", "agresorul",
Dublul antagonic: joaca rolul unei pa~i a protagonistului -

"acuzatorul", "Invingatorul", ajutandu-I sa exploreze conflictele interioare.
Alte tehnici care servesc func(iei dublului sun!:

120 ORlENTAREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

oo o

• solilocviul - punerea in cuvinte a trairilor puternice, mai ales in situajii cand nu exista 0
interacliune interpersonala specifica - "in drum spre casa", "inainte de culcare", "vorbind Tnbirou
cu voce tare",
• interviul - foca/izeaza atenlia protagonistu!ui asupra unor zone specifice ale lumii sale interne.

Funcfia og/inzii
"Vorbim de funclia oglinzii cand avem 0 interactiune capabila sa produca 0 dinamica menta/a
datorita careia un anumit individ surprinde aspecte ale lui Tnsu$iin imagini relative /a persoana
sa construite de a/Iii §i retransmise, In timp ce in cazul dublu/ui individul Tmbogale$le
reprezentalia sa orientandu-$i atenjia asupra /ui Tnsu$i,Tncazul oglinzii individul priveiite Tnafara
sa pentru a constata eum este perceput de allii. Aceste doua surse de cunoa§tere intra Tnmod
determinant Tnconstruclia imaginii de sine," - Giovanni Boria, 1997.
Tehnica prin care este aclionata aceasta funclie - tehnica oglinzii - este aceea in care
protagon/stul este martor din afara la 0 scena in care el esle implieat (ro/ul sau Tnscena e jueat
de alter-ego).
Ea permite protagonistului sa se vada dintr-o pozijie mai deta$ata, sa aiba 0 perspectiva
asupra propriului comportament, mai degraba privind decat traind,
Poate fi potrivita prolagonistu/ui care e ineapabil sa tolereze intensitatea de a juea e/ insu§i
In scena, care are nevo/e de pozilia de martor pentru a se simji Tnsiguranla, In aceasta tehnica
un eu auxiliar Ii joaca rolul, exprimand sentimentele acestuia Tncuvinte §i mi§care. Protagonistu/
se prive§te astfel ca-n og/inda - 0 reprezentare vie a lui.
Funcfia inversiunii de fol
Este 0 funclie psihodramalica foarte puternica. Efectul inversarii rolului cu celalalt este
decentrarea perceptiva a persoanei. Jucand rolul celuilalt, persoana ca~tiga puncts de vedere
alternative, ajunge la 0 noua integrare a eului actor §i a eului observator.
Protagonistul merge dinc% de proieclie sau empatie cu persoana din faja sa - el traie§te
efectiv din pielea celuilalt. Aceasta traire nu doar ca spore§te cunoa§terea celuilalt, dar Ii permite
sa se vada pe sine din perspectiva altei persoane (fig. 4).
Scopul inilial a/ terapiei este de a e/ucida lumea interioara, pentru a lumina ceea ce a fost
linut In Tntuneric,de a ne vedea ~i TnjelegeIn aceasta noua con§tientizare. Un alt obiectlv al

Capitoiul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA. 121

metodei se gase~te in jucarea diferitelor roluri, permitEmd observarea unei situatii dintr-o
varietate de perspective care modifica automat con~tientizarea, cre~te spontaneitatea ~i ofera
ie~irea din rolurile proprii. 0 persoana care nu este capabila sa inverseze rolul poate avea un eu
fragil care nu este destul de inlact pentru a putea parasi idenlificarile obi~nuile. Aceasta
persoana trebuie sa lucreze in mulle reprezentari psihodramaiice, in rol de protagonist, pentru a
da un sens sinelui ~i pulere eului.

Cand cineva esle efectiv capabil sa stea Tnpantofii altuia ~i sa vada lucrurile din perspectiva
celuilalt, apare 0 adevarata inversiune de reI. Este diferita de empatizare sau intelegere.
Reprezinta schimbarea momentana a locului cu cealalta persoana, ie~irea din propria piele ~i
intrarea Tn pielea altuia, vederea lucrurilor cu ochii altuia. in viata nu putem vedea decat cu 0
pereche de ochi la un anumit moment dat.

Inversiunea de rei ne ofera un mod de exprimare, nu despre 0 alia persoana, ci ca alta
persoana. Este un exercitiu prin care poate apare 0 intelegere adevarata a altei persoane.
Fig. 4

t(p'-f1't ~, 0 l'71$ E •..I• au xd..l'e..r
l~ ~LIA.L
-t:~titlwi ) I..-- ,;. YiI> ( &A

.pa"6t D-..J6 PI I"'.! .,.,~,~

000 0

CatharsisuJ

Este procesul de descarcare psiho-fizica a tensiunilor emotionale ajunse la maxim.
Psihodrama Tncepecu 0 cre~lere gradata a tensiunii psihice a prolagonistului pana la un climax
- incalzirea, urmeaza apoi faza de detensionare emotionala - catharsisul.

Existc3 doua tipuri de catarsis experimentat Tn psihodrama: catarsis de abreactie - 0
eliberare rapida, intensa, Tn timpi foarte scu~i, insotita de indicii somatice evideDte (tremur,
plans, ras, paloare, etc.) ~i catharsis de integrare - absolut necesar Tnprocesul psihodramatic,
se manifesta retinut, neevident in comportament, ca 0 stare de armonizare psihica, de
bunastare ~i pace.

Moreno aduce Tmpreuna aspectele de activ/pasiv ale catharsisului Tn conceptul

psihodramatic de catarsis care este activ ~i primar pentru protagonistul-actof, pasiv ~i

secundar pentru membrii auditoriului.
Conceptia moreniana despre catharsis este foarte ampla. Redam mai departe fragmente din

ea: "Istoric vorbind exista doua directii care au condus catre 0 perspectiva psihodramatica a
catharsisului. Prima vine dinspre teatrul grec catre teatrul conven\ional din zilele noastre ~i
aduce Tntelesulclasic al termenului de catharsis, a~a cum I-a conceput Aristotel. Cea de-a doua,
vine dinspre religiile Apusului ~i Estului apropiat. Aceste religii spun ca un sfant, pentru a deveni
mantuitor, e nevoie sa faca un efort, el are nevoie mal Tntai sa se salveze pe sine. Cu aile
cuvinte, Tn teatrul grec procesul catharsisului mental este localizat Tn spectator - un catharsis

J 22 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

pasiv. In conceptia religiilor, procesul catharsisului este localizat in individulinsu~i. Este deci un
A

catharsis activo In concepjia greaca procesul realizarii unui rol are loc la nivelul obiectuiui -

persoana simbolica de pe scena. In concepjia religioasa procesul are loc in subiect - persoana
vie care traie~te catharsisul. Avem faja in faja catharsisul pasiv ~i cel activ, catharsisul estetic ~i
eel etie.

Aceste doua concepjii care s-au dezvoltat independent sunt aduse impreuna prin concep(ia
psihodramatica a catharsisului. De la grecii antici se pastreaza teatrul ~i scena, de la concepjiiie
estice - ideea ca actorul insu~i este locusul catharsisului. Vechiul locus (spectatorul) devine
seeundar. Mai mull, ca aetori pe propria noastra scena avem acum persoane private cu
tragediile lor particulare in locul vechilor actori de tragedie cu ma~tile, machiajul ~i deta~area lor

in faja piesei.
Aceste tragedii particulare sunt cauzate de experien\e dezechilibrante dintre cele mai

variate, 0 sursa este de exemplu corpul sau relajia dintre mints ~i corp: de aici rezulta

inadecvarea de moment a individului. 0 alta sursa posibila sunt gandurile ~i actiunile pe care
individulle activeaza in raport cu ceilalji ~i ceie receptate din partea altora. In alte ~azuri exista 0
nepotrivire intre stilul de viaja prea complieat al persoanei faja de cantitatea de spontaneitate pe
care 0 mobilizeaza. PracUc vorbind, fiecare bucajica din universui fizie, mental, social sau
cultural al individului poate deveni la un moment dat sursa dezechilibranta pentru el. E aproape
un miracol ca un om poate atinge ~i pastra un anumit echilibru; se fac cercetari continuu peniru

a gasi acel "ceva" care ajuta la menjinerea ~i cre~terea acestui echilibru.

Unul dintre cele mal puternice mUloace de a produce aces! efect este catharsisul menta!. EI

poate aduce ia suprafata ~i elibera furie sau teama fara sa fie necesara 0 schimbare in situajia

externa. Astfel, 0 mare cantitate de energie care s-ar fi consumat In eforturi de schimbare a

realitajii va fi pastraia. Orice dezechilibru i~i are mairicea ~i Iocusui sau - a~a incat, pentru ca

agenlul producator de eliberare sa aiba efectul scontat, el trebuie sa \inieasca in punctul

vulnerabil. .

Catharsisul mental nu poate reproduce integral ~ila nivel simboiic toate situatiile ~i reiatiile in

care exista un anumil dezechilibru in inleriorui acelei persoane. Ei va fi aplicat intr-un mod

concret ~i specific. Problema era, de aceea, de a gasi un mediu in care sa se poata manui acest
fenomen dezechiiibrant Inti-un mod cal mai realist pasibii, dar in afara reaiitajii - un mediu care

sa permita 0 con~tientizare, cat ~i 0 eliberare corporala; un mediu in care catharsisul sa fie

posibil la nivelul acjiunilor ~i gesturilor, dar ~i la nivel verbal; un mediLl care sa faciliteze
catharsisul nu doar in interiorul unui individ, ci peniru toli cei care participa in acea situa\ie de

viaja; un mediu care deschide lumea fanteziilor, a roiurilor ~i reiatiilor imaginare. La toate
acestea ;;i mulle alte probleme rilspunsul s-a gasit intr-una din eele mai vechi inventii ale minjii
creative a omului - teatrul.

A devenit un fapt acceptat in teoria psihodramatica, acela cil patternurile de actiune au 0
valoare clara in procesul caiharsisului. Climaxul care are loc in paclent apare de abicei In cursul
lucrului psihodramatic de pe scena ~i nu in timpui interviului care II precede sau in timpul
analizei care urmeaza dupa fiecare scena. Interviui, psihodrama, analizele finale formeaza un

pattern continuu, adesea atat de bine impletit, incat e greu de spus unde se termina 0 parte ~i
incepe cealalta. Dar oricat de eliberatoare ar fi analiza unei situajii pentru pacient, testul final
esie sa treaca de pe seena intr-o siiualie de viata reala. Acolo s-ar vedea imediat ca echilibrul
pe care-I considera dobandit in urma analizei nu este adecvat. Ceea ce pare sa lipseasca este a

veriga intre ceea ce analiza ii poate oferi echilibrant ~i actiunea concreta din situalia de viaja.

Aceasta veriga este spontaneitaiea pe care pacientul are nevoie sa 0 mobilizeze rapid atunci
cand situa\ia de viaja 0 cere. Poate fi verificat apoi de nenumarate ori ca pacientui a
experimentat catharsisul necesar. Spontaneitatea capabila sa ia eele mai variate expresii esie
cea care lncununeaza eforturile psihodramei ;;i Ii da pacientului certitudinea finala ca a dobandit
echilibrul necesar.

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 123

Teoretic vorbind, subiectul ar trebui sa fie capabil sa mobilizeze rapid spontaneilatea

necesara oricarei situatii dale. Totu~i, vedem adesea ca pacienlul opune 0 mare rezislenta cand

iI solicitam sa exprime prin gesluri, mai degraba decat prin cuvinle, problema sa. Se poate

intampla ca minlea lui sa 0 ia Tnaintea eorpului ~i sa exprime verbal eeea ce eorpul nu poate

face - sau corpul nu-~i poale duee aetiunea pana la capal ~i atunei vedem mi~eari ~i gesluri
eramponale, adesea insotite de un dezeehilibru la nivel verbal; sau graba ~i impulsivitatea
neadecvate pot arunca corpul intr-o aetiune turbulenta. In situatii ca aeeslea, spontaneilatea
asoeiata eu imaginile mentale ~i verbale nu are puterea de a mobiliza ~i eorpul totodala. Analiza
nu ajuta, esle nevoie de aetiune. Metoda esle sa inealze~ti subieetul, pornind de la stimuli
mentali sau fiziei, cu ajulorul altei persoane daea e neeesar. Repetand aceasta metoda iar ~i iar,
subiectul invata prin autoaetivare sa-~i mobilizeze organismul pentru ac\iune spontana. Este un
antrenament de mobilizare a spontanelta(ii. Tn demersul contra dezechilibrului intre proeesele
somatice ~i eele mentale, pa~i tot mai marl din organism sunt puse Tn aC\iune, tensiuni ~i bariere
patologiee sunt TndepMate ~i are ioe catharsisui. Experienteie dezechilibrante apar adesBa intre
doua sau mai mults persoane Tn sHualii ~i rolur! pe care ele sun! silite sa Ie aetiveze In viala.
Atunci cand se desfa~oara pe scena psihodramatiea e1 nu dispun de sufieienta spontaneita!e
pentru a aC\iona Tmpreuna Tntr-o sarcina com una. Prin Intermediul metodei psihodramatice el
ajung la un punet de unde pot sa interaclianeze unul eu eel alai!, la un nivel de profunzime care
a lipsit reialiei lor. De la acest nivel el pot sa-~i transmita ganduri $1emo\ii Tn direclia clarificarii $1
u$urarii cauzelor conflietulul lor.

Doi oameni pot sa aiba 0 rela\ie armonioasa faerte mull timp. $1 deodata i$i dau seama ea
au devenit du~mani. Habar nu au din ce cauza. Din tratamentul seu interviul unuia este imposibil
sa gase$ti adevarata cauza a dezeehilibrului, amandai sunl neeesari $i e nevoie sa fie adu~i
Impreuna Tntr-a situalie eruciala pentru ei in care sa poata acllona spontan. Intr-o asHel de

situatie pe scena psihodramatiea se vor regasi pe ei ln~i$i lasand la 0 parte relinerile, evaziunile

$i echivoeurile $i faeand loe emoliilor $i sentimentelor adevarate, brute. Ei sunt aceea$i oameni
care au ureat pe seena, dar fiecare a cunoscut pa~i ale celuiJall pe care Ie uitase. Aici, la acest
nivei, apare adevaratul sambure al conflietului. Trasaturiie de la baza diseordiel lor vor fl ad use
treptat la vedere $i Tn final vor face parte din "co-experienla" lor. Daca se ignora acest nivel

profund, daea esen\a conflictului ramane neexplorata sau nedeseoperita, nu poate fi gasita 0

solutie profunda §i durabila pentru dificultatea lor. Este nevoie ca unut din partenerl sa fie stimu!
pentru celalalt Tntr-o interaeliune spontana care sa scoata lucrurile la iumina."(Moreno. 1987).

4.4, Tehnici psihodramatice

Adam Slatner deserie prineipalele tehnici In psihodrama, dupa criteriui finalitatii lor:
• pentru clarificarea sentimentelor protagonistului - tehnica dublului, solilocviul, eurile multiple,
monodrama;

• pentru exacerbarea $i faeilitarea exprimarii emoliilor - amplifiearea, exagerarea comunicarii
nonverbaie (prin exagerarea pozitiei, a amplitudinii ~i intensitatii mi$carilor);
10 pentru eon§tientizarea propriului eomportament (autoconfruntarea) - inversiune de rei,
feedbackul auditoriuiui, exercilii de interaetiune nonverbaia, feedback video;
• pentru clarificarea obiectivelor $i valor/lor - proiec\ia Tn viitor, magazinul magic:
• nevoia de suport - tehnica construirii eului, Tmparta$irea, contactul fizic adecvat (ex.
imbrati~area, strangerea maini!);
• probleme legate de procesele de grup - sociometria, spectrograma;
• tehnici specifice Tn psihodrama - hipnoza, imageria dirljata.

Prin folosirea acestor tehnici directorul poate ajuta protagonistu! sa puna in seena
experien\e extrem de variate - scene din vlata eotidiana, vise, amintiri, fantezii, friel, etc.

124 ORIENTAREA EXPERlENTIAL~. IN PSIHOTERAPIE

Yom parcurge mai amanuntit aspecte concrete ale principaielor tehnici.

Amplificarea
Are ca scop accentuarea unei emotii specifice In protagonist (bucurie, revolta, teama,
gelozie) Intr-un mod In care aceasta sa se diferenlieze clar Intr-un context emotional care apare
ca opac $i nediferenliat.
Amplificarea poate fi folosita In doua moduri: fie accentuand 0 emolie deja existenta In
protagonist, fie amplifieand stimuli externi care pot provoca emolia darita.
Rezultatul amplificarii estedeseori un catharsis de abreactie, dupa care protagonistul are de
multe ori tendinta sa puna In actiune comportamente noi In situatia respectiva.
Important este ca gradul amplificarii sa nu depa$easca capaeitatea de raspuns actuala a
protagonistului, altfel soar obline un efect invers - ar ere$!e sentimentul protagonistului de
inadecvare $i neputlnla.
Concretizarea

Este tehnica prin care eon(inuturiie interioare ale protagonistuiui capata forma, devin
palpabile $i perceptibile, f1ind transpuse fizic in scena prin intermediul auxiliarilor $1obieetelor,
astfel Incal protagonistu! sa se poata raporta conerel la ele, sa ie simta fizic prezenta, sa
reactioneze fata de ele intr-o forma clara, definita.

De multe ~ri protagonistul poate sa-$i defineasca lumea interna mal degraba prin imagini
decat prin cuvinte. Pentru aceasta, se folose$te de corpul sau, de spaliul scenic, de obiectele $i
persoanele de pe scena.

Adesea este concretizata conflictualitatea psihica a protagonistuiui: polaritalile interioare,
ambivalenlele $i mixturile de fo~e din interiorul sau victima / calau, Invingator /invins, ratiune /
afectivitate.

in situaliile In care protagonistul verbalizeaza melaforic imaginea sa, concretizarea poale fi
foarte bine utilizata. Ex. "Sun! ea Intr-un varler, "Ma simt prizonier", "Calc pe nisipuri
mi$catoare".
Pentru coneretizarea imaginii se recurge la fo!osirea posturii, alai a protagonistului, cat $i a
auxiliarilor - a voeii, mi$carii, sculpturii de grup, ehiar a cuvinleior > un mesa] seurt, esenlializa!,
care sa exprime slarea traita de protagonist.

In acest fel protagonislul completeaza ~i evidenliaza eeea ee simlea In interior eonfuz ~i
pa~ial con$lient.

Proiectia in viitor
Reprezinta punerea In seena de catre protagonist a unei situatii, dorinle, imagini referitoare
la viitorul sau.

A$a cum protagonistul poate aduce Tn "aici ;;i aeum" aspecte ale treculului sau, tot la fel
poale face aetuale secvente din viitor.

In aeeasta situatie sp'eeifica prolagonistul este in pozitia de a inventa toate elementele
privitoare la acest viitor.

Aceasta tehnica are toate earacteristieile tehnicilor psihodramatice: protagonistul este
stimulat sa schileze aceasta imagine Tndetalii exacte, concrete, pornind de la un timp definit, un
loe defini!, personaje definite. Nu este yorba de 0 silualie ireala, imposibila, care sa anuleze
regulile realitalii.

Aceasta II stimuleaza sa luereze eu sine pentru a pune Tnevidenta un eadru semnifieativ $i
realist al propriei existente.

Pentru aeeasta, direetorul intervine TnTnealzireacat mai eficienta a protagonistului Tn"aiei ~i
acum", Tnstabilirea aspectelor concrete ale scenei - varsta, aspect fizic, preocupari, realizari In
acest moment din viitor, locul actiunii, timpul precis, prezentarea persoanelor cu care
interaetioneaza.

Poate fi vorba de un viitor imediat - 0 zi, 0 saptamana, apropiat - luni, ani, sau Indepartat - la
nunta de argint.

Capitolul III -INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 125

Aceasta dep!asare Tn timp poate fi 0 ocazie pentru protagonist in dobandirea unor puncte de

vedere alternative asupra existentei sale.
Sociometria

Este 0 tehnica ce face perceptibile ~i reprezentabile fortele de atractie, respingere ~i

indiferen\a existente intre membrii grupu!ui. Se poate lucra saeiametrie giafiea sau de acliune.
Sociometria graficEl conduce !a construirea unor sociograme (diagrame) de cuantificare a forlelor
de tele pozitiv, negativ sau neutru existente in grup Is un moment ds!.

Tntr-o astfel de ~edin\a de giUp se solicita membriior grupului sa deseneze schematic pe 0
coa!a raporturi!e lor dintr-un grup de apartenenla - grup familia!, de munca, grupul de
psihadrama ca in exemplul din figura 5, Se stabile~te acela~i tip de grup pentru tali participant!i.
Din examinarea schemei poate reie§i un protagonist care sa doreasca clarificarea unei reialii
connictuaie semnificative,

See/ametria de ac\iune face reprezentabile raporturile din grup prin tehnici psihodramatice,
felosind ca instrumente scena ~i membrii grupului.

Munca psihodramatica se focalizeaza:

@ fie asupra percept!el protagonistului despre propriulloc in grup - protagonistul trece In mijlacul
scenei ~i ii a§eaza pe fiecare la distanla la care 11simte fala de sine, Tntr-o pastura care sa
reflecte relalia dintre ei doi;
'" fie asupra perceptiiior celorla!\i despre protagonist - acesta se a;;eaza Tn centrul scenei ;;i
cellalti se raporteaza Tn funclie de cum simt relalia cu 81 prin distanta spatiala, mimlca, postura,
eventual un mesaj verbal scurt,

,Aceasta tehnica este utiia la con~tientizarea pozitiei propr!i in grup, in elarificarea relaliilor
confuze dintre membrii grupului, in detensionarea unor relalii conflictuale, in stimuiarea dinamieil

(jfupu!uL

BUNiC DECEDAT

PRIETENULUh )
FOSTA SOTI!~" A
(~. .

~""-.L '-'~'-"- ,

LOGODNICL"'\ .

U PISlc.""

COLEGUL DE FOSTUL
MUNCA PRIETEN

Dive!"Seie. H~latii sunt: indicate folosind unna1:o:':'ilrele. sinl.hQ~ud:

D ~0= fesnei •• ~ pozhivc.1:
I";':;" -- -- -- -
Ilegativa
lp;sicdaec=ed"-a..'.t./ = / ) ""'.....J.~ neutra

c.l'nnbivc.lIienta

Fig. 5
SolilocviuJ

Este tehnica prin care protagonistul pune in cuvinte un conlinut implicit, care nu apare Tn
actiune, Este ca §i cand ar vorbi singur eu voce tare. in acest monolog el exprima tot ceea ce-i
trece prin minte, linand eont de emoliiie traite ~i de asocieriie Iibere momentane.

Se poate solicita un solilocviu atunci cand comportamentui manifest exprima un lucru, iar cel

126 ORIENTAREA EXPERIENTIAL&'.IN PSIHOTERAPlE
nonverbal ascunde continuturi diferite: de exemplu Tntr-o discutie cu ~eful Tn fata criticiior,
protagonistul raspunde "sigur, ave\i dreptate", dar nonverbal tradeaza furie ~i iritare,

Venind In contact cu continuiurile sale neexprimate, protagonistul poate fi stimulat Tn
experimeniarea unormodalitati noi de eomportament.

Solilocviul adance~te introspectia proiagonistuiui "Inmomente adecvate pentru desfa~urarea
propice a psihodramei.

Fotografia
Reprezinta tehnica Tncare protagonistul aduce pe seena un moment din viata sa sub forma
unei fotografli.
Este 0 tehnica facilitanta pentru rolu! de protagonist - fiecare are 0 fotografie asupra careia ar
pulea luera, putand aduee "inlumina continuturi actuaie sau din trecutu! Indepariat.
Poate fi 0 fotografie reala sau darita. In ambele cazur! scena se construie~te amanun\it -
persoanele ocupa un loc anume, stau Intr-o postura caracterizania, cu 0 mimica anume, langa
obieete semnifieative pentru acel moment. Protagonistui poate completa imaginea eu 0
explicitare a continuturiior mentale a fiecarei persoane prezente In fotografie, trecand Tnspatele
fiecarui personaj ~i exprimand ceea ce simte aeesta Tn momentul fotograflei. Apo!, din propriul
rol, exprima sentlmentele traite. Scopul este de con9tieniizare a relatiilor existente in familie la
momentul respectlv, cu intreaga lor inearcatura afecllva pentru protagonist.
Uiterior, aceasia soena se poate aprofunda psihodramatic.

5. 0 sedinta psihodramatica

Am gasit uti! peniru familiarizarea cu spiritul de iucru psihodramatic, pentru eei care nu au
participat la 0 astfe! de ~edinta, sa redau mai jos doua cazuri concrete de lucru cu protagonistul.
Ceea ce urmeaza este 0 exernplificare a doua protocoale de reprezeniatie pslhodramatica
conduse de un psihodramatist didael. Fiecare protocol incepe prezentand scena (limp, lac,
persoane) ~i contextui actiunii care locmai debuteaza. Apar replicile exprimate de protagonist Tn
propria pieIe sau Tna altora. La inversiuni!e de rol replica protagonlstului este repetata de alter-
ego sau de eurile auxiliare; aceste repetari numai sunt iranscrise Tn protocol. Interventiile
directorului ca dublu apar scrise in paranteze drepte.

Textul este preluat :;;1 adaptat din ,Manualui de Psihodrama clasica", autor Giovanni Boria,
Milano, 1997.

Scena Lucianei

Timp: actual, duminlca, dupa pranz
Loc: la masa, "inbucatarie

Persoane: Luciana, protagonista
Tatal (67 ani)
Mama (71 ani)

Tata ~i mama sunt invitati la pranz de fiica. Tocmai au terminat de manca!.
Luciana: - Tata, vreau sa-ti spun ca de~i nu ne spunem multe lucruri, cred ca tu
~tii mult mai multe decal Tti imaginezi! Ti-am povestit Tntotdeauna 0 gramada
de lucruri. Oar acum vreau siHi spun ca fac multe lucruri pentru a supravietui.
De multe ori eu cred ca tu nu ai Tncredere in ceea ce-ti povestesc eu.
Tatal: - Am avut motivele mele: Imi spuneai mereu pove~ti! $i eu ~tiam foarte
bine ce faceai ~i asta ma infuria.
[ Cand ma gandesc la tine eu ... ]
Eu sunt Iini~tit, totu~i. $tiu ca te-ai casatorit cu un om pe care-I iube§ti ~i ca e~ti
bine ... Asta e important. Oar ~tiu ca nu imi spui cum stau lucrurile intr-adevar!
$tiu ca ne ascunzi, mie ~i mamei, multe lucruri.

Capitolul III- INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 127

Luciana: - Dar de ce trebuie sa ~tii tu tot?! Din partea ta ~ia mamei sotul meu

trebuia sa fie doar laureat, sau de un anume tip, 0 persoana care sa
corespunda criteriilor tale. Nu cred ca Tntelegi nici macar valoarea
sentimentelor care ne leaga.
Mama: - Dar ce importanta are? Noi am facut lucrurile pe care trebuie sa Ie
faca parintii: sa-~i controleze copiii ca sa vada daca ei fac 0 alegere buna, sa
nu apuce pe un drum gre~it.
Luciana: - Ceea ce vrei sa-mi spui este ca am facut cum am vrut; chiar faptul
ca ma controlati, ma facea sa iau decizii pe care altfel nu Ie-a!? fi luat.
Mama: - Tu e~ti ultima persoana care poate sa ne repro!}eze ceva: ti-am dat
atatia bani, ti-am creat atatea posibiliUlti! Ai locuit singura, ai studiat ceea C6 ai
vrut. Am vrut sa te faci contabila 91tu ai terminal liceul! Ai facut ce-ai vrut, nu
poti sa ne repro§6zi nimic.
Tata: (cC:Uresine) Ma simt frustrat pentru ca am avut mereu acelea~i probleme
cu fiiea mea! Eu nu §tiu cum sa vorbese cu ea.
Oirectorulli da printr-o magie tatalui eapacitatea de a vorbi eu fiiea sa.
Tata: - De multe ori am vrut sa-ti spun ca sunt mandru de tine §i tu nu ai
inteies.
[ In timp ce iti spun aceste lucruri am un sentiment de ... ]
Incerc un sentiment de iubire fata de tine.
Luciana: - Ceea ca ma doare este ca am 9tiutTntotdeauna ceea ce-mi spui. ..
[Ma doare pentru ca ... ]
Ma doare pentru ea Tn feiul asta m-ai facut sa ma 8imt vinovata cu toat13
aceasta iubire, prea multa! Poate ar fi fost nevoie de mai multe clivinte, de mal
multa prezenta!
Mama: (catre sine) Eu §i sotul meu suntem prea ata§ati de copiii no§trii.
[ Vazandu-i pe pieioarele lor, a Tnsemnat pentru noi. ..]
' ..teama de a nu-i vedea Tn perico!. Eu pot sa spun ceea ce gandesc, Tn
schimb fac multe Tncurcaturi pentru ca vorbesc prea mult. Tntotdeauna mi-am
"simtit" fiica, dar am fast incapabila sa gasesc cuvintele potrivite. Oar macar am
putut sa Tnteleg cand i-a fost greu.
[ Apreciez la fiiea mea ... ]
... ca este inteligenta. $i apoi este ca mine: nu-i dai anii pe careTi are ... Eu sunt
o femele de 70 de ani §i totu§i niciodata nu m-am gandit la unele lueruri. ..
[ Ca de exemplu ... J
... ca tineril de azi, cum face fiica mea cu fiica ei. ..
[$i aceste lucruri sun!...]
... ca nu au pudoare ...

Tnceputul fazei integrative

Oirectorul orera mamei posibilitatea sa comunice cu Luciana In acela§i mod cu care aceasta

comunica cu mca ei: sa 0 ia pe genunchi §i sa-§i exprime sent/mentele. Mama accepta, 0 ia pe
Luciana pe genunchi, 0 strange In brate, apoi se exprima verbal.
Mama: Luciana, Tmiplace a~a cum e~ti. Chiar daca ai alte idei. E adevarat ca unele lucruri nu Ie

pot Tntelege,dar important este sa fii tu fericita!

Oirectorul 11invita pe tata sa priveasca §i sa reactioneze.
T atal dupa ce a observat scena se duce ~I Ie Tmbrati§eaza pe amandoua. Apoi se intoarce la
locul sau.

Tata: (catre sine) Sunt emotionat vazandu-Ie a9a.

Directorul concluzioneaza aici scena.

128 ORIENT AREA EXPERIENTIAL.\. IN PSIHOTERAPIE

Scena Terezei

Timpul: actual, Tntr-o seara
Locul: Tn camera de zi

Persoane: T ereza (protagonista)

Silvio, so\ul (persoana sanguina)

Lino, tatal protagonistei (mort cu 8 ani Tnainte; persoana veseia, Tn\elegatoare)

Teresa 9i Silvio sunt 8geza\i pe doua divane diferite. Spiritul tatalui este prezent.

Silvio: - Trebuie sa ineetezi sa iii dore~ti sa fii tot timpul in centru! atentiei!
Tereza: - Nu esle adevarat ea vreau sa fiu tot timpul Tn centrul ateniiei! Eu cred
ea tu nu ma mal iube~ti.
Silvio: - Terminal Tu te gande§li mereu daea Ie iubesc sau nu. Trebuie sa
renunii sa pretinzi tot timpul sa fae tot ce vrei tu!
Tereza: - (tacere)
[Tncerc un sentiment de ... ]
Este posibil ca tu sa nu ma Tntelegi? Nimeni nu ma Tnie1ege!
Silvio: - $i cu Frederico (fiul) faci numai ce vrei tu! Cand Tii atrag atentia nu Tti
convine!

Tereza: - Nu e adevarat, nu fac a§a, modul Tncare intervii tu nu Tmi convine.
Silvio: - Dar ce i-am facut? Nu i-am facut nimic! Doar am rldicat vocea §Ii
i-am dat un bobarnac! Ce i-am facut?

[Eu sunt convins ca tu ... ]
Eu sunt convins ca tu erezi ca toate luerurile pe care Ie faei tu sunt bune, cand
fae eu ceva 81 mereu ceva de spus sau razl. Se pare ea eu sunt lupul cel rau!
Tereza: - Pentru ea tu nu te vezi, nu vezi ce faia ail 11 sperii §Iiel plange. Daca
nu ar fi a~a, de ce plange? Trebuie sa nu mai faci asta, trebuie sa Tncetezi!
Silvio: - Dar pe tine nu te vezi? Nu vezi cum te poril cu el? Daca nu mananca, Ii
tragi 0 palma ... $i eu nu ii-am zis nimic niciodata.
Tereza: - Sunt mama lui ~i imi cunosc limitele, dar tu e§lti barbat §Ii-Isperii cand
te Tnfuril. Ma sperii :?ipe mine ~j pe el. Nu poti sa-i spui lucrurile astea in alt fel?
Spiritul lui Lino, care a urmarit dialogul intre Silvio §Ii Tereza, devine Tn acest
moment prezenia con creta care intervine.
Lino: - (catre sine) Cu sotia mea nu se Tntampla niciodata a~a pentru ca eu 0
lasam pe ea sa faca totul, ma considerau molaul familiel.
[$i auzindu-i pe ei doi ca vorbesc a:?a... ]
imi vine sa-i spun lui Silvio sa procedeze la fel §Ii sa Tncerce sa nu mai faca
copilul sa planga.
(catre Silvio) Silvio, tu e:?ti mai de§ltept, dar exagerezil Daca copilul are
descarcarile astea de nervozitate, poti sa Ie eviti.
Silvio: - Acum nu-ti imagina ca eu vreau sa-mi omor copilul! Mai mult tip la el,
s-a mai intamplat sa-i dau :?i cate 0 palma, dar nu a§la tare. BineTnieles ca
plange, dar pi tinge :?icand II cearta mama.
[Dupa mine, Tereza este cea care ... ].
Tereza crede ca vreau sa-i fac rau.

Lino: - Vazandu-mi fiica cum se cearta pentru astfe I de lucruri nu cred ca

inventeaza. Se poate sa mai §Iidramatizeze, dar sa te certi In felul asta pentru
o banalitate facuta de copil! Sau fata mea e nebuna, sau e adevarat!
Silvio: - Tereza nu e nebuna. Eu 0 iubesc :?i cred ca §Ii ea ma iube§lte. Eu am
facut atatea pentru ea Tntimp ce ea nu a vrut sa faca nimic pentru mine.
Lino: (tacere)
[Ascultandu-te cum vorbe§lti Tmi dai un sentiment de ... ]

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 129

Sunt bucuros ca lmi iube§ti fiica. Asta am 1nteles de cand te-am cunoscut. Am
vazut-o foarte fericita §i eram bucuros pentru ea. Oar acum cred ca nu este
fericita. $i cred ca aceasta schimbare nu se datoreaza timpului. Acum este §i

copilul §i este fericita pentru asta. Oar cred ca Ii lipse§te relatia de cuplu.
Probabil simte ca rolul de mama prevaleaza Tndauna celui de femeie.
Directorulll invi(8 pe Lino sa vorbeaSCB cu fiica sa. Lino se a§eazB pe divan
langa ea.
Lino: - Tereza, ce ar trebui sa se Tntample ca sa fii din nou fericita ca acum

cativa ani Tnurma?
Tereza: - Cateodata regret acele momente, 8§ vrea sa ma reTntorc la timpul

cand eram singura cu Silvio. Ma simteam Tn al noualea cer! Apoi, nu §tiu .. .lmi
zic ca timpul trece §i mai calmeaza lucrurile, dar mi-ar placea sa mai traiesc

acea bucurie, acea vitalitate, sa Tncerc emoiii pe care Tn viata cotidiana nu Ie
Tncerc.

Lino: - Iii pot spune ca Tntre mine §i mama, cu timpul, lucrurile nu au mai fast
ca la inceput. .. Spune-mi, II iube§ti cu adevarat pe Silvio?
Tereza: - $tii, mi se Tntampla lucruri ciudate ... Oe exemplu, cand Silvio e plecat
mi se pare ca este cea mai importanta persCYclna§i ca nu pot trai fara el. $i Tmi
spun ca acest copil pe care II iubesc atat de mult nu poate sa Tmi dea ce Tmi
da el, ch,iar daca sunt centrul vieW lui. Oar Tn mod obi§nuit, Silvio Tmi aduce
neplaceri.
Lino: - Poate pentru faptul ca atunci cand e departe tu II vez; Tntr-un mod care
nu este real. $i-I idealizezi 8§a cum era el Tn trecut, Tn timp ce §i el S-8
schimbat. $i vrei sa te iubeasca cum te iubea odata.
[Ascultand aceste nemultumiri ale tale eu simt...]
Imi pare rau pentru tine. '
[ Mi-ar placea sa te vad fericita a§a cum erai cand erai fetiia §i te aflai Tncentrul
ateniiei noastre ... ]
POate tu crezi ca iubire este numai cum te iubim noi (plt'mge) §i de fapt, nu toti
iubesc Tn acela§i fel.
[ $i Frederico acum poate avea iubirea pe care ai avut-o tu ... ]
(plangand) Poate tu vrei sa te iubeasca cum te-a iubit mama ta care te
cunoa§te de cand te-ai nascut. Cu siguranta ca Silvio te iube§te, dar Tn mod
diferit. .. Tu ai nevoie de cineva care sa te consoleze §i acum cand noi nu mai

suntem, cand discuti cu el §i e§ti singura cu el nu §tii cum sa faci ca sa fii
consolata.

[ $tii, Tereza, mi-ai trezit emotii foarte profunde §i Tndepartate ... ]
Directorul 11invita pe Lino sa se poarle cu Tereza a§a cum facea cand era
fetita.
Lino: (tacere)

r $tiu ca ii-a fost dor de timpul cand erai a fetiia ... ]
I~i aminte§ti cum radeam lmpreuna? Cum lti spuneam glume iie §i prietenelor
tale ~i voi radea~i? ... Oar acum trebuie sa Tncerci sa fii mare. Ai reu§it sa
depa~e~ti multe lucruri Tnviata, dar Tii lipse§te ceva.
[ Iti este foarte dor de copilarie ... ]
Oa, dar viaia e frumoasa §i acum. Gande§te-te ca ai trait momente frumoase §i
noi am fost noroco§i ca am avut 0 asemenea fiica §i ca tu ai avut parinti care
au fast buni cu tine.

[$i acum tu e§ti buna cu fiul tau ... ]
Sigur, eu §tiu ca tu e§ti 0 mama buna.

130 ORIENTAREA EXPERIENTIALA iN PSIHOTERAPIE
[ ~tii, copiii au nevoie sa experimenteze frustrari, de aceea nu trebuie sa fii
prea ingrijorata cand uneori tatal este mai dur cu fiu!. .. ]
Nu trebuie sa te gEmde~ti ca Silvio vrea sa-i faca rau lui Frederico. Trebuie sa-I
la§i sa se exprime liber cu fiul. Daca tu ii spui ni~te lucruri de fata cu copilul,
copilul nu mai intelege nimic! Spune-i aceste lucruri cand copilul nu aude. ~i
eu ma infuriam cand mama ta imi spunea anumite lucruri in fata ta. Tu nu ai
asistat la aceste lucruri pentru ca eu ma faceam ca nu aud.
[ Poate Silvio are anumite calitati care mie mi-au Iipsit: foria, siguranta ...]
Mama va fi foarte fericita sa §tie ca e~ti senina alaturi de fiul ~i sotul tau. Nu-I
exclude pe Silvio, accepta-i entuziasmul, nu i-I stinge!
Tereza: - (plange cu sughituri) Nu reu~esc sa ma desprind de voi! Nu puteti sa

imi vedeti copilul ~i el nu va poate vedea pe voi. Mi-a~ fi dorit atat de mult

macar u~ul dir].tre voi sa-I puteti vedea! ~titi ce fac de Craciun? Ii dau lui §i

cadoul vostru. Ii povestesc ce faceam cu voi! ~i uneori imi este teama sa nu-i
fac rau pentru ca ma vede plangand. Imi spune: "Mama, nu mai plange!"
La revedere, tata! Sarut-o pe mama!
fncepe faza integrativii
Tatal se departeaza §i continua sa existe ca spirit In camera. Silvio se a§eaza
pe divan aliituri de Tereza.
Tereza: - (plange cu sughituri) L-am vazut pe tata. M-a imbrati~at, i-am vorbit.
[ ~tii Silvio, in aceasta intalnire cu tata am inteles ... ]
Am inteles un lucru ... Ca atunci cand tu tipi la Frederico, nu 0 faci pentru a-i
face rau, ci pentru ca un tata trebuie sa fie mai dur decat mama.

Tatal meu nu a tipat niciodata la mine ~i tu §tii asta, de aceea imi spui ca
sunt rasfatata! Am inteles ca nu mai sunt mica ~i ca nu trebuie sa ma gandesc
mereu la binele pe care mi-I doreau parintii mei. Ci la binele pe care mi-I faci tu.
Poate eu am vrut ca tu sa fii cum erau tatal §i mama mea: dar am inteles ea nu
poti fi a§a §i e normal sa nu fi a§a. Chiar daca nu ma eonsolezi, asta nu
inseamna ca iti pace sa ma vezi suferind. Nu trebuie sa gandese ea tu trebuie
sa imi vrei binele ca mama ~i tata.
La revedere, Silvio!

Scena se concluzioneaza cu acest salut.

6. Aplicati.i practice ale psihodramei

Terapiapsihodramaticapoatefi destinata:

a.copiilor cu tulburariin dezvoltareaemotiva~i rela\ionala.Ace~tiasunt pu~iin situa\iade a
retraversa,in interiorulunuigrupconstituitdin egali~i un staffterapeutic(terapeutulprincipal~i
unul sau mai multe Eu-riauxiliareprofesioniste)p, unctelenodaleale proprieiistoriicare nu au
fost parcursein mod corect.In rela\ie cu adul\ii ~i cu colegiide grup sun!, inainte de toate,
reexperimentate~i corectatedinamicilerela\ionalecarese constituieintre douaextremeformate
din fenomene,pe de 0 parte, ca: fuzionalitateI simbiozaI dependen\a~i pe de alta parte,
separareI autismI izolare.

b. adolescen\ilorR. aportuladolescentuluci u adultulesteprinnaturalui critic,chiar~iin afara
setting-uluieducativ~i terapeutic.Modalitateapsihodramaticaurmare~tecreareaunuicontextin
care adolescentulsa se gaseascaintr-o situa\ie ini\iala de "autosugestie",care consista in
accedereala 0 relaliecu adultulfara a recurgela prejudeca\si au mecanismede aparare.

Capitolul III - INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA 131
c. adultilor, pentru care punerea In scena a unor istorii imaginare sau autobiografice
constituie 0 ocazie pentru a experimenta noi modalitali de relalionare pentru relevarea
aspectelor sinelui ascunse sau mascate, este 0 ocazie pentru luarea de contact imediata cu
conflictualitatea intrapsihica care - odata externalizata ~i recunoscuta pe scena - va fi ulterior
con~tientizata.

d. adu1lilor psihotici. Jocul psihodramatic permite pacientilor psihotici sa dea 0 forma relativ
stabila ~i definita vietii lor fantasmatice confuze ~i schimbatoare, trecand prin externalizarea pe
scena a aminl/rilor, dorin\elor, halucinaliilor. Jocul reu~e~te sa ajunga la consecvenla ~i coerenla
necesare unei terapii datorita participarii constante la viala grupului a unor Eu-ri auxiliare
profesioniste.

e. grupurilor mari, prin sociodrama (care exploreaza cu ajutorul acliunii teme ~iprobleme

care privesc toate persoanele dintr-un asemenea grup) ~i sociometrie (care pune in lumina, prin
actiune, calitatea (atractie I respingere) legaturilor afective dintre membrii unui grup).

CAPITOLUL IV

,ANALIZA EXISTENTIALA. sau

DrumuJ catre sens

lolanda Mitrofan
Doru Buzducea

1. Fundamente filosofice

Sorgintea acestei orientari terapeutice se afia in existentialismul filosofic european, care are ca
principali reprezentanti pe: M. Buber, M. Heidegger, S. Kierkegaard, G. Marcel, JP. Sartre precum
~i in filosofia ~i psihologia orientala, ceea ce a dus la orientarea spirituala, transpersonala din cadrul
curentului umanist al psihoterapiei.

Ace~ti filosofi existentiali~ti vorbesc despre omul singular ca entitate unica, irepetabila, activa ~i
cu 0 capacitate nelimitata de cre~tere ~i dezvoltare, ca fiind 0 fiinta in devenire ~i niciodata sfar$ita.

Martin Buber (1878 . 1965), pornind de la dialogul blblic dintre Om $i Dumnezeu, a elaborat
dialogul dintre Eu ~i Tu ca 0 condilie a cunoa$terii ~i a existenlei autentice. Conceptele
fundamentale ale filosofiei sale sun!: crea\ie, revelalie, mantuire. Accentueaza caracterul intuitiv $i
relevant al Tntalnirii "hie et nunc" ca modalitate de cunoa~tere a personalitalii umane. Prin astlel de
Tntalniri pline de spiritualitate poate fi descoperita ~i Instan\a Suprema.

Martin Heidegger (1889 -1976) afirma ca nelini~tea ontologica se datoreaza sentimentului de
temporalitate. A fiinta Tn lume Tnseamna a fi legat de lume, a fi preocupat de lume (vezi: M.
Heidegger, 1994).

Soren Kierkeggard (1813 • 1855), filosof de origine daneza, intemeietor al existen\ialismului
cre~tin, considera ca adevarul se gase~te in am $i numai la nivelul persoanei se poatevorbi cu
adevarat de existenta. Aceasta este expusa tensiunii trag ice dintre aspira\ia atingerii eternita\ii $i
incertitudine Tn ceea ce prive~te lumea inconjuratoare, plasata Tntr-un timp ireversibil. Drept solu\ie
terapeutica, filosoful propune asumarea din plin a tragicului, iar pentru realizarea unui
comportament autentic, omul trebuie sa parcurga mai multe stadii distincte $i suprapuse:

a. stadiul estetic. Imperativul calauzitor este: "bucura-te de clipa!". Subiectul uman se afla sub
controlul imprejurarilor, sesizeaza clipa dar recunoa$te repede vanitatea bucuriei. Personaje
literare celebre aflate in acest stadiu sun!: Don Juan, Faust, Evreul ratacitor, care traiesc in placere,
dar sfar$esc Tn e~ec. Solu\ia ie~irii din acest stadiu este ironia.

b. stadiul etic. Dictonul acestui stadiu este: "sa-\i faci datoria!". Individul este supus legii
morale, duce 0 via\a coerenta, dar risca sa se piarda sub povara obliga\ii1or etice uniformizate.
Atunci, prin umor, trece la un al treilea stadiu, un stadiu divin, transpersonal.

c. stadiul religios. Se trece de la imanen\a la transcenden\a, de la finit la infinit, de la temporal
la atemporal. Spiritualul incepe acolo unde se deschide tragicul, angoasa. Nelini$tea ontologica
cauzeaza muta\ia individului spre sferele superioare ale existen\ei unde are loc intalnirea cu
supranaturalul.

Capitolul IV - ANALIZA EXISTENTIALI\. 133

Gabriel Marcel (1889 - 1973) postuleaza un transcendent absolut spre care omul tinde
permanent. Acesta nu poate fi atins $i astfel apare "criza existentiala" ce are ca remediu
con$tientizarea conditiei umane.

Jean Paul Sartre (1905 .1979) sustine ca existenta umana se afia )ncremenita Tn proiect". De
aceea, omul devine persoana numai atunci cand descopera $i Tntelege sensu I existentei iar
Tntelegerea sensului existenlei depinde de con$tientizarea proiectului original care "comanda" In
mod incon$tient determinarea noastra.

2. Experienta.. anxietatii existentiale - 0 "rampa de lansare"

pentru un nou "modus vivendi"

A$a cum reiese din ideile expuse mai sus, individul "normal" fiinteaza Tn lume, este parte din
existenla $i ca atare, se manifesta Iiber $i spontan, creativ $1natural. Prin procesul de alienare are
loc "ruperea de lume", "taierea" din existenta; subiectul se Indreapta vertiginos spre drumuri
Tnchise, blocate, psihopatoiogice. In acest mo~ent se Impune interventia psihoterapeutului pentru a
acorda suport psihosocial $i pentru a participa la curaiirea "psihosferei" $i "sociosferei" din care face
parte c1ientul. "Existentiali$tii utilizeaza notiunea de empatie mediata pentru a intelege "Iumea"
depresivului, a maniacului, a obsesivului, a schizofrenului etc. Punandu-se in situalia pacientului, ei
Incearca sa interpreteze simptomele individuale pe baza conceptelor filosofice" (v. Predescu,1989,
p.59).

Omul, ca filnla Iibera $1creativa, construie$te proiecte existentiale $i apoi se angajeaza - pentru
devenirea Intru fiinta - pe drumul prevazut $i cuprins In proiect. E$ecurile, blocajele sau orientarile
gre$ite pe un asUel de "drum existential" II pot marca profund pe individ, uneori, impingandu-I spre

sfera psihopatologiei. De aceea terapeutul asigura clientu!ui afiat In impas existenlial 0 punte spre

realitate, participa la eliberarea acestuia de teama $i complexe afective, redandu-i speranta $i

libertatea. Psihoterapia conduce la 0 existenla autentica §i entuziasta. "Ea propune 0 valorizare a

vietii pe care nevroza 0 contesta" (! Vianu, 1975, p.31).
A§adar, profesia de psihoterapeut presupune vocatie §i pasiune Tn rostirea Logosuiui

vindecator §i a crezului umanist-existentialist prezent sub 0 forma sau alta In toate momentele

istoriei umanita\ii chiar daca nu a fost proclamat cu tarie decat pe alocurea. "Majoritatea
psihoterapeulilor provin din trei profesii care se ocupa cu sanatatea mentala: psihologie clinica,
psihiatrie $i asistenla sociala clinica sau psihiatrica" (J.S. Simkin, 1978, p. 273).

Acest curent terapeutic accentueaza potentialul psihic, energetic existent In fiinta umana; ceea
ce trebuie sa faca clientul este sa declan$eze aceasta energie psihica lalenta prin eliminarea
barierelor psihice constituite. Scopul terapiei existentialiste este contracararea alienarii, In felul
acesta realizandu-se atat obiective intrapersonale (autenticitate, creativitate, echilibru spiritual), cat
§i obiective interpersonale (spontaneitate In relatia cu semenii, perceptie 9i integrare sociala).

Abordarea terapeutica existentialista consldera omul ca fiind unic In felul sau, 0 entitate sui
generis, 0 vaioare incomensurabila ce trebuie perceputa ca atare. Se pune accent pe
autodeterminarea personaiitalii, pe construirea propriului destin, pe creativitate, spontaneltate $i
au!enticitatea fiintei umane.

Nu exista boala psihica Tn conceplia existentialista, ci numai situ alii problematice $i impasuri
existentiale, ceea ce Inseamna pierderea sensului existentei, ca urmare a scaderii $1 reprimarii
potentialului uman. Impasul existential este considerat un fenomen ontologie iar nevroza expresia
disperarii existentiale. Anxietatea, teama, panica $i sentimentul de culpabilitate apar datorita unei
subestimari a propriei persoane sau a neacceptarii condiliei umane, fapt ce duce la

depersonalizare $i apatie, la "situatii-Iimita" ce determina 0 existenta umana alienata, absurda,

134 ORIENT AREA EXPERIENTIAL.\. IN PSIHOTERAPIE

izolata §i lipsita de sens.
in timpul relatiei terapeutice clientul trebuie sa-§i exprime cat mai c1ar §i fara echivoc gandurile

§i sentimentele, sa-§i exprime emotiile "hic et nunc", sa-§! caute singur un plan de actiune,
terapeutul asigurand climatul psihologic necesar une! dezvoltar! armonioase a personalitatii.
Climatul terapeutic este de acceptare necond!tionata, Intelegere §i comunicare mutual a, valorizare
§i Incurajare. Terapeulii de orientare existenlialista fmparta§esc c1ienlilor propriile sentimente,
valori, experiente de via\a. Deoarece se urmare§te implementarea responsabilitatii In propriul
sistem axiologic, c1ien\ii trebuie sa Inve\e sa raspunda In mod autentic la realitatea prezenta, "piatra
unghiulara" a psihoterapiei existentialiste fiind experienta imediata, aici ~i acum. Se urmare§te
transformarea anxieta\ii nevrotice In anxietate normala, con§tientizata cat §i dezvoltarea capacita\ii
de a tra! In condiliile acesteia. De asemenea, se urmare§te metamorfozarea culpabilita\ii nevrotice

intr-una normala, pentru a 0 utiliza In mod creativ.

in limbaj clinic Intelegem prin anxietate teama fara obiect, nelini§te, Insotita de tensiune
intrapsihica, agitatie, iritabilitate §i simptome somatice de tipul echivalentelor anxioase (palpitatii,
dispnee, etc.). Tn conceptia existentiali§tilor anxietatea este considerata a fi pozitiva, deoarece
prin intermediul ei Individul con§tientizeaza faptul ca existenla este limitata (fragila) §i de aceea
individul este singurul responsabil de scopul ~i directia propriei vieti. Deci, aceasta este
vazuta - metaforic vorbind - ca "rampa de lansare" spre cautarea §i conturarea unei no! vletl, a unui
nou "modus vivendi". Modul de viata neautentic este lipsit de responsabilitate personala, se afia
sub controlul fo~elor exlerioare. Autenticitatea consta in informare corecta, iealista §i schimbare in

conformitate cu valorile recunoscute, Inseamna 0 dezvoltare reflexiva §i nu 0 atitudine

impulsiva.
Cea mai mare importanta 0 are rela\ia terapeutica, care Incepe printr-o "Tntalnire", ca modalitate

de a patrunde psihologic "unullntr-altul", realizandu-se astfel transferul terapeutic, posibilitate de a
comunica unul cu altul fntr-o maniera intuitiva, directa, empatica. Aceasta Intalnire se produce "in
moment" ("aici §i acum"), dar §i In devenire. Speciali§tii In domeniul §tiintelor socio-umane vorbesc
despre dezvoltarea unui "al treilea sistem de semnalizare" care sa Insemne transmiterea gandurilor
~i .sentimentelor fara ajutorul cuvintelor. Experienta terapeutica existenlialista poate insinua §i chiar

dezvolta 0 astfel de modalitate metacomunicationala (v. E.V.Daniken, 1970).

Prin Intalnirea personala ob\inem 0 imagine intrinseca a clientului, ni se dezvaluie printr-o

cunoa~tere "intuitiva" $1"relevanta", chiar esen\a fiintei sale. J.L.Moreno vorbea despre 0 astfel de

Tntalnire: "momentul nu ca parte a istoriei, ci istoria ca parte a momentului", Terapeutul nu fixeaza
obiective ce trebuie atinse, nu Incearca sa-I schimbe pe client, ci doar iI ajuta sa-§i valorifice
potenlialul psihic latent, relatia f1ind de la om la om, terapeutul fiind considerat "ab initio" 0 f1inta
omeneasca, nicidecum un specialist. )dealul psihoterapiei este crearea omului spontan, activ,
creativ, autentic" (I.Holdevici,1993,p.50), adlca Intoarcerea fiin\ei !a izvoarele sale regeneratoare.

Terapia existentialista nu lucreaza cu anormalitatea, ci cu ceea ce mai este inca bun ~i

sanatos in fiinta ~meneasca. In spiritul acesta, consideram ca nu trebuie distrus universul
existential ai clientului, ci metamorfozat intr·unul realist, autentic ~i sanatos. Clientul trebuie sa
fie motivat pentru schimbare, sa doreasca transformarea propriei personalitati, sa fie interesat §i
capabil de rela\ionare terapeutica. Psihoterapeutul ac\ioneaza printr-o atitudine terapeutica
deschisa, binevoitoare, autentica, lipsita de concepte abstracte $i promisiuni nerealizabile. Analistul
se implica In mod empatic dar clientul ia decizia schimbarii, terapeutul centrandu-se pe senti mente
§i nu pe fapte. EI se centreaza pe client $i nu pe problemele acestuia. Dialogul existential "se face",
nu neaparat se vorbe§te. Se folosesc cuvinte potrivite, ~tiut fiind faptul ca Logosul are valente
vindecatoare. "Cuvantul e 0 taina sfanta ce trebuie administrata cu maxima delicatete" (Ortega Y
Gasset,1993).

Psihologia umanist-existentialista propune Inlocuirea ideii de "boala psihica" cu cea de
"problemaumana", de impas existential. Se considera ca maturizarea reprezinta 0 precondi\ie

'Him!:":; --------- -- ----

Capitolul IV - ANALIZA EXISTENTIALA 135
esen\iala a libertatii ~i realizarii de sine, iar sinceritatea ~i umorul sunt condilii ale cre~terii autentice.
Rolul hotarator In maturizare revine insa capacitalii de comunicare, pasiunii rostirii cuvantului,
transmiterii mesajelor interumane, socializarii prin cuvant ~i informalie. "Nici un fenomen smuls,
dezinserat din comunicare, nu mai poate fi numit fenomen de adaptare psihologica" (Ed.Pamfil ~i
D.Ogodescu, 1973, p.140). ~i aceasta "pentru ca alaturi de limbajul conceptual exista un limbaj
emolional; alaturi de Iimbajui logic sau ~tiinlific exista un Iimbaj al imaginaliei poetice. La origine
limbajul nu exprima ganduri sau idei, ci sentimente ~i emolii" (E.Cassirer, 1994, p.44).

3. Impasul existent"ial si consecinteJ le sale

incercarea eseistica de cuprindere In concept ~i definire a impasului existenlial se inscrie pe
coordonatele psihopatologiei antropologice iar pentru 0 inlelegere mai clara a acestuia yom apela
la modelul triontic (Eu-Tu-EI) de organizare $i struclurare a personalitalii (Pamfil $i Ogodescu,1976)
care define~te individul ca fiind sinteza dinamica a irei mi~cari care se implinesc intr-o singura
unitate ontica.

Ipseitatea (Eu) reprezinta polul formal, funclia energetica, imanenta ~i creatoare, lar tuitatea
(Tu) reprezinta polul structural, functia antientropica, ordinea $1coeren\a. lIeitatea (EI) este polul
sistemic, functia axiologica, valoare 9i semnificalie. Aceste funclii (energetica, antientropica ~i
axiologica) asigura 0 existenta triunghiulara in mi$care §i agitatie continua. Astfel S8 realizeaza 0
complementare deplina, echilibrata $i spontana. Ipseitatea sau condi\ia arhaica, primitiva ce
garanteaza conseNarea, este energia secreta, vitala $i obscura. Prin tuitate 5e realizeaza
identificarea (regasirea) iar ileitatea asigura diferenlierea, devenirea ~i individualizarea. "Fara Tu,
nu am ~ti niciodata daca existam sau nu. lar fara EI, nu am ~ti niciodata daca am murit sau nu"
(Ed.Pamfil ~i D.Ogodescu,1976,p.15).

Disolujia acestei organizari triontice duce la impas existential, la boala psihica, la
depersonalizare ~i pierderea echilibrului, individul devenind consumat, condamnat, spulberat ~i

anihilat. 0 situa\ie limita duce la 0 existen\a umana izoiata, alienata, Tnsingurata,absurda ~i Iipsita

de sens. Orice subiect uman vine pe lume cu 0 lncarcatura ancestrala, psihologica §i biologica, fapt
ce se exprima Tn bio-psiho-ritmuri precum §i Tn cosmoritmuri. Aceste energii pctentiale trebuie
cunoscute §i con§tientizate pentru construirea propriului destin. Deoarece via\a capata sens prin
Tntalnireacu aiM prin comunicare 91schimb informational putem avansa ideea oa lipsa transmiterii
informa\iei duce la deficit afectiv §i energetic, la distorsiuni interne, ia jena $i scaderea
randamentului. Tuitatea exprima necesitatea comunicarii deoarece Tu (reper gnoseologic) este
sursa afectivitatii, a iubirii §i a cunoa§terii. Prin Ileitate (EI) se inlatura nesiguranta 9i anxietatea, se
asigura nesfar§irea §i anticiparea. Aceasta Instanla impinge persoana spre angajare axioioglca in
lume, este radacina generoasa a fiinlei umane, asigura fiorul sacru al comunicarii, este fo~a solara
a devenirii care regizeaza intreaga via\a, instanta purtatoare de valen\e vindecatoare.

Modelul triantic pe care I-am descris mal sus este 0 psihologie antropologica cu profunde
radacini axiologice, nu este un sistem ci 0 ontologie dialectica, iar "prineipiul triontic nu este nici
transcendent, nici magic, nici religias, ci imanent lumii universale, traversand arice organizare
ontica" (lbidem,p.46).

Antropologia existenjialista, fenomenologica accentueaza pe diferenjierea fiinjei, pe
individualitate ~i unicltate. Exista situajii psihopatotogice in\elese ca momente Iimita ale individului,
care evidenliaza valoarea psihologiei antropologice Tnexpiicarea §i inlelegerea acestora, precum ~i
valen\ele analizei exlsten\iale In asistarea c1ien\ilor aflali in impas existential. Unear!, trairi
fundamentale ale omuiui ca anxietatea, obsesia, tristetea, sentimentul de vinova\ie, care au 0
intensitate mare, condue la comportamente aberante. "Daca un om a ajuns sa fie depa~it de fo~e

136 ORIENTAREA EXPERIENTIAL.\. IN PSIHOTERAPIE
externe, interpersonale sau intrapsihiee (eu alte euvinte de nevoi eontradietorii) atunci, 0 vreme,

armonia este pierduta" (V.Coushed,1993, p.60).
In conceptia psihoantropologuiui Mircea Lazarescu (1989) impasul existential este 0 stare de

minus energetic ceea ce inseamna 0 stagnare chinuitoare a functiilor psihice, 0 inhibi\ie temporara
a unor func\ionalitati, ceea ce duee la simplitate ~i dizarmonie, la destructurarea personalitatii ~i la
dezimplieare, individul nemaiinseriindu-se pe axa antropologica a devenirii.

Impasul existen\ial in\etes ca situa\ie de criza, poate duce ~i la 0 regresie pe axa timpului

antropologic, la 0 cadere in fazele primare, infantile, la Ingustarea campului Iibertatii interioare, la
neputinta creativa· ~i ta diminuarea autocontrolului, la pierderea spontaneita\ii ~i la prabu~irea
devenirii. Omul pareurge "drumuri existen\iale" eare pot avea uneori aspeetul unui proces dramatic,

incarcat de tensiune ~i dinamism interior tragic, 0 stare de vifor launtric, de criza sufteteasca
datorata e~ecului in construirea propriului destin. Impasul existen\ial se manifesta ea 0 "Tncremenire

in proiect", ea imposibilitatea depa~irii limitei interioare determinate psihogenetic, sau ca
imposibilitatea depa~irii maladiilor de destin: mutismul, lenea, e$ecut, incapatEmarea, ce duc la 0
metamorfozare sufieteasea ehinuitoare, la 0 "schilodire" psihica,

in sens antropologie, impasul existential, In forma sa grava duce 180 zdruncinare puternica a
memoriei ontologice a persoanei, eeea ce poate lua forma alterarii reae\iilor ~i atitudinilor sale in
raport eu diverse situa\ii ~i procese dramatiee de via\a,

Astfel, prin aeeste "pareursuri existen\iate" sau procese dramatice apar trairi de neuitat care
sunt resimtite intens $i dau adancime prezentului. De fapt, viitorul este conti nut in prezent prin
angajare imaginativa in diferite proiecte, sperante, aspira\ii, prin desehiderea intru devenire,

Exista situajii eand anumite evenimente surprind omul total nepregatit pentru a Ie face fata, ca
urmare este luat prin surprindere $i astfel se poate instata 0 stare reactiva psihopatologiea, "De

exemplu, omul poate fi surprins de un cutremur de pamant, de un alae banditese, de 0 surpare in
mina unde lucreaza, de 0 jignire, de vestea mo~ii nea$teptate a tatatui, de un accident rutier, cand

e rani!" (M,Lazareseu, 1989, p.33) , Exista ~i evenimente psihotraumatice majore ea: inunda\ii
masive, naufragii, incendii, violul unei fete sau moartea iubitei, care se vor manifesta Tn pian psihic
prin presiune negativa $i stare tensionala, "Un om supus unei acuze nedrepte poate suferi
saptamani de groaza" (lbidem,p.35). Tn aceste cazuri se poate instala anormalitatea prin ,;fixarea"
persoanei intr-un prezent unimodal, static $i lipsit de fundal, de adaneime temporala, fara
ineadrare §i fara perspective,

De asemenea se intalnesc ~i situajii de deformare cognitiva a "testarii realitatii", care pot
determina, intre\ine sau amplifica star! depresive, de suspiciune, obses!e sau anxietate. Acest fapt
se datoreaza inva\arii patologlee prin scheme cognitive distorsionate care va duee ia fisuri Tn

structura personalitatii, la lipsa Iiberta\ii interioare iar, mai tarziu se vor manifesta prin raceata
afectiva, ambiguitatea mesajelor, neclaritatea roluriior, tn acesl context am pulea amint! ~i imita\ia
anumitor patternuri comportamentale ale familiei de origine. "Primele modele comportamentale de
rela\ionare cu sexul opus $1de conduita familiala mareheaza, fara Indo/ala, evolujia fieearui individ,
Rela\ia dintre parin\i devine astfel reper con~l!ent sau uneari "incon$tient", mereu reactualizat, cu
voia sau fara voia adultului, In propriile lui relalii maritale. Se instituie astfel de foarte timpuriu in
viala unui copil supus unui climat familial dizarmonic, ostil sau anxiogen, 0 "predispozitie" la
repetarea in contexte similare, mai tarziu, a unor eonduite ~i moduri de reaejie fixate adanc Tn
memoria afeetlva", Sensibilitatea fiecaruia dintre noi pastreaza de eele mai multe ori mai ales
informatii dureroase, "cieatrici psihice" eare se pot redeschide in condi\ii asemanatoare celor care
Ie-au declan$at, chiar cu foarte mul\i ani in urma, "Vocatia nefericirii conjugale" poate fi uneori
anticipata prin analiza "istoriei" conjugate zbuciumata a familiilor de origine ale fiecaruia dintre soti"

(I. Mitrofan ~iN. Mitrofan, 1994, pg,128).

De cele mai multe ori, deform area realita\ii este cauzata de existenla unor falsuri in schemele
cognitive constituite care intervin activ Tn proeesarea informatiei. Se vorbe§te chiar ~i de ex!stenla

Capitolul IV - ANALIZA EXISTENTIALA 137

unor scenarii cognitive de viata (M. Miclea, 1994).
Consecintele impasului existential In plan antropologic sunt: sentimentul e~ecului, senzatia de

gol interior, amara nemultumire de sine, crispare ~i nelini§te, dezamagire, anxietate, stranietate,
perplexitate. Cea mai "diabolica" sursa a impasului existential este e~ecul unui proiect de destin In
care omul a invest it speranta ~i energie, credinta ~i a~teptare, pentru care s-a zbatut ~i pentru care
a luptat §i care devenise un crez pentru Implinirea fiin\ei sale. $i de aceea e§ecul na§te goliciune

psihica, disperare §i deruta, dar poate duce ~i la 0 analiza a sinelui In perspectiva unor noi angajari

~ipe parcursuri existentiale de durata, care sa alunge sa evite dezolarea, nemultumirea, furia §i

depresia.
Toti oamenii au nevoie de dragoste §i iubire iar lipsa acestora poate na§te insatisfactie; se

poate vorbi §i despre "dragoste ~i stare depresiva" (M.Lazareseu, 1989). Daea sunt "fo~at" sa
traiese la distanta fata de iubita ajung sa: "nu ma mai identific acum niei cu rasa mea, niei cu zeii
mei, niei cu tribul din care fae parte; pot sa-mi uit parintii §i pot sa resimt numele sau casta care ma
desparte de eel pe care TI iubesc drept un blestem. Pe de alta parte, pentru ca ceea ce nu-mi
apa~ine devine al meu, eu pot sa preiau zeii, numele, limba sau casta eeluilalt. Sunt gata sa renunt
la eeea ee ma define§te ~i sunt gata sa ma definesc prin ee nu este al meu" (G.Liieeanu, 1994,
pg.117).

Totu$i, eriza sufieteasca ia na§tere atunei eand individul se dezice de propriul eu, de propria
limba §i de proprii parinti, de neamul in care a fost a§ezat de catre zei. Astfel, prin dedublare
psihiea, ajunge sa se identifiee cu iubita izvorata din marea tulburata a erizei existentiale, un fel de
imagine gen "sirena" care-I impinge vertiginos spre prapastia psihopatologiea. Aceasta perspectiva
duplieitara a existentei sale declan§eaza proeesul de autocondamnare §i autoblamare, de
neaeeeptare de sine. in aeeste momente il apuca uratul, plictisul, ~i goana dupa distractii care nu-I
pot satisfaee. Existenta sa devine inutila, un vis urat, speranta i se scurge printre degete, devine
extrem de influentabii, nu are 0 conceptie stabiia despre lume este lipsit de originalitate ~i
spontaneitate, nu-l impresioneaza nici macar dramele, nu-I mai bucura muzica, femeia frumoasa,
florile sau 0 veste buna, poate chiar "muri de inima rea" (M. Lazarescu, 1989).

Impasul existential se poate prelungi Tn nevroza sau psihoza, dar nu trebuie uitat faptul ca de
cele mai multe ori criza sufieteasca poate fi §i un element des intalnit pe ordinea de zi a fieearei
fiinte umane. "Omul poate deveni trist sau depresiv daca ~i-a pierdut banii, daca i-a ars casa, daca i
s-au Inecat corabiile ." disperarea I\i zdrobe~te pieptul, te face sa-ti smulgi parul din cap, sa plangi
In hohote, sa uril, sa te sinueizi" (ibidem, pg. 166). In general, impasul existenjiai vazut ca
dimensiune a suferintei umane consubstan\iala existenjei oricui poate fi, desigur, un punct de
plecare pentru trairi patologice. A§adar, situatia problematica bate insistent la po~ile psihopatologiei
dorind parca 0 cedare a terenului In favoarea bolii psihice.

Tn final, putem avansa ideea ca anxietatea reprezinta "calul troian" trimis de impasul existential
in structura (templul) personalitajii, pentru ca, mai tarziu, psihopatologia (0 armata de osta~i
necrutatori) sa invadeze Intreaga fiinta a subiectului uman aflat In criz8 existenjiala.

4. Analiza existent•iala

Se bazeaza pe filosofia 8xistentialista cu privire la natura umana ~i de aceea, Inainte de a intelege

metoda terapeutiea in sine se face necesara clarificarea eatorva concepte filosofice
fundamentale .

• Conceptul de existen~a (ex-sistere) care inseamna "a aparea, a ie~i", acesta fiind scopul primar
al existentiali§tilor, descrierea omului ca aparitie §i devenire In intregime, ca un tot unitar. Rotlo May
afirma ca "dilema umana este data de capacitatea omului de a se experimenta ca subiect ~i obiect

138 ORIENTAREA EXPERIENTIAL.\ IN PSlHOTERAPIE

In acela§i timp, Ambele experimente sunt necesare - pentru psihologie, terapie §i pentru 0 via\a

Indestulatoare" (1968,p,8), Acela§i psiholog vede Iibertatea umana ca fiind capacitatea individului

de a experimenta ambele modele, de a trai Intr-o rela\ie dialectica, oamenii nefiind ma§ini

construite dupa necesitati sau reguli matematice,

~i• Se impune sa facem diferenta dintre "existenta" "esenta". A Intelege realitatea Inseamna

efortul discret de a 0 separa In pa~i1e componente, Conceptia dialectica asupra experientei

individului nu explica Insa ce Inseamna existenta autentica, Analiza existen\iala (Dasein Analyse)

ca metoda terapeutica a fost dezvoltata de catre Ludwig Biswanger (1942), psihanalist prieten cu

Freud §i Jung, care abandoneaza freudismulln favoarea fenomenologiei lui E,Husserl, iar In ultima
parte a vietii e interesat de opera lui M,Heidegeer construindu-§i astfel 0 veritabila antropologie,

Acesta ajunge la concluzia ca numai traind in lume se poate Invinge dilema umana, "despicarea"
subiect-obiect.

• Conceptul Daseln C'a fi acolo') se traduce prin "existen(a", ce permite In\elegerea eon§tientului

~i incon~tientului fiecarui individ prin "existen\a sa In lume". Conceptul de "existenta in !ume" arata
ca exista moduri specifiee de a trai §i de a te mi§ca Intr-un spa\iu, idee extrem de importanta Tn

analiza viselor. Atunci cand clientul are con~tiin\a "dasein"-ului e capabil sa-~i schimbe viata, sa ia

decizii cu privire la proiectele sale existen\iale, sa-~i construiasca propriui destin devenind astfel
responsabil de sistemul sau axiologic ~i de aetualizarea energiilar latente.

Scopurile aceslei modalitati terapeutice sunt urmatoarele:
a, con§tientizarea propriilor probleme §i actualizarea poten\ialului energetic latent;

b. eliminarea disconfortului dalorat impasului existen\ialln care se afla individul ~i maturizarea

personalitatii;
c. ob\inerea unei imagini de sine autentice, ceea ce duee la c1arificarea identitatii personale §i

armonizare rela\ionala;
d, acceptarea de sine ~j eliminarea conflictelor intrapsihice;

e. modificarea ~i metamorfozarea comportamentului neautentic;

f. rezolvarea crizei existentiale In care se afia clientul ~i can~tientizarea autodeterminarii
destinului;

g, autodesavar~ire personala, dezvaltarea autenticita\ii, spontaneitajii 9i creativitatii ceea ce

duce la reconstruc\ia fiintei umana.

L.Biswanger (cf. S,J.Morse §i RJ.Watson jr., 1977, p.165-166) considera ca existenta

subiectuiui este formata din trei lumi diferite, iumi ce trebuie Tntelese de caIre terapeut pentru a-I

putea asista pe client:
a, Umweit (lumea nonpersonala, mediul biologic);
b. Mitwelt (Iumea fiin\elor, a indivizilor, mediul social);

c, Eigenweit (lumea privata, a propriului eu, relatia cu sinele §i propria identitate),
Aceste trei concepte sunt aplicate atat comportamentuiui uman normal cat 9i comportamentului

uman anormal: nevrotic sau psihotic. A fost aplicat schizofrenilor, maniaco-depresivilor, subiecjilor
afla\i In criza existen\iala (impas psihologic).

Analiza existen\iala pune accentul pe situa\ia de viata a~a cum este ea traita de individ.
istaria vietii clientului este vazuta prin relationarea sa cu lumea exterioara, deoarece fiecare individ
I§i construie§te lumea interioara (psihosfera) prin concentrare asupra lumli exterioare (sociosfera).

Se considera ca trecutul nu determina via\a prezenta. Terapeu\ii existentiali~ti lucreaza cu emo\ii

concrete, c1ientul flind provocat sa-~i interogheze sensul existen\ei sale, In cadrul aeestei rela\ii,
terapeutul este un partener pentru dialog, T§i Imparta~e~te propriile emotii, sentimente, valori,

experienje de viata, \eluri personale. Clien\1i sunt Tnva\a\i sa raspunda autentic la realitatea "hic et

nunc". Pentru a In\elege mai bine situa\ia experien\iala §i starea psihica a clientului D.Polkinghorne

propune examinarea eului prin analiza a patru dimensiuni de baza ale existen\ei umane:

Capitolul IV - ANALIZA EXISTENTIAL.\. 139

1. /umea natura/a. Se refera la setul de atitudini ale clientului fata de hrana, sex $i procreare, la
felul cum I$i percepe propriul corp (senzatii fizice externe $i interne), la modul de raportare fata de
diferite boli, slabiciuni, etc. Deoarece existenta umana este Tntotdeauna ancorata In mediul fizic
(actual), intr-o lume materiala, dimensiunea naturala este cea mai importanta. Una dintre eele mai
importante sarcini ale terapeutului este aceea de a asista clientii In reflectarea propriilor evaluari
asupra corporalitatii.

2. /umea publica. Coniine relaliile stabilite cu societatea, cu familia, cu rudele, cu casta sociala
din care face parte, precum $i relaliile cu alte grupuri sociale. De asemenea, se refera la lara $i
regiunea din care face parte c1ientul, la limba pe care 0 vorbe$te, la cultura larii sale, la munca
prestata. Un rol important II are atitudinea acestuia fala de autoritate $i lege. Dimensiunea publica a
existentei este deseor! sustinuta de evaluari polarizate referitoare la rela\iile cu ceilalti. Aceste
. polaritali includ constructe dualiste: razvratire versus supunere, acceptare versus rejeclie $i
dragoste versus ura, Terapeutul ajuta clienlii sa extinda repertoriul de experimentare $i de
Tntelegere a lumii publice, Ii Tncurajeaza sa-$i abandoneze Iimitele, cu/fara polaritalile pe care Ie au
$i sa se deschida In fala numeroaselor posibilitali existente Tn continuum pe axa supunere -
domina\ie,

3. lumea privata. Se refera la relatia clientului cu sine $i la tot ceea ce este considerat ca parte
a vielii private, Fara 0 experienta solid a a sinelui, c1ientul se simte la voia Tntamplarii, fara scop $i
fara directie In viala, Trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la Inlrebarea: "cine sunt eu?", Se
lucreaza cu clientii Tn scopul deschiderii accesului la propriul EU, Ace$tia au nevole de propriile
resurse interne pentru a-$i descoperii propriile directii Tn viata (drumuri exislenliale), Oameni care

nu-i interiorizeaza pe ceil alii ca pe 0 parte a personaiitatii lor, se simt izolati ~idespa~iti (rupti) de

existenta, Ei ajung sa se raporteze la lums prln prisma roluriior $1 a scenariilor sociale. Din
momentul In care clienl!i vor Tncepe sa accepte a relatle intima $i securizanta cu ei Tn~i$i, inc/uzand
paradoxurile lor, puterile $1 slab!ciunile lor, vor Incepe sa-~I clarifice modul Tn care ceilalti pot fi
Integratl Tn iumea lor interioaia, ca 0 parte a identitali! personale, Prin aceasta deschidere $i dorinta
de a-I include pe ceilalli, c1ientil vor transforma aceste relatii din obligalii personale Tn dragoste 9i
unitate,

4. lumea idea/a. Aceasta ultima dlmenslune se refera la normele, valorile $1idealurile clientuiui,
la ciedinte, reguii etice $i spirituale, la ceea ce da Tnteles $1sens vietii umane, Aceasta dimensiune
este 0 parte a esenlei fiin\ei $! se dlstinge de codurlle ~i regulile lumii publice, De cele mai multe ori
client!! nu au 0 sfera de valori personale, ~I de aceea se simt la voia Tntamplarli, neavand nici 0
directie Tn viala, Terapeutul ajuta la distlnelia Tntre valorile publice 9i valorile care sunt expresia
propriei interloritali, Dupa ce elientii devin con9tienti de propriile idealuri, se va lucra cu ei in
vederea refleetaril ~i reconfirmaril acestor eredinte, ajungand sa construiasea pe baza acestora
directiile $i oportunitatile pentru viata, (G,Corey, 1991, p, 92-94).

Tn timpul procesului terapeutic, aceste patru dimensiuni ale existentei umane sunt
interconectate, neputandu-se concentra exclusiv pe una dintre ele,

Tn analiza existentiala visele nu sunt interpretate, ci sunt vazute ca 0 experlmentare a vielii

individului Tn lume, clientul flind chiar Tncurajat sa viseze (J,L,Moreno). Studiind eele trei dimensiuni

ale existentei: "mitweit", "unwelt" ~i "eingenwelt", clientul poate astfel sa vada $i sa Tnteleaga
propria existenta, sa 0 evaiueze $i apoi sa paraseasca existen\a nevrotlca sau pslhotica pentru 0

viata normala, autentica, eei mai potrivi\i subiecti pentru acest tip de teraple sunt cei cu un QI peste
medie, inteligenti ~i cu capacitate de verbalizare a emoliilor.

Un alt reprezentant al analizei existentiale este psihologul american Rollo May (1961). Acesta
a accentuat responsabilitatea clientului pentru propria viata Tncurajand independenta umana In fata
factorilor pseudodetermini~ti care par a obliga omul sa se retraga $i sa evite implicarea Tn social.

RMay considera ca anxietatea poate avea atat un rol pozitiv cat ~i unul negativ. Anxietatea se

considera a fi pozitiva atunci cand clientul fnfrunta situatiile de viata care-I fac anxios, atunci cand

140 ORIENTAREA EXPERlENTIALA. IN PSIHOTERAPIE

se arunca Tn lupta pentru a deschide posibilita\ile vie\ii. Anxietatea are un rol negativ atunci cand
subiectul evita aceste posibi!ita\i, mul\umindu-se sa traiasca limltat §I resemnat. Men\ionam faptul
ca subiectul uman este format dintr-o infrastructura blologica, 0 structura psihlca ~i 0 suprastructura

soclala Tn fiecare moment ~I parte a vie\li. De aceea psihoiogia, mediclna §i 50clologla se unesc Tn
studierea acestei entita\1 indivizibile, studiu ce are ca rezultat 0 viziune antropologica completa
asupra naturii umane, vlzlune pe care analiza existenliala 0 valorizeaza la maximum.

in via\a, subiectul nu S8 poate conduce dupa nevroza existen\lala, care Impune reducerea sau
chiar anularea autonomiel determinand instalarea anxleta\ii, Iipsa valorii $1 a sensului existential.
Prln analiza existen(iala S8 consolideaza terenul c!ientu!ui (Intellgenta, educatia, tipologia
caracteriala, statutul social, poten\ialul psihologic). "Se urmare§te nu alat eiimlnarea anxieta\ii cat
transformarea anxieta\ii nevrotice in anxletate norma!a cat $1 a capacita\il de a tral Tn condit1iie
aeestel anxletatl norma!e" (I. Holdevlci §i I.P.Yasiiescu,1993,p.67). Cllentul va inva\a sa S8
confrunte cu proprille reaclii, emolii, sentimente, ternerl ~i anx!eta\i Tntr·o maniera constructiva.
Exlstenllali~ti susjin ca 0 persoana poate fi schimbata numal printl--o viala schimbata iar pentru
aceasta nu se face 0 analiza separata a campanenteior iiintel umane, deoarece anaiiza dlstruge
fiinla, ci subiectul este vazut ca un tat unita"~ accentul punandu-se pe viziunea hollsta asupra
individului; analiza existen\iala se bazeaza pe faptui eEl exlstenja este indivldua!a, reala, absoluta ~I
conereta.

Un alt reprezentant notabil al analizei existenjiaie este Medard Boss, psihiatru elve\lan, adept

ai lui Freud $i Jung la Tnceputul carierei de prafesorat la Un!versltatea din Zurich, dar care, mai

tarziu, a devenit un bun inlerpret al opere! lui Heidegeer $1a imbra\l$at terapia lui L. Biswanger.

Acesta aecentueaza lipsa interpretariior teoretiee asupra experientelor eiientului. De asemenea,
eonsidera ca vlsu! nu trebuie interpretat sau analiza!, deoarece este 0 expresie a relaliei individului

eu lumea Tn care traie$te, iar un slmptom nu trebuie interpretat prln prlsma Incon$tientului, a ideilor

irationale, ei trebuie Tnteles $i vazut Tn termenii realiti\tii speclflce Tn care a fost expus de catre

client. Rela\ia dlntre analist §I client este vazuta ca 0 relalle simpla Tntre doi Indivlzi. M.Boss se

deosebe$te de Freud in privinta transferului terapeutic. Sentimentele elientului sunt vazute simplu

ca senti mente despre analist §i nu ca emotii conectate la flguri parentaie importante din trecutul

vielli. Nu se cauta cauze in trecut ei S8 urmare~te reaiizarea insight-ului in sltua\ia prezenta, "hie et

nunc". Astfel Tndepartarea simptomului este rezultatul revenlrii clientului Tntr-Q existen\a reala,

autentlea, potrlvlt naturii sale individuale. Scopul analizei nu este acela de a allna simptomul sau de

a ajuta clientul sa se "ajusteze" ia societate, ci de a ajuta ciientul sa-~i descopere fiinja, sa devina

deplin con~tiel'1t de propria exlstenia, in felul acesta, schimbarea este vazuta ca posibila iar

analiza ajuta c1lentul sa ia 0 atitudine de angajare in via\a, Tn prolecte existenjiale. Problemele

emotionaie nu sunt rezuitatul depresiei, al dimlnuarii energiei vitale, ci sunt rezultatul incapacitalii de
"a vedea" viata frumoasa, plina de sens. Se considera CEl indlvidul intra Tn non-existenta atunci

cand accepta' anxietatea, ostilitatea ~I agresivitatea. M.8oss a aplieat analiza existe'ntiaia la

problema perversiunilor sexuale ;;i la simptomele pslhosomatiee.

0Altl reprezentanti sun!: Eugene Minkowski, Victor Frankl, Angel ~i Ellenberger. varianta a

analizei existenliale este logoterapia fondata de eatre V.Frankl (psihanalist). Aceasta orlentare

terapeutica pune aceentul pe descoperlrea sensului existen\ial, ocupandu-se de latura spiritua!a a

existen\ei umane. Obiectivul principal este focalizat pe eliminarea confiictelor intrapsihice $i a

conflietelor axiologlce, pe cautarea $i descoperirea sensului vietH, pe eliminarea erizelor existentiale

§i a Impasurilor psihologiee. Se implementeaza responsabi!itatea deeizii!or, ae\iunilor persona!e ;;1

reac\iilor proprii. Mesajul fundamental al logoterapiei este: "credin\a necondi\ionata Tntr-un sens

neconditionat" (V. Frankl).

~iTehnici proceduri terapeutice:

Este imposibil de stabiiit anumite tehnicl terapeutice, speeifiee analizei existen\lale deoarece,
aceasta este mai mult 0 orientare catre altii sau, a$a cum a considerat-o R.May, 0 "atitudine" pe

Capitolu! IV - ANALIZA EXISTENTIALA 141

care 0 adopta terapeutul fala de alte persoane.

Terapeutul trebuie sa fie fiexibil in utilizarea tehnicilor, acestea fiind alese de la caz la caz. Nu

se utilizeaza 0 tehnica terapeutica anume, dar majoritatea anali$tilor existenjiali$ti folosesc aeelea$i

tehnici pe care Ie practica $i terapiile de orientare dinamica. De altfel, M.Boss considera ca

procedurile dezvoltate de Freud $i psihanali$ti sunt cele mai importante tehnici pentru psihoterapie,

inclusiv pentru analiza existenjiala. In cazul acestei orientari terapeutiee, alegerea tehnicilor se face

in consens cu realitatea concreta, in funelie de problema elientului $i de scopul urmarit. A.cestea

trebuie sa fie sehimbatoare $i flexibiie, variind de la un client la altul $i de la 0 faza la alta In

tratamentul aceluia$i client. Deoarece analiza existenjiala asta orientata mai mult spre "erizele

tragiee $i dramatice" ale vietii, terapeutul trebuie sa fi avut astfel de experiente de viala, In caz

contrar acesta poate fi irelevant $1 chlar daunator. Se pot imprumuta tot felul de tehniei din multe

[ipuri de terapii, pentru a explora gandirea, senlimentele $i comportamentul clienjilor.

Accentui se pune pe feiul cum clienjii I$i descriu experienja $i nu pe ceea ce au experimentat,

reflectand la felLiI cum ace$tia distorsioneaza fnlelesul ~I semnificatla experlenteL Terapeutul Ii ajuta

sa-~i elimine confuziile, sa-~i ordoneze experienja 'Ji sa gandeasca modalitajile creative de

realizare a unei viet! noi $i semnificative. D.Polkinghorne (In G.Corey, 1991, p.100-103) propune

turmatorul plan de aciiune In analiza existentiala:
ExpJorarea eului. Este 0 examlnare amanunllta a celor patru dimensiuni ale vielii clientu!ui:

lumea naturala, lumea publica, lumea privata §i lumea ideala. Este descrierea proprie! lurn!, a

memoriei, sentimente!or $i reac\iilor proprii. Clientul este Tncurajat sa recunoasca ~i sa defineasca

propria experienta a~a cum aste ea In realitate, sa accepte 0 pozilie criticist- constructiva pentru 0

In\elegere clara a modulu! silu de existenja. Terapia se focalizeaza pe viaia interioara a clientulu!

$: pe relul cum acesta I~i interpreteaza propriile experiente. Astfei il ajutam sa-~i recunoasea ~i

sa-$i identifiee principiile pe care sa fundamenteaza actiunile sale. De cele mal mults ori, clientii

sun! fascinaji de descoperirea propriului interior. Toate dimensiunile existente! sunt dezvaluite prin

investigarea eului :;;i, de Beeea, terapeutul va stimula c!ientulla explorarea interioara prin intrebari

pertinente de genu!: "care este parerea ta despre acest lucru?"; "cum vezi tu asta?"; "ce Tnseamna

asta pentru tine?"; "care este experienla ta Tn acest domeniu?"; "de ce Ie 8imll dez2vantajat?"; "ce

ai facu! lu pentru asta?"; "cum raspunzi la acest iucru?", "cum te afecteaza asta pe tine?", etc.

2. Schimbarea direct/a! vierii, prin care se la decizia de schimbare a propriei viell. Terapeutui

~i11 ajuta pe client sa analizeze $1 sa evatueze toate aiternativele posibile sa selecteze apo!

varianta optima. In felu! acssta are loc 0 restructurare a sistemulu! axiologic prezent, chiar daca

vechile valori ~I Quiurne sunt adanc Tnradacinate ~i :Jeste ele S-B pus pecelea limpuiuL Noua

viziune de viata care se structureaza acum II va determina pe client sa I:;;i accepte trupui sau

biologic, sa accepte prezenla semenilor, sa-$i construiasca ganduri optimiste $i sperante pentru

viitor. Se con~tlentizeaza rolul sau In alegerea curentului existenlial Tn care se va Bngaja penlru
a tra! 0 via(a iibera ~i responsabila.

3. Manifestarea noli v!eti demne. Se implementeaza §i se manifesta noul sistem axiologic. In

aceasta etapa se stabilesc modalitatiie de valorizare ~i punere Tn aC\iune a talentelor cilentuiui, a

abilitalilor ~ideprinderilor personale. Accentul este pus pe descoperirea talentelor ~i nu pe indiealii

privind folosirea lor deoarece ceea ce suntem noi este rezuttatul interacjiunii dintre intenliile,

deprinderiie :;;i ac(iunile naturale, precum $1 at interacliunilor cu mediul exterior. Acum clientul se

arunca Tn lupta pentru construirea propriului destin $i de aceea trebuie incurajat Daca Tn faza

inijiala subiectul es!e trist 9i depresiv, acum va fj plin de speranla $i cu 0 actualizare a energiei

psihice care Ii va ajuta sa se elibereze de disconfort $i sa evadeze din impasul existential, sa

regandeasca criza sufleteasca ca fiind de domeniui trecutului §i ca avand partea sa de umor

~i de amuzament. eu ajutorul analistului, clientul descopera libertatea fiinlei sale ~i bucuria unei

vieli libere lipsite de constrangeri ~i limite false. Existenla Tngusta $i restrictiva se transforma

142 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

Intr-o existenta plina de sens ~i libertate, G, Corey (1991, p,1 05-1 09) propune focalizarea
dialogului existential pe cateva teme mari ale conditiei umane In timpu! analizei existentiale:

a. Examinarea problemelor maritale. Se investigheaza relatia cu partenerul de viata, eu
familia nucleara ~i extinsa, Clientul este Incurajat sa marturiseasca cateva din impulsurile ~i
gandurile care II framanta ~i-I Tnfrico~eaza ~i este Incurajat sa discute acasa cu membrii familiei
problemele care II indispun ~i-i provoaca anxietate,

b. Stabilirea unui nou sistem axiologic. Vechile valori care I-au condus la impas existential
sunt Tnlocuite cu altele noi care Ii confera autenticitate ~i Iibertate,

c. Tratarea anxietatii. Se analizeaza cauzele anxietatii clientului. Daca anxietatea este
resimtita ca un fapt negativ, terapeutul, Tn schimb, 0 vede ca pe 0 posibilitate de schimbare. acesta
trebuie Incurajat sa ia decizia pentru schimbare ~i sa-~i asume responsabilitatea aiegerii. De
asemenea, trebuie decodificate semnalele date de catre anxietate,

d. Expforarea sensuM mort!i. Datorita anxietatii, multi clienti resimt 0 iminenta apropiere a
mo~ii, Subiectul trebuie ajutat sa-~i evalueze sensul ~i calitatea vietii ~i sa experimenteze
sentimentul mo~ii. Dupa 0 vreme, el va admite ca anumite sfere ale vietii saie sunt moarte ~i ca va
trebui sa dezvolte altele noi.

A~adar, pentru analiza existentiala ~i pentru terapia umanista In general, situatia de impas
existential este un fapt pozitiv care va duce la rena~terea $i reconstructia fiintei umane, Persoana
este considerata ca fiind "existenta" $i deci, mult mai mult decat continutul deflnitiilor ~i patternurilor
conceptuale, Sensu I holistic al experientei contine mai multa informatie decat pot percepe simturile
noastre ~i din acest motiv se accentueaza pe autenticitate, care determina diferenta dintre flintele
umane.

Terapeutul nu analizeaza trecutul clientului ~i nici mecanismele transferului sau
contratransferului, nu stabile$te nici obiective ~i nici scopuri, ci of era clientului posibilitatea de a se
controla. in cazul Tn care apare contratransferul, acesta se poate rezolva prin pozitia de neutralitate
~i perm/sivitate a ana/istului.

Tehnicile folosite Tn analiza existentiala, a$a cum am mentionat deja, difera de la 0 ~coala la
alta, Se preiau 0 serie de tehnici terapeutice f%site ~i In alte abordari. Cele mai Tntalnite sun!:

• intentia paradoxala;
• dereftectia;
• tehnici nonverbale;

• tehniea fanteziei ghidate;
• tehnici dramatice care presupun joc de rol cu imaginatie dirijata;
• fantezia ~i reveria, preferabile exprimarilor seci;
• relaxare musculara pentru con~tientizarea senzatiilor de tensiune;
• tehnici de educare a vointei;
• tehnici de concentrare a atentiei;
• tehnici de relaxare.

Durata analizei existent/ale este Intre ~ase luni ~i un an ~i se aplica Tn cazurile de criza
existentiala (impas existential).

Astfel, experienta suferintei "pierderii de sine" se recodifica In existenta insului ca 0 experienta

de re-intalnire eu sine, de re-deseoperire de sine, de re-gasire a SENSULUI.
Paradigma terapeutiea existentialista presupune a~adar un proces asistat $i provocat de

autodezvaluire, autolntelegere ~i autorestructurare axiologica, prin redobandirea sensului fiintei $i
bucuria asumarii responsabilitatii $i libertatii de optiune,

Lucrand asupra metaforelor impasului existential (anxietate, culpabilitate, victimizare, etc.)
analiza existentiala resimbolizeaza ~i transgreseaza aceste "experiente" din planul dramaticului In
planul umorului $i optimismului Intelept, bazat pe autoacceptare $i autoreva/orizare,

Capitolul IV - ANALIZA EXISTENTIALE.. 143

5. Un caz paradigmatic· abordare din persoectiva existen~ialista

Evaluarea initiala • de la supozitii la scopuri terapeutice
In timpul terapiei de natura existen\ialista se accentueaza calitatea rela\iei dintre client §i
terapeut, profunzimea dialogului dintre eei doi parteneri, existand posibilitatea schimbarii atat la
client cat §i la terapeut. Se lmparta~esc emo\iC senti mente, amintiri, experien\e de via\a. Succesul
terapiei este dat de implicare ~i participare activa la dialog, In timpul acestuia, terapeutul va
comunica parerea sa proprie despre problemele ~i stilul de via\a al c1ientului.
De 0 importan\a fundamentala este respectul pentru client. ceea ce implica lncredere Tn
capacitatea lui de a-~i con~tjentjza ~i responsabiliza propriul rolTn schimbare, Acesta este ajutat sa-
$i evalueze aspectele fundamentale ale vie\ii: alegerea, decizia, responsabilitatea, valoarea,
asumarea riscului.

In acest fel va fi pregatit sa-~i descopere resursele interioare pentru a putea face fala noilor
experien\e care implica responsabilitate $i libertate, in cazul nostru diagnosticul a fast pus pornind
de la biografia clientei (caz adaptat ~i prelucrat dupa G, Corey, 1991): varsta 39 de ani, sex
feminin, casatorita, statut socio-economic mediu.

s Aparen~a: Tmbracata meticulos, suprapanderala, stanjenita Tn hainele sale, evita contactul

vizual, vorbe~te repede,
II Situa~ia de viata: Tnvalatoare Tntr-o ~coala elementara, traie~te cu solul (45 de ani) ~i copiii

sai (de 19, 18, 17 $i 16 ani),
I» Problema prezentata: afirma insatisfac(ie generala, Spune ca via(a sa este intocmai

previzibila $i fara evenimente ~i simte un fel de panica depa~ind varsta de 39 de ani. De doi ani
prezinta probleme psihosomatice, tuiburari de somn, anxietate, ame(eli, palpita(ii ~i dureri de cap,

e Istoria psihosocialiil: este cea mai mare dintre cei patru copii. Tatal sau a fost preot

fundamentalist, iar mama casnica, I$i descrie tatal ca fiind distant. autoritar ~i rigid, Rela(ia cu el era
una de supunere, aderen(a tematoare fa(a de regulile ~i standardele lui. I~i aminte~te de mama sa
ca fiind criliea ~i crede ca ea nu ar fi putut sa faca niciodata destul pentru a 0 mu1lumi. Familia i-a
oferit pu(ina afectiune, R. a jucal rolul de Tnlocuitar al mamei Tn Tngrijirea fralilor ~i surorilor, Tn
speran\a de a ca~tiga aprobarea parin\ilor. Aceasta tendin(a de a avea grija altora a fost extlnsa de-
a lungul Tntregii sale vieli. Un incident critic a avut loc cand R. avea opt ani: " tata! m-a prins
jucandu-ma de-a doctorul cand aveam opt ani. A refuzal sa vorbeasca cu mine mai multe
saptamani. M-am sim(it extrem de vinovata ~i ru~inata",

R. ~i-a purtat aceste senlimente de vinovalie toata adolescenla, reprimadu-$i propria
sexualitate, Avea dificullali Tn a-~i face ~i a-~I men(ine prietenii. Se sim(ea izolata social de cel din
aceea~i generalie, pentru ea ace~tia 0 percepeau ca fiind "stranie ~i nefireasca", La varsta de
nouasprezece ani s-a casalorit cu prima persoana pe care a Tntalnit-o ~i care a cerut-o de solie.
Clienta a fost casnica ~i mama pana cand copiii au devenit adolescen\i. Apoi a intrat la colegiu ~i a
ob(inut diploma dupa patru ani de studil. A Tnceput recent munca cu copii ~colari. Prin intermediul
contactului de la Universitate a devenit con~tienta de modul Tn care s-a limitat pe ea Tnsa~i, de felul
Tn care a Tntrelinut dependen\a familiei de ea ~i de cat de mult i-a fost teama sa nu piarda rolurile
de mama ~i sotie, In acest moment R. prezinla confuzii asupra identila(ii ~i reaiizeaza ea nu ~tie ce
vrea pentru sine (pg. 24 . 25).

R. prezinta urmatorul diagnostic (dupa DSM III):
Tulburari anxioase

In general R. prezinta eviden(a unor lulburarl anxioase. Patternul ei de simptome se Tncadreaza
specific criteriilor diagnostice de atacuri de panica, Cateva dintre simptome sun!: scurtarea suftului,

ame(eli, accelerarea suftului. tremur, transpira\ii (calduri ~i transpira(ii reci), frica de muribunzi ~i

144 ORlENTAREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

frica de a nu innebuni. Atacurile generale de panica incep ca 0 navala imprevizibila a unei
aprehensiuni intense $i a terorii.

Simptomele tipiee asoeiate eu aeeste ataeuri sunt seurtarea respiraliei, ameleli, $OC, palpitalii,
tremur, depersonalizare, valuri de caldura, frica de moarte $1frica de a nu innebuni.

Tulburari distimice

R. manifesta 0 depresie cronica, sau depresia face parte din caracterul sau dar nu este intr-atat
de mare incat sa 0 putem considera 0 depresie majora, Ea manifesta trasaturi ale unei personalitati
infrante (autopedepsite) in sensul ca ea pune consistent nevoile altora inaintea propriilor nevoi $i
are 0 scadere a autostimei. R. manifesta un numar de acuze fizice dar ele nu necesita 0

supraveghere sau un tratament medical serios.
Tulburihi de identitate

Patternurile lui R. releva sindromul tulburarii de identitate, Aspecte aie acestei tulburari includ
incertitudinea in privinla identitalii, incapacitate de acceptare a sineiui, inabilitate de dezvoltare a
scopurilor pe termen lung, conflicte in privinla alegerilor privind cariera, confuzie Tn privinta
dezvoltarii prieteniilor, incertitudine fala de orientarea $i comportamentul sexual, !ipsa de claritate In
privinla identificarii religioase $i a sistemului de valori.

Mulli paclenti raspund la aceste incertitudini prin anxietate $i depresie $i sun! preocupali de
"lipsa" sinelui. Ace$tia sun! oamenii care se indoiesc de sine in orice situalie, Unii dintre ei I$i pun
intrebarea "cine sunt eu?" (pg. 315 -316).

R. a inceput deja sa-§i puna intrebari in legatura cu sensul existenlei sale, cu semnificalia vielii
personale, §i la calitatea relaliei cu solul etc,

Incearca 0 nemultumire profunda fala de stilul sau de viala confortabil $i plietisitor, Parcurge
unele crlze de evolulie ata! personala cat ~i familiaia, Relatiile cu sine lnsu§i §i cu sotu! sunt total
nesatisfacatoare iar copiii se pregatesc sa paraseasca "euibul" familial. Anxietatea cre§te in
intensitate cu cat con$tientizeaza mai mult aceste probleme, Raspunsuri sau solutli la aceste
dileme nu are inca. Doar problematizeaza. A inceput sa 0 preocupe propria viata mutt mal mult
decat statutul de sotie ~i mama. Este evident rolul pozitiv pe care-I are anxietatea in aeest caz,
deoarece 0 determina la probiema!izare $i cautarea posibilitali!or de solutionare,

Soluliile existen\iale pe care Ie incearca sunt con(inute in noile decizii ~iorientar!: renunlarea la

valorile religioase in spiritul carara a fost crescuta, relntoarcerea la colegiu pentru completarea
studiilor, motivatia puternica pentru schimbare, increderea acordata psihoterapiei in descoperirea
noului sens existenlial.
Abordarea existenlialista nu urmare?te "vindecarea" tulburarilor sau rezolvarea problemelor ci,
scopul acestei modalilali terapeutice este acela de a-I con$tientiza clientei patternurile rig ide $i
Iimitele acestora, precum ~i de a 0 motiva sa paraseasca pozitia sa de victima, terapeutulul
revenindu-i sarcina de a provoca clientei .,insight"-urile asupra unei vieti limitate §i asupra
descoperirii ~i folosirii Iibertalii de care dispune, Se stimuleaza creativitatea cllentei §i impreuna,

se tinde catre 0 existenla responsabila §i semnifieativa,

Desfa§urarea procesului terapeutic . Tehnici utilizate

in explorarea gandurilor, sentimentelor $i comportamentelor prezente se imprumuta diferite
tehnici ce apa~in altor curente terapeutice dar, nici 0 tehnica nu se apliea in mod absolut.

Calitatea relatiei terapeutice este data de capacitatea de integrare sistemica a experientelor
trecutului cu cele prezente. Directiile de explorare manifestate in timpul procesului terapeutic sunt
date de urmatoarele intrebari:

- Oescrie modul cum ai trait 0 experienta "Iimitata"?

-Tn ce masura ai trait conform deciziilor tale personale §i Tnce masura ai trait sub influenta alto

pe~oane? '

- Ce alegeri ai fecut §i cum te-au influen,tat acestea?

- Care sunt alternativele cu care te confrunti acum?

Capitolul IV - ANALIZA EXISTENTIALA 145

• Cum influenteaza anxietatea alegerile pe care Ie faci §i cum experimentezi relaria dintre
anxietate §i libertate?

• Care sunt schimbBrile pe care vrei sa Ie realizezi §i ce obstacole intampini In calea lor? .
Clienta este pe cale de a se implica in procesul de autodescoperire, iar aceasta experienta
cauzeaza 0 suma de sentimente ~i emotii: teama, frica, bucurie, entuziasm.
Vorbe~te despre valorile care i-au orientat via\a in trecut, despre sentimentele sale de
neputinta, despre teama ce inso\e~te procesul de luare a deciziilor. Pe masura ce devine
con~tienta de ceea ce a fost ~i ceea ce este acum, va deveni mult mai capabila sa se decida
asupra ceea ce vrea sa fie in viitar.

Dialogul existential
Acesta se focalizeaza asupra a patru aspecte fundamentale ale ex/stentei sale: problemele
maritale, un nou sistem axiologic, anxietatea ~i semn/ficatia mo~ii. In continuare, vam reda cateva
secven\e ale dialagului existential pentru a developa valentele constructive ale acestuia.
Examinarea problemelor maritale:
Clienta: De-abia acum, la 39 de ani, ma I'ntreb cine sunt. S-ar putea sa fie prea
tarziu.

Terapeutul: Cred ca exist<3 eel putin un moment Tn viat13 In care ne punem a stfe I
de lntrebari. Ma bueur ca-ti faci asemenea problema.
Clienta: Ceea ee ~tiu eu, este faptul ca viat8 mea a fost Urnitata. Acum, aceasta

nemultumire a crescut Tn intensitate ~i ma face anxioasa. Ma intreb daca intr-

adevar daresc sa renunt la acest mod de viata rigid pentru a face fata
necunoscutului.

Tei-apeutul: Ma impresioneaza ceea ce-mi spui §i-mi aduc aminte de propriile
framantari Tn fata necunascutuiui. M-ai aluta sa Tnteieg muit mal bine anxietatea
ta daca mi-ai povesti despre unele momente sau situatii I'n care ai simtit aceasta
anxietate.

Clienta: Uneori resimt anxietatea c€md ma gandesc la relatia cu sotul meu. Am
Inceput sa-mi dau seama despre multe iucruri care nu-mi plac, dar I'mi este
teama sa discut cu ei despre nemu!tumlrile mele.
Terapeutul: Ai putea sa-mi marturise§ti cateva din nemuitumiri!e tale in legatura
cu relatia ta cu J.?

Astf~l, clienta a inceput sa vorbeasca despre problemeie pe care Ie are cu sotul sau, J .. Intr-o
atmosfera de siguranja ~i lipsita de critica, clienta esie Tncurajaia sa discuie despre situatiile de
care se teme, Este intreoata daca discuta cu sotul despre aceste lucruri §i care crede CEl va fi
reactia lui daca va discuta cu el despre aceste problems. $edin\a S8 fncheie incurajand-o sa-I
abordeze pe J. §i sa-i comunice anumite iucruri pe care le-a discutat in timpul §edinte1.

Descoperirea unui nou sistem axiologic:
Clienta: Am renuntat la religia mea cu cativa ani in urma, Insa nu am gasit nimic
care sa 0 inlocuiasca. Sper sa ma ajuti sa descopar alte valori. Ai mal multa
experienta ~i pari multumit de ceea ce e~ti. Personal, Tmi este teama sa nu iau
decizii gre~ite.

Terapeutul: Ar fi 0 gre~eala din partea mea daca ii-as raspunde la aceasta

provocare. Ar fi ca ~i cum n-a~ avea I'ncredere In capacitatea ta de a-ti gaS!
propria

cale. Poate ca un mod de a gasi solutii este punerea problemelar. $tiu, din
experient8, ca un mod de a gasi raspunsuri este acela de a pune intrebari.
Clienta: Vezi, religia Tn care am fast crescuta Tmi spunea foarte clar ce e bine ~i
ce e rau. De exemplu, am fast Tnv8tata ca, adata ce te casatare~ti, trebuie sa

146 ORIENTAREA EXPERIENTIAL.\. IN PSIHOTERAPIE
ramai casatorita fiindca ai facut cea mai buna alegere. Ei bine, acum nu mai pot
gandi a~a.
Terapeutul: Adica?
Clienta: Ma tem ca experimentarea acestor ~edinte terapeutice ma va schimba
atat de mult Incat, In curand, nu voi mai avea prea multe In comun cu J., ceea ce

sigur va duce la divort.
Terapeutul: Sunt con~tient de faptul ca te-ai gandit la aceste probleme dar, n-ar
putea fi vorba §i despre un efect pozitiv al terapiei asupra relatiei tale?
Clienta: Ai dreptate, nu m-am gandit ca ar putea fi 9i a9a. Cred ca am plecat din
start de la ideea CEllui J. nu-i va placea schimbarea mea. De cele mai multe ori
m-am gandit ca terapia ma va determina sa-I parasesc sau 11va determina pe el
sa ma paraseasca. Uneori imi doream sa fug de la J., dar eram speriata de ceea
ce a~ fi putut sa fiu fara el.

Terapeutul: Incearca sa-ti imaginezi oa acest lucru s-a 9i intamplat 9i vorbe9te
timp de cateva minute despre cine ai putea fi daca J. nu ar face parte din viata
ta. Lasa-ti libere gandurile ~i imaginatia, ne te ingrijora de oeea ce-ti vine in
minte.

Clienta: Toata viata altii mi-au spus cine sunt §i cine trebuie sa fiu. J. a aparut in
viata mea atunci cand parinlii :?ibiserica m-au lasat singura. Nu ~tiu sa fiu decat
sotie ~i mama. Oare ce ar gandi copiii daca eu ~i J. ne-am desparti? Cum i-ar
afecta acest lucru? Ma vor ura? Am obosit sa traiesc in aces! fel Insa, nu sunt

sigura ceea ce doresc. Sunt foarte speriata de moarte §i de schimbari. So\u!
meu !?i copiii ma placeau a§a cum eram inainte !?i ered ea s-ar supara daca ar
auzi C8-am spus.
Terapeutul: In tot ce ai spus adineauri nu ti-ai permis niei macar 0 vorba despre
cum te-ai simti tu in urma acestor schimbari. Ti-a fost mult mai u§or sa spui cum
ar afecta aceste schimbari persoanele din viata ta, decat sa-Ii imaginezi cum ar fi
via,a ta fara ei. De ce nu ineerci sa experimentezi aeeasta situatie?
Concentreaza-te asupra a eeea ce ai vrea sa fii tu Tnsuti ~i nu asupra reactiilor
pe care le-ar avea familia ta.

Abordarea anxietatii

Anxietateaapareat~ncicandR.l~i imagineazaposibilitatilede schimbareI.ncepesa lnteleaga
faptulca nu trebuiesa cearasoluluisau altor persoanepermisiuneaschimbarii.Totu$i,0 sperie
libertatea~i asumarearesponsabilitaliMi. ulttimpa fostimobilizatain timpulprocesu!utierapeutic.
Clienta: Ma trezesc, adesea, in toiui nopiii cu senzatia ca pere'ii cad peste mine.
Am palpitatii. Uneori ma tem ca 0 sa mor. Ma simt groaznic. Nu pot sa dorm, ma
ridic §i fae cativa pa:?i.
Terapeutul: Oricat de neplacute sunt aeeste stari, sper ca sa con§tientizezi
mesajullor. Ele te avertizeaza ca ceva nu este in regula cu viaia ta §i eEltrebuie
sa te pregate!?ti pentru schimbare.

Ea resimteanxietateaintr-unmodnegativ,ca fiindcevade caretrebuiesa fuga $i nu ca pe 0

posibilitatede schimbare.Trebuie sa inceapa sa inleleaga semnificaliaprofunda a acestui
sentimen$t i sa-$iasumeresponsabilitatesachimbarii.

Explorand sensul morfii:
Clienta: Ma gandeam la ceea ce am discutat mai inainte despre ee a!?dori de la

via'a inainte de-a muri. Multi ani am trait terorizata de gandul ca 0 sa mar ca 0
pacatoasa §i 0 sa ajung In iad. Cred ca aeeasta teama m-a impiedieat sa
privesc moartea ca pe 0 realitate. Totdeauna mi s-a parut ca fiind 0 teama
bolnavicioasa.

Capitolul IV - ANALIZA EXISTENTIALA 147
Terapeutul: Nu trebuie sa ti se para morbida. A§a cum am discutat, daca nu te
poii confrunta cu propria ta moarte, nu cred ca vei putea sa te bucuri de viaia din
plin. Poii sa fii "moarta" chiar daca biologic traie§ti.
Clienta: Cum adica?

Terapeutul: Incearca sa vorbe§ti despre momentele din viaia ta In care simii ca
nu traie§ti.
Clienta: Imi este mult mai u§or sa-ti vorbesc despre momentele Tn care ma simt
pe jumatate moarta. De exemplu, sunt "moarta" din punct de vedere sexual §i In
ceea ce prive§te distraciiile.
Terapeutul: Te poii gandi §i la alte situaiii Tn care te simti moarta?

A~a cum se observa, clienta este determinata, pe parcursul dialogului existential, la 0 evaluare
a stilului de viata ~i la experimentarea sentimentului morti!. In cele din urma, clienta admite

faptul ea este "moarta" din punct de vedere spiritual. Con?tientizarea sentimentului mo~ii este
conditia rena?terii.
Terapeutul: Crezl ca ti-ai putea imagina faptul ea ai murit ~i ea partieipi la propria fnmormfmtare?
Ce-ar spune oare persoanele care participa la inmormantare despre tine?

In stare de relaxare, cu ochii inchi§i, va relata cu voce tare absolut tot ce ar spune despre
ea sotu\, parintii, fratii, surorile §i copii sai. Dupa aeeasta va sustine elogiul propriu Pentru a 0
provoca sa refiecteze asupra moduiui de via(a, i se pot pune urmatoarele intrebari:

• Ce ai faeut eu viata ta?

e Cine te-a im7uentat eel mai mult?
It Ce ai lasat Tnurma fa?

• Care sunt a§teptarile de la viata care nu tl s-au lndeplinlt nleiodata?
e Ce regreti eel mai mult de la viata?
• Ce proiecte existen,tiale ai lasat netermlnate?
•• Ce alleeva ai fi darit de ia vieta?
Iii Oaca ai avea posibiiitatea sa-ti refael vlata, ee anume al sehimba In felui tau de trai?
Experimentarea imaginativa a "ceremonialului mo~ii" proprii, estre 0 tehnica larg utilizata in
terapiile experientiale. Ea prilejuie~te 0 medita(ie fertila asupra rosturilor, semnificatiilor,
intamplarilor ~i neTmpiiniriiorpropriei fiinte, provocand insight-uri benefice pentru schimbiki de
atitudine ~i comportament fata de sine.
Evafuarea $i interpretarea efecte/or terapeutice:
In cadrul ~edintelor terapeutice, Intr-o atmosfera de siguran(a, clienta a fast Tneurajata sa
experimenteze noi comportamente 9i noi dimensiunl ale existentei sale. S-a manifestat in mod
direct, uneori exprimandu-§i deschis sentimentele 91 pareriie fa1ade terapeuL Aceasta eomunicare
S-8 datorat relatiei terapeutiee caracterizata de respect 9i incredere reciproca.
In timpul vietii de zi cu zi, a Tncercat sa se autoobserve Tn diferite ipostaze, sa evaiueze
posibiiita\iie pe care Ie are 91 sa selecteze soiujia optima. Cu timpui, con~tientizand faptu! ea de
cele mal multe or! I~i negiijeaza propriile nevol pentru 11 Ie satlsface pe ale alton., a inteles
modul in care aiegerile pe care Ie face contribuie la cre~terea anxietatii. In eele din urma, a
Tnteles roiul pozitiv pe care il poate capata anxietatea Tndeclan9area anumitor schimbari. Noua
identitate §i noul stil de via(a pe care-I manifesta nu se mai centreaza Tnjurul familiei. Astfel, ajunge
sa accepte faptul ca Tnvia1a nu exista garan(ii §i ca trebuie sa-§I asume consecintele propriilor
alegeri.

6. Aile sludii de caz exemplificative

Scopul acestei scurte cazuistiei este de a aprofunda metodologia ~ipractica ~tiin(eiterapeutice.

148 ORIENTAREA EXPERIENTIALA iN PSIHOTERAPIE
Istoria cazuluiunui pervers sadie (adaptare dupa Morse, $i Watsonjr., 1977, pg.18 -197).

Clientul nostru are 25 de ani, este comerciant ~i este intemat in clinica de psihiatrie. Relateaza

medicului ca a fost la un pas de a comite 0 crima. Cu cateva zile in urma, a invitat 0 fata la plimbare

pentru a diseuta impreuna eateva probleme de afaeeri. Seara tarziu se plimbau pe marginea unui
rau, cand a simtit un impuls putemic sa sugrume fata cu ambele maini, neavand insa puterea sa
faca acest lucru. Dupa acest moment a fugit, lasand-o singura.

Investigand familia clientului s-a evidentiat existenta mai multor cazuri de patologie individuala:
• matu~a materna sufera de schizofrenie;

~i• 0 alta matu~a este depresiva cu tentative de suicid;

• buniea matema a murit Tntr-un azil psihiatric.

~iTatal, un librar, da impresia unui om rece stapan pe sine. Mama era mai afectuoasa ~i mal

comunicativa. Este al doilea dintre eei sase copii. La varsta de doisprezece ani a mers din propria-i
vointa la un Seminar Catolic. A reu~it sa termine ~coala Tn doi ani ~i jumatate, eu note foarte bune.

In copllarie, marturise~te elientul, relatiile sale cu parintii nu au fost afeetuoase. Tatal era rigid ~i
cu tendinte impulsive, brutale uneori. Relatiile dintre parin\i erau lipsite de armonie. Carenta afeetiva

~isMaeviden\iat in dinamica sexualitatii sale. Nu a fost capabil sa aiba senti mente profunde pentru

nici 0

fata. Biologic, parsa perfect normal, dar emo\ional ramanea reee ~i distant. La douazeci de ani s-a

casatorit eu 0 femeie eu ~aisprezece ani mai mare decat el, mariaj care mai tarziu a capatat

trasaturi sado-masochiste. Dupa distrugerea acestei relatii, impulsul de a omora orice femeie care
se afla in prezenta lui s-a acutizat.

Este coreet orientat tempora-spatial, poate refteeta, gandi ~i raspunde coreet la intrebari.
Testele de inteligenta aplicate indica un nivel intelectual mediu. in sChimb, starea sa emo\ionala
este anormala (disconfort, agita\ie, impulsul de a ueide diverse femei praieetate in pian imaginativ).
La inceput a fost suspectat de hebefrenie dar, diagnosticul pus este de psihopatie schizoida,
perversiune sexuala eompulsiva.

A venit singur (din propria vointa) la psihoterapie. Analiza existential a s-a desfa~urat limp de opt
luni de zile (doua ~edinte pe saptamana), chiar daea dupa ~ase luni de zile tulburarile emotionale in
contextul personalita\ii sale au fost depa~ite. La inceput s-a folosit ca tehnica asociatia libera, dar
cand a inte1es rolul aeestei tehnici, a ramas indiferent iar mul\umirea sa politieoasa de la sfar$itul
$edintelor terapeutice era evident simulata.

Cauza viselor repetate era una singura: separarea de amanta. Atitudinea de obedien\a fata de
terapeut era simulata tocmai pentru a putea fi eliberat din spital. Aceasta atitudine de obedienta era
aceea~i de ani de zile fa\a de toata lumea, 0 masca in spatele careia i~i ascunde atitudinile
meschine ~i eompulsiunile de a ucide orice femeie. Pe parcursul evolutiei proeesului terapeutie a
eon$tientizat blocajul in care se afta, riidacinile sadismului fiind deseoperite in totalitate iar
compulsiile s-au diminuat mult in intensitate.

La sfar~itul terapiei prin analiza existential a, clientul era complet eompensat. S-a casatorit cu 0
fata mult mai tanara decat el, avand 0 rela\ie de dragoste in Iim/tele largi ale normalului, relatie care
a dat na~tere unui Mie\el.

Cazul Walt sau "pentru ce sa traie~ti?" (adaptare dupa Corey, G, 1991, pg. 111-177).

Clientul nostru este de $aptezeci ~i patru de ani ~i in urma mo~ii sotiei sale ~i-a schimbat
comunitatea emigrand intr-o alta tara. De patru ani de zile, de eand a murit sotia sa ~i-a petreeut
foarte mult timp Intr-un laborator de igiena mentala din cauza perioadelor de depresie, dezorientare
temporo-spatiala ~i tendintelor suicidare. $edintele terapeutice s-au desfa~urat bisaptamanal timp
de cateva luni de zile.

Dore$te sa moara pentru a nu se mal simti singur ~i nefericit. A fast extrem de dependent
emotional de solie. Pierderea suferita este mult prea mare pentru el. Are nevoie sa fie ascultat, sa