Mitrofan, Iolanda - Orientarea Experientiala In Psihoterapie

Capitolul VI ANALIZA TRANZACTIONALA 199

oameni In general.
Interactiunile sociale de pe aceasta pozitie consolideaza ideea ca eu §i ceilalt! suntem OK,

iar consecinla fireasca este continuarea a ceea ce facem Impreuna.

2. Eu sunt O.K., tu nu e§ti O.K.: A-Scapa-De.
Este 0 pozitie sau atitudine de viala aroganta, care conduce frecvent la conflicte. Copilull~i

formeaza convingerea ca, pentru a reu;;i, trebuie sa fie deasupra celor1alli. Ell;;! atinge scopurile
numai In urma unor lupte permanente, pan a cand obose9te sau este definifiv respins de ceila!tl.

In lumea competitiva a zilelor noastre, este 0 atitudine extrem de raspandita, mai ales In

randul gefilor sau managerilor care, nedispunand de 0 instructie adeevata, ered ca pot conduce

numai prin constrangere, pres!une sau teroare.
Pentru persoanele prinse Intr-un astfel de seenariu atingerea unei intimitati reale este cu

adevarat imposibila. Cat limp celalalt este dominat, dispretuit sau devalorizat nu exista loc
pentru afecliune ;;i caldura umana.

3. Eu nu sunt O.K., tu e~ti OK: A-Fugi-De.

Este pozilia persoanelor care se instaleaza rapid In rolul de viclima. Ele sunt dependente
sau depresive, au nevoie sa fie orientate sau dirijate 9i foarte probabil se Inscriu Intr-o poveste
de viata banala sau perdanta.

4. Eu nu sunt O.K., tu nu e~ti O.K.: A-Nu-Ajunge-Nicaieri.

Este atitudinea care fundamenteaza scenariile Iipsite de succes. Copilul e convins ca lumea
nu are nici un sens, ca el nu are valoare ~i ca nu poate avea Incredere In nimenl.

Crede ca nimeni nu-I va ajuta pentru ea nimeni nu este OK ;;i i~j serie scenariul cu
numeroase scene In care el respinge sau este respins.

De?i, In timpul unei zile, noi ne mi~cam dintr-un cadran in altul, exista Intotdeauna un cadran
"favorit" care ne atrage in mod special ~i corespunde scenariului pe care ne-am deeis sa-I
jucam.

Atitudinea "Eu sunt OK - tu e;;li OK" este cea mai sanatoasa, deoareee ne permite sa fim In

contact cu realitatea ;;i problemele ei. Ea faciliteaza scenariile ca~tigatoare ~i instituie 0 viziune

optimista asupra problemelor, care pot fi rezolvate prin cooperare.
Din pozi!ia "Eu nu sunt OK - tu e;;ti OK", tipica pentru depresivi, oamenii aleg trairile

emo\ionale negative ~i comportamentele repetitive pentru a-~i "confirm a" felul cum se percep In
lume.

Atitudinea "Eu sunt OK - tu nu e~ti OK", caracteristica persaanelar paranaide, sfar$e$te

frecvent in agresarea ;;i, la limita, uciderea celorlal\i. Cei ata~ati acestei pozitii sunt perceputi ca
insensibili, dominatori, durl.

Pozitia "Eu nu sunt OK - tu nu e;;ti OK" este Imbra!i;;ata de partizanii zadarniciei ;;i inutilita!ii
tuturor actiunilor. Rezultatele ei frecvente sunt scenarii banale sau, mai gray, izolarea,
sinuciderea sau psihoza.

Schimbarea atitudinii de via\a este posibila prin In\elegerea cora!ului, terapie sau In urma
impactului unui qveniment extern puternic. Anali;;tii AT considera schimbarea ca a serie de

secvente specifiee $i determinate. Astfel, daca 0 persoana pleaea din pozitia (- -), cel mai

probabil ea S8 va mi;;ca, In timpul terapiei, In pozi!ia (+ -) ;;i numai In final va ajunge la pozitia

sanatoasa (+ +).

Eu nu sunt OK (T+u+E-)u)neu;s;tuien$OtliKOOKK

OK KOK

200 ORlENT AREA EXPERlENTIALA iN PSIHOTERAPIE

Aparent straniu, etapa ce precede acest final va fi (- +). De ce? Pozllia (+ -), adoptata!a un
punc! oarecare In timpul lerapie! nu este decat 0 APARARE lmpotriva trairilor
autodevalorizatoare din (- +). Numai dupa ce durerea Eului Copil esle acceptata 9i consumala,
In pozilla (- +), drumul spre cre~tere personal a, asociat atlludinii (+ +), devine deschls.

8.3. lnjonctiunile

"Nol 9tim mai bine ca tine". "Nu al Inca experienta". "Ceea ce facem este spre binele tau".
Repiiei eunoscute, nu-i a~a?

Bob 9i Mary Goulding ("Progress In gmup and family therapy", 1972) au analizat modalitalile
prin care parintli, eel mai adesea bine Intentlonall, 191transforma copili din "prin\i!printese" in
"broa~te raioase" (termen preluat din pove9tile pentru copli). Analiza lor a re!evat faptul eEl
aceste efecte negative sunt expresia mesajelor ambivalente pe care parintii Ie transmit, mesaje
ce vehiculeaza, frecvent, fiUstrarile lor prezente ~I fantasmele pe care ~i ie-au interzis.

Aceste procese sunt incon9tiente deoarece parintilln9i$1. Tn ciuda varslei lor, nu au 0 priza
de eon§tiinta suficienta asupra stari!or Euiui, pe de 0 parte, iar copiii lnea nu au un Eu Adult bine
constituit pentru a analiza intemeierea mesajelor, pe de alta parte.

inainte de a stapanllimbajul, copilullnterpreteaza mesajele ceiorlaltlln termenii semnalelor
non-verbale. EI are a perceplie acuta a expresiilor faciale, tensiuniior corporale, posturll,
mi~cariior sau tonurilor celor din jur. Aceste mesaje sunt dorinte, temeri sau defense ale
Copilului din figurile parentale percepute de Eul Copll al copilului.

Chiar 9i mal tarziu, cand copilul asimiieaza elementele fundamentale ale limbajului,
comunicarea non-verbala ramane 0 componenta importanta In constitulrea scenariilor. lata un
exemplu:

Fetita ii reclta tatalui paezla inva\ata la ~coala, dar se lncurca la un moment dat. Fara sa 0
priveasca, pentru ca el lnsu~i face altceva (cite§te zlarul), Ii spune: "N-allnva\at prea bine".
Fetita decripteaza semnalele non-verbale astfel: "Nu e~ti importanta pentru mine".

Daca tatal se enerveaza sau chiar Ii arde 0 palma, mesajul non-verbal este interpretat ca:
"Nu-mi place eand e9ti aici §i a~ prefera sa te vad moarta".

Oricat ar parea de cludat, acesta e modul in care func\ioneaza Eul Copil al copilului.
Mesajele interpretate sunt cristalizate In jurul a 12 teme numite INJONCTIUNI. Deoarece
majoritatea injonctiunilor au caracterul unor mesaje canstrangatoare (mesaje care Interzic),
opusele lor, cultivate in terapie, au fost numite ANT1-!NJONCTIUNI sau PERMISIUNI (mesaje
care permit).

1. Nu exista!

Parin\ii care transmit un astfel de mesaj se simt, In propriul lor Eu Copil, amenin\a\i de
prezen\a copilului. E posibil ca ei sa retraiasca scene din propria lor copilarle, cand Ii s-a nascut
un frate sau 0 sora $i au primit mai putina aten\ie ca de obicei, dupa cum e poslbil sa aiba un
copil datorita unui "accident" sau unor presiuni. in astfe! de cazuri, Eul Copil al parlntelui se
revolta: "Nu vreau un copil! Vreau sa-mi satisfac propriile nevoi!" Chiar daca aceste reac\il
agresive sunt reprimate ~i excluse din comportamente!e verbale, ele se inslnueaza subtil In
comportamentele non-verba Ie, iar COPILUL LE PERCEPE. Tn alte cazuri, mesajele sunt
transmise explicit, prin diferitele forme de abuz asupra copilului (Ioviri, abandon).

De cate ori ne simtim fara valoare, inutili sau nedemni de a fi lubi!i, de cate ori ne trece prin
cap gandul sinuciderli, suntem angajali intr-un scenariu ce contine aceasta Injonctiune. De ce,
totu$i, oamenii nu se sinucid pe capete?

Din fericlre, pentru ca sunt sufieient de ingenio$1 pentru a-$i paslra viata. Copilul care se

confrunta eu injonc\iunea NU EXISTA!, pentru a se apara de consecinla fatala a acesteia, ia 0

"decizie compusa" de tipul: "Este OK pentru mine sa traiesc atat timp cat..." Spatlile goale pot fi
eompletate In feluri diferite:

Capitolul VI ANALIZA TRANZACTIONALA 201

- voi munci din greu
- nu ma apropii de ceilalti
- sunt supus $1ascultator.

2. Nu fi tu inSIlti!

Mesajul poate fi transmis de parin\i care-?i doreaL! un baiat, dar au avut 0 fata $1invers.

Nevoia lor incon$tienta este TmbracataIn felul cum i se adreseaza copilului, Tnhainele pe care Ie

aleg sau In manierele de comportament pe care Ie transmit.
La un nive! mai general NU FI TU lNSUTI! devine FII ALTCINEVA! (un altfel de copil).

Parintele este purtatorul unei imagini ideaIe a copilului $i recurge frecvent la comparalii. EI
reac\ioneaza pozitiv atunci cand copilul se incadreaza Tnaceasta imagine $1Ii respinge in restui
timpului.

3. Nu fi un copi!!

Este 0 alta atitudine a parin\ilor care se 8imt amenin\a\i de prezen\a copilului. Numai ca, de
data aceasta, In loc de a-$I dori sa-I eiimine pe cop!!, Copilul din parinte gande~te altfel: "Aiei
este lac pentru un singur copii. - ~I acesta sunt eu. Pe tine te tolerez daca te compo~i ca un
adult", "Baie\ii/Barbatii nu plang" este adesea reflexul acestui mesaj,

De asemenea, injonc\iunea poate fi transmisa de acei parin\i carora nu ie-a fost permisa 0
copilarie adevarata $i carora prezen\a copllului Ie reactiveaza aceste frustrari foarle vechi.

Alteori, copiii mai mari sau eopilul singur la parln\i T~iofera singuri injonctiunea, Copilul mai
mare decide ea este responsabil pentru fratii lui mal mid, atunci eand parin\ii se cearla sau nu
manifesta 0 grija suficienta, lar copilul unic poate gandi: "Ei se eearta din cauza mea, Trebuie
repede sa fac ceva. Cel mal bine este sa cresc repede pentru a acliona",

Orieine S8 simte inconfortabil in rela\ia cu copiii este posibil sa aiba imprimata aceasta
injonc\iune Tnpropriullor Eu Copil. f.l.cela~ilucru esle valabil pentru eei care, adult! f!ind, nu se

potjuca, nu-~i permit sa fie degaja\i, sponlani ~i "neserio~I". NU TE BUCURA! este 0 varianta a

lu! NU FI UN COPIU Daca, Tncopilarie, ai deeis ca a te distra ~j a te angaja Tnactivitat! lipsite de
pragmatism e ceva nepotrivit pentru tine, mal tarziu, ca adult pus Tnsitua\ii asemanatoare, vel
aetiva aceasta dec!zie, ramElI1andserios $i solemn.

4. Nu te maturiza!

Ultimul cop!! prime~te adesea 0 astfel de injonc\iune de la parin\ii eare-$i definese valoarea
Tntermenii unui tata bun sau unei marne bune. Parin\ii, Tnsa,pot transmite mesaju! oricarui copil,
daca simt ca raman singuri sau ca nu-i mai iube~te nimeni daca copilul cre~te ~i e pe punctul de
a pleca (Ia ~coala Tnalta loealitate, la facultate, la soVso\le), Injonc\iunea devine, Tn acest caz,
NU MA pARASI! Copilul care la varsta adulta, T~ineaga propriile nevoi ~i T~irateaza viala pentru
a-I Tngrijipe parin\i este purtatorul unui astfel de mesaj.

o varianta a lui NU TE MATURIZf.I.!este NU FI SEX! Varianta pleaea de la tata spre fiica lui.

In Eul Copil, el se teme fie de propriile raspunsuri sexuaie, fie ca, atragatoare fiind, fiiea lui va

apa~ine unui alt barbat. De asemenea, parin\ii care nu Ie permit fetelor sa-~! man!feste sau sa-~i
dezvolte farmecul sexual ("Misiunea ta este sa te ocupi de ~coala" "Inva\atul e important acum")
lupta cu propriile trairl de abandon,

5. Nu reu§i!
Un par!nte care, Tnstarea de Eu Copil, este gelos pe abilita\ile sau realizarile fiului sau fiicei
sale trlmite asHel de mesaje, Numeroase talente se risipesc datorita acestei !njonc\!uni. Parintele
care, p[ecand de [a 0 s!tuatie materiala modesta, ajunge sa-I ofere copilului, totu$i, 0 v!a\a
confortabila, Tncepesa-$i doreasca, incon~tieni, nereu$!ta acestuia, temandu-se ca fiullf!ica Ii va

dovedi ca este mai bun/buna decat el. In chip bizar, d8$i con~tient T~!sus\ine financiar copilul
(pentru a urma 0 universiiate, de exemplu) Tnsecret Ii dore~te e~ecul.

Elevul sau studentul care a Tncorporat aceastil !njonc\iune Tn scenariui sau de via\a se va
strMui, I$i va face toate temele, dar la examene va intra Tnpanica ~i va e~ua, Pare de necrezut,
dar numero$i copii rateaza diferite examene pentru a implini aceste nevoi ale parintilor, iar

202 ORlENT AREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

"frumusetea" diabolica a intregului proces sta in faptul ca se desfa§oara la nivel incon§tient, Tn

starile de Eu Copil ale celor dol actori (par/nte 9i copil),
6. Nu actiona!

Este 0 prescurtare a mesajului "Nu acliona pentru ca orice ai face este at at de periculos
lncat e mai sigur sa nu faci nimic", Cel care nu-§i asuma nici 0 Initiativa importanta Tn viala lor
sunt angajali lntr-un seenariu eonstruit In jurul aeestei deeiziL

Injonc(iunea este emisa de un parinte care, In Eul Copil, este ingrozit de perspectiva ca
propriul copil sa S8 raneasca daca nu 8 suprav8gheat tot timpu!. Temeriie parintelui se nasc,
binein\eles, din scenariul sau de via\a §i nu din realitate, G!umind amar, acest parinte poate
spune ceva de genul: "Mihnea, vezi ce face sora ta mai mica ~i spune-i sa nu mai faca!"

7. Nu Ii important!
Cei care reproduc acest mesaj in via\a lor intra In panlca atunci cand II se propune 0 pozitie

de conducere, Ei "se pierd" atunci cand vorbesc in public §i S8 auto-saboteaza cand sunt pe
punctul de a obline 0 promovare, Intr-o alta varianta, injonc(iunea devine NU CERE CEE.A, CE
VREI!

Mesajul este expresla cifrata a tendiniei parentale de a-§i respinge copilu!. Non-verbal,
parintele transmite, din starea Eului Copil: "Am grija de tine, dat numai atata vreme cat tu §i

nevoile tale nu sunteti prea importanli",
8. Nu te amesteca cu cei/alti!

Purtatorul acestei injonctiuni e perceput ca un sing uratic sau ca 0 persoana nesociabila §i se

autoexclude din orice grup, E foarle posibil ca, In copilarie, parin!ii sa-i fi atribuit diverse etichete

precum "diferit de alti copii", "timid" sau "dificil",
De asemenea, parinlii pot transmite copi!ului propriile inaptitudini sociale sau 11pot indeparta

indirect de grupurile de colegi sau prieteni, spunandu-i cat de special sau deosebit este, atat a
9. Nu te amesteca cu cai/alti

De~i are puncte comune cu preeedenta, aceasta injonctiune este 0 interdictie

apropierii fizice, cat §i a celei emotianale, Parinti! care au mari inhibitii In a S8 atinge sau a-I

atinge pe copil suslin injonetiunea, Se pot forma astfel, lntr-o familie generalii care nu S8 ating

sau evita sa varbeasca despre propriile trairi emo\ionale,

La randullui, copilull~j po ate oferi singur acest mesaj, daca lneercarile sale repetate de a·~i

atinge parintele S8 soldeaza cu e~ecuri. In cele din urma, neprimind nici un raspuns, decide CEl

incercarile de a cauta apropierea nu merita riscul respingerii.

Tntr-a alta varianta mesajul este NU AVEA INCREDERE! Daca un parinte, fara nici 0

expllcalie, se lndeparteaza, dispare sau moare, copilul paate conchide: "Nu voi mai erede

niciodata ca cineva va fi aici cfmd am nevoie de el", in alta situatie, daca parintele abuzeaza sau

profita de copil, decizia acestuia din urma este: "Stau departe de tine ~i nu am lncredere, pentru

a ma proteja",

insotita de aceste mesaje timpurii Tn viala adulta, 0 persoana se lndoie~te permanent de

buna credinla a celor cu care intra In relatie, Chiar daca e acceptata calduros, ea poate oferi

semnalele suspiciunii ~i respingerii. Daca e acceptata In continuare, va ,testa" relatia pana la

distrugere pentru a spune, In final: ,,9tiam eu!"
10. Fii bolnav!

Cand parinlii sunt foarte acupali, copilul descopera un mij/oc extraordinar de a Ie ca§tiga

atentia: se 1mbolnave~te, Mai tarziu, ascultand de aceasta injoncliune, adultul are prob/eme de

sanatate de cate ori ceva nu este in regula la slujba sau Tn relaliile de familie,

Mesajul mai poate fi preluat de copil de la un parinte sau 0 ruda psihotiea, EI obline atenlia

pe care 0 dore~te daea actioneaza suficient de nebune~te, ..

11. Nugandi

Este 0 injonC\iune ce Ii transforma chiar pe cei mai inteligenli copii in mediocritali

intelectuale, Parintii care ered sau ironizeaza tentativele de lnle/egere ale copiilor Ie bloeheaza

Capitolul VI ANALIZA TRANZACTIONALA 203

gandirea, ac\ionand parghii emo\ionale.
Adultul "otravit" de aceasta injonc\iune, c2md e confruntat cu probleme, fie devine confuz ~i

experimenteaza vascozitatea mentala, fie dezvolta 0 reac\ie emo\ionala In raport cu problema In
1ocsa se gandeasca la rezolvarea ei.

Doua variante ale mesajului sunt: NU TE GANDI LA... ! (sex, bani, prestigiu etc.) ~iNU
GANDI CA TINE, CI CA MINE!

12. Nu simti
Foarte iubita de educatori, aceasta injonciiune ar fi meritat sa Incep cu ea. Modelata uneori
de parinlii care nu-~i exprima sentimentele, este a!leori expresia unui embargo emolional In
intreaga familie. Tnaile circumstanie, unele trairi sunt admise, pe cand altele sunl cenzurale, iar
injonciiunea devine, dupa caz: NU SIMTI FURIE!, NU SIMTI FRiCA! NU SIMTIIUBIRE! Etc.
Tn variante mai permisive, experienie1e emolionale sunt permise, nu Insa ~i aratarea lor. Tn
alte versiuni mesajeie sunt de tipul: "Nu sim\i ceea ce simli, simte ceea ce simt eu!" Mamele
ofera exemplificari minunate: "Mi-e foame. Ce vrei sa mananci?" sau "Mi-e frig. 1mbraca-le mal
gros".
Scenariuf de final

Fanila Enlish ("Episcript and hot potato", 1969) a descris un mesaj amplificat foarte
perlculos, pe care I-a numit "scenariu de final". Tn el, un parinte transmite, alaturi de 0
injoncliune, urmatorul mesaj non-verbal: "Sper sa Ii se intample lie, a~a incat eu sa scap".

De exemplu, 0 mama angajata Intr-un scenariu ce pleaca de la NU EXISTA! reproduce
mesajul spre propriul copil, Incercand astfel 0 eliberare magica (proces coordonat din starea de
Eu Copil).

Uneori scenariul este deghizat in forma unei sarcini mareie de familie sau a unui blestem,
fiecare generalie sfar§ind in acela§i fel. Un exemplu care cred ca va da fiori tinerilor psihologi
sau terapeu\i este al specialistului care incearca sa scape de injonc\iunea Fil BOLNAV! trecand-
o clienlilor sai. Departe de a-I ajuta sa se vindece. el Ie alimenteaza boala sau tulburarea,
gandind magic ca ceea ce ar trebui sa i se Intample lui, i se Intampla acum celuilall.

8A. Relat,ia in'Jionct,iuni - decizii

Injoncliunile sunt transmise cu tenacitate de parinli, dar nu este obligatoriu ca ele sa fie asimilate
de copil, a~a Incat el sa se angajeze Intr-un anumit tip de scenariu. Copilul DECIDE ce sa faca

(accepta I nu accepta?) cu injonc\iunile pe care Ie recep\ioneaza.

Elle poate accepta a~a cum sun!, Ie poate modifica inteligent. pentru a Ie diminua impactul
sau, daca are deja un Eu Adult, Ie poate respinge. De exemplu, un copil care accept a mesajul
NU EXISTA! poate comite suicidul mai larziu. Acesla poale fi deschis sau se poale ascunde lntr-
un "accident". ca atunci cand cineva conduce cu mare viteza, sub influenla alcoolului.

Un alt copil decide sa mule injonctiunea pe alta tinta a~a Inca!, ca adult, devine un criminal,
ucigand pe altcineva In loc de a se u'cide pe sine. In sfar~it, lntr-o alta varianta, un altul poate
gandi: "Daca fncelez a exista ca om sanatos, poate nu mai e cazul sa mor". Prin urmare, el 0 ia
razna.

La cealalla extrema a acestor decizii tragice se afla realizarea copiilor ca mesajele reprezinta
problemele pariniilor. Ace~ti copii devin mici terapeu\i, pe masura ce i§i studiaza familia ~i
Incearca s-o vindece. Unii ajung mai tarziu, cu adevarat terapeu\i, ~i Inca foarte buni.

o alta modalitate de a evita impactul injonc\iunilor n reprezinta DECIZIILE COMPUSE.
Copilul folose~te perspicacitatea Micului Profesor pentru a combina mesaje diferite, cu obiectivul
de a ramane in viala ~i a-§i satisface nevoile.

Exemplu: George recepteaza doua injoncliuni de la mama sa: NU EXISTA! ~i pASTREAzA
DISTANTA! EI 0 folose~te pe ultima pentru a se apropia de prima, gandind: "Pot sa traiesc Iini~tit
atat timp cat nu ma apropli de nimeni!"

204 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSlHOTERA.PIE

Aflat Tn scenariu ca adult, el va urma, incon§tient, aceasta decizie timpurie, aparand ce!orla!(i
distant ~i pu\in disponibil pentru a-§i Tmparta§i trairiie. De§i va avea de infruntat singuratatea ~i
triste(ea, George va prefera aeeste rele, scapano de consecin(ele mai dezastruoase ale lui I~U
EXISTA!

Pentru a ie§i din scenarlu, va trebui sa renun\e mai intai la aceasta injonc(iune, optand
pentru a trai, indiferent cum. Abia dupa aeeea va putea abandona §i a doua injonc\iune
(PASTREAzA DISTANTA!) pentru a se bucura de apropiere fizica §i emo(ionala.

CAPITOLUL VII

PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA sau

Psihoterapia eficientei personale

Citinn Nedelcea

1v16. intreb in cate slluatit ai ramas eu un gust amar, eu un sentiment dfPl1emultumirefata defelul

In care te-m simtit,fata delelul 111 care te-ai comportal,fafii de propria.fitnfii? De cate ori ai trait

starea de a da gre§, sentimentul cii I1Umai §ti ce sii faci pel1tru a ji bine? De cate ori ai simtil cii

posibilitc/{ile de a alege [i-aufost reduse ta 0 singura solutie iar aceasla nu te mul[ume§te? De cate

ori ai sim[iI ca nu mai ai ceface §i di via[a ta pare eondusa de principii :jifor[e de dincolo de tine?

Sper cii riispunsul la toate aceste IntreMri e nieiodata sau macar foarte rar, Dincolo de acest
raspuns, ele sunt un bun prilej de a medita asupra a ceea ce poate expertmenta 0 persoana aflata In
suferinta iar de aici, asupra consecintelor pe care le-ar putea avea posibilitatea de a ji ejicient In
diferitele situatii de viala, de a dispune de libertatea de a alege.

Mi-am propus ca Tn acesI capitol sa prezinl, Tn maniera succinta, orienlarea psihologica
cunoscula sub numele de programare neuro-lingvislica, NLP sau PNL. Mai mull decal alat,
avand In vedere numeroasele domenii de aplicativitate ale NLP, mi-am axat prezentarea asupra

acelor concepte $i elemenle tehnice care privesc domeniul psihoterapiei. De~i Tntre acestea ~i

cele cu referire la alte domenii ale psihologiei nu exisla 0 relalie de incompatibilitate, trebule
menjionat ca exista un anumit grad, destul de mare chiar, de specificitate, principii $i exigenje
care apa~in psiholerapiei $i nu sunt aplicabi!e Tntoldeauna altor domenii. Din acest motiv,
recomand cititorilor interesaji de aplicajiile NLP In alte arii decal cea a psihoterapiei, consultarea
surselor bibliografice specifice.

De asemenea, consider ca lectura acestui material nu este suficienta Tnordinea exigenjelor
de lucru terapeutic, Citltorii interesali Tnpracticarea acestui tip de psihoterapie sau Tnpreluarea
unor tehnici $i modele trebule sa-$i compleleze lecturile prin studiul aprofundat al surselor

bibliografice ~isa parcurga un program minimal de training formativ specific. La sf3r~itullucrarii

este prezentata 0 lista bibliografica ce conjine lucrarile consullate, Alte informajii utile pot fi
objinute pe Internet, prin consultarea web-site-urilor practican\i1or ~i organizajiilor de NLP sau
prin eonsultarea altor surse bibliografice.

Capitolul este structurat Tnpatru subeapitole: in primul sunt prezentate eateva date de ordin
istoric, in eel de-aI doilea am incercat definirea $i explicitarea termenului NLP, Tncel de-aI treilea

am realizat 0 sinleza a principaleior teorii ~i concepte iar Tn cel de-a! patruiea este schijata

concepjia asupra psihoterapiei ~i sunt expuse cateva dintre tehnicile !}i modelele mai importante.

1. Scurta incursiune istorica

Actul na~terii programarii neuro-lingvistice a fost semnat la inceputul anilor '70, la Universitatea
din Santa Cruz, California, Tn urma colaborarii dlnlre John Grinder, asistent la Facultatea de

Lingvistica §i Richard Bandler, student la psihologie preocupat de psihoterapie. Ei au sesizat 0

206 ORIENTAREA EXPERIENTIALA. iN PSIHOTERAPIE

ruptura intre doua generatii de pSihoterapeuti: cei deja cunoscuti ~i deveniti celebrii ~i noile
generatii. in consecinta, §i-au propus studierea a trei man psihoterapeuti ai timpului §i
descoperirea patternurilor de comportament responsabile de succesele lor remarcabile, astfel
incat noii pSihoterapeuti sa poata beneficia In formarea lor de experienta acestora. Este yorba
despre Fritz Perls - fondatorul terapiei gestalt, Virginia Satir - renumita In terapia de familie §i
Milton Erickson - cel care a redefinit hipnoza ~i a Intemeiat curentul terapeutic care-i poarta
numele. in urma studiilor Intreprinse au constatat ca, In ciuda structurilor de personalitate §i a
sistemelor terapeutice diferite. la un nivel profund, intre manierele de lucru terapeutic ale celor
trei exista numeroase ~i semnificative similitudinP,

in primavara lui 1976, Bandler ~i Grinder au reunit Intr-un ansamblu unitar toate constatarile,

concluziile §i insight-urile legate de acest subiect, rezultatul final fiind 0 noua disciplina

psihologiea - NLP. De~i eei doi nu ~i-au propus initial acest !ucru, din initiativa lor a rezultat un
curent de mare amploare, dezvoltat ulterior In numeroase directii aplicative. in prezent NLP nu
se mal restrange la domeniul strict al psihoterapiei, ci ofera modele de eficienta §i traininguri
pentru numeroase alte domenii: educa\ie, management, psihologie organizationala, conflicte ~i
negocieri, vanzari §i afaceri. Dintre cei care au contribuit ulterior la dezvoltarea NLP, putem
aminti pe Robert Dilts, Judith De Lozier, Stephen Lankton, Leslie Cameron-Sandler, David
Gordon, Tad James. Usta poate fi continuata pe mai multe pagini, Iiteratura NLP din SUA ~i
Europa de vest fiind extrem de bogata.

o alta personalitate profund legata de na~terea ~i evolutia NLP este cea a antropologului

britanic Gregory Bateson, Impreuna cu care Grinder §i Bandler au lucrat perioade semnificative.
Contributiile sale legate de teoriile comuniearii ~i sistemelor, cibernetica, antropologie ~i
psihoterapie au influentat sensibil gandirea celor doi ini(iatori ai NLP, de~i poate abia In prezent
natura ~i amploarea acestei influente poate fi evaluata cu exactitate. De exemplu, lui Bateson i-a
apafiinut ideea colaborarii cu Milton Erickson, el fiind ~i cel care i-a pus In legatura cu el.

Pornind de la modelele construite de Grinder §i Bandler, NLP s-a dezvoltat. generic vorbind,
In doua directii complementare: in primul rand, ca proces de descoperire a patternurilor
eficieniei In diferite domenii, iar In al doilea rand ca proces de implementare, de achiziiionare a

acestor pattern-uri ~iabilitati de catre cei interesati. Rezulta deei ca de trainingurile ~i modelele

NLP poate beneficia practic oricine, indiferent de postura pe care 0 ocupa sau rolulln care se

afla; terapeut §i client, profesor sau elev, mediator sau parte etc.

2. Ce este NlP?

o definitie generala poate fi: NLP este studiu/ structurii experientei subiective. Observam ca,

de§i aceasta definiiie nu precizeaza unele aspeete, ea sugereaza totu~i cele doua scopuri
fundamentale ale NLP: de descoperire a patternurilor eficientei ~i de utilizare a acestora. Fac
aceasta afirmatie pornind de la premisa CEI orice disciplina cu caracter ~tiintific trebuie sa
raspunda unei duble finalitati: investigativa sau de cunoa~tere ~i practica sau de intervenlie,
situalie In care rezultatele investigatiilor stau la baza structurarii programelor de interventie.

O'Connor ~i Seymour, (1993) definesc NLP ca U'" arta ~i ~tiinta eficieniei personale". Arta
deoarece avem de-a face cu fiinta umana unica, cu personalitatea sa care niciodata nu poate fi
surprinsa exact ~i in totalitate prin cuvinte sau tehnici. $tiinta deoarece NLP ofera metode de
descoperire a patternurilor folosite de oamenii cu rezultate remarcabile in diferite domenii de
activitate. Acest proces poarta numele de mode/are, iar patternurile ~i tehnicile descoperite prin
modelare pot fi utilizate In consiliere ~i psihoterapie, educatie ~i afaceri, pentru 0 comunicare
mai eficienta, vindecare, dezvoltare persona/a sau pentru accelerarea proceselor de invatare.

1 Voi prezenta principalele modele rezultate in urma acestor constatari in subcapitolul dedicat psihoterapiei.

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 207 ..J

Aceia~i autor! anrma ca NLP "este studiul a ceea ce face diferen\a d!ntre excelent ~i mediocru",
In acest sens , NLP ofera 0 multitudine de tehnici eficiente Tnpsihoterapie, consiliere, educa\ie,
sfaceri sau negociere,

Mai mull decat identificarea patternurilor eficien(ei, NLP permite - mergand pe ideea de
studiu al structurii experientei sublective - §i identificarea patternurilor ineficiente sau patologice
;;i totodata ofera modaiita(i multiple de interven(ie eficienta Tnaeeste situa\iL

Larglnd sfera acestei defini\ii, putem afirrna ca NLP este 0 ramura aplicatlva a psihologiei, un

curent sau 0 §coa!a psihologiea, cu implica\ii Tn multiple domenii de activitate ~i care are ca

scopuri fundamentale identificarea comportamenteior, manierelor de gandire ~i de relajionare

eficiente, preeum ~i de utilizare Tnpractiea sau Tnviaja personala a aeestor abi!itali ~i modele,

Inea de la inceput se impune precizarea eElpatternuriie ",i abiiita(iie descoperite prin procesul de
modelare pot fi utilizate In vederea ob(inerii efieienjei fie Tn viala cotidiana,de eatre fieeare Tn
parte, fie Tnpraetiea profesionala,

o ultima precizare pe care doresc sa 0 fae cu privin\a la definirea NLP prive~te toemai

titulatura de Programare Neuro-Lingvlstica, La ce se refera fleeare dintre cei trel termeni, ce se
ascunde in spateie acestei etichete? Termenul de Neuro se refera la faptul ca exista un substral
neurologic pentru ariee proces psihie, ea Tntregulnostru comportament porne$te de la procesele .
senzoriale, prin care experimentam lumea, cream sensuri ~i reaetionam !a eie $i care se
bazeaza pe mecanisme neurologiee, Aceia$i termen se refera $i la proeesele invizibile de
gandire $i la reaejiile flziologlce asociate emojiilor, care Ie reflecta pe plan fizie, ideea de baza
este aceea ca mintea $i corpul formeaza 0 unitate inseparabila - fiin\a umana, Terrnenul de
Lingvistic prive~te faptul ca folosim Iimbajul atat pe plan intern, pentru a ne ordona gandurile $i
comportamentele, cat $i pe plan extern, pentru a eomunica. Termenul de programare atrage

atenjia asupra faptului ca exista diferite maniere sau moduri in care putem alege sa ne

organizam ideile $i emotiiie sau sa acjionam pentru a objine rezultatele pe care ni Ie-am propus.

3. Repere teoretice fundamentale

3.1. Presupozi{ii fundamentale ale NLP

o parte a conceptelor ~i idellor din NLP provin din eele trei curente terapeutice Tn care se

origineaza iar altele Tisunt proprii. Literatura deserie Tngeneral urmatoarele idei ca supozitii sau

principii de baza ale NLP:

1. Harta nu este acela~i lucru cu teritoriul - Filtrele.

o parte importanta a concep\iei privind via\a sau experienja subiectiva este considerarea

acesteia prin analogie cu eonstruirea unei ha~i. Ne raportam la lume Tnprimul rand prin sim\urile
de care dispunem, acestea reprezentand modaiitatea prlmordiala prin care cunoa~tem lumea Tn
sens generic, Dincolo de simjuri, aducem Tn relajie cu lumea seturile de construcjii subiective:
idei, presupozi\ii, amintiri, experien\a anterioara, mo~tenirile educa\ionale, sociale sau famiiiale
§i nu in ultimui rand, fiziologia organismului. Acestea reprezinta tot atatea filtre care mediaza
relajia noastra cu lumea, imaginea noastra despre realitate, practic lumea Tn care traim fiind
influenjata, filtrata prin simjuri, fiziologle $i experien\a anterioara, Rezulta ca imaginea despre
realitate nu se afia Tn relatie de identitate cu realitatea Tnsa~i,ia fel cum harta nu este teritoriul
pe care-I reprezinta, Lumea in care traie~te fiecare este diferita TnfunC\ie de filtrele pe care Ie
folose~te,

Dispunem de doua mari categorii de filtre:
a. Acelea care tin de iimitele impuse de fiziologia noastra sau de capacita\ile functionale ale
organeior de simt, De exemplu, urechea nu poate percepe undeie sonore din spectrul ultra sau
Infrasunetelor, Lumina prea puternica poate deveni durere, dar numai cu condi\ia de a nu fi orb,

____________________________________

208 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

b. Cea de-a doua categorie de filtre tine de universul experienlial al fiecaruia, de mo~tenirea
sa educalionala sau familiala, de principiile, valorile, cuno~tintele, introiectiile sale, cu alte
cuvinte de structura experienlei sale subjective.

Consecinta cea mal interesanta care deriva din aeeasta presupozi\ie este aceea ea
schimband filtrele pe care Ie folosim atunci cand ne raportam la realitate putem schimba practic
lumea In care traim. Aceea~i experien\a care mie mi se pare incitanta ;;i stimulatorie, pentru altul
poate fi stresanta sau obositoare iar aceasta datorita filtrelor fiecaruia. Lumea In care traie~te un
depresiv este cu siguranta Tmpovaratoare §i descurajanta. Realitatea esta una singura, ceea ce
difera sunt felurile Tncare noi 0 privim.

2. in spatela oricarui comportament uman exista 0 ir.ten~ieincon~tienta pozitivt! iar 18

un anumit moment acesta a reprezentat cea mal buna alegere pentru respectiva persoana.
Acest principiu este propriu atat psihoiagiei umaniste §i orientarii experienliale din

psihoterapie, cat 9i lul Milton Erickson. Este mult mai favorabii a demara un praces de optimizare
a cuiva parnind de la premisa ca ei dispune de resurse §i intent!! pozit!ve, decat de la a
considera ca el ests apriari orientat catrs e~ec, ooala sau autodistrugere. 1

3. Nu exista e~ecuri, ci numai feedback-uti
Ideea de baza este aeeea ca arice rezultat obtinut de arice am Tnaproape orice domeniu
poate fi utilizat ca informalie de autoreglaj, de coreclle. Din arice rezultat pot Tnvalaceva. E~ecul
nu esle decat 0 modalitate de a denumi rezullatele nedarite sau pe care nu Ie accept. Oamenii

pozitlv orientall sunt capabili sa Tnvetedin majoritatea situatiilor ~idin aproape toate rezultatele

pe care Ie obtin, aceasta abilitate fiind responsabila In masura semnificat!va de suecesui lor.

I4. In;eles'ui, sensu comunicarii este raspunsul primit.

Aceasta presupozitie se refera la conceptia despre comunicare din NLP, diferlta de viz/unea
simplista adoptata adesea prin care comunicarea este considerata ca un simplu schimb de
mesaje verbale. in realitate, camunicarea este un proces extrem de complex ~i dinamlc,
desfa~urat pe planuri §i canale multiple, la care protagoni~tii participa cu totaiitatea fiin\elor ior.

Atunci cand decodific mesajui cuiva, 0 fac prin filtrele active TnaceI moment, raspunsui meu
la mesajullui fiind determinat de raspunsul intern pe care decodificarea mesaju!ui mi I-a prilejuit
~i care este de asemenea dependent de filtrele folosite. in fapt, nu raspund mesajului
partenerului, ci imaginii mele interne despre acesta, adica ceea ce am Inleles. Acela~i lucru se
fntampla ~i cu partenerul de comunicare.

Raspunsul sau mesajul oferit partenerului depinde la randul lui de filtrele constituite de

capacitatile mele expresive ~inu Intotdeauna coincide cu intentia pe care am avut-o. Probabil

orice am dispune de experienla de a nu fi fost Inteles, de a nu fi exprimat ceea ce inten\iona, de
a obline de la celalalt reaclii sau raspunsuri care I-au contrariat. Astfel, sensul comunicarii este
raspunsul pe care-I primesc de la celalall.

Aceasta viziune are 0 serie de conseeinte interesante. De exemplu, a~ putea sa ma consider
responsabil de reactiile pe care Ie produe celorlalli, mai degraba decat nelnleles sau decat sa-i
consider pe aceia~i ceilalii ni§te rai, pro~ti sau ignoranti. A~ putea deveni mai con~tient $i a§
putea lucra asupra capac/talilor mele de a exprima exaet ceea ce intentionez. A~ putea

con~tientiza unde dau gre~ ~ice a~ putea schimba ca sa n-o mai fac.

5. Daca cineva din lumea asta poate face un lucru, §i eu pot face acel lucru.
Evident ca a$ exagera teribi! daca din aceasta afirmatie a~ trage concluzia ca pot de
exemplu sa ajung pe Luna. Evident ca daca, mi-a§ fi dorit toata viata acest lucru, daca a~ fi
urmat 0 pregatire corespunzatoare, daca a§ fi avut ~ansa de a ma na~te Tntr-o lara care
deruleaza programe spaliale $i daca coordonatele mele fizlce $i fune\ionale mi-ar fi permis,
poate ca pana In prezent sau In viitorul apropiat a~ fi avut ~ansa de a pa~i pe Luna. Oricum, nu

1 A se urmari prin prism a acestei idei concep\ia despre incon~tient cu care opereaz8 NLP ~i care este
prezentata mai jos.

CapitoiuI VI! - PROGRAM AREA NEURO-LINGVISTICA 209

S6 ;>tie niciodata exact ce ne poate rezerva viitorui.

Mai degraba, aceasta afirma\ie se refera ia increderea In propriile posibilita\i ;;i la realismu!

scopuriior propuse, Mai muil, ea prive~te credin\a ca exista posibiiiU3ti multiple de realizare

pentru majoritatea oamenilor. Va fi foarts greu sa ating un scop pornind la drum cu credinla eEl

nu-ml sta in putinla s-o fac. De asemenea, probabil ca In aceasta lume pot sau a~ putea face

ceva mal multe lucruri decat Tmi imaginez eu acum ea pot face. Poate a~ fi putut fi un bun

mecanic sau electrician $i, cu siguranta, un bun bucatar. Va fi Tnsa dificil sa fiu in acela$i timp in

toate rolurile pe care !e pot juca, a~a ca, eel pu(in din timp in limp, va fi necesar sa aleg.

6. Mintea !?i slmt pa~i ale aceh..iia¥i sistem dbemetlc, eu aile cuvinte ele se afla in

reialie de unltate indisolubiia.

g, 0 caracteristica de baza a oricarui sistem este aeeea ca schimbarile survenite Intr-o parte

a lui S8 I'asfrang asupra celorlaite parti. In fune\la de natura, ampioarea, intensitatea aeeste!

schimbari ;;;i de iocui in care apare, ea poate avea un efect minor, pasager asupra celorlaile

components a!e sistemului saLl dimpotriva, poate inilia schimbari radica!e la niveiul intregului

sistem. Emo(iile au intotdeauna cOi8spondent somatic lar stariis somatice influenteaza pe cele

psihice. Schimband filtrele, schimbam lumea Tn care traim,

b, Nu este posibll sa nu comunicam. Revenim prin aceasta la conceplia asupra comunicarii.

Exprimam prin cuvinte, dar ~i prin calitatea vocil: ton, rltm, intensitale, accente ~j prin mijloacele

nonverbale: corp ~i postura, gesturi ~i mimica. Comunicarea este mult mai mult decat cuv/ntele

pe care Ie spunem. Rezultatele unui experiment privind impaclul unar discursuri asupra unar

grupuri de ascultatari indica faptul ca acesta este determinat ill proportie de 7% de conlinutul

prezentarii, 38% de calitatea vocii ~j 55% de expreslvitatea mimica ~i corporala, Fiecare dintre

aceste mljloace de exprimare spune permanent ceva, !ipsa expresiei este la fel de expresiva ca

cea mai clara expresie, Cuvintele contand In comunlcare numai In proportle de 7%, restul de

93% apartlnand altor mijloace, ideea ca tacerea inseamna lipsa comunicarli devine pur ~i simplu

~iridicola. In realitate taeerea este la fel de expresiva plina de informalii ca un milion de cuvinte.

Cuvintele constituie continutul mesajelor transmise sau receplale, in timp ce gesturile,

postura, mimica ~i calitati1e vocii formeaza contextul In care fiinteaza mesajul. Impreuna, ele dau

sensul, inlelesul comunicarii. Arta aetorilor consta de fapt Tn capacitatea de a asoeia multiple

sensuri emolionale diferite aceluia~i mesaj verbal. Revenind !a inlelesul comunicarii,capacltatea

de a exprima poate fi abordata ~i in sensul eoncordanlei intenlie - mesaj verbal - mesaj
nonverbal.'

Dineolo de faptul ea nu este poslbi! sa nu eomunicam, permanent avem reaclii de raspuns la
mesajele celorlal(i ~i observam reacliile lor la mesajele noastre, deei permanent influenlam ~i
suntem influenla(i. Munca in consiliere, psihoterapie, educalie, management sau negoeieri

presupune eomuniearea ~i Infiuentarea celorlalti. Apare astfel 0 situatie paradoxala - daea ne

optimizam abilitali1e de a comunica, de fapt ne largim posibilitatile de a-I influenla pe celialli iar
acest lucru poate fi considerat manipulare, care Tntotdeauna are conotatii negative. Daca a nu

influenta nu este posibil, atunci dliema etica ce poate rezulta din aceasta situalie are 0 singura

solulie. Aeceptam acest fapt ~i ne dezvoltam abilitatile de a 0 face, dar numai cu integritate, intr-
o maniera responsabila ~j respectand mode!ul despre lume al clientului. Tehnicile NLP sunt
neutre din punet de vedere valoric ~i raspund unor criterii ecologice; felulln care sunt folosite
depinde de abilitalile $i intenliiie eonsilierului, psihoterapeutului, edueatorului, De altfel, numai
fiind extrem de responsabili, con~tienli, numai dispunand de serloase abilitali comunicalionale $1
de influenlare a celorla!li putem realiza acceptarea necondilionata a ciientului, cu valorile sale,
filtrele sale, viata sa.

c, Grice comportament se bazeaza pe derularea unor proeese nervoase $1 ofera informatii
despre aceste procese. Principala legatura pe care 0 putem avea Tn vedere In lucrul cu omul

1 Pentru aprofundarea acestui aspect, a se vedea Nedelcea,C., Dumitru, Paula, 1999

r

I 210 ORIENT AREA EXPERIENTIAL<\. IN PSIHOTERAPIE

I este cea dintre psihic ~i somatic, controlat prin intermediul sistemului nervos. Reamintindu-ne
unitatea sistemului, majoritatea proceselor. somatice sau nervoase au oorespondenti pe plan

I comportamental manifest, Tntimp ce toate manifestarile comportamentale au un corespondent
I somatic ~i mai ales nervos. Urmarind manifestarile comportamentale ale unei persoans, putem

trage eoncluzii despre procese!e nervoase pe care Ie deruleaza Tnace! moment, deci §i despre
experien\a sa psihica interna. Este lntr-o anumita masura principiul care 2 stat 12 baza
constructiei poligrafu!ui.

d. Orice pattern de comportament reprezinta cea mai adaptativa formula disponlbi!a
persoanel Tnmomentul cand a fost ini\lal. Avem In vedere doua categorii de comportamente. In
primul rand, cele simptomatice. Ele trebuiesc In\elese ca cere mai bune solutii adaptative ale
momentului In care au aparut prin prisma ideii ca un comportament simptomatic apare atunci
cand persoana se afla Tndeficit de resurse lar simptomul este 0 Incercare de depa$ire a starii de
impas intern. Prezenta simptomului este cea mai buna so!u\ie gasita de incon~tjentul persoanei
pentru a evita un confilct interior major, epuizarea sau chiar disolutia eului. De asemenea, de
foarte multe ori simptomeie sunt reprezentari simbolice ale conflictelor sau traume/or care stau la

baza aparitiei lor. In al doilea rand, doresc sa aduc In discutle modelele de comportament
introiectate In urma unor experiente traumatice trecute. In momentul traumei, aceste strategii au
reprezentat solulia optima de depa§ire, evitare sau confruntare cu pericolul. Problema este a
neconcordanlei acestor modele cu noile condilii §i coordonate existen\iale ale persoanei, cu
situalia ei prezenta.

7. Orice problema poate fi definita in termeni de rezultate clarite. A gandi ,,1nprobleme"
Tnseamna a analiza detaliat tot ce nu merge bine, a ma Intreba permanent: "De ce am aceasta
problema?", "Cum ma afecteaza ea?", "A cui e vina?", lucrurl care n-au niei 0 utilitate, care-mi
permit sa ma slmt din ce Tnce mai rau §i sa nu fac nimic pentru a rezolva problemele. A gandi
"in rezultate" dorite Inseamna sa aflu, sa con§tientizez ce vreau, sa descopar resursele de care
dispun pentru aceasta §i sa Ie folosesc pentru a-mi atinge scopurile. Diferenta dintre ce!e doua
maniere este, cred, destul de limpede.

8. intrebarile tip "Cum?" sunt mai utile decat cele tip "De ee?". lntrebarile "Cum?" ofera
posibilitatea de a Tntelegestructura problemei, in timp ce prln "De ce?" obtin justificari §i motive,
dar fara a face nimic pentru a schimba ceva.

9. A lua in eonsiderare posibilitatile mai degraba deeM necesitatile Imi permite sa fac a
schimbare de focus de la constrangerile unor situatii catre soluliile disponibile. Adesea,

barierele,sunt mai pulin formidabile decat par a fi.

10. In final, NLP adopta 0 atitudine de curiazitate ,i nu una prin care faeem

presupuneri. Este 0 idee slmpla cu consecinte profunde. Copii invata uimitor de repede toemal
pentru ca sunt curio§i despre arice. Ei nu §tiu §i §tiu ca nu §tiu, a§a Incat nu-§i pun problema ca
o sa para stupizi daca Intreaba. Pot presupune de exemplu ca nimeni nu ma place §i atata timp
cat nu voi avea curiozitatea de a Intretine rela\ii §i de a Intreba sa aflu, cu siguran\a ca voi trai cu
convingerea ca nimeni nu ma place.

Observam ca toate aceste principii sau supozitii de baza sunt tot atatea filtre pe care NLP Ie
propune In relalia noastra cu realitatea. Lumea In care traim depinde de filtrele pe care Ie
folosim Tn relatie cu ea. Voi prezenta mai jos alte trei filtre importante, propuse de NLP drept
criterii ale eficientei personale In arice situalie sau domeniu.

1. Obiectivele sau rezultatele a§teptate. In orice situalie e necesar sa dispunem de obiective
sau rezultate dorite. Ne§tiind unde vreau sa ajung, va fi foarte dificil, chlar imposibil, sa ajung
acolo.

Orice rezultat sau obiectiv pentru 0 situatie sau alta trebuie sa fie bine definit, adica sa

Indeplineasca un set de cerinte:
a. Sa fie definit Tntermeni pozitivi. Este mult mai simplu ~i mai profitabil sa fac ceva ce vreau
decat sa Incere sa scap de sau sa evit ceva ce nu vreau.lntrebarile pe care Ie pun sau mi

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 211

Ie pun vor fi de tip: "Ce vrel i vreau eu adevarat?" sau "Ce ai I a~ prefera?".

b, Reaiizarea lui sa depinda de propria persoana. Propunandu-mi sa fae sau sa
aehizi\ionez ceva a carui realizare depinde de aitcineva, B-3r pulea ca respectiva persoana sa
nu faca niciodata acel lucru, iar eu sa ma simt deceptlonal, dezamagit sau nefericit. Multi clienti
au as(fa! de obiective deficitar definite, nerealiste. De exemplu, pol sa a~tept sa mi S8 of ere un
ioc de munca bine piatit sau pot sa caut aeest loc de mundi, Studenti! a~teapta adesea ca
profesorii sa con~tientizeze nevalle lor de Tnl/atare ~i sa Ie orere exact acelecuno~tinle pe care
Ie dorase, Tara ca ei sa S8 impliee, deei ca totul sa Ie vlna de-a gata.

c. Sa fie aefinit cat mal specific, cat mal clar: cine, unde, cand, ce ~i cum anume. Un
element impmtant se refera la termene, ia timpul alocal pentru atingerea unor rezuitate. Lasana
aeeste aspects neprecizate, atingerea unui rezultat S8 poate prelungi foarle mull, chiar palla 18
infinit.

d. Sa dispuna de dovez! de tip senzorial care s8-mi permita sa ~tiu cand mi-am aUns scopul,
deci sa ~tlu de la Tnceput cum :;;1ce anume vol sim!i, vedea, auzi ~i gandi atunci cana mi-am
atins scopul propus. Acesl aspect este foarte subtii §i important totodata, adesea putand sa

trecem cu vederea unele rezul!ate pe care deja Ie-am obtinut. EI presupune 0 buna capacitate

de autoanaliza $i autoexplorare.
e. Cel care $1 I-a propus sa dispuna de resufsele necesare pentru realizarea lui. Aceasta

presupune in prealabil identificarea resurselor necesare, apoi verificarea faptului daca persoana
dispune sau nu de ele. in situatia In care nu dispune de toate resursele necesare, yom defini ca
obiectlv secundar achizilionarea acestor resurse.

f. Sa aiba 0 dimensiune rezonabila, deci sa fie posibil de realizat. Sunt de evitat doua

situatii, in primul rand, daca obiectivul definit este foarte mare, existll posibilita!ea de a nu-I

putea atinge Tn termene!e $i conditiile s!abilit~. in aceasta situatie el trebule redefinit $i Impa~it Tn
mai multe obiective de mai mica amploare. In al doilea rand, daca obiectivul propus are 0 prea

mica amploare, apare problema motivatiei. E putin probabil sa ma motiveze 0 sarcina minora,

cum ar fi sa fac curatenie Tn cabinet. Obiectivele de mica amploare, care nu constituie prin ele
Tnsele surse motivalionale, trebuie asociate unor obiective mai ample, astlel Incat sa beneficleze
de motivalia aeestora. De exemplu, pot asocia sarcina de a face curat Tn cabinet cu ideea de
pregatire a unui mediu favorabil pentru a lucra cu clientii Tn ziua urmatoare.

g. Sa tina cant de 0 serie de criterii ecologice. Pe cine alteineva sau ee alteeva poate
afecta atingerea unui scop? De exemplu, Imi pot propune sa ca$tig mai multi bani $i sa-mi iau 0
slujba suplimentara. Acest iucru po ate determina Tnsa un alt fapt ~i anume ca-mi voi petreee
mult mai putin timp eu familia sau ca voi avea mult mai putin timp liber, lucruri care au la randul
lor 0 serie de consecinte. Este cazul oamenilor de afaceri puternic motivati de munca lor, care
ajung sa aloce tot timpul ~i energia de care dispun muncii. Au un succes prafesional deosebi!
iar la un moment dat constata ca viata de familie are de suferit sau chiar dispare prin divorl,
conflicte etc. Cu alte cuvinte, Tn alegerea unui obiectiv persoana trebuie sa tina cont de toate
consecin\ele pe care realizarea acestuia Ie poate avea asupra mediului sau global de via\a $i sa
ajusteze obiectivul conform conditiilor acestui mediu.

2. Acuitatea senzoriafa, Sa avem 0 buna acuitate senzoriala Tnseamna sa avem toate

sim\urile bine deschise, pentru a putea percepe cat mai multe dintre cele care S8 intampla In
jurul nostru. Voi putea actiana eficient numai Tn conditiile in care :;;tiu bine ce se Intampla cu
mine ~i cu clientul meu Tntr-un anumit moment. Uitandu-ma Tntotdeauna la acelea~i lucruri voi
vedea Tntotdeauna aceiea~i lucruri. in general, In via\a noaslra, acuitatea senzoriaia se refara
mai ales la capacitatea de a ~ti ce se intampla, de a fi In situatie ~i Tn cuno~tinta de cauza.

NLP ofera 0 serie de principii ~i tehnici de dezvoltare, de cre~tere a acuila\ii senzoriale.

Bineln(eles ca asta nu lnseamna ea voi putea vedea sau auzl mai bine sau ca vol Tncepe brusc
sa vEld pe Tntuneric sau altceva de acest gen, ci ca pot Tnvata despre unde anume ~i cum anume

r---- -----~- ----------

212 ORIENT AREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

trebuie sa privese pentru a vedea lucruriie importante1. Exista numeroase componente ale
comportamentuiui nonverbal ale ciientulul care ne ofera informat!1despre experien;a subiectiva
Interna a acestula.

3. Flexibilitatea. Priv89te abiiitatea de a schimba ceva in situa11ilein care mi-am propus un
obiectiv, nu sun! muilumit de mine sau de rezuliatele pe care Ie am $1de a mentins Bceste
schimbari atat timp cat e necesar pentru a-m! aUnge obiectivele propuse. Ideea aste faarte
simpia: daca Tntotdeaunafac ceea ce am facut Tntotdeauna,intotdeauna voi obline ceea ce am
oblinul fntotdeauna. Daea ceea ee faei nu merge, fa aitceva.

Cu cat dispun de mai mulle solulii ~i alternative de aetiune, eu ata.t mal multe ~anse de
succes voi avea. Scopul NLP este cs oamenii S2 dlspuna de cat mal mulle poslbilitati de
alegere. A avea 0 singura posibilitate Tnseamna in realitate a nu dispune de posibliita\i.
Inloldeauna vo, exista situatii in care nu vol pulea face fala. DOUEl variante ma pot pune Tn
dilema sau in conflict Intern. ,A. alegs Tnseamna a dispune de minim 3 posibiliiati. Probiemeie
c1ieniilor pot fi definite ca limltari ale campuriior de alegere. In orice Interactiune, persoana care
dispune de cea mal mare flexlbilitate comportamentala va avea controlul sltuatiei. Umltarea
posibilitalilor de Inter/entie esta poate explicatia lipsel de sueces a unor psihoterapii sau a
aplicatlvita\ii lor limitate.

3.2. Con§tient §i incon§tient

Conceptele de con§tlent §i Incon~tient sunt esen\iale in NLP, atat din perspectlva lucrului
terapeutic, cat §i din cea a conceptiel despre invalare. Ideea de baza este aceea oa In mod

con§tient procesam numai 0 mica parte a informa\iei pe care lumea, campu! stimularllor ne-Q

ofera; percepem2 §i reaclionam la mult mai multe lucrurl fara a fi con§tien\i.
Trebuie precizat ca exista doua surse de insplra\ie penlru aceasta vlziune. Prima ests

concep\ia despre Incon§tient promovata de Milton Erickson, regasila aproape in totaJitate in
NLP. Cea de-a doua este descrisa mai jos ~i a fost promovata de psihologul american George
Miller.

Mintea noastra con§tienta este foarte limitata, ea putand procesa simultan un maxim de 7

plus I minus 2 unita\i informa\ionale. Ideea dateaza din 1956, cand a fost pubiicata intr-un articol

intitulat: "The Magic Number Seven, Plus or Minus Two' . Aceste unita\i Informa\ionale nu au
marlmi fixe §I pot contine lueruri diferile. 0 modalitale de inva\are este prln procesarea

con§tienta de mici unitali informa\ionale sau comportamentale ~icombinarea ior in structuri mai

largi, care devin automatizate §i incon~tiente. Astfel, atenlia con§tienta se elibereaza de ele §i
poate fl orientata catre alte aspeete ale realitalii, al\i stimuli, aile comportamente. Procesul
coincide pa~ial cu binecunoscuta schema a formarii deprinderilor ~i cuprinde 4 stadii: a.
Incompeten\a incon~tienta, in care nu $tiu ea nu §tiu; b. Incompeten\a con~tienta, in care deja
§tiu ca nu §tiu §i incep sa invat; c. Competenta con§tienta, in care invat exersand, cu efort

voluntar ~i implicarea aten\iei ~i in care nivelul performanlei incepe sa creasea; d. Abilltatea,

slructura comportamentala, cuno§linlele sunl deja formate, achizillonate §! automatizate, astfel
incal pot fi desfa§urale fara control con§tient. Aslmiland procesu! terapeutic unuia de inva\are,
putem spune ca clientul vine la psihoterapie atunci eand se confrunta cu incompetenta
incon§tienta cu privire la anumlle laturi ale vie\i sale, cu Ilpsa resurselor ~i a strategiilor
adaptative, precum $1 a oricarei idei despre cum poate fi depa§ita problema. In continuare,
clientul este ajutat sa in\eleaga cu ce anume se confrunta - incompetenla con§tienta, sa
descopere alternativele posibile §i sa treaca la punerea lor Tnpractica - competenta con§tienta,
pentru ca in faza finala a psihoterapiei acesta sa achlzilioneze acele deprinderi $i abilitati care

'A se vedea indicatorii de acces la starile c1ientului, conceptele de pacing §i calibration. §i raspundem la
2 Evident, nu este vorba despre sensu I uzual al termenului de percep\ie, ci despre faptul cii receptam
informa\ii §i stimuli de care nu suntem con§tien\L

Capitol!!1 VII - PROGRAMAREA NEURO-UNGVISTICA 213

sa-l permita descoperirea §i rezolvarea de unul singur a propriilor probleme, construc(ia de
proprii strategii adaptative - competen(a incon§tienta. Mai ales Intre ultimele 2 stadii pot exista 0
serie de Tntoarceri ~i treceri reciproce, ariee abilitate sau cuno~tinta ca~tigata fiind susceptibila
de a fi optimizata, dezvoltata, Imbogatita.

Deci, campul atentie! noastre con~!iente este Iimitat ia 7 plus / minus 2 unitali de informalie,
chiar daca aceslea apa~in realita\ii sau propriei lumi ~i experiente subiective. Prin contrast,
incon$tlentu! contine toate procesele vitale fiziologice $i corporale, tot ceea ce am Inva(at,
experienlele trecute $i tot ceea ce am putea percepe Tn momentul prezent dar n-o facem.
!ncon$tienlul este mull mai Inte!epl ;;i mai bogat deeat con$tientul. Ideea de a fi capabili sa
cunoa$tem $1sa Tnlelegem 0 !ume extrem de compiexa, infinita chiar sau propria fiinla folosindu-
ne de 0 con$tiin\a ce poate opera simultan numai cu 7 unitali de informa\ie devine Tn mod
evident ridicoia.

In NLP ceva este con$tienl eand se afla In con~tiinta momentului prezent ~i ineon~tient cfmd
nu este In con~tiinta momentului prezent, deci In sfera atentisi con$tiente. Acesta este singurul
criteriu de distinctie Intre cele doua stari sau modalitali de functionare psihica. Amintirile despre
ultima mea vaeanla la mare sunt aproape sigur ineon~tiente, pana In momentul Tncare, Intr-un
mod sau altui, mi ie amintesc $1astfel devin con$tienle, respectiv pana ee, cautand un exemplu,
am ajuns sa ma gandesc la amintirile mele. Este interesant de remareat ca aeeasta viziune esle
radical diferita fala de cea psihanalitica, eel mai larg raspfmdita ~i utilizata printre psihologi. Daea
In psihanaliza incon~tientul apare ca prineipala eomponenta strueturala a aparatului psihie, in

NLP, a~a cu am afirmat deja, este vorba despre 0 modalitate de functionare psihica specifiea ~i

despre aeele eon\inuturi care se plaseaza In afara sferei con~tiin\ei.
Pentru a In\elege mai bine aceasta afirmatie, voi folosi a metafora. Imi pot imagina ca ma

afiu Tntr-o sfera opaea Tncare exista numeroase gauri prin care pot privi In afara. Prin fiecare
gaura pot vedea cate a parte a peisajului care 0 Tnconjoara. Din motive legate de construct1a
sferei, Tncampul meu vizual pot euprinde simultan maxim 7 plus / minus 2 dintre aceste gauri.
Pe restul, Tnrespectivul moment nu Ie pot vedea. Schimbandu-mi pozilia in interiorul sferei sau
direCiia privirii, pot aduce In campul meu vizual aite numeroase gauri. Mai mult, daca sfera este

foarte mare, daca unele gauri sunt obturate, sau In functle de pozi\ia pe care 0 ocup, poate fi

necesar sa gasesc mal intai, pentru a putea privi prin unele gauri, modalitatea de a Ie elibera
sau de a ma plasafa\a de eie astfellncat sa intre in campul meu vizual. Prin unele dintre ele pot
vedea lucruri care-mi plac, prin altele lucruri care ma Tngrozescsau ma plictisesc, astfel incat voi
privi preferen\ial prin unele dintre ele. In extremis, dineolo de numeroasele gauri prin care pot
privi vor ramane altele, cel pu\in la fel de numeroase, prin care nu pot privi, fie pentru ca nu-mi
sunt aecesibile, fie pentru ca am ales din diferite motive sa n-o fac. Gele 7 gauri care se afla la
un moment dat In fa\a mea $i prin care pot privi, constituie con~tiinta. Gelelalte gauri, prin care
pot privi dupa dorin\a, schimband direc\ia privirii sau propria pozi\ie, constituie 0 parte a
incon$tientului, asimilabila eonceptului ciasie de subcon~tient. Gelelalte gauri, prin care din
diferite motive nu pot privi, constituie alte doua pa~i ale incon$tientului. Acelea prin care am ales
sa nu pot privi datorita neplaeerii, spaimei sau suferintei pe care mi-o produce ceea ce vad afara
constituie sistemele de introiec\ii ~i traumele uitate. Gelelalte sunt aeea parte a sinelui uman
profund, ascuns, unde aceesul con~tiintei este adesea dificil ~i Iimita!. Oricum, este posibil ca,
din intamplare sau datorita unar factori externi, sa pot privi prin unele dintre gaurile prin care In
mod normal nu pot privi sau ca ceva din ceea ce vad afara sa-mi aminteasca de existenta unor

traume sau evenimente stresante ~isa-mi produca a teama la fel de mare ea $i primele. Primele

sunt experienlele incon$tientului Tn sens clasic sau experiente de tip spiritual, de coneetare
temporara cu sinele profund iar eele!alte proiec\iile, prin care aduc In prezent evenimente, emo\ii
$i comportamente ale trecutului.

Una dintre presupozi\iile de baza ale culturii occidentale este aceea ca aproape tot eeea ce

2]4 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERi\PIE

facem $1 ceea ce suntem este con~tlent. In repetate randuri am fast surp;-ins de reactiHe
diferltitor aameni ta afirma(ia mea ea "eea mal mare parte din eeea ee facem este incorJ$tient".
De abieei raspunsul lor era ceva de genul "Cum adiea?!", "Exista a§a ceva?!", "Cum sa S2
Tntample eeva eu mine fara ca eu sa §tiu?!". eu toate ca experien(a eotidlana a oricarui am esle
presarata eu exemple de manlfestarl ineon$tiente, este necesara, S8 pare, 0 anumita pregatire
pslhologica pentru a accepta existen(a incon§tientului. Este necesar de asemenea sa dam
dovada de tact $i diploma(ie atunci cand discutam cu clien(ii despre experien(ete lor legate de

incon§tient, condltle Tncare 0 vom putea face fara ca reac(iite lor sa ne surprinda $1fara a Ie

declan§a rezisten(ele .
De asemenea, incon§tientui fiind mult mal bogat $i mai Tn(eleptdecat mintea con$tienta, este

de presupus ca resursele necesare pentru rezotvarea diferltetor probleme personate sau ate
clien(Hor sunt ptasate la nivelul ineon$tientului. Prin psihoterapie, clientul este de fapt asistat,
ghidat Tn procesul de descoperlre a acestor resurse, de aducere a lor la nivelul con9tiin(ei,
fiecare sistem sau tehnica terapeutlca fiind practlc modalita(i de conectare a clientului la
rea!itatea sa interna $i developare Tn egaia masura a intmiec(lilor 9i proiec\iilor, traumelor,
mecanisme lor interne ale acestora sau ate resurselor sale ascunse, ineon§tiente.

3.3. Despre structura experientei subiective

3.3.1. Sisteme reprezentafionaie

A§a cum afirmam la Tnceputul acestui capitol, NLP a-fostdefinita ca studiu al experien(ei
subiective. Daca experienta umana s.au comunicarea au vreuhe inceput, acesta e activitatea
senzoria!a, sim(urile. Practic, experien(ele senzoriale sunt acelea pe baza carora cunoa§tem, cel
pu\in in faza ini(iala, lumea $i mal larziu, prln interiorizarea lor, se structureaza experien(a
subiectiva. Sim(urile sunt singurele noastre puncte de contact cu lumea.

Folosim numeroase filtre perceptuale, de natura fiziologica sau func\ionala, perceptiile
noastre fiind ha~i construite pe baza proceselor nervoase. Lucrurile carera ie aeordam aten(ie Tn
aceste ha~i rezulta dintr-o noua filtrare, prin intermediul credin\elor, intereselor, preocuparilor,
experien(ei noastre anterioare. Dincolo de explorarea modalitalii in care funclioneaza aceste
filtre, de procesul de modelare prin care este reconstruita structura experientei subiective, NLP
ofera modalita(i de cre~tere a acuitalii senzoriale, de dobandire a unor abilita(i care sa permita
sa vedem mai multe $i sa facem distinc(ii mai fine cu toate sim(urile. Aceste abilita(i ne pot face
via(a mai u§oara sau mai interesanta, fiind utHe~i necesare In numeroase domenii de activitate.

Un pictor trebuie sa aiba 0 percep(!e cromatica $1a formelor extrem de dezvoltate, la fel cum un
degustator de vinuri trebuie sa aiba 0 excelenta discriminare gustativa. Dezvoltarea acuitatii

senzoriale este un obiectiv important ~i explicit al trainingurilor NLP.
Care este Tnsa legatura dintre simturi ~i experienta subiectiva interna? De exemplu,

eomuniearea Tneepeeu gandurile noastre pe care Ie transmitem celorlal(i cu ajutorul mijloacelor
de expresie. Oar ee sunt gandurile? NLP concepe gandirea ca un proces Tncare simjurHe sunt
folosite pe plan intern. Atunci cand gandim despre ceea ce vedem, auzim sau sim(im, noi
recream pe plan intern aceste sunete. Reexperimentam informa(iiie pe plan intern, Tn forma
senzoriala Tncare Ie-am perceput prima data. Uneori facem asta con$tient, alteori nu. De obicei,
nu acordam aten(ie felulul in care gandim; avem tendinta de a gEmdidespre un lucru sau altul §I
nu despre cum gandim despre un lucru sau altul. De asemenea, presupunem automat ca ceilal(i
oameni procedeaza Tnacela$i Tel.Chiar incazul gandirii abstracte, conceptuale, baza de pornire
este tot experien\a senzoriala asupra careia se aplica diferite opera(ii de analiza, compara\ie,
sintetizare etc. Chiar ~i Tnacest caz, operam adesea cu reprezentari care au baza senzoriala.

Unul dintre modurile eele mal importante Tncare gandim este prln amintirea con$tienta sau
incon$tienta a experien(etor senzoriale trecute. Cu ajutorui limbajului putem chiar crea variate

Capitoll.ll VII - PROGRAMAREA NEURO-UNGVISTICA 215

experiente sanzoriale interne, care nu au un corespondent rea! in experienla trecuta, nu sun!

amintiri. Daca cer euiva sa sa gandeasea la 0 plimbare pe Luna, pentru a cia sens unei

asemenea idel, ei va trabui sa pareurga mental aceasta experienta, folosindu-:;;i sirntllriie pe plan
intern pentru 3-91 reprezenta expeiienla descrisa prin cuvintele me!e. Daca respectivui chier a
fast pe luna vreodata, probabill$i va aminti experlente specifice legate de aceasla. Daca nu a
fost, ceea ce este de a!tfel aproape sigur, probabil va construi aceasta experienta pe baza unor
experiente macar partial simiiare sau folosind materiale de 18 TV, din filme, carti sau aite astfel
de surse. Experienta'lui va fi un mazaie de aminti,i ~i imaginalie. Cea mai'mare parte din
g2lndirea noastra este de abicei un amestec de experiente senzoriale amintite sau eonstruite.
Po ate acest exempiu nu esle ce! mal ilustrativ. Drept exemplu poate fi foiosita orice experienta

de genul "te gEmde§ti la 0 excursie In Arhipeiagu! Greciei" sau la 0 "ascensiune pe Mont Blanc".

~iAcelea:;;i cai §i procese nervoase stau alat la baza reprezentarii interne a experientelor cat

la baza experientelor directe, reale. Gi:mdirea are efeete direete pe plan flzie, corpul :;;i mintea
fiind un singur sistem. Gandulla felul de mancare praferat ne declan§eaza secretia salivara.
Manearea este Imaginara dar salivalia in nicl un caz.

Deci, folosim sim\urile In afara pentru a percepe lumea §i in interior pentru a ne reprezenta
experientele. In NLP, modurlle Tn care preluam, stocam ~i codam Informa(ille senzoriale pe plan

mental poarta numele de sistema reprezentafionale.

Ele sunt eorespunzatoare princlpalelor modalit,'iji senzoriale $i pot fl utilizate extern (notatia
e) sau intern (i). Sistemul vizual (V) este folosit in afara atuncl cand prlvim realitatea sau Intern,
atunei dind vizualizam pe plan mental. in aceea$i maniera, sistemul auditlv (A) se divide in eel
extern ~i eel intern. Sistemul kinestezic (K) extern include senzalii tactile, de temperatura sau
textura. Kinestezia interna cuprinde senza\ii amint!te, emoti! ~i senzalii interne de echilibru §i
con§tiinta corporala, reunite de obicei in sfera propriocep(iei. Sistemul vestibular, responsabil eu

senzatiile de echllibru, constituie 0 parte importanta a kinesteziei §i adesea este conslderat ca

un sistem reprezenta\ional separat. Apare exprimat in numeroase metafore despre "pierderea
echllibrului", "a cadea" etc. Aceste trei slsteme sun! prlncipalele cu care opereaza eultura
occidentala. Sistemele gustativ (G) §I olfactiv (0) sunt considerate mal pulln importante $i
adesea sunt Incluse in cadrul kinesteziel.

Folosim permanent toate aeeste 3 sisteme primare (V A K), de§i nu suntem in mod egal
con§tienli de to ate §i avem tendin\a de a favorlza pe unul dintre ele. Bandler $1Grinder propun 0

alta viziune. Ei considera 4 dintre eele 6 sisteme posibile, §i anume: vlzual, auditiv, kinestezlc ~i

olfactiv. Sensibilitatea vestibulara sau de echilibru este inclusa in kinestezie, lar cea gustativa in
sistemul olfactiv, datorita numeroaselor puncte eomune ata! morfologlee cat ~i funcllonale ale
ultlmilor doi analizatori. Ei propun un model de nota(le a experien(e!or parcurse de client in

termenii aces tor 4 slsteme reprezentalionale care poarta numele de 4 - touple (\lile Aile Kile

Oi/e). Orice experienla po ate fi eva!uata in func(Ie de orlentarea interna sau externa a celar 4
sisteme, iar terapeutul, atunci cand pune intrebarl, poate remarea nu atat raspunsul verbal al
clientulul, cat orlentarea aeestor slsteme. Experien\ele filnd mixturi de percep(ii §i amintiri, este

util sa notam modul in care clientul se raporteaza la experienlele prezente. Daca 0 experier.la

actuala determlna trairea unor experien\e preponderent interne, sau activarea un or amintiri,
probabil avem de-a face cu 0 proieelie.

Aceste sisteme nu sunt reeiproc exclusive. Este posibil sa vizllalizam ~i in acela~i timp sa

traim senzatiile ~i sunetele asociate, la fel cum esle posibil sa ne fie foarte dificil sa fim aten(i la

taate in ace!a§i timp. In acest ultim caz, 0 parle a procesului de gandire S8 va desfa?ura

Incon~tient Cu cat mai adanc 'Jom fi absorbl(i in lumea imaginilor, sunetelor ~i senzatiiior
interne, cu atat mai putin yom fi capablli sa acordam aten(ie lumi! externe.

Pe plan extern folosim permanent toate sim(urile, de§i favorizam unul saO altul dintre ele in
funclie de situa(ia in care ne afiam. Pe pian intern insB, avem tendinta de a favoriza unul sau
doua dintre ele in func(ie de lucrul despre care gandim. Suntem eapabill sa Ie folosim totu§i pe

216 ORIENTAREA EXPERIENTIAL6.. iN PSIHOTERi\PIE
toate dar incepand de la varsta de 11-12 ani avem preferin\e clare.

Sistemul folosit in mod obi~nuit, preponderent de 0 persoana poarta numele de sistem

preferal sau primal. Tn cadrul sisternului preferat, de abieei suntem capabili sa faeam distinetii ~i

discriminari de mai mare finele decat In ceielaite. Unii oameni apar astfel ca dotali sau talentati
In mod natural pentru anumi!e tipuri de sareini sau activitati. UneorL un anumi! 3islem nu esle
suficient de dezvo!tat, eeea ce face ca anumite abilitali sa fie dificil de achizilionat.

Nici unul dintre sisteme nu este superior altuia; aceasta depinde de eeea ee vrem sa facem.

a calitate de care dispun camenli eu performante superioare Tn domenii multiple este aeeea de

a se eomuta de pe un sistem pe aitul, In functie de sarcina in care sunt angaja\i. Diferitele
psihoterapii indica destul de clar preferin\a initiatorilor, practican(ilor $1 clientilor lor. Terapiile
corporale sunt preponderent klnestezlce, psihanaliza predominant verbala $i audltiva, terapiile
artistice $i simbolismul junglan sunt exemple de terapli cu baza senzoriala.

Folosim Iimbajul extern pentru a comunica $1 descrie celorlall! gandurile sau experienlele

noastre interne iar cuvintele prin care 0 faeem Indica sistemul reprezenta\ional pe care·1 foiosim.

Cuvintele cu bazEl senzoriala - verbe, adjective ~i adverbs -, poarta In NLP numele de

predicate. De obleei utiiizarea cu preponderenla a unui anumit tip de predicate indica slstemul
preferat de reprezentari al persoanei. E posibil de exemplu sa aflam care e sistemul de
reprezentari preferat al unui autor prin analiza limbajului pe care-! folose~te. Mari! scriiteri de
abicei folosesc intuitiv variate tipuri de predicate, apa~inand tuturor sistemelor reprezentalionale.
Unele cuvinte, cum ar fi Inlelegere, gandire sau proces nu au baza senzoriala $1 sunt neutre din
punet de vedere al sistemeler reprezentalionale. Chlar $i acete cuvinte neutre sunt traduse
diferit de cititari, In funclie de sistemul reprezentalienal cu care opereaza preponderent.

Exista ~i posibilitatea de aplieare a acestor predicate Tn lucrul terapeutlc. Ele sunt importante
In oblinerea raportului de rezonan\a cu clientul, Tn care important este nu atat ce spunem, cat

~imai ales cum 0 faeem. Foloslnd predicatele clienlilor, practic vorblm aceea$1 limba cu ace$tla

Ie putem vorbi exact In modul In care ei gandesc. Aceasta abilitate depinde de doi faetori:
aeuitatea senzoriala a terapeutului 9i faptul ea acesta sa dispuna de un vocabular adecvat, care
sa-i permita exprimarea In toate eele 3-4 tipurl de predicate.

in grup, este uti I sa folosim mixtur! de predicate, astfel incat fiecare membru sa-$i poata tral
propria experienla. Allfel, e posibil ca doua treimi dlntre membri sa nu asculte, sa nu Inleleaga
sau sa nu urmezs ceea ee spunem.

A$a cum dispunem de un sistem de reprezentari preferat In gandirea con$tienta, dispunem

ade maniere preferate de a aduee informalille din memorie Tn con~tiinla. amintire completa

contine toate imaginile, senzaliile, sunetele, gusturile ~i mlrosurile experlenlei originale. De

obieei, pentru a 0 aduce din memorie, ne folosim pe plan intern de una dintre aceste modalitali
senzoriale, numita sistem reprezentational conducator sau de input

Majoritatea oamenilor au un astfel de sistem conducator, care nu este neaparat acela$i cu

eel dominant. De asemenea, el poate fi difer!t In funclie de tipul de experienta.

Sinesteziile sunt responsabile de 0 mare parte a bogaliei experienlelor subiective §i

const!tuie 0 parte !mportanta a felului In care gandim. De obicei apar Intre sistemul preferat §i eel
de input. Ele sunt definite In NLP ea asocieri, ca legaturi imediate ~i incon$tiente Intre doua
simturi. Unele dintre ele sunt atat de naturale 9i flre9ti, Incat par sa fie nascute odata eu noi.
Studiile efeetuate arala ca exista numeroase legaturi Tntre eulor! $i starile emolionale, Tntre culori
$i senzaliile term ice sau Intre muzica ~i culoare. Sinestez!ile pot fi utilizate cu succes In munea
terapeutiea.

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 217

3.3.2. Indicator! de acces

Este destu! de u~or sa aflarn in ce slstern reprezentational gande;;te 0 persoana la un moment
dat ghidandu-ne dupa modifiearile fizles care apar atunci cand gandim Tntr-un fel sau altu!.
Gandirea se rasfrange pe plan corporaliar felul Tn care na foloslm corpurile ne afecteaza
aandlrea.

v Exista uneie rni§cari sistematice ale oehilor - verticale §llateraie " In fune\ie de modul Tn
care gandim, despre care studiile au aratat CEl sunt asociate eu activarea diferitelor arii
cerebra/e. Tn Ileure-fiziologie eie se numesc mi§cari !aterale ale oehilor (LEM) iar Tn NLP

indicator! de aces::; vizuaiJ. Ele constituie indicatori care ne permit sa ~tim cum gElildesc

oamenil, cum acceseaz3 ei informaliiie.
Cand vizualizam ceva din experienla noastra trecuta, oehii au tendinja de a se deplasa Tn

sus ;;i la stanga. Cand construirn imagini pornind de 13 cuvinte sau lncercam sa ne imaginam
ceva ce n-am vazut nieiodata, ochii se mi~ea in sus ~i ia dreapta. Mi~cariie laterale Tnstanga
indica sunete amintite iar Tn dreapta sunete constru!te. Mi§carile Tn jos :;;1la stanga indica
dialogul intern. Cand accesam, ne amintim senzajii, privim jos §i la dreapta. Privirea pierduta
drept Inainte la mare distanta, defocalizata este asociata cu vizualizarea.

Acest pattern este valabil pentru majoritatea dreptacilor. EI poate fi inversat pentru stangaci,
cel pujin pentru unele sisteme reprezentationale. Exceplii pot sa apara nu numai la stangaei, de
aceea este necesar sa fim precauti atunci cand aplicam aceste reguli Tn relalie cu c1ient!i.
Oricum, patternul mi~carllor ochilor este consistent pentru cei mai mulli oameni, chiar daea
respecta sau nu acest pattern.

o prima utilitate a acestor indicatori prive§te utilizarea lor de catre fiecare Tnactivitatea sa.

Va fi mult mai u§or sa accesam 0 reprezentare anume daca folosim mi~carile ochilor cu care

este asociata Tn mod natural, de§i In mod con;;tient putem privi In orice direclie In timp ce
gandim. Este ca §i cum am face un acord fin ai creierului pentru a functiona Intr-un anume fel.

Aceste mi§cari apar ~idispar foarte rapid, a§a incat e necesar sa fim buni observatori pentru

a Ie remarca pe toaie, Ele vor indica secventele de activare a diferitelor sisteme

reprezentalionale pe care persoana Ie folose~te pentru a da un raspuns sau a parcurge 0

experienta. De obicei oamenil recurg In primul rand la sistemul de input atunci cand cauta
raspunsulla olntrebare.

De;;i indicatori! vizuali nu sunt singurii prin care putem afla cum gfmde§te clientul, ei sunt eel
mai u§or de sesizat. Daca §tim cum §I unde sa privim, postura, mimica, gesturile, respirajia §i
culoarea pielii ne pot oferi de asemenea 0 serie de informatii despre felul In care gandesc
oamenii. Aceste aspecte canstituie ceea ce In NLP poarta numele de alti indicatori de secas.
Mal jos vom examina sumar aceasta noua categorie de indicatori. Ei au caracter mix!, In sensul
ca reunesc patternuri de pastura, mimica, respiratie, ritm al vorbirii.

Cei care gandesc in imagini vizuale de obicei vorbesc mai repede §i pe un ton mai Inalt
decat ceiia/li. Este ca §! cum ar Incerca sa llnil pasul cu imaginlle care se deruleaza rapid In
mintea lor. Respiralia este superficiala §i desfa§urata In partea superioara a toracelui. Adesea
apar tensiuni museulare, mai ales in zona umerllor, capul e linut drept in sus iar fala e mal
palida decat normal.

Cei care gfmdesc In sunete respira In toata cavitatea toracica. Uneori au miei mi~cari ritmiee
ale corpului iar vocea e clara, expresiva ~i rezonanta. Capul e bine echllibrai pe umeri sau
Inclinat u§or, ca ;;i cum ar asculta pe cineva.

Cei care discuta cu sine adesea lin capullntr-o parte sau sprijinit cu mana sau pumnul, in
pozilia "telefonului", deoarece arata ca §i cum ar vorbi la un telefon invizibil. Uneori repeta ceea
ce au auzit u~or sub nivelul respiraliei, astfellncat Ie putem vedea mi§carile buzelor.

218 ORIENTAREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

Kinestezicii sunt caracterizali prin respira\ie profunda, abdominala, acompaniata adesea de
relaxare musculara, Capui esle lasat Tn jos iar vocea are 0 tonalitate profunda, ritm lent, cu
multe pauze.

Mi§carile ~i gesturile sunt de asemenea indicator! care ne ofera informalii despre felul Tncare
gandesc oamenii. Mulli vor indica eu mana sau Tn alta rnaniera organul de slm\ .pe care II
folosesc pe plan intern. Aceste semne nu ne arata despre ce gande§te 0 persoana, ci doar
modulin care 0 face, Limbajul corporal este abordat Tn aceasta manlera ia un nivei mull mai

rafinat ~i mal subtil decat 0 fae aile abordari.

Abilitatea de a folosi ace~ti Indicatori este esen\iala pentru terapeuli ~i educatori; ei pol afla
cum gElndescclien\ii sau elevil §i astfel sa descopere cum soar putea schimba acest iucru. Lista
de indicatori prezentata Tncele de mai sus nu este finala §i nici exhaustiva. Ea doar ilustreaza

un model pe care flecare practicanl ai psihoterapiei II poate adapta proprii!or condilli ~i relaliei

sale particulare cu clientul.
Oricum, aceste generalizari trebuiesc verificate prin observalii ~i experienla. Ideea este

aceea de a §ti ee anuma face clientul aici §i acum, altfel relatia psihologica cu aC8sta va fl

perturbata, nesincera, lipsita de utilitate. De asemenea, sunt de evitat categorisirile noastre ~i

aie celorlalti ca apa~inand unui tip sau aiM eroare prezenta pe larg In psihologie $1care nu line
cont de faptul ca omul real este Intotdeauna mai complex decat generalizarile ce pot fi facute Tn
legatura cu ei.

3.3.3. Submodalita1i

Prin utilizarea indicatorilor de acces putem stabili numai modul general in care oamenii gandesc.
Urmatorul pas este acala de a face acest lucru mai precis, de a face distinctii de finete Tncadrul
respectivului sistem reprezenta\ional. Vorn observa ca fiecare dintre cele trei sistema principale
dispune de numeroase distinctii interne, specifice; care poarta In NLP numele de submodalitati.
Daca sistemele reprezentalionale sunt modalitati de a gandi, de a experirnenta lumea, atunci
submodalitatile sunt eele care dau, construiesc sensurile experien\elor, felul Tn care sunt
structurate acestea.

Ideea de submodalitati apa~ine antichitatii ~i a fost exprimata de Aristote! prin referirile sale
la calitatile simturilor.

In cadrul fiecarui sistem apar anumite submodalitati. Prezint mai jos 0 lista a principalelor

submoda!itati ale fiecarui sistem, cu precizarea ea pot exista §i altele, importante in ordinea
semnificatiei experienlei particulars a unor elienli. Sarcina terapeutului este aceea de a identifica
acea sau acele submodalita\i care structureaza sensuI unai experiente sau arniniiri, toemai
pentru a putea interl/eni spre a schimba Intr-un sens sau altul aceasta semnifiealie,

I} Submodalitati ale slstemului vizua/:
Asociat (a vedea cu proprii ochi) sau disociat (a te privi pe tine)
Color sau alb - negru
Tncadratsau neincadrat

Profunzimea (bi sau tridimensional)
Localizarea (stanga - dreapta, sus - jos)
Distanta fala de imagine (daca e disociat)
Stralucirea
Contrastul

Claritatea (clara sau Tnceata)
Mi§carea (imagine statica sau film ce se deruleaza)
Viteza (desfa§urare mai lenta sau mai rapida decat uzual)
Numarul de irnagini (ecran Impa~it sau imagini multiple, succesive)

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-L1NGVISTICA 219

Dimensiunea

@l Submodalitati ale sistemului auditi'l:

Stereo sau mono

Cuvinte sau sunete

Vo!urn (rnai tare sau tile!

TonLI sau

Tirnbrui (pJ!na.tatea
Localizarea sunetului

Oistanta fata de sursa sunetuiui

Dilrata

ContinuLl sau discontinuu

Viteza (mai lent sau mai rapid decal uzuai)
Claritatea sunetului

•• Submodafitati ale sistemuiui kinestezie:

Localizarea senzaliei
Intensitatea

Presiunea (greu sau u~or)
Extensia, dimensiunea (cat de mare)
Textura (aspru sau moale)
Greutatea (greu sau u~or)
Temperatura
Durata

Forma

Acestea sunt cele mai frecvente submodalitali care apar in experienlele oamenilor. Unele
dintre ele sunt discontinue sau analogice (asociat sau disociat, stereo sau mono, pe fala sau pe
picior etc), altele sunt continue ~i variaza pe 0 scala in sens crescator sau deserescator
(intensitatea unei lumini, tonul unui sunet, senza\iile de temperatura). Multe dintre ele apar in
limbaj, In frazele pe care Ie folosim. Submodalitalile pot fi considerate drept coduri fundamentale
de operare ale creierului uman. Pur ~i simplu, nu putem gandi ~i nu ne putem evoca
experienlele fara a avea 0 structura de submodaiitali a acestora.

eea mai interesanta consecinla ~i aplica\ie privind submodalita\ile prive~te modificarea
acestora. Unele sunt neutre In raport cu sensul experientelor ~i amintirilor, altele, dimpotriva,
sunt cruciale. Schimbarea acestora din urma va schimba radical felul in care ne raportam la
respectivele amintiri.1

Sistemele reprezentalionale, indicatori! de acees ~i submodalitatile sunt elemente esentiale
ale structurii experienlei subiective. Dispunand de sisteme reprezentationale preferate ~i de

input Merite, de sinestezii diferlte ~i folosind submodalitali diferite pentru codarea experien\elor
personale, nu e de miram ca oamenil au modele, harli diferile ale lum!i. i\tunci cand, Tnfinal,

utilizam limbajul pentru a eomuniea cu eeilalli, e chiar uimitor ca reu9im sa ne inle!egem unii eu
allii alat de bine cum 0 facem, ... sau atat de prost.

4. NLP sl psihoterapia

In aeeasta secliune voi analiza relevanla pentru lucrul terapeulic a unora dintre conceptele

prezentate la subcapitolul 3. ~i voi prezenta cateva dintre modelele ~itehnicile terapeutice mai
importante ~iilustrative pentru sistemul terapeutic propus de NLP.

1 Mai multe aspecte privind utilizarea submodalitalilor sunt prezentate in subcapitolul despre psihoterapie

220 ORlENTAREA EXPERIENTIALL\ IN PSIHOTERAPIE

Am afirmat deja ca de§i NLP a porn!t de la psihoterapie, ea nu se restrange In prezent 18
domeniul pSihoterapiei, ci ofera modele de In\elegere $1Intervenlie pentru oblinerea eficlenlei In
domenii multiple. Cum este posibil acest lucru, operand in linii mari cu acetea§i modalitali de
lucru $i acelea§i concepte? Se pare ea maniera de cunoa$tere $1in\elegere a umanutui pe care
am putea-o numi psihoterapeutic-experienlia!a surprinde cel mai bine nucleul, esenla modului
de funclionare $1a structurii psihice interne.

Orientarea umanista din psihologie este prezenta atat In psihoteraple, cat $i Tneducalle $i in
domeniul organizational. Acela$i lucru II putem constata $i In legatura cu orientarea
comportamentala, Tnsacu anumite diferente. Pe de 0 parte, sfera de aplicabilitate a abordarilor
$i tehnicilor cu baza comportamentala este mal limitata. Ma Intreb de exemplu cum putem lucra
in maniera comportamentala asupra unor aspecte ce lin de spiritualltate. Pe de alta parte,
adePlii comportamentalismului au fost nevoili Tn repetate randuri sa-§i reevalueze concepliile
fundamentale asupra umanului, sa Ie dezvolte $i sa Ie imbogaleasca pentru a se apropia de

realitatea care e fiinla umana vie. Pornind de la schema simpla Stimul -4 Reactie, behaviorismul

a introdus ulterior personalilatea subiectului ca variabila mediatoare Intre cei doi termeni ai
relaliei, pentru ca mai tarziu sa preia unele dintre realizarile psihologiei cognitive, rezultand
psihoterapia cognitiv-comportamentala. Consecintele taylorismului in psihologia industriala tin
deja de istoria psihologiei.

Tn alta ordine de idei, conceperea pSihoterapiei mai degraba ca un proces de invalare,
dezvoltare $1 evolulie este mai favorabila subiectulul acestui piOces $i da 0 alta dimensiune
eventualelor probleme sau dificultati ale sale. Mai mull, face posibile transferurile Intre diferitele
domenii de aplicativitate ale psihologiei umaniste. Aceasta este ideea de baza In care am
conceput $i structural, Tmpreuna cu colega mea Paula Dumitru, volumul "Optimizarea

campartamentului prafesional. intre educatie §i psihoterapie".

In aceea$i maniera, NLP I$i structureaza aplicaliile ~i tehnicile pornind de la ideea
optimizarii comportamentului $i vielii persoanei, a dezvoltarii $i mai pulin de la cea a rezolvarii
unor probleme sau corectarii unor comportamente punctuale. Evident ca exista ~i numeroase
astfe/ de tehnici, Insa ele trebuie privite in contextul conceptiei generale, ca facand parte dintr-un
ansamblu teoreticQ-metodologic mai larg.

4.1. Argumente pentru 0 psihoterapie experientiaJa

Consider necesara aceasta argumentare datorita unei situalii paradoxale. D.e$i pe plan global
literatura NLP este foarte bogata, In Romania ea este aproape inexistenta. In afara de cateva
referiri punctiforme la unele tehnici, singura lucrare romaneasca in care este abordata Tn
maniera consistenta programarea neuro-Iingvistica este, dupa cuno$tinlele me/e, cartea
"Autosugestie ~i relaxare" a profesoarei Irina Holdevici. Este firesc, in contextul acestui reiativ
deficit informational, ca eititorul sa se 7ntrebe cel fel de psihoterapie promoveaza NLP, carui
curent terapeutic apa~ine, la ce poate fi utilizata. Sper ca demersul de fala va fi de natura a
raspunde cat mai multora dintre aceste Intrebari.

Cred ca cea mal re/evanta analiza $i, de ce nu, cea mai buna argumentare, poate merge pe
linia examinarii NLP din perspectiva a trei elemente fundamentale pe care se structureaza orice
sistem psihoterapeutic, anume: conceplia generala despre om, filosofia respectivei psihoterapii;
modelul de relalie terapeutica psihoterapeut - client pe care II promoveaza $i maniera de lucru
practic.

Conceptia generala despre om, filosofia NLP a fost schilata deja prin prezentarea
postulatelor sale fundamentale, Tncare se pot regasi limpede ideile psihologiei umaniste, motiv
pentru care nu vol insista asupra acestui aspect. Conceplia gestalt-terapiei este prezentata la
capitolul 2. Conceplia $i maniera de lucru apa~inand lui Milton Erickson sunt prezentate in acest

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA. 221 1

capitol. idelie lui Gregory Bateson privind teoria sistemeior ~i a informaliei, care au fast preluate I

de NLP, pledeaza la randullor penlru 0 abordare de tip holist ~i integratlv a flintei umane, de II
I
asemenea specifica orientarii terapeutlce experienliale. Sub acest aspect, a! postulatelor

teareUee de baz3, consider ca nu exlsta nici 0 dificuilate pentru un eventual demers de

incadrare a NLP in conlextul orientarilor 9i curentelor terapeulice.

Tn ceea ce prive~te relat/a terapeut - clieni, literatura descrie 3 tlpuri marl de rslatii:
'" Relalla terapeulica de tip transferenilal, specifica pslhanalizei §i asimilabila Tn uitima instanja

eu 0 relalie de tip parinte - copii. Esenlia!a in acest lip de re!atie esta inegalitatea celor doua

pozitii. Transferul clientului asupra analistului este utilizat ca instrument terapeutic. Scopui

analizei fiind expiorarea §i rezo!varea conflictelor incon$liente din perioada varslei de 1-3 ani,

legate de natura reia\iel copilului eu parin\ii sau substitutele acestora, este necesar ca pacientul

sa regreseze pan a la varsta confiictu!ui. $i ma Intreb cum s-ar realiza eel mai u~or acest lucru

daca nu prin relatla eu un parinle? Rela\ia transferenlla!a reediteaza deci patternurile relationa!e
din copilaria clientuiui. De~i ar fi numeroase lucruri de adaugat referitar 12 reialia terapeutiea

transferentia!a, ma muljumesc sa remare faptul ca NlP promoveaza 0 relatie diametral opusa,

complemenlara chlar dintr-o anumita perspectiva.

'" Mal inleresanta s-ar pulea dovedi analiza relaliei terapeutice de tip contractual, promovata
de psihoterapia comportamentala $i cognitiv-comportamentala. A$a cum reiese din numele pe
care-I poarta, este un model de relatie terapeut-client mediat printr-o formula de tip contractual.

Nu am In vedere aeordul mutual care S9 stabile$te eu necesitate ~i esle vital Tn ariee lip de
psihoterapie Tntre terapeut $1client, eu privlre la diferite as peete, cum ar fi obiectivele terapiel, 0

anurnita definilie aSlipra probiemelor ciienlului, un limba] eomun etc, el un derners de tip explicit,
materiaiizat In forma serisa Tn unele lerapii, prln care sun! stabiiite obiective ~i sarcini pentru
fieeare dintre eei dol partenerl ai relajiei, lermene ~i toate conditiile de desfa~urare ale

proeesului. Este yorba mai degraba de 0 relalle de tip profesor - elev, Tn care pacientul

apeleaza la serviciile terapeutului pentru a invala cum sa iaca iata anumitor situalii, cum sa
rezolve anumite probleme, cum sa negocieze cu ganduri!e ~i emotiile etc. Dupa Karasu (cilat de
Holdevici, 1996), acest model de relalie implica colaborarea dintre terapeut ~i client, facand apel

la egoul de adult al elientului, intre eei doi realizandu-se a?a numlta alianla terapeutica.
Mai trebuie spus ea acest model relalional T~i are originea in eonceptia generala asupra

psihicului, a modului de funclionare ~i a tulburarilor sale, aspecte care nu fac obiectul acestei
ana!ize. Acela~i lueru se aplica ~i Tn terapiile de factura analitica ~i Tn ee!e experientiale ..

Exista Insa unele aspecte mai subtile ale reialiei terapeutiee, posibile surse de eonfuzii sau

care lasa loc inlerpretarilor. De exemplu, exist a elemente de tip contractual Tn ariee tip de

psihoterapie. Plata ~edinlei In psihanaliza este un bun astfel de exemplu. Este de altfel greu de
conceput desfa~urarea unui proces lerapeutic In absenta oriearor reglementari de tip
contractual. Acest criteriu de analiza, singur, nu poate rezolva sarcina unei clasificari a
sistemeior terapeutiee.

Examinand Tnsa oarecum mai Tn profunzlrne aspectul psihologic al relallei client - terapeut,
iucruriie se schimba. Ce este lac adica un profesor? Un om care ~tie §i care Invala pe altul care

nu ?tie, de obicei un capi!. Personal, consider ca acest tip de relalie paate fi 0 forma blanda a

reialiel de lip parinte - copii sau 0 forma tranzltorie catre un all tip de relatle, de egalitate, pe

care 0 vol prezenta mal jos. De exemplu, S8 recomanda ca terapeulii de orienta,e cagniliv-

comportamentala sa iie directlvi Tn relalia eu pacien!!!. Tn spatele aeestei directivlta(i s-ar putea
aseunde Tnsa supozilia unei superioritali a terapeutului asupra clientului - eu ~tiu mal bine ce ai
de facut, eu §tiu ce ai tu de faeut -, pozi\ia parintelui vis-a-vis de eopil.

Analiza tranzac(ionala ca sistern terapeutic se plaseaza In sfera experienllalismului, de~i

relajia lerapeutica pe care 0 utilizeaza este de tip contractual. Dau acest exemplu pentru a

argumenta ideea ca, daca exista ceva la nivelul relatiei terapeutice semnifieativ pentru

_______ ~~ __

,-

222 OPJENTAREA EXPERIENTIALA. IN PSIHOTERAPIE

dlferentlerea Tntre modeleIe terapeutice, aces! !ucru poate fi depistal mai degraba la nivelul

profund psihologic 81 relaliei sau al presupoziliilor de baza §i nu ata! la nivelu! aspectelor

formale. Contractu! ~i alianle psihologica statuteaza numai aspectele de tip formal extern ale

relatiei, nu §i pe ce!e profunde, Desigur ca nu Vieau sa afirrn ca aspecteie formale nu ar avea un

impact psihoiogic profund.

Este deci perteet posibil, chiar recomandabil sa lucram in maniera experienliala de exemplu,

avand ca punct de pornire un contract $10 alianta client - terapeut.

• In sfar$it , eel de-al treilea tip de relatie psihoterapeutica este rei alia cer.trata pe realitate.

Este 0 relatie de egalitate intre cei doi partenel'i, bazata pe respect total $i acceptare

necondi\ionata a clientului de catre terapeut, specifica terapHlor de orientare experienliala.

Terapia rogersiana $i gestalt-terapia sunt extrem de exemplificative, chiar definitorii din aceasta

perspectiva. Relaiia centrata pe realitate impiica 0 atitudine calma, empatica, Tnlelegatoare din

partea terapeutului, astfel incal clientul sa S8 simta securizat §i lnieles $i sa se poata

autoexplora Tntotaiitatea relatiilor sale eu sine $i cu lumea. Terapeutul este prezent in realitatea,

Tn situalia clientuiui, 0 prezenla calma, ferma, de natura a conferl clientului Tncredere, este

elementul care reechilibreaza $1aduce permanent reaclii1eclientului in "aiei $i acum". Existen\a

unei astfel de reialii este posibila numa! pornind de la credinla ca clientul este 0 persoana pozitiv

orientata $i eapabila de evolu(ie. EI dispune de taate resursele necesare pentru aceasta iar

sarcina terapeutului este sa-I ajute sa Ie descopere $i sa Ie puna In practica. Terapeutul1 este

prezent Tn relalie in calitatea sa fundamentala de om, de fiin\a vie $i poate avea momente de

autodezvaluire, care vor facilita la randullor exprimarea ciientului §i cre$terea TncrederHacestuia

in terapeut.

Niei unul dintre aceste tipuri nu poate fi pus Tnpraetica Tnforma PU,a, nealterata. Mi se pare

imposlbil ca un pSihanalist sa nu aiba momente Tncare raportarea neutra vis a vis de pacientul

sau sa nu fie alterata de elemente umane, de identificare cu experienla pacientului sau de

raspuns la transferul acestuia. Psihanaliza a teoretizat aceste lucruri prin coneeptul de

contratransfer, evitarea apariliel $i manifestarii lui Tn relalia anaiisl - pacient flind un abiectlv

important al analizei didactice formative. La fel de Improbabila pare $i situalia Tncare un terapeut

de orientare ralional emotiva nu soar abate de la unele dintre prescripliile contractulul. Surse ale

aeestor abateri de la un model prestabilit pot fi in egala masura clientul sau terapeutul iar

mecanismul care sta la baza lor este mult disputata proieelie, indiferent daca e teoretizata

psihanalitic sau gestalt.

Exista, de asemenea, elemente comune ale celor trei tipurL Cel mai important este

presupozilia bazala de la care pornesc toate trei, seopul lor fundamental, anume de a ajuta

clientul sau pacientul sa-§i rezolve problemele sau sa depa$easea situalii1e dificile prin care

trece. Taate trei presupun aeordui mutua/ despre care am vorbit mai sus, precum $i relatia de
comunicare directa, chiar daca nu Tntotdeaunafata in fata. Diferentele dintre ele rezida Tnmodul

particular Tncare Tntelegsa-§i atinga scopuri!e." ,

In realitate, relalia vie $1dinamica dintre terapeut ~i cHent este una mixata, care reune$te

elemente ale celor trei principale tipuri deserise, Tnsa cu preponderenla unuia dintre e/e. Ea

poate fi decl preponderent transfereniiala sau preponderent centrata pe realltate sau poate

Tncepe ca 0 alianla terapeutica pentru a evolua catre una din celelalte doua, in functie de

orientarea terapeutu!ui, proiectHle,transferurile $i contratransferurile celor dol. Transferul este pe

larg prezent In orice forma de psihoterapie; cel mai adesea aparilia unui contratransfer pozitiv

fHnd un indicator pentru buna desfa$urare a procesului, indiferent de tlpul de psihoterapie

practical. Fiecare dispune de anumite avantaje $1de anumlte resurse, pe care, ea terapeu\i,

I Carl Rogers a propus Tnloeuirea termenului de pacient eu eel de client iar a celui de terapeut cu eel de

consilier.

Capitoful VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 223 ..1

putem alege sa !,eutilizam sau nu. Cred ca eel mal important lueru este totu§i responsabilitatea

acestor aleger1.

Daca problema se pune in termenii opliunii de a ne raporta 18 client preponderent ca un
parinte fala de copi!, ca un profesor fala de un e!ev sau ca un om faja de ait am §i ai
responsabiiitatii aeestel opliunl, prin princlpiile sale, prin increderea ;;i r'espectul pe care Ie arata
c1ientului, NLP apar\ine curentului experiential in aceea§i masura ca §li gestalt-terapla. Sa rou

uiiilm ca una dintre presupoziliile fundamentale ale NlP este aceea ca exista 0 intenlie pozitivB

in spatele oricarui comportament al clientului.
In NlP, relalla terapeutica este una de comunicare, empatie, 'incradere ~i respect avand

scopul fundamental ca clientul sa-§i exploreze propria experienla subiectiva ~i sa decida
responsabil in !egatura cu sine, resursele de care dlspune sau nu ~i cu vlaja pe care 0 are. Voi
deserie modalitaliie fundamentale prin care acest model de relalie este pusa in practicE! In
subeapitolul urmator.

eel de-al treilea criteriu de analiza se refera la man/era de lucru pracUe §i tehnicile

utilizate, Incep prin a preciza faptu! ea luerul NlP prive~te pe de 0 parte lucrui cu starile normals

ale con§tiinlei Jar pe de alta parte, cu starile rnodiflcaie. Maniera in care esta reaiizat in NLP
luerul cu starile modificate de con;>tiinla §i hipnoza este cea ericksoniana, sintetizata III
subcapitolul urmator. Nu voi insista aie! asupra ei, !asand aprecierea ei 'in sarcina cititorului.

In ceea ce prive;>te lucrui cu starile de con$tiinla clara, normala, nemodificata, abordarea
este in linii mari asernanatoare cu cea gestalt iar in unele puncte se aseamana cu cea
psillodramatica, in aceea§i masura in care se aseamana geslalt-terapia cu psihodrama, Sunt
insa cateva aspeete asupra carora a9 dari sa insist.

Poate eel mai important este prezentificarea. Orice experienta a clientului asupra careia se
lucreaza este prezenta, se Intampla aiGi9i acum. Ce inseamna acest lucru? Poate fl yorba, de

exemplu, despre con§tientlzarea unei proiec!ii Tnmaniera gestalt: Ce anume din ceea ce vezl I

auzi I simti acum te face sa crezi I sa simt! I sa traie$ti in acest fel? Poate fi insa vorba 91despre
o amintire, 0 experienla trecuta traumatica sau dimpotriva, 0 experien\a resursa. In acest caz,
ciientul este ghidat pentru a-§i evoca 9i a retral in prezent aceste experienle, deci trecutul este
adus in prezent pentru a se Iucra asupra lui. Mai poate aparea ;>isituatia in care lucram cu
imageria, cu reprezentarile clientului asociate diferitelor experiente. In o~ice situalie soar afla
c1ientul,aceasta se intampla in prezent. Este 0 calitate intrinseca a oricarui evenlment, aceea de
a nu se putea intampla decat in prezent. Evenimentele trecute ne afecteaza prin intermediul
amintirilor despre ele iar pentru a reevalua aeeste amintlri e necesar sa Ie aducem in prezent, sa
faeem ca evenimentul a carui amintire ne produce suferinla sa se intample din nou, dar altfel.

Un element de mai mare generalitate II reprezinta scopul terapiei. Acesta e ca c!ientul sa
invele sa fie eficient in legatura cu sine $i cu viata sa, sa devina con9tient sau sa-$i modifice
experienlele, atunei eand considera ea e neeesar. Premisele de la care porne9te lucrul
terapeutic sun! acelea ca ciientul este Tn mod real capabil sa opereze anumite modiflcarl in
legatura eu sine $i ca ei este responsabil pentru sine, pentru ceea ce I se Intampla, pentru
aiegerile pe care Ie face, pentru lumea in care alege sa traiasca, pentru felul in cal'e se
autoprogrameaza. Acest aspect al responsabilitalii in raport eu propria persoana $1propria viala
este foarte important, urmarindu-se permanent faptul ca clientul sa con~tientizeze ca 7nmod real
ei este singurul responsabil de sine, de stariie lui, de viala iui. 0 persoana care reune$te a
atitudine pasiva, de a~teptare fata de via\a, cu credinta ca viata e urata, aproape sigut' va deveni
stresat, anxios, depresiv, deci nevrotic ;>icu siguranta via\a Ii va oferi suficiente priiejuri pentru a-
$i intari credinlele. 91 totu~i. totuJ nu este decat 0 problema de alegere 9i responsabilitate. Alta
persoana poate alege sa creada ca viala e frumoasa , credinla care probabilll va determina sa
caute experienlele placute.

Din aceasta directie trebuie inleleasa ideea de programare sau autoprogramare, implicita
atunci cand vorbim de NlP. De$i in NlP se afirma ca, daca nu avem ceva de procesat, de faout,

_____________________________________________

224 ORIENT AREA EXPERIENTIALA iN PSIHOTERAPIE
de gandit la, creierul nostru are tendin\a de a evoca evenimentele trecute nepiacute sau
traumatice, care astfel sunt retraite, line totu~i de responsabilitatea noastra sa al8gem la ce ne
gandim, in ce stari intram etc. Mai mult decat atat, Tn spatele oricarui comportament stand 0
inlentie incon~tienta poziliva, aeeste procese de evooare ~i reexperimentare a evenimente/or
stresante trecute pot fi in\elese in alta lumina, ca Tneercariincon~lienle de a Ie rezolva, ca ~i
eum incon§lientul ar atrage aten\ia asupra lor con§tiin\ei. Exista Ins a ~i numero~i oameni care,
alunci cEmd nu au altceva de facul, T~ievoca §i retraiesc amintiri §i experien\e p!aeule, tonice.

In finalul aeestei analize, un ultim eiement pe care doresc sa-I aduc Tndiscu\ie sunt tehniciie
folosite Tn NLP, mai precis unele dinlre acestea. NLP ofera un evantai foarte larg de tehnici
extrem de variate, dinlre care am prezentat cateva mai detaliat Tnsubcapitolul urmator. Exista
unele tehnici, cum ar fi cele de ancorare sau modalitatea de lucru cu submodaliL31ilecare se
bazeaza pe principiul condilionarii, la fel ca ~i tehnicile comportamentale, ceea ce a determinat-o
pe Irina Holdevici (1995) sa afirme ca "Se poate vedea cu u~urinta ca e vOiba de 0 orientare de
tip comportamentalist Tnpsihoterapie". Personal, consider ca mai degraba aceste tehnici pot fi
evaluate prin prisma asemanarilor care existaintre sistemele terapeutice. Nimeni nu poate nega
existenta sau utilitatea principiului condi\ionarii, Tnsaviata psihica nu se reduce la conditionare.
Condi\ionarea, alaturi de alte mecanisme, I~i regase~te loculln structura experientei subjective.
Chiar daca unele tehnici ale NLP se bazeaza pe acest principiu, aceasta nu Tnseamna neaparat
ca NLP este 0 psihoterapie comportamentala, ci doar ca NLP a valorificat unele elemente ale
comportamentalismului. Ca extensie a aplica\ii!or, NLP depa?6§te orientarea comportamentala;
ca tehnica, arsenalul NLP este mult mai bogat §i mai variat decat ansamblul tehniciior bazate pe
conditionare.

Un sistem de psihoterapie este cu atat mai valid §i mai util, cu cat reu~e~te sa beneficieze de
achizitiile §i realizarile celorlalte sisteme. Nu exista sisteme terapeutice pure, ci doar mixturi mai
mult sau mai pu\in fericite, Tncare importante sunt cele cateva idei fundamentale §i capacitatea
de a-~i atinge seopurile. lar din aceasta din urma perspectiva, NLP a demonstrat deja valentele

de care dispune. Multe dintre tehniciie NLP sunt foarte simple ~i prezinta avantajul ca pot fj

utilizate de fiecare in parte pentru a-$i optimiza propria comunicare, propriile stari §i propriul
comportament. De asemenea, NLP ofera modele de training pentru ob\inerea eficientei ~i
optimizarea comunicarii Tnmultiple domenii.

Ca sistem terapeutic, NLP este recomandabila Tn majoritatea cazurilor de nevroze, Tn
tulburarile de stres, Tn terapia unor traume, Tn situatiile de dependen(a, In corectarea unor
comportamente nedorite, In modificarea montajului psihie al unor pacienti somatici, Tnsituatiile
de criza existentlala sau pentru optimizarea comportamentului. Contraindicatiiie sunt acelea$i ca
$i pentru cea mai mare parte a psihoterapiilor.

4.2. Abordarea terapeutica NLP: principii, modele §i tehnici

4.2.1. 0 privire de ansamblu asupra procesu/ui terapeutic

Exista doua aspeete esen\iale pentru arice psihoterapeut sau pentru oricine ajuta pe cineva sa
faca schimbari In propria viata.

1. Primul este re/aria - a construi $i a mentine un raport de rezonanta eu clientul, pentru a
stabili 0 atmosfera de Tncredere.

2. Cea de a doua este congruenra, armonizarea. Este necesar sa fii complet armonizat In
tot ceea ce faci pentru a ajuta pe cineva; lipsa congruen\ei va genera mesaje amestecate ~i va
scadea eficienta procesuiui de schimbare. Aceasta Tnseamna a acllona eu convingerea ca
tehnicile vor avea efect.

Capitolul vn - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 225

Relalia $i congruenla se plaseaza la un nivel semantic mai Inall decat orice tehnica ce poate
fi apl/cata in contextullor.

Cadrul obiectivelo! este folosit pentru a culege informalii despre probleme!e clientului,
starea prezenta $i cea dorlta $1resursele necesare pentru a 0 allnge pe ultima. In eadrul aeestui
demers este necesara acordarea une/ alenlii sporite, 0 sensibilizare la totalitalea slimularilor
senzoriale - acuitate senzoriala, concomitent cu intentia de a raspunde necesitatilor de
schimbare a persoanei.

. Tehnicile pot fi apl/cate numai in cadrul acestor structuri. Uneari tehnicile au intelesuri fixe,
a/teori nu; de aceea terapeutul trebuie sa fie pregatit pentru a varia paleta tehnicllor, pentru a Ie
abandona $i a utiliza altele, in ordinea atingerii scopului - flexibititate. Ele trebuie folosite cu
grija $i intelepeiune, (/nand cant de relalia cu c!ientul $i de echilibrul intern al acestuia. Intenlia
de baza a NLP este de a oferi intotdeauna mal multe alternative, niciodata de a Ie restrange.

Aceste aspecte sunt ilustrate in figura de mai jos (dupa O'Connor $i Seymour, 1990).

lntelepciune / Ecologie / Congruenta

Relatie / Rapor!

Obiective

PSretazreenta I Tehnici I SDtoarrieta

Schimbarea
tehnicilor

Culegere de informatii

La randul sau, Stephen Lankton (in "The practical magic", 1981) prezinta 0 harta pentru

organizarea modului de utilizare a instrumentelor ~i tehnieilor terapeutiee in luerul cu clientul.
lata a$adar cum ar putea arata schema unui proces terapeutic.

Stabilirea Adunarea de Accesare Programarea ~i
Resurse comportamentului
raportului date
terapeutic experienta
constructiei
relalia

Pacing Canai/canal Continua legatura Continua Continua legatura

Potrivirea Armonizarea Datele sunt eel legatura Fieeare sistem
sisteme!or predicatelor mal bine culese Utilizarea reprezentalional va
sistemului de dispune de resurse
de prin Folosirea
reprezentari sistemului de reprezentari valoroase
reprezentari dominant

226 ORIENTAREA EXPERIENTIAL<\. IN PSIHOTERAPIE

I acsrFoeFImpocoIA,irlelaopeonnssoIzscrtelFersbiootctrnueApsoenatbreoInizeirernltajmsmpoeueaoeiacenTautesctpz\repezpiearirinfineeoanrmatsiouceetsn"ltaenreauefzalutaluaeaorlelrl)outeneerrnuirat(treaepalrleeei ~rasi Pesepn.rDcnuzeSoeotnsurd'Fnnrsuupoicsutoarrrostrll(uairoiatientueepasldiaeuaolttuebdnebmc;aietnaizirnqcteaeoi)tre I ,
staril cdoomrpilelete
i

teedrlaTieennidtItriemeingittiaifircea

schimbari cu I

Un alt considerent de maxima generalitate legat de Intelegerea procesului terapeutic vizeaza
abordarea acestuia In termenl de schimbare. Prin excelenta, arice proces terapeutlc este unul
de schimbare iar arice tehnica sau demers care este utilizat In cadrul sau vizeaza producerea de
schimbari cu diferite grade de generalltate, plasate la diferite nivele Tn profunzimea psihologiei
clientului, ale emotiilor, atitudinilor, modului de gandire sau ale comportamentului acestuia.

Aspectul schimbarli vizeaza decl atat 0 intentie cu caracter programatic a slstemului terapeutlc,

cat ~i ansamblul rezultatelor procesului, concretizate Tn achizitille realizate de client In urma

psihaterapiei. De aici putem concluziona cu privire la necesitatea con~tientlzaril de catre client a
nevoii de schimbare, precum ~i la exlstenta unei dorinte de schimbare personala a acestuia.
Aceste elemente sunt deosebit de importante Tn desfa~urarea procesulul terapeutic, a carui
prima elapa se axeaza Tn numeroase cazuri exclusiv asupra lor. Este yorba despre obtinerea
unei bune motivalii pentru psiholerapie a c1ientului.

Exista doua mari tipuri de schimbare care apar Tn cadrul pslhoterapiei:
a. Schimbarea de prim ordin

Este eel mai simplu caz de schimbare, Tn care avem un singur obiectiv - 0 stare diferlta sau

un raspuns anume Tntr-o sltuatie data, de exemplu: mereu te Infurii Tn prezen\a unei persoane;
te simtllnconfortabil cand ai de rezolvat unele probleme de munca etc,
Simpia reformulare este un mod bun de a Incepe schimbarea acestui tip de situatii, descoperlnd
cand pot fi folositoare aceste raspunsuri ~i ce anume altceva pot Tnsemna ele. Tehnicile de

ancorare sunt ~i ele utile, la fel ca cele de destructurare, suprapunere ~iInlantuire a ancorelor,

care aduc resurse suplimentare apa~inand altor contexte. Starea sau procesul initial au fost
ancorate, a~a ca yom folosi acela~1 proces care a dus la fixarea unei stari pentru schimbarea ei.
Generatorul de noi comportamente ~i repetilia mentala de asemenea, pot fi utile daca este
necesara crearea unei noi abilitati sau a unui nou comportament.

Uneori tehnicile de ancorare nu vor da rezultate Tn cazurile Tn care persoana raspunde Tn
mod necontrolat la anumite obiecte sau situa\ii. Evenimentele trecute pot face dlficlla orientarea
Tn prezent. Schimbarea istoriei personale poate sa nu functloneze deoarece pot exista

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 227

experiente traumatice trecute despre care clientului Ii este greu chiar sa se gandeasca fara a se

simti prost. ,Aceste evenimente trecute pot duce la aparitia fobiilor, In care un obiect sau 0

situatie genereaza instantaneu ~i automat panica, fiind asociate cu traumele din trecut.

b. Schimbarea de ordin secundar

~iDefine~te situatia In care avem obiective multiple In care sunt impiicate consideratii

secundare, Probabii toate terapiile implica acest tip de schlmbare. De exempiu, 0 noua resursa

sau un nou tip de raspuns, odata achizitionate, necesita declan~area unor procese de cre§tere

~i reechilibrare la nivelu! intregii personalitati a clientuluL In eazul sehimbarii de prim mdin,

aeeste lucruri se intampla de la sine sau aeeste obiective secundare sunt sufieient de

neinsemnate, incat pot fi ignorate. Acest tip de schimbare descrie cel mai bine situa\iile in care

nefndeplinirea un or obiective de ordin secundar bioeheaza sau fmpiedica realizarea obiectivului

principal al clientului.

4.2.2. Pacing §i leading 1

Conceptele de pacing ~i leading sunt fundamentale pentru practica terapeutica In maniera NLP.
Ele au fast introduse in practica ~i literatura de Milton Erickson, eu to ate ca accep\iunea lor
actuala depa~e~te in oarecare masura viziunea acestuia.

In orice rela\ie de comunicare ;;i cu atat mai mult In cadrul rela\iei terapeutice, este vital a

existenta unei legaturi, a unui rapor! de rezonan\a empatica Intre cei doi parteneri, ca baza a
unui climat de incredere reciproca Tn care clientul sa se poata 8imti ~i manifesta Iiber. Este greu

de imaginat 0 evolu\ie buna a procesului terapeutic in condi\iile in care clientului Ii lipse~te

increderea Tn terapeut sau daca prezen\a acestuia II face sa se simta insecurizat, evaluat etc"
Putem spune ca stabilirea acestui raport, a acestei conexiuni reprezinta punctul de plecare al

psihoterapiei, singurul pasibil.
Existen\a acestui tip de legatura intre doua persoane sau intr-un grup face comunicarea sa

se desfa~oare cursiv, parca de la sine. Urmarind situaliile spontane in care apare, vom constata
ca partenerii rezoneaza, se armonizeaza atat la niveiul limbajului nonverbal cat ~i la 31 celui
verbal. intorcandu-ne la ideea de comunicare, putem afirma ca mesajul verbal, cuvintele
contribuie numai Tn proportie de 7% la crearea acestei legaturi. La fel, prin lipsa de rezonanta la
nlvel verbai putem dlstruge acest raport numai Tn propor\ie de 7%, Limbajul corporal $i calitatea
vocii sunt mult mai importante. Cand dol oameni se afla in raport de rezonan\a ei au tendinla de
a se oglindi §i de a se reflecta reciproc Tn postura, gesturi, mimica, contact vizual ~i tonalitatea
voeli, ca Tntr-un dans in care fiecare partener raspunde la mi~carlie celui!a!t prin propriile
mi$cari. Limbajeie lor cmporale sunt eomplementare in aceasta situa\ie. Cu cat raportul esta mal
strans, mai profund, cu atat aceasta tendin\a de oglindire, reflectare §i raspuns este mai
accentuata.

Raportui empatic poate fi obtinut in situa\iile de lucru terapeutic prin con$tientizarea,
finisarea §i utilizarea abilitatilor de acest tip pe care Ie folosim Tn mod natural. Pe scun, este
vorba de a ne alatura dansului persoanei, preluand $1 reflectandu-i limbajul corporal in mod
sensibii $i cu respect. Aceasta va duce !a construirea unei pun\i Tntre no! ~i modelul sau despre
lume,

A prelua $i reflecta nu Tnseamna a mima, ci a te armoniza, Exista cateva situatii tipice care
trebuie evitate in lucrul terapeutic. in primul rand, aceea cand c1ientui po ate se~iza eEl este

imilat. De obicei va interpreta aeeasta conduita a terapeutului ca pe 0 of ens a ~iva i"eac\iona Tntr-

un fel sau altul. Atunci cand conduita nonverbal a a clientului nu poate fi oglindita fara ca acesta

1 Unele concepte au fost preluate ca atare din !iteratura de limba engleza, datorita inexistentei unor corespondenti fideli Tn
limba romana.

I~ 228 ORIENTAREA EXPERIENTIAL.\. IN PSIHOTERAPIE

I sa sesizeze, este recomandata oglindirea folosind 0 alta parte a corpulul, folosind tehnica
aglindirii sau reflectarli Incruci~ate, Acela§i lucru este valabil §i In alte daua situajii tipice: atunc!
I cand conduita nonverbala a pac!entului este faarte ampla, exagerata sau agresiva - de exemplu
I agitajia unui maniacal sau atunci cand practicarea aeeste! reflectar! ne-ar face sa ne simj!m
inconfortabil - de exemplu patternu! respirator al unui anxios sau al unui astmatic. De
asemenea, se recomanda ca, atunci cand conduita ciientului este foarte ampla, de tip agitajie
sau de tip agres!v, terapeutul sa diminueze oarecum amploarea acestor manifestari in
reflectarea sa (vezl leading). In sfar§it, daca clientul sesizeaza artificialitatea actului, teatralismul
reflectarii, probabii se va slmji ridiculizat sau va considera ca terapeutul nu este sincer In relajie
cu el §i-§! va pierde Increderea In el.

Un bun exercijiu este de a urmari ce se Intampla atunci cand reflectam conduita celorialji, de
exemplu a unor prieteni. De asemenea, ce se Intampla cand incetam s-o mai faeem sau alund
cand reflectam gre§it. Capacitatea de a reflecta gre§it este 0 abiiitate esenjiala atunci cand vrem
sa punem capat unei discujii sau cand dorim sa Inche!em 0 §ed!nja de psihoterapie. Cea mai
eleganta maniera de a opri 0 discujie este prin ie§irea din dans. Pentru acasta e necesar insa sa
fi dansat mal Intai. Va fi extrem de greu sa pun capat discujiei cu un maniacal In condijiile In
care nu am stabilit 0 relajie rezonanta cu el. Alta modalitate de a objine raportui empatic este
refieetarea vocii partenerului: tonalitate, volum, intensilate, rilm etc.

Exista doua limite posibiie ale abilitatii de a stabili un raport: capacitatea de a sesiza, de a

percepe elementele de limbaj corporal ~ivoce ale parteneruiul - deci acuitate senzoria!a, ~i

capacitatea terapeutului de a prelua ~i reflecta conduitele clientului - deci fiexibilitatea.
Odata raportul de rezonanla empatica stabili!, putem Incepe sa ne modificam

comportamentul iar celalalt va avea tendinja natura!a sa ne urmeze. Astfe!, II putem conduce In
alIa direcjie, spre con~tientizarea unor aspecte, spre sesizarea unor noi posibilitaji sau aleger!,
spre redefinirea unor situajii, spre descoperirea unor resurse sau modificarea unor
comportamente, deci putem ghida c1ientulln procesui terapeutic.

Aceste doua demersuri poarta TnNLP numele de pacing ~i leading. Dec! pacing Inseamna

construirea unei punji Intre terapeut ~i lumea clientului ~i este bazat pe rezonanja §i respect iar
leading modificarea propriului comportament astfel Incat c1ientulsa urmeze aceste modificari. ~~u
putem ghida pe cineva sa treaca peste un pod daca nu I-am construit mai Intal.

A ghida, a conduce un client catre a anumita direcjie sau a anumita experienla presupune de
asemenea respect ~i faptul ca intentia terapeutuiui sa fie concordanta macar pa~ial cu cea a
clientului, cu alte cuvinte ca acesta sa fie pregatit §i sa accepte schimbarea propusa de terapeut.

o precizare finala se refera la cuvintele fo!osite In crearea raportului de rezonanla §i

ghidarea clientului. Nu este neaparat necesar sa fim total de acord cu tot ceea ce spune clientul.
De cele mai multe ori e suficienl sa eliminam cuvinteie care ar sugera contradiclia, de exemplu
"dar" poate fi Inlocuit cu ,,§i".

,4.2.3. Siari emotionale - Elicitation s" i Calibration

Termenul de stare denume~te in NLP totalitatea gandurilor, emoliilor §i manifestarilor fiziologice
experimentate de 0 persoana la un moment dat.

Slarile sunt extrem de dinamice, ele modificandu-se permanent. Pomind de la principiul
fundamental al unitalii dinlre corp ~i minte, rezulla ca 0 modificare survenita la nivelul oricareia
dintre cele trei componente se va rasfrange asupra celorlalte doua.De obicei suntem con§tienji
de modificarile emojionale §i nu de cele fiziologice - emojiile sunt partea vizibila a icebergului
constituit de starea totala. Concepjia occidenlala conform careia emojiile scapa controlului
con§tient are unele consecinje extrem de nefavorabile din perspectiva ideii de schimbare a
acestora. Din moment ce ele nu sunt susceptibile a fi controlate con~tient, Incercarea de a 0

Capitolul vn - PROGRAMAREA NEURO-LfNGVISTICA 229 :1

face este inutila ab initio, la fei cum este ~i lentativa de modifica emotiile fara a tine cont de

starea giobala, Toata iumea eunoa§te faptul eEl nieiodala tranchilizantele singure nu sun!
suflciente penlru terapia nevrozelor.

Pornind de la aceea~i idee a unitatii corp - minte, NLP propune ca, atunci cand dorim sa
schimbam 0 stare a cuiva, sa-i solicitam sa faea eeva gen activitate fizica, mi~eare, sa
urmareasea ceva, Tntr-uncuvant sa-i refocalizam atentia asupra a alleeva decal aceie perceptii,
ganduri sau amintiri responsabile de aparitia starii pe care 0 darim schirnbata, Aceasta termiea
poarta numele de schimbare sau spargere a starii,

Amintiri!e neplacute sau traumatice sunt stocate fizic, prin patternuri ale tonusului muscular,

aie posturii ~i respiraliel, ca de aitfel majoritatea arnintirilor eu 0 oarecare relevanla subiectiva,

Adesea, eie ne afecteaza, ne contamineaza experientele prezente ~iviitoare, Ele joaca rolul de

filtre care dau nuanta lum!i in care traim $i influenteaza modul in care ne raportam !a realitate,
Depresivii, de exemplu, dispun de 0 abiillate remarcabila de a pastra pentru timp Tndelungatstari
de tip negaliv, Alte persoane, pozitiv orientate, pot schimba dupa dorinta starile pe care Ie
traiesc, in functie de situalia in care se afla,

Viala reprezinta a permanenta schimbare, 0 trecere printr-o suecesiune de diferite stari pe
care putem alege sa Ie influentam noi In$ine, in mod con$tient $1responsabil sau pe care putem
alege sa Ie lasam la dispozitia ce!orlalti, a situatiilor, deei a faetorilor extern!.

Procesul de ghidare a cuiva Tntr-ostare anume poarta in NLP numele de elicitation

Elicitation esle un proces care apare in mod natural, permanent §! prin care, con!]tient sau
incon$tient, obi~nuimsa adueem Tn anumite stari sau sa scoatem din ele pe ceila/!i. Facem
aceste lucruri prim mimica, gesturi, postura, calitatea voci!.

Utilizarea con§tienta a acestui proces reprezinta 0 abilitate terapeutica de prim ordin, Cea

mal simpla maniera de a face acest lucru este sa cerem persoanei sa-§i aminteasca 0 situatie
trecuta cand s-a aflat in acea stare, Sunt doua aspecte importante, anume: a, expresivitatea $i
calitatile persuasive, sugestive, seductive, provocative ale terapeutului §i b, ciientul sa fie asociat
cu acea amintire atunci cand 0 reexperimenteaza,

Retinem ca in sfera elicitation intra Tn egaia masura abilitatile inductive ale unui
hipnoterapeut, sau eele de provoeator ale unui dramaterapeut, precum ~i toate acele jocuri sau
acte incon~tiente prin care InCerCam, din anumite motive, sa introducem anumiti o8111enin
anumite starL

Procesul pe baza caruia putem reeunoa$te diferitele stari ale celar!alt! poarta numele de
calibration,

Calibration contine doua aspecte calitativ diferite: a, Capacitatea de a sesiza eEl0 persoana
sau alta se afla Tnlr-Qstare diferita sau ca starea sa s-a modificat i?ib, capacilatea de a sesiza

aeele elemente care fac diferenta dintre 0 stare §i alta, care fac ca 0 stare sa fie diferita de alta,

Este 0 abilitate pe care 0 folosim permanent Tn mod natural, fiind ohiar foarle dezvoltata in
anumite directi! pentru fiecare persoana, Fiecare dintre noi dispune de 0 sensibilitate particulara
pentru anumite tipuri de emoti! sau de situatii, pe care Ie poate recunoa~te eu u;;urinta, Este un
proces care poate fi con~tientizat sau nu ~i S8 bazeaza tot pe observarea unCi aspecte ce tin de
conduita nonverbala $i voce. in une/e situatii identificam coreet starile celor!alti, alteor! nu reu$im
sa 0 fecem deloc, Probabil oricui i s-a intampiat sa intrebe a cuno9tin!a "De ce 89t1suparat?" ~i
sa fie contrariat de raspunsui acestuia "Nu sun! deloe suparat", Gaza procesului sunt proiectiile
pe care Ie facem Tn contact cu ceilalti, experientele trecute pe care anumite elements din
conduita lor nonverbala ni ie actualizeaza la nivel con§tient sau incon~tient De foarte mulle ori
1nsa, atunci cand identificam gre$it star!le celorlalti, responsabil pentru acest e$ec este faptul ca

acordam prea mu!ta atentie ~i credit planului verbal. 0 alta sursa a acestor eror! 0 constituie

diferentele interindividuale Tnexprimarea anumitor emoti!.

___

230 ORIENT AREA EXPERIENTIAL,'\ IN PSIHOTERAPIE

Un bun exemplu de calibration poate fi faptul ca adesea ~tim in mod intuitiv, incon~tient cand
suntem minl!ti de persoana iubita sau cand aceasta e suparata inainte ca ea sa ne spuna acest
lucru, Un bun exercitiu de calibration poate fi facut lucrand in diade, Unul dintre parteneri se
poate gEmdila a persoana agreabila, iar cela!alt, sa se asigure ea a face, dupa care sa noteze
pozilia ochilor, unghiul de inclinare a capului, patternul respirator, tonusul musculaturii faciale,
culoarea pielii, grosimea buzelor ~i tonul vocii primuiui. Dupa aceasta, Ii cere sa se gEmdeascala
o persoana dezagreabila ~i face acela~! lucru, remarcand sehimbari!e care apar, In cea de-a
treia etapa a exereitiului, primul participant se gande~te la una dintre cele doua persoane fara a
spune la care anume iar eel de-a! doilea are sarcina de a recunoa~te la care dintre ele S8
gande~te, Daca reu$e$te sa identifice corect, putem spune ca a ca!ibrat bine cele doua stari ~i
CB acum ~tie cum arata. Concluzia aste aceea ca ne putem perfecliona con~tient aceasta
capacitate, cu toate ca de cele mai multe ori identificam in mod incon~tient emo(iile celorlalti.

4.2.4. Semnificatia terapeutica a sistemelor reprezentationale

§i a indicatorilor de acces

De:;;i sistemele reprezentalionale sunt definitorii ~i esenliale in principal pentru. structura
experientei subiective, de~i indicatorii de acces ne ofera doar imagini generale despre rnodulin
care gande~te §i simte persoana intr-un anumit moment, eie dispun de aplicabi/itate ~i In
contextul lucrului terapeutic concret, al relaliei dintre psihoterapeut §i client. In primul rand,
indicatorii de acces §i sistemele reprezentationaie, cu tot ceea ce inseamna acestea, sunt foarte
importante pentru realizarea unei buns comunicari iar arice relatie terapeutica este una de
comunicare.

Este necesara precizarea ca 0 buna abilitate de a utiliza indicatorii de acces :;;iin general, de
a decodifica comportamentul nonverbal al clientu!ui, este esentiala pentru rea/izarea calibraril
terapeutice ~i pentru posibilitatea de a intra Intr-un raport de rezonanta cu clientul, pentru a
putea :;;tiin fiecare moment in ce stare se afla, cum anume gande~te, ce experiente parcurge :;;i
pentru a-I putea Insoti :;;i sprijini pe parcursul acestora, 0 buna capacitate de a cunoa$te
experienlele parcurse de client in timpul lucrului terapeutlc obliga ca relalia terapeutului cu
acesta sa dispuna de 0 anume slnceritate psihologica, in lipsa careia lucrul terapeutic este prea
putin eficient. Daca terapeutul nu poate cunoa:;;tesoliditatea unei achizitii, profunzimea unei stari
sau faptul daca c/ientul a facut sau nu 0 schimbare reala in structura experienlei sale
psihologice, sunt foarte puline $anse de a-I ajuta sa-$i atinga obiectivele propuse, adica sa-~i
rezolve dificultalile. Este ca :;;1cum ar lucra Tnorb, in necunoscut, iar intr-o astfel de condilie
succesul interventiei terapeutice line exclusiv de hazard, situatie, cred, de nedorit pentru cel mai
mulli dintre pSihoterapeuti. AsHel, ne:;;tiindce anume se Intampla cu clientul, Imi va fi foarle greu
sau chiar imposibil sa ma pot conecta ~i armoniza cu el :;;ide asemenea sa :;;tiuce pot face ca
sa-I pot ajuta; intre noi va exista a relalie de paralelism ~i nicidecum de Intalnire pe plan
psihologic.

Din aceste motive, sistemele reprezentaliona!e ~i indicatorii de acces sunt componente
imporlante ale oricarui training NLP.

Exista deci doua directil privind utilizarea in psihoterapie a indicatorilor de acces :;;i a
sistemelor reprezentalionale: de cunoa:;;tere a clientu!ui (culegerea de informa\ii, controlul
asupra procesulul ~i testarea unor achizilii) :;;ide construire a relatiei (armonlzarea cu clientul,
participarea la experienla lui, utilizarea unui limbaj comun cu acesta).

Indicatorii de aeces au rolul principal de a ne permite cu!egerea de informatii despre client.
Predicatele ne permit, a!aturi de ei, sa §tim in ce sistem reprezentational opereaz8 §i mal ales
sa-i putem vorbi pe aceea§i Iimba, 0 aplicativitate mai directa pentru lucrul terapeutic a au Insa

sinesteziile, de la care au fost dezvoltate doua tehnici foarle interesante

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-UNGVISTICA 231

Sinesteziile sunt la rEmdul lor componente importante ale experlenlei subiective, de ele
depinzand Tn masura fnsemnata bogatia aeesteia, Uneari apar automat, alteori mal difiell. De
mulle ori este necesar ca ciientul sa dlspuna de reprezentari complete (in toate sistemele
reprezentationale) ale unor experiente sau stari, care se pot realiza numai pe baza sinesteziilor.
Aceste reprezentari complete sunt importante atat pentru ca ciientul sa poata con$tientiza, cat $i
pentru descoperirea posibilita\ilor de interventie Tn vederea modificarii experientelor. NLP a
dezvoltat doua tehnici prin care clientul poate realiza sinesteziile necesare obtinerii unor
reprezentari complete,

••Suprapunerea slstemelor de reprezentari

Sa presupunem ca a persoana are dificu!tali Tn a vizua!iza (are sistemul auditiv ca dominant §i

pe eel kinestezic ca sistem de input). Mai putem presupune ca aceie caracteristici ale unor

experiente traumatice trecute responsabile de simptomeie sale actuaie1 apa~in modalitatii
vizuale, Putem presupune chiar, ca inabilitatea vizuala a clientului reprezinta un mij!oc de
aparare fata de suferinta provocata de respectivele evenimente. Cum yom proceda In aces!
caz?

Ii putem cere clientului sa-l?i evoce 0 experienta placuta, pe care sa 0 reparcurga, al?a cum 0

face Tn mod natural, Tn maniera auditiva. U$or, ciientul este ghidat ca, pe langa experienta
auditiv3, sa-l?i aminteasca $1 aspectele tactile §i kinestezice, dupa care, pastrand acestea In
minte, mai este doar un pas pan a sa poata vizuaiiza imaginile asociate aceiei experiente, De

exemplu, Ii putem cere sa-~i aminteasca ultima situatie cand a fost la mare ~i s-a simtit bine

Peste sunetul valurilor , vocile oamenilor ~i tlpetele pescaru~ilor yom suprapune u~or senzatiile
tactile legate de atingerea cu nisipul, caldura soarelui sau de apa marli. In pasul urmator, peste
experienta auditiva §i kinestezica vom suprapune /maginile vizuale: cerul albastru, culoarea
marii, nisipul etc,

Dupa ce clientul deprinde aceasta abilitate de a vizualiza, putem aborda Tn aC8ea§i maniera
experientele sale semnificative legate de problema pentru care a venit la psihoterapie .

• Traducerea In alt sistem reprezentational
Se bazeaza pe premisa ca prln trecerea de la un tip de limbaj la altul se pastreaza sensu rile
dar se modifica total forma, dec/ ca experientele pot fi traduse dintr-un simt In altul. Tehnica
consta deci in modificarea limbajului terapeutului, a predicatelor folosite, corespunzator unui alt
sistem reprezentational, atuncl cand lucreaza cu 0 experienta a clienlu!ui. Aceea~i siluatie
traumatizanta pentru client poate fi perceputa ca amuzanta de catre a alta peisoana, cu un all
sistem reprezentational dominant.

Dincolo de beneficlul de a avea 0 reprezentare completa asupra unor experiente, traducerea

experientelor In alt sistem reprezentational permite clientului sa-§i restruclureze total unele
exper/ente,

4.2.5. Utilizarea terapeutica a submodafitatilo!

Exista doua premise fundamentale de la care pornesc toate tehnicile de !ucru asupra
submodalitatilor. Prima ar fi aceea ca operam cu reprezentari ale experientelor sau situatii10r

trecute - 0 parte importanta a experientei subiective consta Tn operarea pe plan mental cu

impresii senzoriale externe sau interne, Dispunem de reprezentari senzor/ale pentru major/tatea
experientelor emotional sernnificative, indiferent daca sensul acestor emotii esta pozitiv sau
negativ, Cu aile cuvinte, majoritatea starilor emotionale au asociate reprezentari de lip senzorial.
care contin elemente ale situatiei initiale care a prilejuit emotia, De cate or! retraim 0 emotie, ne
evocam reprezentarea situatiei initiale care a provocat-o, Cu alte cuvinte, ne putem al?tepta ca

1 A 5e vedea lucrui cu 5ubmodalita\iie,

232 ORIENTAREA EXPERlENTIALA IN PSIHOTERAPIE

eel mal adesea elienlii sa dispuna de reprezentari ale starilor emotion ale probiematice, de tip:
"anxietatea mea este ceva mare $i celos, In care atune! cand intru nu mai pot vedea", "atund
cand ma simt deprimat Imi vine In minte 0 imagine care"." sau "atunci cand simt starea de
paniea pardi Incepe sa se !nvarteasca totu! cu mine".

Conform eelei de-a daua premise, sensu I experienleior subjective este dat de reprezentariie
pe care Ie avem asupra ior ~i mal putin de situatiiie reale In sine - harta eSle diferiE3 de teritoriu.
Mai mult decat atat, sensu! reprezentarlior, deei a! experienlelor, este dat de uneie dintre
elementele interne components ale acestora, deci de unele dintia submodaiitaliie de care
dispun, acestea aparand arept coduri fundamentale de aperare ale creieruiui uman.

Cel mai interesant aspect legat de utilizarea terapeutica a submodalitati!or Ii constituie
lucrurile care se Tntampia atunci cEmd facem unele schimbari la nivelul acestors. Uneie pot fi
schimbate fara a se lntampla nimic, altele, In schimb, sunt eruclale, definiiorli pentru anumite
experiente $i amintiri. Modificandu-Ie pe acestea din urma, felui In care persoana simte, traie~te
$i interpreteaza respectiva amintire sau experienla se va modifica radical. De obicei, impactul $1
sensu! amintirilor depind de cateva submodalitali critice $1 mai putin de continutullor propriu zis.

Modificarea submodalitalilor critice ale unor experienlei este 0 chestiune de experienla

persona/a, difieil de deseris In cuvinte $i care necesita a fi experimentata pentru a fl Tnleleasa.

o alta idee importanta esie aceea ca noi nu suntem afeetali de evenimenteie trecute, ei de

am inti rile pe care !a avem despre eie. Odata ce un eveniment s-a Tntamplat, el a intrat Tn trecut
$i nu ne mai putem Tntoarce pentru a modifica ceva ia el; experienta subiectiva se desfa$oara
exclusiv in prezent. Chiar daca nu putem modifica evenimentele trecute, nimic nu ne opre$te sa
modificam amintirile pe care Ie avem despre eie, de fapt semnificalia lor, data, a$a cum am
vazut, de cateva submodalitali.

Atunci cand !ucram asupra submoda!itali!or unei reprezentari, 0 mare atentie irebuie

aeordata descoperirii acelor submodalitati criiiee pentru respeetiva experienla ~i schimbarilor ce
pot fi operate la nive!ul aeestor submodalitali, astfe! incat sensul, valoarea negativa a experienlei
clientului sa se modifiee. Mai esie necesar, de asemenea, ca persoana sa alba disponibiliiaiea
de a lucra asupra propriilor reprezentari despre evenimentele irecute. Holdeviei (1995), deserie a
serie de tehnici bazaie pe modificarea submodalitatilor. Mai este util de mentionat faptul ca
tehnieile de modificare a submodaliiatilor sunt folosltoare ~i eficiente in mulle situatii, chiar atunci
cand lucram asupra unor tulburari afective de intensitate $i profunzime mai accentuata. Ele pot
fi utilizate la fel de bine $i atunci cand clientu! se afla In stare de con$tiinta norrnala $i cand se
afla In relaxare sau hipnoz3. Cand lueram cu starea de relaxare sau hipnoza, este necesar ea
dupa terminarea lucrului sa avern un dialog eu clientul, prin care sa elarifieam modifieariie
operate de aeesta asupra submodalitalilor $i consecln\ele acestor modificarl asupra experienlei.

De~i putem lucra asupra submodalitatilor oricaruia dintre c. J 4 mari sisteme
reprezentatlonale, majoritatea tehnicilor descrise in literatura privesc sistemul vizual.

Responsabile pentru aceasta sunt, pe de 0 parte, faptu! ca exista probabil a preponderenla

statistica a sistemului vizuai ca sistem reprezentalional dominant iar pe de alta parte, faptul ca
receptarea in maniera vizuala a unei pa~i semnificative a informaliilor des pre lume, inerenta
modului de functionare specific uman, permite apreape oricarei persoane sa opereze cu u~urinla
in cadrul aeestui canal senzorial, indiferent daca are un alt sistem reprezentalional dominant.

o tehnica utila $i importanta pentru iucrul asupra submodalita\ilor este cea a ecranulw

mental, prin care se solicita clientului sa-$i imagineze ca vizualizeaza un ecran interior,

reprezentarile sale fiind proiectate pe acest ecran. Ideea de ecran implica doua considerente
importante: disocierea de situalie ~i ideea de control asupra acesteia. Este important ca, atunci
cand clientul luereaza asupra unor experiente negative sau traumatice, sa fie disociat de

aeestea, adica sa Ie priveasca din afara, de ia 0 anumita distanta, ca ~i cum ar privi la altcineva.

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 233

Majoritatea situatiilor negative sunt experimentate In maniera asociata ~i de multe orl aceasta

singura modificare la nivelul submodaiitatilor pe care 0 constituie disocierea modifica

semnificativ trairea situaliei. In alta ordine de idei, este uiil ca el sa poata avea un control macar
minimal asupra starilor sale. Ideea de a lucra asupra reprezentarilor controland 0 imagine care
se deruleaza pe ecranul interior al propriei minti include Ideea poslbilitalii de a controla
reprezentarile, experienlele ?i stariie emolionale.

Prezlnt In continuare 0 tehnica bazata pe modificarea submodalitatiior critice. Tehnica poarta
numeie de Swish paUBm $i esta aplicabiia In cazulin care exista comportamente, raspunsuri

sau obi~nuinle nedorite, de care clientul dore~te sa scape. Esie 0 tehnica prin care

comportamentul sau starea probiematica sunt schimbate prin reorientarea lor in alta direclie,
deel printr-un proces de schimbare generativa. Pa§i:
a. Alegerea unui comportament sau a unei starl care urmeaza a fi modificata, precum §li a unei

situatii in care c1ieniuldore§te sa dispuna de mai multe resurse, de exemplu 0 situalie de tip

relalional. Mancatul compulsiv sau fumatul sunt exemple bune de comportamente nedorite.

b. Abordarea comportamentului nedarii ca pe 0 resursa, explorarea §i identificarea acelui

element care n declan$eaza. Este ca $i cum clientul ar Incerca sa 'invete pe cineva despre aces!
comportament. Este important sa identificam aceI element specific, intern sau extern, care

declan§eaza comportamentul nedorit iar elientul sa aiba 0 buna reprezentare asupra sa. Este

necesar ca el sa experimenteze aceasta imagine din pozitle asociata.
e. Identificarea a eel putin doua submodalitati care vor fi modificaie In cadrul aeestei reprezentari
$1care sunt eapabile a' schimba modulln ~are ciientul reactioneaza la ea. In multe cazuri vor
functiona marimea $i stralueirea. Mie~orarea sau marirea, cre§terea sau seaderea siralueirii
imaginii vor avea un impact suficient in multe cazuri. Daca acestea nu funclioneazB, vor fi
cautate alteie doua, cu precizarea ea ele trebuie sa fie de tip analogic sau continuu, sa permita
variatii gradate. Ele sun! testate pe a alta imagine pentru a verifica daca au efectul dorl!.

Clientul esle seas din stare cerandu-i sa se gandeasca cateva momente la altceva.
d. Clientull~1 construie~te 0 imagine noua despre sine, Tncare dispune de resursele de care are
nevole sau se comparta Intr-un anumit mod. Este important ca aceasta reprezentare sa fie
completa ~i fearte clara: cum se va simli, faptul ea va putea dispune de mai multe posibilitali, ca
va avea anumite calitali elc $1nu ca se va comparta Intr-un anume fel. Totodata, ea trebuie sa
fie experimentata In maniera disoeiata, pentru a fi motivanta ~i atraetiva. 0 imagine asaciala
poate da clientului impresia ea a realizat deja schimbarile darite ~i nu-I va mai motiva.

Ciientul verifica daca aceasta imagine despre sine raspunde crlteriilor ecologice. In cazui Tn
care intra In contradictie cu alte aspecte importante ale vieiii $i mediului clientului, ea va fi
modificala, ajuslata astfel Incat contradictiile sa fie eliminate.

Ciientulldentifica resursele de care are nevoie sa dispuna aeeasta noua imagine a sa pentru
a putea depa$i sau face fata comportamentulul negativ initial. Ei se va asigura ca aceasta
imagine esle echilibrata, reaiisia, credibila ~i posibil de atins, precum $i de faptul ca nu este
conditionata de arice situatie particulara.

Clientui este seos din stare.

e. Lucrul asupra imaginli declan9atoare a comportamentului negativ nedoril.
Ciientu! ~i-o imagineaza ca mare 9i foarte straiucitoare (daca acestea sunt submodalitati1e

alese), dupa care plaseaza In coltul ei 0 imagine mica $i intunecata a noii sale viziuni despre
sine. Apoi, foarte repede, face ca, simultan, imaginea negativ8 sa devina mica ~i lntunecata iar
cea pozitiva mare $1stralucitoare. Esenla procesului este viteza cu care clientui face aceasta
transformare, precum ~i simuitaneitatea modificarii celor doua imagini. Poate fi de folos ca
clientul sa-$i imagineze un sunet ca un fa$ait1 care sa reprezinte acest praces de dubla

1 In engleza, swish jnseamna fa§ait, ae unde §i numele de swish pattern.

234 ORIENT AREA EXPERIENTIAL.\ IN PSIHOTERAPIE

transformare, ca el sa lase sunetu! sa exprime starea pe care a simte atune! cand devine noua
sa imagine.

Procesul este repetat rapid de minim 5 orL Daca se lucreaza cu ecranul mental, e bine ca
pacientul sa cure(e ecranui Tnaintede fiecare repeti(ie, vazand pe el ceva diferit. Un proces de
transformare inversat va avea efect invers $i va anula transformarea pozitiva, deci e necesar sa
ne asiguram ca persoana sa faca transformarile TnsensuI dori!. Este posibil ca dupa 5 repetiiii
schimbarea sa nu func(ioneze. In acest caz trebuie cautate alte submodalita(i critice sau 0 noua
imagine de sine a clientului mai completa sau mai realista.

f. Cand ciientul e satisfacut de modificarile ob(inute, achizi(iile sale sunt testate prin tehnica
conectarli cu viitorul. EI T~i evoca 'maginea declan~atoare a comportamentului negativ $i
sesizeaza daca raspunsul sau se modifica, dupa care se imagineaza Tnurmatoarea situa(ie in
care ar putea aparea comportamentul negativ $i verifica daca apare un raspuns diferit, nou.

4.2,6. Ancore §i tehnici de ancorare

Conceptul de aneora din NLP se afla Tn stransa legatura cu eel de stare $i eu dinamiea ~i
schimbarea starilor subieetive. Ancoreie sunt ni$te declan$atori, asocieri dintre ceva din prezent

$i 0 experienla treeuta $i care conduc la reexperlmentarea acesteia. Mal precis, numim ancora

un stimul care este legat de $i declan$eaza 0 stare. Ele pot fi orice, cu condilia sa acceseze 0
stare emolionala.

Ancorele apar Tn mod incon§tient §i natural, reprezentand una dintre modalitatile prin care
cream sens pentru ceea ce facem. De obicei sunt externe, stimuli exteriori In raport cu persoana
-ceasul de§teptator, semaforul, mi$carile interlocutorului ete, dar pot fi ~i interne - sunete,
imagini sau senzalii corporale. Observam ca ele pot apa~ine oricaruia dintre cele 4 sisteme
reprezenta(ionale. Pot fi placute sau neplacute, folositoare sau nu iar In unele cazuri extreme au
consecinte negative majore, de exempiu Tncazul fobiilor. Experienta cotidiana a fiecarei fiinle
umane este practic presarata cu ancore pozitive sau negative.

Exista doua mari modalitati prin care apar ancorele: a. prin repetllie, printr-un simplu proces
de Tnvalare condi(ionaia. De men(ionat ca aceasta modaiitate nu implica rezonan(a emolionala
puternica. b. printr-o singura aparitie a asocierii, In sltua(iile cand emotia este foarte puternica $i

daca exista 0 buna potrivire in timp (simultaneitate) Tntrestimul $i starea emotionala.

NLP propune utilizarea, printr-o serie de tehnici, a acestei realita(i, avand ca scop a aduce la
dispozitia persoanei starile de care are nevole Tndiferite situatii existentiale. Oare ce ar putea
Tnsemna capacitatea de a putea intra Tn starlle noastre Tnalt performante exact atunci cand

dorim sau situalia 0 cere?

Ideea de la care pornesc tehnicile de ancorare este aceea ca putem alege ce asocieri facem
$i ca ne putem construi ancorele pe care Ie dorim: cu alte cuvinte, putem trece Tn planul
con$tiinlei procesul incon~tient natural. Putem analiza acele experiente pe care Ie percepem ca
dificile, blocante, stresante sau ca pe ni$te provocari $i In urma acestei analize sa decidem Tn
avans Tnce stare am dorl sa ne aflam atunci cand ne confruntam cu ele. Pentru cele mai multe

dintre situatiile neplacute putem crea noi asocieri $i noi raspunsuri la ele, folosind ancorele §i
tehnicile de ancorare. Or, acesllucru poate fi esenlial pentru confortul vielii multor clienti $i nu
numai.

Lucrul cu ancorele este poate cel mai simplu $1 eficient mod de schimbare a
comportamentului clientulu!. Prineipalul sau beneficlu este acela al utilizarii propriilor stari
pozitive ale acestuia.

Exista doua mari stadii ale oricarui proces de ancorare: a. alegerea starii emoliona!e dorite $1
b. asocierea cu un stimul sau ancora, astfel incat s-o putem aduce Tnprezent orieand dorim prin
utiiizarea ancore!. Sportivii. de exemplu, folosesc adesea ca ancore micl ritualuri sau mascota

Capitolul vn - PROGRAMAREA NEURO-UNGVISTICA 235

echipei, pentru a-9i crea 0 stare pozitiva potriviia eompetiliei. Tot aneorele pot expliea de ce

multe eehipe de fotbal ca9tiga majoritatea meeiurilor atunci cand joaca "acasa",

La fel ea ~iTnprocesul natural, ancorele eonstruite Tncadrullucruiui terapeutic pot aparline

oricaruia dintre sistemeie repiezentalionale, Se recomanda adesea ca pentru ancorarea unei
stari sa se foloseasca cate a ancora Tn fiecare sistem reprezentajional. Mal mull, ancorele

trebuie sa Tndeplineasca anumite condilii: _

a, Sa fie plasate atunci cand starea pozitiva se apropie de VaIT, In cazul Tncare asocierea se

face dupa ce starea pozitiva a depa~it momentul de maxim, ancoram de fapt ie~irea din stare.

Daca ancorarn 0 stare la debulul ei, resursa ca9tigata astlel soar putea sa nu fie suficienta
pentru a face fala situaliei.

b, Sa fie unice ~I distincte, Ar fl interesant de constatat ce soar Tntarnpla daca a ancora

pentru 0 stare anurne a unei persoane ar coincide cu un stirnul cu care S8 Intaine~te, sa

spunem, de 2-30 de ori pe zi. Este cazul cuvintelor cheie care se folosesc To hipnoterapiei
pentru aprofundarea transei. Daca persoana le-ar Intalni frecvent Tnviala sa cotidiana, ar exista

permanent riscul de a intra in transa In diferite situajii. •

c. Sa fis u90r de repetat exact. Aceasta conditie prive~te doua aspects. In prirnul rand,

lungimea ;;i compiexitatea siimuluiui trebuie sa permita repetarea lui exacta. In al doilea rand,

trebuie acordata atenlie nuanlelor 9i expresiilor emolionale asociate lui (in cazul ancorelor

verbals sau al mi$carilor corporals). 0 expresie emolionala particulara sau 0 nuanla a voci!

anurne sunt binevenite, cu condilia ca ele sa paata fi amintite 9i repetate cu u~urinla de client
atunci cand dore9te. Trebuie menlionat ca, daca stirnulul cu care este asociata 0 stare nu va fi

repetat cu exactitate, el nu va funcliana ca ancara,

d. Sa fie legate de a stare pe care clientul 0 poate experimenta U90r~icornplet. Este greu de

presupus ca ancara pentru starea de curaj a unui fricas va funcjiona, in condiliile in care acesta
nu 9tie cum este atunci cand simli curajul, cand el nu a experimentat niciodata aceasta stare,

Pomind de la aceste idei generice. in NLP au fast dezvoltate c~itevade tehnicJ care folosesc
ideea de ancora, pe care Ie voi prezenta in continuare,

• Ancorarea resurselor - pa§i

1, Din pozilie disociata, clientul identifica situalia in care dore~te sa se manifeste mai
eficient.

2. Identifica precis resursa (starea) de care are nevoie in acea situalie,
3, Clientul verifica daca resursa este cea potrivita, exact aceea de care are nevoie. "Daci3 ai
dispune de aceasta resursa In situalia X, chiar ai putea face fala cu succesT Daca resursa nu
este cea potrivita sltualiei, se reia pasul 2.
4. Identifica a situa\ie din via\a lui in care a dispus de respectiva resursa. Daca nu poate,
alege 0 persoana care 0 deline sau 19i imagineaza. E preferabil ca aceasta solulie sa rarnana
totu9i ca 0 ultima opliune, resursa trebuind sa fie a clientului.
5, Alege ancorele pe care Ie va folosi In fiecare sistem reprezentajional, de$i uneari esie
suficienta ~i 0 singura ancora.
6. Clientul I$i schimba pozilia intr-una de implicare deplina (asociat) in situalia In care a
dispus de acea resursa ;;i a reexperimenteaza plenar (in toate eele 3-4 sisterne
reprezentalionale princlpale), Dupa ce starea resursa ajunge la varf, este scos din stare prin
reorientarea atenliei sale catre altceva,
7. Se reia procesul iar atunci cand starea se apropie de varf sunt conectate ancorele.
Pastreaza 0 perioada starea poziti~a, apoi II scoatem din ea.

8. Testarea ancorelor (a asocierii) prin aplicarea lor 9i confirrnarea sau infirmarea apariliei
starii resursa. Daca aceasta nu apare dupa aplicarea ancorelor, se reia pasul7.

236 ORIENT AREA EXPERIENTIALX, IN PSIHOTERAPIE

g. Este identificat un semnal care sa-i permita clientului sa §tie ca se afla in situatia in
care are nevoie de starea resursa. "Cum vel ~li ca te afli in acea situatie?" Acest semnal Ii va
aminti sa foloseasca ancorele iar in timp va functiona chiar el ca ancora.

Ancorarea resurselor reprezinta 0 abiiitate ce peate fi inva!ata §i peliec(ionata $i totodata 0
tehnica impertanta pentru cre§terea liberta!l! emo!!onale a ciientulul, cu atat mal mult cu cat in
cultura occidenta/a exista credlnta ca starile emot!onale sunt !nvoluntare, ele fiind create de
circumstan!e sau de ceila/l/.

Pe aceea§i ancora pot fi conectate mal multe starl pozitive, rezultand astfel 0 ancora foarte
puternica. Tehnica poarta numele de suprapunerea resurselOl .

• 1nlantuirea ancorelor
Ancorele pot fl conectate intre e/e, astfel incat una va conduce catre cealalta. Fiecare joaca
rolul unei verigi dintr-un Ian! §i 0 declan~eaza pe urmatoarea. Intr-un feL ancorele sun! ogilndirea
in afara a felulul In care noi ne cream conexiuni §I circuite inter-neuronaie Intre un stimul Initial $i
un (aSPUnSnou. Conectarea ancorelor ne permlte sa trecem foarte u~or, aparent automat,
printr-o succesiune de starr diferite. Aceasta Inlan!uire poate fi utila mai ales atunci cand starea
problema este foarte puternlca iar cea resursa - prea indepartata pentru a fl atinsa intr-o slngura
§edintEl.
De exemplu, lmi pot aminti 0 situatie in care m-am simtit frustrat. Pot de asemenea identifica
semnul (stimulul) care im; declan§eaza starea.
Chiar daca mi se pare ca lumea conspira impotriva mea, ca are ceva cu mine, Inca pot alege
§I controla felulln care reaclionez la aceasta consp/ralie. Pot de exemplu sa aleg ca sentimentui
frustrarii sa nu-mi modifice imag/nea despre lume. Atunci cand sesizez semnalul care-mi
declan§eaza starea de frustrare, pot decide in ce stare vreau sa intru in continuare. Poate
curiozitate iar dupa ea chiar creatlvitate.
Pentru a-m! construi lantul de ancore nu trebuie decat sa-mi amintesc 0 situatie in care am
fast curios ~; s-o ancorez, sa ies din aceasta stare ~i sa-mi amintesc un moment In care am fast
creativ dupa care pot ancora ~i aceasta stare. Ulterior, imediat ce sesizez semnalul care-mi
declan§eaza starea de frustrare, vol declan~a ancora pentru curiozitate iar cand aceasta se
apropie de maxim, pe cea pentru creativitate. Aceasta asociere 0 voi exersa pfma ce ea devine
automatlzata. Astfel, imi voi crea 0 retea de conexiuni neuronale prin care tree u§or de /a
frustrare catre curiozitate ~i apoi catre creativitate.
Aceasta tehnica este foarte eficienta Tn pslhoterapie, ea putand fi utilizata ~i Tn cazuri de
tulburari afective de intensitate mai mare.

• Distrugerea ancorelor

Ce soar Tntampla daca a~ incerca sa ma slmt In acela§i timp vesel §i trlst? Ce soar putea
intampla daca a~ acllona simultan doua ancore opuse?

Pentru a anihila 0 stare negativa este necesar sa 0 ancoram, sa ancoram apol 0 ·stare
pozitiva iar In final sa punem Tnfunc\ie simu/tan cele doua ancore. Dupa 0 scurta perioada de
confuzie, starea negativa se schimba ~i 0 noua stare ia na~tere.

Pa§i:
1. Identificarea starii problematice ~i a unei stari pozilive pe care persoana prefera s-o aiba
disponibila.
2. Clientul este ghidat in experimentarea starii pozitive. Este seas din stare prin focalizarea
atenliei catre altceva.

3. Este reexperimentata starea pozitiva §i ancorata atuncl cilnd se apropie de villi. le§ire din
stare ..

4. Este testata ancora pozitiva (calibrare). Daca nu func\ioneaza, se repeta pa~ii anterior/.
Dupa ce ancora pozltlva este fixata, clientul este scos din stare.

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-UNGVISTICA 237

~i5. Se identifica starea sau experienla negativa S8 repeta pa~i 2-4 aneorand-o printr-o alta

ancora. le~ire din stare.
6. Clientul e ghidat, pe rand, In experimentarea celor doua stari, folosind ancorele. Se repeta

procedeul fara a scoate clientul din stare Inaintea trecerii de la 0 stare la alta.

7. Clientul este ajutat sa con~tientizeze schimbarile care apar, dupa care ac\ioneaza
simultan ambele ancore. Atenlie la manifestarile sale corporale ~i fiziologice. Probabil vor apare
semne de confuzie. Ancora negativa va fi Indepartata Inaintea cele! pozitive.

8. Este test at procedeul prin a cere clientului sa recreeze experienla negativa sau prin
action area ancorei respective. De dodt este ca persoana sa intre Intr-o stare noua, diferita sau
Intr-o stare pozitiva. Daca reapare starea negativa esle necesara descoperirea unor resurse
suplimentare de care are nevoie c1ientul, care vor fi an carate prin suprapunere pe ancora
pozitiva. Se reia apoi procesul de la pasul6.

9. Se solicita clienlului sa se gandeasca la 0 silua\ie din viilorul apropial In care S8 a~leapta

sa se simla negativ. Este asistat sa parcurga aceasta experien\a pe plan imaginar, notandu-se
starea piin care trece (calibrare). Daca ceva nu func\ioneaza ~i reapare starea negativa, clientul
e ajulat sa descopere aile resurse suplimenlare, care vor fi suprapuse pe ancora pozitiva, dupa
care se reia proeesul de la pasul 6.

Distrugerea ancorelor nu va func\iona decat daca starea resursa este mai puternica deetH
cea negativa iar pentru aceasta poate fi necesar sa suprapunem mai multe reSUise pe aceea~i
ancora pozitiva.

Un fel In care putem explica modul In care funclioneaza aceasta tehnica este sa ne
imaginam ca sistemul nervos Incearca sa intre simultan In doua stari mutual incompatibiie. Nu
va putea, deci va face ceva diferit. Vechiul pattern este spart ~i unul nou se creeaza. Aceasla
explica confuzia care apare adesea atunci ci!md doua ancore se anihileaza reciproc.

Ancorele permit ca persoana sa dispuna de experienlele sale folosind In mod con~tient
acelea~i procese care In mod normal se desfa~oara incon~tient. Ne ancoram pe noi In~ine
permanent, de obieei Intr-un mod complet bazal pe hazard. Cu toate acestea, putem alege ~i
putem fi mult mai selectivi privind ancorele la care raspundem .

• Schimbarea istoriei personate
Experienta umana se desfa~oara exclusiv In prezent. Trecutul exista numai sub forma
amintirilor care, pentru a fi reamintite, trebuie reexperimentate In prezent. Viitorul exista sub
forma planurilor , a~teptarilor sau fanteziilor, elaborate de asemenea tot In prezent. Tehnicile de
ancorare ajuta persoana sa-~i dezvolte libertatea emolionala prin ie~irea de sub domina\ia
trecutului ~i construirea unui viitor pozitiv.
Prin aceasta tehnica ciientul I~i reevalueaza unele experienle negative trecule, in lumina

cuno~tinlelor prezente. Cu tolii dispunem de 0 bogata istorie personala, plina de experienle care

exist a In prezent ca amintiri. Ceea ce s-a Intamplat nu mai poate fi modifical. Putem Insa

modifica In\elesul prezent al respectivului fapt ~i In consecinla, efectut sau aSl!pra

comportamentului.
Aceasta tehnica nu va fi folosita atunei efmd avem de-a face cu experien\e traumatice

rTiajor~sau cu tulburari nevrotice propriu-zise. Ea este utila atunci cand clientul se confrunta cu

emo\ii sau comportarn~nte negative recurente, dar de mal mica amplitudine.

Pa§i:--

1. Identificarea starii negative, experimerHarea ei, calibraie, ancorare ~i ie~ire din stare.

~i2. Este menlinuta ancora negativa se cere clientuTulsa-i'i aminteasca ~i alte momente

cand a avut sentlmente similare. Se continua pan a la cea mai limpurie experienla pe care $i-o

poate aminti. Renun\a la ancora ~i iese din stare (este ghidat catre aici ~i acum).
3. Clientului Ii este solicitat ca, in lumina a ceea ce ~tie acum, sa se gandeasca de ce

resurse anume ar fi avut nevoie in aeele situa\ii trecute pentru a nu Ie trai ca pe ni~te experienle

238 ORIENT AREA EXPERIENTIAL<\. IN PSIHOTERAPIE

negative. Resursele descoperite trebuie sa provina din interiorul clientului ~i sa se afle sub
controlul sau. Prezenta in situatie a une! persoane cu comportament diferit nu va permite
neaparat clientului sa invete ceva nou. EI poate obtine raspunsuri diferite de la eelelalte
persoane implicate numai daca el insu~i este diferit.

4. Este ghidat in experimentarea starii resursa, este ancorata ~i apoi testata ancora.
5. Pastrand actiunea ancorei pozitive, clientul este ghidat in retrairea experientei negative
timpurii. Este invitat sa se priveasca pe sine din afara (disociat) in conditiile in care dispune de
noua resursa ~i sa remarce cum i se modifica experienta. Dupa care este ghidat sa intre efectiv
in situatie (asociat), mentinandu-se ancora pozitiva ~i sa sesizeze modificarile din
comportamentu! celorlalii. I se cere sa-~i imagineze cum este vazut din punctul de vedere al altei
persoane, astfel incat sa-~i formeze 0 idee despre cum percep ceilalti noul sau comportament1.
Daca ceva nu functioneaza, se reia pasul 4, identificandu-se ~i suprapunandu-se resurse
suplimentare pe ancora pozitiva. Aceste resurse vor fi aduse astfel in experienta negativa
timpurie. Cand clientul este satisfacut, poate experimenta situatia ca diferita ~i poate invata din
ea, e indepartata ancora ~i-I scoatem din stare.
6. Este testata schimbarea fara a utiliza ancora, cerand clientului sa-~i reaminteasca situatia
negativa trecuta ~i sa remarce cum s-au modificat amintirile. Atentie la indicii corporali. Daca
apar semne ale starii negative se reia procesul de la pasul 4 $i sunt adaugate noi resurse.

• Conectarea cu viitorul

Aceasta tehnica ofera clientului posibilitatea de a experimenta unele situalii in avans ~i
reprezinta pasul final in multe tehnici $i interventii din NLP. Clientul pa~e~te in viitor pe plan

imaginar pentru a experimenta in avans 0 stare dorita. Este vitala din partea terapeutului 0 buna

calibrare a starilor clientului, in special a celei negative asupra careia se lucreaza. Daca inca
apar semne ale acesteia, inseamna ca mai este de lucru asupra ei.

Prin aceasta tehnica terapeutul testeaza eficienta propriei munci, a propriilor interventii. Este
felul in care ne putem apropia cel mai mult de problema reala a clientului, adevaratu! test a!
oricarei achizitii sau schimbari realizate de acesta. Insight-urile, achizitiile, schimbarile se pot
aneora cu u§urinta de eabinetul terapeutului, adevaratul test fiind lumea reala.

in alta ordine de idei, conectarea eu viitorul este 0 forma de exersare $i repetitie mentala.

Antrenamentul ~i practica mentala reprezinta un pattern care apare frecvent la persoanele de
succes. Multe programe de training sunt foealizate in intregime pe acest aspect. Repetitia

mentala este echivalenta cu 0 praetica in imaginar. Cum mintea ~i corpul sunt pa~i ale aceluia~i

sistem global, repetitia mentala va pregati nu numai mintea, ci ~i corpul pentru situatia actuala.
Pe acela~i principiu se bazeaza ~i antrenamentul ideomotor utilizat in sport.

Oferind creierului imagini pozitive, II yom programa sa gandeasca in termeni pozitivi §i yom
atinge mai u~or succesul. A~teptarile sunt profetii autoimplinite.

Un model- pa~i:

1. Clientul trece In revista ziua care toemai a trecut, marcand momentele bune $i pe eele de
care nu e multumit

2. Clientul experimenteaza aceste momente in mod asocial. timp in care se Intreaba: "C_ea$
fi putut face diferit.?", "Unde sunt punctele nodale ale acestor experiente?", "Cum ar putea
experientele negative sacapete valente pozitive?".

3. Clientul reexperimenteaza eele doua situatii pe plan mintal, dar avand un alt

comportament. Cum arata $i cum sunae!e'3cum? Ce senzatii are?

in aceasta maniera _clientul poate descoperi solutii multiple de raspuns la diferitele situatii
negative, pe care Ie poate pune apoi in practica.

1Aceasla lehnica, in care sunt utilizate 3 pozilii ale clientului in raport cu 0 expertenla personala - asociat. disociat ~i 0 pozilie
neutra, a unei aile persoane - a fost conceputi'i de Sandler ~i Grinder ~i poarta numele de descriere tripla. Ea a stat la baza
elaborarii unei aile tehnici experienliale: tehnica metapozijiilor.

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LfNGVISTICA 239
• Generatorul de noi comportamente

Se utilizeaza atunci cand clientul dore§te sa aiba la dispozitie noi comportamente sau sa-§i
Ie dezvolte pe unele deja existente. EI se va imagina pe sine a§a cum dore§te sa se comporte.

Oaca nu reu§e§te, va trece in pozitia regizorului care dirijeaza jocul actorilor de pe seena (pozitie

disociata).Oin aceasta postura, i§i va imagina un actor care joaca rolul pe care clientul §i-l
dore§te pentru sine. Ramane disociat §i prive§te la ceea ce se intampla in timp ce creeaza
scenariul. Clientul este eroulla fel de bine ca §i reglzorul. Oaca in joc exista §i alte persoane, el
va remarca cum se comporta acestea.

Clientul va face acest lucru pana cand va fi complet satisfacut de scenariu, dupa care va
intra in el (pozitie asociata) §i se va imagina parcurgandu-1.Va fi atent la toate emotiile sale §i la
comportamentul celorlalli.

Oaca ceva nu functioneaza, intra din nou in pozipa regizorului §i schimba scenariul. Atunci
cand atinge pe plan imaginar performanta dorita, identifica un semn intern sau extern pe care-I
va utiliza ca ancora in viitor §i repeta mental procesul de ancorare.

4.2.7. intrebari terapeutice - Modelul Meta

Modelul Meta este unul dintre primele §i cele mai importante modele structurate de Sandler §i

Grinder. EI a fost publicat in 1975 in cartea "The structure of magic 1". Acesta pome§te de la

analiza tipurilor de intrebari pe care Ie foloseau in lucrul terapeutic Fritz Perls §i Virginia Satk §i

coniine 0 viziune teoretica asupra limbajului, precum §i 0 serie de intrebari menite sa conduca la

eliminarea generalizarilor, distorsiunilor §i lipsurilor informationale. Este un model de utilizare a

limbajului pentru a c1arifica limbajul, pentru a permite 0 buna intelegere a interlocutorului !?i0

buna exprimare. EI reface legatura dintre experienla ~i limbaj, fiind un instrument de prima

importanta pentru munca oricarui psihoterapeut.
Pentru a intelege modelul Meta trebuie sa analizam modul in care gandurile sunt transpuse

in cuvinte, limbajul neputand tine pasul, in nici 0 situalie, cu viteza, varietatea !?isenzitivitatea
gandirii, el putand fi doar 0 aproximare a acesteia. Vorbitorul dispune de 0 idee, de 0 imagine

completa a ceea ce dore~te sa spuna, numita structura profunda. Aceasta nu este con~tienta,
limbajul existand la un nivel foarte profund in neurologia noastra. Pentru a vorbi, noi
scurtcircuitam structura profunda, ceea ce spunem de fapt purtand numele de structura de
suprafata. Upsa acestor scurtcircuitari ar face conversatiile foarte lungi ~i plictisitoare.

in trecerea de la structura profunda catre cea de suprafata, in mod incon$tient punem in
functie trei structuri operalionale:

1. Selectam doar 0 parte a informatiilar disponibile in structura profunda, 0 mare parte a lor fiind

data la 0 parte - lipsuri, ,tergeri de informalii,
2.Generalizam. Specificarea tuturor conditiilor §i exceptiilor ar face conversalia mu~ prea
plicticoasa - generalizari.

3. Oferim 0 viziune simplificata a ceea ce dorim sa spunem, care in mod inev/tabil modifica

inlelesul - distorsiuni.
Fiecare dintre cele trei operatii se concretizeaza in pattemuri specifice. Modelul Meta coniine

un set de intrebari care incearca sa descurce ~i sa clarifice toate lipsurile, distorsiunile,
generalizarile limbajului. Aceste intrebari tintesc sa umple lipsurile informalionale, sa recreeze
structura ~i sa claritice Informatiile pentru a da sens comunicarii. Nu trebuie inte1es ca vreunul
din patternurile descrise este bun sau rau in sine. Aceasta depinde de contextul in care sunt
folosite ~i de consecinlele utilizarii lor.

• Substantivele nespecificate
Subiectul activ al unei propozitii (acliuni) poate fi anulat, eliminat, folosind 0 exprimare

pasiva, spunand de exemplu 'Casa a fost construita", mai degraba decat "X a construit casa".

240 ORIENTAREA EXPERIENTIALL\ IN PSIHOTERAPIE

Acest tip de omisiune poate implica 0 viziune a lumii ca spectator pasiv, neajutorat. Tn care
lucrurile se fntampla fara nici 0 responsabilitate din partea persoanei. Corectitudinea din punct
de vedere gramatical a propozitiilor de acest tip nu ofera nici un fel de garan\ie a clarita\ii lor.

Atunci cand auzim 0 propozi(ie care contine un substantiv nespecificat, putem solicita
informatia lipsa fntreband cine este autorul actiunli, subiectul activ al propozitiei, Substantivele
nespecificate sun clarificate deci Tntreband"Cine sau Ce anume ..... 7"

• Verbefe nespecificale

Uneori verbele pot fi ~i ele nespecificate, de exemplu: "Ea I~i face rau singura", "EI m-a
ajutat" sau "Incerc sa-mi amintesc asta".

Poate fi important de ~tiut cum au fost facute aceste lucruri (ac\iuni) iar pentru aceasta avem
nevoie de adverbe.

Verbele nespecificate sunt clarificate Tntreband"Cum sau Ce anume .....7"

• Comparafiile

Propozitiile In care apar termeni ca "cel mai bun", "mal bun", "mai rau", "eel mal rau"
presupun existenta comparatiilor iar acestea pot fi facute numai daca dispunem de ambli
termeni. Daca unul lipse~te, trebule sa Intrebam pentru a ana. De exemplu, "Am fost slab in
aceasta discu\ie", Slab In comparajie cu ce sau cu cine?

Foarte des, termenul lipsa al compara\iilor este nerealist ~i poate conduce persoana 18
sentimente de inferioritate, neputin\a, inadecvare, cum ar fi cazulln care compar de exemplu
performantele mele sportive cu cele aie unui campion mondiai.

Compara\iile sunt clarificate lntrebEmd"In compara\ie cu Ce sau cu Cine ... ,7"

• Judecafile (evaluarile)
Suntlegate destul de strans de compara\ii, de~i nu Ie implica In mod necesar, Daca cineva
spune "Sunt 0 persoana egoista", II putem Intreba "Cine spune asta?", Daca va raspunde "Eu",
atunci II putem intreba "Care este standardul dupa care te apreciezi astfelT.
Esle util deci sa ~tim cine face 0 judecata, cui apa~ine ~i de asemenea, care sunt motivele,
argumentele, ra\iunea pe care se Intemeiaza, Adesea adverbele dau de 0 parte persoana care
faceaprecierea,

Judeca\i1e sunt clarificate prin Intrebarile "Cine a facut aceasta apreciereT ~i "Pe ce

argumente, idei se bazeaza ea?",

• Substantiviirile

Aceste pattern denume~te situa\ia In care un verb - care descrie un proces anal in

desfa~urare sau a ac\iun~ - a fast transformat, Inlocult cu un substantiv static, Termenul apa~ine
lingvisticii. De exemplu, "Invatarea §i discip/ina, apiicate cu respect~i fermitate, sunt esentiale in
procesu/ educatiJ}'. Daca un substantiv nu poate fi vazut, auzit, atins, mirosit, gustat, deci nu
este obiecliv, el este 0 subslantivare.

Substantivarile n-au nimic rau In sine, ele pot fi folositoare, numa! ca ascund diferen\ele care
apar Intre modelele (ha~ile) despre lume aie oamenilor. Ce Inseamna cand c!neva spune "Am 0
memorieslaba"? Pentru a afla, putem Intreba ce informalii anume sunt dificil de memorat pentru
el ~i cum procedeaza pentru a Ie memora? Cineva care gande~te ca are memoria siaM se
poate sim\i neajutorat ~i inadecvat. Credin\a ca lumea externa este modelata de felulTn care
vorbim despre ea esle ca ~i cum am manca fotografia care prezinta un fel de mancare apetisant.
Cuvintele pot fi combinate §i manipulate In moduri care n-au nimic de-a face cu experienla
senzoriala.

Substantivarile sunt un fel de "balauri" ai acestui model. Ele nu produc nici un rau alata limp
cat nu acceptam ideea ca exista In mod real. Ele ~terg atat de mulle informatii Incat abia daca
mai ramane ceva. Prin aceasta transformare a proceselor In lucruri, substantivarea poate fi
considerata ca eel mai important model de distorsiune a limbajului.

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LlNGVISTICA. 241

Ele sunt clarificate prin transformarea Tn verbe ~i solicitarea informatiilor lipsa. "Cine

substantiveaza Tn legatura cu ceT ~i "Cum face el asta?".

• Operatorii modali ai posibilitatii

Exista reguli de conduita dincolo de care nu putem sau nu trebuie sa trecem, exprimate prin
cuvinte ca "a nu putea" sau "nu trebuie sa". Acestea sunt cunoscute Tn lingvistica drept operatori

modali ~idefinesc limite generate de legi nescrise.

Operatorii posibilitatii definesc - in harta vorbitorului - ceea ce este considerat posibil ~i apar
cu necesitate Tn mod natural. Ceea ce este Tnsa interesant e faptul ca limitele definite de
credintele fiecaruia sunt extrem de diferite: "Pur ~i simplu nu pot refuza", "A~a sunt eu", "Nu pot

schimba asta" sau "Este imposibii sa spun asta". Nu este nimic rau ca 0 persoana sa creada ca

are anumite capacitati (doar daci\ exagereaza Tn mod evident sau sfideaza legile naturii),

problema este ace I "nu pot" care limiteaza, creeaza 0 stare de incompetenta ~i incapacitate de a

schimba.

Perls obi~nuia sa raspunda c1ientilor care spuneau "Nu pol ..... ", spunand la randul sau "Nu
spune nu pot, spune nu fac ..... sau nu voi face ..... ". Aceasta reformulare aparent dura are un
rezultat imediat - com uta clientul de la starea de neputinta, Tntepenire, caire una Tn care este
capabil cel putin sa con~tientizeze posibilitatea unei alternative.

a posibilitate de a intreba mai clar, de a reformula mal putin dur, tara a exista riscul de a

rupe raportul de rezonanta cu clientul, este a spune "Ce soar putea Tntampla daca ai face ..... 7",
"Ce te opre~te sa ..... ?" sau "Cum faci ca sa te opre~ti singur de la ..... ?". Cand cineva spune ca
nu poate face ceva, el ~i-a definit un obiectiv ~i apoi I-a facut de neatins. Identiflcarea barierelor
este primul pas pentru a Ie trece. Educatorii ~i psihoterapeutii lucreaza permanent cu
schimbarile acestui tip de limitari, Tn care primul pas prive~te Tntrebarile legate de acest operator
modal.

Operatorul modal al posibilita\ii este c1arificat Tntreband "Ce soar putea Tntampla daca ai
..... ?" sau "Ce te impiedica sa .. ?"

• Operatorii modali ai necesitatii
Indica 0 necesitate ~i apar in cuvinte ca "ar trebui" sau "n-ar trebui", '1rebuie" sau "nu

trebuie", "am obligatia" sau "n-am obligatia". Avem de-a face cu reguli de conduita care
opereaza Tn mod implicit. Care sunt consecintele reale sau imaginare ale Tncalcarii regulii?
Odata ce consecintele $i ratiunea lor devin explicite, ele pot fi asimilate con$tient $i evaluate
critic, alttel, ele doar ne limiteaza alegerile ~i comportamentul. "Trebuie sa tin cont de ceilalti mai
mult decat de mine", "Trebuie sa nu vorbesc in timpul orel", "N-ar trebui sa ai de-a face cu ace~ti
oameni" etc.

Este neindoielnic ca regulile de conduita sunt foarte importante, existenta societatii bazandu-

se pe un cod moral, Tnsa exista 0 mare diferenta de exemplu intra a spune "Ar trebui sa fii

politicos cu toata lumea" sau "Ar trebui sa ie~i mai des in natura". Regula este intr-adevar
folositoare $i potrivita situatiei?

Operatorii modali ai necesita\ii sunt clarificati intreband "Ce soar fi putut Tntampla daca ai fi I

nu ai fl, ..... 7".
• Cuantificatorii universali

Prin generalizare, unul sau cateva exemple sun! considerate ca reprezentative pentru 0

multitudine de posibilitati sau pentru 0 clasa de obiecte sau fenomene. Pericolul este acela de a

nu putea vedea copacii din cauza padurii, dec! de a deveni incapabili sa admitem existenta
exceptiilor, ceea ce ne TndepMeaza de realitate.

De obicei generalizarile sunt exprimari vagi Tn care putem include cu U$Urinta 0 multitudine

de lucruri $i fapte particulare. Sunt exprimate Tn cuvinte precum "tot", "toti", "Tntotdeauna",
"niciodata", "nimeni", care nu admit exceptii $i poarta numele de cuantificatori universali. Uneori
ei nu sunt prezenti, ci implicati $i limiteaza foarte puternic persoana. Extinderea unei afirmatii la

242 ORIENT AREA EXPERIENTIAL!\ IN PSIHOTERAPIE

toate posibilitatiie face exceptiile dificil de aparu!. Sunt create astfel filtre perceptuale sau profelii
autoimplinite - vom vedea $i vom auzi ceea ce ne a$teptam sa vedem $i sa auzim,
Cuantificatorii universali nu sunt intotdeauna negativL ei pot fi factuali, reaii, cum ar fj "apa nu
curge niciodata In sus", Exista Insa mari diferente Intre acest caz $i 0 persoana care spune
"Niciodata nu fac ceva cum trebuie", care sesizeaza numai situa\iile in care a dat gre$ $i
niciodata pe cele in care a avut succes, Cum este imposibil ca cineva sa e$ueze permanent,
rezulta ca 0 astfel de persoana i$i limiteaza lumea prin felul in care vorbe$te despre ea, In astfel
de cazuri trebuie cautate exceptiile, situatii1e in care a facut ceva bine: "Poti sa-ti aminte$ti a
situatie in care ai facut ceva bine?", Oamenii de succes au tendinla de a generaliza in sens
invers,

Alta modalitate de a aborda acest tip de generalizari este prin exagerarea $i reducerea lor la
absurd, deci printr-un model de interventie paradoxala, care de obicei atrage un raspuns de
aparare Tndirectie contrara,

Cuantificatorii universali sunt abordati §i c1arificati prin intrebari de tipul: "A existat vreo

situatie in care "",?" sau prin exagerare $i reducere la absurd,

• Echivafenta complexa

Define$te situatia Tncare doua afirmalii sunt legate in a$a maniera incat par sa semnifice
acela$i lucru, de exemplu "Nu zambe?ti "", Nu te bucuri" sau "Daca nu te uiti la mine cand
vorbesc cu tine, atunci nu-mi acorzi atenlie", Sunt generalizari ale propriilor experiente asupra
tuturor celorlalti oameni, care exclud faptul ca oamenii gandesc diferi!.

In aceste ~itualii intrebarile merg pe direclia "Cum anume faci aceasta legatura, cum anume
crezi ca ".,,?,

• Presupozitiife

Cu tOlii dispunem de credinte §i a$teptari provenite din propria experien\a, fara de care ar fi
imposibil sa traim. Ele ne pot permite foarte bine sa fim liberi $i sa ne bucuram de lume sau ne
pot Iimita foarte mult. Adesea oblinem ceea ce ne a§teptam sa obtinem.

Aceste presupozitii bazale trebuie aduse in plan deschis $i explorate. Adesea apar sub
forma Tntrebarilor "De ce?", de exemplu "De ce te uiti urat la mine?". 0 alta forma sub care apar
sunt falsele alternative de alegere, care presupun acceptarea principalei presupozitii continuta In
respectiva afirmalie. De exemplu "vrei sa mananci salata sau friptura", presupune acceptarea lui
"a vrea sa mananci", Ele sunt abordate prin intrebari de tipul: "Ce te face sa crezi ca vreau sa
manancT.

Propozitiile care contin cuvinte de tipul: "de cand", "atata timp", "cand", "daca", de obicei
contin presupozitii.

Presupoziliile sunt aduse pe plan deschis Intreband "Ce anume te face sa crezi ca "".?",

• Cauza - elect

Prive$te afirmatii de tipul "M-ai facut sa ma simt prost", "Ma plictise$ti", bazate pe un model
cauzal simplu, aplicabil numai obiectelor externe statice. Este 0 mare diferenta Tntre a spune
"Vantul face copacii sa se legene" §i "Tu ma faci sa ma infurii", A crede ca cineva este
responsabil pentru propria stare emotionala implica a·i acorda un fel de putere asupra mea pe
care el Tn mod real nu 0 are. A gandi ca putem fo~a sau ca putem fi fo~ati sa experimentam
anumite stari Iimiteaza foarte mult $i produce un stres semnificativ. Astfel ne vom simti dominati,
determinali sau vom manifesta 0 grija exagerata pentru ceea ce spunem sau facem, devenind
fie victima, fie bona celuilalt.

Sunt doua nivele la care putem aborda acest mecanism. Unul esle sa Tntrebam simplu cum
anume un lucru este cauzat de celalalt. Descrierea felului Tncare S8 Tntampla adesea ofera noi
alternative de raspuns, de$i credinta, mecanismul fundamental de tip cauza - efecl ramane
intact. Este vorba despre a credinta adEmcTnradacinata Tncultura occidentala, conform careia
ceilalti au pulere asupra noastra §i sunt responsabili pentru starile noastre. Cu toate acestea, noi

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA 243

suntem singurii responsabili pentru propriile stari iar credin\a ca allii ar fl presupune asumarea
unei condi\ii statice, asemanatoare celel a bilelor de pe 0 masa de billard.

Modelul META propune pentru abordarea afirma\iilor bazate pe acest mecanism intreMri de
tipul "Cum faci exact ca sa Ie slm!i ..... atunci cand celalalt ..... ?", intrebari care introduc ideea
ca persoana are la dispozilie mai multe variante de raspuns emolionalla dlferitele situa\li.

Este dificil uneori pentru client sa-~i asume responsabilitatea pentru propriile tralri, de aceea
aceste fntrebarl pot fi utilizate numai atunci cand avem deja 0 foarte buna relalie cu acesta.
Altfel, ele pot fi percepute ca agresive.

Intrebarile care se pun in legatura cu acest mecanlsm sunt: "Cum anume face asta sa se
intample cealalta?" sau "Ce ar trebui sa se intample pentru ca asta sa nu fie cauzata de
cealaltaT. Cand avem de-a face cu credin\a fundamentala cauza - efect, intrebarea este "Cum
anume procedezi pentru a te face sa te simli sau sa raspunzi intr-un anume fella ceea ce vezi
sau auzi?".

" Citirea mintii (a gandurilor)

Este mecanlsmul prin care 0 persoana presupune ca ~lie, fara dovezi obiective, ce gande~te

sau simte celalalt. Cu tolii facem asta frecvent. Uneori este vorba despre un raspuns intuitiv la

anumi\i indlci nonverbali sesiza\i $1 procesa\i incon§tlent, alteorl este pura halucina\ie sau

proiectarea de sine in situalia celuilalt ~i perceperea acestela ca ~i cum ar venl de la el.

Exista doua mari tlpuri de citire a minlii. Prin primul dintre ele, persoana presupune ca $tie ce

gande$te ceialall: "EI este nefericit", "Era furios, dar nu voia sa admita asta" etc. Pentru a putea

face aceste afirma\ii avem nevoie de dovezi sensibile, obiective, comportamentale, corporale.

Allfel, putem face erori, de multe ori serloase. Cel de-al doilea tip de citire a min(ii este oglinda

primului $1 prin el oferim celorlalli puterea de a ne citi gandurile. Astfel, putem folosi acest

mecanism penlru a·i invinovati ca nu ne In\eleg atunci cand noi credem ca 0 fac: "Daca (i-ar fi

placut de mine ai fi $tiut ce-mi doresc" sau "Chiar nu vezi cum ma sim!?". Persoana care

folose$te acest mecanism nu comunica exact ce vrea de la ceilal\i, presupunand ca ei $tiu deja.

Intrebarile care se pun In aces! caz merg pe direclia "Cum anume $tii ce gande$te el?" sau,

in cazul citirii mintii proiectate "Cum anume ai presupus ca $tii cum se slmt". Daca intrebam

simpiu "Cum de $tii?" sau "De unde $tiiT, de obicei raspunsul va fi 0 credinla sau 0

generalizare. ~i verbelor
Acest pattern este abordat prin intrebari de genul: "Cum anume :;;tiica ..... 7"
Rezumand, ~tergerile de informalii apar prin intermediul substantivelor

nespecificate, al comparaliilor, judecalilor $i al substantivarilor, in cadrul generalizarilor sunt

cuprin$i cuantificatorii universaii $i operatorii modali de ambele tipuri iar distorsiunile se preduc

prin echivalen\a complexa, presupozitii, cauza -'efect $i ciUrea gandurilor.

Modelul META esle un instrument puternic in multe domenii de activitate, premisa sa de

baza fiind aeeea ca oamenii i$i construiesc modele personale $i diferite ale lumii, deci nu putem

$ti dinalnte ce inseamna cuvintele lor. EI reconecteaza experienla cu limbajul :;;ipoate fi utilizat

in trel marl direc\ii:

,. Pentru culegerea de informalil de calitate. Uneori este important sa $tim exact ce vor sa spuna
oameni!. Daca am de exemplu un client anxios, ca terapeut e necesar sa aflu ce anume

inseamna anxietatea in modelul sau despre lume, mal degraba decat sa consider ea $tiu exact
cum stau lucrurile cu el.

In acest model nu lntalnim intrebarea "De ce?", ea avand doar 0 re!evan\a Iimitata - ea

culpabilizeaza sau, in cel mai bun caz, atrage justificari $i explicalii lungi, fara 0 legatura reala cu
cazul.

,. Pentru clarificarea fntelesurilor personale. EI ofera un cadru sistematlc pentru a intreba "Ce
anume vrei sa spuiT.

244 ORlENTAREA EXPERIENTIAL-\ iN PSIHOTERAPIE

e Pentru sesizarea alternativelor. Credin\eie, generalizarile, regu!ile ~i substantlvarlle definesc
limite personale, care apartin insa cuvintelor §i flU lumii reale. Desprinderea consecintelor ~i a
exceptiilor poate largi uneori aria de viata a persoanei sau poate contribui chiar 18modiflcarea
credintei limitatoare.

Cum utilizam insa modelul, ce intrebari yom pune in primu! rand sau intr-un anumit eaz?
Aeeasta depinde de coniextul comunicarii, de ciientu! pe care-I avem in fata ~i de scopul pe care
I-am stabilit. 0 prima modalitate este analiza rationa!a a patternurilor de limbaj utilizate de client,
urmata de ierarhizarea ~i abordarea acestora in ordinea importantei sau a frecventei lor. Cea de
a doua prive~te familiarizarea cu modelul, asimilarea lui profunda ;;;i aplicarea lui ghidat de
propria intuitie. Cea de-a treia modaliiate vizeaza integrarea acestor intrebari in propriul dialog
intern, eeea ee poate avea un efect mai pulernic decal mai multi ani de seminarii pe tema
gandirii clare ;;;ieficiente.

Exista insa un risc ~i totodala un avertisment ridical de acest model, cel al strangerii de prea
mulle informatii, de transformare a dia!ogului terapeulic inlr-un interogatoriu incruci9at, de a
focaliza terapia pe terapeut 9i nu pe client, dupa modelul investigativ al medicinei alopate
clasice, Este necesar sa ne inirebam permanent: "Am nevoie, folose;;;te sa afiu / sa ~tiu asta?",
"Corespunde aceasta scopului meu?". Este important sa utilizam intrebarile acestui model numai
in cadrul unei relatii de rezonanta empatica, Incredere deplina ;;;i respect necondi\ional pentru
client, in care scopul este mutual imparta;;;it. Intrebarile repetate pot fi percepute ca agresive,
deci unele provocari trebuie sa nu fie foarte directe, Pentru a indulci intrebarile, putem folosi un
ton al vocii Iini~tit $i politicos, putem intreba elegant ;;;1precis, respectand decizia clientului de a
ne raspunde sau nu,

in sfar~it, cum putem Tnvatasa utilizam acest model? 0 maniera foarte buna este ca timp de
o saptamana sa exersam una sau doua dintre categoriile sale, construindu-ne pe plan mintal 0
serie de intrebari. Facem asta pana ne familiarizam cu modelul ;;;1apai yom putea ~ti cu u$urinta
ce intrebari vom folosi Intr-o situat1esau alta. Clientul ne poate oferi, de asemenea, 0 serie de
indicii privind partea importanta a unei afirmatii, prin ceea ce subliniaza prin voce sau prin
limbajul corporal. 0 alta strategie este sa-i urmarim discursul pentru cateva minute $1sa sesizam
ce tip de pattern folose9te mai frecvent, pentru ca apoi sa lucram asupra lui.

4.2.8. Uti/izarea terapeutica a limbajului - Modelul Milton

Modelul apa~ine lui John Grinder ~i Richard Bandler $1 este numit Milton dupa numele
terapeutului a carui maniera de lucru 0 are la baza - Milton Erickson. A fast apreciat de cei doi
ea fiind eel mai important pe care I-au constnjit vreodata, deoarece Erickson a adus in sfera
preocuparilor psihoterapiei nu doar 0 realitate diferita, cl 0 clasa diferita de realitati.

Aceasta ultima afirmatie necesita 0 serie de comentarii importante, cred, pentru practica
multor psihoterapeuti. Modelul Milton incearca sa surprinda esenta abordaril 9i mecanisme!e pe
care se baza Erickson atunci cand lucra eu pacientii sai, fiind notorii uimitoarea sa eficienta ~i
numeroasele exemple de abordare cu succes a cazurilor considerate "fara rezolvare", Pe de alta
parte, Erickson este de obieei catalogat TnIileratura despre psihoterapie ca "eel mai mare" sau
"marele" hipnoterapeut. Am putea trage de aici concluzia ca Modelul Milton se refera exclusiv
la practica hipnozei terapeutice, lucru numai partial adevarat. Pentru a intelege insa modelul
propus de NLP, afirmatia lui Grinder ;;;ichiar natura Influentei lui Erickson Tn psihoterapie este
necesar sa examinam conceptia acestuia asupra hipnozei ;;;i a relatiei terapeutice, care se
regasesc ;;;iin NLP.

Noua hipnoza sau hlpnoza erlcksoniana are, ca practica terapeutica ;;;1ca stare subiectiva,
prea putine in comun cu hipnoza clasica tradltionala, lucruri bine cunoscute ~i subliniate in mod
repetat in literatura. Daca in maniera traditionala starea hipnotica este definita comportamental-

Capitolui VII - PROGRAMAREA NEURO-UNGVISTrCA 245
simptomatic iar inducerea sa ca un demers de tip autoritar patern sau matern seductiv ~i

securizant, in viziune ericksoniana transa apare ca 0 stare de comutare a atentiei :;;i de
focaiizare asupra unor experien\e interioare ale elientului iar inductia ca un proees firesc prin
care terapeutulll ghideaza in reaiizarea acestor lucruri. Starea hipnotica apal1ine unei clase largi
de starl, conceptuaiizate Tndiferite moduri ~i eu nume la fel de variate, care au in comun cateva
elemente, cum ar fi focaiizarea atenllei asupra proceselor interne profunde; activarea
predominanta a emisferei cerebrale drepte; trairea starii de bine subiectiv :;;i relaxare; gandlra
holistica, in viz/uni globale; aetii/area proceselor intuitive :;;i creative; accesarea resurselor
incon$tientului. Aceasta categorie de stari constituie ceea ce in NLP este numit Down Time §ii
sunt definite prin opozitie cu starile In care atentia ne este orientata catre lumea 6xtema, de
veghe vigilenta, reunite prin conceptul NLP de Up Time. SinguruJ element comun al transei
tradijionaie ~I ericksoniene esta apartenenja la aceea?! class larga de i'ealitati Se impune a
preciza CEl !umea Down Time, a starilor de con$tiinja mod!ficata, lumea interioara este mult mal

bogata, mai variata ~;imal complexa decat lumea starilor con§tiintei, caracteristici din care

rezulta eel mal adesea ?l dificultajile de operalionalizare $1definire a sa. Ea reune$te hipnoza,
viseIe diume sau din timpul somnulul, reveriile, transele cotidlene, starile de contemplare, starile
meditative sau transpersonaie, practic toate starile prin care se manifesta aeele part! ale sinelui
total al mntei umane care ies Tnafara con~tiin\ei.

Cum sa ne imaginam ca putem cunoa§te lumea 91Gomplexitatea extraordinara a propriei
interioritatl foiosindu-ne de 0 con$tiin(a limitata, care opereaz8 cu acelea~i mecanisme, aeelea§i
stari ~i principii in toate situatiile, care poate cuprinde simultan In sfera ei un maxim 7 plus l
minus doua piese de informatie? Reiese foarte limpede de aici necesitatea, adaptativ vorbind, a
existentei Down Time.

Sistemele educative tradilionale, via\a cotidiana conduc cu retatlva necesitate catre
experimentarea preponderent a starilor "normaie" de con~tiin(a, putand afirma ca frecven\a
apari\iei acestora este mal mare decat a celor apa~inand sinelui. Somnul fara vise este
considerat eel mai sanatos ~i odihnitor, experienlele de "cadere pe ganduri" Tnsituatiiie sociale
sunt etichetate negativ $i ridiculizate iar la mul\i aameni putem remarea 0 teama aproape
patologica de hipnoza, asociata pierderii controlului. Nu vreau sa afirm CEi starile particulare ale
con~tiinjei sunt absente din via(a cotidiana a ornului actual, ci doar ca 0 parte a acestora sLint
defavorizate, descurajate, manifesttmdu:se mai ales acelea care reu~esc sa S8 sustraga
controlului con9tient. Este firesc, Tn aceste condilii, sa dispunem de relativ puline cunm;tin\e
legate de ele, sa pLitem distinge numai eu dificultate Intre e!e ~i sa Ie putem eonfunda adesea.
Pslhologia nu a reu~it pana in prezent sa aduca 0 lamurire satisfacatoare nici macar tuturor
procese/or con$tiin\ei, care reprezinta doar 0 miea "insula pe marea sinelui".

lntrebarea pe care darese sa 0 pun prive9te certltudinea conceptualizarii ca Ilipnozi.l a
stari[or folosl(e in terapille de inspiralie erieksoniana. Putem fi siguri ca, din intreaga
GOmplexitatede starl mentale posibile, c1ientulunui terapeut de orienta,e ericksoniana, r~LP sau
chiar al iui Erickson insu§i, va inti-a tocmal in starea de hipnoza? Tehniea de induGtie este
compiet diferita, experientele relatate de subiecji asemenea, principiiie de iucru altele, stariie
posibiie foarte numeroase ~I tOlu$i vorbim despre hipnoza $i nu despre altceva. Cred ca !a baza
scestei situa\li stau doua aspecte. Unul priV8$te similitudlnea relativa dintre starile sublective lar
eel de-al doilea experlen\a terapeutica a lul Erickson $1cadrul sau tearetic initial de referinta.
Utiiizand hlpnoza terapeutica. ei a cautat mijloace de depa§ire a rezisten\e!or pacienlilor la
apliearea hipnozei traditionale, modalita\i noi de inducjie ~i utilizare a transei. Este firesc: in
aceste condili! ca el sa-$i fi numit terapia "hipnotica". Mai mult decat atat, hipnoza fiind [a acel
moment deja acceptata ca modalitate sau tehniea terapeutica, pare mult mal simpiu apelulla 0
realitate verificata, cunoscuta etc. Sa nu uitam insa ca hlpnoza ericksonlana sau hipnoza din
NLP sunt a[tfel, a[tceva decat hipnoza traditionala, a~a cum ne reamintesc permanent
practicantii lor.

246 ORIENT AREA EXPERIENTIAL;;" IN PSIHOTERAPIE

Afirmatia lui Grinder, dupa care Erickson a deschis 0 poarta nu doar catre 0 realitate diferita,
ci catre 0 clasa de realitati diferite, vizeaza faptui CEl ei a conceptualizat 9i a afirmat in lumea
psihoterapiei lucrul cu Down Time, depa§ind conceptia traditionala din hipnoterapie $1 chiar
largind cadrul teoretic ai multor alie psihoterapii. Ca§tigu! adus de aceasta viziune esis dublll:
teoretic - 0 conceptie despre iucrul cu zoneie profunde aie psihismului $i rolu! acestora Tnviat.,a
individului $i practic - a serie de principii 9i madaiitati extrem de eficiente de interven\ie. In
realitate, practic mice terapie folose9te lucrul cu Down Time. Clientul se afia Tn Down Time
atunc! cand face analiza unor vise sau asoclalli libere in psihanaiiza, aillnci cand este
protagonistul unei dramatizari in psihodrama sau in ielapia gestalt, la fel ca 91 atunci cand
abordeaza un scenariu metaforic in mai noua terapie a unificarii. Down Time este a reaiitaie, un
mod de funqianare a umanului cuprinzEmd 0 serie de stari ale con§tiintei ce apar in diferite
situatii 91care, a§a cum am vazui, au un rol major in adaptarea la lume §i ia sine a individuiui.
Ele pot aparea spontan, Tncontextui vietli habituale a individului sau pot fi provocate Tncadrul
lucrului terapeutic, al experienjelor initiaiiee, reiigioase sau spirituale.

Problema pe care 0 ridica $i totodata marele avantaj ai abordarii erlcksoniene este asumarea
responsabila sau neacceptarea existen\ei aeestor experiente 9i op\iunea peniru a !e ut!iiza In
luerul terapeutic. Existenta Down Time \inand de domeniu! evidentei, op\iunea de a nega, de a
minimaiiza aceste experien\e ale ciieniu!ui poate echivala cu tentativa frecl/enia a mU$teior de a
patrunde In oglinda sau cu experienta unor pasari care Incearea sa treaca prlntr-o fereastra
Tnchisa. Pe de alia parte, exista permanenta $1fireasca teama de a nu fi manipulat care, Tn
contextul relaiiei terapeutice bazate pe 0 serie de optiuni deontologiee poate lua forma temerii
sau a deciz!ei terapeutului de a nu manipula, de a nu influenta clientul. Psihoterapia fiind prin
excelenla un proces de schimbare, este greu de imaginat 0 posibiliiate de a lucra cu un client
fara ca aeeste procese de inter-influen\a sa se manifeste. Situatia este similara cu a accepta
responsabilitatea pentru influenta pe care a exercitam asupra partenerlilui §i pe care el 0
exercita asupra noastra Tn arice proees de comunicare. incercarea de a evita arice posibila
influenta ar putea duce numai la absenta, inexistenta comunicaril, caz Tncare procesele de inter-
influentare nu ar dlsparea, ci ar capata daar un caracter indirect. Cazul contrar, acceptarea
existentei acestor procese de inter-influentare, este singura pozitle care ne permite optimizarea
propriilor relatli de comunicare. Oare din ce motlv este mai simplu sa acceptam ca putem fi
influen\aji de 9i ca putem influen\a un prieten sau 0 euno9tinta mal degraba decat un terapeut
sau un client? De altfel, orice relatle terapeut - client este Tn ultima instanta 0 reiatie de
comunicare.

Conceptia asupra omului, a moduiul sau de flinlare 9i evolutie, dezideratele fundamentale
ale abardarii terapeutice ericksoniene sunt de natura a rezolva dificultaiea de optiune sugerata
anterior. Daca Tn realltate singura opllune eficienta ca psihoterapeu(i este de a ne asuma
responsabil faptul ca influen\am clientii, ca suntem sursa unor schimbari care apar la ei $i ca
putem fi influentaji la randu! nostru, atunci a considera ca clientul este 0 fiinta responsabila, eu
potential natural de dezvoliare ~i de rezolvare a situatii!or problematice in care uneari S8 afia,
devine, din nou, singurul principiu pe care ne putem fundamenta munca terapeutica. Este mult
mai eflcient §i mal seeurizant sa presupun ea voi fi suficient de capabil de a filtra 9i decodifica
adecvat mesajele clientului ~i ca el va putea alege dintre feedback-urile mele pe acelea care-i
sunt necesare 9i utile, decal sa traiese permanent cu teama de a gre~i sau de a nu dezvolta 0
reactie de tip contratransferentiai. Erickson pomea, de exemplu, de la premisa conform careia
clientul face intotdeauna cea mai buna alegere posibila pentru elTn respectivul moment sau ca
In spaiele oricarui comportament al sau sta 0 intentie pozitiva. Chiar lipsa raspunsului este un
raspuns; problema terapeutului este de a-I gasi semnificatia. Sarcina terapeutului devine In
acest caz aceea de a arata ciientului un respect neconditlonat 9i de a-I accepta Tn totalitate,
pentru ca, pomind de la aceasta baza, sa se poata acorda cu el cat mai complet, sa-I poata
Tntelege cat mai adecvat posibll. Este yorba despre conceptullui Erickson de pacing, despre

Capitolul VII - PROGRAMAREA NEURO-LlNGViSTICA 247
conceptul de rezonan(a empalica din gestalt sau de prezenta Tnsituatia clientului al lui Rogers.
Odata "acordat" pe depiin la realitatea clienlului, terapeutu! II va pulea ajuta pe client, din
interior, sa-i?i exarnineze experientele, problemele ~i resursele, Este vorba despre un proces
Tmpreuna" sau - metaforic vorbind - despre transformarea terapeutului Tnlr-o"oglinda per1'ect;a',
Tn care ciientul se poate vedea pe sine, a~a cum este el 'i'n realitate, 'in totaiitatea fiintei sale,
Obseriam ca Bceste principii sunt comune alat orientari! ericksoniene - atat de greu de incadrat
in cadrui curentelor terapeutice - cat ~iexperien\ialismului sau NLP, ceea ce face ca intrs sle,
pe planui eel mal profund, sa exists 0 mare apropriere $i numeroase simiiitudini,

Am V8zut cum modeivi Meta ne ajuta in decoctificarea mesajeior clientului, 1n eiiminarea
distorsiunilor, iipsurilor ~i generaiizarilor. Modeiul Milton esle unul opus §l complementar, ei
definind 0 rnaniera de a utiliza limbajul astfel Tncalclientul sa posta alege sensul eel mai potrivit

panlru sine din mesajui terapeutului ~i un mod de Induclie §i utilizam terapeutica a transei (iar

generic \forbind, a tuturor slarilor apa~inand Down Time) care face ciientui capabil
aDordeze problemele ~i sa descopere propriile resurse necesare rezoivarii lor, Am realizat
analiza de mai sus in principal pentru a argumenta faptul ca un asUel de model flU S8 restrange
la practlca hipnozei terapeutice, cl ofera posibilitaii actlonale diversificats, Eu personal am

construit numeroase scenarii metaforice (a S8 vedea numerele 4 ~i 6 din 1998 ale Revistei de

Psihoterapie Experientiala) - destinate Tn principal vizualizarii Cl"eative :';1 care au Tn mod
pregnant un caracter meditativ - pomind de la un pattern de iucru ericksonian.

Scopui unel astfel de maniere de iucru esta accesarea resurselor ascunse (incon$tlente) ale
persoanei, urmand calea pe care mintea merge in mod natural - transa (Down Time) este 0
stare in care suntem puternie mollvati pentru a lnvata de la propriul incon~tient, intr-un mod
dirijat din interior. Principiul de la care porne§te este acela ca, daca clientul a intra! lntr-un impas
con~tient, resursele pentru a-I depa§i trebuie cautate la nivelul incon~tientului. Reiatia dintre
client ~i terapeut este una de cooperare, raspunsul clientului permi\andu-! terapeutului sa ~tie ce
are de facui Tn pasul urmator, Terapeutul trebuie sa ofere clientului cat mal multe alternative,
posibilitati dlntre care acesta sa 0 poata alege pe cea mai potrivlta, Acestea sunt cateva idei

de baza ale lui Erickson §i ale modeluiui Milton ~itotodata principii ale NlP,

Modelul Milton reprezinta un mod de a uti!iza limbajulln vederea:
a, Stabilirii unei relalii de rezonan\a cu clientul - pacing - §i ghidarii acestuia caire propria
realitate interioara - leading,
b. Distragerii ~i utilizarii minti! con§tiente,
c, Accesarii !ncon$tlentului §i a resurselor,

Cl. Pacinfj $i Leading
Erickson considera ca rezistentele clientilor se datoreaza eel mal adesea lipsei raportului de
rezonanta; de asemenea, ca toate raspunsurlle clientului sunt valide ~i pol fi utilizate, Nu exisla
client: rezistenti, ci doar terapeuti infiexibilL Pentru a ne racorda cu realitatea clientuiui, ell lurnea
sa subieetiva, ceea ce avem de faeut esle simpla descriere a experienlel senzoria!e pe care 0

pareurge, el unnand naturai §i eu u§urinta cele spuse de terapeut. Este important felu! III care
vorbe9te terapeutui. Stares de iini~te intema se poate induce eel mai bine vorbind rar, pe 0
tonaiitate joasa, intr-un rltm lent 91acordand varbirea cu respiratia clientului.

C!ientul aste ghidat u~or catre Down Time, prin redirectionarea atentiei caire interior, Totui
esta descris Tn termeni generaH, astfel Tncat sa refiecte cat mal clar experienta clientului. Nu
yom spune "aeum Tnehidecehii ... , te vei simti conrortabil $i vel intra Tntransa" oi Cf}Va de genu!
,,8 u§or sa Tnchizi Gehii oricand dore~ti sa te simti mal confortabil .,," sau "pentru multi oamenl
este u~or sa intre Tn transa astfel '" ", ,Aceste formulari generale trebuie S3 acopere oriee
raspuns posibil al clientului. Daca aten\ia clienlului este focalizata $i fixata asupra unui numar
mic de stimuli, el va Intra tot mal profund TnDown-Time, experienta sa devine tot mai subjectiva
~i va putea fi folosita de terapeut pentru a aprofunda transa, Nu spunem clientului ce sa faca, ci
11orientam atentia catre propria experienla, Cum putem ~ti ce sau la ce S8 gande~te 0

248 ORIENT AREA EXPERIENTIALA IN PSIHOTERAPIE

persoana? Nu ~tim ~I niei nu putem ~tl, de aeeea este neeesara aria de a utiliza limbajul Tntr-un
mod sufieient de vag ~I generallneat elientul sa gaseasea Tneeea ee spunem sensur! personaie,

Instructajele vor fi mult mai eficiente daca treceriie Intre propozitii sunt line, eurgatoare,
foiosind cuvlnte ca: "~i", ''Incat'', "atunel", "a~a Tneat","Tntlmp ee" etc, care rea!izeaza iegaturi
fire~ti Intre sugestlile care se succed, Practic, terapeutul conecteaza cava care exista - 5unetui
vocii sale, cu ceva ce vfe3sa vina - starea de transa, Lipsa aeestor cuvlnte de tr<lr1:.~i~ieduce
la aparltla saituri!or Intre propozitii ~I idei, care VOl' fi deta~ate una de alta ~i astfel mal pujin
eficiente.

{b Cautarea sensuri!or (a inte1esurilor)
Modelul Milton este imaglnea Tnoglinda a modelului Meta, un mod de a eonstrui propozljli
incomplete, bogate Tn deformai! ~I generalizarL Ascultatorui trebuie sa campieteze detaliiie $i
Ilpsurile, sa caute Tnmod activ Tnle!esul a ceea ce aude, prin ~i pentru propria experienta, Altfei
spus, Ii deflnlm un context cu un con\lnut cat mai sarae, ii oferim rama ;;1-1[aS3m pe client sa
aleaga tablaui pe care-I va pune Tn ea. Atuncl cand clientul (ascuitatorul) i~i define$te, T~I
furnizeaza singur continutul, cu siguranja va gasl eel mai relevant ~I aproplat sens personal a
ceea ce aude.

Dac3 spunem clientulul ca undeva Tntrecut a avut 0 experienta importanta, ei va trebul sa
caute Inapol Tn timp ~i sa seleeteze acea experienta care I se pare cea mai relevania pentru
momentul actual. EI va face acest lucru la nlvel incon;;tlent, mlntea can~tienta flind prea lenta
pentru 0 asemenea sarcina. 0 propozitie ca "Oamenli pot trage Tnva\aminte din cesa ce Ii se
Intampla" determina ac\lunea (tendinla) de a evoca aspecte particulare despre ce anume poete
fi Inva\at iar daca lucram asupra unei probleme anume, elementele acestela au tendinta de a se
lega de Tntrebarile pe care clientul ~i Ie pune Tn legatura cu ceea ce ar putea Tnva(a. eu tatii
utilizatn permanent acest tip de cautare ;;i facem permanent asoclatii pentru a Tn\eiege ce ne
spun ceilal\L Tot ceea ce conteaza sunt Tntelesurile,concluziiie la care ajunge clientui ~i pe care
terapeutul nlei nu este necesar sa Ie cunoasca In eele mai mulle eazuri.

Este relativ u~or sa construim instructiuni vagi ;;i oarecum ambigue, a~a Incat clientul sa

se apiece asupra unei experiente personale semniflcative ~i sa Invele din ea, De obieel se

procedeaza Tnurmatorul mod: se cere clientului sa se focalizeze asupra unei experiente trecute
semnificative, apol sa 0 parcurga Inca odata pe plan mental dar cu toate sim\uriie interne
deschise, activate ;;1 sa invete lucruri noi din ea, Apoi I se soiicita incon~tientului sau sa
foloseasca ceea ce a Invalat Tnsituatiile vlitoare Tncare va fi necesar.

b. Distragerea $i utilizarea min(ii con$tiente

o parte importanta a modelului Milton este omiterea unor informatii ;;i pastrarea Tnacest mod

a mlntii con$tiente oeupate sa umple golurile, cautand In eele stocate Tn memmie, Ali avut
vreodata experienta de a citl 0 Tntrebare vaga ~i de a va stradui sa Tnjelegeti la ce 58 refera?
Pattemuriie din modelul Meta sunt folosite Tnmaniera inversata. Nominalizarile ~terg 0 mare
parte a informalie!. eu cat Ie folosim mal pe larg, eu atat mal mult scade rlscul de a Intra in
contradictie cu experienta celullall. Verbele trebule sa ramana nespeclficate din acela9i mollv.
Substantivele pot fi generallzate sau lasate la 0 paM,

Pot fi folosite judecati, de tipu!: "8 chiar foarie blne sa vad cat e;;ti de relaxat", Din comparajii
VOl' lipsi anumite parti: "e mal bine sa intrl Tntr-otransa ~i mal profunda". Atat judeeajile cat ~i
compara\iile sunt modalitali bune de a emite presupozilii ;;i Tnacela$i timp instrumente puternlce
de inducere ~i folosire a transeL De exempiu: "Probabll te Tntrebi cand Intri In transa" sau "Ai

vrea sa intri In transa acum sau mai larziu?" sunt afirmatii sau Tntrebari care implica dorinla
subleetulul de a intra In transa. "Vel Intra Tntransa, singura intrebare esle cand" ar pulea fl 0
buna decodificare a lor. "Ma Tntrebdaca-ji dal seama de gradui de relaxare?" (E9tl relaxal), "Te
relaxezi In timp ce incon~tientul tau InvaW (Incon;;tientul tau Tnvata), "Te simjl mal bine
relaxandu-te ~i netrebuind sa-ti reaminte~ti" (E;;ti relaxat ~i nu-\i aminte;;ti) sunt tot atatea