Boucher, Jules - Simbolurile Masoneriei - scan

...

Jules Boucher

SIMBOLURILE
FRANCMASONERIEI

SAU ARTA REGALĂ ADUSĂ
LA LUMINĂ ŞI RESTITUITĂ
DUPĂ REGULILE TRADIŢIEI

ESOTERICE

Ilustrată cu 125 de figuri şi XI planşe

de LUYS RABUF

Traducere din Limba franceză
CRISTIN A SĂVOIU

...

NOTA TRADUCĂTORULUI

Acest compendiu de francmasonerie speculativă, apă.rut în 1948, ară­

mas pînă astăzi, cu toate simplifică.rile lui inevitabile, un fel de Mic

Larousse ilustrat în materie. Astăzi, în lojile franceze din toate Obedien-

ţele, este singura carte care, după ce a devenit clasică, are nobilul statut de

substantiv comun: masonii îi spun, mai mult decât familiar, ,LeBouchet'.

Autorul, Jules Boucher (1902- 1955) a dus o existenţă terestră

la fel de discretă ca şi domeniul de referinţă al acestei cărţi. Chimist la

uzinele farmaceutice Râhne Poulenc, pasionat de magie şi ocultism,

intrând în francmasonerie în timpul ocupaţiei germane, Boucher a fost

animatorul unor societăţi iniţiatice pe cât de numeroase, pe atât de efe-

mere în compania notabilă a unor restauratori ai Tradiţiei ca Robert

Ambelain, J.J. Champagne (Fulcanelli?) şi Maryse Choisi. Este înmor-

mântat în cimitirul parizian Ivry.

Prezenta versiune a lucrării sale fundamentale La symbolique

ma9onnique, prima în limba română, apare în contextul unui decalaj

obiectiv de asimilare a jargonului francmasoneriei, ceea ce a implicat,

pe alocuri, tacite dar necesare rotunjiri de sens, perifraze şi câteva

note ale trad ucătorului. Pe de altă parte, am suprimat tacit informaţie

depăşită din domeniul ştiinţelor pozitive ori într-altfel irelevantă (de

pildă, etimologia unor termeni în limba franceză). Am făcut toate

acestea mai ales din respect pentru cititorul român tânăr, încă disputat

de servituţile materiale şi de propaganda antitradiţională ale acestui

timp lipsit de speranţa reală a unui nou început.

c.s.

s

...

..

CUVÂNT-ÎNAINTE

A venit timpul să fie alcătuită o sinteză a interpretărilor simboluri-
lor francmasoneriei, pe de o parte utilă iniţiaţilor şi pe de altă parte ac-
cesibilă profanilor.

În lucrările lor, Leo Taxil, Paul Rosen, Marques-Riviere şi alţii ca
ei, s-au căznit să calomnieze Ordinul Masonic şi au reuşit să stabilească
în mentalitatea generală un fel de clişeu foarte îndepărtat de adevăr.

Pentru autorii catolici, masoneria rămâne şi astăzi ,,Sinagoga lui
Satan"; ar fi încă bine dacă masonii nu ar continua şi în prezent să fie
acuzaţi de invocarea îngerului căzut.

Pentru alţii, masoneria este o mafie cu proiecte politice de mare
anvergură şi care nu ezită să facă moarte de om dacă ar servi planu-
rilor sale.

Mai există o categorie pentru care masoneria nu este decât o socie-
tate de întrajutorare.

Antisemiţi.i spun că este instrumentul Israelului; mulţi evrei, Max
Doumic şi alţii, pretind că este organul imperialismului anglo-saxon.

Aceste opinii diferite şi contradictorii sunt, toate, la fel de false.
Francmasoneria este o asociaţie care menţine în viaţă anumite
forme tradiţionale ale învăţăturilor secrete, iniţiatice. În masonerie do-
mină principiul Toleranţei faţă de concepţi.ile religioase şi politice pen-
tru că ea se află deasupra şi în afara rivalităţilor dintre acestea.
Masoneria deschide cale iniţierii - adevăratei cunoaşteri -la care
adeptul poate ajunge prin studiul simbolurilor.

7

JULES BOUCHER

Desigur, se prea poate ca unii să ră111âhă profanî chiar şi după iniţi­
ere; sunt însă excepţii care nu trebuie să dea naştere nelncrederii în
dimensiunea transcendentală a masoneriei.

În această lucrare, am încercat să repun în lumină şi să restitui înţe­
. Jesul tradiţional al simbolurilor masonice. Nu am câtuşi de puţin pre-

tenţia că interpretarea mea este una definitivă, dar îmi asum, ln privinţa
eÎ, întreaga răspundere.

Această carte nu reflectă doctrina nici unei Obedienţe masonice
anume, ci numai punctul de vedere al unui mason de bună-credinţa.

Dacă lucrarea de faţă va acţiona ca un ferment şi va prilejui noi stu-
dii care să o revizuiască şi să o completeze, nu voi putea decât să mă
bucur că am reuşit să fiu de folos masoneriei.

Poate că masonii îmi vor reproşa că aii1 dezvăluit profahiloi „se-
cretele" noastre. Nici o grijă! Aceste aşa-zise secrete au fost divulgate
de nenumărate ori până acum. Însă poate că aceia care au luat îil râs
,,mascaradele" noastre nu voi avea cum, citind această carte, să nu îşi
schimbe părerea.

J.B.

INTRODUCERE

l SIMBOLURILE S, I SEMNIFICA'r, IALOR

Cuvântul „simbol'' vine din termenul grecesc symbolon, semn de re~
cunoaştere format din repunerea laolaltă a jumătăţilor unui obiect; în sens
larg, simbolul este o reprezentare analogică a obiectului avut în vedere.

Se impune să facem deosebirea între: alegorie, emblemă şi simbol.
Alegoria (gr. allegoria) înseamnă literal „a vorbi" şi „altul", adic ă.
,,a vorbi în alt fel". Ca exemple de alegorie, se pot menţiona apologul,
o alegorie pe teme de morală {gr. apo, ,,asupra", ,,despre" şi logos,
,,discurs") şi parabola care este o alegorie religioasă (gr. parabole,

,,comparaţie").

Emblema (lat. emblema, ,,ornament evocator") este reprezentarea
directă a unei idei. Boul, de pildă, este considerat o emblemă a forţei.

Simbolul este mai larg, mai cuprinzător şi înţelegerea lui depinde
esenţial de cât cunoaşte în prealabil cel care îl studiază1 .

De pildă, cercetând simbolurile din Sfânta Scriptură, exegeza bi-
blică a stabilit patru sensuri, patru perspective pentru studiul acestora:
literal, alegoric; moral (sau tropologic) şi anagogic2•

Sensul tropologic (gr. tropos, ,,schimbare"; logos, ,,discurs": ,,schim-
.batea direcţiei în discurs") se deosebeşte de sensul anagogic(gr. ana,
„în sus"; ago, a „conduce: a înălţa duhul la cele cereşti") prinateea că
primul este un sens moral, iar al doilea, unul mistic.

Studiind felul în care funcţionează imaginaţia în cazul interpretării
simbolurilor religioase, Abatele Auber3 recomandă o conduită prealabilă în

9

JULES BO UCHER

interpretarea simbolurilor celor mai complexe, cele biblice, astfel: 1. Sen-
sul acomodativ4 nu este acela dat în scrierile sfinte, ci este felul nostru
de a ne asuma limbajul divin pe tema de care ne ocupăm; 2. Cu nimic
şi sub nici un motiv nu trebuie modificat sensul literal ce n-ar putea fi
altfel explicat decât de Biserică şi potrivit definiţiei adoptate la Conci-
liul de la Trento; 3. În sfârşit, interpretările acomodative nu trebuie fo-
losite decât în măsura în care sunt acreditate de Părinţii Bisericii şi de
forurile ecleziastice autorizate.

Generalizând, abatele Bertaud5 stabileşte următoarele două reguli
prealabile interpretării simbolurilor: 1. Ceea ce se studiază trebuie să
aibă într-adevăr potenţial simbolic; 2. Odată identificat acest potenţial,
pentru a-i găsi adevărata semnificaţie, ne vom conforma regulilor pe
care chiar obiectul studiat ni le sugerează şi pe care autorul însuşi le-a
urmat pentru a-l crea.

Multă vreme, înşişi autorii religioşi nu şi-au dat seama de astfel de
limitări. Huysmans povesteşte cum cercetătorii de simboluri nu s-au
mărginit să transforme în catehisme tratatele de botanică, de mineralo-
gie, de istorie naturală şi de alte specialităţi, cum unii, ca Sf. Meliton,
au ajuns să aplice o astfel de interpretare la orice le ieşea în cale: o ţi­
teră era totuna cu inima care bate în pieptul credinciosului; iar părţile
corpului omenesc deveneau embleme (capul însemna Hristos; părul,
sfinţii; nasul, tăcerea; nările, duhul credinţei; ochiul, contemplaţia;
gura, ispitele; saliva, gingăşia vieţii sufleteşti; urechile, supunerea;
braţele, dragostea lui Isus etc.). Astfel de scriitori aplicau un „trata-
ment" simbolic celor mai banale dintre obiecte, uneltelor şi instrumen-
telor aflate la îndemâna tuturor.

Asemenea abuzuri în interpretare au dus la deprecierea şi la respin-
gerea simbolurilor.

Şi totuşi, singura cale spre inefabil este interpretarea simbolurilor,
dar după regulile tradiţiei.

,,Simbolul, spune Jean C.-M. Travers6, se descoperă ca o fiinţă sen-
sibilă, având o condiţie proprie, dar şi o capacitate de-a intra în relaţie
de semnificare cu altceva decât ea. Înainte de-a semnifica orice, ea se
află în posesia propriei naturi. Fiinţă în ea însăşi mai întâi, doar ulterior
apare ca fiinţă aflată în relaţie de semnificare cu un alt termen."

10'

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Acelaşi autor citează din Brunetiere: ,,Simbolul este imagine, el
este gândire... El ne face să percepem între noi şi lume unele dintre
acele afinităţi secrete şi legităţi obscure care, chiar dacă ies din sfera
cunoaşterii ştiinţifice, nu sunt, din acest motiv, mai puţin credibile. În
acest sens, orice simbol este un fel de revelaţie"7•

Interpretarea simbolurilor este, aşadar, o adevărata ştiinţă cu reguli
precise şi ale cărei principii provin din lumea arhetipurilor.8 În maso-
nerie, simbolul este pretutindeni latent şi constant. Semnificaţia lui tre-
buie căutată cu răbdare.

Cele esoterice9 nu pot fi cunoscute decât prin studiul simbolurilor. Ri-

turile au putut fi considerate desuete şi perimate doar atunci când nu s-a

trecut de aspectele exoterice ale simbolurilor, adică de sensul lor literal.

Hotă.rât să dau în această lucrare o explicaţie şi o interpretare a
simbolurilor francmasoneriei, nu pretind însă că. aş avea calitatea de
„iniţiat". Aş zice chiar că e bine să ne ferim cu prudenţă de oricine se
făleşte ori pretinde că este „iniţiat" sau, altfel spus, că el singur este

deţinătorul Cunoaşterii şi Adevărului.

Condiţia de ,,iniţiat" (lat. inidum, ,,început") este, pur şi simplu, con-
diţia celui care începe cu începutul, este „pus pe cale" şi masonul onest
ştie că rămâne mereu un ucenic, chiar dacă a ajuns calfă ori maestru.

Cu părere de rău că unii masoni neglijează studiul simbolurilor,
Henri Thiriet10 scria: ,,Nu văd cum, altfel decât printr-o infirmitate a
spiritului, au putut fi negate valoarea şi necesitatea studiului simbolu-
rilor în Ordinul nostru. Cei care se încăpăţânează în această atitudine
nu-şi dau seama că neagă, în acelaşi timp, şi caracterul metafizic al
masoneriei, lipsind-o astfel de dimensiunea ei esenţială.".

Studiul aprofundat al simbolurilor şi mai cu seamă al simbolurilor
masonice poate duce foarte departe. În masonerie totul este simbol;
până şi cuvintele nu sunt altceva decât simboluri ale ideilor.

Viaţa de zi cu zi e plină de simboluri ale respectului, prieteniei,
bucuriei, doliului etc. Bărbatul care saluta ridicându-şi pălăria ori încli-
nându-şi capul îşi exprimă respectul pentru persoana salutată.; strângerea
mâinilor - gest reflex de politeţe - este un simbol al afecţiunii, al ataşa­
mentului, al devotamentului şi al loialităţii; aşa cum a refuza mână întinsă
exprimă ostilitate, duşmănie. Un toast este un semn de simpatie şi de spe-
ranţă. pentru cineva sau ceva. De ce s-ar ridica mâna dreaptă în timpul

11

JULES BOUC HER

unui jurământ dacă nu pentru a exprima sinceritate? Verigheta, nu este ea
un simbol al legăturii de nedesfăcut care trebuie să-i unească pe soţi?

Aceste simboluri simple şi intrate în cotidian sunt înţelese de toată
lumea. Există însă şi altele mai rar întâlnite, mai tainice: fi.losofice, re-
ligioase, iniţiatice. Se sub învelişul uneori greu de desfăcut, miezul
scos la iveală are o savoare cu atât mai rară!

II. SPECIFICUL INIŢIERII MASONICE

Fiecare „iniţiere" are formele ei specifice. Iniţierea masonică. îşi are
originea în iniţierile zidarilor şi calfelor din diferite bresle, fiind legată
de arta de a construi şi, prin mitul lui Hiram, de „vechile mistere", la
fel de vechi ca omul însuşi.

Urmându-şi mai degrabă imaginaţia decât spiritul critic, unii autori
au afirmat, fără. dovezi de netăgăduit, că masoneria ar reprezenta con-
tinuarea Ordinului Templierilor; după. alţii, ea ar fi fost înfiinţată de
misterioasa frăţie a rosacrucienilor (Pama Fratemitas); au existat şi au-
tori care au vrut să adâncească originile masoneriei cât mai în negura
timpurilor; unii dintre aceştia au ajuns chiar până la Adam, pe care
l-au considerat primul francmason!

E însă cert că între simbolurile şi riturile de iniţiere (de trecere) ale
calfelor din diferite bresle de constructori şi meşteşugari exista o veche
înrudire, mai veche decât perioada în care masoneria operativă a devenit
speculativă. (Vom reveni asupra acestui subiect în capitolul despre cal-
fele de breaslă, luînd în discuţie ceea ce a fost numit compagnonnage).

Este tot o certitudine că scopul propus de masonerie iniţiaţilor săi
este „arta de a construi" Templul ideal. Acest Templu este Omul, mai
întâi, iar apoi, Societatea. Prin iniţierea masonică, profanul „primeşte
lumina" devenind ucenic mason; lucrul sau constă, în principal, în „ci-
oplirea pietrei brute" pentru care îi sunt suficiente două unelte simbo-
lice: Dalta şi Ciocanul. Când va căpăta îndemânare, el va „trece calfă"
şi va învăţa să folosească şi alte unelte simbolice. Mai târziu, el va fi
„înălţat" în rândul „maeştrilor", ceea ce îi va da dreptul şi îndatorirea
să-i înveţe înţelepciunea masonică pe ucenici şi pe calfe.

12

SIMBOLURILE FRANCMASON ERIEI

La primele două grade, adeptul lucrează asupra lui însuşi: din
„piatră brută" el trebuie să devină „piatră cubică" pentru a-şi putea
astfel ocupa locul în edificiu, în Templul ideal unde e şi constructor şi
„material". Această lucrare se înfăptuieşte cu timpul; unii nici nu
ajung vreodată „să cioplească piatra brută" , nu pentru că n-ar fi în
stare, ci pentru că nu resimt necesitatea unei astfel de preocupări.
Deşi au primit iniţierea potrivit ritualului, aceştia nu au primit
cu-adevărat Lumina.

Asupra acestor „masoni" cărora termenul nici nu li se poate aplica
se pronunţă. opinia generală şi astfel ajunge să fie calomniată. francma-
soneria a cărei adevărată. mă.reţie rămâne necunoscută..

Specificul iniţierii masonice se exprimă. cel mai bine în inter-
pretă.rile pe care le dă simbolurilor Echerului şi Compasului. Le vom
cerceta în cele ce urmează.

Ragon, Oswald Wirth, Plantagenet, Bedarride, Marius Lepage,
A. Gedalge, Ed. Gloton şi numeroşi alţi autori s-au străduit să aducă în
prim-plan studiul simbolurilor masonice. Ei au deschis calea şi, chiar
dacă uneori îi criticăm, nu înseamnă. că nu recunoaştem valoarea con-
tribuţiei lor şi a serviciilor aduse de ei masoneriei.

III. VALOAREA TRADIŢIONALĂ ŞI MISTICĂ
A INIŢIERII MASONICE

Iniţierea masonică este completă atunci când masonul, după ce a
dobândit succesiv gradele de ucenic şi de calfă, ajunge să fie maestru.

A fi iniţiat înseamnă a avea puterea să spargi carcasa mentală, adică
să scapi de limită.rile raţiunii pentru a păşi dincolo, în transcendent; numai
spărgând aceasta carcasă se poate dobândi adevărata iniţiere.

Toate simbolurile deschid porţi cu condiţia de a nu le mărgini la ac-
cepţiunile morale, cum se întâmplă cel mai adesea.

Sunt mulţi aceia care, declarându-se „raţionalişti", îi categorisesc
în mod peiorativ drept „simbolişti" ori „mistici" pe cei care au învăţat
să preţuiască şi afectiv valoarea iniţiatică. a masoneriei.

13

JULES BOUCHER

Ar trebui cercetate limitele impuse de folosirea termenului „ra-
ţionalism". Raţionalistul (lat. ratio, ,,raţiune, minte") refuză să ia în
considerare orice îi depăşeşte înţelegerea. Dar, astfel, cunoaşterea şi
viziunea lui despre lume riscă să exprime doar anvergura propriei inte-
ligenţe şi intuiţii. Şi tocmai această abordare exclusiv prin intelect se
dovedeşte păguboasă. Şi iată cum, paradoxal, o minte ageră şi plină de
cunoştinţe generează acest fel de a fi mărginit al raţionalistului. El nu
poate decât să se încreadă în cei care îi împărtăşesc credinţa - căci des-
pre asta este vorba - şi anume în cei care i se aseamănă, pe care este
dispus să-i considere mai „savanţi" decât el. Raţionalistul nu poate de-
cât să rămână fidel legilor cunoscute ale fizicii şi ale psihologiei şi să
respingă tot ceea ce depăşeşte aceste legi, ca fiind atins de eroare. Ce
stranie îngustare a concepţiei despre Univers!

Raţionalistul se făleşte că ar fi „om de ştiinţă", dar nu este decât un
„scientist"; el este de acord că „Ştiinţa" înfăţişează lucrurile aşa cum
sunt, rezolvă toate probleme şi este tot ce trebuie pentru a satisface
toate aspiraţiile minţii omeneşti. Pentru a admite un fapt, ştiinţa cere
ca el să fie reproductibil fără restricţii şi, totodată, să intre în cadrul ei
teoretic. Deşi nu îndeplinesc aceste condiţii, există însă numeroase fe-
nomene deloc subiective.

Însă, raţionalistul rămâne neclintit în convingerile sale din care
face o dogmă. El se comportă fanatic precum adepţii unei religii sau
ai unei biserici oarecare pentru care nu există altă mântuire decât
aceea promisă în dogmele proprii.

Ştiinţa nu este decât o credinţă întemeiată pe ipoteze neîncetat revi-
zuite; e iluzoriu şi zadarnic să i se ceară ceea ce nu poate da: Cunoaş­
terea spirituală.

„Cunoaşterea sau înţelegerea celor divine, spune Iamblichos (De
mysteriis, II, II), nu este de-ajuns pentru a-i contopi pe credincioşi cu
divinitatea, căci altfel, filosofii, prin speculaţiile lor, ar fi şi înfăptuit
această contopire c u zeii. Adevărata înţelegere a celor divine ne este
dată într-un fel superior înţelegerii, prin executarea fără abatere a acte-
lor inefabile, prin forţa de neexplicat a simbolurilor."

Or, masoneria este tocmai o şcoală de iniţiere şi nu, cum se crede în
general, o asociere frăţească cu finalitate mai mult sau mai puţin politică.

14

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Iniţierea, aşa cum era înţeleasă în „societăţile de mistere" ale Anti-
chităţii şi cum este practicată. şi astă.zi de comunităţi încă tradiţionale
din Africa neagra sau din Asia misterioasă, ,,deschide porţi" pe care
candidatul format în „altă" lume, cea profană, nici măcar nu le bănuise
vreodată. Apoi, transmiterea neîntreruptă a „puterilor" îl integrează pe
cel care primeşte iniţierea în spiritul viu al comunităţii masonice, păr­
taş la egregoră11 , îl face să participe, independent de voinţa sa, la viaţa
arhetipală, la esenţa însă.şi a simbolurilor.

Este vorba aici despre adevărata Iniţiere, Una în timp, în spaţiu, în
toate riturile, deşi moravurile şi trăsăturile etnice îi diferenţiază pe cei
care o primesc. Iniţierea masonică. face palpabilă această. Unitate a cu-
noaşterii absolute, dincolo de secte şi de rituri.

Poate fi însa dovedită. cu fapte concrete transmiterea neîntreruptă
de-a lungul veacurilor a iniţierii masonice? S-ar putea oare susţine că o
asemenea filiaţie este o falsă. problemă?

Rene Guenon12 este categoric: ,,În afară. de compagnonnage şi de
masonerie nu mai există în lumea occidentală alte organizaţii iniţiatice
care să.-şi poată revendica o filiaţie tradiţională. autentică" . În sprijinul
afirmaţiei sale nu aduce, în afara speculaţiilor, nici un alt argument.

Ca istoric erudit al francmasoneriei, Albert Lantoine13, spirit pozitiv,
spune în legătură cu influenţa rosacrucienilor asupra masoneriei că „în
loc să se fi datorat unor întortocheate şi bizare filiaţii, masoneria mo-
dernă a fost contribuţia unor reformatori (rosacrucieni - n.tr.) interesaţi
de reminiscenţele iniţiatice".

Aşa cum nu te poţi mişca fără. a paşi, masoneria îşi întemeiază valoa-
rea iniţiatică pe sistemul de simboluri pe care îl utilizează, conservându-l.

-

CAPITOLUL I

UNELTELE

1.ECHERULŞICOMPASUL

Ca simboluri masonice, aceste două. unelte14 apar mereu împreună.

Echerul (lat. exquadra şi exquadrare, ,,a ciopli în unghi drept") este

un instrument despre care Ragon spune că. ,,are proprietatea de a face

corpurile pătrate, cu el neputând fi obţinut un corp rotunjit. Agăţat de

celarul venerabilului, echerul înseamnă că voinţa conducă.torului de lojă

merge drept în întâmpinarea misiunii Ordi-

nului şi, în acelaşi timp, că acţiunea acestuia
nu se poate abate de la spiritul dreptăţii" 15 .

Prin asociere, echerului i se mai dă şi în-

ţelesul de echitate.

Echerul rezultă din punerea laolaltă. a

orizontalei şi a verticalei (fig. 1).

Pentru Oswald Wirth16, echerul simbo-

lizează echilibrul rezultat din unirea ele-

mentului activ cu cel pasiv. Acest fel de a Fig. 1. Echerul

vedea nu este îndreptăţit, având în vedere

lipsa de simetrie a echerului. Interpretării

în cauză. i-ar corespunde mai bine litera gre-

cească tau (fig. 2).

Echilibrul este static; or, echerul, prin

lipsa sa de simetrie - presupunând că latu-

rile sale nu sunt egale sau că se află sprijinit

pe una dintre laturi - sugerează, dimpotrivă,

dinamismul. Fig. 2. Litera greceasca tau

17

JULES BOUCHER

Oswald Wirth a mai observat17 că pătratul şi crucea pot fi conside-
rate ca fiind formate din patru sau din două echere cu laturi egale unite
la extremităţi sau la vârfuri (fig. 3 şi 3 bis).

Fig. 3. Crucea formata Fig. 3 bis. Pătratul
din doua echere format din patru echere

_JL În culmea furiei împotriva masonilor,
Jean Kotska18 tună: ,,Da, cu-adevărat este

echerul stindardul regelui infernurilor care
se ridică ameninţător. Demonicul echer! El

l i este crucea spartă căci echerul este sfertul
unei cruci. lată cum se trădează singură
această siglă. infernală! Demonul aruncă în
cele patru vânturi cele patru fragmente ale

Fig. 4. Gammadia, crucea Crucii Mântuitorului pe care a dezmem-
formata din patru echere brat-o (fig. 4). lată adevărata semnificaţie
a faimoasei embleme a dreptăţii!"

E adevărat că, în astrologie, unghiul de 90° (echerul) dintre două

planete, numit „careu" sau „cvadratură", este considerat „malefic".

Echerul se raportează, într-adevăr, la Materie, al cărei simbol este, pe

care o îndreaptă şi o ordonează. Ordinea din haos, din Tohu-Bohu, nu

se poate realiza fără ruptură, fără piedici, fără rău. Şi, pe de altă parte,

în astrologie, careul, oricât ar sugera lipsa armoniei, nu are mereu o

conotaţie malefică; este, cel mai adesea, semnul unei activităţi exce-

sive, al echilibrului frânt, inevitabil marilor treceri.

Echerul reprezintă acţiunea corectivă a omului asupra materiei, dar

şi asupra lui însuşi.

18

SIMBOLURILE FRANCMASON ERIEI

În raport cu materia, echerul este pasiv în timp ce compasul, aşa
cum vom vedea mai târziu, este activ deoarece desemnează spiritul
(care determină şi este superior materiei).

Venerabilul poartă echerul ca bijuterie agăţată de colarul său (fig. 5);
acest echer are braţele inegale într-un raport de trei la patru, aşa cum
sunt catetele triunghiului lui Pitagora. În general, una dintre feţele lui
este ornamentată, exprimând intenţia de-a o deosebi de cealaltă faţă a
bijuteriei. La pieptul venerabilului, latura mai lungă se găseşte în par-
tea dreapta, semn al preponderenţei aspectului activ (partea dreaptă)
faţă de cel pasiv (partea stângă).

Bijuteria fostului venerabil sau a venerabilului de onoare este ase-
mănătoare cu a venerabilului în funcţie, însă are în plus, între cele
două braţe ale echerului, o reprezentare a demonstraţiei teoremei lui
Pitagora (fig. 6). Acest simbol arată că purtătorul lui deţine înţelepciu­
nea masonică.

Fig. 5. Echerul venerabilului Fig. 6. Echerul venerabilului
de onoare

Având rolul să creeze masoni desăvârşiţi, venerabilul poartă echerul
ca semn că este animat de spirit de dreptate şi ca pe instrumentul indis-
pensabil la transformarea pietrei brute într-un cub perfect (piatra cubică).

Numai „îndreptaţi" , masonii vor fi pregătiţi să participe la construi-
rea Templului ideal căruia îi vor fi chiar ei, ,,cei drepţi", materialul de-
săvârşit. Vor fi astfel totodată elemente active şi pasive, zidarii din care
se zideşte.

Vom atrage atenţia că echerul este litera grecească gama despre
care vom vorbi când ne vom ocupa de litera G (fig. 7). Crucea formată
din patru gama (fig. 4) era denumită gammadia şi se găsea odinioară
pe veşmintele şi pe ornamentele bisericeşti.

19

JULES BO UCHER

Între simbolurile pitagorismului, echerul semni-
fică. gnomonui.19 Să luam ca exemplu gnomonul for-

mat din numerele impare 3, 5, 7 etc. din care rezultă

o serie de pătrate.

Un gnomon poate fi triunghiular, pătrat, pentago-

nal, hexagonal etc. raportîndu-se la numărul ce de-

semnează laturile figurii geometrice respective. Însă

gnomonul clasic este echerul (fig. 8).

Fig. 7· Litera Acestea sunt accepţiunile generale ale echerului, a
grecească. gama cărui încărcătură. simbolică suntem însă departe de a o

fi epuizat. PARVUS, într-un articol din rev. L'Initiation, sept. 1894,

p. 256, intitulat Du Symbolisme de l'Equerre en Franc-Ma9onneri.e sus-

ţine că Ragon ar fi scris că ,,Pentagrama poate fi considerată ca o mis-

terioasă. înlănţuire de cinci echere". Nu am găsit nicăieri în opera lui

Ragon o astfel de afirmaţie care, de altfel, nu rezistă nici măcar unui

examen superficial (v. fig. 9). De altfel, însuşi autorul se contrazice

când scrie „Ce este oare echerul dacă nu o dublă cruce?" Mai degrabă

crucea este un dublu echer. Şi când te gândeşti că acest articol era

probă de admitere în Ordinul Cabalistic de Rosa-Cruce creat şi condus

de Stanislas de Guaita şi având ca secretar general pe Papus care con-

ferea trei grade: bacalaureat, licenţiat şi doctor în cabală.

Pentru Parvus, echerul se aseamănă cu litera ebraică vav. Or, este

evident mai izbitoare asemănarea lui cu litera resch (v. fig. 10).

Fig. 8. Gnomonul pătrat

Fig. 9. Pentagrama 11

Fig. 10. Literele
ebraice vau şi resch

20

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Am citat acest exemplu deoarece este tipic pentru interpretările ilo-
gice şi fanteziste ale simbolurilor masonice.

E drept că nu se pot pune limite exegezei simbolurilor, însă logica
nu trebuie scăpata din vedere.

*
Compasul20 este, cu certitudine, unul dintre
cele mai vechi instrumente create de om după ce
a avut noţiunea de cerc. El se foloseşte nu numai
la trasarea cercurilor, ci şi la măsurare şi la com-
parare. Este format, în principal, din două braţe
articulate, prinse într-un ax (fig. 11 ).
„Compasul, spune Ragon21 , descrie cercuri
fixând centrul acestora şi mărimea razei. Ca sim-
bol, compasul este imaginea gândirii care evolu-
ează concentric; depărtarea şi apropierea braţelor Fig. l l. Compasul
sale exprimă diferite moduri ale gândirii care, după împrejurări, tre-
buie să fie când generoasă şi largă, când mai strânsă şi exacta, dar me-
reu corectă şi convingătoare."
Şi Wirth22 observă: ,,Compasul oferă intuiţia unui infinit temporal
contrâns într-un spaţiu finit". Pentru Wirth, compasul este simbolul re-
lativului. El adaugă: ,,Precum omul, compasul are un cap şi două braţe
care se pot deschide liber. În deschiderea lor cea mai mare, ele delimi-
tează întinderea până la care poate ajunge mintea omenească, ceea ce
poate fi cunoscut, dincolo de care urmează ţinutul misterios al celor
necercetate şi necunoscute încă".
Şi, în sfârşit, Gedalge23 explică: ,,Cercul cu centrul în vârful com-
pasului este cea dintâi figură ce poate fi trasată cu ajutorul lui; cercul
este emblema solară prin excelenţă. Ea combină cercul (infinitul) cu
punctul (simbolul începutului).
Absolutul şi relativul sunt reprezentate prin acţiunea compasului
care, ca atare, este o reprezentare a dualităţii (braţele) şi ale unităţii
(capul compasului)".

*

Echerul este un instrument.fix, iar compasul, un instrument mobil.
Faţă de echer, care este pasiv, compasul este activ. În ilustraţia din

21

JU LES BOUCHER

Tratatul despre Azoth de Basile Valentin

(fig.12), compasul este ţinut cu mâna dreapta

(activă.), iar echerul cu cea stânga (lucrarea

a apă.rut în 1659, fiind deci anterioară datei

la care s-a convenit că ar fi fost creată franc-

masoneria, fixată în anul 1717).

Câtă vreme are laturile depărtate la mai

puţin de 180°, compasul, prin vârfurile sale,

indică impactul său asupra materiei. Ajuns

Fig.12. ,,Rebis" în cartea la deschiderea maximă, compasul devine o
lui Basile Valentin
linie dreaptă şi, astfel, îşi pierde aceasta

funcţiune.

La gradul de maestru, compasul trebuie să fie deschis la 45°, adică la

jumătatea unghiului drept reprezentat de echer. La această deschidere,

compasul este echilibrat şi nu are cum să se deschidă pe neaşteptate în
timp ce este folosit. În Ritul Scoţian Antic Acceptat, simbolul compasu-

lui mai este folosit: la 60° în bijuteria gradului 5, la 90° în bijuteriile gra-

delor 14 şi 18 şi, în sfârşit, din nou asociat cu echerul, la gradul 29.

Fig. 13. Fig. 14. Fig. 15.
Sectoarele cunoaşterii

Dacă admitem ca deschiderea compasului arată posibilităţile Cu-
noaşterii, 45° se raportează la 1/8, 60° la 1/6 şi 90° la 1/4. Prin limitarea
deschiderii compasului la 90°, în masonerie se arată că există graniţe pe
care omul nu le poate depăşi. Unghiul de 90° reproduce echerul. Or,
echerul, aşa cum ştim, este simbolul materiei; compasul este simbolul
spiritului şi al puterii sale asupra materiei. Deschis la 45°, compasul
arată ca materia nu este total dominata; deschiderea la 90° reprezinta
echilibrul celor două forţe; compasul devine „echer just" .

22

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Vom ramâne deocamdată. la semnificaţia compasului în primele trei
grade masonice - grade primordiale şi perfecte - unde compasul este
deschis la 45°.

În lojă, compasul şi echerul sunt aşezate pe altar24 în trei feluri diferite:

Fig. 16. Echerul Fig. 17. Compasul şi Fig. 18. Compasul
pe compas echerul încrucişate pe echer

La gradul 1, Echerul este aşezat pe compas (fig. 16).
La gradul 2, Compasul este încrucişat cu echerul (fig. 17).
La gradul 3, Echerul este aşezat sub compas (fig. 18).
Semnalând această „tradiţie din vechime", Plantagenet25 spune:
„La gradul de ucenic, echerul acoperă cele două braţe ale compasului
pentru a arăta ca, la acest grad, nu i se poate cere iniţiatului decât
sinceritate şi încredere, urmare firească. a unei atitudini deschise şi
consecvente. La gradul de calfa, unul dintre braţele compasului aco-
peni echerul, ceea ce ne îndreptăţeşte sa considerăm ca iniţiatul nu-şi
mai urmează orbeşte îndatoririle, are iniţiative, iar tâlcul acestui sim-
bol este sinceritate şi înţelegere; în sfârşit, la gradul de maestru,
echerul apare sub compas, ceea ce ne conduce la deviza gradului 3:
1nţelegere şi dreptate"26_

Cum compasul este simbolul spiritului, iar echerul, al materiei, pu-
tem deci spune că: la gradul 1 materia domină spiritul, la gradul 2
aceste două forţe sunt în echilibru, iar la gradul 3 spiritul se ridică dea-
supra materiei şi o transcende.

Să nu uităm ca, deschis la numai 45°, compasul arată ca dominarea
materiei de către spirit este relativa.

Echerul şi compasul încrucişate pot fi şi o evocare a Sigiliului lui
Solomon27; dar pe când acesta este o figură închisă, figura echerului şi

23

JULES BOUC HER

a compasului încrucişate este deschisă, fiind formată din două unghiuri,
şi nu din două triunghiuri, sugerând astfel ideea de infinit (fig. 19).

Spiritul şi Materia, aceste două „inefabile", sunt reprezentate prin
alăturarea a doi X (fig. 20).

Fig. 19. Echerul şi compasul Fig. 20. Alăturarea a doi X
ca Sigiliul lui Solomon

E curioasă şi interesantă apropierea simbolului nostru de acela pe
care l-au imaginat călugării de la Saint-Sulpice din Paris în veacul al
XVII-lea şi care este „un M împletit cu un A formând împreună. nu-
mele Mariei; picioarele lui M având, fiecare, deasupra lor un punct,
formează. iniţialele numelor Isus şi Iosif. Astfel că. Sfânta Familie este
în întregime prezentă în această monogramă (fig. 21)"28.

••

Fig. 21. Monograma Fecioarei şi a Sf. Familii

Unii autori citesc în monograma Fecioarei cuvântul sacru hindus
AUM29.

La gradul de maestru şi pentru a simboliza masoneria în general,
compasul trebuie să fie aşezat deasupra echerului, şi nu încrucişat cu
acesta. Poate că încrucişarea lor este mai aspectuoasă, dar preocuparea
pentru aspect nu trebuie să ducă la inversarea şi nici la pierderea prin-
cipalei semnificaţii a simbolului: spiritul care domină materia.

În orice caz, în loja ucenicilor - grad în care lucrările sunt, cel mai
adesea, deschise - e indicat ca echerul să. fie aşezat deasupra compasului.

24

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Utilizarea compasului şi pe parcursul iniţierii la gradul 1 are loc în

momentul în care, rostind jurământul prin care se leagă de masonerie,

candidatul îşi apasă pe piept unul dintre vârfurile compasului pe care îl
ţine cu mâna stângă. Pentru Ragon gestul înseamnă: ,,Înţeparea pieptu-

lui dezgolit, sediul sufletului, trebuie să-i reamintească trecutul în care

ideile şi faptele sale n-au fost poate întot-

deauna fidele acestui simbol al exactităţii:

de acum încolo, compasul va trebui să-l
inspire în gândire şi în acţiune"30_

Or, la gradul întâi, candidatul nu cu-

noaşte încă utilizarea simbolică a compa-

sului. Faptul că acest instrument reprezintă

spiritul înseamnă că, înaintea sentimentelor Fig. 22. Pentagrama
(a inimii), se cuvine să treacă nu raţiunea, obţinuta prin alăturarea
seacă şi rece, ci tocmai spiritul iniţiatic în compasului şi echerului
deplina sa transcendenţă.

Raza definită de compas nu pleacă de la centru către periferie, ci
invers, către centru, unde, ajungând, îl „pătrunde" pe candidat.31

În alăturarea echerului şi a compasului mai putem vedea penta-

grama (fig. 22), ,,semn" dinamic şi îndeajuns de grăitor, fără să fie ne-

voie să insistăm asupra lui.

2. CIOCANUL ŞI DALTA

Folosite la cioplirea pietrei brute, ciocanul şi dalta sunt simboluri

relevante înseosebi pentru gradul de ucenic (fig. 23).

Fiind şi însemnul distinctiv al venerabilului şi al celor doi suprave-

ghetori ai lojii, ciocanul trebuie studiat şi ca atribut al acestora.

Ca şi perechea echer-compas, dalta şi cioca-

nul reprezintă pasivul şi activul.
,,Ciocanul, spune Ragon32, emblemă a mun-

cii şi a forţei materiale, ajută la înlăturarea ob-

stacolelor, la depăşirea dificultăţilor. Dalta este

emblema sculpturii, a artelor; ea n-ar avea Fig. 23. Ciocanul

însă aproape nici o utilitate fără ciocan. Mintea şi dalta

25

Fig. 24. Sucellos, zeul cu ciocan

SIMBOLURILE FRANCMAS01 ERIEI

omului le gândeşte doar împreunâ ca participând la realizarea aceluiaşi
scop; ciocanul, emblema a logicii fâra de care nu se poate gândi corect
şi de care nici o ştiinţâ nu se poate lipsi, are nevoie de dalta, care este
simbolul argumentului care cizeleazâ (fr. ciseau, ,,dalta" - n.tr.) opinia
şi ruinează sofismele şi eroarea. Din acest motiv ele au fost învestite ca
simboluri ale artelor frumoase, ale meşteşugurilor şi ale logicii, ele-
mente prin care omul devine independent."

„Ciocanul, spune şi Plantagenet33, este simbolul inteligenţei care
acţionează. şi perseverează, care conduce gândirea şi însufleţeşte medi-
taţia celui care, în intimitatea conştiinţei sale, caută. adevărul. Din acest
punct de vedere, ciocanul este inseparabil de dalta care reprezintă. dis-
cernământul fâra intervenţia căruia tot efortul ar fi zadarnic, dacâ nu
chiar periculos."

Cred că. mai clarâ este interpretarea lui Oswald Wirth34: ,,Pentru a
ciopli piatra bruta, sunt necesare doua unelte: opţiunile spirituale
ferme - dalta de oţel care acţioneazâ asupra pietrei şi care este ţinuta
cu mâna stânga, simbol al laturii pasive, al receptivităţii intelectuale, al
discernământului speculativ - precum şi voinţa care execută. - cioca-
nul ţinut cu mâna dreaptâ, semn al autoritâţii conducătoare, simbol al
laturii active, al energiei în acţiune şi al determinârii morale care fac
posibila transpunerea în practica."

*

Tot Oswald Wirth scrie despre posibila origine germanica a cioca-
nului: ,,Ciocanul masonic poate avea legătură. cu zeul Donar (Thor - n.tr.),
un fel de Zeus tună.tor al triburilor germanice; preoţii lui, capii familii-
lor, foloseau ciocanul la oficierea ritualurilor"35.

Mai exista un zeu, de origine probabil celtica, Sucellos36, care avea
ca atribut un ciocan uriaş. Numele acestui zeu ar însemna „care loveşte
zdravăn" sau „care are un ciocan bun"37.

Se mai ştie ca şi zeul scandinav al trăsnetului, Thor, era înzestrat cu
un ciocan. Thor este o prescurtare a lui Thonar (germ. Donar) şi în-
seamnă. tunet. În mitologiile nordice, Thor trecea drept o divinitate
fasta protectoare a agriculturii, caci furtunii îi era recunoscuta o influ-
enţa binefâcatoare asupra fertilităţii pământului.38

27

JULES BOUCHER

Sucellos şi Thor pot fi asemănaţi cu Zeus
al grecilor (sau Jupiter al romanilor) al cărui
semn sacru este zigzagul fulgerului (fig. 25).

Fig. 25. Semnul lui *
Jupiter şi fulgerul
Ciocanul are forma literei greceşti tau. În

tradiţia masonică, el era, de obicei, confecţionat

din merişor, lemn renumit pentru duritatea sa.

Regăsim şi la drept-credinciosul Abate Corblet afirmaţia că merişorul

este simbolul fermităţii şi al perseverenţei39.
În masonerie, ciocanele pot fi confecţionate şi din fildeş, mai ales

când sunt oferite venerabililor de loji la ocazii speciale. Cel mai ade-
sea, fildeşul este considerat un simbol al purităţii40.

În mod obişnuit, ciocanele masonice sunt din lemn comun vopsit

însă în negru pentru a semăna cu abanosul, cu toate că. acest lemn de

esenţă. moale nu poate fi folosit la confecţionarea de unelte41 . De ce

atunci nu s-ar folosi în loji, pur şi simplu, ciocane din lemn de merişor

în culoarea lor naturală.?

*
În timpul deschiderii lucrărilor lojii, cei doi supraveghetori au asu-
ţ- pra lor ciocanul. Acesta trebuie ţinut cu mâna dreaptă şi adus către
umărul stâng. Din acestă poziţie trebuie să. facă supraveghetorii „sem-
nul echerului" (semnul ucenicului - n.tr.).
Ar fi nefiresc să fie ţinut ciocanul cu mâna stângă. şi sprijinit de
umărul stâng, în timp care mâna dreaptă face semnul ucenicului.
Ciocanul trebuie ţinut cu mâna dreaptă şi pentru că., în lojă, fraţii
trebuie să se ridice pe rând în poziţia la ordin pe măsură. ce suprave-
ghetorul trece prin faţa lor (şi nu cu toţii dintr-odată cum, de obicei, se

întâmplă.).

Salutând, fraţii se întorc spre Orient - spre venerabil - şi deci nu
pot vedea semnul fă.cut de cel care se află în spatele lor.

Această regulă. îl fă.cea imediat să se trădeze pe orice profan s-ar fi
strecurat în adunare şi, cu ciocanul ţinut în mâna dreaptă., supraveghe-
torul putea, la nevoie, să-i aplice intrusului, pe loc, o pedeapsă. severă
(evident, astăzi, aşa ceva nu se mai întâmplă).

28

SIMBOLURILE FRANCMASONERIE I

Dacă. supraveghetorii ar lua ei înşişi poziţia la ordin a ucenicului,
le-ar dezvălui tuturor semnul ce trebuie fă.cut şi trecerea în revistă. pen-
tru inspecţie n-ar mai avea rost. Tot astfel, dacă. toţi fraţii s-ar ridica si-
multan în picioare şi la ordin, este evident că. intrusul ar putea copia
gestul cu uşurinţă..

Iată. genul de abateri care au fă.cut, în timp, ca ritualurile sa fie go-
lite de înţeles şi să. fie practicate prea adeseori ca jalnice simulacre.

*
Ciocanul simbolizează. voinţa de-a acţiona a ucenicului. El nu este o
bucată. de metal grea şi brutală. că.ci voinţa nu este nici încrâncenare,
nici încăpăţânare; voinţa nu trebuie să. fie decât hotărâtă şi perseverentă.
Pentru ca omul nu poate însă. acţiona direct asupra materiei, dalta va fi
intermediarul său. Dalta are mereu nevoie sa fie ascuţita: cunoştinţele
dobândite trebuie revăzute necontenit pentru a nu-şi pierde din valabili-
tate. Aceste „cunoştinţe dobândite"(dalta ţinută. cu mâna stângă.) trebuie
folosite că.ci altfel intelectul rămâne pasiv (dalta nefolosită.).
Ciocanul acţionează. discontinuu, semn că. efortul nu poate fi fă.cut
fără. întrerupere. Pe de altă. parte, lovită. fără. pauză. de corelare a mişcă­
rilor şi de ascuţire, dalta şi-ar pierde toată. precizia.

*

Ca atribut al venerabilului şi al celor doi supraveghetori, ciocanul
este simbolul puterii încredinţate lor. Cu ciocanul, ei produc unde so-
nore ritmice.

Demnitarii masonici care „inspectează." ori vizitează. loja sunt primiţi
,,în bătaia ciocanelor"; adică. venerabilul, primul şi al doilea supraveghe-
tor bat alternativ cu ciocanele. Acest „zgomot" monoton şi ritmic insta-
urează. ,,liniştea totala", că.ci nu lasă. nici o posibilitate neprevazutului.

3. PERPENDICULARA ŞI NIVELA

Perpendiculara42 şi nivela43 dau verticala şi, respectiv, orizontala.
Regăsim din nou activul şi pasivul, polaritatea universală.: mişcarea
şi acţiunea, pe de-o parte, şi inerţia şi repausul, pe de altă. parte, Rajas

29

JULES BO UCHER
şi Tamas al hinduşilor, cele două „contrarii" din al căror joc rezultă
viaţa lumii, alternanţa brahmanică expir-inspir, sexele etc.

Fig. 26. Perpendiculara

Fig. 27. Nivela

În masonerie, perpendiculara este firul cu plumb reprezentat în
centrul unui cadru în forma unei arcade. Denumirea tradiţională de
,,perpendiculară" este preferabilă celei modeme de „ fu cu plumb".

Ca simbol masonic, nivela (nivela zidarului) este un cadru triun-
ghiular în vârful căruia este prins un fir cu plumb. Nivela trebuie să
aibă forma echerului just, adică să aibă în vârf un unghi de 90°.

Perpendiculara este atributul celui de-al doilea supraveghetor, iar
nivela, al celui dintâi.

Ragon44 explică: ,,Nivela simbolizează egalitatea socială, baza
dreptului natural; iar perpendiculara înseamnă că masonul trebuie să
aibă o dreaptă judecată pe care interesele personale şi de familie să n-o
poată abate".

Pentru Plantagenet45, ,,nivela este simbolul egalităţii originare, dar
nu implică în nici un fel „nivelarea" valorilor, ci faptul că toate lucru-
rile trebuie privite cu egală seninătate" .

Iar Wirth46 vede în „forma nivelei semnul alchimic al sulfului47,
substanţa a cărei ardere întreţine Focul central prezent în toate acţiunile.
Primul supraveghetor este paznicul acestei înflăcărări creatoare pe care
o înteţeşte când scade. (...) Al doilea supraveghetor se deosebeşte de

30

SIMB OLURILE FRANCMASONERIEI

primul prin blândeţe. El înţelege totul şi ştie să ierte
ceea ce este de iertat. Lui i se adresează neofitul când
resimte nevoia să-şi mărturisească vreo eroare, pentru
că orice eroare se poate îndrepta cu ajutorul perpendi-
cularei. Acest instrument determină verticala care so-
licită spiritul să urce şi să coboare. Aprofundând, ne
descoperim propriile defecte şi, înălţându-ne deasu-
pra nivelului comun, iertăm greşelile celorlalţi".

Despre perpendiculara (firul cu plumb) Gedalge48 Fig. 28. Sulful
spune ca „este emblema cercetării în profunzime a
adevărului, a aplombului, a echilibrului; el pare a urca pe calea ce con-
duce la Camera de Mijloc (loja maeştrilor - n.tr.). Împreună cu nivela
şi echerul, firul cu plumb permite construirea corectă a zidurilor Tem-
plului. În templul subteran de la Ellora (India), perpendiculara este re-
prezentată sub ochiul divin şi deasupra Demiurgului, Marele Faur,
Arhitectul zeilor, Viswakarma".

*

Atribuirea perpendicularei (verticala, simbol activ) celui de-al doi-
lea supraveghetor şi a nivelei (orizontala, simbol pasiv), celui dintâi,
poate deruta la o primă vedere.

Destinată să indice orizontala, nivela este însă dotată şi cu firul cu
plumb, cu verticala; este totodată şi perpendiculară. Prin urmare, ni-
vela este un instrument mai complex decât perpendiculara şi de aceea
este însemnul primului supraveghetor care îi poate ţine locul venerabi-
lului, în cazul absenţei acestuia.

Nivela nu este doar orizontala, ci şi crucea ca reunire a verticalei
cu orizontala.

Perpendiculara arată direcţia spre centrul pământului, iar nivela dă
linia dreaptă în unghi drept (în echer) în punctul determinat cu ajutorul
perpendicularei.

Perpendiculara simbolizează profunzimea cunoaşterii şi justeţea sa;
ea previne orice deviere, orice înclinare. Potrivit nivelei, Cunoaşterea se
cuvine raportată la cele pământeşti, la planul terestru, singurul care poate
interesa nemijlocit pe toţi oamenii. Numai pe baze stabile şi temeinice
poate şi trebuie să lucreze zidarul la înalţarea construcţiei sale spirituale.

31

JULES BOUCHER

Cât priveşte egalitatea, această abstracţie asociată încă de mulţi
comentatori nivelei, ea nu este altceva decât o amăgire, aşa cum
putem vedea în tot ceea ce ne înconjoară. Oamenii nu sunt egali nici
fizic, nici intelectual. În exemplele anterioare, Ragon vorbea de
„egalitate socială", dar Plantagenet spunea că „egalitatea nu implică
nivelarea valorilor" . El a sesizat corect absurdul absolutizării noţi­
unii de egalitate.

În ambele exemple, este însă tipică limitarea interpretării simbo-
lurilor masonice la sensul lor moral. Perspectiva morală trebuie lăr­
gita şi elevată.

Morala este mereu relativă şi specifică; ea diferă după timp, loc şi

poziţie socială.

Deoarece Cunoaşterea pe calea Iniţierii tinde spre Absolut, ea ar
trebui, în opinia noastră, să înlocuiască morala.

,,Adevăratei morale puţin îi pasă de morală" spunea Pascal. Ma-
soneria este altceva decât o şcoală de morală. Adevăraţii iniţiaţi se
manifestă în plan profan nu în calitatea lor de masoni, ci printr-o „re-
verberaţie" a aceastei calităţi la nivelul comportamentului.

*
Când ucenicul devine calfa, se spune că trece de la perpendiculară.
la nivelă. Aceasta înseamnă că el a aprofundat îndeajuns elementele
cunoaşterii iniţiatice pentru a fi în stare să-i evalueze posibilităţile în
raport cu lumea, cu universul. Acest raport este sugerat de armătura
nivelei, de triunghiul care reprezintă perfecţiunea cunoaşterii spirituale
şi care ţine laolaltă elementele nivelei (lumea ordonată).

4. RIGLA ŞIPÂRGHIA

Importanţa simbolului riglei este subliniată în mod special în ritul
scoţian, unde apare în trei dintre călătoriile simbolice ale calfei.

Între diferitele rituri sunt deosebiri în ceea ce priveşte atribui-
rea uneltelor în cele cinci călătorii iniţiatice ale candidatului la
gradul 2.

Iată un tabel comparativ:

32

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

CĂLĂTORIILE RITUL RITUL „DREPTUL
FRANCEZ UMAN"
SIMBOLICE SCOŢIAN
Prima Ciocan Ciocan
Ciocan
A doua Daltă Daltă
Daltă
A treia Echer Echer
Riglă . Compas Compas
A patra
Compas Riglă Riglă
A cincea Nivelă
Riglă Pârghie
Compas
Pârghie Nivelă Carte albă
Mâinile libere
Riglă Mistrie

Echer

Mâinile libere

Riturile masonice se pun de acord numai în privinţa primei călătorii
în care uneltele atribuite candidatului sunt ciocanul şi dalta. Ragon în
Rituel de Compagnon urmează ritul scoţian, la fel procedează şi Wirth,
fără a pune în evidenţă deosebirile între ritul francez şi cel scoţian.

De altfel, pare să domnească o oarecare confuzie în iniţierea la gra-
dul de calfă.

După ritul scoţian, atributul esenţial al calfei este rigla. x
,,Rigla, spune Ragon50, este simbolul perfecţionării; fără regulă, meş­
teşugurile ar fi o perpetuă tatonare, artele ar fi imperfecte, ştiinţele n-ar
produce decât sisteme incoerente, logica ar fi oscilantă şi nestatornică, le-
gea ar fi arbitrară şi opresivă, muzica ar fi lipsită de armonie, înţelepciunea
s-ar reduce la o vorbărie goală şi toate disciplinele şi-ar pierde referinţa."
Gedalge51 defineşte astfel rigla: ,,Simbol al căii drepte, al metodei,
al legităţii. Zeul egiptean Ptah ţine în mâini o riglă pentru a măsura al-
bia Nilului. Ptah însuşi este reprezentat prin acest instrument; rigla se
află în mâinile unuia dintre cei doi slujitori ai lui Viswakarma, demiur-

gul zeilor vedici (altarul grotelor din Ellora, India). În masonerie, rigla
este brodată pe colarul fratelui expert al lojii împreună cu ochiul divin
şi o spadă. Ucenicul o poartă pe umărul stâng atunci când se prezintă
în loja calfelor. Rigla şi compasul permit trasarea tuturor figurilor geo-
metrice; ea poate fi chiar considerată un simbol al infinitului (linia
dreaptă nu are nici început, nici sfârşit). Rigla este însă, mai presus de
toate, simbolul ţinutei morale şi al datoriei de la care francmasonul nu
trebuie să se abată niciodată".

33

JU LES BOCCHER

Într-adevăr, ucenicul se prezintă la iniţiere în lojă cu o riglă
negradata pe umărul stâng (latura pasiva); devenit calfa, va purta o ri-
gla gradată pe umărul drept (latura activă). Rigla gradata este împartită
în 24 de secţiuni şi este cunoscută sub numele de „rigla de 24 de de-
gete". Cele 24 de diviziuni reprezinta cele 24 de ore ale zilei care tre-
buie judicios folosite.

Cu rigla şi echerul se pot trasa doar figuri compuse din linii drepte;
cu rigla şi compasul pot fi construite aproape toate figurile geometrice,
dupa cum afirmă şi Gedalge.

Trebuie clarificat rolul riglei în iniţierea la gradul al doilea. Ea ar
trebui, credem, sa decurgă astfel:

La prima calatorie simbolică ar trebui sa fie prezente ciocanul şi
dalta pentru a reaminti candidatului de ucenicie (cu toate că Planta-
genet52 remarcă faptul că dalta şi ciocanul nu par a aparţine gradului
de ucenic decât în Franţa şi că, oriunde în alta parte, unealta folosită la
cioplirea pietrei brute este buciarda, un fel de ciocan cu dinţi sau cre-
neluri folosit de lucrătorii în piatra).

La a doua călătorie ar trebui sa fie prezente rigla şi compasul ca
simboluri ale cunoştinţelor de geometrie de neînlocuit pentru a trasa
planurile construcţiilor.

La a treia calatorie ar trebui să fie prezente rigla, nivela, perpendi-
culara şi pârghia - unelte necesare pentru a aşeza corect la locul ei pia-
tra de construcţie.

La a patra calatorie ar trebui sa fie prezente rigla şi echerul din
perspectiva uneltelor utilizate la verificarea rezultatului muncii.

La a cincea călătorie ar trebui să fie prezentă mistria - care desă­
vârşeşte opera.

Astfel, toate uneltele simbolice se vor regasi într-o succesiune lo-
gica şi iniţierea la gradul al doilea şi-ar redobândi un sens pe care
nu-l mai are.

La încheierea celor cinci călătorii, se înmânează calfei rigla gradată
ca simbol al măsurii şi al preciziei pe care trebuie să o aduca în toate.

*

Rigla şi pârghia sunt aparent asemănătoare deoarece ambele au for-
ma liniei drepte. Dar rigla se raportează la spirit, iar pârghia la materie.

34

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Ca şi dalta, pârghia este un intermediar pasiv. Ea nu devine ac-
tivă decât prin forţa celui care o foloseşte. Ca atare, ea este inertă.
Pdrghia reprezinta astfel cunoaşterea care nu devine „iniţiatica" decât
dacă acela care posedă cunoştinţe, oricît de multe, este el însuşi
iniţiabil, capabil adică de a „trece" cu spiritul şi inima laolaltă
dincolo de lucruri. Doar „mânuită" de iniţiat, pârghia degajă forţă
creatoare dacă acţionează sub controlul riglei, al nivelei şi al per-
pendicularei 53 .

5. MISTRIA

Pasionat să construiască corespondenţe
între forme, Wirth54 observă asemănarea în-

tre mistrie, care are de obicei formă triunghi-
ulară şi ideograma alchimică a sulfului55:

,,Cu mistria se întinde mortarul destinat ci-

mentării pietrelor edificiului pentru a le rea- Fig. 29. Mistria
liza unitatea. În vreme ce sabia taie, separă,

divide, mistria reuneşte, aduce laolaltă, uni-

fică. Prin urmare, ea este cel mai puternic simbol al sentimentelor pe

care le nutreşte un adevărat mason: îngăduinţa luminată, fraternitatea

universală şi toleranţa".

În interpretarea lui Plantagenet56, ,,mistria este simbolul dragostei

frăţeşti care trebuie să-i unească pe toţi masonii şi care este singurul

mortar pe care lucrătorii îl pot folosi la înălţarea Templului. Câtă

vreme nu şi-a dat seama de aceasta, calfa, chiar dacă este conştiin­

cioasă, perseverentă, plină de zel, nu şi-a încheiat lucrarea şi nu merită

nici o mărire de salariu".
În ritul francez, mistria apare în ultima călătorie iniţiatică a calfei,

semn că o lucrare nu poate fi niciodată considerată complet încheiată.

Din păcate, ritul scoţian nu include mistria în ritualurile sale.

Mai adăugam că, între masoni, expresia „a trece mistria" înseamnă

a uita jignirile şi nedreptăţile.

JL1 LES BOUCHER

6. SEMNIFICAŢIA UNELTELOR - O RECAPITULARE

Am cercetat foarte pe scurt semnificaţia uneltelor în masonerie. De
dragul clarităţii, cu bună ştiinţă n-am dat amploare comentariilor. lată.
trei tabele care vor înlesni o privire de ansamblu:

I. - Uneltele active şi pasive

ACTIV PASIV
(spirit) (materie)

Compas Echer
Ciocan
Daltă.
Perpendiculară. Nivelă.
Riglă.
Pârghie

NEUTRU

-

Pârghie

II. - Interpretarea generală a uneltelor

UNEALTA INTERPRETAREA

Compas Mă.sură. în cunoaştere
Echer Drum drept în acţiune
Ciocan Voinţă în aplicarea planurilor
Discernământ în cercetarea cauzelor
Daltă Profunzime în observaţie
Perpendiculară. Transpunerea corectă a cunoştinţelor
Nivelă. Precizie în execuţie
Rigl ă. Puterea voinţei
Bunăvoinţă. faţă de toţi
Pârghie
Mistrie

36

SIMBOLURILE FRANCMASONERIE I
III. -Atributele celor trei grade şi ofiţerii lojii

GRADUL/FUNCŢIA ATRIBUTELE

Ucenic Echerul pe compas
Echerul înlănţuit cu compasul
Calfă Compasul pe echer
Echerul, Ciocanul
Maestru Nivela, Ciocanul
Venerabil Perpendiculara, Ciocanul
Primul Supraveghetor Rigla (împreună cu Ochiul şi Sabia)
AI Doilea Supraveghetor
Expertul

CAPITOLUL II

UCENICUL

1. CAMERA DE CHIBZUINŢĂ

Înainte de-a fi iniţiat, profanul este introdus în camera de chibzu-
inţa5 7 . Este o încăpere fară ferestre, vopsită toată în negru, în care se
găsesc: oseminte, un craniu uman, o măsuţă, un taburet şi un pupitru
de scris; pe măsuţă se afla pâine, o cana cu apa, un potir cu sare şi un
al doilea, cu sulf; pe pereţi sunt inscripţii precum acestea:

,,Dacă ceea ce te-a adus până aici este doar curiozitatea, pleacă!"
,,Dacă. sufletul tău a simţit frica, opreşte-te aici!"
„Dacă mergi mai departe, vei fi purificat prin Elemente, vei ieşi din
abisul Tenebrelor, vei vedea Luminal"
Pereţii au desene simbolice: un cocoş, o banderola pe care e scris
„Veghe şi Perseverenţă.", o coasa, o clepsidră, cuvântul „Vitriol" sau
,,Vitriolum". Lumina pâlpâie slab dintr-un felinar sau de la o torţă.
În aceasta „tainiţă", profanul va trebui sa răspundă. în scris unor în-
trebări şi sa-şi facă. ,,testamentul".

Bucata de pâine şi cana cu apă

„Bucata de pâine şi cana cu apa, spune Gedalge58, par să sugereze
asemănarea dintre camera de chibzuinţă şi confesionalul în care profa-
nul trebuie sa se reculeagă înaintea spovedaniei, dar care este şi imagi-
nea oului în care se dezvoltă embrionul; pâinea şi apa sunt embleme
ale simplităţii dupa care se va conduce viaţa viitorului iniţiat; în sfârşit,
pâinea este frământată. din faină, simbol legat de Isis şi Demeter şi

38

e

Planşa I. Simbolurile camerei de chibzuinta

JULES BOlJCIIER

care, în unele religii, reprezintă însăşi carnea zeului sacrificat. Pâinea
şi apa simbolizează hrana trupului şi a duhului, hrana materială şi spi-
rituala, deopotrivă necesare omului."

Pe aceeaşi tema., Wirth59 scria: ,,Pâinea şi apa reprezintă. rezerva
alimentară conţinută în fruct şi în ou pentru a hrani germenele ce se va
dezvolta din ele".

Pâinea şi apa sunt prezente pentru a reaminti ca trupul nu se poate
lipsi de hrana., dar ca. aceasta nu trebuie să fie scopul vieţii.

Să mai spunem că, în Biblie, profetul Ilie, al carui nume înseamna
„puterea lui Dumnezeu", adormit sub un copac, a primit de la un înger
o pâine şi apă pe care, înghiţindu-le, îndată s-a îna.lţat pe muntele
Horeb. Şi profanul primeşte, în mod simbolic, forţele de care are ne-
voie pentru a trece cu bine probele la care va fi supus.

Toată lumea preţuieşte apa ca pe elementul indispensabil vieţii şi
zeul furtunilor Sucellos, de care aminteam, ţine într-o mână olla, vasul
care conţine apa (v. fig. 24).

Framântata. din faina, pâinea simbolizează forţa morală şi hrana
spirituala..60

Sulful, Sarea şi Mercurul

Cele trei principii hermetice sunt prezente în camera de chibzuinţa.
Sulful, simbol al sufletului, şi Sarea, simbol al înţelepciunii şi al cu-
noaşterii, se găsesc fiecare în câte un potir; Mercurul este reprezentat
prin cocoş, atribut al lui Hermes.

Potrivit hermetiştilor, sulful, sarea şi mercurul se găsesc în toate cor-
purile: sulful este principiul masculin; mercurul, feminin şi sarea, neutru.

De pilda, la arderea unui lemn verde, aburul umed era mercurul;
uleiurile inflamabile, sulful, iar cenuşa, sarea.

În ou, mercurul e albuşul, sulful e ga.lbenuşul, iar sarea este coaja.
În metal, sulful era sufletul acestuia, elementul stabil, iar mercurul
era corpul, adică partea volatilă. Prezenţa sulfului îi da. metalului pro-
prietăţile chimice, iar mercurul, pe cele fizice.
Vorbim la trecut pentru ca acestea sunt teorii din trecut, deşi, cu tot
progresul ştiinţei, ele nu şi-au pierdut din valoare. Reamintim că sulful,
mercurul şi sarea sunt, pentru iniţiaţi, ,,principii", şi nu elemente chimice.

40

SIMBOLU RILE FRANCMASONERIEI

Sulful simbolizează. înflă.ca.rarea, iar sarea, ponderaţia. În camera
de chibzuinţă., ele arata candidatului că nu trebuie să-i lipsească. entuzi-
asmul, dar trebuie să. ştie să-l modereze.

Mercurul apare sub forma cocoşului. Este un simbol al îndră.Znelii,
dar şi al vigilenţei. Despre cocoş, anticii credeau că nu se teme de ni-
mic, nici chiar de leu. Or, leul şi Soarele simbolizează. aurul.

,,Aceasta pasă.re, spune Fulcanelli61, care anunţă zorii şi lumina,
aurora, are proprietăţile tainicului argint viu. Din acest motiv, cocoşul ,
heraldul Soarelui, era atribuit zeului Mercur şi este reprezentat pe clo-
potniţele bisericilor".

„Cocoşul, spune Kreuzer62 ne trimite cu gândul la Sf. Petru şi la
Ziua Căinţei; în al doilea rând, aminteşte de obiceiul primilor creştini
de-a se aduna la cea dintâi cântare a cocoşului; în al treilea rând, coco-
şul este, pentru mireni, un îndemn la vigilenţă."

În Franţa medievală., exista obiceiul de-a amplasa coco şul pe
crucea clopotniţei; obiceiul a existat şi în Italia, cel puţin în veacul
al XIII-lea.

E lucru de mirare şi că nici un pamfletar n-a observat „ce diabolici"
sunt francmasonii când pun cocoşul să. cânte prin morminte în timp ce
Biserica îl aşază pe vârful cel mai înalt al edificiilor sale... Cât s-ar pu-
tea broda pe tema aceasta! Nici prea subtil, nici prea inteligent, însă pe
gustul unui anumit auditoriu...

În masonerie, cocoşul anunţă Lumina făgăduită iniţiatului. El este
semnul exterior al acestei lumini.

Deviza: ,,Veghe şi Perseverenţă"

Gedalge63 compara banderola pe care figurează. această. dev iză
cu „eşarfa mistică." sau „Nems", una dintre emblemele boltei cereşti.
Simbolul aminteşte de curcubeul văzut de Noe ca mesaj de alianţă în-
tre divin şi uman, de centurile şi vălurile Afroditei, ale lui Iris şi ale
lui Demeter etc.

Banderola şi inscripţia alcătuiesc împreună. o filacteră.64. Tot astfel
numesc arheologii rulourile înfăşurate şi prinse la capete, şi împodo-
bite cu înscrisuri.

41

JULES BOUCHER

Cele două cuvinte „Veghe şi Perseverenţă" se pot traduce, dacă
luăm în seamă etimologia, prin: ,,Să veghezi cu străşnicie".

Este un îndemn pentru viitorul mason să fie, începînd din acel mo-
ment, mereu în gardă şi să cerceteze cu de-amănuntul simbolurile
pentru a găsi cât mai multe dintre sensurile lor. Dar el nu va putea cu-
prinde întregul cu mintea decât cu răbdare şi cu perseverenţă.

Oasele, craniul, coasa şi clepsidra

Toate aceste simboluri lugubre pe care le găsim frecvent în mediul
monahal fac de fapt trimitere la Saturn şi la plumb, ca metal. Ele sem-
nifică moartea „profanului", care va renaşte întru spirit: transmutaţia
plumbului ordinar în aur pur.

Nu e vorba de a-i produce spaimă „profanului", ci de a-i arăta cum
să lepede „omul cel vechi" pentru a-şi pregăti o nouă naştere. Când va
ieşi din „mormântul" camerei de chibzuinţă (care, în alchimie, repre-
zintă „putrefacţia"), el va fi pregătit să înceapă seria transmutaţiilor pe
care o reprezintă iniţierea lui în francmasonerie.

\l.l.'I'.~.I.().I., .

Literele acestui cuvânt, folosit ca deviză de rosacrucieni, însemnau:
„Visita Interiora Terrae, Rectificandoque, Invenies Occultum
Lapidem." (Călătoreşte în măruntaiele Pământului şi, purificând, vei
găsi Piatra Tăinuită). Este un îndemn ca, retras în singurătate şi în
meditaţie, omul să îşi caute eul profund care nu este altceva decât su-
fletul însuşi.
Când este scris VITRIOLVM, ultimele două litere provin din Veram
Medicinam, adevărata tămăduire65_

*
Cel mai probabil este că semnificaţia simbolică a camerei de chibzu-
inţă provine din „filosofia hermetică" şi din alchimie. Ea evocă prima
etapă a Marii Opere, stadiul „putrefacţiei", produse nu doar în oul filo-
sofie creat artificial de către om (atanorul, retorta achirnistului - n.tr.),

42

SI MBOLURIL E FRAi\ CMASO:-.: ER!El

dar mai ales de că.tre natura vie, în coconul crisalidei ce se va meta-
morfoza într-un minunat fluture (transmutaţia - n.tr.).

Cele trei întrebări

Odinioară., candidatul trebuia să răspundă la trei întrebări: ,,Ce-i
datorează omul lui Dumnezeu?", ,,Ce îşi datorează omul lui însuşi?",
„Ce datorează omul semenilor să.i?"66

Mai recent, masoneria a fă.cut, după părerea noastră, o dublă eroare:
a suprimat întrebarea privind îndatoririle faţă de Dumnezeu şi a înlo-
cuit-o cu întrebarea mult mai restrictivă privind datoria faţă de patrie.
Fiind universală sau, mai bine spus, ecumenică, adică răspândită pe
toată faţa pământului pentru a-i înfrăţi pe oameni, masoneria nu are a
se preocupa de „patrii". Patria masonului este întreg pământul, toată
specia omului şi nu numai locul unde s-a născut ori comunitatea în
care se dezvoltă.

Trebuie să avem curajul să recunoaştem că masoneria a cedat în
unele Obedienţe ipocriziei terminologice care corupe şi sărăceşte inte-
ligenţa omului modem şi L-a înlocuit pe Dumnezeu prin expresia
,,Marele Arhitect al Universului".

Şi totuşi, cele trei întrebări cer răspuns:
Omul datorează lui Dumnezeu faptul ca exista. Ce atitudine se cu-
vine să ia? E nevoie, oare, pentru asta, ca omul să-i consacre un cult ex-
clusiv?67 Francmasonul lasă acest fel de idolatrie în seama celor care se
cred îndreptăţiţi să o practice. În ceea ce-l priveşte, masonul afirmă îm-
preună cu Louis Claude de Saint-Martin68că omul însuşi este adevăra­
tul Templu, că are în el torţele, preotul, smirna, tămâia, altarul şi focul.
Cultele nu trebuie confundate cu riturile. Riturile sunt necesare nu
numai pentru a crea o anumită atmosferă, ci pentru a produce o im-
pregnare a subconştientului care capătă astfel puterea de-a transforma
direct realul.
Omul îşi datorează lui însuşi, şi mai presus de orice, sinceritate.
E mai greu de făcut decât s-ar părea. Omului îi place să aibă mai multe
feţe; ca un actor în stare să joace o mulţime de roluri, el are o atitudine
diferită faţă de persoanele cu care vine în contact. Unii ajung să nu

-B

JULES BOUCHER

mai înţeleagă simplitatea; sunt prizonierii lumii iluzorii pe care ei în-
şişi au creat-o integral. Sinceritatea care, implicit, i se cere candidatu-
lui, îl obligă să se arate aşa cum este el69, ca o condiţie primordială
care validează sau nu iniţierea.

,,Ce datorează omul semenilor săi'!'' Răspunsul la această a treia în-
trebare pare mai uşor. Şi totuşi, altruismul implicat aici se cere nuanţat.
Masonul are datorii certe faţă de el însuşi, dar mai are şi altele, chiar
mai stringente, faţă de ceilalţi. El trebuie să deprindă cu-adevărat bine
mânuirea mistriei; şi nu-i va fi uşor! El trebuie să arate celorlalţi „bu-
năvoinţă" fără ca, totuşi, să se lase învins de slăbiciunea de-a ierta se-
menilor orice fel de greşeală.

Testamentul

În Ritualul Ucenicului Mason, Ragon nu menţionează testamentul;
enumeră doar cele trei întrebări.

Plantagenet consideră că redactarea răspunsurilor la cele trei între-
bări constituie, de fapt, testamentul; în Cartea Ucenicului, Wirth spune
şi el acelaşi lucru.

Însă textul ritualului lasă să se înţeleagă că testamentul îi este cerut
după ce a răspuns în scris întrebărilor. S ă fie, oare, vreo inovaţie mo-
dernă? Suntem de părere că nu.

Viitorul iniţiat va muri pentru viaţa profană; pare deci foarte firesc
săi se ceară „să-şi facă testamentul". Să precizăm că, prin urmare, este
vorba de un testament spiritual, ceea ce îl deosebeşte pe candidat de
majoritatea profanilor, care înţeleg testamentul ca pe un act adresat
unora ca ei, un soi de „mireni" (un act de drept civil).

,,Testament" vine din latinescul testari cu sensul de „a depune măr­
turie" . Profanul trebuie deci să-şi mtuturisească în scris profesiunea de
credinţă, programul de idei după care se că.lăuzeşte. Astfel, el se anga-
jează anticipat.

Testamentul este olograf.
Încă o observ aţie: ar trebui să i se ceară profanului să copieze cu
mâna lui şi textul jurământului pe care-l va rosti la iniţiere.

44

SIMBOLURI LE FRA~CMAso;,,.:ERIEI

Împreuna cu testamentul său şi acest jurământ, ambele reprezen-
tând texte scrise de mâna sa, va fi încredinţat, mai târziu, focului.

2 . :METALELE

La ieşirea din camera de chibzuinţă, ,,profanul" este „lipsit de meta-
lele sale"; adică, este rugat să predea unui frate monedele şi banii de hâr-
tie, bijuteriile şi orice alte obiecte din metal pe care le mai are asupra sa.

Într-o explicaţie simplă şi sumară, Gedalge70 afirmă că „lipsirea de
metale are ca scop eliberarea candidatului şi atenţionarea lui că totul se
plăteşte în această lume; nu poţi spera să primeşti fără a da". Mai sim-
bolizează şi ,,renunţarea la ideile preconcepute: profanul trebuie să se
străduiască să judece cu mintea proprie şi să renunţe la gândurile cele
mai dragi lui până acum".

În ceea ce priveşte sensul propriu pe care îl are în masonerie cu-
vântul „metalele", îl vom cita pe Leadbeater71 :

„Candidatul se vede lipsit de toate metalele sale deoarece acestea
ar putea stânjeni circulaţia curenţilor magnetici. În toate timpurile a
fost acordată o importanţă capitală acestei etape a pregătirii candidatu-
lui în vederea iniţierii. În masoneria mixtă, vigilenţa ofiţerilor trebuie
să fie chiar mai mare decât cea socotită necesară în masoneria mascu-
lină deoarece, cu toate complicaţiile pe care le are ţinuta feminină, în-
călcarea regulamentului ar putea trece lesne neobservată. Folosirea
acelor de păr ar trebui, bineînţeles, interzisă cu desăvârşire; aceeaşi
precauţie trebuie aplicată în cazul agrafelor şi al nasturilor, precum şi
în privinţa jartierelor. Fraţii noştri indieni să fie atenţi la broderiile în
aur şi argint ale veşmintelor lor tradiţionale şi la sariurile femeilor. Am
auzit din partea femeilor argumente sentimentale împotriva lipsirii de
verighete şi cred că în lndii există dificultăţi similare în ceea ce pri-
veşte brăţările şi podoabele surorilor noastre.

Am cunoscut cazul unui bărbat care, din nebăgare de seamă, a păs­
trat pe parcursul întregii ceremonii o amuletă cusută în căptuşeala
unuia dintre veşmintele sale. Dându-şi seama abia la sfârşit, ceremonia
a trebuit, fireşte, să fie reluată.

45

JULES BO UCHER

E de prisos să mai spunem că trebuie să fim atenţi la ochelari şi la
pince-nez. Admitem totuşi că lucrările dentare nu prezintă nici un in-
convenient pentru că ele sunt parte integrantă a persoanei.

Motivul unei interdicţii atât de stricte ar fi, după unii autori, impre-
sia că metalele sunt, până la un punct, impure, iar originile acestei
practici se află probabil la începuturile istoriei când, pentru sacrificii
sau circumcizii, nu putea fi folosit decât cuţitul din piatră."

În masonerie, cuvîntul ,,metalele" are, pe lângă sensul propriu, şi unul
figurat: renunţarea voluntară la orice patima în momentul intrării în lojă.

*

O analiză a iniţierii masonice se poate face din două puncte de ve-
dere: hermetic şi magic.

Din perspectivă hermetică, profanul trebuie să fie pur pentru că el
reprezintă prima materia, ,,materia primă a înţelepţilor"; în al doilea
caz, profanul trebuie să fie pur pentru a înlesni actul de magie, adică
nimic să nu poată tulbura influxurile în mijlocul cărora se află.

În tradiţia hermetică ce integrează alchimia şi astrologia, fiecare
dintre cele şapte metale72 corespunde unei planete şi, fiecăreia, i se
asociază unul dintre cele şapte păcate capitale:

Aur . . . . . . . . . . . . . . . Soare . . . . . . . . . . . Trufie
Argint . . . . . . . . . . . . . Lună . . . . . . . . . . . Trândăvie
Fier . . . . . . . . . . . . . . . Marte . . . . . . . . . . . Furie
Mercur . . . . . . . . . . . . Mercur . . . . . . . . . . Pizmă
Cositor . . . . . . . . . . . . Jupiter . . . . . . . . . . Lăcomie
Aramă . . . . . . . . . . . . . Venus . . . . . . . . . . . Preacurvie
Plumb . . . . . . . . . . . . . Saturn . . . . . . . . . . Avariţie

Desfacerea unui astfel de tip de legături între simboluri este cerută
candidatului73 când e lipsit de metale pentru a primi iniţierea. La pro-
priu, dar şi la figurat. I se cere să-şi stăpânească toate patimile, în primul
rând pe cele generate de proprietate, putere şi orgoliu, pasiuni inerente
majorităţii oamenilor (chiar dacă se manifestă cu intensitate diferită) .

Lipsirea candidatului de monedă metalică reprezintă îndepărtarea
lui de cel mai mare corupător de conştiinţe74. Este cea mai convingă­
toare dovadă a renunţării la bunuri materiale. Ea arată că adevărata

46

Sl}.180LURILE FRAXOI ASOXER!EI

eliberare a omului este înălţarea în spirit: astfel, candidatul capă.tă. acea
,,puritate" şi „goliciune" despre care vorbesc evangheliile.

Candidatului i se mai iau şi armele pe care le are asupra sa, fie ca
sunt de apă.rare, de atac, ori un însemn al funcţiei, deoarece armele re-
prezintă. înregimentarea lui în lupta din lumea profana.

Numai lipsirea de metale îl aduce pe noul iniţiat la condiţia de pia-
tră brută. Tocmai lipsirea de metale, atât de specifice civilizaţiei cu tot
ce a adus ea inautentic pentru om, este aceea care, simbolic, îl întoarce
la starea naturală.

3. PREGĂTIREA FIZICĂ A CANDIDATULUI

După. ce a fost lipsit de „metalele" sale, candidatul îşi lasă o parte
din veşminte. El se prezintă astfel:

Partea stânga a pieptului şi braţul din aceeaşi parte - descoperite,
Pulpa şi genunchiul drept - dezgolite,
Piciorul stâng - descălţat.

Plantagenet75crede ca „detaliile acestei pregătiri , nu numai că îl
pot face pe candidat să. se simtă lezat în demnitatea lui de om, dar
îi pot da sentimentul ca poate p ărea lesne ridicol oricărei asis-
tenţe". De buna seamă , autorul a înţeles semnificaţia străveche a
acestei aparente înjosiri deşi spune în continuare: ,,Ţinând seamă de
mentalitatea moderna, ar fi poate mai bine sa se renunţe la acest
obicei care riscă să. reducă valoarea reală a ceremoniei de admitere
în masonerie"76.

Pentru Oswald Wirth, mai aplicat la simboluri şi la profunzimea
gândirii iniţiatice, ,,regiunea inimii este descoperită ca semn al sinceri-
tăţii absolute a candidatului; genunchiul dezvelit înseamna ca, încli-
nându-se, neofitul intră în legătură directă cu pământul sfinţit, călcat,
prin acelaşi gest, de piciorul descălţat"77.

Tot Wirth mai spune: ,,De ce oare piciorul celălalt rămâne încălţat?
E neapărat să şchiopătezi când faci primii paşi spre iniţiere? Misterul
planează. asupra acestui detaliu din ritual. Fără să-şi fi pierdut una dintre
sandale, lason n-ar fi ajuns niciodată să pornească în cautarea Lânii de

47

J ' LES BOl'CHER

Aur78 (...) Eliphas Levi sugerează că pregatirea fizica a candidatului ar
urmari să-l înveţe sa tina cont de alternanţa acţiunilor magice. Oricarui
curent pozitiv îi răspunde, într-un chip ocult, un contracurent negativ;
când profanul se lansează în actiune, trece de cele mai multe ori cu ve-
derea că producerea unei contrareacţii este inevitabilă; iniţiatul este
însa prevenit. E de luat aminte la aceste lucruri".

Şi Oswald Wirth tace, lăSând continuarea pe seama iniţiatului.
Gedalge explică pregatirea fizică a candidatului făcând apel la sirn-
bolurile astrologiei79; ea observa o legătura între parţile dezgolite ale
candidatului şi semnele zodiacaleSO:
„Parţile dezgolite ale corpului candidatului: gâtul, umărul, braţul
stâng, inima, genunchiul şi pulpa dreapta, piciorul stâng sunt: Taurul,
Gemenii (aspect pasiv). Leul, Capricornul, Varsatorul (aspect activ)

şi Peştii.

Aplicând astrologia la funcţionarea corpului omenesc, Taurul este
simbolul muncii, al perseverenţei şi al dezinteresarii; mai este şi em-
blema supunerii şi a forţei. Aceste atribute ale Taurului sunt confir-
m ate prin devotamentul şi dragostea fratească a Peştilor (de astă dată
sub aspect pasiv). Dirnpotrivă, primele două semne din partea dreptă
a corpului, Capricornul şi Varsatorul (genunchiul şi gamba) sunt ac-
tive; din punct de vedere astrologic ele reprezintă punerea în serviciul
întregii umanităţi. Leul (inima) se manifestă în Iubirea Absolută,
creatoare a Armoniei Universale. Iar semnul Gemenilor, sub aspectul
său spiritual, completează ansamblul acestor simboluri şi contrabalan-
sează semnele zodiacale cu vocaţie altruistă. Este raţiunea care cum-

păneşte simţurile.

Vom remarca prezenţa a şase planete în semnele studiate: Venus,
Luna (Taurul, gâtul), Mercur (Gemenii, umarul), Soarele (Leul, inima),
Saturn (Capricorn, genunchi şi Varsător, gambă), Jupiter, Venus (Peştii,
picioarele). Se observa că Venus apare de doua ori, ca pentru a întări
simbolul atracţiei şi al iubirii atotcuprinzatoare. Este însa absent Marte,
simbol al forţei brutale şi al violenţei".

Însa Gedalge pare a ţine seama de planete atât în domiciliu, cât şi
în exaltare. Daca acceptam corepondenţele zodiacale ale autoarei,
atunci putem aprofunda aspectul exaltarii în tabelul următor:

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Taur . . . . . . . . . . . Gât . . . . . . . . . . . . Venus . . . . . . . . Luna în exaltare

Gemeni ........ Braţ ............ Mercur

Leu . . . . . . . . . . . . Inima . . . . . . . . . . Soare

Capricorn . . . . . . . Genunchi . . . . . . . Saturn Marte în exaltare

Vărsător . . . . . . . . Pulpă . . . . . . . . . . Saturn

Peşti . . . . . . . . . . . Picior . . . . . . .•. . . Jupiter Venus în exaltare

Din tabel reiese că Marte, nu numai că este prezent, dar este chiar
în exaltare şi ne aflam în prezenţa a şapte planete, iar Venus şi Saturn
apar de câte două ori.

Nu am dorit să contest interpretarea prin astrologie a simbolurilor
iniţierii căci simbolurile sunt universale; am vrut doar să atenţionez
asupra interpretărilor prin care simbolurile sunt forţate să se „adap-

teze" la convingeri prealabile.

*

Înfăţişării candidatului pregătit pentru iniţiere i se dă următoarea
interpretare esoterică:

1. Inima la vedere - onestitate şi francheţe;
2. Genunchiul dezvelit - sentimentele smerite;
3. Piciorul drept descălţat - respect pentru locul sacru.
Observam însă că astfel pregătit fizic (,,nici îmbrăcat, nici dezbră­
cat, ci într-o stare decentă şi lipsit de metale" cum spun ritualurile
masonice), candidatul este scos din cotidian, silit să se inhibe şi să
fie reţinut.
Adevărul este însă că, înainte de a fi admis în misterele masoneriei:
1. Candidatului i se atrage atenţia asupra inimii, considerată centrul
sentimentelor, cu scopul de a-l avertiza că nu trebuie să se lase condus
de ele cum prea uşor se lasă antrenaţi majoritatea oamenilor.
2. Genunchiul drept atinge pământul la executarea gestului de su-
punere. El este dezvelit pentru a-l sensibiliza pe candidat să fie atent
cui şi în ce condiţii datorează supunere.
3. Deşi se spune: ,,cu stângul înainte, marş!", piciorul stâng descăl­

ţat al candidatului face pornirea de pe loc nesigură; mersul fiindu-i un-

piedicat, el se vede obligat să se sprijine mai puternic pe piciorul drept,
pe partea activă, pe raţiune, şi nu pe sentimente.

49

Jl'LE S BOCCH E R

Oricât s-ar crede ca pregatirea candidatului ar fi înjositoare, ea tre-
buie urmata cu stricteţe. În veacul XX, ritul francez a suprimat-o, şi
aceasta concesie făcuta „profanului" poate anunţa altele care, la limita,
ar putea duce la desfiinţarea oricărui ritual, deci la înJaturarea caracte-
rului iniţiatic al masoneriei.

*
Pregatirea candidatului include şi funia înnodata în jurul gâtului
(,,laţul"). Ea simbolizeaza tot ceea ce-l mai leaga pe profan de lumea
de care se desparte.
,,Condusa numai de instinctul pentru simetrie, spune Oswald Wirth81 ,
masoneria anglo-saxonă a exagerat impunând candidatului la gradul al
doilea o pregătire similara celei prin care trece profanul pentru a fi ad-
mis în loja. La gradul al doilea, ritualul prescria sa se procedeze in-
vers, dezgolindu-se de aceasta data bratul stâng dimpreuna cu partea
dreapta a pieptului şi genunchiul drept, iar papucul sa se afle în picio-
rul stâng, nu în cel drepL Masonii americani dau o importanţa speciala
laţului pe care-l înfaşoara de doua ori peste braţul drept al viitoarei
calfe, la nivelul bicepsului. O centura tripla de funii făcuta laţ se în-
cinge la şoldul viitorului maestru. Toate aceste detalii nu au însa nimic
iniţiatic, fiind rodul celei mai arbitrare fantezii."

4. LEGAREA OCHILOR

Pregatirea candidatului mai presupune şi legarea ochilor cu o ban-
derola care i se dezleaga atunci când „primeşte Lumina".

Dezlegarea banderolei are rolul sa-1 faca pe candidat sa resimta
,,şocul iniţiatic". Uneori, însă., din pacate, ochii spirituali ai candidatu-
lui continua sa ramâna legaţi.

Împiedicat sa vada pe parcursul iniţierii sale, candidatul îşi ascute
celelalte simţuri, mai ales auzul. În masonerie, aceasta înseamna ca,
dacă nu ştie să vada, profanul apleaca prea des urechea la zgomotul lu-
mii schimbătoare şi la părerile altora. Mai mult: pentru ca are nevoie
de calauză, primeşte cu nesocotinţa prima mâna care i se întinde; omul

50