Boucher, Jules - Simbolurile Masoneriei - scan

SIMBO LURILE FRANCMASONERIE I

Piatra cubică nu putea fi o simplă piatră

de ascuţit, iar simbolul focului este tetrae-

druJ27B, şi nu piramida cu baza pătrată. De-

seori, în documentele masonice ale secolului

al XVIII-lea, în vârful pietrei cubice ascuţite

stă înfiptă o secure. Această unealtă nu poate

fi folosită decât pentru a despica lemnul,

ceea ce pare să arate că, paradoxal, această

,,piatra" este din lemn.

Dacă, aşa cum am văzut, piatra brută este

simbolul libertăţii redobândite de noul ini-

ţiat, atunci securea înfiptă în acoperişul Fig. 77. Piatra cubică
„casei" ar putea simboliza libertatea pe care ascuţită şi securea

calfa trebuie să o cucerească fără a se teme

că înlătură vechile canoane.
Mirat şi el de această secure, Wirth279 scrie: ,,În documentele ma-

sonice ale veacului al XVIII-lea apare un simbol neobişnuit: piatra cu-

bică ascuţită (cu vârf), aflată sub tăişul unei securi. Pietrarii trebuie să

fi împrumutat securea de la tâmplari. Ea sugerează că piatra trebuie

deschisă, despicată pentru ai se ajunge la conţinut, la ceea ce ascunde

(la ceea ce este esoteric)". Deşi a sesizat că e ceva nepotrivit ca o

unealtă de tâmplărie să lovească în piatră, Wirth a preferat să rămână

fidel sistemului său de interpretare: ,,Piramida suprapusă cubului poate

echivala cu o cruce precum aceea plasată deasupra pătratului în ideo-
grama alchimică a pietrei filosofale. În acest caz, piatra cubică ascuţită

are o legătură certă cu gradul de maestru şi cu acea încununare a per-

sonalităţii care este sfinţenia, eroismul moral sau geniul în afirmarea

calităţilor intelectuale".

Interpretarea lui Wirth este de acceptat cu mari rezerve.

A lui Plantagenet280 e plină de locuri comune şi are un final prea

moralizator:

„Piatra cubică este considerată simbolul perfecţionării minţii şi

inimii de care trebuie să fie în stare calfa. Am văzut că pentru atinge-

rea acestui scop, iniţiatul are mijloacele necesare; însă forma, natura

lor şi performanţa în a le folosi rezultă din interpretarea simbolului

151

pietrei cubice. Cubul. în fond. nu este un exemplu oarecare de relatfri-
rare. ci lnsăşi imaginea ei. Faptul ca poate fi a cutit, deformat, este
semn ca aparţine unei lumi în transformare care nu poate încorpora
fonne ideale perfecte... Piatra cubică este deci, prin definiţie, imper-
fecta, dar poate fi interpretata ca fiind nedesavârşita sau pe cale de-a
evolua catre o forma noua. superioara: piramida. Securea care i se ala-
tura in unele desene ne lasa sa credem ca lucratom 1şi ascuteau unel-
tele pe piatra cubica: c;e poale interpreta ca. in aspiratiile sale curate
catrc un ideal aflat deasupra a tot ceea ce este omenesc, masonul tre-
buie ,;â- i întareasca neincetat curajul de a înfrunta rautatea, nerecu-
noştinţa şi prostia omeneasca in stare sa-1 faca sa se îndoiasca de orice,
de realizarile sale, de semenii sai, de fraţi şi chiar de el însuşi".

*

Faptul ca piatra e te a ezata ub a cia, sub ,ecure. arata caracterul

ei sacru: ea este ..cubica„ chiar daca are in vârf o piramida care o
proteJeaza de apJ, aşa cum securea o apara de foc (fulger). În acest

fel. piatra reprezinta idealul masonic care trebuie mereu aparat de

apa şi de foc, adica salvat atât de la dizolvare, cât şi de la divagare

(,,evaporare"). Masonul trebuie sa urmeze fenn şi fara abatere „calea

de mijloc".

Deşi, ca monolit. piatra cubica a. cutita nu pare sa aiba vreo utili-

tate in con truirea unui edificiu material. ea este toru i o reprezentare

a articulaJiei e entiale a oric3.rei con-

strucţii : cheia de bolr3.

Ca şi arcele de boha, cele patru ele-

mente cosmologice se conjuga într-un

punct central: chintesenţa; asemenea -Q .! ...
coloanelor din interiorul templului ma-
..onic. cele patru elemente (calitati ale ..,

lumii materiale) sunt efectul elemen-

telor cosmologice. superioare. Daca

elementele: apa. aer. foc, pamânt sunt

înlocuite cu cele patru calitaţi: umed,

uscat, cald, rece, relaţia dintre ele are Fig. 78. Piatra cubica ascu1i1a
aceeaşi interpretare. ş1 cele patru elemente

l .:;?

Sl~IBOLL RILE FR..\:'.\OIAS0,ERIEI

În fig.78 regasim interpretarea tradiţionala potrivit căreia pamân-
tul este uscat şi rece; focul, uscat şi cald; aerul. cald şi umed; apa.
umeda şi rece.

Not!l despre jocul de 7.arurl în Antichitate

În Antichitate s-au folosit succesiv doua forme de zaruri. Mai întâi
arşicele, oase din laba unor animale, pe care grecii le numeau
astragalos281 , iar latinii talus, ,,calcâi". Arşicele au doar câte patru fete.
mai bine zis două fete şi doua laturi sau margini; acestea din urma au
sau dobândesc prin frecare o suprafaţă plana. Celelalte doua feţe au o
suprafaţa ondulata de forma unui S culcat. De-a lungul timpului,
forma bruta şi imperfecta a acestui zar a fost perfecţionata, astfel încât
s-a ajuns la eliminarea sinuozitaţii feţelor principale şi la ajustarea ce-
lor doua extremitaţi. S-a obţinut astfel cubul propriu-zis cu şase fete
plane, egale şi omogene. Grecii au numit noul zar kubos; romanii au
continuat sa-1denumeasca talus, preferând sa schimbe denumirea ve-
chiului zar cu doar patru feţe în tessera, un derivat corupt al gr.
tessares, ,,patru".

Zarul cu patru fete avea pe una dintre feţele mari un câine (câinele
ceresc), marcând valoarea inferioara unu, care, fiind cea mai mica, in-
dica pierderea.

Cealaltă fata era denumita punctul de Chio (Chius, ,,chiupul'' fiind,
se pare, o mă.sura pentru vinul de Chios) şi valora trei puncte în avantaj.

Se înţelege ca valorile frecvente erau înscrise pe feţele mai mari,
deoarece probabilitatea ca zarul să cadă pe una dintre cele mai înguste
era redusă.

Pe una dintre feţele mai înguste era reprezentat Timpul_ sau Satum.
sau însemnul acestei planete, şi valora patru puncte; era numita Senio.
Pe cealaltă. era reprezentata Venus ori însemnul ei şi valora şapte
puncte; era zarul cel mai valoros.

Când zarul a devenit cub, pe feţele adaugate a fost înscris câte un
semn nou. Pe una dintre ele era reprezentat vul_turui_ ceresc care valora
doua puncte, cu unul mai mult decât câinele.

153

Jl' LES BOUCHER

Pe cealaltă faţă era portretul regelui Midas şi valora cinci puncte.
Dacă pe noul zar au aparut numerele doi şi cinci, şase a rămas în con-
tinuare exclus.

Când un jucător arunca deodată mai multe zaruri de acelaşi fel, numai
unul dintre ele era luat în calcul, toate celelalte fiind considerate nule.
Aruncarea cu maximum de puncte era denumită Bercule cel Regesc.

În întregimea sa, zarul, şi mai ales zarul cubic, se afla sub protecţia
lui Jupiter, motiv pentru care poetul antic Iulius Pollux numeşte zaru-
rile Dios Koboi, Jovis Cubi, ,,Cuburile lui Jupiter".

Abia în secolul al VII-lea după Hristos, îngrijoraţi sa vada ce răspân­
dire avea patima pentru jocurile de noroc, preoţii creştini au reuşit să im-
pună măcar renunţarea la semnele idolatre de pe feţele zarurilor; câinele
ceresc a fost înlocuit cu un punct; vulturul, cu două; chiupul, simbol ba-
hic, cu trei; Senio, însemn al lui Saturn, cu patru puncte; regele Midas,
cu cinci şi Venus, cu o valoare redusă de la şapte la şase puncte282.

Nota despre secure

Despre cultul securii există mărturii încă din epoca pietrei şi a
bronzului.

Dechelette283 afirmă ca: ,,Acest simbol era legat de fulger sau de
trăsnet, căci alături de acestea gasim şi securea cu dublu tăiş printre
atributele divinităţilor antropomorfe asemănătoare lui Zeus. Cum, pen-
tru primitivi, fulgerul şi raza soarelui aveau aceeaşi origine, se crede
că zeul trăsnetului era înrudit de aproape cu zeii ciclului solar, ceea ce
ar fi o explicaţie a frecventei asocieri a securii cu simbolurile solare
(calul, lebăda, roata, svastica)".

Iar Franz Cumont284 scrie ca: ,,Securea este o emblema celtică pe
care o găsim însa şi în nordul Italiei, în teritoriile galilor. Dutcshke o
semnalează pe monumente din Modena şi Brescia şi vede în ea, nu
fără temei, un talisman pentru alungarea sorţii potrivnice".

De formula sub ascia (sub secure - n.tr.) întâlnită pe sarcofagele ro-
manilor s-a ocupat însă Dom Martin, ajungând la următoarele concluzii:

„De când se cunosc morminte dedicate sub ascia, acest termen are
doar înţelesul de «consacrate», «sfinţite».

154

Sl~IBOLL1RILE FRA~OIASO,ERIEI

Ramaşiţele pamânteşti aflate în aceste morminte faceau ca ele sa
devina locuri sfinte şi, în consecinţă., inviolabile·'.

Cu toate acestea, H. Leclercq285 vede în formula dedicare sub aseia
o asemanare cu „aşezarea pietrei de temelie a edificiilor". El scrie:
„Cea mai probabila interpretare a expresiei sub aseia este ca ea ramâne
libera în raport cu orice credinţa religioasa pagâna ori creştina şi de-
semneaza ideea de protecţie indiferent de apartenenţa confesionala a
defuncţilor sau a urmaşilor acestora. Iniţial, înainte ca simbolul şi for-
mula prin care acesta era exprimat sa devina simple elemente de proto-
col, am putea presupune ca ele se refereau la un act juridic, un contract
a carui existenţa era astfel oficial atestata".

Iar pentru a explica prezenţa securii şi pe monumentele creştine,
acest autor spune ca: ,,Datorita cererilor repetate ale clienţilor lor, lu-
cratorii care taiau piatra pentru morminte îşi facusera o obişnuinta sa
sape în placile de marmura semnul securii. Daca era creştin, cumpara-
torul nu-l percepea ca nefast, ci îl lua ca atare, adeseori fâ.ra sâ-l ob-
serve, în orice caz fara sa-i acorde o semnificaţie speciala".

În concluzie, sa reţinem ca securea semnifica protecţie şi conferea
un caracter sacru, sfinţea locul şi împrejurarea, evenimentul.

În folclorul breton exista şi astazi ideea de „secure protectoare".
Guenin286 scrie ca: .,Mergând la piatra pe care Sf. Nonn şi-a Iasat am-
prenta mâinii, îmi amintesc ca am zarit pe acoperişul de paie al unei
case o impresionanta secure de piatra. Era aşezata chiar pe vârful aco-
perişului deoarece stapânul casei credea ca astfel o apara de trasnet".

Acelaşi autor arata ca erau aşezate securi de piatra în coteţul în care
gainile cloceau, pentru a feri ouă.le de furtuna; muribunzii sarutau o
secure de piatra înainte de a-şi da sufletul; asemenea securi erau fierte
în apa de leac pentru animalele bolnave etc.

7. CIUCURELE DANTELAT ŞI LANŢUL DE UNIRE

Şnurul cu noduri din jurul tabloului lojii ucenicului şi al lojii calfei
este denumit de masoni „ciucure dantelat". Formula poate parea im-
proprie, însa a fost încetaţenita de o îndelungata utilizare. Este, de fapt,

155

JULES BO UCHER

un şnur având la fiecare capăt câte un ciucure înnodat pe alocuri cu
aşa-numitele ,,noduri de dragoste·'.

Vuillaume pomeneşte de şapte noduri ale ciucurelui dantelat la gra-
dul de ucenic şi nouă la gradul de calfa. Plantagenet vorbeşte şi el de-
spre şapte noduri la gradul de ucenic, dar nu precizeaza numarul
nodurilor la gradul de calfa. Wirth aminteşte doar de trei noduri pentru
fiecare dintre cele doua grade, iar Ragon nu indică numarul nodurilor.

Daca numărul de noduri este diferit de la un autor la altul, definiţia
ciucurelui dantelat este cam aceeaşi:

Pentru Ragon287 : ,,Aceste noduri în lanţ continuu care formeaza
ciucurele dantelat al templelor noastre sunt imaginea unităţii frăţeşti
care leaga printr-un lanţ de nedesfacut pe toţi masonii globului pămân­
tesc, făra deosebire de Obedienţa ori de condiţia lor în viaţa profană.
Lantul strâns mai înseamna şi ca rămânem legaţi prin secretul ce tre-
buie pastrat asupra ceremoniilor noastre. Faptul că nu se întrerupe pe
tot parcursul sau de jur împrejurul lojii arata ca masoneria sau împăra­
ţia virtuţii cuprinde în simbolurile oricăreia dintre lojile sale întreg uni-
versul. Ciucurele dantelat mai poate evoca cordoanele colorate în
galben, verde, albastru şi alb din templele egiptene şi pe cele roşii,
albe şi albastre din bisericile Franţei medievale, de care erau prinse
blazoanele seniorilor judecatori, aşa cum, în lăcaşuri mai vechi desti-
nate cultului solar, ele reprezentau zodiacul".

Wirth288 scrie: ,,O draperie dantelată urmează muchia de sus a pe-
reţilor interiori ai lojii masonice şi poarta un şnur gros cu ciucuri la ca-
păt, în dreptul coloanelor J:. şi B:.

Acest ornament a fost impropriu denumit ciucure dantelat (fr. houppe
dantelee). Funia prezintă împletituri denumite „noduri de dragoste"
(fr. Jacs d'amour) şi reprezinta astfel lanţul de unire prin care sunt legaţi
toţi masonii. Nodurile pot fi douăsprezece, câte semne are zodiacul".

Pentru Plantagenet „ciucurele dantelat simbolizează frăţia care îi
uneşte pe toţi masonii şi este o transpunere materială şi durabila a lan-
ţului de unire".

Sa citam şi dintr-un interesant articol al lui W. Nagrodski289:
„Uneltele folosite de adeptul masoneriei speculative corespund exact
celor din dotarea unui mason operativ. Ele poartă acelaşi nume şi orice
meseriaş le va putea recunoaşte fară dificultate în tablourile gradelor de

156

SIMBOLURILE FRAi\'C.MASONER IEI

ucenic şi calfă... I se va părea însă de mirare că sfoara, de care nu se
poate lipsi pe şantier, a primit în masoneria speculativă numele de
«ciucure dantelat», că are «noduri de dragoste», că reprezintă «lanţul
de unire» ce-i uneşte pe masonii de pretutindeni. A exprima semnifica-
ţiile sforii zidarului prin astfel de formule este o exagerare datorată,
desigur, avântării sentimentale care, la intelectualii şi aristocraţii ac-
ceptaţi în lojile de meşteşugari-constructori din veacul al XVIl-lea, su-
plinea priceperea în materie de construcţii.

Aceşti masoni acceptaţi n-aveau cum să ştie că, înainte de-a fi ridi-
cată, orice construcţie trebuia trasată pe teren şi că sfoara avea un rol
însemnat în această operaţie care, în ea însăşi, are un potenţial simbo-
lic mai mare decât acela al «nodurilor de dragoste», fără nici o legă­
tură cu realitatea de pe şantier. Măsurarea şi trasarea la sol devin cu
adevărat esenţiale în cazul edificiilor sacre şi, înca din Egiptul antic,
aceste operaţii erau încredinţate unor lucrători specializaţi în întinderea
de reţele de sfori în cadrul unor ritualuri asemănătoare ceremoniei de
aşezare a pietrei de temelie din zilele noastre".

Opinia lui Nagrodski este demnă de interes. Desigur că în masone-
ria speculativă sensul iniţial al unor simboluri a fost corupt. Am arătat
mai devreme ca arpentorii egipteni foloseau la trasarea unghiurilor
drepte o bucată de sfoară cu noduri care erau şi puncte de reper.

* Fig. 79. Obtinerea
,,nodului de dragoste"
Încă de la începuturi, masonii au înno-

dat pe „ciucurele dantelat" noduri de dra-
goste290. Acest nod este uşor de făcut: se
face o buclă prin care se introduce capătul
şnurului (v. fig. 79).

Forma acestui simbol evocălemniscata291 ,
curbă asemănătoare unui opt culcat, repre-
zentare a infinitului în matematică; după ce
este de două ori răsucită, sfoara este readusă
pe direcţia iniţială formând în centrul nodului
astfel obţinut o cruce dublă.. Dintre toate no-

durile posibile, acesta nu a fost, desigur, ales

la întâmplare.

157

JULES BOL'CHER

În prima lama de Tarot, Papus292 şi Wirth aşazâ deasupra capului
Magicianului, un opt culcat ca semn al infinitului. Wirth293 scrie: ,,acest
nimb orizontal poate fi asemănat cu sfera însufleţită a emanaţiilor active
ale gândirii. Suntem înconjuraţi de propriul cer mental pe care soarele
raţiunii îşi parcurge ecliptica oo între limitele înguste a ceea ce ne este
accesibil". Papus numeşte semnul „ oo, semnul divin al vieţii universale";
Eudes Picard294 îl numeşte „simbol al vieţii şi al spiritului universal".

Dar o apropiere între semnul Magicianului din Tarot şi semnul ma-
tematic al infinitului nu este propriu-zis justificată. Acest semn este re-
lativ modern (1665), iar tarotul ale cărui origini sunt incerte îi este
totuşi anterior295.

În heraldică, nodul de dragoste este „un şnur ale cărui capete trec
prin centru ieşind prin partea de jos a buclei spre stânga şi spre dreapta
în forma de ciucure". Un şnur împletit din matase albă şi neagra astfel
înnodat era reprezentat pe marginea blazonului vaduvelor296; şi pe ste-
mele cardinalilor, ale episcopilor şi ale stareţilor era reprezentat, sub o
paJarie, un şnur cu noduri de dragoste cu ciucuri la capete.

Avem deci motive să credem că primii masoni speculativi, înlocu-
ind sfoara zidarului cu un şnur ornamental, l-au presărat din reflex cu
noduri de dragoste aşa cum se văd în tabloul sau în „covorul lojii"
care, deoarece cuprind principalele simboluri ale masoneriei, pot fi
considerate un blazon al acesteia.

Dar de ce se numeşte „nod de dragoste" este o întrebare la care de-
ocamdată nu se poate răspunde; nici un document nu îndreptăţeşte la

un răspuns acceptabil. în felul de a obţine acest nod este sugerat rapor-

tul dintre organul masculin şi cel feminin, dar acest lucru este valabil
pentru toate nodurile.

*

Oswald Wirth297 afirma ca tabloul lojii trasat cu creta pe podea
sau pictat pe „covor" avea un chenar dantelat (în zigzag) compus din
triunghiuri echilaterale alternativ albe şi negre. În imaginea tabloului
calfei pe care o reprezinta298, el desenează însă triunghiuri albe pe un
fond negru ca şi cum ar sugera ca exista o emanaţie luminoasa pornita
din centrul tabloului. Cu toate acestea, el admite ca negrul poate fi în-
locuit cu alb299:

158

SIMBOLURI LE F RANCMASO:\'ERIEI

„Dispunerea inversă a triunghiurilor în chenar ar fi mai corectă
după J. Eigenhuis, distins cărturar şi redactor al Vrij metselaar, ziarul
asociaţiei masonice olandeze pentru studiul simbolurilor şi al ritualuri-
lor. Bazându-se pe eruditele cercetări ale dr. Ludwig Keller din Berlin,
Eigenhuis nu vede în chenarul dantelat o reminiscenţă a catacombelor.

El evocă porticul sculptat în stâncă la intrarea în subterana morţi­
lor, dar şi a revelaţiilor supreme, simbolizând imensul tărâm al necu-
noscutului aflat în afara limitelor cunoaşterii prin simţuri. Acest
domeniu al necunoscutului învăluie porticul, ca imagine a lumii cu-
noscute; el se constituie ca o fereastră către necunoscut.

Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, triunghiurile din rândul exte-
rior trebuie să fie albe pentru a arăta cum tot necunoscutul care ne în-
conjoară este capabil să ne ilumineze. În acest caz, triunghiurile negre
exprimă efortul iniţiatului de a cuprinde necunoscutul în timp ce tri-
unghiurile albe orientate cu vârfurile spre exterior sugerează un fel de
ofensivă a intelectului uman împotriva misterului..."

Rămâne de dovedit că marginea dantelată a covorului (tabloului)
lojii nu este doar o inovaţie modernă. Să observăm că Vuillaume nu o
reprezintă în tablourile ucenicului şi calfei din manualul său din 1820.

*
Cu Fritz Uhlmann300 rătăcim pe tărâmul imaginaţiei pure:
,,Ciucurele dantelat reprezintă resturile sacului amniotic, iar şnurul,
cordonul ombilical. Simbolurile desenate pe covorul lojii sunt o ilus-
trare a doctrinelor masoneriei şi deci o hrană pentru neofit. Că aceasta
nu este pură speculaţie o dovedeşte forma ovală sau rotundă pe care o
avea la începuturi covorul lojii. Şnurul petrecut în jurul acestuia per-
mitea formarea unui sac din covorul ce conţinea obiectele simbolice".
Aşa-zisa dovadă nu există în realitate: niciodată, în vechile docu-
mente masonice, nu se vorbeşte despre vreun covor rotund sau oval; să
mai adăugăm că tabloul lojii era odinioară trasat pe podea cu creta şi
sfoara reprezentată acolo nu putea strânge la gură vreun sac. Şi apoi, a
vedea în triunghiurile ciucurelui dantelat resturi ale sacului amniotic
înseamnă să deschizi larg poarta fanteziei fără limite.

*

Este adevărat că, în masoneria anglo-saxonă, pătratul cel lung are
un „chenar dantelat".

159

J U Lt::, tiOUCHER

Leadbeater3°1 spune ca „pe cele patru laturi ale mozaicului în şah
de pe pavajul lojii se remarca un chenar cu ciucuri. În vechea masone-
rie se spunea că ar fi fost făcut din fire răsucite; astazi însă este un che-
nar crestat sau dantelat. După unele ritualuri, această bordura evoca
splendida centură pe care o fac în jurul Soarelui planetele în mişcarea
lor de revoluţie. În ritualurile masoneriei mixte, chenarul este em-
blema zidului care apăra omenirea. Cei patru ciucuri aflaţi în colţurile
chenarului sunt diferit interpretaţi. În masoneria masculină, ei sill}boli-
zeaza curajul, moderaţia, prudenţa şi spiritul de dreptate. Însa, cu toate
ca întotdeauna li s-a atribuit un sens etic, ciucurii reprezintă, de fapt,
cele patru mari caste ale societăţii tradiţionale - devele - aflate în legă­
tură cu cele patru elemente cosmologice: apa, aer, foc, pământ".

*

Sa rămânem, în concluzie, fideli vechilor reprezentări: fără vreun
chenar dantelat, cu un singur şnur înnodat având trei noduri la gradul
de ucenic302 şi cinci la gradul de calfa303.

Şnurului cu noduri i se dă greşit denumirea de „lanţ de unire", ea
fiind rezervată unei acţiuni rituale de care urmează sa ne ocupam în
capitolul „Gesturi" al prezentei lucrări.

8. PLANŞA DE TRASAT

Planşa de trasat este un pătrat care conţine schemele prin care
poate fi descifrat alfabetul masonic. Fiindcă am vorbit despre el, nu
vom reveni asupra acestui subiect.

În masonerie, hârtia pe care se scrie un document este denumita
,,planşa de trasat", iar în loc de „a scrie" se spune „a trasa o planşa".

Planşa de trasat face parte din atributele gradului de maestru aşa
cum piatra cubica aparţine calfei, iar piatra brută, gradului de ucenic.

Numai maestrul îşi face planurile folosind planşa de trasat, dar uce-
nicul şi calfa au datoria sa înveţe s-o utilizeze, fie şi stângaci, pentru
a-şi transpune ideile. Din acest motiv, planşa de trasat se gaseşte deja
printre simbolurile din tabloul lojii ucenicului.

160

SIMBOLURILE FRANCMAS ON ERIEI

Cheia alfabetului masonic e figurată pe planşa de trasat sub forma
unui caroiaj alcătuit din două linii orizontale şi două verticale, asemă­
nător unei cruci. Unghiurile drepte amintesc ucenicului că trebuie să-şi
transpună întotdeauna ideile „în chip masonic", adică de-a dreptul,
fără abateri sau concesii. Toate literele alfabetului masonic pleacă de la
forma echerului, de la semnul materiei; nici una nu are forma cercului,
simbol al spiritului, deoarece el nu se dezvăluie de-a dreptul, nu se
manifestă vizibil. I se dă astfel impuls masonului să se desprindă de li-
teră pentru a accede la spirit.

Să observăm cum piatra cubică cu vârf se regăseşte în forma ei
desfăşurată în crucea care dă schema de alcătuire a primelor optspre-
zece litere latine în alfabetul masonic şi x-ul care arată cum se for-
mează ultimele patru; piatra cubică este astfel reprezentată în plan pe
planşa de trasat care nu are altă menire decât aceea de a permite întoc-
mirea unui „plan304'•.

În schema care explică alcătuirea primelor optsprezece litere (cru-
cea - n.tr.), Wirth305 sesizează posibilitatea de-a încadra într-un careu
magic un şir de nouă cifre.

Nota despre careurile magice

Prin careu magic se înţelege un pătrat împărţit într-un număr de-
terminat de căsuţe în care se înscriu o singură dată numerele dintr-o
serie aritmetica egală cu numărul căsuţelor. Aceste numere sunt ast-
fel înscrise încât suma lor este aceeaşi pe fiecare linie sau coloană şi
pe diagonală.

,,Despre originea şi vechimea careurilor magice nu avem informa-
ţii certe, spune E. Cazalas306. Le întâlnim în India şi în China antica.
Deşi nu le putem şti cu precizie vechimea, ele datează probabil din
vremuri mai puţin îndepărtate decât ar lăsa să se creadă tradiţia.

Careul magic de câte 3 cifre pe linii şi pe coloane apare pentru
prima dată într-un manuscris arab de la sfârşitul secolului al VIII-lea
pe care Berthelot îl atribuie lui Appolonius din Tyana (secolul I).

Careurile magice au fost, se pare, introduse în Europa de către în-
văţatul bizantin Moscopulos în secolul al XVI-lea. În 1691, La Hire

161

JULES BO UC HER

a descoperit un manuscris al acestuia în care se găseau mai multe

astfel de careuri."

Careurile magice sunt de obicei legate de „peceţile planetare" şi
Cazalas307 le-a studiat sub acest aspect. El emite şi susţine ipoteza că

peceţile planetare nu sunt decât reţele grafice pe care se pot construi

careuri magice deplasând cifre. Astfel:

Careul de 3 cuprinde 9 căsuţe şi numerele de la 1 la 9 şi este dedi-

cat lui Saturn.

Careul de 4 cuprinde 16 căsuţe şi numerele de la 1 la 16 şi este

dedicat lui Jupiter.

Careul de 5 cuprinde 25 căsuţe şi numerele de la 1 la 25 şi este de-

dicat lui Marte.

Careul de 6 cuprinde 36 căsuţe şi numerele de la 1 la 36 şi este

dedicat Soarelui.

Careul de 7 cuprinde 49 căsuţe şi numerele de la 1 la 49 şi este de-

dicat lui Venus.

Careul de 8 cuprinde 64 căsuţe şi numerele de la 1 la 64 şi este

dedicat lui Mercur.

Careul de 9 cuprinde 81 căsuţe şi numerele de la 1 la 81 şi este de-

dicat Lunii.

Un careu magic de 2 care să. cuprindă. 4 căsuţe şi numerele de la 1

la 4 nu se poate realiza.

Careurile de numere impare: 3, 5, 7, 9 etc. sunt mai uşor de realizat

decât cele de numere pare: 4, 6, 8 etc.

Să luam de pildă un careu dedicat lui Marte. Aşezăm cifra 1 la

mijlocul rândului de sus; continuăm apoi aşezarea cifrelor în diago-

nală, urcând spre dreapta. De fiecare dată când cifra iese din pătrat,

o readucem în căsuţa care-i corespunde la capă.tul celălalt al pătra­

tului; dacă ajungem la o căsuţă. deja ocupată, înscriem cifra în că-

suţa aflată. imediat dedesubt. Colţurile -,--- -~
careului sunt considerate căsuţe ocupate. 17 24 1 8 15

Pentru a înţelege mai uşor cum se alcătu­ 23 5 7 14 16
ieşte acest careu, iată aşezarea primelor
25 de cifre. -t--

În exemplul dat, totalul cifrelor pe fie- 4 6 13 20 22
care rând, coloană. şi diagonală. este de 65.
310 12+ 19 1: 21 1
- L_,___ -

11 18 25 2 9

162

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Există şi careuri zise „diabolice" sau „hipermagice" în care aşeza­
rea cifrelor este mult mai complicată.

9. CEI DOI LUMINĂTORI : SOARELE ŞI LUNA

În stânga şi în dreapta părţii de sus a tabloului lojii ucenicului sunt
reprezentaţi cei doi Luminători: Soarele şi Luna.

Principiul activ, Soarele, se află la drepta în partea coloanei J:. , iar
Luna, pasiva, la stânga, în partea coloanei B:. . Se dă astfel o expresie
materială opoziţiei dintre Soare şi Lună, ca simboluri cheie.

Lucrările lojii sunt deschise în mod simbolic la ceasul amiezii,
când Soarele este la zenit, şi se închid la miezul nopţii când Soarele
este la nadir şi Luna ajunge la cea mai mare strălucire.

După vechile ritualuri, cele trei lumini ale lojii sunt: Soarele, Luna
şi venerabilul. Am văzut că Soarele corespunde oratorului, iar Luna, se-
cretarului. Venerabilul are ca bijuterie echerul care se află şi în centrul
tabloului lojii. Să ne amintim că cei doi supraveghetori sunt aşezaţi sub
coloane deasupra cărora, în tablou, sunt reprezentate perpendiculara şi
nivela, adică tocmai atributele funcţiei lor.

*
În iconografia creştină, Soarele este la dreapta şi Luna la stânga lui
Hristos pe cruce. Tradiţia spune însă că Răstignitul privea spre apus şi,
în acest caz, la dreapta era nordul şi la stânga sudul.
Abatele Auber3°8spune că „artiştii din vechime trebuie să fi avut
motivele lor pentru a pune Soarele la dreapta lui Isus murind pe cruce.
La dreapta este nordul, unde astrul luminos nu apare niciodată; şi to-
tuşi mâna lui Isus alege să se îndrepte într-acolo: iată de ce artiştii au
aşezat acolo imaginea astrului luminos. Venit să-i mântuie nu pe cei
drepţi, ci pe cei păcătoşi, Hristos varsă harul său spre acea parte a lu-
mii unde seminţiile păgâne sunt mai numeroase".
Să observăm că, aşezând Soarele la dreapta lui Hristos, artiştii au
inversat semnificaţia simbolurilor, deoarece Soarele apare astfel la
stânga privitorului. Într-un anumit sens, ei au păstrat totuşi semnifica-
ţia simbolurilor, luând ca reper doar stânga şi dreapta lui Hristos. Nu

163

JlJLE3 BOL"CHER

trebuie sa uităm ce reprezinta în general dreapta i tânga: cu rare ex-

cepţii, dreapta este partea activa şi benefica. iar . tânga, partea pasiva.
malefica, sinistra.

Răsărit

Fig. 80. Hristos şi cei doi Luminători

În creştinism, Soarele este simbolul preoţiei, iar Luna. al puterii lu-
meşti, al regali1aţii. pentru a scoate m evidenţa superioritatea puterii
sacerdotale. Soarele ar mai reprezenta bi erica. iar Luna, sinagoga.
ceea ce. bineinţele , ar vrea sa m emne .,adevar·· şi „eroare".

Ace t fel de-a construi simbolul prin opoziţii şi contraste nu ţine
seama de faptul ca, în fond, cei doi Luminatori au, fiecare, rostul şi ca-
lităţile lor.

Gilbert de Chambertrand309 a desluşit cel mai bine semnificaţia
acestor simboluri:

,,Soarele e te cel care dă viaţa, Tatai. principiul procreatiei univer-
ale. Fără el n-am exista. Prin el suntem toţi. Ni.mic nu exi tel pe lume,
de la firul de iarba, de la furnica pâna la elefant, care sa nu 1 e supuna.
sa nu-i datoreze viaţa. El este insaşi imaginea vieţii care înrâureşte to-
rul. El da echilibrul, anatatea, împlinirea. El da forţă şi vigoare, este
principiul activ, autonom şi influenţeaza sexualitatea femeii.

Mai complex inca este rolul Lunii. Ca Luminator, ea reflecta razele
Soarelui şi, ca şi el. este un indicator al starii de sănătate. Luna este în

IM

SIMBOLURILE FRANCMAs o:,...rERIEI

plenitudinea sa când ajunge în opoziţie cu Soarele. Ea răsare când Soa-
rele apune şi, cât durează noaptea, îi intermediaza lumina pe Pamânt. În
schimb, întunericul o biruie când trece prin faţa Soarelui. Dar ea creşte
iarăşi încetul cu încetul, pentru a redeveni Luna plină. Ca astru ceresc,
Luna este o parte a Pamântului, carne din carnea lui vie, de care ramâne
legată prin magnetism, transmiţându-ne influenţele pe care le primeşte
de la alte corpuri cereşti când parcurge cu viteza semnele zodiacului.
Luna este principiul pasiv care primeşte şi trimite mai departe. Ea de-
pinde concomitent de Pamânt şi de Soare. Viteza ei de deplasare, suc-
cesiunea relativ rapidă a influenţelor pe care le transmite face din ea un
simbol al instabilitaţii şi al schimbării. Însă ea este, înainte de toate,
semnul imaginaţiei şi al simţirii şi influenţează sexualitatea bărbatului."

*

Elementul foc este asociat Soarelui, şi apa, Lunii. Deşi aceste două
elemente sunt într-o opoziţie categorică, în lipsa focului, apa ar în-
gheţa şi ar pierde calităţile pentru care este preţuită. Este şi ideea lui
Jean-Albert Fabricius310 expusă într-un limbaj mai aparte:

„Apa nu este într-atât de ostilă focului încât aceste două elemente
să nu stea laolaltă în armonie; focul încălzeşte apa până la fierbere,
până când ea, care nu aprinde, ia foc ... Focul nu are numai bine-cu-
noscuta însuşire de a topi metalele; el transformă în fluide şi alte cor-
puri aducându-le la starea de transparenţă a sticlei; apa cuprinsă de
îngheţ devine, dimpotrivă, tare ca piatra şi numai focul o readuce la
starea fluidă iniţială. Apa nu şi-ar putea avea şi nici păstra vreun mo-
ment aspectul ei obişnuit dacă nu ar suferi influenţa focului răspândit
în întreaga natură căci, deşi nu se simte, este întotdeauna prezent în
apă într-o cantitate oarecare".

*

Soarele şi Luna sunt, fiecare în parte, când benefice, când malefice.
Soarele care cheama samânţa la viaţă, o poate duce şi la pieire. În-
tregul spectru al radiaţiilor sale, de la infraroşu la ultraviolet se poate
dovedi nociv.
Luna în creştere este considerata benefică şi malefică în des-
creştere. În practicile magice se pleacă. de la această premisă. Atât în

165

JULES BOUC HER

tabloul lojii ucenicului, cât şi în acela al calfei, Luna este reprezentată
,,în creştere"311 .

În mai toate mitologiile, luna are presonificare feminină şi este le-
gată de fertilitate: Ishtar, în Babilon, Hathor în Egipt, Artemis în Elada
şi Asia Mică, Anaitis la persani etc...312 Aflat la îndemâna tuturor,
folclorul păstrează până azi un tezaur de tradiţii privind influenţa lunii
asupra vegetaţiei, a bolilor, a animalelor, a menstruaţiilor etc...313

Pentru hermetişti, Soarele este legat de Aur, iar Luna, de Ar_gint,
dar şi de Sulf şi de Mercur, cele două principii constitutive nu doar ale
metalelor, ci şi ale oricărui corp; în aceeaşi viziune, cel de-al treilea
principiu, Sarea, poate fi asociat Pământului.

*
Nu putem epuiza aici întreaga temă a Luminătorilor; dar arătând, în
linii mari, semnificaţiile generale ale acestor simboluri, înţelegem că
masonii au aşezat în tabloul lojii aceste două „torţe", aceşti doi ochi ai
lumii create pentru că loja este ea însăşi o reprezentare a universului.

10. PORŢILE TEMPLULUI

în tabloul lojii ucenicului, porţile templului masonic sunt reprezen-

tate pe un perete zidit între cele două coloane, sub un fronton triun-
ghiular; pe fronton este reprezentat un compas deschis către cer.

Porţile templului trebuie să fie „foarte joase" pentru ca profanul
care intră să se aplece; nu e semn de umilinţă, ci de strădanie în faţa
dificultăţilor trecerii din lumea profană în cea iniţiatică.

Plantagenet314 arată că „porţile templului sunt denumite şi porţile
de la occident pentru a aminti că în pragul lor apune soarele, că acolo
lumina dispare, că acolo începe domnia întunericului, lumea profană".

Acelaşi autor315 mai spune că „profanul nu poate intra altfel în
templu decât printr-o poartă îngustă şi joasă prin care nu poate trece
fără a se apleca. Acest gest îi aminteşte că, murind pentru viaţa pro-
fană, el se naşte pentru o viaţă nouă asemeni copilului care vine pe
lume. (...) Unele loji au renunţat, în activitatea lor, la această practică.
Nu li se poate face o vină din aceasta căci, la propriu, gestul cerut nu îl

166

SIMBOLURI LE FRA. CMASONERIEI

influenţează pe candidat decât dacă acesta îl îndeplineşte efectiv şi în-
cearcă senzaţia fizică, materială, la trecerea prin poarta de dimensiuni
neobişnuite, care îl iau prin surprindere. Simularea la care se recurge
în mod obişnuit în loji este suficientă în cazul iniţiatului care îi cu-
noaşte deja semnificaţia şi pentru candidatul care a fost pregătit s-o
intuiască. Simularea este evident insuficientă pentru profan, caroia za-
darnic i s-ar spune că va să treacă printr-o poart!l îngusta şi joasă.; obiş­
nuinţele senzoriale fiindu-i contrariate, el apreciază că se află mai
degrabă într-un loc larg şi înalt, judecând după zgomotul bătăilor pu-
ternice şi dezordonate în porţile templului făcute de însoţitorul său şi
după vacarmul ce răzbate dinăuntru la deschiderea acestora".

Astfel, Plantagenet arată de ce poarta îngustă şi joasă este un sim-
bol de care iniţierea masonică nu se poate lipsi. Poate că acest rit de
trecere nu este îndeajuns de respectat de către loji dar, cu toate acestea,
el rămâne atât de important încât chiar şi cele mai multe dintre iniţie­
rile nemasonice îl scot în evidenţă.

*

Deasupra porţilor templului se află un triunghi, Delta Luminoasă
despre care am vorbit anterior.

Compasul reprezentat în interiorul triunghiului este deschis către
cer, ceea ce implică, spune Wirth316, ,,un studiu raţional al cerului, cer-
cetarea riguroasă şi exactă a principiilor abstracte, şi nu o măsurare a
pământului ori a faptelor concrete de observaţie".

Compasul aşezat invers, cu vârfurile în jos, ar reprezenta, după
acelaşi autor, ,,razele pe care lumina raţiunii le trimite pentru a cântări
faptele, pentru a măsura raportul dintre eu şi non-eu, dintre subiectiv şi
obiectiv, abstract şi concret".

Această întoarcere a compasului este tipică pentru atitudinea maso-
nului: arată că masonul se întoarce către lumea creată pentru a acţiona
şi influenţa pretutindeni, după ce s-a perfecţionat îndeajuns pe sine.

*

Tabloul ucenicului pe care tocmai l-am examinat figurează în toate
lojile masonice care lucrează în gradul întâi; cel de-al doilea suprave-
ghetor are misiunea să trezească în ucenic abilităţile de interpretare a

167

JULES BOUCHER

simbolurilor din acest tablou. Numai după ce le va fi pătruns temeinic,
ucenicul va fi pregătit pentru a trece calfă.

Masonii din fiecare lojă trebuie să vegheze şi să nu promoveze
calfe numai pentru că a trecut intervalul de timp rânduit. Altminteri,
atelierele se vor umple de profani, adică de indivizi străini de înţelesu­
rile simbolurilor sacre.

Aici şi nu în altă parte, în această slăbiciune a lojilor albastre
cred că trebuie căutată originea gradelor înalte create de masoni, poate
dezamăgiţi, dar care nu au luat în deşert mesajul divin al simbolurilor.

CAPITOLUL V

RITURILE MASONICE

1. RITURILE ŞI OBEDIENŢELE FRANCEZE

Masoneria este împărţită în rituri317 deosebite între ele prin câteva
elemente de detaliu.

O asociere de mai multe loji se numeşte Obedienţă31 8 sau „Putere

masonică".

Forma de a organiza o Obedienţă este fie un Mare Orient (o fede-
raţie de loji cu rituri diferite), fie o Mare Lojă (o federaţie de loji
care lucrează în acelaşi rit).

Atât riturile, cât şi Obedienţele sunt rezultatul evoluţiei istorice a
masoneriei, care este extrem de complexă şi pe care nu ne propunem
s-o abordăm în lucrarea de faţă.

Revelator pentru diversitatea şi îndelungata conlocuire de rituri şi
Obedienţe masonice este cazul Franţei. Principalele Obedienţe existente
în Franţa sunt: Marele Orient al Franţei; Marea Lojă a Franţei; Ordinul
Masonic Mixt ,,Dreptul Uman"; Marea Lojă Naţională Franceza.

Marele Orient al Franţei
Cele mai multe dintre atelierele Marelui Orient al Franţei lucrează
în ritul francez sau ritul modem.
Administrarea Marelui Orient este încredinţată Consiliului Ordinu-
lui, ai cărui membri sunt aleşi anual de către Convent319, şi care este
condus de un Mare maestru al Consiliului Ordinului.

Marea Lojă a Franţei
Aproape toate atelierele Marii Loji a Franţei lucrează în Ritul Sco-
ţian Antic Acceptat.

169

JL'LES BOL' CHER

Administrarea este încredinţata unui Consiliu Federal. Consilierii
federali sunt aleşi de către un convent anual. Consiliul Federal este
prezidat de un Mare Maestru.

*

Principalele deosebiri dintre ritul francez şi Ritul Scoţian Antic Ac-
ceptat sunt următoarele:

Ritul francez Ritul Scoţian Antic Acceptat

Coloana J:. în stânga Coloana J:. în dreapta
Coloana B:. în dreapta Coloana B:. în stânga
Primul supraveghetor în dreapta Primul supraveghetor în stânga
Al doilea supraveghetor în stânga Al doilea supraveghetor în dreapta
Paşii rituali pornesc cu dreptul Paşii rituali pornesc cu stângul
Baterie oo-o (la gradul întâi) Baterie o-o-o (la gradul întâi)

Marele Orient al Franţei şi Marea Loja a Franţei se „recunosc" re-
ciproc. Aceste doua Obedienţe fac schimb de ,.garanţi de amiciţie" şi
fiecare admite .,vizitatori" din partea celeilalte.

*

Datorita culorii colarului pe care-l poarta venerabilul, atelierele ce
lucrează în primele trei grade sunt denumite „loji albastre". O loja al-
bastra se compune din ucenici, calfe şi maeştri, în proporţii diferite.

Atelierele care lucreaza în grade înalte depind, în Marele Orient al
Franţei, de Marele Colegiu al Riturilor, iar în Obedienţele care practica
Ritul Scoţian Antic Acceptat, de un Suprem Consiliu.

În Franţa, începând din 1904, Marea Loja a Franţei şi Supremul
Consiliu sunt puteri masonice independente şi suverane. Cu toate aces-
tea, orice mason admis într-un atelier care lucrează. în grade înalte de-
pinzând de Supremul Consiliu, trebuie sa aparţină în mod obligatoriu
unei loji albastre a Marii Loji a Franţei (de fapt, a Marii Loji Naţionale
Franceze - n.tr.).

Ordinul Masonic Mixt ,,Dreptul Uman"

Cum îi arata şi denumirea, aceasta Obedienţa accepta ca membri pe
picior de egalitate şi femei, şi bărbaţi.

170

:31~\BCLLRILE FRA;'\OL\:30\ERicl

În „Dreptul Uman". Consiliul Naţional are un rol similar Consiliu-
lui Ordinului în Marele Orient al Franţei sau Consiliului Federal m
Marea Loja a Frantei.

Retinem m a ca aceasta Obedienţa este ,.recunoscuta" de Marele
Orient, dar nu 5i de Marea Loja a Franţei.

Marea Loja Naţionala Franceza

Această Obedienta lucreaza în ritul englez (aşa-numitul Emulation - n.tr.)
şi este singura mare loja „franceza" recunoscuta oficial de masoneria
anglo-saxona.

Deşi iniţial se intitula „Mare Loja Naţionala independenta şi regu-
lara pentru Franţa şi Coloniile franceze", denumirea pare a nu fi ţinut
seama de rolul ei relativ modest în masoneria franceza la înfiinţare
( 1946), când francezii se regaseau în număr infim comparativ cu rezi-
denţii anglo- axoni.

*

Deşi umara. aceasta trecere în revista semnalează complexitatea
organizarii ma oneriei în Franţa.

Ca urmare a unei istorii aproape tricentenare, numarul riturilor ma-
sonice a ajuns considerabil (doar pentru a le de crie ar fi nevoie de un
volum separat) dar, în tot acest timp. unitatea ma oneriei s-a manifes-
tat mai ales la nivelul primelor trei grade care au fost şi sunt temelia
trainica şi atotcuprinzatoare, baza ecumenica a acestui ordin iniţiatic
tradiţional în ansamblul sau320.

2. IERARHIA

Ritul Scoţian Antic Acceptat cuprinde treizeci si trei de grade gru-
pate dupa cum urmeaza:

Loji albastre sau ateliere simbolice:

Gradul I: Ucenic
Gradul 2: Calfa
Gradul 3: Maestru

171

JULES BOU CHER

Loji sau ateliere de perfecţie:
Gradul 4: Maestru Secret
Gradul 5: Maestru Perfect
Gradul 6: Secretar Intim
Gradul 7: Magistrat şi Judecator
Gradul 8: Intendent al Zidirilor
Gradul 9: Maestru Ales din 9
Gradul 10: Maestru Ales din 15
Gradul 11: Sublim Cavaler Ales
Gradul 12: Mare Maestru Arhitect
Gradul 13: Royal Arch
Gradul 14: Mare Ales al Criptei Sacre sau Sublim Mason

Capitule sau ateliere roşii:
Gradul 15: Cavaler al Orientului sau al Spadei
Gradul 16: Print al Ierusalimului
Gradul 17: Cavaler al Orientului şi al Occidentului
Gradul 18: Rosa-Cruce

Areopage sau ateliere filosofice:
Gradul 19: Mare Preot sau Sublim Scoţian al Ierusalimului Ceresc
Gradul 20: Venerabil Mare Maestru al tuturor lojilor regulare
Gradul 21: Noahit sau Cavaler Prusac
Gradul 22: Cavaler al Securii Regale sau Prinţ al Libanului
Gradul 23 : Mai-Marele Tabernacolului
Gradul 24: Print al Tabernacolului
Gradul 25: Cavaler al Şarpelui de Arama
Gradul 26: Scoţian Trinitar sau Print al Îndurarii
Gradul 27: Mare Comandor al Templului
Gradul 28: Cavaler al Soarelui
Gradul 29: Mare Scoţian al Sf. Andrei
Gradul 30: Mare Ales Cavaler Kadosh sau Cavaler al Vulturului

Alb şi Negru

Tribunale:

Gradul 31: Mare Inspector Inchizitor Comandor

172

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Consistorii:
Gradul 32: Sublim Prinţ al Secretului Regal

Supremul Consiliu:

Gradul 33: Suveran Mare Inspector General

În majoritatea Obedienţelor masonice, gradele subliniate mai sus se
acordă prin ceremonie de iniţiere, iar celelalte sunt „comunicate"
adeptului.

Ritul Scoţian Antic Acceptat a ajuns treptat să cuprindă cele trei-
zeci şi trei de grade enumerate (iniţial a avut şapte, apoi douăzeci şi
cinci etc.).

Adversar al introducerii de grade înalte, Ragon321 scrie că, ,,în
1739, fraţii nemulţumiţi s-au separat de Marea Lojă a Londrei, s-au
alăturat la ce mai rămăsese din breslele de zidari şi au format o nouă
Mare Lojă în dependenţă de corporaţia constructorilor din York, rivala
celei londoneze pe care au etichetat-o drept modema în timp ce ei, di-
sidenţi, şi-au luat denumirea de Mare Lojă a Regimului (ritului - n.tr.)
Antic (tradiţional - n.tr.) Scoţian. Fiind ulterior recunoscuţi de marile
loji ale Scoţiei şi Irlandei, cei din York au adăugat în denumire: ,,ŞI
Acceptat". Aşa a rezultat titulatura: Regim sau Rit Scoţian Antic ŞI
Acceptat. În toate aceste mari loji nu erau însă practicate decât primele
trei grade. Iată de ce este total impropriu să fie denumită astfel însăilă­
tura de treizeci şi trei de grade a contelui de Grasse".

Într-adevăr, contele de Grasse, marchiz de Tilly, împuternicit
printr-o patentă emisă de Supremul Consiliu de la Charleston (SUA),
formase la Paris în 1804 un Suprem Consiliu de grad 33.

În ce ne priveşte, preferăm, în acord cu Henri Julien322, denumirea
de Rit Scoţian Antic Acceptat şi nu Rit Scoţian Antic ŞI Acceptat:

„Ritul nostru este Scoţian Antic Acceptat. Numai prin abuz s-a
tradus «Antic ŞI Acceptat», căci nu înseamnă, propriu-zis, nimic. An-
tic Acceptat înseamnă că se consideră continuatorul modului tradi-
ţional de acceptare. Se ştie că, la sfârşitul masoneriei operative, au fost
admise în masoneria de breaslă persoane străine de meseria de con-
structor, care, adeseori, s-au grupat în interiorul acesteia în aşa-numite
«loji de acceptare». Acestea aveau un ritual întru câtva diferit şi mai

173

JULES BOUC HER

esoteric. Considerându-se a fi tocmai acest vechi rit acceptat, scoţia­
nismul îşi pledează descendenţa directa din acceptarea survenita în
masoneria tradiţionala. Bineînţeles, denumirea nu trebuie luată ad
litteram căci este evident ca actualul ritual nu mai coincide cu ritualul
de acceptare din vremea breslelor".

Albert Lantoine scrie ,,Ritul Scoţian Antic şi Acceptat"; mai mult, el
nu are nici o îndoială ca acest rit îşi are originea chiar în Scoţia323. Pen-
tru alţii, dimpotrivă, ritul nu este scoţian decât cu numele, acesta fiind o
fantezie „franceza". Nu ne propunem însa explorarea acestui subiect324.

Nu puţine au fost criticile aduse gradelor înalte. Fritz Uhlmann325
spune totuşi ca „titlurile nobiliare la care fac referire denumirile aces-
tor grade pot părea fanteziste şi pompoase, pot fi chiar un prilej de
false interpretări, însa nu trebuie uitat că ele aduc tradiţii cavalereşti
dintr-o epoca îndepărtata. Astfel de urme nu pot fi azi înlăturate fără
compromiterea sau distrugerea întregului sistem".

La rândul sau, Wirth326 spune că „toţi autorii care au studiat în pro-
funzime triada fundamentală a gradelor francmasoneriei au condamnat
cu asprime neghina gradelor înalte, elucubraţiile fantasmagorice bune
doar sa rătăcească mintea şi sa faca adevăratul masonism de nerecu-
noscut. Nevoia de grade înalte nu s-ar fi resimţit vreodată daca, în loji,
cele trei grade fundamentale n-ar fi ramas litera moartă. Gradele su-
perioare îşi vor pierde orice raţiune de a fi deîndată ce lojile se vor do-
vedi capabile sa formeze maeştri adevăraţi".

Ed. Quartier la Tente327 îi răspunde parcă lui Wirth atunci când
scrie: ,,Dacă ar fi sa abordam masoneria doar din punct de vedere ab-
stract sau teoretic, criticile severe împotriva neghinei gradelor înalte ar
fi, din păcate, pe deplin justificate. Dar trebuie să ştim sa ţinem seama
de împrejurările istorice şi sa ne arătam îngăduitori pentru tot ceea ce
poate compensa slăbiciunile omeneşti. Cei mai mulţi dintre adepţii Ar-
tei Regale se mulţumesc să primească gradele fundamentale, dar nici-
odată nu intra cu-adevărat în posesia lor. Ei deţin o comoara, dar nu-i
cunosc preţul şi nu au nici un folos de pe urma ei. Or, singura menire a
gradelor înalte este tocmai aceea de a adânci treptat conţinutul esoteric
al primelor trei grade masonice. Ele nu pretind sa dezvăluie noi se-
crete, altele decât cele din masoneria simbolica; n-au nici o altă ţintă
decât s-o facă mai bine înţeleasa ca norma de viaţa pentru adepţii care

174

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

îşi iau în serios ucenicia spre a putea deveni cu-adevărat calfe şi a-şi
îngădui să aspire la adevărata măiestrie. Gradul de maestru, în mod ne-
cesar cel mai înalt, corespunde unui ideal propus tuturor masonilor şi
către care toţi trebuie să tindă, dar a cărui împlinire depăşeşte condiţia
de om. Templul nostru nu va fi niciodată terminat, aşa cum nici unul
dintre noi nu se poate aştepta să simtă cum învie în el, la propriu, ade-
văratul şi nemuritorul Hiram".

Şi, într-adevăr, se poate observa că gradele înalte nu sunt decât re-
luări şi extensii ale primelor trei; li se poate recunoaşte însă o oarecare
utilitate, în măsura în care creează între adepţi o emulaţie în favoarea
masoneriei în ansamblul său.

*

Ritul francez sau modern are şapte grade328:

Gradul 1 - Ucenic
Gradul 2 - Calfă
Gradul 3 - Maestru
Gradul 4 - Ales
Gradul 5 - Scoţian
Gradul 6 - Cavaler al Orientului
Gradul 7 - Prinţ Rosa-Cruce

Marele Orient al Franţei lucrează în ritul francez.

*
Ritul scoţian rectificat datează de la 1778 şi cuprinde:

1 -Lojile simbolice ale Masoneriei Sf. Ioan cu primele trei grade:
Ucenic, Calfă şi Maestru.

2 - Lojile simbolice ale Sf. Andrei formate de către Maeştrii Scoţi­
eni ai Sf. Andrei.

3 -Prefecturi.le din care fac parte Scutierii-Novici şi Cavalerii Bi-
nefăcători ai Cetăţii Sfinte.

Acest rit îşi afirmă ataşamentul la învăţătura creştină, promovează
devotamentul pentru patrie, desăvârşirea individuală prin lucrare de
sine şi binefacerile constante şi generoase faţă de toţi semenii.

175

JULE3 BOCCHER

Ace t rit se practica mai ales in Elvetia. unde se gaseşte Marele Ca-
pitul Helvet care. in Franţa, a mfiintat un Mare Priorat al Galilor.

Gradele scoţianismului şi culorile atribuite lor

În scotianism se disting patru tipuri de ateliere:

Masoneria Alba!>t.ră (Loji simbolice)
Ma. oneria Verde Loji de Perfecţie)
Masoneria Roşie (Capitulele de Rosa-Cruce)
Masoneria Neagra (Areopag-urile Cavalerilor Kudosh)
Masoneria Alba (Supremul Consiliul)

În mare, culorile sunt cele de pe colarul purtat de membrii acestor
ateliere.

Albastrul este culoarea cerului şi a toleranţei cc trebuie sa înso-
ţească aspiratia catre perfecuune ~i sa caracterizeze atitudinea purtăto­
rilor primelor trei grade masonice.

Ro~ul este culoarea sacrificiului de sine care ii caracterizeaza pe
rosacrucien i.

Negrul este culoarea doliului şi a tristeţii care îl copleşeşte pe ini-
ţiat când i~i crede zadarnice elanul, sacrificiul şi zelul.

Albul este culoarea pacii ~, a liniştii iniţiatului ajuns pe culmile in-

telepciun11 esoterice, când spiritualitatea sa pura, imphnua, se elibe-
reaza de patimile sufletului3:! ·.

Se mai poate adauga verdele, culoarea colacului Maestrului Perfect,
ce poate fi atribuit lojilor de perfecţie (gradele 4-14 n.tr.). Verde este
culoarea celor trecatoare, simbol al tranziţiei atribuit de ocu lti şti planu-
lui intermediar (,,astral")330_

Rezulta urmatoarele corespondente33t:

Albastru ........ Mineral
Verde . . . . . . . . . . Vegetal
RO'-U • • • . . • . . . . . Animal
Negru .......... Uman
Alb ............ Divin

Daca aşezam aceste culori în pentagrama (fig. 81), plecând de la
albastru din stânga, urcam pâna la verde; şi de aici, tot printr-o mic;care

176

S IMBOLURILE FRANCMASONERIE I

spre stânga ajungem la roşu, de unde co- Alb

borâm catre negru pentru a urca în cele Roşu , + - - - - - - ~verde
din urmă la alb.

În masonerie, de la albastru - culoarea

gradelor fundamentale - se trece la verde Fig. 81. Pentagrama
pentru că adeptul a urcat către lumina soa-
relui (galben). Mişcarea se face de la stânga şi culorile
la dreapta deoarece semnifică o creştere, o
„expansiune" .

Apoi, verdele, în mişcare inversă spre stânga, se întoarce, printr-o
reflectare de sine, către roşu - culoarea lui complementara.

Ca urmare a inflamării (expansiunii), roşul devine tot mai închis,
se corporalizează (se îngreunează) pentru a ajunge la negru.

Printr-o mişcare ascendentă rapi dă, de la negru se ajunge ime-
diat la alb.

Printr-o mişcare echivalentă, albul trece lesne în albastru.
Astfel de corespondenţe simbolice evocă legătura dintre etapele iniţierii.

*

Pentru a obţine corespondenţa culorilor cu punctele de orientare, le

putem aşeza în cruce (fig. 82): albastru la occident, verde la sud, negru

la nord şi alb la est. Roşul se găseşte deci

la intersecţia celor două braţe ale crucii.

Regăsim astfel semnificaţia culorilor din

pentagramă.

Să mai observam forma în Za mişcării

de trecere de la un punct de orientare la al-

tul; litera Z, prima din cuvântul de trecere

la gradul al patrulea, este reprezentata pe

cheie, bijuteria acestui grad care „deschide Fig. 82. Crucea
poarta" gradelor înalte. şi culorile

*

Sa aşezam culorile şi în raport cu Delta Luminoasa: roşu în vârf,

albastru şi verde la baza, alb în centru şi negru pe întregul fundal; se

obţine astfel o paradigmă perfectă.
În alchimie, albastru, verde şi negru sunt considerate a avea aceeaşi

natură. De la ele se pleacă în prima faza a operei alchimice, ,,Putrefacţia".

Opera ,,la alb" este a doua fază din care rezultă „piatra la alb" capabilă sa

177

JULES BOUCHER

transforme metalele în „argint". Roşu este
caracteristica ultimei faze din care rezultă.
„piatra la roşu", piatra filosofală, agentul de

transmutare a metalelor imperfecte în aur.

*

În masonerie, o astfel de atribuire a

culorilor pe grade pare a avea o noimâ şi,

Fig. 83. Delta Luminoasa deci, ,,incoerenţa gradelor înalte" este
si culorile numai o aparenţă. Cei mai mulţi exegeţi
par a nu fi luat în seamă decât aspectele

superficiale ale unor astfel de analogii cromatice. Mai trebuie să recu-

noaştem însă că rescrierea abuziva a ritualurilor gradelor înalte a dus

la estomparea conţinutului lor iniţiatic.

Gradele masonice sunt privite ca formând o scara ierarhică. ca şi

cum ar avea importanţă şi valoare în ordinea numerelor ce li se atri-

buie. Această. concepţie, valabilă pentru primele trei grade, nu se mai

aplica începând cu gradul al patrulea. Tocmai de aceea, gradele înalte

pot fi diferit grupate ca şi cum ar corespunde unei forme speciale de

transmitere (tradiţie) deşi, chiar şi aceasta este numai o simplă presu-

punere. Dacă. însă. o acceptăm, nu mai are rost discuţia despre ,.incoe-

renţa" lor şi dispare necesitatea de a trăi personal experienţa unei

iniţieri autonome la fiecare dintre gradele înalte.

Fiindcă lucrarea de faţă îşi propune doar studiul simbolurilor la pri-

mele trei grade ale masoneriei, nu ne vom ocupa de gradele înalte şi

nici de specificul căilor de transmitere a Tradiţiei pe care acestea le

reprezintă.. Aici şi acum, am avut drept unic scop pe acela de-a arăta

cea mai potrivita abordare pe care trebuie s-o urmeze proaspatul iniţiat

pentru a le cerceta.

3. REGULARITATEA ÎN MASONERIE

Orice mason crede că doar Obedienţa căreia el îi aparţine este

,,reg ulară" .

Papus332 are un discurs tipic în aceasta privinţă. El afirmă că:

178

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

,,Fiecare rit pretinde că el este singurul regular. De aici, intermina-
bile certuri şi excomunicări.

Evident, nici o putere masonica odată constituită nu va vedea cu
ochi buni apariţia unei noi puteri sau încălcarea teritoriului ei de către
o autoritate masonica străină. Atunci, toată retorica oficială despre fra-
ţie, toleranţa şi adevăr este lăsată la o parte şi respectiva putere maso-
nică se poarta cu nou-venita exact ca o biserica faţa de un cult nou
apă.rut: acuzaţii de iregularitate, excomunicări temporare sau defini-
tive, interdicţie ca fraţii să-i frecventeze pe nou-veniţi şi, în sfârşit, tot
ceea ce se imputa de obicei sectanţilor.

Cât de valabila este excomunicarea unui rit de către altul? Exact
atât cât excomunicarea între biserici. Reformaţii sunt iregulari pentru
catolici, şi unii, şi alţii fiind iregulari pentru ortodocşi; cu toţii gasesc
destule documente istorice care să. afirme ca singura regularitate posi-
bilă. e de partea lor.

Cei care îi acuză. pe alţii de iregularitate se văd siliţi să treacă. sub
tă.cere propriile origini caci istoria nu-i menajează. pe fabricanţii de mi-
turi sau rituri, ci se arata fă.ră. milă. când trebuie să.-i trimită la locul lor
pe cei care astăzi excomunică., dar care, cel mai adesea, dacă nu întot-
deauna, se dovedesc a fi iregularii de mai ieri".

Adevărul e că., oricărui rit i-ar aparţine, masonul este întotdeauna
regular, dacă a fost iniţiat în forma tradiţionala cuvenita.

Şapte masoni dintre care cinci trebuie să. fie maeştri pot forma o
loja independentă. şi suverana în afara oricărei Obedienţe. Posibilitatea
este incontestabilă.. Însă o lojă astfel formată nu va fi probabil nicio-
dată. recunoscutâ de vreo Obedienţă..

Prima Obedienţă. masonică. datează din 1717, când trei loji din
Londra s-au întrunit cu scopul de a forma o Mare Lojă.

Are dreptate Edmond Gloton333 când spune că. ,,prin creşterea nu-
mărului de loji, acest organism (Obedienţa) a dobândit, în timp, o im-
portanţă tot mai mare arogându-şi drepturi care aparţinuseră. numai
lojilor. Din executant, Obedienţa a devenit organ de conducere; mai
mult, în zilele noastre, Obedienţa reprezintă., de fapt, un grup de per-
soane, membri ai biroului ei de coordonare, ai Consiliului Federal, ai
Consiliului Ordinului sau cum se va mai fi numind, care şi-au arogat
dreptul de a da ordine lojilor, de a se ocupa de relaţiile internaţionale

179

JULES BOUC HER

între Obedienţe chiar fără consultarea lojilor. Aceste organe directoare
hotărăsc în privinţa regularităţii Obedienţelor, aprobă sau refuză insta-
larea de noi loji etc.".

Deşi se ştie că pentru a forma o Obedienţă sunt necesare doar trei
loji, nu este de dorit o creştere prea mare a numarului de Obedienţe.
O atare fărâmiţare ar duce la slăbirea Ordinului în ansamblu. Pe de altă
parte, graţie Obedienţei ar trebui să se concentreze importante mij-
loace financiare prin care masonii să poată dispune de sedii şi de tem-
ple. Dar nu trebuie uitat vreodată că o lojă., din orice Obedienţa ar face
parte, este mereu suverană şi independentă.

Tot Gloton spune că „fără. a înceta să fie regulară, o lojă poate să-şi
întrerupă relaţiile cu Obedienţa sa ori să o schimbe. Una dintre cele
mai vechi loji franceze, nr. 204 din Orientul de Bordeaux, a fost fon-
dată în 1732 de masoni locali. După ce a funcţionat izolat mai mulţi
ani la rând, ea s-a afiliat Marii Loji a Angliei. Razboiul, precum şi alte
evenimente au determinat încetarea relaţiilor cu această Obedienţă.
Loja a continuat să funcţioneze din nou în afara oricărei Obedien-
ţe, după care a început o corespondenţă cu Marele Orient al Franţei de
care s-a desprins ulterior, activând iarăşi de una singură pentru ca, mai
târziu, împreuna cu alte loji, să fondeze Obedienţa numită Marea Lojă
Naţională Independenta şi Regulară (astazi Marea Lojă Naţională
Franceză. - n.tr.); după câţiva ani a părasit-o şi pe aceasta pentru a se
afilia Marii Loji a Franţei, din care face parte în prezent".

Acest exemplu arata independenţa lojii faţă de Obedienţă. Tot ast-
fel , un mason îşi poate schimba loja şi Obedienţa fără a înceta, prin
aceasta, sa fie ,,regular".

Masoneria anglo-saxonă a fixat reguli pentru a căror nerespectare
ea poate declara „neregularitatea" oricărui mason şi a oricărei Obe-
dienţe. Aceste reguli sunt cunoscute sub numele de Jandmarks (,,li-
mite" sau „pietre de hotar").

Wirth334 spune însa că ,)andmarks sunt o invenţie modernă şi par-
tizanii lor nu s-au pus niciodată de acord asupra lor. Ceea ce nu-i îm-
piedică pe anglo-saxoni să proclame drept sacre aceste hotare mereu
schimbate potrivit propriului lor interes. Fiecare Mare Lojă dă acestor
reguli o formă corespunzătoare modului ei specific de a înţelege ma-
soneria; iar masoneria se arată atât de diferit înţeleasa, încât apar

180

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

accepţiuni contradictorii care subminează unitatea unei instituţii care
îşi propune să-i pună de acord pe toţi oamenii".

Mult visata unitate masonică este o himeră; ea nu va fi nicicând
realizată şi nici nu trebuie să constituie un scop. Masoneria trebuie să
se adapteze fiecărei comunităţi şi să răspundă diversităţii de aspiraţii a
adepţilor ei. Singurul factor de u!'liformitate, mortarul care leagă între
ele toate pietrele este, evident, sistemul de simboluri specific masone-
riei şi numai prin el se poate şi trebuie să se stabilească între masoni
adevărata relaţie de frăţie, adevărata unitate.

În fiecare lojă - şi mai ales în masoneria franceză - fraţii nu au res-
tricţii în a-şi exprima, fiecare, părerea asupra oricărui subiect, şi asta
fără ca buna înţelegere să piardă teren. Sunt şi situaţii în care opinii
contrare duc la dispute, purtate însă fără patimă şi în deplin respect re-
ciproc. Iată cum „libertatea de a gândi" este landmark-ul fundamental
al masoneriei franceze, ca un paradoxal hotar fără de hotar.

4. DUMNEZEU, MARELE ARHITECT AL UNIVERSULUI

Printre atâtea Jandmarks anglo-saxone, există unul singur care, prin
discuţiile pe care le-a stârnit, a dobândit o importanţă crucială: credinţa
în existenţa lui Dumnezeu considerat Marele Arhitect al Universului.

Iată cum îl comentează Wirth335 : ,,Nu vom contesta că această con-
vingere este un corolar al caracterului fundamental sacru pe care-l are
francmasoneria. Iniţiatul care inţelege adevărata Artă nu va fi nicio-
dată un ateu fără minte şi nici un libertin, om fără de Dumnezeu336.
Această certitudine ne obligă să arătăm încredere celui care caută lu-
mina din toată inima. Nu trebuie să-i pretindem să îmbrăţişeze nici o
concepţie anume, căci l-am obliga astfel să accepte un punct de vedere
teologic discutabil ca orice produs al minţii omului. Să nu-l transfor-
măm pe Marele Arhitect al Universului într-un obiect de cult, ci să-l
considerăm ca pe simbolul cel mai important al întregii masonerii ce
trebuie studiat ca şi celelalte pentru a o înţelege şi pentru a construi,
fiecare pe cont propriu, sanctuarul convingerilor personale".

181

JU LES BOCCHER

Şi, mai departe, Wirth citează din Anderson primul articol al Înda-
toririlor unui francmason, în următoarea redactare: ,,Prin însăşi con-
diţia sa, un mason este obligat sa se supuna legii morale; şi, daca
înţelege adevărata Arta, el nu va fi niciodată un ateu fără minte, nici
un libertin, un om făra de Dumnezeu. Dar, daca în vremurile de
demult masonii aveau obligatia sa fie, în fiecare tara, de religia acelei
tari ori naţii, în zilele noastre se considera mai potrivit sa adopte doar
acea religie asupra căreia toti oamenii sunt de acord, fiecare put~d
sa-şi pastreze opiniile proprii, adica sa fie în chip statornic de partea
binelui, cu alte cuvinte, oameni de onoare şi de cuvânt oricare le-ar fi
rangul ori credinţa prin care s-ar deosebi. Masoneria devine astfel cen-
trul de unire şi mijlocul de a asigura o nedezminţita prietenie între per-
soane care, altfel, ar fi ramas în veci străine una fata de alta".

Vedem cât era de generoasa, de nerestrictiva definiţia lui Anderson.
Cu toate acestea, ea a fost de prea multe ori râstalmacita.

*
În masonerie, noţiunea de Mare Arhitect al Universului este, în
acelaşi timp, şi mai larga şi mai restrânsă decât aceea de Dumnezeu
în diferite religii.
într-un fel, Marele Arhitect al Universului ar putea fi asimilat de-
miurgului platonic, aflat deja mai presus de înţelegerea noastra.
Între timp gândirea a evoluat: pentru ,,materialişti·', lumea s-a for-
mat de la sine făra nici o contribuţie divină; în biologie, înfruntarea
dintre mecanicişti şi finalişti a dus, de ambele părţi, la ipoteze intere-
sante; în fizica şi în chimie, hazardul se dovedeşte a fi un minunat fac-
tor ordonator. De obicei, ,,hazard" înseamna absenţa legilor şi, pe de
alta parte, se vorbeşte despre „legile hazardului". Contradicţia e doar
aparenta: ea a fost rezolvata de Pascal şi de Fermat, întemeietorii cal-
culului probabilitatilor, nimic altceva decât o codificare a hazardului.
Întemeiate pe legi naturale tot mai numeroase pe zi ce trece, ştiin­
ţele admit făra excepţie caracterul neschimbator al acestor legi.
Max Planck337 observă totuşi ca „nu este absolut evident ca lumea
se supune unor legi fizice şi nici ca influenţa acestora se va menţine în
viitor. Că.ci este întru torul posibil să ne închipuim ca, într-o buna zi, ur-
mare a unui eveniment insolit, natura ne va juca o festa, schimbându-şi

182

SIMBOLURILE FRANCMASOi'ERTET

dintr-odată. legile fundamentale; în acest caz, ştiinţei nu i-ar mai rămâne
decât putinţa de a-şi recunoaşte decă.derea. Dacă. e să întrebuinţăm lim-
bajul lui Kant, ştiinţa face din principiul cauzalitaţii una dintre categori-
ile a priori fară. de care nici o cunoştinţă. nu ar fi posibilă".

În realitate, omul vrea să. judece cu mintea lui toate cele şi n-o
poate face decât cu măsura omenescului. Deşi infim, omul a fost în
stare să gândească infinitul. Dar, cum mica noastră planeta, chiar
cu ale ei câteva miliarde de kilometri cubi, scapă deja puterii noastre
de înţelegere, resimţim cu atât mai dramatic neputinţa exprimată de
Tertulian în faimosul credibile quia ineptum338_

Încă de la începuturile ei, francmasoneria a adoptat expresia „Ma-
rele Arhitect al Universului" tocmai pentru a arăta concepţia sa despre
divinitate în relaţiile sale cu lumea şi cu omul.

Rene Guenon339 spune că „Marele Arhitect al Universului trasează
planul ideal care se realizează în act, adică manifestat în dezvoltarea sa
indefinită (dar nu şi infinită) de către fiinţele individuale conţinute în
Fiinţa sa Universală; Demiurgul, meşteşugarul sau lucrătorul universal
este tocmai colectivitatea acestor fiinţe individuale privită în ansam-
blul său . În Cabala, această concepţie despre demiurg corespunde lui
Adam protoplastul (,,primul modelator") în vreme ce Marele Arhitect
al Universului se confundă cu Adam Kadmon (,,omul universal, atot-
cuprinzător") . Toate acestea arată diferenţa profundă dintre Marele Ar-
hitect al masoneriei şi divinităţile diferitelor religii care sunt tot atâtea
ipostaze ale Demiurgului".

*

Pentru aceia dintre materialişti care îşi spun ,,raţionalişti", Marele
Arhitect ar putea fi, la fel de bine, hazardul considerat ca factor ordo-
nator ori chiar neantul, deşi acesta nu poate fi gândit şi nici nu trebuie
confundat cu nefiinţa, cu non-manifestatul.

Ni se pare regretabil că, în 1877, Marele Orient al Franţei a su-
primat formula „Marele Arhitect al Universului", căci nu era nimic
altceva decât un fel de a spune.

„Tot aud repetându-se, spune Albert Lantoine340, că, la Conventul
din 1877, Marele Orient a hotă.rât suprimarea formulei în care era po-
menit Marele Arhitect al Universului. Este însă inexact. La câţiva ani

183

JULES BOCCHER

dupa eveniment, când a fost revazut textul regulamentului general, a
fost şterse cuvintele: «toate documentele oficiale, şi toate planşele ritu-
ale vor începe cu: Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului»; în
consecinta, acest antet a disparut din respectivele documente. Şi,
intr-adevar, o astfel de interpretare a votului din 1877, care îl asimila
pe Marele Arhitect cu Dumnezeul din credinţele religioase, li se va fi
parut o consecinta logica tuturor membrilor Marelui Orient, de vreme
ce n-au exprimat nici o obiectie pe aceasta tema."

Dar, orice ar spune Albert Lantoine, decizia de a-l suprima pur şi
simplu pe Marele Arhitect a aparţinut Conventului Marelui Orient al
Frantei din 1877.

Mai recent, J. Comeloup341 , membru al Marelui Colegiu al Rituri-
lor al Marelui Orient al Frantei, a publicat o ..Pledoarie pentru Marele
Arhitect al Universului":

,,Marele Arhitect al Universului este simbolul principiului calăuzi­
tor al masoneriei şi al lumii create. A lucra întru gloria Marelui Arhi-
tect şi a Universului poate însemna literalmente fie a lucra sub semnul
lui Dumnezeu, fie inspirat de conştiinţa colectiva a omenirii, ori chiar
a lucra potrivit principiului care indreapta evoluţia lumii şi a oamenilor
către Progres. Odata înţelese şi acceptate toate acestea, cine ar mai pu-
tea susţine ca, daca s-ar hotarî sa restabilească simbolul Marelui Arhi-
tect, Marele Orient al Franţei şi-ar trada misiunea şi ar aduce atingere
libertatii de conştiinţa?··

Însa Marele Orient al Franţei a comis o eroare mult prea grava şi
cu urmari grele renunţînd la formula Marelui Arhitect, iar J. Carneloup
are puţine şanse sa se mai faca ascultat. Sa fi fost acesta un prim
pas ca, reluând formula, să poată fi relansate relaţiile cu masoneria
anglo-saxona? Nu e prea sigur, de vreme ce anglo-saxonii nu vor sa
admită în lojile lor fraţi din Marea Loja a Franţei, deşi aceasta a pastrat
formula Marelui Arhitect.

CAPITOLUL VI

CALFA

1. TOVĂRĂŞIILE DE BREASLĂ ALE CALFELOR
ŞI DIFERITELE LOR RITURI

În ciuda abundentei literaturi consacrate istoriei sale originile ma-
soneriei rămân necunoscute; nici începuturile tovarăşiilor de breasla
ale calfelor (fr. compagnonnage342) nu sunt mai clare.

Tovărăşiile şi masoneria par a fi crescut dintr-un trunchi comun
dar, pe măsură ce masoneria s-a dezvoltat, organizaţiile autonome ale
calfelor au decăzut. Într-o anumita forma ele mai există şi în ziua
de azi, dar nu mai au importanţa şi influenţa de altădată.

Pe de altă parte, loji masonice au existat cu siguranţă şi înainte de
1717; ele acceptau membri care nu aveau meseria de constructori (ma-
soni non-operativi). Astfel, masonii vechi (antici) erau operativi, iar
cei acceptaţi, nou-veniţii, erau masoni speculativi.

Complicându-se în felul sau inimitabil, Rene Guenon343 crede ca
lucrurile s-ar lamuri dacă, în loc de „operativ", am citi „corporativ" .
Pentru el însă, speculativi sunt masonii care au respins deja formele
operative ale iniţierii masonice pentru a se dedica în voie unor elaborări
teoretice. În ce ne priveşte, vom prefera sa menţinem perechea: opera-
tiv - speculativ consacrată în literatura masonica şi nu numai.

În lucrarea Jllustrations ofMasonry (1772), Preston344 pomeneşte
despre o hotărâre din 1703 a lojii Saint-Paul din Londra:

„Avantajele masoneriei nu mai sunt astazi rezervate doar masonilor
constructori ci, aşa cum e deja statornicit, sunt chemaţi să se bucure de
ele bărbaţi de diferite profesiuni, numai să fi fost aprobaţi şi iniţiaţi în
misterele masoneriei în forma cuvenită."

185

JL1 LES BC'l CHF.R

Ceea ce înseamna ca. mult înainte de 1703. lojile de masoni opera-
tivi acceptau membri speculativi.

Ce legături vor fi existat intre tovaraşiile de calfe şi masonerie este
greu de spus; pe cât se pare însa, cele două organizaţii purced dintr-un
trunchi comun, şi nu una din cealaltă.

*

TO\'ărăşiile calfelor. a c:U-or vechime nu poate fi pusa la îndoiala.
trebuie a fi aparut odată cu celelalte organizaţii profesionale pe care
istoria ni le semnaleaza în Antichitate, în Grecia, la Roma, în Iudeea şi
in Asia Mica.

În Europa, astfel de organizatii de calfe pretind încă din Evul Me-
diu ca au început sa existe pe şantierul Templului din Ierusalim în vre-
mea biblicului rege Solomon.

În Franţa veacurilor al XVI-iea şi al XVII-iea. tovaraşiile de calfe
e imparţeau în trei categorii ·fraţii) de ,.juruiţi.. (fr. de~·oirs); fiecare

a,ea regulile sale i jura a le re pecte şi sa nu le dezvăluie decât iniţi­

aţilor. Aceste categorii erau denumite Enfants de Solomon (Copiii lui
Solomon), Enfants de Maitre Jacques (Copiii Maistrului lacov) şi
Enfants du Pere Soubise (Copiii lui Moş Soubise).

Juramântul Copiilor lui Solomon sau Jurârnântul de Libertate era
pre tat de:

- cioplitorii in piatra. zisi .,calfe straine·· au ,.lupi·'; candidatului i
-;e punea „tânăr" (fr.jeune-homme).

- tâmplarii. zis1 „oameni de la munte" (fr. gavocs).
- dulgherii, zişi „calfe ale libertaţii"; candidatul era numit „vulpe"
(fr. renard).
Cioplitorii în piatra îşi spuneau intre ei ..haita" (fr. cocerie), iar tâmpla-
rii, ,,ţara'· (fr. pays). În organizaţie. calfele pUrtau porecle în care era men-
ţionat locul lor de baştina (ex.: La Prodence de Draguignan. Dauphinois
Va de bon coeur). Tâmplarilor nu le era permis sa se rutuiasca.

Juramântul Copiilor Maistrului Iacov au, pur şi simplu, Juramân-
tul era prestat de:

- cioplitorii în piatra, zişi „calfe în trecere" sau „vârcolaci" (fr.
loups-garous) .

186

SI.MBOLUR!LE FRA:--1CMAS0:--:ERIEI

- tâmplarii şi lăcătuşii, zişi „calfe juruite" sau „juruiţi" (fr.
devoirants); prin corupere au fost numiţi „devoratori" (fr. devorants)
sau „câini".

În organizaţie, aceste calfe îşi foloseau prenumele urmat de locul
lor de baştina (ex.: Pierre le Gatinais).

Cei din frăţia Juramântul de Libertate puteau îmbrăţişa orice reli-
gie, dar cei din Jurământ erau în mod obligatoriu catolici. Cele două
fraţii se detestau cordial şi se încăierau adesea.

Sfântul Jurământ, cel prestat de Copiii lui Moş Soubise, a ajuns sa
desemneze o grupare aparte după schisma survenita, potrivit legendei,
în interiorul frăţiei Copiii lui Solomon în timpul lucrărilor la catedrala
din Orleans, în secolul al XVII-iea. Aceasta frăţie pare sa fi fost alcă­
tuita numai din dulgheri, zişi „burghie tari" (fr. bons drilles) sau pur şi
simplu „burghie". Ucenicul era poreclit „iepure" (fr. lapin), iar mai-
strul, ,,maimuţă" (fr. singe), expresie înca folosita în graiul popular.

*

Când murea unul dintre ai lor, calfele urlau, ceea ce pare sa amin-
tească de origini totemice ori de îndepărtata Antichitate, când bocetele
dominau ceremoniile funebre.

Frăţia avea şi o legenda fondatoare în care se spune ca dupa ce Mais-
trul Iacov a fost ucis, credinciosul sau câine nu l-a părăsit ci, ramânând
în apropierea locului în care asasinii ascunseseră cadavrul, a continuat
sa urle a moarte pâna când calfele care-şi căutau meşterul au descope-
rit odioasa crima.

*
În fiecare dintre oraşele în care s-au stabilit „juruiţii·' (zise .,oraşe
juruite", pe când celorlalte li se spunea „oraşe bastarde"), existau un fel
de hanuri (fr. cayennes345) pentru gazduirea calfelor, hangiţa (fr. Mere)
având dreptul de a pastra şi chiar de a utiliza veniturile acestora.
Un frate numit rouleur sau roleur avea misiunea să-i plaseze în şan­
tier pe nou-veniţi şi să-i conducă la plecarea către o alta destinaţie.

*

Nu ne vom opri asupra legendelor „juruiţilor", căci le consideram mai
curând creaţiuni recente, pline de anacronisme. Unii exagerează crezând

187

JULE S BOCCHER

ca Mai trul lacov fMa1tre Jacques), uneori numit i Jacques Moler, ar
fi nimeni altul decât Marele Maestru al Templierilor, Jacques de
Mola), cu toate ca istoria nu confirmă aceasta identificare.

Sa menţionam şi ca, în timp, tovărăşiilor de calfe juruite care, la în-
ceputuri, nu includeau decât categoriile de constructori despre care am
vorbit anterior. li s-au alaturat numeroase organizaţii de meşteşugari.

Culorile calfelor

În fratiile calfelor, se purtau panglici colorate la gât, la butoniera
ori prinsa de toiag şi, cel mai adesea, la pălărie, care era inaJta.

În fratia Jurământul de Libertate, cioplitorii in piatra purtau la bu-
toniera, pe partea dreapta. panglici verzi şi albastre. iar tâmplarii pur-
tau panglici verzi, albastre si albe, la butoniera. pe partea tânga.

În fratia Juramânrul, tâmplarii purtau panglici verzi. roşii şi albe.
Potrivit unui manuscris citat de Martin Saint-Leon, in fratii erau

cinci culori şi una ascunsa: alb, roşu, albastru, galben şi verde; culoa-

rea alba simboliza lacrimile Maistrului lacov, cea roşie, sângele pe
care 1-a varsat, cea albastra, loviturile pe care le-a primit, cea galbena.
perseverenta, iar culoarea verde, peranţa.

Toiagul calfei

Calfa juruita purta un toiag, deseori folosit ca arma de atac sau de
apărare. Acest toiag nu era purtat la întâmplare: purtat în timpul zilei
cu vârful înainte însemna provocare, iar pe timp de noapte, prevedere;
ţinut cu vârful inapoi, simboliza încredere. Daca era cu maciulia îna-
inte însemna cerere de pace. A târî toiagul d.f3.ta disprerul; a saluta cu
el ridicându-i măciulia în dreptul fruntii însemna devotament etc.

Fraţii din Jurământul de Libertate 1<,i apucau toiagul de sub maciu-
1.e, care era rasucit. Păşind, descriau cu el un sfert de cerc în i,ens in-
\,ers faţă de calfele din fratia Jurământul, ale caror toiege erau drepte,
albe sau negre, dupa meseria purtătorului. Acesta îşi ţinea degetul
mare al mâinii rezemat de maciulia toiagului.

188

SI\\BOLURILE FRA~O\ASO>:ERIEI

Cerceii

Calfele au continuat vreme îndelungata sa poarte cercei dar, încetul
cu încetul, obiceiul a disparut. Cerceii erau împodobiţi cu simboluri
ale meseriei purtătorului lor.

Turul Franţei

„Turul Franţei" facut de calfele juruite a ramas celebru. Turul nu
cuprindea însă niciodată nordul ţârii. Plecând din Paris, calfa urma de
obicei traseul: Sens, Auxerre, Dijon, Châlons-sur-Saone, Lyon,
Vienne, Saint-Etienne, Valence, Avignon, Marsilia, Toulon, Nîmes,
Ales, Montpellier, Beziers, Carcassonne, Toulouse, Agen, Bordeaux,
Saintes, Rochefort, La Rochelle, Nantes, Angers, Saumur, Tours,
Blois, Orleans, cu întoarcere la Paris. În cele mai multe dintre aceste
oraşe sunt încă vii urmele trecerii calfelor juruite.

Tovaraşiile de constructori astazi

Putem menţiona ca în 1830 a fost fondata la Toulon Uniunea Lu-
cratorilor Turului Franţei, care nu are însă nici o legatura cu vechile
fraţii de calfe.

în 1874 a fost creata Federaţia Calfelor Juruite, devenită în 1889

Uniunea Calfelor Juruite, care a abandonat însa aproape complet orice
tradiţie a acestora.

În 1929 a fost constituită la Châteauroux Confederaţia Calfelor
Juruite care grupa asociaţii de calfe juruite râmase fidele lurâmântului.
În această confederaţie, diferitele rituri ale calfelor şi-au putut pasrra
independenţa şi s-au straduit sa uite rivalitaţile de odinioară.

După Jean Follain, totalul membrilor acestor asociaţii ar fi fost de
patru mii, din care o mie aparţineau fraţiei Juramântul de Libertate şi
trei mii, frăţiei Juramântul.

*
Membrii frăţiilor de calfe sunt astăzi, în cea mai mare parte, ostili
masoneriei, căreia îi reproşează că ar fi acaparat riturile şi simbolurile

189

JL' LES BOL'Cl!ER

,,lor". Totul pare sa arate însa ca, dimpotriva, masoneria a fost aceea
care a dat acestor fraţii „renovate" de calfe formele de iniţiere pe care
le folosesc astazi. Sa admitem că, de fapt, influenţele au fost reciproce.

*

Dupa aceasta sumara prezentare a tradiţiilor calfelor juruite, trebuie
sa cercetam posibilele lor legaturi cu masoneria.

Ne vom folosi de argumentaţia lui Henri Gray care a publicat o se-
rie de studii valoroase în revista Acacia între 1924 şi 1928 sub titlul:
,.Originile francmasoneriei în fraţiile calfelor juruite".

Sa ne amintim ca, în rândurile Copiilor lui Solomon, reuniţi sub
Jurământul de Libertate, apareau, pe de o parte, munteni (tâmplari şi
lacatuşi) şi, pe de alta parte, Jupi (cioplitori în piatra), zişi şi „Calfe ale
Juramântului Strain" . Prin urmare, trebuie sa facem o distincţie între
aceşti copii ai lui Solomon care, după tradiţie, nu se prea asemanau.

lata ce spune Perdiguier-346, mai întâi despre munteni: ,,Puţine lu-
cruri sunt de spus despre calfele de Iaca.tuşi; tot ceea ce am spus despre
tâmplari este valabil şi în cazul lor. Au aceeaşi organizare, aceleaşi
legi, aceleaşi reglementari".

Tot Perdiguier spune, de asta dată despre cioplitorii în piatra: ,,Aceşti
cioplitori în piatra, zişi „calfe straine", numiţi şi „lupi" trec drept ceea ce
este mai vechi în fraţia calfelor. Lor li se atribuie o veche legenda în
care, după unii, este vorba despre Hiram şi, dupa alţii, despre Adoniram;
este o relatare despre crima şi pedeapsă, dar las legenda sa vorbeasca de
la sine347". El însuşi muntean, după felul în care se exprimă, Perdiguier
nu era foarte corect informat despre tradiţiile „calfelor străine".

Deci , e probabil ca legătura cu masoneria sa fie de găsit tocmai în
rândurile Jurământului de Libertate şi mai ales între ,.calfele straine".
Celelalte doua fraţii par a fi fost alterate de patrunderea în riturile lor a
dogmelor Bisericii Catolice.

Totuşi, chemata sa se pronunţe asupra tra aturilor frăţiilor de calfe
juruite, Sorbona - la acea vreme instanţă teologica supremă în Franţa -
a pronunţat o drastica sentinţa de condamnare Ia 14 martie 1655348.

Motivându-şi decizia, judecatorii ecleziastici scriau ca: ,,Juramin-
tele abominabile, superstiţiile blasfematoare şi profanarile care s-au fa-
cut la adresa sfintelor taine ale bisericii sunt într-atât de îngrozitoare

190

SIMBOLURILE FR..-\~d\ASO~ERIEI

încât comisia de teologi a fost silită sa evoce numai o mica parte a
argumentelor".

Şi iată aceasta mica parte, incompleta, a obiceiurilor calfelor adu<;e
la cunoştinţa Sorbonei. Sa remarcăm ca, de fapt, riturile cioplitorilor m
piatra, ale calfelor trâine. n-au ajuns niciodata la cunoştinţa judecato-
rilor Sorbonei. Ace te calfe. cu-ade, arat •.libere". nici macar nu ,1m-
1eau nevoia de a "e ..,povedi.

GHIDUL OBICElliRILOR BLASFEMIATOARE. AL SACRILE-
GIILOR ŞI AL SUPERSTIŢIILOR CALFELOR DIN BRESLELE
ŞELARILOR, CURELARILOR, CROITORILOR, PALARIERI-
LOR LA PRIMIREA CALFELOR JURUITE...

Vom reproduce în continuare. dupa textul amintit al lui Henry Gray.

un incere. ant raport facut de autoritatile ecleziastice i1Supra practicilor
din diferite frâtii de calfe juruite. E te evidenta tran. punerea a nume-
roase simboluri din plan religios şi, totodat.l, e pot face anumite apro-
pieri cu riturile masonice. Mai trebuie ţinut seama ca raportul a fost
facut de clericii de la Sorbona şi ca aceşti „buni judecatori" au sesizat
ca, in toate ceremoniile descrise, este parodiat cultul bisericii catolice.

*

A":-a-zisa juruinta a calfelor con ta in trei angajamente: ,a onorezi
pe Dumnezeu, a pastrezi bunul me~terului M "a aJuti pe celelalte
calfe, când, de fapt, aceste calfe i1 dispreţuie c pe Dumnezeu. intmeazâ
sfintele taine ale bisericii noastre, sunt ruina meşterilor parasind cu co-
lii atelierele când vreunul din clica lor se plânge ca a primit un reproş
i ruinându-se ei înşişi dând toti banii pe bautura: dar fara sa fie calfe
nu pot deveni meşteri.

Şi-au creat o lume proprie: isi aleg reprezentanti. un judecător. un
loctiitor. un grefier .i un sergent; au legaturi in toate oraşele i o parola
prin care se recuno c. pc care o tin secreta; ei ~ ridica mereu împotriva
ucenicilor care nu consimt sa li se alature, ii bat şi ii persecuta pentru
a-i forta sa intre în rândurile lor. Lipsa pioşeniei şi pacatele pe care le
comit difera dupa meseria fiecaruia. Au însa şi ceva în comun: mai în-
tâi. pe cel care urmeaza a fi primit îl fac sa jure pe Sfânta Evanghelie ca

191

JULES BOCCHER

nu va spune nici tatalui sau, nici marnei sale, nici femeii ori copilului
sau, nici măcar duhovnicului la spovedanie nici ce gânduri are, nici
cum le va făptui; şi, pentru acest jurământ, aleg o cârciuma pe care-o
numesc „maică", fiindca acolo îşi fac obicei să se se adune cu toţii. ca
fratii la sânul maicii lor. Acolo, îşi aleg doua odai alăturate, una pentru
chiolhan, alta pentru nelegiuiri. închid cu grija şi uşi, şi ferestre pentru
a nu fi nici vazuţi. nici luati prin surprindere în vreun fel. În al doilea
rând, candidatului i se alege un naş şi o ,,naşa" care, sfătuindu-se între
ei, îi dau un nume nou; îl boteaza în băşcălie şi fac celelalte blestemate
ceremonii de primire specifice meseriei lor urmându-şi diabolicele tra-
diţii, astfel:

Şelarii

Având capul descoperit, calfele de şelari presteaza jurământul pe
Sfânta Carte a evangheliilor, deasupra căreia aşaza trei monede închi-
puind cei treizeci de arginţi; în încăpere intră apoi trei sau patru băr­
baţi, dintre care unul începe sa ceara un altar, o catapeteasma, sfeşnice,
perdele, pânza şi tot ce trebuie pentru a împodobi un altar, apoi odăjdii
din cele purtate de preoţi la sfânta liturghie, lumânări, cădelniţa, potir,
o solniţa, sare, pâine şi vin neîncepute; apoi ia un ştergar pe care-l îm-
pătureşte în trei, cu marginile îndoite înauntru pentru a închipui cele
trei acoperăminte ale sfintei mese, o cana sau un pahar în locul potiru-
lui, o pâine de doi bani, o cruce de ceara, cartea sfânta cu cei treizeci
de arginţi, doua lumânări aprinse şi, în locul vasului de mir, apucă
doua ulcele şi două sticle, una cu vin, alta cu apă, presară dintr-o sol-
niţă sare şi, fiind pregătite toate acestea, iar încăperea fiind închisă, se
aşază cu toţii în genunchi având capul descoperit; atunci acela care a
cerut toate cele de trebuinţă sfintei liturghii, îngenuncheat şi el cu mâi-
nile împreunate ca pentru rugăciune în faţa soclului pe care se află
toate aceste lucruri, le spune celor care urmează a fi admişi printre
calfe: ,,Pâinea pe care o vedeţi închipuie cu adevărat corpul Domnului
nostru Isus Hristos răstignit pentru păcatele noastre". Cu aceste cu-
vinte, el rupe o bucata din pâine şi o pune în pretinsul potir rostind:
,,Pacea Domnului fie cu voi"; apoi presară în paharul acela puţină sare
şi trei picături de ceara din lumânarea aprinsa spunând: ,,În numele

192

sn1BOLURILE FRA~01AS0 '-: ERIEI

Tatalui, al Fiului şi al Sf. Duh"; stinge apoi lumânarea în falsul potir şi
spune candidatului sau candidaţilor să îşi aleagă un naş şi, ţinându-i
îngenuncheaţi, îi botează în batjocură profanând astfel sfântul botez
precum şi sfânta liturghie, le da apoi sa guste din pâinea aceea tuturor
celor aflaţi în încăpere şi să bea din acel vin amestecat. După asta, iau
o batistă, patru pahare pline cu vin simbolizându-i pe cei patru evan-
ghelişti la care adaugă, cu înţeles, câte patru bucăţele de pâine şi şter­
garul de care s-au şters, ca fiind giulgiul Domnului; masa lor închipuie
acum Sfântul Mormânt; picioarele acelei mese, pe cei patru doctori ai
bisericii; astfel fac ei toate aceste lucruri şi altele încă mai eretice. Hu-
ghenoţii sunt năşiţi de catolici şi invers.

Curelarii

Calfele de curelari se folosesc de pâine, de vin, de sare şi de apă pe
care le numesc cele patru alimeme349 şi, aşezându-le pe o masă în fata
candidatului, îl fac să jure pe aceste patru lucruri, pe credinţa sa, pe lo-
cul său în rai, pe Dumnezeul său, pe mirul şi pe botezul pe care le-a pri-
mit; îi spun apoi ca trebuie să-şi ia un nume nou căci va fi botezat de
îndată; şi, punându-l să spună numele pe care şi-l doreşte, una dintre
calfele aşezate în spatele lui îi varsă în cap un pahar de apă spunându-i:
„Te botez în numele Tatalui, al Fiului şi al Sf. Duh". Naşul şi asistentul
său îi vor aduce la cunoştinţă mai apoi toate îndatoririle pe care le are.

Croitorii

Într-una din cele doua odăi, calfele de croitori aşaza pe o masa cu
faţa de masă întoarsă pe dos, o solniţă, o pâine, un vas cu trei picioare
umplut pe jumătate, trei bucăţi de pânză scumpă şi trei andrele; după
ce candidaţii jură pe evanghelii şi îşi iau un naş, acesta le spune poves-
tea doldora de blestemăţii a primelor trei calfe şi, făcând legătura cu
obiectele aflate în acea încăpere şi pe masa, profanează de mai multe
ori taina Sf. Treimi.

Tocilarii

Calfele cu acest meşteşug se aşază în genunchi în faţa unui altar şi,
după ce-l pun pe candidat sa jure pe Evanghelii, naşul aceluia ia jumâtate

193

JU LES BO UCHER

dintr-o pâine şi, amestecând-o cu multă sare, i-o dă băiatului s-o mă­
nânce şi, pentru ca acesta înghite greu, îi dă. şi două, trei pahare de vin
spunând că l-a trecut calfă.

La un timp după aceasta, ei pleacă într-un loc retras la ţară, unde
celui admis i se comunică. secretele gradului: este descălţat de un pan-
tof şi, cu toţii, dau roată de mai multe ori unei mantii aşezate pe pă­
mânt astfel încât piciorul descălţat să păşească. pe mantie, iar celălalt
pe pământ. Pe acea manta se pune un şervet; pe el se aşază pâine şi vin
precum şi câteva pahare care să amintească. de sângele Mântuitorului
nostru, de cele cinci răni ale sale, de coroana de spini şi de piroanele
răstignirii; pâinea simbolizează trupul Domnului; apa, botezul; focul,
îngerul păzitor; aerul, trecerea vremii; cerul, tronul dumnezeirii; pă­
mântul, începutul că.ii Domnului; vântul, mânia lui Dumnezeu; cuţitul,
sabia ce a tăiat urechea lui Malchus; şervetul, sfântul giulgiu; tivul şer­
vetului, funia de care a fost târât Isus.

Apoi îndoaie şervetul în trei locuri, aşezând deasupra trei pietre şi
spun că. asta ar însemna cele trei răni şi piroanele bătute în trupul
Mântuitorului.

La ulciorul cu vin, toarta ar însemna crucea, cele două orificii, cei
doi tâlhari, ciocul, lancea lui Longin care l-a străpuns pe Fiul lui Dum-
nezeu; ulciorul ar simboliza turnul Babel; gura şi fundul vasului, cerul
şi pământul; cele douăsprezece spiţe ale roţii pe care ţin piatra de to-
cilă închipuie pe cei doisprezece apostoli; iar cele patru sferturi de
roată, pe cei patru evanghelişti. Asupra tuturor acestora ei întreabă pe
noua calfă, care poate plăti amendă, după legea lor, dacă nu ştie răs­
punsul rânduit.

Pălărierii

În cea mai încăpătoare dintre cele două odăi, pălărierii aşază pe o
masă simboluri ale morţii şi ale patimilor Mântuitorului: o cruce, o co-
roană făcută dintr-un şervet răsucit atârnat la întretăierea braţelor cru-
cii. Pe cele două braţe ale crucii ei pun două farfurii, două sfeşnice cu
două lumânări aprinse reprezentând Soarele şi Luna; cele trei piroane
cu care Mântuitorul a fost răstignit sunt reprezentate prin trei cuţite,
doua dintre ele aşezate pe braţele crucii şi al treilea, la baza acesteia;

194

SI~\ BOLL'RILE FRA~ 0 1AS0~ ER I EI

lancea este simbolizată printr-o bucată de lemn; biciul, prin sfori le-
gate de un lemn; în locul buretelui îmbibat cu oţet se aşază un cuţit şi
o bucată de pâine; cleştii sunt reprezentaţi printr-un ştergar îndoit; stâl-
pul caznelor, printr-o solniţă plină cu sare peste care se pun şi monede
(cei treizeci de arginţi) şi tot sarea închipuie Sf. Mir.

La baza crucii stau două vase, unul cu apă, celălalt cu vin, pentru a
arăta sudoarea de sânge a lui Isus în gradina de pe Muntele Măslinilor.
Pe masă se mai aşază două pahare, unul cu oţet, altul cu pelin, un co-
coş, zaruri şi toate celelalte care amintesc de patimile Mântuitorului.

Dacă în odaie se afla cumva un cufăr, ei spun că reprezintă arca lui
Noe; dulapul, chivotul lui lacov; patul, ieslea cea săracă; un scaun de
lângă sobă, cristelniţa; vreascurile pentru foc, jertfa lui Avraam, iar co-
şul sobei, fundul Gheenei.

Cel care conduce iniţierea, zis Judecătorul, îl reprezintă pe Pilat; el
se aşază pe un tron în locul cel mai de vază; asistentul său, repre-
zentându-l pe judecătorul Ana, îi stă alături; grefierul îl reprezintă pe
Caiafa şi se aşază ceva mai jos. Judecătorul ţine în mână o nuia repre-
zentând toiagul lui Aron de vârful căruia sunt prinse trei panglici: una
albă pentru nevinovăţia lui Hristos, una roşie pentru sângele pe care
l-a vărsat, iar cea albastră pentru rănile Mântuitorului. Ei mai spun că
cele patru picioare ale mesei sunt cei patru evanghelişti, că sub masă
este Sf. Mormânt şi ca pe masă este sfântul giulgiu. Pentru ei, cele pa-
tru ochiuri ale ferestrei în cruce reprezintă pe Sf. Fecioară şi Sf. Ioan
(cele două ochiuri de jos) precum şi soarele cu luna (când cele două
ochiuri de sus sunt închise); când fereastra este deschisa, ei spun că re-
prezintă Buna Vestire cu Lumina Lumii pe care o anunţă.

Cel pe care vor să-l primească este pus să facă trei paşi zicând:
,,Laudă lui Dumnezeu, mesei şi Judecătorului meu" şi, apropiindu-se,
îi dă acestuia un sărut spunând: ,,Plăcut să-i fie Domnului acest sărut,
chiar de-ar fi să fie sărutul lui Iuda".

Judecătorul întreaba ce va să zică aceasta şi lasă celelalte calfe să
intre în încăpere pentru a-l instrui pe candidat; la prima lovitură a
Judecătorului, calfele răspund Benedicite, la cea de-a doua, Domine, şi
la a treia, Consummatum est (adică Domnul nostru binecuvântat s-a
sfârşit). Apoi Judecătorul îi întreabă: ,,Ce cautaţi aici?", la care ei răs­
pund: ,,Pe Dumnezeu şi pe apostoli".

195

JUI [ 3 001 ·cHER

Pentru a arata cum a fo. t trimis Isus de la Ana la Caiafa. candidatul
apare in fata Judecatorulu1 cu picioarele încrucisate. cu veşmântul des-
cheiat la piept şi desculţ. El este întrebat: ,,Cine sunteţi?'· şi raspunde:
„Cu voia Domnului, eu îl înfatişez pe Mântuitor". Este poftit apoi sa se
aşeze pe un scaun în dreptul sobei. Naşul şi naşa pe care şi-i i-a ales 1i
prind la gât un şervet. il hranesc cu pâine şi sare. 11 toama apa pe creştet.
il pun a bata de trei ori in ,oba maimuţărind asnel Sf. Botez şi îi dau
noul ,au nume. Iar candidatul pune arunci: ...A~ ,arata-mbucatura. aşa
vin acru c-am baut şi de trei ori in ..,oba am batut cum nasul şi cu naşa
mi-au cerut încât eu buna calfa am trecur·.

Apoi ei duc o pâine pe pat şi , de acolo, pe dulap pentru a arata cum
l-a purtat diavolul pe Isus pe munte.

Când o calfa pleaca dintr-un or~. trai ta pe care o poarta in~hipuie le-
gatura de vreascuri pe care o ducea I,aac; daca o duce m spate, este pre-
cum povara Sf. Cristofor: baierile tr.u,tei reprezinta picioarele lui I us. Ei
îşi pun ..abia incrucişata pe te tea....1 spunând ca este crucea Sf. Andrei şi
ca teaca e te pielea Sf. Bartolomeu. garda sabiei, paza lut Dumnezeu;
vârful tecii este felinarul lui Iuda, iar al sabiei, lancea lui Longin.

Merg apoi la o rascruce şi agaţa un pahar într-un copac şi, pentru a
reprezenta moartea Sf. Ştefan . toate calfele arunca cu pietre in pahar,
mai puţin acela care este condus a...trel la plecare şi care le spune: ..Îmi
iau ramas-bun de la voi. to"ar~1. precum I us s-a de parţit de apo toli
când i-a tnm1i. .1 predice în tot locul ade\ arul fa·angheliei: dati-mi bi-
necuvântarea voa tra i eu \ă voi da-o pe a mea...

Desigur ca nu putem face aici in detaliu analiza riturilor şi a practi-
cilor fraţii lor de calfe juruite; am vrut doar sa oferim o impresie gene-
rala, astfel ca masonii sa cunoasca aportul e ential al acestei ramuri
prea puţin cunoscute a trunchiului iniţiatic primordial.

:!. GRADUL MASOMC DE CALFÂ

La începuturi, masoneria nu avea decât doua grade: ucenic şi
calfă; cel de maestru si legenda sa întemeietoare par sa fi fost adau-
gate mai recent.

196

Sli\lBOLURI LE FRA~CMASONERI EI

Se poate chiar presupune ca. multă. vreme, iniţierea se fă.cea o sin-
gură. dată., la primirea în fraţie. Goblet d 'Alviella350 consideră. că.
„persoanelor de viţa nobilă nu li se putea impune, ca şi celorlalţi, o
perioadă de şapte ani pentru ucenicie; astfel de candidaţi erau primiţi,

acceptaţi dintr-odata ca tovaraşi (engl. fellows , fr. compagnons,

«calfe») şi numai fraţii meşteşugari urmau stagiul rânduit pentru uce-
nic pentru a putea «trece» apoi calfe şi a fi «înălţaţi» maeştri. Primirea
celor din afara meseriei de constructor a fost prilejul ca, la nivelul gra-
dului de calfă, să fie sintetizate toate formele ceremoniei tradiţionale
de admitere în masonerie: juramântul de fidelitate şi de discreţie, co-
municarea de parole şi de mituri fondatoare, dezvăluirea de semne şi
de înţelesuri tainice. Chiar dacă. ar fi existat mai înainte două ceremo-
nii distincte, era necesar ca ele să fie modificate în faţa necesită.ţii de-a
accepta masoni non-operativi".

S ă recunoaştem că., în masoneria de astăzi, iniţierea la gradul de
calfă. nu mai are profunzimea iniţiatică pe care o gă.sim la gradul
de ucenic. O regăsim abia la gradul de maestru. Toţi resimt ca fiind
mai sărac ritualul masonic de iniţiere a calfei.

De pildă, cei care au reconstituit (stilizat) ritualuri mai vechi, s-au
vâZut nevoiţi, precum Ragon351 , să introduca, pentru a stârni interesul
contemporanilor, o întrebare ca aceasta: ,,Ce crezi despre electricitate,
fratele meu?" pentru ca apoi să. îşi expună propriile păreri. Se lansează
pe tărâmul ştiinţei - în limitele epocii sale - cam aşa: ,,Vreau să închei
acest interesant subiect prin a vă explica un fenomen pe cât de frec-
vent pe atât de dezastruos, şi de care poate nici nu v-aţi dat seama.
Frate, ştiaţi că un litru de apă se preschimbă la contactul cu un curent
electric în două mii de litri de abur pe care o simplă scânteie electrică
îi reconverteşte pe dată tot într-un litru de apă? Ei bine, această experi-
enţă vă poate da o idee exactă de tot ceea ce se întâmplă în atmosferă
pe timp de furtună şi de ploaie torenţiala atunci când fulgerul loveşte
norii, imensă masă de vapori" .

Sa recunoaştem că într-un ritual cu pretenţii iniţiatice este cel puţin
curios să gaseşti astfel de intervenţii.

În ritualurile mai noi se aduce vorba despre cele cinci simţuri; de-
spre ordinele de arhitectura: doric, ionic, corintic (uneori şi toscan şi
compozit); despre artele liberale: gramatica, retorica, logica, aritmetica,

197

JU LES BOL'CHER

geometria, muzica, astronomia; despre înţelepţi: Solon, Socrate, Licurg,
Pitagora şi Isus. Mai cuminţi, alte ritualuri se rezumă la termeni gene-
rali: simţuri, arta, ştiinţele, umanitatea, munca...

Referindu-se la lojile franceze din veacul al XIX-iea, Plantagenet352
constată că: ,,Ritualul atragea atenţia neofitului asupra celor cinci sim-
pui ca mijloace pe care natura i le-a pus la dispoziţie pentru a-şi duce
lucrarea masonica la bun sfârşit".

Problema era luată în serios: .,Simţurile sunt factorii inteligenţei şi
ai facultăţilor omeneşti. Dezvoltarea gândirii este strâns legată de buna
şi sănătoasa lor utilizare"; după care urmau cinci conferinţe prin care
masonii aflau că vazul serveşte vederii, cu auzul se poate auzi, cu gus-
tul , omul gustă, cu mirosul miroase şi ca, ,,în vreme ce fiecare dintre
aceste patru simţuri este concentrat în câte un organ specializat (şi
aceasta pentru ca ele contribuie cel mai direct la producerea ideilor şi
la conservarea fiinţei), doar pipăitul este raspândit pe toata suprafaţa
corpului, el nefiind decât ajutorul şi tovaraşul, calfa celorlalte simţuri".

Plantagenet e îngaduitor, comentând ca, în acest caz, ritualul maso-
nic ori exagera, ori nu spunea mare lucru. ,,Exagera în sensul că, dacă
neofitul mai avea de aflat astfel de informaţii şi nici macar nu-şi dădea
seama cât de greşite erau, atunci i-ar fi fost mai de folos şcoala pri-
mara decât loja masonica şi deci nu masoneria trebuia să-şi asume
educaţia lui. Pe de alta parte, ritualul nu spunea mare lucru, deoarece,
daca iniţierea s-ar fi adresat unor indivizi care n-ar fi avut şcoala nici
macar cât un copil de cincisprezece ani, masoneria ar fi trebuit sa fie
aceea care sa-i învete ceva ce nu ştiau înca ori să le dea subiecte de
gândire care sa le deschida noi orizonturi."

În aceeaşi ordine de idei, şi Wirth353 remarcă: ,,Nu rareori ritualul
gradului de calfa a fost garnisit cu disertaţii profane scoase din cine ştie
ce manual de psihologie. Totuşi, cu mai mult simţ al ridicolului, s-ar fi
putut înţelege ce exagerare era să-i scoţi pe ucenici din loja, iar aura de
mister sa nu ascundă. pâna la urma, decât unele noţiuni pur elementare
despre mecanismul simţurilor. Cât de umilitor pentru al doilea grad al
francmasoneriei sa intre în competiţie cu şcoala primară!"

Iniţierea la gradul de calfa presupunea, în zorii secolului XX, cinci
calatorii simbolice: în prima, candidatul descopera cele cinci simţuri;

198

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

în cea de-a doua, cele patru ordine de arhitectură. Dar de ce nu tot
cinci, prin adăugarea ordinului „compozit"?

În cea de-a treia călătorie, tema o constituie, în ritul francez, ştiin­
ţele, iar în ritul scoţian, artele liberale. Din primul aflăm că „ştiinţa îi
dă omului cunoaşterea naturii, căci prin ştiinţă omul înţelege fenome-
nele naturale şi proprietăţile materiei, cunoaşte legile dezvoltării vieţii
şi pe cele ce guvernează relaţiile sociale" .

,,Ritul scoţian este acela care, spune Plantagenet354, a popularizat

lista celor şapte arte liberale în care masonii trebuie să găsească mereu
sprijin, cum făcuseră cu veacuri în urmă şi predecesorii lor operativi.
Pe listă figurau : gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria,
muzica şi astronomia. Chiar şi astăzi, candidatului i se transmit, în
solemnitatea cadrului ritual, definiţiile celor şapte arte ori ştiinţe libe-
rale355 şi această preţioasă relicvă din strămoşi l-ar impresiona poate
cu mult mai mult dacă progresul nu ne-ar fi adus la îndemână enciclo-
pediile şi dacă, din fragedă copilărie, şcoala nu ne-ar fi învăţat să apli-
căm aceste cunoştinţe. "

În cea de-a patra călătorie simbolică, ritul francez îi „dezv ăluie"
neofitului umanitatea , cele omeneşti, şi comentează: ,,Legea naturală,
inexorabila, stăpâneşte asupra lumii; forţa brutală triumfă în lupta din-
tre fiinţe. Prin artă şi ştiinţă însă, doar omul poate progresa treptat
ridicându-se la o nouă concepţie: să viseze la fraternitate, să înţeleagă
solidaritatea, să vrea dreptatea şi egalitatea"356_

,,Cuvinte ca acestea, comentează mai departe Pantagenet357, folo-
site într-un sens mult prea abstract, rămân vorbe goale atât în faţa lo-
gicii, cât şi a istoriei, mai ales după ce Primul Război Mondial le-a
dezminţit atât de brutal. Cine ar mai îndrăzni să pretindă, cunoscând
barbariile petrecute după 1914, că această sângeroasă apoteoză a tehni-
cii şi a progresului face într-adevăr omenirea să ajungă la o mentalitate
superioară celei a omului cavernelor? Or, dacă formularea din ritul
francez ilustrează doar fetişismul nefast al unei civilizaţii cu o dimen-
siune morală ce s-a dovedit atât de contestabilă, cum ar putea ea să-i
vină în ajutor masonului care trebuie să-şi schimbe modul de gândire
potrivit cursului unei evoluţii inevitabile, dar care, vai pentru sărmana
omenire, aduce a sfârşit?"

199

JULES BOUCHER

În 1929, când i-a apărut lucrarea, Plantagenet nu- şi putea imagina
progresele pe care avea să le facă omenirea în „tehnica" autodistruge-
rii în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Şi, într-adevar, atunci
s-a putut petrece tot ce putea fi mai rău!

Ritul scoţian consacră cea de-a patra călătorie simbolică descope-
ririi marilor Înţelepţi ai Antichităţii, anume Salon, Socrate, Licurg,
Pitagora şi Isus. Ritualul avea nevoie de cinci, nici unul mai mult sau
mai puţin, dar măcar să-i fi ales reprezentativi şi pe criterii bine defi-
nite... Lista pare a fi fost însă întocmită de un primar care, citind un
manual de istoria filosofiei, s-a oprit la greci şi, pentru că a fost crescut
în religia catolică, l-a trecut în coada listei şi pe Isus pe care, din do-
rinţa de a-l face accesibil, l-a considerat doar ca înţelept. Este tot ce ne
poate spune această listă despre care nu credem să aibă ceva iniţiatic.

În ambele rituri, cea de-a cincea călătorie simbolică este consacrată
,,muncii", dar şi de astă dată interpretarea este la fel de nemulţumitoare.

Noroc cu abordarea lui Oswald Wirth care, respingând orice
tentaţie retorică pe teme ca simţurile, artele, ştiinţele etc., se con-
centrează strict pe semnificaţia uneltelor calfei şi pe cultul activităţii
motivat-optimiste a omului, pe cultul muncii.

Înţelegem de ce acest al doilea grad nu are, pentru majoritatea ma-
sonilor, decât o importanţă redusă şi de ce au fost, poate, decepţionaţi
când li s-a făcut onoarea de-a fi admişi în rândul calfelor.

La acest grad, există totuşi două simboluri specifice fă.ră de care
masoneria n-ar fi masonerie: Steaua de Foc şi Litera G.

3. STEAUA DE FOC

Steaua de Foc, ne spune Ragon358, ,,era, la egipteni, reprezentarea
lui Horus, fiul lui Isis şi al Soarelui, creator al anotimpurilor şi simbol
al mişcării, al substanţei primordiale, izvor nesecat de viaţă, sursă a
scânteii focului sacru, sămânţă universală a tuturor fiinţelor. Pentru ma-
soni, Steaua de Foc este emblema duhului însufleţitor ce poartă sufletul
către fapte măreţe; ea este învăpăiată, luminoasă pentru că ilustrul

200