Boucher, Jules - Simbolurile Masoneriei - scan

Sl:-1 BOLL' RILE FR,\'\(:\1,\30'\ ERI EI

initiat Pitagora ne învata sa nu vorbim despre cele divine decât la lu-
mina torţelor'·.

Aceasta interpretare a lui Ragon359 se regaseşte şi în ritualurile ac-
tuale ale gradului de calfa în care se spune ca:

,,La orient, straluceşte o stea cu cinci colţuri reprezentând simţu­
rile; numele ei este Steaua de Foc".

Plantagenet crede ca Steaua de Foc a aparut în masonerie dupa
1737, cu toate ca pentagrama şi corelaţiile matematice pe care le con-
ţine era bine-cunoscuta în masoneria operativa şi constituia. poate,
unul dintre secretele cele mai importante şi mai bine pazite ale con-
structorilor din vechime.

Fig. 84. Pentagrama şi Hexagrama

Steaua de Foc sau Pentagrama nu trebuie confundata cu Sigiliul lui
Solomon (sau Hexagrarna); acesta din urma este format din doua tri-
unghiuri echilaterale cu bazele opuse şi laturile întrepatrunse, pe când
Pentagrama este o linie frânta continua ale carei segmente egale iau
forma unei stele cu cinci colţuri .

Allote de la Fiiye360 considera ca motivul pentru care hexagrarna
se numeşte Sigiliul lui Solomon a fost transmis prin Cabala din tradiţi­
ile etiopienilor care, în aceasta privinţa, sunt relevante întrucât aceştia
se pretind a fi urmaşii lui Solomon şi ai reginei din Saba. ,.Oricât de
adevarata ar fi aceasta tradiţie, în Abisinia este unanim acceptat ca re-
gele Ioan a creat o podoaba în forma de hexagrama pe care a numit-o
Sigiliul lui Solomon. Deşi e plauzibil ca regele Solomon a avut un si-
giliu, nici un document nu atesta ca acesta ar fi purtat însemnul hexa-
grarnei sau al pentagramei."

În aceasta tradiţie care denume~te hexagrama Sigiliu al lui Solomon,
nu gasirn şi un fel specific de a denumi pentagrama; doar masoneria o

201

J!Jl.l:S BOUCIIEh?

numeşte Steaua de Foc. Este nevoie de toata pro. tia I mversunarca

antima...onica a unui Paul Ro~en pentru a .,crie rânduri ca ace tea

(Maronnerie Pratique. I 5, \ ol. I. p. 180 1:

..Steaua de Foc este emblema creatoare

pnn excelenţa. Barbatul culcat are, într-ade-

fi{ var, o protuberanţa centrala. În poziţia cul-
cat, femeia prezinta, dimpotriva, o cavitate

centrala şi unirea acestora. înlanţuirea intre

Fig. 5. Desene membrum virile 1 6enitnlia mulieris for-
de Paul Rosen
meaz;.1 Steaua de Foc prin unirea într-un

contur ir:chis a extremitătilor râmase libere.

În centru. Steaua de Foc .1re o litera fenici-

ana (?) echivalenta cu iod ebraic. s1 care reprezinta cele doua canale

seminale si uretra, părţile principale ale organului genital ma culin".

Desenul prezentat de Paul Rosen se potriveşte prea puţm cu ..des-
crierea" din text. Dar ce importanţa mai are pentru cititorii gata con-

vinşi ca masoneria ascunde. printre multe altele. i mistere exuale

ruşinoa,e'? Paul Ro en e te exemplul t:pic de scriitor antima. on care,

dupa ce a epuizat tema satanic.;mului. nu e astâmpara pâna nu gaseşte

noi po,ibilitati de atac. Folosind in,a procedee care dau la iveala ce e

mai tulbure in subconştientul personal ~i demonstrând un noian de re-

fulari. acest scriitor induce eventualului sau cititor nu numai o criza a

simţului critic, dar şi a bunului-simt, blocate definith în fata unor ast-

fel de sminteli.
Pentagrama era imbolul preferat al adepţilor lui Pitagora. care o

numeau pentagrnmmon sau triplu triunghi suprapus (v. fig. 46). În

. cris. ace,t imbol era folosit ca formula de salut şi in emna „sana-

tate!.. lat. ,·ale). iar literele care compuneau numele zeitei sanataţii

Hygea erau a,ezate. fiecare, în câte un vârf al pentagramei, din acest

motiv denumita ~i ugeia361.

Crucea egipteana (Ankh)

Pent.alpha grcceru a (pentagrama cu vârfurile formate din cinci ma-
juscule A. gr. Alpha - n.tr., însemna, ca i Ankh, crucea cu bucla a egip-

tenilor. Via(.! .J St>.ntltate. În cele mai multe reprezentări din scrierile

202

SI~1B0LUR1LE FRANCMASONERIEI

masonice. Anlch se înscrie în pentagrama

înscrisâ la rândul ei într-un pentagon

(fig. 86).

„Ca forma grafica, ankh exprima o

idee profunda, spune Enel362. Crucea

este un stravechi simbol al eternitaţii,

caci liniile din care este formata, oricât

ar fi prelungite în spaţiu, nu se întâlnesc

vreodata. Dar bucla pe care o are crucea Fig. 86. Crucea Ankh
Anl<h în partea de sus îi confera şi o alta înscrisa în pentagrama
semnificaţie. Ea pare sa reprezinte un laţ

şi deci ideea de a lega şi de a dezlega: circuit, legătura, conjuraţie (a

lega prin jurământ), cuvântare (a lega cuvinte laolaltă).

Propun deci urmatoarea interpretare a semnului ankh: este simbolul

vieţii eterne, circuitul vieţii izvorât din principiul pogorât asupra inertu-

lui pe care îl însufleţeşte; linia sa verticala înseamna ca razbate la infinit.

Semnul ankh poate fi considerat şi ca nodul magic prin care stau lao-

laltă elementele ce alcatuiesc lumea şi omul. Mai poate simboliza, de

asemenea, destinul, nodul de unire a tuturor influenţelor planetare care-l

fac pe om sa se nasca gata înzestrat cu anumite însuşiri, şi bune. şi rele:'
Şi Laneo-Villene363 înţelege prin semnul

ankh un ,,nod": ,,Ţinut în mâna zeului (sau re-

prezentat lânga ea), nodul - zis cruce cu bucla -

este, înainte de toate. un simbol al înţelepciunii

oculte sacre caci. în viaţa de zi cu zi, acela care

ştie sa înnoade ştie sa şi deznoade cu uşurinţa,

cunoscând secretul; în acelaşi fel, iniţiaţii egip-

teni puteau pricepe toate sensurile ascunse ale

Fig. 87. Zeiţa Hathor aratând „semnul viep.i·' Fig. 88. Nodul lui Isis

203

JULE3 BOl CHER

cultului lor (dezlegând legaturi nevazute) când le erau dezvaluite înţele­
surile formulelor sacre. Pentru înţeleptii Antichitatii. nodul reprezenta.
la propriu şi în primul rând, necesitatea de a proteja prin secret funcţia
sacerdotala şi practicile religioase".

Ni se pare totu i nepotrivita asemanarea semnului ankh cu laţul
unei sfori. În diferite documente egiptene, ankh are o aparenţa rigida
(fig. 87) spre deosebire de .,nodul lui Isis" (fig. 88), care e te chiar un
nod facut din fibre ţesute ori rasucite.

Daca are un singur vârf în sus, pentagrama este considerata, în ge-
neral, ca fiind activa şi benefica. I se poate înscrie imaginea corpului
omenesc cu extremitatile membrelor şi capul atingându-i vârfurile (ca
în fig. 89). Aşezata invers, cu doua vârfuri în sus. pentagrama este
considerata ca fiind pasiva şi malefica; pentru a-i da o tenta demonica,
unii ocultişti i1 inscriu chiar un cap de ţap. emblema a instinctelor
necontrolate. În masonerie însa, pentagrama are o cu totul alta semni-
ficaţie; ea conţine regula de formare a numarului de aur364.

Fig. 89. Pentagrama în sens „benefic" şi „malefic"

Numarul de aur
Numarul de aur sau proporţia de aur este denumirea data unui anu-
mit raport a carui valoare e te aceeaşi fie când e raporteaza partea mai
mica a întregului la cealalta parte. mai mare. fie când aceasta din urma
parte se raporteaza la întreg. Ceea ce în geometria clasica se numeşte
,.imparţirea unei drepte în raportul mediu şi extrem":
Se determina pe segmentul AB un punct C astfel mcât (fig. 91 ):

204

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Notând segmentul AB cuc, segmen- A C8
tul AC cu a şi segmentul CB cu b, putem Fig. 91. Proporţia de aur
scrie proporţia de mai sus:

Ca

ab

Segmentul c fiind egal cu a+b, putem deci scrie:

a+b a

ab

a
Notând cu x raportul b , se obţine prin ecuaţie de gradul doi:

l+Js

X=---

2
Cele două soluţii ale ecuaţiei sunt:

x= 1,61803398875...

)(' = 0,61803398875...

1,618 .. . este valoarea numărului de aur <I> (phi), iar 0,618 .. . valoa-
rea inversului său, adică 1

*

În arta de a construi nu se foloseşte însă valoarea numerică. a nu-
mărului de aur. Trasarea sa geometrică. este mult mai precisă căci evită
aproximarea din calculul aritmetic.

Dreapta AB (fig. 91) constituie „întregul" de împărţit din care seg-
mentul AC este „majora" (partea mai mare), iar CB, ,,minora" (partea
mai mică) . Secţiunea (numărul) de aur se poate determina astfel:

1. Aflarea majorei şi a minorei cunoscând întregul
2. Aflarea minorei cunoscând majora
3. Aflarea majorei cunoscând minora

lată cel mai simplu mod de a soluţiona prin trasare cele trei cazuri:

205

JULES BOl CHER

Primul caz. Vom folosi trasarea lui Nagrodski despre care am mai

vorbit (fig. 51):
Din capatul B aJ dreptei AB se ridica o perpendiculară (fig. 92).

BD=AB

2

Aşezând compasul în punctul D, trasam arcul BE.
Trasam apoi din punctul A arcul EC.
Punctul C va împarţi dreapta AB în sectiunea de aur.

Cf•AC f
o
Dfl •A/

fi A
Fig. 93. Aflarea „minorei"
Fig. 92. Îrnparţirea ..întregului"

Al doilea caz. Cunoscând AC, stl aflam CB (fig. 93).
Din capatul C aJ segmentului AC ridicam o perpendiculara CF = AC.
Din punctul G aflat la jumatatea segmentului AC, trasam arcul FB.
Minora CB rezulta în prelungirea segmentului AC.
Al treilea caz. Cunoscând CB. sa aflam AC (fig. 94).
Din capatul B al segmentului CB se ridica o perpendiculară.
Din punctul G trasam un cerc cu raza GB.
În prelungirea dreptei CG trasam dreapta CGH.
Din centrul C se traseaza arcul HA, iar majora CA rezultă în pre-
lungirea segmentului BC.

*
Aşa cum l-am definit anterior, patratul
cel lung permite trasarea Stelei de Foc.
Sa construim mai întâi patratul cel lung
pe dreapta AB, ca în fig. 95, utilizând pro-
cedeul din cel de-al doilea caz de mai sus.
C Vom obţine dreptunghiul AEFD şi punctele
Fig. 94. Aflarea ,,majorei" B şi C, pe care le vom uni printr-o dreapta.

206

SIMBOLURILE FRA~OlASO~ERIEI

Luând DG=CF şi AH=BE, vom obţine o ~-t-+---t--+-~.t'
punctele G şi H simetrice faţă. de punctele
C şi B; unim G şi H printr-o dreaptă.

Observam că punctele D, G, C, F de-
termină una dintre laturile pentagramei.

Din G şi C trasam două cercuri de rază

GD şi CF care se intersectează în punctul . I( t1 8 L C
J, cel de-al treilea vârf superior al stelei.
Fig. 95. Pentagrama şi
Din J trasam dreapta JK în prelungirea patratul cel lung
dreptei JG şi dreapta JL, trecând prin C,
determinând astfel şi celelalte două vâr-

furi ale stelei.
Pentru a încheia trasarea pentagramei, nu mai ramâne decât să

unim punctele K şi F, apoi L şi D.
Deşi, la prima vedere, procedeul pare complicat, este suficient să-l

aplicam pentru a ne da seama cât de simplu se învaţă.
Procedeul permite şi înscrierea Stelei de Foc în pătrat (faţa pietrei

cubice); patru dintre vârfurile pentagramei aflându-se pe laturile pătra­
tului, numai vârful de sus nu atinge latura superioară. a acestuia la care
sunt tangente doar cercurile directoare (fig. 95).

în sens esoteric, aceasta înseamnă că Steaua de Foc, semn al deve-

nirii naturii şi omului, nu atinge planurile superioare; doar cercurile,
trasate cu ajutorul compasului (legă.tura dintre uman şi divin, planul
intermediar sau „astral") permit omului
să se înalţe pentru a atinge planul divin

(,,spiritual").

*

Dacă. vrem să obţinem o pentagramă.
fără. a ţine prea mult seama de rigorile

matematicii, ajunge să delimităm pe seg- No
mentul OF, GC ca fiind cincimea şi să.
trasam cele două. cercuri de rază. GO şi Fig. 96. Trasarea
CF (fig. 96). pentagramei prin
,,relaţia de trei cincimi"
Dreptele LGN, LCO, DMO şi FMN
vor fi laturile stelei.

207

JULES BO UC HER

Regăsim aici şi o relaţie de 3/5 cu numărul de aur (1,618 ...), anume:
construcţia pentagramei şi a numărului de aur este deci cu putinţă prin
relaţia dintre 3, numărul ucenicului, şi 5, numărul calfei.

Nu ne propunem să ilustrăm aici cât de prezenta este steaua cu
cinci colţuri în arhitectură şi în arta, dar şi în manifestările naturii. Pro-
porţia de aur, ca relaţie între 3 şi 5 este parte din arhitectura naturală şi
se regăseşte în tot ceea omul resimte ca armonie şi frumuseţe, îndem-
nându-l la creaţie.

*

Pentru că doar la gradul de calfă iniţiatul ajunge să cunoască
Steaua de Foc, el abia acum va înlocui cu două sfere (globuri) rodiile
de pe capitelurile coloanelor templului. Acest lucru nu este întâmplă­
tor. În fig. 95, dreptele GH şi CB ale pătratului cel lung şi cele doua
cercuri se intersectează în punctul J, vârful Stelei de Foc.

În anumite rituri, pe altarul masonic se aşază un glob pământesc şi
unul ceresc (deşi, coborâte de pe coloane, aceste sfere îşi pierd în-
treaga semnificaţie).

Ragon crede că rodiile de pe capitelurile coloanelor au fost înlocuite
cu sfere deoarece gradul de calfa ar avea, comparativ, o dimensiune teo-
retică sporită, iar sferele, simbol al armoniei universului, evocă tocmai
aplecarea pentru studiul ştiinţelor pe care calfa trebuie să o dobândească.

Din păcate, această „explicaţie" nu este decât improvizaţie pentru a
nu spune că este o dovadă de ignoranţă.

În manualele lor, Plantagenet şi Wirth nu vorbesc despre sferele
din vârful coloanelor.

Pentru Guillemain de Saint-Victor365, coloanele susţin globuri sfe-
rice împodobite cu flori de crin şi fructe de rodie... şi nimic mai mult.

*

Nu flăcările reprezentate adesea în jurul Stelei de Foc (fig. 97) îi
dau strălucirea. Strălucirea este chiar parte a formei de stea, formă
aparţinând limbajului universal. Pe de altă parte, reprezentarea Stelei
de Foc sub forma Pentagramei face să dispară, odată cu efectul de su-
prapunere de triunghiuri, şi valoarea sa esoterică. Cu cât îi sunt dese-
nate în jur mai multe flăcări, cu atât îşi pierde adevărata strălucire.
Biata Stea... degeaba vârfurile ei sunt consacrate celor cinci simţuri

208

SIMBOLURILE FRANCMASO NERIEI

dacă toate sunt împiedicate să. dea la iveală.

vreun înţeles.

Iată. cum înţelege însă. antimasonul
Jean Kotska366, semnificaţia esoterică a

celor cinci simţuri:

„Vă.Zul este consacrat perceperii lumii

lui Lucifer; mirosul, bunei arome lucife-

riene opuse miresmei lui Isus; pipăitul,

contactului carnal şi sufletesc cu demonul;

gustul, savurării pâinii şi vinului Satanei Fig. 97. ,,Incendierea"
din care se va înfrupta, la cina gradului al Stelei de Foc
optsprezecelea, cavalerul de Rosa-Cruce;

iar auzul este consacrat desluşirii vocilor drăceşti".

Calificări de genul „luciferian", ,,satanic" nu explică. nimic ci, mai

degrabă, vădesc o judecată. disproporţionată din partea autorului; când

spune că. Steaua de Foc este însuşi Lucifer, nu ne poate cere să credem

că., aşa cum se laudă, tocmai ne-a dezvăluit vreun teribil secret.
Pentru Leon Meurin367, ,,Steaua de Foc în faţa ca.reia francmasonii

îngenunchează, în lojă., pentru ai se închina (?!) aminteşte de mani-

cheism, din care ei au împrumutat o mulţime de simboluri".

Ce importanţă. mai are că. francmasonii nu îngenuncheaza defel în

faţa Stelei de Foc? Monseniorul Leon Meurin, inspirat de lucrări pre-

cum cele ale lui Paul Rosen şi Leo Taxil, debitează astfel de inepţii cu

toată. gravitatea sa episcopală.
Până. la urmă., dreptatea este de partea abatelui Lecanu368:

,,Însemnele francmasoneriei sunt etalate la tot pasul, pe frontispi-

ciul monumentelor publice şi pe pieptul celor mai merituoşi dintre oa-

meni, fie chiar şi prinţi ai Bisericii: Steaua (a nu se confunda cu

Crucea) Legiunii de Onoare este nu una dintre embleme, ci însăşi em-

blema francmasoneriei, anume aleasă de acela care îşi spunea „omul

destinului" (Napoleon Bonaparte - n.tr.) şi care, intrând în masonerie,

şi-a aşezat chipul în centrul acelei Stele; când spunea „steaua mea",

cum adesea i se întâmpla în conversaţii, el vorbea cu subînţeles.

Nudul de bronz care domină. de pe coloana consacrată la Paris re-

voluţiei din iulie 1830 şi ţine în mâini bucăţile lanţului sfărâmat este

purtă.torul aceluiaşi simbol: Steaua francmasoneriei îi straluceşte pe

209

JULES BOUCHER

frunte. Aceeaşi stea, de dimensiuni uriaşe, este reprezentată pe grilajul
spitalului Salpetriere. Cel mai impozant monument funerar din cimiti-
rul Montparnasse este piramida francmasonică de la intrare.

Piaţa Etoile (fr. pentru „stea") cu Arcul său de Triumf sunt nume
emblematice, amintind, de asemenea, francmasoneria. Întreg Parisul
este prins într-o reţea de astfel de simboluri".

Abatele Lecanu a trecut, din păcate, cu vederea impunătoarea pen-
tagramă răsturnată de pe rozeta catedralei de la Amiens, acest giuvaier
al artei creştine medievale, ca, de altfel, şi Delta Luminoasă prezentă

pretutindeni în biserici.
La astfel de autori, nu ştii ce să admiri mai întâi, candoarea ori

prostia. Ce public ar înghiţi la nesfrrşit asemenea elucubraţii?
Episcopul de Segur, citat de Monseniorul Gaume369, spune cu ma-

ximă seriozitate:
,,Foarte de curând a fost descoperita existenţa unui soi de sub-franc-

masonerie complet organizată deja în scopul exclusiv de a alege mij-
loacele prin care să distrugă credinţa în modul cel mai sigur şi mai
definitiv. Această sectă este împărţită în mici grupări de câte doispre-
zece până la cincisprezece membri şi nu mai mult, pentru a nu bate la
ochi. Ea recrutează persoane cu ştiinţă de carte sau care pot avea influ-
enţă prin poziţie, talent sau avere. Capii acestor grupări nu trăiesc în
locurile în care ele îşi desfăşoară activitatea, ci la Paris, centrul din
care acţionează. Şi, îngrozitor lucru, fiecare adept trebuie să aducă de
la biserică, în ziua iniţierii sale, sfânta anafură pentru a o călca în pi-
cioare în faţa fraţilor săi".

E foarte uşor să găseşti nenumărate astfel de citate care au umplut
pînă la refuz o anumită literatură până la jumătatea secolului XX, pro-
venind din autori catolici plini de un fanatism antimasonic atât de ru-
dimentar. Îmi voi scuti însă cititorii de o atare cruzime...

*

Cu privire la Steaua de Foc, am citat mai sus definiţiile lui Ragon
şi pe cele din textul ritualurilor modeme.

Să mai adăugăm câteva:
Guillemain de Saint-Victor370: ,,Steaua de Foc este centrul din care

izvorăşte adevărata lumină".

210

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Gedalge371: ,,Steaua de Foc reprezinta lumina de care se pătrunde
discipolul maeştrilor, lucră.torul capabil să. le fie de folos; este deci
simbolul Inteligenţei şi al Cunoaşterii."

Un Memento masonic (1921) : ,,Steaua de Foc este emblema gândirii
neîngrădite, a focului sacru al intelectului prin care omul se înalţă"372.

Aceste definiţii succinte nu sunt false, ci doar incomplete şi, prin
urmare, nu pot duce la înţelegerea simbolului Stelei de Foc.

Pe bună. dreptate Oswald Wirth373 observa că „pentagrama nu pare
a fi un simbol de origine pur masonică.. El se poate să. fi fost împrumu-
tat de la discipolii lui Pitagora odată. cu întreg cultul numerelor sacre,
dacă nu cumva filosoful a fost acela care, inspirându-se din tradiţiile
constructorilor, le-a sistematizat. Fapt este că pentalpha374 este să.pată.
pe multe blocuri de piatră de o vechime venerabilă; era un semn magic
care exprima puterea voinţei omeneşti. Datorită proporţiilor tainice pe
care le conţinea, arhitecţii Evului Mediu acordau pentagramei o im-
portanţă. deosebită. Mai puţin preocupaţi de geometria aplicată., maso-
nii speculativi s-au detaşat cu timpul de rigiditatea tradiţională a
formei Pentagramei, al cărui contur l-au însufleţit şi l-au ondulat în
gustul stilului flamboiant. Simplă. la început, Steaua de Foc a prins li-
căr în fiecare din cele cinci vârfuri ale sale. Mai târziu s-a revenit la
forma simplă, rectilinie, a astrului, lăsând totuşi licărul să se vadă din-

tre laturile stelei". (v. fig. 97 - n.tr.)

*

Începând din vârful de sus, pentagrama se poate trasa cu uşurinţă.

dintr-o singură. mişcare (fig. 98). (D ®

De la unitatea primordială. (1) se trece

la diviziune, separare (2). Este pogorâ- @

rea spiritului în materie a cărei direcţie @

este spre „stânga", o coborâre rapidă.,

aproape verticală..

Urmează. apoi o înălţare mai lină. de

la (2) la (3), semn că. spiritul organizează. ®
materia, nu fără a înfrunta numeroase
Fig. 98. Trasarea „iniţiatica"
dificultăţi. a pentagramei

211

Jl' LES BOl'CHER

De la (3) la (4) se marchează un stadiu de echilibru tranzitoriu, prin
care, evoluând spre stânga într-o instabilitate din ce în ce mai accentu-
ată, mişcarea se inversează.

Printr-o mişcare compensatorie de la (4) la (5) se marchează totuşi
o nouă cădere spre dreapta, mai lenta decât cealaltă, semn că omul dă
întreaga ma.sură a prezenţei sale în lumea materială.

În sfârşit, de la (5) la (6), omul se înalţă din nou la unitate, săvâr­
şind astfel ciclul complet a două involuţii şi două evoluţii.

Să reamintim că Pentagrama este un simbol „dinamic" în timp ce
Sigiliul lui Solomon, sau Hexagrama, este „static".

În fig. 98 cifrele impare 3 şi 5 sunt în partea dreaptă, iar cele pare,
2 şi 4, la stânga. Or, cifrele impare sunt considerate masculine, active
şi benefice, pe când cele pare sunt feminine, pasive şi malefice. Distinc-
ţia nu este absolută: daca 2 este întotdeauna nefast, nu la fel sunt 4 şi
6. De pildă, la romani, a doua lună anului era consacrată lui Pluton
şi cea de-a doua zi a acesteia era ziua pomenirii morţilor375 .

*

Cum nu putem arăta, în lucrarea de faţa, toate interpretările Penta-
gramei, să considerăm că din exemplele oferite rezultă importanţa ei

pentru masonerie.
Aşa cum scrie Wirth376, ,,când o calfa poate spune că «a vazut

Steaua de Foc», înseamnă ca a pătruns marele mister iniţiatic al celui
de-al doilea grad masonic. Cu atât mai râu pentru el dacă ceea ce a va-
zut nu este decât un decor format dintr-o pentagramă având în centrul
ei litera G. Simbolul nu este amăgitor, ci îl conduce de-a dreptul pe
iniţiatul autentic, instruit prin ritual, la ceea ce el trebuie sa ştie să stră­
vadă. Cine nu vrea să rămână profan trebuie să fie capabil de adevă­
rata clarviziune'·.

Plantagenet377 mai observa că ,,r,u întâmplător Steaua se află aşezată
uneori în centrul unui pentagon reprezentând capătul unui coşciug37B.
Unind cele cinci vârfuri ale pentagonului două câte două (fig. 99),
rezultă, pe măsură ce înaintam catre centru, un al doilea pentagon,
apoi un al treilea. Ceea ce nu poate însemna decât ca masonul «cu-
noaşte litera G» numai după ce a trecut de trei ori prin moartea simbo-
lică, pragul care marcheaza trecerea dintr-un plan în altul, în consecinţa

212

:31~1BOLL' RILE FRA'.\01\:30\ERIEI

careia s-a lepadat pe rând de erorile provocate de ignoranta. de intole-
ranţa ce întretine fanatismul şi de tirania rânduielilor sociale ce re-
prima raţiunea".

Comentarii ca acesta în care sunt evocate ignoranţa, intoleranta şi
tirania, nu pot epuiza desigur subiectul. De pilda, se mai poate adauga
ca profilul pentagonal al unui sicriu, forma în care steaua poate fi în-
scrisa, înseamna ca moartea este complementul necesar al vieţii şi ca,
de fiecare data, moartea include o fagaduiala de viaţa.

Fig. 99. Înscrierea succesiva Fig. 100. Sicriul
a pentagramelor ,,pentagonal"

Abatele E. Bertaud379 afirma ca „francmasonii şi-au ales ca sim-
bol steaua cu cinci colţuri pentru a spune ca omul este liber, emanci-
pat de sub autoritatea dogmelor şi a lui Dumnezeu, neacceptând alte
legi în afara de cele ale raţiunii şi nici alte cunoştinţe decât cele ştiin­
ţifice, anume ale ştiinţei materialiste". Pentru a-şi demonstra afirma-
ţia, prelatul continua:

„Cum aş putea sa nu va explic şi cu acest prilej de ce mărul este
simbolul păcatului în care au cazut stramosii omenirii care, aşa cum se
spune, au muşcat din fructul oprit? Aceasta interpretare a marului ca
simbol se datoreaza faptului ca, în centrul sau, alveolele în care se gă­
sesc seminţele au forma unei stele cu cinci colţuri, aşa cum se poate
constata făcând o secţiune transversala în acest fruct. Din acest motiv
marul a devenit pentru iniţiaţi fructul cunoaşterii şi al libertăţii. Pentru
ei, a gusta din fructul oprit înseamna a explora pâna la capăt posibilită­
ţile intelectului pentru a cunoaşte răul, ale sensibilităţii, pentru a-l dori,

213

JULES BOUCHER

şi ale libertăţii, pentru a-l înfăptui. Dar, cum s-a întâmplat aproape în-
totdeauna, gloata a luat simbolul drept realitate, aşa încât prezenţa pen-
tagramei, simbol al omului-duh, în carnea fructului a ajuns să. însemne
căderea în materie a spiritului".

Sunt concluzii pripite. Abatele Bertaud pare să. treacă. cu vederea
faptul că., la primii creştini, Fecioara Maria oferea pruncului Isus un
măr pe care, spune abatele Auber380, ,,pictori neiniţiaţi l-au preschim-
bat într-un glob terestru. Mărul era însă clar indicat la primii pictori
creştini, că.ci era mereu reprezentat având o codiţă. de care atârna chiar
şi o frunză. Dimpotrivă, prea deseori artiştii de azi pentru care simbo-
lul este literă moartă reproduc fructul, fără a înţelege, ca pe un bulgăre
oarecare. Am putea deci interpreta mă.rul ca fiind simbolul lumii care,
de la naşterea Sfântului Prunc, se află. în puterea şi sub conducerea sa".

Simetria pentagonala a mărului se regăseşte şi la alte fructe; de
altfel, lat. pomum înseamnă generic poamă. (rod). Pomona era zeiţa
grădinilor şi a fructelor. Malum înseamnă mai ales mărul , dar şi forma
celor mai multe dintre fructe: portocala, rodia, piersica etc. S-a specu-
lat că. malum înseamnă în acelaşi timp şi ră.u, şi măr.

S-a discutat îndelung, dar cu prea puţin folos din ce soi era de fapt
,,Pomul cunoaşterii binelui şi răului"; a fost pe rând măr, smochin, ro-
diu, portocal etc. În plus, textul biblic, aşa cum se ştie, spune că în
Grădina Raiului mai era şi un pom al vieţii (Facerea 2: 9).

Fiindcă. Pentagrama sau Steaua de Foc este un simbol cu semnificaţii
cât se poate de largi, calfa îi va scruta toate tainele cu afectuoasă atenţie.

Fig. 101. Steaua 4. LITERAG
de Foc şi litera G
Steaua de Foc are în centrul ei litera G. Una
dintre enigmele masoneriei, fără îndoială, această
literă - în sens larg, simbolul G - a prilejuit ne-
numărate interpretări şi comentarii, cel mai ade-
sea însă pur fanteziste.

Forma grafică actuală a literei G e o pre-
zenţă inconfundabilă numai în alfabetul latin şi
este de dată relativ recentă. La începuturi, între

214

Sl>!BOLURILE FRA:X01AS0:-.:ERIEI

G şi C nu era nici o deosebire de pronunţie, astfel ca în latina, Gaius şi

Caius ori Gnaeus şi Cnaeus etc. se citeau la fel. Apoi, când şi K s-a

pronunţat tot C, s-a simţit nevoia ca sunetul lui G sa fie reprezentat

printr-o litera noua. Aşa apare la Roma, în cea de-a doua jumătate a

secolului al V-lea, litera G, simpla şi evidenta modificare a lui C381•
Pentru Ragon382 „litera G, a cincea consoana din alfabet, este iniţi­

ala celei de-a cincea arte liberale: geometria. Ea şi, în general, matema-

tica da strălucire acelui adevăr luminos ce trebuie sa se raspândeasca în

toate activităţile minţii omeneşti. La popoarele din nord, G a devenit

iniţiala Dumnezeului unic. Ele au înlocuit iniţiala numelui Iehova, în

ebraica iod, cu G, astfel ca numele lui Dumnezeu era: Gud la suedezi,

Gott la germani, God la englezi. În germana., din Gott au derivat adjec-

tivul gut, «bun», «bine» şi substantivul gotz, «idol». Gnosticii (cunos-

catorii sau clarvazatorii), deţinatorii Gnozei, ai adevăratei cunoaşteri,

aveau aceeaşi iniţiala."
Wirth383 arată ca ,,nici Steaua de Foc, nici litera G nu apar în vreun

un ritual masonic înainte de 1737, an în care aceasta emblema a fost

adoptata de lojile franceze puternic influenţate, pe atunci, de filosofia

hermetica. A fost suficient pentru ca masonii veacului al XVIII-iea sa

treacă la un fel de cult al literei G; în limbajul celor mai vechi cate-

hisme franceze, calfa era primita «sub litera G». Semnificaţia acestei

litere trebuia căutata în cuvinte precum: Glorie, Grandoare şi Geome-

trie (Glorie pentru Dumnezeu, Grandoare pentru venerabilul lojii şi

Geometrie pentru fraţi)".
Tot Wirth explica, în alta lucrare384: ,,În cele mai vechi alfabete, G

este cea de-a treia litera; la început ea avea forma unui echer. În scrierea

latina- unde a devenit a cincea literă a alfabetului - echerului i s-a adă­

ugat o circumferinţa deschisa. Trasat dintr-o singura mişcare şi lăsând

extremităţile libere, semnul sării din alchimie devine litera G; însa cer-

cetătorii moderni ai simbolurilor, au preferat sa interpreteze litera G ca

unire a cercului cu echerul" (fig. 102). Dar daca, pentru Wrrth, sarea în-

seamna ,,Înţelepciunea divina care concepe", 88

atunci G înţeles ca modificare a ideogramei

sării este lipsit de conţinut.
Fran~ois Haab385, un autor care nu pare

a fi mason spune ca, în forma sa autentica (?), Fig. 102

215

JULES BOUCHER

litera G se compune din C şi I, din matrice şi din cordonul ombilical,

ba spune chiar că litera G o reprezintă pe Fecioară aplecată deasupra

Pruncului pe care îl înfăţişează lumii. Mai e nevoie oare să contestăm

astfel de înaripate porniri ale fanteziei?

Ritualurile masonice moderne atribuie literei G cinci semnificaţii:
Gravitaţie- Geometrie - Generare -Geniu - Gnoză386.

E. de Ribaucourt38? crede însă că litera din centrul Stelei de Foc

trebuie să fi fost, la origine, majuscula grecească gama, de forma

unui echer. El scrie: ,,Această literă s-a transmis în primele secole

după Hristos în rândul sectelor oculte pe care ar fi hazardat să încer-

cam a le enumera; strămoşii noştri, francmasonii operativi construc-

tori de biserici, mai atenţi la formă decât la conţinut, au înlocuit în

ceremonii unealta lor simbolică - echerul - cu vechiul simbol re-

prezentat de litera gama. Aceleiaşi forme i-a revenit o nouă semni-

ficaţie. Urmaşii lor, francmasonii speculativi, au simţit şi ei nevoia

să o resemnifice pe gama prin G, a cincea consoană a alfabetului

actual. G a devenit deci echivalentul lui gama, ambele litere având

aceeaşi pronunţie".

Pentru anglo-saxoni, deişti în exces, litera G nu era altceva decât

iniţiala cuvântului God, ,,Dumnezeu".
Reluând ideile lui Ragon, Rene Guenon388 crede că „litera G tre-

buie să fi provenit din iod ebraic înlocuit de englezi, prin asimilare fo-

netică, cu God, fără ai se schimba sensul".
Ghimel este cea de-a treia literă a alfabetului ebraic. A.-E. Chauvet389

scrie pe această temă:

„Acest semn exprimă un principiu

sau o forţă de coagulare, de condensare,

de compresiune, din care cea dintâi ipos-

tază este specifică.

Cmn anticii credeau ca embrionul se

formează în pântecele matern ca rezultat

al coagularii sămânţei paterne, ghimel a

devenit simbolul universal al generării şi,

în subsidiar, un simbol al organizării a

Fig. 103. Steaua de Foc ceea ce a fost generat sau produs în lu-
şi litera greceasca gama mea materială.

216

SIMBOLU RILE FRANCMASONE RIEI

În completarea accepţiunii de principiu de coagulare, ghimel mai
însemna, în lumea divină, produsul, rezultatul generat având aceeaşi

natură. cu cel care generează.
În lumea divină, ghimel corespunde atât Tatălui, cel care gene-

rează, cât şi Fiului (Cuvântul), cel care este generat şi care devine la

rândul său generator în lumea creată".
Chauvet deschide posibilitatea unei interpretări cabalistice a semni-

ficaţiei literei G. Rezumând, ghimel simbolizează principiul generm-ii

şi al organizării lumii create.
În ceea ce-l priveşte, Plantagenet390 pleacă de la observaţia că „li-

tera G este iniţiala cuvântului englez God. Evident, faptul e lipsit de

relevanţă iniţiatică deoarece interpretarea esoterică a unui simbol

hermetic nu se poate întemeia pe expresiile unui limbaj modem, ori-

care ar fi acela.
Nu dăm mai multă greutate argumentelor alegând din limbile vechi şi

modeme cuvinte care încep cu litera G şi convin interpretărilor noastre".
Pentru Nagrodski39l, ,,litera G aşezată în centrul Stelei de Foc a

francmasonilor nu este decât un semn care reprezintă nodul, semn me-
nit să scoată în evidenţă modul de trasare a sectiunii de aur".

Şi adaugă: ,,Dar mai este o literă grecească, phi, şi ea de forma no-
dului, care ar putea la fel de bine să îndeplinească rolul lui G. Dacă ar
fi aşa, masonii ar vorbi atunci despre filosofie, filantropie, filadelfie
(iubirea de frate) etc. Şi , mai departe, în loc de combinaţii între G şi
venerabilul număr 3 (gama fiind a treia literă din alfabetul grecesc), in-
terpretările s-ar fi bazat pe phi şi pe numărul 21 (poziţia lui phi în ace-

laşi alfabet)".
Nu putem să nu fim de acord cu acest raţionament deşi, mai de-

parte, Nagrodski spune:

„Dacă avem în vedere nodul în

forma lui completă, vedem că el ur-

mează aproape în mod natural conturul

literei latine G"...

Ce-ar zice atunci... Panurge? Fig. 104. Litera G sub
Într-adevăr, Rabelais, acest mare ini- forma de nod
ţiat prea puţin cunoscut, a dat înadins

personajelor sale nume care încep cu

217

JULES BOL'CHER

litera G. Grandgousier şi Gargamelle sunt părinţii lui Gargantua. Însă
numele fiului acestuia este Pantagruel. Rabelais dă şi etimologia aces-
tui nume: Panta, ,,tot" (din greacă) şi gruel, ,,stricat" (din arabă) . El
pare să se fi jucat cu sensurile cuvintelor gr. Panta şi gr. Penta (cinci)
dar şi cu „alterat" derivat din lat. alter (altul) şi lat. alterare (schim-

bare); verbul „a altera" avea în vremea lui Rabelais sensul de „a face
sete". În ce-l priveşte pe Panurge, el este înfăţişat ca un cunoscător al
tuturor limbilor pământului, având numele format din gr. Pan (tot) şi
gr. ergon (a face); într-adevăr, în romanul lui Rabelais el este un facto-
tum priceput în toate lucrurile şi în toate ştiinţele.

Nu avem intenţia să susţinem că Rabelais, cu toate că vorbeşte
încifrat, mai ales în partea a cincea a romanului Gargantua şi Panta-
gruel (despre Oracolul Butelcii), ar fi prefigurat prin G şi Penta (cinci)
arcane ale masoneriei. Aducem doar în atenţia cititorului aceste cu-

rioase apropieri.

*

Se spune că Steaua de Foc şi litera G că au apărut în masonerie - şi
anume în cea franceza- abia în 1737. Dacă iniţiaţii acelor vremuri au vrut
sa ne transmită vreun secret, să recunoaştem că el este încă bine ascuns...

În acest spirit esoteric al mesajului strămoşilor, să remarcăm că li-
tera G este chiar litera de început a numelui dat de alchimişti materiei
lor prime. Nu cred ca trebuie să spun aici acest nume pe care adepţii
alchimiei îl mai reveleaza.391, amestecat cu termeni ca: nucă galică,
stejar, lâna, cale lactee etc. Ceea ce tocmai am spus trebuie să fie
de-ajuns „celor care ştiu" ...

Steaua de Foc aprinsă în jurul literei G nu face altceva decât să
arate calea ce-l conduce pe adept la hexagramă, steaua echilibrata, re-

prezentare tradiţională a pietrei filosofale.
În sens hermetic, Steaua de Foc -este deci chintesenţa, iar litera G

devine iniţiala Graalului, a acelui Graal care adăposteşte focul creator,
foc ce se propaga şi „palpită"393 _

Aşadar, particularizând, în masonerie, Steaua de Foc şi litera G îl
reprezintă pe iniţiatul în care a fost trezit focul, foc ce îl poate înalţa la
gradul de maestru dacă. va şti să. treacă dincolo de interpretări restric-
tive ale simbolului (adică dacă nu se va împotmoli în vorbăria ce

218

S!MBOLURILE FRANCMASONERIEI

abundă. în jurul unor termeni ca: Glorie, Grandoare, Geometrie, Gravi-
taţie, Generare, Geniu, Gnoză. etc.).

Litera E în sanctuarul de la Delphi

Varietatea interpretă.rilor date literei G în masonerie aminteşte dis-
cuţiile privind litera E de pe sanctuarul de la Delfi. E cunoscut dialo-
gul lui Plutarh394: De E apud Delphos în care se găsesc următoarele

explicaţii:

1. E ar fi fost dă.roită. de către Înţelepţi pentru a ară.ta că. erau cinci
(E este a cincea literă. a alfabetului grecesc şi notaţia pentru cifra 5) şi
nu şapte395 .

2. E, a doua dintre vocale, desemna Soarele, care ocupa al doilea
loc între planete; Apolo era identificat cu Soarele, astfel încât, în cele
din urmă., E îl desemna pe zeul de la Delfi396.

3. Ei însemna „dacă.", o conjuncţie interogativă. folosită. de cei care
veneau să. consulte oracolul de fiecare dată. când îi adresau o întrebare
pentru a şti dacă se va întâmpla cutare lucru ori dacă trebuiau să. facă.
într-un fel sau altminteri.

4. Ei se folosea cu sens optativ în rugăciunile adresate lui Apolo şi
celorlalţi zei: ,,O, dacă s-ar întâmpla cutare eveniment!"

5. Ei, conjuncţie condiţională., este parte integrantă. a oricărui silo-
gism (,,dacă o anume propoziţie este adevărată, atunci..." ); or, Apolo
este zeul filosof şi dialectician...

6. Numărul cinci desemnat de E are o importanţă. deosebită. în ma-
tematică., biologie, muzică. etc.

·1. Ei mai înseamnă. şi „tu eşti", formă. inspirată. de a saluta zeul
pentru că. el, spre deosebire de oameni, este înzestrat cu adevărata via-
ţă., cea nepieritoare.

Robert Flacelliere397 arată. că., în acest tratat, Plutarh îşi propune să.
scoată. în evidenţă importanţa numărului cinci considerat, pe rând, ca
sumă. a primului număr par şi a primului număr impar de după unitate,
apoi ca număr „nupţial" , adică sumă. a numărului „femelă" (doi) şi a
numărului „mascul" (trei), apoi ca număr „natural", imagine a cauzei

219

JULES BOUCHER

prime a lumii întrucât produce neîncetat prin multiplicare un număr
care se termină alternativ prin el însuşi sau prin zero - ceea ce duce, la
Delfi, la o alternare a cultelor lui Apolo şi Dionysos interpretată ca un
simbol al ritmului universului dat de periodica lui distrugere prin foc.
Plutarh mai observă că numărul cinci are un loc aparte în ştiinţa armo-
niei muzicale, în speculaţiile filosofilor privind numărul lumilor şi al
elementelor, că el poate fi asociat celor cinci simţuri ale omului, alcă­
tuirii fiinţelor însufleţite (formate din punct, trei dimensiuni şi un prin-
cipiu spiritual), împărţirii vieţuitoarelor în cinci categorii, celor cinci
facultăţi ale sufletului. Numărul cinci mai este şi suma unităţii (sau,
ceea ce este acelaşi lucru, a pătratului sau) şi a pătratului numărului
doi (primul pătrat).

Recunoaştem aici obişnuitele interpretări ale numărului cinci pre-
luate de numeroşi autori masonici în comentarii privind pentagrama ca
Stea de Foc.

Litera G este asta.zi a şaptea din alfabet şi, pentru a face o legătură.
cu numărul cinci, ea contează drept a cincea consoană; aşa au procedat
şi grecii când, pentru a putea asocia litera E cu numărul doi, au consi-
derat-o ca fiind a doua vocală a alfabetului.

*

Pentru vechii greci, litera E era deci o enigma fecundă., aşa cum este
pentru noi litera G. Sunt puţine şanse ca astfel de enigme să. fie vreodată
rezolvate; nici n-ar fi de dorit, că.ci specificul unui simbol este sa tre-
zească, să producă. în subconştient o „iluminare" ce nu poate fi descrisă
în termeni raţionali. Este îngăduită doar îndrumarea, orientarea „celor ce
caută" pe calea cea buna, astfel încât aceştia să evite impasurile.

5. TABLOUL LOJII CALFEI

Privit în ansamblu, tabloul (covorul) lojii calfei este asemănător cu
tabloul lojii ucenicului.

În manualul sau din 1820, Vuillaume îl particularizează, adăugând
Steaua de Foc cu litera G, Rigla şi Pârghia; aşază. la intrare şapte trepte

220

SIMBOLURILE FRA:-:01AS0~ER1El

în loc de trei, iar ciucurele dantelat are nouâ noduri de dragoste în loc
de şapte; toate celelalte elemente sunt şi în tabloul lojii ucenicului.

Ragon aşezase deja şapte trepte în tabloul lojii ucenicului şi, la el,
singura diferenţă este înlocuirea cu sfere a rodiilor de pe capitelul co-
loanelor J:. şi B:. Am aratat cum explică el aceastâ schimbare.

Plantagenet398 susţine că decorul templului rămâne practic acelaşi
pentru gradele de ucenic şi calfa; tot ce se schimbă este covorul sau
,,tabloul mistic" al gradului.

„Amănuntele caracteristice la gradul de calfă sunt trei ferestre
nezăbrelite în jurul Stelei de Foc şi, câteodată, doua sfere ce înlocuiesc
pe capitelurile coloanelor fructele de rodie. Treptele de la intrarea în
templu figurează în număr de cinci sau şapte.

La gradul de ucenic, porţiJe399 erau prevăZute cu grilaj. Le găsim
acum deschise, semn al admiterii calfei în frăţie. La primul grad. adep-
tul şi-a purificat spiritul printr-o intensă lucrare lăuntrică. Acum, nu
numai că poate ieşi din izolare şi poate lua în piept lumea din afară, ci
chiar trebuie s-o facă, să caute contactul cu oamenii pentru a-şi veri-
fica prin observaţie, raţionament şi meditaţie cunoştinţele. Viziunea sa
asupra lumii s-a schimbat, el nu o mai vede ca un profan. Iniţierea sa
la gradul al doilea l-a îmbogăţit cu o noua metodă de lucru propice do-
bândirii înţelepciunii, dar care, cu toate acestea, nu poate căpăta va-
loare decât dacă este aplicată în viaţa de zi cu zi. Elementele tabloului
lojii reamintesc adeptului că, pentru el, porţile templului vor fi întot-
deauna deschise.

Cele două sfere, una terestră, cealaltă celestă, nu fac decât să ac-
centueze lipsa restricţiilor în calea calfei înţelepte, arătându-i că întreg
universul se deschide eforturilor sale de a cunoaşte, unic şi uriaş do-
meniu în care, de acum încolo, trebuie să lucreze dacă vrea să obţină
Piatra sa Cubică."

Porţile desferecate despre care vorbeşte Plantagenet par a fi o in-
venţie a sa câci nu rezultă din nici un document.

Oswald Wirth descrie un tablou al calfei în care se află şapte trepte,
trei ferestre zăbrelite, un ciucure dantelat cu trei noduri şi rodii pe ca-
pitelul coloanelor.

221

Planşa V. Tabloul calfei

222

51 \180LL'RILE FRA:-.:C\L\50:\ERIEI

Diferenţa dintre aceste descrieri arata ca nu s-a realizat înca un
acord nu numai în ceea ce priveşte interpretarea simbolurilor, dar şi în
privinţa numărului ori a dispunerii acestora in loja calfei.

*

Am insistat îndeajuns asupra simbolurilor masonice la gradul de calfa
pentru a se înţelege pe ce se întemeiaza tabloul propus la Planşa V.

în acest tablou, fructele de rodie din tabloul ucenicului au fost înlo-

cuite cu sfere, piatra bruta, cu rigla şi pârghia, iar ciucurele dantelat are
cinci noduri în loc de trei. Steaua de Foc cu litera G a fost aşezata pe

frontonul de la poarta templului. în acest fel au fost marcate principa-

lele diferenţe dintre primele doua grade ale masoneriei.
Numărul calfei este cinci, iar şapte i se atribuie nejustificat, proba-

bil din cauza celor şapte arte liberale sau a celor şapte virtuţi opuse ce-
lor şapte păcate capitale.

Piatra bruta nu mai trebuie aşezata în tabloul calfei, fiind înlocuita cu
rigla şi pârghia, a caror utilizare specifica trebuie cunoscuta mai dinainte.

Sferele, din care una poate fi considerata celestă (pe coloana J:. ),
iar cealaltă, terestra (pe colona B:. ) simbolizează universalitatea lucra-
rii masonice şi folosirea compasului nu doar în plan (la masurarea de
suprafaţă a pământului, la măsurarea celor pamânteşti), ci şi în spaţiu
(la măsurarea bolţii cereşti , a dimensiunilor spirituale). Este mobilita-
tea de a gasi o punte, o soluţie în orice situaţie - pricepere pe care
calfa trebuie să o stapâneasca la perfecţie.

În sfârşit, Steaua de Foc amplasată pe frontonul templului arată că
numărul cinci nu l-a înlocuit pe trei, ci îi aparţine implicit încă de la
începuturi. Cinci este numărul a ceea ce e creat şi al individului, dar
şi al activităţii creatoare a Logos-ului (ternar) exprimat în lumea finita
(d u a l i t a t e) .

„Cinci, spune abatele Lacuria400, este expresia ideii că Dumnezeu
este non-fiinţă; este negarea tuturor facultatilor Fiinţei cu excepţia ace-
leia de-a fi inteligibilă; cinci este non-fiinţa, cu excepţia non-ideii; este
materia."

Pentru mason, Steaua se aprinde în Delta; este Omul care stă în
stră.lucirea razelor divinitaţii de la care a primit o lumina „interioara"
de nestins, pentru totdeauna în stare sa îi elibereze spiritul.

223

CAPITOLUL VII

MAESTRUL

1. ARTA REGALA

Gradul de maestru este al treilea şi ultimul al masoneriei albastre.
Maestrul mason deţine şi pune în aplicare toare secretele Artei Re-
gale. Sau, cum spune Gedalge401 : ,,Transpunerea în practică a procesu-
lui iniţiatic a fost adesea denumita Arta Regală, făra îndoiala, pentru
că ea face din iniţiat un rege, un maestru pe deplin stapân pe sine şi pe
natura402".
Cautând sa definească Arta Regala. în concret, Henri Gray403 scria:
,,Cioplitorii în piatra au pus umărul la ridicarea de capodopere la co-
manda regilor şi a printilor Bisericii. Oricât de lipsiţi de învăţătură ni
i-am imagina pe aceşti artişti ai Evului Mediu, sa nu uitam ca, datorita
tradiţiilor lor scrise, erau foarte conştienţi că, în toate vremurile şi la
toate popoarele, la solicitarea regilor şi a preoţilor, numai ei excelasera
în lucrarile de arhitectura. De aceea expresia Arta Regala - care desem-
neaza impropriu masoneria - înseamnă, de fapt, arta de a construi".
Nuanţând şi, evident, înclinat să reducă din importanţa altor opinii,
Gray continua: ,,Amatorii de ştiinţe oculte pretind ca aceste cunoştinţe
atît de bine pastrate erau domeniul exclusiv al regilor şi al preoţilor din
vechime şi, pentru că ele au fost puse la adăpost în loji, francmasone-
ria merita sa fie supranumită Arta Regala".
Suntem însa de acord cu Gray când scrie: .,Pentru că, în istorie,
cauzele cele mai la-ndemână n-au avut niciodată trecere, în Istoria
Francmsoneriei, Rebold povesteşte ca regele Carol al II-iea Stuart, de-
venit mason în timpul exilului sau, a urcat pe tronul Angliei în 1660 şi,
de atunci. francmasoneria a fost denumita Arta Regala deoarece con-
tribuise hotărâtor la acea ta restauraţie·'.

224

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

E însă limpede că, pentru spiritul general al masoneriei, acest fapt
istoric mult prea singular nu poate ţine loc de explicaţie.

Atribuind întemeierea francmasoneriei speculative rosacrucienilor,
Plantagenet404 susţine că „pentru ei, Arta Regală nu putea fi decât arta
guvernării sub egida Cuvântului Solar, adică nu prin forţă., ci prin pute-
rea spiritului, nu a popoarelor, ci a întregii omeniri, nu în perspectiva
infinitului cosmic, ci în cadrul limitat al vieţii pe pământ. Lor li se pă­
rea potrivit ca Arta Regală să revină masoneriei, oamenilor liberi prin
cunoaştere şi făuritori ai propriului destin, căci regii care-i conduceau
fuseseră corupţi de exercitarea puterii absolute. Dreptul divin pe care ei
şi-o întemeiau nu mai era decât o formulă goală de conţinut, nu mai ex-
prima în plan profan Înţelepciunea veşnic vie a Tradiţiei dobândite prin
iniţiere. Tocmai iniţierea au reînnoit-o rosacrucienii restauratori ai Tra-
diţiei sub forma masoneriei moderne. Şi au făcut-o în templele noastre
masonice, fiindcă bisericile, vrând să facă religiile cât mai accesibile,
i-au ştirbit simbolurile şi au privat cunoaşterea de sensul ei iniţiatic".

Însă dovada pe care Plantagenet o citează în sprijinul afirmaţiilor
sale nu este convingătoare:

„Ar fi greşit să înţelegem prin R:. L:. «Respectabilă Lojă». Pentru
a rămâne fideli tradiţiei, ar trebui să spunem «Regală Lojă» după cum
se vede în textul celor mai vechi ritualuri. Unul dintre acestea datează
din 1786 şi se află în biblioteca Marelui Orient al Franţei. Acolo, ex-
presia «Regală Lojă» apare neabreviată în jurământul prestat de profan
şi în formula de primire rostită de venerabil".

Numai că, în acest caz, ,,regală" pare că se datorează mai degrabă
împrejurărilor istoriei cum, de pildă, şi Biblioteca Naţională a Franţei
a fost, mai întâi „regală" şi „imperială".

„Respectabilă" rămâne totuşi calificativul potrivit, având în vedere
şi deferenţa pe care o au englezii - primii care au creat o Mare Lojă ­
pentru tot ce înseamnă cuvântul ,,respect'<405.

lată cum explica Oswald Wirth406 denumirea de Arta Regală:
,,Este vorba despre un secret sacru pe care constuctorii şi-l transmi-
teau de la începuturi şi care a început să fie socotit erezie imediat ce
creştinismul victorios n-a mai tolerat decât propriile dogme. Devenise
prudent sa te adăposteşti la umbra lui Solomon pentru a nu trezi suspi-
ciuni faţă de tradiţiile artei de a construi, chiar creştinate de-acum. Mai
târziu, aceste tradiţii au format Arta Regală în onoarea fiului lui David.

225

JULES BOUCHER

În secolul al XVIII-lea, acest termen a devenit sinonim cu francmaso-
neria, mai ales că aceasta pretindea că. se limitează. la o construcţie pur
spirituală.: invocând legendara înţelepciune a regelui biblic, masonii îşi
propuneau să înalţe templul imaterial al unei omeniri viitoare devenite,
în ansamblul său, învăţată. şi plină. de înţelepciune".

Mai târziu, într-o altă. lucrare, Wirth407 îşi schimbă. întru câtva
punctul de vedere:

„După. legendă., masoneria organizată. ar fi apărut în vremea lui
Solomon. Astfel, arta masonilor a devenit o Artă Regală. şi numeroşi
alţi regi s-au arătat interesaţi de pilda constructorului primului templu
din Ierusalim.

Aceasta era opinia curentă. printre masonii operativi foarte price-
puţi să. construiască, dar prea puţin capabili să. extindă această artă în
domeniul intelectual şi moral. Şi tocmai în această artă subtilă a con-
strucţiei lumii se afumă Arta prin excelenţă sau Arta Regală" .

Dar chiar şi Wirth nu poate evita clişee ca acestea:
„Se crede că Arta Regală este opusă Artei Sacerdotale care ţine în
frâu mulţimile prin frica de divinităţi răzbunătoare, profitând de credu-
litatea celor cu minte puţină. şi pe care s-ar putea dovedi o primejdie

să-i laşi fără stăpân".

În Antichitate a existat o Artă Sacră sau Divină care era deopotrivă
chimie şi alchimie; între acestea nu exista nici o separaţie, iar chimia
nu era ceea ce a devenit astă.Zi, adică. o ramură moartă ce şi-a pierdut
orice legă.tură. cu trunchiul viu al arborelui408.

Acea Artă Sacră şi Arta Regală păreau a fi una şi aceeaşi, că.ci ad-
jectivul „regal" era atribuit aurului, regele metalelor409.

Oricum ar sta lucrurile şi oricât de puţin ar fi pe gustul democra-
ţilor de azi, denumirea de Artă Regală aplicată masoneriei vă.deşte
nobleţea ei transcendentă şi dă o idee despre măreţia din alte vremi a
misiunii şi a sacrificiilor ce trebuie înfăptuite de iniţiaţi.

2. LEGENDA LUI HIRAM

Toate simbolurile iniţierii la gradul de maestru se ţes în jurul legen-
dei lui Hiram, în povestea uciderii acestuia.

lată principalele momente ale acestei istorisiri: dorind să obţină
drepturi şi privilegii de maestru, trei calfe l-au atacat pe Hiram, pe rând,

226

SIMBO LURILE FRA~C.MAS O~ERIEI

l-au rănit şi l-au ucis. Au îngropat apoi cadavrul şi au înfipt o ramură de
salcâm în pământul proaspăt săpat. Datorita ei, calfele pornite în căuta­
rea lui Hiram i-au descoperit trupul neînsfleţit.

Să urmărim câteva aspecte şi variante ale acestei legende.
Iată ce spune Forestier410 despre originea ei:
,,Autorii legendei, ramaşi necunoscuţi, şi-au folosit toate resursele
imaginaţiei şi ale unei eruditu pe cât de vaste pe atât de deliberat inco-
erente, încât rezultatul este o enigmă ce străbate veacurile şi a cărei
adevărata sursă nu a putut fi descoperită până acum nici de cercetatorii
cei mai înverşunaţi".
,,Misterul şi incoerenţa acestui mit dispar cu totul, spune Albert
Lantoine411 , dacă avem în vedere următoarele: incertă, neputând fi gă­
sită într-un text scris, sursa lui scapă şi cercetarilor celor mai asidue.
Credinţa şi averea unor partizani ai Stuarzilor precum Ashmole, Lilly,
Wharton şi altu au avut de suferit la decăderea acestei dinastii, astfel
că ei au dat glas sentimentelor lor într-o formă disimulată. Frământaţi
de gândul unei restauratu politice, ei au îngemănat în legenda gradului
de maestru cunoştinţele de mitologie şi pornirile lor mistice. Aşa se
explică apropierea deseori constatata dintre legenda lui Hirarn - acel
Hiram care, prin «copiii» săi, avea să învie din morţi - şi destinul tra-
gic al regelui Carol I Stuart, care urma să fie răscumpărat de fiii săi".
Cu toată stima pentru eruditele lui studii de istorie a francmaso-
nerei, nu credem că merita reţinuta aceasta opinie a lui Albert Lantoine,
care face din legenda lui Hiram un mit politic.
Iată câteva dintre argumentele pe care acest autor crede că îşi poate
întemeia opinia:
„Să observăm că nimic din ceremonialul celui de-al treilea grad nu
aminteşte de ritualurile de breaslă şi că numai printr-un efort al imagi-
naţiei exegeţii pot vedea legătura cu iniţierea ucenicului şi a calfei -
singurele grade pe care le practica Marea Lojă a Angliei în 1717 când
a fost înfiinţata"412.
Nici Ragon413 nu pare să fi înţeles pe deplin importanta iniţiatică a
legendei lui Hiram de vreme ce o atribuie tot contextului istoric:
,,Decapitarea lui Carol I cerea răzbunare; pentru a o pune la cale şi a
se recunoaşte între ei, conspiratorii au creat un grad pe tema templieră,
dedicat răZbunării morţii lui J.B. de Molay. Ashmole, care împărtaşea

227

JULES BOUCHER

acelaşi crez politic, a modificat gradul de maestru pe care îl crease, în-
locuind tematica egipteană, perfect compatibilă cu primele două. grade,
cu una biblică incompletă şi disparată precum o cerea sistemul iezuit
al epocii, în care iniţialele cuvintelor sacre ale celor trei grade erau
cele ale marelui maestru defunct al templierilor. Iată de ce, de atunci,
iniţiaţii au privit mereu gradul de maestru, singurul adăugat francma-
soneriei, ca pe un grad mereu de revizuit".

Rezultă. că. Ragon, ca şi Albert Lantoine, aduce în prim-plan răz­
bunarea morţii lui Carol I; mai mult, în gradul de maestru, el vede
influenţa unei teme templiere învăluite în trimiteri biblice după un pro-
cedeu iezuit la modă.. Ragon a reuşit astfel performanţa de-a aduna
maximum de erori în minimum de cuvinte.

De fapt, legenda lui Hiram este izbitor de asemănătoare celor din
misterele antice şi tocmai prin aceasta are o valoare de netăgăduit. Se
spune că această legendă ar fi fost „inventată" în 1725, şi asta pentru
că nici un document nu o menţionează înaintea acestei date şi anume
în forma pe care o cunoaştem astăzi. În această legendă nu este insă
vorba despre un simplu simbol, ci despre un întreg rit autentic tradi-
ţional comprimat şi adaptat, poate, dar cu certă. valoare iniţiatică.

*
În timpul ceremoniei de iniţiere, candidatul este chiar Hiram şi tră­
ieşte legenda acestuia ca dramă simbolică, ceea ce face din masoneria
zilelor noastre nu numai o reminiscenţă., dar chiar o prelungire şi o
succesiune directă a misterelor Antichităţii.
În cea de-a XI carte a Metamorfozelor, Apuleius pare a-şi descrie
propria iniţiere scriind:
„Marele preot i-a îndepărtat apoi pe profani, mi-a dat să. îmbrac o
că.maşa lungă de in curat şi, ţinându-mă de mână., m-a purtat până la
capăt în adâncul sanctuarului. Fără îndoială, cititorule că vei vrea să
ştii ce s-a spus şi ce s-a mai întâmplat apoi. Ţi-aş spune dacă mi-ar fi
îngăduit; ai afla dacă ţi-ar fi îngăduit să afli. Dar şi pentru urechea
ce-ar auzi, şi pentru gura ce-ar grăi ar fi un păcat de neiertat. Dacă. sen-
timente religioase îţi trezesc totuşi curiozitatea, nu te pot lăsa să. te fră­
mânţi. Ascultă şi ia aminte, căci ceea ce-ţi spun este prea adevărat. Am
bătut la poarta morţilor; am că.leat pragul Proserpinei. La întoarcere

228

SI~IBOLL' RILE FRAX01AS0 '\ERIEI

am trecut prin toate elementele. Am vazut soare strălucind în strafun-
durile nopţii. Am stat faţa în faţa cu zeii infernului şi ai luminii şi i-am
adorat de aproape. Despre toate acestea dacă îţi voi vorbi, tot n-ai sa
înţelegi mai mult".

Dar ,,moartea simbolica" nu apare în misterele Antichitaţii caci o
regăsim încă din riturile populaţiilor primitive.

,,Cei mai mulţi dintre istoricii masoneriei, spune Goblet d'Alviella414,
s-au mărginit pâna acum sa caute originile legendei lui Hiram în mis-
terele religiilor Antichitaţii. Eu aş merge chiar mai departe, în acele
starturi profunde ale naturii umane denumite, nu fără temei, primitive,
pentru că acolo sunt de gă.sit în stare nă.scândă. şi pură toţi factorii care,
la popoarele civilizate, caracterizeaza religiile şi sistemele de gândire
abstractă. Vorbesc despre cei care trăiesc în afara civilizaţiei şi care, în
anumite privinţe, reprezinta, dacă nu omenirea în stare primordiala,
atunci macar o stare de spirit prin care orice om a trecut într-o anumita
etapa a evoluţiei sale.

În toate părţile lumii, populaţiile care traiesc în stare naturala cele-
brează adevărate mistere în care admiterea se face doar prin iniţiere.
Aceste ritualuri conţin aproape întotdeauna scene mimate despre aven-
turi ce se petrec pe tărâmul sufletelor. Elementul dramatic cel mai des
întâlnit exprima moartea urmată de înviere. Uneori trecerea în moarte
este reprezentata printr-o punere în mormânt; alteori, printr-o coborâre
în împărăţia morţilor urmata de revenirea pe parnânt sau de primirea în
rândul zeilor'415.

Ritualuri asemănatoare de „moarte simbolica" supravieţuiesc şi în
ceremonia de hirotonisire a preoţilor:

„Nu numai că novicele se prosternează la parnânt, scrie Pierre de
Puniet416, în timp ce corul cânta litanii; nu numai că el rămâne întins
pe jos, dar, în faţa întregii asistenţe, are loc o ceremonie de îngro-
paciune: este acoperit cu un val negru, sunt aprinse lumânări, se arde
tarnâie şi se fac toate cele cuvenite unei înrnormântari pentru a simboliza
că novicele este mort pentru lumea profana, plina de păcate. Înaintea se-
colului al XVII-lea, acest ceremonial nu este nicaieri semnalat cu toate
detaliile sale caracteristice. El pare a fi apărut la abaţia Monte Cassino şi
n-a făcut decât sa dea expresie unor concepţii care circulau de mai multa
vreme şi în lumea ecleziastica. Aceste concepţii se manifestasera, de

229

JULES BOUC HER

pildă., în obiceiul de a îmbrăca pe cel care şi-a încheiat noviciatul, în
zilele imediat următoare prestării jurământului de al intra într-un ordin
călugăresc, într-un veşmânt cu gluga şi mâneci largi, având capul aco-
perit cu o tichie. Urma o perioadă. de tă.cere absolută în semn că viito-
rul călugăr trecuse prin moarte, după care trebuia «să i se deschidă
gura» din nou pentru a se integra în viaţa mănăstirească."

Iată. cât de mult se apropie riturile bisericii de cele ale iniţierii ma-
sonice417, cu toate că nici un catolic n-ar recunoaşte-o... Preotul care
depune pe altar textul jurământului său seamănă puternic cu profanul
care îşi depune „testamentul" în mâinile venerabilului.

,,Oricât de mult s-ar deosebi misterele străvechi şi societăţile se-
crete, afirmă 0.-E. Briem, ele au în comun admiterea prin probe şi ce-
remonii de iniţiere. Încă de la început, iniţierea a avut un rol atât de
însemnat încât sunt autori418 care cred ca ea a generat atât misterele
cât şi, într-o accepţiune foarte generală, societăţile secrete. Într-adevăr,
în ceremoniile de iniţiere găsim cea mai reuşită. expresie a esenţei

misterelor."
Thassilo de Scheffer exprimă., atât cât se poate, esenţa însăşi a mis-

terelor şi a simbolurilor:
„Toate misterele, oricât de diferite ar fi după societate, religie sau

epocă istorică, au caracteristici care, regăsindu-se constant, par a ţine
de însăşi natura acestor culte secrete. Nu este vorba doar de practici şi
simboluri, ci şi de relaţia aparte cu divinitatea şi, pentru a ne exprima

astfel, cu întruparea acesteia.
În cultele secrete se păstrează neatinsă intensitatea trăirii omeneşti

la vederea divinităţii şi la unirea spirituală ori chiar corporală cu
aceasta. Aceste raporturi trebuie să rămână. protejate, la adăpost de in-
truşi, căci pentru ei n-ar fi decât obstacole ori i-ar duce la pieire.

Pentru că misterele influenţează 0mul prin simboluri, reprezentări şi
practici mistice, învăţarea nu are decât un rol foarte limitat. Nu auzind
cuvinte, ci vazând se întoarce omul către sine şi e gata să primească in-
fluenţa misterelor. Orice religie, orice mit se constituie din simboluri;
un simbol nu este scop în sine, ci mijloceşte o realitate superioară pe
care omul, cu inteligenţa şi toate celelalte calităţi ale sale, nu o poate
percepe decât indirect. Cea mai gravă. eroare a gândirii moderne a fost

230

SIMBOLURILE FRANCMASON ERIEI

aceea de a-şi imagina că totul a fost rezolvat când simbolul a fost con-
siderat ca un capăt de drum în căutările omului, când, în realitate, el
este doar un început: cu el se deschide tărâmul divinităţii".

Dimensiunea iniţiatică a riturilor şi a simbolurilor nu poate fi, cred,
mai bine comentată. Iar mitul lui Hiram, trăit de candidatul la gradul
de maestru, completează cu un final deschis iniţierea masonică.

*

Dacă nicăieri în Biblie nu se vorbeşte despre uciderea lui Hiram, e
tot atât de adevărat că găsim acolo cel puţin trei personaje cu acest
nume: Hiram din Tir, meşterul făurar Hiram şi un Hiram căpetenie de
trib, pentru a nu-l mai socoti pe Adoniram, mai-marele peste salahorii
trimişi la porunca lui Solomon în Liban pentru a tăia cedrii necesari
construcţiei Templului de la Ierusalim.

Să parcurgem textele biblice:
,,Hiram, regele Tirului, a răspuns printr-o scrisoare către Solomon:
«Din iubire pentru poporul Său, Domnul te-a pus rege peste el». Apoi
Hiram mai zicea: «Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel
care a făcut cerul şi pământul şi a dat regelui David fiu înţelept, cu
minte şi pricepere, care are de gând să înalţe templu Domnului şi casă
regească pentru sine. Aşadar îţi trimit un om înţelept şi înzestrat cu şti­
inţă, şi anume pe meşterul Hiram-Abi419, fiul unei femei dintre fiicele
lui Dan, iar tatăl său e din Tir. Acela ştie să facă lucruri de aur şi de ar-
gint, de aramă şi de fier, de piatră şi de lemn, de tort purpuriu, stacojiu
şi albastru, de in şi de purpură; ştie să facă tot felul de sculpturi şi să
îndeplinească tot ce i se va porunci, împreună cu meşterii tăi, cu meş­
terii domnului meu David, tatăl tău»". (II Paralipomena 2: 11- 14)
Un alt text pare să arate că meşterul făurar Hiram evocat în cronici
era chiar tatăl regelui Hiram din Tir:
„Şi a trimis Solomon şi a luat pe meşterul Hiram din Tir. Acesta
era fiul unei văduve din seminţia lui Neftali. Tatăl lui, un tirian, era
arămar; şi Hiram era plin de pricepere, cu meşteşug şi cu ştiinţa de a
face orice lucru din aramă. Şi a venit la regele Solomon şi a făcut tot
lucrul său". (III Regi 7: 13-14)
Există, pe de altă parte, două texte aproape identice în care găsim
numele lui Hiram printre acelea ale căpeteniilor de triburi:

231

JULES BOUCHER

,,Iar numele căpeteniilor scoborâtoare din Isav, după triburile lor,
după ţările lor, după numirile şi naţiile lor sunt: Timna, Alvan, Ietet,
Olibama, Ela, Pinon, Chenaz, Teman, Mibţar, Magdiel şi cb.petenia
Hiram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după aşezările lor în ţara
stăpânită de ei. Acesta este Isav, părintele edomiţilor". (Facerea 36:
40-43 şi I Paralipomena, 1: 52-54)

În sfârşit, în a treia carte a Regilor găsim printre dregătorii de vază ai
lui Solomon pe ,,Adoniram, fiul lui Abda, căpetenie peste salahori" (IIl
Regi 4: 6) şi precizarea ,,Regele Solomon, punând corvoadă peste tot Is-
raelul, a ales treizeci de mii de salahori şi-i trimitea la Liban, câte zece
mii pe lună, cu schimbul: o lună erau în Liban, iară două luni la casa lor;
iar Adoniram era căpetenie mai mare peste ei". (III Regi 5: 13-14)

G. Persigout420 observă că ,,numele.Hiram are, în Biblie, numeroase
variante: Huram (I Paralipomena, 8: 5 şi II Paralipomena 2: 2-10) şi
Hiram (I Paralipomena 5: 15- 32) se referă la regele Tirului. Meşterul
este desemnat, aparte forma Hiruam (III Regi 7: 40), prin Hiram (III
Regi 7: 12, 45) şi, mai ales, prin Hiram-Abi (II Paralipomena 4: 12-14)
sau Abiv (II Paralipomena 4: 16). Să remarcăm că prea adesea în loc de
abi sau abiv, ambele forme corecte, s-a scris abif care, în ebraică este
altceva. În orice caz, cele două forme corecte desemnează pe tatăl natu-
ral sau adoptiv (ab, de unde abi, «tatăl meu»).

Hiram-Abi este un eponim la fel ca Hamurabi, Moab, Achab etc.
Terminaţia ram este comună la Hiram şi Huram şi înseamnă «a fi înăl­
ţat». Hur evocă noţiunea Aur (lumină şi foc), iar Hi (în sumeriană,
«viaţa ca viaţă»), ceea ce creşte şi se înmulţeşte. Huram face deci trimi-
tere la cinste, puritate, imaculat, nobil, iar Hiram, la viaţa superioară".

Adoniram este interpretat, de regulă, prin „divinul Hiram", de la
Adon, ,,domn", ,,stăpân" (termen semitic din rădăcina sumeriană ad,
probabil „tată", de unde numele grec Adonis) şiHiram, ,,măreţia vie-
ţii", lat. celsitudo vitae. Etimologia numelui mai poate fi construită
pornind de la ebr. Adoni (Adonai) şi ebr. ram cu acelaşi sens de „înăl­
ţare" ca Ram hindus sau Ra egiptean. În oricare dintre cazuri, întreaga
filiaţie mistică a sensurilor termenului evocă o fiinţă superioară care
renaşte cu fiecare dintre urmaşii săi.

În manualul său, Vuillaume421 susţine că forma corectă a numelui
meşterului făurar trebuie să fie nu Adoniram, de vreme ce acesta din

232

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

urmă era unul dintre ispravnicii lui Solomon, ci Adonhiram (literal,

stăpânul Hiram).

Rezumând, numele de Hiram aparţine următoarelor personaje biblice:

l . Hiram, meşterul priceput la toate, fiul unui locuitor din Tir şi al unei

femei din tribul lui Dan sau al lui Neftali, scris în ebraică, Hiram (viaţă

înălţată), Huram (pur), Hiram Abi (Hiram, tatăl meu), Adon-Hiram
(Stăpânul, Nobilul Hiram)422_

2. Hiram, regele Tirului, fiul lui Abhal, contemporan şi aliat al lui

David şi al lui Solomon.

3. Adoniram, intendent al salahorilor, al israeliţilor supuşi corvezilor.

Problema determinării „adevăratului" Hiram la care face referire

mitul masonic devine astfel foarte dificilă. Ea a şi dat naştere unor nu-

meroase dispute provocând, între masoni, o mulţime de schisme. De

pildă, prin 1744, a luat naştere masoneria adonhiramită , care întemeia

legenda gradului de maestru pe faptele lui Adonhiram sau Adoniram,

considerat conducătorul şantierului Templului lui Solomon.
În spiritul celor doi autori citaţi, să reţinem însă măcar că trebuie

abandonată în orice caz transcrierea Hiram-abif, aceasta fiind lipsită de

semnificaţie.

*

lată legenda gradului al treilea povestită de Ragon423:

,,Hiram era un arhitect priceput, un respectabil maestru având toate

calităţile şi talentele care duc la perfecţiune. El venea din ţinutul de baş­

tină al luminii, după ce, timp de şapte ani, înălţase un templu ce trebuia

să-i aducă laolaltă pe toţi oamenii într-o aceeaşi credinţă, un cult al ade-
vărului. Încă. din zori, el conducea pe toţi lucrătorii cu măiestrie şi înţe­

lepciune. Cât erau de mulţi, îi împărţise în trei categorii: ucenici, calfe şi
maeştri; pentru plată, fiecăreia dintre ele îi dăduse o parolă.. Ucenicii îşi

primeau salariul lângă coloana J:. , calfele, lângă coloana B:. , iar maeş­

trii, în camera de mijloc. Lucrările, pe şantier, se apropiau de sfârşit când

trei calfe, nemulţumite de salariul lor şi nerăbdătoare să devină maeştri,

şi-au pus în gând să obţină. prin forţă parola acestora. Ştiind că în fiecare

zi, la amiază, în timp ce lucrătorii plecau de pe şantier, Hiram inspecta

lucrările, s-au hotărât să-şi pună în aplicare planul, aşezându-se la cele

trei porţi ale templului în aşteptarea maestrului lor. Când a intrat pe

poarta de la sud întâmpinat de calfa care îi cerea ameninţător parola

233

JULES BOUCIIER

maeştrilor, Hiram i-a raspuns ca nu o poate transmite în acest fel şi că
trebuie să aibă răbdare până la împlinirea timpului, aşa cum era stator-
nicit. Nemultumită de acest râspuns, calfa şi-a lovit maestrul la gât cu
rigla. Hiram a cautat scăpare pe o alta poartă a templului. Dar acolo a
găsit o alta calfa care i-a cerut acelaşi lucru; la refuzul hotărât al maes-
trului, calfa 1-a lovit în stânga pieptului cu un echer greu din fier. Rănit
din nou, Hiram s-a îndreptat spre cea de-a treia poartă. Acolo, a treia
dintre calfe i-a ieşit în cale, cerându-i acelaşi lucru. Primind acelaşi
refuz, calfa l-a lasat fara suflare, doborându-l cu o cumplită lovitura de
ciocan în frunte. Întâlnindu-se din nou, ucigaşii s-au întrebat unul pe
altul daca aflaseră parola maestrului; văZ.ând că nici unul nu reuşise s-o
obţină, au înţeles cu groază că facusera degeaba moarte de om şi s-au
gândit doar cum sa-şi ascunda fapta. Au îngrămădit leşul sub o grămadă
de pietre şi, mai târziu, în puterea nopţii, l-au scos afară din cetate şi l-au
îngropat lângă un pâlc de arbori, însemnându-i mormântul cu o ramură
de salcâm. Lipsa lui Hiram le-a dat de înţeles lucrătorilor de pe şantierul
Templului ca se întâmplase o mare nenorocire pentru care vinovaţii nu
puteau fi alţii decât cele trei calfe absente la apel.

Maeştrii s-au adunat de îndata în camera de mijloc pe care au dra-
pat-o în negru, ca semn de mare doliu; şi, după ce au dat frâu liber du-
rerii din sufletul lor, au hotărât sa nu se lase până când nu vor gasi
trupul nefericitului lor conducator, şi, de-1 vor afla fara viaţă, sa-i facă
o îngropăciune demnă de un adevărat maestru. Au trimis apoi în cău­
tare de trei ori câte trei maeştri·'.

În ritualurile masonice evocatoare ale acestei legende există însa şi
variante: de pildă, prima calfa care apare, de asemenea, înarmată cu o
rigla, vrea sa-1 lovească pe Hiram în cap, dar îi nimereşte umarul
drept; a doua calfă loveşte cu o da.Jtiţfl (pârghie) şi lovitura cade pe
grumazul maestrului.

Ritualul lui Ragon are însa acurateţea mesajului simbolic: candida-
tul moare de trei ori, cu trupul, cu sufletul şi cu mintea, reprezentate de
gât, inima şi creier.

Rigla, simbol al preciziei în execuţie, sugereaza coasa morţii luând
gâtul, salaş al graiului şi calea de intrare în trup a aerului şi a hranei
(sanscr. prana). E cherul (consecvenţa faptei) împunge inima, sălaş al
sufletului, al sentimentelor şi al emoţiilor. Ciocanul, puterea voinţei de
a făptui, loveşte fruntea, sălaşul minţii, al raţiunii.

234

S!\\BOLURILE FRA'.:C\\,\SO'\ERIEI

Murind astfel de trei ori, Hiram, întruchipat în ritualul masonic de
candidat trebuie readus la viata urmînd o ordine inversa. Ragon424, dar
şi alţi comentatori se fac pentru o clipa avocaţi ai bunului-simţ, ai raţi­
unii care, desigur, considera moartea un fenomen ireversibil şi are
oroare de contradicţiile acestei parti a ritualului:

„Celor care au combinat textele din care a rezultat ritualul gradului
al treilea li se pot face, dupa logica, doua reproşuri grave caci, lasând
deoparte menajamentele, e vorba despre adevarate absurditaţi:

Un om are înca viaţa, deşi este acoperit cu pamânt de douazeci şi
patru de ore şi se afla într-o stare de putrefacţie avansata.

Venerabilul are, pe de o parte, rolul celei mai înraite dintre calfe
care îl ucide pe Hiram şi, pe de alta parte, cheama la ura şi la razbu-
nare împotriva asasinului.

Pentru a cuti raţiunea de astfel de monstruozicaţi, ritualul nu ar
trebui sa recurga la dramatizarea legendei în loja, ci doar la o relatare
despre Hiram sau despre alt personaj din lumea templelor egiptene
caci nu mai exista azi arhive care sa-i poata dezminţi faptele."

Or, contrar acestui punct de vedere legitim al raţiunii profanului,
pentru iniţiat, moartea este „citita" în cheie hermetica: putrefactia e
semnul ca adeptul se afla pe calea cea buna a desavârşirii sale, caci
moartea nutreşte speranţa învierii.

De altfel, acelaşi Ragon425 afirma, de asta data, cu toata dreptatea:
,,Întregul ceremonial este menit sa ne faca sa înţelegem ca min-
ciuna, ignoranţa şi ambiţia sunt cele trei flagele care aduc destramare
şi nefericire în lumea oamenilor. Fara îndoiala, gradul de maestru pare
anume facut pentru a primi cu uşurinţa toate interpreta.rile morale şi fi-
losofice posibile. E însa important sa-i pastram caracterul sacru, sim-
bolurile care, asimilate în viaţa, vor avea, ca şi natura. o durata eterna.
Aceasta înseamna sa înţelegem ca prestigiosul grad de maestru, ca
şi primele doua grade, are de facut, pe cât de rece, pe atât de ilogic
la prima vedere, relatarea evenimentelor din jurul unei morţi tragice, şi
candidaţii nu au motiv s-o joace efectiv, cum o fa.ceau cândva iniţiaţii
din Persia, Egipt ori Grecia antica".

*
Ragon426 face apoi o interpretare „astronomica" a legendei lui
Hiram. Ea a cucerit mulţi comentatori, aşa ca o reproducem integral:

235

JULES BO UC HER

„La momentul solstiţiului de vară, soarele face tot ce respiră să-i
cânte imnuri de recunoştinţa; acesta este ceasul în care Hiram, cel care
simbolizează astrul zilei, poate da celui căruia i se cuvine, Cuvântul
sfânt, adică viaţa. Pe măsura ce ziua scade, natura amuţeşte: Hiram nu
mai poate da cuvântul de trecere, parola sacră, calfelor care reprezintă
ultimele trei luni de îngheţ ale anului.

Se spune ca prima dintre cele trei calfe l-a izbit pe Hiram cu o riglă
de 24 de degete, imagine a celor 24 de ore ale zilei: este prima împăr­
ţire a timpului care, după ce măreţul astru s-a înălţat pe cer, aduce atin-
gere puterii sale, îi dă prima lovitură.

A doua calfa îl izbeşte cu un echer din fier; echerul este simbolul ul-
timului anotimp reprezentat la intersecţia a doua drepte care împart în
patru părţi egale cercul zodiacal al cărui centru este inima lui Hiram -
loc sacru unde se întâlnesc vârfurile celor patru echere, al celor patru
anotimpuri: iată a doua împărţire a timpului care-i aduce soarelui o lo-
vitură mai puternică.

A treia calfă îl izbeşte de moarte direct în frunte cu o puternică lo-
vitură de ciocan. Tradiţional, maiul are o formă cilindrică simboli-
zând anul (fr. annee - n.tr.), adică cercul, inelul (fr. anneau - n.tr.):
este a treia împărţire a timpului, la sfârşitul căruia soarele primeşte lo-
vitura de graţie.

Din această interpretare se poate trage concluzia că Hiram, meşte­
rul făurar, devine în povestire arhitect, simbolizând în unele rituri
iniţiatice pe Osiris (Soarele); astfel Isis, văduva sa, este loja, simbol al
pământului (sanscr. loga, ,,lumea"), iar Horus, fiul lui Osiris (adică al
luminii) şi al văduvei sale este chiar masonul, iniţiatul în loja sa de pe
pământ - fiu al Văduvei şi al Luminii" .

Această interpretare nu merită comentată şi nici nu trebuie să
ne mire: Ragon (1781-1862) era contemporan cu celebrul Dupuis
(1742-1809) care, înL 'Origine de tous Ies Cultes, apărută în 1794, in-
terpretează toate simbolurile într-un sens exclusiv astronomic.

*
În tradiţia masonică, cele trei calfe înrăite, asasinii lui Hiram, au
nume foarte diferite. Iată-le pe cele mai răspândite:

Jubelas, Jubelos, Jubelum427
Giblon, Giblas, Giblos428

236

SI.\lBOLURILE FRA~CMASO:S:ERIEI

Habbhen, Schterke, Austersfurth
Abiram, Romvel, Gravelot etc.

Majoritatea acestor nume sunt intraductibile. Să observăm că
Abiram pare a fi o formă trunchiată a lui Abi-Ramah (,,patricid", în
ebraică; lat. dejiciens pacrem). Mai exista şi forma Abi-Balag sau
Abi-Bala (,,distrugătorul tatălui său", în ebraica; lat. destruens patrem).

Ritualurile ne spun că cele trei calfe reprezintă: Ignoranţa, Ipocrizia
şi Fanatismul. Potenţialul semantic al acestor termeni face posibilă
transformarea mitului lui Hiram într-o alegorie strict morala, ceea ce
limitează interpretarea şi obturează transcendenţa simbolului.

De fapt, cele trei calfe îl eliberează pe Hiram (pe iniţiat) de robia
trupului, a sentimentelor şi a ideilor ce caracterizează lumea profana.
Hirarn învie în lumea divina: atunci este cu adevărat maestru.

3.SALCÂMUL

Am ajuns cu legenda lui Hirarn în momentul în care, lovit de moarte,
maestrul cade la pământ. În ritual, masonii pun candidatul într-un
sicriu429, îl acoperă cu un giulgiu negru peste care aşază o ramură
de salcâm. Este ramura pe care cele trei calfe „ucigaşe" au înfipt-o pe
mormântul maestrului Hiram.

La Wirth430 găsim o versiune aparte despre descoperirea cadavrului
lui Hiram de către maeştrii plecaţi în căutarea sa.

,,Când, sleiţi de oboseală, căutătorii au ajuns la locul de întâlnire,
feţele descurajate exprimau cu prisosinţă zădărnicia trudei lor. Dar au
început să spere din nou când unul dintre ei le-a povestit cum, abia
mai ţinându-se pe picioare de oboseala, a vrut să se rezeme de o ra-
mura de salcâm. Spre marea sa surprindere, ramura i-a rămas în mână
căci era doar înfiptă în pământul proaspăt sapat."

Dincolo de împrejurările în care a fost descoperita pe mormântul
lui Hiram, ramura de salcâm este importantă ca simbol definitoriu pen-
tru ordinul masonic în general.

*

Femand Chapuis431 a scris despre salcâm (acacia) un foarte intere-
sant studiu etimologic, botanic şi istoric din care spicuim:

237

JULES BOUCHER

,,Majoritatea lingviştilor derivă cuvântul acacia din gr. ak.e care în-
seamnă «vârf», ceea ce este însă inexact, deoarece ak.e desemnează ca-
pătul ascuţit al unui instrument de metal.

Vârful unui ghimpe era denumit în Antichitate akantha, cuvânt
care, prin extensie, însemna plantă cu spini: acantul, acacia.

Odată cu evoluţia limbii, akantha a continuat să desemneze planta cu
spini, acantul şi akakia a fost folosit pentru a denumi acacia (salcâmul).

După ce s-au folosit de cuvinte cu înţeles concret, oamenii au
ajuns să mânuiască termeni abstracţi, astfel încât acelaşi cuvânt a
ajuns să denumească şi însuşirile pe care obiectul le are, dar şi pe cele
ce i se atribuie.

Aşa s-a ajuns probabil ca arbustul akakia să simbolizeze nevinovă­
ţia şi candoarea. Având în vedere că „a" este un prefix negativ (priva-
tiv), atunci kakia ar însemna viciu, dezonoare, înclinaţie spre rău.

Înţeles aşa, a-kakia ar fi opusul viciului, al înclinaţiei spre rău şi un
talisman care, prin calităţile sale, îl protejează pe om.

*

„Salcâmul este o plantă din familia leguminoaselor. Este un arbore
sau un arbust cu un frunziş foarte aerisit şi elegant, răspândit în regiu-
nile tropicale şi subtropicale; pe ramurile sale sunt uneori spini foarte
puternici şi ascuţiţi.

Are flori foarte mici, de obicei galbene şi parfumate, formând in-

florescenţe.

În specia Acacia se cunosc mai mult de patru sute de varietăţi ce
cresc spontan în Australia, India, America de Sud şi Africa tropicală.

Din câteva se extrage un latex denumit gumă arabică. Din acacia
werek se obţine guma arabică albă. Ea creşte pe cursul superior al Ni-
lului şi în Africa de Vest, unde formează păduri întinse.

Pastăile bogate în tanin sunt utili;:ate de băştinaşi la vopsirea şi la tă­
băcirea pieilor. Datorită proprietăţilor ei astringente, acacia a fost folosita
în combatearea febrei. O varietate mexicană produce chiar fructe comes-
tibile, iar altele sunt folosite în dulgherie şi la ornamentele de mobilier.

în Europa şi în zonele cu climă temperată este mai cunoscutăRobinia

pseudo-acacia, un arbore cu florile albe; el a fost adus în Franţa în seco-
lul al XVII-iea şi crescut de către Vesparien Robin în grădina botanica

238

SIMBOLURILE FRANCMASONER IEI

din Paris. Pentru a-l deosebi de ceea ce nu-

meau anticii salcâm, Tournefort l-a numit

Pseudo-acacia-vulgaris."

Am mai aflat despre salcâmi de la bota-

nistul J. Piette că arborele pe care azi îl vedem

mai peste tot şi îl numim în mod obişnuit sal-

câm este Robinia pseudo-acacia din familia

legumioaselor papilonacee, ajuns în Europa

probabil din Canada (fig. 105).
înaintea acestei aclimatizări, în Europa

se cultiva sub numele impropriu de „mi-

moza", un arbust provenit din Orientul

Apropiat. Dintre numeroasele sale varietăţi, Fig. 105. Robinia
cele mai des întâlnite sunt: Acacia dealbata, pseudo-acacia
Acacia Famesiana, Acacia heterophylla.

Acest gen de salcâm aparţine tot familiei leguminoaselor, însă gru-

pei Mimozelor, şi nu a Papilonaceelor (precum Robinia, denumită de

aceea şi falsă acacia - pseudoacacia). Cu frunze tari, durabile, mimo-

zei îi prieşte climatul secetos, deşertic.

Varietatea cea mai cunoscută este Mimosa pudica , plantă de mici

dimensiuni şi parcă însufleţită, care îşi strânge frunzuliţele când

este atinsă.
Revenind la Ragon432, găsim următoarele explicaţii:

,.Pentru egipteni, acacia era un arbore sfânt. Dintre vechile triburi

din Peninsula Arabiei, îl venera mai ales tribul Ghalfone. în jurul unui

arbore sfinţit de Dhalem s-a înălţat un mic sanctuar în care, intrând,

auzeai un sunet (cum se întâmpla şi cu statuia lui Memnon de la Teba).

Salcâmul (acacia) era venerat şi de tribul Corest. Din porunca Profetu-

lui Mahomed, Kaled a pus să fie tăiat arborele din radă.cină şi să fie

ucisă preoteasa acestui idol.

Dar cum mai toate triburile Arabiei îşi făceau idoli din salcâmi,

Mahomed a pus să fie doborâţi. G . de Du.mast spune despre acacia, pe

care iubeenii o ţineau la mare cinste şi din care iniţiaţii purtau asupra

lor o crenguţă, că era numită Huzza. De aici urarea pe care şi-o fac

masonii de rit scoţian (la banchete - n.tr.): houze în Franţa şi huzza

în Anglia.

239

JULES BOUCHER

Salcâmul era pentru antici un simbol solar precum floarea de lotus
ori de heliotrop, căci petalele lor se deschid odată cu răsăritul soarelui
şi se închid atunci când astrul zilei dispare dincolo de linia orizontului.
Firişoarele de pe suprafaţa florii o fac asemănătoare soarelui ce-şi răs­
pândeşte razele.

Egiptenii şi arabii dedicau salcâmul Soarelui şi îl foloseau la sacri-
ficiile închinate acestuia".

F. Chapuis spune ca Ragon ar fi putut cita şi un alt pasaj din
Guerrier de Dumast extras din notele interesante şi pline de tâlc ce
însoţesc fiecare dintre cânturile celebrului său poem La Mar;onnerie
publicat în 1820:

,J{uzza pe care Mahomed îl credea un idol şi, poate, pe drept cu-
vânt, a devenit încă din vremea Profetului când simbolurile fuseseră
deja uitate, acel Huzza atât de onorat în triburile arabe Ghaftan,
Kore'isch, Kenânah, Sakem, deşi nu mai era decât un arbore denumit
ghimpe egiptean sau Acacia."

În Histoire comparee des anciennes religions (1882), Tiele afirmă
că „pe o arcă purtata de patru preoţi şi din care ieşea un salcâm se pu-
tea citi deviza «Osiris se avânta». Era o reprezentare a vieţii veşnice
simbolizate prin sămânţa care dispare în pământ pentru a renaşte în ar-
bore. Nu întâmplător Arca Alianţei vechilor evrei era fă.cuta din lemn
de salcâm (acacia)".

Într-adevăr, în Biblie se spune ca Arca Alianţei (Chivotul) porun-
cită de Moise, ca şi Sfânta Masă din Cortul Mărturiei şi Jertfelnicul
pentru arderile de tot (Altarul Holocaustelor) erau făcute din lemn de
salcâm îmbrăcat în aur sau aramă (Ieşirea, 37-38), ceea ce dovedeşte
ca acesta era deja considerat lemn sfânt căci nu putrezea.

F. Chapuis crede că „putem accepta definiţia masonică pentru aca-
cia aşa cum apare la Tessier (Manuel general de la Mar;onnerie) ori la
Bazot (Manuel d u Franc-Mar;on , 1846): «arbore al cărui mister le e
cunoscut doar maeştrilor»".

Să recunoaştem că aceasta definiţie acceptata de Chapuis nu defi-
neşte nimic.

Chapuis continuă: ,,Desigur că vechile societaţi iniţiatice sau corpo-
raţiile vor fi adoptat ca emblema o plantă ori o floare. Chiar şi astăzi,
floarea de crin sau trandafrrul, nu sunt oare însemne pentru mişcările

240

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

politice? Tot aşa, salcâmul (acacia), însem-

nul sacru al masonilor avea în Antichitate

acelaşi rol pentru iniţiaţi ca mirtul, ca vâs-

cul pentru druizi, ca merişorul ori mitica

creangă de aur pentru primii creştini".

Dacă privim cu luare-aminte planta im-

propriu denumită ,,Mimoza" (fig. 106), ne

dăm seama că, la fel de bine, s-ar fi putut

numi „creanga de aur" din cauza abunden-
ţei de flori galbene. Frazer433 a vrut însă

ca „creanga de aur" sa fie vâscul:

,,Ne rămâne doar să ne întrebăm: de ce Fig. 106. ,,Mimoza",
adevarata acacia
vâscul era numit Creanga de Aur? Galbe-
nul albicios al boabelor vâscului nu poate

fi câtuşi de puţin suficient pentru a explica numele căci, după spusa lui

Vrrgiliu, creanga era cu totul şi cu totul de aur, atât tulpina cât, şi ramu-

rile. Poate ca numele vine de la galbenul intens auriu pe care-l capătă

creanga de vâsc după ce a fost culeasă şi păstrată câteva luni; culoarea

strălucitoare nu rămâne doar în frunze, ci cuprinde şi tulpina, astfel în-

cât toată ramura pare a fi într-adevăr o creanga de aur. Ţăranii bretoni

atârnă mănunchiuri mari de vâsc în faţa caselor şi, în luna iunie, aceste

mănunchiuri atrag atenţia prin strălucirea aurie a frunzişului lor".

Pentru Lanoe-Villene434 creanga de aur ar putea fi grozama (pe

care am văzut anterior că el o asimilează florii de crin):

,,Aş înclina să cred că, în Antichitate, în nordul Chinei, grozama a

fost utilizată în ceremonialuri sacre, la înhumarea morţilor căci în

Ciu-Li se vorbeşte despre o plantă cu flori galbene (planta Tou) folo-

sită în acest scop. Pentru a păstra vreme îndelungată umezeala, aceste

plante subţiri şi moi erau aşezate pe sicriu înainte de coborârea aces-

tuia în cavou; o persoană anume aleasă (Ciang-Tou) avea îndatorirea

să culeagă această plantă când era în plină floare. Planta Tou a fost

greşit identificată de Biot cu Mao-Jou sau floarea de susai. E mai fi-

resc ca un cadavru să fie întins pe un pat din ramuri de grozama decât

pe susai sau margarete".

Argumentaţia lui Lanoe-Villene, deşi neconcludentă, arată o dată în

plus câtă incertitudine domneşte când vrem să determinăm semnificaţia

241

JULES BOUCHER

exactă şi originile unui simbol. De fiecare dată avem de-a face cu o
multitudine de opinii diferite. În astfel de împrejurări, trebuie să stră­
vezi firul Ariadnei ce te va conduce negreşit la înţelegerea simbolului.

Cum de a adoptat masoneria actuală salcâmul? F. Chapuis crede
că întrebarea rămâne legitimă chiar dacă nu urmăm cele spuse de au-
tori masoni consacraţi precum Lachâtre (Nouveau Dictionnaire) care
împinge originile masoneriei până în cele mai îndepărtate timpuri is-
torice afirmând că, în vremea lui Solomon, salcâmul a înlocuit salcia
iniţiaţilor caldeeni, lotusul egiptenilor, mirtul grecilor şi stejarul ori
vâscul druizilor.

Întrebarea rămâne cu atât mai valabilă cu cât exista chiar în secolul
al XVIII-lea ritualuri care nu fac nici o aluzie la ramura de salcâm şi
putem chiar afirma că la începuturi acest simbol era cu totul străin ma-
soneriei. Nu apare nici măcar în răspunsul specific pe care, după ca-
tehism, îl dă maestrul pentru a se defini ca atare (,,Am cunoscut
Salcâmul" - n.tr.). În Franţa, apare abia în textul catehismului publicat
înRegulateur du Ma9on în 1801. E adevărat că, în ritualuri anterioare,
tipărite ori manuscrise, ramura de salcâm apare în planşele anexe re-
prezentând tabloul lojii de ucenic-calfă şi al lojii maeştrilor unde e fi-
gurată în vârful unei moviliţe de pământ ori pe un sicriu.

În scrierile masonice, explicaţii despre salcâm apar relativ târziu. În
Le Recueil Precieux de la Ma9onnerie Adonhiramite din 1787 se spune
că salcâmul, cea atât de renumită printre maeştrii masoni, aminteşte de
crucea Mântuitorului făcută din acest lemn atât de răspândit în Palestina

„Am avea deci temei să credem că motivul salcâmului a apărut în
loji odată cu masoneria speculativă şi, mai exact, în perioada în care se
statorniceau Obedienţele şi se fixau în toată Europa regulile lor de
funcţionare. La sfârşitul veacului al XVII-lea era foarte populară Aca-
cia Famesiana, un arbore exotic, adus de peste mări şi ţări, reputat ca
având toate calităţile şi virtuţile. De bună seamă că egiptenii îl vor fi
considerat arbore sfânt. Nu din lemnul lui fusese construită arca lui
Noe? Şi nu la fel şi crucea Mântuitorului? Şi nu e locul crucii lângă un
sicriu ori lângă un mormânt?

Şi apoi, în altă ordine de idei, nu era oare salcâmul simbolul ino-
cenţei? Şi oare lojile timpului nu-şi spuneau locuri prealuminate, refu-
gii ale virtuţii unde domnesc pacea, inocenţa şi egalitatea?

242

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Nu erau acestea suficiente motive pentru care masonii de pe la
1720-1730 să adopte salcâmul ca fiind copacul sacru al maeştrilor?"

Şi iată cum Chapuis îşi încheie cercetarea sub semnul întrebării ...
Reţinem că, în ritualul gradului de maestru pentru conformitate
cu locul istoric al desfăşurării legendei lui Hiram, masoneria trebuie
să utilizeze acacia denumită. impropriu mimoza, şi nu specii de
pseudo-acacia.
În aceeaşi ordine de idei, în simbolistica florilor, mimoza este em-
blema protecţiei şi a speranţei, chiar a certitudinii într-un sens mai
larg; anume a certitudinii că moartea simbolică. a lui Hiram precum
aceea a lui Osiris ori a lui Hristos nu anunţă o distrugere totală a fiin-
ţei, ci o înnoire, o transformare.
Aşa scos din mormânt, ieşind din sicriu, iniţiatul pare a fi fost deu-
nă.Zi asemenea unei omizi, unui vierme care se târăşte în întuneric pe
pământ pentru a ieşi din crisalida sa devenind un fluture ce se avântă
spre cer către Soare şi Lumină. Acest Soare, această Lumină sunt ceea
ce făgăduieşte, ca simbol, mimoza: creanga cu flori galbene, mitica
creangă de aur, simbol al măreţiei şi al puterii divine a omului.

4. CAMERA DE MIJLOC

La întrebarea „Ce devine omul după moarte?" Ragon435 răspunde:
,,Nu mai este efect, ci devine, la rândul său, cauză., căci, prin descom-
punere, elementele din care este alcătuit corpul său redevin libere pen-
tru a produce noi transformări, că.ci nu piere altceva decât formele. Cât
priveşte fiinţa sa mentală, sufletul, cum îl numeau anticii, şi care nu
este decât un fragment din sufletul universal, ea se reîntoarce la acest
uriaş izvor de viaţă. Camera de mijloc este simbolul măreţului labora-
tor unde au loc la nesfârşit aceste transformări.

Platon, Tales, Eudoxiu, Apollonius şi Pitagora au învăţat de la egip-
teni că viaţa iese din sânul morţii, ca în mitul lui Osiris (soarele scăpă­
tat, iernatic, «soarele morţilor») care se stinge pentru a renaşte la 25
decembrie sub numele de Horus (soarele cel nou). Aproape că savanţii
au uzat exclusiv de acest principiu pentru a explica lumea El n-ar trebui

243

JULES BOUCHER

însa generalizat căci, pentru tot ceea ce a fost creat, nimic nu începe cu

moartea, cu sfârşitul".
Şi Ragon afirmă că „nimic nu începe cu moartea" şi, cu toate aces-

tea, viitorul mason trebuie mai întâi să moară pentru viaţa profană;
murind îşi începe el iniţierea în camera de chibzuinţă; şi murind a

doua oară, odată cu Hiram, este înălţat maestru.
,,Camera de mijloc, spune Marius Lepage436 este acel cuptor alchi-

mic, atanorul, ermetic închis şi îngropat, în care se săvârşeşte glorioasa
transmutaţie a centrelor de conştiinţă ce trec de la creier către inimă.
A cunoaşte cu inima înseamnă comunicarea directă cu izvorul însuşi al
vieţii ce are loc fără intermediari care s-o tulbure câtuşi de puţin. Este
iluminarea în faţa căreia totul apare sub adevăratul său chip, unde

toate aparenţele se şterg şi dispar; este un reflex al Adevăratei Lumini,

un ecou al Cuvântului Pierdut."
Leadbeater îl citează pe Meredith care crede că expresia „cameră

de mijloc" are la baza o lectură eronată a textului ebraic al Bibliei: în

loc de „etaj", s-a tradus „camera". Astfel, în III Regi, 6: 8 trebuie citit:
„Intrarea la catul de jos al clădirii era pe partea dreaptă a templului. Pe
scări în spirală se suiau la catul din mijloc şi, de la catul din mijloc, la

catul al treilea".
Însa expresia „camera de mijloc" se regăseşte în cele mai vechi din-

tre ritualurile masonice cunoscute, şi Rene Guenon437 precizează ca
„despre un maestru mason se spune că el se regăseşte mereu între echer
şi compas", adică în locul unde poate fi înscrisă Steaua de Foc şi care
este, la propriu, ,,mijlocul cel neschimbător". Loja maeştrilor nu este

deci fără temei numită cameră de mijloc,

căci maestrul întruchipează „omul adevă­

rat" aşezat între cer şi pământ şi îndepli-
nindu-şi rolul de „mediator". Într-adevăr,
atât din punct de vedere simbolic, cât şi ri-

tual, dacă nu chiar la propriu, stadiul de

maestru reprezintă încununarea „micilor

mistere" al căror scop era să facă din pro-

Fig. 107. Echerul, fan „un om adevărat".
Compasul şi Steaua de Foc Tot Guenon438 mai oferă o interpretare

a acestui „mijloc" simbolic:

244

SIMBOLURILE FRANC.MASONERIEI

„Irlanda era odinioară împărţită în cinci regate dintre care unul

purta numele de Mide (rămas sub forma anglicizată Meath) provenit

din vechiul cuvânt celtic median, «mijloc», identic cu latinul medius.

Regatul Mide a fost format din teritorii cedate de celelalte patru regate

şi a devenit domeniul ereditar al regelui suprem al Irlandei, căruia i se

subordonau toţi ceilalţi regi. La Ushnagh, aflat chiar în centrul ţării, a

fost ridicată o piatră uriaşă numită „buricul pământului" sau „piatra de

hotar" deoarece ea însemna locul în care se întâlneau, pe teritoriul

regatului Mide, graniţele celorlalte patru regate iniţiale. La fiecare

1 mai, acolo avea loc o mare adunare asemenea întrunirilor anuale ale

druizilor „în locul sacru din mijlocul (mediolanon), din centrul (me-

dio-nemeton) Galiei".

*

În toate tradiţiile, mijlocul exprimă ideea de centru. A pătrunde în

camera de mijloc înseamnă a ajunge în centru, în centrul ,,roţii", la

axul nemişcat. Este o evadare din vârtejul lumii profane, dar şi menţi­

nerea acestei energii concentrată într-un punct fix. Profanii rămân pe

marginea roţii în timp ce iniţiaţii pornesc de-a lungul spiţelor către

centru, acolo unde viteza este nulă.

Camera de mijloc simbolizează şi chintesenţa alchimiştilor, punctul

de întretăiere a braţelor crucii, vârful pietrei cubice ascuţite.

După tradiţia masonică, accesul în camera de mijloc se face urcând

cincisprezece „trepte", în trei etape: trei, cinci şi şapte. Aceste numere

corespund, în ordine, ucenicului, calfei şi maestrului. Trei este triun-

ghiul; cinci, Steaua de Foc; şapte, Sigiliul lui Solomon, (şase) având

centrul (Unul) marcat (fig. 108). Şapte este

omul care a ajuns să reprezinte echilibrul

perfect între materie şi spirit. Sigiliul al lui

Solomon este semnul pietrei filosofale, iar

Steaua de Foc, al materiei prime a alchimiş­

tilor. Triunghiul sau Delta Luminoasă este

semnul pentru foc, foc spiritual, intens şi as-

cuns care, prin acţiunea sa asupra pentagra-

mei (Steaua de Foc, materia primă), duce la

transformarea (transmutaţia) în hexagramă Fig. 108. Sigiliul lui

(Sigiliul lui Solomon, piatra filosofală). Solomon cu centrul marcat

245

JULES BO UCHER

G. Persigout439 a unit Sigiliul lui Solomon

şi Steaua de Foc într-o reprezentare pe care a

numit-o „hexagrama pentalphică" (fig. 109).

Astfel şi-a reprezentat el unirea microcosmo-

sului cu macrocosmosul. De remarcat că

suma lui cinci (pentagramă) cu şase (hexa-

gramă) este unsprezece. Or, lăţimea colarului

maestrului are exact unsprezece centimetri,

Fig. 109. Hexagrama adică zece plus unul: cele zece sephirot-uri şi
pentalphicâ En-Soph (Unul Divin, în Cabala). Şi cele
treizeci şi trei de grade ale Ritului Scoţian

Antic Acceptat pot fi împărţite în trei serii a câte unsprezece grade.
În textele vedice440 găsim următoarea invocaţie: ,,O, zei ce sunteţi

unsprezece în ceruri, tot unsprezece pe pământ, şi care, în număr de

unsprezece, sălăşluiţi cu slavă în mijlocul văzduhurilor, plăcută să vă

fie jertfa noastră".
Camera de mijloc poate fi comparata cu hexagonul441 cuprins în

interiorul hexagramei, loc în care iniţiatul devine maestru (fig. 109).

Cele şase triunghiuri din afara hexagramei au laolaltă optsprezece

laturi; iar cele cinci triunghiuri din colţurile pentagramei, cincisprezece.

Adunându-le, găsim iarăşi treizeci şi trei. Al cincisprezecelea grad în

Ritul Scoţian Antic şi Acceptat marchează trecerea la gradele „capitu-

lare" ale acestui rit unde al optsprezecelea grad, cel de Rosa-Cruce, este

un nou început, amplificând, în alt fel, gradul trei (trei înmulţit cu şase) .

*

Deşi se numeşte cameră de mijloc, loja maestrului are nevoie de
două încăperi pentru desfăşurarea ceremoniilor de iniţiere442.

Până nu demult, pentru iniţierea la gradul de maestru, templul ma-
sonic era împărţit în doua printr-o draperie. Prima încăpere reprezenta
ceea ce se numea Hikal, cea de-a doua, Debhir, naosul şi altarul Tem-
plului lui Solomon de la Ierusalim. Hikal sau Heykhil este încăperea în
care Hiram murea, iar Debhir, încăperea în care învia443.

Potrivit tradiţiei444, Hikal avea pereţii drapaţi cu valuri negre stro-
pite cu lacrimi de argint, iar Debhir, era îmbrăcata în valuri de culoare
azurie presărate cu aur.

246

SIMBOLURILE FRANCMASON ERIEI

Să fie înviat Hiram! Acesta este scopul iniţierii la gradul de maes-
tru, astfel iniţiatul se înalţă şi străluceşte de Lumină.

5. HIRAM ÎNVIAT

Conform ritualului, pornesc în căutarea cadavrului lui Hiram nouă
maeştri, în grupuri de câte trei. În ritul francez modem, fratele expert
face trei călătorii simbolice, însoţit de fiecare dată de alţi doi maeştri;
de fapt, la căutări participă doar şapte maeştri.

Nu este o nepotrivire, căci atât şapte, cât şi nouă aparţin gradului
de maestru. Şapte ani este vârsta simbolică a maestrului, iar bateria
gradului se compune din nouă lovituri. Deşi ritul francez modem păs­
trează această baterie din ritul scoţian, numărul maeştrilor căutători nu
este nouă, ci şapte, poate dintr-o eroare.

Dintre cei nouă maeştri, doar trei îl învie pe Hiram. Ei reprezintă
Cunoaşterea, Toleranţa şi Seninătatea, în contradicţie cu Ignoranţa, Fa-
natismul şi Invidia întruchipate de cele trei calfe „ucigaşe". Aceasta
este însă o interpretare atât de superficială a legendei, încât noul maes-
tru anevoie va reuşi să dobândească Seninătatea dacă n-a fost înzestrat
cu o minte deschisă spre transcendenţă.

*
Chiar în formele sale arhaice, numărul 9 reprezintă o germinaţie
spre adâncuri, către lumea materială. Opus, 6 este o germinaţie spre
înalturi, un elan către spirit. Aceste două numere sunt începutul
unei spirale.
În lumea oamenilor, 9 este numărul lunilor necesare gestaţiei (cu
toate că fătul este deja format din luna a şaptea).

9 este de 3 ori 3; 9x7 =63, durata medie a vieţii omului, pragul vi-

talităţii sale.
În jocul de şah, în afara casei ocupate de piesa jucătoare, rămân

alte 63. În India, piesa jucătoare a jocului de dame avea forma unei le-
bede (sau a unei gâşte, de unde fr. jeu de J'Oie - n.tr.), simbol al elibe-
rării carmice; jocul nu putea ajunge la capăt decât prin aruncarea

247

JU LES BOUCHER

zarurilor ce reprezentau întorsaturile destinului şi care dictau traseul de
ieşire, de scapare pentru piesa jucatoare.

*

Hiram înviat este maestrul ,,întrupat", este ceea ce Guenon numea -
ecou al Tradiţiei - ,,un om adevărat". Pe de o parte, francmasoneria
este o împartaşire, o comuniune (lat. cum, ,,cu" şi „unire"), adunarea
laolalta a bărbaţilor într-o unică ceremonie sacră (în felul ei o „litur-
ghie") prin participarea la ritualuri comune. Pe de altă parte, francma-
soneria are ca scop să facă din fiecare un om întreg desavârşit, o
individualitate (lat. indivis, ,,indivizibil") conştientă de propria va-
loare. Poate ca aşa se explică ostilitatea arătată masoneriei de Biserica,
dar şi de regimurile dictatoriale. Ele nu puteau admite ca individul să
iasa din „turma cea supusă" (lat. servum pecus). Or, libertatea de gân-
dire presupune libertatea de a trece peste interdicţii, peste limite, sim-
bolizata în masoneria franceza printr-un „pod" având înscrise în loji şi
în discursul masoneriei către societate literele emblematice L ·. D:. P:.
Ele pot fi interpretate în mai multe feluri : Jiberte de penser (libertatea
de a gândi), liberte de passer (libertatea de a trece), Lilia Pedibus
Destrue (intenţia politica a Revoluţiei Franceze: ,,crinii călcaţi în pi-
cioare de gloate") sau, mai recent, ,Jiberte, devoir, pouvoit' (libertate,
datorie, putere): libertatea închinată datoriei îi da masonului puterea,
nu atât capacitatea de a acţiona, cât autoritatea, în sensul puterii de a
crea (lat. auctor, ,,creator").

Acest mod de a-i revela individului propria integralitate, constitui-
rea de sine ca întreg este specifică masoneriei: nici o Obedienţa nu se
aseamană cu alta; fiecare lojă are libertatea sa; fiecare mason trebuie
sa îşi păstreze şi sa-şi dezvolte calităţile proprii.

Loja este pentru mason o „şcoala", un cadru în care poate să se ex-
prime liber şi să fie ascultat cu atenţie şi bunăvoinţă. Chiar dacă ideile
sale stârnesc dispute în lojă, masonul nu este întâmpinat cu violenţă, ci
după toate regulile politeţii.

Ucenicul (piatra brută) devine calfă după ce, păstrându-se în tăcere, s-a
pregătit pentru a se integra lucrului în echipă (s-a cioplit pentru a dobândi
feţe drepte). Calfa (piatra cubică) îşi şlefuieşte feţele drepte pentru a eli-

mina treptat orice asperitate. în fine, maestrul, în deplinătatea drepturilor

248

SIMBOLURILE FRANCMASON ERIE I

şi a îndatoririlor sale de constructor, ca întreg autentic (ca individuali-
tate) va fi acea „piatră perfectă la locul său", element indispensabil lojii.

6. PĂLĂRIA MAEŞTRILOR

În camera de mijloc, maestrul îşi păstrează pe cap pălăria ca semn
al prerogativelor şi al înaltei sale condiţii iniţiatice.

,,Simbolic vorbind, spune Wirth445, pălăria este un substitut al Co-
roanei (Kether, prima Sephira la cabalişti). Ca atribut al suveranităţii,
pălăria aminteşte celui care o poartă că nu are dreptul, ca şef, să porun-
cească tuturor celorlalţi după bunul său plac. Un suveran trebuie să
domnească, nu să poruncească. Or, a domni înseamnă să dai glas voin-
ţei generale. Maestrul nu va conduce deci loja după ideile sale, ci după
aspiraţiile cele mai înalte ale comunităţii. Idealul colectiv este deci di-
adema luminoasă (Ă delta - n.tr.) care încununează arborele Sephirot
asemenea tricornului446 purtat odinioară de venerabilul lojii."

Totuşi, masoneria anglo-saxonă nu impune portul pălăriei la gradul
de maestru; de altfel, nici în lojile franceze acest obicei nu mai inspiră
putere şi respect ca odinioară. Am zice că masonii ar putea renunţa la
portul pălăriei deşi a avea creştetul încununat (a purta coroană) este un
simbol peren447.

Pălăria maeştrilor reprezintă, după unii, coroana primită de iniţiat în
ceremonialul misterelor din Antichitate, după alţii, mitra sacerdoţiloi:448.

Într-un studiu despre magie, medicul Henri Allaix.449 pare atât de
convins că perii groşi şi scurţi (genele, barba, mustaţa) sunt organe de
„emisie", iar firele lungi de păr, ,.receptoare", încât afirmă că, prin
acoperirea capului, maestrul mason nu mai are nimic de primit, a ajuns
adică la stadiul ultim al iniţierii4so.

7. COPill VĂDUVEI

În masonerie, expresia „Copiii Văduvei" îi desemnează pe fraţi, iar
misterioasa Văduvă nu pare a fi nimeni alta decât francmasoneria.
Ambii termeni au constituit obiectul unor ample studii şi cercetări.

249

JULES BOUCHER

lată principalele opinii:
Persigout451 crede că masonii sunt Copii ai Văduvei, adică ai natu-
rii mereu pure şi roditoare.
„Francmasonii sunt astfel numiţi, spune Gedalge452, pentru că
Hiram era fiul unei văduve. Dar şi Isis, marea văduvă a lui Osiris, por-
nită în căutarea corpului dezmembrat al soţului său este privită ca
mamă a francmasonilor, aflaţi şi ei în căutarea cadavrului maestrului
lor ucis de cele trei calfe înrăite simbolizând viciile care pot stinge via-
ţa însăşi: Nepăsarea, Senzualitatea frivolă şi Trufia."
Ragon453 e de părere că: ,,Atunci când, în decembrie, la solstiţiu, soa-
rele părăseşte tărâmurile noastre (emisfera nordică, ,,domeniul omului
alb") pentru a merge să dollUlească mai jos, în emisfera sudică, el pare că
este coborât în mormânt şi că natura rămâne atunci văduvă de soţul său,
cel care, an de an, îi dăruieşte rod şi bucurie. Copiii săi rămân pustiiţi şi,
pe drept cuvânt, maeştrii masoni, discipoli ai naturii care, la rându-le,
ilustrează aceeaşi parabolă, pot fi numiţi Copii ai Văduvei sau ai naturii
aşa cum, atunci când zeul-soare reapare, ei devin Copii ai Luminii.
Din această interpretare rezultă că Hiram, arhitectul templului lui
Solomon, devenit erou de legendă masonică, nu este altul decât Osiris
(Soarele), lumina noii iniţieri; Isis, văduva sa, este loja, simbol al pă­
mântului, iar Horus, fiul lor, fiu al Luminii şi fiu al Văduvei este chiar

masonul activ în loja sa" .
Pentru Wirth454, ,,văduva ai cărei fii se consideră masonii este Isis,

personificare a Naturii, muma lumii, văduva lui Osiris, zeul nevăzut
care luminează minţile oamenilor".

La întrebarea „De ce vă spuneţi, voi, masonii, Copii ai Văduvei?",
Guillemain de Saint-Victor455 răspunde: ,,Pentru că după moartea res-
pectabilului nostru Maestru, masonii au avut grijă de mama sa văduvă
şi s-au considerat copii ai acesteia; Hiram însuşi îi văzuse întotdeauna
ca pe fraţii săi".

Într-adevăr, în Scriptură găsim următorul pasaj (III Regi 7: 13-14):
„Şi a trimis regele Solomon şi a luat pe meşterul Hiram din Tir. Acesta
era fiul unei văduve din seminţia lui Neftali".

Plantagenet456 spune că „noi, masonii, suntem cu toţii copiii acelu-
iaşi tată, Hiram, şi rămânem solidari când îi apărăm văduva, francma-
soneria însăşi".

250