Boucher, Jules - Simbolurile Masoneriei - scan

JULES BOCCHER

Nici una dintre aspiraţiile noastre spre Bine nu e pierduta. Fiecare
dintre noi are voinţa slaba, delasatoare. Dar poate ca într-o buna zi toate
voinţele laolaltă vor fi suficient de mari şi de puternice pentru a schimba
lumea după cele mai scumpe idealuri ale adevăraţilor masoni".

Interesat mai degraba de o explicaţie scientista, Henry Thiriet544 se
întreabă dacă „este neapărat o dovada de spiritualism ca masoneria sa
fie considerată un centru din care sunt generate idei-forţ,a ce se râSpân-
desc în lume pentru a angaja minţile oamenilor într-o activitate noua,
fecunda, din care va apărea ideea unei societăţi mai echilibrate şi do-
rinţa de a o aplica? Nu e oare acelaşi lucru cu ideea de forţă mecanică
dedusa din realitatea mişcării?

Nu vad de ce ar fi o îndrazneală sa consideram grupul de oameni
care lucreaza sub pecetea tainei la perfecţionarea calităţilor lor şi la că­
utarea adevarului un centru de iradiere din care se răspândesc acele
unde nevazute care, fără a se împiedica de vreun obstacol material, gă­
sesc ecou în minţile deschise, pun în mişcare energiile individuale
pentru o munca diferită de la om la om, dar orientată spre acelaşi ţel".

Încrucişarea braţelor masonilor creează un câmp energetic cu atât
mai puternic cu cât e mai activă fiecare verigă, astfel încât lanţul de
unire nu este doar un simbol, ci un generator cu eficienţă reală dacă,
evident, venerabilul ştie să-l orienteze către un scop bine determinat.

Lanţul de unire se rupe simultan după ce toţi participanţii şi-au
strâns de trei ori mâinile şi le-au balansat, de asemenea, de trei ori.
Acesta este momentul în care, ca şi în practicile magice, după ce a
avut loc concentrarea, fiecare dintre adepţi „se proiectează".

Pentru ca lanţul de unire sa nu ramână o simpla formalitate cere-
monială este deci necesar sa i se dea un scop bine determinat; atunci,
el va avea puterea să producă efecte lumea reala.

Daca fiecare mason ar fi pe deplin conştient de rolul său de agent
cu influenţă benefică, nu numai masoneria în ansamblu s-ar trans-
forma, ci şi lumea însăşi. Pentru a fi eficientă, acţiunea lojilor nu are
nevoie de publicitate zgomotoasă; dimpotrivă, numai în linişte şi în
meditaţie activa gândurile pot deveni idei-forţ,a şi, prin lanţul de unire,

ele pot fi proiectate asupra lumii profane.
E de dorit, e chiar necesar, ca fiecare lojă să-şi încheie lucrările

printr-un lanţ de unire dedicat unei singure idei din patrimoniul idealu-

rilor masoneriei.

300

CAPITOLUL X

CUVINTELE

1. DEVIZELE

La început, fiecare lojă avea o deviză din care fiecare dintre membri
săi făcea o deviză personală. Cu timpul, numărul devizelor masonice
s-a restrâns şi ele au căpătat un caracter pur moral. Două sunt mai răs­
pândite în zilele noastre:

Să gândeşti bine, să zici bine, să faci bine. Această deviză repre-
zintă ternarul: gând, vorbă, faptă, care, în masonerie, corespunde com-
pasului, echerului şi riglei. Acest îndemn este fundamental pentru
ordin. Găsim adesea aceste cuvinte aşezate de-a lungul celor trei laturi
ale Deltei Luminoase.

Fă -ţi datoria, fie ce-o fi. Această maximă vine ca o completare a
celei precedente. Ea reflectă o atitudine superioară celei care va fi in-
spirat proverbe precum „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face" care im-
plică o doză de egoism.

*
Ordo ab Chao - Ordine (ieşită) din Haos - este o deviză specific
masonică. Haosul reprezintă materia primă pe care iniţiatul este che-
mat să o organizeze. Pentru a servi construcţiei edificiilor, pietrele
smulse muntelui trebuie făţuite. În cea mai evidentă dintre interpretări,
la figurat, haosul este omul obişnuit, profanul, cel care nu a primit ini-
ţierea şi deci nu a intrat în ordine, în ordin.
Deus meumque fus, (Dumnezeu şi dreptul meu) este deviza adop-
tată de toate Supremele Consilii ale Ritului Scoţian Antic Acceptat.
Marele Orient al Franţei a înlocuit-o cu Suum cuique fus, care are mai
multe înţelesuri; literal, ar însemna: ,,Celui de faţă, dreptul său".

301

JULES BOUCHER

Rene Guenon545 scria în legătură. cu deviza Post Tenebras Lux,
(Lumina după întuneric):

,,Ca simbol tradiţional, tenebrele reprezintă întotdeauna starea la-
tentă, posibilităţile nemanifestate, adică haosul, în timp ce lumina
corespunde lumii manifeste în care posibilităţile au trecut în act, cos-
mosul adică; această trecere în act s-a făcut în fiecare moment în mod
determinat şi cu măsura, prin propagarea de raze, de unde pornite
dintr-un punct central plin de «răsunetul» Cuvântului de la începutul
începuturilor: «Să se facă Lumină!» (lat. Fiat Lux!)".

2. ACLAMAŢIILE

Cuvintele Libertate, Egalitate, Fraternitate sunt şi deviza şi aclama-
ţie. În lojile franceze, atât de rit scoţian, cât şi francez, ele sunt pronun-
ţate după executarea bateriei de la deschiderea lucrărilor. În timp ce
sunt rostite, se întinde braţul drept orizontal înainte.

A existat propunerea546 de a înlocui Egalitate cu Echitate:
„Dacă, la prima vedere, pare de necontestat că suntem cu toţii egali
în faţa morţii, ceea ce însă rămâne de dovedit, căci o gândire, oricât de
solidă., nu este decât o consfinţire a slăbiciunii şi a imperfecţiunii cu-
noaşterii; în viaţa, aceasta egalitate nu se verifică nici în privinţa po-
tenţialului, nici a valorii, nici a dimensiunii şi nici a duratei ei. În
pădure, un fir de iarbă nu poate avea poziţia şi importanţa stejarului
secular; în societate, trăiesc oameni de vârste diferite; în pofida educa-
ţiei, pe care unele minţi alese, deşi, mi se pare, cam prea temerare, au
dorit-o obligatorie, un individ cu adevărat mărginit şi elementar - şi,
slava Domnului, nu ducem lipsă - nu va avea niciodată. aceeaşi va-
loare, aceeaşi influenţă cu o fiinţă ~nzestrată. din naştere cu o inteli-
genţă. sclipitoare; nu va fi altceva decât un imbecil instruit a cărui
imbecilitate va fi fost multiplicată de cunoştinţele trudnic dobândite;
privind în jur găsim cu uşurinţă nenumărate exemple.
A devenit evident că în societate există elite care se suprapun -
abia aceasta reprezinta o stratificare. În rest, s-ar putea găsi la nesfârşit
exemple de flagrantă. inegalitate între indivizi.

302

SJ ,\1BOLURI LE FRA~C.MASO;,.:ER!El

Cred că. autorul faimoasei devize „Libertate, Egalitate, Fraterni-
tate", animat de entuziasmul creator al unei epoci de mari transfor-
mări, s-a înşelat pur şi simplu în privinţa Egalităţii, intenţia lui fiind să
spună. Echitate. Termenii au aceeaşi origine şi etimologie. Dacă facem
înlocuirea, deviza ,,Libertate, Echitate, Fraternitate" va reprezenta mult
mai bine idealul nepieritor al omenirii formulat aproape la fel de măreţ
ca şi cele trei virtuţi teologice: Credinţă., Iubire, Speranţă.

Pentru că., într-adevăr, un om cu suflet curat ar avea motive să. prefere
aceste virtuţi acreditate de Biserică., fiind mereu vii, atât de vii încât sunt
nemuritoare precum întreitul ideal la care aspiră şi care n-a fost atins de-
cât prea rar de câţiva aleşi, fără a-i fi, prin aceasta, ştirbită nemurirea".

De acord cu acest autor, ne întrebăm dacă n-ar trebui şi Fraternitate
înlocuit cu Prietenie.

,,Adevărata prietenie, cea demna de acest nume, spun Renouvier şi
Prat547, ne dăruieşte un tovarăş de viaţă de acelaşi sex cu noi, al cărui
caracter se aseamănă. cu al nostru şi a cărui fiinţă se armonizează cu a
noastră. nu neapărat prin asemănare ci, mai ales, prin contrast; cu
această fiinţă, raporturile uzuale sunt întotdeauna de reciprocitate."

Or, fraternitatea nu are aceste caracteristici, ea fiind mai degrabă
rodul întâmplării; chiar doi fraţi, doi născuţi din aceiaşi părinţi nu au
neapărat unul pentru celălalt sentimente de prietenie.

Propunem deci atelierelor masonice deviza:

LIBERTATE, ECHITATE, PRIETENIE

În multe texte masonice, îndeosebi franceze, găsim afirmaţia: ,,Li-
bertate, Egalitate, Fraternitate este deviza masoneriei" şi menţiunea că
originea afirmaţiei s-ar afla în lucrarea Memento Mafonnique a lui
Louis-Claude de Saint-Martin548 foarte populară în lojile la sfârşitul
veacului al XVIII-iea înainte ca republica s-o fi împrumutat de la ma-
sonerie în 1792.

Cu toate că eronată, afirmaţia a fost preluată. de mulţi autori, înce-
pând, se pare, cu Louis Blanc549, care scria:

,,Prin mijlocirea alegoriilor, Saint-Martin îşi conducea cititorul pe ta-
râmul misterios în care oamenii au trăit în starea lor primordială... Iar
enigmatica formulă pe care-o propunea naţiunii franceze era: «Libertate,

303

JULES BOUC HER

Egalitate, Fraternitate!» pentru că, iubind exprimarea prin simboluri,
Sain-Martin putea evoca o triadă sacră., Numărul Trei despre care nu-şi
îngăduie să. vorbească. decât pe un ton foarte solemn".

Or, în pasajul la care se referă. Louis Blanc, Saint-Martinsso nu
spune decât:

„În natură., corpurile nu au decât trei dimensiuni; toate corpurile
însufleţite sunt formate din trei părţi; în geometrie nu sunt decât trei
figuri; în orice fiinţă sunt doar trei însuşiri înnăscute; timpul are numai
trei dimensiuni; în adevărata masonerie nu sunt decât trei grade;
într-un cuvânt, oricum ne-am reprezenta lucrurile create, nu este cu
putinţă. să. găsim ceva superior lui trei".

Constatam aşadar că. Saint-Martin n-a folosit nici mă.car o dată. cele
trei faimoase cuvinte: Libertate, Egalitate, Fraternitate.

Ceea ce nu l-a împiedicat pe Malapert551 , oratorul Supremului
Consiliu al Franţei să. scrie că: ,,Pentru a fi practici, masonii au căutat o
formulă. aptă să. reunească. în loji oameni din toate straturile sociale ad-
misibile. Formula care exprimă. cel mai bine aspiraţiile masonilor a
fost revelată de unul dintre fraţii noştri pe nume Saint-Martin. Puterea
adevărului ei este orbitoare. Cele trei cuvinte: Libertate, Egalitate, Fra-
ternitate, în această. ordine, arată. cum ar trebui să. fie o societate bine
organizată.. Ele au fost acceptate în toate atelierele, iar personalităţile
Revoluţiei au fă.cut din ele deviza republicii franceze.

*

Huzzaf Huzza! Huzzaf Despre această. aclamaţie tradiţională. în ri-
tul scoţian, Albert Lantoine552 afirmă. că.:

,,Manualul celor treizeci şi trei de grade ale ritului scoţian de la
1815 al lui Delaunay spune că. acest cuvânt este englezesc şi înseamnă.
«Trăiască. regele!» sau «Vivat!»"

Într-un manual similar din 1820, Vuillaume scrie că, având în ve-
dere diferenţa dintre limbile franceză. şi engleză., trebuie pronunţat uze.
El se rosteşte în semn de bucurie şi corespunde latinescului vivat. Era
folosit şi de arabi în aclamaţiile lor sub forma uzza, care este, pentru
ei, şi unul dintre numele lui Dumnezeu.

Dicţionarul masonic al lui Quantin, apă.rut anonim la Paris în
1825, este ceva mai explicit, dar nu face decât să. confirme opinia lui
Dalaunay: Uze sau Huzza , aclamaţia de bucurie a masonilor de rit sco-
ţian înseamnă „Trăiască. regele!" În contextul epocii pare mai degrabă.

304

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

că prin acest strigat, masonii dezminţeau frecventele învinuri că ar fi
inamici ai tronurilor.

„În ceea ce mă priveşte, mai spune Albert Lantoine, eu cred că Uze
(Huzza) este pur şi simplu un sinonim pentru «Ura!» Şi în engleză se
întâmplă. la fel, căci verbul to huzza înseamnă chiar «a aclama». Şi,
cum bateria de bucurie care se execută înaintea acestei aclamaţii este
motivată de un eveniment fericit pentru o lojă sau un frate, este firesc
că masonii scoţieni au adoptat tocmai acest cuvânt."

*

În ebraica, Oza înseamnă forţă şi credem că această etimologie este
cea căutată, mai ales ca, prin extensie, acest cuvânt are şi înţelesul de
,,viaţă", la fel ca şi vivat.

Vivat, Vivat, Semper Vivat! este o aclamaţie utilizată vreme înde-
lungată în loji înaintea formulei „Libertate, Egalitate, Fraternitate".

Contrar părerii atât de larg răspândite, această din urmă deviză a
fost preluată de masonerie de la Revoluţia Franceză şi nu invers. Nimic
nou sub soare: în această privinţă, francmasoneria a manifestat un soi
de oportunism de care n-a fost scutită nici în alte împrejurări istorice.

3.CUVINTELESACREŞIPAROLELE

Fiecare dintre gradele masonice are cuvinte sacre şi parole specifice.
Masonii îşi transmit parola la testare, iar cuvântul sau cuvintele sa-
cre se transmit în momentul executării atingerii specifice gradului.
Cuvântul sacru la gradul de ucenic nu se pronunţă; el este spus pe li-
tere deoarece ucenicul nu ştie deocamdată nici să scrie, nici să citeasca.
Spre deosebire de ritul francez, în cel scoţian nu există parola la
gradul de ucenic; ceea ce nu este logic, pentru că ucenicul vine din lu-
mea profana, care nu are cum să-i ofere o parolă masonică..

*
În unele Obedienţe franceze persistă. aşa-numita „parolă. de semes-
tru". Ea se reînnoieşte, cum îi arată. şi numele, o dată la şase luni şi
este compusă din două cuvinte care încep cu aceeaşi literă. şi care sunt
transmise în şoaptă, la ureche, în timp ce se execută lanţul de unire.
Cele două cuvinte circulă astfel: cel dintâi, de la stânga spre dreapta şi

305

JULES BOL'CHER

cel de-al doilea, de la dreapta spre stânga; ele trebuie să revină „juste
şi perfecte" la venerabilul care le-a comunicat primul. Dacă acesta
constată o eroare la întoarcerea parolei date, trebuie s-o facă să circule
din nou până ce va fi bine însuşită.

Este interzisă notarea parolei de semestru şi comunicarea ei celor
care au uitat-o. Numai venerabilul o poate transmite celor care, la co-
municarea parolei, nu au fost prezenţi în lojă.

Se spune că obiceiul parolei de semestru a fost instituit pe 28 oc-
tombrie 1773, ziua instalării lui Filip de Orleans, duce de Chartres, ca
Mare Maestru al Marelui Orient al Franţei .

4. MIC DICŢIONAR AL CUVINTELOR SACRE ŞI AL
PAROLELOR DE TRECERE DIN RITUALURILE MASONICE

Prezentăm în continuare semnificaţia principalelor cuvinte sacre şi
a parolelor de trecere după Vuillaume (Manuel Ma9onmque ou Tuileur,
1820) şi după alţi câţiva autori. Dacă nu se menţionează altă limbă, cu-
vintele sau parolele sunt din ebraica.

Nu sunt indicate gradele la care aceste cuvinte şi parole sunt folosite.

A
AARON, Frate mai mare al lui Moise care a fost constrâns sa făurească Vite-

Iul de Aur. A fost primul Mare Preot al lui Israel.
ABADDON, ,,Exterminare", în unele loji se foloseşte cu acelaşi sens Apolyon,

din gr. apolluon.
ABBRAAK, v. Abra.
ABDAMON, ,,Servitorul mulţimii".
ABIBALAG sau ABIGALA, ,,Cel care a distrus pe Tatăl", nume presupus al

unuia dintre ucigaşii lui Hirarn. Abibalc este eronat.
ABIRAM, v. Abi-Ramah..
ABI RAMAH, ,,Cel care ucis pe Tatăl". Abiram, nume!~ unuia dintre ucigaşii

lui Hirarn este prescurtat Abi Ramah..
ABRA sau ABRAC, cuvânt ce este tradus ca „rege fără pată", dar care poate

însemna şi „tată rău". Abbraak sau Albra sunt eronate.
ABYSSUS, din rădăcina abad, ,,el disperă", numele unui înger al hăurilor.
ACHAL sau ACAL, ,,el devorează.".

306

SIMBO LURILE FRA~C.MASO~ERIEI

ACHAR, ,,Neliniştitor".
ACHIRAB, v. Achitob.
ACHITOB, ,,Frate al bunătăţii". Achirab este eronat.
ACHIZAR, Turn numit şi GEZER sau EZER (,,Turn de ajutor").
ADAM, ,,Terestru" sau ,,Roşu".
ADAR, Numele celei de-a douasprezecea luni a calendarului ebraic.
ADONAI, ,,Stăpân/Suveran Atotstăpânitor/Suveran Maestru". Acest nume

este folosit în locul numelui sacru al lui Dumnezeu: IEVE, Iehova sau
Yahve pe care evreii, din respect, nu îl pronunţau. Uneori impropriu evo-
cat prin cuvântul Dii, ,,dumnezeii"; aceasta era însa pentru evrei, o blas-
femie; Dii este o folosire la plural a numelui zeului ADON pentru a-i
sublinia strălucirea şi nu pentru a arata o mulţime.
AGHEU, ,,de sărbătoare". Unul dintre „profeţii mici", trăitor în sec. VI î.Hr.
ALBRA, v. Abra.
ALETHE, cuvânt grecesc însemnând „adevăr" .
ALLELUIA, ,,Lăudaţi-L pe Domnul!" .
AMAL SAGGHI, ,,Marea Lucrare" .
AMAR-IAH, ,,Cuvântul Domnului". Există ateliere unde se adaugă cuvântul
Emerek sau Emereb care se traduc „bărbat adevărat" sau „de încredere".
Dar acestâ exprimare este eronata. Trebuie spus Amar-Iah.
AMIN, ,,Aşa să fie" sau ,,Adevărat este" .
ANIGAM sau GANIGAM, ,,Pedeapsa mulţimilor".
APOLYON, v. Abaddon.
ARDAREL sau ARDRIEL, Înger al focului.
ARTAXER.XES, ,.Lumină" sau ,.Blestem" . Rege al Persiei, fiul lui Xerxes.
ARTHIRSATHA sau ATERSATHA, în sanscrită, ,,cercetând anotimpurile sau
timpul" .
AVREGA ADONAI RECOLGETHO THAMITH REPHI, v. Evarechah.
AZARIAH sau GAZARIAH, ,,Ajutorul lui Dumnezeu".

B
BAGUIKAL, v. Begogal-Chol.
BAHABAH AHHALLEK IM HEANI, ,,Voi împarţi din dragoste cu săracii".

BanahmelJon hamey este eronat.
BALTHAZAR sau BELTASSAR, ,,Bel răspândeşte bogăţie", nume care a

fost dat de Nabucodonosor profetului Daniel.
BAMEARAH, v. Bea-Macheh Bamearah.
BANAHAMEL JON HAMEY, v. Bahabah.
BEA-MACHEH BAMEHARAH, cuvinte care sunt interpretate în masonerie:

,,Dumnezeu fie lăudat, l-am găsit pe ucigaşul din peşteră". Aceste cuvinte

307

JULES BOUCHER

au fost denaturate în timp. Exista ritualuri unde vom gasi, de pilda,
Macmaha rababack, cuvinte fară sens.
BEGOAL-CHOL, v. Begogal-Chol.
BEGOGAL-CHOL sau BEGOAL-CHOL, ,,Urându-i pe toţi". În anumite ri-
tualuri se spune Bagullcal, cuvânt evident denaturat în timp.
BELBA, anagrama de la Babei (,,aflat în confuzie"), care este interpretat
drept „Turnul confuziei".
BENAIAS, v. Ben-Iah.
BEN-AKAR, ,,Fiu steril". Nume dat peşterii unde s-a ascuns unul dintre uci-
gaşii lui Hiram.
BEN-CHORIM, ,,Fiu de nobil".
BENDAKA, ,,Fiu obişnuit". Numele unuia dintre intendenţii regelui Solomon.
BEN-GABEL, forma corupta, derivată din Ben-Gheber.
BEN-GHEBER, ,,Fiul Omului" . Numele unuia dintre intendenţii regelui
Solomon.
BEN-IAH, Benaia, ,,Fiul lui Dumenzeu". Fiu al lui Iehoiada care a devenit
comandantul armatei lui Solomon dupa moartea lui Joab.
BENJAMIN, ,.Fiu al dreptei sau fiu al timpurilor". Numele ultimului dintre
cei 12 copii ai lui Iacov şi părinte al tribului care-i poartă numele.
BERITH, ,,Alianţa".
BESELEEL sau BETSALEL, ,,Cel din umbra Domnului". Numele unuia din-
tre lucrătorii folosiţi de Moise la construcţia Tabernacolului.
BETH-GABARA sau BETH-ABARA, ,,Casă de trecere".
BOOZ sau BOGAZ, trebuie pronunţat Bo'az, însă pronunţia Booz, conforma
traducerii latine a Bibliei, s-a consacrat în Franţa. Acest cuvânt semni-
fica ,.în forţă".

C
CANA, ,,Zel, emulaţie".
CASMARAN, Înger al aerului.
CHAM sau HHAM, ,,Cald" sau „Negru", numele unuia dintre cei trei fii ai

lui Noe: Sem, Cham şi Jafet.
CHIBULLUM, v. Zabulon.
CHIVI, de pronunţat kivi. ,,A se înclina" sau „a pleca genunchiul".
CYRUS, în persana „Soarele".

D
DANIEL, ,,Judecata lui Dumnezeu".
DARIUS, ,,Cel care cauta"
DAVID, ,,Cel iubit, cel îndragit".

308

SIMBOLURILE FRA:--:CMASO:-,JERIEI

E
EDUL-PEN-CAGU, ,,Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face".
EHEIAH, ,,Voi fi". Nume al lui Dwnnezeu şi al unuia dintre primii nouă arhitecţi..
ELA! BENI EMETH, v. Li Beni Emeth.
ELEANAM, v. El-Hhanan.
ELIHANAN, v. de asemeneaEJ-Hhanan.
EL-HHANAN, ,,Harul/Mila lui Dumnezeu". Nume al lui Dumnezeu şi al unuia

dintre primii noua arhitecţi. Numele Eleanan şi Elehanan sunt eronate.
ELIAB, v. Ooliab.
ELIAH, ,,Forţă". Nume al lui Dumnezeu şi al unuia dintre primii nouă arhitecti.
ELIAL, v. Ooliab.
ELIAM, v. Eligam.
ELIEL, ,,Forta/Puterea lui Dumnezeu".
ELIGAM sau ELIAM, ,,Poporul lui Dumnezeu".
EMENETH, ,,Adevăr".
EMEREH, v. Amar-Jah.
EMMANUEL, .,Dumnezeu este cu noi".
EMUNAH, ,,Credinţa, tărie".
EN-CHANAN, v. El-Hhanan.
EUBULUS, gr. Eubsaulos, .,prudent".
EVARECHAH ETH ADONAI BECHOL-GETH THAMID THEHILLATHO

VEPHI, ,,Bine voi cuvânta pe Domnul în toatâ vremea, pururea lauda
Lui în gura mea". (Psalmul 33: 1) Avrecca adonai recolgetho thamith
rephi este eronat.
EZECHIEL, ,,Puterea lui Dumnezeu" .
EZER, v. Achizar.

F
FEIX FEAX, interpretat prin ,,Academia sau Şcoala Virtuţilor".
FURLAC, înger al pământului.

G
GABAON, ,,Colina". La gabaoniti a fost lasatâ în pâStrare Chivotul Legă­

mântului cât a durat construcţia Templului lui Solomon.
GABAON-NOTEL, adesea citit Gabaon-Notade. Se traduce prin „prieten de-

săvârşit/prieten ales".
GABRIEL, ,,Puterea lui Dumnezeu".
GALAAD, ,,Muntele Mărturiei".
GANIGAM, v. Anigam.
GAZARIAH, V, Azariah.

309

JULES BOUCHER

GETH, v. Magachah.
GEZER, v. Achizar.
GHEMUL BINAH THEBUNAH, ,,Răsplata, inteligenţă, prudenţă".
GHETH, v. Magachah.
GHIBLIM, ,,Tăietori în piatră".
GIBLIM, v. Ghiblim.
GOBED sau OBED, ,,Slujitor, servitor".

H
HABABUC, ,,Îmbrăţişare/sărutare".
HABBAMAH, ,,Sanctuar înălţat"; Jabamiah este eronat.
HAVOTH-JAIR, ,,Colinele iluminării".
HELIOS, în gr. ,,Soarele".
HHAI, ,,Viu".
HHAMALIEL, ,,Îngăduinţa lui Dumnezeu".
HOSCHEA sau HOSCHEE, ,,Mântuitor".
HUR, ,,Libertate".

I

IEHOVA, Cuvintele Jvah sau ]aho nu sunt ebraice, ci numai forme corupte
ale marelui nume Jehovah. V. leve.

IEVE, Dumnezeu este de nenumit pe marele sau nume. Acesta era una dintre
tainele cel mai bine păzite în interiorul Templului din Ierusalim şi adevă­
rata sa pronunţie nu este cunoscută, numai Marele Preot al lui Israel avea
permisiunea să îl pronunţe şi numai o singură dată pe an. Era în Ziua Ier-
tării, a zecea zi a lunii Thischri. Prin zgomotul pe care îl făceau delibe-
rat, preoţii Templului (leviţii) împiedicau ca Marele Nume pronunţat să
fie auzit de cei mulţi. Acest Nume era acela pe care Domnul şi l-a dat lui
însuşi când i-a vorbit lui Moise pe muntele Horeb.

J
JAABORU-HAMMAIM, ,,Apele se retrag". În anumite ritualuri citim Ya

vaurum hamen, ceea ce reprezintă o alterare pe parcursul tradiţiei.
JABAMIAH, v. Habbamiah.
JABULUM, v. Zabulon.
JAH sau IAH, nume al lui Dumnezeu şi al unuia dintre primii nouă arhitecţi.

Jea este eronat.
JAHEB, ,,Respectuos/Condescendent". Nume al lui Dumnezeu şi al unuia

dintre primii nouă arhitecţi.
JAHO sau IAHO, v. Iehova.

310

S1.~1BOLCRILE FRA;>:O!ASO'\ERIEI

JAKIN, ,,Ferm, stabil". Ar trebui poate scris lakin şi eh pronunţat precum k.
Ortografierea Jakin este însa mai des întrebuinţata.

JAKINAI, pluralul de lalakin.
JAFET, ,,Cel frumos". Unul dintre cei trei fii ai lui Noe: Sem, Cham şi Jafet.
JEA, V. Jah.
JHAOBEN, v. Johaben.
nBELLUM, V. Zabulon.
JOBEL. ,.Bucuros". nume al lui Dumnezeu.
JOCABER, v. Johaben.
JOD sau IOD, ,,Principiu", nume al lui Dumnezeu.
JOHABEN, lhaoben , ,,Fiul lui Dumnezeu·'. Ar trebui pronunţat lhaoben, dar

s-a consacrat forma Johaben. Cuvintele Johaber sau Jocaber sunt eronate.
JOHABULON, v. Zabulon.
JOHANNES RALP, fondatorul Ordinului Cavalerilor Şarpelui de Arama.
JORAM, ,,Înălţat, înalt".
JSCH'GI, .,Salvarea mea".
JUDA, ,,Lauda".
NAH, v. Jehovah.
JZRACH-IAH, ,.Stapân, Domn al Orientului".

K
KADOSCH sau KODESCH, .,Sfânt, sfinţit, purificat".
KAI sau Kl, ,.El se menţine, sta", care este interpretat la masoni prin

,,ridicaţi- va'·.

KYRIE, din gr. kurios. ,,Stapân".

L
LAMMA SABACTANI, ,,De ce m-ai părasit?"
LI sau ELA! BENI EMETH, ,,La mine, copii ai adevarului!"
LIBAN, .,Alb" sau „tamâie". Din paduriJe Libanului au fost taiaţi arborii pen-

tru construirea Templului lui Solomon.

M
MAACHAH, v. Magachah.
MAC-BENAC, v. Moabon.
MACHEM, v. Nokem.
MACHOBIM, ,,Dureri", cuvânt interpretat de masoni prin „Este el şi este

mort". Mahabin sau Makobin sunt eronate.
MACMAHA RABABACK, v. Bea-Mached Bamearah.

311

JU LES BOUCHER

MAGACHAH sau MAACHAH, ,,Cel strivit", rege sau prinţ al ţinutului
Gheth (teasc) şi nu al ţinutului Geth.

MAHABIN, v. Machobim.
MAK-BENAH, expresie masonică însemnând „Carnea se desprinde de pe

os". Mac-Benac este eronat. V. Moabon.
MAKOBIM, v. Machobim.
MALACHIE, ,,Trimis al Domnului".
MATHOC, ,,Dulce, drag".
MENAHHEM, ,,Cel care dă alinare".
MENE, ,,Luna".
MICHAEL, ,,Cel care se aseamănă cu Dumnezeu"
MI-CHAMICHAH BEALIM ADONAI, ,,Cine se asearnană Ţie printre puter-

nicii pământului?"
MISCHTAR, ,,Dregător, ministru".
MOABON, din rădăcina Moab , ,,care vine de la tată". Masonii îl interpre-

teaza prin „e putred până la os". Aceasta interpretare ar fi mai potrivită
pentru MAK-BENAH, care înseamnă „fiul putreziciunii".
MOISE, ,,Cel nascut/venit din ape".

N

NECHAH, Hichah, ,,el loveşte"; predomina prima forma. Nekar este eronat.

NECUM, v. Nekam.
NEDER, ,,Jurământ, promisiune".

NEHEMIAH, ,,Ajutorul lui Dumnezeu".
NEKAM, ,,Razbunare", şi nu Nekum sau Necum.

NEKAM ADONAI, ,,Razbunare, Doamne!".

NEKAMAH, ,,Razbunare".

NEKAMAH-BEALIM, ,,Răzbunare împotriva trădătorilor".

NEKAMAH BEALIM ADONAI, ,,Răzbunare împotriva trădătorilor, Doamne!"

NECHAM-MACCHAH, ,,Razbunarea care loveşte".

NEKAR, v. Nechah.

NEKUM, v. Nekam. ..
NEFfALI, ,,Lupta mea".

NOE, ,,Odihnă".

NOKEM, ,,Răzbunător", Machen este eronat.

o

OBED, v. Gobed.
OHEB-ELOAH, ,,Care ii iubeşte pe Dumnezeu".
OHEB-KEROBO, ,,Care îşi iubeşte aproapele".

312

SI~IBOLL RILE FRA:\'01ASO,ERIEI

OOLIAB, ,.Pârinte al altarului". Lucrător folosit de Moise pentru constructia
Tabernacolului. Eliab sau Elia/ sunt eronate.

p

PHAGAL-CHOL sau PHAAL-CHOL, .,Totul este săvârşit, totul s-a facut".
PHALEGH, ,,Învrăjbire, despartire".
PHARASCH-CHOL, ,,Totul a fost explicat". Pharas-Chol este eronat.

R
RABACIM, v. Rab-Banain.
RAB-BANAIN, .,Stăpân al lucrarilor, al construcţiilor, intendent al edificii-

lor". Rabacim este eronat.
RAFAEL, .,Leacul lui Dumnezeu".
RAPHODON, derivat din Rephidim, ,,locuri de odihna". Este numele dat lo-

cului unde şi-au făcut israeliţii ultima tabara înainte de a ieşi din ţara
Egiptului conduşi de Moise.
RAZABASSI, v. Razah-Betsijah.
RAZA-BETSUAH , .,Deşertul singuratâţii", citit câteodată Razabassi, termen
alterat însa.

s

SABBAL, ,,Povara".
SCHADDAI, ,,Atotputernic". Nume al lui Dumnezeu.
SCHALAL SCHALOM ABI, ,,A luat pacea Domnului". Câteodata citit Schilo

schalom abi, ceea ce este eronat.
SCHELEMOTH, ,,Integru, pur".
SCHEM-HAMM-PHORASCH, v. Sehem-Hamm'Phoras.
SCHIBBOLETH, ,,Spic". Cuvânt tradus la masoni prin „numeroşi ca spicele

de grâu". Acest cuvânt care, în ebraica, înseamna atât „spic", cât şi „flu-
viu" servea ca parola de trecere galaadiţilor în razboiul pe care îl duceau
sub comanda lui Jefto împotriva efraimiţilor; aceştia nu putea pronunţa
schin şi ziceau sibboleth în loc de schibboleth.
SCHILO, V. Scha/a/.
SCHOR-LABAN, ,.Bou alb".
SEHEM-HAMM'PHORAS, ,,Numele tâlmâcit", perifraza pentru a evita pro-
nunţarea Marelui şi Adevaratului Nume al lui Dumnezeu (v. IEVE).
Schem-Hamm-Phoras este eronat.
SEM, ,,Cel care a fost aşezat". Unul dintre cei trei fii ai lui Noe: Sem. Cham
şi Jafet.

313

JULES BOL'CHER

SIDONIUS, ,,Vânatorul'·. Numele locuitorilor cetatii Sidon, celebri pentru
priceperea lor în tăierea copacilor.

SIGE, în gr. ,,linişte".
SOLOMON, ,,Cel liniştit"; fiul regelui David şi al Batşebei, soţia lui Urie.
SOPHONIAS, ,,Contemplarea Domnului".
STIBIUM, în lat. ,.antimoniu" sau .,metal".
STOLK1N. cuvânt interpretat la masoni prin „apa curgatoare".
SILFI, Spirite ale aerului.

T

TALLIUD, Înger al apei.
TEBETH sau TEVETH, Nume al celei de-a zecea luni dupa calendarul lunar

folosit şi de vechii evrei.
TETRAGRAMMATON. Nume de substituţie dat lui Dumnezeu format din

patru litere (ebraice). V. IEVE.
THUBALKAIN sau TUBALCAIN, ,,Stapânirea lumii".
TITO, Şef sau Print al Harodimilor (conducatorilor), şefi numiţi de Solomon

asupra lucratorilor Templului. Nu se ştie daca Tito era funcţie sau titlu
nobiliar. Cuvântul nu este de origine ebraica.
TUB BAGANI GAMAL ABEL sau TUB BAANI AMAL ABEL, se traduce
prin „Inima sus, curaj!", expresia Tub baaru amalabec fiind eronata.
TSAPHIEL, ,,Oglinda lui Dumnezeu".
TSEDEKAH, .,Dreptate" sau „milostenie".

u

URIEL, .,Focul lui Dumnezeu".

y
YA VAURUM HAMEN, v. Jaaboru-Hummai.m.

z

ZABULON, ..Cerul, salaşul Domnului". Cuvintele Johabulum. Jibulum,
Jubellum. Chibullum etc. sunt eronate.

ZAHARIA, .Amintirea Domnului".
ZERBAL, ,,Învingator cu ajutorul Domnului". Numele presupus al uneia din-

tre gărzile lui Solomon.
ZIZA, .,Cel care va orbi prin stralucirea sa". Se mai spune câteodată în loji

,,Zizon", ceea ce este eronat. Se mai traduce cuvântul prin „balustrada",
ceea ce aparent nu are temei daca nu consideram razele strălucirii lui Dum-
nezeu ca fiind o bariera ce protejează omul de focul central al divinităţii.
ZOROBABEL. ,.Cel care risipeşte îndoielile".

314

ANEXA

În încheierea acestei lucrări, reproducem o frumoasâ legendâ ma-
sonică. şi cabalistică profund esoterică care merită să. fie cunoscută de
către oricine vrea să primească. iniţierea. Nu-i vom adăuga nici un co-
mentariu, pentru a nu-i răpi cumva din farmec .

LEGENDA CELOR TREI MAGI
CARE AU VIZITAT MAREA CRIPTĂ
ŞI AU DESCOPERIT CENTRUL IDEII

Mult după moartea lui Hiram şi a lui Solomon şi a tuturor celor din
vremea lor, după ce armatele lui Nabucodonosor au distrus regatul lui
Iuda, au fă.cut una cu pământul Ierusalimul, au dărâmat Templul, au
dus în robie pe cei scăpaţi cu viaţă., pe când muntele Sion nu mai era
decât un pustiu neroditor cutreierat de câteva capre slăbănoage păzite
de nomazi flămânzi şi puşi pe jaf, iată. că. într-o dimineaţă. trei călători
au descălecat de pe cămilele lor obosite.

Erau magi, iniţiaţi din Babilon, preoţi ai unui cult universal care
veniseră. în pelerinaj şi pentru cercetarea ruinelor Templului.

După. ce au mâncat câte ceva în grabă, pelerinii s-au dus la ruine.
Bucăţi de zid şi rămăşiţe de coloane le-au arătat locul unde se aflase
odinioară. Templul. S-au apucat apoi să. cerceteze capitelurile căzute la
pământ, să. cureţe pietrele pentru a da la iveală inscripţii ori simboluri.

Pe când făceau toate acestea, au descoperit o spărtură năpădită. de
mărăcini sub dărâmăturile unui zid.

Era un puţ în colţul de sud-est al Templului. Magii şi-au tăiat cale
până acolo, şi cel mai vârstnic, care părea să. le fie conducător, s-a în-
tins peste marginea puţului şi a privit în interior.

315

JULES BOUCHER

Cum era chiar miezul zilei, soarele strt1lucea la zenit, iar razele lui
cadeau aproape vertical în străfunduri. Privirile magului au fost atrase
de un obiect stralucitor. I-a chemat pe însoţitorii sai, care, aşezându-se
la fel, au putut vedea şi ei. Era acolo un obiect demn de toată atenţia, o
podoaba sacra, făra îndoiala. Cei trei pelerini au hotărât sa coboare
după ea. Şi-au dezlegat brâiele, le-au legat cap la cap pentru ca, astfel,
cel mai vârstnic dintre ei sa poata coborî ajutat de ceilalţi doi, rezemaţi
unul de celalalt pentru a-i susţine greutatea. Apucându-se cu mâinile
de coarda, magul a dispărut în gura puţului.

Pentru a şti ce era obiectul care atrasese atenţia pelerinilor, sa ne
întoarcem câteva veacuri pâna la momentul uciderii lui Hiram.

Pe când, la poarta de la Orient, Maestrul a fost străpuns cu vârfurile
compasului de către a doua calfa înrăita, el a fugit catre poarta dinspre
Miazaz.i. Ştia ca daca ar fi încercat sa iasă, ar fi putut fi urmarit sau, aşa
cum s-a şi întâmplat, putea întâlni o a treia calfă înrăită. Şi-a scos atunci
de la gât o bijuterie prinsă pe un lanţ format din şaptezeci şi şapte de
verigi şi a aruncat-o în puţul deschis în colţul de sud-est al Templului.

Bijuteria avea forma unui triunghi (Delta) cu latura de-o palmă şi
era facuta din cel mai curat metal pe care Hiram, ca un iniţiat perfect,
gravase numele de nerostit al lui Dumnezeu. El purta aceasta bijuterie
cu faţa spre el astfel încât ceilalţi nu-i puteau vedea decât spatele, pe
care nu scria nimic.

Pe masura ce cobora, ajutându-se cu mâinile şi picioarele, magul
observa ca pereţii puţului erau împărţiţi în zone sau inele din piatră de
culori diferite, cu înalţimea de un cot fiecare. Până jos, a numărat zece
astfel de inele. A zarit acolo bijuteria lui Hiram, a ridicat-o şi, privind-o,
a fost adânc mişcat să observe numele cel de nerostit pe care îl cunoş­
tea, fiind şi el un iniţiat perfect. Pentru că însoţitorii săi nu erau, el şi-a
pus la gât bijuteria, ca şi altă.dată Maestrul Hiram.

Privind apoi în jur, a văzut în zid o deschizătură prin care s-ar fi
putut strecura un om. A intrat acolo păşind pe dibuite prin întuneric.
Mâinile sale au întâlnit o suprafaţa şi, pipăind-o, i s-a părut a fi de
bronz. S-a reîntors apoi pe fundul puţului, şi-a anunţat însoţitorii sa
ţina strâns coarda şi a urcat la suprafaţă.

Zărind bijuteria la gâtul conducătorului lor, ceilalţi doi magi s-au în-
clinat în faţa lui caci au înţeles că tocmai trecuse printr-o noua iniţiere.

316

Sl\l80LURILE FRA~OI \Sv~E RIE I

El le-a spus tot ce vaz.u e şi le-a povestit despre poana de bronz. Şi-au
dat cu toţii seama ca acolo era ascuns un mare mister şi s-au hotârât sa
mearga sa-I descopere împreuna.

Ei au prins unul dintre capetele corzii facule din brâiele lor sub o
piatra neteda de lânga gura puţului pe care înca se mai putea citi lakin.
Au infaşurat coarda în jurul unui trunchi de coloana pe care se vedea
scris Boaz. Astfel prinsa, coarda putea susţine greutatea unui om.

Frecând doua bucaţi de lemn, doi dintre ei au aprins un foc sacru
şi l-au înteţit cu suflarea lor. În acest timp, cel de-al treilea a adus, din
povara purtata de camile, trei torţe din cele folosite pentru alungarea,
pe timp de noapte, a fiarelor salbatice. Ţinând fiecare într-o mâna o
torta aprinsa de la focul sacru, magii au coborât unul câte unul pe
fundul putului.

Odata ajunşi acolo. conduşi de cel mai vârstnic, s-au afundat în tu-
nelul ce ducea la poarta de bronz. La lumina torţelor. pe poana se za-
rea un ornament în relief de forma unei coroane regeşti inconjurate de
douazeci şi doua de puncte aşezate m cerc.

Magul cel vârstnic s-a adâncit într-o meditaţie profunda, apoi a
rostit cuvântul Malkuth şi poarta s-a deschis pe data.

Cautatorii s-au pomenit în fata unei scari ce se afunda mai adânc în
pamânt; cu torţele aprinse, au coborât cara numarând treptele. Dupa
trei trepte au ajuns pe un palier triunghiular de la care, pe partea
stânga, începea o noua scara. Dupa inca cinci trepte, un nou palier de
aceeaşi forma şi cu aceleaşi dimensiuni conducea, catre dreapta, spre o
alta scara de şapte trepte.

Traversând un al treilea palier, magii au mai coborât noua trepte
pâna la o a doua poarta de bronz.

Magul cel bătrân a observat şi aici un ornament în relief reprezen-
tând o piatra de unghi înconjurata de douazeci şi doua de puncte ase-
zate în cerc. A ro. tit cuvântul Iesod şi poana s-a deschis.

Magii au patruns într-o încapere rotunda şi boltita ai carei pereţi
erau împodobiţi cu noua arce care porneau de la baza zidului şi se in-
tâlneau în vârful plafonului.

Au cercetat-o cu luare-aminte la lumina torţelor, sa vada daca
mai exista şi alta ieşire. Cum n-au gasit, -au gândit sa se mtoarca.
Dar bătrânul mag a mai facut o încercare: a cercetat pe rând arcele,

317

JULES BOUCHER

le-a numărat, a căutat un punct de reper şi i-a strigat înapoi pe cei-
lalţi. Descoperise într-un ungher întunecat o nouă. poartă. de bronz.
Ornamentul acesteia era un soare strălucitor, de asemenea înscris
în cercul celor două.zeci şi două. de puncte. Când magul a rostit
cuvântul Netzah, poarta s-a deschis şi au pătruns cu toţii într-o a
doua încă.pere.

Pe rând, că.ută.torii au trecut de încă şapte porţi ascunse şi au păşit
în noi cripte.

Pe ele erau înfăţişate: o lună învăluită în lumină, un cap de leu, o
curbă dulce şi mlădioasa, o riglă, un pergament rulat, un ochi şi o co-

roană regească.

Cuvintele-cheie rostite au fost: Hod, Tiphereth, Chesed, Geburah,
Chochmah, Binah şi Kether.

Când au pătruns în cea de-a noua criptă., magii s-au oprit înmărmu­
riţi, orbiţi, plini de teamă.. Această. încă.pere nu zacea în întuneric; era,
dimpotriva, cuprinsă. de o strălucire peste fire. Erau în mijlocul ei trei
sfeşnice cu înălţimea de unsprezece coţi, cu trei braţe fiecare. Ele ar-
deau neîntrerupt de veacuri, iar distrugerea regatului lui Iuda, nenoro-
cirile Ierusalimului şi distrugerea Templului nu duseseră. la stingerea
lor. Ele trimiteau o lumină. vie, puternică. şi blânda în acelaşi timp, prin
toate ungherele şi decoraţiunile minunat să.pate în piatra muntelui.

Pelerinii şi-au stins torţele de care nu mai aveau nevoie, le-au lăsat
la intrare, şi-au scos încălţările ca pentru a intra într-un loc sfânt şi au
înaintat spre uriaşele sfeşnice, înclinându-se de nouă ori.

La baza triunghiului format de cele trei sfeşnice se ridica un altar
de marmura alba în formă de cub cu latura de doi coţi. Pe feţele altaru-
lui de marmura erau reprezentate în aur: uneltele masoneriei: rigla,
compasul, echerul, nivela, mistria, ciocanul (partea din faţă.); figurile
geometrice: triunghiul, pătratul, steaua cu cinci colţuri, cubul (pe faţa
laterală. din stânga); numerele 27,125,343, 729, 1331 (pe faţa laterală
din dreapta); în sfârşit, pe partea din spate, ramura de salcâm. Pe altar
era aşezată. o impresionantă. piatră de agat de trei palme, iar deasupra
se putea citi, scris cu litere de aur, Adonai.

Cei doi discipoli s-au înclinat pentru a cinsti n umele lui Dumne-
zeu, dar magul cel bătrân, dimpotrivă. ridicându-şi capul, le-a spus: ,,A
venit timpul să. primiţi şi ultima învăţă.tura care va face din voi iniţiaţi

318

~l\lBOLL RILE FRA~C.\L\3 0 \ [R I EI

perfecţi. Ca simbol, acest nume nu este în stare sa exprime ideea Con-
cepţiei Supreme".

A luat apoi de pe altar, cu ambele mâini, piatra de agat şi s-a întors
catre discipoli zicându-le: ,,Priviţi, aceasta este Concepţia Suprema!
Va aflaţi chiar în Centrul ideii"'.

Discipolii au dat sa rosteasca pe rând literele iod, he, vav, he
(IHWH), dar maestrul le-a strigat: ,,Tacere! Este cuvântul cel de
nerostit pe care nici o gura nu trebuie sa-I scape".

A aşezat apoi la loc pe altar piatra de agat şi a întors bijuteria maes-
trului Hiram pentru a le arata ca avea gravate aceleaşi litere.

„Aflaţi acum, a continuat magul cel bătrân, ca nu Solomon a pus sa
fie sapata această cripta şi nici pe cele pe care le-am strabatut mai îna-
inte şi nicidecum nu este el acela care a ascuns aici piatra de agat. Ea a
fost aşezata aici de Enoh, primul dintre toti iniţiaţii, Iniţiatul Initiator,
cel care nu a murit, ci supravieţuieşte în toţi fiii sai spirituali. Enoh a
trait mult înainte de Solomon, înaintea potopului chiar, încât nu se
poate şti când au fost săpate în piatra muntelui aceasta criptă şi cele
opt pe care le-am străbătut mai înainte."

în toata aceasta vreme, cei doi care tocmai prirnisera suprema iniţi­

ere îşi luara privirile de la altar şi de la piatra de agat pentru a cerceta
zidurile şi plafonul foarte înalt al incaperii în care ecoul vocilor lor ră­
suna prelungit. Ei zariră înca o poarta ascunsa cu grija, pe care era re-
prezentat un vas spart. Ei spusera atunci maestrului lor: ,,Deschide-ne
şi poarta aceasta căci trebuie sa se afle o nouă taina în spatele ei".

Bătrânul le raspunse: ,,Nu! Aceasta poarta nu trebuie deschisa. Ea
ascunde o taina, dar este una înfricoşatoare, aducătoare de moarte".

„O, tu vrei sa ne ascunzi ceva ce ţii doar pentru tine; dar vrem sa
ştim totul şi vom deschide noi poarta aceasta."

Cei doi au pornit sa rosteasca pe rând cuvintele pe care le-au auzit
din gura maestrului lor; cum aceste cuvinte n-au dat nici un rezuhat,
le-au spus pe toate câte le treceau prin minte. Erau gata sa se dea batuţi
când unul dintre ei spuse: ,,Nu putem continua aşa la infinit. La rosti-
rea acestui cuvânt (ebr. En Soph), poarta se deschise izbindu-se de pe-
reţi şi cei doi nesăbuiţi fură răsturnaţi la pamânt de un vânt turbat ce
rascoli încaperea şi stinse sfeşnicele.

319

JULES BOU CHER

Maestrul s-a aruncat asupra porţii şi, opintindu-se s-o închidă la
loc, şi-a chemat discipolii în ajutor şi numai punând umărul împreună
au putut în cele din urmă s-o închidă.

Luminile din sfeşnice însă nu s-au reaprins, astfel că magii au ră­
mas în bezna cea mai adâncă. Dar s-au adunat la auzul vocii maestru-
lui care le-a spus: ,,Vai, era de aşteptat o nenorocire ca aceasta! Era
scris ca veţi avea această nesăbuinţă. lată-ne acum în pericol să pierim
în aceste hrube necunoscute oamenilor. Să încercăm totuşi să ieşim de
aici, să ne întoarcem prin cele opt încăperi şi să ajungem la puţul prin
care am coborât. Să mergem ţinându-ne de mâini până vom regăsi ie-
şirea. Vom face acelaşi lucru în fiecare dintre încăperi până ce vom da
de scara cu douazeci şi patru de trepte. Să nădăjduim că vom reuşi".

Şi aşa au făcut. Au petrecut lungi ore de spaimă, dar nu şi-au pier-
dut speranţa. Când au ajuns la scara cu douazeci şi patru de trepte, au
început s-o urce numărând 9, 7, 5 şi 3, regăsind astfel fundul puţului.
Era miezul nopţii şi stelele sera.luceau pe cer; coarda pe care coborâ-
seră atârna acolo unde o lăsaseră.

Înainte de-a începe să urce, maestrul le-a arătat discipolilor săi bu-
cata de cer care se zărea prin gura rotundă a puţului zicându-le: ,,Cele
zece cercuri pe care le-am vazut coborând pe peretele puţului cores-
pund celor zece nivele ale scării în spirală; ultimul, al unsprezecelea,
este acela de unde a suflat vântul distrugerii, adică cerul infinit luminat
de astre ce întrec înţelegerea noastra".

Cei trei iniţiaţi au ajuns la suprafaţă printre ruinele Templului; au
desfăşurat coarda de pe trunchiul coloanei fără a mai vedea acolo
cuvântul ,,Boaz" şi, desfăcând legăturile, şi-a luat fiecare brâul său.
S-au săltat apoi în şa şi, fără a schimba o vorbă, adânciţi în cea mai
profundă meditaţie sub cerul înstelat, au dispărut în noapte, în pasul
domol al cămilelor, spre Babilon.

320

NOTE

CAPITOLUL I
1 Este greu de înţeles eroarea explicaţiei data într-un dicţionar aşa de ras-
pândit ca Larousse: ,.Simbolul este constant, emblema este variabila. Simbolul
este considerat ca având origine divina sau necunoscuta; emblema este inven-
ţia cuiva. Între simbol şi obiectul la care acesta se raporteaza exista o analogie
evidenta; astfel, broasca ţestoasa este simbolul încetinelii; emblema cere, dim-
potriva, de cele mai multe ori, un efort de gândire pentru a fi înţeleasă deoa-
rece, în general, asociază idei disparate: o porumbiţa care îşi face cuib într-o
casca militara este emblema pacii de dupa război".
Gasim aici o confuzie evidenta între emblema şi simbol; ceea ce se spune
despre unul dintre termeni este valabil pentru celalalt
2 AUBER, Histoire et Theorie du Symbolisme religieux. 1884, voi. II, p. 50.
3 Idem. p. 55.
4 Se numeşte acomodativ sensul simbolic dat pe loc şi în mod accidental
unui text (sensul care n-a fost construit deci pentru a servi drept exemplu aces-
tei aplicaţii).
5 Etudes de Symbolisme dans le Culte de la Vierge, 1947.
6 ValeurSociale de la Liturgie d'apres saint Thomas d"Aquin, 1946, p. 125.
7 Idem, p. 127.
8 Arhetip provine din gr. arche şi cypos, ,,prototipul ideal al lucrurilor,
ideea ce serveşte de model în raport cu lucrurile".
9 Esoteric, învaţatura pentru cei aflaţi în interior, preveniţi, iniţiaţi, este
opusul lui exoteric, învaţatura pentru toţi; uneori esoteric este echivalat, abu-
ziv, cu ocult (tainuit).
IO Esquisse d'une Doctrine positive de la Franc-Ma9onnerie, 1927, p. 64.
11 Egregora (din gr. egregorein, ,,a veghea") - cuvânt ce desemneaza în
Cartea lui Enoh multimea de îngeri care a jurat sa vegheze asupra muntelui
Hermon - tradus prin pazitor. Numim egregora efectul formarii unui grup de

321

JULES BOUCHER

oameni care este mai mult decât o adunare, este o entitate, o fiinţă colectivă.
Fiecare lojă are egregora sa; fiecare Obedienţă, de asemenea; iar din reunirea

tuturor egregorelor rezultă marea egregoră masonică.
LZ Aper9us surl'Initiation, 1946, p. 103.
l3 La Franc-Ma9onnerie chez Elle, 1925, p. 92.
14 Cuvânt provenit din franceza (ustensile), la rândul lui venind din lat.

ustensilia, ,,ustensilă", de la uti, ,,a servi, a sluji".
15 Cours Philosophique et interpretatifdes Initiations anciennes et modemes,

Edition sacree, Nancy, 5842, p. 136.
l6 Francmasoneria pe înţelesul adepţi.lor sili, RAO, 2005, p. 121.
17 Le SymbolismeHermetique, 1931, p. 37.
18 Luciferdemasque, 1895, p. 220; Jean Kotska este pseudonimul lui Jules

Doinei care a fost francmason şi patriarh al aşa-numitei Biserici Gnostice. În
această lucrare, el pare să se fi convertit brusc la catolicism şi face proba unui
antimasonism la fel de puţin inteligent ca şi cel întâlnit de obicei.

t9 Gnomon este un cuvânt grecesc cu sensuri foarte diferite: ,,regulă" sau

,,regulator", ,,limba ceasului solar" sau „cadranul ceasului solar" ori „cel care
cunoaşte", ,,cel care înţelege".

Să menţionăm că termenul „cadran", care provine din quadrans, ,,pătrat",
forma obişnuită a cadranelor ceasurilor solare, a ajuns sa desemneze astazi cer-
cul gradat al ceasurilor şi al orologiilor.

20 Din lat. compassare, ,,a măsura cu pasul".
21 Rituel du Grade de Compagnon, 1860, p. 21.
22 LesMysteresdel'ArtRoyal, 1932, p. 172.
23 DictionnaireRhea, 1921, art. ,,Compas".
24 Altarul masonic este un fel de masă aşezata în faţa estradei pe care stă
venerabilul lojii.
25 Causeries Initiatiques pour Ie Travai/ en Chambre de Compagnons,

1929, pp. 124-125.
26 Ca majoritatea autorilor masonici, Plantagenet, poate înadins, nu merge

până la sensul absolut al simbolurilor; rămâne doar la sensul lor moral şi pierde
supărător din vedere posibilităţile metafizice ale interpretării simbolurilor.

27 Steaua cu şase colţuri formată din două triunghiuri echilaterale sprapuse
şi cu laturile înlănţuite (fig. 108).

'.!8 BARBIER DE MONTAULT. Traite d 'Jconographie chretienne, 1890,
voi. II, p. 127.

29 v. lucrarea De l'Architecture naturelle ou Rappoit, de Petrus Talemarianus
sur I'etablissement d'apres Ies principes du Tantrisme, du Taoisme, du Pytha-

gorisme et de la Cabale, d' une ,;Regie d'Or'' servant ala rea/isation des Lois
de l'Harrnonie universelle et contribuant aI'accomplissement du Grand-CEuvre,

Paris, Editions Vega, 1948. Este un text de referinţă şi o realizare de dimensiuni

322

S1~180LURILE FRA.\'DL\30~ERIEI

impresionante. Editata ~rupulo de Alexandre Rouhier. canea re'.'>pecta regula

de aur în toate elementele ei - format. liniatura. numar de exemplare etc. Ace t

..monument" readuce in actualitate i, pentru cine stie sa vada. materializeaza

arcanele sacre din \echime.
30 CoUJ"!> PhiJo,;;opluque et interpretalif des lnitiations a11cienne!> et mo-

deme . 1841. p. 1804. Sa notam ca edi1ia sacree, ~anc). 5842 reprezinta un
fragment din editia profana şi prive te doar gradul de ucenic.

31 Simbolurile legate de acce~. de penetrare, au maxima semnificatie mistică,
fara a fi specifice masoneriei, motiv pentru care nu le vom trata in aceasta lucmre.

32 Cours Philosophique et interpret11tifdes Jnitiations anciennes et modemes,
1841, p. 132.

33 Causeiies Initillliques pour le Trnvail en Chambre de Compagnons.
1929, p. 123.

34Francmasoneria pe m/elesul adep/ilor ~. pp. 181-182.
35 Idem. p. 270.
36 Se pronunţa Su.kello,.
37 G. D0TIL1'l'. La Religion de, Celte.'>. 1904, p. 22.
38 F.-G. BERGMA..V:.; , La Fascination de Gulii. 1871. p. 253.
39 Abatele CORBLET. Voc:lbulairede,S)mboles. 1877. p. n.
40 Cu toate ace tea. la Homer, cornul .irc c;cmnificarie opusă fildesulw. Vi-
sele care se împlinesc trec prin ..poana de corn" iar cele amăgitoare. prin
..poarta de fildeş-. Este o inve~ fata de -,en ul obi nuit al acestor simboluri.
Poate ca Homer s-a gândit ca. la inceput. cornul are o densitate mica. pare a fi
tran. lucid, în timp ce fildeşule te opac.

Cornul simbolizea.za puterea. domma1ia; inca din prei torie, toiagul capete-
nici este facut din corn de animal. Şi m masonerie, ciocanul oferit în mod ono-
rific ar putea fi facut din corn.

Fildeşul este şi el un simbol al puterii, al autoritatii. Tronul regelui Solomon
era fac ut din aur şi fildeş : puterea materi ala şi puterea spirituala.

41 Abanosul avea reputaţia de a feri de sperietura; leaganul pentru copii se
racea din lemn de abanos.

42 Din lat. perpendiculum, având radacina pendere, .,a atârna".
43 S-a crezut ca originea este lat. libellum, dar aceasta nu explica schimba-
rea lui 1 iniţial în n.

.u Rituel de J'Apprenti Ma90n. 1860. p. 68.
45 Cau,erie Initiariques pour le Travail en Chambre de ComP3gnons.
1929. p. 126.
4b Le Livre du Compagnon. p. 164.
47Cele trei ..principii" din care sunt alcalUJtc metalele m alchimie sunt: S..dful,
Mercurul) Sate3. Ace.~ principii nu sunt. binelnţele.,. ,ub uintele cunoscute sub
aceste denumiri: Sulfule te masculin şi activ, Mercurul. feminin i pasiv.

323

JULES BOUCHER

a48 Dictionnaire Rhea, 1921, art. ,,Fil plomb".

49 Aceasta carte cuprinde textul reglementarilor masonice valabile în Obe-
dienţa respectiva.

50 Cours Philosophique et interprecarif des Initiations anciennes et
modemes, 1841, p. 133.

51 DictionnaireRhea, 1921, p. 133.
52 Causeries Initiatiques pour le Travail en Chambre de Compagnons,
1929. p. 122.

53 Exista trei pozitii ale pârghiei în raport cu punctul de sprijin. în cazul

unei pârghii se iau în calcul forta, rezistenta şi punctul de sprijin. Punctul de
sprijin se poate gasi plasat între forta şi rezistenta (pârghia de tip I); rezistenta
poate fi situata între punctul de sprijin şi fortă (pârghia de tip II); forta poate fi
plasată între punctul de sprijin şi rezistentă (pârghia de tip III). Fiecare dintre
cele trei posibilităti (tipuri) are potentialul său de simbolizare.

54 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor sai, p. 264-265.

55 Cu toate că sulful, prin „rigoarea" sa, nu pare deloc să corespundă sim-
bolului mistriei, Wirth insista asupra acestei asocieri.

56 Causeries Initiatiques pour le Travail en Chambre de Compagnons,
1929, p. 127.

CAPITOLUL II

57 Denumită şi cabinet de reflecţie, nu reflectii, întrucât profanul savârşeşte
în acel spaţiu o reflecţie (un act de meditaţie), o reflectare în sensul reîntoarce-
rii la sine pentru a se naşte din nou; v. remarcabila lucrare a lui G. Persigout,
LeCabinetdeReflexion,Paris, 1946, p. 19.

58 Manuel interprecatifdu Symbolisme Mafonnique. Premier degre. Grade
d'Apprenti, p. 15.

59 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, p. 90.

60 La Cina cea de Taină se presupune ca Isus a frânt nu pâine, ci azimă (gr.
azumos, ,,nedospită") caci, în timpul Paştelui evreiesc, era oprită pâinea dos-
pită. Primii creştini par să nu fi tinut seama de aceasta diferenţa, astfel încât,
pâna în secolul al IX-lea, pâinea de împărtăşanie nu se deosebea de pâinea
obişnuita decât prin faptul că era binecuvântata de preot. Se făceau pâini ro-
tunde mici (care nu erau subţiri precum ostia) şi care erau frânte de preot pen-
tru cuminecare. Ulterior, bisericile din Orient au păstrat pâinea dospita, şi
numai la catolici s-a impus azima.

Pâinea frântă în comun - dospită sau nu - este simbolul comuniunii reale,
adică al hranei spirituale împărtite ori luate de toţi cei prezenţi într-un acelaşi
spaţiu. Sub acest aspect, împărtăşirea actuala este o reminiscenţă a practicilor
rituale din societaţile primitive.

324

Sl\lBO LU RILE FRA~01AS0\; ER1E I

6I Les Demeures Philosophales et le SJmbolisme Hennetique dam ,.e
rapport. avec /'An Sacre et l'esoceri medu Grand CEuvre. 1930. p. 166.

61 Le Saint S1Jcrifice de la Messe expose historiquement. voi. fi. p. 290.
63 Manuel interprecacifdu SJmbolisme Maf()nnique. Premier degre. Grade
d 'Apprenti. p. 16.
64 Filactcra (din gr. phulalaerion• ..amidor-) era un fragment de pergament

pe care erau scnsc câteva pa ajc din Scriptura şi care era legat ca amuleta fie
de mâna, fie pc frunte.

65 Vitriol {lat. vitreolus, ..sticlos") era, în Antichitate, numele generic dat
sulfaţilor: cel de cupru era numit vitriol albastru, cel de fier, vitriol verdl', cel

de zinc, vitriol alb. Acidului sulfu ric i se spunea „ulei de vitrio l" sau „acid

vitriolic" ori, popular, cum i se spune şi azi, ,,vitriol". S-a mai vehicul at o eti-

mologie din vitrioleum, ,,ulei sticlos", caci acidul sulfuric concentrat are,
într-adevăr, aparenţa unui lichid dens şi siropos.

66 Ca alternativa, alte trei mtrebari pot avea acelaşi efect de clarificare asu-
pra candidatului: De unde venim? Cine suntem? Încotro ne îndreptam ? Rcga-
sim aici ternarul: trecut, prezent, viitor.

67 Ca forma de adoratic. latria din gr. larreia, desemna cultul prin excelenţi
adoratia care nu se cuvenea decât lui Dumnezeu în. u. i; latria era opusa formei

de cult dulia din gr. douleia. care dcc;cmna adoraria închinata îngerilor i sfintilor.
68 Tableau Naturel des R apports qui exi,;tenr entre Dieu. J'Homme ec

I'Univers. 1782.
69 Oglinda (ideea de reflectare) care, in anumite rituri masonice, se afla în ca-

mera de chibzuinţa, are rolul de a ,.materializa" gândurile (reflectia) masonului.
"OManuel interpretatifdu Symbolisme Ma;onnique. Premier degre. Grade

d'Apprenci, pp. 22-23.
71Le Cote Occulte de la Franc-Ma;onnerie, 1930, p. 139 şi urm. Pe lânga

observarii, fara îndoială stranii, Leadbeater da dovada de un exces de imaginaţie.
Ade pt fervent al reîncarnării şi al existentelor succesive, episcop protestant şi
cumulard de supreme grade în principalele organizatii iniţ iatice ale timpului
sau, Leadbeater spune că tot ceea ce traieştc în loja masonica îi este deja cu-
noscut din propriile amintiri din ultimii şase mii de ani (!)

72 în Antichitate nu erau cunoscute decât şapte metale principale. nu pentru

ca nu s-ar fi ştiut despre existenta altora. ci pentru că ele capacitau influxurile
planetelor.

" 3 Ragon a precizat cum foloseşte termenii de ~pirant, postulant, neofit etc.
În Cours Philosophique. el spune: .Aspirant sau postulam ( olicitant) se nu-
me te acela care cere sa fie initiaL De indata cc loja a consimtit să-l admira. el
dc\'ine candidai. La romani, cel care aspira la o funcţie sau o demnitate imbraca
un ve~mânt alb denumit candida din care derivă candidarus. Urmând această

325

JULES BOUCHER

logică, în masonerie, candidat ar trebui să se numească acela care aspiră la o
demnitate sau la o funcţie masonică. Odată ce a trecut probele, candidatul de-
vine admisibil (fr. recipiendaire); odată admis, el devine neofit (născut de nou)
sau iniţiat în gradul cei s-a conferit".

74 Ar trebui oare să fie candidatul lipsit de bancnotele şi carnetul de cecuri
pe care le poartă asupra sa? Desigur, dacă se admite că ele simbolizează mo-
neda din metal.

75 Causeries Initiatiques pourle Travail en Loge d'Apprentis, 1929, pp. 51-52.
76 În Gargantua şi Pantagruel, Rabelais descrie astfel costumul pitoresc al
lui Panurge, admis la iniţiere în ,,ritul Divinei Butelci":
„Ajunşi aici, strălucitul nostru Felinar ne-a poftit să ne întocmim câte un
fes albanez din frunze de iederă şi să ni-l punem pe cap. Ceea ce, fără zăbavă,
noi am făcut.
- Niciodată, în acele vremuri, preotesele lui Jupiter nu s-ar fi încumetat să
treacă pe sub această boltă de viţă, a spus Pantagruel.
- Le-ar fi oprit credinţa lor însăşi, a spus luminatul nostru Felinar căci, tre-
când pe sub bolta cu struguri, le-ar fi stat vinul deasupra capului şi ar fi însem-
nat să se lase stăpânite de puterea lui. Or, preoţii, ca şi toţi cei care îşi închină
viaţa adâncind tainele dumnezeirii, trebuie să îşi păstreze sufletul liniştit, de-
parte de tot ce ar putea să le răscolească simţurile; iar dintre toate patimile tru-
peşti, cea mai tulburătoare de minte e beţia.
Trecând pe sub această boltă, nici voi nu veţi fi vrednici a pătrunde în alta-
rul sfintei Butelci dacă marea preoteasă Bacbuc nu va vedea frunze de viţa pe
talpa picioarelor voastre ca semn că nu vă e teamă de puterea vinului, ci, toc-
mai dimpotrivă, călcând peste ea, o stăpâniţi".
Când, la cererea sa, va fi condus la oracol, Panurge va fi înzorzonat în
,,chip grotesc" de către marea preoteasă Bacbuc:
„Bacbuc i-a dat lui Panurge să îmbrace o zeghe ţărănească, i-a pus în cap o
glugă albă şi frumoasă, i-a dat să tragă pe el nişte nădragi de viaţă lungă de
care a atârnat un ciucure cu trei obeliscuri, i-a dat mănuşi făcute din două bu-
zunare vechi, l-a încins cu trei cimpoaie legate unul de altul, l-a pus să-şi spele
faţa în fântână de trei ori, i-a azvârlit în obraz un pumn de făină, i-a înfipt trei
pene de cocoş în pulpana din dreapta a .nădragilor, l-a trimis să ocolească fân-
tâna de nouă ori, să sară în sus de trei ori, l-a dat de şapte ori cu fundul de pă­
mânt murmurând nu ştiu ce cuvinte vrăjite în limba etruscă şi citind de câteva
ori dintr-o carte pe care i-o ţinea dinainte una dintre ajutoarele sale".
Aparenţa fantezistă a relatării maschează profunzimea mesajului iniţiatic
(în româneşte de Alexandru Hodoş, Editura pentru Literatură Universală, Buc.
1967, p. 595 şip. 610).
77 LesMysteresdeL'ArtRoyal, 1932, p. 92.

326

SIMBOLURILE FRA:S:C~1AS0:-;'ERIEI

78 lata legenda lui Iason povestita în Mythologie de Ia Grece ancique de
P. DECHARME, p. 609 şi urm.:

,,La Iolcos, în Tesalia, domnea Pelias care uzurpase în mod perfid tronul
fratelui sau Aeson. Temându-se pentru viaţa fiului sau lason, Aeson l-a dat în
grija centaurului Chiron care, în munţii Pelionului, i-a dat aceeaşi creştere băr­
băteasca şi dura, precum odinioara tânărului Ahile. În aceasta vreme, Pelias,
neliniştit şi plin de remuşcari, a întrebat oracolul cât mai are de domnit. Zeul

i-a raspuns sa se pazeasca de omul cu o singura sanda.
După Pindar, la vârsta de doua.zeci şi cinci de ani Iason l-a părasit pe Chiron,

mentorul sau şi a intrat în lolcos cu un picior desculţ. El s-a aratat locuitorilor şi,

evocând oracolul, a cerut domnia. Pelias a promis ca îi va ceda tronul cu o con-
diţie: să aduca la lolcos Lâna de Aur a berbecului dăruit de Hermes Nefelei.

Dupa Apollodoros, Pelias tocmai aducea ofrande lui Poseidon pe malul
mării când lason sosi fără o sanda pe care o pierduse în apele râului Anauros.
Pelias, aducându-şi aminte de oracol, s-a apropiat îndată de tânăr şi I-a între-

bat: «Ce ai face daca ti s-ar fi prezis ca vei pieri de mâna unuia dintre ai tai?»

Inspirat de Hera. Iason i-a raspuns: «L-aş trimite sa caute Lâna de Aur». Şi aşa

se face ca lason a fost trimis în cautarea ei."

°79LesMysteresdeL'ArtRoyal, 1932, p. 27 şi urm.

8 Conform tradiţiei, corespondentele sunt următoarele:

Berbec Cap Balan(E Rinichi
Taur Gât Scorpion Organe genitale
Gemeni Brate, plămâni Sagecaror Coapse
Rac Stomac Capricorn Genunchi
Leu Inima Varsaror Gambe
Abdomen Picioare
Fecioară Peşti

Iată şi planetele care guvernează semnele zodiacului:

Berbec Marte Balanţa Venus
Taur Venus Marte
Mercur S corpion Jupiter
Gemeni Luna Sagetator Saturn
Soarele Capricorn Saturn
Rac Mercur varsaror Jupiter
Leu
Peşti
Fecioară

Se spune despre planete ca sunt în exaltare în anumite semne zodiacale,

ceea ce înseamna ca toate calitatile lor, benefice sau malefice, se afla la apogeu.

Soarele, în Berbec
Luna, în Taur

327

JULES BOUCHER

Venus, în Peşti
Marte, în Capricorn
Jupiter, în Rac
Saturn, în Balanţil

Aceste corespondenţe pot ajuta la înţelegerea explicaţiilor lui Gedalge.
8! Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, p. 176 passim .
82 Lauton (fr. louveton sau Jouveteau) înseamnă „lup tânăr" afirmă
RAGON în Rituel d'adoption de jeunes Louvetons. Cuvântul ar avea o origine
foarte veche şi ar fi numele pe care, în misterele lui Isis, îl primea fiul unui ini-
ţiat (care întrupa lupul sau şacalul şi care purta chiar o mască reprezentând ca-
pul acestui animal). Macrobius spune că popoarele vechi observaseră un raport
strâns între lup şi Soare (pe care iniţiatul îl reprezenta în ritualul admiterii
sale). La apropierea lupului, turmele fug şi se destramă ca şi constelaţiile,
turme de stele ce dispar în faţa luminii soarelui.
Lux provine din gr. luke, lumină, dar şi lup, şacal, reprezentări zoomorfe ale
Soarelui pe care îl anunţă aşa cum cocoşul cântă la revărsatul zorilor. Din acest
motiv, lupul este consacrat lui Apolo supranumit şi Apollo Lykeos sau Lucius.
În masoneria engleză, cuvântul are variante ca: Lowton, Lofton, Loweton,
Loveson etc.
83 Cours Philosophique et interpretatif des Initiations anciennes et mo-
demes, 1841, p. 90.
84 Lucrarea lui P. CHRISTIAN, Histoire de la Magie, du Monde sumaturel

et de fa fatalite atravers fes temps et Ies peuples, Paris, 1870, mult căutată de

amatorii de ocultism, este de fapt fantezie pură. Scenele unei aşa-numite „ini-
ţieri egiptene" sunt descrise în amănunt; deşi nici un document nu ne permite
să le acceptăm ca fiind veridice, unii autori (Papus chiar) mai puţin preocupaţi
sa-şi verifice informaţiile, au luat de bun tot ce a scris Christian.

P. Christian este pseudonimul lui Christian Pitois, ajuns din nebăgare de
seama chiar în enciclopedii ca „specialist în ştiinţa magilor egipteni". Pentru a
restabili adevărul în această privinţă l-am consultat pe dr. Octave Beliard,
membru al Societăţii Franceze de Egiptologie care mi-a scris următoarele:

,,În Egiptul antic a existat fără îndoi1lă o ştiinţa secretă, esoterica, deci şi
iniţierea. Avem destule dovezi pe monumente ori papirusuri, dar interpretarea
acestor urme a dat mai totdeauna frâu liber imaginaţiei, mai ales în vremea
când nu se puteau citi hieroglifele şi, e drept, tot mai puţin după ce egiptologia
a devenit cu adevărat o ştiinţă, adică după 1850. Singura autoritate pe care toţi
cercetătorii misticului Egipt se sprijineau până atunci erau autorii greci şi,
într-adevăr, mulţi dintre ei călătoreau în Egipt pentru a se instrui. Nu trebuie
însă uitat că acest lucru s-a petrecut numai după secolul al VII-lea î.Hr., când

328

SIMBOLCRILE FR.,\S01AS0~ERIEI

civilizaţia egipteana avea deja mai bine de doua mii de ani şi era în declin.
Ceea ce puteau vedea şi invata grecii pe atunci nu era traditia egipteana. ci un
amestec din contributia altor popoare la care se adauga din plin şi a lor. Reli-
giile din regarul nou şi. in consecinta, secretele lor, au un caracter incretic.
Conţinutul lor tulbure inspira, de altfel, un anume misticism de care preoţi pe-
rioadelor clasice ale istoriei Egiptului se {inusera departe·'.

85 Rituel de J'Apprenci Mafon, 1860, p. 65.
86 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor sai, pp. 97-98 passim.
87 Nu îmi propun sa explic ritualul şi numai simbolurile masonice. De
aceea, profanul nu-l va putea întelege decât dupa ce va participa el însuşi în
mod activ la iniţiere. Evitând sa descriem ori sa explicam ritualul, respectam
aşa-zisul secret masonic care, oricum, este incomunicabil.
88 În astrologia traditionala, corespondenta între zodii şi elementele cosmo-
logice este:

Foc: Berbec, Leu, Sagetator
Apa: Rac, Scorpion, Peşti
Aer: Gemeni, Balanţa, Varsator

Pamânt: Taur, Fecioara. Capricorn
89 Cum era <><linioara pentru iniţiaţii desavârşiti care au fost autentici alchi-
mişti şi mari rosacrucieni in veacul al XVII-iea.
90 LesMysteresdeL·Art Royal. 1932. pp. 101-102.
9t v. Nouveau Testament, 1939. p. 311.
92 La science Occulte ec Ies Science.,; Occulces. 1935, p. 85.
93 Les Mysteres de la Kabbale, 1920, p. 23.
94 Recherches surle Culte public ei Ies Mysceres de Mirhra en Orient et en
Occident, 1867, pp. 181-182.
95 Abatele AUBER, Hiscoire el Theorie du Symbolisme religieux, voi. IV,
pp. 112-113.
96 Origine de tous ies Cultes ou Religion universelle, 1835, vol. VIII,
pp.164-196. Cercetările l ui Dupuis, care crede ca miturile au fost la originea
astronomiei şi a astrologiei nu trebuie sa ne abata atenţia de la faptul ca tradi-
ţiile şi legendele au şi alte semnificaţii, mai subtile, mai înalte, pe care avem

înca a le descoperi.
97 Cours Philosophique et interpretacif des lniciacions anciennes et mo-

demes. 1841, p. 91.
98 Francmasoneria pe înţelesul adepţi]or sai. p. 100.
99 Cele cinci fluvii ale Infernului in mitologia greaca sunt Acheron (Dure-

rea). Phlegeton (Focul), Cocyt (Plângerea). St}x (Groaza) şi Lelhe (Uitarea).

Când Destinul cheama sufletele la o noua existenta pamânteasca. ele beau din
apa lui Lelhe şi astfel îşi pierd toate amintirile.

329

JULES BOUCHER

100 Adept provine din lat. adeptus, ,,cel care a dobândit".
IOI În vechime, la Roma, la Alexandria, în Etiopia etc., celui botezat i se
dă.deau lapte şi miere.
102 În ritul francez nu se utilizeaza, la iniţiere. decât o singura bautura cu
gust amar.
103 Pliniu atribuie smaraldului locul al treilea în ierarhia pietrelor preţioase
dupa diamant şi perla. El spune: ,,Nu exista culoare mai placuta ochiului, caci
daca ochiul vede cu placere culoarea verde a ierbii şi a frunzişului, el este infi-
nit mai bucuros sa contemple smaraldele; nici o nuanţa de verde nu este mai
verde decât această piatra. Mai mult, dintre toate nestematele, este singura de
care ochiul nu se plictiseşte şi, chiar dacă este obosit de cât a privit alte obiecte,
el se înviorează dacă se opreşte asupra unui smarald. Într-atât această dulce nu-
anţă de verde ia oboseala ochiului, ca şlefuitorii de pietre scumpe nu au ceva
mai bun de oferit. Încă şi mai mult: văzute de la depărtare, smaraldele par ceva
mai mari comunicând în aer o aura verde. Nici soarele, nici umbra. nici lumina
lumânării, nimic nu le schimba; smaraldele au întotdeauna un licar moderat;
privirea le poate patrunde căci, pe cât sunt de dense, pe atât de uşor transmit lu-
mina. ceea ce este foarte placut chiar şi în apa. Cel mai adesea, smaraldele sunt
taiate în forme concave pentru a strânge razele de lumină. Existfl o regula care
/e ocroteşte. anume aceea de-a nu le grava·'. (Hiscoria Naturalis. XXXVII, 16).
Or, tradiţia ne spune ca faimoasa Tabla de Smarald a lui Hermes
Trismegistul a fost gravata pe aceasta piatra probabil tocmai pentru a-i conferi
un caracter supranatural.
Dintre proprietăţile atribuite smaraldului, Rabelais le lua în seamă pe cele
afrodisiace:
,,Pentru prohab, adică pentru buzunarul dintre picioare al lui Gargantua
s-au folosit şaisprezece coţi şi un sfert din acelaşi postav croit în chip de se-
ceră. Cele două capete erau prinse frumuşel în două verigi de aur cu copcii bă­
tute în smaralde, fiindcă aceasta este piatra care sporeşte barbăţia şi dă putere
mădularului". (în româneşte de Alexandru Hodoş, Editura pentru Literatură
Universală, Buc. 1967, p. 69).
104 Les Demeures Philosophales et le Symbolisme Hermetique dans ses
rapports avec /'Art Sacre et J'esoterisme ::tu Grand CEuvre, 1930, p. 100.
I05 ,,La Legende du Graal et le «Mystere» de l'Empire" în rev. Etudes
Traditionnelles, 1939, p. 385.
I06 Cf. Emile BURNOUF - Le Vase Sacre et ce qu'ii contient dans/'Jnde,
la Perse, la Grece et dans J'Eglise Chretienne, 1896.
107 Hardgrave Jennings povesteşte despre Tabla de Smarald. Într-o scriere
atribuita lui Albert cel Mare, se afirmă că Alexandru Macedon ar fi descoperit
într-o peştera din Palestina (Hebron) mormântul lui Hermes Trismegisrul, un fel

330

SI~IBOLURILE FRA~OlASO.\'ERIEI

de intelectual zeificat, personificare a intelectului însuşi (la egipteni acelaşi rol
îl avea zeitatea Thot preluată la greci ca Hermes, mesagerul zeilor). Personajul
emblematic, fondatorul „ştiinţelor'· hermetice. ar fi trait în jurul anului 2000
î.Hr. În mormântul sau ar fi fost găsită o „tabla de smarald·'. Ea fusese luata din
mâinile „cadavrului" lui Hermes de catre Sara, soţia lui Abraham (parintele re-

ligiilor monoteiste) care ar fi scris pe ea cu litere feniciene preceptele ilustrului
maestru. Textul este considerat o revelaţie miraculoasa, plina de învaiaruri cru-

ciale pentru omenire. El este redactat într-un limbaj înadins echivoc, cunoscui,
de altfel, sub denumirea de „hermetic". Exista numeroase traduceri şi variante
în limbile clasice ale Tablei de Smarald, în circulaţie înca din Evul Mediu
(v. Hermes Trismegistul, Corpus Hermelicum, Ed. Herald, Buc., pp. 10-12).

108 TeJema sau Telesma (din gr. teios, ,,ţel"), substanţa din care, la origine,
au provenit toate lucrurile şi care, dupa Hermes Trismegistul, era formata din
cer şi pamânt laolalta: subtila şi stabila; i-a inspirat lui Rabelais Abaţia din
Theleme, ca model al idealului de perfecţiune în viaţa.

109 v. FULCANELLI, Les Demeures Philosophales et le S;,mbolisme
Hermetique dans ses rapports avec l'Art Sacre et J"esoterisme du Grand
CEuvre, 1930, p. 334; Stanislas DE GUAITA a publicat o traducere comentata
a Tablei de Smarald în Le serpent de la Genese, voi. II, 1897, p. 105 şi urm.; el
vede în textul hermetic o expresie a echilibrului universal şi a agentului sau.

110 Cours Philosophique et interpreracif des Inilialions anciennes ec
modemes, 1841. p. 92.

111 Pedepsirea cu moartea a sperjurului în masonerie a fost foarte multa
vreme o tema larg răspândita în foiletoanele publicaţiilor de senzaţie.

112 În formula moderna de prestare a juramântului în justiţie au fost supri-
mate atât invocaţia, cât şi imprecaţia, ceea ce, de fapt, îl anuleaza (cel puţin
pentru cazul în care persoana care rosteşte juramântul nu şi le asuma implicit).

113 Pace provine din lat. pax, ,,pace"; în sens tradiţional, pact este un acord
de pace.

114 Abatele RIBET - La Mystique Divine distinguee des contrefa~ns dia-
boliques et des analogies humaines, 1902, voi. III, pp. 291-292.

115Apper9us sur l'Initiation , 1946, pp. 199-200.

116 Trebuie ca masonii însarcinaţi cu iniţierea candidatului sa aiba o profundă

cunoaştere a simbolurilor pentru a valorifica potenţialul magic al ritualului.
117 Ne întrebam adesea cine sunt aceste fiinţe misterioase numite heruvimi.

Mulţi dintre orientalişti au susţinut ca heruvimii din pardisul terestru nu erau
altceva decât tauri înaripaţi asemanatori celor aşezaţi la intrarea în palatele
Babilonului. Numeroase analogii vin în sprijinul aceastei ipoteze: ebr. kerobim
provine din asirianul kirobi. adică tocmai numele dat acestor tauri înaripaţi;
ca şi ei, heruvimii paradisului aveau un rol protector, caci stateau de paza la

331

JULES BOUCHER

intrare. Prin urmare, statuile asiriene nu erau simple obiecte de decor: se credea
ca o fiintA supranaturala (shedu) le locuieşte. având puterea de-a apâra locul.

Având iniţial chip de barbat cu barba inelata, kirubi s-au transformat de-a
lungul timpului în heruvimii insipizi ai iconografiei creştine, iar din secolul al
XVIII-iea în îngeraşii bucalafi zburataciti prin nori în decoruri teatrale.

Cât priveşte heruvimii aşezati pe Arca Alianţei, despre care vorbeşte Scrip-
tura, ei par a fi fost împrumutati din Egipt, şi nu din Asiria (v. ERMONI-La
Bible et l'Assyriologie, 1903, p. 15).

118 După Pseudo-Dionisie Areopagitul, îngerii aJcatuiesc noua coruri sau
cete grupate câte trei:

SFĂTUITORII:

1. Serafimii (ebr. seraphim, ,,cei care ard ca focul"); îngerii din aceasta
ceată sunt roşii ca para focului, au câte şase aripi şi poarta săbii de foc.

2. Heru vimii (ebr. kerubim, ,,cei de ajutor") au de asemenea şase aripi în
jurul unui cap fâra trup. Sunt, de regulă, reprezentaţi în nuanţe de albastru.

3. Tronurile; îngerii din aceasta ceata sunt reprezentati sub forma unor roti
cu ochi.

STAPÂNITORIT:

4. Domniile; îngerilor din aceasta ceata Ii s-a dat ca atribut sceptrul, co-
roana şi globul (orb -ul).

5. Vmufile poarta o bagheta şi înfaptuiesc miracole.
6. Puterile poarta de asemenea o bagheta sau un sceptru şi lupta cu demonii.

DREGATORIILE:
7. lmparăţiile, adeseori înfătişate în veşminte ostaşeşti şi purtând securea
ori suliţa.
8. Arhanghelii, mai totdeauna în veşmânt ostaşesc, cu lance şi scut.
9. Îngerii (vestitorii) poartă nimb şi sunt înaripaţi.
119 ERMONI, în Bible et J'Assyriologie, 1903, p. 19 şi urm., spune că o
traducere mai corectă din ebraica ar fi „sabie înflacârata" ori „vapaie din sa-
bia ce se roteşte". Pe monumentele asiriene nu s-a gasit nici o imagine a
sabiei de foc, dar unele texte din tabliţele de lut care o evocă sunt completate
cu zigzaguri ca de fulger. Ele apar sub forma a doua, trei sau şase linii frânte
(sau ondulate) despârtite printr-o linie centrala. Deseori le gasim în mâna lui
lmer-Raman, zeul tunetelor, sau pe fruntea taurului consacrat acestei divinitaţi.
Acest simbol are acelaşi rol cu sabia de flăcări de la intrarea în paradisul teres-
tru. Dovada este o inscriptie din vremea lui Tiglatpalasar I (cca. 1100 î.Hr.) în
care se povesteşte cum acest monarh a cucerit şi a distrus oraşul Khunusa:

332

SIMBOLURILE FRANCMASO~ERIEI

,,Am turnat în aramă forma unui fulger şi am scris deasupra toate prăzile
pe care le-am dobândit cu ajutorul lui Ashur, dumnezeul meu, precum şi in-
terdicţia de a ocupa acest oraş şi de a-i reclădi zidurile de apărare. Am con-
struit apoi o casă de cărămida în care am aşezat spre luare-aminte fulgerul
făurit din aramă". Aceeaşi semnificaţie o are poate şi fulgerul pe care-l ţine di-
nainte zeul Marduk. Plecând la bătălie cu Tiama4 Marduk îşi alege drept arma
un arc şi ia în loc de săgeată o suliţă, apoi, în timp ce-l încordează pentru a
trage de pe carul său de luptă, îşi pune dinainte fulgerul învelindu-se pe
de-a-ntregul într-o flacără vie. În reprezentările acestei scene, Marduk strânge
în pumn un fulger cu şase vârfuri, trei în sus şi trei în jos, simbol ce evoca din
nou sabia de foc rotitoare.

În Biblie, nu heruvimii ţin în mâini sabia de foc de la intrarea în pardisul
terestru. Ei sunt cel puţin doi, iar sabia este una singură. Din nou miturile babi-
loniene ne vin în ajutor. Într-un basorelief asirian de la Luvru găsim fulgerul
aşezat pe un soclu înaintea intrării în paradisul terestru, iar pe kirubi, de-a

°stânga şi de-a dreapta lui.
12 CoursPhilosophique et interpretarifdes Initiations anciennes et modemes,
1841, p. 107.

121 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor sai, p. 95.

122 v.Le symbolisme, 1939, p. 122 şi urm.
123 Idem, 1939, pp. 128-129.
124 În magia operativa sau ceremonială, sabia se ţine cu mâna dreaptă şi
bagheta, cu mâna stânga. Bagheta atrage fluidele, iar sabia le risipeşte. Sabia
de foc nu este o sabie magică, cu toate că o ceremonie ţinută după ritual este
magica, adică orice gest săvârşit în plan material este însoţit de o acţiune efici-
enta în planul energiilor hiperfizice, bineînţeles dacă „magicianul" este unul
autentic. Transmiterile pe cale iniţiatica sunt adevărate operaţii magice. Maso-
nii „raţionalişti" care dispreţuiesc magia ca pe un vestigiu al unei epoci depa-
şite n-au nici o îndoială că, dacă pe parcursul iniţierii s-au dedat ei înşişi
acestor practici magice (calificate de ei drept trăsnăi), au făcut-o, desigur, fără
a pricepe prea mult ce se întâmplă.
125 Uneori, vârful sabiei se apasă pe pieptul candidatului. Este o eroare de
evitat ca.ci, în acest fel, trebuie folosite vârfurile compasului, şi nu sabia.
126 În ritul francez, sabia se tine cu mâna dreaptă contrar tradiţiei; astfel se
dă un sens pur profan portului sabiei.
127 Luciferdemasque, 1895, p. 214.
128 Cele patru caste din India antica erau: l. Brahmanii (preoţii); 2. Khsarrias
(războinicii); 3. Vaishia (cultivatorii şi comercianţii); 4. Kudras (meşteşugarii
şi lucratorii). Dupa reprezentarea din a zecea mandală din Rig-Veda, primii
erau gura Creatorului, cei din a doua casta, braţele, cei din a treia, coapsele, iar

333

JULES BOUCHER

cei din casta a patra, picioarele. În aceeaşi ordine, castelor le corespund Focul,

Aerul, Apa şi Pământul.
129 Orthodoxie Ma90nnique, 1853, p. 71

l30 v. Bulletin des Ateliers superieurs, 1937, p. 190.

l31 v. Bulletin des Ateliers superieurs, 1938, p. 91.
132 Trichetrul (din gr. tri.khe, ,,triplu" şi edra, ,,bază") este un dispozitiv în-

tâlnit încă din Orientul antic, format din trei picioare care se adună şi poate fi

repliat în triunghi; ca simbol, este analog triskell-ului celtic format din trei S

încadrate într-un triunghi echilateral (o varieate a dublei spirale celtice), este

un simbol solar de tipul „roata vieţii" (svastica ş.a.) pe care-l regăsim la toate

popoarele indoeuropene.

133 v. Compagnonnage, cap. VI, 1.

134Initiation ala Philosophie de la Franc-Ma90nnerie basee suries Mysteres,

ies Cultes et ies Mythologies de l'Antiquite, 1863 (citat în Bulletin des Ateliers

Superieurs, 1937, p. 116).
135 Un sistem de abrevieri folosit în Roma antica şi în Evul Mediu până că­

tre sfârşitul veacului al XI-iea a fost aşa-numita notaţie tironiana (Tiro, un sclav

eliberat de Cicero, a fost autorul unei culegeri de semne utilizate în vremea sa),

ce servea înregistrării discursurilor, pledoariilor, depoziţiilor etc. ,,Notarii"

(lat. notarii) erau însărcinaţi cu înregistrarea în aceasta formă prescurtata. Din

practica lor s-a încetăţenit exprimarea pluralului prin dublarea literei iniţiale.
136 Iată câteva abrevieri mai des utilizate: loc. cit. (lat. loco citato, ,,pa-

sajul citat"); ss., ssq., sq. (lat. sequentia, ,,şi urmatoarea/urmatoarele"); pass.

(lat. passim, ,,pe ici, pe colo", ,,în diverse locuri"); cf. (lat. confer, ,,compară

c u"); in, ,,în", ,,aflat în"; ap. (lat. apud, ,,după/la").
137 Din prefixul gr. ana care marca „inversarea/răsturnarea" şi gramma,

,,litera".

l38 Bulletin des Ateliers Superieurs, 1937, p. 193.
139 James ANDERSON este autorul Constituţiilor francmasonilor, lucrare
apărută în 1723. În afara unui expozeu ,,istoric" foarte discutabil, aceasta anto-

logie de texte conţi.ne şi îndatoririle unui francmason (engl. Old Charges) , do-

cument care şi astăzi are aceeaşi autoritate în masoneria universala.
140 Lunile din calendarul republican începeau la o dată între zilele de 18 şi

22 ale lunii din calendarul actual. Era nevoie de un calcul astronomic special
pentru a marca începutul fiecărui an. În general, concordanţele între luni sunt

urm ătoarele:

Vendemiaire Sept.~ct Germinal Mart.-Apr.

Brumaire Oct.- Noi. Floreal Apr.- Mai

Frimaire Noi.-Dec. Prairial Mai-Iun.

Nivâse Dec.-lan. Messidor Iun.-Iul.

334

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Pluviâse Ian.-Febr. Thennidor Iul.-Aug.

Ventâse Febr.-Mart. Fructidor Aug.-Sept.

Cum fiecare lună avea câte 30 de zile, la sfârşitul anului trebuiau adăugate

5 sau 6 zile numite sans-culottides. În fiecare dintre cele trei decade ale lunii,

zilele purtau următoarele denumiri: primidi, duodi, tridi, quartidi, quintidi,

sextidi, septidi, octidi, nonidi, decadi. Napoleon a renunţat la acest calendar o

dată cu semnarea Concordatului cu Roma ( 1806).
141 Savant umanist şi filolog (1540-1609).
142 Nu există anul Oal erei creştine (e.n.). Facem menţiunea deoarece este

sursă de erori frecvente de calcul.
143 În anul 45 î.Hr., Iulius Caesar a stabilit calendarul numit astazi „iulian".

Constatându-se ca acest calendar avea ca premisă anul egal cu 365 de zile şi (ceea

ce este oarecum valabil numai pentru anul tropic), Papa Grigore al XII-iea a ordo-

nat reforma zisă „gregoriană" a calendarului: ziua următoare celei de 4 octombrie

1582 a fost decretată ziua de vineri, 15 octombrie, pentru a restabili concordanţa cu

anul astronomic, cu toate că o anumita eroare continuă să se acumuleze.

CAPITOLULllI

144 Atelierele care grupează masoni de la gradul 4 la gradul 14 (inclusiv)
sunt denumite „loji de perfecţie".

Fiecare atelier pentru gradele intermediare are un nume caracteristic.
Aceste grade se acordă prin „comunicare", adică fără o iniţiere propriu-zisă.
Prin iniţiere se conferă:

- în Ritul Scoţian Antic Acceptat, gradele 1, 2, 3, 4, 14, 18, 30, 31, 32 şi
33 (în unele Obedienţe şi gradele 9 şi 13 - n.tr.);

- în ritul francez, gradele 1, 2, 3, 18, 30, 31, 32 şi 33.
145 Ne putem da seama cât a fost de iluzorie desfiinţarea prin decret a ma-
soneriei de către guvernul de la Vichy. Adepţii au continut să se reunească
transformând în templu o încăpere oarecare, iar această revenire la atmosfera
începuturilor masoneriei le-a stimulat zelul.
146 v. La Chaîne d'Union, 1937-1938, p. 184.
147 La Liberte de Travail dans J'ancienne France, 1937, pp. 117-118.
148 În masonerie, se utilizează curent pentru a desemna punctele cardinale
termenii: occident pentru vest, orient pentru est, miazazi pentru sud şi miază­
noapte sau septentrion pentru nord.
Orientul (lat. oriens, oriri, ,,a se naşte") este direcţia din care răsare soarele;
occidentul (lat. occidens, ,,apus"), direcţia în care soarele dispare; miazăziua
(lat. medius dies, mijlocul zilei, amiaza) desemnează direcţia geografica sud;
septentrionul (lat. septem triones, cei şapte boi, tauri sau tritoni) este unul din-
tre numele antice ale constelaţiei Ursa Mică (Carul Mic) ce include Steaua

335

JULES BOUCHER

Polara în extremitatea oiştii acestei constelaţii; aceasta stea foarte apropiata de
polul boreal indica nordul.

Acestor patru direcţii în spaţiu astfel definite, li se mai adauga, în masone-
rie, înca doua: zenit şi nadir. Cuvintele provin din limba araba: zenit (cale
dreapta) este direcţia ascendenta pe verticala locului şi nadir (opus) este direc-
ţia descendenta pe aceeaşi verticala.

Mitologia spune ca Eol, stapânul vânturilor, le-a descatuşat la porunca lui
Zeus (Jupiter) astfel: vântul de la orient numit Euros sau Eurus (gr. euo,
,,a arde"), vântul de la occident numit Zephyros (gr. zoe, ,,viaţa" şi phrein,
,,a purta"), vântul de miazăzi, Notos (gr. notis, ,,umed") şi vântul de miaza-
noapte, Boreos (gr. boros, ,,devorator").

149 Rituel de l'Apprenti Ma9on, 1860, p. 67.
150 Omului care se deplaseaza pe suprafaţa pamântului ce poate fi conside-
rata plana, îi sunt suficiente doua repere pentru a determina un punct de desti-
naţie: latitudinea (cercuri paralele cu ecuatorul de la care se începe numararea
lor) şi longitudinea (semicercuri ale caror extremitaţi sunt cei doi poli ai pa-
mântului şi care se numară începând de la meridianul Greenwich).
l51 Hue, la Mysterieuse, 1943, pp. 16-17.
152 În lucrarea magistrala De l'Arhitecture naturelle, Petrus Telemarianus
foloseşte aproape peste tot patratul cel lung pentru a-şi construi teoriile cu
profund conţinut iniţiatic. El emite, pe baza lui, o ,,regulă de aur": pătratul cel
lung este format din doua patrate „astrologice" ale caror centre reprezinta cele
doua echinocţii. Loja masonică devine astfel imaginea lumii solare a omului.
l53 Masonilor trebuie sa le fie strict interzis fumatul în templu. Este un loc
sacru şi trebuie respectat ca atare. E drept ca Marea Loja a Londrei a aplicat
aceasta interdicţie abia în 1755. Din regulamentul intern al unei loji engleze

din epoca citam: ,,în cursul lucrarilor, nici un frate nu va putea fuma; dacă loja

va fi onorata de vizita vreunui frate mai de soi şi acesta îşi va aprinde pipa, cei

de faţa nu vor putea fuma la rândul lor decât cu acordul venerabilului, în caz

contrar plătind o amendă de un şiling".
154 Etimologia cuvântului parvis este incerta. Unii cred ca are la origine

cuvântul lat. paradisus (paradis). Parvisul Templului de la Ierusalim era format
din trei terase suprapuse: cea mai de jos pentru necredincioşi (lat. gentiles), cea
intermediara rezervata iudeilor, iar cea de sus numai pentru preoţi.

l55 Romanii numeau templum acea bucata de cer care se vedea prin ca-
patul curbat al toiagului augurilor, unde aceştia observau zborul păsarilor. De
aici provin termeni precum „a contempla, contemplaţie", adica a privi cu aten-
ţie sau cu admiraţie. Crosa (toiagul), însemnul puterii episcopilor creştini, pro-
vine din toiagul augurilor. Verbul „a inaugura" care are pentru noi semnificaţia

336

SI~IBOLURILE FRA;,;OlASO;,;ERIEI

acţiunii de a da in folosinta publica un pod. o construcţie. un drum etc. avea
pentru romani in1elesul de „a fi consacrat'', ,,a fi sfinţit de catrc auguri...

156 Titlul de „pontir· era la Roma cel mai înalt in ierarhia sacerdotala. Unii

gasesc etimologia in lat. poncife>.. o forma a lui poncem facere. .,con tructor de
poduri"; alţii, il con 1dera o forma alterata a lat. pompifex. .,conducator de pro-
cesiuni". Oricum, podul este un simbol al intermediarului pe care ii reprezenta

pontiful (intre lumea pamânteasca şi cea divina). Curcubeul, semn al alianţei,
este şi el un pod intre cer şi pamânr.

157 Lat. fanum mseamna „sfinţit", ,,sacru", iar profanum desemneaza pe cel

aflat în afara sacrului sau înaintea accesului la sacru. Masonii numesc profan
pe acela care nu a fos t iniţiat în misterele masoneriei.

158 Vitruviu, arhitect roman din sec. I î.Hr., a dat o clasificare a templelor

greceşti din care iată rezumat un fragment:

Templul cu antes este format dintr-o încapere (lat. cella) ai carei pereti la-
terali se încheie în partea de sus cu o streaşina (lat. ances) şi are doua coloane

care susţin frontonul; tempul cu prostil are un portic cu patru coloane; templul

amfiprostil are doua faţade la ambele capete; tempul peripter are câte o faţada

la fiecare capat şi coloane pe celelalte laturi. Vitruviu mai clasifica templele
dupa numărul - totdeauna par - al coloanelor faţadei: tetrastil (cu patru co-
loane), hexastil (şase coloane} octostil (opt coloane} etc.

159 Le Sacre. L"element non rocionnel dans J'idee du Divin et sa relation
aveclerationnel, 1929, pp. 10frl08.

160 Ideea de sacru se exprima in ebr. prin qadoch, in gr. prin hagios. iar în lat
prin sanccus ori sacer. Ea nu reflecta decât in parte ceea ce se numeşte ,.numinos"
{lat. numen are accepţiuni ca: putere, maretie, majestate, divin, zeu, obiect de cult,

forţa etc.). Nici R. Ono din care am citat termenul nu-l defineşte exact:

,,Vorbesc despre o categorie numinoasa ca despre una speciala de interpre-
tare şi de evaluare şi, în acelaşi timp, ca despre o stare sufleteasca numinoasa ce
se manifesta în timp ce aceasta categorie se aplică, adica de fiecare data când un

obiect este conceput ca numinos. Această categorie absolut sui generis, cum

este tot ceea ce este dat în chip originar şi fundamental, nu poate fi definita în
sensul strict al termenului: asupra ei poti doar a te întrebi. Nu poţi face pe ci-
neva sa înţeleaga la ce anume se refera ace te categorii decât îndreptându-i
atenţia asupra ei şi facându-l să-i descopere implicatiile in adâncul propriei fiinţe,

acolo unde izbucnirea ei atât de puternica nu ingaduie sa nu fie remarcata".
161 Froncmasoneria pe înţelesul adepţilor sai. pp. 21 şi 31.

162 lata relatarea legendei lor. dupa Jacques de VORAGir-i"E:
..Cei Patru Încununati se numeau Sever, Severian, Carpofor şi Victorio.
Din ordinul imparatului Dioclepan ei au fost batuti cu vergi plumbuite pâna ce
şi-au dat sufletul. A trecut multa vreme pâna ce biserica a aflat numele lor, caci

337

JULES BOUCHER

îi sărbatorea laolalta cu alţi cinci martiri: Claudiu, Castor, Simforian, Nisostrate
şi Simplicius care îşi gasisera sfârşitul cam în aceeaşi vreme. Aceştia cinci fu-
sesera cioplitori în piatră şi, cum refuzasera sa ciopleasca un idol pentru împă­
rat, au fost închişi de vii în butoaie aruncate în mare în Anul Domnului 287.
Astfel se face ca Papa Melchiade a statornicit sărbatoarea Celor Patru Încunu-
naţi în aceeaşi zi cu a celor cinci cioplitori, cu toate că nu le ştia numele. Nu-
mai o revelaţie divina le-a dezvăluit şi pe acestea. Sunt celebraţi de biserică la
8 noiembrie". (La legende doree, 1925, pp. 616 - 617)

Joseph LETI spune în Charbonnerie et Ma9onnerie dans le revei/ national
italien, 1928, p. 9: ,,Acei cinci sculptori sau zidari (masoni) au fost martirizaţi
în timpul lui Diocleţian din pricina credinţei lor creştine care-i oprea să
cioplească idoli păgâni. Tot în acel timp au fost trecuţi prin sabie şi patru sol-
daţi care au refuzat să aducă jertfe pe altarul acelui zeu pagân. Cele noua cada-
vre au fost îngropate împreună, dar tradiţia nu a reţinut decât numele celor
patru, care, purtând probabil cununa de centurion, gradul militar cel mai înalt,
erau şi cei mai importanţi în ochii mulţimii".

163 Gnoza (gr. gnosis, ,,cunoaştere") este o doctrina complexa şi eterogenă.
Sistemele sunt foarte diferite de la un autor la altul. În perioada interbelica,
gnosticismul a cunoscut o noua înflorire în Franţa prin organizaţia parama-
sonică Biserica Gnostică cu grade (ranguri) similare celor catolice; organizaţia
a fost condusă de aşa-numiţi episcopi dintre care putem cita pe Rene Guenon
(sub numele de Palingenius) şi Fabre des Essarts (Synesius).

164Rituel de l'Apprenti Ma9on, 1860, p. 67.
165 La Cathedrale, Pion, 1928, p. 329.
166 Idem , Pion, 1928, p. 24.
167 Manuel d'Archeofogie pratique, 1864, p. 369.
168 An du Monde, 1941, pp. 47-48.
169 Delta este numele grecesc al literei D, a cărei majusculă are forma tri-
unghiului.
170 Triunghiurile isoscele (gr. isos, ,,egal" şi skelos, ,,picior") au doua laturi
egale.
171 Triunghiurile scalene (gr. skalenos, ,,inegal") au laturile inegale.
172 Se spune că pentru a trasa unghiuri drepte la reconstituirea limitelor de
proprietate ale terenurilor dupa revărsarile Nilului, egiptenii foloseau o sfoară
ale cărei noduri marcau proporţiile de 3, 4 şi 5.
173 Les Mathematiques pour tous, 1939, p. 20.
174 Le Mystere des Nombres et des Formes, 1941, pp. 178- 179.
175 Idem, p. 22.
176 Histoire et Theorie du Symbofisme Religieux, 1884, voi. I, p. 53.
177 Traite d'Iconographie chretienne, 1890, voi. II, pp. 27-28.

338

Sl.\\80LURILE FRA:\'OlA:30'\ERlEI

1711 lehoi'ah, /e Erapes de la Revelarion dans /'Hi roire du Peuple d'/,ralH.
1924. p. 37.

P90nhodoxieMafOnnique. 1853. p. 369.

iw Sa ob erva.m ca agentul primordial al generarii e te Noaptea. mtuneri-

cul. Întreg proce ul reproducerii la om. la animale, în lumea vegetala are loc m

întuneric. Germenele ,e dezvolta numai înconjurat de tenebre, lumina l-ar
ucide...

ISI Numarul 108 (= 36x3) este numarul sacru al budismului şi, totodata,
numar tantric.

182 Proporţiile exacte sunt urmatoarele: baza = 1,618 şi laturile = 1 sau:
baza = I şi laturile= 0,618.

183 Pe la sfârşitul veacului al XII-iea, în bisericile occidentale apare labirin-
tul. Este probabil un împrumut de la civilizatiile pagâne ori poate chiar o em-
blema a Templului de la leru<;alim sau poare numai un joc al artistului in,;pirat
din mitul lui Icar şi Dedal (este m a greu de imaginat Teseu şi Minotaurul in
centrul labirintului catedralei de la Chartres). Labirintul este mai degrabă un
simbol al dificultatilor Marii Opere initiatice i al necesitaţii de a beneficia de
o orientare din afara. o revelatie. un „fir al Ariadnei''. Labirinnnile catedr.tlelor
Occidentului au. cel mai adesea. trei intrari, dintre care una conduce drept la
centru. alta ocoleşte pâna <..\ aJunga tot acolo, iar cea de-a treia se înfunda pe
parcurs. Ele par a simboliza. în ordine: calea regala. calea misticului care
ajunge dintr-odata la initierea uprema: calea iniţiatica, activa, lunga, trudnica
şi calea falsa care nu duce nicaien.

H. LECLERCQ (Dict. d'Archeologie Chrer., art. .,labyrinthe··) recunoaşte
ca explicaţiile creştine date labirinturilor din biserici sunt forţate şi târzii, mai
degraba rod al fanteziei autorilor ecleziastici.

Etilomogia cuvântului „labirint" este înca discutata. Cel mai apropiat pare
a fi gr. Jabyrinthos, cu acelaşi sens care i se da şi astazi. PLUCHE (Histoire du

Ciel, 1767) vede etimologia în cuvântul gr. biranta, .,turn" cu prefixul la, astfel
încât Ja-biranra ar însemna „turnul", ,.palatul".

Majoritatea labirinturilor din catedr.ue sunt astazi distruse. Dintre cele ra-
mase, sunt mai cunoscute cel din catedrala de la Chartres. circular, cu diame-
trul de 9 m şi cele octogonale de la Amiens şi Reims. cel de la Ba}eux.

Labirinturile sunt înca o dovada ca Evul Mediu a fost o epoca profunda şi
nu una de ignoranta. cum se crede de ob1ce1.

1 4 Francmasoneria pe in{eiesul adepţilor~. p. 150
l85 Magii iraseaza un cerc care sa-i protejeze impotm a entitatilor pe care
le invoca.
1So E,."11 surle RJ,thme, 1938, p. 39.

339

JULES BOUCHER

!87 Le Nombre d'Or. Rites et rythmes pythagoriciens dans le develop-
pement de la civilisation occidentale, 1931, voi. II, pp. 75-76.

!88 S-ar putea folosi raportul de 1 la 1, 618 în cazul diplomelor sau al altor
documente masonice. Ar fi astfel satisfăcut sentimentului estetic şi s-ar onora
totodată tradiţia autentică a pătratului cel lung. Iată câteva formate foarte apro-
piate cu proporţia de aur, ce ar putea fi utilizate în activitatea lojilor: 5x8;
8xl3; 9xl4,5; llxl8; 12xl9,5; 13x21; 16x26; 17x27,5; 2lx34.

189 v. Le Symbolisme, 1937, p. 24 şi urm.
l90 Vom vorbi mai întâi despre cele trei coloane pe care candidatul le poate
vedea după ce este dezlegat la ochi în interiorul templului şi abia după aceea
despre cele două coloane de la intrare. Celor trei coloane care se află în interio-
rul lojii, pe marginea altarului masonic li se mai spune uneori şi „stâlpi", ,,sfeş­
nice" sau „colonete", pentru a nu fi confundate cu Jaldn şi Boaz, coloanele de
la intrarea templului.
l9l Cours Philosophique ec interpretatifdes Initiations anciennes et modemes,
5842, p. 131.
192 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, p. 141 (tabel).
193 Recueil Precieux de la Mafonnerie Adonhiramite. Philadelphe, chez
Philalethe, rue de l'Equerre-a-1'Aplomb, 1787, p. 93.
194 Le Cote Occulte de la Franc-Mafonnerie, 1930, p. 37.
195 Iată o scurtă descriere a caracteristicilor coloanelor din cele trei ordine
arhitecturale:
Coloana dorică este scurtă şi masiva; ea inspira forţă şi măreţie; înălţimea
ei este de opt ori diametrul bazei; pe suprafaţa ei sunt douăzeci de caneluri cu
muchii comune bine reliefate; capitelul său, puţin înalt, se încheie cu o parte
rectangulară. După Yitruviu, numele coloanei ar veni de la Dorus, fiul lui
Helenos, regele Achaiei şi al Peloponesului.
Coloana ionica este mai zveltă şi mai graţioasă; înălţimea ei este de nouă ori
diametrul bazei; are douăzeci şi patru de caneluri separate între ele, deci neavând
muchii comune; capitelul este rulat la două capete în forma de spirala (voluta).
După Yitruviu, coloana ionica provine de Ia templul zeiţei Artemis din Efes.
Coloana corintica este cea mai decorativa; înălţimea ei este de zece ori di-
ametrul bazei; coloana este ori netedă ori canelată; capitelul sau este împodo-
bit cu frunze de acant. După Vitruviu, creatorul ei este sculptorul Calimachos
din Corint.
Coloana dorică simboliza bărbatul, iar cea ionică, femeia.
În unele catehisme masonice, celor trei ordine de arhitectură greceşti li se
mai adaugă ordinul compozit (roman) şi cel toscan (etrusc). Aceste ordine sunt
„modeme" şi combină elemente ale celorlalte trei, prin urmare n-ar trebui sa
prezinte interes din punct de vedere masonic.

340

SIMBOLURILE FRA:--:CMASO;\'ERIEI

196 Obiceiul testării masonice (fr. tuilage) provine, fară îndoiala, din practi-
cile de recunoaştere a membrilor breslelor de constructori medievali.

197Insrructions MafOnniques aux Apprentis, 5934, p. 107.
198 v. La Lumiere Ma9onnique, 1910, p. 53.
199 De fiecare data când un frate susţine în loja un referat pe teme maso-
nice (o „planşa de arhitectura"), oratorul lojii îi cedează locul sau.
200 Macrocosmos (din gr. macros, ,,mare" şi kosmos, ,,lume organizata")
desemneaza universul în ansamblul sau din perspectiva caroia omul apare ca o
lume în miniatura, ca microcosmos (gr. mi.kros, ,,mic").
20 1 În latina, dexter desemna dreapta şi sinister, stânga. În prezicerile
augurilor romani, tot ce era la stânga (,,sinistru") era socotit defavorabil

(,,de râu augur").
202 La Magie dans J'Inde antique, 1909, p. 223.
2o3 Croyances, Rites, Institutions, 1911, voi. I, p. 12.
204 Şi în masonerie exista obiceiul de a „acoperi" imediat bateria de doliu

printr-o baterie de bucurie.

205 La Grande Triade, 1946, p. 59.

206 În loja, Iurnânarile n-ar trebui aprinse cu brichete, caci flacara, ca şi lu-

mânarea, trebuie sa fie pura; se pot utiliza chibriturile (fara sulf), însa cel mai

potrivit ar fi sa se foloseasca o lumânare prin care sa se transmita focul.
207 Pe altarele bisericilor catolice, tradiţia recomanda sa fie aşezate numai

flori naturale; cele artificiale (de metal, hârtie, porţelan etc.) sunt interzise (cu
excepţia celor din matase).

208 Monsenior KIEFFER -Precis deLiturgie sacree, 1937, pp. 164-165.
209 Voyage de Perse aux Jndes Orientales, Amsterdam, 1727, p. 124.
2l0 CHARDIN, Journal du chevalier Chardin en Perse, Amsterdam 1711,
voi. III, p. 129.
2 ll Necredincios nu e totuna cu păgân; primul nu are religie, pe când cel
de-al doilea practică un cult despre care cel care face o astfel de afinnatie
crede că nu-l (re)cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu. Lat. paganus, ,,ţăran", este
calificativul dat la începuturile creştinismului practicanţilor cultelor autohtone,
majoritatea animiste şi rurale de catre mai-marii bisericii care propovăduiau
din oraşele Imperiului Roman.
212 În magie, fumigatiile cu tămâie au ca scop alungarea entitaţilor nefaste
ce râSpândesc miasme.
213 Să ne amintim că regii magi s-au închinat de trei ori pruncului Isus
aducându-l aur, tămâie şi smirna (mirt) simbolizând regalitatea, divinitatea şi
umanitatea lui Hristos.
214 R:. L·. Les Apprentis, Des possibilites ec des moyens de rapprochemenc
desdiversesPuissancesMafOnniquesdu monde, 1938, pp. 40-41.

341

JULES BOUCHER

215 Qui est regulier? Le pur Ma9onnisme sous le Regime des Grandes
Loges inaugure en 1717, 1938, pp. 80-81.

216 O astfel de „Carte a Legii Sfinte" ar putea fi alcătuită din următoarele
texte fundamentale pentru marile religii ale lumii: pentru iudeo-creştinism -
Biblia; pentru Egiptul antic - Cartea Morţilor; pentru islam - Coranul; pentru
scandinavi - Edda; pentru India - Manava-Dharma-Sastra (Cartea Legii lui
Manu); Vedele (Rig-Veda sau Cartea Imnurilor, Yadjur-Veda, Cartea Adora-
ţiilor, Sama-Veda, Cartea Licorii Divine Soma, Uppanishadele, Tratatele meta-
fizice); pentru China - Chu-King sau Chang-Chu (Cartea cea Mare), I-Ching
(Cartea Schimbărilor), Se-Chiu (Cele patru cărţi, adică Ta-Hio, Marele Studiu;
Chiung-Iung, Neschimbarea din jur; Lun-Iu, Convorbiri Filosofice; Meng-Tseu,
cea de a patra carte clasica).

Desigur, această listă nu este închisă. Am oferit-o doar ca exemplu pentru
a arăta amploarea pe care o poate avea o astfel de culegere de texte sacre.

217 LesRuines, 1791, cap. XIV.
218 v. La Chaîne d' Union, 193~1937, p. 201.
219 AnnalesMa9onniques Universelles, dec. 1931.

220 Am zice chiar „un club".

221 Qui est regulier? Le pur Ma9onnisme sous le Regime des Grandes
Loges inaugure en 1717, 1938, p. 100.

CAPITOLUL IV
222 Sunt multe traduceri valoroase ale Bibliei din perspectiva bisericii şi a
progreselor ştiinţei filologice. În continuare, vom utiliza traducerea din Biblia
Sf. Sinod al B.O.R., 1988. Menţionam că, în ediţia citata, Cartea întâi a Regilor
(I Regi) corespunde, în varianta catolica a Bibliei, Cărţii a treia a Regilor.
223 Din vestibul (pronaos), prima încăpere în care se intra (naos) era nu-
mită Loc Sfânt (ebr. heykhal) de unde se pătrundea mai apoi în ultima cameră
a templului (altar) numită Loc Preasfânt, sau Sfânta Sfintelor (ebr. debhir).
224 Manuel d'Archeologie Orientale, 1927, p. 392.
225 Histoire d'Israel, 1947, pp. 367-368 .
226 În această privinţă, Septuaginta dă o descriere mai precisă: înălţimea
unei coloane era de optsprezece coţi şi avea de jur împrejur o centură; coloana
era goală pe dinăuntru, iar grosimea peretelui său era de patru degete; la fel era
şi cea de-a doua coloană.
227 Le Câte Occulte de la Franc-Ma9onnerie, 1930, p. 47.

228 Rituel de J'Apprenti Ma9on, 1860, p. 66.

229 Câteodată, autori clasici ai masoneriei confundă circumferinţa cu diame-
trul coloanelor. Ragon s-a inspirat din GUILLEMAIN DE SAINT-VICTOR

342

SI~!BOLURILE FRANCMASOXERIEI

unde, în Recueil Precieux de la Ma9onnerie Adonhiramite, Philadelphe, chez
Philalethe, rue de l'Equerre-â-l'Aplomb, 1787, p. 57, putem citi: ,,Deşi lumi-
naţi în alte privinţe, însă puţin cunoscători într-ale simbolurilor masoneriei,
unu adepţi au gasit ridicolă o circumferinţă de doisprezece coţi. Singurul argu-
ment pe care l-au adus a fost că o coloana de optsprezece coti înălţime şi de
doisprezece coti în circumferinţă ar fi contrara regulilor arhitecturii. Ceea ce,
desigur, este adevărat Dar, de când regulile făcute de oameni se aseamănă ce-
lor care reflectă înţelepciunea şi puterea Fiinţei Supreme căreia îi era dedicat
templul, mai presus de înţelegerea creaturilor ei?

Prin urmare, cotul având în acea vreme aprox. 0,5 m, înălţimea trunchiului
celor doua coloane trebuie sa fi fost de aproximativ 9,5 m, iar circumferinţa de
6,3 m corespunde unui diametru de circa 2 m .

230Le Câte Occulte de la Franc-Ma9onnerie, 1930, p. 48.
23 1Histoire d'Israel, 1947, pp. 368- 369.

232Antichitaţi iudaice, cartea Vlll, cap. m, 4, trad. Ion Acsan, Ed. Hasefer,

Buc., 1999, pp. 440-441.
233 Se pronunţă „Ia.kinn".

234 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor sai, p. 258.
235 Conform unei tradiţii semitice foarte sigure, se poate construi etimolo-

g ia lui IaKiN şi BoaZ. Daca vom citi cele două nume invers (regulă uzuală
profund tradiţională şi chiar obligatorie pentru a conserva un secret în orice
rit cu specific magic) rezultă NiKai şi ZoaB care (considerate consoane, litere
masculine, singurele importante şi constitutive) sunt chiar noţiunile ce indica
copulaţia, coitul (NK), actul generator şi creator de lumi şi, respectiv, organul
fecundator, phallus-ul (ZB). Capătă astfel sens conotaţia sexuala existentă în
simbolul rodillor.

Astfel de interpretări nu trebuie sa-i şocheze nici pe pudibonzi, nici pe ha-
botnici şi nici pe cei convinşi ca, prin desfrâul ei, masoneria ar fi anticamera
infernului şi sinagogă a lui Satan. Să nu încercam sa le schimbam parerea, dar
sa ne amintim doar că totul este pur numai pentru cei puri şi că masoneria asi-
milează toate simbolurile măreţiei Creaţiei.

236 PLANTAGENET, în Causeries Initiatiques pour le Travail en Loge
d'Apprentis, 1929, p. 146, încearca o justificare pentru inversarea coloanelor în
ritul francez scriind că: ,,Fie că sunt aşezate în interiorul sau la intrarea templului
masonic, coloanele nu au valoare iniţiatică decât atunci când nu se sta cu spatele
la ele. Cel care le priveşte trebuie să le găsească mereu în aceeaşi poziţie: J:. la
dreapta sa şi B: . , la stânga". Plantagenet pare sa aiba dreptate căci, privite din
interiorul templului de rit scoţian, coloana J: . este la stânga şi B:. la dreapta.

237 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor sai, p. 259.

343

JULES BOUCHER

238 Ucenicul priveşte catre sud (miazăzi), iar calfa către nord (miazănoapte),

ceea ce corespunde unei orintari oarecum „pasive" în sensul magnetismului te-
restru. Venerabilul şi supraveghetorii sunt orientaţi pe axa est-vest, ceea ce co-
respunde orientării „active" a pământului (în sensul mişcării Soarelui).

239 Ca simboluri religioase, alb corespunde Tatălui, albastru, Fiului, şi

roşu, Sf. Duh.
240 Cours Philosophique et interpretatifdes lnitiations anciennes et modemes,

5842, p. 130.
241 Traite d'Iconographie Chretienne, 1890, voi. I, p. 226.
242 Idem, p. 324.
243 Mythologie des Plantes, 1882, voi. II, p. 167.
244 Idem, p. 168.
245 La Cathedrale, 1928, p. 228.
246 Mythologie des Plantes, 1882, voi. I, p. 199 şi urm.
247 La Cathedrale, 1928, pp. 228-229.
248v. CORBLET, Vocabulairedes SymbolesetdesAttributs, 1877, p. 62.
2-l9 Le Roman du Lys, 1911 , p. 158.
250 Aproape toate legendele arhetipale fondatoare îl prezintă pe regele „di-

ferit" pe plan divin şi uman sub forma „celui rece" (alb, blond, venit din nord)
care „descaleca" în mijlocul unor vagi populatii pe care le civilizează şi le con-
sacra zeului sau victorios, determinându-le noua identitate (n.tr.).

251Mythologie des Plantes, 1882, voi. I, p. 201.
252 Rituel de l'Apprenti Mafon , p. 23.
253 Manuel mafonnique ou Tuileur, 1820, Planşa I.
254 Causeries Initiatiques pour le Travail en Loge d'Apprentis, 1929, p. 134.
255 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, v. ilustraţia de la p. 250.
256 După rânduielile catolice, la altar se ajunge urcând un număr de trepte

impar, de obicei trei.
257 Planul numit astral este considerat ca intermediar între planul fizic şi

cel mental; este lumea care serveşte drept model lumii materiale. în aceasta

abordare, orice invenţie, orice creaţie a fost mai întâi realizata în plan astral. În
acelaşi sistem de reprezentări - inspirat din budism - deasupra planului mental
se gaseşte planul divin.

258 Ragon exagerează cautând peste tot numărul trei:

,,Trei vârste ale omenirii: vârsta de aur, vârsta de bronz, vârsta de fier.

Trei întemeietori de religii: Moise, Isus, Mahomed.
Cifra trei ca simbol al Pământului: este o reprezentare a regnurilor simbo-
lizate şi de trident, tritoni etc.
Trei vârste ale omului: tinereţe, maturitate, bătrâneţe.

Trei rase umane: alba, neagra, galbena".

344

SIMBOLURILE FRA;-JCMASO;-JE RlEl

Fiind admise patru vârste ale omenirii, trebuie adaugata şi vârsta de argint.
Dintre fondatorii marilor religii lipsesc Zoroastru şi Buclha.
Patru şi nu trei este numarul care simbolizeaza Parnântul; şi, în plus, sim-
bolurile menţionate sunt marine şi nu terestre.

în vârstele omului nu apare deosebirea dintre copilarie şi adolescenţă.

Iar dintre rasele omeneşti, Ragon omite pe cea roşie.
Atitudinea lui Ragon nu e noua: în aceasta situaţie ajung toţi iubitorii de
clasificari care, dorind cu tot dinadinsul sa dovedeasca ceva, nu reuşesc pentru
ca le forţeaza. (v. Rituel de J"Apprenti Maron, pp. 91-100).
259 ,,Mozaic" provine din lat. mosaico, prin forma medievala musaicum. La
rândul sau, mosaico, prin forma latină vechemusivum, provine din gr. museion,
templu consacrat muzelor şi artelor (din care modernii au derivat ,,muzeu").
260 Rituel del'Apprenti Ma9on , pp. 66-67.
261 Causeries lnitiatiques pourle Travail en Loge d'Apprentis, 1929, p. 128.
262 Le Symbolisme Occulte de la Franc-Maronnerie, 1928, p. 43.
263 v. Crimele din R ue Morgue.
264 Encyclopedie Universelle, 1867, art. ,,Şah".
265 Le Symbolisme desNombres. Essai d'Arithmosophie, 1921, pp. 393-394.
266 DesNombres. CEuvre posthume, 1913, p. 71.
267 Causeries Initiatiques pourle Travail en Loge d'Apprentis, 1929, p. 112.
268 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, p. 262.
269 PLANTAGENET plasează ferestre cu zăbrele în tabloul lojii ucenicului
şi, fara zabrele, în tabloul lojii calfei; VUILLAUME are acelaşi fel de ferestre

la ambele grade.
270 Francmasoneria pe înţelesul adepţi_Jor săi, p. 237.
271 Cours Philosophique et interpretatif des Initiations anciennes et mo-

demes, 5842, p. 136.
272 Causeries Initiatiques pourle Travail en Loge d'Apprentis, 1929, p. 98.
273 În filosofia hermetica (uneori numită „hermetism"), piatra brută simbo-

lizează prima materia, materia iniţiala ce va servi la elaborarea (drumul căută­

rii) pietrei „filosofale".

274Rituel du Grade de Compagnon, 1860, p. 36.

275 Monseniorul Leadbeater, bizuindu-se de aceasta data nu pe clarviziune,
ci pe scrierile a doi autori de limba engleza, Churchward şi John Yarker, spune
ca altarul templelor egiptene era format din trei cuburi suprapuse. El propune
însă un desen în care sunt reprezentate trei paralelipipede drepte suprapuse şi nu
trei cuburi afirmând cu naivitate ca „aceasta reprezentare provine nu de la un
templu egiptean - ceea ce ne-ar fi bucurat nespus - ci din lucrarea domnului
Evans despre Creta" (v. Le Câte occulte de la Franc-Maronnerie, 1930, pp. 3-4).

276 Le Symbolisme des Nombres. Essai d'Arithmosophie, 1921, p. 366 şi urm.

345

JULES BOCCHER

277 Des Nombres. (Euvre posthume, 1913, p. 93.
278 Corp geometric cu patru fete egale de forma triunghiului echilateral.
279 Francmasoneria pe inţelesul adepţilor sai, pp. 268-269.
280 Causeries Initiatiques pour le Travail en Chambre de Compagnons,

1929, p. 128.
28 l Acest os are doua adâncituri perpendiculare profunde în forma unei

cruci de Malta; în reprezentarile de ana creştina unde Mielul tine o baniera pe

care figureaza aceasta cruce, articulaţia pe care se sprijina coada banierei este
formata tocmai din acest os.

282 v. Plinius, Histoire naturelle, comentariu ed. 1782, v. XTI, p. 499 şi urm.
283 Manuel d'Archeologie prehistorique, celtique et ga/lo-romaine, 1924,
voi. II, p. 482.
284 Recherches sur Ie symbolisme funeraire des Romains. 1942, p. 298.

285 Dictionnaire d'Archeologie Chretienne, 1924, an. ,.ascia".

286 ,.Enquete sur Ies haches et Ies cailloux dans Ies pratiques bretonnes."
Corpus du Folklore prehistorique. voi. li. 1934, p. 441.

287Rituel du Grade de Compagnon. 1860, p. 36.

288 În Francmasoneria pe înţelesul adepţilor sai, p.148, Wirth spune ca nu-
maroi nodurilor poate fi doisprezece, dar în desenul de la pagina urmatoare nu

apar decât trei (v. ilustraţia p. 149).
289 ,,L'Outil meconnu", înLeSymbolisme, 1933, p.127.
290 Pentru a face un nod este nevoie de un lat. Laţ provine din lat. Jaqueus,

,.şnur, şiret" sau, la figurat, ,,capcana".
29 1 Lemniscata (din gr. Iemniskos, ,.panglica") este o curba algebrica de

gradul patru studiata pentru prima data de Jacques Bemoulli (1654-1705).
Semnul matematic al infinitului, cifra opt culcata, pare a fi fost folosit pen-

tru prima oara de WALLIS în Arithmetica Infinitorum (1655), dar nu a intrat
in uz decât în veacul al XVIII-iea.

292 Le Taroc des Bohemiens, 1889, p. 110.
293 Le Tarotdes Imagiers du Moyen Âge, 1927, p. 102.
294 Manuel synthetique et pratique du Tarot, 1909, p. 24.
295 ROUSE BALL, în Histoire des Mathematiques, voi. I, 1927, p. 250,
susţine ca semnul matematic al infinituki, cifra opt culcata, era folosit câteo-
data de romani pentru a reprezenta nurnarul 1 OOO şi că de acolo am preluat
utilizarea lui pentru a reprezenta un numar foarte mare oarecare. Or, romanii
scriau 1000 printr-un cerc barat pe verticala asemanator literei greceştiPhi (~).
De altfel, litera D are forma unui semicerc şi are valoarea numerica 500.
296 Se ştie că văduvele îşi reluau blazonul de dinaintea casatoriei; dar în re-
prezentarea heraldica, era adaugata de jur împrejur o panglica deschisa la ca-
pete pentru a arata ca titulara nu mai este .,legata", ci „dezlegata".

346

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

297 v. Le Symbolisme, 1913, p. 142 şi urm.
298 Francmasoneria pe înţelesul adepţi_lor săi, v. ilustraţia p. 256.
299 v. Le Symbolisme, 1913, loc. cit.
300Petit Manuel de la Franc-Ma9onnerie, Base!, 1933, p. 256.
301Le Câte Occulte de la Franc-Ma9onnerie, 1930, p. 60.
302 Noduri simbolice se găsesc şi pe sfoara cu care se încing călugarii fran-
ciscani şi capucini; cele trei noduri ale acestei sfori reamintesc jurământul de
castitate, de sărăcie şi de supunere.
303 Aceste numere corespund vârstei simbolice a ucenicului (3 ani) şi a cal-
fei (5 ani).
304 În matematica, se aleg, de regulă: ultimele litere ale alfabetului (u, x, y,
z) pentru a simboliza necunoscutele, primele litere (a, b, c .. .), pentru a repre-
zenta cantităţile cunoscute, iar literele de la jumătatea alfabetului (k, m, n ...)
pentru a desemna coeficienţi.
305 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, pp. 265-266.
306Ca.rresMagiquesaudegren., 1934, p. 7.
307 „Les sceaux planetaires de Cornelius Agrippa" în Revue de l'Histoire
des Religions, voi. CX, nr.I, iul.-aug. 1934.

30B Histoire et Theorie du Symbolisme religieux, 1884, voi. II, p. 442.
309 Pourcomprendre et pratiquer l'AstrologieModeme, 1947, p. 73.
310 Theologie de l'Eau ou Essai sur la bonte, la sagesse et la puissance de
Dieu, manifestee dans la creation de l'Eau, 1743, p. 98.
311 Luna aflată în creştere (de la lună nouă la lună plină) se vede pe cer cu
vârfurile spre stânga; în descreştere (de la lună plină la lună nouă), vârfurile ei
sunt orientate spre dreapta. De aceea, în popor se spune că „luna minte": ea are
forma literei C când NU Creşte şi forma literei D când NU Descreşte.
312 v. şi Alexandre Haggerty KRAPPE, La Genese des Mythes, 1938.
313 v. şi SAINTYVES, L'Astrologie populaire et l'Influence de la Lune,
1937.
314 Causeries lnitiatiques pourle Travail en Loge d'Apprentis, 1929, p. 108.
3 15 Idem, p. 52 şi urm.
316 Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, pp. 266-268 passim.

CAPITOLUL V

3t7 Rit provine din lat. ritus, care avea acelaşi sens de „codificare a ceremo-
niilor"; ritualul, ceremonia codificată de executat, nu trebuie confundat cu ritul.

318 Obedienţă provine din lat. obedientia, arie sau grup cu obligaţia de a se
supune unei autorităţi.

3l9 Convent provine din lat. conventus, ,,adunare".

347

JULES BOUCHER

°32 Câteva cuvinte despre lojile de adopţiune: ele sunt, în fond, un fel de

anexă a masoneriei masculine. Din punct de vedere administrativ, ele evolu-
ează astăzi către o autonomie completă. Cele recunoscute însă întru câtva, ca
regulare de masoneria americană (sub denumirea de co-masonry) depind, pen-
tru iniţieri, de aportul bărbaţilor iniţiaţi regular. Cred însă că forma de iniţiere
specifică masoneriei nu se poate aplica femeilor, căci spiritul şi istoria ei sunt

legate de simbolurile breslelor. Din acest punct de vedere, masoneria engleza,
care exclude cu desavârşire femeile, este pe deplin consecventă cu tradiţia.

321 OrthodoxieMa90nnique, 1853, pp. 301-302.
322 v. La Chaine d'Union, 1946--1947, nr. 3, p. 98.
323 v. Le Rite Ecossais Ancien et Accepte, 1930, passim.
324 Dintre numeroasele explicaţii fanteziste, o cităm doar pe aceea a lui
LECOMTE: ,,Cum maeştrii masoni purtau odinioară ca semn disctinctiv o
creangă de salcâm şi, cum ei răspundeau întrebării «Sunteţi maestru?» cu «Eu
am cunoscut Salcâmul», li se spunea «fraţi salcâmari». Mai târziu, când acest
apelativ a început să sune ciudat, maeştrii masoni au hotărât să-şi spună «fraţi
scoţieni»" (Histoire de la Loge La Clemente Amitie, 1905).
325 Petit Manuel de la Franc-Ma90nnerie, Base!, 1933, p. 189.
326 v. Francmasoneria pe Jnţelesul adepţilor săi, pp. 449 şi 451.
327 QUARTIER LA TENTE, Les Grades et ies Rites Ma9onniques, Berna,
1915, p. 10.
328 Ritul francez supranumit şi „modem" a fost creat la Paris în 1761, orga-
nizat ca Obedienţă la 24 decembrie 1772, proclamat la 9 martie 1773 şi modi-

ficat în 1786.
329 La catolici, papa este îmbrăcat în alb, cardinalii în roşu, episcopii în vio-

let şi preoţii în negru. În masonerie, culoarea albă este evocată în expresia „ţinută
alba" ce desemnează reuniunile la care sunt admişi profani. Masonii numesc „ţi­
nuta alba deschisă" o reuniune a lor la care sunt admişi mai mulţi profani şi
,,ţinută albă. închisă" o adunare a lojii la care numai conferenţiarul este profan.

330 Lojile de Perfecţie (gradele 4-14) cuprind însă şi gradele dominate fără.
echivoc de roşul sângelui vărsat de răzbunători (sunt aşa-numitele grade „de
răzbunare" sau „de aleşi", unde tema este dreptatea sângeroasă pe care o fac
masonii omorând pe ucigaşii lui Hiram). În acest caz, roşul are o alta semnifi-
caţie decît la gradul de Rosa-Cruce (unde, de altfel, şi albul este mai mult de-
cât prezent). În literatura masonică, ,,clasificarea" culorilor la Boucher face
nota aparte: în locul unei masonerii în 5 culori, se acceptă astăzi, în jargonul
celor 33 de grade înalte, analogia: masonerie ,,roşie" pentru gradele 4-14,
,,neagra." pentru gradele 19-30 şi „albă" pentru gradele 31-33. O asemenea
analogie în 3 culori este mai apropiată de fazele Marii Opere alchimice. Ciclul
rosacrucian (gradele 15-18) este o etapă cu totul aparte, a cărei temă întrerupe

348

SIMBOLURILE FRA~CMASO~ERIEI

ecourile legendei lui Hiram şi ale celorlalte conotaţii preluate de masonerie din
Vechiul Testament şi, prin urmare, n-ar trebui supus codului ori succesiunii cu-
lorilor: roşu-negru-alb (cu toate ca succesiunea nu e tocmai riguroasa, dacă e
sa vorbim din punct de vedere hermetic). Sau, dacă ar trebui neapârat integrat
„clasificârii" lui Boucher, rosacrucianismului i s-ar potrivi mai bine tot un
anume ,,roşu" (v. şi nota 505 - n.tr.).

331 Culorile atribuite elementelor cosmologice sunt: pământ, negru; aer, al-
bastru; apa, verde; foc, roşu.

332 Ce que doit savoir un Maître Ma9on, 1910, pp. 13-14.
333 Instructions Ma9onniques aux Apprentis, 5934, pp. 51-53.
334 Qui est regulier? Le pur Ma9onnisme saus le Regime des Grandes
Loges inaugure en 1717, 1938, p. 64.
335 Idem, p. 36.
336 Libertin are aici sensul din vechime: aflat în afara rigorilor credinţei
religioase.
(Textul vizat, plin de conotaţii, provine din traducerea franceza a Constitu-
ţiilor lui Anderson din 1723; în fr. ,,L'Initie qui comprend bien l'Art ne sera
jamais un athee stupide, ni un libertin irreligieux" - n.tr.)

337 Jnitiations ala Physique, 1941, p. 144.

338 „De crezut întrucât depaşeşte mintea" sau, înca, credendum quia
mirandum (,,De crezut întrucât stârneşte mirarea"); sunt expresii care l-au facut
celebru pe Fericitul Tertulian (sec. IV). În Evul Mediu, cuvintele lui au fost
însa deformate devenind Credo quia absurdum est, iar expresia a fost eronat
atribuita Sf. Augustin (354-430).

339 v. PALINGENIUS (Rene Guenon), ,,Du Grand Architecte de !'Uni-
vers", La Gnose, 1911.

340 La Franc-Ma9onnerie chez elle, 1925, p. 341.
341 Le Symbolisme, dec. 1945, p. 13 şi urm.

CAPITOLUL VI
342 Perdiguier crede ca termenul „companion" (o altă denumire pentru
calfa întru câtva râspândita şi la începuturile masoneriei române francofile din
veacul al XIX-iea) provine din ,pampas"; însa etimologia este mai degraba din
lat. cum panis, ,,împreună cu", ,,cu pâine", adica cei care manâncă aceeaşi

pâine, care împărtaşesc aceeaşi soartă. în limba franceză, din compagnon a de-

rivat şi compain (azi copain), cu sensul de „camarad", ,,tovaraş".
343 Aper9us surJ'Initiation, 1946, p. 197 şi urm.
344 Citat de Lantoine în La Franc-Ma9onnerie chez elle, 1925, p. 9.

349