Boucher, Jules - Simbolurile Masoneriei - scan

SIMBOLURILE FRANCMASONERI EI

3. Al doilea supraveghetor
4. Oratorul
5. Secretarul
6. Expertul
7. Maestrul de ceremonii
8. Trezorierul
9. Ospitalierul
10. Acoperitorul

Termenul „ofiţer" trebuie înţeles aici la propriu: ocupant al unui
post (lat. officiwn), şi nu în sens militar sau onorific.

În lista prezentată am limitat la zece numărul ofiţerilor principali
necesari funcţionarii unei loji; practica arată că acestora li se pot adă­
uga ofiţeri „secundari": un al doilea şi un al treilea expert, un păstrător
de sigilii, un al doilea maestru de ceremonii, un maestru de banchete,
un portstindard, un arhivar ş.a.m. d. De regulă, fiecărui ofiţeri se poate
atribui un adjunct în afara venerabilului şi a celor doi supraveghetori.
Adjuncţii şi ofiţerii „secundari" pot fi chiar ucenici sau maeştri, dar
ofiţerii principali, titularii funcţiilor esenţiale ce definesc loja trebuie
să aibă grad de maestru.

Dacă venerabilul lipseşte, el este înlocuit de către primul suprave-
ghetor care, la rândul său, este înlocuit de cel de-al doilea şi, în sfâr-
şit, un maestru numit din oficiu va îndeplini temporar atribuţiile
acestuia din urmă.

Această enumerare respectă ordinea general acceptată.
Primii cinci ofiţeri menţionaţi sunt numiţi „Luminile lojii". Ei sunt
aşezaţi, ca şi trezorierul şi ospitalierul, la pupitre în formă de triunghi
sau trapez (trapezul isoscel fiind un triunghi secţionat).
Pentru deschiderea lucrărilor unei loji, Obedienţele masonice im-
pun astăzi prezenţa a şapt~ ofiţeri; dacă unul lipseşte, el trebuie înlo-
cuit de unul dintre maeştrii prezenţi; dacă nu sunt ocupate toate cele
şapte pupitre, lucrările lojii nu pot fi deschise în mod ritual.
În vechile ritualuri citim însă că trei masoni formează o lojă simplă ,
cinci - o lojăjustă şi şapte - o lojă perfectă (sau justă şi perfectă). Cei
trei membri ai unei loji simple sunt venerabilul şi cei doi suprave-
ghetori; cei cinci ai lojii juste sunt cei trei deja menţionaţi, la care se

101

JU LE8 BOL'CHER

adauga doi maeştri, iar o loja perfecta are în plus o calfa şi un ucenic,
nefiind deci necesar ca toţi şapte să fie ofiţeri. Avem astfel dovada ca,
în vechime, cinci maeştri masoni puteau deschide lucra.rile unei loji. De
altfel, funcţia de trezorier şi ospitalier este specifica lojilor permanente
şi nu putea exista în reuniunile ocazionate de masoni .

Venerabilul conduce lucrarile atelierului; sarcina lui nu e deloc
uşoara: orientarea lucrarilor depinde, în cea mai mare parte, de el.

Primul supraveghetor conduce lucra.rile calfelor şi veghează la dis-
ciplina întregului atelier.

Al doilea supraveghetor are misiunea de a-i instrui pe ucenici; ro-
lul sau este cu-adevarat important, ca.ci de el depinde formarea noilor
masoni.

Cei doi supraveghetori îl asista pe venerabil în timpul deschiderii
lucrarilor lojii; ei au câte un ciocan ca însemn al rolului lor conducător.

Oratorul are ultimul cuvânt pe parcursul lucrarilor sau în timpul
unei discuţii. Aceste discuţii pornesc de la probleme curente ale vieţii
asociative din loja ori de la un referat pe teme masonice redactat de un
frate sub îndrumarea oratorului, numit „planşă de arhitectura". Nimeni
nu are dreptul să mai ia cuvântul după orator ale carui concluzii sunt
adoptate sau respinse de atelier prin vot. Oratorul reprezinta legea ma-
sonica: el trebuie să fie un desăvârşit cunoscător al „Constituţiilor"
(reglementarilor) Obedienţei masonice din care loja alege sa faca
parte. Ca şi secretarul, oratorul are dreptul sa se adreseze direct vene-
rabilului, în timp ce toţi ceilalţi fraţi trebuie să-i ceara cuvântul prin in-
termediul unuia dintre supraveghetori; el poate chiar sa-I atenţioneze
pe venerabil în caz ca reglementa.rile sunt încălcate.

Secretarul redactează procesele verbale denumite şi „planşe tra-
sate"196 şi întreţine relaţiile administrative între atelier şi Obedienţa.

Expertul îi conduce pe candidaţi în cursul ceremoniilor de iniţiere
şi veghează la îndeplinirea întocmai a ritualului pe care trebuie sa-I cu-
noască în chip desavârşit; lui îi revine testarea fraţilor vizitatori.

Maestrul de ceremonii îi introduce în loja, după testare, pe fraţii vi-
zitatori şi îi conduce la locurile ce le-au fost rezervate; îl ajuta pe
expert în ceremoniile de iniţiere.

Trezorierul are sarcina de a colecta periodic cotizaţiile şi de a ve-
ghea la buna gestionare a fondurilor băneşti ale atelierului.

102

SIMBO LURILE FRANCMASONERIEI

Ospitalierul strânge donaţiile făcute în timpul reuniunilor lojii; el
trebuie sa-i viziteze pe fraţii bolnavi sau aflaţi în nevoie şi sa le vina în
ajutor pe cât îi sta în puteri.

Acoperitorul pazeşte din interior poarta templului; el permite intra-
rea fraţilor care sosesc după deschiderea lucrărilor.

,,A acoperi" şi „a testa" au, în masonerie, un sens specific.
„A testa un frate" (fr. tuilage) înseamnă a-i pune întrebări pentru a
constata din răspunsurile sale că este într- adevăr mason şi gradul său
corespunde aceluia în care lucrează loja în care cere sa fie admis.
,,A acoperi", la propriu, înseamnă „a pune la adăpost de intempe-
rii", iar la figurat, ,,a proteja templul de profani". Dacă sunt semnalaţi
profani într-o reuniune a masonilor şi cineva spune: ,,Plouă" înseamnă
că templul nu este acoperit.
„A acoperi templul" înseamnă, pe de o parte, a împiedica să intre
pe oricine din afară şi, pe de altă parte, a asigura ieşirea fraţilor din
templu la terminarea lucrărilor lojii (prin extensie, expresia „a acoperi
templul" devine sinonimă cu „a-l părăsi") .
În vechile ritualuri masonice găsim adesea doi acoperitori: unul
pentru interiorul şi altul pentru exteriorul templului.
Edmond Glotonl 97 scrie: ,,În tenebrele de la occident veghează
acoperitorii : acoperitorul intern păzeşte poarta templului şi primeşte
ştiri de la acoperitorul extern care face de pază în parvis. Lor trebuie
să le mulţumim că putem lucra netulburaţi, siguri fiind că nici un pro-
fan nu poate intra în templu pentru a ne lua prin surprindere. Aceste
misiuni sunt însă adeseori încredinţate greşit unor fraţi tineri prea lip-
siţi de experienţă pentru a le putea îndeplini cum se cuvine; în tradiţia
autentică respectată încă de unele loji, postul de acoperitor revine fos-
tului venerabil tocmai pentru a arăta importanţa pe care i-o acordau

strămoşii noştri" .

Este adevarat că uneori posturile de ofiţeri ai lojii sunt considerate
onoruri şi recompense. De fapt, ele sunt sarcini suplimentare asumate
pe un timp determinat, relativ scurt, şi care nu implică nici o ierarhie.
Toţi ofiţerii lojii sunt maeştri masoni şi, în această calitate, nici unul
nu e superior altuia. Postul de acoperitor este la fel de important şi de
necesar ca şi acela de venerabil; vechile ritualuri prevedeau, în modul

103

JULES BOUCHE R

cel mai înţelept cu putinţă, ca un frate să devină acoperitor după ce a
ocupat tronul venerabilului. Această lecţie de modestie transmisă de
tradiţie ar merita perpetuată.

*

Cei zece ofiţeri ai lojii pe care i-am enumerat se încadrează perfect
în schema arborelui sephirotic.

În loji, locurile trezorierului şi ospitalierului sunt însă, de regulă,
inversate. Într-adevăr, trezorierul trebuie să se ocupe de administrarea
lojii împreună cu secretarul, iar oratorul este singurul în măsură să-l
îndrume pe ospitalier în repartizarea ajutoarelor.

În ritul scoţian, primul supraveghetor se găseşte la stânga intrării în
templu, iar cel de-al doilea supraveghetor, la dreapta. În ritul francez ei
sunt aşezaţi invers; asupra acestui subiect vom reveni, arătând că se în-
tâmplă la fel şi cu cele două coloane de la intrarea în templu.

Din motive de ordin practic, expertul este aşezat la dreapta, iar
maestrul de ceremonii, la stânga. Acoperitorul stă în partea opusă
venerabilului.

KETHER
Coroana
Venerabilul

BINAR CHOCHMAH
Înţelepciunea
Inteligenţa
Oratorul
Secretarul

GEBURAH CHESED
Harul
Forţa
Ospitalier
Trezorier

TIPHERETH

Frumuseţea

Maestrul de ceremonii

HOD NETZAH
Victoria Gloria
Primul sau al doilea
supraveghetor Primul sau al doilea
supraveghetor

104

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

IESOD
Fundamentul

Expert

MALKUTH
Regalitatea
Acoperitor

*

Participanţii aşezaţi în templu la dreapta şi la stânga sunt numiţi „co-
loane". La dreapta se află „coloana de sud", la stânga, ,,coloana de nord".

Ucenicii îşi au locul pe coloana de nord deoarece se zice că ei nu
sunt luminaţi pe de-a-ntregul, iar nordul este partea cea mai întune-
coasă. Calfele stau pe coloana de sud, iar maeştrii se pot aşeza ori-
unde, pe oricare dintre coloane.

Demnitarii Obedienţei, ai ritului, foştii venerabili, venerabilii vizita-
tori etc. îşi ocupă locul la orient, la dreapta şi la stânga venerabilului lojii.

*
Există numeroase scrieri despre locul ofiţerilor în lojă. lată cum
prezintă Oswald Wirth198 relaţia dintre atribuţiile ofiţerilor şi semnifi-
caţia esoterică a planetelor:

Venerabilul corespunde lui Jupiter.
Primul supraveghetor, lui Marte.
Al doilea supraveghetor, lui Venus.
Oratorul, Soarelui.
Secretarul, Lunii.
Expertul, lui Saturn.
Maestrul de ceremonii, lui Mercur.

Cu excepţia ultimelor două, putem accepta aceste corespondenţe.
Saturn şi Mercur s-ar potrivi mai bine celor doi acoperitori.

Aceste corelaţii sunt uşor de justificat:
Jupiter, Stăpânul Cerurilor, este venerabilul întrucât îl caracteri-

zează Înţelepciunea.

105

JU LES BOL' CHER

Marte, zeul neîmblânzit. corespunde primului supraveghetor a
cărui Forţă trebuie să fie inflexibilă.

Venus cea blânda şi frumoasă este Harul, Graţia, şi corespunde ce-
lui de-al doilea supraveghetor. Marte şi Venus sunt opuse şi se comple-
teaza precum forţa masculina şi graţia feminina.

Soarele, dominând planeta Jupiter, este atribuit oratorului, păZitorul
,,legii masonice", care este mai presus chiar şi decât venerabilul.

Luna, primind lumina Soarelui, înregistreaza fidel tot ceea ce se
spune de la pupitrul oratorului199_

Mercur, mesagerul zeilor, este acoperitorul extern care-i da de ştire
acoperitorului intern despre fraţii care cer să fie admişi în templu.

Saturn, zeul prudent care-şi poartă paşii prin locuri neguroase, este
acoperitorul intern care anunţa prezenţa celor pe care-i considera
demni sa intre în loja.

*

În înţelesul de mai sus, ofiţerii lojii pot închipui vârfurile unei stele
cu şase colţuri (Sigiliul sau Pecetea lui Solomon). Venerabilul şi cei
doi supraveghetori care „conduc" loja formează triunghiul cu vârful în
sus, iar oratorul, secretarul şi acoperitorii, cei care „organizează" loja,
triunghiul cu vârful în jos (fig. 54).

Ofiţerii lojii mai pot închipui vârfurile unei pentagrame sau ale

Stelei de Foc (fig. 55).

•Vi,n<'rabil Venerabil

Fig. 54. Ofi1erii lojii şi Fig. 55. Ofi1erii lojii
Sigiliul lui Solomon şi Pentagrama

Putem considera ca, după marimea efectivelor lor, lojile pot adopta:
schema sephirotica (cu zece ofiţeri), schema în şase (hexagramatica)

106

SIMBOLURILE FRANCMASOÎ'(ERIEI

sau doar în cinci ofiteri (pentagramatică)

pentru acele loji ce nu au nevoie de aco-

peritor. S.·. O:.
O:.
De la o schemă la alta, diferă doar nu- t:.

mărul ofiţerilor, nu şi amplasarea lor în lojă.

Dacă, în interiorul unei loji, ne-am

imagina un om culcat pe spate, capul său

ar fi venerabilul, braţele ar fi oratorul şi

secretarul, mâinile, trezorierul şi ospitali-

erul, iar picioarele, cei doi supraveghe-

tori (fig. 56). 1 S.·. 2 S:.
În tradiţia anglo-saxona, al doilea
Fig. 56. Omul şi Templul
supraveghetor este aşezat în mijlocul (ritul scoţian)

coloanei de sud; în schema omului cul-

cat, el ocupă locul din dreptul inimii (Forţa), primul supraveghetor,

pe cel din dreptul sexului (Fundamentul), iar acoperitorii se afla la

picioare (Regalitatea).

•Venerabil

N eSupr.1 5

• Fig. 58. Omul şi Templul
(masoneria anglo-saxona)
Supr. 2

V

Fig. 57. Locul celui de-al
doilea supraveghetor în
masoneria anglo-saxona

107

JULES BOUCHER

Templul este imaginea întregului Univers: macrocosmosul şi mi-
crocosmosu1200, deopotriva. Locurile anume desemnate pentru ofiţeri
demonstrează că, prin polivalenţă şi prin universalitate, simbolurile
masoneriei, ca orice simbol tradiţional, trebuie cunoscute laolaltă.

7. DEPLASAREA ÎN TEMPLU

Cum trebuie să se deplaseze masonul în templu? De la dreapta la
stânga ori invers? Sau asta nu are nici o importanţă? Nu e uşor de răs­
puns la aceste întrebări.

Să precizam, înainte de toate, sensul exact al termenilor. Vom numi
sinistrorsum sensul de mişcare al acelor de ceasornic (de la stânga la
dreapta); sensul invers se va numi dextrorsum.

Expresiile „de la dreapta la stânga" şi „de la stânga la dreapta" nu
ajung pentru a preciza sensul unei mişcări circulare (fig. 59): în sensul
sinistrorsum, acele unui ceasornic merg, într-adevăr, de la stânga la
dreapta în partea superioară a cadranului dar, în partea inferioară, ele
se deplasează de la dreapta la stânga.

Aceeaşi dificultate intervine şi când spunem că un astru se depla-
sează de la orient la occident sau de la occident la orient (fig. 60).

s DV E

~ Fig. 60. Mişcare de
la vest la est
Fig. 59. Mişcare de la
stânga la dreapta

Astfel, pentru a evita orice confuzie, vom folosi două adjective dis-
tincte pentru a raporta mişcarea circulară fie la mâna noastră stângă,
fie la cea dreapta.

108

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Vom denumi dextrocentric sensul deplasării noastre circulare în
care mâna dreaptă se află constant către centrul cercului descris; sensul
sinistrocentric înseamnă că, pe tot parcursul mişcării noastre circulare,
mâna noastră stângă se află constant către centrul cercului (fig. 61).

..

Sens dextrocentric Fig. 61
Sens sinistrocentric

În reprezentările statice, dreapta este în general considerată benefică,
iar stânga, malefică201 ; Aceeaşi semnificaţie este atribuită şi mişcării
către dreapta şi, respectiv, către stânga. Astfel, mişcarea sinistrocentrică

are conotaţii nefaste.
Victor Henry202 arată că: ,,În ritualurile de magie neagră, stânga ia

locul dreptei: un obiect se apucă cu mâna stângă, pasul se face cu stân-

gul; vrăjitorul stă cu partea stângă către foc sau către orice obiect în ju-
rul căruia se mişcă".

Goblet d 'Alviella203 scria că „în toate mişcările rituale în cerc, de-

plasarea are loc mereu spre dreapta, adică în sensul mişcării acelor de
ceasornic (...) Ritualurile brahmanilor prevăd executarea rotirii spre
dreapta; galeria pentru procesiuni amenajată în jurul sanctuarelor poartă
chiar numele de pradakschina, adică «spre dreapta», dextroversum.

Hinduşii cunoşteau şi rotirea spre stânga prasavya, «de-a-ndoa-

selea»; era însă o practică de rău augur, un act de magie neagră.
În Scoţia, se păstrează până astazi obiceiul celţilor de-a înconjura de

trei ori obiectul de sfinţit sau persoana care trebuia cinstită şi apărată.
În ceremoniile funerare, rotirea se făcea, dimpotrivă, către stânga".
Acelaşi autor explică de ce a fost i-a fost dată o semnificaţie pozi-

tivă rotirii către dreapta şi una negativă rotirii către stânga: în primul
caz, mişcarea urmează cursul aparent al soarelui; în cel de-al doilea, ea

109

Jl ' LES BOCCHER

se împotriveşte acestui curs. Însa, chiar in ritualurile de doliu se executa
imediat şi o rotire catre dreapta204. Pentru aceasta dubla mişcare, ritua-
lul brahmanic oferă urmatoarea motivaţie: ,,când merge spre stânga, cel
care oficiază se indreapta spre stramoşi, spre îrnparaţia morţii; mergând
apoi spre dreapta, el revine în lumea căreia îi aparţine".

Rene Guenon205 denumeşte sensul sinistrocentric, ,,polar" şi pe cel
dextrocentric, ,,solar". ,,În primul caz, mersul in cerc se executa având
tot timpul centrul in partea mâinii stângi, şi in partea mâinii drepte, în

cel de-al doilea caz, ceea ce, în sanscrita, este numit pradakschina:
aceasta mişcare este cel mai des folosită în tradiţiile hinduse şi tibetane,
în timp ce mişcarea dextrocentrica se întâlneşte în special în tradiţia isla-
mica. E interesant ca sensul scrierii în limbile acestor culturi prezintă. ace-
eaşi caracteristică. În masoneria zilelor noastre, mişcarea în cerc urmeaza
sensul solar, opus aceluia care era, se pare, practicat iniţial în ritualurile
masonilor operativi unde tronul venerabilului era aşezat la occident şi nu
la orient, pentru a-i permite sa contemple răsăritul de soare."

În astronomie şi in astrologie, mişcarea in sensul invers acelor de
ceasornic poarta denumirea de „sens direct"; mişcarea contrara se face
în „sens retrograd".

Se ştie ca atât mişcarea de rotaţie a Pamântului, cât şi cea de revo-
luţie sunt sinistrocentrice. Şi celelalte planete se mişca la fel; efectul
combinat al mişcarilor lor produce aparenţa unei rnişcari inverse, a

unui mers „retrograd·' adica dextrocentric. Numai Soarele - considerat
planeta in a trologie - şi Luna nu !asa aparenţa unui mers retrograd.

Ca urmare a mişcării Pamântului, bolta cereasca pare a se roti de la
dreapta spre stânga (mişcarea sinistrocentrica de la fig. 62) şi Soarele,
de la stânga spre dreapta (mişcarea dextrocentrica de fig. 63). În pri-
mul caz avem mişcare stelară şi în cel de-al doilea, solara.

V

s ;i

Fig. 62. Sens „stelar" Fig. 63. Sens „solar"
sau sini~trocentric sau dextrocentric

110

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Mişcarea reală în sistemul solar este însă sinistrocentrică. Prin

urmare, având în vedere că loj a reprezintă universul, iar ofiţerii plane-

tele, pare logic ca aceştia să circule spre stânga.

Dar astfel se încalcă tradiţia potrivit căreia orice mişcare sinistro-

centrică este malefică. E
Templul este orientat spre răsărit şi Lu-

mina sau Soarele se ridică la orient şi, pe la

sud, ajunge la occident. Deplasarea sinistro-

centrică merge deci în întâmpinarea Soarelui. N .' ,,D\: 5
Într-o astfel de mişcare se intră prin dreapta 'I 'I
şi se iese prin stânga; se merge către orient, It
trecând pe la sud, şi se iese pe la occident
II
trecând pe la nord (v. fig. 64).
\' I

,

Atât simbolic, cât şi logic această rotire 1r
ar trebui să fie singura posibilă în masonerie,

căci masonul merge spre Lumină intrând V
în templu şi întorcându-se apoi în tenebre, în
Fig. 64. Deplasarea
lumea profană. sinistrocentrica
Deplasându-se astfel, masonul nu caută in templu

să se opună mersului firesc al lumii aşa cum

se procedează în magia neagră (deşi deosebirea dintre influenţele re-

putat benefice ori malefice ale deplasării în cerc este rezultatul unei

convenţii) .

Sensul adoptat şi consacrat prin ritual trebuie riguros practicat căci

ar fi inadmisibil ca fiecare să se deplaseze la întâmplare prin lojă.
Există totuşi o excepţie. În timpul deschiderii lucrărilor, suprave-

ghetorii trebuie să păşească unul către dreapta şi celălalt către stânga

prin faţa coloanelor formate din fraţii adunaţi şi să se intersecteze,

mai întâi, în faţa venerabilului, iar apoi, când revin la locurile lor, în

faţa acoperitorului. Dacă s-ar mişca altfel, adică dacă ar merge unul

în urma celuilalt în sens sinistrocentric, ar trece atunci prin faţa fraţi­

lor din coloana de sud, iar cei din coloana de nord ar avea posibili-

tatea să vadă cu anticipaţie semnul pe care îl au de executat în faţa

supraveghetorului.
În toate celelalte situaţii, respectarea sensului prevazut de ritual

este obligatorie.

111

JULES BOUCHER

8. ILUMINATUL ÎN LOJĂ

Templul trebuie iluminat în mod simbolic cu flăcări. În acest scop,

ar trebui să ardă trei lumânări la gradul de ucenic, cinci la gradul de

calfă şi şapte la cel de maestru.

Astfel, la gradul de ucenic, venerabilul şi cei doi supraveghetori

vor avea fiecare pe pupitrul său câte un sfeşnic; la gradul de calfă sunt

încă două sfeşnice pentru orator şi pentru secretar; la gradul de maes-

tru se adaugă sfeşnice pentru trezorier şi ospitalier.
Înaintea deschiderii lucrărilor, doar lumânarea venerabilului este

aprinsă; în timpul deschiderii, el „dă lumina" celor doi supraveghetori.

Apoi, fiecare din cei trei purcede la aprinderea lumânării aşezate în

vârful coloanei care îi corespunde.

În templu vor exista, în acest fel, şase lumini: trei în lumea arheti-
purilor (pătratul cel lung) şi trei în lumea creată. Însă, pentru a respecta

semnificaţia simbolurilor tradiţionale, ar trebui aprinse mai întâi lumâ-

nările din vârful celor trei coloane şi de aici să-şi ia lumina, fiecare de

pe coloana sa, deoarece venerabilul, cei doi supraveghetori şi ofiţerii

lojii sunt reflectarea lumii arhetipurilor. Cele şase lumânări ar trebui să

rămână aprinse pe toată durata lucrărilor lojii.

Ar fi logic ca lumânările de pe cele trei coloane să fie aprinse îna-

inte ca fraţii să pătrundă în templu şi să fie stinse numai după ieşirea
acestora, căci Lumina pătratului lung se răspândeşte neîntrerupt.206

Ideal ar fi ca toate lojile să înţeleagă şi să practice acest ceremonial

.care scoate în evidenţă caracterul transcendent al simbolurilor masonice.
*

În liturghia catolică, lumânările trebuie să conţină măcar pe jumă­

tate ceară de albine. Adevărata lumânare trebuie făcută din ceară cu-

rată şi numai din cauza preţului foarte mare s-a acceptat amestecul cu

stearină sau cu alte substanţe.

Lumânarea trebuie să fie cât mai pură şi naturală, şi numai ceara de

albine are aceste calităţi. Pe de altă parte, simbolul albinei aduce un

plus de semnificaţie, întrucât reprezintă munca, împotrivirea faţă de

pasivitate, speranţa.

*

Lumânarea este un triplu simbol drag autorilor religioşi pentru care

reprezintă Sf. Treime: Tatăl (ceara), Fiul (fitilul) şi Sf. Duh (flacăra).

112

SIMBOLURILE FRANCMASO~ERIEI

Ea mai poate fi şi reprezentarea triadei: trup, suflet, spirit. Pentru
că arde şi luminează, ea este imaginea înălţării spirituale.

Prin forma ei falică, lumânarea este considerată şi simbol al gene-
rării, al perpetuării vieţii; tot astfel şi floarea207•

Flacăra lumânării este însufleţită şi întru totul compatibilă cu ritua-
lul tradiţional, pe când flacăra de gaz sau lumina electrică au ceva arti-
ficial care nu scapă celor care mai percep dimensiunea magică.

Biserica Catolică însăşi nu are motive să favorizeze iluminatul mo-
dern fără a se abate de la Tradiţie şi de la propriile tradiţii.

,,Gazul ori electricitatea nu pot înlocui uleiul de la candela ce stă de ve-
ghe la Sf. Daruri şi nici lumânările de la Sf. Altar; şi nici nu e cu putinţă să
fie folosit altfel de iluminat alături de lumânările de pe marginea Sf. Altar.

În locul lumânărilor s-ar putea folosi lămpi dacă ele ar arde cu ulei
de măsline. Acesta este, pentru candela ce trebuie să ardă zi şi noapte
neîntrerupt la Sf. Altar, combustibilul recomandat de autorităţile eclezi-
astice. Ele fac însă grave compromisuri: de pildă, episcopul poate auto-
riza în bisericile sărace şi utilizarea altor uleiuri vegetale sau, în caz de

urgenţă, chiar a uleiului mineral."208

Măslinul este simbol al păcii, al milosteniei, al
belşugului şi al rodniciei. Să preferăm însă în loji lu-
mânarea: are flacăra mai clară şi mai frumoasă decât
a candelei şi, totodată, e mai simplu de folosit.

Caracterul transcendent şi universal al simbolu-

rilor masonice impune cu necesitate un formalism
ritual care nu trebuie neglijat, cu toate că, repetăm,
masoneria nu este o religie în sensul obişnuit al cu-
vântului, dar este o „biserică" în adevărata accepţi­
une a cuvântului: ecclesia, adică adunare.

În masonerie, torţelor li se spune stele. Prin
urmare, ar trebui spus: ,,Faceţi să apară stelele!"

în loc de obişnuitul: ,,Aprindeţi torţele!"

Fig. 65. Torţă *
sau „stea"
Personalităţile şi demnitarii masonici care in-
tră într-o lojă sunt introduşi în templu precedaţi
de maestrul de ceremonii care poartă o „stea". Se
reînnoadă astfel o străveche tradiţie. Vizitatorul

113

JULES BOUCHER

este precedat de un purtător de torţă nu pentru a-i lumina calea, ci
pentru a simboliza „lumina" care este el.

*
Am arătat în ce condiţii trebuie aprinse lumânările pentru ca flacăra
lor să fie pură. Pentru a le stinge, masonii nu vor sufla asupra flăcării,
ci se vor folosi de ciocan.
Deşi pot părea stranii, aceste cerinţe sunt o continuare a tradiţiei, a
cultului arhaic al focului.
Mandelslo209 scrie că: ,,Nimic nu este mai de preţ şi mai sfânt pen-
tru perşi decât focul pe care ei îl păzesc cu cea mai mare grijă pentru
că, zic ei, nimic nu reprezintă mai bine divinitatea; de aceea ei nu suflă
niciodată asupra unei lumânări ori a unui opaiţ, şi nici prin cap nu le
trece să folosească vreodată apa pentru a stinge focul, nici măcar
atunci când casa este în pericol să fie mistuită de flăcări; se străduiesc
doar să-l acopere cu pământ".
„În ce priveşte focul de zi cu zi, spune un alt autor2 IO, cultul pe
care i-l consacră unele populaţii prevede ca el să fie întreţinut cu mate-
rii care să nu producă nici fum, nici miros, adică să nu se arunce în foc
nimic murdar, nici un fel de gunoaie, să nu fie lăsat vreodată sa se
stingă., să nu fie înteţit prin suflare pentru a nu-l contamina cu ceva
rău; astfel încât, dacă din întâmplare focul se stinge, el trebuie repede
luat din vecini sau reaprins cu un evantai. Acest cult mai prevede ca
focul să. nu fie luat vreodată de acolo de unde s-au ars oase, bălegar
sau orice altfel de impurităţi."
În templul masonic, lumânările sunt purtătoare de foc sacru şi nu
un mărunt detaliu ritual, motiv pentru care n-ar trebui niciodată să se
renunţe la utilizarea lor.

9. FUMIGAŢIILE

Dacă utilizarea lumânărilor li se pare unora o insuportabilă imitaţie
în masonerie a practicilor bisericeşti, cum ar putea ei să admită fumiga-
ţiile? Cu toate acestea, ele sunt nu numai necesare, dar şi de neînlocuit
în lojă, într-un loc cu adevărat sacru.

114

S IMBOLURILE FRANCMASON ERIEI

Tămâia a fost utilizată în biserică abia din secolul al IV-lea. Primii
creştini o respingeau căci amintea prea mult de cultele păgâne211 sau
de situaţia în care, siliţi să abjure, trebuiau să arunce tămâie pe cărbuni
aprinşi în faţa idolilor. Tertulian scrie: ,,Noi nu suntem dintre aceia
care aduc ofrandă lui Dumnezeu tămâie ori vin".

Utilizarea tămâiei trebuie să fi avut şi un rol practic, întrucât înde-
părta mirosurile rele şi împrospăta aerul în templele subterane. Dar
Moise (Ieşirea, 30: 1-10) poruncind ridicarea unui altar pe care să fu-
mege tămâia, îl aşază în aer liber. Sf. Pavel, (Evrei, 9: 3) vorbeşte de-
spre un altar din aur pentru parfumuri, iar în Apocalipsă (8: 3-4) e
scris: ,,Un alt înger a stat la altar având cădelniţă de aur şi i s-a dat lui
tămâie multă ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe
altarul de aur dinaintea tronului; şi fumul tămâiei s-a suit din mâna în-
gerului înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile sfinţilor".

Chiar dacă primii creştini se fereau să ardă tămâie ca de un obicei
păgân, Scriptura atestă că această practică avea semnificaţie religioasă
încă de la începuturi, la vechii evrei, ca de altfel în toate cultele asiatice.

Fiindcă fumul de tămâie are un efect antiseptic şi exercită totodată
o influenţă psihică favorabilă înălţării spirituale212, fumigaţiile ar tre-
bui utilizate în masonerie mai ales în ceremoniile de iniţiere.

Tămâia folosită azi în timpul slujbelor religioase nu este o răşină
pură, ci un amestec de diferite răşini în care adeseori nu se găseşte nici
un dram de tămâie pură, aşa-numitul ulei de Liban. Cuvântul „tămâie"
(lat. incensum) nu se aplică vreunei substanţe anume, ci desemnează
mai degrabă „tot ce arde". Adevărata tămâie este uleiul de Liban (lat.
oleum Jibani) care provine din Boswelia, arbore ale cărui varietăţi dau
răşini de calităţi diferite. Este adeseori falsificat prin amestecuri de
sandarac, răşini comune provenite de la tuya şi pin şi un reziduu rezul-
tat din distilarea terebentinei (fr. colophane - n.tr.) ori alte substanţe
puternic aromate.

La fumigaţii pot fi folosite şi alte substanţe ca: smirna, lemnul de
santal şi storaxul.

Pentru fumigaţiile din ceremoniile masonice recomandăm amestecul
între uleiul de Liban (trei părţi), smirnă (2 părţi) şi alte răŞini (o parte).

Acest amestec cu miros foarte plăcut simbolizează cele trei lumi:

divină, omenească şi materială.

ll5

Trebuie folosita adevttrata „mima. zisa smirna

am~ra ,au smirna masculina (Herabol) . ş1 nu

cca femi nina (Bisabol „au Opoponax). Cele

Iuite ra~ini trebuie alese cu g rija, fiind prefera-

bile cele care formeaza granule fine (fr. B enjoin

de S1.t111 - n.tr..,.

ArJerea amestecului placul mirositor e

face pe carbune incim. a ezat într-un "as pe-

Fig. 66. Va, cia.121 3 (fig. 66 ,.
pentru fumigatii Cadelni\a folosita m bi,erici era cunos-

cuta mea de romani care o numeau thuribulum.

thymianwwrium sau suJTirorium: in loja este de preferat insa vasul

descri'> mai sus.

Lumânarile , i fumigaţiile unt de neinlocuit in ceremoniile maso-

nice deoarece contribuie la atmo fera de sacraLtc:.le ce trebuie s3 dom-

neasca in temple. În nici un caz ele nu .;iu c..um sa .Jtere:.c:e fundamentele

riturilor masonice.

10. CARTEA DE PE ALTAR

În fata pupitrului venernbilului e gtbe,te un altar de forma triun-

ghiulara pe care ,unt aşezate o cane cu echerul si compa:.ul.

Acea~ta cane :<1ce obiectul unor apri,::e contro\ er e. Pentru ma o-
neria anglo-saxona. aceasta e te dintotdeauna Bib~La, Ea a facut din
aceasta o piatra de hotar (engl. landnwrJ. n.tr.) de netrecut. Şi U'>tfel a
început disputa...

Aceste JandmJrJ..., . au borne ~unt reguli specificate de ma„oneria

anglo-saxonă. Dac..J. fie .i o singurf\ a tfcl de regula nu c te respe tata.

Obedienta masonica refractara e,,e declarata iregulara..
Marea Loja Unita a Angliei a :\;du la opt numărul de l:indmarli.

care, de-a lungul timpurilor, a fo t diferit. Ultima varianta dateaLa din
4 septembrie 1929: iata al şaselea lundmurk care intereseaza aici:

.,Cele trei mari lumini ale francmasoneriei (Cartea Legii Sfinte.
Echerul şi Compa,ul) sunt totdeauna expuse in timpul lucranle,; M.1fii

116

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Loji sau a lojilor de sub controlul acesteia, principala dintre aceste lu-
mini fiind Cartea Legii Sfinte (Biblia)".

Într-o lucrare colectivă.214 editată. de loja Les Apprentis (Ucenicii)
din Obedienţa Marii Loji a Franţei se spune: ,,Prin felul ei de a acţiona,
nu îşi arogă oare Marea Loj ă. Unită a Angliei o autoritate doctrinară de
tipul celei a Sf. Scaun? Nu cumva atrage astfel asupra instituţiei maso-
neriei primejdii pe care nici un avantaj real nu le justifică.? Căci unitatea
ce ar rezulta din supunerea la imperativele engleze n-ar fi, în pofida tu-
turor aparenţelor, decât o iluzie şi, departe de-a întări masoneria univer-
sală, ar diminua autoritatea unor Obedienţe naţionale, cum este şi a
noastră, lipsindu-le de ce au ele esenţial şi specific".

Şi Oswald Wirth215 remarcă.: ,,Procedând la o critică. obiectivă. a
Sfintelor Scripturi, ştiinţa nu recunoaşte decât dimensiunea lor umană.,
ce rămâne totuşi foarte înaltă.. E de înţeles cum Biblia îşi păstrează. in-
tegral prestigiul pentru credincioşi care află. în ea cuvântul lui Dumne-
zeu şi o urmează ca pe o călăuză incapabilă de greşeală.; la o astfel de
veneraţie nu se ajunge însă. pe cale raţională. Ea este poate o caracte-
ristică. a mentalităţii anglo-saxone, însă. rămâne străină. popoarelor la-
tine. Nepropunându- şi sa se pronunţe asupra credinţelor religioase,
francmasoneria n-ar fi trebuit niciodată. să se ocupe de Biblie, cu atât
mai puţin de Coran sau de alte cărţi respectate ca fiind sfinte. Cum
însă, în Anglia, legămintele se fac pe Biblie, şi jurământul masonic era
firesc să. fie prestat pe Cartea Legii Sfinte".

În 1931, revista Le Symbolisme s-a ocupat pe larg de această. ches-
tiune. Marius Lepage a propus drept Carte Sfântă Constituţiile lui
Anderson. Oswald Wirth a vazut în Cartea Albă - ,,cartea mută" pro-
pusă. de unii - un surogat al Bibliei... şi o nostimă. fantezie. Propunerea
lui Wirth a stârnit reacţii în Occult Review, în iunie 1931:

„Orice formă de asociere constituită. în limitele legii şi ale ordinii
are dreptul inalienabil de a stabili condiţiile de admitere a membrilor
ei. Or, masoneria engleză. cere fiecărui candidat să-şi presteze jură­
mântul pe Vechiul Testament sau pe o altă. Carte Sfântă recunoscută de
el ca atare. Dacă nu recunoaşte nici una, nu poate fi admis. Că este bine,
rău sau indiferent, creadă. oricine ce doreşte, inclusiv domnul Wirth;
dar donec de medio fiet, iată una dintre cele mai importante condiţii,

117

JVLES BOCCF ER

iar cei care nu vor sa i e supuna sunt liberi il plece oriunde - inclusiv
ad inferos - sau la Marele Orient al Franţei".

lata cum a replicat Oswald Wirth: ,,Ne vedem si liti sa ne înclinam
în fata fa ptelor. Anglo-saxonii vor sa aiba propri a masonerie şi renunţa
la un iversalismul proclamat m 1723".

În aceeaşi revista, Armand Bedarride respinge ideea Cartii Albe pe

care o numeşte un zadarnic simulacru. Şi, cum anglo-saxonii accepta ca,

în coloniile lor, sa fie adoptata cartea sfânta a religiei practicate acolo, el

propune, fiind logic, o carte compu a din diferite extra. e, o antologie:
„Şi daca e nevoie de o Carte pe masura tem plului nostru, s-a facem

din tot ceea ce este mai înţel ept, mai pur, mai sfânt, mai eroic, mai no-
bil, m ai plin de miez şi mai frumos în toate cărţile ce sunt caJauze vie-
ţii spirituale, în toate acele carţi care au servit şi erve c înca drept
torţe conştiinţelor pe calea nesfâr~ita a perfecţiunii; cereti aceasta tutu-
ror pastorilor de suflete. fie ei reprezentanţi ai credinţei ori ai raţiunii...
Din bezna primordiala, gândirea omeneasca a paşit pa5 cu pas spre o
Lumina tot mai mare; ea a lasat marturii ale ascensiunii sale m diverse
limbaje ale spiritului... Nu va temeti sa le puneţi fata m fata, sa le îm-
plini ţi unele prin altele; caci astfe l va veţi apropia tot mai mult de Cu-
vântului Pierd ut".

Impunând Biblia, anglo-saxonii au facut precizarea ca au în \cedere
Vechiul Testament. Şi, cu toate acestea. textul excepţional care merită.
primul loc se afla m ~oul Testament: este Evanghelia dupa Ioan de-
spre care am mai vorbit. În ceremonia de deschidere a lucrarilor, în
unele loji se cite c versete de la începutul acestei Evanghelii.

Ar fi deci potriv it sa fie urmata propunerea lui Armand Bedarride.
Ar ajunge astfel pe altarul m asonic o selecţie de texte esoterice care
stau la baza diferitelor tradiţii216• Ar fi astfel pus în evidenţa caracte-
rul univer al al masoneriei şi masonii ar fi liberi de lanţurile de pre
care vorbea Volne} 217: ..Gândul meu s-a lovit de un mare ob tacol:
purtându-mi privirea asupra globului parnânte c, l-am vazut 1mpartit
în douazeci de isteme diferite; fiecare popor a moştenit sau şi-a faurit
credinţe religioase diferite şi fiecare, crezând ca adevarul este de par-
tea sa, considera ca toate celelalte greşesc. Or, daca, aşa cum de fap t se
întâmpla, majoritatea oamenilor care se contrazic se înşala şi se înşala
cu buna-credinta, inseamna ca mintea omenea ca se lasa convinsa nu

118

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

numai de adevăr, dar şi de minciună; atunci, prin ce mijloc ar putea fi
ea luminată? Cum ar putea fi înlăturată prejudecata care, cea dintâi,
pune stăpânire pe mintea omului? Şi, mai ales, cum să-i deschizi omu-
lui ochii când prima cerinţă a oricărei credinţe, prima dogmă a oricărei
religii constă în totala osândire a îndoielii, în interzicerea cercetării şi
renunţarea la judecata proprie? Ce va face adevărul pentru ca omul
să-l recunoască? Dacă el se dezvăluie pur şi simplu pe calea raţiunii,
omul laş se face că nu-l cunoaşte, dacă el se dezvăluie sub autoritatea
puterilor divine, atunci omul, interesat să aibă şi el o autoritate de ace-
laşi fel, va trata adevărul venit din orice altă parte drept o blasfemie.
Astfel, în orbirea lui, omul îşi prinde singur lanţurile şi se lasă veşnic
pradă fără apărare propriei ignoranţe şi pasiunilor sale".

Formele de organizare masonică din lume - în ţările în care nu au
fost desfiinţate de abuzul puterii politice - se deosebesc în câteva ele-
mente de detaliu dar, în esenţă, se aseamănă.

„Până azi, diferitele Obedienţe au căutat cu migală punctele prin
care se deosebeau şi deci se despărţeau, spune Edmond Gloton218. Pu-
terile masonice şi-au stabilit condiţii stricte pentru recunoaşterea reci-
procă. Este oare acesta un fel masonic de a acţiona? Maeştrii nu
trebuie oare să readucă laolaltă ceea ce s-a risipit? În loc să căutam
ceea ce ne separă, ar trebui să căutam cu toţii ceea ce ne uneşte; şi ne
unesc multe! Venind frăţeşte în întâmpinare, vom găsi cu uşurinţă îm-
păcare în acele diferenţe care, până astăzi, ne-au ţinut la distanţă; pen-
tru aceasta ar trebui ca fiecare să arate bunăvoinţă celuilalt şi să fie
mânat de o dorinţă arzătoare de-a izbândi pe calea unităţii."

Nu numai Biblia este un prilej de dezacord între masoneria latină şi
cea anglo-saxonă; cum scria chiar un mason englez219:

„Cu cât masonii europeni ofereau mai multe concesii, cu atât li se
cereau mai multe, şi recunoaşterea oficială le era mereu refuzată. Nu
se respecta adevărul fundamental că, într-o instituţie ca masoneria, nu-
mărul membrilor şi mărimea resurselor materiale nu sunt un semn de
putere şi, cu atât mai puţin, un semn de importanţă reală ori de impor-
tanţă în comunitatea naţională. Mai degrabă sunt semne ale gradului
de civilizaţie la care am ajuns, chiar un semn de slăbiciune şi de inca-
pacitate morală, căci micul număr de fraţi al căror zel şi a căror muncă

119

JULES BOUCHER

dezinteresata menţin vitalitatea ordinului masonic este strivit şi domi-
nat de masa celor egoişti şi indiferenţi.

Masonii europeni iau masoneria în serios pe când cei de limbă en-
gleza nu fac la fel, nu simt nevoia să o facă şi sunt deranjaţi că alţii o
fac. Pentru anglo-saxoni, frăţia este o societate de bune maniere, un
accesoriu, un divertisment220. Masonii europeni cred că lojile lor sunt
un instrument menit să perfecţioneze starea societăţii şi sa facă lumea
un loc mai bun de trait. În timp ce masonul european crede în idei, ce-
lui anglo-saxon acestea îi sunt suspecte."

Citând acest pasaj din S.J. Carter, Oswald Wirth221 adauga:
„În aceste condiţii trebuie să ne resemnam a nu fi fost înţeleşi de
marea majoritate a fraţilor noştri anglo-saxoni. Incapabili să ne înţe­
leagă, îşi vadesc inferioritatea. Sa ne straduim a ne arăta superiori prin
felul nostru de a înţelege masoneria şi de a o practica: să lucrăm exem-
plar şi să-i plângem pe acei masoni nefericiţi învaluiţi în ceaţa deasă a
Londrei ce-i împiedică să vadă lumina noastra!"
Cel puţin pentru moment, este inutil să continuăm pe tema unităţii
absolute a masoneriei universale la nivelul formelor ei de organizare
existente (regimul marilor loji inaugurat în 1717). Impunând Biblia
şi numai Biblia, anglo-saxonii neaga astfel universalitatea masoneriei şi,
din acest punct de vedere, poate ca ei sunt cei „iregulari"...

*

Conventul Marii Loji a Franţei şi al Marelui Orient al Franţei au
hotărât de comun acord în 1938 ca textul original şi traducerea fran-
ceză a Constituţiilor lui Anderson din 1723 trebuie să se afle pe altarul
lojilor. Aceasta soluţie, deşi pare logica, este totuşi falsă. Cartea Con-
stituţiilor trebuie să se afle pe pupitrul oratorului împreună cu regle-
mentările generale ale Obedienţei din care loja face parte, deoarece
oratorul este pastrătorul legii masonice şi deci aceste texte nu-şi aulo-
cul pe altar. Atât Constituţiile, cât şi reglementările sunt texte de ordin
administrativ, iar altarul este sacru şi ţine de ordinea iniţiatică, mai pre-
sus de cele omeneşti . Ce-ar fi daca în loc de Evaghelii preotul ar pune
pe altar calendarul bisericesc?

CAPITOLUL IV

TABLOUL LOJII UCENICULUI

La începuturile masoneriei, orice local putea fi transformat în tem-
plu. Era suficientă trasarea pe podea cu o cretă a Tabloului simbolic al
gradului în care lucra atelierul. După fiecare întâlnire, tabloul era şters.

Ulterior, s-a folosit o pânză pictată care era întinsă pe podea în tim-
pul reuniunilor. În zilele noastre, templele masonice sunt decorate cu
toate obiectele simbolice desenate în tabloul lojii.

În tabloul lojii ucenicului (Planşa IV) sunt reprezentate doua co-
loane având capitelurile împodobite cu rodii; ele încadrează o poartă
spre care urcă trei trepte în fata cărora se află mozaicul în formă
de şah. În tablou mai pot fi vazute trei ferestre, o piatră brută, o piatră
cubică cu vârf. Un şnur cu trei noduri încadrează tabloul care mai cu-
prinde şi Soarele şi Luna, cei doi luminători cereşti, Echerul şi Compa-
sul, Perpendiculara şi Nivela, Ciocanul şi Dalta precum şi Planşa de
trasat, simboluri despre care am mai vorbit.

1. TEMPLUL LUI SOLOMON ŞI CELE DOUĂ COLOANE
Templul

Descrierea Templului lui Solomon trebuie căutată în Biblie (III
Regi, 6: 2- 9 şi 15-22)222:

„Templul pe care l-a zidit regele Solomon Domnului era lung de
şaizeci de coţi, lat de două.Zeci şi înalt de treizeci.

121

_:-6"___ ----~-·-- - - - -

rol 1ii xJ

l~
'l
ill
I
~~
I

Itt 'l~li1 B

l

'
Planşa IV. Tabloul lojii ucenicului

SIMBOLURILE F RA~Ci\lASONERIET

Pridvorul de dinaintea templului era lung de doua.zeci de coţi, ras-
punzând cu îna.lţimea templului, şi lat de zece coţi înaintea templului.

Şi el a fă.cut la acele odai ferestre cu zăbrele largi înauntru şi
strâmte înafară.

Şi a mai făcut o clădire lângă zidul templului cu trei caturi în jurul
pereţilor templului, în jurul Sfintei Sfinteioi223.

Catul de jos al clădirii era lat de cinci coti; cel din mijloc lat de şase
coţi; iar cel de-al treilea lat de şapte coţi; căci împrejurul templului erau
făcute prichiciuri de zid ca zidirea să nu fie lipită de pereţii templului.

Când s-a zidit templul, la zidirea lui au întrebuinţat pietre cioplite
lucrate mai dinainte. Aşa că nici ciocan, nici topor, nici orice altă
unealta de fier nu s-a auzit la zidirea lui.

Intrarea la catul de jos al clădirii era pe partea dreaptă a templului.
Pe scări în spirală se suiau la catul din mijloc şi de la catul din mijloc
la catul al treilea.

Şi a zidit el templul şi l-a terminat şi a pardosit templul cu scânduri

de cedru.
Odăilor dimprejurul întregului templu le-a dat înălţime de câte cinci

coţi la fiecare cat şi erau legate de templu prin grinzi de cedru (...)
Şi a îmbrăcat pereţii templului pe dinăuntru cu scânduri de cedru

de la pardoseala templului până la tavan pe dinăuntru l-a îmbrăcat
peste tot cu lemn de cedru; iar pardoseala templului a făcut-o din scân-

duri de chiparos.
Şi a făcut în partea din fund a templului o despărţitură de două.Zeci

de coţi lungime şi a îmbrăcat pereţii şi tavanul acestei despărţituri cu
scânduri de cedru şi aşa a făcut despărţitura pentru Sfânta Sfintelor.

De patruzeci de coţi era despărţitura dintâi a templului.
Pe scândurile de cedru dinăuntru templului erau făcute sculpturi în
formă de colocinţi şi flori de trandafiri îmbobociţi; totul era acoperit
cu cedru şi piatra nu se vedea.
Iar despărţitura din fundul templului el a pregătit-o ca să pună
acolo chivotul cu legea Domnului.
Şi despărţitura aceasta era lungă de douazeci de coţi , lată de două­
zeci de coţi şi înaltă de douăZeci de coţi; şi a îmbracat-o în aur curat;
asemenea a îmbrăcat şi jertfelnicul cel din lemn de cedru.

123

JU LES BOVC HE R

Şi a îmbrăcat Solomon templul şi pe dinăuntru cu aur curat; şi a în-
tins lanţuri de aur pe dinaintea catapetesmei şi a îmbrăcat-o în aur.

Tot templul l-a îmbrăcat el în aur, tot templul până la capăt şi tot
jertfelnicul care este înaintea altarului l-a îmbrăcat în aur."

În pofida abundenţei de detalii, nu putem reface planul exact al
templului. S-au încercat multe „reconstituiri", rămase însă discutabile.

Contenau224 spune ca templul lui Solomon care trebuie sa fi fost
expresia perfecţiunii în arta iudaica a fost în totalitate distrus şi ca sun-
tem siliţi să-l comparăm cu câteva mici monumente supravieţuitoare
ale acelei foarte îndepartate epoci.

Totuşi, G. Riccioti225 scrie ca: ,,Templul propriu-zis, casa (Domnu-
lui), era un edificiu compus din trei părţi. Pornind de la faţada care, după
tradiţia veche, era orientată spre răsărit, se intra pe rând în trei săli:

Vestibulul (ebr. ulam) era lat de 11 m (20 coţi); lung de 5,5 m
(10 coţi); deşi înălţimea nu este precizată, ea trebuie sa fi depăŞit 16,5 m
(30 coţi).

Aula (ebr. hekhal din sumerianul e-gal - ,,casa cea mare") numita
şi locul sfânt sau „Sfânta" (qodhesh) lata de 11 m, lungă de 22 m
(40 coţi) şi înalta de 16,5 m.

Cella sau adyton (ebr. debhir) numită şi ,,Preasfânta" sau „Sfânta
Sfintelor" (qodhesh qodhashim), care era o sala perfect cubica cu latura
de 11 m.

Lungimea interioara totala a edificiului, de la faţada vestibulului
pâna în capătul Sfintei Sfintelor era de 38,5 m (70 de coţi) şi lăţimea
era în mod constant de 11 m".

Bineînţeles, este cazul sa avem rezerve asupra acestei descrieri prea
exacte întemeiate numai pe texte biblice despre care se ştie ca nu exce-
lează prin claritate.

Nu vom încerca deci o ,,reconstituire" a ceea ce era în plan material
templul din Ierusalim. În masonerie, acest templu este un simbol şi ni-
mic mai mult, dar este simbolul esenţial: al Templului ideal a cărui
construcţie nu se încheie niciodată, în care fiecare mason este o piatră
prelucrata în plan material în liniştea meditaţiei, fără daltă şi ciocan.
De la un nivel la altul, iniţiatul urca treptele unei scări în spirală, ceea
ce înseamna că mult râvnita înălţare la ideal se petrece în el însuşi prin
necontenita revenire la sine.

124

SIMBOLURILE FRANCMASONERIE I

În limba ebraica, Solomon înseamna „om paşnic" . Templul lui
Solomon este templul păcii , pacea lumii prin pacea inimii, idealul ma-
sonilor sinceri dincolo de întreg tumultul lumii profane.

Templul lui Solomon a fost construit în şapte ani, iar şapte este vârsta
simbolică. a maestrului mason, a celui care a dobândit deplina iniţiere.

A fost construit din piatră, lemn de cedru, şi aurul l-a împodobit din
belşug. Piatra înseamnă stabilitate, lemnul, vitalitate, iar aurul, prezenţa
dimensiunii spirituale, singura ce conferă perfecţiune şi nemurire.

Pentru mason, Templul lui Solomon nu este abordat ca realitate is-
torică, nici ca expresie a religiei iudaice, ci doar în semnificaţia sa
esoterică pe cât de profundă, pe atât de frumoasa.

Cele doua coloane

Urmând textul biblic, este deopotrivă de greu sa înţelegem cum
erau fă.cute cele doua coloane (,,stâlpi" - n.tr.) de la intrarea în Templul
lui Solomon. Iată cum sunt descrise (III Regi, 7: 13-21):

,,Şi a trimis regele Solomon şi a luat pe meşterul Hiram din Tir.
Acesta era fiul unei văduve din seminţia lui Neftali. Tatăl lui, un
tirian, era arămar; era şi Hiram plin de pricepere, cu meşteşug şi cu şti­
inţa de-a face orice lucru din aramă. Şi a venit la regele Solomon şi a
fă.cut tot felul de lucrări.
A turnat pentru pridvor doi stâlpi de aramă, fiecare stâlp de optspre-
zece coţi înălţime şi rotundul fiecărui stâlp era cât putea să-l cuprindă
o sfoara de doisprezece coţi. Grosimea era de patru degete, iar pe dină­
untru era gol226.
Şi pentru pus în capetele stâlpilor a făcut doua coroane turnate din
aramă; înălţimea unei coroane era de cinci coţi şi înălţimea celeilalte
coroane de cinci coţi .
Şi pentru acoperit coroanele care erau în capetele stâlpilor, a fă.cut
el două. reţele lucrate împletit, şnururi în formă de Janţuri: şapte la o
coroană şi şapte la cealaltă. coroană..
Şi, când a fă.cut stâlpii, a fă.cut două şiruri de rodii de aramă, atârnate
jur împrejur pe marginea reţelelor ca să. împodobească. coroana ce era pe
vârful stâlpului; la fel a făcut şi celeilalte coroane de pe celălalt stâlp.

125

JULE3 BOL CJIER

Coroanele din capetele tâlpilor de la pridvor erau fă.cute în forma
cupei florii de crin. de patru coţi la gura.

Şi, la coroanele de la amândoi stâlpii, erau sus, la încheietura lor, în
dreptul marginii re\elei, rodii de arama; iar şirurile de rodii dimprejur,
la fiecare coroana, erau de câte două sute de rodii.

Şi a aşezat stâlpii la pridvorul templului, punând un stâlp în partea din
dreapta şi dându-i numele /achin; şi pe celalalt tâlp. în partea ting.2,
dându-i numele Booz.

Şi pe capul stâlpilor a pus coroanele facute în forma cupei florii de
crin. Aşa s-a sfârşit lucrul stâlpilor·'.

De crierea prea pu\in clara nu ne da posibilitatea unei exacte repre-
zentari a celor doua coloane: repetiţiile îngreuneaza textul care devine
aproape de neînţeles.

În a Leadbeater27, fara a vedea vreo dificultate, . crie: ,.Pentru ca
autorii sunt departe de-a fi ajuns la un con en . iar detaliile pe care le
dau unt atât de neclare. criitorii masonici n-au putut tabili decât prin-
cipalele rrasa.turi. Am preferat aşadar sprijinul clarvazatorilor".

Pentru ca. nu putem msa da credit ace tui procedeu, caci, fara în -
doiala, ar da rezultate diferite de la un clarvazator la altul, suntem si-
li\i sa rămânem la marturii scrise şi sa respingem descrierile fanteziste
ale lui Leadbeater.

Gasim la Ragon228: ..Se estimeaza ca cele doua coloane ar fi avut
inâlţimea de 18 coti. circumferinta de 12. baza de 12 şi capitelul (..co-
roana" - n.tr.) de 5 co\i; total 47. acelaşi cu numarul constelatiilor ~i
al emnelor zodiacului. adica al lumii cereşti. Dimensiunile se abat de
la toate regulile arhitecturii tocmai pentru a avertiza ca înţelepciunea
şi puterea arhitectului divin sunt mai presus de oameni şi de judecata
lor. Coloanele sunt din bronz pentru a rezista potopului, adica barba-
riei; arama este emblema eternei stabilitati a legilor naturii, temelie a
inţelepciunii masonice. Ele unc goale pe dinauntru pencru a adapo ci
uneltele. cunoştintele omului; în sfârşit, lucra.tom unt chemaţi pentru
a fi platiti lânga aceste coloane, de unde pleaca mulţumiţi de cunoş­

tintele dobândite".
De ce spune oare Ragon ca dimensiunile coloanelor „se abat de la

toate reguWe arhitecturii"? Dimpotriva, ele au dimensiuni potrivite
pentru coloane fara rol de susţinere (obeliscuri n.tr.}~29. Diametrul

126

Sl~lBOLURILE FRA~OlASOi'iERIEI

unei coloane având cu puţin sub 4 coţi, iar înalţimea fiind de 23 de
coţi (18 pentru stâlp şi 5 pentru capitel), raportul lor este de 1 la 6;
cum am vazut la Planşa III, în arta greacă, raportul corespunzător unei
coloane dorice, cea mai robustă dintre toate, este de 1 la 8.

Coloanele sunt de aramă, mai spune Ragon, pentru a rezista poto-
pului! Nu s-a dezlanţuit nici un potop după ce ele au fost construite,
dar nici nu s-a găsit, până azi, vreo rămăşiţă a acestor coloane.

Coloanele sunt goale pe dinăuntru pentru a adăposti unelte!... Bi-
blia nu se referă la depozitarea uneltelor şi nici nu pomeneşte de vreo
uşă de acces în interiorul coloanelor; Leadbeater arată că existau trei
încăperi suprapuse „invizibile din afară" cu spaţii de depozitare pentru
Tablele Legii, arhive şi alte documente230.

Desigur, Ragon nu se bizuia pe clarviziune ca Leadbeater, dar comen-
tariile sale sunt asemănătoare cu ale altor autori masonici din vremea lui.

*

Citind cu atenţie descrierea coloanelor, s-ar putea deduce că ele

aveau două capiteluri suprapuse: unul înalt de 5 coţi, celălalt de 4;

ceea ce înseamnă că înălţimea totală a coloanelor era de 27 de coţi şi

că raportul era de 1 la 7. Cum textul biblic aminteşte de un şnur în

formă de Janţ înfăşurat de şapte ori în jurul co-

CRLVsau loanei, de crinul înalt de patru coţi şi de capite-
A.VE,\fO.\'Ă lul înalt de cinci coţi, rezultă că, din înălţimea

RODII totală de 5 coţi a capitelului, scăzând înălţimea
i rânduri crinului de 4 coţi, rămânea doar un singur cot
de lanţuri (0,525 m) în jurul căruia ar fi putut fi înfăşurat
RODII

lanţul; acesta ar fi trebuit să aibă dimensiuni

foarte reduse şi astfel să fie greu vizibil la o

Circumf~rinţa înălţime de 1O metri.
Biblia nu vorbeşte despre socluri şi probabil că
= 12

acestea nici n-au existat, coloanele având, poate,

Diametru baza direct în pământ, într-un locaş pietruit.
-3.82 Cele doua coloane semănau până la a fi

identice. Se deosebeau numai prin aşezarea lor

Fig. 67. Coloana la dreapta şi la stânga intrării în templu şi prin
Templului numele ce li dăduse.

127

JPLE:= 80 ... CHER

G.Riccioti231 face „importante·· preciza.ri fara a indica. din pacate.
,i ,ur,ele consultate:

..De fiecare parte a intrari1 in templu se gasca o co loană de bronz
goala pe dinăuntru, înalta de 9,9 m (18 coti), având un capitel rotunjit.
inalt de 2,75 m (5 coti). deci cu o inaltime totala de 12.65 m (23 coti ).
Numele coloanei din dreapta era Yakhin «el "a da tab1~.t.1te#. iar al co-
loanei din dreapta era Bo'az «în el e,te fortl : având în vedere forma
actuala a ace,tor douA nume. ele trebuie să se fi referit la Yc.ihve care fa.
cea ca templul c;a ramâna în picioare: judecând însa dupa alte variante
mai vechi. 1,e pare ca numele initiale ale coloanelor erau Yakhun «el
este stabil» ~i Be'oz «în forta» care desemnează templul însuşi".

La Joscphuc; Flavius232 gasim această referinta:
..Solomon i-a cerut regelui Hm.un ,.1-i nimita din Tyr pc me. terul cu

numele Chei111mo. a carui mama se tragea din seminţia Neftali caci ea

era din ace~t trib). taral ,au Uriru fiind de obmie Lraelita. El era cel
mai iscu it fn oricare ştiinţă a faurarilor. deosebit de priceput indeobşte
in prelucrarea .,urului, argintului !>i a aramei: toate podoabele Templului
care ţineau de meşteşugul lui, potrivit voinţei regelui, au foM infaptuite
de el. Pentru pridvorul sanctuarului, Cheiramos a făurit doi stâlpi de
arama cu o grosime de patru degete Aceşti stâlpi aveau o inaltime
de 18 coti. ma:.urând de jur unprejur dot..!,prezece degete. În vârful fi.
ecarui tâlp a pu un creŞtet in forma de cr;n. care atingea tnaltimea de
cinci coti ,i avea deasupra o hnpletiturâ de draIIlă. din mladite de pal-

mier ca sa acopere crinul. De JUr împrejur atârnau doua ~iruri de rodii,

doua sute la numar. Stâlpul situat m panea dreapta a pridvorului se nu-
mea Iachin, iar cel din partea stânga se numea Boaz."

Figura 67 arato. coloanele aşa cum Ic putem reprezenta logic, dar
nu avem sigurant" ca a! a erau in realitate.

Jak.in i Boaz. numele celor doua coloane

lata ce explicatie dt\dea canonicul Crampon numelor celor doua co-
loane: ,Jakin231, adica «el va stabili» şi Booz (ebr. Boaz), adica «în
forta»: aceste doua cuvinte împreuna mscamna deci: Dumnezeu a .sta
bilit în forţa. tememic. templul şi religia al caru1 centru este".

12.S

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Oswald Wirth234 spune că: ,,Biblia arată că două coloane din bronz,
turnate de meşterul Hiram din Tyr, au fost ridicate la intrarea Templu-
lui lui Solomon, cea din dreapta primind numele de Jakin, iar cea din
stânga, Boaz. Niciodată nu au existat dispute privind sexul simbolic al
celor două coloane. Pe cea dintâi, iniţiala numelui (iod) o caracteri-
zează drept masculină deoarece această literă ebraică simbolizează
bărbăţia. Pe de altă parte, beth, a doua literă a alfabetului ebraic, este
considerată tipic feminină; beth înseamnă casă, locuinţă sau recepta-
cul, peşteră, uter etc. Coloana J:. este deci masculin-activă şi coloana
B:. , feminin-pasivă, astfel că s-ar cuveni ca prima să fie roşie, iar cea
de-a doua, alba sau neagră" .

Cuvântul Jakin se scrie în ebraică: iod (I), caph (Ch pronunţat apă­
sat), iod (I), nun (N). Pentru a evita o eroare în pronunţie, uneori se
scrie Jakin. Cuvântul Boaz se scrie cu literele beth (B), ain (literă ce
nu poate fi transcrisă fonetic decât printr-o aspiraţie sonoră în felul as-
pru al pronunţiei greceşti) , zain (Z). Adeseori este ortografiat Booz în
loc de Boaz, totuşi cea de-a doua variantă corespunzînd mai bine lim-
bii ebraice235.

Locul coloanelor

Biblia nu lasă nici o îndoială: Jakin se află la dreapta şi Boaz la
stânga, ceea ce corespunde limbajului simbolic tradiţional şi universal.

R1TUL SCOŢIAN R1TULFRANCEZ

u ' , , stal N oz tal

N~ ' , .'.-.. utal su<.'.-l
utal ,Y,. :::,
:::, u<

'

13o,' ' 'bJ Jo o~

1 5.·. 2 5.·. 2 5.•. 1 :,...

Fig. 68. Amplasarea Fig. 69. Amplasarea
coloanelor în ritul scoţian coloanelor în ritul francez

129

JULES BOCCHER

Această aşezare este respectată în ritul scoţian, insa în ritul francez
coloanele sunt inversate: Jakin este la stânga şi Boaz, la dreapta. Ni-
mic nu justifică. aceasta inversare, nici macar faptul ca cele doua co-
loane au fost aduse în interiorul templului masonic236.

Dar sa observăm ca, în ritul scoţian, primul supraveghetor este la
dreapta, iar al doilea, la stânga, şi că, în ritul francez, poziţiile lor sunt
inver ate; ne dăm seama că., în ambele cazuri, primul supraveghetor se
afla la baza coloanei B:. şi cel de-al doilea, la baza coloanei J:.

Constatând aceasta „anomalie", Oswald Wirth237 scrie:
,,Cele doua interpretări sunt egal acceptabile dacă cei doi suprave-
ghetori stau la locul potrivit: primul, întotdeauna sub coloana J: . , iar
al doilea, sub coloana B:. pentru ca atributele lor specifice, nivela şi
perpendiculara, simbolizează sulful, activ-masculin (J:. ) şi, respectiv,
mercurul pasiv-feminin (B:. )".
În pofida numeroaselor studii ce i-au fost consacrate, această pro-
blema a ramas neclarificata. Confuzia a început odată cu introducerea
celor doua coloane în interiorul templului masonic. Conform modelu-
lui istoric de la Ierusalim, ele ar trebui aşezate în exterior, caz în care
nimeni n-ar avea ceva de obiectat: J:. trebuie sa fie la dreapta şi B:.
la stânga.
Locul supraveghetorilor în templu nu depinde numai de cele doua
coloane de la intrare, ci şi de coloanele din patra.tul cel lung care le co-
respund. Am arătat ca aceste coloane sunt Geburah, Forţa şi Chesed,
Harul. Din acest punct de vedere, nu-i nici o îndoiala: primul suprave-
ghetor trebuie sa stea la dreapta şi cel de-al doilea, la stânga.
lakin şi Boaz corespund sephirot-urilor Netzah şi Hod care for-
mează un grup împreună cu Jesod (v. Planşa II). După cabalişti,
Jesod este o reprezentare a atributului generator. a capacitaţii de
a fecunda a divinitaţii. Netzah şi Hod formeaza deci elemen-
tele generatoare care îl reîntregesc pe Iesod, sursa centrala a puterii
de a fecunda.
În ritul scoţian, ucenicii, aşezaţi pe latura de nord (la stânga), se
află. sub autoritatea celui de-al doilea supraveghetor aşezat la sud (la
dreapta), iar calfele de la sud, sub autoritatea primului supraveghetor
aşezat la nord238.

130

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

u fa;) Cele două coloane sunt pietrele de hotar ale
lumii create şi, la fel cum supraveghetorii îşi
N~u;) ',\(,' ::Ss exercită. în diagonală autoritatea asupra uceni-
,' cilor şi a calfelor, tot astfel şi cele două co-
<u'. loane le corespund supraveghetorilor (fig. 70).

0o.-,· ' Rezumând, credem că primul suprave-
ghetor trebuie să-şi găsească într-adevăr lo-
15.·. -~O 2S.·. cul la stânga, iar cel de-al doilea, la dreapta
''O în lojă; cele două coloane trebuie să fie aşe­
zate în exteriorul templului (lojii), şi nu
Boaz Jakin în interior.

Fig. 70. Corespondenţa pe
diagonală a coloanelor

Culorile coloanelor

Toţi autorii masonici atribuie Soarele coloanei J:. şi Luna coloanei
B:. rezervându-le următoarele culori: roşu, coloanei J:. şi alb sau ne-
gru, coloanei B:. pentru a desemna activul şi, respectiv, pasivul.

Desigur, dacă rămânem la textul biblic, cele două coloane erau din
aramă şi amândouă aveau culoarea acestui metal. Pentru a le deosebi,
le-au fost asociate anumite culori dar, credem, în dezacord cu majori-
tatea autorilor masonici, într-un mod arbitrar şi discutabil.

Urmărind Planşa II, observăm că locul sephirot-urilor ne apare di-
ferit, după cum suntem aşezaţi, în faţa sau în spatele lor. În majoritatea
cazurilor, interpretul simbolurilor trebuie să se aşeze în faţa lor, mai
puţin în heraldică unde, aşa cum se ştie, armele fiind dispuse pe su-
prafaţa scutului, interpretul se plasează. în spatele lui.

Culoarea albă corespunde Înţelepciunii, Harului şi Victoriei; roşul,
Inteligenţei, Forţei şi Gloriei, iar albastrul, Coroanei, Frumuseţii şi
Fundamentului; în sfârşit, negrul corespunde Regalităţii.

Deci, laturii din dreapta (active) i se atribuie culoarea albă; celei
din stânga (pasive), culoarea roşie; centrului, culoarea albastră (neu-
tre); la bază se află. culoarea neagră. (materia)239_

Atribuind culoarea albă sephirot-urilor din partea dreaptă şi, prin
urmare, lui Jakin, respectăm semnificaţia solară a acestei coloane,
având în vedere că. lumina soarelui este albă.

131

Jl ' LE ~ B0CCHER

Pâna şi partidele politice au adoptat ace t cod precis al culorilor:
alb, pentru dreapta sau monarhie şi roşu pentru stânga. Tricolorul fran-
cez albastru, alb, roşu poate fi interpretat: albastru, dreapta m asura,
ataşamentul solid la catarg; alb, în centru, şi roşu la extremitate, m
acea parte atât de supusa fluctuaţiilor, agitaţiei sterile.

Coloana J:. trebuie sa fie deci cea alba şi coloana B:. cea roşie;
albastru ramâne culoarea cerului, a boltii înstelate a templului maso-
nic. Dovada ca masoneria atribuie culoarea alba celor mai înalte grade;
culoarea roşie, gradelor intermediare şi culoarea albastră, primelor sale
trei grade în cadrul carora adeptii trebuie, înainte de toate, sa înveţe sa
practice toleranţa.

*
Cele doua coloane marcheaza, dupa cum am pus, limitele lumii
create, ale lumii profane în care "iata şi moartea, neputând ajunge
vreodata la un echilibru, ramân termeni ai unei opozitii extreme. For-
ţele con tructive nu pot acţiona decât pe masura ce forţele distructive
şi-au îndeplinit menirea. Aceste actiuni opuse îşi sunt reciproc „nece-
sare". Coloana J:. nu poate fi gândita fara coloana B:. , caldul fără.
rece, lumina fara întuneric etc. Fiinţa vie este permanent într-o stare de
echilibru instabil între formarea de celule noi şi eliminarea celulelor
moarte. Cele abia create nu se pot dez" olta decât în masura in care le
înlocuiesc pe cele vechi.
Fiind o imagine atât de izbutita a lumii aşa de impărlite, cele doua
coloane îşi au un Joc mai potrivit decât obeliscurile din afara templu-
lui. Incinta sacra e susţine pe stâlpi proprii (cele patru coloane in-
terioare din care trei vizibile) care razbat pâna în lumea arhetipurilor
unde totul se contopeşte într-o lumină ce nu paleşte vreodata.

2. CAPITELURILE: RODII. CRfNJ ŞI Lk~ŢURI

Aşa cum sunt reprezentate de cele mai multe ori în tabloul lojii uce-
nicului, cele doua coloane au drept capitel trei rodii coapte, coaja fiind
era.pata, ceea ce nu corespunde întocmai descrierii biblice. Este însa o re-
prezentare schematica datorata faptului ca tabloul era cândva de enat cu
creta pe podea Dar cum se explica totuşi absenţa crinului si a Janţului'?

132

SIMBOLURILE FRANCMASO~ERIEI

lată ce scrie Ragon240: ,,Filon şi Josephus Flavius menţionează crinii
si rodiile aflate deasupra coloanelor Templului lui Solomon. Crinul este
semnul purităţii scopurilor adunării adepţilor, iar rodiile, al prieteniei lor
curate. Crinul sau, altădată, nufărul, era atributul zeiţei Venus-Uran.ia pe
care creştinii l-au transferat Fecioarei Maria. Floarea de crin de la intrare
arăta credinciosului că trebuie să păşească în templu cu sufletul curat".

Rodiile

Să cercetăm mai întâi rodia ca simbol religios.
Despre acest fruct plin de sâmburi dulci, Sf. Papă Grigore cel Mare
spune că reprezintă milostenia, suma tuturor virtuţilor.
Monseniorul Barbier de Montault241 e de părere că rodia care as-
cunde sub coajă atâţia sâmburi zemoşi este un simbol al smereniei,
singurul veşmânt care se potriveşte omului de valoare.
După acelaşi autor, fructul de rodie este şi simbol al papalităţii ca
expresie a adunării la sânul Bisericii a tuturor fiilor ei242.
Poate că Angelo de Gubematis243 a găsit un sens mai adânc scriind
că : ,,Numărul mare al seminţelor rodiei a consacrat acest fruct ca sim-
bol popular al fecundităţii, al procreării şi al abundenţei". În toate doc-
trinele sapienţiale ale Antichităţii, începând din Babilon până în Grecia,
trecând prin cultele fertilităţii din Siria (culte lunare cu rădăcini în
tantrismul hindus), forma unei rodii deschise era o imagine a vulvei.
Acelaşi autor spune că fructul pe care Eva i l-a oferit lui Adam şi
Paris lui Venus n-ar fi fost un măr, ci o rodie; ori de câte ori în mituri
sau în obiceiurile de nuntă ale popoarelor este evocat mărul, trebuie să
subînţelegem că este vorba despre rodie244.
Rodiul este un arbore de 3-8 metri înălţime, răspândit în Mesopo-
tamia, Palestina ori Persia; în stare sălbatică, el creşte în toate regiunile
subtropicale şi temperate din ambele emisfere. În Europa poate fi întâl-
nit mai ales în Portugalia şi în Spania. Fructele lui sunt comestibile, iar
coaja rădăcinilor, care este toxică, se foloseşte la preparate farmaceutice.
Numele său ştiinţific e ste Punica granatum: punica provine din ad-
jectivul latin puniceus, ,,roşu" , datorită culorii sâmburilor, dar ar putea
avea o origine feniciană, adică punică. Cuvântul granatum înseamnă

133

JULES BOCCHER

„graunţă·', ,.sâmbure" şi, subînţelegând marul, Punica granatum e
poate traduce prin ,,mar cu sâmburi roşii".

În masonerie, sâmburii rodiei înveliţi într-o pulpa transparenta sunt
simbolul masonilor uniţi prin idealul comun. Rodiul având coaja radaci-
nii toxica, fructul sau zemos arata ca masonii ies dintr-o lume prin esenţa
adversa pentru a parcurge treptele perfecţiunii, ale iubirii de oameni.

Crinii

Personajul lui Huysmans245, abatele Plomb, spune: ,,Trebuie lamu-
rit mai întâi ca floarea de crin despre care vorbesc Sf. Scripturi nu este
aceeaşi cu floarea pe care o cunoaştem sub acest nume. Crinul comun,
acela care creşte în Europa şi care a devenit chiar înaintea Evului Me-
diu simbolul creştin al virgini taţii, nu pare să fi crescut vreodata în Pa-
lestina; în Cântarea Cântarilor. de altfel, gura iubitei este comparata cu
aceasta floare, ceea ce însemna. evident, că iubita avea buzele roşii şi
nu albe, livide. Planta denumita m Biblie crinul vailor sau crinul de
câmp este, fara îndoială, anemona, atât de raspândita în Siria, în
Galileea şi la Ierusalim, pe Muntele Maslinilor; floarea ei, cu petale
bine conturate şi alternând cu un verde generos, semanând cu o floare
de mac, are distincţie aristocratica".

Angelo de Gubematis246 scrie ca, în Occident, crinul a fost la fel
de popular ca şi lotusul pentru orientali. El era atributul lui Venus şi al
satirilor, datorita pistilului ,,ruşinos" din cauza caroia a devenit şi un
simbol al procrearii.

Este curios, într-adevar, cum crinul, simbol falie, a ajuns sa repre-
zinte virginitatea în timp ce, aşa cum spune Huysmans247: .,Parfumul
său nu e câtuşi de puţin cast; este un amestec de miere şi piper cu mi-
ros înţepator şi dulceag, discret şi persistent, amintind de preparatele
afrodiziace levantine şi dulceţurile erotice ale Indiei".

Iată însă ce putem citi la Thomas de Cantimpre248: .,Crinul este o
emblema a virginitaţii, în primul rând datorită culorii sale albe ca
neaua şi apoi pentru ca miezul acestei flori, închis între şase petale,
pare a se ţine la adapost de atingeri şi greşeli".

Aşadar este foarte posibil ca floarea pe care europenii o denumesc
crin să fi fost necunoscuta în Palestina. unde anemona purta acest

134

SIMBO LU RILE FRAN'OlAS O . ERIEI

nume. Aşezata pe vârful coloanelor templului, această. anemonă. le
transforma, pe de-o parte, în simbol falie şi, pe de altă parte, în două
imense torţe ce străjuiau intrarea.

*
În heraldică., ,,floarea de crin" a prilejuit numeroase discuţii şi in-
terpretări diferite. Reprezentată. aproape invariabil cu trei petale, ea
stilizează. securea cu două tăişuri în formă de cruce (fr. hache, fran-
ciscă.- n.tr.); pentru alţi cercetători, ea ar fi putut închipui tridentul sau
un capă.t de lance.
Toţi heraldiştii fac o deosebire clară. între „floarea de crin" (flor de
Loys sau Lys) şi „crinul de gradină." (fr. lis - n.tr.); ei chiar adoptă ve-
chea ortografie „lys" pentru a marca această. diferenţă..
Pentru Lanoe-Vtllene249, ,,floarea de crin (lys) este o stilizare a flo-
rii de grozama sau de drobiţă. care, pentru locuitorii sudului, pare să. fi
fost un simbol al nordului, al regalităţii şi al bărbă.tiei."250
Văzând în crin o emblemă. a procreării, Angelo de Gubematis251
spune: ,,Înclin să. cred că., cine îşi alegea crinul ca stemă (oraşul Flo-
renţa, regii Franţei etc.) avea în vedere creşterea numărului de supuşi
şi succesiunea neîntreruptă. a generaţiilor". El citează. din Dictionnaire
des Institutions, Moeurs et Coutumes de la France (1855) al lui
Cheruel: ,,Unii au susţinut că francii din vechime şi-au ales ca em-

blemă. irisul sau crinul de apa pentru a-şi aminti de ţinuturile mlăşti­

noase din care proveneau" .
Suntem aşadar încă. foarte departe de a soluţiona problema originii

florii de crin în heraldică. şi a semnificaţiei ei ca simbol masonic.

Lanţurile

Capitelul coloanelor este înconjurat de şapte rânduri de lanţuri. Ştim
că., pentru antici, lanţul era simbolul captivităţii, însă, în cazul de faţă,
adevăratul sens ne scapă.. Cât priveşte numărul şapte, el era venerat la
popoarele semitice, fără îndoială. din cauza împărţirii să.plămânii în
şapte zile corespunzător duratei fiecăreia dintre fazele lunii (nu cred să
fie vorba de altă corelaţie astronomică.) .

135

JULES BOCCHER

Cu teama de-a nu avansa o interpretare pur subiectiva, vom spune to-

tuşi ca lanţurile de pe coloanele aşezate la granitele sacrului arata ca acela

impur, captiv înca în lumea profana nu trebuie sa treaca pragul templului.
Pe de alta parte, trecut printre doua rânduri de rodii, embleme ale

fecundităţii, lanţul poate simboliza legătura de unire între generaţii.
Sa mai observăm ca cele doua coloane - phalu uri înlănţuite - amin-

tesc de omphalos-ul de la Delfi (..buricul pamântului" la propriu). Acea
piatra sacra, venerata ca piatra vie şi salaş al vieţii însaşi, era ,.înlănţuita"
într-o reţea cu noduri ca simbol al controlului asupra unei forţe esenţiale,
asupra unui potenţial uriaş, intrucât este capabil sa creeze Viaţa.

*

Pentru a rezuma, rodiile simbolizează în masonerie multiplicarea şi

unitatea; anemona sau crinul. flacăra pura şi dătătoare de viaţă: entuzi-
asmul, focul inimii; Janţul reprezinta, pe de-o parte, legăturile care-i
ţin captivi inca pe profani în lumea lor şi, pe de alta parte, legăturile
care ii une c pe masoni.

3. CELE TREI TREPTE

Ragon252 vorbeşte despre şapte trepte; la Vuillaume253, în tabloul
gradului de ucenic, se văd trei, ca şi la Plantagenet254, numai în dese-
nul lui Wirth255 nu apare nici una.

Oricât ar ramâne părerile de impartite, trecerea din lumea profana
printre iniţiaţi presupune o schimbare de nivel şi deci reprezentarea
simbolica a treptelor e firească. Dar câte? Parcurgerea a trei trepte
(etape) confirma calitatea de iniţiat, adica de ucenic mason. Vom ve-
dea că pentru gradul de calfă, va fi necesara parcurgerea a cinci etape.

Orice iniţiere presupune o schimbare de plan. şi nu doar podeaua
sanctuarului este upraînaltata, ci şi templul însuşi256.

În acest fel este sugerata înălţarea spirituala în fiecare cult sau rit în
toate timpurile şi la toate popoarele.

În tabloul gradului de ucenic, trei trepte sugerează eforturile pe
care initiatul trebuie sa le faca pentru a se elibera, mai întâi, de planul
fizic, sa treaca în cel astral şi, în sfârşit, sa se înalţe într-un plan su-
perior, cel divin.

136

3'\\BOLURILE FRA.~01 b0'\ERIEI

Aşadar, cele trei trepte reprezinta în ordine: planul fizic sau mate-
rial, planul intermediar, zis „astral"257 şi planul mental. Aceste trei pla-
nuri corespund triadei: trup, suflet, spirit, caracteristica fiinţei umane.

Paşind pe cea de-a treia treaptă, iniţiatul ajunge în faţa unei uşi în-
chise care, daca este demn, i se deschide singura.

În templele masonice, cele trei trepte nu exista m plan material. Ele
sunt doar reprezentate candidatului în tabloul primului grad ca o
,.harta" a caii desavâr~irii, a initierii sale care. logic. ar trebui sa-1 duca
la un prag, la o poarta (uşa). Pupitrele venerabilului, oratorului si se-
cretarului - exemple de reuşita pe cale iniţiatica, dar şi de separatie
fata de lumea careia candidatul îi aparţine înca - sunt aşezate pe un
podium la care se ajunge urcând trei trepte pentru ca ei sunt deja iniţi­
aţi, au acces la ce este mai sacru.

Deşi treptat, urcuşul catre piscurile desavâr~irii spirituale nu se
termina niciodata pentru adevaratul iniţiat. Nici un om nu se poate
fali ca ar fi ajuns chiar acolo. Ucenicul trebuie sa-şi tempereze ambi-
ţiile şi dacă într-adevar reuşeşte sa urce trei trepte, nu doar simbolic,
ci în duh, poate considera ca a îndeplinit prin aceasta o buna parte a
misiunii sale iniţiatice.

Triada este o caracteristica dominanta a gradului de ucenic: el are
vâr ta de trei ani, face trei paşi rituali, bateria are trei lovituri şi , pentru
a aminti toate acestea, templul reprezentat în tabloul lojii ucenicului
are trei trepte simbolice.

*

Numai dintr-o eroare a pomenit Ragon despre şapte trepte în ta-
bloul ucenicului; acest grad nu poate fi înţeles şi cunoscut decât prin
numarul trei. De altfel, Ragon258 însuşi întocmeşte o lunga lista de tri-
ade aferente gradului de ucenic, unele dintre ele contestabile.

4. MOZAICUL PAVAJULUI

Mozaicul259 pavajului lojii ucenicului (şi uneori al lojii masonice
la propriu) este format din dale pătrate albe şi negre, dispuse alternativ
ca pe tabla de şah.

137

JU LES BOLCHER

Ragon260 spune ca: .Mozaicul pavajului, emblema a varietatii su-
prafeţei pământului pe care alterneaza pietre albe şi negre unite prin
acelaşi liant, este simbolul unitaţii tuturor masonilor de pe glob, făra
deosebire de culoare, de condiţia sociala ş i de opiniile lor politice ori
religioase: dalele sunt o imagine a binelui şi a raului, presărate pretu-
tindeni pe drumul vieţii omului".

Despre mozaicul pavajului. Plantagenet261 scrie că: ..dupa vechile
ritualuri. el semnifica unitatea strânsa a francmasonilor legaţi intre ei
prin adevăr. Acest adevar nu este însa uniform, de aceea este simboli-
zat în lojă printr-o constanta alternanţa de alb şi negru. Mozaicul pava-
JUlui este o continuare, în interiorul templului , a dualităţii coloanelor
msemnând că masonul, ca şi omul profan, este supus legii contrastelor,
ceea ce confirma fara echivoc caracterul relativ al adevărurilor ce-i pot
'i revelate ucenicului în loja".

•.Percepţiile noa tre. spune Wtrth262, au la bază contrastul. El face
posibilă observaţia in sensul ca. în absenta contrastului, uniformitatea
nu s-ar putea discerne şi astfel s-ar confunda cu neantul. Mozaicul pa-
vajului alcătuit din alternanta dalelor albe şi negre este, în masonerie,
imaginea obiectivitaţii. El este s uportul a tot ceea ce poate fi accesibil
~imturilor. Iniţi atul păşeşte ferm şi înainteaza în viata pe aceasta tabla
de şah care da masura exacta a satisfactiilor şi a suferintelor, a bucuri-
ilor şi a durerilor omului."

Se admite indeob te ca mozaicul pavajului este un simbol pentru
bine şi rău, inerente vietii pamânteşti, dar şi pentru trup şi suflet, ce
formeaza o unitate, ramânând totuşi distincte. Reţeaua de linii trans-
versale şi longitudinale a pavajului formeaza multiple cruci şie de mi-
rare ca adversarii masoneriei, subtili nevoie mare cum li ştim, n-au
vazut până acum în aceasta un simbol .,satanic" şi n-au spus ca maso-
nii trivesc în picioare m aşi emblema creştini mului.

În mozaicul pa\ ajului, albul şi negrul, Lumina şi Întunericul sunt
strân legate: sunt tesute împreună daca avem in vedere aşezarea dale-
lor; dar liniile virtuale care le separa reprezinta un drum rectiliniu, cu
albul şi negrul când la dreapta, când la stânga. Aceste linii sunt calea
urmata de iniţiat care nu trebuie să respinga morala comună, ci sa se
ridice mai presus de ea. El trebuie sa se fereasca neîncetat sa judece m

138

S J\IB0LURILE FR..\'.\C\I\SO,ERIEI

termenii moralei teoretice. De altfel, cu cât regresam în timp, obser-

vam ca religiile, credinţa în divinitate, se distanţează de concepţiile

etice care le-au fost abia ulterior asociate pentru a legitima o morala

acomodata deja în societate.

Aceste linii dintre dale dau de gândit profanului: el nu vede de-

cât dale albe şi negre, şi urmând calea cea ,.larga". exoterica. trece

de la alb la negru şi de la negru la alb; astfel. profanul are mereu la

stânga, la dreapta, în faţa şi în spatele lui culoarea opusa aceleia pe

care se afla, simbol al multiplelor opoziţii de care au parte profanii

în viaţa, în lumea lor.

Dimpotrivă, iniţiatul urmează calea

esoterica, calea cea strâmta, mai îngusta

decât tllişul celei mai ascuţite dintre sabii,

păşind între alb şi negru şi, astfel, înain-
tează fară nici un obstacol. Îngustimea

însaşi a drumului este un indiciu ca el nu

poate fi parcurs de oricine (v. fig. 71 ).
În accepţiunea curentă, culoarea alba

înseamna binele, iar cea neagra, raul. Calea i11iţiat11/11i
Deşi mai corect ar fi: spiritualitate şi

materialitate. Calea profa1111/11i

Prin materialitate înţelegem tot ceea Fig. 7 1. Mozaicul
ce-l apropie pe om de animal, adică o pavajului
viaţa pur fiziologică, iar prin spirituali-

tate, dimpotrivă, tot ceea ce tinde sa-I elibereze pe om din legăturile

sale cu materia. Spiritualitatea despre care vorbim aici nu este aceea

din religii ori viaţa monahala obţinuta prin post şi rugăciune, conse-

cinţa a unui misticism bolnăvicios care numai prin excepţie poate

oferi individului împlinirile iniţierii.

Mozaicul pavajului are şi un evident sens exoteric: oricine vrea

sa ramâna pe „alb" în conformitate cu religia, va fi asaltat din toate

direcţiile de forţa obscure, de ispite precum Sf. Anton. Dimpotriva,

cel care ar face din „negru" reg ula sa de viaţa s-ar trezi înconj urat

de forţele albe care l-ar sili sa-şi părăsească poziţia alungându-l

din societate.

139

JULE~ BOCCHER

Între oameni, orice actiune determina o reacţiune care sa restabi-
leasca echilibrul tulburat doar pentru o clipa. Aceasta este semnificaţia
mozaicului pavajului lojii.

Nota despre jocul de şah

Mozaicul pavajului a fost comparat de multe ori cu tabla pentru jo-
cul de şah sau de dame.

Damele se joaca pe o suta de pătratele, iar şahul pe şaizeci şi patru,
fiind considerat mult mai dificil. Cu toate acestea, Edgar Poe263 scria:

„Fata de complicaţiile inutile ale şahului, puterea minţii este mult
mai implicata şi mai rasplatita în modestul joc de dame. În jocul de
şah, în care toate piesele, având fiecare rangul ei, sunt obligate sa faca
diferite şi ciudate mişcari, printr-o eroare deja foarte raspândita, com-
plicaţiile dau iluzia complexitatii. Şahul este o chestiune de atenţie.
Daca ea slabeşte pentru o clipa, se comite o greşeala care duce la sacri-
ficarea pieselor sau la înfrângere. Cum mişcarea pieselor este foarte di-
ferita şi puterea lor in joc este atât de inegala, consecinţele erorilor de
atenţie se multiplica dramatic. În noua cazuri din zece câştiga jucatorul
mai atent, şi nu cel mai inteligent. Dimpotriva, în jocul de dame, în
care mişcarea pieselor este simpla şi cu prea puţine posibilitaţi de
schimbare, este mult mai redusa probabilitatea de-a greşi incalculabil,
iar avantajele acumulate de fiecare jucator se datoreaza unei perspica-
citaţi superioare, şi nu acapararii absolute şi integrale a atenţiei".

lata acum câteva însemnari despre şah ale lui Dupiney de
Yorepierre264:

„Tradiţia atribuie inventarea jocului de şah eroului Palamede, care
l-ar fi imaginat în timpul razboiului troian pentru a alunga plictiseala
grecilor pe timpul îndelungatului asediu: afirmaţia este, evident, lipsita
de orice temei. Avem toace motivele sa credem ca jocul este de origine
indiana, cu toate ca nu ştim nici data la care a fost inventat, nici nu-
mele creatorului sau. Asemanarea intre şah (fr. echecs, ital. scacchi,
engl. chess, germ. Scaphspiel) şi cuvântul persan schah, adica rege,
este o dovada suficienta ca acest joc este de provenienţa orientala.

140

SI~IBOLL' RILE FRA~OIASO'\ERIEI

Perşii spun însă ca l-au preluat din India în secolul al VI-lea. Şi chine-
zii cred că este de origine indiana".

Şahul se joacă pe o tabla pătrată împarţi ta în 64 de căsuţe, dintre
care 32 albe şi 32 negre, dispuse alternativ pe opt rânduri egale. Fie-
care jucator are 16 piese: 1 rege, 1 regina, 2 nebuni, 2 cai, 2 turnuri
şi 8 pioni. Indienii o numesc pe regina pharz sau ferz, adică „gene-
ral". Nebunii se numesc fii, adică „elefanţi", din care provine şi lat.
arphillus aflat la originea cuvintelor franceze auphin sau dauphin
(moştenitorul tronului Franţei - n.tr.). Numele actual al acestor doua
piese apare pentru prima oara în Evul Mediu, în Le Roman de la Rose.
Pentru că locul lor este lângă rege şi regina, nebunii au fost numiţi de
maurii spanioli alterez sau „aghiotanţi", ,,ofiţeri", termen care, în
limba italiana, a devenit alfiere. În Anglia ei se numesc bishops sau
„episcopi", iar în Germania, Laufem, ,,mesageri". Caii se numesc
,,călăreţi" în aproape toate limbile menţionate, mai puţin în limba ger-
mana, în care li se spune Springer, ,,săritori". Turnurile sunt reprezen-
tate în India prin elefanţi pe care stau soldaţi înarmaţi cu arcuri sau
suliţe. Arabii au înlocuit acest animal cu o pasare, rokh, din care pro-
vine cuvântul „rocada". În fine, cuvântul „pion" însemna, în India,
„scutier" sau „pedestraş". Spaniolii l-au tradus prin peon, iar italienii
prin pedone, ,,pieton". Germanii numesc aceasta piesa bauer sau „ţa­
ran", iar englezii, man. ,,barbat" sau „soldat de rând". În şah, fiecare
piesa se mişcă în mod diferit. Astfel, regele se poate muta în toate di-
recţiile, dar nu îşi poate părăsi locul decât pentru a ocupa o căsuţă din
imediata vecinătate. Şi regina se deplasează în toate direcţiile, însa,
dacă nimic nu-i stă în cale, ea poate ajunge până la capătul tablei de
şah . Nebunii nu merg decât pe diagonală, iar turnurile, pe verticala sau
pe orizontală. Caii se mută în echer şi pionii se deplasează câte o că­
suţa numai înainte. Regele este piesa principala şi nu poate fi niciodată
sacrificat. Când se afla în şah, adică într-o poziţie în care oricare alta
piesa ar putea fi sacrificata, regele este obligat să îşi schimbe locul.
Daca regele nu are unde să se mute, fără a se afla în şah, se spune ca e
„mat" (din arabă, math, ,,ucis"). Şi partida se încheie. În fond, toate
atacurile vizează regele. Celelalte piese au doar rolul de a-l apăra şi în-
treg jocul constă în a ataca astfel încât regele sa nu poată merge nici
înainte, nici înapoi fără a se afla „în şah". În cazul în care regele este

141

Jl ' LE~ BOCCHER

înconjurat de piesele adve~arului în aşa fel încât orice mutare l-ar aduce
în poziţie de şah, se spune ca este „pat" (paco in spaniola şi patca în itali-
ana înseamna „egal") şi nici unul dintre jucatori nu este învingator. Juca-

torii de şah numesc gambit (din ital. gambetto, ,,lovitura la picioare")

anumite mutari cu influenta decisiva asupra rezultatului partidei.

*

Tabla de şah este imparţita în 64 de casute, numarul lor fiind cubul
1ui 4 şi patratul lui 8. Numarul patru este simbol al lumii (cele patru
elemente), iar numarul 64 este lumea la puterea a treia, adică în depli-
natate expansiunii sale. Numarul opt, dublul lui patru, cu multilplele
sale sensuri, necesita un studiu separat.

Allendy265 spune ca: ,,Numarul 64 este întruchiparea din punct de
vedere static (numar par) a unitaţii cosmice în desavârşita sa înflorire.
Este eliberarea definitiva prin care individul, încheindu-şi ciclul de
viata (numarul 4), ,şi împlineşte fiinţa în karma cosmica. Acest numar
poate fi şi o reprezentare a forţelor naturii care actioneaza laolalta cu
legile divine. Dupa tradiţie, mama lui Buddha avea sa se nască într-o
familie cu 64 de legaturi de nobleţe. După traditia chineza, de la
Huang-Ti, întemeietorul familiei, şi pâna la Confucius au existat 64 de
generaţii, la fel cum, potrivit Evangheliei dupa Luca, între Adam şi
Isus au fost 64 de generaţii".

Pentru Claude de Saint-Martin'.!66, 64 este „un multiplu al lui opt -
opt la puterea doi. în care puterea arata ca, dupa traversarea tuturor
ipostazelor, opt a restabilit unitatea, acolo unde ameninţa dezbinarea
şi, de asemenea, mişcarea, acolo unde stapâna era moartea".

Fara îndoiala că numărul căsuţelor de pe tabla de şah nu a fost ales
la întâmplare.

Jocul de şah simbolizeaza înfruntarea dintre spirit şi materie (ad-
versarul). La începutul jocului, cele doua forte sunt egale.

Regele este spiritul care nu poate sa dispara, nu se poate autosuprima
Şi nu poate fi scos din joc, ,,luat''. Însa, închis în materie, prizonier al
unui corp, posibilitatile sale sunt limitate şi, cu toate ca se poate deplasa
,,m orice direcţie", el nu se poate depărta de punctul de plecare.

Regina, sufletul, are cele mai largi posibilitaţi de desfaşurare în câm-
pul material, însa poate fi scoasa din joc, poate fi „luata".

142

SL\\ BO LL'RI LE FRA~ OlASO'\ ERIEI

Ofiţerul (Nebunul) este mentalul superior, geniul, care se mişca pe
diagonală. Turnul este mentalul inferior, raţiunea, care se deplaseaza
„perpendicular". Calul reprezintă „astralul", imaginaţia care sare peste
obstacole. În sfârşit, pionul reprezintă corpul fizic, simţurile care, deşi
se pot înşela, nu pot tagadui senzaţia.

Jucătorii sunt asemenea Demiurgului care, stapânind asupra lumii.
rămâne totuşi în afara ei.

Desigur, semnificaţiile jocului de şah ar putea face obiectul unui
studiu mai amanunţit. Aici ni s-au părut potrivite câteva elemente care
să justifice apropierile ce pot fi făcute între tabla de şah şi pavajul
mozaicat al lojii masonice.

5. CELE TREI FERESTRE

În tabloul lojii ucenicului sunt reprezentate trei ferestre: prima la
orient, a doua la miazazi şi a treia la occident; spre nord nu exista fe-
reastră. Cele trei ferestre sunt zăbrelite.

Plantagenet267 spune ca, ,,ele reprezinta cele trei porţi ale Templului
lui Solomon, ceea ce este oarecum paradoxal având în vedere ca atelie-
rul masonic este un spaţiu izolat. Este adevărat ca grilajul ferestrelor
ţine lucrarea masonica departe de ochii profanilor, însa, pentru iniţiaţi,
care au o perspectivă total diferita, el nu este un obstacol. Chiar daca,
protejat de spaţiul închis al atelierului, masonul nu participa material la
agitaţia sterilă a străzii, îi stă totuşi în putinţă, de acolo de unde se afla,
sa intervină pe cale spirituala în mişcarea lumii materiale".

Iar Wirth268 scrie: ,,Loja ucenicului nu primeşte nici o lumina din
afara. În această privinţă, ea aminteşte de acele cripte subterane ori sa-
pate în stânca muntelui, de mormintele Egiptului şi ale Indiei. de caver-
nele în care se săvârşeau ritualurile lui Mithra, de camera de la intrarea
mormântului lui Trophonius etc. Dimpotrivă, Joja calfelor este deschisa
comunicării cu lumea exterioară prin trei ferestre simbolice..."

Or, aşa cum am putut deja constata, vechile ritualuri masonice men-
ţionează existenţa a trei ferestre la gradul de ucenic. Vedem ca, de dra-
gul concepţiei sale, Oswald Wrrth le-a desfiinţat cu prea multa uşurinţa.

143

JU LES BO L'C H ER

Iar Plantagenet vorbeşte despre trei porţi ale Templului lui Solomon.
Or, Biblia (III Regi, 6: 4) spune: ,,Şi a facut el la acele odâi (Templul -
n.tr.) ferestre cu ~brele'·. Despre numărul şi aşezarea ferestrelor nu se
ştie nimic. E sigur numai ca Templul avea intrarea la est, şi nu la vest,
cum au cele mai multe dintre bisericile creştine; astfel, el putea primi lu-
mina rasăritului de soare. Ca şi bisericile, avea latura mai lunga orientata
pe directia est-vest, astfel încât soarele mergea catre altar.

Deşi masonii operativi au construit bisericile cu intrarea la occident,
în tabloul lojii, cele trei ferestre urmează mersul soarelui. Pentru ca soa-
rele nu trece pe la nord, nu este reprezentată acolo nici o fereastră.

Ferestrele au zăbrele nu pentru a-i împiedica pe profani să privească.,
ci pentru a-i împiedica sa intre în templu pentru ca, luminat fiind din in-
terior, un simplu grilaj nu poate ascunde ce se petrece înauntru.269

În pofida tuturor interpretărilor prin care se sustine ca ferestrele ar
avea rolul de-a oferi masonului o perspectiva asupra lumii exterioare,
credem ca o astfel de explicaţie este cu desăvârşire eronată. Sa ne gân-
dim ca ferestrele pot fi plasate la o anumită înâltime tocmai pentru a
împiedica vederea agitaţiei strazii.

Templul este izolat de lumea profana, căreia masonul nu trebuie sa
cedeze tentaţiei de a-i deveni spectator. Dimpotrivă., cu forţele reînno-
ite la ieşirea din loja, el are misiunea sa participe la viaţa mulţimii fără
chip, împărtaşindu-i din înţelepciunea, voinţa şi bunătatea dobândite
de la fraţii sâi.

.\1IAZĂZI

Fig. 72. Cele trei ferestre

1-14

SIMBOLURILE FRANCMASONERIE!

Fereastra de la orient aduce lumina blândă. a rasă.ritului, fiorul înce-
puturilor; cea de la miază.zi, forţa şi cal.dura; iar fereastra de la occident
lasă. să. treacă. o lumină. din ce în ce mai slaba, care îmbie la repaus. La
nordul întunecat, spre care nici o lumina nu se îndreaptă, o fereastră.
n-ar avea rost.

În mod simbolic, lucrarea masonică. începe la ceasul amiezii şi se
sfârşeşte la miezul nopţii. Începe deci când soarele, aflat la miază.zi,
străluceşte asupra templului cu toată. puterea sa.

Tocmai pentru ca au nevoie sa fie luminaţi, ucenicii sunt aşezaţi în

lojă. la nord; astfel pot primi cea mai puternica lumină. prin fereastra de
la miază.zi. Aşezate pe latura sudică., calfele au mai puţină. nevoie sa se
afle în plină. lumină şi, cu toată. umbra peretelui sub care stau, indirect,
primesc suficient. Venerabilul şi asistenţii să.i primesc doar lumina
apusului de soare, în timp ce supraveghetorii acţionează. încă din zori,
în lumina crudă a răsăritului.

De obicei, spun catehismele masonice, calfele sunt aşezate la mia-
zăzi deoarece sunt suficient de perfecţionate pentru a suporta străluci­
rea zilei; şi mai spun că. iniţiatul în gradul al doilea are menirea de-a
deveni el însuşi un centru de iradiere, un izvor de căldură şi lumină270.
Să. remarcam totuşi excesul: ce nevoie ar avea un „izvor de lumină"
să-şi mai adauge şi strălucirea zilei?

6. PIATRA BRUTĂ, PIATRA CUBICĂ
ŞI PIATRA CUBICĂ ASCUŢITĂ

În tabloul lojii ucenicului sunt reprezentate, la stânga şi la dreapta,
piatra brută şi piatra cubică. ascuţită.. Aceste două simboluri sunt prin-
tre cele mai comentate în literatura masonică. Retorica debordează., şi
cursurile de morală. sunt adevărate fluvii.

Piatra brută

E şi firesc pentru majoritatea autorilor masomc1, ca şi pentru
Ragon271 , ca „piatra brută. să fie simbolul nedesăvârşirii minţii şi a ini-
mii pe care masonul se străduieşte să o îndrepte".

145

JULES BOUCHER

Plantagenet272 face opinie aparte, nu fără a avea însă dreptate:
,,Dacă ar fi să dam crezare tradiţiei oculte, soarele care a risipit no-
rii grei şi negri de pe cerul de plumb sub care Atlantida era prizonieră,
a dat rasei semitico-ariene revelaţia conştiinţei de sine; a fost astfel
posibilă trecerea de la adaptarea la mediu exclusiv prin simţuri la
transformarea acestuia prin mijlocirea gândirii. Liderii arieni au pro-
clamat atunci domnia Luminii şi eliberarea rasei lor pentru care piatra
cioplita a devenit simbolul sclaviei şi al ignoranţei, iar piatra bI11tă,
simbolul libertăţii.
Şi astazi încă, profanul se prezintă la porţile templului pentru a cere
lumina ca piatră cioplită, rânduit ca sclav al societăţii în care trăieşte,
aflat sub povara grea a tuturor prejudecăţilor, a patimilor, a rigidităţii
formulelor absolute acceptate ca expresie a unui adevăr unic şi etern
valabil. Primind lumina într-o loja justă şi perfectă, el se dezice, pe ca-
lea iniţierii, de orice servitute. Eliberat, neofitul va fi una cu piatra
bruta pe care a ales-o ca simbol al libertăţii sale".
Şi, într-adevăr, prin iniţiere, prin care se naşte din nou, masonul
revine la starea de natura; el scapă de tot ceea ce societatea i-a adus
rău şi artificial pentru a regăsi spontaneitatea şi binele de care ea l-a
privat273. Regăsindu-şi libertatea gândului, va putea, cu uneltele pri-
mite la iniţierea masonica, sa-şi cioplească el însuşi sinele, ,,piatra
sa", să-l perfeeţioneze potrivit scopului său, ca personalitate unică

şi distinctă.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în majoritatea formelor de
asociere, în masonerie fiecare îşi păstrează integral libertatea: nu poate
şi nici nu trebuie să primească vreun ordin prin care acţiunile sale sa
fie influenţate. Atunci când pretind contrariul, adversarii masoneriei îşi
vădesc totala ignoranţa în materie.

Piatra cubica

Realizarea pietrei cubice, un hexaedru, este încununarea muncii
iniţiatice a ucenicului.

În practica, a executa un cub perfect folosind ciocanul, dalta şi
echerul este mai greu decât ar părea la prima vedere.

146

SIMBOLURILE FRANCMAS0 1 ERIEI

În tabloul lojii ucenicului, piatra cubică are în vârf o piramidă cu

bază pătrată şi se numeşte „piatră cubică ascuţită". Iată cum o pre-
zintă Ragon274:

„Această piatră pe care calfele se presupune că îşi ascuţeau uneltele

simbolizează progresul pe care trebuie să-l facă iniţiaţii în masonerie

şi raporturile dintre fraţi. Considerat corpul perfect având cele mai

multe feţe unite între ele, cubul are cea mai mare utilitate practică; în

sens spiritual, piatra cubică este cheia de boltă a templului nevăzut al

înţelepciunii; ea mai este şi simbolul sufletului care aspiră la contopi-

rea cu creatorul său. Piatra cubică are în vârf o piramidă, reprezentare

a focului, pe feţele căreia sunt înscrise numerele sacre. Pentru a o rea-

liza este nevoie de compas, echer, nivelă, fir cu plumb, toate aceste

instrumente fiind simboluri ale ştiinţelor a căror perfecţiune descinde

din Ceruri. Trebuia deci ca această piatră plină de înţelesuri să se afle

printre emblemele masoneriei".

Constatăm, din păcate, şi de această dată cât de sumare şi deloc

esoterice sunt comentariile lui Ragon, în pofida strădaniilor şi a re-

putaţiei sale.

El spune despre cub că „este corpul perfect". Dar nu este aşa, căci

sfera îl depăşeşte în perfecţiune, motiv pentru care, la gradul de calfă,

cele două coloane susţin câte o sferă.

Mai spune despre cub că are „cele mai multe feţe unite". Dar cum?

Contopite sau legate unele de altele? Oricum, afirmaţia lui este greşită.

Ca şi tetraedrul, cubul este corpul cu cele mai puţine feţe; tetraedrul

are patru, iar cubul sau hexaedrul, şase. Octaedrul are opt, dodecae-

drul, doisprezece şi icosaedrul, douăzeci.

Ce este cubul? Un corp geometric regulat

cu şase feţe pătrate egale între ele, opt vârfuri

şi douăsprezece muchii. Este singurul corp

geometric care, multiplicat cu sine, poate um-

ple tot spaţiul fără nici o altă condiţie de conti-

nuitate. Feţele cubului îşi corespund două câte

două. Având trei axe de simetrie, nu putem

vedea în acelaşi timp mai mult de trei dintre

feţele cubului. Sunt câteva proprietăţi evi- Fig. 73. Secţiune
dente asupra cărora ucenicul are de reflectat. hexagonală în cub

147

JULES BOl.'C HER

În cub pot fi înscrise cele mai multe corpuri, inclusiv dodecaedrul
şi icosaedrul. Adaugând ca o secţiune oblica în cub, plecând de la mij-
locul a doua muchii alaturate, este un hexagon, vom înţelege de ce,
chiar dacă nu este corpul perfect, cubul are cele mai multe posibilitaţi
de a fi secţionat şi folosit în combinaţii (fig. 73).

La Platon, cubul corespunde Pământului, element fundamental făra
de care celelalte nu i-ar fi omului de nici un folos.

*

Altarele templelor greceşti aveau deseori forma unui cub. Legenda
multiplicării cubului este faimoasă. Se povesteşte că, pradă unei mo-
lime de temut, atenienii au cerut ajutorul oracolului lui Apolo de la
Delos. Zeul le-a răspuns că flagelul va înceta dacă i se va dubla altarul.
Pentru ca avea forma de cub, atenienii au înţeles ca trebuie sa constru-
iasca un altar nou care sa aiba exact de doua ori volumul celui dintâi.
S-au aşternut pe lucru şi au ridicat un nou altar dublând fiecare dintre
laturile celui vechi. S-a obţinut astfel un cub cu un volum de opt ori
mai mare. Dar pentru ca molima nu înceta sa secere vieţile oamenilor,
au întrebat iarăşi oracolul, care le-a dat acelaşi raspuns. Atunci au înţe­
les ca dublarea volumului cubului nu se putea obţine folosind linia
dreaptă şi cercul. Hipocrat din Chios a intuit ceva din rezolvarea aces-
tei probleme, inspirând generaţii întregi de matematicieni.

2

)

V2 •1,20

ED
Voi= 1 Voi= 2 Voi= 8

Fig. 74. Dublarea cubului

Problema se rezolva printr-o ecuaţie de gradul trei. Daca volumul
cubului iniţial este 1, latura celui de-al doilea trebuie sa fie egala cu ra-
dăcina cubică a lui 2. Este numai una dintre cele trei probleme ramase

148

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

celebre în istoria cunoaşterii. Celelalte două sunt: cvadratura cercului
şi împărţirea în trei a unui unghi275.

*

Cuvântul „cub" provine din gr. kubos, ,,zar". Or, fiecare dintre fe-

ţele zarurilor este marcată. cu un număr diferit de puncte, astfel încât

suma punctelor de pe două feţe opuse este

egală. cu 7: 1 şi 6 , 2 şi 5, 3 şi 4. Ţinând cont 1
de aceasta, suprafaţa desfăşurată a unui zar

formează o cruce latină pe care numerele de

la 1 la 6 sunt aşezate ca în fig. 75. 23 5

Să observăm că, oricum ar fi desfăşurat

cubul de zar, totalul punctelor de pe braţul 6
vertical al crucii este constant şi egal cu 14, în

timp ce suma punctelor de pe braţul orizontal

poate varia între 8 şi 13. Pe cele două braţe, 4

totalul punctelor nu va fi niciodată egal.

Din punct de vedere al semnificaţiei lor Fig. 75. Cubul de zar
esoterice, numerele reprezintă:
desfăşurat
1 şi 6, unitatea şi echilibrul;

2 şi 5, dualitatea şi omul;

3 şi 4, cele trei principii şi cele patru elemente.

În fig. 75 totalul punctelor pe orizontală este 10 (2+3+5) ca şi tota-

lul punctelor de pe partea de jos a braţului vertical (6+4). Numărul

zece corespunde lui Unu, manifestatul în non-manifestare (zero). Trei
din centru corespunde celor trei forme în care se diferenţiază divinul.

Totalul a două feţe opuse este egal cu 7, număr venerat în Antichi-
tate, iar suma numerelor de la unu la şase este 21, număr despre a că­
rui importanţă Allendy276 spune:

„Numărul 21 este inversul lui 12; ambele sunt formate din aceleaşi
cifre, însă într-o ordine diferită. Numărul 12 reprezintă unitatea cos-
mică, aceea care subzistă manifestării principiului diferenţierii, în timp
ce numărul 21 exprima, dimpotrivă, individualitatea fiecărei forme re-
zultate din diferenţiere; 12 semnifică unitatea organizată prin dualitate,
iar 21, dualitatea în care unitatea se organizează. 12 este par; această.
situaţie de echilibru rezultă din organizarea armonioasă (3) a ciclurilor (4)

149

JULES BOUCHER

etern repetabile (12 = 3x4); 21 este impar; este efortul individualităţii

de a se manifesta în lupta contrariilor, pe calea ciclurilor irepetabile,

=evolutive, mereu noi (21 3x7). Acest număr adaugă. celor doi poli

opuşi prezenţi în orice există. pe lumea creată un element de legă.tură.

pentru a le valorifica antagonismul fixându-l pe un obiect. Este indivi-

dul autonom aflat între spiritul pur şi materia negativă.; este libera sa

activitate între binele şiră.ul care îşi împart lumea; 21 este deci numă­

rul responsabilităţii şi, lucru curios, majoritatea popoarelor au ~txa_t

vârsta majoratului la 21 de ani; în tradiţia ocultă, al treilea ciclu de

şapte ani marchează expansiunea deplină a fiinţei omului".
Pentru Louis-Claude de Saint-Martin277 ,,numărul 21 este numărul

distrugerii, al sfârşitului lumii pentru că, desprinderea lui doi de unu

arată. în acelaşi timp şi ordinea generării lucrurilor, dar şi a dispariţiei

lor, atât în plan material, cât şi spiritual".

Ştim că iniţiaţii de altădată. ne-au trans-

~·~'.,,., mis din înţelepciunea lor prin intermediul

~..~.. ~ ~·-Ş~,."' ~~ jocurilor: tarot (arcanele majore sunt 22 la
~ număr, dar, pentru că una nu este numerotată.,
~~ '\;)~' avem 21+O), arşice, şotron etc. Fiecare dintre
ele ar merita un studiu aparte, însă cel mai
~ plin de înţelesuri este jocul de zaruri.

~ll<o" În jocul de cuburi pentru copii există,
tradiţional, şase posibilităţi de asamblare
.,,l~ corespuzător regnurilor lumii create: mine-

f'

Fig. 76. Cubul desfaşurat ral, vegetal, animal, uman, mental (psihic)
şi cele şase regnuri ale şi divin; ele pot fi distribuite ca în fig. 76.
lumii create
Cubul este emblema „stabilită.ţii" şi soclul
pe care se sprijină o coloană are această forma.

Cubul mai evocă şi forma simplificată a casei, mai ales dacă. are dea-

supra o piramidă. care să sugereze acoperişul: este piatra cubica ascuţită.

Piatra cubică ascuţită

În pasajul citat anterior, Ragon afumă că piatra cubică servea pro-
babil la ascuţirea uneltelor, iar pe feţele piramidei din vârf, reprezen-
tare a focului, pot fi înscrise numerele sacre.

150