Boucher, Jules - Simbolurile Masoneriei - scan

SIMBOLURILE FRAN C.MASONERIEI

ajunge astfel să. fie marcat de concepţii de tot felul, dar care nu sunt
alegerea lui ci rezultatul influenţei mediului social în care s-a nimerit.

Iniţierea conduce la Iluminare. Să. nu ne ferim să. folosim acest
cuvânt, chiar dacă pe unii îi face să. zâmbească. ironic. Iluminat nu
înseamnă „aerian", ,,trăitor în lumea lui", ci „atins de o lumină spiri-
tuală" (,,să.rac cu duhul" în sensul evangheliilor, adică gata pentru
Împărăţia Cerurilor).

Iniţierea masonică urmăreşte tocmai iluminarea către care tind, de
altfel, toate formele de iniţiere, rituale sau nu.

lată cum, aşa simplu şi elementar, simbolul banderolei se dove-
deşte a fi unul dintre cele mai profunde din întreaga masonerie.

Dacă este fiu de mason82, candidatul este admis la probele iniţia­
tice având capul acoperit cu un văl negru transparent pentru că, în ca-
zul lui, masoneria nu este o necunoscută., şi el nu vine în lojă. direct din
lumea profană..

5. CELE TREI CĂLĂTORII ŞI CELE PATRU ELEMENTE

Ragon83 susţine că „în vechime, candidatul efectua călătoriile sim-
bolice în subterane, şi nu în templu. La capătul acestora, el găsea o in-
scripţie: «Oricine va fi făcut aceste călătorii, singur şi netemător, va fi
purificat prin foc, apă şi aer. Pentru a-şi fi învins spaima de moarte,
pentru a-şi fi pregătit sufletul să primească lumina, el va avea dreptul
să iasă din măruntaiele pământului şi să ia parte la descoperirea mari-
lor mistere».

În lipsa curajului de a merge mai departe, candidatul avea dreptul
să se întoarcă. pe urmele propriilor paşi".

Păcat însă că Ragon nu dă nici o referinţă asupra faimoasei inscripţii
citate. E desigur plauzibil că, încă din Antichitate, iniţierea presupunea
parcursuri rituale (călătorii) şi probe simbolice; dar, cu toată literatura
asupra acestor ,,mistere", cunoaştem prea puţin pe această. temă.

Vedem însă autori care se dedau unor fantezii ridicole şi descriu în
amănunt o iniţiere pretins „egipteană" despre care, în realitate, nu se
ştie nimic precis, şi din care abia s-a păstrat imaginea câtorva scene.84

51

JU LES BOCCHE~

De aceea ne vom fen sa vorbim despre o legatura verificata intre
initierea masonica şi aceea in misterele Antichitatii. Cu toate acestea,
legatura este incontestabila şi uşor de observat în tot ce ştim despre
misterele lui Bacchus, ale lui Mithra şi Demeter, ale lui Cybele (sau
„Buna Zeiţa"). Putem constata o asemanare. atâta doar ca toate probele
la care era supus candidatul. odinioara fizice i reale. au devenit. m
masoneria de astazi. pur simbolice.

Cele mai vechi ritualuri ma. onice stau marrurie de pre practica pu-
rificării prin cele patru elemente. ramaşiţa. probabil, a unei reprezen-
tari totemice asupra dezvoltarii vieţii cu ajutorul şi prin aceste entitaţi
cosmologice primordiale.

Primul element cosmologic este Pamântul. tarâmul subteran în care
se dezvolta germenele. samânţa. Parnântul este reprezentat prin camera
de chibzuinţa in care candidatul <;ta inchis o vreme.

t;rmatoarele elemente Aerul. Apa i Focul implica din partea can-
didatului câte o cautare. câte o calatorie simbolica in otita de „probe'·,
de incercari în fata necunoscutului.

lata explicaţia lui Ragon85: ,,Cele trei calătorii simbolizeaza felu l în
care filosofii Antichităţii, întemeietori de mistere, dobândeau cunoş­
tinţe noi. Numarul trei reprezenta pentru ei ţinuturile in care ştiinţele
au fost cultivate la incepuri: mtr-acolo e îndreptau. pentru a le tudia.
întelepti din toate zarile. Ţinuturile carora le era barazita cunoaşterea
primordiala erau Persia. Fenicia i Egiptul. Purificarile repetate pe
parcursul calatoriilor iniţiatice reamintesc omului ca nu este niciodata
îndeajuns de pur pentru a patrunde in templul inţelepciunii".

Prin astfel de comentarii, Ragon nu da, desigur, nici o explicaţie
valabilă în plan istoric.

Iată cum intelege Wirth86 cele trei caJatorii simbolice:
..Prima calatorie initiarica este a emenea vieţii omului pe pamânt.
Tumultul patimilor. ciocnirea diferitelor interese. dificultatea de a trece
la rapte. piedicile tot mai numeroase ridicate în cale de catre duşmani
nerabdatori şi mclina1i sa zădarniceasca eforturile, toate acestea sunt
reprezentate prin lipsa de noimă a drumului pe care candidatul îl
parcurge bâjbâind ca orbii (e legat la ochi - n.tr.) şi prin zgomotul
stârnit în jurul lui.

52

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Pentru a reda candidatului încrederea, el este trecut prin proba apei.
Este un fel de botez filosofie menit să îndepărteze impurităţile fiinţei.

După zgomotul asurzitor din prima călătorie, se aude acum un zăn­
gănit de arme, simbol al luptelor pe care omul este silit să le poarte în-
continuu.

Pentru a o putea însa întâlni pe Regina Infernului, adica adevarul
ascuns în el însuşi, iniţiatul trebuie să treacă prin trei cercuri de foc.
Aceasta este proba focului. Păşind ferm, impasibil, candidatul va
ajunge cu bine la ţinta strădaniilor sale numai după ce va fi fost de trei
ori învelit cu o mantie de flăcări. Cât timp merge, nu întâmpină nici un
obstacol şi nu aude nici un zgomot. Iniţiaul stă în mijlocul flăcărilor
(patimile care-l asediază) fără a fi atins ci doar străbătut de căldura lor

îmblânzită, binefăcătoare".

Această interpretare a călătoriilor iniţiatice de la gradul întâi este
comună autorilor masonici ale căror comentarii au mereu tendinţa de a
se orienta, nu fără ecou, spre concluzii morale.

Comentatorii clasici ai iniţierii masonice mai fac legătura între cele
patru elemente cosmologice şi vârstele omului: copilăria, adolescenţa,
maturitatea şi bătrâneţea. La fel, cu punctele cardinale, cele patru ano-
timpuri, cu vârstele omenirii: vârsta de aur, de argint, de bronz şi de fier
etc. Toate aceste comparaţii sunt însă îndeajuns de banale şi nu ajută cu
nimic interpretării de adâncime, autentic tradiţionale, a simbolurilor.87

Scriitorii masoni se pierd în explicaţii deoarece majoritatea sunt
pradă unei confuzii: au în vedere filosofia, religia şi iniţierea şi vor să le
explice, pe fiecare, prin celelalte două. Desigur, în interiorul fiecărui do-
meniu sunt posibile comparaţii şi confruntări, însă domenii diferite nu se
pot explica unul prin altul, neavând nici aceeaşi structură, nici acelaşi
limbaj; rezultatul unor astfel de încercări vădeşte o penibilă incoerenţă.

Filosofia se adresează minţii; religia, inimii; iniţierea dezăgazuieşte
sufletul, mintea şi inima deopotrivă, partea spirituală a fiinţei. Iniţierea
trezeşte în om viaţa cea adevărată pentru a se integra înseşi Vieţii. Ini-
ţierea dă acces la sensul metafizic cel mai înalt al Vieţii, la realitatea ei

transcendentă.

Se admite îndeobşte că omul nu are doar un trup şi un sulfet, ci
patru părţi distincte care, în limba latină, erau denumite: Spiritus,

53

JU LE:: B0l"CHER

Animu , Mens. Corpu'). Le vom asocia. in ordine. cu Focul, Apa.
Aerul, Pamântul.

Ob1inem astfel un tabel complet al corespondentelor între iniţiere,
religie, mosofie şi viata materiala:

FOC . . . . . . . . . . . . SPIRITUS (Spirit/Duh) . . . . . INIŢIERE

APA ... ......... A.1\flMUS (Suflet) ... .. . .... CREDI'.\"ŢĂ

AER . . . . . . . . . . ME::-.;S Minte, . . . . . . . . . . . . CU:-.;OAŞTERE
PAMANT ... .. . . CORPLS Trup) . . ....... . . VIAŢA MATERIALĂ

Recunoaştem aici fundamentele astrologiei tradi1ionale: elementului
Foc ii corespund ardoarea şi entuziasmul; elementului Apa, sensibilita-
tea şi emotia; elementului Aer, facultaţile intelectuale; elementului
Pamânt, aspectele materiale.88

Majoritatea religiilor confera credincioşilor prima lor initiere sub
forma purificatorului ..botez cu apa"'.

Evanghelia după. Ioan ' I. 32- 33) graieşte: ..Am vazut Duhul cobo-
rându-Se din cer ca un porumbel şi a ramas peste EL j eu nu-L cunoş­
team pe EL. dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis:
Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela
este Cel ce botează cu Duh Sfânt".

Ma oneria nu impune vreo dogma. nici religioasa. nici filo ofica.
Ea ramâne astfel fidela intenţiei pe care iniţierea a avut-o dintotdeauna
De ce ar interesa-o religiile şi conceptiile filosofi.ce de vreme ce ea se
situeaza deasupra i in afara lor?

În ritul cotian, la începutul iniţierii în masonerie, candidatul iese
din Pamânt. Apoi este, pe rând, purificat prin Aer, Apa şi Foc. El se
elibereaza, în etape, de constrângerile vieţii materiale, ale filosofiei
(datelor cunoaşterii) şi ale credinţei (dogmelor religioase). pentru a
ajunge. într-un sfârşit. la esenţa iniţierii. la „marea trecere" contopi-
toare cu Fiinţa Unica i Suprema.

În ritul francez. candidatul e te upu<; unei triple purificari prin
Apa, unei duble purificari prin Aer i unei purificări unice prin Foc.
Implicit, înseamna ca Pamântului nu-i poate fi asociat decât numarul
patru. Se realizeaza astfel conceptul de Tetractys al lui Pitagora.

Tetractys-ul, care nu trebuie confundat cu numărul patru, este seria
primelor patru numere a caror suma este egala cu zece. Adepţii lui

S IMBOLU RILE FRANCMASO~ ERIEI

Pitagora, pentru care Tetractys era sacru, folo- o Foc
seau formula: ,,Jur pe acela care a dezvăluit Oo Aer
sufletului nostru Tetractys-ul, având în el iz- OO o
vorul şi radă.cina naturii eterne". Apă
ooo O Pământ

Luat ca atare, Tetractys-ul este o sinteză. a tot ce se ştie despre lu-

mea creată.:

1. Duhul/Spiritul care creează..

2. Materia.
3. Însoţirea Spiritului cu Materia.

4. Lumea creată..

Din această. perspectivă., candidatul nu săvârşeşte trei, ci patru călă­

torii simbolice. Prima îl duce de la camera de chibzuinţă. la poarta tem-

plului. Ajuns aici, este ca şi cum s-ar naşte pentru a doua oară. Dar,

ieşind din templu, va putea el oare să. fructifice această. a doua sa naş­

tere simbolică.? Doar voinţa lui sinceră. poate răspunde.

Ar fi bine să-şi amintească. atunci deviza:

SĂ ŞTII, SĂ VREI, SĂ CUTEZI, SĂ TACI

La iniţierile din Antichitate, această. deviza era înscrisă. pe soclul de
granit al Sfinxului Tetramorf (cu patru chipuri): cu gheare de leu, aripi
de vultur, trupul de taur şi faţă. omenească.. Aceasta trebuie să. fie de-
viza masonului perfect89_

Fig. 30 . - Sfinxul Tetramorf (profil)

Adică să. ştii cu mintea omului, să. vrei cu ardoarea leului, să. cutezi
cu îndrăzneala vulturului şi să. taci cu puterea de-a îndura a taurului.

Numai printr-un act de abnegaţie absolută al voinţei sale va putea
profanul de pân ă. mai ieri să. fie „de două. ori născut" , adică. să. fie

55

Jl' LE:: 80 CCH ER

Duh prin care o noua viata va dezvalui comoara unei noi serii de
bogaţii . pirituale.

Este nevoie atunci sa ajungi pur şi simplu la esenţial. Sa ne amin-
tim cuvintele lui Isus (Matei XVIII: 3-4): ,,Adevarat zic vouă.: de nu
va veţi întoarce şi nu veti fi precum pruncii. nu veţi intra in împaratia

cerurilor Deci. cine se "a ,meri pe sine ca pruncul ace ta. acela este

mai mare in imparâţia cerurilor''.
Cu mare indrepta{ire. O-.wald WinhQO spunea. pe tema iniţierii ma-

sonice: ..Poate ca probele masonice. al>a cum sunt ele puse în scena m

loji, pot parea ridicole profanilor, ca orice act simbolic privit doar din
afara. Oricât de săraca ar putea fi dramatizarea lor din punct de vedere
material, aceste probe fac aluzie. m continutul lor tainic. la misterele
cele mai de nepatruns ale tradiţiei iniţiatice. ~umai acela care trece

probele initi:.ttice in spirit i in :ide\•tJ.rarul lor conţinur devine un iniţiat

autentic. Pe când. cel care e, ită paniciparea in ace t :el. rarnâne profan
în pofida tuturor cunoştintelor de care face caz...

Notă asupra Sfinxului Tetramorf

{ Tetramorful (gr. tetra. ..patru" şi morphe, ..forma" ) este denumirea
convenita pentru Sfinx (gr. sphigx. ..animal fantastic").
În Biblie. el este menţionat de mai multe ori:

În viziunea sa. Iezechiel O: 5- 10) ii de crie astfel: ..Ş1 m mijloc am

vazut ceva ca patru fiare a caror infaţi~are semana chipului omenesc.
Fiecare din ele avea patru feţe şi patru aripi( ... ) toate patru aveau câte
o faţă. de om înainte, toate patru aveau câte o faţa de leu la dreapta,
toate patru aveau câte o faţă. de taur la stânga şi mai aveau ,i câte o
fata de vultur m spate".

În Apocalip,a (IV: 6--- ., Sf. Ioan de",Crie separat patru animale: ..Şi
înaintea tronului. ca o mare de sticla a-.emenea cristalului. Iar in m1Jlo-
cul tronului şi imprejurul tronului, patru fonte pline de ochi, dinainte
şi dinapoi. Şi fiinţa cea dintâi era asemenea leului, a doua fiinţa aseme-
nea viţelului, a treia fiinţă. avea faţa ca de om, iar a patra fiinţa era
asemena vulturului care zboara·'.

Sl;\\BOLLJ RILE FRA~01AS0~ERIEI

Un comentariu la Noul Testament datorat canonicului Crampon91
spune: .,Cele patru animale (literal, fiinţe cu suflet, în sensul cel mai
larg al cuvântului) sunt reprezentarea ideală a oricărei entităti create cu
suflet. Oricare dintre acestea este asemenea uneia dintre cele patru en-
titati însufletite care, astfel, pot fi privite, pe drept cuvânt, ca fiinte inau-
gurale pentru clasa respectivă de fiinte".

Paul Carton92 explica semnificaţiile simbolice ale Tetramorfului,
după cum urmează:

,,Corpul de taur reprezintă materia corporala. nutritia abdominala,
limfa, inerţia Apei, însuşirea de-a reconcilia contrarile, senzualitatea,
într-un cuvânt, temperamentul limfatic.

Aripile de vultur sunt semn al forţei vitale, al nutriţiei toracice, al
sângelui, mobilitatea Aerului, fiind asemenea pasiunilor duse la paro-
xism, într-un cuvânt temperamentul sangvin.

Capul de om reprezintă duhul nematerial, centrul gândirii, cunoaş­
terea, cât îi este dată omului pe Pământ, într-un cuvânt, temperamen-
tul coleric.

Labele şi ghearele de leu sunt asemenea Focului devorator, vigoare
activă şi energie unificatoare care transformă instinctele în acte şi hotă­
râri îndrazneţe, cu intensitate mai mică sau mai mare, într-un cuvânt,
temperamentul melancolic.

Înţelepciunea anticilor a extras din pilda Sfinxului cele patru reguli
fundamentale ale comportamentului uman: să cunoşti pe masura inte-
ligenţei omului, să vrei cu forţa leului, să cutezi sau sa te înalţi cu în-
drăzneala aripii de vultur, să taci cu puterea şi îndârjirea taurului" .

Paul Carton stabileşte corespondenţa între leu şi Foc, între vultur
şi Aer, potrivindu-se tradiţiei, dar atribuie Apa taurului şi Pământul,
omului, în timp ce astrologia consideră Pământul element definitoriu
pentru taur.

Eliphas Levi93 face următoarele corespondenţe:

VULTUR: Aer, inteligenţa, spirit, suflet.
OM: Apa, cunoaştere, viaţa, lumina.
LEU: Foc, forţa, acţiune, mişcare.
TAUR: Pamânt, munca, rezistenţa, forma.

57

J ' LES BOCCHER

Reluând informatia curenta privind corespondenţele vulturului. le-
ului ş1 taurului, autorul se vede silit sa-i atribuie omului elementul
Apa, singurul care-a mai ramas.

Fig. 30 bb. Sfinxul Tetramorf (fata)

Cu toate acestea, Paul Canon pare sa fi avut dreptate când îi atribuia
omului PamântuJ, daca tinem '>Cama şi de opinia lui Felix Lajard94 pri-
vind al doilea grad iniţiatic mithriac. gradul de Bromius sau taur:

..Trebuia gasit un animal care. prin alcătuirea. năravurile si toate
datele existentei sale sa poata exprima ideea atribuita starii sufleteşti
asociate principiului umed. De ce vor fi ales înteJeprii şi preo1ii taurul?
Nu-mi dau <,eama. Toate cautarile mele n-au avut alt rezultat decât
constatarea ca documentele care m-ar fi putut ajuta sa aflu un raspuns
lipsesc cu desavâr ire. Dar. daca suntem atenti la alcatuirea si apucatu-
rile taurului, putem uşor recunoaşte ca, după vieţuitoarele acvatice şi
amfibii, acest patruped are tot ce trebuie pentru a exprima felul in care
anticii gândeau principiul umed...

..Prima flinta ie ita din mâinile unei divinitati creatoare a lumii, tau-
rul, simbol al vietii, este numit cu un cuvânt care înseamna. m acelaşi
timp, viata şi taur. Ca urmare directa a unei învăţături care transmitea că
primele flinte vii se nascusera în apa, taurul este simbol al principiului
umed. al puterii pasive de creaţie sau al sexului feminin. Dar rolul sau
nu se opreşte aici: taurul mai simbolizeaza luna si marea matrice cos-
mica în care e zicea ca uneltele inefabile, adica ideile imuabile ema-
nate de inteligenta unui zeu suprem. etern ~i invizibil. ar fi îmbrăcat o
formă materiala. acce!->ibila simţurilor." (Recherches sur Venu5. p. 182)

*
În Tratatul contra ereziilor, Sf. lrineu este cel care le atribuie, pentru
prima oara, evanghelistilor cele patru „vieţuitoare" după cum urmează.:

SIMBO LURILE FRA!\'C.MASONERIE J

Omul, Sfântului Matei;
Leul, Sfântului Marcu;
Taurul, Sfântului Luca;
Vulturul , Sfântului Ioan.

Iconografia creştină a folosit neîncetat aceste simboluri. Alegerea a
fost explicata astfel:

Omul sau îngerul îl reprezintă pe Arhanghelul Gabriel, anunţând
întruparea Mântuitorului printre oameni povestita mai cu seamă în
Evanghelia după Matei.

Vulturule semnul înaripatei inspiraţii a Evangheliei dupa Ioan.
Leul Sfântului Marcu este simbol al deşertului în care, aşa cum stă
scris în primul capitol al evangheliei sale. În deşert, Botezătorul Dom-
nului predica îndemnând la căinţă.
Taurul , animal ales deseori pentru sacrificiu în relatările Vechiului
Testament, aminteşte pe profetul Zaharia căruia, în primul capitol al
Evangheliei după Luca, îngerul îi anunţă naşterea lui Ioan Botezătorul.
În iconografia creştină, fiecare dintre cele patru vieţuitoare îşi are,
lânga Hristos, locul sau bine stabilit:
Îngerul trebuie să stea de-a dreapta, lângă capul lui Hristos, iar vulturul
de-a stânga; la picioare, în aceeaşi ordine, trebuie aşezaţi leul şi taurul95.

*
Într-o amplă disertaţie, Dupuis96 caută să fixeze o corespondenţă în-
tre cele patru fiare ale Apocalipsei şi patru semne fixe ale zodiacului:
,,Cele patru semne fixe sau centre ale zodiacului erau, se spune,
leul, taurul sau boul ceresc, omul cu urciorul sau vărsătorul şi scorpio-
nul, înlocuit cu strălucitoarea stea a vulturului (Vega - n.tr.), lira care
însoţeşte acest semn şi îi determină mersul ascendent.
Cerul se sprijină pe aceste patru semne corespunzătoare celor patru
sectoare ale circumferinţei cereşti: mijlocul cerului (miazăziua), asfinţi­
tul, partea de jos a cerului (miază.noaptea) şi orientul care formează un
fel de cruce cu vârful la zenit, baza la nadir şi cele două braţe care se
întind spre orient şi spre occident. Făcând deci un tur al cerului, plecând
din înalt, (de la vârf), găsim patru distanţe egale unde, la interval de şase
ore una de cealaltă, aflăm patru constelaţii sau figuri: leul, taurul, omul

59

JU LES 80 L"CII ER

ş1 vulturul, astfel încât cele panu reprezentari împart bolta cereasca şi
zodiacul în patru parţi egale".

6. POTIRUL ŞI LICOAREA AMARACIUNII

La un moment dat, pe parcun,ul initierii in primul grad, candidatul

primeşte o cupa in care lichidul, dulce la început, devine amar pentru a

redeveni dulce intr-un sfârşit. -

Potrivit lui Ragon97, noului iniţiat i se spune, dupa ceremonie:

,.Frate, bautura pe care ţi-am dat-o este, prin gustul sau amar, un sim-

bol al supararilor vieţii şi al piedici lor pe care le-ai întâmpinat înainte

de-a primi initierea, adica înainte ca adevarul vieţii sa-ti fi fost dezvă­

luit. Fie ca aceasta bautura sa-ti fie, precum Lethe, spre uitarea falselor
învaţaminte pe care le-ai primit cât te-ai aflat printre profani. Cea de-a

doua bautura e te neînceputa si ti -a parut dulce. Precum licoarea
Mnemosinei, fie-ti spre aducere aminte a inţelepciunii pe care o vei

dobândi de acum înainte ca initiat".
Wirth98 se exprima diferit:

„Odata ce a gustat amarul, cel drept înclina sa dispere, aflându-se

în primejdie sa cada rapus de nerecunoştinţa oamenilor. Pe iniţiat,

aceasta suprema încercare. nu-l gaseşte însa nepregatit. Departe de-a

se lasa copleşit şi fara sa refuze potirul fatal, el il primeşte hotărât sa-I

soarba pâna la capat.
În acest moment, licoarea intepatoare şi fierbinte se preschimba

într-o bautura intaritoare. Iniţiatul bea din apele lui Lethe, uita insul-

tele, uita suferinţa şi, continuând sa se dedice celorlalţi, işi regaseşte pe
deplin pacea sufleteasca în mijlocul framântarilor vieţii."

Aceşti doi autori nu se pun de acord daca apele fluviului Lethe99 sunt

dulci ori amare. Pentru Ragon. licoarea din Lethe e te amara; pentru Wuth.
aceea.şi licoare este dulce. Daca analogia rezista. atunci trebuie sa-i dam

dreptate lui Wirth; evident, amintirea unei bauturi amare (Mnemosina) e

cu mult mai puternica decât a unui lichid fara gust (Lethe).

În ceremonialul iniţierii masonice, licoarea sorbita este:
I . Insipida, într-o prima faza: cume viaţa profanului înainte ca spi-
ritul sa se fi trezit în el.

60

S1,\1BO LURILE FRA~CMASO:-SERIEI

2. Amară, în a doua fază.: cume viaţa iniţiatului, a celui care caută,
a celui mistuit de dorinţa de „a cunoaşte" (gnoza - n.tr.).

3. Dulce, în faza a treia: cwn e viaţa adeptului100, a celui care a ajuns,
în sfârşit, la împăcarea pe care o aduce cu sine adevărata iniţiere 101.

Astfel, fiind pus să soarbă la propriu cele trei licori, candidatul va
fi instruit în chip simbolic în cele trei faze ale iniţierii. Nu putem de-
cât să. regretam să.ră.cia explicaţiilor pe care le dau ritualurile despre
Potirul Amărăciunii, precum şi faptul ca, în practica majorităţii loji-
lor, prima şi cea de-a treia licoare oferite candidatului nu sunt altceva
decât apa1°2.

Însă „licoarea cu gust schimbător" este turnată într-o cupă, iar cupa
este un simbol prezent în numeroase mituri şi legende, mai ales în le-
gendele din ciclul arthurian.

Legenda despre Graal, Greai sau Gral este bine-cunoscută. Este po-
tirul de care s-ar fi folosit Isus la Cina cea de Taină şi în care Iosif din
Arimateea a strâns sângele care curgea din rănile Mântuitorului pe
cruce. Vasul, fă.cut dintr-o singură. piatră preţioasă, un uriaş sma-
rald 103, avea însuşiri miraculoase. Adus în vestul Europei şi apoi pier-
dut, căutarea sa este tema povestirilor despre Graal.

Fulcanelli104 afirmă că: ,,Graalul - de care mulţi se îndoiesc astă.zi -
este misterul cel mai înalt al misticii cavalereşti şi al masoneriei, care
îl preia într-o formă. degenerată; este iradierea focului creator, acel
Deus absconditus din INRI gravat deasupra capului lui Isus răstignit.
Şi egiptenii cunoşteau cupa divina: Serapis este adesea reprezentat
având pe cap acelaşi că.uş numit de egipteni Gardai. Într-un astfel de
Gardai, preoţii păstrau sămânţa focului material, iar preotesele, focul
ceresc al lui Ptah. Ori, acest Zeu-Foc, acest Zeu-Iubire se întrupa în fi-
ecare fiinţă deoarece totul în univers îşi are scânteia sa de viaţă.
Biseria Catolică oferă credincioşilor săi alimentul de împărtăşanie
într-un pocal numit Ciboriwn ca pe un legământ de dragoste cu aluzie la
Mielul sacrificat încă de la începuturile lumii. Ciboriwn, Graal, precum
şi vasele sacre din toate religiile reprezintă organul feminin al generării
şi corespund „ceaunului" cosmogonic al lui Platon, cupei lui Hermes şi
a lui Solomon, urnei vechilor mistere. Gardalul egiptenilor este deci
Cheia Graalului, începutul dezlegă.Iii misterelor lui. E vorba, în fond,

61

JL: LES BOL'CHER

chiar de acelaşi cuvânt. Prin deformare, Gardai a devenit Gradai, apoi
Graai. Sângele care clocoteşte în Sfânta Cupa este fermentaţia înfocata
a vieţii ori acuplarea zâmislitoare. Nu putem decât sa deplângem orbi-
rea celor care se încăpăţânează să vadă în acest simbol despu iat de
toate valurile o profanare a divinităţii. Pâinea şi vinul jertfei mistice nu
sunt altceva decât spiritul sau focul pătrunzând în materie şi care, prin
unirea lor, a creat viaţa. "

Julius Evola105 pare ca adaugă acestor opinii: ,,Cine ia în seama, în
istoria Graalului, numai legenda creştină, folclorul celtic păgân ori
productia poetică a cavalerismului sublimat, nu-i va percepe decât la-
tura cea mai superficială, întâmplatoare şi lipsită de semnificaţie (...).
În literatura cavalereasca, Graalul este, la propriu, un obiect supranatu-
ral, având urmatoarele virtuţi: el hrăneşte (dă viaţa) ; luminează (ilumi-
narea spirituală) ; conferă invincibilitate" .

În ritualul masonic, ar trebui folosita o cupa din cristal ori din sticla
de culoare verde ca simbol al trecerii de la lumea profană la aceea a
realităţilor transcendente. Licoarea dulce pe care o conţine în a treia
faza a iniţierii este băutura zeilor, dătătoare de nemurire: este Amrîta
sau Somâ în Vedele indiene; Haoma, în Persia; Ambrozia sau Necta-
rul, la greci; Vinul de împărtăşanie, la creştini 106.

La masoni, ritualul cupei marcheaza încheierea probelor în vederea

iniţierii.

Îndată după ce ritualul cupei a fost săvârşit, candidatul rosteşte ju-
rământul şi i se acordă lumina.

Notă referitoare la Tabla de Smarald

Textul Tablei de Smarald, bine cunoscut discipoWor lui Hermes, nu
este poate familiar tuturor categoriilor de cititori107. lata celebrul text:

,,Este cu totul adevărat, pe deplin sigur şi cât se poate de autentic;
Tot ce e jos este ca şi ceea ce e sus şi tot ce e sus este ca şi ceea ce
e jos; prin toate aceste lucruri se fac minunile unui singur lucru. Şi,
cum toate lucrurile sunt şi purced din UNUL, prin mijlocirea lui UNU,
toate purced din acela, prin participare.

62

SIMBOLURILE FRANC MASO :,..;ERIEI

Soarele îi este tată, iar Luna, mumă. Prin aerul mişcându-se, a fost
el aşezat în pântece. Pământul i-a fost hrana şi adăpostul. Telema108
lumii universale, Tatăl a toate a fost, de fapt, în toate acestea. Forţa sau
puterea sa rămâne neştirbită câtă vreme nu se desface de pământ. Tu
separa-vei, cât de uşor, pământul de foc, densul de subtil şi el va urca
din pământ şi va coborî din ceruri, primind forţa celor de sus (su-
perioare) şi a celor de jos (inferioare). Vei stăpâni astfel asupra lumii şi
orice negură se va retrage din calea ta.

Este forţa în toată deplinătatea ei căci va dovedi orice lucru subtil
şi va străbate prin cele solide. Astfel a fost creată lumea. Pe aceasta
cale se va petrece miracolul participarii.

Iată de ce sunt numit Hermes Trismegistul (,,de trei ori mare" - n.tr.),
având eu cele trei parţi ale cunoaşterii întregului.

Prin spusele mele, mărturisesc Creaţia. "
O ilustrare a celor 13 versete ale Tablei de Smarald săpata într-o
stânca se găseşte pe una dintre planşele din volumul Amphitheatrum
Sapietiae Aetemae a iezuitului Khunrath (1610). În veacul al XV-lea,
Joannes Grasseus a scris, sub pseudonimul Hortulanus, un comentariu
la acest text pe care J. Girard de Tournus l-a tradus în Miroir d'Alquimie,
Paris, Sevestre,1613109_

Notă referitoare la culoarea verde

Verdele este culoarea smaraldului şi, prin urmare, aceea a Graalului.
Într-o interpretare larg răspândită astăzi, verdele este culoarea spe-
ranţei. Au fost vremuri când verdele-albăstrui a fost totuşi considerat o
culoare nefasta.
Verdele este asociat elementului Apa, aşa cum ro şul corespunde
Focului, albastrul, aerului şi negrul, Pământului.
În raport cu cele trei regnuri, negrul îi corespunde celui mineral,
verdele, celui vegetal, şi roşul, celui animal.
Complementar ro şului, verdele este, în magie, culoarea atribuită
planului „astral", plan de trecere sau intermediar între planul fizic şi
celelalte planuri superioare.

63

JULE S BOL'CHER

Cupa Graalului capătă semnificaţia „trecerii" tocmai fiindcă e plină
cu Apa care preia culoarea verde.

Verdele este şi culoarea corpurilor în dezagregare fiind, prin aceasta,
şi simbolul regenerării, al împlinirii speranţei în mântuire, în viaţa care
purcede din moarte.

În povestirile populare, verdele era culoarea zânelor, a ursitoarelor
bune pe care, se spune, nu o îngăduiau muritorilor.

În ritualul catolic, culoarea verde este folosită din a doua pâf!ă
într-a şasea duminică după Buna Vestire şi în toate duminicile după
Rusalii; adică. în aşteptarea, cu speranţă, a celor două mari sărbători,

Crăciunul şi Paştele.

7. JURĂMÂNTUL

La primirea sa în fiecare grad, masonul prestează câte un jurământ.
Dar cel mai important este jurământul făcut la iniţierea sa ca uce-
nic, atunci când, din profan, devine francmason. El jură atunci de două
ori: jură prima dată pe „cupa libaţiunilor" şi a doua oară, definitiv,
după trecerea probelor iniţiatice.
Cum spune Ragon 110: ,,Acesta nu este un jurământ de formă., aşa
cum se face în lumea profana: este vechi şi sfânt. El este rostit din
adâncul inimii, în absenţa oricărei constrângeri. El este pronunţat cu
toată hotărârea de către un om care are încă ochii legaţi şi se află la
ceas de cumpănă. În misterele vechi, conştiinţa era deliberat încercată.
şi împinsă la extrem pentru a fi într-atât de marcată încât, de frica ame-
ninţării cu pedepse prin chin şi ucidere pentru sperjur, iniţiatul să se
v adă obligat să-şi ţină jurământul" 111.
Jurământul (lat. sacramentum, ,,sfinţit") caracterizează în toate so-
cietăţile angajarea solemnă şi afirmarea persoanei. Un jurământ va
avea întotdeauna trei părţi: invocaţia, promisiunea şi blestemul.
In vocaţia garantează jurământul, adresată fiind unor puteri de te-
mut, cel mai adesea divinităţii.
Promisiunea este obiectul jurământului, exprimarea cea mai clară
cu putinţă a voinţei de implicare a celui care jură.

64

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Blestemul specifică pedeapsa ori pedepsele consimţite în cazul
nerespectării promisiunii112.

Jurământul este făcut să angajeze în chip definitiv pe cel care îl
rosteşte să-şi respecte promisiunea; acestuia îi va fi imposibil să revină
asupra promisiunii făcute fără a fi considerat sperjur.

Jurământul nu trebuie confundat cu un contract (un pact) 113 care nu
este decât o înţelegere prin bunăvoinţa celor care o fac; făcut de oa-
meni, contractul poate fi încălcat în cazul în care nu a fost respectată
vreuna dintre prevederile sale sau când împrejurările s-au schimbat, ori
pactul nu a fost întărit printr-un jurământ.

Criticii masoneriei vorbesc de un pact, şi nu de jurământul masonic
pentru că, procedând aşa, vor să. sugereze cititorului apropierea de pac-
tul cu diavolul.

Abatele Ribet114scrie că.: ,,Un astfel de pact se încheie prin cuvinte
adresate demonului sau prin acceptarea unei formule propuse de însuşi
demonul, fie că acesta apare oferindu-şi sprijinul, fie că este chemat
(evocat) prin promisiuni şi angajamente.

De regulă, angajamentul nu rămâne doar o vorbă. aruncată în vânt;
el este scris, victima îl semnează, cu propriul sânge chiar. Cel mai
frecvent, înţelegerea se încheie la provocarea şi prin mijlocirea unor
intermediari malefici (vrăjitori) care fac şi primesc angajamente în nu-
mele lui Satan, înainte ca acesta să fi catadicsit să se arate ori să-şi fi
confirmat implicarea. Mai ales în zilele noastre iniţierea se săvârşeşte
cel mai adesea în sânul societăţilor secrete, însoţită fiind de blesteme
pe care conducătorii le impun adepţilor, momindu-i cu bogaţii şi plă­
ceri 1umeşti".

În realitate, jurământul masonic se face fie cu invocarea Marelui
Arhitect al Universului, fie a cărţii Constituţiilor; cu promisiunea de a
nu dezvălui niciodată în întregime ritualul masonic cui nu ar fi în-
dreptăţit să-l cunoască şi cu acordul prealabil de a primi o pedeapsă în
caz de sperjur.

Jurământul masonic este simplu, solemn şi nu conţine ceva care să.
înfricoşeze. În Les Francs-Ma<;ons ecrases (Amsterdam, 1747), abatele
Larudan dă drept exemplu un text de jurământ masonic care este o
plăsmuire a imaginaţiei sale:

65

JU LES BOUCHER

,,Jur! Iar de nu-mi voi respecta cuvântul dat, mă oblig să fiu pedep-
sit: să-mi fie arse buzele cu fierul înroşit, mâna, să-mi fie tăiată şi
limba smulsă; ca apoi, în orice lojă a fraţilor masoni, pe timpul întregii
ceremonii de primire a candidaţilor, trupul să-mi fie atârnat în ştreang
spre veşnica mea ruşine de-a fi fost perfid şi spre teroarea celorlalţi; la
sfârşitul adunării, hoitul să-mi fie dat focului, cenuşa să fie trimisa
principalelor loji pentru ca vederea ei să semene groaza printre fraţi,
iar apoi să fie aruncată în patru vânturi; şi astfel să se păstreze CUJ?-
plita amintire a trădării mele. Aşa sa-mi ajute Dumnezeu şi aceste

preasfinte Evanghelii!"

*

La gradul de ucenic, primul jurământ se rosteşte cu Potirul Amără­
ciunii în mâna stângă şi cu dreapta pe inimă. Cupa conţine apă neînce-
pută, iar inima, după probele iniţiatice, e deschisă: cele două gesturi
simultane atestă puritatea şi sinceritatea candidatului.

Pentru al doilea jurământ, el îşi apasă pe inimă vârful unui compas
deschis ţinut cu mâna stângă, în timp ce mâna dreaptă stă pe un echer
aşezat pe o sabie.

Despre simbolul compasului am vorbit deja. Mâna dreaptă aşezată
pe echer arată nestrămutata hotărâre a candidatului de a urma „calea
cea dreaptă"; faptul că echerul se află pe sabie înseamnă acceptarea

pedepsei în caz de sperjur, de abatere.
La gradul de calfă, candidatul îşi aşază mâna dreaptă pe echerul şi

compasul încrucişate.
La gradul de maestru, candidatul întinde mâna dreaptă deasupra

compasului aşezat pe echerul stând pe sabie.
Semnificaţia jurământului la fiecare grad se poate deduce din simbo-

lurile reprezentate de obiectele a căror descriere am făcut-o anterior, în
primul rând din atitudinea prescrisă masonului faţă de echer şi compas.

În mod obişnuit, după rostirea jurământului, ,,testamentul" candi-

datului este pus pe foc. Dar, ceea ce ar trebui ars, este, mai curând, ju-
rământul scris de candidat cu mâna sa, căci înscrisurile oamenilor pot
pieri, însă ceea ce se scrie în absolut durează o veşnicie.

Prin foc, ceea ce este supus timpului trece în eternitate. Acesta era
sensul holocausturilor, al sacrificiilor oferite în Antichitate divinităţii.

66

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Este transmutarea unui act material într-unul spiritual, transferul aces-
tui act dintr-un plan fizic în plan imaterial.

După interpretarea clasică, jurământul scris, rostit şi apoi ars, pre-
supune participarea tuturor celor patru elemente cosmologice:

Hârtia, ca materie solidă, este . . . . . . . . . . . . . . . Pământ
Cerneala, lichidă, este . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Apă
Rostirea cu voce tare se face prin . . . . . . . . . . . . Aer
Arderea se săvârşeşte prin . . . . . . . . . . . . . . . . . . Foc

După rostirea jurământului, candidatul, purificat astfel din nou prin
cele patru elemente, este apt să primească iniţierea masonică.

În transmiterea ritualurilor, tradiţia ocultă se alterează şi devine tot
mai neclară pentru că, nemaiînţelegându-le sensul, iniţiaţii încearcă za-
darnic să le adapteze mentalităţii epocii în care trăiesc.

Rene Guenon 115vorbeşte despre această decadenţă:
,,Trecerea de la stadiul operativ la cel speculativ al masoneriei, de-
parte de-a fi un progres (cum ar dori modernii care nu-i înţeleg semni-
ficaţia) este, din punct de vedere iniţiatic, exact contrariul; dacă nu
este neapărat o deviere propriu-zisă, este cel puţin o decădere în sensul
unei slăbiri în intensitate; această slăbire constă în neglijarea şi uitarea
a tot ceea ce duce lucrarea până la capăt, realizarea fiind aspectul cu
adevărat operativ al iniţierii" .
Este evident că, în cea mai mare parte, ritualurile actuale sunt atât
de profund alterate încât, pentru a fi iarăşi măreţe şi eficiente, ar trebui
retopite în forma tradiţională116.

8. SABIA DE FOC

În Biblie se spune că: ,,Domnul Dumnezeu a pus heruvimi11 7 şi
sabie de flacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieţii"
(Facerea IIl: 23-24).

Heruvimii sunt un cin de îngeri într-o ierarhie mai largă descrisă de
Pseudo-Dionisie Areopagitul l 18.

67

JULES BOl'CHER

Potrivit Sfintei Scripturi, heruvimii, îngeri pazi-

tori, sunt cei care poartă sabia de foc prezentă printre
simbolurile masonice; forma ondulată 119 a lamei

evocă unduirea şi vibraţia flacarii.

„Sabia de foc, spune Ragon, 120 este un simbol al

datoriei de a alunga din templele masonice nesupu-

nerea, viciul şi delictul:'

Mai aproape de înţelesul iniţiatic, Wirth 121 scrie:

Fig. 31. Sabia ,,Sabia în flacari este simbolul Cuvântului Facerii.
altfel spus, al gândirii active, singura arma a iniţiatului
de foc care n-ar învinge fara autoritatea şi fără forţa ideii".

Marius Lepage122 cerceteaza pe larg simbolul sabiei de foc. El des-

prinde două semnificaţii majore: creaţia lumii prin Cuvânt-Lumina-Vi-

braţie şi purificarea şi ispaşirea prin încercariJe destinului.
În masonerie, sabia de foc este folosită în ceremonialul de primire

a candidatului şi, chiar daca riturile difera întru câtva, semnificaţia de

transmiţator de har în consacrarea masonului ramâne aceeaşi: cu sabia

de foc în mâna stânga venerabilul tine lama pe creştetul candidatului şi

o loveşte de trei ori cu ciocanul.

Au fost vremuri când el punea sabia pe creştet, apoi pe umarul

stâng şi dupa aceea pe umărul drept, lovind-o, în fiecare poziţie, o dată.

sau de trei ori.
Împreuna cu Marius Lepage, credem ca aceasta este aşezarea fi-

reasca, având în vedere corespondenţa cu sephirot-urile: Kecher (Co-
roana), Binah (Intelectul) şi Hokhmah (Înţelepciunea) .

În ritualurile cavalereşti medievale, candidatul era primit prin lovi-

rea grumazului sau a umărului cu latul sabiei ţinuta de investitor în

mâna dreapta. Se mai spune ca binecuvântarea se dădea apoi printr-o

tripla lovire violenta a grumazului cu mâna, gest care astazi ne sur-

prinde atât prin brutalitate, cât şi prin urmarile fiziologice respective...

Dar sa ne amintim ca grumazul aflat la capatul de sus al coloanei ver-

tebrale şi la baza cerebelului, adaposteşte bulbul, organul de legatura

dintre simţuri şi mişcare.

Am folosit acest exemplu pentru a arata ca între consacrarea

unui cavaler şi admiterea unui mason există asemănare, dar nu

şi identitate.

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

,,Primirea rituală în rândurile masoneriei - spune Marius Lepage123 -
începe cu formula: ,,Te creez..." Este deci un act creator care decurge
dintr-o voinţă. - aceea a venerabilului care acţioneaza în numele maso-
neriei universale - voinţă care are drept intermediar o vibraţie sonoră.
dată de lovirea sabiei cu ciocanul. Trebuie să ia naştere o fiinţă cu totul
nouă. şi efectul efluviilor propag~te din vibraţiile sabiei, ecou al Cu-
vântului Facerii, trebuie să-l pătrundă. şi să-l impregneze pe candidat
pentru totdeauna."

lata unul dintre acei autori, destul de rari, care au ştiut sa înţeleagă
adevăratul sens al ritualului consacrării noului mason. Din păcate, cei
cărora le revine îndeplinirea acestei ceremonii nu sunt întotdeauna la
înălţimea actului creator încredinţat lor spre săvârşire.

Mai trebuie să ne amintim că numărul trei este numărul gradului de
ucenic şi că. sabia aşezată pe creştetul candidatului trebuie lovită cu
ciocanul pe latul lamei de trei ori. În varianta când sabia este aşezată.
succesiv pe cap şi pe umeri, lama trebuie lovită câte o singura data la
fiecare oprire (căci altfel ea ar fi lovită. de noua ori, iar numărul nouă.
corespunde gradului de maestru).

De altfel, ritualul adoptat la Conventul de la Lausanne, în 1875, al
Ritului Scoţian Antic Acceptat precizează că.: ,,Venerabilul execută cu
ciocanul sau trei lovituri egale pe lama sabiei, aşezând-o uşor pe capul
candidatului".

Sabia de foc trebuie ţinuta în mâna stângă (latura pasivă), iar cioca-
nul în mâna dreapta (latura activă). Această. sabie trebuie ţinută cu mâna
stângă. deoarece nu este o armă, ci un instrument de transmitere124.

Sabia de foc ar trebui deci folosită numai pe parcursul ceremoniilor
de consacrare ca mason (adică la admiterea în primul grad), iar în cele-
lalte ceremonii ar trebui folosite săbiile cu lama dreaptă.

În lojă, sabia se ţine întotdeauna în mâna stângă 125 . Numai fratele
Acoperitor îşi va ţine sabia în mâna dreaptă, căci el este apărătorul care
stă. de veghe la poarta templului pentru a-i ţine la distanţă pe profani.

Pe parcursul admiterii în primul grad, sabia este folosită în două
momente 126:

1. În cea de-a doua călătorie simbolică, pentru a produce zăngănitul
de arme care simbolizează, după ritual, lupta omului împotriva pasiunilor

69

JULES BOUCHER

proprii şi ale celorlalţi oameni. Acest zgomot ostil este ca vuietul pă­
durii adânci şi pline de primejdii şi de necunoscut, prin care are de tre-
cut iniţiatul.

2. În momentul în care candidatul „primeşte Lumina", când fiecare
membru al lojii îşi ţine sabia cu vârful îndreptat către inima candidatu-
lui, transferându-i astfel un puternic impuls solidar, binefăcător.

Se înţelege că adversarii masoneriei au văzut în acest gest o ame-
ninţare cu moartea la adresa inţiatului care şi-ar încălca jurământul. .

Jean Kotska127 - acela care ar fi trebuit să cunoască adevărata sem-
nificaţie a gestului deoarece, înainte de a fi militant antimason, a primit
iniţierea - susţine că: ,,La o lovitură de ciocan, candidatului i se scoate
legătura de pe ochi şi acesta poate vedea Sinagoga lui Lucifer care-l
ameninţă cu sabia răzbunării".

Este adevărat că ritualul spune textual că săbiile îndreptate către
candidat arată, pe de-o parte, ajutorul la care se poate aştepta din par-
tea fraţilor săi şi, pe de altă parte, pedeapsa la care s-ar expune dacă
ar jura strâmb. Aceasta este însă o explicaţie întru totul exoterică, ce
n-ar trebui să-l satisfacă pe iniţiat.

Săbiile masonice au o lamă îngustă cu două tăişuri; au garda în
formă de cruce şi, de regulă, împodobită cu figuri simbolice. Să mai
precizăm o dată că aceste săbii nu au puterea de-a ucide un om. Ele
sunt instrumente a căror semnificaţie nu trebuie răstălmăcită. Folosirea
sabiei în masonerie arată că iniţierea transmisă adeptului este activă
adică legată direct de voinţa candidatului care va avea de luptat pentru
a se iniţia pe sine în cadrul unui proces practic continuu.

Bolta de oţel

Bolta de oţel este o onoare specială acordată demnitarilor masoni
în lojă, în anumite ocazii. Aşezaţi pe două rânduri, faţă în faţă, masonii
îşi încrucişează săbiile ţinute în mâna dreaptă astfel încât să formeze o
boltă pe sub care păşeşte fratele căruia i se acordă această onoare. În
mod excepţional, masonii care fac bolta de oţel execută salutul la or-
din cu mâna stângă.

70

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Se pare că ceremonialul îşi are originea într-o împrejurare mai
degrabă profană, în orice caz publica: la 17 iulie 1789, Ludovic al
XVI-lea a intrat în sediul primăriei Parisului printre masonii prezenţi
care au format, pe scările edificiului, bolta de oţel.

Semnificaţia bolţii de oţel este grăitoare. Masonii arată astfel ca îşi
aduc forţa în slujba celui pe carn îl onorează, iar acoperişul astfel su-
gerat deasupra capului acestuia este semn al protecţiei astfel asigurate.
În această împrejurare, sabia nu este ţinută cu mâna stânga deoarece
este vorba doar de o acţiune fizică, şi nu de un transfer iniţiatic.

Ceremonia a fost păstrata sau adoptată de către militari cu prilejul
căsătoriei unui camarad de arme. În cele mai vechi timpuri pare să fi
fost un rit al Khsatrias128.

9. CELE TREI PUNCTE

În masonerie, trei puncte aşezate în triunghi echilateral cu vârful
orientat în sus sunt un semn obişnuit pentru prescurtare. Acesta este,
fără îndoiala, motivul pentru care masonilor li se mai spune ,,Fraţi Trei
Puncte". Apelativul nu este, cum ar fi dorit adversarii masoneriei, iro-
nic şi batjocoritor; el este doar o confirmare a importanţei acordate ce-
lor „trei puncte" în masonerie deoarece reprezintă. Delta sau Triunghiul
just şi perfect despre care vom vorbi mai târziu.

Ragon129 arata că „prescurtarea cu trei puncte nu datează decât de la
circulara din 12 august 1774 adresată de către Marele Orient al Franţei
lojilor din Obedienţa sa pentru a le înştiinţa ca are un nou sediu".

F. Chapuis130 îl contrazice pe Ragon afirmând ca prescurtarea este
anterioara anului 1773: ,,În primul dintre registrele de procese verbale
ale lojii Sinceritatea din Besan9on, cele trei puncte apar ca în fig. 32 c).
Această dispunere poate fi constatată. şi în consemnarea şedinţei de
alegeri din 3 decembrie 1764".

Jean de Pavilly131scrie ca: ,,Cele trei puncte provin din tradiţia cal-
felor din Evul Mediu (fr. compagnonnage - n.tr.) şi par a simboliza
chiar triunghiul. Cele trei puncte mai pot fi un simbol al trichetrului 132.

71

JULES BOL'CHER

Acesta este sugerat de anumite moduri de aşezare a celor trei puncte

pentru a marca feţele trichetrului, aşa cum sunt însemnate ele pe unele

lucrari ale calfelor. Cele trei puncte par a fi avut o mai larga utilizare în

ritualul Calfelor Libertatii (uneori numiţi şi Tovaraşi pentru Libertate
sau Datoria de Libertate) 133.

••• •• • •• •••• Prescurtarea prin cele trei puncte nu
a b Cd are mereu forma unui triunghi cu baza
în jos. O putem întâlni şi sub alte forme,
ca în fig. 32 b, c, d.

Fig. 32. Cele trei puncte J.C.A. Fisch134 spune pe aceasta te-

ma: ,,Avem temei sa afirmam cu multa

certitudine ca prescurtarea masonica prin trei puncte îşi are originea în

arta hieroglifica egipteana în care era folosita dupa cum urmeaza:

Pentru a face referiri la plante de acelaşi fel sau din aceeaşi specie,

egiptenii înscriau dupa iniţiala denumirii acestora trei flori de lotus.

Aşezau. in acelaşi fel, trei boabe sau puncte dupa initiala denumirii

unui mineral şi trei liniuţe şerpuite când era vorba despre un lichid.

Daca vrem sa pricepem Antichitatea şi, mai ales, istoria şi practi-

cile vechilor egipteni, nu trebuie sa uitam ca religia domina viaţa de zi

cu zi şi ca toate împrejurările publice sau private conţineau, inevitabil,

un element religios, o forma sau o manifestare a simbolului.

Cele trei puncte ale prescurtarii ma onice imita cele trei flori de lo-

tus, cele trei boabe sau puncte şi cele trei liniuţe şerpuite'·.

lata câteva pa aje dintr-o scrisoare a egiptologului Octave Beliard,

pe care l-am consultat pe aceasta tema:

„Nu exista absolut nici o dovada ca cele trei puncte masonice şi-ar

avea originea în scrierea hieroglifica egipteana. Căci se scrie F :. pen-

tru frate, L :. pentru loja, iar cele trei puncte sunt. în scrierea egip-

teana, un fel de-a indica pluralul.

Chiar în perioada clasica a civilizaţiei egiptene, pluralul era format

prin repetarea de trei ori a caracteristicii definitorii pentru clasa res-

pectiva de obiecte. A se vedea, de pilda. cazul plantelor (şi iau acest

exemplu pentru a explica cele trei flori despre care vorbeşte Fisch şi

care nu sunt doar imaginea lotusului, ci a tuturor ierburilor, a plantelor,

în general).

72

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Pentru a exprima un număr nedeterminat, mai multe obiecte, un
plural, egiptenii îl reprezentau prin trei. Dar, pentru a indica chiar nu-
mărul trei, ei procedau altfel.

În ce priveşte cele trei linii şerpuite despre care Fisch crede că ar
exprima lichidele, observ că: o linie şerpuită corespunde literei N în
scriere alfabetică. Trei linii şerpuite sunt, într-adevăr, semnul însuşirii
comune a tuturor lichidelor, a tuturor noţiunilor legate de lichide (pur,
purificare etc.). Cred că această reprezentare se datorează denumirii
date Apelor primordiale, Apelor cosmice de la începuturile lumii:
NOU... iar pluralul lui N este N.OU.

Vă daţi seama cât de departe de adevăr este Fisch când spune că,
pentru a exprima o cantitate anume, egiptenii dublau, triplau etc. semnul
hieroglific iniţial pentru a forma astfel pluralul unei noţiuni. De fapt, ei
dublau semnul caracteristic al lucrului respectiv pentru a exprima dualul,
iar pentru a exprima pluralul triplau semnul caracteristic sau, uneori, în-
tregul nume, mai ales dacă acesta era alcătuit dintr-o singură hierogramă.
Deci nu aşa cum se face în masonerie, unde FF:. înseamnă fraţi şi
LL:. , loji. Numai un prim semn (litera, ideogramă, semn alfabetic ori
semn silabic) n-ar fi avut nici un sens pentru egipteni. În scrierea lor, o
iniţială este câteodată un cuvânt întreg cu mai multe semnificaţii diferite
(precum iniţiala-semn MER înseamnă „alb", ,,a iubi", ,,plug" etc.) Sensul
se determină prin semnul caracteristic înscris la sfârşitul cuvântului".

Nimic de adăugat la această demonstraţie a neadevărului susţine­
rilor lui Fisch.

Prescurtările

Prescurtările au fost mult folosite şi în Antichitatea greco-romană.
Împăratul Justinian a fost nevoit chiar să le interzică, deoarece, din ca-
uza utilizării lor abuzive, textele ajunseseră de necitit.

Sigla (din lat. singulae) însemna reprezentarea printr-o singură li-
teră a unui întreg cuvânt.

În Franţa medievală erau frecvente prescurtări ca scs pentru sanctus
sau eps pentru episcopus; pentru a semnala astfel de prescurtări
prin comprimare, deasupra lor se plasa o linie orizontala. Prescurtările

73

JULE:: BOCCH ER

prin omisiune se fa.ceau prin eliminarea partii finale a cuvântului. Înca
din 1304, Filip cel Frumos al Franţei a interzis folosirea prescurtarilor
în actele juridice135.

Azi, fiind oarecum codificate, prescurtarile nu mai creează atâtea
probleme 136.

*

În ma'-Onerie sunt folosite prescurtarile prin omisiune (de tip apocop.
din gr. apo• ..în afara de" ş1 koprein, .,a tă.ia") doar in cazul termenifor
specifici masoneriei şi niciodata pentru cuvinte profane.

lata lista celor mai frecvente astfel de prscurtari:

F :. Frate
O:. Orient
E :. M :. Era Masonica
E :. V :. Era Vulgara (profana)
Î :. G :. M:. A:. U :. Întru Gloria Marelui Arhitect al universului

în astfel de exemple nu pot apărea confuzii şi ambiguitaţi chiar
daca se utilizeaza numai prima litera a cuvintelor. în majoritatea cazu-

rilor, însa, trebuie scrisă prima silaba a cuvântului şi prima consoana a
silabei urmatoare. Cum ar fi:

Lucr :. Lucrari Lum :. Lumina
Frat :. Fratern Yen:. Venerabil
Sup :. Supraveghetor
Sec:. Secretar Or:. Orator
Prof:. Profan
Viz :. Vizitator

În cazul prescurtarilor printr-o singura litera, pluralul se formeaza
prin dublarea acelei litere:

FF :. Frati.
RR :. LL :. Re,pectabile loji.

În astfel de cazuri nu este însa recomandabila, pentru a forma plu-
ralul, repetarea unui grup de mai multe litere (Yen Yen :. pentru Ve-
nerabili). În aceste cazuri, cuvântul se scrie o singura data, contextul
fiind acela care indica singularul sau pluralul.

SIMBOLURI LE FRANCMASONERIE I

Ca semn al unui respect deosebit, uneori iniţiala se poate chiar tri-
pla (PPP : . PPP:. III :. FFF :. pentru Prea Puternici şi Iluştri Fraţi) .

Iată şi alte prescurtări uzuale:
N :. U :. T :. M :. , Nu uitaţi ţinuta masonică.
Î :. N :. S :. S :. A:. M :. L :. , În numele şi sub auspiciile Ma-
rii Loji etc.

Alfabetul masonic

Alfabetul masonic a fost atât de des publicat încât ne putem înga-
dui să-l reproducem şi noi. lată cheia sa de descifrare:

ab cd ef

~h i l mn

op gr st

Fig. 33. Cheia alfabetului masonic

Literele sunt următoarele:

_j ..:J U L:J L L:.. :J :l D [:] C
a b cd e f 3 h l 111

c,-:inn,r->v</\

n- o p q r ~ t v " y z

Fig. 34. Alfabetul masonic

Literele k, j, v şi w lipsesc; ele sunt înlocuite prin c, i, u.
Adesea cuvântul „loja" este reprezentat printr-un patrat sau printr-un
dreptunghi; aceasta figura nu are legătură, cum se crede în mod obişnuit,
cu planul lojii, ci este litera L mai ales dacă are un punct în interior

75

JULE~ BOCCHER

(reprezentarea cu trei puncte nu adauga nimic ace tei semnificaţii). ,,Loja"

la plural se reprezinta prin doua dreptunghiuri parţial suprapuse.

Alfabetul masonic a carui origine este ne-

D cunoscuta este format în întregime din echere.
Unii au observat o asemanare cu forma litere-

DD lor din alfabetul ebraic.
Pentru gradele masonice inalte (mai mari

Fig. 35. Hieroglife decât gradul trei). exista şi alte alfabete care nu
pentru cu, ântul ,Joja·· sunt insa aproape niciodata utilizate.

Anagramele

Anagramele 137 sunt frecvent utilizate în masonerie la codificarea
corespondenţei. lată câteva exemple:

Domnului Tisoret . . . . . . . . pentru loja Rosetti
Domnului Ehora ......... pentru loja Horea etc.

Cu prioritate sunt transmise m forma anagramata parola de trecere
şi cuvântul sacru al gradului.

10. ERA MASONICA

Pentru a data in conformitate cu era masonica se adauga patru mii
de ani la anul erei profane (,.era vulgara"). Astfel, originea masoneriei
coincide simbolic cu momentul creatiei lumii după Biblie.

Pe acesta tema Winter138 scria: ,,Un învaţat preot anglican, James
Usher, nascut la Dublin în 1580 şi înmormântat la Westrninster din or-
dinul lui Cromwell, care-l preţuise pentru întelepciunea sa, a publicat
mai multe lucrari dintre care una, Annales veteris er Novi Te camenei
(1650-1654), conţine o cronologie biblica devenită celebra, care da-
teaza creaţia lumii cu anul 4004 i.Hr. Din acest moment (Facerea) în-
cepe o istorie a lumii ce poate fi datata mai mult sau mai puţin exact.

Cel mai probabil, aceasta a fost cronologia care i-a inspirat pe fonda-
torii masoneriei modeme în delimitarea erei masonice, făcând-o sa în-
ceapa odată cu facerea lumii. De altfel, şi cronologia lui Anderson 139

76

Sl~lBOLURILE FRAN"C.MASO NE RI EI

este compatibila cu aceea a lui Usher, elaborată în conformitate cu tex-
tul ebraic al Scripturii.

După aproape un secol, a apărut o nouă cronologie biblică propusă
de Stephen Hales (1677-1761), naturalist şi fizician britanic, preot pa-
roh la Windsor şi membru al Royal Society din Londra. El plasează
creaţia lumii în anul 5411 înainte de era profană.

S-ar părea că, la data la care masonii au adoptat cronologia lui
Usher ca bază pentru era masonică, crolologia lui Hales nu apăruse.
Nu am putut găsi data precisă a publicării acesteia, dar ar trebui să fie
ulterioară anilor 1721-1723".

Să mai spunem că pentru a data evenimente potrivit erei masonice,
luna martie este prima lună a anului, iar februarie ultima. Luna martie
corespunde Berbecului (primul semn al zodiacului), iar februarie, Peş­
tilor (ultimul).

Astfel, 15 februarie 1947 devine, conform erei masonice, a 15-a zi
a celei de-a 12-a luni a anului 5946 al erei masonice, iar 6 martie
1947, a 6-a zi a primei luni a anului masonic 5947.

Stabilirea unui calendar este o activitate deosebit de complexa. În
timpul domniei lui Carol cel Mare, prima zi a anului a fost stabilită la
1 martie. În secolul al XII-lea, la insistenţele Bisericii, anul începea în
Sâmbăta Mare, în ajunul sărbătorii Învierii Domnului. Numărul zilelor
dintr-un an era deci variabil după data Paştilor. În 1564, regele Carol
al IX-iea a reglementat în Franţa începutul anului la 1 ianuarie, ceea ce
este valabil şi astă.Zi.

La apariţia calendarului republican, a existat totuşi o întrerupere. La
5 octombrie 1793, Franţa a adoptat prin decret revoluţionar anul care
începe la data echinocţiului de toamnă, adică pe 22 septembrie, la mie-
zul nopţii. Această zi a fost aleasa în detrimentul echinocţiului de pri-
măvară, deoarece proclamarea Republicii Franceze avusese loc la 22
septembrie 1792. Ca urmare, această zi memorabilă a fost numită
1 Vendemiaire, Anul I al Republicii. Acest calendar numit „republi-
can" a fost folosit în mod oficial timp de 13 ani până la 1 ianuarie
1806, dar, practic, nu s-a bucurat de popularitate140.

77

JULE3 BOCCHER

Adaugarea a 4000 de ani la data curenta era, dupa cum am aratat, o
datare simbolica pentru a începe cu începutul: cu începutul lumii.
Aceasta abordare era expresia unei anumite libertaţi, în primul rând re-
ligioase. În prezent, masoneria nu mai foloseşte aceasta datare, ci ur-
meaza calendarul profan, concesie care ni se pare a fi o eroare din
punct de vedere tradiţional.

Uneori, înaintea ultimelor trei cifre care indica anul, se scrie un opt
culcat, semn al infinitului în matematici.

În masonerie ar fi mai logic sa se adopte calendarul iulian al lui
Josephus-Justus Scaliger141.

El se foloseşte de o perioada de 7980 de ani şi are la baza numerele
15, 19 şi 28 care sunt caracteristice calendarului roman (perioade de
15 ani), ciclului lunar sau numarului de aur (perioade de 19 ani dupa
care luna revine aproape în acelaşi loc) şi ciclului solar (perioade de 28
de ani dupa care zilele saptamânii cad în aceleaşi date ale lunii calen-
daristice). Scaliger a calculat ca anul 4713 î.Hr. este un început de pe-
rioada pentru toate cele trei cicluri.

în funcţie de calendarul iulian:

anul 1 al erei evreilor este 963.
anul I aJ erei Olimpiadelor greceşti este 3938.
anul 1 de la fundarea Romei (Varro) e te 3961.
anul 1 al erei crestine142 este 4714.
anul l al Hegirei este 5335.
anul 1 al calendarului republican din 1792 este 6505.

De pilda, anul 1948 al erei creştine este anul 6661 din calendarul
iulian (1948 + 4713) şi, similar, se pot obţine corespondente cu toate
erele. Restul împartirii 6661: 15 este 1, anul potrivit calendarului ro-
man; 6661: 19 da rest 11, anul potrivit calendarului lunar; 6661: 28 da
rest 25, anul potrivit calendarului solar şi toate aceste corelaţii rezista
în pofida reformei gregoriene143 a calendarului.

CAPITOLUL III

ATELIERUL

1. TEMPLUL ŞI LOJA

Adunările masonilor de diferite grade sunt adesea denumite, în
amintirea primilor lucrători zidari, masonii operativi, ,,ateliere".

În ritul scoţian, atelierele se definesc prin culoarea cordonului pur-
tat de masonii din componenţa lui:

Atelierele albastre (sau simbolice) sunt Loji în care se grupează
masonii de la gradul 1 până la gradul 3.

Atelierele roşii (sau capitulare) sunt Capitule în care se grupează
masonii de la gradul 4 până la gradul 18 144.

Atelierele negre (sau filosofice) sunt Areopage sau Consilii în care
se grupează masonii de la gradul 19 până la 30.

Atelierele albe sunt: Suverane Tribunale pentru gradul 31, Consis-
torii pentru gradul 32 şi Supreme Consilii pentru gradul 33.

Autorii masoni nu s-au pus încă de acord asupra denumirilor de
,,templu" şi „lojă" . Pentru unii, loja este templul însuşi; pentru alţii,
loja este doar grupul de masoni; mai sunt şi cei care cred că loja nu
există decât în măsura în care masonii sunt în reuniune şi dispare odată
cu închiderea lucrărilor.

În fapt, loja este într-adevăr un grup de masoni, o fiinţa colectivă
definită, având o viaţă şi un specific al său. Un mason „vizitator",
adică acela care participă la lucrările altei loji decât loja la care este
afiliat, simte imediat diferenţa.

Încăperea în care loja se reuneşte nu îi influenţează însă cu nimic
specificul: o lojă se poate aduna într-un templu masonic sau altul fără
ca prin aceasta să-i fie modificate trâsăturile proprii. 145

79

J" LC.:: J:j\..J L LHl:1"1

Edmond Gloton 146 avea dreptate sa observe ca: ,.Foarte multi fraţi
cred în mod greşit ca, pentru a adaposti lucrarile atelierului lor, le tre-
buie un local special amenajat. Orice încăpere este insa adecvata reu-
niunii masonice din momentul în care covorul (desenul, tabloul) lojii
este aşezat între coloane. Dacă acest lucru simplu ar fi mai bine cunos-
cut, ar creşte numărul atelierelor; căci mulţi dintre fraţi renunţa sa se
întrunească din cauza cheltuielilor de amenajare şi întreţinere a unui
local special, deşi, daca s-ar reuni acasă la unul dintre ei, ar putea lucra
în mod perfect masonic".

Fiecare grad are un „tablou al lojii" specific. Iniţial, acest tablou
era trasat cu cretă pe podea.

Termenul „lojă" îşi are cu certitudine originea în întovaraşirile de
breasla ale constructorilor medievali. Henri Crepin 147 spune: ,,Toţi
aceşti lucrători munceau în spaţii protejate cu prelate grele de pânza
cenuşie, adaposturi numite în epoca «loji» . Ele erau împărţite în mai
multe încăperi şi ateliere, formând un adevărat cartier muncitoresc sub
conducerea arhitectului sau a «meşterului pietrar» (...). Meşteşugarii
care lucrau la catedrala din Strasburg au format în 1276 o lojă de
masoni liberi, organizată dupa reglementari proprii, un fel de grupare
democratica şi religioasă pătrunsă de o vie credinţa, ca majoritatea
asociaţiilor de acelaşi fel existente în epoca." Vom relua acest subiect
în capitolul următor.

Templul masonic este transpunerea în realitate a tabloului lojii.
Templul pastreaza orientarea simbolica a bisericilor: intrarea se găseşte
la occident, locul venerabilului la orient, latura dreaptă spre miazăzi,
iar cea stânga la miazanoapte (septentrion).148

Ragon 149 explica: ,,Templul este un pacrat lung; deoarece loja în-
seamna lumea (loga în sanscrită). ea ar trebui sa fie rotunda sau macar
ovală precum orbita pe care o parcurge anual planeta noastră în jurul
Soarelui. Această eroare aparţine iniţiaţilor din Antichitate care, con-
vinşi că lumea are margini, au atribuit pământului această formă, de
unde termeni bizari (de caroiaj) precum „longitudine" şi „latitudine"150,
atât de folosiţi până astăzi de către geografi.

80

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Dar ignoranţa atribuită de Ragon anticilor trebuie mai atent anali-
zată. lată cum prezintă Louis Chochod 151 reprezentarea rectangulara a
lumii la vechii chinezi:

„În reprezentările magice chinezeşti, cercul era considerat simbol
al universului, iar pătratul, simbol al ritmului cuaternar al influxului
cosmic. Pătratul înscris în cerc însemna deci lumea şi ordinea ei şi nu,
cum au susţinut diferiţi orientalişti, că cerul este sferic, iar pamântul
pătrat şi plat".

Forma rectangulară a templului masonic este cea mai potrivită. din-
tre toate atât din punct de vedere simbolic, cât şi practic. 152 Această
formă este cea mai propice organizării spaţiului interior şi reprezintă
culoarul sau „calea" care duce de la occident la orient, adică spre Lu-
mină. Şi, dacă templul chiar este orientat pe axa est-vest, el se mişcă
odată cu Pamântul şi merge în întâmpinarea Soarelui.

Ori de câte ori poate fi realizat, chiar ad-hoc, templul este un loc
sacru 153 unde domneşte Lumina şi de unde se răspândeşte în coordo-
natele geografice ale locului. De aceea înscrisurile masonice emise din
templu sau de către lojă poartă menţiunea: ,,Orientul...", adică oraşul,
localitatea unde s-a realizat templul. Această menţiune nu trebuie folo-
sită când un mason îi scrie altuia cu titlu personal. În corespondenţa
privată „Orient" nu este sinonim cu oraş, localitate.

Întrebat despre dimensiunile templului, masonul trebuie să răs­
pundă ritualic: ,,Lungimea sa este de la occident la orient, lăţimea sa,
de la miază.noapte la miazăzi, iar înălţimea, de la nadir la zenit". Tem-
plul este deci imaginea cosmosului însuşi şi, de aceea, dimensiunile
nu-i pot fi definite.

Parvis este locul sau încăperea - dacă există una - care precede in-
trarea în templu.154 În masonerie, termenul este folosit pentru a de-
semna orice se află în apropierea templului.

Templele Antichitaţii

Romanii numeau „temple" clădirile ridicate pe locuri alese de auguri155
şi sfinţite de pontifi.156. Fanum157 era un sinonim pentru „templu".

În Antichitate, templele aveau, cel mai adesea, forma unui pătrat
lung. Partea cea mai importantă, cea mai sacră era, la greci, naos şi la

81

JULES BOUCHER

romani, cella; acolo se afla altarul şi statuia zeului caroia templul îi era
consacrat. În acest sanctuar aveau acces numai preoţii . Credincioşii ră­
mâneau în pronaos, în vestibulul prin care se trecea către naos. Marile
temple erau amplasate într-o incintă cu ziduri neîntrerupte şi o singură
poartă de intrare; spaţiul dintre ziduri şi clădirea templului se numea
peribol (incintă). 158

În Grecia antică templele erau orientate de obicei pe direcţia
est-vest dar, daca la dorieni intrarea era la occident, în Attica poatţa se
afla la orient pentru ca statuia zeului să contemple răsăritul de soare.

Cum nu aveau ferestre, templele primeau lumina zilei doar prin
poarta de la intrare, iar în interior ardeau făclii. Spaţiile largi, întuneri-
cul şi liniştea produceau o impresie adânca

Rudolf Otto 159 spune: ,,Oricât de puternică impresie ar produce,
sublimul şi tot ceea ce ţine de magie nu reprezintă decât mijloace indi-
recte de care dispune arta pentru a indica inexprimabilul esenţei divine
(numinosul160). Şi noi, occidentalii, avem doar două mijloace directe
de exprimare, însă ambele negative: întunericul şi liniştea. Întunericul
trebuie accentuat printr-un contrast care să-l facă într-atât de intens în-
cât să anihileze şi ultima geană de lumină. Numai penumbra este
«mistică». Ea îşi face efectul pe deplin când se asociază «sublimului».
Întunericului îi corespunde în limbajul sunetelor liniştea. Pe lânga li-
nişte şi întuneric, orientalii cunosc un al treilea mijloc prin care se
poate ajunge în proximitatea divinului: spaţiul pur. Spaţiile largi repre-
zintă, ca să spunem aşa, sublimul în plan orizontal".

Ulterior, bisericile şi, mai ales, catedralele occidentale au căutat să
întrunească toate aceste trei elemente. Posibilitatea există desigur şi în
templele masonice, printr-o bună valorificare a spaţiului şi, mai ales,
prin reducerea la strictul necesar a ornamentelor.

Loja Sf. Ioan

Lojile primelor trei grade ale masoneriei sunt cunoscute sub denu-
mirea de „loji ale Sf. Ioan".

lată un fragment din vechile ritualuri cuprinzând întrebările adre-
sate unui frate vizitator şi răspunsurile pe care acesta trebuia să le ştie:

82

SIMBOLURILE FRANCMASO NERIEI

- ,,Frate, de unde vii?
- De la loja Sf. Ioan, venerabile maestre.
- Ce se face în loja Sf. Ioan?
- Se înalţă temple virtuţii şi se îngroapă în temniţe viciile.
- Ce ne aduci de acolo?
- Salut, prosperitate şi buna primire tuturor fraţilor.
- Ce vrei sa faci aici?
- Să-mi înving patimile, să-mi supun voinţa datoriei şi sa fac noi
progrese în masonerie.
- la loc, frate, şi fii bine-venit în acest atelier care primeşte cu re-
cunoştinţă sprijinul luminilor tale".

Oswald Wirth 161 nu are nici o îndoială că denumirea „loja Sf. Ioan"
derivă din „confreriile Sf. Ioan", corporaţiile medievale de constructori.

Găsim însă ca patroni ai masonilor şi ai cioplitorilor în piatră şi
sfinţi ca Blasius, Toma, Ludovic, Grigore, Alpinian, Marin, Martin,
Ştefan, Baraba, Cei Patru Încununaţi162 şi pe mulţi alţii, precum şi săr­
bători de breaslă ca Înălţarea şi Adormirea Maicii Domnului, Sf. Ioan
nefiind menţionat ca sfânt patron.

Sărbătorile Sf. Ioan Evanghelistul la 27 decembrie (în preajma sol-
stiţiului de iarnă) şi Sf. Ioan Botezătorul la 24 iunie (solstiţiul de vară)
sunt şi prilej de întruniri masonice.

Nu se ştie exact pe care dintre sfinţi îl sărbătoreşte masoneria sub
numele de Sf. Ioan. Dar cei doi sfinţi cu acest nume din calendarul
creştin sunt, deopotrivă, importanţi atât din punct de vedere al datei
calendaristice, cât şi al semnificaţiei masonice.

Sf. Ioan, fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, ruda Fecioarei Maria,
a fost numit Înaintemergătorul deoarece a pregătit calea lui Isus, dar şi
Boteză.torul pentru că boteza cu apă din Iordan. Despotul Irod Antipa,
întărâtat de mustrările sfântului pentru legăturile nelegiuite cu Irodiada,
nepoata sa şi fiica fratelui său, l-a aruncat în temniţă şi, mai târziu, a
poruncit să i se taie capul (29 august în calendarul bisericesc). Cu
hramul Sf. Ioan Botezătorul, în tot Occidentul s-au constituit pe lângă
catedrale, edificii de dimensiuni mai mici, special destinate botezului,
numite baptisterii.

Înaintemergătorul, cu surâsul misterios pe care i l-a pictat Leonardo
da Vinci, predica renunţarea şi căinţa. Într-un anumit sens, şi masoneria

83

JULES BOC CHER

are rolul unui precursor, atragându-ne luarea-aminte asupra luptei
Sf. Ioan Botezatorul împotriva iubitorilor de arginti şi a întunecării gloa-
telor. Împarţindu-şi hrana şi veşmintele cu cei napăstuiţi, el a fost consi-
derat un agitator periculos. ,,Crima" de neiertat pentru care Irod a pus să
fie descăpaţânat erau, de fapt, ideile sale de fraternitate şi dreptate.

În felul ei, masoneria îl consideră sf'ant patron (sau tutelar) şi pe
Sf. Ioan Evanghelistul. Prologul Evangheliei sale este un adevărat mo-
nument de înţelepciune esoterică:

,,La început era Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu
şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au facut;
şi fara el nimic nu s-a facut
din ce s-a facut.
Întru El era viata
şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina lumineaza în întuneric
şi întunericul nu a cuprins-o".

În anumite loji, pe altarul masonic se aşază Biblia deschisă la prima
pagina a Evangheliei după Ioan, considerată între cele patru evanghe-
lii canonice drept ,,Evanghelia Spritului".

După unii autori bisericeşti, Sf. Petru simbolizează Biserica „din
afara" , iar Sf. Ioan pe cea „dinăuntru"; deasemenea, utilizarea în ma-
sonerie a numelui Sf. Ioan este considerată dovada de netăgaduit a le-
găturii sale cu Gnoza163 care ar fi, de fapt, doctrina secreta şi interna a
Bisericii creştine.

Trebuie sa mai amintim ca numele Ioan apare şi în misterioasa po-
vestire din secolul al XII-iea ori al XIII-iea despre ,,Preotul Ioan" care ar
fi fost un suveran al unui ţinut exotic, desemnat convenţional de autorii
epocii drept „tatar". Până în secolul al XVIII-lea, era astfel numit împa-
ratul Etiopiei (negusul), dintre care unii purtau chiar numele de Ioan.

Se mai spune ca templierii îşi aveau cea mai mare sarbătoare de
ziua Sf. Ioan de vară, iar masoneria nu face decât să perpetueze acest

84

SIMBOLURILE FRA~CMASONERIEI

obicei. Reamintim o dată în plus că nu există nici o dovadă care să
ateste că masoneria este urmaşa Ordinului Templierilor.

S-a mai făcut o legătură între Ioan şi Janus, zeul roman cu două
feţe: una tânără şi cealaltă îmbătrânită simbolizând, se spune, trecutul
şi viitorul, anul care se încheie şi cel care începe.

De ziua Sf. Ioan de vară, pe 24 iunie, în multe părţi ale Europei se
aprind încă focuri de care sunt legate mai multe tradiţii folclorice.

Având în vedere numeroasele sensuri majore ce-i pot fi asociate,
ideea masonilor de a da lojilor numele Sf. Ioan pare a fi motivată. de
fondul de simboluri tradiţionale autentice.

2. BOLTA ÎNSTELATĂ

Plafonul templului are aspectul bolţii cereşti înstelate; ea reprezintă
cerul de noapte plin de o mulţime de stele dintre cele ce pot fi vazute
cu ochiul liber.

Ragon 164arată că: ,,Bolta templului este azurie şi plina de stele pre-
cum bolta cerească. deoarece, ca şi aceasta, ea îi adăposteşte pe toţi oa-
menii fără deosebire."

Bolta înstelată nu este însă o decoraţie specifică templelor masonice;
ea apare ca ornament în templele Antichităţii şi în bisericile creştine.

Huysmans165, altfel scriitor inspirat, nu a înţeles semnificaţia culorii
şi a stelelor figurate pe bolţile catedralelor gotice: ,,Unii susţin că in-
teriorul tuturor catedralelor medievale era zugrăvit în culori; să fie ade-
vărat? Şi, dacă ar fi adevărat pentru bisericile romanice, am putea crede
oare la fel despre cele gotice? În orice caz, îmi place să-mi închipui că
sanctuarul de la Chartres n-a fost niciodată împestriţat aşa cum suntem
siliţi să vedem la Saint-Germains-des-Pres, Notre-Dame-la-Grande din
Poitiers, la biserica Saint-Sauveur din Bruges. Admit că, în cel mai rău
caz, pictura se justifică pentru mici capele, dar la ce bun să fie divers
colorată zidăria unei catedrale? O astfel de zugrăveală ar îngusta spa-
ţiul, ar reduce din impresia de înălţime şi ar micşora coloanele, pe
scurt, ar strivi sufletul misterios al navelor, ar lua din măreţia sumbră a
culoarelor dacă le-ar picta cu tot felul de dungi colorate comune ori frize,
romburi, cruci presărate pe stâlpi şi pe pereţi, înecate în galben-brun, în

85

Jl ' r~ 80CCHER

verde crud. roşu rubiniu, gri cenuşiu, caramiz1u 51 de o întreaga gama
de nuante îngălate si insipide; fara a mai pune la socoteala oroarea bol-
tilor pline de stele ce par decupate din hârtie aurie şi lipite pe un fun-
dal de cerneală, de sineala de rufe!"

Huysmans abuzează, cum îi este obiceiul, de adjective prozaice
pentru a ne transmite repulsia a fata de prezenta picturii i a culorilor
în bi erici. Cu toate ace tea. el compara catedrala din Chartres cu o pa-
dure: ..Pădurea jilavă disparuse odata cu noaptea; trunchiurile arborilor
tâ.neau energic din parnânt. se înaltau dintr-odata pâna la cer, se uneau
la mari inaltimi sub bolţile navelor; padurea devenise o biserică enormă
plina de trandafiri de foc, strapunsa de vitralii incandescente forfotind
de Fecioare. Apostoli, Patriarhi şi Sfinti" 166.

Daca biserica, templul Domnului. catedrala este. cu pilaştrii sai.
asemeni unei pa.duri. plafonul ei nu poate fi decât bolta cereasca. şi
atunci reprezentarea acesteia devine ine" itabila.

Total contrar lui Huysmans. Th. Pierret16-afirma: ..Bisericile au
fost cândva acoperite de picturi, mai ales în secolul al XII-iea. Coloa-
nele erau colorate în roşu, capitelurile în verde, bolţile în albastru azur.
În secolul al XIII-iea, decorarea bisericilor a cunoscut fara îndoiala
o perioada de glorie şi, la Paris. poate fi admirata Sainte-Chapelle, cu o
bolta albastrita plina de stele de aur".

Cum am ~pus deja, templul e te un simbol al cosmo ului. nu doar
in masonerie. c1 m toate religiile. Luc Benoist168 scrie: ..Un fragment
din templul lui Ramses al II-iea pamat la muzeul din Cairo poarta in-
scripţia: «Acest templu este asemenea cerului în toate pariile sale»".

Contemplarea unui cer înstelat coboara în suflet o mare linişte, în-
deamnă la meditaţie, şi nu la visare.

Bolta mstelata a templelor masonice este un simbol al univer alita-
tii şi al transcendentei.

3. DELTA LUMIKOASA ŞI TRIUNGHIURILE

La orient, adica în spatele şi deasupra locului ocupat de venerabil
este plasat Triunghiul sau Delta Luminoasa169.

86

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Triunghiurile pot fi împărţite în două categorii: isoscele170 şi oare-
care (scalene)171. Triunghiul echilateral, având toate cele trei laturi
egale, este un triunghi isoscel.

Fig. 36. Triunghiul Fig. 37. Triunghiul Fig. 38. Triunghiul
oarecare (scalen)
echilateral isoscel

Triunghiul dreptunghic poate fi isoscel sau oarecare după dimensi-
unea laturilor sale.

Fig. 39. Triunghiul Fig. 40. Triunghiul lui
dreptunghic Pitagora

Triunghiul lui Pitagora este un triunghi dreptunghic ale cărui catete
se află în raport de 3:4, ceea ce implică în mod necesar 5 pentru ipote-
nuza. În acest triunghi, suma pătratului catetelor dă pătratul ipotenu-

zei: 3x3 + 4x4 = 5x5.
Această relaţie este valabilă şi pentru mai multe triunghiuri drept-

unghice (de pildă cele cu laturile de 5, 12, 13; 7, 34, 25; 8, 15, 17; 9,
40, 41 etc.); însă numai în triunghiul lui Pitagora dimensiunile laturilor
este o progresie cu raţie 1: 3, 4, 5172.

Numit uneori şi „triunghiul de aur", triunghiul lui Pitagora nu tre-

buie confundat cu un alt „triunghi de aur" în care raportul laturilor ex-

primă numărul de aur.

87

JU L ES 80 L.CHER

Am mai folosit expresia ,,numar de aut' când

am vorbit de o perioada de 19 ani în care aceeaşi

zi a saptamânii revine mereu la aceeaşi data ca-

lendaristica; dar numarul de aur desemneaza mai

ales o proporţie zisa .,divina" m care, în triunghi.

raportul dintre cea mai mica latura şi cea mai

mare, e te expresia celei de-a treia laruri.

Aceasta proporţie exista in steaua cu cinci

colţuri (pentagrama) şi este reprezentată de obicei

prin litera greceasca phi (~).

Triunghiul din vârful pentagramei, numit

Fig. 41 . Triunghiul „sublim" de catre adeptii lui Pitagora. are în

,.sublim" vârf un unghi de 36°, iar unghiurile de la baza

au câte 71°.
Lancelot Hogben 173 spune ca: ..Platon a scos masura din geometrie

înlocuind-o cu magia; triunghiul echilateral este forma elementara a Pa-

mântului; triunghiul dreptunghic este duhul Apei; triunghiul oarecare

este asociat Aerului, iar cel isoscel reprezintă Focul."

Deşi a vorbit despre feţele triunghiulare ale poliedrelor, Platon nu a

atribuit clar vreunui element cosmologic o forma anume de triunghi.

A clasificat insa poliedrele regulate după cum urmeaza:

Tetraedrul (patru feţe de forma triunghiului echilateral) corespunde

Focului;

Octoedrul (opt feţe de forma triunghiului echilateral) corespunde

Aerului;

Icosaedrul (douăzeci de feţe de forma triunghiului echilateral) co-

respunde Apei;

Hexaedrul au Cubul (şase feţe de forma pătratului) corespunde

Pamântului;

Dodecaedrul (douasprezece feţe de forma pentagoanelor regulate)

corespunde elementului ce ar putea fi numit Eter.

Evocând faimoasele „corpuri platonice" trebuie semnalata lipsa de

înţelegere flagranta pe care au avut-o „modernii" pentru Elementele

tradiţionale. Fara a le putea percepe forţa metafizica, un distins savant
ca Marcel Boli 174 a putut scrie rânduri ca acestea:

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

,,Platon cunoştea patru elemente (focul, pământul, aerul, apa) prin
care naturaliştii vremii sale încercau să explice fenomenele realităţii
sensibile... Nici unul din aceste patru elemente supuse transformarii nu
are o natură simplă: aerul este un amestec de gaze, apa este un corp
compus, pământul este un compus eterogen extrem de complex, iar fo-
cul nu este nici măcar o substanţă într-o anume stare de agregare, ci un
fenomen pe care l-am putea defini ca pe o reacţie chimică violentă cu
degajare de lumină şi de căldură".

Orice savant ar trebui să se limiteze la specialitatea sa. De îndată ce
o depăşeşte, el riscă să se înşele; or, Marcel Boli, altfel redutabil om de
ştiinţă, atacă în forţă „ştiinţele tradiţionale" sau simbolice pe care le
cunoaşte prea puţin şi disciplinele oculte despre care nu are nici cea
mai mică idee. Din păcate, Marcel Boll îşi face singur curaj pentru a-şi
justifica ignoranţa voluntară spunând că: ,,ilustrul matematician englez
Bertrand Russell deplângea faptul că, prin influenţa pe care a avut-o
de-a lungul veacurilor, Aristotel a fost unul dintre marile flageluri ale
rasei omeneşti. În acelaşi spirit, Eric-Temple Bell şi Lancelot Hogben
demască influenţa nefastă a lui Platon175".

Or, autorii citaţi, consideraţi poate iluştri savanţi de către majorita-
tea contemporanilor, sunt, în ceea ce priveşte ştiinţele simbolice sau
tradiţionale, doar ignoranţi care se felicită pentru propria incapacitate.

Dar să lăsam această digresiune instructivă despre un anume dog-
matism şi să revenim la triunghiuri. Abatele Auber176 scrie: ,,Pe urmele
lui Plutarh, Xenocrate compară divinitatea cu triunghiul echilateral da-
torită perfecţiunii acestei figuri., în timp ce inteligenţa omenească cea
mai evoluată, geniul, nu poate fi asemuit decât triunghiului isoscel cu
numai două laturi egale, deci cu o oarecare imperfecţiune. În sfârşit,
oamenii obişnuiţi sunt asemenea triunghiurilor oarecare (cu toate latu-
rile inegale): forma triunghiului poate exprima cel mai elocvent toate
inegalităţile din natura umană".

În catolicism, triunghiul echilateral este, în mod obişnuit, simbolul
Sf. Treimi. Monseniorul Barbier de Montault177 scrie că: ,,Prin cele
trei laturi şi unghiuri egale, triunghiul echilateral este un simbol foarte
puternic. El este reprezentat în aureola de deasupra chipului Tatălui
sau ţinut de mâinile Sale; începând din secolul al XVII-lea, când s-a
exagerat cu utilizarea acestui simbol, în triunghi se înscrie numele lui

89

Jl'LES BC'lJCHER

leho\'a in ebraica u e te reprezentat ochiul divin atoatevazâtor. Ar
trebui respingem acest ,i111ri, ,f de vreme ce n fo~t uzurpar de c:itre
froncma ani: luat.a Bi\eric11. St Treime a dei·enit p:uroana arhitecµlor
~;"zidurilor''.

Fig. ~2. Tctragrama F:g. -.J. Ochiul diţ in

mTriunghi ;., Triunghi

fate adevarat ca Delta Lummoa~a masonica arc ma centru Ochiul
divin suu Tctragramaton (numit ~i „Tetragrama sacra", H·VF. constând
din t.·ele patru litere ale numelui lui Dumnezeu in alfabet ebrak, .

Tetrngrnmn e re formată din literele ind. he. , au. he (J H V H. uneori
seri i J H W H) C:Ire. împreuna. nk.atu 1e-.c numele divin a cil.rui rostire
era ingaduita lac, rei doar marelui preoi ,, ~ngura dma pe nn.

Alexandre We tphal 17 arata ca ••oriţinea tetr..ibr.i.rnei J H V H este

incerta. a tfel încât nimeni nu ,tie ,igur cum trebuie pronunţat acest

grup de patru litere; chiar în privinţa numelor a caror pronunţie ebraica
ne este prea bine cunoscuta. acceptam lesne sa ne ,en 1m de cu, inte
în care ..i~:e..1,1.1 pronunţie este alterata prir: rranspuneren ln grece e. in
frantuze te etc. A tfci. Afo„J1eh e te ro tit foise: lerushalam iJ riem
Ie~im: Jehoshua (mai t.ârz.iu leshu ) ii pronunlăm Io un in le rura

Vechiului Te ament sau !su. ?Cntru ţoul Testament".
De~i numeroa e i variate. ~tudiile a upra Tetragramei acre rămân

destul de confu,e.
Ochiul simholi1,caza în plan fi1ic Sourcle de pe cer. iivorul Lumi-

nii şi al Victii: tn plan intermediiil" ,au .1~1r.il. Ochiul reprez.iota Cuvân-
rnl, Logo,ul. Pl'.incipiul creator. iar ln plan ,piritual sau dh·in. pe
1':rrele Arhitect al Unh·ersului.

•

Triunghiul e\'OC ideea de Treime pre1.enta nu numai m religia
ere tina. Trinit.itca ,e gaseşte de pilda. m:

Trimurti la hindu~i: Brahma (creatorul); Vishnu (pastratorul): Shiva
(distrugatorul).

90

SIM BOLURILE FRA;-.;CMASOi"/ERTET

În Egipt au existat mai multe triade:
Triada de la Memphis: zeul Ptah, soaţa sa Sekhmet şi fiul lor
Nefertum;
Triada lui Osiris: Osiris, Isis, Horus;
Triada de la Teba: Amon, Mut, Khonsu.
În Persia era venerată treimea Ahura-Mazda sau Ormuzd, ,,Stă­
pânul/Duhul Înţelept"; Vohu Manu , ,,gândul bun"; Asha Vahista, ,,de-
săvârşita dreptate".
Şi exemplele pot continua deoarece triadele sunt prezente în majo-
ritatea religiilor.

*

În masonerie, laturilor Triunghiului le sunt adeseori atribuite for-
mule ca: ,,Să gândeşti bine!", ,,Să spui bine!", ,,Să faci bine!" sau „Li-
bertate, Egalitate, Fraternitate".

Ragon 179 spune: ,,Cele trei vârfuri ale triunghiului simbolizează
trecutul, prezentul şi viitorul, iar triunghiul în ansamblu, veşnicia sau
dumnezeirea. Unghiurile înseamnă Înţelepciune, Forţă, Frumuseţe,
atribute divine; sau Sulf, Sare, Mercur, principiile lucrării divine ex-
primate în limbaj hermetic; cele trei regnuri ale naturii, domeniul
Creatorului. Unghiurile triunghiului sunt asemeni celor trei faze ale
veşnicei transformări : Naştere, Viaţă, Moarte, transformare pe care
Dumnezeu (triunghiul perfect), fără a i se supune, o stăpâneşte. Din
toate acestea rezultă că triunghiul este emblema divinităţii" .

Numărul trei se impune omului cu puterea evidenţei în toate do-
meniile deoarece reprezintă echilibrul între două tendinţe opuse: acti-
vul şi pasivul.

Ştiinţa contemporană consideră că, în cele din urma, materia este
alcătuită din fotoni (particule luminoase) care, acumulându-se în spa-
ţiu, dau naştere nebuloaselor sau lumilor în formare. lată cum ştiinţa,
acceptând că până şi materia cea mai grosolană este făcută din lumină,
dă dreptate Bibliei (Facerea), unde Lumina este făcută de Dumnezeu
în ziua întâi, iar Soarele în ziua a patra.

Făcută din Lumină , materia există în întuneric: spaţiul este noapte,
materia este zi. Timpul nu există decât atunci când fotonii se grupează
în electroni, atomi şi molecule generând lumile apte de diferenţiere.

91

JULES BOUCHER

Timpul măsoară dezagregarea, iar aceasta există înca de la formare: copi-
lul care se naşte începe un drum care nu poate sfârşi decât în moarte180.

Vom putea alege deci, ca semnificaţie majora a triunghiului maso-
nic: Lumina, Întuneric, Durata. Lumina şi Întunericul sunt laturile care,

întâlnindu-se în vârf, dau triunghiului stabilitate;

timpul sau durata reprezinta baza triunghiului.

Care ar fi atunci forma cea mai potrivită pen-

Fig. 44. Triada tru Delta Luminoasă? Deşi unii autori gasesc în
cosmica triunghiul echilateral forma perfectă, se poate
obiecta ca ea este instabila. Credem ca este pre-

ferabil triunghiul isoscel cu baza mai lunga decât celelalte laturi.

Aceasta este şi forma frontonului templului antic; cu cât este mai scund,

el inspira mai multă gravitate.

Ideal ar fi triunghiul cu unghiul din vârf de 108° iar cele de la
bază de 36° fiecare 18 1. În acest triunghi se re-

gasesc proporţiile numărului de aur (deşi in-

vers decât în triunghiul sublim). Să observam

ce incomparabilă impresie de stabilitate !asa

acest triunghi fata de altele (v. fig. 45).

De altfel, în multe temple masonice Delta

Luminoasă este reprezentată prin acest triunghi Fig. 45. Diferite
forme de triunghiuri
ale carui proporţii se impun de la sine.

Prin suprapunerea a trei astfel de triunghiuri

se obţine Pentagrama (v. fig. 46) care mai poate fi numită, din acest

motiv, şi „triplu triunghi suprapus". lată exprimate în cifre întregi di-

mensiunile care permit trasarea Deltei Luminoase: baza, 81; înălţimea,
29; 50, laturile 182.

Fig. 46. Pentagrama Fig. 47. Delta,
ca triplu triunghi pentagonul şi
suprapus pentagrama

92

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

Să observăm că, în triunghiul cu astfel de proporţii, pentagonul se
înscrie cu uşurinţă şi deci triunghiul conţine implicit Steaua de Foc. Ea
apare astfel chiar de la gradul întâi, deşi este atribuită celui de-al doilea.

Ochiul divin şi Tetragrama, prea legate de o religie anume (cea creş­
tină), ar putea fi deci înlocuite, încă de la primul grad, cu Steaua de
Foc, masoneria trebuind să se afle dincolo de orice religie şi în afara ei.

4. PĂTRATUL CEL LUNG

Pătratul cel lung îşi are în templul masonic un loc asemănător cu
labirintul l83 în catedralele gotice. Este pavat cu dale pătrate, alternativ
albe şi negre, un mozaic cu aspectul tablei de şah, despre care vom
vorbi mai târziu. Deocamdată vom zăbovi doar asupra proporţiilor pă­
tratului lung.

Expresia „pătrat lung" era odinioară sinonimă cu „dreptunghiul";
dar nici unul din aceşti termeni nu da vreun indiciu despre raportul
dintre laturi.

Oswald WirthI84 scrie: ,,În pătratul cel lung figurează simbolurile
esenţiale ale gradului de ucenic. Odinioară, el se trasa pe podeaua lojii
în momentul deschiderii lucrărilor şi se ştergea complet la închiderea
acestora. Era echivalentul cercului din ritualurile magice de invo-
care185. Cei prezenţi îşi închipuiau că spiritul masoneriei se pogora
asupra lor, cea mai umilă odaie putându-se transforma, prin puterile
magice ale ritualului şi ardoarea credinţei participanţilor, în sanctuarul
cel mai venerabil al celui mai somptuos dintre temple".

Aici Wirth pare să confunde pătratul lung cu tabloul lojii; însă
comparând pătratul lung cu un cerc, îi dezvăluie principala funcţie:
aceea de a delimita un spaţiu protejat.

*
Ce proporţii avea odinioară pătratul cel lung? E foarte greu de
aflat, căci înaintaşii nu ne-au lăsat nici o mărturie scrisă. Dacă ar fi
avut proporţia de lx2 (astăzi predominanta în loji) atunci cu siguranţă
ar fi fost denumit „pătrat dublu".

93

JU LES BOUCH ER

Dar sa examinam cele trei proporţii

ale dreptunghiului posibile dupâ tradiţia

masonica:

3 Dreptunghiul 3x4 - în acest drept-

unghi, diagonala este egala cu cinci. El se

formează prin alăturarea a doua triunghiuri

de proporţie pitagoreica. Faptul ca de-

Fig. 48. Dreptunghiul monstraţia grafica a teoremei lui Pitagora
lui Pitagora este reprezentata pe bijuteria venerabilului

de onoare ne-ar putea face să credem ca

dreptunghiul 3x4 este patratul cel lung. Forma lui, totuşi prea scurta, îl

face nepractic pentru utilizarea lui în ceremonialurile masonice.

Dreptunghiul lxl,618- spre deosebire de dreptunghiul precedent,

acesta nu se măsoară în numere întregi, însa proporţiile sale ne stâr-

nesc tot interesul.

„Sa observam ca dreptunghiul al carui raport caracteristic dintre laturi
este cel al secţiunii de aur, scrie Matila C. Ghika186, se bucura de propri-

etaţi geometrice remarcabile care au facut ca el sa fie deseori ales, invo-

luntar sau în cunoştinţa de cauza, ca forma a suprafeţelor în arhitectura,

în pictura, în artele decorative şi chiar în cazul obiectelor de uz cotidian."

Am avea motive sa credem ca secţiunea de aur era unul dintre „se-

cretele" masonilor constructori; majoritatea catedralelor verifica propor-
ţia de aur. Tot Matila Ghika187 spune: ,,Pe buna dreptate se poate susţine

ca geometria esoterica a lui Pitagora s-a transmis din Antichitate pâna în

secolul al XVIII-iea prin intermediul frăţiilor de constructori, pe de o

parte (fara excepţie, zidarii îşi transmiteau de la o generaţie la alta un ri-

tual iniţiatic în care geometria avea un rol preponderent) şi, pe de alta

parte, prin magie, prin rozetele catedralelor şi pentadele magicienilor".

'· 61&

Fig. 49. Dreptunghiul C
de aur
Fig. 50. Pătratul şi
secţiunea de aur

94

SIMBOLURILE FRANCMAS ONERIEI

Trasarea unui astfel de dreptunghi este extrem de simpla pentru
constructorul cu experienţă; e foarte posibil însa ca, la începuturile
masoneriei speculative, pierderea aceastei abilitaţi să fi dus la utiliza-
rea ca pătrat lung a unui patrat dublu, şi nu a dreptunghiului de aur.
Neputând aduce însa nici o dovadă decisivă_ în sprijinul acestei presu-
poziţii, o acceptam doar ca pe o ipoteză.

Denumirea esoterică a acestui patrat este „pătrat-soare".

Dreptunghiul lx2 - acesta este pătratul cel lung folosit azi în majo-
ritatea lojilor masonice. W . Nagrodski188 crede că acesta este pătratul

cel lung, cheia aflării numărului de aur: ,,Pătratul cel lung sau patra-

tul dublu este un dreptunghi ale cărui laturi sunt în raport de 2x 1 sau

de lxl/2 sau jumătatea unui pătrat tăiat pe lungime.

Prin această proporţie, el dă metoda 8..-- - - - . . - - - - --:,oo,

divizării unei laturi în două parţi egale

şi face posibilă determinarea secţiunii

de aur atât de necesare constructorilor.

Această împărţire se face cu uşurinţă

trasând diagonala OC a unui pătrat du- 'c T"
blu şi arcurile de cerc AT şi TT'. Astfel Fig. 51 . Pătratul dublu şi
se găseşte secţiunea de aur în punctul secţiunea de aur

T' pe latura AC".
Însă, pentru a trasa secţiunea de aur, nu este necesar să se por-

nească de la un pătrat dublu; ea se poate obţine pornind de la un

simplu pătrat (v. fig. 50). Să recunoaştem că metoda lui Nagrodski ră­

mâne valabilă, ţinând cont mai ales că pătratul dublu este atât de răs­

pândit în loji.

Mai adăugam că numele esoteric al pătratului dublu este patrat-luna .

*

Reconstituind modifică.rile simbolurilor originale, cred ca pătratul
cel lung al masoneriei tradiţionale trebuie să fi fost dreptunghiul de aur
(v. fig. 49). El conţine multe aplicaţii cu ecou esoteric, corelaţii care se
găsesc deja în Delta Luminoasă (al cărei unghi din vârf este de 108°,
cum am arătat mai sus189) şi în Steaua de Foc, cum vom arăta în cele
ce urmează. .

95

JULES BOUCHER

5. CELE TREI COLOANE: ÎNŢELEPCIUNEA,

FORŢAŞI FRUMUSEŢEA

oÎnţelepciune Dupa regulile din ritul scoţian, cele trei
coloane190 trebuie sa fie amplasate în patra-

tul cel lung astfel încât să formeze un echer:

una în coltul dintre orient şi miazazi, alta în

colţul dintre occident şi miazazi şi cea de-a

treia în coltul dinte occident şi miazănoapte.

Aceste trei coloane nu trebuie confundate

o o cu cele două aflate la intrarea în templu.
Ragon 19 1 spune: ,,Numele celor trei co-
Forţă Frumuseţe
loane, sprijin tainic al templelor noastre, sunt
înţelepciune (pentru a crea), Forţa (pentru a

conduce) şi Frumuseţe (pentru a împodobi)".

Fig. 52. Cele trei Din comentariile lui Ragon şi ale multor
coloane autori masonici se vede că acordau celor

trei coloane interioare aceeaşi semnificaţie

ca şi celorlalte două de la intrarea templului, pe care le numeau tot
înţelepciune şi Forţa.

Oswald Wirth 192 stabileşte o corespondenţă între înţelepciune, Forţă,

Frumuseţe şi următoarele grupe de câte trei concepte:

Tată, Fiu, Sf. Duh;
Minte, Suflet, Trup;
Activ, Pasiv, Neutru etc.

Sa observam că cele trei coloane poartă numele a trei dintre
sephirot-urile din Cabala. Se ştie ca sephirot-urile reprezintă un model
al creaţiei prin emanaţii ale divinităţii ce poate fi schematizat aşa cum
se vede în Planşa li.

Cele trei coloane vizibile ale pătratului cel lung nu pot fi decât
Chochmah, Geburah şi Chesed (la origine a existat cu siguranţă o con-
fuzie între Chesed şi Tiphereth ). O a patra coloană ce leagă direct
văzutul de nevazut, Binah, Inteligenţa Supremă, desprinsă de orice
conţinut material, există desigur, dar nu se înfăţişează ochilor noştri.
De altfel, chiar modul în care sunt amplasate cele trei coloane implică
existenţa celei de-a patra.

96

SIMBOLURILE FRANCMASONERIEI

STÂNGA DREAPTA

R

oA

şL

uB

Planşa II. Sephirot-urile oVenerabil

Aşa cum vom arăta mai departe, cele o o
două coloane de la intrarea templului co- A doilea
respund lui Netzah şi lui Hod. Primul supraveghetor
supraveghetor
Fiecare dintre cele trei coloane cores-
punde unuia dintre cei trei principali ofiţeri Fig. 53. Cele trei coloane
ai lojii: Înţelepciunea, venerabilului; Forţa, şi ofiţerii lojii
primului supraveghetor; Harul (Frumuse-
ţea), celui de-al doilea supraveghetor.

După Guillemain de Saint-Victor193,
semnificaţia celor trei coloane nu trebuie
dezvăluită masonilor decât la gradul de
maestru: ,,Motivul cel mai simplu şi mai
puternic, spune el, este că ucenicul nu tre-
buie să cunoască decât acea Înţelepciune

97

JULES BOVCHER

reprezentată de coloana Jakin; calfa, doar Înţelepciunea şi Forţa cores-
punzătoare celor doua coloane de la intrarea templului; şi doar maes-
trul trebuie să cunoasca Frumuseţea, adică accesul la cele sublime".

Cred însă că nimic nu justifică o astfel de restricţie.
Are dreptate Leadbeater194 când spune că cele trei coloane ar putea
fi ridicate din piatră obişnuită, şi, respectiv, din granit şi din marmură,
astfel încât cele trei materii sa corespundă celor trei „virtuţi": Înţelep­
ciune, Forţă, Har (Frumuseţe) .

Fiecare dintre cele trei coloane ar putea sa mai reprezinte unul din-
tre cele trei stiluri principale ale arhitecturii greceşti: doric, ionic şi co-
rintic (Planşa III)195.

co

Doric Jo11ic Corintic

Planşa Ill. Cele trei stiluri ale arhitecturii greceşti

Coloana dorica este asociată Forţei, lui Geburah; coloana ionică,
înţelepciunii, Chochmah; şi coloana corintica Harului, Chesed.

Să observam ca, pe diagonala pătratului cel lung, Înţelepciunea se

opune Forţei, iar Harul, Inteligenţei Supreme, coloana nevăZuta (fig. 53).

În masoneria anglo-saxona, coloanele de la intrarea templului
sunt redate în miniatură şi se afla pe pupitrele supraveghetorilor lojii.
Când primul supraveghetor ţine ridicata coloana, al doilea o aşaza

98

SlJYlBOLURI LE FRANCMASON ERIE I

culcata şi invers. În acest fel se arată ce principiu trece pe primul plan
pe parcursul lucrărilor.

Cele patru coloane delimitează pătratul cel lung (al lumii ideale) pe
a cărui suprafaţă nimeni nu trebuie să păşească câta vreme lumea creată
este pradă forţelor contradictorii simbolizate de cele două coloane de
la intrarea în templu.

Notă referitoare la sephirot-uri

Dumnezeu poate fi gândit în sine sau în formele sale de manifes-
tare. În sine, înainte de orice manifestare, Dumnezeu este o fiinţă ne-
definita, invizibila, inaccesibilă, fără însuşiri precise, asemănător unei
mări fără ţărmuri, unui hău fără fund, unui fluid lipsit de consistenţă.
Pentru că nu poate fi cunoscut în vreun fel oarecare, Dumnezeu este
reprezentat printr-o imagine, un nume, o literă sau chiar un punct. Cei
mai potriviţi termeni pentru a-L desemna sunt mai degrabă negativi
susţine cabala: Cel fără de sfârşit, Indeterminatul sau EN SOPH, ebr.
,,Cel Fără de Margini" ori AYIN, ebr. ,,Non-existentul, Nefiinţa" .

Gândit prin formele sale de manifestare, Dumnezeu devine accesi-
bil cunoaşterii; poate primi nume corespunzător fiecărei manifestări
sau exteriorizări a fiinţei sale. En Soph , Ayin se manifesta în zece
forme sau moduri numite SEPHIROTH. Fiecare dintre acestea - Co-
roana, Înţelepciunea, Inteligenţa, Harul, Forţa, Frumuseţea, Victoria,
Gloria, Fundamentul şi Regalitatea - este un mod prin care En Soph se
dezvăluie sau îşi face simţită prezenţa şi prin care numirea Lui devine
posibilă. Fiecare limitare sau determinare a lui En Soph este o sephira.

Sephirot-urile au fost asemănate unor vase de forme diferite pe
care En Soph le umple, revărsându-se din ele, sau unor pahare în care
el se toarnă şi pe care le colorează fără a-şi pierde însă puritatea: va-
sele reprezintă limitări ale esenţei divine, iar paharele, filtre prin care
En Soph îşi estompează strălucirea pentru a se lăsa contemplat.

Cabala îl mai reprezintă pe Dumnezeu sub forma lui Adam celest,
Adam Kadmon, şi stabileşte corespondenţe între sephirot-uri şi părţile
corpului sau după modelul diferenţierii şi atracţiei sexuale. În acest
mod, din prima şi suprema sephira, asociată capului lui Adam Kadmon,

99

JULES BOUCH ER

se desprind alte două sephirot-uri, una masculină şi activa - Înţelep­
ciunea sau Tatăl - alta, feminină. şi pasiva - Inteligenţa sau Muma; cele
trei sephirot-uri încadrează ,,Marele Chip", ,,Capul alb ca neaua" (de o
strălucire orbitoare, peste fire - n.tr.). Din înţelepciune şi Inteligenţă. se
naşte Cunoaşterea, termen mediu şi punte de legă.tură. care nu se regă­
seşte ca atare printre sephirot-uri. Din Inteligenţă deriva alte două
sephirot-uri: una masculină. şi activă. - Harul - alta, feminină. şi pasivă -
Forţa - şi care, ca braţe ale lui Adam Kadmon, se unesc într-o nouă
sephira - Frumuseţea-, fixata la piept în partea inimii, ca realizare a tu-
turor lucrurilor. Din Forţă decurg, corespunzător celor două picioare,
Victoria, sephira masculină şi activa, şi Gloria, feminină. şi pasivă, unite
apoi în Fundament, simbolul organelor generării. Aşa cum o sephira -
Coroana - se afla deasupra capului, o altă sephira - Regalitatea sau
Regatul (Pamântesc) - se găseşte sub picioarele lui Adam Kadmon.

Judecând după. relaţiile dintre cele zece sephirot-uri în raport cu lo-
cul în care sunt aşezate, descoperim pe verticală: coloana din dreapta ,
a sephirot-urilor masculine: înţelepciune, Har, Victorie; coloana din
stânga, a sephirot-urilor feminine: Inteligenţă, Forţă, Glorie; şi coloana
din mijloc: Coroana, Frumuseţea şi Fundamentul care domină. Regali-
tatea. Iar pe orizontală: Coroana aflată. între Înţelepciune şi Inteligenţă
formează o triadă superioară, de natură. metafizică; Harul, Forţa şi Fru-
museţea aparţin unei triade de ordin moral; Victoria, Gloria şi Funda-
mentul alcătuiesc o triadă a mişcării în plan material. Aceste trei triade
se cuprind într-o alta: Coroana, Frumuseţea şi Regalitatea corespunză­
toare substanţei, gândirii şi v ieţii .

Prima triadă aparţine Principiului Generator (Divin), iar celelalte
şapte sephirot-uri, Lumii Create.

Aşezarea sephirot-urilor se aseamănă în chip tulburător şi cu felul
în care sunt situate pe corpul omenesc chakrele indiene.

6. OFIŢERII ŞI AŞEZAREA LOR

O loj ă completă are zece ofiţeri:
1. Venerabilul sau Preşedintele
2. Primul supraveghetor

100