Interpreti si ansambluri folclorice din Bucovina

DOLINSKI GHEORGHE,
profesor

INTERPREȚI
ȘI

ANSAMBLURI FOLCLORICE
DIN

BUCOVINA

RĂDĂUȚI- BUCOVINA
2020

1

Text cules - Gheorghe Dolinski

Tehnoredactare - Ramona Colibaba

Corectura - Viorica Coroamă

Prefața - Viorica Coroamă

Editare foto - Mihai Boiciuc

Coperta - Mihai Boiciuc

2

Scrisă în memoria celor care-au trudit pe ogorul
culturii din BUCOVINA, și nu numai, de-a lungul deceniilor ,
pentru care folclorul poporului român și tradițiile sale s-au
constituit într-o CARTE SFÂNTĂ, dedicată și celor care
astăzi fac același lucru, continuând munca acestora,
cinstindu-le astfel memoria, numai și numai în folosul
poporului român, al tezaurizării și valorificării superbului și
veșnicului folclor bucovinean.

3

Volum editat sub egida „Societății pentru Cultura și
Literatura Română în Bucovina , a Centrului Cultural
„Bucovina ” Suceava, a Societății Scriitorilor Bucovineni și a
„Fundației „Episcopul Grigorie Leu”-Mișcare pentru
Progresul Satului Românesc, Filiala Suceava

4

Am scris această carte și cu gândul la iubita mea
familie: Cristina- Holly, Ana-Branda Mihaela, Elena Popa și
Cristian-Nicolai Dolinski.

5

6

Gânduri despre un OM care iubește oamenii

Cartea domnului profesor Gheorghe Dolinski este, în
societatea noastră, dominată de material și aflată într-un moment
de derută și panică, o adevărată gură de oxigen, menită să ne
împrospăteze suflete.

Subiectul ales de domnia sa este, după cum ne-a obișnuit,
legat de oameni, mai exact de oamenii care, cu dăruire și respect, se
pun în slujba artei, în special a celei populare. „Acești oameni foarte
talentați și inimoși, pot spune fără nicio conotație negativă, că sunt
adevărații patrioți ai neamului nostru” spune cu admirație autorul,
îndreptățit de faptul că toată energia lor vitală este îndreptată spre
fondul autentic românesc, folclorul, care rămâne amprenta noastră
identitară.

Cartea își descoperă de la sine informațiile, detaliile și
realizările, fapte vrednice de respect și admirație, oameni care,
iubind frumosul, îl dăruiesc și celorlalți. Aflăm că alături de noi
trăiesc oameni care păstrează viu sufletul bucovinean și asta ne dă
speranță și ne bucură.

Frumusețea jocului popular, a cântecului și simplitatea
costumelor populare sunt cunoscute pe scenele țării, dar și peste
hotare. E, categoric, un motiv de mândrie și de mare satisfacție
sufletească.

Motivul scrierii acestei cărți este dorința de a nu se uita
valorile și zestrea autentic românească. Precum cronicarul din
vechime, domnul Dolinski nu vrea să se piardă în negura trecutului
lucruri demne de ținut minte, repere de talent și de dragoste de
frumos.

Luând contact cu această carte, mă așteptam să găsesc în
autor reporterul, dascălul, omul de cultură, dar și omul. Și chiar așa

7

s-a și întâmplat. Cu profesionalism, reporterul ne dă informații
detaliate, vine cu precizări, face completări unde e necesar, dă
explicații și apreciază reușitele și efortul titanic.

Spirit plin de curiozitate, pune întrebări pentru noi, cititorii, și
află de fiecare dată răspunsuri. Nu se mulțumește cu puțin, ci,
neobosit, nu renunță până când povestea nu e completă. Atunci
când artistul e la început de drum, promite noi informații și nu ne
dezamăgește. Revine peste ani pentru a ne vorbi despre modul în
care a evoluat cariera micului artist, devenit între timp adolescent
sau chiar adult. E o adevărată plăcere să urmărim destine în
desfășurare, tineri ambițioși, care nu renunță la visurile lor.

Cu un spirit de observație viu, mereu în mișcare, domnul
Dolinski descoperă tot ceea ce este de descoperit, chiar și lucruri
care ar scăpa altora mai puțin atenți. O privire tristă sau prea
serioasă, un eveniment din trecut, un gest, felul de a vorbi al
interlocutorului sunt motive pentru a înțelege și pentru a nuanța un
destin.

De asemenea, nu se oprește la o singură sursă, ci adună
informații de la toți cei implicați sau apropiați, punctând reușitele,
dar amintind și de piedicile, de cele mai multe ori de ordin material,
care au apărut câteodată.

Cu modestie și simplitate, se extaziază în fața talentului și a
muncii neobosite. „Mi-a făcut o deosebită bucurie când a acceptat
să stea de vorbă cu mine”, „Sunt foarte mândru că am scris despre
el”, „Și-atunci, cu ocazia filmărilor, am admirat colecția de diplome
și trofee obținute de acest ansamblu din aproape toată țara”
mărturisește autorul, un îndrăgostit de artă, în general, și de folclor,
în special.

Cu autentică bucurie, domnul Dolinski ne prezintă oameni,
chipuri, personalități. Rămâne fascinat de ceea ce înseamnă

8

oamenii, mai ales copiii, imagine a inocenței și a sincerității. În
prezentarea micilor artiști, își dezvăluie o remarcabilă artă a
portretului, chipurile fiind zugrăvite în tușe fine, amintind de
tablourile lui Nicolae Tonitza. Astfel, artistul de la Hurjuieni este un
copil timid, destul de înalt, cu corpul mlădios ca o trestie, cu voce
domoală, calculată, iar sunetele scoase de naiul său sunt
dumnezeiești”, iar Ciornobrevei Bianca, interpreta din Dornești, este
„ o fată frumoasă foc, bine dezvoltată, stăpână a doi ochi superbi,
iscoditori, neastâmpărați, cu care părea că a cuprins întreg
Universul, îmbrăcată într-un superb costum național.”

Iris Nichiforiuc, pasionată de echitație, este „suplă ca un lujer
de floare, ochi iscoditori, negri, strălucitori (ea spune că sunt șaten
întunecat), răspândind în jurul său nu miresme, ci bună dispoziție,
dragoste de viață, mult respect și optimism, foarte, foarte calmă și
deosebit de politicoasă” iar Alexandra Dan , „minunea de la Putna”,
este „frumoasă foc, cu bujori în obrăjori.”

Și Florinela Covașă, tânăra pasionată de pictură, e în ochii
autorului un copil inocent și serios, cu ochi mari, în care se văd
trăirile interioare: „..a venit rândul unei copile firave, cu niște ochi
mari, frumoși, ascunși pe nedrept în spatele unor lentile de ochelari.
A rămas surprinsă când am rugat-o să renunțe pentru câteva
secunde la ei ca să-i văd ochii. Convingerea mea nestrămutată este
că omul poate fi cunoscut după ochi, oglinda sufletului fiecăruia.”

Nu-l putem contrazice. Domnia sa crede că sufletul omului i
se citește în ochi. E adevărat. Dar, la fel de adevărat este că
descoperim sufletul omului Dolinski în spatele cuvintelor sale. Se
spune că vedem lumea și oamenii din jur în funcție de binele sau de
răul din noi, care ne modifică percepțiile. Oamenii din această carte
sunt frumoși și buni, serioși, pasionați, izvoare de talent și de

9

inspirație. Iar asta spune multe despre autor care, curios, om mare
cu suflet de copil, descoperă pentru noi frumosul din oameni.

Uimit în fața frumuseților naturii, ca și în fața naturii umane,
domnul profesor nu obosește niciodată în a sta de vorbă cu
oamenii, în a le da ceea ce merită, pe măsura muncii și a talentului
lor.

Se numește reporter, dar e mai mult un confident, care a
aflat secrete și trebuie să le împărtășească cu noi:„ Vă mai destăinui
un secret și vă rog să nu-l spuneți nimănui. I-am smuls lui Gabriel
promisiunea că mă va invita la un mare concert, pe care-l va susține,
atunci când va veni vremea, cu o mare orchestră pe o scenă
renumită din țară. De-abia aștept acest moment.” Câteodată ne
spune povești, ne ademenește și ne introduce în prezentarea
următorului talent: „Cineva a răspândit zvonul ( bineînțeles rău
intenționat) că pe Oana n-o mai ascultă culorile. Cică s-ar fi supărat
pe ea, nu se știe din care motiv, și-au vrut să fugă. Unde ? Nu se știe.
Și să nu fugă oricum, ci la galop .Dar Oana, tenace cum este
cunoscută, le-a aliniat frumos pe paleta de culori, le-a dat comanda
să execute ceva anume, a pus pensula pe ele și acestea…au ascultat-
o fără crâcnire”.

Ne prezintă figuri reprezentative ale satului, cum este badea
Bocu din Arbore „un personaj pitoresc, mucalit, vesel peste
măsură”, Ion Pahomi, poreclit „Pacală” sau prietenul său de-o viață,
pe care-l numește cu umor „Ghiță Aga ot Dornești”. Suntem
prezenți și la întâlniri populare, la festivaluri de folclor, și cunoaștem
lumea satului așa cum este astăzi.

Îi mulțumesc autorului că transmite spre noi, cititorii, atâta
entuziasm și optimism, atâta dragoste de viață și de oameni, că, fără
să vrem, ne îmbolnăvim de bucurie, de bună dispoziție și de
speranța că lucrurile adevărate vor dăinui veșnic.

10

Îi mulțumesc, de asemenea, pentru rolul asumat de apărător
al valorilor strămoșești, al talentului autentic, într-o lume care a
pierdut reperele sale. De aceea, închei, parafrazând vorbele
domnului profesor Gheorghe Dolinski :

A consemnat cu respect, admirație și încântare,
prof. Coroamă Viorica

11

12

Cuvântul autorului
Astăzi, marți, 7 aprilie 2020, am reînceput munca la
finalizarea unui volum despre interpreți individuali și ansambluri
folclorice din zona Bucovinei, despre care am scris, de-a lungul
anilor, în paginile ziarelor și ale revistelor, ordonând materialele pe
care le am în arhiva personală. În plus, am cerut relații de la cei în
cauză, pentru a-mi comunica ce-au realizat după data publicării
reportajului respectiv, completând astfel datele pe care le aveam
deja despre aceștia.
Lucrarea se vrea un omagiu închinat celor care realizează
spectacole : interpreți individuali, formații de jocuri populare,
grupuri folclorice, dar și instructorilor care se preocupă, uneori fără
o compensație de niciun fel , de această muncă foarte grea, dar
frumoasă și, totodată, folositoare poporului român. Și, de ce nu ,și
părinților acestor copii care, fără să precupețească nimic: timp, bani
și ce mai vrei, asigură prezentarea copiilor lor la aceste formații sau
ansambluri folclorice și realizează spectacole de neuitat, uneori
chiar la nivelul ansamblurilor profesioniste. N-am scris și despre
autorități, deoarece prea puține sunt localitățile din zona noastră în
care autoritățile au grijă de asigurarea condițiilor pentru
desfășurarea activității culturale . În plus, n-am scris pentru ca acei
care nu fac nimic să nu se simtă discriminați.
Pentru realizarea acestui volum am folosit articolele pe care
le-am scris, de-a lungul anilor, în urma vizionării unor spectacole,
dar și de informațiile primite de la instructori, acești oameni foarte
talentați și inimoși, pot spune fără nicio conotație negativă, că sunt
adevărații patrioți ai neamului nostru. Am urmărit să consemnez și
evoluția ulterioară a ansamblurilor și a interpreților individuali.
Regret doar că n-am fost înțeles de câțiva. Probabil s-au gândit că eu
nu fac ceva la nivelul înalt la care se situează ei. Păcat !

13

Instructorii culturali militează pentru păstrarea obiceiurilor
strămoșești, pentru tezaurizarea lor și pentru păstrarea acestora,
transmiterea lor din generație în generație, cinstesc credința
noastră și limba noastră românească. Aceeași cinstire o adresăm
pentru interpreții pe care-i instruiesc aceștia: copii de diferite
vârste, tineri și chiar oameni în vârstă.

M-am bucurat foarte mult atunci când, adresându-mă
fiecăruia în parte, am primit răspuns pozitiv la propunerea mea. În
plus, acești instructori s-au angajat și chiar au reușit, să-mi pună la
dispoziție foarte, foarte multe date interesante de care m-am folosit
în conceperea acestei cărți. Foarte interesant este faptul că unii
instructori și conducători de formații urmăresc, pas cu pas, evoluția
culturală a celor pe care-i instruiesc., rămânând uimit de
multitudinea datelor pe care le au consemnate în arhivele lor
personale.

Sunt conștient de faptul că nu s-a scris tot ce trebuia de
fiecare interpret, formație artistică sau ansamblu de orice fel, lucru
pe care poate să-l afirme oricine. De aceea las deschis finalul cărții
pentru a putea fi completat de oricine va dori să continue munca
mea, s-o ia de la capăt și să meargă pe alt drum și după o altă idee.
Nimeni nu se va supăra dacă va veni altul , mai bine documentat
decât mine, și va merge pe o altă clasificare sau pe un alt drum. Sunt
foarte sigur, viața mi-a demonstrat, că întotdeauna critică , și încă
vehement, cei care nu fac nimic. Ei lasă impresia că știu foarte multe,
dar, când se apucă de lucru, dacă se mai apucă, nu prea au ce spune.
Ce să-i faci ? Așa este viața și omul. Eu am făcut așa cum am
considerat, după capul meu, că trebuie făcut. M-am bucurat c-am
reușit să fac și atâta. Dar menționez faptul că și m-am consultat cu
mai mulți colegi de muncă sau prieteni, de la care am primit sugestii

14

foarte bune , pe care le-am pus în practică. Și pentru acest lucru le
MULȚUMESC foarte mult.

Acum este momentul să le mulțumesc acelora care, fără
niciun fel de compensație sau premiu, și-au răscolit amintirile, au
scotocit în arhivele personale și mi-au pus la dispoziție ceea ce-am
cerut. Fiecare dintre ei a făcut o muncă grozavă ! Cinste lor !

Nu-i veți găsi trecuți pe unii în această carte, pentru că așa au
vrut ei. De regulă, pe ocolite, s-au eschivat să apară în această carte,
dar aceștia nu mi-au spus în față de ce nu acceptă. Asta este una din
ciudățeniile omului nou. N-ai ce să-i faci . Așa este firea lor. Păcat,
pentru că se vor pierde unele lucruri, care ar fi trebuit cunoscute de
toată lumea.

Impresiile despre manifestările artistice la care am participat
le-am inserat în articolele pe care le-am scris și care au fost publicate
în ziare și reviste, unele pe plan local, altele pe plan județean și unele
chiar pe plan național. O mare parte din acestea le-am trecut în
prezentul volum. Dar am ținut mult ca alături de acestea să scriu și
câteva lucruri care să-mi fie împărtășite de eroii cărții mele. Am
procedat astfel pentru a observa cum își văd și ei munca pe care o
desfășoară. Am rămas profund impresionat de corectitudinea lor, ba,
în unele cazuri, au scris mai puțin decât ar fi trebuit după munca ce-
au depus-o. Tocmai de aceea am și completat unele relatări. Și e
normal să spuncu toiată tăria vocii mele: CINSTE LOR !

Și-am mai avut un scop când m-am gândit la întocmirea
acestei cărți : mulți interpreți, grupări sau ansambluri folclorice apar,
evoluează pe diferite scene și, din motive uneori necunoscute, dispar
și nimeni nu mai știe de ele după trecerea anilor. Și-atunci m-am
gândit că este bine să scriu despre ei, iar timpul va dovedi cine
merge mai departe și cine se scufundă în anonimat. Iar numele lor să
fie consemnat într-o carte, pentru că mare dreptate avea badea

15

Toader Hrib când a răspuns la întrebarea mea de ce scrie: SĂ SE ȘTIE
DE CEI CARE VIN DUPĂ MINE !”

Să știți că dispariția unora nu depinde numai de ei.
Experiența de viață mi-a dovedit că acel instructor, care are în
sufletul tău dragostea pentru folclor , aceasta nu i se va stinge din
niciodată. Dar, de cele mai multe ori, el renunță pentru că așa sunt
condițiile vremurilor în care trăiește și depinde pe cine are pe lângă
dânsul. Iar sprijinirea muncii culturale, de culegere, tezaurizare și
valorificare a folclorului este o muncă de durată, nu este plătită și, ce
este mai dureros, nu este apreciată chiar de autorități și nu se poate
face niciodată la ordin. Dragostea și plăcerea primează, dar și
educația primită în familie este foarte importantă.

M-am bucurat de cinstirea avută din partea unor primari din
zonă, care, de multe ori, au ținut să mă aibă la manifestarea
culturală care era organizată în localitatea ce-o păstoresc. Înseamnă
că sunt interesați de activitatea culturală care se desfășoară în
localitate. Și-aș putea da destule exemple din zona noastră folclorică.
Dar ar fi suficient dacă numărul acestora s-ar mări, pentru c-ar fi în
folosul neamului nostru și ei și-ar cinsti locul pe care-l ocupă prin
voința sătenilor din comunitatea pe care-o păstoresc.

Am obligația de-a transmite cititorilor și un lucru în legătură
cu structura acestei cărți. Este vorba de unele capitole care, după
unii, n-ar avea ce căuta în această carte. Este vorba de cele scrise
despre Florinela și Oana, două pictorițe, Iris- amazoana Bucovinei,
grupul de tineri poeți și despre formația de jocuri populare
bărbătești (bătrânești) de la Arbore, despre taraful Mucea și altele.

Mi-am pus fireasca întrebare: cum să nu scriu și despre acești
copii și tineri, dacă eu am scris de ei în paginile unor publicații chiar
de la o vârstă fragedă? Și-apoi și ei sunt copii sau au fost copii la data

16

scrierii reportajelor. Deci își au locul binemeritat în această carte,
care a fost concepută despre ei.

Dacă eu sunt arborean și-am lucrat și în activitatea culturală
acestei localități timp de șase decenii, cum să nu scriu despre
formația de jocuri populare bărbătești care , la un moment dat, era
renumită pe toată România. Dacă m-am mândrit cu ei, de ce să nu-i
trec în carte, mai ales că mulți dintre ei au plecat în Univers ?

Trecându-i în carte, am considerat că-mi fac o datorie morală
față de aceștia, de membrii tuturor ansamblurilor, de interpreții
individuali și de tinerii artiști care, unii dintre ei, au ajuns chiar artiști
consacrați. Să știți că urmează și alții. Sunt sigur !

-autorul-

17

18

I-SOLIȘTI VOCALI DE MUZICĂ POPULARĂ

1-BUCOVINA VA AVEA O NOUĂ PRIVIGHETOARE ?

Localitatea: PUTNA
Categoria: INTERPRET INDIVIDUAL
Interpretul: DAN DIANA-ALEXANDRA
Pasiunea: CÂNTĂREAȚĂ DE MUZICĂ POPULARĂ

„Totul a pornit de la vizionarea unei emisiuni la Postul TVR
Iași, și anume „Cântec și poveste”, la care era invitată și Doamna
SOFIIA VICOVEANCA, Doamna cântecului popular românesc, în
general, și a celui bucovinean, în special. Nu fac niciun secret din
faptul, nu c-o admir, dar, pur și simplu, o venerez pe această
Doamnă în care, pe lângă interpretul de muzică populară, am văzut
și un mare OM. Maestrul de ceremonii, Horia Gumeni, un alt prieten
de-al meu, anunță, cum obișnuiește la fiecare emisiune, că va cânta
și o mare speranță a muzicii populare românești, copila ALEXANDRA
DAN din Putna.

Ce frumos este când o asemenea vedetă ia sub oblăduirea sa
o tânără interpretă în care vede o speranță a cântecului popular
bucovinean ! Dacă procedează așa, înseamnă că și-a dat seama de
valoarea ei artistică. Chiar atunci mi-am propus s-o cunosc, mai ales
că era elevă în clasa a VII-a a Școlii Gimnaziale „Ștefan cel Mare” din
comuna Putna.

Chiar a doua zi l-am contactat la telefon pe domnul Mircea
Aanei, directorul școlii, căruia i-am cerut voie să mă întâlnesc cu
fetița, pentru a sta de vorbă cu ea. Primind aprobare ( se putea
altfel) am și purces la drum și, în una din zilele următoare, am ajuns
la Putna, unde eram așteptat de fetiță.

19

Frumoasă foc, cu „bujori în obrăjori”, mă aștepta calmă.
Nimic, nimic din atitudinea ei nu trăda pe fața ei că se va întâlni cu o
persoană necunoscută, care o va „descoase” despre preocupările ei
extrașcolare. Domnul director m-a informat că este o elevă foarte
bună la învățătură, prietenele ei cele mai bune fiind notele de 10 și
diplomele pentru locul I la diferite concursuri.

Mai întâi am stat de vorbă cu elevul Eduard Witowschi,
colegul ei de clasă, care visează să ajungă reporter la televiziune și
pentru aceasta, recent, i-a luat Alexandrei un interviu pe aceleași
probleme cu care am venit și eu la Putna. Ce bine mi-au prins cele
povestite de Eduard !

După răspunsurile primite de la Alexandra, cititorul își va da
seama ce întrebări i-am pus. Mai trebuie să știți că Alexandra își
alege cu mare grijă cuvintele, se gândește puțin înainte de-a da un
răspuns și, ce m-a impresionat foarte tare, în permanență are ațintiți
asupra interlocutorului niște ochi mari, superbi, în care parcă ar vrea
să cuprindă întregul Univers,cu care parcă te ține sub control pentru
a ghici și întrebarea următoare.

„Dragostea pentru folclor mi se trage din familie, încă de
când bunica, eu fiind de-o șchioapă, mă purta de mână și-mi cânta.
Ce bine era atunci ! Iar eu o îngânam și-așa am reținut multe din
cântecele ei. Nu trebuie să uitați că m-am ridicat din acest pământ
bucovinean, binecuvântat de Dumnezeu, pe care l-a apărat măritul
Ștefan, voievodul Moldovei .

Alături de bunica din partea mamei și mama mea m-a
încurajat mereu să cânt. Spuneau că am o voce foarte frumoasă. Și-
așa a fost pentru că la emisiunea „Vreau să fiu mare…vedetă” de la
televiziune toți membrii juriului mi-au dat numai note de 10.

Chiar vreau să devin vedetă, dar știu că drumul până acolo
este extrem de greu. Dar, când am alături întreaga familie,

20

profesorii, directorul școlii parcă mi se pare că drumul nu este atât
de greu. Trebuie doar să muncesc mult, mult, mult… dar să știți că eu
nu mă tem de muncă.

Încă din clasa întâia părinții m-au dus la Clubul Elevilor și al
Copiilor din municipiul Rădăuți, unde am învățat tainele viorii și ale
cântecului popular românesc cu domnul director Dumitru Pomohaci.
Iar la cântat am modele de diamant : Sofiia Vicoveanca, Margareta
Clipa, Laura Lavric și Dana Dăncilă, alături de domnul Sorin Filip. Nu-i
așa că am de la cine învăța ?

Cântecul „Hora de la Putna” a fost realizat în colaborare.
Ajutată de bunica și de mama mea, am compus versurile, iar muzica
a compus-o un profesor de la Ansamblul Profesionist „Ciprian
Porumbescu” din Suceava.

Îmi place să cânt cu orice prilej: serbări la școală și la căminul
cultural, aniversări în familie, aniversări ale colegilor și prietenilor
mei. Sper să-mi scot un CD personal. Până acum am înregistrat
melodii cântate de mine pe 3 CD-uri, împreună cu colegii mei de la
Clubul Copiilor și al Elevilor din Rădăuți. În schimb, am două
videoclipuri, care sunt prezentate pe Postul de Televiziune „ Etno .”

Am admirat frumusețea fetei, dar și a splendidului costum
popular de Putna, pe care-l purta ea. Mama și bunica se îngrijesc și
de cel mai mic detaliu al costumului ei popular.

La un moment dat am avut impresia că discut cu o artistă
matură, care-a străbătut lumea, având o experiență acumulată pe
toate scenele lumii.

Întrebând-o cât de mare artistă ar dori să ajungă, mi-a spus
că la fel cu cei menționați mai înainte, dar, mai ales, cu Doamna
Sofiia Vicoveanca. Ce frumos !

21

I-am urat să aibă parte de mari succese și să-și îndeplinească
toate visele, pentru că talent are cu carul. Ce frumos mi-a mulțumit
pentru urare și mi-a spus: „Să dea Dumnezeu să fie așa !”

Eu, unul, cred că de aici, de la Putna, își va lua zborul o nouă
privighetoare a cântecului popular românesc, în general, și a celui
bucovinean, în special.

A consemnat mut de uimire,
prof. Gh. Dolinski ”

NOTĂ: acest material a apărut în cotidianul „Crai nou” și
heptodamarul „ 7 zile bucovinene”.

Prof. Dumitru Pomohaci,directorul Ansamblului Folcloric
„Ciobănașul” mi-a declarat următoarele despre Alexandra:

„Talent- Pasiune- Dăruire ar putea-o caracteriza , pe scurt, pe
această minunată tânără din Putna.

Prezența ei la Clubul Copiilor și Elevilor din Rădăuți se
datorează bunicii ei dinspre mamă care, fiind cadru didactic, a
observat talentul și vocea deosebită a fetiței de 6 ani și a îndrumat-o
să participe la cercul de muzică din această instituție.

Alexandra a dat dovadă de multă ambiție și perseverență ,
dublată de o muncă asiduă, iar rezultatele n-au întârziat să apară.
Participând la nenumărate spectacole și concursuri care au avut loc
la nivel local, județean și național, de fiecare dată s-a întors cu premii
și distincții din cele mai valoroase.

Mai târziu a început colaborarea și cu orchestra Ansamblului
Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava, căpătând o
experiență, care i-a permis să abordeze un repertoriu autentic și
valoros, care i-au pus în valoare calitățile vocale și interpretative

Se cuvine să amintesc și câteva din rezultatele acestei fete:

22

-Trofeul Festivalului „Floare de lotus-Oradea,2015.
-Trofeul Festivalului „Dor de cântec românesc”, Constanța,
2017.
-Premiul pentru autenticitate la Festivalul „Strugurele de
aur”, Alba Iulia, 2017.
-Trofeul Festivalului „Cântec drag din plai străbun”, Vaslui,
2017.
-Finalistă a Concursului Național „Vedeta populară” -TVR,
București, 2018.
-Trofeul Festivalului „Florile Ceahlăului”, Piatra Neamț,
2019.”

Prof. Dumitru Pomohaci”
Iar eu remarc faptul că Alexandra a cam luat trofeul fiecărui
festival la care-a participat, nelăsând celorlalți concurenți nicio
șansă.
După acest interviu, am mai urmărit traseul Alexandrei-Diana
bucurându-mă de succesele ei. Iată c-au trecut peste 10 ani de la
discuția cu Dana-Diana Alexandra și la o nouă întâlnire cu ea mi-a
declarat:
„După absolvirea ciclului gimnazial la Școala Gimnazială
„Ștefan cel Mare” din Putna, am dat admitere la Colegiul Național
„Mihai Eminescu” din Suceava, unde am urmat profilul pedagogic.
Totodată, m-am înscris la Școala Populară de Artă „Ion Irimescu”, de
asemenea, din Suceava, în cadrul secției de canto popular, pe care
am finalizat-o după tei ani.
Mai apoi, pentru c-am îndrăgit mult literatura, limba noastră
română, am decis să urmez cursurile Facultății de Litere din cadrul
Universității „Al.I.Cuza” din Iași, specialitatea română-engleză.
Consider c-a fost cea mai bună alegere, dat fiind faptul că acum sunt

23

în ultimul an și aștept cu nerăbdare momentul în care voi ajunge la
catedră.

Pentru a-mi consolida și cunoștințele din domeniul muzical,
am hotărât în vara anului trecut să mă pregătesc pentru a susține
admiterea și la Universitatea de Arte „George Enescu ” din Iași. Cu
multă muncă și cu ajutor de la Bunul Dumnezeu, am reușit. Astăzi
sunt studentă și aici, în anul al II-lea, la secția de canto clasic. Deși
studiez zilnic operă, lied-uri, fac parte și din Ansamblul Folcloric al
Universității, pentru că, totuși, dragostea mea a fost și va rămâne
folclorul.

Momentan , lucrez la un album, am deja 12 piese în
repertoriul propriu și mai câteva în lucru. Îmi doresc să-l finalizez cât
mai curând, pentru a-l aduce în fața tuturor iubitorilor de muzică
populară. De asemenea, îmi doresc să particip în viitor la alte mari
festivaluri și, desigur, spectacole pe marile scene ale țării și, de ce nu,
ale lumii.

O mare realizare de-a mea a fost participarea, în cadrul
concursului televizat „Vedeta Populată”, unde am reușit să mă
număr printre finaliști. De asemenea, am avut onoarea și imensa
bucurie de a cânta în duet cu privighetoarea noastră, a Bucovinei,
Doamna Sofiia Vicoveanca. Un munte de valoare și, totodată, un
exemplu de simplitate, modestie, de la care noi, tinerii interpreți,
avem multe de învățat. Faptul că am avut ocazia să mă aflu pe
aceeași scenă cu Domnia-Sa la un post de televiziune național și atât
de cunoscut, nu face altceva decât să mă responsabilizeze. Îi
mulțumesc din inimă, o prețuiesc enorm și promit că mă voi strădui
să duc mai departe tradițiile, cântecele, obiceiurile noastre
strămoșești.”

24

Cine-i mai frumoasă ?

Premii obținute

25

Ce frumos îmi șade în costumul popular de PUTNA !

26

La TVR, împreună cu doamna ELISE STAN, după un succes!

27

UN NOU INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ

Localitatea: IASLOVĂȚ
Interpretul: SOLOVĂSTRU MARIA- EMILIA
Categoria: INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ

Despre Maria- Emilia Solovăstru n-am scris niciodată în mod
expres. Dar am scris despre dânsa în articolele făcute despre o
anumită manifestare culturală, în cadrul căreia a evoluat și dânsa.
Întotdeauna am scris numai la laudativ despre această speranță a
muzicii populare românești, în general, și a celei bucovinene, în
special.

De data aceasta am găsit de cuviință să-i propun să-mi
povestească despre dânsa și activitatea ei interpretativă mai
detaliat. Spre bucuria mea a acceptat imediat și iată ce mi-a povestit:

„ Mulți dintre spectatori mă cunosc ca fiind Emilia Solovăstru,
însă numele meu complet este MARIA-ELENA SOLOVĂSTRU.

Am văzut lumina zilei în comuna Iaslovăț, județul Suceava,
din părinți Ioan și Carmen. Cursurile școlii gimnaziale le-am urmat în
comuna natală, la terminarea ei am susținut concurs de admitere la
Colegiul Național „Mihai Eminescu din Suceava, unde învăț și acum
în clasa a XI-a.

Înrădăcinat în spiritualitatea românească, cântecul popular,
bogăție de neprețuit a folclorului, spun eu, este un mod de viață și
de exprimare a tuturor gândurilor , a sentimentelor și aspirațiilor,
care se topesc în versuri populare, pe care mlădiază cântecul. Prefer
să fiu mai generoasă în cuvinte atunci când vorbesc despre Raiul
meu, Bucovina, frumoasa Bucovină. Câte s-au vorbit, s-au scris, câte
s-au cântat despre Bucovina !

28

Când cineva mă întreabă despre Bucovina, despre cântecul
popular bucovinean autentic, îmi place să spun că aici până și inima
răsună…Bucovina noastră este unică !

De la frumoasele Mănăstiri, până la costumele populare
autentice, doinele care au răsunat și vor răsuna în toată țara și
dincolo de hotare îi vor duce vestea !

Suntem speciali și unici, asta pentru că, oriunde am merge,
noi, bucovinenii, suntem recunoscuți prin anumite trăsături care
doar în Bucovina se găsesc… Eu tare greu aș trăi fără satul meu natal,
Iaslovăț, care se află chiar în inima Bucovinei, greu aș trăi și fără
cântecele ei tradiționale, fără obiceiuri și fără tradiții…

Dacă ar fi să mă opresc asupra aspectelor personalității mele
prezente în orice ocazie, pe primul lor ar fi pasiunea pentru muzica
populară. Mă însoțește de când pot să-mi amintesc și este printre
puținele „lucruri” de care nu m-aș putea lipsi. Nevoia mea pentru
muzică, pentru a o asculta și, mai ales, pentru a o cânta, este de-a
dreptul organică. În primul rând

Cânt pentru mine, pentru că așa simt și doar așa pot să
funcționez…cântând. Că le place și altora și doresc să mă asculte,
este un plus. Eu așa știu, că am început pe drumul acesta, al
cântecului popular de la vârsta de 6 ani, un drum care, pe atunci, mi-
l imaginam așa, presărat doar cu floricele și succese. Îmi doream tare
asta, de mică mă știu fâșneață, neastâmpărată, după cum îmi
povestesc părinții mei. Acum se amuză cum dădeam în fiecare seară
concerte în casă, cum trăiam fiecare clipă în timp ce fredonam
cântece populare.

Ei, bine! Aleasă recunoștință domnului profesor Nicolae
Cotoară. El a fost primul care m-a descoperit și, ce este mai
important ,a crezut în mine, m-a promovat atât cât a putut și mereu
a fost alături de mine cu o vorbă de încurajare.

29

Mulțumiri alese și recunoștință veșnică și doamnei
profesoare de canto Herna Săndulean. La fel cum au făcut-o și
părinții mei, dumneaei a crezut tot timpul cel mai mult în mine și m-
a ajutat încontinuu și mereu inspirat. Dânsa este aceea care mi-a
insuflat mult curaj, m-a sprijinit în ceea ce-am vrut să fac. M-a
pregătit pentru pentru un drum presărat, din păcate, cu multe
răutăți și obstacole, și, de multe ori, a fost motorul care m-a făcut să
acționez, pentru că uneori sunt și delăsătoare. Aș putea vorbi foarte
mult despre doamna Herna. Tot dânsa este și cea care a fost
prezentă atunci când am avut eșecuri, căderi și când m-am simțit
lipsită de inițiativă și de putere.

Domnului Sorin Filip îi transmit mulțumiri alese pentru că s-a
implicat foarte mult în promovarea și clădirea imaginii mele. M-a
ajutat cu sfaturi frumoase, mi-a dăruit chiar câteva melodii și pentru
aceasta îi sunt foarte recunoscătoare.

Prima mea apariție în public a fost una cu totul specială, asta
pentru c-am fost acompaniată de orchestra Ansamblului Profesionist
de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Atunci am
interpretat melodia „Ciobănaș din Iaslovăț” din repertoriul doamnei
Margareta Clipa. Consider , după cum s-au exprimat specialiști, că
această apariție a fost un real succes.

După această primă apariție au mai urmat multe festivaluri,
spectacole folclorice pe care le port mereu ăn inima mea, oriunde aș
merge.Astfel primul festival a fost la Vorona, județul Botoșani, care
s-a intitulat „Moștenite din bătrâni”, unde , deși am avut mari
emoții, am fost distinsă cu premiul I Au mai urmat și altele ca:

-Festivalul- concurs „Din bătrâni, din oameni buni” care s-a
desfășurat la Iași și, unde, tot după mari emoții, am cu cerit trofeul
festivalului.

30

-Festivalul- concurs „Bucovina, tradiție, cultură și
spiritualitate” unde am obținut premiul I și trofeul festivalului.

-Festivalul- concurs , cu participare internațională „Dobroge
,mândră grădină” de la
unde am obținut premiul al II-lea.

-Festivalul -concurs „Lie, lie , ciocârlie” de la Brăila, unde am
cucerit premiul I.

-Festivalul- concurs „Florile Ceahlăului” de la Piatra Neamț,
unde am cucerit premiul al III-lea.

O experiență unică și remarcabilă a fost atunci când am avut
onoarea de-a cânta în duet cu doamna Laura Lavric la emisiunea „ O
dată-n viață”, organizată de Televiziunea Română. Acelea au fost
clipe memorabile pentru mine, clipe pe care nu le voi uita niciodată
și pentru aceasta i se cuvin alese mulțumiri doamnei Laura Lavric.

Alt moment memorabil, de neuitat, a fost atunci când am
avut onoarea de-a cânta la TVR Iași, în cadrul emisiunii „Cântec și
poveste” o melodie din repertoriul distinsei doamne Adriana
Bucevschi, căreia îi aduc aceleași alese mulțumiri.

Repertoriul meu este unul vast și cuprinde 15 melodii.
Acestea poartă semnătura mai multor compozitori, cărora le
mulțumesc pentru profesionalismul lor cu care mi-au realizat
melodiile. Este vorba de domnii Viorel Leancă, căruia îi mulțumesc
pentru încrederea pe care mi-a acordat-o realizându-mi primele
mele melodii, domnului Răzvan Mitoceanu și domnului Alexandru
Havriliuc.

În prezent colaborez cu faimoasa orchestră „Mihai Cotos”, o
colaborarea cu profesionalism și încredere, lucru pentru care-i
mulțumesc domnului Mihai Cotos, întemeietorul și dirijorul ei.

31

Deocamdată, repertoriul meu cuprinde 15 melodii, dintre
care am și unele împrumutate de la artistele de vază ale Bucovinei,
cum sunt:

-„Voie bună-mi fac când vreu” de la doamna Adriana
Bucevschi ;

-Hai,bădiță, lângă mine” de la doamna Laura Lavric;
-„Măi bădiță, măi Ilie” de la doamna Mina Pâslaru.
Celelalte melodii sunt:
-Hora de la Iaslovăț”, „Măi, Costane, măi !”; „Țărăneasca pe
bătăi”,„ Doboșarul”, „Cântec pentru bunici”, „Mamă, dorul nu mă
lasă”, „Huțulca”, „Niculai, haida la joc”, „Bade, după dorul tău”
(doină), „Horă mișcată”, și „Zii așa, mai sacadat”. Sper ca, odată cu
trecerea timpului, să-mi îmbogățesc repertoriul.
Acum sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Mihai
Eminescu”, profilul uman, cel care m-a atras cel mai mult. Mereu am
încredere în mine, știu că sunt capabilă de-a îmbina frumos și
armonios muzica cu școala și sper ca, de-acum încolo, la fel de
frumos sau chiar mai bine să le creionez.”
Maria-Emilia a uitat să-mi vorbească de superbul costum
iaslovicean cu care era îmbrăcată. Dar eu îl cunosc foarte bine, așa că
vă voi spune câteva lucruri despre el. Spun doar că este superb !
Costumul se compune, la fel ca-n întreaga Bucovină, din
cămașă cu poale, catrință și frânghie. Încălțămintea tradițională o
formează opincile, dar , de regulă, interpretele poartă pantofi,
probabil așa este în vogă. Mai rar poartă bundiță, iar pe cap basma
înflorată. Părul este împletit în cosițe, iar în păr, doar așa este
normal, o floare, de preferință roșie. Să nu se deoache fata ! Dar mai
frumoasă este fata decât costumul. Și-așa am rămas uimit de cele
spuse și, mai ales, cum mi le-a spus. I-am urat să urce cât mai sus, pe
treptele interpretării cântecului popular.

32

O floare între flori, MARIA-EMILIA

33

MARELE PREMIU - Un trofeu foarte prețios

34

3- BIANCA- O MINUNE DE COPIL

Localitatea: DORNEȘTI
Numele: CIORNOBREVEI BIANCA
Pasiunea: CÂNTĂREAȚĂ DE MUZICĂ POPULARĂ

În activitatea mea didactică , culturală și cetățenească de
peste cinci decenii am avut prilejul să colind toate satele din sudul
Bucovinei istorice. Peste tot am întâlnit oameni deosebiți și, ce este
mai important, talente destul de multe.

La manifestările Societății pentru Cultura și Literatura
Română în Bucovina, în totalitate culturale, am avut prilejul să
cunosc o gâgâlice de fată adusă de domnul învățător Ghiță Aga din
Dornești. Fata frumoasă foc, bine dezvoltată, stăpână a doi ochi
superbi, iscoditori, neastâmpărați, cu care părea că a cuprins întreg
Universul, îmbrăcată într-un superb costum național. Părea coborâtă
dintr-un tablou de Nicolae Grigorescu. Era Bianca Ciornobrevei
(sprâncene negre, în limba română), elevă la școala din Dornești de-
abia în clasa a II-a.

Domnul Ghiță Aga ot Dornești, un talentat recitator și
interpret de muzică populară bucovineană, a adus-o pe fetiță, eleva
lui, ca să ne cânte și să ne încânte. Și de fiecare dată a reușit acest
lucru. Nu se putea un prilej mai nimerit decât acela, când se
strânseseră la respectiva adunare bucovineni din toată țara , și chiar
de dincolo de fruntariile ei.

După ce v-am prezentat „minunea de la Putna”, eleva
Alexandra Dan, m-am gândit că n-ar fi rău să cunoașteți și „minunea
de la Dornești” .Cum puteam să fac acest lucru ? Numai prin
intermediul lui Ghiță Aga, mentorul ei, mai ales că anii trecuseră și
Bianca dovedise că făcuse progrese în interpretarea melodiilor de

35

muzică populară bucovineană. L-am sunat și am pus la cale o
întâlnire.

În ziua stabilită m-am prezentat dis-de-dimineață la Dornești,
la Ghiță Aga acasă, unde, în fața unei cafele aburinde, pregătite de
doamna Mariana, am pus la cale planul de bătaie. Se luase deja
legătura cu Bianca și Viorica, bunica ei, care au venit la grădiniță,
pentru că acolo aveam spațiu disponibil și, ce este mai important,
multă liniște. Mama fetiței este la lucru în Italia, iar tatăl…renunțase
la această comoară.

Discuția am purtat-o în…cinci, grupului nostru alăturându-se
și doamna Elena Dumitrescu, fosta ei educatoare. Nu vă puteți
închipui cine avea mai multe emoții. Chiar fosta ei educatoare. Chiar
de la bun început am observat că Bianca nu avea complexe în fața
reportofonului. Răspundea cu nonșalanță și mare naturalețe la toate
întrebările puse, după ce se gândea câteva secunde.

-Bianca, îți amintești când ai cântat prima dată pe scenă ?
-Da, îmi amintesc foarte bine. Eram la grădiniță, aveam cinci
ani. Atunci doamna educatoare m-a ajutat să învăț melodia „Mi-am
făcut bundiță nouă” a doamnei Angela Moldovan .
-Ai continuat să cânți sau ai avut întreruperi ?
-N-am încetat deloc să cânt. Doamna educatoare mi-a
îndemnat bunica și mama să mă înscrie la Clubul Elevilor din Rădăuți.
Acolo mi-am perfecționat tehnica și mi-am îmbunătățit repertoriul
sub bagheta maestrului Dumitru Pomohaci. Cu dumnealui studiez și
în continuare, pentru că este absolut necesar să mă perfecționez
încontinuu.
„-Nici nu umbla bine în picioare când cânta., intervine
bunica. Aveam o vecină care cânta foarte frumos. Și, de câte ori
venea la noi, la fântână, pentru apă, o auzeam cum cânta. Bianca se

36

ițea la geam, o asculta și apoi îngâna melodia. De multe ori mă ruga
s-o chem în casă pentru a ne mai cânta. ”

-Când ai participat la primul tău concurs și ce premiu ai luat ?
-Eram tot la grădiniță când am participat la concursul
„Voinicelul”. Atunci am luat premiul al II-lea.
-Nu te-ai descurajat că n-ai luat premiul I ?
- În niciun caz. Le aveam alături pe bunica, mama și doamna
educatoare, care m-au încurajat în permanență. Și-apoi nu poți lua
încontinuu premiul I, pentru că tot apar concurenți foarte bine
pregătiți. Anul acesta am luat premiul I la un concurs la Suceava , de
la concursul „Dorna, dor de joc și cântec”.M -am întors cu premiul I.
-De unde-ți culegi melodiile pe care le interpretezi de la
început ?
-N-are de unde le culege, intervine domnul Aga. N-ar avea
rost să le culeagă din alte localități, chiar din zonă, iar comuna
Dornești nu are tradiții folclorice. Din anul 2008 este solista
principală a Ansamblului Folcloric „Codrișor” din comună.
-Eu merg pe melodii originale, spune Bianca.
-Și-atunci cine-ți compune melodiile ?
- Ele îmi sunt compuse de domnul Trifan Leancă, dirijorul
Ansamblului Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu” din
Suceava, pe versurile doamnei Maria Honcescu din Botoșani.
-Ai vreun cântăreț preferat ?
-Normal că am. Fără modele nu se poate progresa. O iubesc
foarte mult pe doamna Sofiia Vicoveanca , pentru că Domnia Sa a
dus cântecul popular bucovinean pe cele mai înalte culmi. Apoi mai
este Adriana Bucevschi, Ionela Popescu, Angelica Flutur…
-Bianca, ai vreo melodie preferată ?

37

-De fapt toate melodiile pe care le cânt sunt în inima mea.
Dar parcă melodia „De la Bilca-n Rădăuți” are un loc aparte, din care
vă cânt câteva strofe.

Am reținut și eu câtva versuri, melodia fiind destul de lungă :
„Muguraș de pe brăduț/ De la Bilca-n Rădăuți/ Drumu-i lung, flăcăi îs
mulți/Că la târg poate găsești/ Să ai bani să târguiești/ Și să știi să te
tocmești/ I, hai, dor, nu sta ./

-Poți să ne dai titlurile câtorva melodii din repertoriul tău?
-Da, cu plăcere. Așa sunt: La huțulcă, hai ficiori”, „La bătută
tropa, tropa”, „Haida, hai amu”, „Haideți fetelor la joc…”
După ce ne-a delectat , am lăsat-o pe Bianca să-și mai tragă
sufletul, și am încercat să aflu câte ceva de la bunica ei și de la fosta
ei educatoare.
„-De când era mică, știam că va deveni o bună cântăreață”, a
intervenit bunica. „Tocmai de aceea am mare grijă de ea și i-am
asigurat toate condițiile. Este dotată cu un costum foarte vechi, dar
are și unul nou, opincuțe și băsmăluță. O însoțesc la toate
concursurile, pentru că mama ei lucrează de 8 ani în Italia, chiar și
pentru dânsa și vine foarte rar pe-acasă. Eu și bărbatul meu avem
grijă de ea ca de ochii din cap. Am fost cu ea la Rădăuți, Suceava,
Vatra Dornei, Iași și voi merge oriunde va merge și ea.
-Bianca a fost eleva mea de la vârsta de 5 ani, intervine
doamna Elena Dumitrescu. Am observat că ea moștenește talentul
deosebit de-a interpreta cântece populare din familie, mai precis de
la unchiul ei. Pentru aceasta m--am preocupat în mod deosebit de
șlefuirea talentului și promovarea ei. La toate concursurile la care a
participat a urcat întotdeauna pe prima treaptă a podiumului.”
De ce i-am spus minune ? Simplu de tot. Este foarte bună la
învățătură, model de comportare în școală și în societate, mustește
de talent, sensibilă, iubitoare până la adorație de folclor bucovinean,

38

păstrătoare de tradiții, participantă la foarte multe festivaluri și,
după spusele bunicii, este și o foarte bună gospodină. Și este doar un
copil, dar nu un copil oarecare.

Aștept dacă este cineva care să mă contrazică.
A consemnat cu uimire, admirație și încântare,

Prof. Gh.Dolinski

3 noiembrie 2013”

NOTĂ: articolul a fost publicat în ziarul „Crai Nou”
și în „Săptămânalul de Rădăuți”

De la data publicării acestui interviu, Bianca a terminat cursurile
școlii gimnaziale, a dat concurs și-a intrat la Colegiul Național „E.
Hurmuzachi” din Rădăuți, unde este și-acum.

*
Recent, am căutat s-o întâlnesc pe Bianca, pentru a afla vești
despre activitatea ei. Iată ce mi-a povestit:
„ După întâlnirea noastră de acum câțiva ani vă pot spune că
activitatea mea artistică, și nu numai, a continuat la fel de frumos și
de productiv.
Am continuat să mă pregătesc la Clubul Copiilor și al Elevilor
din Rădăuți sub conducerea domnului profesor Dumitru Pomohaci.
Îndrumată de dumnealui am participat la foarte multe concursuri și
festivaluri. Rezultatele au fost de două feluri: foarte bune și mai
puțin bune. Dar cea mai importantă a fost și este experiența
acumulată și prieteniile legate.
Participarea mea la concursuri și festivaluri s-a concretizat
astfel:
Concursuri:
2014-„Dorna-plai de joc și cântec”-locul I

39

2015-„Floare de lotus”-Oradea, locul I
2016-„Tezaur folcloric bucovinean”-locul I
2017-Cânt cu drag de Bucovina”-locul I.

Festivaluri:
2013-„Festivalul Național de Folclor pentru Elevi”-locul I
2014-„E ziua noastră”-Tg. Neamț-locul al III-lea.

„Vasile Mucea”-locul a lIII-lea. Am fost acompaniată la vioară
și la tobă. Am cântat și m-am acompaniat la cobză.
2018-„Cătălin Pop”-Iași, locul al II-lea
„Maria Surpat- Mina Pâslaru- mențiune
„În grădina cu flori multe”- Cernăuți, mențiune.

Datorită rezultatelor obținute în ultima perioadă, Consiliul
Local Rădăuți mi-a a cordat diploma „Excelent pentru Rădăuți”.

O altă realizare de-a mea este faptul că, în urma participării la
un concurs de preselecție, care s-a ținut la Câmpulung Moldovenesc,
am devenit colaboratoare a Ansamblului Profesionist de Cântece și
dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Alături de Ansamblul „Ciobănașul” din Rădăuți am participat
la foarte multe spectacole, dar, mai ales, la turnee în Italia, Franța,
Elveția și Basarabia.

În prezent am în repertoriu 13 cântece proprii, orchestrate
atât de domnul Trifan Leancă, cât și de Vasile Leancă. Versurile sunt
scrise de doamnele Mariana Honceriu din Botoșani și de doamna
Mihaela Sfichi.

În anul 2016 am început cursurile la Școala Populară de Artă
„Ion Irimescu” din Suceava, alături de doamna Alexandra Dumbravă
( Dăncilă), dar pentru acest lucru țin să-i mulțumesc și domnului
Sorin Filip pentru toate sfaturile pe care mi le-a dat.

40

În decursul anilor o mulțime de persoane au participat la
formarea mea, de aceea țin să le mulțumesc pentru aceasta și le voi
fi mereu recunoscătoare. ”

Am încheiat interviul în același ton optimist, pe care-l are
domnișoara, fiind ferm convins că peste câțiva ani Bianca va avea
foarte multe să-mi mai spună. Mult succes , Bianca, la examenul de
bacalaureat, la admiterea la facultate, cât și în activitatea artistică !

Am stat de vorbă și cu domnul director Dumitru Pomohaci al
Clubului Elevilor din Rădăuți, unde Bianca a fost elevă, care mi-a
spus: „ Bianca Ciornobrevei a fost descoperită de învățătorul și
interpretul de folclor Ghiță Aga din Dornești, care-a îndrumat-o să se
înscrie la clubul nostru. Ea este înzestrată cu un timbru vocal grav, s-
a făcut remarcată pe scenă, datorită maturității cu care aborda
fiecare interpretare a cântecelor din repertoriul propriu sau din cel
preluat. A participat ca solist sau în cadrul Ansamblului Ciobănașul”
la numeroase festivaluri și concursuri, obținând diplome și premii
valoroase. Am înțeles că fata vi le-a spus pe toate, așa că nu are rost
să le mai repet și eu. ”

41

La Festivalul „Floare de salcâm” de la Arbore

42

BIANCA cu EMILIA SOLOVĂSTRU- o prietenă foarte bună

4-„PRIVIGHETOAREA BUCOVINEI”

43

Localitatea: MILIȘĂUȚI
Numele : PRICHICI DANIELA
Pasiunea: CÂNTĂREAȚĂ DE MUZICĂ POPULARĂ

Din păcate, despre DANIELA n-am scris în mod deosebit, n-a
fost personajul principal în vreun articol de-al meu și regret mult
acest lucru. Dar asta și din vina ei pentru că, de câte ori am întrebat-
o, îmi răspundea că este foarte ocupată cu învățătura.

În schimb, am avut fericirea s-o admir în mai multe acțiuni
culturale, mai ales la cele din orașul Milișăuți, unde ea era nelipsită
de pe scenă la toate manifestările culturale.

Scriind la această carte , mi-am adus manite de Daniela și mi-
am propus să fac totul ce trebuie, pentru a-i smulge măcar câteva
cuvinte , cu care să umplu o pagină. De data aceasta, deși ocupată cu
serviciul, mi-a răspuns favorabil, mai ales după medierea făcută de
distinsa ei mamă, Artemizia.

A văzut lumina zilei în orașul Milișăuți la data de 12
noiembrie 1999, părinții fiind Artemizia și Dan.

Grădinița, cursurile primare și cele gimnaziale le-a urmat în
localitatea natală. Cursurile liceale le-a urmat la Colegiul Național
„Eudoxiu Hurmuzachi” din municipiul Rădăuți.

După absolvirea colegiului a dat admiterea și-a devenit
studentă la „Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T.Popa”
din Iași, Facultatea de Medicină Dentară, Specializare în tehnica
dentară.

Într-o discuție avută recent cu Daniela, iată ce mi-a mai
adăugat la cele spuse prin telefon:

„ Spre muzica populară m-au îndrumat bunicii mei. Și ei și-au
manifestat pasiunea pentru muzică prin cântat vocal și la

44

instrumente. Tocmai de aceea au văzut în mine un potențial
practicant al muzicii populare, atât de prezentă în zona Bucovinei.

Deci primii mei profesori și îndrumători în muzica populară
mi-au fost bunicii, iar părinții niște susținători adevărați, fără rezerve
ai talentului meu.

Aș putea spune că primii pași adevărați în muzică i-am făcut
cu maestrul Alexandru Dumbravă, renumitul cântăreț al Ansamblului
Artistic Profesionist „C.Porumbescu” încă de la vârsta de 9 ani, apoi
am continuat cu maestrul Sorin-Viorel Filip, solist al aceluiași
ansamblu folcloric profesionist.

Am fost apoi înscrisă la Clubul Copiilor din Rădăuți, unde mi-
am continuat pregătirea cu profesorul Dumitru Pomohaci., pregătire
care s-a întins pe durata a câțiva ani. La formarea mea au mai
contribuit prof. Herna Horvat și Petru Șoiman.

După reușita la facultate, am continuat pregătirea pe linie de
canto cu prof. Cristina Simion din Iași. Și, cum se spune că trebuie să
te pregătești o viață întreagă, continui să mă pregătesc, pentru a-mi
perfecționa tehnica vocală , precum și să-mi îmbogățesc repertoriul.

Am participat la numeroase festivaluri și concursuri de
muzică populară, printre care:

-„Ziua limbii materne- ucraineana”, etapa județeană, 2009
-Festivalul Internațional pentru Copii și Tineri „Armonia”-Cluj-
Napoca, 2011;
-Concursul Național de Folclor, etapa județeană, 2024;
-Festivalul Interjudețean de Folclor„ La poale de obcini”,
etapa județeană, ediția a V-a, 2015;
-Festivalul ucrainean desfășurat cu ocazia sărbătoririi a 202
ani de la nașterea poetului național ucrainean Taras Șevcenko
(2018);

45

-Festivalul ucrainean desfășurat cu ocazia sărbătoririi unui
secol de la nașterea pedagogului, folcloristului, etnografului și
creatorului popular- Miroslava Sandro;

-Festivalul Internațional de Folclor „Pe Gurghiu în jos și-n
sus”,Hodac, județul Mureș, 2017;

-Festivalul Internațional de Folclor ”Joc și cântec în
Ardeal”,Târgu Mureș, 2018;

-Recital „Crăciun la Ateneu”,2018, Iași.
Aș putea menționa mai multe asemenea festivaluri și
concursuri, dar mă opresc aici, însă este bine să știți că am ambiția să
împletesc armonios nobila profesiune pe care mi-am ales-o și cu
carierea de cântăreață a plaiurilor bucovinene, de-acolo de unde îmi
am rădăcinile, a folclorului fără asemănare care dăinuiește de multe
milenii pe-aceste plaiuri de legendă.”
Dar și eu n-am stat cu mâinile în sân. Am obținut câta cuvinte
de la doamna Brândușa Peslar, director al casei de cultură din orașul
Milișăuți:„ Daniela Prichici este o fată foarte ascultătoare. Ori de
câte ori am solicitat-o să evolueze pe scenă la vreo acțiune culturală
pe care-am organizat-o la Milișăuți, a răspuns cu amabilitate și-a
avut întotdeauna o evoluție remarcabilă pe scenă. Noi ne-am
mândrit și ne mândrim cu ea. Doar că, după ce-a devenit studentă,
participarea ei la noi s-a mai rărit și este explicabil de ce. Doar este
studentă la Iași și acasă vine destul de rar. După câre mă pricep, va
avea un viitor strălucit.”
Subscriu și eu cu toată tăria la cele spuse de doamna
directoare și-mi manifest speranța că va face tot ce trebuie pentru a
fi prezentă și pe scena localității natale.

46

Într-un spectacol de rock

47

DANIELA meditează la o nouă melodie

48