Interpreti si ansambluri folclorice din Bucovina

departe. Mâine, poimâine , după părerea mea, se va numi Taraful
„Vasilică Mucea” , apoi…, căci Vasilică va prelua ștafeta. De asta sunt
foarte sigur !”

Odată cu formarea unui taraf de către Florin Mucea, aceasta
a primit numele de „Taraful Florin Mucea”, care continuă cu succes
tradiția familiei.

„La această dată taraful are următoarea componență:
Vasilică Mucea- vioară; Florin Mucea- acordeon , vioară și orgă;
Aurel Sfirschi- trompetă; Andreea Vicovan- interpretă de muzică
populară și atunci când situația o cere, și Adina Fărtăiș- interpretă de
muzică ușoară. Ea se alătură tarafului atunci când se cântă la nunți
sau la diferite manifestări culturale într-un oraș, deoarece noi
cunoaștem foarte bine preferințele nuntașilor din această zonă, și nu
numai. Tocmai de aceea trebuie să fim precauți și să ne îmbunătățim
repertoriul încontinuu. Nu vrem să ne trezim în mijlocul unei nunți că
cineva cere o anumită melodie și noi să n-o știm sau să n-o fi repetat
ca să sune perfect. Tocmai de aceea suntem atenți să îmbogățim
repertoriul cu melodii care sunt agreate în toate zonele din aria
noastră de activitate.”(Florin)

Este ceva ce Florin Mucea mi-a declarat cu mare mândrie:
„Fiecare din membrii tarafului nostru practică și o profesie
dobândită prin studii: solista de muzică populară a absolvit un
master la Conservatorul din Iași, solista de muzică ușoară este
angajată a Ansamblului Profesionist „Ciprian Porumbescu” din
Suceava, Aurel Sfirschi este absolvent de liceu, iar Vasile, interpret la
vioară, este student la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.”

Și cu alt prilej am înregistrat o altă mărturie a lui Florin:
„Evenimentele la care participăm durează uneori chiar până la 12
ore încontinuu. În tot acest timp membrii tarafului trebuie să cânte
la același nivel pentru că cei care vin la manifestare nu-și doresc să

249

asculte o formație care să facă pauze lungi și dese. Dar noi, care
cântăm din pură pasiune, punem mult suflet în timpul cântatului și
astfel nici nu știm când trece timpul. Și-apoi, cu trecerea timpului,
acumulăm tot mai multă experiență în dozarea efortului, spre a
menține calitatea interpretării la cote cât mai înalte. De multe ori, la
finalul unei evoluții, fie el spectacol, nuntă sau altceva, ne mirăm și
noi cât timp am cântat. Și-apoi, când în jurul nostru este atâta
veselie și spectatorii nu cunosc oboseala, chiar dacă joacă ore la
rând, cum să fim noi posomorâți ? Puterea ne-o tragem din
dragostea noastră pentru muzica populară, dar și din entuziasmul
lor. ”

Se poate afirma cu ușurință, mai ales după cele spuse mai
sus, că agenda lor este foarte încărcată . Am putea spune chiar că
pentru ei nu prea există perioade libere, poate doar posturile în care
nu se fac nunți, cumătrii sau alte evenimente culturale. Cântă la
multe nunți, mai ales la cele din perioada de iarnă, primăvară și
toamnă, iar în diferite perioade ale anului susțin concerte la Paris,
Londra, Torino sau Madrid, îndulcind astfel durerea și nostalgia după
plaiul strămoșesc a bucovinenilor, și nu numai, plecați la muncă în
străinătate.

De fapt, nu o dată Florin a declarat: „Pentru noi, membrii
formației, nu este bucurie mai mare decât aceea să mergem să
cântăm , alinându-le dorul de țară fraților și surorilor noastre
plecate departe, în lume. Nu uit niciodată de sfatul tatei: să cânți și
bogatului și săracului, pentru că muzica unește oamenii și-i face mai
buni.” Oare se putea un sfat mai bun ? Nu cred. Și sunt sigur că
Florin, Vasilică și cei care vor veni după ei,din familia și neamul lor,
vor respecta dorința tatei, care este sfântă pentru neamul lor., și
cred că și pentru alți interpreți din zona Bucovinei.

250

Cu ocazia discuțiilor purtare, am putut constata că cei doi,
Florin și Vasilică, tată și fiu, tineri artiști de pe plaiurile Bucovinei,
binecuvântata Bilcă ,sunt și adevărați poeți. Se pare că dragostea lor
pentru poezie izvorăște tocmai din frumusețea plaiurilor pe care s-
au născut și unde trăiesc. Iată ce-au spus: „ Din inima Carpaților, de
acolo unde din păduri pornesc vesele, mai spun povești despre locul
în care soarele apune, acolo a lăsat Dumnezeu o bucată de paradis
numită Bucovina. În acest loc minunat a trăit unul dintre marii
rapsozi, reprezentativ ai tradiției noastre bucovinene VASILE
MUCEA. El a purtat și transmis urmașilor săi mesajul autentic,
fidelitatea și puritate spiritului autentic, popular.”

Prin ce spun, cei doi urmași a marelui rapsod bucovinean,
Florin, fiul, și Vasilică, nepotul, își exprimă dragostea și prețuirea
pentru cel care i-a inițiat în taina instrumentelor, i-a supravegheat să
se perfecționeze și-apoi le-a permis să zboare în lume. Drept
mulțumire, aceștia îi respectă cu sfințenie memoria acestuia și nu
uită niciodată să spună că ei sunt urmașii marelui și vestitului rapsod
Vasile Mucea din Bilca.

Tot Florin mi s-a destăinuit că „la petreceri cântăm pe diferite
ritmuri: „Huțulca”, „Bălăceanca”, „Pădurețul” , „Bătrâneasca” și alte
melodii. „Procedăm astfel pentru ca jocul să nu fie monoton, numai
pe un singur ritm. Vă mai spun că noi cântăm și ce melodii mai cer
petrecăreții. De ce să nu se simtă și ei foarte bine ? ”

„Pentru că v-am spus și ce melodii cântăm, cred că este cazul
să vă mai amintesc câteva din repertoriul nostru: „Bătrâneasca de la
Vicov”, „Jelea Bucovinei”, „Huțulca”, „Bălăceanca”. „Pădurețul ”,
„Trilișești”. Și v-aș putea enumera încă vreo zece melodii care se
cântă în toată Bucovina și de care taraful nostru nu este străin și nici
nu le ignoră. Pentru aceasta vă invităm la o petrecere sau la o nuntă
la care cântăm noi, ca să le notați pe toate.”

251

„Pentru c-am ajuns la acest capitol să vă spunem că anul
trecut am cântat la „Nunta anului”. Este vorba de căsătoria
Magdalenei Ursachi, nepoata noastră, la care a cântat și artista
Angelica Flutur. Noi spunem c-a fost cea mai grozavă nuntă, nu
numai pentru c-a fost a nepoatei noastre, ci și pentru faptul că la ea
doamna Angelica Flutur s-a întrecut pe sine, atmosfera încinsă s-a
datorat și Domniei-Sale.”

„Anul trecut, pe 21 august ,am avut un eveniment fără
asemănare: pentru românii din Diasporă a fost organizată o „Seară
bucovineană” la popasul de la Vadul Vlădichii din capătul
Rădăuților. Atunci am avut invitați speciali pe Angelica Flutur,
Alexandru Brădățan și Grigore Gherman. Cred că vă imaginați ce
atmosferă a fost la acea petrecere de pomină, când au cântat cei
menționați mai sus, artiștii cei mai îndrăgiți din Bucovina noastră. Iar
pentru toamna și iarna care vine, dacă ne vor permite condițiile din
țară, avem pregătite câteva proiecte muzicale, pe care le vom
comunica la timpul potrivit ” a conchis Florin Mucea, foarte
mulțumit și, totodată, foarte mândru. Și avea de ce.

Foarte frumos afirma cineva că „Puțin sunt formațiile de
muzică populară ( în cazul nostru Taraful Florin Mucea) reușesc să
păstreze frumusețea și simplitatea vremurilor de odinioară, alegând
un repertoriu autentic și lipsit de muzica atât de comercială a
timpurilor noastre. Ei n-au făcut rabat de la calitate, de la tradiții și
obiceiuri și se bucură de aprecieri și popularitate, chiar după
trecerea maestrului Vasile Mucea în eternitate .” Și suntem foarte
siguri că așa va fi cât va dăinui un taraf cu numele de Mucea. Și
oricine se poate convinge de cele spuse mai sus dacă va asista la una
din evoluțiile lor.

Să-i dau cuvântul lui Florin pentru a ne mai destăinui ceva din
activitatea sa prodigioasă: „Cânt la orgă, saxofon, acordeon, bat

252

doba și la alte instrumente tradiționale, am aptitudini actoricești pe
care le-am obținut în urma colaborării cu diferite trupe de teatru.

Sunt organizator de spectacole și turnee în străinătate cu
taraful „Bujorul ” din Bilca, cu Ansamblul „Arcanul” al Universității
„Ștefan cel Mare ” din Suceava, Ansamblul „Doina Carpaților” din
Iași, cu Ansamblul Folcloric „Ciobănașul” al Clubului Copiilor din
Rădăuți, cu Ansamblul „Florile Bucovinei” din Rădăuți.

Cu Taraful „Bujorul” din Bilca am organizat turnee în Franța
(2000-2002, 2005-2013). Am susținut spectacole la Paris, Grenoble,
Lyon, La Rochelle, Pau, Carcassone, Vert saint Denis, Pasntault,-
Combault, Saint Pierre les Elbeuf și în alte locuri.

Am fost invitați la Festivalul Mondial de Turism de la Lyon în
anul 2000,la Festivalul „El Dorando Pyrenness ”în mai 2005, Mois de
la Roumaniee în noiembrie 2005, la Salonul Mondial de Turism de la

Paris în 2007, la Festivalul
Internațional de Folclor de la
Cantahede ( Portugalia-2009) la
Summit-ul minorităților din
Rădăuți în decembrie 2003, la
Festivalul Maramuzical în 1997,
2000 și 2001, precum și multe alte
manifestări culturale.

Am susținut concerte
caritabile în străinătate, prin
acestea promovând imaginea
României în lume, dovadă fiind
multele articole elogioase la adresa
noastră din presa străină.”

253

Tata, mama și Vasilică

Grigore Gherman, Angelica Flutur și Alexandru Brădățanu,

prietenii lui Florin

254

Împreună cu artista Maria Dragomiroiu

Moment de relaxare împreună cu prietenii

255

FLORIN MUCEA la clape

256

„BINEVESTITORII MISIONARI”

Localitatea: DORNEȘTI
Categoria:GRUP VOCAL
Instructor:TIBERIU FEDOREANU, preot
Anul înființării: 2015
Nr.membri: de la 15 la 39 (în funcție de anotimp)

Cu prilejul diferitelor manifestări în cadrul Societății pentru
Cultura și Literatura Română în Bucovina am avut prilejul să vizionez
evoluția grupului de copii din cadrul comunei Dornești. Grupul fost
înființat și este instruit de către preotul Tiberiu Fedoreanu și
profesoara de umanioare Genoveva Filip. I-am ascultat cu plăcere și
la alte manifestări culturale din zonă, la care am participat.

M-am bucurat tare când, la propunerea mea de-ai include
într-o carte, cei doi mentori ai acestui grup vocal mi-au răspuns
afirmativ, cu mare amabilitate. Așa că, în urma discuției, consemnez
următoarele:

„Grupul de copii ai Parohii Dornești a luat ființă în anul 2015
la inițiativa părintelui- paroh, în deplină colaborare cu doamna
profesoară Genoveva Filip. Gândul inițial de la care s-a pornit a fost,
de fapt, necesitatea implicării copiilor în viața bisericii, a comunității
locale, cu extensie către împrejurimi, prin ceea ce au ei mai pur și
mai frumos: sufletul deschis către semeni prin vers corect recitat și
prin cântec nevinovat.

Un alt motiv binecuvântat , și care s-a dovedit a fi o adevărată
mană cerească pentru copii, este dorința noastră de a împlini o
misiune sfântă într-o lume grav secularizată, iar această misie este
de a ne mărturisi credința fără agresivitate și fanatism, de a cultiva
virtuțile creștine , de a promova dragostea pentru neam, pentru
țară, pentru limba română, de a ne exprima prinosul de recunoștință

257

pentru toți eroii care s-au jertfit fără zăbavă pentru libertatea,
demnitatea și unitatea poporului român, iar toate acestea împreună
sunt coordonatele neprețuite ale ființei și identității naționale.

Așadar, mesajul grupului străbate veacurile și mișcă inimile în
învierea sentimentului patriotic. De aceea, de cele mai multe ori,
suntem echipați tradițional în costume populare, iar textele recitate
sau cântate trimit la origini, la exemple, la simboluri care ne
reprezintă ca creștini pe aceste meleaguri.

De-a lungul celor aproape 5 ani de existență am desfășurat (
am organizat) foarte multe activități, prilejuite de diferite
evenimente culturale: Ziua Națională, Ziua Eroilor, Ziua Culturii,
Ziua Mamei, Ziua Pensionarului, participarea la marșul pentru viață,
la concerte și simpozioane, la momente importante legate de viața
religioasă a unor comunități ( sfințiri de biserici, hramuri, slujbe
arhierești, serbarea unor praznice), un total de 60 de apariții.

Ne-am preocupat în tot acest timp și de educația morală,
civică și religioasă a acestor copii. Le-am organizat și lor mici bucurii,
pelerinaje ( excursii), zile de naștere, i-am înconjurat mereu cu multă
iubire, ne-am distrat, iar, când a fost de muncit, am muncit cu
migală, pe fiecare silabă, pe fiecare sunet și copiii au devenit tot mai
responsabili și mai buni.

Menționăm că textele și cântecele programelor au fost
ticluite până târziu în noapte, după zile și nopți de lecturi, după
consultări și audiții, după compunerea sau transformarea unor poezii
pentru o cât mai evidentă exprimare a mesajului creștin.

Cel mai prolific program prezentat s-a numit „Deșteaptă-te,
creștine !”, iar efectul a fost mereu cel scontat: auditoriul s-a simțit
revigorat.
Alte denumiri de programe religioase:

-„Poveste de iarnă”.

258

-„Slavă ție, Sfântă Cruce”.
-„Binecuvântată ești Tu între femei”.
-Bucură-te, ceea ce întru adormirea Ta nu ne lași pe noi”.
-O, Marie, nume sfânt ”.
-Slăvim Înălțarea Mântuitorului și eroii neamului”.
-„Mamele își duc copii la Iisus ”.
-Program în cinstea Sfintei Parascheva.
Nume de programe patriotice:
-„Acasă-i România”.
-„Ștefan Vodă mai trăiește”.
-„Suntem români mereu”.
-„Eroi au fost, eroi sunt încă.”
-„Lacrima limbii române.”
-„Dor de Bucovina ”.
-„Scrisori către frați.”
-„Eminescu și pădurea”.
-„Cinste martirilor brâncoveni.”
-„Hai să dăm mână cu mână!”
-„Hora veșnic-a Unirii.”
Pe parcursul activității noastre grupul a dispus de 39 de copii,
cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani, niciodată mai puțin de 15 copii,
dar nici mai mult de 25. Dintre ei,unii sunt acum la liceu, alții la
facultate, iar cei mai mulți sunt încă la școli gimnaziale.
Au activat și activează în grupul nostru: Andreea Babalean,
Andreea Robu, Alexandra Bogdan, Alexandra Chariuc, Alexandra
Ionesi, Alexandra Grigoraș, Alexandra Zlotar, Andrei Chirilă, Andrei
Covașă, Alina Confederat, Ana-Maria Covașă, Cristina Pâslaru,
Claudia Mandiuc, Claudia Petrovici, Delia Ionesi, Damaris Pleșca,
Daniel Șpac, Denisa Matei, Denisa Mandiuc, Daniela Istrătoaie,
Daiana Chariuc, Emilia Cazacu, Georgiana Palade, Gabriela Ciornei,

259

Irina Mihalea, Iulia Chirilă, Iulia Istrătoaie, Iustina Mihalea, Nicandru
Fedoreanu, Noelia Ciubotaru, Noemi Cerbu, Oana Istrătoaie, Ovidiu
Crăciunescu, Paula Crăciunescu, Rebeca Zlotar, Teodora Costiuc,
Teodora Fedoreanu, Vlăduț Cârdeiu, Xenia Cazacu.

Ținem să mulțumim și pe această cale, în special doamnei
profesoare Genoveva Filip pentru dragostea, implicarea, osteneala,
cheltuiala, profesionalismul, sacrificiile de care a dat dovadă în acest
timp. Fără disponibilitatea și timpul ei din belșug dăruit, am fi fost
mult mai neînsemnați și mai neauziți.

Nu putem trece peste bucuria cu care copiii s-au apropiat de
acest grup, nu neglijăm suportul venit din partea parohiei și a
părinților acestor copii și nădăjduim ca ceea ce am sădit de-a lungul
timpului să rămână un punct de plecare în dezvoltarea armonioasă și
sănătoasă a personalităților acestor mici apostoli. ”

Sunt cuvinte foarte adevărate, sincere, izvorâte din inima
unui om care s-a dedicat educării, sub toate aspectele a copiilor din
comuna Dornești. Poate constitui un model demn de urmat și
pentru alte comunități. Iar mândria preotului- paroh trebuie să fie cu
atât mai mare, cu cât reușește foarte mult deplasări cu grupul de
copilași și aceștia se prezintă la toate manifestările la care participă
la cea mai înaltă cotă cu interpretarea, costumația, disciplina și
ținuta. Cinste lor și îndrumătorilor !

260

DORNEȘTI- concert în biserica din localitate

Repetiție cu doamna profesoară GENOVEVA FILIP

261

Program la monumentul eroilor

262

IV SOLIȘTI INSTRUMENTIȘTI

„NAIUL FERMECAT”
Localitatea: GĂLĂNEȘTI-HURJUIENI
Pasiunea:NAIUL
Artistul: GABRIEL HURJUI

„Am afirmat de mai multe ori că-mi place foarte mult să
particip la evenimente culturale, fie că le organizez, fie că sunt
simplu participant. Este un prilej deosebit și minunat de-a cunoaște
oameni, dar, ce-i mai important, să-i întâlnesc pe vechii prieteni sau
colaboratori, care mai au asemenea preocupări și iubesc activitatea
culturală. Sunt clipe deosebite ! Dar și să întâlnesc și interpreți noi,
fie vocali, fie instrumentiști este foarte bine !

Așa l-am cunoscut și pe GABRIEL HURJUI, un copil încântător
din Hurjuieni- Gălănești. M-a frapat faptul că interpretează muzică
populară, și nu numai, la nai, un instrument nu prea utilizat în zona
Bucovinei. Nu este un instrument de suflat specific zonei noastre
folclorice, întâlnit destul de rar în orchestrele populare sau tarafuri
din zona Bucovinei. Mirarea mi-a fost cu atât mai mare cu cât
interpretul este un adolescent.

GABRIEL HURJUI, un adolescent de 15 ani, acum elev în clasa
a X-a la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Școala primară a urmat-o în satul natal. Văzându-i talentul
deosebit și dragostea lui pentru nai, părinții au făcut tot posibilul și l-
au dat la acest colegiu, pentru a-și perfecționa arta interpretării și,
de ce nu, să asimileze și alte noțiuni despre muzica populară
românească și cea clasică. Și-au avut perfectă dreptate, pentru că
acum Gabriel interpretează foarte bine lucrări și la pian, iar la teoria

263

muzicii și la solfegii a acumulat cunoștințe folositoare pentru
viitoarea lui carieră muzicală.

Mi-a făcut o deosebită bucurie când a acceptat să stea de
vorbă cu mine. Fiind foarte ocupat cu spectacolele, pregătirea și,
bineînțeles, cu studiul individual, absolut necesar pentru un
interpret, care se respectă, are foarte puțin timp liber.

Impresia făcută despre el, când l-am ascultat și admirat în
spectacole, mi s-a confirmat. Un copil timid, destul de înalt, cu corpul
mlădios ca o trestie, cu voce domoală, calculată, iar sunetele scoase
de naiul său sunt dumnezeiești. Mi-a răspuns calm, după fiecare
întrebare se gândea câteva secunde, documentat și argumentat. Are
o deosebită admirație și respect față de foștii lui învățători,
profesori, dar și pentru cei actuali. Domnul profesor Nicolae Rus de
la actualul colegiu, l-a îndrumat de la bun început în arta interpretării
la nai, dar și în alcătuirea repertoriului.

N-are pe nimeni în familie iubitor de nai. Spre acest
instrument s-a simțit atras pentru că „ este un instrument de
calitate, scoate sunete dumnezeiești, în concluzie, este un
instrument pur” a accentuat Gabriel.

Pentru început, părinții, după puterea lor financiară, i-au
cumpărat un nai obișnuit, dar, văzându-i preocuparea deosebită
pentru nai, i-au cumpărat un nai profesionist, la care cântă altfel.

Și-a întocmit, ajutat de profesorul Nicolae Rusu, un
repertoriu bogat pentru vârsta lui, din care spicuim: „Horă
moldovenească”, „Puiul mamei, puișor”, „De când m-a aflat
mulțimea”, „Cântec de nuntă”, „Sârbă” și „Joc moldovenesc”. Sunt
încă foarte multe piese folclorice pe care le cunoaște, dar le va
introduce în repertoriul său numai după ce le va interpreta așa cum
se cuvine. Sunt sigur că repertoriul lui se va îmbogăți în permanență,
deoarece este preocupat să învețe cât mai multe melodii.

264

„De acum trebuie să mă mai perfecționez în interpretare
pieselor din repertoriul meu și apoi voi mai vedea. În orice caz
trebuie să ascult de sfaturile mentorului meu”, mi-a mărturisit
Gabriel.

Fiind întrebat ce va urma după terminarea colegiului de
muzică, mi-a răspuns că visează s-ajungă student la Conservatorul
din Iași. Din câte i s-a spus, este o instituție muzicală de prestigiu,
care-a pregătit specialiști apreciați de critica muzicală de
specialitatea și s-ar simți onorat dac-ar reuși s-ajungă și el student
acolo. Ar fi cea mai mare bucurie a lui dac-ar studia naiul cu maestrul
Gheorghe Zamfir, spunându-mi „ Ce frumos este să duci vestea
folclorului românesc în întreaga lume prin sunetele fermecate ale
naiului, așa cum a procedat maestrul Zamfir.”

Din inițiativa neobositului documentarist Ion Drăgușanul a
fost pregătit și pus la dispoziția iubitorilor de muzică veche, cam
neglijată până acum, a unui DVD cu titlul „Zicălașii”. Chiar titlul lui
arhaic ne duce la gândul că muzica prezentată de această formație
este muzică românească veche, păstrată din anii 1531-1848. Printre
cele 19 cântece medievale de pe DVD menționez .„ Dansuri din
Moldova”( Eftimie Murgu, 1828), „Cucuruz cu frunza-n sus”
(Witlenberger Gesangbuch-1531), „Văleanca” ( Gavriil Muzicescu-
1890), „Doina și kolomenka”( Isidor Vorobchevici-1860), „ Arcanul ”
și „Pasăre galbină” (Mikuli- 1847). Alături de ei sunt alți compozitori
străini. Toate melodiile prezentate se constituie într-un adevărat
tezaur muzical românesc, constituit pe parcursul a cinci secole.

Personajele, care interpretează cântecele, sunt: Petru
Oloieru, staroste; Răzvan Mitoceanu-contra; Constantin Irimia -
zicălaș și cobzar; Ionuț Chitic -gordună; Gabriel Hurjui- năier.
Înregistrarea excepțională a sunetului a fost realizată de Dănuț
Lungu.

265

Consider că este o mare cinste pentru Gabriel să cânte într-o
formație alături de specialiști ai genului, recunoscuți de public, să
interpreteze cântece atât de vechi. Aici l-a adus și talentul de
cântăreț la nai ( năier).

În timpul documentării am stat de vorbă și cu specialiști în
muzică. Am cules doar cuvinte de laudă, atât pentru omul Gabriel,
cât și despre cântărețul la nai Gabriel. „Este un interpret deosebit la
nai, este foarte tânăr, are timp de perfecționare , pentru că
totdeauna este loc de mai bine. (prof. Dimitrie Pomohaci)

„ Gabriel este un adolescent mult prea talentat pentru vârsta
lui. Un adolescent foarte modest, aplecat mereu pentru studiu. Este
avid de cunoaștere. Am cântat la multe festivaluri folclorice alături
de el. Întotdeauna vine cu o piesă nouă, uimindu-ne cu interpretarea
ei. Îi prevăd un viitor strălucit.”(prof. Elena Negru)

Mie nu mi-a mai rămas decât să aștern pe hârtie ceea ce-am
constatat stând de vorbă cu acest adolescent, cu alți cunoscători ai
muzicii și ai interpretului. Dar să se știe că pentru a scrie despre
Gabriel am primit un impuls mare de la profesorul Constantin
Munteanu, tot din Gălănești, care l-a cunoscut forte bine din timpul
școlii. Pentru acest impuls îi mulțumesc foarte mult și lui.

Vă mai destăinui un secret și vă rog să nul spuneți nimănui. I-
am smuls lui Gabriel promisiunea că mă va invita la un mare
concert pe care-l va susține, atunci când va veni vremea, cu o mare
orchestră pe o scenă renumită din țară. De-abia aștept acel moment.

Mult succes, Gabriele ! ”

NOTĂ: articol apărut în heptodamarul „Crai nou” și în
săptămânalul „Săptămânalul „ din 18 septembrie 1015.

PREMII OBȚINUTE

266

Premiul I -Festivalul Internațional de Folclor „Friedfrich Scwartz”,
ediția a IV-a, Suceava, 2017

-Festivalul- concurs Silvestru Lungoci”, Horodnic de
Sus,2014

Premiul al II-lea
-Concursul Național de interpretare a muzicii românești

„Sigismund Toduță”, Bistrița, 2015
Premiul al III-lea

-Concursul Internațional de Interpretare muzicală „Emanuel
Elenescu”, Piatra Neamț, 2010

-Concursul Internațional de interpretare Muzicală „Ion Goia”
Iași, 2017.

Despre Gabriel Hurjui mi-a vorbit și domnul Dumitru
Pomohaci, directorul Ansamblului Folcloric „Ciobănașul” din
Rădăuți:

-„ L-am cunoscut bine pe Gabriel Hurjui, deși a activat în
ansamblul nostru o perioadă scurtă. Am constatat că este un băiat
foarte talentat și care, deși este destul de tânăr, stăpânește foarte
bine tehnica cântatului la nai, instrument muzical care nu se prea
găsește în Bucovina. Se cunoaște că face studiu individual în mod
serios. Interpretează foarte lejer melodii foarte pretențioase. Este o
prezență agreabilă pe scenă, în timpul concertului. Îi prevăd un viitor
strălucit, dacă va acorda o atenție deosebită și în continuare tehnicii
cântării la nai.”

Prof .Dumitru Pomohaci, Clubul Copiilor din Rădăuți

267

Susținând un concert la adunarea generală a SCLRB

268

La „Festivalul gospodinelor ucrainene”-MILIȘĂUȚI

269

Concert la Casa de Cultură din RĂDĂUȚI

La colindat cu un grup de prieteni

270

LUNECÂND PE STRUNE DE VIOARĂ

Localitatea: BILCA
Pasiunea: VIOARA
Artistul: MUCEA VASILICĂ

MUCEA VASILICĂ s-a născut la data de 22 februarie 1999 în
comuna BILCA, județul Suceava, din părinții FLORIN și MARIA.

Întrebat despre fiul său, Florin Mucea, tatăl, mi-a declarat cu
mare mândrie:

„Întâi a început să cânte la pian, iar ulterior, la vârsta de 10
ani, și-a descoperit pasiunea pentru vioară, regina instrumentelor.

Primele lecții de vioară le-a luat de la VASILE MUCEA,
renumitul rapsod popular al Bucovinei, și nu numai, mult regretatul
său bunic. Vasilică întregea astfel o triadă care va intra în legendă:
VASILE, FLORIN și VASILICĂ, BUNIC ,TATĂ și FIU și NEPOT.”

După terminarea studiilor școlii primare și gimnaziale în satul
natal, a urmat cursurile Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din
municipiul Rădăuți. Mânat de dragostea sa pentru muzică, pe care o
simțea în adâncul sufletului său, a susținut concursul de admitere la
Conservatorul „George Enescu” din Iași, în prezent fiind student în
anul al II-lea, dar continuă pasiunea bunicului și a tatălui său de
păstrare și tezaurizare și păstrare a folclorului bucovinean și a
tradițiilor strămoșești.

Dar n-a uitat de pasiunea sa pentru muzica populară
bucovineană participând la diferite concursuri și festivaluri de
muzică populară. Ori de câte ori este solicitat, vine cu repeziciune în
satul natal pentru a continua pasiunea pentru muzică a bunicului și a
tatălui său. Consider că fiecare activitate la care participă este un

271

nou câștig pentru îmbogățirea repertoriului său, dar și a
îmbunătățirii stilului și tehnicii de cântat la vioară.”

Demn de semnalat, spun și specialiștii, melodiile
Bătrâneasca, Huțulca și Sadăul, sună la fel de autentic și pe
străvechea vioară a lui Vasilică, ca pe cea a bunicului său. El n-a
moștenit numai dragostea pentru muzica bucovineană, ci și
virtuozitate cu care interpretează la vioară orice melodie populară.

Chiar de mic copil s-a remarcat cu vioara bunicului său
câștigând numeroase premii. Prin bunăvoința lui și-a tatălui său, am
aflat câteva din numeroasele premii obținute la diferite concursuri și
festivaluri ca:

Premiul I la Concursul Național de Folclor „Peștișorul de Aur”,
2010, Năvodari;

Locul I la Festivalul Județean de Folclor, categoria soliști
instrumentiști, 2011

Premiul I la Festivalul Interjudețean Alexandru Bidirel” ,
2012;

Locul I la Festivalul Județean de Folclor, 2013;
Locul I la Festivalul Național de Folclor „Dorna, plai de cântec
și de joc”, 2013;
Premiul I la Festivalul „Alexandru Bidirel”. 2014;
Premiul I la Festivalul„ Alexandru Bidirel”, 2015;
Diploma de onoare la Festivalul „Ziua Bucovinei”, 2015.
În prezent nepotul rapsodului popular, care-i poartă și
numele și talentul, este student la Conservatorul „George Enescu”
din Iași, continuând activitatea folclorică și păstrare a tradițiilor
strămoșești.
Vasilică a cântat și pentru românii din Diasporă la Londra,
Paris, Torino, Bruxelles , de fiecare dată în cadrul tarafului și sub
conducerea măiastră și de excepție a iubitului său tată. Nu de puține

272

ori a cântat alături de renumiți artiști, cum a fost cazul cu: Angelica
Flutur, Grigore Gherman, Maria Dragomiroiu, Alexandru Brădățanu
și alții.

„Suntem la a cincea generație de muzicanți din familia
noastră. Și cred că șirul nu se va opri aici, pentru că sunt sigur că-n
familia noastră se vor mai naște talente și-n anii următori, așa că a
cincea generație va fi depășită de alte și alte vlăstare ale neamului
nostru” ,mi-a declara cu mare mândrie Florin Mucea, tatăl lui
Vasilică.

Important este că Vasilică face parte și din taraful condus de
Florin, tatăl său, și, pe lângă o ucenicie fructuoasă de care mai are
parte, după cea câștigată și acumulată de la bunicul său, Vasilică se
tot perfecționează și noi ne gândim că va mai evolua sub bagheta
tatălui său de la care are ce învăța.

Documentându-mă despre cei trei rapsozi, am găsit în „Jurnal
de Rădăuți” următoarea însemnare: „Vă propunem o întâlnire cu

doi oameni frumoși, cărora
muzica le dă hrană spirituală,
pentru că-și trag seva din
rădăcinile unui rapsod unic. Vă
veți reîntâlni cu Florin Mucea, fiul
rapsodului Vasile Mucea, și cu
Vasilică -Florin Mucea, nepotul
acestuia și fiul lui Florin, bilcanii
care duc mai departe tradiția
bucovineană din această zonă
atât de bogată în valori, în cadrul
festivalului care poartă numele lui
Vasile Mucea, cei doi continuă,

273

Taraful și prietenii lui VASILICĂ

Membrii tarafului și solista de muzică populară

274

FLORIN, VASILICĂ și artistul FURDUI- IANCU

275

URCÂND TREPTELE AFIRMĂRII

Localitatea: RĂDĂUȚI
Interpretul: POCORA TEODOSIE
Categoria: INTERPRET LA PIAN

Cunoaște de-acum multă lume că apreciez foarte mult elevii,
în general, și pe cei talentați, în special. Cel puțin în ultimii ani am
avut parte să mă întâlnesc, și cu ajutorul colegilor mei, cu copii
talentați în pictură, desen, filatelie, jocuri populare, interpreți de
muzică populară vocală și instrumentală.

Tocmai de aceea m-am bucurat foarte mult când m-a sunat la
telefon domnul Constantin Georgescu, poet, care, fără nicio
introducere, m-a întrebat dacă sunt interesat să fac cunoștință cu un
elev de excepție. Mi-a spus că este interpret la pian și, din câte l-a
studiat, consideră că este un interpret foarte talentat. Bineînțeles c-
am fost de acord și-am stabilit când să mă întâlnesc cu acesta .

M-am întâlnit cu el, la întâlnire venind și mama acestuia Era și
explicabil, fiind elev în clasa a V-a. A fost o discuție, spre mirarea
mea, ca între bărbați, desfășurată sub ochi vigilenți ai mamei . Dânsa
n-a intervenit în discuție, ci doar atunci când am solicitat-o eu. A
ascultat răbdătoare răspunsurile fiului său.

„-De când datează preocuparea ta pentru muzică
instrumentală? l-am întrebat.

-Eram încă la grădiniță, la vârsta de 5 ani, când am început să
cânt așa, în aer. Părinții mei au fost impresionați de preocuparea
mea și mi-au cumpărat imediat o orgă electronică. Mă jucam foarte
mult cu ea. Văzându-mă că perseverez, m-au dat după un an la ore,
la domnul profesor Marian Huțanu, care este prieten cu familia
noastră. Așa am început să studiez mai serios.

276

-La început cum interpretai melodiile ?
-Atunci cântam numai după ureche, pentru că
n-aveam o pregătire teoretică. Nu știam nimic de note muzicale.
Interpretam doar cântece ușoare, auzite la grădiniță. Mi-aduc
aminte că interpretam cântece ca „Banul Mărăcine”, „Drag mi-e
jocul românesc”, „Marșul lui Prichindel” și „Ceata lui Pițigoi”.
-Cam câte ore studiezi acum pe zi ?
-Nu studiez un număr fix de ore. Numărul lor depinde numai
de câte ore am de învățat pentru școală pentru a doua zi.
-Ai participat la vreun concurs de interpretare ? Ce premii ai
obținut ?
-Până-n prezent n-am participat la niciun concurs. Să știți că
nu mă preocupă obținerea de premii. Principalul este să mă
perfecționez pentru a cânta corect și curat. Dacă voi face așa, sunt
sigur că vor veni și premiile.
Totuși, nu apari pe scenă cu prilejul vreunui eveniment
cultural ?
-Cu domnul profesor Huțanu organizăm spectacole private ,
în cadrul cărora cânt și eu. De asemenea, mai cânt și-n cadrul unor
spectacole pe care le susține școala noastră. Menționez că toate
spectacolele private nu sunt susținute de sponsori. Aș putea spune
c-am debutat pe scena casei de cultură la 6 ani, în cadrul unui
spectacol organizat cu prilejul zilelor Școlii Gimnaziale „Regina
Elisabeta”, unde am urmat și grădinița și acum sunt în clasa a V-a.
Atunci am interpretat „Menuet” de Bach.
-Înseamnă că, dacă vei face ce ți-ai propus, vei avea o carieră
bună.
-Să știți c-am fost și-n Franța.
-Cum așa ?

277

-Vărul meu, care este stabilit în Franța, mi-a făcut un filmuleț
atunci când am interpretat mai multe melodii. I-a arătat acest film
domnului Ionel Streba de la Conservatorul din Paris, căruia i-a
plăcut foarte mult și m-a invitat la un stagiu de pregătire în Franța,
timp de o săptămână. După încheierea stagiului toți copiii am dat un
spectacol. Eu am interpretat „Sonata” de Bethoven și o melodie
compusă de mine. Am fost apreciat pentru amândouă. Sper să mai
merg în Franța pentru un alt stagiu de pregătire.

-Am auzit de la domnul Constantin Georgescu că activezi în
cadrul Cenaclului „Mignion”, care-și desfășoară activitatea în cadrul
municipiului Rădăuți. Ce faci acolo ?

-Îi delectez pe participanți, mai ales cu melodii compuse de
mine, asigur ilustrația muzicală pentru cei care recită din poeziile lor
sau din alți autori. Scenariu, este scris întotdeauna de doamna Alina
Roantă. Așa am asigurat ilustrația muzicală atunci când au recitat
Teodora Fodor, Roxana, Maria Nold și altele. Este foarte frumos !

-Activitatea de compoziție cum merge ?
-Până acum am compus doar trei piese, cărora încă nu le-am
pus nume.
-Dar repertoriul pentru interpretare ți l-ai îmbogățit ?
- Da, aici fac progrese. Acum pot interpreta pe orice scenă un
mănunchi de melodii, printre care : o melodie de Arthur Rubinștein,
„Sonata 545”, „Rondo Alla Turca” de W. A, Mozart, „Polka”, „Que
sera, que sera”, „Moment muzichaux” de Franz Schubert și
„Prelude în do major” de Bach.
-Dar tu nu te joci, nu citești nimic ?
-Mă joc cu colegii și prietenii mei fotbal, îmi place foarte mult
să citesc din Ion Creangă, Mihai Eminescu și Mihail Sadoveanu și
iubesc foarte mult romanele de aventuri. ”

***

278

„Păcat că nu se organizează concursuri de interpretare
pentru copii de vârsta lui. Atunci și-ar putea măsura forțele pe care
le are. Noi îi asigurăm toate condițiile pentru studiu și deplasările pe
care le face, pentru că ni s-a spus de specialiști în muzică că băiatul
are talent. În acest caz considerăm că nici un efort nu este inutil.
De-un an i-am cumpărat și o pianină și acum exersezi cu mai multă
râvnă la ea” s-a confesat cu nedisimulată mândrie mama sa. De fapt
are și cu cine și ce se mândri.”

***
M-au impresionat de la bun început cele spuse de domnul
Constantin Georgescu despre acest copil. Pe parcursul întâlnirii
noastre cu acest copil-minune s-au confirmat cele spuse de dânsul.
Pe intervievat îl cheamă TEODOSIE POCORA. Acest copil ,mi-
a răspuns la întrebări ca un om matur: calm, zgârcit, la cuvinte,
răspunsuri la obiect, argumentate afirmațiile. Nu s-a repezit
niciodată să-mi dea un răspuns. Este un copil introvertit, preocupat
de învățătură. De compunerea de melodii și de perfecționarea
interpretării.

A scris cu admirație prof. Gh.Dolinski

• **
NOTĂ: după publicarea articolului în cotidianul „Crai Nou” și
heptodamarul „Săptămânalul de Rădăuți” am citit într-un ziar că
elevul Pocora Teodosie , participând la un concurs de interpretare
organizat la Suceava, în compania unui număr de 19 interpreți de
diferite vârste, mulți mai mari ca el, a obținut „Marele premiu” ale
concursului. Așa se urcă pe treptele afirmării.

***

279

De-abia în anul 2020, deci la o distanță de 6 ani de interviul
de mai sus, m-am gândit să scriu și despre acest tânăr, de care am
auzit și alte lucruri foarte bune.

De data aceasta n-am mai întâlnit un copilaș, ci un
adolescent bine făcut, luminat la față și dispus mai mult ca data
trecută să se destăinuiască. Iată ce-am aflat:

„De la interviul pe care mi l-ați luat am mai participat la două
masterclass-uri, unde am studiat cu domnul profesor universitar
Ionel Streba.

Chiar din clasa a VI-a m-am transferat la Colegiul Național
de Artă „Octav Băncilă” din Iași în clasa a Vi-a. De fapt am susținut
concurs pentru a mă transfera la acest colegiu. Referitor la
concursurile la care am participat și despre premiile obținute vă
spun următoarele:

-premiul I la concursul interjudețean de interpretare vocală
și instrumentală „Primăvara muzicală”, ediția a VII-a Rădăuți,
instructor Marian Huțanu;

-diplomă de excelență la Festivalul „Prietenii muzicii/ Pro
piano România”, Filiala Iași, ediția a IV-a, decembrie 2014, profesor
coordonator Ana Rusu;

-premiul al II-lea la Concursul Internațional de Interpretare
Pianistică „Piano Artis”, ediția a V-a, martie 2015 , Iași;

-premiul special la Festivalul de Interpretare Pianistică
„FORTEPIANO”, ediția I-a, decembrie 2015, Iași și premiul I pentru
interpretarea unei piese preclasice ; profesor Ana Rusu;

-premiul I la Festivalul de interpretare pianistică
„FORTEPIANO”, ediția a II-a, decembrie 2016,Iași, profesor Ana
Rusu, Iași;

280

-Premiul al II-lea la Festivalul de interpretare pianistică
”FORTEPIANO”, ediția a IV-a, februarie 2019, Iași, profesor Neștian
Constantin.

Am participat la master class-uri cum au fost:
-Curs internațional de măiestrie interpretativă susținut de
domnul profesor Andreas Henkel din Germania, în cadrul proiectului
„Valențe europene în interpretarea pianistică IV”, 2017;
-Curs de măiestrie interpretativă susținut de profesorul Reto
Reichtenbach în cadrul proiectului intitulat „ Valențe europene în
interpretarea pianistică III”, februarie 2016.
Sper că voi acumula din ce în ce mai multă experiență, mai
ales în tehnica interpretativă pentru a răsplăti încrederea care s-a
pus în mine, precum și să-i răsplătesc pe părinții mei pentru ajutorul
pe care mi l-au dat și mi-l vor da”.
Am încheiat noul. Interviu cu acest copil de excepție, de fapt

un adevărat adolescent, cu
certitudinea că va îndeplini tot
ce și-a propus., având dovada a
ceea ce-a realizat până la
această vârstă.

Prof.Gh.Dolinski”

281

Diplomă obținută la concursul de la IAȘI

TEODOSIE în fața pianului

282

RĂSUNĂ STRUNELE VIORII

Localitatea : BILCA
Interpretul: DORU FARCAȘ
Categoria: INTERPRET LA VIOARĂ

DORU FARCAȘ s-a ridicat de pe plaiurile bucovinene, mai
precis din localitatea Bilca, localitate cu tradiții folclorice de neegalat
în țară. Pentru o mai bună documentare despre acest violonist de
marcă, am abordat-o pe doamna Elena Negru, conducătoarea
Ansamblului Folcloric „Bilcuța” Cu deosebită amabilitate mi-a spus
următoarele:

„Cu mare plăcere vorbesc despre cel care duce faima
cântecului popular bucovinean în mai multe țări. De fapt, nu este
vorba numai de cântecul bucovinean, dar, în special, pe cel din Bilca.

Este un instrumentist de marcă. Prestațiile sale au fost
ascultate și-a încântat publicul pe unde a cântat. Cred c-ați observat
vă sunetele scoase de vioara sa sunt curate, de adevărat cristal. Ce
să vă mai spun de faptul că este o adevărată enciclopedie a
cântecului popular românesc, în general, și a celui bucovinean, în
special.

Pe lângă activitatea pe care-o desfășoară alături de
ansamblul nostru, vă pot spune c-a stat și-a cântat și-n țări străine.
De exemplu, stat 7 ani în SUA, la copii, dar i-a încântat și pe membrii
diasporei românești. Românilor atâta le-a trebuit să -l asculte o dată
și apoi el tot a fost cerut să le cânte.

A evoluat la Bratislava, unde-a cucerit medalia de aur la un
concurs de interpretare. A fost un concurs radiofonic, unde Doru a
obținut de cinci ori locul I la categoria „profesioniști” A cântat și-n

283

Anglia, unde este plecat de vreo două luni. De-abia așteptăm să se
întoarcă. Noi, bilcanii, ne mândrim foarte mult cu el !

Și-a găsit un loc binemeritat în Ansamblul Folcloric „Rapsozii
Botoșanilor” , al cărui solist instrumentist a fost o perioadă
îndelungată.

Împreună cu membrii acestui ansamblu a participat, fiind
invitat, la cea de-a treia ediție a Festivalului-concurs de interpretare
pentru violoniști de la Chișinău și organizat de Ministerul Culturii și
Turismului și Centrul Național de Creație din Basarabia. Doru Farcaș
a obținut premiul I și a fost declarat cel mai bun violonist de la noi de
la basarabenii de peste Prut. Urmare a obținerii acestui premiu, a
fost invitat să cânte la spectacolul organizat la Chișinău pentru
aniversarea celor 40 de ani de activitate ai formației populare
„Mugurelul ”.

M-am informat și din alte surse și-am mai aflat: orchestra din
care a făcut parte era format din 20 de instrumentiști și au
acompaniat soliști vocali renumiți ca :Laura Lavric, Anton Achiței,
Mina Pîslaru, Brândușa Covalviuc-Ciobanu,Mihaela Crăciun, Vasile
Ciopec, Laurențiu Buta, Ica Luchian, Sonia Benea, Vasile Ursachi,
Vasile Nuțu, Aurel Brandei.

Cu orchestra„Rapsozii Botoșanilor”,condusă de
maestrul Ioan Cobâlă a participat la festivalurile:

-„Moștenitorii”, organizat de Marioara Murărescu.
-Strugurele de aur”-Jidvei.
-„Maria Tănase ”-Craiova.
-„Cerbul de Aur”-Brașov.
-„Callatis”-Mangalia.
-„Ion Drăgoi”-Bacău.
-„Trandafir de la Moldova”-Iași.
-„Constantin Brăiloiu”-București.

284

Eu am apreciat, de câte ori ne-am întâlnit la vreo manifestare
culturală, seriozitatea, ținuta sa în costum popular, pe care-l purta
foarte mândru. Mi-a confirmat doamna Elena Negru că el purta
acest costum popular specific Bilcii, dintotdeauna. N-a renunțat la
cămașa din Bilca nici atunci când a cântat în Ansamblul „Rapsozii
Botoșanilor ”, unde și-a terminat viața.

***
NOTĂ: din păcate, la câteva zile după acest interviu, nepoata
lui Doru Farcaș, la care stătea el, a ne-a adus la cunoștință că Doru
Farcaș a urcat la Cer. Mare păcat ! Arta interpretativă românească,
în general, și cea bucovineană, în special, au pierdut un adevărat și
de neegalat virtuoz în arta arcușului, dar și un adevărat tezaur de
muzică populară. Sunt absolut sigur că nimeni din cei care l-au
ascultat și văzut măcar o dată evoluând la vreun festival sau concert
nu-l va uita. Talentul rămâne veșnic !

Doru Farcaș și vioara sa fermecată

285

DORU FARCAȘ în tinerețe

VASILE MUCEA, FLORIN MUCEA și MIHAI HRINCESCU

286

DORU FARCAȘ și marea sa iubire, vioara

287

V- RAPSOD POPULAR

Localitatea: ARBORE
Interpretul: HRINCESCU MIHAI
Categoria: INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ

„Acum vreo șapte ani , numele de Mihai Hrincescu nu era
cunoscut de multă lume din Arbore, ci doar de un număr restrâns de
locuitori ai comunei Arbore, mai precis de rudele sale și de vecinii
săi. Iată că s-au împlinit șapte ani de când am avut cinstea și onoarea
să-l întâlnesc cu data reîntoarcerii și stabilirii definitive (afirmă el)
mla Arbore. Până în prezent văd că s-a ținut de cuvânt: oriunde ar
pleca, în țară sau peste hotare, se-ntoarce la matca sa, în Arbore.

Cu ceva timp în urmă, întâmplător butonam aparatul de
radio, când am dat peste o emisiune cu un titlu foarte interesant
„Lada de zestre”. Era chiar prima pauză, când crainicul spune la ce
emisiune suntem, din cadrul „Antenei satelor”. Titlul fiind foarte
interesant, m-am oprit acolo, am ascultat-o cu mare interes și n-am
avut ce regreta. Invitatul doamnei Lorena Nechifor, realizatoare, era
tocmai…Mihai Hrincescu, arboreanul nostru!

Am reținut foarte interesanta caracterizare pe care i-a făcut-o
Lorena Nechifor lui Mihai: foarte talentat, creator, serios, inteligent
și foarte muncitor. Drept să vă spun, asemenea păreri aveam și eu
despre Mihai , mai ales că l-am însoțit la mai multe manifestări
culturale la care-a participat în satele Bucovinei. Atunci mi-am
propus, că n-ar fi o muncă prea grea, săpun cap la cap tot ce cunosc
despre el „să-l trag de limbă” și să aștern totul pe hârtie. Și-așa am și
făcut. I-am dat urgent un telefon, i-am împărtășit planul meu, iar
Mihai a fost pe loc de acord. Ne-am întâlnit și-am trecut în revistă

288

viața sa, precum și activitatea pe care a desfășurat-o. Iată ce-am
aflat:

„După cum știți, sunt născut în Arbore , unde-am crescut
până la vârsta școlarității. Părinții mei, Mariana și Gheorghe,
munceau la acea dată în București, iar eu fusesem crescut de bunicii
din partea părinților. Toate studiile le-am făcut la București. Am
urmat cursurile Colegiului Național „Cantemir Vodă”, colegiu
absolvit de mari personalități românești precum acad. Răzvan
Teodorescu, Mircea Cărtărescu, Vlad Rădescu.

După terminarea studiilor liceale am urmat cursurile
Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică
„I.L.Caragiale”, secția montaj film, urmând apoi și-un masterat în
arta montajului de film. An mai urmat cursurile unei școli de artă
populară, secția canto.

În anul 2012, după terminarea studiilor m-am reîntors în
Arbore ( a câta oară ?), unde m-am stabilit definitiv în rândurile
sătenilor mei și ale rudelor mele. Cum am casă în vecinătatea
bisericii lui Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca
Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț, o văd toată ziua și astfel mă
leagă mai mult de sat. Ea este numai peste livada mea. Sper să nu
mai plec niciodată din Arbore. De ea mă leagă nu numai rudele și
prietenii mei, ci și faptul că, deși am plecat la București de la 7 ani,
toate vacanțele mele le-am petrecut la Arbore.

Pot spune fără să fie un clișeu, că eu cânt de când mă știu.
Primii mei spectatori au fost cei din familie, apoi rudele,
vecinii…După experiența amară cu muzica la București, m-am
convins că adevărata muzică populară nu este cea „fabricată” de
diferiți „specialiști” ci cea pe care o culeg de la bătrânii de
pretutindeni. Chiar și la noi, în Bucovina, sunt „ specialiști” în
fabricarea de cântece populare, numai bani să iasă. Mi s-a propus să

289

mă las de muzica din Bucovina și să cânt muzică din Muntenia, care,
cică, mi s-ar potrivi. Am refuzat categoric. Eu sunt bucovinean și
bucovinean mor !

După acest episod mă lăsasem de cântat, dar nu o perioadă
mare, cumva dezgustat. M-a readus la realitate o bătrână din
Arbore, care mă ascultase cântând de câteva ori. M-a întrebat de ce
nu mai cânt. Când i-am spus din care cauză, mi-a spus cî este mare
păcat. Noi am avut o cântăreață, Marica Arbore, talentată tare, care
s-a lăsat și ea de cântat prea repede.Să nu fac ca dânsa ! Am tras
concluzia că, dacă ne naștem cu un har dat de Dumnezeu, este păcat
să nu-l prețuim. Așa că n-am ascultat de „sfatul unor specialiști” și-
am cântat muzică din Bucovina.

Da, am avut modele. Mă refer întâi la maestrul Grigore Leșe.
Iar din zonă mi-au fost specialiști doamna Sofiia Vicoveanca, Vasile
Mucea, bătrânul, Florin și Vasilică Mucea, lelea Floarea, lelea
Viorica, străbunica Veronica lui Cârțâbuș și mulți alții. Iar „Copchilele
din Calafindești”( toate au peste 70 de ani) sunt un grup vocal de
excepție, cu melodii pe aceeași măsură, precum și jocul lor scenic.
Sunt un adevărat tezaur și de umor bucovinean. Cum le-am ascultat,
le-am și învățat melodiile. Păcat că bătrânii „ se duc” și iau cu ei
totul, dacă noi n-avem grijă să le tezaurizăm melodiile. Dacă nu
facem așa, ce vom mai avea ?

Eu voi rămâne muzicant. Militez ca bătrânii să las înregistrat
tot ce știu. La Cașvana am găsit o bocitoare care m-a înfiorat cu o
adevărată doină. Acolo am găsit ceva autentic.

Vasile Marocico de pe Măgura parcă trăiește în altă lume, în
alt veac, așa te farmecă cu cântecul lui. Iar Bilca l-a avut pe Vasile
Mucea. Și mai sunt și alții, cum este și Doru Farcaș, tot din Bilca.
(după discuția aceasta a urcat la Cer). Folclorul bucovinean îl

290

împărtășește la această dată englezilor, unde este dus la fiii săi. Au
noroc bilcanii că-l continuă feciorii și nepoții. Bravo lor !

Eu m-am apropiat mult de cobză, mai mult forțat de faptul că
nu am încă un taraf cu care să colaborez. Am considerat că, dacă-mi
dublez vocea cu cobza, nu-mi mai trebuie taraf pentru
acompaniament. La cobză am fost autodidact. Am găsit cu greu o
cobză pe gustul meu. Împletesc fericit, spun unii, vocea mea cu
sunetele cobzei. Sunt curios ce-ar spune „specialiștii” respectivi
despre acest lucru…

Vă spuneam c-am urmat și o școală populară de artă la
București. Consider că acolo nu m-am perfecționat și că eu sunt un
produs eșuat al acesteia. Așa mă văd eu. Oare greșesc ?

Am fost la diferite concursuri și festivaluri. Am luat premii
destule și chiar trofee ale unor festivaluri, cum ar fi „Corabia de
aur”, festival care avea 50 de ani vechime și o caracteristică: erau
două secțiuni de muzică, una populară și una ușoară. Nu acordau
trofeul la cele două secțiuni la o ediție. La una dădeau la muzică
ușoară și la una la muzică populară. Eu am luat trofeul la muzică
populară, care fusese luat înaintea mea de maestrul Grigore Leșe și
de Constantin Enceanu.

Am mai luat trofee la festivalurile: „Plai de cântec și dor”
(Vâlcea), „Cunună de cântec românesc”(Ploiești), „Lucreția
Ciobanu” (Sibiu), „Pe deal la Teleorman”, Teleorman, „Festivalul de
doine și balade Ileana Constantinescu”(pe atunci trăia artista), „Lică
Militaru”( Drăgănești Olt).Pe celelalte nu vi le mai spun, că sunt
multe…

Da, mi-am format un repertoriu. Am cules peste 40 de
cântece din satele părții de sud a Bucovinei istorice, am apelat și la
culegerea lui Voevidca. Temele cântecelor: dragostea ( este normal),

291

supărarea ( scârba), de joc, satirice ( în care bucovinenii excelează),
haiducești, de cătănie și din război.

Le-am pus bine în arhiva mea personală, iar la loc de cinste
sunt și înregistrările făcute de bunicul meu cu sora străbunicului
meu, Veronica Irimescu, poreclită a lui Cârțâbuș. Înregistrarea este
făcută în anul 1963.

Culeg cântece de la arboreni, pentru că aici cântecul de
dragoste are ceva specific. Ce să vă mai spun de „Bătrâneasca” lui
Vasile Mucea, „Mândră de pe Remezău”, care este un adevărat
diamant, care-a fost șlefuit cu talentul de interpret al lui Vasile
Mucea, care a dus cântecul departe, în lume.

Da, particip și a viața comunei, pentru că altfel nu se putea.
Cânt în corul pe patru voci organizat și dirijat de părintele Ninu
Bereholschi, cu care dăm concerte de Crăciun, Florii și Paști, dar și
cu alte prilejuri, merg la colindat cu tinerii prin sat interpretând
colinde și cu tematică religioasă. Merg oriunde sunt chemat. Prin
pasiunea mea trebuie să fiu și un om al cetății din care fac parte. Și-
am demonstrat că particip la viața religioasă și culturală a comunei
noastre , dar și a altor localități din partea de sus a Bucovinei
istorice. Nu concep să refuz vreo invitație la o asemenea activitate.

Îmi desfășor activitatea profesională în cadrul Postului TV
„Cromtel” Rădăuți, unde realizez emisiunea „Oameni și tradiții”.
Colind satele din zonă cu prilejul realizării emisiunii, aflu lucruri
foarte interesante despre folclor și tradițiile locale. Nici nu vă dați
seama ce diamante descopăr!

Nu mă văd plecat din țară, nici măcar din județ. La Arbore
am găsit un echilibru perfect al vieții mele. Și-apoi aici este atât de
mult de lucru pe teme de folclor și tradiții. Consider că sunt încă
foarte multe lucruri de descoperit, tezaurizat și de pus în valoare.
Numai de-aș putea.”

292

A răsuflat ușurat când l-am scos de sub „tirul ” întrebărilor.
Mi-a răspuns ca un elev foarte silitor, care știe lecție la perfecție. I-
am mulțumit lui Mihai Hrincescu pentru cele pe care mi le-a spus și-
am plecat foarte nedumerit. De ce ? El este omul care vorbește
puțin, el cântă. Și-apoi nu-i place să vorbească despre sine. Și, totuși,
mia spus destule… E drept, și eu cunoșteam destule despre dânsul și
poate acest lucru l-a stimulat să vorbească. Știa că nu poate ascunde
nimic de mine…

Sunt foarte mândru că am scris despre el, pentru că lumea
trebuie să știe multe despre Mihai Hrincescu. Realizările oamenilor
trebuie popularizate., iar, apoi, o comunitate din care face parte
asemenea talent trebuie să se mândrească cu el !

Pe scena festivalului din SIBIU

293

Vedeți ce fecior măreț are tata ?

294

Un duet de vis-AUREL HALIP și MIHAI HRINCESCU

295

Este în elementul lui- cântă pe scenă

296

VI- ARTISTE ALE CULORILOR

1-URMÂND DRUMUL PASIUNII ȘI AL PROFESIEI

Localitatea: DORNEȘTI
Artistul: COVAȘĂ FLORINELA
PASIUNEA: PICTURA

„Pe parcursul vieții am întâlnit nenumărați adolescenți și
tineri excelent pregătiți, cunoscându-și drumul pe care vor merge în
viață, pe drumul profesiei sau al pasiunii, dar unii dintre ei unindu-și
pe-același drum câștigător pasiunea și profesia.

Tot prin intermediul lui Ghiță Aga ot Dornești, prietenul meu
de-o viață, neobosit descoperitor de talente, am aflat despre o
asemenea tânără. De fapt, invitându-mă la o activitate culturală la
Dornești, am remarcat pe un perete întreg multe desene executate
în creion sau în tempera. Predominau portretele. Ce m-a frapat a
fost realizarea portretelor unor scriitori și voievozi români care, la
prima vedere, mi-au făcut impresia că sunt fotografii, atât erau de
reușite. Dar m-am convins în cele din urmă că sunt desene.

În cadrul acelei manifestări a venit rândul unei copile firave,
cu niște ochi mari, frumoși, ascunși pe nedrept în spatele unor lentile
de ochelari. A rămas surprinsă când am rugat-o să renunțe pentru
câteva secunde la ei. Convingerea mea nestrămutată este că omul
poate fi cunoscut după ochi, oglinda sufletului fiecăruia. M-a
fermecat apoi cu modul în care-a prezentat galeria personajelor din
tablouri. O prezentare succintă, punctuală, punctată, pe înțelesul
tuturor, parcă dra la catedră și preda unor copii. Atunci am aflat că
ea este autoarea lucrărilor expuse, iar domnul Aga mi-a spus să nu-i
mai zic fetiță, pentru că anul acesta a absolvit liceul și mâine-

297

poimâine va fi studentă. Neputând să stau de vorbă prea mult cu ea,
mi-am propus să mă întorc la Dornești pentru dânsa. Și m-am ținut
de cuvânt.

Iată că-n toamna acestui an, când m-a anunțat Ghiță Aga să
vin, am purces la Dornești. Zi splendidă de toamnă, soarele
strălucește pe cer, copacii ,aerul, oamenii , totul mi-a creat starea
sufletească pentru întâlnirea cu această minune de fată. Și veți afla
de ce am spus așa. Împreună cu Ghiță m-am deplasat la domiciliul
domnișoarei .O gospodărie foarte îngrijită, exact ca o farmacie, flori
multe, două fete și doi băieți, care sunt toată averea mamei și a
bunicii. Și au de ce să se mândrească !

„Florinela a fost o elevă excelentă. Dacă n-o vedeai, nici nu
știai că este la școală. A început să deseneze încă de la grădiniță
(Magdalena Săpunaru, educatoare). Talentul ei i-a fost cultivat de
învățătoarea ei (Carmen Lascăr), iar profesoara Lavinia Biliciuc,
diriginta, i-a fost, și ea, ca o mamă, înconjurând-o cu afecțiune și
sprijinind-o în toate acțiunile ei. Eu am îndrumat-o spre învățământ și
iată că mi-a urmat sfatul. Acum este studentă la universitatea
suceveană, secția educatoare-învățătoare. Va fi un cadru didactic de
excepție. Veți auzi numai lucruri forte bune și frumoase despre
activitatea ei” mi-a mărturisit prietenul meu Ghiță cu tremur în glas
și cu ochii umezi. Ce inimă bate și-n pieptul lui !

FLORINELA COVAȘĂ, căci acesta este numele domnișoarei,
mai are o soră și doi frați: Cezar (18 ani), Simona (14) și mezinul,
Gabriel (5). Patru flori în grădina mamei și a bunicii. Nu numai ele îi
consideră flori, ci oricine-i vede.

„În familia mea n-a desenat nimeni în afară de mine. Dar mi
mi-a plăcut să desenez încă de la grădiniță și din clasa a IV-a am
început să lucrez cu nădejde. Cum prindeam în mână un creion sau o
culoare, luam în mână o bucată de hârtie și mai desenam un portret,

298