Interpreti si ansambluri folclorice din Bucovina

curând vom avea o mică orchestră. Iar orchestra se va mări pentru c-
au venit copii să învețe să cânte la diferite instrumente, care se
pregătesc acum, noi asigurându-le spațiu pentru pregătire. Deja
domnul Gheorghe Dascăl a pregătit primul cântec, „Cântă cucul,
bată-l vina” cu care a și evoluat pe scenă. Am mare nădejde în cei
doi profesori și sper că mica orchestră se va mări destul pentru a
face față în timpul spectacolelor pe care le vom da.

Milișăuți la „Festivalul gospodinelor ucrainene”

Diplomă de la Festivalul „Sărbătoarea gospodinelor ucrainene”-Milișăuți

199

Pe scena „Zilelor orașului Milișăuți”

Concursul „Cei mai isteți copii” Milișăuți

200

15 „TRILIȘEȘTI”

Localitatea: IASLOVĂȚ
Denumirea ansamblului: TRILIȘEȘTI
Conducătorii ansamblului: ION SOLOVĂSTRU și NICOLAI COTOARĂ,
directorul căminului cultural
Nr. de membri: 12

Fiind așezate pe hartă și pe teren alături, comunele Arbore și
Iaslovăț sunt înrudite și prin multe căsătorii care s-au încheiat între
fete din Arbore cu băieți din Iaslovăț și băieți din Arbore cu fete din
Iaslovăț . Și-așa sunt prietenii foarte buni cei din Arbore cu cei din
Iaslovăț și asta nu de ieri, alaltăieri, ci de când ne știm.

În plus, am participat la foarte multe activități la Iaslovăț. Mă
refer la sărbătorile lor tradiționale, la festivaluri și la hramuri. Și-așa
am reușit să le cunosc o mare parte din activitatea lor artistică. Din
păcate, n-am scris la ziare numai despre activitatea lor culturală, nu
în special de activitatea formației de jocuri bătrânești. Unde mai pui
că formația din Arbore se înfrunta pe diferite scene cu cea din
Iaslovăț, dar niciodată, absolut niciodată nu s-au certat pentru
rezultate. Se felicitau reciproc pentru rezultate și, de fiecare dată se
întâlneau la un pahar…de vorbă după anunțarea rezultatelor finale.

Tocmai de aceea am apelat la sprijinul domnului Nicolai
Cotoară, actualul director al Căminului Cultural din comuna Iaslovăț,
pentru a cerceta și-a-mi comunica datele necesare pentru a include
această formație artistică în cartea mea.

M-am bucurat că-,n virtutea relațiilor noastre prietenești de
de-a lungul deceniilor, mi-a răspuns cu amabilitate și iată ce mi-a
declarat:

201

„Formația inițială de jocuri bărbătești a Căminului Cultural
din comuna Iaslovăț a fost înființată în anul 1949, pe baza unui
folclor foarte bogat și cu tradiții milenare.

Din prima formație făceau parte: Vasile Nică Strugari, Petrică
Cotoară, Gheorghe Cantău, Vasile Prichici, Ion Prichici, Toader
Siretean, Vasile I. Strugari, Gheorghe Coajă, Vasile Botoșan, Ion
Vraci, Ioan Guțu, Vasile Z. Strugari și Ion Z. Strugari.

D-a lungul activității sale, echipa a obținut multe trofee,
câștigând și „Marele Premiu” la emisiunea TVR „Dialog la distanță”.
Atunci a fost compusă, vorba actualului director de cămin, din
voinicii: Vasile Prichici, instructor, Vasile Z. Strugari, Gheorghe
Apetri, Gheorghe Cantău, Ion Vraci, Niculai I. Solovăstru, Costan
Solovăstru, Vasile Siminiuc, Vasile Magdici, Ion Magdici, Ion Siretean,
Ion Z. Strugari și Gheorghe Coajă. Formația a fost ajutată și de
domnul Ioan Boghean, învățător și profesor de muzică.

Această formați, în componența anunțată, a participat și la
manifestări culturale foarte mari. Este vorba de jubileul „500 de ani
de la zidirea Mănăstririi Putna”, la turnarea filmelor „Ștefan cel
Mare, „Frații Jderi ” , „Neamul Șoimăreștilor” și altele.

În anul 1974 a cucerit medalia de aur republicane,
participând la turnarea filmului artistic „Cântarea României”, la
Iaslovăț, cu Doamna Sofiia Vicoveanca și Florin Piersic și la București
și Suceava.

Ca o recunoașterea a vetrei folclorice de la Iaslovăț, sunt și
cântecele renumitelor artiste Sofiia Vicoveana ( Trilișești din
Iaslovăț”) și Margareta Clipa ( „Ciobănaș din Islovăț” și „Așa-s cei
din Iaslovăț”).

Formația de jocuri bărbătești a evoluat și în filmul turnat la
Cetatea Sucevei, în care Laura Lavric a cântat o „Bătrânească de la
Iaslovăț”.

202

Au mai cules melodii de muzică populară de la Iaslovăț Traian
Straton, Alexandru Dumbravă și Aurel Tudose, toți activând în
cadrul Ansamblului Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu ” din
Suceava.

Renumitul interpret Silvestru Lungoci cânta la fluier și la
caval melodia „Bătrâneasca de la Iaslovăț”Între cei care au instruit
această formație de jocuri populare menționez pe : Gheorghe
Cotoară, tatăl lui Petrică Cotoară, Gheorghe P. Cotoară, Vasile-Nică
Strugari, Petrică Cotoară, apoi o lungă perioadă de timp a fost
instructor Vasile Prichici, acum fiind Ion Solovăstru.

Am beneficiat și de sprijinul unor instructori profesioniști
coordonatori de la Suceava, cum au fost Aurel Ciornei și S. Leonte
de la Ansamblul Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu”.

Violonistul Ioan Boghean, fost învățător la Iaslovăț, a scris
mai multe partituri muzicale, printre care „Hora de la Iaslovăț”,
„Bătuta de la Iaslovăț”, și altele, pe care le-a interpretat cu taraful
săi de elevi ai școli. Acest taraf a cucerit premiul I pe țară la
Festivalul Național „Cântarea României ”, în anii 1981, 1983 și 1985.
Din acest taraf făceau parte elevi ai școlii, mulți dintre ei ajungând
acum cu înalte studii universitare, cum sunt: Ciprian Strugariu, Radu
Strugariu ( azi profesor universitar), Ion Coajă, Constantin Coajă,
Costrică Apetri, Dănț Breabăn, Otilia Siretean, Georgeta Siretean,
Daniela Siretean, Ancuța Bilașevschi, Mihaela Coajă, Ionel Utale,
Lăcrimioara Palievici, Gheorghe Utale, Nucu Coajă și Vasile Bețcu.

Actuale formați de jocuri populare bătrânești a fost
revigorată odată cu reînființarea comunei Iaslovăț, care s-a desprins
de Milișăuți, activitatea realizată sub conducerea viceprimarului de
atunci Ioan Cotoară, actualmente primarul comunei noastre.

Noua echipă se compune din Gheorghe Siretean (peste 80 de
ani), Ion Solovăstru, Gheorghe Coajă, Petru Cotoară, Vasile Apetri,

203

Ion Magdici, Mircea Guțu, Vasile Vraci, Niculai Vraci, Gheorghe
Siminiuc, Petru Cotoară. Instructor artistic este Ion Solovăstru , iar
coordonator profesorul Nicolai Cotoară, directorul căminului cultural
comunal.

Pentru toți cei care de-a lungul existenței acestei formații au
evoluat în cadrul ei, le datorăm respectul și aprecierea noastră
pentru talentul lor , dar și pentru efortul pe care la-u depus în
această perioadă în slujba folclorului din comuna noastră, care au
dus faima folclorului nostru în țară și dincolo de fruntariile ei,

Mulțumiri și domnului prof. univ, dr, Niculai Șorea, fiul
comunei noastre, care ne-a pus la dispoziție cu amabilitatea aceste
date și imagini din arhiva sa personală.

Anul trecut ( 2019) la cea de-a XVII-a ediție a Festivalului
Folcloric „Flori de Mai” a fost iarăși pusă în lumină formația noastră
de jocuri populare bătrânești la cele șapte decenii de activitate. E
drept, n-a fost prezentă continuu în viața noastră culturală, dar a
existat și, ce este mai important, evoluează în continuare, deci se
menține tradiția de peste 7 decenii.

Evoluând pe
scena
festivalului
„Floare de
salcâm”
Arbore

204

Evoluând pe scena Festivalului „Flori de mai”-Iaslovăț
Pe

Scena Festivalului „Flori de mai”-Iaslovăț

205

Pe scena Festivalului „Flori de mai”Iaslovăț

Suceava, după un spectacol
III -GRUPURI FOLCLORICE

206

Comuna MARGINEA
Numele: PĂSTRĂTORII TRADIȚIILOR
Membri: 9, dar numărul variază.
Instructor: HALIP AUREL, cântăreț bisericesc

Foarte plăcută este o discuție pe teme de tradiții populare cu
distinsul rapsod popular AUREL HALIP din Marginea. De meserie
este agricultor și încă unul foarte înzestrat cu tot tipul de utilaje
agricole, așa cum trebuie să fie în dotarea unui fermier adevărat.
Acum este pensionar din șoferie, din anul 1970. Dar el practică și
onoranta profesiune de dascăl la biserica din sat, Parohia „Marginea
nr. 2”, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, preot-paroh Nicolae
Pițuleac, de la care primește un sprijin foarte bun.

Cunoscându-l la diferite manifestări culturale unde evolua
împreună cu grupul folcloric „Păstrătorii tradițiilor ” ( ce nume
frumos !), și stând de vorbă cu el am găsit de cuviință să scriu la ziar
despre el ca să cunoască lumea ce lucruri face în folosul păstrătorii
tradițiilor din satul său natal, MARGINEA și să se vadă că, atunci
când este dragoste pentru păstrarea tradițiilor strămoșești, se lasă
totul la o parte și se înfăptuiesc lucruri mărețe.

Fiind întrebat de mine despre istoria acestui grup, atâta i-a
trebuit. Nu-l mai puteam opri din povestit, mai ales că eu trebuia să
scriu ceea ce-mi spunea, dar nu mai pridideam. Vorbește mult și
repede, pentru că, am constatat eu, are mult de spus și, cum îmi
spunea „ mă tem că nu reușesc să vă spun totul”.

„Am crezut că evenimentele din decembrie 1989 vor
declanșa emoții pozitive pentru întreaga populație a României și,
mai ales, ale tinerilor. Dar m-am înșelat amarnic. De Anul nou 1989/
1990 n-a umblat nimeni prin sat să ure pe la geamuri și să menească
țăranilor să vină un an mai bun, lucru care nu s-a întâmplat și în anii

207

următori. Eram, sincer să fiu, foarte îngrijorat că poporul acesta, în
general, și mărginenii, în special, au aruncat la coș tradițiile și
obiceiurile lor milenare. Mă îngrozeam că la moda zilei era plecarea
în Polonia, la bișniță. Nu vă mai spun ce s-a cărat atunci din țară
pentru a fi vândut polonezilor. Era cam urât din partea noastră ,
care ne considerăm români adevărați. Acum noi avem în formație
foarte buni urători, pe care este o mare plăcere să-i ascultați. Aceștia
sunt: Aurel Halip, Ilie Pascaniuc. Înainte au urat. Gavril Curea și
Gavril Martinescu, care are acum aproximativ 90 de ani.

Urăturile sunt cele tradiționale, dar noi avem grijă să
adăugăm în fiecare an câteva strofe specifice satului nostru. Și
acestea adaosuri sunt foarte bine primite de gazdele la care urăm,
de alți săteni din sat și chiar de membrii noștri.

Ce mi-am zis: Măi Aurele, de ce stai deoparte și se pierde tot
ce ne-au lăsat strămoșii? Nu te temi că se zvârgolesc strămoșii noștri
în morminte ? Fiind dascăl la biserică mi-a fost ușor să determin
câțiva mărgineni mai bătrâni să formez întâi un grup vocal, pe care l-
am folosit pe post de colindători.

Am început c-un grup vocal, în cadrul căruia cântam întâi
cântece religioase, apoi am introdus în repertoriu și cântece
patriotice, mai ales despre Măritul Ștefan cel Mare și Sfânt, Soarele
Moldovei, de fapt al întregului neam românesc.

Am considerat că, parcă, este prea puțin, pentru că tradițiile
tot n-au fost trezite la viață. Și-atunci am stat de vorbă cu cântăreții
mei și-am pus bazele și unui colectiv care să prezinte obiceiurile de
iarnă. Iac-așa i-am pus în situația de-a învăța rolurile pentru diferite
piese de teatru popular, care se jucau la noi ca: Banda lui Jianu,
Jocul urșilor, Jocul caprelor, Jocul cerbului, care se adăugau
colindelor și urăturii. Pentru toate personajele din aceste piese ne-

208

am confecționat costume din resurse proprii. În plus, am mai primit
piese de costum de la mulți săteni, iubitori de tradiții.

Repertoriul grupului vocal cuprinde, cum a fost la început,
cântece religioase ca:„ Sub o salcie înaltă”, „Cămara ta,
Mântuitorule” și altele pe care le cântam în biserică. Acestora le-a
adăugat cântece patriotice, cum sunt: „Când a fost să moară
Ștefan”, „Cântă cucul, bată-l vina”, „Pe sub poala pădurii”, „Vară,
vară, primăvară”, „Sus, pe Dealul Fătului”, „Munte, munte, brad
umbros”, „Radu mamii, Radule”, „Ce rău am făcut la lume ?”,
„Foaie verde trei sulfine”,„ La birtuțu din pădure”, „Așa beu
oamenii buni”, „Cântă cucul, bată-l vina”.. Și nu ne oprim aici cu
repertoriul. Suntem în căutare de cântece vechi. Și le vom găsi.

Parcă nu-mi plăcea că aveam în jurul meu numai oameni în
vârstă. Mă gândeam , și așa s-a și întâmplat, cu timpul, fiind aproape
de 80 de ani majoritatea, vor pleca la Cer și grupul nostru se va
destrăma. Această situație a fost până în anul 2001, când am
constatat că s-a întâmplat ceea ce prevăzusem și de care mă
temeam tare: rămâneam puțini. În 2005 îl pierdusem și pe
Constantin Magopăț, care cânta la toate instrumentele cunoscute și
care ne ajuta foarte mult cu acompaniamentul. Și n-a fost ultimul
care s-a urcat la Cer, au mai urmat și alții.

M-am sfătuit cu ceilalți membri din grupul nostru și-am mai
cooptat în grup mai tineri, cu care am recuperat în scurt timp ce-am
pierdut și grupul s-a prezentat la ieșirile noastre foarte bine, fiind
apreciați de publicul în fața căruia evoluam. Ba, în plus, eram noi
invitați să participăm la diferite manifestări culturale din zonă și la
festivaluri folclorice. N-am refuzat în perioada aceasta nicio invitație.
La cele mai îndepărtate ne suiam în două mașini și ne prezentam. N-
am așteptat niciodată să ne asigure mijloc de transport. Menționez
că peste tot câștigam locul I , ba chiar trofeul festivalului. Ce mai, era

209

tare frumos ! Iar „băieții” mei cântau din ce în ce mai bine, parcă
evoluțiile noastre le dădeau aripi. Ce mai, erau foarte mândri și de
evoluția lor și de premiile primite.

Aș putea spune că munca noastră a fost răsplătită. În primul
rând prin faptul c-am devenit cunoscuți și suntem invitați din ce în ce
la mai multe manifestații culturale, apoi că la festivaluri și concursuri
suntem răsplătiți.

Participarea noastră la concursuri și festivaluri a fost la :
Catedrala din Rădăuți, unde am fost invitați de preotul Ilie
Sfârnaciuc, sătean de-al nostru ,la un festival de colinde, unde-am
luat primul premiu. Apoi la : Horodnic de Sus, Casa de cultură din
Rădăuți, Sucevița ( festival și concurs de toacă Andrei Halip a luat
premiul I), Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc ( 6 ediții la rând
premiul I), Arbore ( concert de Paști), Moara, Bogdănești, Botoșana,
Putna( multe ediții), Milișăuți, Calafindești, Frătăuții Noi, Frătăuții
Vechi, Horodnic de Sus, Râșca ( am cântat cu Grigore Leșe),
Marginea , Asociația GAL Putna( 7 premii la rând), Dărmănești
(sfințirea bisericii), Volovăț, Straja, Bilca, Fundu Moldovei ( La
Festivalul „Buna Vestire” ni s-a permis să cântăm cu 5 membri ,deși
condiția era de minimum 7 membri), Vicovu de Sus- Laura. S-ar
putea să fi uitat ceva, dar diplomele ne stau mărturie. ”(A.Halip)

„ Dintre membri grupului nostru folcloric au urcat, între timp,
la Cer cei mai în vârstă membri, dar și cu mare experiență:
Constantin Geană, Vasile Lungu, Ion Pintea, Ioan Rotari, Arcadie
Bodnărescu, Simion Petriuc, Gavril Hrițcan și Costică Magopăț. Din
cei mai vechi, întemeietorii grupului folcloric, mai trăiesc Aurel Halip
și Orest Grigorean. Și Gavril Mihăilescu, acum are peste 80 de ani, a
fost om de nădejde al grupului nostru, Are un talent fenomenal în
compunerea de urături. Trebuie să-l arăt și pe Gavril Maloș, care a
activat destui ani în grupul nostru, dar ,în ultimul timp, s -a lăsat de

210

cântat. Păcat pentru că el, după statura sera, era paratrăsnetul
grupului. ”( Traian Mihăilescu)

Am mai reținut faptul că scenariile pentru piesele de teatru
folcloric sunt concepute de Aurel Halip, care le-a cules de la bătrânii
satului și le-a pus în circulație, dându-le valoare, iar numerele mai
noi tot capul lui Aurel Halip le compune. Sunt piese de teatru
popular, moștenite „ de când lumea” (Aurel Halip) și noi n-avem
dreptul sub niciun motiv să le lăsăm să se piardă. În caz contrar,
peste zeci de ani se va ști doar din poveștile bătrânilor că la
Marginea faptul că , cu prilejul Anului Nou și al altor sărbători din
calendar, s-au jucat numai… Unii nu le vor ști nici măcar numele. Pe
lângă aceasta urmașii noștri nu vor ști nici numele acelora care prin
eforturi susținute, repetiții nenumărate au păstrat aceste producții
folclorice pentru ca și urmașii lor să cunoască frumusețea și
importanța acestor producții folclorice pe care și noi, la rândul
nostru, le-am primit moștenire de la înaintașii noștri.

Ce să mai spun de costumul nostru popular, pe care unii îl
numesc costum național. Nu sunt prea de-acord cu acest nume
pentru că nu se poartă peste tot același timp de costum, deci nu
poate fi național. Dar noi ne mândrim foarte și-i spunem „costum
popular național.” Ce, este ceva greșit dacă noi spunem așa?” (Aurel
Halip).

„Ne bucurăm foarte mult dă badea Aurel ( Halip) stă de
vorbă întotdeauna cu noi și ne întrebă cum să facem cutare sau
cutare lucru. E drept, este foarte aspru cu noi, dar ne respectă. Și-
apoi aspru trebuie să fie pentru că dorința lui, dar și a noastră, este
să ne putem prezenta pe orice scenă numai și numai de nota zece cu
plus, altfel în nici un caz.”( Ilie Hanușceac)

„Badea Aurel, comandantul nostru, are grijă și de întărirea
formației noastre, dând exemplu cu neamul său. Astfel vine în grupul

211

nostru părintele Andrei Halip ( absolvent de liceu teologic, de
facultate teologică și de masterat). Acum el se pregătește și la
facultatea de asistent social. Nu trebuie uitați nici nepoții Ștefan
Halip și Radu Hanțari, verișorul acestuia, care vin de pe-acum la
formația noastră. Dacă vor continua să vină, vor ajunge membri de
nădejde a formații noastre care, astfel,s-ar mări pentru că noi n-
avem de gând să ne lăsăm de acest grup.”(Gheorghe Bodnărescu).

„Nu-i putem uita nici pe Mihai și Petrică Halip, copiii lui nea
Aurel, care au început să vină serios la grupul nostru și care-l vor
întări cu timpul. Avem și gospodari mai mari, cum sunt Ilie
Pașcaniuc, care joacă pe căpitanul la „Banda lui Jianu”, pe Ilie
Hanușeac, care îl joacă pe pădurar, el fiind chiar pădurar de meserie.

Ce să mai spun de Gheorghe Bodnărescu care, pe lângă
faptul că este un foarte bun cântăreț, joacă în rolul ciobanului, rol în
care-a jucat răposatul Gheorghe Mihăilescu. Iar urători foarte buni
sunt Aurel Halip și Ilie Pașcaniuc, ursul este jucat de Vasile Hanțari,
cerbul este jucat de Aurel Halip. La jocul Capra sunt trei categorii:
Capra mare, jucată de Andrei Halip, Capra mijlocie de Ștefan Halip
și Căprița de Radu Hanțari. Ce mai, toți aceștia , alături de ceilalți din
grup, sunt adevărați artiști, ceea ce ne bucură și ne face să fim
mândri.”(Aurel Halip)

„Vara grupul nostru se mărește tare, deoarece cântăm multe
cântece patriotice și avem nevoie de forță pe scenă. În plus, sunt de
învățat foarte multe versuri, lucru pe care nu-l poate face oricine. L-
ați uitat pe Lungu Gavril, care joacă foarte bine în cadrul obiceiurilor
de iarnă, care sunt așa de frumoase în zona noastră, dar, mai ales, la
Marginea. N-a spus nimeni, pentru c-am ținut secret, dar eu îi
pregătesc pe Mihai și pe Petrică, pentru a deveni , unul din ei,
conducătorul grupului., dar ei nu vor acest lucru. Înseamnă că va
urma la conducerea grupului Andrei Halip .Voi chibzui bine, ca să-l

212

numesc pe cel care merită mai mult. Și, bineînțeles, care să fie bine
primit și acceptat de membrii grupului.”(Aurel Halip).

Am asistat la o repetiție în care el a dat indicații regizorale
încontinuu și foarte greu își manifesta mulțumirea. Dacă într-un
concurs cineva greșește ( ceea ce este imposibil !), nea Aurel este în
stare să-i oprească și s-o ia de la capăt. După mine, este un adevărat
perfecționist, cum era badea Gheorghe Bocu din Arbore.

„A uitat s-o menționeze pe doamna Elena, distinsa sa soție ,
care sprijină necondiționat activitatea acestui grup folcloric,
asigurând buna-dispoziție la repetițiile pe care le desfășoară grupul
și nu uită niciodată că membrii grupului sunt flămânzi și însetați.
Mai rar femeie care să facă ceea ce face soția lui Aurel. Și, dacă nu i-
ar plăcea ei, nici badea Aurel n-ar realiza atâtea. Spun aceasta
pentru că este o gospodină desăvârșită, foarte înțelegătoare, se
comportă frumos cu toată lumea, ne primește oricând în casă pentru
ca să facem repetiții și, ce este mai important, este o săteancă care
iubește foarte mult tradițiile și folclorul. Nu trebuie uitat nici faptul
că -și trimite la acest grup și copiii și nepoții, punând accent pe
activitatea culturală, lucru care nu este îmbrățișat de alte gospodine
din sat. ”(Gheorghe Bodnărescu)

Și câte gospodine își ceartă soții că desfășoară activități
culturale… Dar iubiții lor bărbați le ascultă, spun că vor face așa,
dar… știu ei ce fac. Asta din marea lor dragoste pentru folclorul
românesc, în general, și pentru cel mărginean, în special. Știu foarte
bine că soțiile îi iubesc și până la urmă…se împacă. Dar, cum spunea
unul din ei ( nu spui care), soțiile sunt învățate să vorbească mult, să
dea ordine, dar…cine le execută Sunt lucruri pe care „le-am cules”
din discuția purtată cu membrii formației. Cred că niciunul din ei n-ar
avea curajul să se exprime așa de tranșant în fața oricărei femei, dar
în nici un caz în fața soției lui. Mărginenii sunt oameni aprigi,

213

cunoscuți astfel de când lumea, dar, când este vorba de soția din
fața lui……..

Nu trebuie uitat un fapt, pe care l-am semnalat mai sus, că
mărginenii au un obicei pe care ar trebui să-l găsim la fiecare
bucovinean, și nu numai. Este vorba de preocuparea pentru a
transmite tinerei generații, în primul rând dragostea pentru folclorul
românesc și a tradițiilor milenare ale poporului român și apoi aceea
ca ei, tinerii de azi, să practice și să transmită mai departe acestea.

„Aici un rol deosebit îl are și domnul Dumitru Nichitean ,
primarul nostru. Permanent ne întreține cu încurajări, ne
ambiționează, ne asigură, uneori, transportul la competiții.Numai ce
frumos s-a purtat și ne-a cinstit de „Ziua Eroilor” de anul acesta , și
nu numai. Dacă nu ne-ar încuraja, n-am munci, poate, cu asemenea
dragoste, Face mult când simți alături de tine autoritățile comunei,
mai ales primarul. De 2 Iulie, în fiecare an merge cu grupul nostru, și
nu numai, la Putna, unde-l cinstim pe Marele Ștefan cel Sfânt. De
fiecare dată când apărem noi pe scenă primarul parcă se înalță mai
mult, devenind cel mai înalt om de-acolo. Înseamnă că ne și iubește
și, ce este mai important, îi plac tradițiile. Să dea Dumnezeu să-i țină
năravul ! (A.Halip)

Am fost interesat de-o problemă: dacă pe parcursul anilor, în
timpul deplasărilor au avut parte de vreo întâmplare neobișnuită.
Răspunsul a fost unanim și cu tărie : DAAA!

„Să vă spun eu una deosebită: Veneam de la Câmpulung
Moldovenesc, de la Festivalul Internațional -Întâlniri bucovinene. Ca
oamenii care vin de pe drum, dar și să cinstim succesul pe care l-am
reputat acolo, ne-am oprit la Popasul „Trei movile” din vârful
muntelui. Sincer să fiu, nu de foame ne-am oprit, ci ca să cinstim
câte o bere sau o țuică. Când eram mai bine dispuși, s-au apropiat de
noi două persoane. Întâi au stat un timp la o masă apropiată , apoi

214

au venit la noi. Ne-a întrebat doamna, într-o limbă curată,
românească, cine suntem , de unde venim și ce-am făcut acolo de
unde venim. Ne-am mirat că ne-a întrebat în românește, pentru că
noi auzisem c-au vorbit la masă în germană. Le-am spus că venim de
la un festival, c-am luat premiu și-acum ne distrăm puțin. Doamna
era româncă, iar soțul ei era german. Ne-a admirat mult costumele
și le-au cercetat, mai ales el, cu mare atenție.

Între timp mai veniseră mașini cu turiști din Brașov, Iași, Cluj
și Constanța și toți care-au coborât din mașini au venit în jurul
nostru. S-au făcut multe fotografii. Credeau că nu mai văd
fotografiile acelea, dar cam după două săptămâni am dus la repetiție
un plic destul de gros , în care erau…fotografii pentru toți membrii
grupului. A fost o mare bucurie pentru toți membrii grupului !
Înseamnă că străinii apreciază costumul nostru popular, dar și
obiceiurile noastre strămoșești.

Am fost de față la festivitatea în care domnului AUREL HALIP
i-a fost înmânată de către domnul Călin Brăteanu diploma de
onoare „Pentru merite deosebite în conservarea, încurajarea și
promovarea tradițiilor populare în comuna Marginea”. La finalul
festivității domnul Halip a fost invitat ca, împreună cu grupul său, să
susțină un miniconcert, care-a fost foarte apreciat de participanți
prin aplauze prelungite. L-am văzut și ascultat evoluând pe scenă de
multe ori, dar de data aceasta parcă au cântat în așa fel încât mă
temeam că le iese sufletul din ei. M-am bucurat tare mult că Centrul
Cultural Bucovina a organizat așa o manifestare pentru cei care
muncesc efectiv în domeniul folclorului în județul Suceava.

Am răsfoit și dosarul care cuprinde diplomele pe care le-au
primit de la înființare și până astăzi. Mai rar așa un teanc de
aproximativ 200 de diplome. A strâns cu grijă toate aprecierile care
s-au spus la adresa evoluției lor și bine a făcut nea Aurel.

215

M-am întors la primul interviu, pe care l-am luat cu ani în urmă și-am
spicuit din el:

„Am întâmpinat greutăți în atragerea de noi membri în grupul
nostru. Am fost întrebat de unii de ce să vină, care este avantajul
lor, altul că ceea ce facem noi acum s-a făcut demult și-acum nu-și
are rostul, altul că-i rușine să se îmbrace cu suman când astăzi
îmbrăcămintea este așa de elegantă și-o poți cumpăra din bazar gata
făcută. Doar cu suman umblau strămoșii noștri, sumanul nu mai este
o îmbrăcăminte elegantă, la modă. Mulți se îmbracă astăzi cu blugi
aduși din America și ne fac pe noi sumănari.” În schimb, badea Aurel
Halip se mândrește cu cele 8 sumane și 8 mantale., atunci când este
necesar le împrumută și altora ca să meargă la vreo petrecere. Tot el
mi-a spus: „ dacă al nostru costum nu este frumos de ce sunt sute și
sute de străini, care s-au fotografiat, de-a lungul anilor, în costumul
nostru popular și cu mantalele pe umăr ? ” Firească și logică
întrebare.

„De-a lungul vremii am primit ajutor, chiar dacă uneori numai
moral, de la primarii Ioan Halip ,Ioan Onofrei, Dumitru Lungu și
Dumitru Nichitean, actualul,.Țin minte că Ioan Halip ne-a dat chiar o
diplomă, la fel ca Ioan Onofrei, iar Dumitru Nichitean, căruia îi place
foarte mult ceea ce facem noi, ne mai ajută cu transportul la diferite
festivaluri sau concursuri, ne încurajează să facem în continuare. A
fost cu noi trei ani la rând la Putna și s-a fotografiat cu noi. La
întoarcere ne-am oprit la „Hanul voivozilor”, unde am dat un
spectacol, iar lui i-am cântat „Ce rău am făcut la lume ?”, cântecul
care îi place cel mai mult. Ce mai, este un om tare de treabă. De
asemenea toți foștii primari veneau cu nou la Monumentul eroilor
din sat, unde dădeam program cu prilejul Zilei Eroilor.

Noi vom continua această activitate pentru că este spre
cinstea comunei noastre natale, dar și a noastră, cei care cântăm.

216

Fac o mențiune specială pentru domnul învățător Iliuță Hrișcă care ,
cu vioara lui, ne-a scos de mai multe ori din impas. Versurile le
compunea, dar partea muzicală ajungeam la dânsul și întotdeauna
ne-a scos la liman. Noi îi urăm pensie ușoară, pentru că și-acum
cântă din vioara lui fermecată.”(I.Halip)

M-am despărțit cu greu de acest grup muzical, și nu numai,
format din oameni de excepție, țărani vrednici, cu mare dragoste
pentru cultura populară, pentru tradițiile lor strămoșești, pe care le-
au tezaurizat, le pun în valoare și peste tot se fudulesc ( mândresc )
că sunt mărgineni. Au și cu ce se fuduli !

Ce mult aș da să găsesc și în alte localități oameni cu dragoste
de cultura populară, de tradițiile noastre strămoșești, și să se
mândrească atât de tare că sunt membri ai unei comunități, cum
sunt cei despre care am scris cu mare dragoste în prezenta carte !
Poate mă va ajuta bunul Dumnezeu să-i mai văd și să-i ascult
evoluând pe scenă !

Am rămas profund impresionat de cele care mi sau spus
despre primarii care au condus comuna Marginea și care au apreciat
ceea ce-au făcut și fac membrii acestui grup folcloric. Cred c-ați
observat că primarii de excepție sprijină foarte mult pe cei care
sprijină efectiv activitățile culturale, cum sunt primarii de Marginea,
Horodnic de Sus, Horodnic de Jos, Bilca și Todirești, primari pe care
i-am întâlnit întotdeauna când am fost invitat și-am participat la
activități culturale care s-au desfășurat în localitățile pe care le
păstoresc. O mențiune specială și pentru preoții din aceste localități
care procedează la fel.

217

Diplomă de la Festivalul „Flori cu dor”-Suceava

Grupul folcloric împreună cu preotul satului,

218

Întâlnirea de IPS PIMEN la biserica din Marginea,
împreună cu Andrei, fiul nostru

219

În pelerinaj spre Putna, însoțiți de primarul nostru,
Dumitru Nichitean

Am cântat și la statuia din Rădăuți a voievodului
moldovean BOGDAN VODĂ

220

2-„

Membrii grupului și primarul satului

221

RĂZEȘII BUCOVINEI
Localitatea : HORODNIC DE SUS
Categoria: GRUP FOLCLORIC
Anul înființării: 2012
Membri: 8 , dar numărul variază
Instructor: BĂDELIȚĂ VIOREL
Coordonator și regizor: maestrul IANUȘ EMIL

Cam de prin anul 2012 am întâlnit la diferite manifestări
folclorice un grup vocal bărbătesc, care mi-a plăcut foarte mult,
alături de alte asemenea grupuri. Am fost impresionat de ținuta
membrilor lui, costumația, varietatea cântecelor interpretate, dar și
de interpretarea lor de excepție. Am fost de mai multe ori la
manifestările culturale de la Horodnic de Sus, dar și în alte localități.
De fiecare dată am observat cu plăcere că erau primiți și ei cu
aplauze, cum se întâmpla și cu grupul vocal din Marginea. Deci n-am
ce să mai spun…

Am avut norocul să merg cu ei la Sibiu și Sf. Gheorghe în 30
noiembrie și 1 Decembrie 2018, când am fost invitații preotului
Ciprian Onica, slujitor la Biserica Mihai Viteazu din Sibiu. Atunci au
prezentat un program de cântece patriotice în catedrala din Sibiu și
pe estrada amenajată în centrul orașului Sf. Gheorghe. Acea
deplasare excepțională a fost asigurată de primarul comunei
Horodnic de Sus, Valentin Luța și de preotul Grigore Vatamaniuc.

Pot afirma cu tărie, și cei care au participat la această acțiune
pot confirma că evoluția acestui grup folcloric a fost un mare succes.
Mă refer că la Sibiu am avut spectatori un număr foarte mare de
credincioși, și nu numai, care au umplut până la refuz biserica.
Meritul a fost al preotului Onica și al ziaristului Mihai Colibaba, care
au făcut o mobilizare de excepție, pornind de la munca de la om la

222

om , precum și prin împânzirea orașului Sibiu cu afișe. Efectiv, orașul
a fost inundat de fluturași , care anunțau venirea celor din Bucovina.
Iar interpreții grupului s-a întrecut pe ei în cadrul spectacolului.

Același succes a fost repetat și la Sf. Gheorghe, unde am
participat, alături de sute de interpreți, care au venit din oraș, din
împrejurimi sau chiar de mai departe, cum a fost și cazul răzeșilor din
Horodnic de Sus. Foarte frumos a fost faptul că pretutindeni în
fruntea grupului s-au aflat primarul Valentin Luța și preotul Grigore
Vatamaniuc. Cinste lor, mai ales că s-au aflat și sub drapelele
tricolore. Semnificativ și important a fost faptul că grupul avea
steaguri tricolore , nu de puține ori preotul îl flutura. Ce să vă mai
spun de primarul Luța, care-a rostit un cuvânt memorabil în biserica
din Sibiu, care va rămâne mult timp în amintirea celor care au
asistat, chiar și a membrilor grupului din Bucovina.

Cum nu puteau lipsi din această carte, m-am deplasat la
Horodnic de Sus și, în muzeul maestrului Emil Ianuș, am stat de
vorbă cu cinci din membrii grupului folcloric „Răzeșii Bucovinei”. Și,
cum nu țin secret ce-am aflat, vă destăinui și dvs.

„Noi ne-am înființat în anul 2012 pe bazele unui alt grup
vocal care-a activat comuna noastră. Ei, ajungând tare în vârstă, n-au
mai vrut să continue și s-au autodesființat. Așa s-a întâmplat și cu
răzeșii Constantin Boghean ( 80 de ani) și Ifrim Moroșan ( 96 de
ani) care, har bunului Dumnezeu, au ajuns astăzi la această vârstă.

Noi am participat la o horă organizată de căminul cultural și
de primărie. La finalul ei nu ne-am simțit bine pentru că, eram
obișnuiți în acel moment să intre în scenă grupul vocal. Dar atunci
am aflat că ei nu vor mai evolua. Cică sunt prea bătrâni. Noi, care
suntem acum în acest grup folcloric, ne-am sfătuit și pe loc am
hotărât să facem un alt grup vocal. Deci noi am fost întemeietorii
acestui grup folcloric, care de-atunci activează fără întrerupere și-

223

așa va fi până vom închide ochii. Nu vom ține cont de faptul că se
adună anii” ne-a spus șăgalnic, cum îi este obiceiul, domnul Viorel
Bădeliță, care este instructorul formației.

„Consider că este normal să-i pomenim pe cei care care-au
fost în primul grup folcloric și care ne-a încântat atâția ani . Este
vorba de sătenii: Ionel Zub, Ion Iftinchi, Nicolae Luța, Costică
Boghean, Ionel Țofei și Gheorghe Medrihan. Pentru cei care sunt azi
în grup, îl las pe conducătorul și sufletul acestuia, Viorel Bădeliță” a
adăugat maestrul Emil Ianuș.

„De la bun început am fost 8 bărbați care-am format acest
grup. Este vorba de mine, Viorel Bădeliță, de Vasile Cojocar, Bogdan
Ceaicovschi, Simion Florescu, Marcel Grijincu, Dumitru Calancea,
Vasile Bădeliță (fratele meu) și Viorel Hrișcă. Așa cum am mai spus,
vom cânta până la moarte . Ne-am jurat să nu ne lăsăm de cântat,
pentru că noi cântăm numai din plăcere, din dragoste pentru
frumusețea folclorului nostru bucovinean,și nu numai ”a adăugat
mândru Viorel Bădeliță.

„Menționez că din grup fac parte gospodari de frunte ai
satului nostru, în puterea vârstei, deoarece sunt între 43 de ani , cum
este Bogdan Ceaicovschi și 64 de ani, cum sunt Vasile Cojocar și
Simion Florescu. Ceilalți sunt în vârste intermediare . Deci sunt răzeși
în „toată puterea” a declarat maestrul Ianuș.

„Grupul nostru la înființare a fost botezat-Voinicelul- ,dar
imediat, i-am schimbat numele în „Răzeșii Bucovinei”. Am
considerat că așa este cel mai frumos și mai nimerit ” a adăugat
Vasile Bădeliță, care a mai spus: „ Noi nu evoluăm numai pe scena
căminului cultural din comuna noastră sau în alte comune. Mai
suntem chemați și la nunți, cumătrii, hramuri, zile ale unor localități
sau la unele manifestări culturale. Niciodată n-am refuzat o invitație,
pentru că ele ne onorează.”

224

„Eu, în afară de cântat în acest grup, cu ani în urmă am cântat
și la trompetă cu fanfara din satul nostru, la baluri, nunți, strânsuri și
hramul comunei noastre, precum și la diferite petreceri” a adăugat
Vasile Cojocar.

„Vreau să vă spun că sunt cel mai tânăr răzeș. Am împlinit 43
ani și mă gândesc să cânt măcar până la anii lui Vasile Cojocar sau
Simion Florescu, dacă nu și mai mult. Cânt din două motive: primul,
cel mai important, este cel sufletesc, căci este vorba de valorile
inestimabile ale tradițiilor strămoșești, păstrate cu atâta sfințenie din
moși-strămoși. Plăcându-mi tare istoria, acum am ajuns să-l evocăm
prin cântece pe sfântul nostru drag, marele voievod Ștefan cel Mare.
Al doilea motiv este latura artistică, căci încă de mic am înclinație, și
ori de câte ori am avut ocazia, m-am implicat cu trup și suflet,
indiferent de proiectele artistice de care am aflat și care mi s-au
propus. Sunt bucuros că ducem mai departe steagul Măriei Sale,
Ștefan cel Mare și Sfânt” mi-a spus cu mare mândrie și emoție
Bogdan Ceaicovschi.

„Eu vreau s-aduc sincere mulțumiri domnului Emil Ianuș
conducătorul nostru artistic, pentru dragostea cu care colaborează
cu noi și pentru modul susținut pe care-l face pentru a ne promova
prin toate mijloacele” a spus Viorel Bădeliță. Apoi a mai adăugat :„
Dacă prin prezența noastră pe orice scenă am lăsat o pată de culoare
cu costumele noastre strămoșești, cu cântecele noastre, unele din
ele foarte vechi, care au sensibilizat inimile spectatorilor și-ale celor
care ne-au ascultat și ne-au răsplătit cu aplauze, noi le mulțumim și-i
păstrăm în inimile noastre până la moarte” a spus, cu glasul gâtuit de
emoție Viorel Bădeliță, instructorul formației. Cum să nu fie un
suflet sensibili, dacă el este autorul de necontestat al versurilor
multor din cântece grupului. I-am văzut caietul în care are versurile
pentru 61 de cântece. „ Nu stau la masă să compun versurile unui

225

cântec. Îmi trece prin minte un vers, îl rețin apoi mai adaug câteva și
în scurt timp am versurile pentru un cântec” a conchis acesta cu
nedisimulată mândrie.

„Mi-aduc aminte că la început nu eram apreciați în sat. De
aceea am compus versurile unui cântec, le-am pus pe-o melodie și-a
ieșit un cântec foarte frumos Doar o strofă de la început: Ne grăiește
lumea-n sat/ Că ne-o trebuit cântat/ Lumea spune bune, rele/Noi
cântăm de dor și jele./ Și că ne-adunăm la un loc /Să cântăm așa cu
foc/ Și cântăm cu glasul dulce/ Horodnicul să ne-asculte./ Dar acum
nu este loc în casa de cultură când cântăm și noi, avem impresia
câteodată ,c-a venit tot satul unde cântăm noi.”(Viorel Bădeliță)

„Prima noastră casetă am înregistrat-o chiar în anul 2012. Pe
ea au fost cele mai vechi cântece ale noastre, pe care le cântam la
început pe la nunți baluri cumătrii sau alte petreceri organizate în
sat. Acesta a fost arealul în care ne-am învârtit la început. După
aceea, vorba cuiva, am umplut lumea. Să știți că nu refuzăm nicio
invitație, de oriunde ar veni ea” a conchis Marcel Grijincu. Acum
avem 8 casete înregistrate cu cântece și mai avem pregătite pentru
câteva casete.

Am constatat că-n repertoriul lor sunt cinci categorii de
cântece: vechi de tot, religioase, patriotice, de petrecere, despre
cătănie și de război. Din fiecare categorie am reținut doar câte trei:

-cântece vechi: „De-ar fi mândra unde-i Luna ”;
„Mână,bade, boii bine”,„Trecui vara,mor de sete”.

-religioase: „Prea milostivă, Maică”, „Bucură-te, Sfântă
Cruce”, „Înaintea Ta, Iisus iubit”.

-patriotice: „ Ștefan, Ștefan domn cel Mare”, „Mă mândresc
că sunt român”, „Ștefan la mormântul Tău”.

-de petrecere: „Mândra mea, sprâncene multe”, „Mândruță
cu ochi ca mura”, „Cobor valea și urc dealul”.

226

-cântece de cătănie și despre război: „Foaie verde matostat”,
„La cimitir în Stalingrad”, „În noaptea aceea soldații”.

„Acum ne pregătim pentru un spectacol care va fi realizat în
memoria lui Vasile Motrescu, ultimul partizan din Munții Bucovinei.
El a fost executat în închisoarea de la Botoșani. Proiectul îl facem cu
cei din Vicovu de Sus. Dar încă avem emoții în legătură cu
organizarea acestei manifestări”.(Ianuș Emil)

În final ne-au delectat cu câteva cântece. Am reținut versurile
unuia :” Calul paște și nechează/ Rusul doarme și visează/- Stai,
rusule, nu visa!/Basarabia nu-i a ta.”/ Cântecul este destul de satiric
la adresa celor care visează la teritoriul țării noastre.

„Am participat la manifestări culturale în foarte multe
localități din județul nostru. În plus, am evoluat la Iași, Chișinău,
Bacău, Botoșani, București. Superbă a fost excursia organizată la
Sibiu și Sf. Gheorghe , unde am cântat cu prilejul sărbătoririi a 100
de ani de la Marea Unirea Românilor din 1918. Alte două spectacole
pe care le păstrăm în memorie sunt cele date la troița de lângă
Catedrala din Rădăuți, închinată eroilor martiri din 1989, precum și
cel dat la sfințirea bisericii din Călugărița, unde-am fost felicitați
chiar de IPS Pimen.” (Viorel Bădeliță).

Am spus că-mi place foarte mult costumele populare cu care
se prezintă pe scenă. Au fost întrutotul de acord cu mine: „
Costumele acestea le moștenim din moși-strămoși. Cămăși cusute cu
bumbac negru și cu modele simple, ițari strânși pe picior, făcuți din
pânză aleasă, curele late, tip chimir, uneori ne-ncingem cu brâu
tricolor, cizme lungi, din piele naturală și căciulă din miel pe cap și
mantale, modele de când ne știm noi. La noi nu se poartă sumane.
Aceste mantale s-au purtat de când eram copii mici și, probabil, s-au
purtat la noi dintotdeauna ” a spus cu mândrie Simion Florescu.

227

„Majoritatea membrilor noștri cântă în strana bisericii, așa
îmbină credința cu viața de zi cu zi a oamenilor noștri, care sunt
simpli, de la țară. Ei se ocupă cu munca de la câmp, albinăritul și
creșterea animalelor, deci au profesiuni onorabile. ”( Ștefan
Moroșan).

I-am întrebat dacă participarea lor la diferite concursuri și
festivaluri s-a soldat cu cucerirea unor premii. Bineînțeles că-n cor au
spus un răspicat „DA !”

„În primul rând noi am participat la multe festivaluri. Nu se
acordă aproape nicăieri diplome de clasament, făcându-se o
ierarhizare, ci se acordă numai diplome de participare. Și-apoi noi
suntem mândri că ne invită, înseamnă că ne este recunoscută
valoarea. Dar și cântece ca acelea pe care le cântăm noi nu are nicio
formație, pentru că noi, în primul rând , am păstrat cu sfințenie
cântecele foarte vechi, unele specifice satului nostru, nu numai ale
zonei folclorice din care facem parte. Aduceți-vă aminte cum am fost
primiți noi la concertul susținut în biserica din Sibiu, unde, după ce
ne-am susținut programul inițial, am fost bisați. Dar nu ni s-a permis
să mai cântăm atunci, ci după terminarea întregului program. Și,
atunci, am cântat mai mult decât în prima parte. Și, unde mai pui că ,
pe lângă faptul c-am fost bisați, la finalul manifestării am fost
aplaudați în picioare, deși ne aflam într-o biserică. Îți trebuia
mândrie mai mare sau o diplomă? ” (Emil Ianuș )

”Nu trebuie să uităm că la Sibiu am fost invitați de părintele
Onica Cristian, fiul profesorului Onica Gheorghe din Horodnicul de
Sus și de Mihai Colibaba, fiul directorului Marcel Colibaba de la
Școala ”Popadiuc” din Rădăuți. Am avut cele mai mari satisfacții în
zilele în care am cutreierat în cele două localități Sibiu și Sfântu
Gheorghe.”( Vasile Bădeliță)

228

Acest grup folcloric a fost prezent la toate activitățile

culturale din comuna Horodnic de Sus și la multe alte în localitățile

învecinate. Cu ocazia sărbătorilor de Bobotează ale anului 2017,

unde-a fost prezent, și-a cântat și artistul Alexandru Brădățeanu, au

prezentat un spectacol de excepție, prilej cu care maestrul Emil

Ianuș a rostit și-o urătură foarte frumoasă, pe care o reproduc mai

jos:

Are înghețat salariu

Aho. Aho, copii și frați Și colacu și dolariu

Jumătate înghețați, Și sticluța și pahariu

Ia poftiți lângă fereastră Și să-nghețe și plugariu.

Ș-ascultați urarea noastră. Zurgălăi și clopoței

Zurgălăi și clopoței Mai strigați o dată hăi !

Porniți plugul, măi flăcăi

Și strigați de trei ori hăi ! Frunză verde trei aluni

Bună vreme, oameni buni,

Frunză verde, albă floare Iaca, iarna-i jumătate,

Ca buchetul de ninsoare, Vântul tot mai rece bate,

Deși Anul Nou, se pare, Dar horodnicenii vin

Cade-n unu ianuarie, La căldură, în cămin,

Azi la noi se decalează Nu c-ar fi sobe cu foc,

Și-l urăm la Bobotează. Cî au cușme și cojoc,

Zurgalăi și clopoțăi Dar mai mult să se-ncălzească

Mai strigați o dată hăi! La căldura…sufletească.

Și au prins multă căldură

Însă nu din întâmplare, La momentul de strânsură,

Ci că-i gerul cel mai mare Căci ajunși cu toții criță

Și din cauza ninsorii Au intrat în Periniță,

Să înghețe urătorii, Oameni noi cu oameni vechi

Dar mai sigură că primariu Să se pupe în perechi.

229

Foaie verde romaniță Că așa-i la Periniță.
Că așa-i la Periniță. Hăăăiii, hăăăiii !
Primul pup la Periniță
Vali Luța-Sbiera Ghiță, Foaie verde ca măslinii
După care un pup- sigiliu Haideți, fraților, cu mini
Cu primarul și consiliul. Să-i urăm acum di ghini
Și apoi un pup amabil Pi răzeșii Bucovinei.
De primar și șef- contabil. Frunză verde ca mararu
Foaie verde romaniță Să trăiască gospodaru
Că așa-i la Periniță. Vasălică, gospodaru,
Bun prieten cu Cotnaru,
Hăăăiii,hăăăiii! Să se pupe cu…paharu.
Iar răzeșul Bădilițî
Și apoi foarte discretu Cu musteața furculițî
Să se pupe cu bugetu Ca un gospodar de vițî,
Și să dea Doamnei Cultură Fiindcă nu-i destul de crițî
Măcar un pupic pe gură, Să mai pupe-o șlibovițî.
Cum se pupă-n teritoriu Foaie verde romaniță
Pe-ntuneric trecătoriu Că așa-i la Periniță.
Pe la sensul giratoriu.
Hăăăiii, hăăăiii !
Hăăăiii, hăăăiii !
Iar Grijincu, zis Marcel,
Frunză verde foi ca merii Gospodar și voinicel,
În mijlocul primăverii Îmbrăcat cu sumănel,
Se mai pupă-n cursul serii Frate bun cu…Otonel,
Polițiștii cu șoferii. Să mai pupe-un …păhărel.
Când fiola se-nverzește, Iar Florescu Simion,
Iar șoferul o steclește, Care cântă din trombon
Căci permisul, oameni buni, Și halește un jambon,
Îl mai pupă la trei luni. Dar nu bea decât sifon
Foaie verde romaniță,
230

Că așa-i lSaăPmeraini pițuăp. e un…bidon. Hăăăiii, hăăăiii !
Foaie verde romaniță
Că așa-i la Periniță Și-am zis verde ca măslinii
Hăăăiii, hăăăiii ! Noi, Răzeșii Bucovinei,
Ne pupăm cu tăți vecinii,
Pe când Zub, zis și Ionel, Care au sticlilii plini
Cel mai blând decât un miel Și plătesc plugarii ghini.
Și nu-i băutor defel Ce zici ,bade Valentini,
Fiindcă este singurel, Ai luat punga cu tini ?
Să se pupe el…pe el. Dacă nu badi la anu
Foaie verde romaniță Să-ți uri Bradațanu
Că așa-i la Periniță. Și să-l pupi la Periniță
Pi Hrincescu Mihăiță,
Hăăăiii, hăăăiii ! Nu ca azi pe badea Ghiță.
Zurgălăi și clopoțăi
Dară Ianuș, urătoru Opriți plugul, măi flăcăi,
Care pare beat ca chioru Și strigați de trii ori hăi
Când se pupă cu ulcioru, Să s-audă-n munți și văi.
Să-și oprească plugușoru,
Fiindcă e plictisitoru, Hăi-hăi, hăi-hăi, hăi-hăi ! ”
Că ne pupă…somn-ușoru.
Foaie verde romaniță

La aniversarea profesorului Ion Prelipcean din anul 2019 s-au
rostit felicitări în versuri de către maestrul Emil Ianuș, Dumitru
Parasca și gen.(r) Viorel Onica. De vorbit , au vorbit toți cei care-au
ținut să participe la acel eveniment fericit din viața prietenului
nostru. Nu știam că atunci va fi ultima manifestare de prietenie pe
care i-o facem prietenului nostru. Iar Grupul Vocal „Răzeșii

231

Bucovinei” i-a închinat cântecul „Cântarea lui Ion”, pe versurile

maestrului Emil Ianuș și muzica de Viorel Bădeliță.

„Noi, răzeșii lui Ștefan Deși toamna e bogată

Am venit frate cu frate Azi e ziua ta, Ion,

Să-i spunem lui Prelipcean Noi vom bea doar apă plată

La mulți ani cu sănătate ! Și aceea cu sifon.

Și, cum ai venit pe lume Căci pe drum sunt polițiști,
Și plângând și dezbrăcat, Care-n caz de una mică
Noi, cu cântece și glume Îi opresc pe bicicliști
Azi te facem om bogat. Ca să sufle în bășică.

Căci și tu, bade Ioane, Și nici una și nici două
Ai îmbogățit pe mulți Ei respectă eticheta;
Și cu cărți de milioane Dacă bicicleta-i nouă,
Și cu brend de oameni culți. Ei confiscă bicicleta.

Dar ca tine altul nu-i Deci, plecând de la agapă
Mai bogat peste planetă, Și tu prinzi a pedala,
Că Parasca cu ai lui Biciclistul poate scapă,
Toți au pus de-o bicicletă Însă bicicleta -ba !

Și cum azi e ziua ta, Și ar fi păcat de bani
Zi în care te-ai născut, Câți i-am pus pe două roți
Cine oare n-ar cânta Să le-nvârți atâția ani
Când e rostul de băut ? Câte cărți ai să mai scoți !

La anul și la mulți ani !

232

De mai multe ori am asistat, cu prilejul spectacolului

dat de formațiile folclorice invitate din comunele limitrofe

orașului Rădăuți de Anul Nou, căci era un adevărat spectacol,

la evoluția și a acestui grup folcloric în fața Primăriei Rădăuți.

Evoluția acestui grup folcloric a fost întotdeauna foarte

apreciată de mulțimea de spectatori, atât pentru conținutul

urăturilor, cât și pentru superba interpretare. Urăturile erau

compuse de maestrul Emil Ianuș. Întotdeauna urăturile se

refereau la situația la zi din orașul Rădăuți, dar și din

localitățile învecinate.

Iată una din urăturile la care am asistat:

„Aho, ho, copii și frați Și la mulți…apocaliptic,

De la poale de Carpați, Căci în brazde lasă

Preacinstiți bucovineni, urme

Gospodari rădăuțeni, De ștampile și de urne,

Ia poftiți lângă Iar partidele cu toate

fereastră Așteptând holde

Și-ascultați urarea bogate

noastră, Tot socot și iar socot

Fiindcă, iaca, a sosit Buletinele de vot,

Plugușorul cel vestit Iar în ultima repriză

De la daci, de la La atentă analiză

romani, Să vezi, frate, ce

Care vine ani de ani. surpriză !

Zurgălăi și clopoței Zurgalăi și clopoțăi

Ia porniți plugul flăcăi Îndemnați plugul,

Și strigați de trei ori hăi flăcăi!

Însă anul ista-i critic Și de-aceea astăzi,
Fiindcă plugul îi politic frate,

233

Mergi pe ulițele toate Și-atunci bunul
Dintr-un capăt în celalt
Numai pe covor de- Dumnezeu
asfalt,
Dar și Rădăuțiul are Ascultând de oful meu,
O problemă foarte
mare Iată ce-a zis în cuvânt
Cu mașina din dotare,
Căci în criză de parcare Către cei de pe
Sunt cam mulți aceia
care Pământ:
O parchează pe cărare.
Încât eu, în disperare, -Dacă voi vreți binele
Pun la ceruri o-
ntrebare: Mai lăsați mașinile
Doamne, ce-o să facă
oare Și mai mergeți , bre, pe
Lumea în continuare?
Căci mai ieri în Rădăuți jos
Nu erau decât căruți,
O căruță cu un cal, Că e mult mai sănătos
Care trăgea singur la
deal, Și luați exemplul meu
Nu ca astăzi, dragă
vere, Ce-am făcut cu sfinții
Cum trag zeci de
cai…putere ! eu.
Zurgalăi și clopoțăi
Mai strigați o dată hăi ! Zurgalăi și clopoțăi

234 Mai strigați o dată hăi !

Că nici Eva, nici Adamu
Deși nu cunosc volanu,
Ei sunt fericiți în Rai
Stând acolo unde n-ai
Nici mașină, nici
tramvai,
Nici control de polițai ,
Care te opresc din cale
Să le sufli în fioale,
Iar cumva, Doamne
ferește,
Dacă asta se-nverzește
Ai rămas fără tain

Cât ai zice șpriț din vin ! -Foaie verde ca măraru
Zurgalăi și clopoțăi Ori permisul, ori dolaru
Mai strigați o dată hăi ! !
Și atunci, în gândul
Că mi s-a-ntâmplat și meu
mie I-am șoptit lui
Când veneam în veselie Dumnezău
De la una…cumetrie Și îngerilor cei buni
Hop ! de după un viraj Că la noi, pe la români
M-a oprit un echipaj, Și dolarii fac minuni.
Dar când unu ,polițistu, Zurgalăi și clopoțăi
Mi-a cerut să-i dau Mai strigați o dată hăi !
permisu
Eu l-am întrebat Dar rădăuțenii tăți
discret: Sunt cinstiți și patrioți,
-Da mata nu ai carnet ? Muncitori și gospodari,
Ce, ai scos o lege nouă Neam de neamul lor
Ca matale să ai două, plugari,
Pe când eu să n-am Iar eu azi, de NOUL AN,
niciunul Ca plugar bucovinean,
Străbătând per-pedis N-am venit cu
drumul ? plugușorul
Foaie verde bob năut Pentru ca să-mi crească
Fă-te că nu m-ai văzut ! sporul,
Zurgalăi și clopoțăi Ci să ur întru MULȚI
Mai strigați o dată hăi ! ANI !
Dragilor contemporani,
Și atunci el temerar Ca-mpreună, strâns
Mi-a răspuns citeț și uniți
clar: Rădăuțiul să-nfloriți !

235

Zurgalăi și clopoțăi Raiul pe acest Pământ,
Mai strigați o dată hăi ! Moștenit prin legământ
De la Ștefan, Domn cel
Iar, dacă peste un an Sfânt !
Voi veni din nou la Zurgalăi și clopoțăi
geam Opriți plugul , măi flăcăi
Eu cu Eva și Adam Și strigați de trei ori hăi
Și plugarii care-i am, Să s-audă-n munți și
Să vă spunem hotărât văi!
Că voi toți ați coborât Hăăăiii, hăăăiii, hăăăiii !
Și prin fapt și prin
cuvânt

Pe scena Casei de Cultură din Horodnic de Sus

236

La sfințirea bisericii din Dărmănești

Putna- târgul de tradiții și produse tradiționale

237

Fotografie după un spectacol la HORODNIC DE SUS

La sfințirea bisericii din CĂLUGĂRIȚA împreună cu IPS PIMEN

238

La
sărbătorirea lui ION PRELIPCEAN

Program la troița eroilor Revoluției din Decembrie 1989
construită de maestrul EMIL IANUȘ

239

240

TARAFUL MUCEA VASILE
„Primul rapsod al Bucovinei ”

Localitatea: BILCA
Anul înființării: înainte de Primul Război Mondial
Conducătorul: MUCEA VASILE

Vasile Mucea a văzut lumina zilei la data de 11 martie 1933 în
comuna Bilca din județul Suceava.

Se trage dintr-o familie de țărani bilcani, muzicanți, bunicul său
,PARTENIE BUJOR, fiind un foarte bun muzicant în Bucovina, încă dinainte
de Primul Război Mondial.

Era invitat să cânte chiar la moșia lui Iancu Flondor, arhicunoscutul
militant pentru Unirea Bucovinei cu Patria- Mumă. La Storojineț, unde era
moșia lui Flondor, acesta organiza destul de des baluri pentru
protipendada acelor vremuri.

Bujor a deprins meșteșugul cântatului la vioară de la fratele său
mai mare, George. Acesta a murit pe frontul rusesc în Al Doilea Război
Mondial.

În anii 51 a înființat Taraful Bujorul în amintirea bunicului său,
Parteni Bujor. Alături l-a avut și pe fratele său, Pamfil, care le ținea hangul
la vioară.

Taraful, întâi și-ntâi, avea în componența sa trei membri, apoi 4:
Vasile Mucea- vioară, Pamfil Mucea- acordeon, Roman Pamfil- tobă și
Fusa Savin- vioară secundară-braci. În anul 1960 a fost cooptat în taraf și
tânărul Constanin Sofian- la fluier. Era viitorul muzician de succes. Acesta,
ani de zile a cântat în orchestra Ansamblului Folcloric „Ciprian
Porumbescu”, până s-a urcat la Domnul.

Bunicul a căzut prizonier la ruși în anul 1917. A fost ales de două
cucoane să muncească pe moșia lor. Devenise omul lor de încredere și ea l-
a trimis după cumpărături. În Săptămâna Mare a plecat la Arhanghelsk să
facă cumpărături pentru Paști. Se odihnea într-un parc, când a auzit un
zvon de vioară și-a văzut un om doinind în românește. S-a dus imediat la
el. Era un țigan din Ardeal care doinea: „Dar străinu-i tot străin/ Și la inimă
hain/ De i-ai face cât de bine/ Se tot uită rău la tine.” Cântecul șl-a răscolit.

241

S-a întors la cucoane, s-a urcat în pod, a scos uniforma austriacă, a curățat-
o, a călcat-o și s-a îmbrăcat cu ea. Le-a spus cucoanelor că el pleacă de
unde este. A pornit-o la drum pe jos. După ce-a trecut Nistrul, s-a lăsat în
genunchi, a sărutat pământul românesc și i-a mulțumit lui Dumnezeu că l-a
lăsat să mai calce o dată pe pământul românesc.

Povestea că pe vremea lui nunta ținea trei zile: de sâmbătă
dimineața până luni seara. Ei porneau de joi dimineața cu mocănița, apoi
cu faetonul sau sania, după vreme. Sâmbăta dimineața se pregătea
„buhașul”, un brăduț împodobit și colacii pentru miri și se puneau pomișori
la poartă. Ei cântau „Huțulca” în trei ritmuri.

Nuntașii apăreau de după dealuri cu desagi în spete. Pe-atunci era
obiceiul ca nuntașii să închine mirilor câte un dar, colaci și ștergare Apoi se
așezau la mese și începeau să cânte, fiind acompaniați de muzicanți. Vă
dați seama că până luni seara aveau ce cânta, deci erau nevoiți să cunoască
multe melodii, uneori cântau și melodii specifice altor meleaguri.

După satisfacerea stagiului militar, Vasile Mucea s-a căsătorit cu
Victoria Horodnic cu care va avea doi copii: Elvira și Vasilică-Florin. Băiatul
a moștenit gena muzicală a tatălui, fiind un strălucit talent la acordeon și
orgă, precum și un renumit conducător de taraf, nepunând la socoteală și
alte talente pe care le are.

Un singur lucru a regretat Vasile Mucea: n-a făcut studii muzicale
pentru a putea citi o partitură. Dar a înțeles și muzica simfonică și a fost
vrăjit de muzica lui George Enescu și a lui Ciprian Porumbescu.

În cei peste 50 de ani de activitate muzicală a adunat peste 2000
de melodii, în sensul că le-a memorat , iar textele le-a scris meticulos în
caiete, pe care le-a păstrat cu sfințenie. A cântat cu o voce divină,
acompaniindu-se la vioară, doine, balade, cântece de vânătoare, de
cătănie, de pădure, haiducești, până la bătute câmpenești.

El a fost acela care a cântat, înaintea artistului Grigore Leșe,
melodia „Cântă cucu-n Bucovina”, creație din anul1904 a compozitorului
bucovinean Constantin Mandicevschi. El a scris un cântec de jale al
bucovineanului aflat sub ocupație austro-ungară, la comemorarea celor
400 de ani de la urcarea domnitorului Ștefan cel mare la Ceruri. Vasile

242

Mucea l-a descoperit în satul Concești din zona Storojinețului, unde avea
rude și l-a înnobilat cu interpretarea sa de excepție. Astăzi cântecul este un
simbol și un imn al Bucovinei.

La fel a procedat și cu „Bătrâneasca de la Bilca”, veche de peste
150 de ani, pe care a preluat-o, a prelucrat-o și îmbogățit-o, dându-i și un
aspect muzical plăcut.

Primul turneu în străinătate l-a făcut la vârsta de 67 de ani, în anul
2000. Fiecare spectacol dat în străinătate cu taraful se încheia, invariabil,
cu „Balada” lui Ciprian Porumbescu și „Ciocârlia” lui George Enescu.

Spectatorii se extaziau. „Erau ținuți la bis aproape o oră” ne-a
declarat mândru tare Florin Mucea.

A avut o arie foarte întinsă de activitate. A cântat cu taraful de la
Dorna și până pe malul Prutului, fiind foarte apreciat pentru glasul său și
pentru sunetele fermecate ale arcușului care luneca pe strunele viorii. Iar
românii, în general, și bucovinenii, în special, l-au ascultat pe tot globul, la
auzul acestei melodii, și nu numai, din ochii lor s-au scurs lacrimi pe obraji.
Iar după glasul lui molcom vor tânji oamenii care l-au ascultat, cât vor trăi.

Cele mai cunoscute melodii cântate de el erau Bătrâneasca ( De la
Crasna la Ciudei), Huțulca, Sadăul, Cântă cucu-n Bucovina, melodie
cântată de el încă din copilărie ,cu mult înainte de artistul GRIGORE LEȘE.

Prin anii 70 a cooptat în componența tarafului pe Gheorghe
Mucea, nepotul său, cu doba, și pe Constantin Sofian, cu fluierul, fie-i
țărâna ușoară.

A câștigat numeroase premii la Cântarea României, Maramuzical,
zilele României la Lyon etc.

Taraful Mucea a efectuat numeroase turnee în Franța ( anii 2000,
2001 și 2005, în total 4 turnee), Germania, Austria, Marea Britanie, Italia
ș.a.

A susținut concerte în Paris, Lyon, Viena, Torino, Regensburg,
Londra, Grenoble, Milano, Budapesta etc.

Pentru activitatea sa prodigioasă, pusă în slujba României, în
general ,și a Bucovinei, în special, rapsodul popular VASILE MUCEA a fost

243

distins în anul 2009 cu MEDALIA ANIVERSARĂ și în anul 2018 cu MERITUL
BUCOVINEI (post mortem).

Din păcate nu l-am cunoscut personal, decât indirect, dar m-am
simțit onorat când fiul Domniei Sale a acceptat să-l includ în această carte.
Mulțumesc foarte mult, domnule Florin !

Era nelipsit de la orice petrecere tocmai datorită arcușului său
fermecat, precum și repertoriului de cântece populare, în special cele din
Bucovina. Doar știe toată lumea cum interpreta vocal „Cântă cucu-n
Bucovina” acompaniindu-se la vioară. Nu-i trebuia orchestră pentru
acompaniament.

M-a impresionat profund o afirmație pe care am auzit-o de la
cineva și pe care am reținut-o: „Puține sunt formațiile de muzică
populară care reușesc să păstreze frumusețea și simplitatea
vremurilor de odinioară, alegând și menținând un repertoriu
autentic și lipsit de muzica atât de comercială a timpurilor noastre.
Ei n-au făcut rabat de la calitate, de la tradiții și obiceiuri
strămoșești și tocmai de aceea se bucură de aprecieri și
popularitate, chiar și după trecerea lor în eternitate.” Iar au adaug
că și fiul și nepotul lui păstrează aceeași linie, vechile melodii cântate
de tatăl și bunicul lor sunt păstrate cu sfințenie în repertoriul lor,
ducându-i faima mai departe și întărind ce le-a lăsat maestrul, c-a
fost un adevărat maestru, și „scormonind” în satele Bucovinei pentru
a afla și alte melodii strămoșești. Dar interpretarea melodiei „Cântă
cucu-n Bucovina” rămâne o interpretare antologică a lui Vasile
Mucea, bunicul. Tocmai datorită interpretării lui Vasile Mucea,
bunicul, această melodie a fost declarată de bucovineni ca „Imnul
Bucovinei întregi”. „Cred că l-ați văzut pe tata că, atunci când cânta,
era îmbrăcat cu frumoasa cămașă de la Bilca, aceasta și vioara fiind
simbolurile strămoșești, la care ținea foarte mult și cu care, i-am
respectat voința, a vrut să treacă în veșnicie.. De fapt, costumul

244

popular de Bilca, era emblema noastră, și nu numai, el fiind respecta
cu sfințenie de toți bilcanii.”(Florin)

Pentru talentul său deosebit, Centrul Cultural „Bucovina ”
din Suceava l-a propus în anul 2010 pentru onoranta distincție de
„Tezaur Uman Viu”, distincție pe care, din păcate, n-a mai apucat s-o
primească, urcându-se la Ceruri în 11 ianuarie 2011.

În memoria sa, din 2012, a treia zi de Paști, se organizează la
Bilca „Festivalul Vasile Mucea”. Considerăm că el se odihnește
liniștit și împăcat de talentul său care este dus mai departe de fiul și
nepotul său.

Și-așa taraful lui Vasile Mucea va rămâne veșnic în memoria
celor care -lau ascultat, în cea a bilcanilor, mândri că au fost din satul
lor, dar și a celor din localitățile prin care au peregrinat ducând , cu
mare dragoste, comori ale folclorului nostru milenar, nemaiîntâlnit
în alte zone ale țării. Pe unde-au adiat corzile viorii lui Vasile Mucea,
s-a trezit in fior în inima celor care l-au ascultat, fiori care dăinuiesc
veșnic. Fie-i memoria veșnică !

Taraful cântă la o strânsură

245

Printre primii membri ai tarafului

Taraful de-acum 40 de ani

246

Artista SOFIIA VICOVEANCA cu familia MUCEA

Taraful împreună cu artista MARIA CIOBANU

247

Demnii urmași ai rapsodului VASILE MUCEA
Localitatea: BILCA
Anul înființării: continuator al vechiului taraf.
Conducătorul: MUCEA FLORIN

A văzut lumina zilei la data de 17 iulie 1969 în comuna BILCA,
județul Suceava.

A urmat cursurile școlii primare și gimnaziale în satul natal,
apoi studiile liceale la Liceul Economic și de drept Administrativ
Suceava și cele universitare la Universitatea „Ștefan cel Mare”
Suceava la specialitățile Facultatea de Științe Economice și
Administrație Publică și Facultatea de Inginerie Mecanică,
Mecatronică și Management.

Deși a absolvit două facultăți și masterul, chemarea pentru
muzică a fost mai puternică și s-a îndreptat spre aceasta. Dar eu
spun că și moștenirea lăsată de distinsul său tată, maestrul în muzica
bucovineană Vasile Mucea, a fost valorificată de Florin, ducând astfel
mai departe tradiția familiei sale în folclorul muzical bucovinean.

Prima nuntă la care a cântat a fost la data de 10 iulie 1983 la
Straja. Atunci a cântat cu taraful format de tatăl său și de vărul său,
Gheorghe Mucea, care a bătut cu frenezie doba.

„Este o poveste întreagă cu numele tarafului. De la bun
început, cel constituit de tata s-a numit Taraful „Bujor”, în amintirea
strămoșului, apoi ,pe vremea tatei , s-a numit Taraful „Mucea
Vasile”, iar ,după moartea tatei, am convenit, la propunerea unui
membru al tarafului, să se numească „Taraful Florin Mucea”. Am
mai cântat și sub denumirea „Bilcanii”. Așa că, oricum ai întoarce-o,
actualul taraf își trage seva din cel al bunicului meu. Speranța mea,
după cum se prezintă situația, taraful nostru va trece prin veacuri,
mereu ridicându-se cineva din neam, care să-i ducă faima mai

248