Interpreti si ansambluri folclorice din Bucovina

De timpuri DANIELA a avut succese

Membrii ansamblului bucuroși după un nou spectacol

49

50

5-O ARTISTĂ PENTRU VIITOR

Localitatea: ARBORE
Interpretul: MANOILĂ ANTONIA
Categoria: interpretă de muzică populară

De Antonia Manoilă n-am scris prea multe pentru că este atât
de mică și are doar câțiva anișori. De aceea n-am avut timp Dar s-o
vezi pe scenă cât de dârză și hotărâtă este și ce plină de talent !

Antonia Manoilă a văzut lumina zilei la data de 31 decembrie
2011 în comuna Arbore, județul Suceava, fiind fiica mult dorită de
Alina și Dănuț Manoilă, părinții ei fericiți. Deși fetița are la această
dată nici 9 anișori împliniți, este cunoscută în muzica populară
românească, în general, și bucovineană, în special, recunoscută în
țară și peste hotare chiar.

Încreștinarea ei s-a făcut într-un mod aparte. Mă refer la
faptul că fetița a fost îmbrăcată într-un frumos costum popular
arborean cu mărgele, cusut de bunica ei, Silvia, meșter neîntrecut la
cusutul costumelor populare, în special cele cu mărgele. Lumea știa
că tatăl ei este un iubitor de frumos, artă populară bucovineană și de
tradiții cum sunt în satul nostru și mai rar în alte localități din țară
sau din Bucovina. La fel și distinsa ei mamă. Poate acest fapt a fost
un lucru predestinat pentru evoluția fetiței de mai târziu în arta
cântecului popular , așteptările părinților fiind răsplătite din plin.

La 2 octombrie 2015, deci la nici 4 anișori, a evoluat pe scena
amenajată în curtea Școlii Gimnaziale nr. 3, Cutul de Jos ,din Arbore
la serbarea prilejuită de inaugurarea și sfințirea grădiniței din
această școală. Hotărârea ei și talentul de care a dat dovadă ți-ar fi
spus că are mulți ani la activ. Dar nu era așa. Atunci am și scris în
ziare despre dânsa și-acum îmi dau seama că n-am greșit cu nimic.
Totul s-a adeverit.

51

. Menționez că grădinița fusese reabilitată în totalitate, pe
cheltuiala părinților săi, costându-i pe aceștia peste 50.000 lei.

Când a fost sfințită și redată procesului instructiv- educativ
Grădinița din Cutul de Jos, denumită de atunci „Grădinița cu
povești” ,unde ea frecventa deja de un an, a interpretat melodia
„Sunt o fată frumușică”, surprinzând plăcut toată lumea
participantă. A impresionat prin stăpânirea ei de sine, atitudine și
dezinvoltură, parc-ar fi cântat pe scenă, în fața spectatorilor, de zeci
de ani. Cred c-acela a fost momentul în care părinții ei au realizat că
se naște un talent a muzicii populare în familia și în neamul lor, iar
eu adaug că și-n comunitatea arboreană și poate a Bucovinei. Se
pare că așa evoluează lucrurile.

„Am rămas uimit de evoluția Antoniei și chiar atunci, pe loc,
am luat hotărârea de a face tot ce trebuie ca fetița să se instruiască
în arta cântatului. Și-atunci am făcut pasul următor. I-am comandat
un negativ pentru melodia Sunt o româncuță, melodie pe care a
cântat-o la serbarea de 1 Decembrie 2015 de Ziua Națională a
României, cu aproape o lună înainte de-a împlini 4 ani” mi-a declarat
tata, plin de mândrie.

Și ascensiunea Antoniei a continuat. În primăvara anului
următor a participat , din partea Grădiniței Nr. 3 din Arbore , la
Festivalul- concurs național „VOINICELUL”, obținând la faza zonală,
județeană și națională premiul I !

Parcursul foarte bun pentru vârsta ei la acest concurs i-a
făcut și mai încrezători pe părinți. Astfel că-n vara aceluiași an
părinții au fost cu Antonia la o preselecție pentru emisiunea-concurs
național NEXT STAR ,organizat de postul TV Antena 1. Frumușica a
cântat bine, iar faptul că era mărunțică, simpatică și carismatică o fac
să treacă preselecția de la Suceava. Așa că, în seara zilei de 29
septembrie 2016 întreaga suflare românească a avut prilejul s-o

52

admire pe micile ecrane. În cadrul acesteia Antonia a interpretat
melodia Aseară ți-am luat basma a cântărețului Uddy, pe care-a
cântat-o în duet cu acesta. A fost secondată de șase tinere,
componente ale baletului trustului de televiziune. Consider că și prin
această apariție de excepție, Antonia Manoilă a devenit mult mai
cunoscută în toată țară.

În aceeași toamnă a anului 2016 Antonia a fost dată pe mâna
unui profesionist în ale muzicii populare. Este vorba de domnul
profesor Dumitru Pomohaci, director al Clubului Copiilor din Rădăuți.
Astfel și-a început ascensiunea sub mâna unui specialist, cu care face
lecții o dată pe săptămână.

Anul 2017 avea să fie anul
adevăratei ei lansări în lumea
muzicii. Susținută îndeaproape de
tatăl său, cu care făcea repetiții în
afara orelor de pregătire pe care
le făcea la Clubul Copiilor din
Rădăuți, ea avea să pornească în
forță. Tot acum a luat lecții de joc
popular cu tatăl său, care era
membru al formației de jocuri
populare bărbătești din comuna
Arbore. Repetițiile lor erau
admirate de SOFIA, surioara mai
mică, care a deprins și ea foarte
repede mișcările.

Urmare a pregătirii sale
excelente, a fost primită membră a formației de jocuri populare a
Ansamblului Folcloric „Luca Arbure” al școlii din sat.

53

Participând a doua oară la concursul „Voinicelul” a reușit să
obțină premiul I la toate etapele: zonală, județeană și națională cu
melodia „Frunză verde busuioc”.

În afară de cântecele pe care le cunoștea, Antonia încânta
publicul și cu melodiile: „Crenguță de alunaș” și „Verde baraboi”.

În același an a participat la Festivalul Folcloric „Floare de
salcâm” de la Arbore, dar și la zilele unor localități cum au fost:
Cașvana, Ilișești, Clit, Marginea și la hramul satului ei natal, Arbore.

Participă și la Festivalul Internațional de Folclor „Întâlniri
bucovinene” de la Câmpulung Moldovenesc, Festivalul Național de
Interpretare a Cântecului și Jocului Popular „Cântec, joc și voie bună
la Negrești în bătătură” din județul Vaslui. Aici, neavând vârsta de 9
ani a fost primită cu dispensă, a cântat excepțional, impresionând
publicul și juriul, prin prezență scenică, costum popular și
interpretare, a inventat „Premiul tinereții”, pe care i l-a acordat.

Între timp părinții au dat în lucru alte negative pentru
cântecele ei, care au fost realizate profesionist de maestrul Viorel
Leancă de la Ansamblul Profesionist „Ciprian Porumbescu”.
Crăciunul anului 2017 o „prinde” pe Antonia știind să colinde. Prima
colindă pe care a învățat-o a fost „Sfânta Maica lui Iisus”.

În perioada imediat următoare părinții ei au considerat că
fetița trebuie să aibă un repertoriu al ei, personal și personalizat, cu
melodii care s-o reprezinte pe ea, tradițiile și obiceiurile locului natal.
Astfel că la începutul anului 2018 are trei negative noi, linia
melodică fiind compusă de maestrul la trompetă Alexandru
Havriliuc și având în spate instrumentiști profesioniști de la
Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Primele trei melodii din repertoriul propriu al Antoniei sunt
intitulate: „Hora arborenilor”, „Sârba din Poieniță ” și „Bătuta din
Arbore”.

54

Pe 1 martie 2018 s-a născut frățiorul ei, Grigoraș. Tatăl ei,
care compune și el versuri, aflat în culmea fericirii și a împlinirii și cu
cântăreață în familie, n-a stat mult pe gânduri și, alături de Marcel
Piticari, a compus versurile pentru cântecul „Grigoraș, măi
Grigoraș”, muzica de Viorel Leancă. Melodia este închinată
frățiorului nou născut, Grigorie, părinților și celor trei surori Delia,
Antonia, Sofia.

În primăvara lui 2018 Antonia fiind în grupa mare, participă
pentru ultima dată la Concursul Național „Voinicelul” cu melodia
„Hora arborenilor”, cu care câștigă premiul suprem „Placheta
festivalului”. Este pentru prima dată când acest premiu ajunge în
zona Rădăuților !

Participând la ediția a X-a a „Horei Bucovinei” în mai 2018,
de la Frasin, este remarcată de reprezentanții unei televiziuni, care
propune părinților ca fata să cânte, în aceeași zi, la o nuntă, lucru
realizat cu mare succes. A fost începutul pentru că Antonia a cântat
și-n următorii ani la multe nunți și cumătrii.

Și-n vara lui 2018 va participa la o multitudine de manifestări
cum ar fi: „Zilele Sucevei”, la Milișăuți, la Cașvana, la Volovăț ,la
Cordăreni din județul Botoșani . Totodată, participă, la Festivalul
Internațional de Folclor - „Întâlniri bucovinene” din Câmpulung
Moldovenesc, Festivalul Internațional de Folclor „Arcanul ” din
Rădăuți, precum și la diverse recepții și evenimente.

Important de menționat este faptul că în iulie 2018, la
invitația domnului Iurie Levcic, directorul Ansamblului Folcloric din
Cernăuți, care a remarcat-o în cadrul unui spectacol folcloric de
caritate ținut la Rădăuți, la Casa de Cultură Municipală, Antonia nu
depășește doar granițele județului, ci și pe acelea ale țării și ajunge
în orașul plin de istorie Cernăuți. Acolo a participat la Festivalul

55

Concurs Internațional de Muzică Populară Românească „În grădina
cu flori multe”, de unde se întoarce cu premiul I.

Printre premiile câștigate menționez:
Premiul I la Concursul Județean de Folclor „Tezaur folcloric
bucovinean”.
Premiul I la Festivalul de Interpretare Vocală și Instrumentală „Cânt
cu drag în Bucovina”.
Premiul I la Festivalul Internațional de Folclor pentru Copii și Tineret
„Cătălina” de la Iași.
Marele Premiu- Concursul „La poale de obcini”- etapa
interjudețeană.

Are mai multe apariții la Posturile „Favorit TV”, „Etno TV”,
„Bucovina TV”, Cromtel TV”, „PlusTV” și „Rapsodia TV” din Botoșani.
Interesant este faptul că părinții au fost solicitați de televiziunile
respective pentru ca fetița să participe la filmări, deci se dusese
vestea în lumea artistică că se naște un talent în muzica populară, în
general, și în cea bucovineană, în special.

Părinții săi, considerând că un interpret de muzică nu este
complet dacă nu studiază măcar la un instrument muzical , la
recomandarea prof. Pomohaci, Antonia începe în toamna anului
2018 studiul la vioară împreună cu dânsul, iar din 2019 începe
studiul pianului , împreună cu Sofia, sora sa mai mică, cu prof.
George Mucea de la Clubul Copiilor din Rădăuți. Am observat cu
satisfacție, confirmată și de profesorii care o pregătesc, că fetița
face progrese și acest lucru este îmbucurător , atât pentru părinții
ei, cât și pentru profesori.

În același an, la toate cele patru melodii din repertoriul
propriu, părinții, alături de dansatori și echipa de filmare, îi fac
Antoniei videoclipuri.

56

După ce m-am gândit, mi-am propus să stau de vorbă și cu
domnul prof. Dumitru Pomohaci, directorul Clubului Copiilor
Rădăuți. Mi-a răspuns cu bucurie și multă amabilitate. Iată ce mi-a
declarat cu multă solicitudine:

„ Talentul copiilor se manifestă, de obicei, de la vârste
fragede. La Antonia Manoilă acesta a fost descoperit de părinții săi
încă din primii ani de viață. Dotată cu un dar al vorbirii peste nivelul
vârstei și o dicție ireproșabilă, Antonia a impresionat pe cei din jur
încă de la vârsta de 2-3 ani.

Datorită unui simț muzical aparte și înzestrată cu o voce și un
timbru, care s-au făcut remarcate imediat, Antonia a început să
cânte și să încânte pe cei care aveau ocazia să o vadă. La grădiniță
era sufletul tuturor serbărilor.

La vârsta de 5 ani a venit la Clubul Copiilor Rădăuți, la cercul
de soliști vocali - grup folcloric unde, datorită calității cu care era
înzestrată, progresează rapid participând la numeroase concursuri și
festivaluri de folclor, la care reușește să câștige constant premii și
distincții. În acea perioadă a fost cooptată și membră a Ansamblului
Folcloric „Ciobănașul”, cu care a participat la manifestări culturale
locale, județene, naționale și internaționale, fiind mereu prezentă pe
podiumul de premiere cu locul I sau trofeele acestora.

Amintesc participări la:
-Festivalul Județean de Folclor „Tezaur Folcloric Bucovinean”-
Suceava;
-Festivalul interjudețean „Cânt cu drag în Bucovina”-Gura
Humorului;
- Festivalul- concurs internațional „Cătălina”-Iași;
-Concursul Internațional de Folclor „În grădina cu flori multe”
și „ Festivalul Folcloric „ Toadere Captari”-Cernăuți, partea de nord a
Bucovinei istorice;

57

-Festivalul Internațional de Folclor „Arcanul”- Rădăuți;
-Festivalul Internațional „Întâlniri bucovinene”-
Câmpulung Moldovenesc. Și numărul acestora ar putea continua.
De doi ani de zile s-a dedicat și studiului viorii și de un an al
pianului, îmbinând în mod armonios activitatea școlară cu cea
extrașcolară.
Antonia este un copil studios și atent la detalii în tot ce
întreprinde, calități care îi conferă un mod de abordare conștiincios
în toată activitatea sa.
Aceste calități o recomandă pe Antonia Manoilă ca pe un
copil de excepție, cu multe perspective, o speranță în folclor, și nu
numai. Succes , Antonia !”
Prof. Dumitru Pomohaci, directorul Clubului Copiilor din
Rădăuți
Anul 2019 aduce noi premii și satisfacții, atât pentru Antonia,
cât și pentru părinți. Astfel participă, pe rând, ca interpret la
Festivalul Folcloric „Floare de salcâm”, apoi la „Zilele comunei
Arbore”. La zilele comunei cântă, în premieră , melodia „Pe parău cu
rachițele”. Sofia, sora ei mai mică, care era deja membră a
Ansamblului de Jocuri Populare „Luca Arbure” a susținut-o alături de
ceilalți dansatori.
Urmează noi și noi apariții pe diferite scene ca: zilele
comunei Iaslovăț, „Hora Bucovinei de la Frasin,” zilele comunei
Cordăreni-Botoșani, a comunei Poieni-Solca și a comunei Marginea.
Au urmat Festivalul Internațional de Folclor „Arcanul” de la
Rădăuți, unde a cântat „Hora arborenilor”, acompaniată de taraful
de la Clubul Copiilor din Rădăuții, dirijat de domnul profesor Dumitru
Pomohaci și susținută de dansatorii Ansamblului Folcloric
,„Ciobănașul ” din Rădăuți și la Festivalul Internațional de Folclor
„Întâlniri bucovinene” de la Câmpulung Moldovenesc, de data

58

aceasta susținută de taraful de la Arbore și colegii copii dansatori ai
Ansamblului „Luca Arbure”.

Pe data de 15 noiembrie 2019 Antonia trece pentru a doua
oară granița din partea de nord a Bucovinei istorice, participând la
„Zilele Culturii Tradiționale Românești” de la Cernăuți și la
Festivalul-Concurs Internațional „Rapsodul Toadere Captari”,
interpretând melodia „Pe parău cu rachițele”. La Cernăuți a fost
distinsă cu premiul I. În cadrul aceluiași eveniment cântă alături și
de alți interpreți din România și din Ucraina pe scena căminului
cultural din satul românesc Costiceni, locul natal al rapsodului
Toadere Captari . Acolo se întâlnește cu artistul Călin Brăteanu, un
mai vechi prieten al familiei Manoilă, acesta făcându-i Antoniei o
frumoasă prezentare, iar aceasta, în fața unei săli pline, face din nou
o figură frumoasă .

Pe 14 decembrie 2019 a evoluat pe scena Casei de Cultură
din Rădăuți, cu prilejul „Serbării de iarnă”, cântând pentru prima
dată, la vioară, o melodie ușoară și vocal colinda „Gazdă mândră dă
colacul”, susținută la refren de copiii de pe scenă.

Imediat, pe 19 decembrie, după doar câteva luni de învățat
pianul, în cadrul altei serbări de la Clubul Copiilor Rădăuți, Antonia a
cântat la pian, pentru prima dată, în fața publicului.

La sfârșitul aceluiași an , mai precis pe 31 decembrie, chiar
de ziua ei, cu ocazia Revelionului 2020, a cântat la un restaurant din
Suceava, unde pe lângă repertoriul ei cunoscut, a cântat, cu întreaga
familie, colinda „O, ce bucurie mare !”

La fel ca pentru toți artiștii, anul 2020 va fi mai sărac, Antonia
„șomând”, din cauza pandemiei care a cuprins tot pământul. Dar, cu
tot cu acest impediment, a făcut câteva filmări la posturile „Cromtel
TV” Rădăuți, „Bucovina TV” Suceava și la Nest TV Suceava.

59

Pe viitor, Antonia are în plan îmbogățirea repertoriului cu
melodii noi și participarea, dacă vremurile vor permite, la festivalului
și concursuri de muzică populară, precum și la alte manifestări
folclorice.

Avusesem de gând să vă prezint și costumul pe care-l poartă
Antonia. Dar, recitind versurile cântecelor sale, pe care mi le-a pus
cu amabilitate la dispoziție ( se putea altfel) tatăl ei, chiar mi-a și
fredonat două, m-am gândit că este mai bine să vă prezint patru din
cântecel sale, în care artista prezintă satul natal și frumusețea
costumului pe care-l poartă. Nimeni n-ar fi putut face aceste
prezentări, așa cum a făcut această gâgâlice de fată.

Sub pretextul unei sărbători în partea satului numită
„Poieniță”, Antonia vă prezintă satul, dar pomenește și de
localitățile din jurul lui, astfel: „Frunzî verdi garofițî/ Hai la joc în
Poienițî/ La noi în Cutul de Jos. Și scripcaru-i bucuros/ Că la sârbî o
vinit/ Gospodarii di pi Clit/ Și acei di Pisti Vali/ Că-n Arbore-i
sarbatoari/ Haida hop cu sârba roatî/ Să jucăm ca altădatî/ După
muzicanți cu foc/ Că azi îi zî cu noroc. Hăi !/Hai cu sârba-ncetinel /S-
ajungem până-n Muncel/ Cu batrânii gospodari,/ Cu flacăi și feti mari
/ Că sunt fete cu draguți/ Venite din Radauți ,/De prin Solca și
Cașvana,/ Iazlovăț și Botoșana./ De pe-al Bucovinei plai / În Arbore-i
colț de Rai /Multi sati se adunî / La jocul de la strânsurî /Arborenii-s
gospodari/ Se adună-n mândru strai/ . Arboreancî sunt șî eu /Și mi-i
drag cu neamul meu ./ Haida hop cu sârba roatî/ Să jucăm ca
altădatî/ După muzicanți cu foc/ Că azi îi zî cu noroc./

În celălalt cântec, „Hora arborenilor”,și tot cu mare mândrie,
ne prezintă costumul pe care-l poartă, costum cusut de către Silvia,
bunica sa : „Bob de rouă di pi floari/ Să pornim o horî mari / Nu
catați că-s mânânțâcî /Iuti îi a mea opincî /Și mi-i drag la joc în sat
/Și prin lumi la cântat / Să vă minunați și voi / Cum i-n Arbori la noi /

60

Ia uitați-vî la mini/ Cî tari îmi șadi ghini / Cu bundițî și traistuțî/ Cea
mai mândrî țarancuțî/ Catrincioara-i cu fir mult / Țasutî mai di dimult
/ Ochincilii-s pi masurî/ Și la joc fac treabă bunî/ Bat cu eli la pamânt/
Parc-aș fi de nu știu când / Port cu mini camașuța /Ce-o cusut-o
bunicuța ,/Cu margele și puiuți /La mine sî ti tot uiți/ Ș-o cusut o
iarnă-ntreagî/ Că-s nepoata ei cea dragî/ Ș-am să fiu mândră cu ea/
Că-i de la bunica mea. /Camașuțî cu margele / De pe plaiuri arboreni
/.Io-s fatî de gospodari/ Știu să cânt după scripcari/ După dobî ca să
joc /Cu tăt satul la un loc./Că di micî am pornit /Cântecu mi-i
potrivit/ Și cu el oi trăi bini / Ca să-nveselesc o lumi ./Tare mi-i drag
a cânta/ Șî-s fată din din Arborea/. Hopa și numa șa. !/
Oare mai este loc și pentru comentat ? Consider că nu !

Aici este vorba și de talentul deosebit al gospodinelor
bucovinene, talent care a fost reliefat foarte bine de distinsa
doamnă Sofiia Vicoveanca într-o emisiune pe un post TV :„Talentul
gospodinelor bucovinene este de neimaginat. Ele întind o pânză albă,
aruncă pe ea o mână de mărgele colorate și apare o grădină cu flori
multe.” Ce bine a sintetizat Doamna talentul bucovinencelor!

Dacă aceste melodii sunt mai molcome, ca-n Bucovina,
melodia „Bătuta”, așa cum îi spune și numele, este un cântec de
factură iute, gurița artistei umblându-i cu viteză mare. Iată versurile
cântecului: „Foaie verde ca urzâca/ Când eram eu atâtica/Câte-un
cântec învățam/ Și la joc ieșeam./Mâ lua tata de mână/ Să ieșim la
voie bunî/ Printre gospodari, la joc/ Și cântam cu foc ./ Când mă dau
să joc bătuta. /Samăn bini cu tatuca/, Bătucesc să rup opinca/. De
când mama m-o făcut / Eu cu cântecu-am crescut/Cânt la nuntî și la
joc/ Bătuta cu foc/ Că așa am fost de micî/ Ușoară și sprintinicî/
Frumușâcî și placutî/ Le joc ne-ntrecutî/ .Nu vă uitați că sunt micî/
Știu pasu cu floricicî/ Și la joc sunt ușuricî/ .Mândru-i jocul, tare-mi
placi/Mi-s picioarele pe aici,/ Batuta din Arborea/ Mi-i drag a juca./

61

După scripcî și dobaș/ Trompetî și fluieraș/ Bat cu stângu, dreptu
sus/ Și mă-nvârt ca și un fus/ Iaca îs și iaca nu-s/. Tăti la loc rasunî/ Și
fac voie bunî./ Da, sanatati ș-om porni/ Șî iară ne-om veseli/
Sarbatori când or mai fi./

Am precizat mai sus că-n familia Manoilă a apărut și Grigoraș,
cel mai tânăr vlăstar. Cântecul „Grigoraș, măi Grigoraș” va fi noul
cântec care va îmbogăți repertoriul Antoniei. Pentru a vă lămuri de
semnificația acestui cântec, vă reproduc versurile lui: „Busuioc verde
pe masă, Busuioc, măi busuioc/Ne-ai adus norocu-n casă/ Busuioc,
măi busuioc.) (După fiecare vers se repetă -Busuioc, măi busuioc-
/Ne-ai adus un îngeraș/Să aibă tata urmaș/ Ne-ai dat, Doamne,
fecioraș/ . Cu numele Grigoraș /.Pe lumi când ai vinit,/Tu neamul ne-
ai împlinit/ Mama-i mândrî și voioasî/ Tata are stâlp în casî/ Și mai ai
trei surioare/ Pentru noi ești ca un soari/ Tatuca lu' mama-i spuni/ N-
am trăit degeaba-n lumi/ De-om trăi puțîn ori mult/ N-am fost umbri
pi pamânt./ Frațioru' nostru drag /Tare-ai mai fost așteptat/ Mi-o zâs
tata barbatești / De-amu viața îmi tihnește/ Cu trii feti ș-un flacău/
De nimic nu-mi pare rău /Tătă lumea s-o iubești,/Grigoraș sî ni
traiești,/Grigoraș, măi Grigoraș!/

62

2 octombrie 2015 – debutul pe scenă la
„Grădinița cu povești”

Mai 2016-în grădina casei

63

Pe scenă la „Next Star” împreună cu Uddy-29 septembrie 2016

11 iunie 2017- Festivalul „Floare de salcâm”-Arbore

64

Festivalul „Întâlniri bucovinene”, Câmpulung Moldovenesc-2017

2018 Antonia cu trofeul Placheta de Aur „Voinicelul”

65

Mai și noiembrie 2018

Iunie 201 8-Zilele Sucevei

66

6 august 2018-Grigoraș legănat de Antonia și Sofia

Volovăț 16 septembrie 2018

67

Sfintele Paști-o familie binecuvântată -2019

2 iunie 2019 Festivalul Folcloric „Floare de salcâm”

68

30 august 2019, la hram la Arbore, Antonia cântă iar Sofia o susține
jucând cu formația de dansuri „Luca Arbure”

Antonia cântând la o nuntă la Suceava-septembrie 2019

69

Cernăuți, 15 noiembrie 2019

Antonia și artistul Călin Brăteanu pe scenă la Costiceni-Ucraina, 2019

70

6-UN BOBOC AȘTEAPTĂ SĂ-NFLOREASCĂ

Localitatea -MĂNEUȚI
Interpretul -ALINA ZAHARIA
Categoria -INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ

M-am convins că nimic nu este întâmplător pe lumea
aceasta și vă spun asta numai și numai din propria experiență.
Plăcerea mea este să asist la fel de fel de festivaluri folclorice, serbări
câmpenești sau baluri ale gospodarilor. Nu neapărat pentru a mă
distra, pentru că nu prea este loc pentru aceasta, ci pentru că acolo,
mai ales în ultimul timp, sunt invitați să evolueze pe scenă și copii
talentați.

Așa s-a întâmplat când am asistat la Festivalul „Silvestru
Lungoci” de la Horodnic de Sus. Printre alți interpreți am remarcat o
zgâtie de fată, scundă de stat, frumoasă foc și cu o voce…minunată.
Foarte surprins am rămas când am aflat că are numai…8 ani. Am
făcut ce-am făcut și-am cunoscut-o. O chema Alina Zaharia și era
elevă în clasa a II-a. Între timp a ajuns în clasa a IV-a.

Am revăzut-o cum are plăcere și bucurie la Festivalul
Folcloric „Floare de salcâm” la Arbore, unde m-am străduit să fie
invitată. Unde mai pui c-a evoluat alături de alte două minunății,
surori gemene, cam de vârsta ei. Atunci m-am înțeles să stau de
vorbă mai pe-ndelete, când va fi mai liberă. Uitasem să spun că mi-o
recomandase călduros și domnul Ghiță Aga ot Dornești, descoperitor
de talente. Și, cum de gura lui nu scapi…După ce-am obținut și
acordul părinților fetiței, m-am întâlnit cu ea și mama ei pentru a afla
mai multe date, nu numai cele spuse de alte persoane. Și-am avut ce
afla !

71

De la bun început mi-a făcut o impresie grozavă. Foarte
dezghețată, a dat răspunsuri precise, fără divagații, ample,
argumentate (!), aprecieri deosebite la adresa altor fetițe, alături de
care a evoluat pe scenă și, ce este mai important, aprecieri la adresa
artistelor cu care a colaborat sau se instruiește.

Întrucât m-aș întinde prea mult, reproducând întrebările puse
și răspunsurile primite, voi reproduce o sinteză a răspunsurilor. Dar
sunt sigur că cititorul va înțelege ce-am întrebat-o.

Astfel am aflat c-a început să cânte încă de la vârsta de 5 (?)
ani în cadrul Grădiniței „Voinicelul” din Rădăuți.

„A moștenit talentul, spune mama, de la străbunica ei din
partea mea. Am dat-o repede la Clubul Copiilor și Elevilor din
Rădăuți, unde este instruită și se perfecționează sub mâna și bagheta
domnului profesor Dumitru Pomohaci, directorul clubului” a conchis
foarte mândră mama.

A debutat cu melodia „Trandafir de la Moldova”. Are în
repertoriu mai multe cântece, printre care: „Pe toloacă azi la gioc”,
„Zii, tu, fluieraș de soc !”, „Azi e gioc la Măneuți”, precum și unele
cântece din repertoriul doamnei Viorica Macovei și al altor artiste.
Versurile cântecelor ei sunt compuse de doamna Mariana Honcescu
din Botoșani, iar muzica de domnul Trifan Leancă de la Ansamblul
Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

„A participat la mai multe concursuri județene, interjudețene
și naționale, la care a obținut locul al III-lea la o preselecție națională,
cinci locuri I și marele trofeu la concursul „La poale de Obcini”. A
participat la festivalurile folclorice de la Dornești și Bădeuți, la care a
fost invitată, apoi va mai vedea ce va face.

Toate artistele noastre sunt admirate de Alina, dar doamna
Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa și Adriana Bucevschi, fiind din
zonă, sunt mai aproape de sufletul ei.”

72

„Aș vrea să ajung ca doamna Adriana Bucevschi, pentru că
este foarte frumoasă, cântă ca o privighetoare, are straie frumoase și
un repertoriu bucovinean. Are o ținută scenică deosebită, se
comportă frumos și-mi îndrumă pașii” mi-a spus fetița cu mândrie.
Superbe cuvinte și aprecieri de om matur, dar nu din gura unei
gâgâlici ! Am pus-o în încurcătură când am rugat-o să-mi fredoneze o
strofă dintr-un cântec care-i place cel mai mult.

„Să știți că ea-și iubește mult de tot, toate cântecele per care
le are în repertoriul ei” mi-a destăinuit mama puțin cam încurcată.

Și, deodată, Alina m-a încântat cu strofa: „Floare albă di-un
puiuț/ Azi e gioc la Măneuți/ Cu strai mândru mă gătesc/ Și din
Rădăuți pornesc/Hora mândră s-o-n-nvârtesc”/. Vreți ceva mai
frumos ? Am înțeles și ce-o leagă așa de puternic de
Măneuți,originile ei. Și pentru c-a vorbit despre modelul ei, rog
cititorii să admire ținuta fetei, costumul specific zonei din care
provine, nelipsit ei trăistuță și ochii ei mici, negri, vioi și iscoditori. Ați
văzut ceva mai frumos la vârsta ei ?

Primul ei repertoriu a fost compus din melodiile: „Azi e gioc
în Măneuți”, „Cetinioară din Humor”, „Constantine, Constantine”,
și „De când am ieșit la gioc”.

A evoluat și la diferite televiziuni: Etno, Favorit, Cromtel,
Bucovina TV, TV Suceava Plus, TV Moldova. Mai vreți și altele ? Cred
că-ntr-un timp svurt va cuceri și altele.

Și, cum nu mă mulțumesc niciodată să culeg date de la o
singură persoană, am apelat și la doamna Georgeta Saftiuc,
învățătoarea fetiței, care, printre altele, mi-a spus: „Este o fetiță
foarte ambițioasă, ascultătoare, liniștită, muncitoare, receptivă,
respectă sfaturile care i se dau. Oricând este solicitată, vine cu
plăcere. A reprezentat întotdeauna școala noastră cu cinste.. Sunt
sigură că va avea un viitor mare pe scenă.”

73

Aș fi vrut să ascult și părerea domnului director Dumitru
Pomohaci, dar el era departe de țară, în concediu. Însă mi-am
amintit ce mi-a spus odată despre Alina , când l-am întrebat ce
părere are despre ea. Mi-a răspuns scurt: „Este superbă !” Rețineți
că este vorba despre părerea unui specialist în muzică și, mai ales, în
folclorul bucovinean.

M-am despărțit cu părere de rău de Alina și mama ei. Parcă
am simțit că mai au multe de spus despre concursurile la care a
participat fetița. Însă i-am smuls promisiunea că, dacă voi trăi, mă va
invita , peste ani, la un mare spectacol, pe care ea singură îl va
prezenta pe o mare scenă a țării. De-abia aștept.

Sunt convins că va ajunge o mare stea a folclorului românesc,
în general, și a celui bucovinean, în special. Rămâne ca timpul să ne
demonstreze acest lucru. Acum se anunță ca un mare boboc, care
abia așteaptă, răbdătoare, să-nflorească. Succes, Alina !

Text și foto-prof. Gh.Dolinski

NOTĂ; articolul a apărut în cotidianul „Crai nou” și în
heptodamarul „ Săptămânalul de Rădăuți.”

Și despre Alina Zaharie domnul Dumitru Pomohaci, directorul
Ansamblului Folcloric „Ciobănașul” a avut numai cuvinte de laudă,
când mi-a spus cu alt prilej:

„-Alina are o voce caldă și-i o prezență plăcută și zâmbitoare
la fiecare apariție pe scenă. Un copil talentat, pentru care a cânta a
devenit mai mult o pasiune. A ales cu grijă melodiile care i se
potriveau și îndrumată, pas cu pas, în cadrul Clubului Copiilor
Rădăuți, s-a remarcat pe scenă la numeroase concursuri și festivaluri
la care a participat.

74

Este o prezență nelipsită de la manifestările culturale din
Rădăuți și din zona Rădăuților, din localitățile ,limitrofe, având și
apariții internaționale, ca membră a Ansamblului Folcloric
„Ciobănașul”, în Italia și Basarabia. Astfel a obținut premii la:

-Festivalul Internațional „Arcanul” din Rădăuți.
-Festivalul „Tezaur folcloric bucovinean”- Suceava.
-„La poale de obcini”- Rădăuți.
„-Dorna, pași de cântec și de joc”-Vatra Dornei.
Recent am stat de vorbă cu Alina și, pe lângă cele spuse de
domnul director Dumitru Pomohaci, mi-a mai spus:
„De când ați scris de mine am mai participat la mai multe
festivaluri și concursuri de muzică populară., la care zic că m-am
prezentat bine. Nici nu se putea să iei locul I de fiecare dată.
-„Festivalul interjudețean de Folclor, La poale de obcini”-
trofeul festivalului.
-Festivalul Județean de Folclor „Tradiții bucovinene”-locul I.
-Concursul Județean de Folclor „Tezaur folcloric bucovinean”-
premiul I.
-Concursul „Flori de câmp”-locul I.
-Concursul „Nestemate populare pe plaiuri nemțene”- locul I.
-Concursul „Cânt cu drag în Bucovina”-locul II.
-Festivalul -concurs interjudețean „Maria Surpat-Mina
Pâslaru”-mențiune.
Nu le-am mai pus la socoteală celelalte festivaluri și
concursuri ținute în diferite localități din județul Suceava. De
asemenea, am participat la diferite zile ale localităților din județul
nostru, la baluri ale gospodarilor.
De la intrarea mea în viața artistică am avut fericirea să
cunosc multe personalități ale muzicii populare, în general, și a celei
bucovinene, în special.

75

O persoană foarte dragă sufletului meu este doamna Adriana

Bucevschi. Este un om cu suflet mare, glas duios și pentru toți este

un exemplu demn de urmat. Pe doamna Bucevschi am avut norocul

s-o întâlnesc la concursul „Tradiție, cultură și spiritualitate” unde am

luat locul I.

În anii scurși de la întâlnirea noastră am început să îndrăgesc

mai mult muzica populară, tradițiile și portul și din alte zone

folclorice ale României.

Alți interpreți care și-au găsit locul în sufletul meu mai sunt:

Doamnele Sofiia Vicoveanca, Angelica Flutur, Ancuța Corlățean,

Laura Lavric, Margareta Clipa, Elena Negru și domnul Sorin Filip. Cu

doamna Elena Negru colaborez din anul 2019și este ca o mamă

pentru mine. Domnul director Dumitru Pomohaci este cel care m-a

sprijinit mereu, încă de la

primii mei pași în muzică

de la vârsta de 6 anișori.

M-a ajutat să mă ridic pe

treptele interpretării. În

vara anului 2019 am fost

cu Ansamblul „Ciobănașul”

la un turneu în

Italia.Tuturor celor

menționați mai sus le sunt

veșnic recunoscătoare și

nu-i voi uita niciodată,

Aceleași mulțumiri și

părinților mei, care mă

sprijină necondiționat de la

primii pași în muzică.”

76

Serbarea de Crăciun

Ce mai, ochioasă fată !

77

Spectacol

78

II-ANSAMBLURI FOLCLORICE

1-ARTA JOCULUI POPULAR (I)

Localitatea: ARBORE
Pasiunea: JOCURI POPULARE MIXTE
Echipa Școlii Gimnaziale „Luca Arbure”
Membri: 24
Instructor: BRĂESCU FLORIȚA, educatoare

Dintotdeauna mi-a plăcut jocul popular. Pasiunea am reușit s-
o pun în practică de-ndată ce-am ajuns director al Școlii Gimnaziale
„Luca Arbure”. Dar instruirea echipei mergea greu, deși sunt
absolvent al unei școli populare de artă, specialitatea coregrafie, din
cauză că nu era timp și pentru această pasiune. Dar am descoperit
un instructor de superclasă, în persoana educatoarei Florița Iliese,
actualmente căsătorită Brăescu. Am „citit-o” în câteva acțiuni, mai
ales că între timp absolvise Școala Populară de Artă Suceava,
avându-l mentor și instructor pe maestrul de neuitat Aurelian
Ciornei. Dar cel mai bine este să-i dau cuvântul chiar ei, pentru că n-
am găsit altă voce mai autorizată:

„ Muzica și dansul au fost pasiunile mele de mică. Acest lucru
l-a observat și directorul Gheorghe Dolinski pe când eram încă pe
băncile școlii gimnaziale. După ce-am absolvit Liceul Pedagogic
Suceava- țin să precizez că iubesc foarte mult și munca cu micile
făpturi- am revenit cu profesia la locul de baștină din anul 1979.
Tradițiile și obiceiurile locale au fost puncte de referință, pe lângă
meseria aleasă. Același director, un mare iubitor al culturii locale, mi-
a încredințat un alt obiectiv de îndeplinit, pe lângă cel profesional:
înființarea unei echipe de jocuri populare. Recunosc, a fost o

79

provocare pe gustul meu. Mă gândeam că, pentru a face ce-ți place,
poți face orice, în felul tău, atâta timp pe cât este posibil, și cât există
,muncă și dorință sinceră. În același timp era în vogă un mare
concurs- Festivalul Național Cântarea României-, un ansamblu de
manifestări culturale, inaugurat în anul 1976,pengtruy că până acum
echipa școlii noastre se remarcase doar până la faza județeană.

În comuna Arbore nu era decât o singură echipă de jocuri
populare bărbătești , condusă de bravul, eminentul și regretatul
Georgi Buliga, poreclit Bocu. Acesta adunase laolaltă feciorii satului,
și chiar mai vârstnici, cu care jucase chiar cu zeci de ani în urmă,
formând o echipă nouă. Când l-am văzut jucând pe Bocu, am fost
așa de impresionată, încât mi-am spus c-o să învăț să joc și eu ca el.
Numai că eu trebuia să prezint pe scenă o echipă mixtă de jocuri
populare, dar provocarea era prea mare și mă incitase.

Am discutat cu domnul director Gheorghe Dolinski despre
acest proiect și-am anunțat în școală că facem selecție pentru o
echipă de jocuri populare mixte, adică fete și băieți. Orice început e
greu-dar realizabil, am considerat eu, deoarece muncesc cu domnul
director. Așa am selecționat 24 de copii din clasele V-VIII. La început
a fost foarte greu, dar n-am dezarmat. La un moment dat mi-am dat
seama că jocul popular nu este numai ceea ce se vede. Jocul popular
este ceea ce simți, este ceea ce devii când joci.

Pentru a avea muzică specific locală, am luat legătura cu -
echipa de șoc- formată din frații Râpă , Vasile și Mircea , condusă
de Vasile ,tatăl lor , deoarece ei cunoșteau foarte bine repertoriul de
jocuri locale. Tata lor și Vasile cântau la vioară, iar Mircea la cobză. E
drept, ei nu erau „notiști” ,dar aveau o extraordinară ureche
muzicală, ca toți instrumentiștii din tată-n fiu.

Am pornit apoi la stabilirea repertoriului formației de jocuri
mixte și, ce este mai important, la culegerea strigăturilor specifice

80

pentru fiecare joc în parte. Nu ne puteam permite să punem
strigături care nu sunt specifice unui anumit joc.

Am stat de vorbă cu unul și cu altul, pe care i-am știut c-au
jucat cu alți în urmă în formația de jocuri bărbătești și-am fixat
repertoriul: Hora, Coasa, Rața și Bătrâneasca. Cu timpul am adăugat
și Țânțăroiul. Iar bagajul de strigături a fost completat prin
informațiile culese de la Georgi Buliga ( Bocu), Toader Vântu și Ion
Pahomi ( Pacală). Ultimul a ajuns în cele din urmă conducătorul
formației de jocuri bărbătești după „ieșirea la pensie ” a lui Bocu ,la
cei 86 de ani ai lui.

La alegerea repertoriului am primit un ajutor de neprețuit din
partea folcloristului Aurelian Ciornei, maestru coregraf, membru al
Academiei de Arte Tradiționale din România. De fapt și eu am urmat
cursurile de coregrafie cu maestrul Aurelian Ciornei, despre care am
amintiri foarte frumoase.

Pentru prim participare la faza zonală și apoi la cea națională
impresiile exterioare au fost foarte favorabile, lucru care ne-a
ambiționat. Un început bun înseamnă și o ambiție pentru viitor.

O noutate în repertoriul formației noastre a fost introducerea
soliștilor dansatori. După afirmația maestrul Ciornei am fost
inovatori la acest capitol, fiind prima formație de jocuri populare
mixte din țară, care am introdus soliști dansatori. În scurt timp
această „inovație” a fost utilizată și de alte formații de jocuri
populare. De-a lungul existenței formației am avut două perechi de
soliști dansatori, ambele cucerind titlul de laureat și medaliile de aur
la faza națională. Este vorba de perechile Cristina Olar cu Mugurel
Prichici și Sorina Cotleț cu Vasile Cotleț.

Am fost mândri pentru că, după o perioadă foarte intensă de
pregătire, și de consilierea maestrului Aurelian Ciornei și a
inspectorului școlar Dragomir Paulencu, care răspundea de concurs

81

din partea Inspectoratului Școlar Suceava, formația noastră, alături
de soliștii dansatori, a fost distinsă cu premiul întâi la faza națională.
De fapt, primul succes a fost de bun augur, pentru că, deși s-a mai
schimbat componența, echipa noastră a fost distinsă cu titlul de
laureat și medalia de aur la edițiile care au urmat până la ultima
ediție din anul 1989.

Cu timpul, pentru mine dansul a devenit arta de a învăța
corpul să exprime emoții, emoții pozitive de a continua și de a a duce
județului și localității rezultate cât mai bune, cât mai notabile.

Mi-amintesc cu mare emoție de participarea la un mare
eveniment al anului 1984. Este vorba de sărbătorirea la nivel
național a organizației pionierilor. Atunci au fost invitate două
formații de jocuri populare din județul nostru, noi și cea din Vatra
Moldoviței, pe baza rezultatelor anterioare. Am fost foarte bucuroși
c-am fost selectați pentru acest eveniment, mai ales c-am stat în
cantonament la București timp de o lună de zile, până la spectacolul
final din 2 iulie. O lună de zile am fost cazați în condiții excelente,
mâncarea pe măsură și petrecerea timpului liber la fel. În afara
repetițiilor ne-am petrecut timpul liber numai în vizitarea celor mai
importante obiective turistice din municipiul București. Unde mai pui
c-am participat, în costumație de epocă, și la filmarea unor cadre
superbe pentru un film documentar. Îmbrăcați în costume de epocă
și cu arme în mână nu ne mai cunoșteam între noi.

Au fost perioade superbe din viața noastră. Iar despre
spectacolul final, prezentat în fața celor mai importante personalități
din România, chiar nu mai avem nimic de spus. A fost superb ! Sutele
de ore de repetiții, până la automatizare ne-au fost răsplătite prin
acel spectacol grandios. O presiune deosebită a fost și asupra
directorului Dolinski prin deplasarea noastră, alegerea locației și

82

desfășurarea orelor de repetiții la Sala Polivalentă din București, în
imensitatea căreia parcă ne pierdeam.

Pentru prima dată în viața noastră participam la realizarea
acestui spectacol grandios, în așa o locație și intram într-un angrenaj
complex, execuție după un program riguros, desfășurat la secundă,
planificarea la filmări, la fotografii, respectarea scenariului , ore
exacte pentru vizite și control, foarte mult și riguros control. În
concluzie, am trăit într-o lume total necunoscută nouă și în care
trebuia să ne acomodăm și să ne integrăm cu exactitate.

Formația noastră de jocuri populare mixte a fost în
componența: Viorica Pahomi, Mariana Bolboacă, Dorina Buliga,
Sorina Cotleț, Dorina Buliga, Maria Buliga, Rodica Solovăstru, Rodica
Olari, Rodica Manoilă, Georgeta Hrincescu, Maria Iliese, Angela Știr,
Rodica Iliese. Iar băieți au fost: Clețoc Rudolf , Vasile Cotleț, Mihai
Ursan, Cristian-Nicolai Dolinski, Dorel Cotleț, Sorin Buliga, Petrică
Ursan, Toader Cotleț, Gheorghe Pahomi, Gheorghe Ursan, Vasile
Tabarcea, Cezar Apostol , Gheorghe Buliga, Ruști Paul și Irimescu
Gheorghe. Strașnică echipă ! Datele de mai sus le-am obținut de la
Viorica Pahomi, și ea membră a echipei.

De fapt, de la ea am cules și impresiile: „ Îmi amintesc cu
nostalgie despre perioada în care eram mândră că făceam parte
dintr-o echipă de jocuri populare. A fost o perioadă frumoasă pentru
noi, din care păstrăm amintiri deosebite. Și fetelor mele le-am
povestit cu mândrie cât de frumos a fost în echipa de jocuri populare
și pentru care le-am insuflat și lor dragostea față de jocul popular.
Îmi amintesc cum mergeam prin țară cu formația reprezentând
comuna Arbore și, mai ales, când am fost în București, unde am stat
o lună la cel mai mare spectaco, numit –„Copiii României trăiesc un
vis de aur-”. Mă emoționez când îmi aduc aminte câte edificii am
vizitat în București. Mulțumesc doamnei Florița , care a fost ca o

83

mamă pentru noi și domnului profesor Dolinski care a fost un om
deosebit.”

Iar Rodica Manoilă a ținut să adauge : „ Perioada în care am
fost în echipa de jocuri populare a fost una unică în viața mea.
Atunci când ni se comunica că vom reprezenta comuna Arbore sau
județul Suceava în orice deplasare, eram foarte fericită. Eram fericită
și în urma festivalului de la București, că vom fi văzuți la televizor.
Dar am fost dezamăgiți că, chiar în seara zilei când trebuia să se
prezinte filmul la televizor, la Arbore, ni s-a luat curentul electric.
Probabil că prea mult ne-am lăudat în săptămâna premergătoare
transmisiunii și acest lucru ne-a costat. Nu știm cine a oprit curentul.
La București a fost ceva magnific: organizare, vizite, cazare, mâncare
etc. Acolo mi-am făcut prieteni noi și-am jucat alături de alte
formații. Așa am făcut și-un schimb de experiență. M-a impresionat
faptul că la noi a fost admirat totul: costumație, jocurile prezentat,
interpretare. Pentru totul mulțumiri doamnei Florița Brăescu pentru
modul în care ne-a instruit și domnului director Gheorghe Dolinski,
care ne-a însoțit și s-a interesat tot timpul de noi.”

Iar Gheorghe Dolinski , pe-atunci directorul coordonator al
școlilor din comuna Arbore, a adăugat:

„Pentru modul în care-au fost apreciate costumele noastre,
jocurile prezentate și modul în care le-am executat stau mărturie
zecile de diplome obținute la concursurile și festivalurile desfășurate
pe plan județean sau pe plan național. Păcat că la acea vreme nu se
putea merge și peste granițele țării. Aveam ce arăta și străinilor.
Consider că am fi fost foarte buni ambasadori ai folclorului
românesc, în general , și al celui bucovinean, în special.

Întreruperea curentului electric în seara când trebuia
prezentat filmul spectacolului de la București rămâne și-acum o
enigmă pentru mine, deoarece era duminica și în acea zi nu se

84

întrerupea programul la TV chiar între orele 20-22, cum s-a
întâmplat atunci. Sunt sigur că erau persoane care nu „digerau” cum
trebuie succesele noastre și ne „ puneau bețe-n roate”, chiar dintre
oficialități. Și-apoi întreruperea curentului electric nu putea fi
comandată decât de un organ de partid. Deci…trageți dvs. concluzia.

Dar cele bune să se-adune și de aceea exprim alese mulțumiri
doamnei Florița Brăescu, maestrul nostru coregraf care, „i-a bătut ”
la București pe cei care se considerau mari maeștri ai jocului popular.
Apoi, datorită muncii ei asidue, făcută chiar cu sacrificii, a dus
echipa noastră de jocuri populare pe cele mai înalte culmi ale artei
coregrafice, făcându-i pe marii coregrafi români, prezenți în
cantonamentul nostru de la București, să se încline în fața
cunoștințelor ei în cazul artei coregrafice și al interpretării. Cred că
sunt foarte puțin echipe de jocuri populare în țara noastră care să
aibă un asemenea palmares ca a noastră în perioada în care a fost
condusă de doamna Florița Brăescu. Pentru aceasta ,și nu numai,
alese mulțumiri, stimată Doamnă !

Spun astfel pentru că și fotografiile și diplomele „vorbesc”.

85

BOCU, FLORIȚA și vioristul VASILE

La fotografiat după un spectacol la București , la faza republicană

86

Prezentând un spectacol

Casa de cultură Suceava înainte de plecarea la o fază republicană

87

2- ARTA JOCULUI POPULAR ( II)

Localitatea : ARBORE
Pasiunea; JOCUL POPULAR
Membri: 24
Instructor: FLORIȚA BRĂESCU, educatoare

După cum era normal, trebuie să vorbesc și despre faptul că
doamna Florița Brăescu a format și a instruit o echipă de jocuri
populare mixte și în cadrul Căminului Cultural „Luca Arbure”. Pentru
aceasta trebuie să-i dau iarăși cuvântul ei.

„ Cu timpul consider c-am căpătat o oarecare popularitate.
Atunci am decis să lărgesc cercul de cuprindere a doritorilor de joc
popular în cadru organizat, pentru a populariza tradițiile arborenilor
prin joc popular, costum și interpretare. Cu o motivație bine
întemeiată am constituit o echipă de jocuri mixte, numită de tineret.
Am dat anunț în comună și s-au înscris imediat tineri. Am început
munca cu ei și n-a trecut mult timp și-am văzut și rezultate.

Am avut participări la festivalurile-„Floare de salcâm” din
localitate, la Festivalurile organizate de la Cașvana-„ Din stejar,
stejar răsare”,prin participarea la deplasări în Polonia. Alături de
echipa de jocuri bărbătești, condusă acum de Ion Pahomi, poreclit
Păcală am participat la deplasări în Ucraina. Peripeții pe drum,
glume, poezii, zicători spuse cu mult șarm de maestrul Păcală. Nu
este de mirare că este cunoscut sub acest nume, nu pentru c-ar
păcăli pe cineva, ci pentru că este un eminent prezentări de snoave
și poezii, pe care le culege din popor, în povești ale satului, în
vestitele strigături de la jocurile populare și urăturile de la nunțile
din sat. ”

88

Pentru a-mi da un ajutor competent, Florița Brăescu a căutat
și-a stat de vorbă cu foști componenți ai echipei pe care-a instruit-o.
Așa c-am putut afla următoarele:

„Nu degeaba se spune că limbajul jocului popular l-a precedat
pe cel articulat, verbal. Simplul fapt de a face parte dintr-o formație
de jocuri îți schimbă viața și-ți picură în suflet amintiri vii, dragi
sufletului, bucuria de a fi fost tânăr și de ați fi exprimat prin joc
atunci povestea vieții, dragostea, necazul, dar, mai ales, bucuria de a
fi viu, creația unică a lui Dumnezeu.

Eram tineri, fără griji, iubitori de folclor, de tradiții, cu un
profund respect față de averea lăsată moștenire de înaintașii noștri.
Toate le-am privit cu mândrie și recunoștință. Ce înseamnă și
tinerețea ! Oboseala, după o zi de prășit sau de strâns fânul dispărea
ca prin minune la repetiții. Mintea se golea de necazuri sau alte
probleme și rămânea numai muzica, bucuria, culoarea, trăirile… și
câte trăiri ! Numai când ești tânăr poți simți atâtea într-o epocă
lipsită de internet și telefoane mobile.

Niciodată nu am privit jocul popular ca pe o muncă, ci ca pe o
mare trăirea a inimii, care compensa greul vieții de atunci. Jocul
popular are reguli, pași, și, cum se învață decât imitând modelul,
mentorul nostru implicat și devotat, doamna Florița Brăescu. Ne-a
purtat pașii la început la fazele locale, apoi la adevăratele festivaluri
de folclor.

Repetițiile cele mai multele făceam la căminul cultural, care
era răcoros, dar ne încingeam la auzul primelor sunete de vioară și
de cobză, iar, mai târziu, s-au alăturat trompeta, acordeonul, fluierul
și toba.

Mi-l amintesc cu drag pe badea Georgi Buliga, poreclit Bocu,
care, deși la o vârstă respectabilă, se urca pe scenă și ne arăta
„bătăile” la podea. Da, la podea, pentru că podeaua avea sunetul

89

curat și trăda imperfecțiunile . Și mai erau și strigăturile, pocniturile
din degete și din palme, pe ritmul pașilor, pintenii băieților de la
jocul arborean „Rața”- un univers plin de armonie și voie bună,
ritmuri născute din frumusețea unui popor cu o istorie zbuciumată și
multimilenară.

Îmbrăcați în straie de sărbătoare ne pregăteam de plecare
spre căminul cultural, dar nu înainte de a ne urca pe pragul casei, ca
să fim la „înălțime”, căci așa mergea vorba satului „să stai câteva
minute pe prag, ca să fii văzut de lume”. Eram în echipă cu fratele
meu Dorel, și-mi amintesc cu nostalgie vorbele bunicii noastre: „ Măi
băieți, șî măi copchii, să nu vă cie rușâni cu straielii aieste cî tari ghini
vă mai șeadi !”. Mama ne repeta mereu să sunt trăirile cele mai
frumoase și că nu ne vom mai întâlni cu șa ceva. Și avea mare
dreptate !

Știu și acum toate jocurile noastre și încă le mai joc în satul
natal când merg în concediu de sărbători, la baluri, la nunți. Ele sunt
legătura cu pământul pe care am pășit prima oară când am învățat
să merg, legătura cu bunicii pe care i-am pierdut, cu identitatea și
tradiția acestui loc natal și trebuie perpetuate din generație în
generație.

(Frații Teodora și Dorel Știr, ai lui Orest)
„Au fost timpuri minunate petrecute alături de colegi de
formație, minunați, și doamna Florița a fost o persoană specială ,
care ne-a învățat , nu numai să jucăm, ci să fim și oameni. Nu eram
bogați, dar aveam bun simț și spirit tineresc în joc și tradiții din satul
natal.”(Erika și Mitică Preutesi)
„Din această echipă de jocuri populare au făcut parte: frații
Teodora și Dorel Știr, Mitică Priotesi, Erika Clețoc, frații Lenuța și
Vasile Manoilă, Dan Ruști, Lică Hrib, Dan Onuț, Marcel Balmuș,
Sebastiana Bodnar, Adriana Cîmpan, surorile Floarea și Viorica Onuț,

90

Lili Maxim, Niculai Bahnar, Marcel Ruști, Alina Cotleț, Ionuț Buliga,
Ghiță Apostol, Domnica Buliga, Nuțu Iliese, soții Maria și Dan
Ciobîcă, Lenuța Zahanaicu, Cristina Sidoreac, Gheorghe Pahomi,
surorile Lucica și Cristina Buliga, Lăcrămioara Tiperciuc, Ancuța Jugrin
și Răzvan Tiron. Ce frumoși erau ! ”

În acea perioadă era director de cămin cultural doamna
profesoară Marinica Pătrăucean. Ne-a asigurat o deplasare în Franța
și am mers acolo cu domnul Vasile Pătrăuceanu, soțul ei, doamna,
fiind bolnavă, nu putea rezista o deplasare așa de lungă. Pot spune
că și această deplasare a fost una de vis. De fapt ea s-a datorat și
faptului că localitatea noastră era înfrățită cu localitățile Blaison-
Gohier, La Menitre, St. Mathurn și St. Remy la Varenne din Franța.

Pentru șederea noastră în Franța trebuie să mulțumim și
doamnei Teodora Știr, căsătorită Senejoux, care ne-a sprijinit foarte
mult contribuind la desfășurarea condiții optime a programului pe
care l-am avut propus .Ea, împreună cu soțul ei, s-a ținut aproape de
noi și încontinuu ne-au întrebat de ce avem nevoie, unde vrem să
mai mergem și ce-am vedea mai vizităm. De fapt, n-am simțit nicio
lipsă, de niciun fel.

De fapt, toate deplasările , c-au fost în țară sau peste
hotare, au fost minunate pentru noi, mai ales c-am legat orietenii,
sperăm noi să fie pe toată viața. În plus, am cunoscut și viața din alte
țări, am cunoscut oameni deosebiți, cărora le prețuim frumusețea,
atașamentul lor pentru valorile lor naționale, dar și admirația pentru
valorile folclorice ale țării noastre.”

Sunt cuvinte izvorâte din inima unor tineri, care, deși
era foarte mult de lucru în perioada aceea, fiind perioada verii, au
lăsat totul și-au răspuns la chemarea domnului Vasile Pătrăucean și
a soției sale, fiind ferm convinși că deplasa nu este în contul unei

91

persoane private, ci vor pleca pentru a arăta francezilor lucruri
nemaivăzute din folclorul nostru strămoșesc.

Fotografiați cu delegația din La Menitre

Fotografiați pe malul Dâmboviței

92

Pe scena Festivalului „Floare de salcâm” -Arbore

Car alegoric pregătit pentru paradă
3- „ARCANUL BĂTRÂNESC”

93

Localitatea: FRĂTĂUȚII NOI
Categoria: ANSAMBLURI FOLCLORICE
Anul înființării: 1939
Instructor-MOISIUC VERA-prof. înv. primar
Nr. de membri: 35

ARCANUL- numit și rege al jocurilor populare bătrânești din
Bucovina, vine de pe obcina timpului, dinainte de Primul Război
Mondial, încă de pe vremea Austro-Ungariei.

Cu o vechime de peste un secol, „ARCANUL BĂTRÂNESC” de
la Frătăuții Noi a constituit de-a lungul timpului emblema localității
pe glia folclorului bucovinean și cartea de vizită pe marile scene ale
țării: Suceava, Iași, Craiova, București…., și chiar în străinătate.

În anul 1939, trei formații-etalon al folclorului bucovinean, au
reprezentat România la Londra. Este vorba de „Arcanul ”de la Fundu
Moldovei, cel de la Iaslovăț și cel de la Frătăuții Noi.

„Arcanul bătrânesc actual din Frătăuții Noi reprezintă
tezaurul folcloric al satului nostru: este istorie, lada de zestre a
strămoșilor cu costume populare inegalabile, frumos meșteșugite,
arta și măiestria celor care le-au confecționat și purtat, dar și veselia
jocurilor ori tristețea prinderii la oastea austro-ungară cu arcanul”
mi-a spus cu nedisimulată mândrie doamna Moisiuc Vera, actualul
instructor al formației.

Activitatea formației a dăinuit până după cel de-Al Doilea
Război Mondial, nu se știe cu exactitate, când s-a oprit. De fapt, nu
se cunosc nici motivele.
O anumită schimbare a venit după evenimentele din 1989, când au
avut loc niște transformări socio-culturale la nivel național, când
activitate a artistică „ a început să se miște”.

94

Ultima apariție pe scenă a acestei formații a fost în anul 1996,
cu prilejul comemorării preotului Iraclie Porumbescu, care a fost
preot în sat, a construit prima școală în centrul satului. El era tatăl
compozitorului Ciprian Porumbescu. De la acea dată, școala mare,
cu trei corpuri de clădire poartă numele de „Iraclie Porumbescu”.
Această activitate de anvergură a fost înregistrată pe o casetă-
document, care se găsește în posesia doamnei Vera Moisiuc. A făcut
achiziția din pasiune și interesul de-a păstra și promova ceea ce ne-
au lăsat străbunii.

Dar să-i dau cuvântul doamnei Moisiuc ca să depene din
amintirile sale despre această formație:

„Din păcate, între anii 1996 și 2014 a fost o perioadă de
declin, în care vechea formație n-a mai apărut pe scenă timp de 14
ani. Motive au fost destule: unii membri au îmbătrânit și-au trecut în
lumea umbrelor, iar cei rămași n-au mai fost solicitați de cine
trebuie…

Dar în școlile noastre, ca în toate din România, există cadre
didactice cu har și dăruire, bune cunoscătoare ale tradițiilor locale,
care n-au putut suporta această situație. Au pus mână de la mână și-
au continuat cu copiii vechile și tradiționalele noastre jocuri
populare: Bătrâneasca, Labușul, Arcanu, Țărăneasca…

Iar din anul 2008 m-am reapucat de treabă, profitând de
apariția „Concursului de folclor pentru copii” și al concursului
„Comori de suflet românesc.” La aceste concursuri am participat cu
„Arcanul copiilor” și cu „Bătrâneasca”, care erau componente ale
suitei de jocuri „Arcanul bătrânesc”. Componente erau 24 de fete pe
două nivele de vârstă.

O acțiune de amploare am organizat în ziua de 22 aprilie
2012 sub titlul „Hora din străbuni”. Acțiunea fost organizată de
școlile din comună, biserica, comunitatea locală și primăria. Cu acest

95

prilej au fost mobilizați foarte mulți oameni și s-a prezentat
ARCANUL pe două generații. De fapt, acum am organizat „predarea
ștafetei”, de către ultimii membri ai formației de bază: Huțan Valica
cu Vasile , Elena Nicoară și Lucreția Ștefănică. Imediat aceștia s-au
căsătorit și-au plecat la muncă în străinătate.

Am colaborat foarte eficient cu domnii Călin Brăteanu și
Constantin Irimia de la Centrul Cultural „Bucovina” în cadrul
concursului „Comori de suflet românesc”, noi organizând la Frătăuții
Noi o fază zonală. Considerăm că aceea a fost o zi istorică pentru noi.
De data aceasta și-au unit puterile primarul comunei, domnul
Gheorghe Ștreangă, viceprimarul Vasile Fădor, cadrele didactice,
săteni, muzicanții Ștefan Marcu și Gheorghe Toma . Am reușit să
strângem 14 perechi de dansatori, îmbrăcați în inegalabilele noastre
costume populare.

Am afirmat c-a fost o zi memorabilă pentru c-am evoluat pe
scena căminului cultural după 18 ani. Toată sala a aplaudat în
picioare, ovații finale, flori, îmbrățișări, lacrimi de bucurie pentru că
ne-am văzut visul împlinit. Imediat am avut o altă mare bucurie.
Ansamblul nostru a fost distins cu titlul de „FORMAȚIE
CONSACRATĂ”, prin acest titlu fiind recunoscută la nivel național.

Am avut fericirea să evoluăm pe mai multe scene din țară”
Bilca, Moara, Calafindești, Grănicești, Siret, Capu Codrului, Cacica,
Sucevița, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, unde am evoluat în
cadrul Festivalului „ Întâlniri bucovinene ”. Iar în străinătate am fost
în Polonia, unde am reprezentat Bucovina la Festivalul „întâlniri
bucovinene”.

În cadrul Ansamblului „Arcanul bătrânesc” din localitate
evoluează acum 20 de perechi, care știu să joace toate jocurile
tradiționale moștenite de la strămoși: Bătrâneasca-1, Arcanul, Doina

96

de cătănie, Ciofu, Labușu, Șeptileanca, Țărăneasca, Bătrîneasca-2,

cu care încheiem suita de jocuri populare.

Este imposibil să nu-la amintesc pe moș TRAIAN DAVIDEAN;

meșter popular, considerat legal „TEZAUR VIU”, distincție care i-a

fost acordată într-o ceremonie organizată la Președinția României de

către domnul președinte Klaus Iohannis în noiembrie 2015. La vârsta

de 94 de ani lucrează doar cu jumătate de normă, după cum i-a

prescris medicul. Este ajutat de două gospodine-surori, care-i

desenează și cos holițele. El este acela care ne-a confecționat

pieptarele cu poale autentice.”

Am avut impresia că doamna Moisiuc mi-a povestit pe

nerăsuflate cele de mai sus, dar am rămas cu impresia că mai are

ceva de spus. Nici n-am insistat pentru că vor mai fi prilejuri cu care

să ne mai povestească și alte lucruri despre acest ansamblu folcloric

recunoscut în țară, și nu numai.

Mi-a destăinuit apoi care au fost membrii acestui ansamblu,

unii dintre ei activând și acum, cum sunt: Nicoară Ștefan și Rodica;

Nicoară Vasile și Răduța; Pintescu Teodor și Bilan Daniela; Olari

George și Lăcrimioara; Olari Vasile și Lavinia Chichiriță; Petrică

Ungureanu și Angela; Sorin Onu și Steluța; Florin Lăzărescu și Livia;

Constantin Huțan și Alina; Cătălin Lungoci și Alina; Ion Lupoaie și

Elena; Doru Andrișan și Aurica; Cristin Moisuc și Antoneta; Gelu

Moisuc și Alina; Gelu Cosovan și Mihaela; Virgil Olinici și Angela;

Mircea Guță și Elena; Alex Iliuț Mihai; Vasile Cuciurean și Otilia;

Ciprian Andrișan și Angelica; Cristian Petrescu și Violeta. Puteți

observa cu ușurință că aproape toate perechile sunt formate din soț

și soție. Mai rar așa ceva !

Am mai aflat ceva deosebit despre jocul „ARCANUL

STRĂMOȘESC”: „Doamna Argentina Leopac, profesor de limba

și literatura română la „Colegiul Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți,

97

cu sprijinul doamnei Vera Moisiuc și al domnului primar Gheorghe
Ștreangă, au făcut un studiu privind jocurile tradiționale ale
„ARCANULUI STRĂMOȘESC” din Frătăuții Noi. Cum studiul este
foarte interesant, cu acordul realizatorilor, îl reproduc mai jos:

„EU CRED CĂ VEȘNICIA S-A NĂSCUT LA SAT”
Studiul începe cu un citat al marelui nostru istoric Nicolae
Iorga:
„Pentru puține popoare se găsește un ținut relativ mic ca
acesta în care să se cuprindă atâta frumusețe, atâta bogăție de
astăzi și atâtea amintiri din trecut așa de îmbelșugate, de
îndepărtate, de sfinte” spunea Nicolae Iorga referindu-se la nordul
Bucovinei.
Despre aceste plaiuri s-au scris multe pagini pentru că oferă,
pe lângă un cadru natural feeric și un farmec aparte care răzbate din
tradițiile și obiceiurile specifice locului.
De-a lungul timpului, evenimentele istorice au marcat
destinele bucovinenilor , conturând o activitate socio-culturală
particulară și originală.
Începând cu anul 1774, Bucovina istorică a intrat sub
ocupația Imperiului Austro-Ungar, care și-a pus amprenta ,în mod
vizibil, asupra acestor meleaguri, începând cu arhitectura caselor și
continuând cu influența asupra ocupațiilor oamenilor, asupra
lucrului de mână și a portului popular.
Considerăm că județul Suceava este o zonă reprezentativă în
ceea ce privește respectul pentru credință și tradiție, pentru limba
strămoșească, dar și pentru promovarea și transmiterea acestora
într-o formă autentică.
O componentă importantă a tradiției din această zonă este
jocul popular pentru că acesta reprezintă un adevărat poem al

98