150 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PEDAGOGIC_Final

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

- I-am dat-o cu împrumut unei consătence care învață la Liceul

Codreanu.
- Așa! Și consăteanca dumitale a dat-o unuia de la FRB, acesta a dat-o

unuia de la Galați, care vede că-i cartea lui Mormolocea Trahanache de la
Bârlad. Ieșiți afară! Bivoli ordinari! Să nu vă mai văd!

I-a văzut la prima oră pe care o avea la clasa noastră.

Colăcelul
La începutul anului al doilea, domnul profesor Mâță Mihai, nou la
clasa noastră, mi-a dat drept sarcină să-i cumpăr în fiecare pauză mare un
colăcel (nu covrig) de la magazinul alimentar. Era un colăcel plăcut la gust și
costa optzeci de bani. În fiecare pauză mare mă întâlneam cu domnul
profesor, îmi dădea un leu și-i cumpăram colăcelul fără să stau la rând. Mă
adresam vânzătoarei cerând colăcelul domnului profesor Mâță, îi dădeam leul
și mă grăbeam pe platou să-i duc domnului profesor alimentul. Firește,
colăcelul era proaspăt și uns cu ceva lucios. Niciodată nu primeam rest. Nici
n-am fost întrebat despre el. De multe ori nu termina de mâncat colăcelul în
pauză și intra la oră continuând consumul în clasă.
Odată, fiind de serviciu pe hol, l-am trimis pe colegul meu Țupu
Mihail în locul meu. Acesta a stat la rând, întârziind la oră, și nu a spus
pentru cine cumpără colăcelul. A primit un colăcel din săptămâna trecută.
Domnul profesor a așteptat degeaba pe platou, a trecut pauza și a intrat la oră
la clasa vecină cu a noastră. L-a trimis pe Sandu Filip, era la clasa unde era
diriginte, după Țupu:
- Domnule Filip, du-te, domnule, după Țupu de la II B. L-am trimis
să-mi cumpere un colăcel.

- Nu-l cunosc, domnule diriginte.
- Unul nalt și prost, domnule.
- Tot nu-l știu, zice Filip ieșind din clasă.
S-a întâlnit cu Țupu, pe care îl știa, a luat colăcelul și i l-a pus
domnului profesor pe catedră. Uitându-se la colăcelul care nu mai avea nici
un luciu domnul profesor a avut o bănuială. Împingând cu un deget în colac a
căpătat și certitudinea, alimentul avea duritatea betonului turnat anul trecut.
- Unde-a găsit, domnule, fosila asta? a întrebat dând deoparte cu
scârbă colăcelul. Uf, o să mă omorâți cu dulciurile, s-a văitat dându-i un leu
lui Filip să-i cumpere niște napolitane.

251

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Sugativa și gramatica geometrică
La începutul anului al II-lea am fost preveniți de cei care îl aveau
profesor pe domnul Mihai Mâță să avem întotdeauna sugativă pe catedră, ca
obligație a elevului de serviciu. După vreo lună și ceva de la începutul anului
școlar elevul de serviciu a uitat să pună sugativa pe catedră.

- Cine-i de serviciu?
Vinovatul s-a ridicat și a dus repede o sugativă. Era prea târziu.

- Cumperi dumneata o coală de sugativă și o dai șefului clasei!
La următoarea oră cu dumnealui șeful clasei a dat domnului profesor

coala de sugativă, cât o coală cartonată de hârtie (coală ciocan i se mai zicea)
împăturită cum a dat Dumnezeu. Ei, nu, avea un aspect neîngrijit. A făcut loc
pe catedră, a întins coala de sugativă și a împăturit-o cu multă rigoare,
punând colț peste colț și marginile perfect suprapuse, obținând un dreptunghi
fără de cusur de mărimea unui caiet dictando. Firește, pachetul avea oarece
grosime. La sfârșitul orei i-a dat pachetul de sugativă șefului clasei cu
poruncă fermă de a i se aduce în fiecare oră șomuiogul și de a nu-l da nici
unui alt profesor. Așa a fost în toți ceilalți ani. Se înțelege că, tot manevrând
clitul de sugativă, acesta suferea cu timpul eroziune fizică. Când sugativa
devenea prea rufoasă, domnul profesor îndepărta partea uzată cu mâna lui.
Într-un an școlar îndepărta cam două dreptunghiuri, restul era aruncat la
sosirea vacanței de vară.

De pe la jumătatea trimestrului al II-lea, în anul al II-lea, am început
studiul sintaxei frazei făcând bineînțeles și schema. Cerculețele în care
treceam numărul propoziției trebuiau să fie perfect rotunde și toate de aceeași
mărime, perfect aliniate pe orizontală și egal distanțate, fie că erau propoziții
principale sau erau subordonate. Se înfuria ușor când ceva nu era pe placul
ochiului lui, a venit de vreo două ori la tablă și a dat un exemplu practic de
rigoare grafică. Acum, ca să fim drepți, structura arborescentă care rezulta
din analiza frazei date era o reprezentare grafică de toată frumusețea. Numai
noi știam cu câtă transpirație o făceam.

Zicala
Începând cu anul al doilea am făcut orele de limba română și
asociatele cu profesorul Mihai Mâță. Despre cum stabilea ordinea în care ne
asculta pentru notare am să povestesc altă dată. Acum spun doar că, misogin
fiind, nu amesteca fetele cu băieții. În anul al doilea învățam înghesuiți într-o
clasă din corpul G. Erau scoși în fața clasei patru băieți, între care și Mihai
Molocea. Se verifica lecția despre Costache Negruzzi. Profesorul mânca

252

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

colăcelul pe care i-l cumpăram zilnic în pauza mare de la chioșcul alimentar.
Rupea o bucățică cât pentru o înghițitură, o punea între buze și o împingea cu
arătătorul mâinii drepte în gură. Tocmai spusese Molocea că în lucrarea
Negru pe Alb Negruzzi a adunat proverbe și zicători.

- Ia spune, domnule Molocea, un proverb sau o zicătoare de acolo!

Cam stingherit, Molocea zice:
- Ce se naște din pisică șoareci mănâncă.
- Chiar așa zice acolo? întreabă profesorul mai băgând o bucățică de

colac în gură.
- Ce iasă din mâță șoareci mănâncă.
- Ce iese din mâță colaci mănâncă, domnule Molocea. Mi-ai zis-o!

Machiaverlâc
La începutul fiecărui an școlar se produceau modificări mici în
structura claselor. Unii, pierzând lupta cu promovarea, se lăsau de școală sau
migrau într-o mică măsură spre alte licee pedagogice. Alții veneau sau plecau
din motive care nu aveau nimic de a face cu situația la învățătură.
La începutul anului al treilea au venit și în clasa noastră vreo trei
colege din ultima categorie. Una a motivat că a venit să stea la o mătușă.
Vorba ceea: n-are mamă, n-are tată, a făcut-o o mătușă. Și așa a și fost, a fost
externă până la sfârșitul școlii.
Într-o sâmbătă din a doua jumătate a lunii mai 1971 (eram în anul al
IV-lea) ni s-a dat liber de la cea de-a cincea oră cu câteva minute mai
devreme astfel că nu am stat mult la rând la cantină. Pe la unu și un sfert intru
în clasă. Spre mirarea mea, colega cu mătușă nu plecase acasă. Era în
mijlocul unui grup de vreo șase colege, pătrunsă de o mare supărare. O fi
pierdut sau i s-a furat ceva de preț, mă gândeam eu. Dau să trec către banca
mea. Mă opresc colegele. Aflu că era vorba de o înmormântare duminică
după-amiază și colega mea, din cauza orarului nepotrivit al curselor de

autobuz, nu poate ajunge luni la ore. Are nevoie de un bile de voie de la
director pentru motivarea absențelor.

- Așa, și?
- Cum și? Trebuie să mergi cu ea la domnul director, pentru a-i semna

biletul de voie.
- Se poate duce și singură, zic eu complet lipsit de solicitudine.
- În starea asta? Ești șeful clasei. E de datoria ta să o ajuți. Pe tine te

cunoaște domnul director.
- Și ce dacă mă cunoaște?

253

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Au sărit pe mine cu gura coțofenele de mă mir că nu m-au și bătut. Iau
biletul de voie pregătit de colege și plec însoțit de fata necăjită spre
cancelarie. Mă gândeam ce bine ar fi să nu găsim directorul. Ce s-ar fi
întâmplat dacă nu ar fi participat colega mea la înmormântare? Se întorcea
răposatul sau răposata acasă? Dacă directorul mă întreabă ce caut eu, nu
putea veni singură? De ce mă bag în seama? N-am avut pe Cel Preaînalt
alături, directorul stătea de vorbă cu cineva în fața cabinetului directorial.
După vreun minut a fost liber.

- Bună ziua!
- Ce-i, măi Fernandel? Ia spune!
Profesorului Dumitru Mâță i s-a părut că expresia mea facială aducea
cu expresia facială cabalină a marelui artist francez. De aici a venit porecla.
N-a fost o poreclă care să prindă.
Îi spun eu rapid ce-mi spuseseră colegele despre necesitatea biletului

de voie.
-Dacă zici tu...
Semnează biletul de voie pe pervazul ferestrei de pe hol, eu

mulțumesc și plecăm. Am mers și la dus și la întors într-o muțenie totală.
Numai că pe calea de întoarcere s-a întâmplat ceva curios. Colega

mea pierdea progresiv supărarea, începuseră să-i strălucească ochii, mai nu
țopăia de bucurie. M-am gândit că de pe urma răposatului îi va fi rămânând
vreo moștenire consistentă.

Intrăm în clasă.
- Fetelor, care aveți o pereche de pantofi treizeci și șapte, negri, cu toc?

Se ducea la o nuntă...
Expulzarea din clasă

În anul al doilea am învățat la parterul corpului G într-o clasă
subdimensionată. Tot acolo am învățat și în anul școlar următor. Între bănci și
catedră era loc cât să treacă un elev. Stăteam în penultima bancă de pe rândul
de la geam. Nefiind loc destul, băncile de pe acest rând erau lipite de perete.
Ca să ies din bancă trebuia ca Mihai Iruncă să se ridice să-mi facă loc.

Era într-o sâmbătă, prin mai 1968. Aveam ora a cincea cu profesorul
Mihai Mâță. Geamurile fiind deschise auzim pe la unu fără douăzeci:

-Măi Poiană, dă-mi cheia!
Era un consătean care învăța la liceul teoretic. Avea de gând să plece
acasă și eu uitasem să-i las sub pernă unica cheie pe care o aveam la vestiarul
pe care îl ocupam împreună.
Îl aude profesorul și-i zice lui Mihai Iruncă:

254

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

- Ia vezi, domnule, că-i un nebun afară! Ce vrea?
Se duce Mihai la geamul de lângă catedră, unicul folosibil în acest
caz, îl vede pe consătea și-l întreabă:
-Ce vrei? Pleacă de aici!
-Spunei lui Poiană să-mi arunce cheia! Vreau să plec acasă.
Între timp eu dădusem cheia lui Curelaru, care avea acces la geam, și
acesta i-o aruncase. Consăteanul meu auzise zgomotul produs la căderea
cheii pe beton, dar nu o găsea.
-Unde-ai aruncat-o, măi?
S-a ridicat profesorul, s-a dus la geam, a apucat o cărămidă din cele
puse să nu se miște cerceveaua când bătea vântul și-i zice celui de afară:
-Pleacă, domnule că-ți dau cu cărămida!
Omul meu găsise cheia și a plecat.
Mai fierbe profesorul vreo zece minute și dă în clocot:
-Pe cine căuta, domnule?
Mă ridic din bancă:

-Pe mine.
-Ieși afară! Du-te și-ți educă văcarul! Scuipă-l în ochi din partea mea.
Două săptămâni să nu mai vii la ora mea!
Am ieșit. Luni m-am dus la oră. Nici o reacție!!!

Ora cu elevi puțini
Cei care aveam viori, mandoline sau acordeoane făceam orele de
muzică instrumentală cu profesorul Ioan Mihăilescu. Cei vreo patru-cinci
care studiau (vorbă să fie!) chitara aveau ca profesor pe Virgil Beceru. Orarul
lor nu coincidea cu al celor mulți.
Odată, în anul al doilea, ne-a ținut profesorul Mihăilescu și în pauză.
Am ajuns la ușa clasei după ce intrase profesorul Mihai Mâță. Nu îndrăznea
nimeni să bată la ușă și să ceară pemisiunea de a intra. Știam noi ce știam.
Iaca o pălește curajul pe o colegă de la care nu te așteptai, Constanța
Bumbaru. Era o fată mărunțică. Când vorbea clătina ușor din cap la fel ca cei
cu boala Parkinson. Bate la ușă și intră, tocmai ea care îl irita pe profesor și
când nu era un motiv ca cel de acum. Era de ajuns să o vadă.
-Bună ziua! Domnule profesor, vă rugăm...
-Ieși afară! Spurcăciune!
- Ne-a ținut...
-Nu mă interesează! Să nu mai aud unul pe hol că vă sparg scripcile

de cap!

255

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Tanța Bumbaru nu a mai avut motive să vină și în anul al treilea. Și nu
numai din cauza profesorului Mâță. Era prin Huși. Am auzit mai târziu că a
făcut o școală de surori medicale.

4,99
Cu două sau trei zile înainte de a încheia primul trimestru din anul al
doilea, îmi zice profesorul Mihai Mâță:
-Domnule Poiană, ora următoare să ai stilou cu cerneală roșie!
M-am pregătit cum a zis. Tot așa a fost și-n celelalte două trimestre și

mai apoi.
Vine la oră și spune celor din prima bancă cea mai apropiată de

catedră:
-Ia ieșiți din bancă!
Apoi către mine:
-Domnule Poiană, treci aici cu stiloul cu cerneală roșie și o coală de

hârtie!
M-am dus. Mi-a dat catalogul, mi-a spus să-l deschid și să încep să-i

spun notele fiecărui elev pentru a calcula media. Făceam calculele separat și
apoi comparam. Rezultatele erau la fel. Apoi eu scriam media cu cifre și

litere.
-Domnule să fii atent să nu greșești!
La sfârșitul trimestrului al treilea a apărut o situație pe care nu o

prevăzuse. Se încheia și media anuală. A fost o situație în care media anuală
ieșea 4,99. Apucasem și scrisesem media trimestrială.

-De ce nu mi-ai spus, domnule, că-i mai puneam o notă și nu

ajungeam de poveste?
-Păi eu am știut ce-o să iasă?
Am recalculat, am sucit-o, am cârmit-o, nimic!
-Scrie domnule! Atâta iese și gata!
Am scris 4,99. După-amiază, la ședința consiliului profesoral, media a

fost stabilită la 5. Ar fi fost o medie nedreaptă. Ne-a fost învățătură de minte.
Când am mai scris mediile calculam și media anuală și apoi scriam media pe
trimestrul al treilea și pe cea anuală.

Mâță Mihai - omul
Era în mai 1971. Mai erau câteva zile și cei din anul al V-lea se
puteau considera absolvenți. Împreună cu colegul meu Mihai Iruncă urcam
scările către cancelarie. Aveam treabă la cabinetul domnului profesor
Constantin Giușcă (fie iertat!).

256

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

La doi-trei pași în fața noastră urcau două eleve de la VD, clasă al
cărei diriginte era domnul profesor Mihai Mâță. Una din cele două fete
fusese văzută cu câteva zile în urmă de dirigintele ei prin oraș cu o pălăriuță
pe cap. A doua zi i-a reproșat în auzul întregii clase ,,aspectul de
zarzavagioaică‖.

În fața fetelor urcau fără grabă domnul director Ștefan Cucoș
împreună cu dirigintele fetelor, discutând ei știu ce. Ajungând ei la ușa din
capătul holului cancelariei, directorul vede pe cele două fete și se oprește
făcându-le loc să treacă. Le-a spus cu glasul lui ușor nazal:

-Hai, treceți voi, suntem colegi de-acum!
I-am dat un cot lui Mihai Iruncă să-l fac atent. Eram sigur că avea să
urmeze o reacție din partea domnului profesor Mâță.
Fetele au mulțumit fandosindu-se puțin, au trecut de ușă și, fâț-fâț, au
luat-o către cancelarie. A trecut și domnul director. Domnul Mâță a rămas
pironit locului aproape zece secunde privind în gol. Ce-o fi văzut? Probabil a
trecut rapid în revistă cei cinci ani care-au trecut și a exclamat către nimeni:

-Da, domnule!
A plecat și el. A fost unul dintre rarele momentele în care am văzut în
domnul profesor Mâță și un OM.
Mă întorc către Mihai Iruncă:
- Ai văzut?
- Ce să văd?
Îl oprisem degeaba.

Brazii
În toți cei patru ani în care i-am fost elevi, profesorul Mihai Mâță
avea această metodă de a alege elevii pentru verificare și notare: la începutul
anului școlar asculta întâi în ordine alfabetică fetele; băieții la urmă tot în
ordine alfabetică.
După ce punea câte o notă asculta fetele tot în ordine alfabetică, dar
ținând cont și de note; întâi cele cu doi, apoi cele cu trei și tot așa. Pe băieți îi
asculta după ce termina cu fetele după aceleași criterii.
La începuturile trimestrelor al doilea și al treilea folosea tot metoda
alfabetică la care adăuga criteriul mediei de pe trimestrul trecut.
Prin semestrul al doilea din anul al cincilea scosese în fața clasei pe
trei din cei cinci băieți câți eram. Nu s-au făcut de râs, dar nici nu l-au dat pe
spate cu răspunsurile lor. S-a uitat la ei și cu oarecare dezamăgire le zice:
-Trei brazi, domnule, ca trei mămăligi.

Violența fizică

257

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Colegul Mihai Ungureanu a scris cu puțin timp în urmă o amintire
despre domnul profesor Mihai Mâță. Câte n-ar fi de povestit despre el!

Am să încerc și eu în mai multe episoade. Cred că este profesorul
despre care aș avea cel mai mult de povestit. Era un profesor foarte bine
pregătit, dublat de un om dificil. Coleric, ușor iritabil, arțăgos, generator de
replici tăioase, malițioase, caustice, mergând uneori până la violență verbală.
Ba chiar și la violență fizică.

Am asistat la un astfel de moment și mai am știre despre vreo trei. Le
inspira teamă, groază chiar, celor cu note mici la obiectele pe care le preda.
N-au fost puțini cei care au consumat vacanțele de vară învățând pentru
corigență. Unii au repetat câte un an din cauza nepromovării examenului de
corigență. Câțiva au renunțat la continuarea școlii.

A nu se înțelege cumva că pun vina în sarcina profesorului nostru.
Aurelia Huiban, cred, spunea că era greu de terminat liceul pedagogic. Are
dreptate. Erau elevi care nu aveau cum să facă față exigențelor școlii.

Aș vrea să nu se înțeleagă că domnul Mâță-omul era o colecție de
defecte. Eu am avut întotdeauna note mari la obiectele pe care ni le-a predat.
Ba, în câteva situații particulare despre care voi vorbi altădată, pot zice că am
avut o relație apropiată. Afirm că am văzut de câteva ori și trăiri emoționale
surprinzătoare.

Voi povesti despre episodul de violență fizică.
Am obiceiul de a mă întinde la vorbă. Dacă se va întâmpla și acum vă
rog să treceți cu vederea. Între cei care eram elevi în anul I era și o fată cu un
an mai mare. Făcuse clasa a IX-a la Puiești, se retrăsese și, cum era o fată
deșteaptă, a intrat ușor la liceul pedagogic. Nu era singurul elev care făcuse la
fel. Era o fată frumoasă și ajunsă de cap. Cred că a luat în mai multe rânduri
semibursă, poate chiar și bursă întreagă uneori. Se înfierbânta ușor în relații
sentimentale. Cum arăta foarte bine, nu ducea lipsă de admiratori.
Mi-a făcut odată o confidență. Fiind pe o bancă între doi pretendenți
la calitatea de prieten ținută de câte o mână de fiecare dintre cei doi și
trebuind ,,să dezlege calul de la gard‖, a retras mâna de la cel din stânga și a
mutat-o la cel din dreapta. Alegerea fusese făcută.
Prin anul al treilea avea ca prieten un individ din clasa al cărei
diriginte era domnul profesor Mihai Mâță, anul IV D. Era venit prin transfer
de la Iași și cred că era chiar cu doi ani mai în vârstă ca noi. Pe lângă ce trupă
de băieți avea, numai acesta lipsea.

258

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Se vede că relația căpătase o temperatură primejdios de mare pentru
că au fost chemați părinții. După vizita acestora relația s-a terminat, dar nu a
fost și uitată de profesor.

Când eram în anul al IV-lea colega noastră avea alt prieten. Dragoste
chioară și amor ghebos și alta nu. Colega noastră a lipsit de la teză; greșeala
era de neiertat. În asemenea situații domnul profesor Mâță punea elevul în
ultima bancă și-i dădea un subiect cu 2 asigurat. Bună mehenghe, colega
noastră s-a poziționat singură în ultima bancă. A primit subiectul și s-a apucat
de copiat din manual. Văzând ce face, profesorul a venit la ea (era sărbătoare
când se ridica el de la catedră), i-a rupt foaia, i-a schimbat subiectul, i-a luat
manualul și, zicându-i ,,dobitoacă îndrăgostită‖, i-a dat vreo câteva după
ceafă. Infractoarea școlară nu a bindisit din asta și a scos cel de-al doilea
manual pregătit, copiind fără nici o grijă. S-a măritat după câteva săptămâni.
A avut nunta la restaurantul Poienița și am fost pentru scurt timp vreo câțiva
colegi să facem o poză. În același an s-a mai măritat una. Fosta noastră
colegă a terminat liceul la seral și a lucrat un timp casieriță la un magazin
alimentar. Cred că trăiește și acum în Bârlad.

Bancă strâmtă
Din anul al treilea am început practica pedagogică, numai asistență în
primele două trimestre. Cu noi erau de cele mai multe ori și profesorii
metodiști.
Domnul profesor Mâță Mihai mai bodogănea nemulțumit în timp ce
predau practicanții, luând drept martor pe cel cu care stătea în bancă. Cu
extrem de puține excepții, cel cu care a stat în bancă în cei trei ani de practică
pedagogică am fost eu, ceilalți fugeau de el ca de ciumă.
Cerea de la careva o foaie de hârtie, scotea stiloul și se apuca de făcut
observații scrise. Avea un stilou cu vechime, se cam rosese penița și nu mai
scria subțire, dar nici nu se poticnea vreodată pe hârtie. Unele observații erau
înconjurate cu chenar fiind mai importante. Când practicanții mai făceau
greșeli îmi zicea:
-Ia uite, domnule! Așa am vorbit noi la consultație?
Și tot așa mogorogea toată ora. Geta Pavel (fie iertată!) preda pe M.
Nu știu ce nume propriu scrise ea în proiectul planului de lecție pe care l-a
prezentat la consultație. La predare s-a folosit de numele Mirel.
-Unde-a găsit, domnule, numele acesta brazilian?
-Știu și eu...
-Păi, nu putea să folosească nume românești, mai apropiate scopului,
mai ales că elevii l-au învățat pe a? Uite: Marin, Matei.

259

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

-Putea.
Odată, fără să premeditez ceva, m-am așezat într-o bancă foarte
strâmtă. Când a intrat în clasă s-a uitat după mine și a venit potrivit
obiceiului. N-a putut, din cauza burții, să încapă în bancă. S-a dus la banca de
alături:
-Dați-vă mai încolo! Mi-ai făcut-o, domnule Poiană!

Facere de rușine
În penultima oră de limba română, în mai 1972, m-am făcut de tot
râsul. Profesorul Mihai Mâță, căruia-i ziceam ,,motanul de română‖ spre a-l
deosebi de fratele lui Dumitru Mâță (,,motanul de sport‖), scria ceva în
catalog. Boc! Boc! la ușă. Cei patru băieți care stăteam grupați în ultimele
două bănci de pe șirul din mijloc (Mihail Țupu stătea în bancă pe alt rând cu
Rodica Costin) am întins picioarele în față trăgându-ne puțin în banci și
pregătindu-ne de râs.
Profesorul Mihai Mâță dădea afară pe orice elev care intra în clasă
după începutul orei. Cu o zi sau două înainte o dăduse afară pe Antoaneta
Deliu, șefa clasei, care fusese chemată la directorul școlii împreună cu ceilalți
șefi de clasă din anul V să ducă nu știu ce listă și întârziase. Antoaneta a
intrat în clasă și a vrut să îngaime niște scuze. Inutil. ,,Ieși afară!‖ Colega
noastră a insistat cu scuzele. ,,Ieși afară! Aștepți și-un brânci?‖ A ieșit.
Acum așteptam, dornici de o veselie tâmpă, ceva asemănător.
Surpriză! N-a fost așa. A intrat o fătucă din anul IB, clasa la care era diriginte
profesorul Mihai Mâță, cerând voie să ne felicite pe cei din anul VB ,
absolvenți de acum (o zi –două nu se mai puneau).
Profesorul Mâță a permis și, fapt nemaiîntâlnit, s-a ridicat de pe
scaun. Au mai intrat niște fete (era o clasă fără băieți), a scos una o hârtie și a
citit un text bine simțit (felicitări, urări). Firește și noi eram în picioare
emoționați și surprinși. La urmă a venit o fată la mine și mi-a pus în brațe un

buchet de flori.
Mult mai târziu am aflat de ce mie și nu altcuiva.Trebuia să spun

câteva cuvinte de mulțumire. Aș! N-am putut scoate un cuvânt. Închipuiți-vă
un băiat de douăzeci de ani care nu poate glăsui de emoție. M-a ajutat rapid o
colegă. A mulțumit ea. Mă gândeam că a doua zi va râde de mine tot liceul.
N-am auzit pe nimeni să se veselească pe seama mea.

Insinuare
În toamna anului 1967 domnul profesor Mihai Mâță era dirigintele
anului II D înv. A dus dirigenția până la absolvire și în 1971, când eram în
anul V a preluat o clasă de anul I. Erau numai fete. După ce pățise cu seria

260

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

care absolvit în iunie 1971 suporta greu ideea relațiilor apropiate dintre băieți
și fete. Povestesc eu acușica ceva care justifică titlul. Acum am să o iau mai

pe departe.
Prin primăvara lui 1972 treceam pe holul din fața claselor de anul IV

și mă întâlnesc cu domnul profesor Mâță. Îl salut și în loc de răspuns îmi

zice:
-Domnule Poiană, dumneata îl cunoști pe Tarază Sorinel?
-Îl știu.
-Ia chemă-l, domnule, încoace.
Tarază era elev la IV C sau D. Îl caut, îl găsesc și-i spun:
-Hai că te caută ,,motanul de română‖.

Ajungem la domnul profesor, care-l ia scurt:
-Dumneata ești Tarază Sorinel?

-Da, domnule profesor.
-Domnule, te poftesc să fii serios! M-ai înțeles?
- Păi, ce-am făcut, domnule profesor?
-Domnule, eu atât îți spun, să fii serios!
S-a întors și a plecat. Explicația era că Tarază se ,,lipise‖ de o fătucă
din anul I, din clasa al cărei diriginte era domnul profesor Mâță. Acum
acționa preventiv, după ce experiențe avusese în anii din urmă.
Iată o povestire a unei întâmplări de prin 1970 sau 1971, de pe când
era diriginte la V D. Istoria o știu din sursă directă, de la băiatul implicat. Rog
pe toți cei care știu despre cine-i vorba să nu divulge numele fetei sau al
băiatului.
Unul din băieții din clasa lui avea fier de călcat electric, lucru rar nu
din cauza prețului, care nu era prea mare, ci din cauza lipsei de bani. A doua
zi aveau practică și fetele i-au cerut fierul spre a-și călca halatele, cu
înțelegerea ca să termine până pe la ora 21. Cum nu au terminat au prelungit
termenul până la 22. N-au terminat nici atunci, ai fi zis că-și călcau halatele
toate fetele din internat. S-a înțeles cu fata care-i tot prelungea termenul să
vină la 23. Cum-necum nu erau gata nici acum.
-Tu ce vrei să calci? a întrebat fata care coborâse la parter.
-O cămașă.
-Ad-o încoace că ți-o calc eu și ți-o dau dimineață.
Băiatul a adus cămașa. Numai că nici fata nu a mai plecat sus, la
dormitoarele fetelor, nici băiatul nu a plecat la dormitor, au rămas pe holul de

la parter. Nu mai era nimeni pe acolo.

261

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Pe la ora 2 i-au găsit portarii plecați să facă un rond. Băiatul a sărit pe
geam și fata a rămas cu cămașa acestuia. Ancheta făcută de conducerea școlii
a descoperit a cui și de ce era cămașa la fată. Fata nu a dezvăluit numele
băiatului cu care era. A spus doar a cui era cămașa. Proprietarul fierului de
călcat a recunoscut că era cămașa lui, negând cu hotărâre că ar fi zăbovit cu
fata până la ora 2.

S-a presupus că era unul de la FRB. Fata nu a mai fost la masă, a
plecat la practică și, în timpul uneia din ore, la care asista așezat pe un scaun
lângă ușă dirigintele, domnul profesor Mihai Mâță, de atâta supărare i s-a
făcut rău. Acesta era la curent cu întâmplarea. Ca să nu deverseze puținul
conținut al stomacului în clasă, fata a țâșnit spre ușă. Vrând să sugereze drept
motiv al stării de greață ceva ,,cu ochi‖, profesorul a întrebat cu uimire
prefăcută:

-Așa repede?

Telegrama
Am făcut chimia cu doamna profesoară Alexandrina Bâclea!
Ce profesoară! Ce doamnă! Excelent pregătită, riguroasă, meticuloasă
și sobră (n-am văzut-o niciodată zâmbind, necum râzând). Nu ierta nimic,
taxa orice abatere cu alte cuvinte decât ar fi făcut-o domnul profesor Mâță.
Cum îmi plăcea chimia și învățam bine (am participat și la o
olimpiadă județeană în anul al patrulea, pentru care am primit în catalog un
10) nu am avut decât odată un mic clinci. Ba mi s-a întâmplat să mă scoată de
două ori din mocirla în care mă băga dirigintele clasei.
Am să povestesc întâi despre clinci. În anul al patrulea, la teza de pe
un trimestru, am hotărât cu colegul meu Molocea Mihai să scriem tezele cu
mare economie de cuvinte. Zis și făcut. Am primit subiecte diferite. Ne-am
apucat de treabă. La partea de teorie nu prea puteai face economie lingvistică,
trebuia epuizat subiectul în totalitate, dar problemele le-am rezolvat fără nici
un comentariu, formulele și calculele, atât.
Această economie ne-a adus scăderea notei cu un punct, am primit 9.
Tezele nu aveau nici o scăpare la teorie. Problemele aveau rezultatul corect,
tehnic nu era nimic de reproșat. Se puteau face comentarii la rezolvarea
problemei, dar și fără ele era bună Era o sclifoseală de copii întârziați (aveam
optsprezece sau nouăsprezece ani). Ne-a tras un perdaf și a încheiat așa:

- Ce, trimitem telegrame?
Odată mi-a făcut o observație în termeni cu mult mai blânzi decât ar fi
făcut-o altui elev.

262

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Tot în anul al patrulea ne duceam eu și Mihai Iruncă să lucrăm niște
fotografii în laboratorul foto al unei școli generale, Școala Iorgu Radu cred.
Într-o zi mi-am luat și prietena să vadă cum se realizează fotografiile. Lucram
sub supravegherea unui învățător priceput. Am plecat ținându-ne de mână.
Habar nu aveam că doamna Bâclea locuia peste drum de această școală. A
doua zi mi-a reproșat că nu am salutat-o. I-am spus că nu am văzut-o nicăieri.

-Cred și eu, dacă mergeați de mână nu mai vedeați oamenii.
La spectacolul centenarului liceului, ținut la Teatrul Victor Ion Popa,
o colegă a cântat pe scenă, era solistă de muzică populară. Și-a ridicat fota cât
de mult s-a putut. La prima oră de chimie, doamna profesoară i-a reproșat dur
acest fapt învinuind-o de expunerea lenjeriei intime pentru cei din primele
rânduri, persoane în vârstă, mai ales bărbați.
În anul al V-lea ajunsesem să am o relație extrem de proastă cu
dirigintele. Am să povestesc eu altă dată, e multișor de spus.
Într-o dimineață eram în holul scărilor care duceau la cancelarie având
clasa alături. Iaca trece doamna profesoară Bâclea și, la doi-trei pași în urma
ei, trece și dirigintele meu. Fiind aproape unul de altul am salutat o singură
dată, nu prea tare probabil pentru că imediat am fost luat la refec de diriginte.
Îmi reproșa faptul că nu aș fi salutat. Nesimțit, obraznic, etc. N-am scăpat
ocazia să fac pe deșteptul:
-Eu am salutat. Dacă analizatorul dumneavoastră auditiv nu e în cea
mai bună stare...
Atât mi-a trebuit. A reluat invectivele mai abitir ca prima dată. M-a
scos din necaz doamna Bâclea, care se oprise pe scări și asculta:
-Elevul Poiană a salutat!

Necazuri cazone din cauza profesiei
La încorporarea în armată am avut primele nemulţumiri.
Nici un ofiţer din bateria la care fusesem repartizat nu mă dorea în
plutonul lui. ,,E învăţător. Ce să faci cu el?‖
Se căutau oameni cu profesii tehnice, era o unitate de rachete.
Până la urmă m-a luat unul în grupa de topografi a plutonului de
comandă. Nevasta lui era învăţătoare. Curios e faptul că eram patru învăţători
în toată brigada şi toţi patru am ajuns să fim topografi, ba chiar și comandanți
ai acestor grupe deși aveam între subordonați topografi profesioniști școliți la
licee de cadastru și organizarea teritoriului .
În aceeaşi toamnă venise un locotenent nou-nouţ care avea o proastă
părere despre învăţători. Îi considera oameni eşuaţi intelectual şi ţinea destul
de des să se ştie acest lucru. De regulă supraveghea orele din după-amiezele

263

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

de joi şi vineri, când aveam un fel de activităţi culturale sau ne pregăteam
pentru lecţiile politice de sâmbătă dimineaţă. Era un bărbat foarte frumos,
adevărat magnet pentru femei. În scurte cuvinte era bun prieten cu Bachus,
fumător și, cum am spus, afemeiat, ca să nu spun de-a dreptul ...

Cum în unitatea noastră nu se făcea mare caz de respectarea regulilor
de adresare către superiori, puteam discuta mai liber adică, îi zic într-o zi:

- Vă propun să rezolvați o problemă.

- Te ascult.
I-am spus problema arhicunoscută cu hangiul care aduce cartofi
pentru trei călători. Aceștia adorm până sunt serviți, se trezesc pe rând și
mănâncă câte o treime din numărul cartofilor pe care îi găsesc în vasul adus
de hangiu și la urmă rămân opt cartofi. Câti cartofi a dus hangiul, câți a
mâncat fiecare și cum vor fi împărțiți cei rămași?
S-a repezit în rezolvare ca surdul în tobă, a greșit ceva, a reluat și a

rezolvat algebric problema.
-Vezi? îmi zice triumfător.
- Acum explicați-o și lui Cârciu. Presupuneți că este în clasa a patra.
Cârciu era un militar cu șapte clase, sobar de meserie, ajuns

Dumnezeu știe cum într-o unitate militară cu pretenții în ce privește
pregătirea școlară și curățenia din dosar.

I-a explicat lui Cârciu de vreo două ori la rând cum a rezolvat
problema. Clei! Și nu numai Cârciu era clei dintre cei din sală.

- Ia să văd cum îi explici tu.
Am făcut un grafic și uzând de metoda mersului invers (metoda
retrogradă) am explicat lui Cârciu cum se rezolvă problema. Acesta a înțeles
rezolvarea. Din ziua aceea nu a mai zis nimic depreciativ despre învățători.
Altă dată ne-a cerut să facem câte o prezentare a județelor din care
eram. Eu am făcut o prezentare amplă a județului Vaslui, insistând mai ales
asupra personalităților vasluiene, alții au prezentat județele Arad, Dâmbovița
și Vrancea. Cum aveam și un lipovean din Tulcea, a început și el să spună ce
pregătise:
-Județul Tulcea este cunoscut încă din antichitate.
-De ajuns, zice ofițerul. Stai jos!

2x3
În anii întâi și al doilea am făcut cunoștință cu note pe care nu le mai
avusesem, adică note mici. Am avut 4 la educație fizică în anul întâi, de la

264

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

profesorul Teodoridis Țavdaris, și tot atâta de la un profesor cu ochelari cu
dioptrii mari în anul al doilea la desen.

N-am rămas niciodată corigent la aceste obiecte, dar nici medii mai
mari de 6 n-am avut. Noroc de faptul că aveam medii mari la obiectele de pe
prima pagină a catalogului, altfel mi s-ar fi evaporat bursa întreagă.

Am coborât în anul al doilea și mai jos, la 3. Iată cum am fost în stare:
Pentru predarea biologiei ne-a venit în anul al doilea o fătucă abia
ieșită din facultate. Venea la ore cu oleacă de fustiță arătând fără nici o
inhibiție un segment important din picioare. Între noi fie vorba, nu erau

grozave. Erau de grosime medie, prea groase pentru a fi considerate frumoase
și suficient de subțiri pentru a nu fi asimilate butucilor. Ne dicta ce să scriem
pe maculator dintr-un caiet studențesc căruia îi găsise și o altă întrtebuințare.

Când scria ceva la tablă, cu mâna dreaptă firește, cu stânga ținea
caietul la spate în așa fel încât să acopere bine locul din care pornesc

picioarele.
Mă ascultase o dată și aveam un 8. În ora următoare observă că nu

eram deloc atent la ce se petrecea în clasă.
-Poiană!
Mă ridic și mă lasă așa fără să mai spună ceva. Îi ascultă în continuare

pe cei pe care-i verifica, le pune și note și observă că:
-Poiană, tu n-ai răspuns la nici o întrebare.
-Nici nu m-ați întrebat nimic.
- Cum aveam să te întreb ceva când tu erai cu mintea în altă parte. 3!

Iaca, na! Încape și un 3.
Peste vreo două ore îl vede pe Mihai Iruncă, colegul meu de bancă din

acel an școlar, că era preocupat de altceva. Ce făcea Mihai? Uitându-se într-o
oglindă de buzunar micșora volumul unor coșuri de pe față.

-Iruncă, ce faci acolo?
-Nimic, zice Mihai în timp ce eu luam cu abilitate oglinda și o

strecuram lui Curelaru, cel din banca din spate.
–Ia ridicați amândoi caietele și cărțile!
Credea că va pica oglinda. Nimic. S-a înfuriat și mi-a mai pus un 3.

Pe Mihai l-a păsuit.
Se îngroșa gluma. M-am făcut elev cuminte, am mai luat un 10 și am

spălat cumva rușinea. În trimestrele al doilea și al treilea am fost la ora
domnișoarei cel mai atent elev.

265

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Folosul și ponosul
În primii doi ani de liceu pedagogic am făcut câte două ore de limba
latină pe săptămână. Aveam note foarte bune, învățam de plăcere. Liceul
nostru nu avea profesor de latină, ne predau două profesoare de la liceul
teoretic: doamnele Liescu și Craus.
Am făcut câte un an cu fiecare. Amândouă știau carte nu glumă.
Prima era mai permisivă, a doua era mai austeră.
Am învățat repede în anul al doilea o metodă de a obține note mari cu
ușurință. Cu o zi înainte mă uitam ce lecție vine, învățam cunoștințele de
gramatică singur, că nu era trigonometrie ca să-ți explice profesorul
formulele, și traduceam lecția nouă.
După ce preda, doamna profesoară Craus solicita un voluntar care să
citească lecția nouă și să aplice cunoștințele noi de gramatică. Cum eram
pregătit din timp, luam foarte ușor notă maximă. Făceam așa de două sau trei
ori pe trimestru. Foarte repede a aplicat metoda și colegul Mihai Iruncă. Ca
să nu dogorim obrazul învățam conștiincios zi de zi. Mi-au mai rămas destule
în cap de la acele ore. Când se dădeau extemporale ne scotea la tablă pe mine
și pe Mihai, împărțea tabla în două și ne dădea câte o foaie cu subiectele
pentru fiecare rând separat pentru a le scrie pe tablă. Apoi ne trecea la loc și,
motivând că am pierdut din timp cu scrisul la tablă, nu dădeam și noi

extemporal.
Am folosit ceea ce mai știam din ce învățasem la o ședință de consiliu

local și am plătit pentru asta. Cred că era prin 2000. Primarul de atunci era
profesor de matematică și foarte des făcea mare caz de faptul că știa ce este și
la ce folosește numărul de aur. Ne privea cam de sus.

Numărul de aur există și vine de la vechii greci. Era ședința în care
era instalat, fiind reales. Nu s-a putut abține să nu ne aducă aminte despre ce
știe el. Am hotărât să fac și eu caz de puțină latină.

Cu inima cât un purice, fiindu-mi frică să nu-mi zică cineva ceva de la
obraz pentru faptul că mă sclifoseam într-o ședință oarecum solemnă, m-am
apucat și am cuvântat o compunere întocmită ad-hoc împănată cu toate cele
ce-mi mai aduceam aminte. I-am urat să-și ducă mandatul da capo al fine
(asta era din italiană, dar nu și-a dat nimeni seama), mutatis mutandis să
poată spune precum Octavianis Augustus înainte de a zice ,,acta est fabula‖
că ,,am găsit Roma din cărămidă și o las din marmură‖ (asta am zis în
românește că nu știu cum o fi în latină), în cazul nostru că a găsit Ivăneștii
din vălătuci și chirpici și-i lasă din cărămidă.

266

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Am observat că o anumită reușită din mandatul trecut nu este de
ajuns, una hirundo non facit ver. După ce am mai bâiguit eu ce am mai putut
am avut uimirea să constat că făcusem impresie bună.

Numai că nici o greșeală nu rămâne nepedepsită, Dumnezeu nu
doarme. Pe la 5 sau 6 septembrie mă convoacă doamna directoare a școlii și
îmi comunică hotărât că în noul an școlar voi preda orele de latină, două pe
săptămână, la clasa a VIII-a.

-Cum să le predau eu? Aveți profesoare de limba română.
-Au ore prea multe și nici nu știu, au făcut licee de specialitate la care

nu se preda latina.
-Asta-i bună! Ce, eu știu latinește?
-Știți, n-ați ținut o cuvântare în latinește la ungerea primarului?
-Care cuvântare în latinește? Am spus și eu câteva ziceri, asta

înseamnă că știu latină?
- Ziceri-neziceri, sunteți singurul care le știe și pe acestea.
Până la urmă am convenit să predau acele ore între 13-14, după ce-mi

terminam eu programul și în timpul când ar fi trebuit să fiu la biblioteca
școlii, eu fiind și bibliotecar școlar. Firește, n-am fost plătit pentru ore, le
făceam în timpul afectat programului la bibliotecă.

B.PORTRETE DE DASCĂLI ALE FOȘTILOR ELEVI,
PROMOȚII PÂNĂ ÎN 1984

TEMISTOCLE DIACONU
După absolvirea Liceului

Pedagogic „Al. Vlahuță‖ din Bârlad,
promoția 1971, a revenit în satul său
natal, ca tânăr învățător și director al
Căminului Cultural din Pădureni.

Fiind un iubitor al tradițiilor
populare și un pasionat al folclorului din
zonă, învățătorul Temistocle Diaconu s-
a gândit să înființeze la Pădureni un

ansamblu folcloric autentic. Cu
Ansamblul „Stejărelul‖, înființat încă
din 1973, a străbătut lumea, iar ceea ce a
văzut bine întocmit și frumos și-a dorit să facă și acasă. Pentru meritele sale
deosebite a fost recompensat, la acea vreme, cu Ordinul „Meritul Cultural‖.

267

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Au fost sacrificii. Au fost eforturi mari. Munca era voluntară pe atunci.
Pasiunea însă a învins orice obstacol, iar satisfacțiile au fost pe măsură. A
fost nevoit să învețe să cânte la opt instrumente, pentru ca, la rândul său, să-i
poată învăța și pe alții, devenind, astfel, ‖omul-orchestră‖ al comunei.

În 1975 începea ascensiunea ‖Stejărelului‖. Maestrul Constantin
Arvinte i-a recomandat să înființeze și o formație de dansuri, lucru
materializat în perioada următoare. În 1977 încep să apară și primele
rezultate. La Festivalul ‖Scoica de aur‖, de la Constanța, ‖pădurenii‖ au
câștigat marele premiu. În anul 1979 conducerea Ministerului Culturii de la
acea vreme îi trimitea la o manifestare în Belgia (la Liege). În același an,
reprezentanții Vasluiului merg și la Nice (Franța). „Am reprezentat țara și
județul Vaslui în nu mai puțin de 27 de țări. Nu e deloc de mirare, deoarece
până în 1990 fusesem deja în 14 țări. În anul 1985 am câștigat ‖Arborele
prieteniei‖, în Polonia, iar în 1989 am fost in Turcia, la Ankara și Istanbul.
Am fost primiți de primarul orașului german Munchen, care a dorit neapărat
să ne cunoască. Ne-a ținut câteva zile ca să ne arate orașul. Sunt amintiri
deosebite, amintiri pe care nu le poți uita nicicând‖, declara învățătorul

Temistocle Diaconu.
Iată un scurt istoric al activităților desfășurate de Ansamblul Folcloric

„Stejărelul‖:
 1973-1974: primele spectacole, desfăşurate la Pădureni cu cele mai
mari emoţii;
 1974: prima deplasare la Ivăneşti - Pădureni (8 km);
 1975: prima participare la Festivalul "Scoica de aur"-Constanţa,

primele premii individuale, dar mai ales succes la public;
 1977: din nou la "Scoica de aur"- Constanţa, de data aceasta cu

Ansamblul "Stejărelul", obţinând premiul I şi Trofeul festivalului;
 1977: primul turneu, de o săptămână, în Republica Moldova;
 1977: regizorul Timotei Ursu realizează filmul de televiziune "Copiii

din Pădureni";
 1979: participare la Festivalul internaţional de la Liege - Belgia,

Marele Premiu;
 1979: participare la Festivalul internaţional de la Nice – Franţa;
 1979: spectacole susţinute la Munchen - Germania, la invitaţia

personală a primarului;
 1981, 1982, 1984: spectacole în Republica Moldova;
 1985: Festivalul de la Kielce – Polonia;
 1986: Festivalul internaţional din Ungaria;

268

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

 1989: reprezentarea României la Festivalul internaţional de folclor din

Turcia -Istanbul, Ankara;
 1990-2000: deplasări în Franţa şi Belgia;
 1997, 1-3 august: participare la Festivalul internaţional de folclor

"Hora" de la Muzeul Satului din Bucureşti, alături de formaţii din
Italia şi Thailanda;
 1998: Festivalul internaţional de folclor de la Plzen - Cehia
Mezinârodni folklorni festival Plzen 98;
 1999, 15 mai: spectacol excepţional la Les Bon Villers – Belgia;
 1999: Festivalul mondial de folclor de la Saint-Ghislaint şi Carigan –

Belgia;
 1999: "La fete des Vignerons", Vevey – Elveţia;
 2002: Festivalul mondial "Folclorul lumii", St! Malo – Franţa;
 2002: "Serbările Valoniei" – Belgia;
 2003: Festivalul mondial "Folclorul lumii", St. Malo - Franţa şi

Festivalul dejazz din Montreux – Elveţia;
 2004: spectacole la Viena (aniversarea băncii germane Volksbank).

Temistocle Diaconu a înființat și Asociația culturală ‖Etnos‖, pentru a
reuni persoane de diferite profesii și care să sprijine mișcarea culturală din
comună. Satul Pădureni a devenit ‖Sat cultural al României‖, distincție
acordată pentru organizarea a cel puțin 10 evenimente culturale într-un singur

an.
Comuna Pădureni este condusă de peste 30 de ani de același primar,

Temistocle Diaconu. Este singura comună din județul Vaslui care are piscină
publică, de dimensiuni mari, dotată cu dușuri, șezlonguri și umbrele.

La sud de piscină s-a amenajat un lac de pescuit. Lângă lac, în partea
de sud, s-a amenajat un teren de sport. Aici se practică fotbal, volei, tenis de
masă și echitație.

Cu finațare de la Consiliului Județean Vaslui, s-a construit un sat de
vacanță, chiar în centrul comunei. Are o capacitate de găzduire pentru 36 de
persoane și sunt asigurate toate condițiile de cazare în regim hotelier.

Calendarul cultural al comunei este foarte bogat în evenimente
cultural-artistice. În comună sunt patru cămine culturale, o bibliotecă, un
muzeu, un centru cultural la Pădureni, un teatru de vară și o sală pentru
festivități diverse.

Felicitări, domnule învățător! Felicitări, domnule primar!
(Surse: Primăria Comunei Pădureni și Gazeta De Vaslui - Temistocle

Diaconu, de 47 de ani în slujba ‖Stejărelului‖)

269

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

MITICĂ EPURE
S-a născut în Bârlad, pe 15 noiembrie

1948. A absolvit cursurile Liceului Pedagogic
„Al. Vlahuță‖ din Bârlad, promoția 1972, apoi

a studiat la Colegiul Universitar de Institutori,
specialitatea Muzică, din cadrul Facultãtii de
Psihologie și Științe ale educației,
Universitatea „Al. I. Cuza‖ din Iași.

De-a lungul carierei sale, Didi Epure,

aşa cum este cunoscut în tot Bârladul, a

instruit mii de elevi la diferite instrumente
muzicale. Mare parte dintre aceştia au ajuns fie

cântăreţi profesionişti, fie profesori de muzică, în diferite oraşe din România
sau din străinătate.

Pentru Didi Epure, totul a început pe când era în clasa a II-a, când
mama lui l-a înscris în Ansamblul „Trandafirul Moldovei―. „Eram foarte
încântat în acea perioadă de acest fenomen. Cântam la vioară şi, deşi eram

destul de mic, am început să învăţ să cânt pe note.―, îşi amintea Didi Epure.
După ce şi-a finalizat studiile, s-a îndreptat către Clubul Elevilor

„Spiru Haret― din Bârlad, unde a funcționat timp de aproape 44 de ani. A
obţinut sute de premii cu micuţii pe care i-a pregătit pentru concursurile
organizate în ţară şi în străinătate.

A organizat în judeţul Vaslui trei concursuri de muzică uşoară pentru
copii şi tineret, unul dintre acestea fiind Festivalul „Florile copilăriei―, care
aduna anual participanţi din toate colţurile ţării.

De asemenea, Mitică Epure a compus zeci de melodii pentru copii.
Unele dintre acestea fac parte din repertoriul unor şcoli de muzică din
întreaga ţară, cu care avea încheiate parteneriate. O bună colaborare a avut şi
cu filiala din Franţa a Asociaţiei Muzicale „Transilvania―. A participat cu
elevii săi și a obținut premii consistente la festivalurile organizate la Vatra
Dornei şi Arad.

Era căsătorit şi avea doi băieţi. Întrebat fiind care este cea mai mare
realizare din viaţa lui, Didi Epure a răspuns: ―Cei doi copii ai mei. Am doi
băieţi. Amândoi au terminat Conservatorul şi sunt foarte mândru de ei. Mai
ales că mi-au oferit şi doi nepoţei care sunt şi ei premianţi la şcoală.‖

S-a stins din viață la spitalul din Bârlad, pe 14 noiembrie 2015, cu o zi
înainte de a împlini 67 de ani. Didi Epure este regratat de toatã suflarea
muzicalã a Bârladului.

Dumnezeu să-l ierte!
(Sursa: Adevărul, mai, 2011, Vremea Nouă, nov. 2016)

270

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

ION VASILIU

Este absolvent al Liceului Pedagogic
„Al. Vlahuță‖ din Bârlad, promoția 1974. După
absolvire, timp de 16 ani și-a desfășurat
activitatea pe plaiurile mioritice dintr-un cătun
din comuna Stănilești (Bogdana –Voloșeni), iar
29 de ani, la Școala Gimnazială „Mihail
Sadoveanu‖ din Huși.

Ion Vasiliu, este cunoscut în tot județul
drept „Domnul Trandafir‖ de la Huși. În cei 45
de ani de activitate a învățat să scrie si să
citească sute de copii. I-a învățat apoi să
iubească folclorul, cântecul și portul popular românesc, iar mandolina,
nelipsită din mâinile lui, l-a făcut să fie unul dintre cei mai îndrăgiți și
carismatici dascăli din învățământul primar hușean.
Cei 45 de ani de activitate au fost cu de toate: muncă, griji, satisfacții,
lipsuri și unele dezamăgiri. Împreună cu doamna învățătoare Mandrea
Luminița, de la aceeași școală, au reusit să înființeze Asociația cultural-
artistică „Vatra Strămoșească”, sperând că se vor implica mai mulți colegi,
dar, dezamăgire totală. Nimeni nu a dorit să facă parte din ea, nici măcar
sediul ei nu l-au putut obține la școală.
A participat cu formația sa vocal-instrumentală „Vatra
Strămoșească” la foarte multe concursuri și spectacole din județ și din țară.
Copiii au fost foarte apreciati și au obținut premii consistente.
Au fost primii colindători care l-au colindat pe președintele Băsescu,
în 2004, când a ajuns la Cotroceni.
Au obținut locul I la „Steluțele Mării‖, desfășurat la Odessa.
Una dintre dorințele sale rămase neîmplinite este cea legată de locul
unde și-ar fi dorit să-și încheie activitatea didactică. „Mi-aș fi dorit să-mi
închei activitatea didactică acolo unde am debutat. Din păcate, din cauza
politicii de după 1989, prin comasarea elevilor, Școala din Voloșeni s-a
desființat de vreo 8 ani de zile‖, spune învățătorul Vasiliu.
În amintirile sale, un loc cu totul special îl au colegii de catedră, mai
cu seamă cei cu care a urmat Liceul Pedagogic de la Bârlad. „Ne-a unit
dragostea pentru profesia noastră. Eram cu toții cu mult simț al umorului,
deschiși și distractivi. Toți am fost formați la Liceul Pedagogic „Al Vlahuță‖
din Bârlad‖.

271

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Despre faptul că timpul a trecut mult prea repede, învățătorul Ion
Vasiliu trăiește un regret atenuat de ceea ce se întâmplă astăzi cu școala: „În
condițiile actuale ale învățământului, sincer, îmi pare bine că nu mai sunt la
catedră. Cum să faci, de exemplu, muzică fără să cânți cu elevii? Ca să mă
refer doar la un aspect‖, este de părere învățătorul Vasiliu.

Concluzia sa în privința viitorului învățământului românesc este una
fără echivoc: „Ceea ce-a fost n-o să mai fie‖.

(Sursa: Vremea Nouă, oct. 2021)

GICA DIEAC (fostă NIȚĂ)

Este absolventă a Liceului
Pedagogic „Al. Vlahuță‖ din Bârlad,
promoția 1977, clasa de învățătoare-

maistre, diriginte, prof. Ilie Gheroaie.
Destinul i-a purtat pașii spre o

școală din satul Gugești, comuna Boțești,
unde și-a început cariera didactică. Iubea
copiii și pregătea cu ei serbări, cu ocazia
unor evenimente locale sau naționale, fără
a avea sprijinul autorităților locale.

De prin anii 2005-2006, fiind un alt
regim și având un alt primar, a primit acel sprijin de care avea nevoie și,
astfel, a reușit să pună bazele formării unui ansamblu folcloric, intitulat
„Bujorelul”, format din elevi de vârste cuprinse între 7 și 11 ani, din satele
Boțești și Gugești. Părinții își aduceau cu drag copiii la repetiții, sâmbăta și
duminica, de la 10 la 13, iar Primăria a suportat costurile costumelor

populare.

272

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Ansamblul folcloric „Bujorelul” era format din: grup vocal (12
elevi), dansuri populare (8 perechi) și 4-5 soliști vocali de muzică populară.
Cu acest ansamblu a participat la multe concursuri, spectacole, simpozioane
și festivaluri, obținînd diplome și premii consistente. Printre acestea putem
aminti: Festivalul Național ―Drag mi-e cântecul și jocul‖, Cozmești, jud.
Galați, Concursul ―Florile Copilăriei‖, Bârlad, Concursul ―Ritmuri pe
portativ‖, Vaslui, ―Zilele culturale bârlădene‖, ―Festivalul satelor‖- Laza,
Miclești, Boțești, Movila lui Burcel etc.

Dureros și regretabil este faptul că, din păcate, după transferarea ei la
o altă școală, acest ansamblu s-a desființat.

COSTICĂ LUCA

A absolvit cursurile Liceului Pedagogic
„Al. Vlahuță‖ din Bârlad, promoția 1977, la
clasa domnului prof. Romeo Apăvăloaie. Era cel

mai talentat membru al orchestrei Liceului
Pedagogic, ajutorul de nădejde al regretatului

nostru profesor Ghinea Petru.
A lucrat la Școala Gimnazială din

Gugești că învățător, foarte bun dascăl, dar și un
instructor și un foarte bun orchestrator. A iubit
muzica și a insuflat această pasiune și copiilor
din satul său natal. Era „omul orchestră‖. Știa să
cânte la mai toate instrumentele (nai, țambal, contrabas, vioară, chitară,
mandolină, acordeon).
Fiind atât de talentat, cu profesionalism și dăruire, a reușit să pună
bazele orchestrelor de copii din satele Gugești și Miclești, satul lui natal, care

nu era departe.
A convins părinții copiilor talentați să le cumpere instrumente

populare, le-a acordat și a învățat pe fiecare în parte tainele muzicii

instrumentale.
Pe măsură ce copiii creșteau, el pregătea altă serie de copii, mai mici,

care să ia locul celor mari, care plecau din sat. Pe la competiții mai mari își
chema „veteranii‖ și mergea cu cei mai experimentați. Cu orchestra sa,
învățătorul Costică Luca a participat la multe concursuri, spectacole,
simpozioane și festivaluri, obținînd diplome și premii, pe măsură.

273

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Tuturor colegilor ne a părut rău că „omul orchestră‖ ne-a părăsit prea
devreme. Am aflat că la înmormântarea sa i-a cântat „veșnica pomenire‖
colegul lui de clasă și de orchestră, Virgil Dudău. La poarta școlii din sat, pe
ultimul drum, către cimitir, orchestra înființată de el i-a cântat ―Barbu
Lăutaru‖, iar un grup vocal a cântat, printre lacrimi, ―Imnul învățătorului‖.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

ELVIRA GRIGORAȘ (fostă HRISTACHE)
Între învățătorii absolvenți ai

Liceului pedagogic ―Alexandru Vlahuță‖
din Bârlad care și-au făcut o datorie de
onoare în a se întoarce la obârșii și a face a
se întâlni noul cu vechiul, tradiționalul cu

modernul, ceea ce are mai bun fiecare
generație, se numără și Elvira Hristache
(căsătorită Grigoraș). Este absolventă,
promoția 1979, învățători, solistă a
orchestrei de muzică populară a liceului,
dirijată de regretatul nostru profesor Petru
Ghinea, în perioada 1975-1979, obținând

premii importante la foarte multe concursuri.
Din dorința de a reînnoda firul rupt al activițăților cu specific

folcloric, care au animat, de-a lungul anilor, viața culturală a micuței urbe,
învățătoarea Elvira Grigoraș a înființat în anul 2005, la Negrești, un
ansamblu folcloric de cântece și dansuri, intitulat “Obârșii negreștene”. Cu
cântecele și jocurile lor, culese și alese cu grijă din vatra satului, de la bătrâni
lăutari, acești tineri preiau și predau o ștafetă de onoare: ștafeta tradițiilor și
obiceiurilor strămoșești. Acest ansamblu este acum o emblemă a orașului
Negrești, remarcăndu-se prin autenticitatea repertoriului, a costumelor
populare și prin sinceritatea și virtuozitatea interpretării.

De cinsprezece ani colindă țara-n lung și-n lat, ducând cu ei cântecul
și jocul specific Podișului Central Moldovenesc și aducând acasă premii

onorante :
 Trofeul festivalului național de tradiții și obiceiuri populare ―La
porțile apusenilor―-Alba Iulia, 2009;
 Premiul I la Festivalul național ―Datini și obiceiuri de iarnă‖, Maieru
-Bistrița Năsăud, 2010;
 Marele premiu al Festivalului ―Așa-i jocul neamului‖–Botoșani, 2011;

274

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

 Premiul de excelență al Festivalului international de cultură și
civilizație românească ―Românașul‖, -Iași, 2013;

 Trofeul Festivalului ‖Ca la noi la Covurlui‖, Galați, 2013;
 Trofeul Festivalului internațional de folclor pentru copii și tineri

―Cătălina‖, Iași, 2014, obținut în tandem cu orchestra ―Firicelul‖ ;
 Marele premiu la Festivalul internațional ―La mijloc de codru des―,

Călărași- Republica Moldova, 2014;
 Trofeul Festivalului ―Anton Sărățeanu‖, Traian - Bacău, 2015;
 Premiul I și Premiul de autenticitate la Festivalul de datini și

obiceiuri de iarnă, Sighetu- Marmației -Maramureș, 2017;
 Premiul de excelență la Festivalul ―Generația Centenar‖, Vatra –

Chișinău, 2018;
 Premiul I la Festivalul ―Florile Oltului‖, Avrig -Sibiu, 2019.

La aceste premii se adaugă participarea la ultimele 5 ediții ale
Festivalului internațional ―Hora din străbuni‖, Vaslui, la emisiuni TV, la
manifestări cultural-artistice și religioase, în cadrul comunităților din județul
Vaslui, județul Galați și județul Brăila.

Începând din anul 2009, la Negrești, la inițiativa și sub coordonarea
profesoarei Elvira Grigoraș, se desfășoară Festivalul național de interpretare a
cântecului și jocului popular românesc ―Cântec, joc și voie bună, la Negrești în
bătătură‖, un festival aflat, deja, pe harta festivalurilor de gen din țară.

275

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

JORJ DULGHERU

Este absolvent al Liceului Pedagogic
„Al. Vlahuță‖ din Bârlad, promoția 1973, un
talentat membru al orchestrei de muzică
populară a liceului, dirijată de regretatul

nostru profesor Petru Ghinea.
Din dorința de a le cultiva micuților

săi elevi dragostea pentru folclor, învățătorul
Jorj Dulgheru a înființat în anul 1999, în
comuna sa natală, „Alexandru Vlahuță‖, o
formație vocal-instrumentală, „Doina
Similei”, o emblemă a județului Vaslui și a

zonei Moldovei.
Nu a fost ușor. Mai întâi a procurat mandolinele de la Centrul de
Plasament nr.2, Bârlad. A mai folosit un contrabas şi un ţambal care
aparţineau școlii din comuna Alexandru Vlahuță, din perioada tarafului
pregătit tot de el, între anii 1976 – 1981, după ce au fost aduse, cât de cât, în
stare de funcţionare. Pregătirea elevilor se făcea duminica, de la ora 930 până
la ora 12,30, chiar şi în timpul vacanţelor.
Primul program artistic a avut loc în luna noiembrie 2000, cu prilejul
manifestării „In memoriam Alexandru Vlahuţă‖, interpretând numai piese

instrumentale.
În anul 2002 a fost prima participare la Concursul Naţional de

Muzică, organizat de către Ministerul Educaţiei. După promovarea etapei
judeţene din luna februarie, formația a participat la Faza zonală, „Zona
Moldova‖, care s-a desfăşurat la Piatra Neamţ, unde a obţinut Premiul Întâi.
Până la acest concurs a reuşit să introducă în formaţie ţambalul şi să

interpreteze piesele polifonic.
În anul 2002 învățătorul Jorj Dulgheru, cu sprijinul primăriei, a mai

achiziționat zece mandoline „Portughez II‖, o cobză şi un contrabas, de la
S.C „Hora‖ S.A. din Reghin.

Formaţia vocal-instrumentală „Doina Similei‖ a promovat folclorul
românesc, îndeosebi cel moldovenesc, din zona Colinelor Tutovei, colindele
tradiţionale şi pricesnele (cântece aparținând folclorului religios românesc).

Micii artişti au participat la numeroase concursuri judeţene şi
interjudeţene de folclor, obiceiuri şi tradiţii, organizate de Şcoli Gimnaziale

276

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

din oraşele Bârlad, Vaslui, Tecuci, comunele Cosmeşti (Galaţi), Banca
(Vaslui), Băcani (Vaslui), unde au obţinut numaroase premii şi trofee.

ANDREI DUMITRU

Cred că învățătorul Andrei
Dumitru este veteranul nostru. A absolvit
cursurile Liceului Pedagogic „Al. Vlahuță‖
din Bârlad, promoția 1965 (anul VI B), seria
cu durata de șase ani. Fiind un iubitor al
tradițiilor populare și un pasionat al
folclorului din zonă, învățătorul Andrei
Dumitru a pus bazele înființării, la
Pogonești, satul său natal, a unui ansamblu
folcloric, intitulat „Răzeșii”.

Caracterizat într-un cuvânt, Grupul
Folcloric ―Răzeșii‖ din Pogonești înseamnă
pasiune – pentru satul natal – pentru cântecele moștenite din străbuni – pentru
portul popular – pentru tradiții – pentru profesionalism – pentru viitor.
Grupul folcloric a fost înființat în anii ‘80 de învățătorul Dumitru
Andrei. Este nucleul pe care s-a creat organizația, rămânând componenta sa
cea mai dinamică. Membrii grupului sunt, și au fost, săteni de toate vârstele –
de la 15 la 75 de ani, cu ocupații la fel de diverse – dascăli de la școală, elevi,
muncitori, agricultori și angajați din administrația locală.

277

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Costumele populare purtate de aceștia sunt la fel de originale ca și
melodiile – cusute de mame, bunici sau străbunici și păstrate cu grijă zeci de
ani în lăzile de zestre.

Repertoriul acestuia a inclus, la început, în principal colinde de
Crăciun – originale, autentice, culese din zonă. În timp, acesta s-a diversificat
cu melodii populare culese de pe întreaga Vale a Tutovei, având însă și un
repertoriu național reprezentativ95.

Rădăcinile Ansamblului Folcloric „Răzeșii‖ au început să prindã viață

de pe la începutul anilor ‗70, pe când un grup vocal-folcloric din Pogonești a

ajuns la faza județeană a unui concurs cultural-artistic, desfășurat pe scena

Casei de Cultură din Huși, în anul 1972. Membrii acestui grup au prezentat

câteva piese folclorice, îmbrăcați în costumele noastre populare autentice,

existente și în prezent, și foarte puțin a lipsit să fie promovați la faza

interjudețeană.

Activitatea grupului a continuat, ajungându-se ca în anul 1977, cu

prilejul aniversãrii a 100 de ani de la obținerea Independenței de Stat a

României, Andrei Dumitru să pregătească un montaj literar-muzical, dedicat

acestei importante aniversări. Concursul s-a desfășurat pe scena Teatrului de

Stat „V.I. Popa‖ din Bârlad, grupul de la Pogonești obținând locul al II-lea pe

județ.

Începând cu anul 1981, pe lângă cântecele prezentate la diferite

spectacole, concursuri comunale, intercomunale, acest grup folcloric, în

95 https://razesiidinpogonesti.ro/

278

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

preajma sărbătorilor de iarnă, prezenta și colindul nostru străvechi
„Leroilea‖.

În iarna anilor 1984-1985 a început faza de masă a Festivalului
Național „Cântarea României‖. Ocupând locul I la faza comunală,
intercomunală, și la faza județeană, colindul este promovat la faza națională,
care s-a desfășurat pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu‖ din
Botoșani. Aici, colindătorii din Pogonești, județul Vaslui, cu costumația lor
autenticã și o interpretare ireproșabilă a colindului străvechi „Leroilea‖, au
fost clasați pe locul I, de un juriu foarte exigent și competent, din care nu au
lipsit apreciatele și merituoasele realizatoare Eugenia Florea, de la Radio
România și Mărioara Morărescu, de la Televiziunea Românã. De aici au
început să fie numărați cei 35 de ani de activitate în domeniul folclorului

autentic, aniversare ce va avea loc la Pogonesti, la 15 august 2021.
În decembrie 1992, colindătorii din Pogonești au participat la

Festivalul folclorului vrâncean – Focșani, unde au obținut Premiul pentru
autenticitate, în cadrul secțiunii de iarnă – Datini și obiceiuri.

În anul 1994, participă la Festivalul de datini și obiceiuri „Tudor
Pamfile‖, de la Galați, obținând Premiul I, iar în anul 1996, grupului folcloric
din Pogonești i se acordă Diploma Festivalului de colinde „Florile dalbe‖, de
la Bacău.

În 1997, alaiul de colindători din Pogonești a participat la Festivalul
folcloric „Datini și obiceiuri de iarnă‖, de la Iași.

În 1999, cu prilejul aniversării a 510 ani de atestare documentară a
satului Pogonești și a 125 de ani de atestare documentară a școlii din
Pogonești, se construiește Monumentul cărții, în fața școlii. În cadrul acestei
importante manifestări s-au pus bazele înființării Asociației „Tinere vlăstare
– 2000″.

Anul 2000 este anul în care începe o activitate mai bogată a Grupului
folcloric „Răzeșii‖. Directia pentru cultură și culte a județului Vaslui
întocmește un proiect de finanțare, prin Ministerul Culturii și Cultelor din
România, prin care „Răzeșii‖ din Pogonești, în perioada 16-24 decembrie
2000, participă la sărbătorile dedicate Crăciunului și Anului Nou, la
Strasbourg – Franța și în alte localități, învecinate.

Membrii comunității din Pogonești donează fel de fel de lucruri
țărănești (țesături, cusături, broderii, obiecte din lemn sau lut etc) care sunt
așezate frumos, ca într-o adevărată casă țărănească, astfel că, în data de 5
iunie 2005, s-a inaugurat Muzeul sătesc „Casa Răzeșului‖ și a avut loc prima
ediție a sărbătorii satului, „Hora Răzeșilor‖.

279

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În primãvara anului 2008, ca urmare a proiectului transfrontalier
„Arta tradițională – mijloc de dezvoltare economică‖, inițiat de cãtre
CJCVCT Vaslui, s-a organizat la muzeul sătesc un atelier de țesături, în care
au lucrat femei în vârstă, pricepute în arta țesutului, dar și tinere căsătorite
sau eleve din clasele V-VIII, care să învețe acest meșteșug tradițional. S-a
țesut pânză din bumbac, s-au țesut fote, s-au confecționat ii și ilice, toate
acestea în vederea pregătirii unor costume naționale. Atelierul a funcționat
timp de un an, când, spre sfârșitul primăverii, de „Hora răzeșilor‖, s-a
organizat la Pogonești un minitârg la care au participat și alți parteneri, în
cadrul proiectului.

Cu acest prilej, Ansamblul folcloric „Răzeșii‖, cărora li s-au alăturat
flăcăi și fete din sat, toți îmbrăcați în frumoasele și autenticele costume
populare, au prezentat Nunta Tradițională, cu socri mari, socri mici, miri,
nași, vornici și domnișoare de onoare. S-au putut vedea pe viu principalele
momente ale nunții: adunarea la nași, primirea la casa miresei, iertăciunea,
jucatul zestrei, masa cea mare, oferitul colacilor la nași și dezgătitul miresei.

În anii următori începe o colaborare fructuoasă, demnă de cele mai
frumoase aprecieri, între „Răzeșii‖ din Pogonești și Asociația Casa de Ajutor
Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza‖, pe diferite scene din Bârlad,
Pogonești, Băcești, Puiești, Băcani, județul Vaslui, culminând cu
emoționantele și apreciatele spectacole de la Deda și Reghin, județul Mureș.

(Sursa: Vremea Nouă, august, 2021)

LĂCRĂMIOARA IOLANDINA IVAN

S-a născut într-o zi de iarnă, de
sărbătoarea Sfântului Ignatie Teoforul. Este
absolventă a Liceului Pedagogic „Al.
Vlahuță‖ din Bârlad, promoția 1978, clasa
de educatoare, diriginte, prof. Virgil Vesel.
În anul școlar 1975 – 1976 apare prima
schimbare în sistemul de învățământ
românesc: primul examen de treaptă. După
al IV-lea an de liceu apare o adoua
schimbare: toate liceele cu durata de 5 ani
din țară devin licee de 4 ani.

280

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

La 1 septembrie 1978, în jur de 200 de absolvenți se prezintă la
posturile repartizate. S-a prezentat la Grădiniţa Plopoasa, comuna Todireşti,
județul Vaslui. Restrângerea de activitate, după primul an, o trimite, la 1
septembrie 1979 la Grădiniţa Dodeşti, comuna Viişoara, unde rămâne vreo 8
ani. La 1 septembrie 1987 ocupă postul de educatoare la Grădiniţa Drujeşti,
comuna Băcani. Ajunge educatoare în satul său natal, chiar în grădiniţa unde,
în copilărie, mergea zi de zi îmbrăcată cu șorțulețul albastru și cu fundița
roșie la gât. Actualmente, după 42 de ani de activitate, este o tânără
pensionară.

Educatoarea Lăcrămioara Iolandina Ivan a fost și este pasionată de
literatură. A scris foarte multe poezii, legende şi poveşti versificate, programe

artistice pentru toate evenimentele importante dintr-un an (serbarea de
Crăciun, pluguşoare, Ziua Culturii Naţionale, sărbătoarea de Dragobete,
serbarea închinată mamei, Ziua Eroilor, serbarea de sfârşit de an etc.). Toate
textele utile procesului instructiv-educativ se găsesc în 5 din cele 10 cărţi
publicate şi pot servi, ca materiale auxiliare, la activităţile şi lecţiile care se
vor desfăşura la grupe şi clase. Iată titlurile celor 10 cărţi publicate:

1. 56 poezii pentru dragii mei copii;
2. Lăcrămioare artistice;

3. Catrenul sau ca... trenul ?;
4. Grecia sfântului Efrem;
5. În taină la Ierusalim;

6. Un iulie grecesc;

7. 59 de poezii pentru dragii mei copii;
8. Vesel şi neliniştitele;
9. Legendă şi adevăr, frumuseţea florilor;

10. Legende cu Dumnezeu.
Menţionez că stimata noastră colegă

este membră a Cenaclul literar ―Mihai
Eminescu‖ înfiinţat la Centrul ―Mihai
Eminescu‖ din Bârlad şi este secretarul
Cenaclului literar ―Alexandru Vlahuţă‖,

aflat sub egida Bibliotecii Municipale
―Stroe S. Belloescu‖ Bârlad.

281

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

ANICA FACINA (fostă HÎRCĂ)

S-a născut la data de 20 octombrie
1950, în comuna ȚIBĂNEȘTI (sat Găureni-
azi Vălenii), județul Iași.

Este absolventă a Liceului
Pedagogic ―Alexandru Vlahuță‖, Bârlad,
promoția 1970, promoția Centenarulu, la

clasa profesoarei Zenaida (Luca) Cernei .
Cariera didactică: Școala Generală

Vălenii, Țibănești, Iași (1970-1971); Școala
Generală Pogana, Vaslui (1971-1972);

Liceul cu clasele I-XII, Vatra Dornei,
Suceava (1972-1979); Școala Gimnazială Nr.4, Vatra Dornei, Suceava
(1979-2010); Metodist al Inspectoratului Școlar Suceava, pentru Zona

Dornelor (1990-2010)
Distincții: Titlul de „ÎNVĂȚĂTOR EVIDENȚIAT‖, prin Ordinul nr.

7610, din 1988, al MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI;
DIPLOMA „GHEORGHE LAZĂR‖ CLASA I, acordată de către
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI, București,

2008.
Activitatea literară:

 Debut: 1969, revista „FĂCLIA‖, a Liceului Pedagogic, BÂRLAD,

poezie, cu girul prof. Gheorghe Gohoreanu;

Volume publicate:
 AMPRENTE- poezie, Editura TIMPUL, Iași, 2000;
 STAMPE ȘI PORTRETE-proză, Editura ERMETIC, Brașov, 2002,
 FEREASTRĂ DESCHISĂ- poezie, Editura CRONICA, Iași, 2003;
 ROUA ÎNSERĂRII- proză, Editura CRONICA, Iași, 2005;
 DORURI-poezie, Editura AUGUSTA, Timișoara, 2006;
 PRIZONIERUL VISULUI-proză, Editura AUGUSTA, Timișoara,

2008;
 INSOMNII LIRICE-versuri, Editura NICO, Tg. Mureș, 2010;
 PERSONALUL DE NOAPTE-proză, Editura NICO, Tg. Mureș,

2014;
 CEASORNICUL DE IARBĂ- poeme, Editura VATRA VECHE, Tg.

Mureș, 2017;

282

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

 SUNT OMUL DRUMULUI- proză, Editura VATRA VECHE, Tg.
Mureș, 2020
Cărți pentru copii:

 CARTEA CU GÂNGĂNII- versuri, Editura CRONICA, Iași, 2002;
 CARTEA CU SĂLBĂTICIUNI-versuri, Editura CRONICA, Iași,

2002;
 ÎN OGRADA BUNICILOR-poezie, Editura ȚARA FAGILOR,

Suceava, 2003;
 POVESTE-ADEVĂRATĂ DIN GRĂDINA FERMECATĂ-poveste

în versuri, Editura DAVID PRESS PRINT, Timișoara, 2012.
Inclusă în antologiile și enciclopediile:
 „Memoria Dornelor- Oameni de seamă‖, autor Petru Țăranu, Ed.
ȚARA FAGILOR, Suceava, 1998, pag. 174-175;
 „Din Boian la Vatra Dornei‖, de Ion Cozmei și Tiberiu Cosovan,
Editura AUGUSTA, Timișoara, 2004, pag.74-78;
 „Enciclopedia Bucovinei‖, volumul I, autor Emil Satco, Princeps
Edit, Iași, 2004, pag.365;
 „Pentru promovarea artei și literaturii în Bucovina- Fundația Culturală
a Bucovinei la un deceniu de existență‖, autor Emil Satco, Editura
MUȘATINII, Suceava, 2005, pag.126;
 „Poeți dorneni‖, autor Gh. Patza, Ed. AXA, Botoșani, 2007, pag. 45-

54;
 „SOL OMNIBUS LUCET‖, a Societății Scriitorilor Bucovineni,

autori Ștefan Alexandru Băișanu, Carmen Veronica Steiciuc și Alis
Niculică, Ed. LIDANA, Suceava, 2012, pag. 206-210;
 „Antologia Internațională de Haiku‖, realizator Valentin Nicolițov,
Ed. Societății Scriitorilor Români, București, 2013, pag. 78;
 „Vitrina cărților‖, autor Emilian Marcu, Ed. PIM, Iași, 2013, pag.252-

253;
 „Antologie de umor galinaceu‖, ediție îngrijită de Emil Ianuș; Editura

Ion Prelipceanu, Horodnic de Jos, 2013, pag.54;
 „Antologia de Poezie a revistei SINGUR‖- realizatori: Grigore

Timoceanu, Eugen Evu și Ștefan Doru Dăncuș, Ed.SINGUR,
Târgoviște, martie 2014, pag. 17-20;
 „Anotimpuri românești- Toamna‖, realizator Ștefan Doru Dăncuș, Ed.
SINGUR, Târgoviște, 2014, pag.51-52;
 „Anotimpuri românești- Iarna‖, realizator Ștefan Doru Dăncuș, Ed.
SINGUR,Târgoviște, 2015, pag. 73-74;

283

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

 „Umor fără frontiere…la VAMĂ‖, ediție îngrijită de Rodica Rodean,
Editura PIM-Iași,2016;

 „Amintiri-Portrete-Evocări‖; ediție îngrijită de Jenica Romanică,
Editura StudiS, Iași, 2017, pag.112-119,pag.137-142;

 „Trasee de reporter‖, Mircea Motrici, ediție îngrijită de Rozalia
Motrici, Editura MUȘATINII, Suceava, 2017, pag.219-220;

 „Amintiri despre titani- Mitropoliții Antonie Plămădeală, Bartolomeu
Anania și Nestor Vornicescu‖, ediție îngrijită de Pr.Dr. Al.
Stănciulescu-Bârda, Ed.CUGET ROMÂNESC, Bârda, jud.
Mehedinți; 2017- evocarea „ÎPS Bartolomeu la Vatra Dornei‖, pag.

146-156;
 „Enciclopedia Bucovinei‖, ediția a II-a ,volumul I, autori Emil Satco

și Alis Niculică, Editura KARL A.ROMSTORFER, Suceava,

2018,pag.722-724;,
 „ENCICLOPEDIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI

DE PRETUTINDENI‖, autori Academician Mihai Cimpoi și Traian
Vasilcău, Tipografia Centrală, CHIȘINĂU, Republica MOLDOVA,

2019, pag. 411-412;
 ACADEMIA ROMÂNĂ-FILIALA TIMIȘOARA/ INSTITUTUL DE

STUDII BANATICE „TITU MAIORESCU‖, „IN HONOREM
MAGISTRI ADRIAN DINU RACHIERU 70‖, Editura David Press
Print, Timișoara, 2020, pag 255-258;
 „ANTOLOGIA VOIEVOZILOR DE OBCINĂ‖, volumul III, de
Constantin Tiron, Câmpulung Moldovenesc, 2021, pag. 398-405.

PREMII LITERARE:
 PREMIUL Centrului pentru Cultură Populară a judeţului Bistriţa

Năsăud, la Concursul Naţional de Proză „Liviu Rebreanu‖, 2003,
pentru volumul „Stampe şi portrete‖;
 PREMIUL Societăţii Scriitorilor Bucovineni pentru proză, 2003,
pentru volumul „Stampe şi portrete‖;
 DIPLOMĂ pentru POEZIE şi MEDALIE, la Fundaţia Culturală a
Bucovinei, 2004, pentru volumul „Fereastră deschisă‖;
 MENŢIUNE –PROZĂ, la Salonul Internaţional de Carte, Chişinău,
2006, pentru volumul „Roua înserării‖;
 PREMIUL Societăţii Scriitorilor Bucovineni pentru proză, 2010,
pentru volumul „Prizonierul visului‖;
 PREMIUL SPECIAL al Juriului Concursului de Creaţie Literară
„Prima iubire‖, Reghin, 2009, pentru volumul „Prizonierul visului‖;

284

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

 PREMIUL „CRUCEA DE ARGINT‖, al Societăţii Culturale „Ştefan
cel Mare şi Sfânt‖, Suceava, 2009, pentru volumul „Prizonierul
visului‖;

 PREMIUL Festivalului –Concurs de Poezie şi Proză „Romulus
Guga‖, Tg.-Mureş, 2011, pentru volumul „Insomnii lirice‖;

 MENŢIUNE , la Societatea Culturală „Ştefan cel Mare şi Sfânt‖, dec.
2011, pentru volumul „Insomnii lirice‖;

 MENŢIUNE, la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi
Tineret, Chişinău, aprilie 2012, pentru volumul „O poveste-adevărată
din pădurea fermecată‖;

 PREMIUL „PLATON PARDĂU‖ pentru PROZĂ, al Asociaţiei
Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor, 2014;

 PREMIUL „MIRCEA STREINUL‖ pentru proză scurtă, pe anul
2014,al SOCIETĂȚII SCRIITORILOR BUCOVINENI, pentru
volumul „PERSONALUL DE NOAPTE‖, Suceava, 22 decembrie

2015;
 DIPLOMA pentru POEZIE , pentru volumul „Ceasornicul de iarbă‖,

FUNDAȚIA CULTURALĂ a BUCOVINEI, Suceava, 2019;
 PREMIUL„ION LUCA‖al Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara

Dornelor, 2020.
Membru în asociații și societăți:
 Membru fondator al Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Țara
Dornelor, Vatra Dornei, 20 ianuarie 2001, și secretar al acesteia până
în 2009;
 Membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, Suceava, din 2002;
 Membru în Societatea Română de Haiku, București, din 2010;
 Membru în Societatea de Haiku, Constanța, din 2012;
 Membru ASTRA, Despărțământul „Mihail Kogălniceanu‖, Iași, din

2007;
 Membru al Cenaclului Literar „Nectarie‖, Vama- Bucovina, din 2010,

de la înființarea acestuia;
 Membru în Cenaclul literar „Cornelia Maria Savu‖, al Bibliotecii

Municipale „G.T. Kirileanu‖, Vatra Dornei- în prezent;
 Membru al Cenaclului Literar ‖„Lucian Blaga ‖, al Bibliotecii Vatra

Dornei, condus de poeta Cornelia Maria Savu, din 1978 și până în
1989, când și-a încetat ființarea;

285

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

 Membru al Asociației „Pro Basarabia și Bucovina‖, Filiala
ARBOROASA, Vatra Dornei, de la înființare până în prezent, și
secretar al acesteia pentru o perioadă de 4 ani;

 Membru al SOCIETĂȚII SCRIITORILOR FĂRĂ FRONTIERE,
IAȘI, 2019;

 Admisă în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2021.

Aceste portrete de dascăl ale fostilor elevi ai școlii, până în anul
1984, au fost realizate de către domnul învățător, Rășcanu Ionel, de la
Școala Gimnazială ‖Stroe Belloescu‖ Grivița, județul Vaslui

VIOLETA BUCIUMAȘ (fostă DIACONU)

FLORI ALESE DIN CUNUNA DORULUI-
VIOLETA DIACONU( BUCIUMAȘ)

„Numai talentul îi depășește ambiția,
iar puterea de muncă îi umple o viață extrem de bogată în realizări”

(D.V.M.)

Născută în vatra folclorică a
Pădurenilor, Violeta Diaconu (Buciumaș)
s-a întrecut pe sine în a purta haina
cântecului românesc, cântec izvorât din
dorurile oamenilor lângă care a crescut și
pe care și azi îi bucură cu harul de dascăl și
cu glasul său plin de emoție și culoare,
împlinind versul marelui poet: „Ea cântă
şi eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naşte
sufletul.‖- Lucian Blaga.

După cei 8 (opt) ani de studiu în
satul natal, Violeta devine elevă a Liceului
Pedagogic ,,Alexandru Vlahuță‖ Bârlad, în colectivul anului I (1970) sub
bagheta magică a doamnei profesor Bâclea Alexandrina.
Elevă silitoare, Violeta Diaconu s-a făcut repede remarcată între elevi.
Profesorii de muzică din vremea aceea (dl prof. Timuș Ioan, dl prof. Ghinea
Petru și dl prof. Mihăilescu Ioan) au descoperit un nou talent, o nouă voce
care va duce solia liceului pe meleagul de cânt și dor al județului și al țării.

286

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Este selectată ca membru la corului Liceului Pedagogic- dirijor, profesor
Timuș Ioan, desemnată ca solistă de muzică populară în orchestra liceului –
dirijor prof. Ghinea Petru și solistă de muzică ușoară -dirijor prof. Mihăilescu

Ion.
În cei cinci ani de liceu, prestația Violetei Diaconu la concursurile de

muzică populară și ușoară desfășurate la Bârlad, Vaslui, Iași, Oradea,
Constanța, Costinești, aduce liceului un plus valoare prin premiile I și de
excelență obținute.

Dar...
,,Anii trec, se duc…Iata-ne la sfârșit! Ultimul pas, ultimul ceas, din
viața de elev/. Inima nu va putea uita,/ Nici clipa de acum n-o va uita,/ Căci
anii trec se duc, se uit/ Dar asta niciodat‘!‖
Ecoul acestui imn cântat de sute de generații aflate în pragul
examenului de maturitate, mi-a rămas în memorie ca un leit-motiv. Câte
emoții!! Gândul –titirez neastâmparat mă poartă spre trecut - a fost …, spre
viitor - ce va fi mâine?!‖ (mărturisea Violeta la sfârșitul anului cinci - 1975).

287

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

La finalul celor cinci ani de studi, pe lângă Imnul învățtorului‖,
fiecare clasă compunea un imn propriu. Violeta Diaconu și Lavinia Scîntei au
compus ”Era o zi de septembrie”

ERA O ZI DE SEPTEMBRIE

Muzica: Violeta Diaconu Versuri: Lavinia Scîntei

Strofa 1 Refren 1
Era o zi de septembrie Ne-am întâlnit în ziua dintâi
O zi cu cerul de-azur Și ne-am zâmbit, eram doar copii
Parc-a fost ieri ziua aceea Ne-am întâlnit în ziua dintâi
Cu cântec și soare pur Și am pornit pe un nou drum

Strofa 2 Refren 2
Azi ne mirăm cât de iute Plecăm, plecăm și ne vom gândi
Anii s-au scurs ca un fum Când oare, când ne vom regăsi
Și a sosit clipa-n care Plecăm, plecăm și lacrimi fierbinți
Noi vom porni pe-un nou drum Ne umplu ochii cuminți

Stofa 3 Refren 3
Lăsăm aici banca veche Și scârțâia același refren
Care nimic nu ne-a spus Ea ni-l picta-n același desen
Și tremuram ca o frunză Când vom veni, iar vom căuta
Când ne scotea la răspuns Versuri, formule pe ea

Strofa 4 Refren 4
Noi plângem copilăria Ne vom striga prin timp, peste ani
Care-a zburat caun fulg Ne-om aminti de parc, de castani
Și vom chema revederea Și vom dori iar să ne-ntâlnim
Când ne-om vedea oare, când? Veseli sau triști noi să fim

Strofa 5 Refren 5
Dragilor noștri profesori Plecăm, plecam și ne vom gândi
Cei care ne-au îndrumat Când oare, când ne vom regăsi
Le multumim si le spunem Plecăm, plecam și lacrimi fierbinți
Un călduros ,,Bun rămas " Ne umplu ochii cuminți.
Ne despărțim, dar tot vom dori
Mereu, mereu să ne întâlnim.
Ne despărțim și lacrimi fierbinți
Ne umplu ochii cuminți.

288

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Bucuria repartiției în satul natal a fost nemărginită. Fiică a satului,
cunoscătoare a obiceiurilor și tradițiilor din zonă, Violeta Diaconu intră în
rândul cadrelor didactice cu mari speranțe, mai ales, că acel colectiv era
extraordinar, format din tineri cu visuri îndrăznețe.

Era locul cald din sufletul ei, în care se simțea în siguranţă, apărată,
odihnită, răsfăţată.

Terenul era deja pregătit de d-l învățător Temistocle Diaconu (fratele
Violetei Diaconu, absolvent al aceluiași liceu) care înființase un ansamblu
folcloric de mare valoare ,,STEJĂRELUL‖- format din copiii satului.

În paralel, domnișoara învățătoare Diaconu Violeta înființează grupul
vocal ,,Glasuri cristaline” format din elevii claselor primare, care abordează

piese pe voci egale.
Temistocle și Violeta Diaconu - Oameni cu sufletul cald și mare ca

pâinea de casă, voluntari într-un proiect destinat copiilor din Pădureni trăiesc
în fiecare zi o poveste fără de sfârșit. Tabloul este complet. Ansamblul
folcloric ,,Stejărelul‖ concertează în sălile de spectacol din diferite orașe,
participă la concursuri prestigioase și obține premii valoroase.

Cum era de așteptat, ecoul faptelor bune se aude în toată țara și peste
hotare. Astfel, Ansambul folcloric,,Stejărelul‖ este filmat și difuzat pe TVR-
Viața Satului, participă la festivaluri europene: Franța, Belgia, Elveția,

Turcia, Germania.
În anul 1977, după doi ani de la înființare, Grupul vocal,,Glasuri

cristaline‖ a fost inclus în filmul ,,COPIII DIN PĂDURENI” cu piesa
,,Repetiție pentru concert‖de Wolfgang Amadeus Mozart, realizat de

regizorul Timotei Ursu, care venise cu echipa de filmare pentru realizarea
unui film cu Ansamblul flocloric ,,Stejărelul‖ condus de Temistocle Diaconu.
Vestea s-a răspândit repede despre minunea din Pădureni.

Într-o anumită conjunctură, vorbind despre muzică și realizările
noastre pe plan profesional, Violeta mărturisea: ,,M-au făcut fericită
momentele de glorie, legate de muzică, dar şi numeroasele premii obținute de
elevii mei la concursurile pe discipline, pentru că menirea mea pe acest
pământ este cea de ÎNVĂȚĂTOR.‖

Elevii doamnei Violeta Buciumaș s-au remarcat la concursurile
școlare: ,,Micul Matematician‖; ,,Ortografie.Ro‖. Elevii de la Pădureni s-au
clasat pe locul I și la concursurile cultural artistice de la Bârlad, Vaslui, Iași,
Botoșani.

289

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Fiind un cadru didactic cu o
pregătire temeinică, doamna institutor
Violeta Buciumaș împletește perfect
activitatea didactică cu cea artistică,
desfășurând activități de metodist al ISJ

Vaslui, este responsabilul Comisiei
metodice- învățători, consilier educativ,

responsabilul Cercului pedagogic al
învățătorilor- Zona Huși, membru în
Consiliul Consultativ al învățătorilor,
responsabilități care presupun muncă,
rigoare, perseverență - calități de

necontestat la Omul frumos cu nume de
floare- Violeta Buciumaș.

Pasiunea pentru muzică, o
determină pe d-na învățătoare Violeta
Buciumaș să se perfecționeze.
Astfel, în anul 2003, d-na Buciumaș Violeta este absolventă a
Colegiului de Institutori – Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
,,Al. I. Cuza Iași‖ -secțiunea muzică.
Activitatea artistică este prezentă în viața Violetei Buciumaș ca fiind o
parte din ființa sa. Este îndrumătorul Grupului vocal ,,ROMÂNCUȚA‖ format
din cadre didactice și alte persoane de la Pădureni, face parte din Grupul
vocal ,,VOCES‖ – CCD Vaslui- dirijor prof. Cristin Ciobotariu, este
Președintele Asociației Culturale ,,ETHNOS‖-Pădureni- din anul 2003 până
în prezent.
E o vorbă românească ce spune că veşnicia s-a născut la sat. Şi mult
adevăr este în ea! Satul, această formă de așezare rurală a cărei populație se
ocupă în cea mai mare parte cu agricultura, cu vorbele de duh din strămoşi
şi cu purtarea peste timp a tradiţiilor româneşti, este cel puţin o oază de
linişte şi de…eternitate. Venit din de demult, unde basmele spun tot ce a fost
„odată ca niciodată‖, sufletul satului are ritmul pământului.
Ca o încununare a pasiunii pentru folclorul autentic, în acest moment,
doamna învățătoare pregătește un CD cu melodii populare preluate din
bătrâni, cele mai multe de la mama domniei sale, melodii culese de la lăutarii

satului cu care a colaborat de-a lungul timpului
Acest ritm viu și aceste vorbe de duh au fost și sunt crezul artistic al

Omului și al Dascălului Violeta Buciumaș. Toate activitățile desfășurate în

290

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

comună, cu ocazia diferitelor sărbători, ilustrează măiestria șlefuitorului de
suflete. Voci cristaline cântă colindul Marilor Speranțe prilejuite de Nașterea
Mântuitorului, parfumul bradului și al colindului străbate sala de concerte a
Centrului Cultural ajungând la sufletul sătenilor ca o binecuvântare.

Primăvara- momentul RENAŞTERII NATURII- înviorată de
Colindul de Florii care exprimă bucuria reîntâlnirii cu Iisus, Fiul lui
Dumnezeu, în momentul intrării în Ierusalim este cântat de fiecare membru al
satului (foști și actuali elevi ai doamnei învățătoare).

Concertele, spectacolele și alte activități încununează activitatea de
dascăl al doamnei Violeta Buciumaș dintre care amintim: FESTIVALUL
ANUAL ,,HORA”; FESTIVALUL FANFARELOR; ZIUA
ÎNȚELEPCIUNII; ZIUA BIBLIOTECARULUI; ZIUA NAȚIONALĂ A
ROMÂNIEI, ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI.

Unii dascăli rămân modele de comportament pentru cei mai mulţi
dintre foştii elevi. Într-o împrejurare sau alta, comportamentul va fi cel indus
sau învăţat de la profesorul pe care l-au iubit şi apreciat. Flacăra va arde în
ei în continuare, iar vâlvătaia va aprinde alte şi alte suflete şi, astfel, focul

nestins va merge mai departe.

Prof. Liliana Arteni, Bârlad

291

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Capitolul IV. DIN ACTIVITĂȚILE ȘCOLII

LICEUL PEDAGOGIC ÎN ERA DIGITALĂ

Prof. Daniel Stratulat

Evoluția bazei materiale

Pe 12 august 1981, la New York, International Business Machines

(IBM) a prezentat primul computer personal, legendarul IBM PC, modelul

5051.
Începuse incredibila evoluție a computerului.
Corporația americană multinațională Google LLC care administrează

motorul de căutare Google a fost fondată în 1998.

În anul școlar 1998-1999, la
momentul când calculatorul
personal a ajuns la „majorat‖, și
aproape simultan cu apariția

Google, tehnica de calcul a ajuns și
la Liceul Pedagogic din Bârlad.

Elevii aveau acces la 7-8

calculatoare cu procesoare AMD
K-6 II, 32 MB RAM și hard disk de 6 GB. Configurația acestora era în pas cu
ultimele noutăți în domeniu. Chiar și monitoarele CRT (cu tub) de 14 inch
erau printre cele mai bune de pe piață. Calculatoarele erau interconectate într-
o rețea locală, fără acces internet.

Și după sosirea în noua locație a liceului din strada Lirei 15, în
septembrie 2001, acele calculatoare și-au făcut datoria: mulți elevi luau
contact pentru prima oară cu un calculator, dar au reușit rapid să-și
însușească o serie de competențe în utilizarea Windows 95, apoi Windows
98, dar și a câtorva dintre aplicațiile pachetului MS Office. Accesul la
internet era sporadic, doar la nevoie, printr-o linie telefonică la o viteză de cel

mult 5-6 Mb/s.
Condițiile din noua locație nu erau tocmai conforme cu cerințele

minime: îmi amintesc că începuseră să scadă temperaturile afară, cred că era
toamna târziu, iar în sala unde fuseseră instalate calculatoarele scăzuse
temperatura atât de mult, că sistemele refuzau să mai pornească, având un
sistem automat de protecție la un anumit prag termic! Un aspect bun, atunci,
pentru că a devenit una dintre cele mai călduroase săli din școală: am solicitat
și am primit un calorifer electric pentru a putea depăși temperatura minima de
funcționare… Ulterior a fost pusă în funcțiune și centrala termică.

292

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În 2003-2004 laboratorul de informatică a fost dotat cu 25+1
calculatoare IBM în cadrul programului SEI („Sistem Educațional
Informatizat‖). Configurația era: procesor Intel Pentium 4 @ 2,8 GHz, 40 GB
HDD, 256 MB memorie RAM, placă de rețea 10/100 Ethernet, placă de sunet
și CD ROM. Evident tot cu monitoare CRT (cu tub). Calculatoarele
funcționau cu sistem de operare Windows XP, iar la nivelul rețelei a fost
configurată platforma educaţională AeL (inclusiv conţinut educaţional
interactiv – AeL eContent). Toate calculatoarele erau conectate la internet.

Chiar dacă au fost rapid depășite moral, cele 26 sisteme de calcul au
fost bine întreținute și rămas funcționale în laborator până în anul 2007, când
în etapa a cincea a Programului SEI a sosit un nou lot de calculatoare, ulterior
fiind amenajat un al doilea laborator TIC.

Noul lot era compus, la fel ca și primul, din 25+1 sisteme de calcul
echipate cu Windows Vista și Office 2007. Configurația acestora era net
superioară și suficientă chiar și pentru aplicații de procesare grafică: procesor
Intel Core2 Duo @2,53 GHz, 2 GB memorie RAM, placă de rețea 10/100
Ethernet, placă de sunet integrată, și unitate optică CD/DVDW.

293

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În perioada 2020-2021 au fost achiziționate laptopuri și
videoproiectoare pentru toate sălile de clasă. Conexiunea la internet acoperă
în prezent toate locațiile (prin cablu și/sau WiFi), cu viteze de până la

100Mb/s.
Ca urmare a derulării proiectului ROSE (Romania Secondary

Education Project), începând cu luna aprilie 2021 au fost puse la dispoziția
elevilor 65 de laptopuri marca Dell cu o configurație la zi: procesor Intel

Core i3 10110U @2,1 GHz 2,59GHz, memorie RAM 8 GB, SSD 250 GB,
WiFi/Ethernet 1000 Licențe Windows 10 și MS Office Standard 2019.

Începând cu anul școlar 2021-2022 câte 30 de laptopuri din acest lot
au intrat în dotarea celor două laboratoare, având acces la ele toți elevii
liceului, fie pentru derularea orelor de curs la disciplinele TIC și Procesare
computerizată a Imaginii, fie pentru uz personal, în scop didactic (de
exemplu: pregătirea materialelor necesare la practica pedagogică, realizarea
de produse pentru concursuri școlare și extrașcolare etc.).

294

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Din septembrie 2021, tot prin proiectul ROSE, un număr de 3 săli de
clasă au fost dotate cu table interactive și videoproiectoare noi.

Prezența instituției în mediul online
Începând cu data de 16 ianuarie 2001 pentru corespondența oficială a
instituției pe canalele electronice se utilizează adresa e-mail

[email protected]

Prezența instituției în mediul online a început efectiv în anul 2009,
informații despre liceu putând fi accesate la adresa
http://licped.blogspot.com, după mai multe încercări de utilizare a unor
domenii gratuite oferite de diferite societăți comerciale (de exemplu,

vlahuta.net).

După anul 2008, când Facebook a început să facă parte din viețile
românilor, au fost mai multe încercări de popularizare a activității liceului,
fiind create, de către elevi, foști absolvenți sau cadre didactice, pagini sau
grupuri de discuții/informare cu numele liceului.

Liceul Pedagogic „Al. Vlahuță" Bârlad, - grup Facebook creat la data

de 07.09.2011, peste 800 membri.

(https://www.facebook.com/groups/114029968699810):

295

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Administratori: Ionel Rășcanu, Cecilia Sivu
„Grupul acesta l-am făcut din prea mare dragoste și dor pentru foștii

mei colegi și profesori, după întâlnirea de 30 de ani. Nu-i mai văzusem de
atâta amar de vreme, iar Facebook îmi oferea posibilitatea de a rămâne
împreună și după despărțire.

Este un grup cu precădere pentru generațiile care au terminat Liceul
pedagogic când încă se numea ,,Al. Vlahuță‖, iar clădirea era cea veche, cea
de pe deal. Avem în comun amintiri, prieteni și locuri dragi.

Dacă doriți să postați fotografii din viața personală sau didactică,
puteți crea albume!

Grupul nu are regulament, dar este evident faptul că nu dorim decât
conversații cu și despre noi, despre colegi și mai ales despre ei, minunații
noștri profesori!‖

CȘE - Liceul Pedagogic ‖Ioan Popescu‖, grup Facebook creat la data
de 24.10.2012, 1200 membri (Consiliul Școlar al Elevilor):
(https://www.facebook.com/groups/300306373415179/about)

„Consiliul Elevilor există în fiecare școală deoarece este un mod de
organizare a elevilor care le permite să-și exercite dreptul la participare,
este o modalitate prin care elevii se pot afirma, dar este și terenul pentru
dialog dintre elevi și profesori.‖

296

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Liceul este prezent în mediul online și cu site-uri ale proiectelor

europene Erasmus:
„Inclusive Preschool for Kid - Visual, Auditory and Kinesthetic
Learners‖ (VAK4Kids), 2015-2017

(https://vak4kids.wixsite.com/peda):

„Obiectivul fundamental: promovarea diferențelor individuale în
învățare la copiii preșcolari prin furnizarea unei metodologii complexe
bazată pe modelul VAK, amplificând posibilitățile de socializare și adaptare
a preșcolarilor.‖

„A Sense of Community‖, 2016-2018
(https://asocweb.wordpress.com):

„The main objectives of this project is introducing/promoting the
phenomenon of volunteering and community work into school environment
and, eventually, making it a formal part of curriculum; and, through these,

297

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

eliciting /creating a better sense of community in (primarily) high school
pupils, but also their parents, siblings and peers (hereinafter referred to as
―significant others‖) and, last, but not least, in the teachers of all partner
educational institutions.‖

„Digital and Media Literacy for Sustainable Life Learning‖
(Digi4Life), 2017-2019.
(https://digi4lifeweb.wordpress.com/home):

Objectives: 1.To give definition to ―digital competence‖ and ―media
literacy‖ in different countries in order to promote inclusion; 2.To explore
students` knowledge about digital and media competence; 3.To explore and
develop teachers understanding and skills in field of digital and media
literacy; 4.To develop, transfer and implement good practice in using
different digital tools for developing of digital and media competence; 5.To
promote teacher training; 6.To develop students` 21st century skills- 5c:
Communication, Collaboration, Creativity & Innovation, Critical thinking,
and Cross-cultural awareness; 7.To create European identity; 8.To make
professional and collaborative contacts worldwide; 9.To improve new
multidisciplinary digital skills in order to live, work, learn and participate in
the modern society.

„TIC@Orientare‖ (TICO) – cursuri de formare (―How to use Tablet,
Educational Apps and Social Media in your Classroom‖,
―Professional Orientation in Education‖), 2019-2020
(https://sites.google.com/lpb.ro/tico/home):

298

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Pandemia generată de COVID19 la începutul anului 2020 a avut și
partea ei „pozitivă‖: odată cu obligativitatea trecerii la activitatea didactică
online instituția a fost „nevoită să achiziționeze un domeniu web pentru ca
profesorii și elevii să poată beneficia de facilitățile aplicațiilor G Suite
(devenită ulterior Google Workspace‖).

Astfel, din 22 aprilie 2020, a devenit funcțional domeniul web lpb.ro.
Inițial, domeniul a fost utilizat strict pentru urgența apărută: crearea
conturilor [email protected] pentru elevi și profesori în vederea trecerii la
activitatea de predare-învățare-evaluare în sistem online.

Nimeni nu avusese parte de vreo instruire organizată în acest sens.
După o ‖formare‖ ad-hoc pentru cadrele didactice făcută de prof. Daniel
Stratulat, care administrează și domeniul lpb.ro, (toate acestea întâmplându-
se în weekend-ul 24-25-26 aprilie 2020, ziua până noaptea târziu), luni, 27
aprilie 2020 au început primele activități didactice în sistem online la Liceul
Pedagogic „Ioan Popescu‖ din Bârlad.

După ce s-au mai „liniștit‖ lucrurile, domeniul lpb.ro a fost utilizat și
pentru ceea ce ar fi trebuit să fie scopul în sine: a face simțită prezența
instituției pe un domeniu web propriu. Prima apariție online a liceului pe

299

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

acest domeniu (https://lpb.ro/) s-a produs la aniversarea a 150 de ani de la
înființarea liceului:

De la acel moment, site-ul liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖ este
actualizat periodic, apărând noi pagini web în funcție de noutățile pe care
membrii interesați ai comunității (și nu numai) trebuie să le afle despre
această prestigioasă instituție.

ACTIVITATEA CULTURAL – ARTISTICĂ
Prof. Raluca Gabriela Bojian

Dintotdeauna, dar, cu atât mai mult în contemporaneitate, rolul
instituției de învățământ a fost pus la grea încercare datorită erei digitale;
existența atâtor dispozitive electronice concurează neloial școala în stabilirea
priorităților, întrucât oferă satisfacție imediată, pe care tânărul rarisim o
regăsește în realitate. În acest context, statutul cadrului didactic se află într-o
continuă metamorfoză. El este un veritabil ghid pentru educabilii rătăciți în
labirintul cotidian, cărora prin abilitățile sale le oferă firul Ariadnei, iar pe de
altă parte, el trebuie să-și gândească activitățile pornind de la obiective, în
scopul dezvoltării competențelor care să le faciliteze succesul educațional,
inspirând fascinația pentru cultură. El are o misiune nobilă, de a-l familiariza
pe homo sapiens cu statutul de homo faber, iar acest demers se construiește
prin antrenarea în activități variate care să faciliteze procesul de
autocunoaștere, în scopul valorificării potențialului personal. În cadrul
Liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖, misiunea cadrului didactic este o
provocare perpetuă întrucât dimensiunea vocațională presupune un schimb
reciproc de informații și adaptare la exigențele mediului educațional. În
definitiv, activitățile extracurriculare reprezintă o simbioză între componenta

300