150 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PEDAGOGIC_Final

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

înlocui cu ore intensive de matematică, treabă pe care atunci nu o prea
înțelegeam, însă mai târziu am realizat eforturile uriașe pe care le făcea
dumnealui, în beneficiul nostru.

Chiar dacă erai elev bun, de nota nouă sau zece, era imposibil să nu
împuști și un trei sau un patru, asta pentru mobilizare. Vă dați seama cum era
când pe lângă patru de zece, poposea și un trei. Avea stilul său inconfundabil.
Când te scotea la tablă, mergea cu exercițiile din greu, în mai greu, până
ajungeai la un grad de dificultate căruia nu îi mai puteai face față. Atunci iți
spunea: „dacă nu știi cum să rezolvi, îți dau eu ideea, dar mai scad din notă‖.
Îți dădea ideea, rezolvai până la capăt și la final spunea: ai mai șiut câte ceva,
dar la urmă te-ai înpotmolit, ai nota patru pentru astăzi. Erai total bulversat,
nu înțelegeai de ce numai atât, însă venea explicația și mai interesantă: „data
viitoare o să știi tot‖.

Cei mai slabi scăpau ieftin: erau ascultați rapid și notați după nivelul
lor. Lupta puternică, cu transpirație, era pentru notele peste opt. Avea o
mulțime de glume care ne distrau. Când nu mai știai să rezolvi îți spunea:
„Șterge-te pe frunte că ai transpirat de atâta muncă‖ sau „ține-te bine de tablă
ca să nu amețești‖.

Cu toate glumele acestea, pe care le înghițeai cu noduri, uneori, nu
puteai să nu-l iubești pentru că se comporta ca un tată cu copiii săi: era sfătos,
glumeț, înțelegător și foarte implicat, acordându-ne atât de mult din timpul
său liber.

Nu putem uita partea de eleganță, divrtisment, stilul permanent trendy
al doamnei profesoare de franceză, Popa Cezarina care pe lângă lecție, ne
oferea sfaturi și un model de vestimentație modernă, ne vorbea despre pictori
și scriitori francezi, despre cântăreți, despre moda la Paris. Lecțiile despre
Cultura franceză erau preferatele noastre.

La fel de mult ne plăceau orele cu domnul profesor Ravaru Lucian,
care începeau cu zece minute de discuții pe orice temă doream noi. Nu era
subiect propus de elevi, pe care domnul profesor să îl respingă sau să nu aibă
explicații largi. După cele zece minute, primeam mult mai ușor noile
cunoștințe de filozofie.

Pentru toate aceste lucruri minunate pe care profesorii noștri le-au
făcut pentru noi, pentru frumusețea și trăinicia sentimentelor pe care le-au
sădit în inimile noastre, pentru dragostea pe care ne-au insuflat-o permanent
pentru această meserie nobilă, prin exemplul dumnealor personal, pentru
faptul că ne-au încurajat, susținut și convins că noi vom fi educatorii
generațiilor de mâine, le mulțumim din suflet și îi vom păstra în sufletele

151

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

noastre, la loc de cinste, așa cum merită, pentru totdeauna. Ei rămân stelele
care ne-au luminat drumul și ne-au călăuzit pașii în frumoasa călătorie prin
Universul cunoașterii.

De la dumnealor am învățat un lucru foarte important: “Ce faci
pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru
eternitate.” Albert Einstein!

A SOSIT VREMEA SCHIMBĂRILOR!

După o perioadă de realizări
deosebite obținute sub bagheta domnului

director. prof. dr. Gheorghe Corodescu,
perioadă în care s-a reînființat Liceul
Pedogogic fiind cooptați toți domnii
profesori cu stadii vechi în liceu, dar și
reușindu-se încadrarea cu noi profesori la
disciplinele rămase neocupate, s-a trecut la o
noua etapă de înființare a Colegiului de
institutori- specialitatea- Franceză și
Educație Muzicală, de pe lângă Facultatea de
Științe ale Educației, Universitatea Al. I. Cuza, Iași.
Tot în această perioadă se fac demersurile necesare ca viitorul local
școlar în care ar fi trebuit să funcționeze o nouă școală generală să fie
modificat și să asigure buna funcționare a Liceului Pedagogic, intr-o casă
nouă, modernă cu dotări de ultimă generație! În anul 2000, după o activitate
deosebit de laborioasă, domnul prof. dr. Gheorghe Corodescu trece director

la Colegiul de institutori, iar director al Liceului Pedagogic devine prof. dr.

Tatiana Bradu.
Doamna Tatiana Bradu era fosta elevă a Liceului, generatia 1973-

1978, fiind absolventă cu specialitatea învățătoare-maistre, la clasa paralelă
cu clasa noastră, unde diriginte era doamna prof. Maria Corodescu, urmând
apoi cursurile facultății de Geografie de la Iași, revenind în orașul natal pe
catedra de geografie la Liceul Industrial nr. 2, în urma repartiției

guvernamentale, apoi profesor deplin la Liceul Pedagogic.
Promovarea în funcția de director a fost făcută tocmai când lucrurile

legate de finalizarea noii construcții, mergeau destul de lent, toată lumea
așteptând de fapt, ca această construcție a noului local să se finalizeze pentru

a ne putea muta.

152

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Problema era că la acea vreme constructorul și primăria tergiversau
lucrările și școala practic nu se mai termina. Era ceva de genul Mănăstirii
Argeșului, ,,ce ziua se construia, noaptea se surpa", așa că împreună cu
doamna director, am făcut zeci de adrese către constructor, către primărie și
inspectoratul școlar cerând urgentarea finalizării lucrărilor.

Doamna director, cu energia deosebită care o caracterizează și astăzi,
a bătut pe la toate ușile, a scris peste tot, m-a împins și pe mine în realizarea
acestui demers, fiindcă în acea perioada eram consilier local și puteam să
readuc în discuție situația dificilă în care se găseau elevii și cadrele didactice
care tot așteptau ca să se mute.

În vara anului 2001, l-a invitat pe domnul primar Juverdeanu la fața
locului, împreună cu reprezentații firmei de construcții și cu toții s-au angajat
să finalizeze lucrarea, astfel încât la 1 septembrie să ne putem muta în casa
nouă. Dezamăgirea a fost foarte mare când am văzut cu toții că timpul trecea
și lucrările se făceau în ritm de melc! Cu cât ne apropiam de deschiderea
anului școlar, cu atât lucrurile se împotmoleau mai tare!

Cu câteva zile înaintea festivității de deschidere a anului, cu toții eram
convinși că nici anul acesta nu ne vom putea muta și vom mai rămâne un an
sus, în vechea clădire. Ne-am dus la primărie și am discutat cu domnul
primar ce am putea face. Doamna director a avut un rol hotărâtor în aceste
momente: spuse clar și răspicat că ea, colegii cadre didactice, copiii și părinții
nu vor nici măcar să se gândească că nu vom începe noul an intr-un nou
local, așa cum se promisese. Atunci s-a luat hotărârea să ne mutam, chiar
dacă sala de sport, grădinița și curtea aferentă nu erau încă finalizate!

Doamna director a spus: cu siguranță lucrările vor merge mult mai
repede și mai bine dacă vom fi și noi în școală! Și așa s-a reușit mutarea în
noua locație, continuându-se celelalte lucrări de finalizare a construcțiilor și a
dotărilor sub supravegherea atentă a tuturor celor care si-au dorit mutarea în

noul local.
Sigur că anii care au urmat nu au fost ani ușori pentru conducerea

școlii, care trebuia mereu să ceară suplimentări de sume din partea Primăriei
pentru finalizarea lucrărilor. Felicitări întregului colectiv, felicitări celor doi

directori ai acelei perioade - doamnei director prof. dr. Tatiana Bradu,

domnului director prof. dr. Gheorghe Corodescu!
Toată aprecierea personală pentru domnul primar Juverdeanu care a

fost de acord cu mutarea în acele condiții. Dacă nu se reușea mutarea atunci,
finalizarea construcției ar mai fi durat vreo doi ani și se putea ca localul să fie

destinat altcuiva!

153

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Sunt mândru că și eu în acele vremuri am pus umărul ca Liceul
Pedagogic Al.Vlahuta din Bârlad să aibă haine noi de sărbătoare la
deschiderea noului an școlar!

Prof. Corneliu Constantin Pleșu

LICEUL PEDAGOGIC, ARTA MODELĂRII SUFLETELOR

Sunt extrem de emoționată și de
onorată să îmi pot împărtăși în această
monografie o parte dintre trăirile mele în
cadrul Liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖ din
Bârlad. Pentru mine, acest liceu este locul în
care m-am format ca om, locul în care mi-am
format bazele aptitudinii pedagogice, dar și
locul în care mi le-am exersat, construindu-mi
cariera didactică.

Această minunată instituție are
menirea de a lua pe rând, generații de minți
fragede, dar dornice de învățătură, cu
motivații și pasiuni uriașe, de a le forma în acord cu aptitudinile individuale
și cu propriile aspirații și apoi de a le înapoia societății, pregătite să înfrunte
realitatea. De-a lungul vremii, liceul a pregătit pentru viață numeroase
generații de Oameni. Dacă menirea cea dintâi a fost să formeze dascăli pentru
școlile din mediul rural și și-a îndeplinit cu măiestrie această menire, de două
decenii această menire s-a diversificat pentru a răspunde cerințelor societății
actuale. Astăzi, rolul Liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖ din Bârlad este de a
atrage elevi cu aptitudini deosebite în domeniul pedagogic, artistico-plastic,
muzical și sportiv, de a dezvolta aceste aptitudini până la formarea
competențelor pentru a valorifica la maximum potențialul individual, astfel
încât fiecare să-și definească unicitatea. Mai mult decât atât, prin aceste
competențe formate, elevii nu ajung doar la exersarea performantă a acestora,
ci și la arta de a-i învăța pe alții despre tainele acelui domeniu, deoarece toate
specializările de astăzi urmăresc dobândirea unor competențe de formare și
de îndrumare a altora. Așadar, liceul nostru este locul unde se modelează

suflete pentru a modela mai departe alte suflete.
La fel s-a întâmplat în ceea ce mă privește. În urmă cu 26 de ani,

începeam această cale… plină de emoție, temătoare și neîncrezătoare în
forțele proprii și în ceea ce ar putea urma. Treptat, am descoperit că orice

154

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

barieră poate fi învinsă prin multă muncă și perseverență. Cei cinci ani de
liceu pedagogic m-au învățat cele mai multe dintre tainele educației și ale
autoeducației. Exigența și rigurozitatea organizării activităților mi-au format
personalitatea, mi-au conturat tehnici și deprinderi de lucru intelectual, mi-au
insuflat valorile lucrului bine făcut și cele ale perfecționării permanente.
Practica pedagogică împletită cu disciplinele psihopedagogice și metodicile
de specialitate reprezintă cea mai solidă bază în formarea competențelor
didactice, dar și în formarea personalității. Pe lângă deprinderea de a proiecta,
organiza și susține activitățile didactice după rigorile metodologice, acestea
au avut marele rol de a forma alte abilități și trăsături de caracter, precum
organizare, abilități de comunicare, responsabilitate, autoevaluare, gândire
critică etc.

Figurile profesorilor mei, modele de excelență, modele demne de
urmat și-au pus amprenta asupra personalității mele. Astfel, de la dna prof.
Gabriela Malihen am descoperit pasiunea pentru psihologie și am învățat
faptul că încrederea în oameni poate muta munții din loc, de la dna prof.
Maria Corodescu am învățat că lecțiile înțelese în clasă vor fi lecții care vor
dăinui toată viața, iar măiestria profesorului presupune în mod deosebit
structurarea și exemplificarea conținuturilor, de la dna prof. Paraschiva
Donea am învățat rigoarea și corectitudinea utilizării limbii române, de la dna
prof. Tatiana Bradu am deprins pasiunea pentru descoperirea și respectarea
frumuseților patriei, dar și tehnicile orientării spațiale, de la dl profesor
Gheorghe Corodescu am învățat că un discurs formulat cu diplomație are
numai beneficii, de la dl prof. Dorinel Filiche am învățat calmul, bunătatea și
sensibilitatea artistică.

După patru ani de studii universitare, m-am întors în liceu, de data
aceasta de partea cealaltă a catedrei. Extrem de emoționante au fost
momentele când m-am reîntâlnit cu foștii mei profesori; nu mă simțeam
destul de pregătită pentru a împărți aceeași cancelarie, îi consideram mult
prea departe de mine. Dar, cu toții, în frunte cu dna director Bradu, m-au
primit cu drag, cu brațele deschise, mi-au dat încredere și, de atunci, am
pornit cu entuziasm pe calea formării altora. Liceul era totuși diferit - se
schimbase localul, se diversificaseră specializările, se schimbase tipologia
elevului… câte schimbări într-un timp atât de scurt… Dar, nu după multă
vreme, am înțeles că toate aceste schimbări erau bune pentru că erau în acord
cu vremurile cărora trebuia să ne adaptăm. Totodată, au apărut și colegi noi
cu care urma să leg cele mai profunde și durabile prietenii, alături de toți
formând o adevărată echipă.

155

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Am descoperit de îndată copii minunați, plini de talent și de inițiativă,

dornici să învețe și să se perfecționeze. Am descoperit că în acest nou local se

îmbinau cele mai frumoase arte: arta de a-i educa pe cei mici, arta teatrală,

artele plastice, arta muzicală, chiar și arta competițiilor sportive.

Ca profesor, am trăit cele mai mari satisfacții alături de elevii mei.

Este uimitor să vezi cum, dintr-un copil se naște un adult cu suflet de copil.

Este uimitor să vezi cum elevii își descoperă resursele, după îndelungi căutări

și tatonări, și încep apoi să le valorifice în diverse activități. Prin muncă și

perseverență, ei sunt capabili să devină într-un timp scurt – în doar patru ani

– ceea ce poate și-au dorit sau ceea ce poate nici nu au îndrăznit să viseze.

Entuziasmul, bucuria, dorința de a reuși și de a se forma, îmbinate, cu

siguranță, cu respectul față de profesori, îi îndrumă să se perfecționeze

continuu, chiar dacă uneori cu mari sacrificii – nopți nedormite, amânarea

prieteniilor și a activităților relaxante.

Cea mai mare provocare pentru mine a fost pregătirea elevilor pentru

obținerea performanței. Pe cât de dificile erau selectarea elevilor și

identificarea celor mai adecvate strategii de lucru adaptate personalității

fiecăruia, pe atât de mari erau satisfacțiile date de recompensarea muncii lor.

Însă aceste eforturi, deși preponderent individuale, nu erau doar atât, erau de

fapt o muncă de echipă, în care se legau prietenii și se construiau relații.

Aceste relații erau, de fapt, fondul dezvoltării personale.

La Liceul Pedagogic „Ioan Popescu‖ din Bârlad, distanța socială
dintre cadrele didactice și elevi este una redusă, dată fiind natura formelor de
organizare a activităților (pe grupe sau individual), dar, mai ales, datorită
atitudinilor deschise ale profesorilor față de elevi. Această căldură sufletească
nu poate decât să înlesnească modelarea personalităților în funcție de
propriile aspirații ale elevilor. De aceea, poate elevii liceului nostru sunt atât
de dispuși să se implice în cât mai multe activități extrașcolare.

Dorința de perfecționare, empatia, respectul față de profesie și față de
elevi ne-au ajutat pe toți să depășim greutățile pe care le-am întâmpinat de-a
lungul vremii și să ne adaptăm la furtunoasele schimbări. Încrederea în
ceilalți și acceptarea diferențelor dintre noi ne fac mai puternici și ne
definesc, în același timp, unicitatea. Cu toții, elevi și profesori, prieteni și
colegi, formăm o echipă minunată care formează caractere și modelează

suflete.
La mulți ani, Liceul Pedagogic „Ioan Popescu‖!

prof. dr. Marinescu Daniela

156

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

POVESTE FĂRĂ SFÂRȘIT

De curând am fost întrebată de unul
dintre elevii mei: dacă ar fi să mă întorc în
timp, aș mai alege meseria de profesor?
Răspunsul a venit firesc și știu că mereu va fi
același: Da!

Decizia de a alege Facultatea de Litere a
venit într-un moment când nu știam cu
certitudine ce vreau să studiez după terminarea
liceului. Am simțit că am ales bine, atunci când
am participat la primul curs de literatură și am
avut atunci sentimentul regăsirii de sine, am
știut că mă aflu în locul potrivit.
Povestea, prin darul ei de a te transpune într-o altă lume, are puterea
de a te face să visezi, de a restructura legile lumești și de a semăna în suflete
îndoiala. O poveste frumos scrisă apropie oamenii, descrețește frunțile,
mângâie sufletele, naște emoție, are rol cathartic. Una dintre cele mai
frumoase povești pe care o cunosc este povestea Liceului Pedagogic „Ioan
Popescu‖. Am devenit personaj al acestei povești în anul 2003, atunci când
am ales să vin la acest liceu ca profesor de limba și literatura română.
Mă direcționase spre cariera didactică și chiar spre acest liceu
domnișoara profesor Mititelu Marlena. Omul acesta cald și blând, dulce și
iubitor, stăpânind cu maiestrie arma ironiei a știut să îmi ghideze pașii
profesionali. Întâlnirea mea cu dumneaei a fost ceea ce as putea numi o
întâlnire modelatoare, menită să mă orienteze spre mine însămi, să mă
descopăr, să devin ceea ce sunt astăzi. A încerca să cuprind în cuvinte ceea ce
simt pentru omul care a crezut în mine, mi-e imposibil!
Retrăiesc acum, cu drag și nostalgie, primele zile, ca profesor, în
această importantă instituție. Un maldăr de emoții mă copleșeau- teama de a
nu mă ridica la așteptările foștilor profesori, deveniți între timp colegi de
cancelarie, spaima de a nu ma descurca la clasă, frica de a nu gafa în fața
conducerii și lista e lungă... Am avut însă surpriza de a fi primită cu drag în
cancelarie. Primul care s-a îndreptat spre mine cu brațele deschise, sfaturi și

vorbe frumoase a fost domnul profesor Gohoreanu Gheorghe. Gestul acela
mărunt și aparent atât de simplu, făcut cu inima deschisă, cu tot sufletul și
înțelepciunea expuse pe tavă, a însemnat enorm pentru mine. A fost parte din
lecțiile de viață nesfârsite pe care le-am primit si, sunt convinsă că le voi mai

157

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

primi în continuare. Am înțeles acum că o vorba bună, un sfat oferit din
inimă e adevărat balsam pentru sufletele timide.

Timpul a trecut, iar povestea liceului și a mea în cadrul acestei
prestigioase instituții s-a scris frumos. Am învățat că educația presupune
parcurgerea unui traseu academic, tradițional, însă ea nu se reduce la acest
aspect. Nu educăm doar livrând cunoștințe, ci ne propunem să formăm
caractere, oameni responsabili, capabili să rezoneze cu lumea înconjurătoare.
Un bun profesor își propune să identifice vocația fiecărui elev sau să o
încurajeze, să o potențeze atunci când e descoperită deja. Să pregătești un
copil capabil de performanță poate fi solicitant, provocator, mai ales pentru
că e împins continuu să-și depășească limitele. Mai greu este să-l educi pe cel
dezinteresat, nemotivat, indisciplinat, să încerci să ajungi în sufletul și în

mintea lui.
Am învățat că, indiferent de tipul de elev pe care îl ai, educația e un

act de echilibristică, o pendulare permanentă între autoritate și permisivitate.
Să știi care este limita permisivității, până unde poți merge cu atitudinea
autoritară, să îmbini armonios dimensiunea cognitivă cu cea morală, totul
îmbrăcat în blândețe și multă, multă dragoste de copii, este, cred eu, rețeta
unui bun dascăl, imagine spre care aspir. Este, de altfel, mesajul pe care îl
transmit fiecărei generații de absolvenți ai profilului Educatori-Învățători.
Iubiți copiii și iubiți-vă meseria, căci este într-adevăr o profesie nobilă!

Trăim o perioadă ce ne impune numeroase provocări. Pandemia,
continua transformare a lumii în jurul nostru, dezinteresul fața de educație și
toate valorile impuse de școală ne-au făcut să ne reorganizăm și să ne
restructurăm modul de abordare. Astăzi, când copiii sunt din ce în ce mai
intuitivi și mai rapizi în gândire, ne străduim cu toții, profesorii Liceului
Pedagogic „Ioan Popescu‖, să ieșim din vechea paradigmă și să creăm tipare
și strategii noi de învățare, menite să genereze contexte potrivite concentrării
și motivației, principalele carențe ale elevului contemporan.

Aflați acum la ceas aniversar, ne simțim uniți, deopotrivă foști și
actuali profesori și elevi ai Liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖, de
sentimentul înălțător că am contribuit la ceea ce reprezintă astăzi această
prestigioasă instituție de învățământ. Acum, mai mult decât oricând sunt
convinsă că în gândurile și în sufletele tuturor a revenit speranța și ne unește
mai mult decât oricând sentimentul apartenenței la aceeași familie.

Mulți ani frumoși și binecuvântați Liceului Pedagogic „Ioan
Popescu‖! Fie ca povestea să nu aibă sfârșit!!

Prof. Anca Raluca Bănceanu

158

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

„SUNTEM O FAMILIE – PEDAGOGIC”
Prof. Purice Francisca Agneș

Voi începe citând câteva versuri din
imnul Liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖ din
Bârlad, care descriu elocvent acest liceu:
„Este locul în care noi cu drag, zi de zi,
venim/ Este locul în care pentru viaţă ne
pregătim/ Lucruri noi de la profesori minunaţi
învăţăm/ Şi prietenii de aici pentru totdeauna
îi păstrăm/ Suntem cei mai tari şi o ştim/ Vă
aşteptăm la Peda, cei mai buni elevi să fim./
Suntem o familie - Pedagogic./ Din toamnă
până în iunie – Pedagogic.‖

Acesta este liceul nostru - o ―familie‖.
Avem profesori care îşi pun amprenta asupra
tinerilor care se alătură comunităţii noastre şcolare - „familiei‖ noastre.
Modul în care dezvoltă relații cu elevii, cultura care este promovată la clasă și
activitățile de învățare selectate influențează motivația și implicarea acestor
tineri. Aceste decizii pedagogice importante sunt influențate de mulți factori,
deoarece sălile de clasă sunt medii complexe, un profesor lucrând cu până la
30 de tineri de ambele genuri dintr-o varietate de medii sociale și culturale.
Această complexitate crește, dacă ne gândim doar la faptul că o clasă este
doar una dintre multele din cadrul unei organizații școlare care trebuie să
răspundă nevoilor elevilor, părinților, profesorilor, echipei manageriale și
ministerului. Cu toate acestea, esența școlii nu este structura organizațională
sau clădirea, ci marea gamă de relații sociale și interacțiuni care apar în
durata normală a zilei școlare.
Şcoala noastră îşi ajută elevii să-și construiască conștiința de sine. De
obicei, elevii petrec între șase și șapte ore în fiecare zi la școală, timp de
aproape 10 luni în fiecare an. Deci, în general, petrec mai mult timp
interacționând cu profesorii noştri decât cu părinții lor. Ceea ce se întâmplă în
școala are un efect profund și durabil asupra mentalităților pe care tinerii le
dezvoltă în spiritul învăţării pe tot parcursul vieții.
Profesorii noştri îşi pun amprenta atunci când răspund nevoilor
elevilor cărora le predau. Indicația faptului că sunt eficienţi se vede în nivelul
de implicare al elevilor în activitățile de învățare, dar şi extraşcolare (foarte

159

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

multe şi diverse), dezvoltarea înțelegerii conceptelor transmise și a capacității
lor de a aplica aceste concepte dincolo de clasă.

Având în vedere că scopul școlii este de a pregăti elevii pentru viața
de dincolo de școală, iar societatea de astăzi solicită conștientizare de sine și
abilități specializate, şcoala noastră apelează la una dintre cele mai simple
modalități de a ajuta elevii să avanseze – încorporarea experiențelor de
învățare din afara clasei. Mutarea afară a învățării din clasă ajută la
îmbogățirea experienței educaționale a unui elev, arătându-i aplicații din viața
reală ale teoriilor pe care le învață la școală. Învățarea în afara clasei este
utilizarea altor locuri decât școala pentru predare și învățare. Este vorba de
oferirea unor experiențe provocatoare, incitante și diferite, pentru a-i ajuta să
învețe. Şcoala noastră oferă elevilor o experiență de învățare din lumea reală,
prin locaţiile de practică şi atelierele sale, care îi pregăteşte pentru succes în
viața de dincolo de școală.

La aceste experienţe contribuie şi proiectele europene (Comenius,
Erasmus+, etc.) în care a fost si este implicată şcoala. Proiectele europene
aduc noi cunoştinţe, capacităţi, schimb de idei, transfer de practici creative,
acces la noi materiale didactice, exersarea şi perfecţionarea limbilor străine în

contexte reale. Participarea la aceste proiecte este o oportunitate pentru a
experimenta noi modalităţi de proiectare şi desfăşurare a activităţii didactice,
precum şi noi modalităţi formale, nonformale şi informale de dezvoltare
profesională şi personală, prin colaborarea cu alte cadre didactice şi tineri din
Europa. Ele sprijină incluziunea şi angajabilitatea tinerilor cu oportunităţi
reduse (inclusiv a tinerilor NEETs) şi promovează o participare mai puternică
a tinerilor la viaţa democratică şi civică din Europa. Un exemplu de activitate
de învăţare a fost implementarea proiectelor Euroscola. În contextul lor, dar
şi a altora, au putut să ―experimenteze‖ procesul democratic al Parlamentului
European de la Strasburg şi Bruxelles.

Învățarea în afara clasei diferă de metodele de predare convenționale,
deoarece elevii sunt încurajați să angajeze o gamă mai largă de abilități
ușoare, cum ar fi munca în echipă, leadership și compromis în mediul lor de
învățare. Aceasta încurajează elevii să dezvolte gândirea critică, rezolvarea
problemelor și abilitățile de luare a deciziilor. Nu numai că învățarea în afara
clasei duce la o înțelegere mai profundă a conceptelor, dar oferă și un context
pentru învățare în multe domenii.

Învățarea în afara sălii de clasă ajută profesorii să creeze entuziasm
pentru învățare, să ofere un context real și să expună elevii la o serie de
cariere. Elevii noştri care experimentează învățarea în afara clasei beneficiază

160

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

de o stimă de sine sporită și devin mai implicați în educația lor. Dovezile

sugerează că învățarea în afara clasei contribuie la creșterea performanțelor,

la îmbunătățirea comportamentului la clasă și la îmbunătățirea

angajamentului elevilor, inclusiv a celor care sunt greu de angajat în mediul

clasei. Beneficiile includ probleme comportamentale reduse, o atitudine mai

acceptabilă față de diferențele și diversitatea culturală şi o curiozitate stârnită

pentru perspective viitoare de carieră.

Şcoala noastră sprijină profesorii în a răspunde nevoilor elevilor,

oferind spațiul și timpul necesare acestui lucru. Este o şcoală veselă, colorată

de operele de artă ale elevilor de la arte plastice, cu instrumente muzicale şi

partituri (inclusiv pe tapet) ale elevilor de la muzică, dar şi afişând mândru

trofeele sportivilor. Este un spaţiu creativ pentru că oferă un mediu cognitiv

diferit. Adunarea laolaltă a persoanelor din multe discipline didactice oferă

un astfel de mediu, deoarece profesorii din diferite domenii aduc o serie

diversă de perspective asupra pedagogiei.

Şcoala noastră este mult mai mult decât un simplu loc unde se învăța.
Pentru mulți dintre tinerii din comunitate este cheia deblocării oportunităților
de viață care pot rupe ciclul sărăciei familiei. Programele noastre școlare
urmăresc nu numai să ofere un loc pentru învățat, ci să servească drept pilon
în comunitate, mai ales având în vedere faptul că absolvenţii liceului nostru
devin pilonii comunităţilor în care activează ca educatori, profesori,

instructori, etc.
Considerăm elevii noștri ca fiind cea mai prețioasă resursă a noastră și

ne propunem să le oferim cât mai multă flexibilitate posibil, asigurând o
experiență plină de compasiune, holistică și memorabilă. Excelența,
diversitatea și tradiția sunt aspecte pe care le prețuim și căutăm continuu să le
îmbunătățim. Credem că relațiile fac o școala să fie mai bună și ne
concentrăm pe ele - relațiile dintre elevi și personal, personal și părinți, școală
și comunitate, istoria noastră și absolvenții noștri. Trebuie să continuăm să ne
bazăm pe aceste relații, împuternicind diferitele părți interesate din
comunitatea noastră şcolară.

Şcoala noastră lucrează în fiecare zi pentru a pregăti tinerii pentru un
viitor care se caracterizează printr-o schimbare dinamică. Ea se angajează să
ofere fiecărui elev oportunități de a atinge excelența. Obiectivele noastre
ambițioase din domeniul educației ne concentrează eforturile pe promovarea
excelenței în cadrul curriculumului, sănătății și bunăstării elevilor și pe
ruperea legăturii dintre dezavantaje și rezultatele elevilor. Școala noastră
oferă această excelență printr-un accent pe predare și învățare de înaltă
calitate. Acest lucru este susținut de modelul de predare și învățare
pedagogic. Modelul pedagogic a fost dezvoltat pe baza celor mai recente și
mai bune dovezi privind ceea ce funcționează și feedback-ul profesorilor.

161

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Contribuie substanţial şi perfecţionarea continuă a profesorilor, inclusiv la
nivel internaţional, programul Erasmus+ oferind numeroase oportunităţi de
formare si schimburi de bune parctici pentru aceştia.

Dacă doriți să aflați mai multe despre motivele pentru care suntem
„mult mai mult decât un simplu loc pentru învățare‖, veniți să faceţi un tur al
şcolii. Ne-am bucura să avem plăcerea companiei dvs şi să vă ajutăm să
descoperiţi ceea ce facem aici.

„Vă aşteptăm la Peda!‖

„ RĂDĂCINILE EDUCAȚIEI SUNT AMARE,
DAR ROADELE DULCI” (ARISTOTEL)

Pedagogicul la ceas aniversar, liceul în
sărbătoare, educația în pandemie.....; așa ar
trebui să înceapă un eseu, discurs sau poveste.

Liceul Pedagogic este locul unde se
făurește viitorul copiilor, locul unde dascăli
dedicați picură știință, educație, suflet și credință
în inimile și mințile adolescenților care vor
deveni dascăli; aici începe povestea copilăriei
fericite, a poveștilor adevărate și a carierelor de
succes; aici începe viața unui sat, a unui oraș, a
unei țări.

Intrăm cu sfială pe poarta școlii,
parcurgem aleile pietruite și intrăm într-o galerie de artă: la stânga tablouri, la
dreapta sculpturi, în față pictură murală. Desigur, nu am greșit locul unde
trebuia să ajungem, suntem în cel mai primitor spațiu educațional al
Bârladului.

Se deschide o ușă și vedem instrumente muzicale, apoi auzim un cor
de voci bine armonizate: da, suntem în spațiul unde regina este muzica;
mergem ușor și ne întâmpină un zâmbet larg și o sală plină de parfumul
cărților: da, am ajuns la bibliotecă. Ne așezăm și povestim despre cărți,
istorie, educație, artă; ne impresionează ordinea și expoziția de cărți cu tema

zilei.
Cu regret plecăm de aici și urcăm scările care prevestesc ceva

minunat: atelierele de sculptură și pictură, unde adolescenți talentați lucrează
viitoare opere de artă sau destine. Se vorbește în șoaptă, se aude în surdină
muzică, este atmosferă de lucru. Mergem mai departe și intrăm în zgomotul
specific recreației: adolescența în focul lucrărilor de control sau o simplă

162

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

ascultare aprinde obrajii, asprește tonul sau umple ochii de lacrimi. Aici se
învață, se pun cărămizile existenței viitorilor educatori sau învățători sau
artiști. Săli luminoase, cu mobilier mai nou sau mai vechi, cu aparatură
adaptată la situația anilor pandemici, elevi dornici de a învăța, ochi sclipitori
care așteaptă să le spui mereu o poveste.

Aceeași galerie de artă te duce spre laboratoarele de informatică, unde
se descifrează alfabetul tainic al calculatorului; echipamente noi și vechi
coexistă pașnic și atrag liceeni spre cunoaștere. Profesorii sau prietenii din
aceste laboratoare fac locul mai luminos.

Coborâm însoțiți de picturi cu semnificație puternică pentru
adolescenți, ajungțnd într-un loc neașteptat: o imensă sală de sport cu aparate
specifice și foarte luminasă: o minge, un dribling, o aruncare la coș sau un
placaj sunt opțiunile imediate.

Dar... se aude ceva... glasuri de prichidei. Da, ne întâlnim cu o grupă
de copii care vin din grădiniță. Ne invită la grupa lor, unde ne prezită
mobilerul, cărțile și mai ales rezultatele muncii lor: figurine, desene, machete,
planșe sau fișe. Sunt mândri de ei și de doamnele lor pe care le iubesc.

Încărcați de emoție și bucurie că am văzut atâtea lucruri frumoase,
promitem gazdelor că vom reveni și mergem să povestim mai departe
minunile văzute.

Cu drag, o ceată de viitori liceeni!
Prof. Gabriela Pașca

CONDEI DE TIMP

Exact la ora nouă fără un sfert, în ziua
de 15 septembrie 1870, elevul Petrică A. pășea
sprinten pe străzile pietruite ale târgului Bârlad.

Era o dimineață blândă de toamnă, cu un
răsărit parcă înmuiat în lapte cald și cu miros de
castane coapte. La un colț, izbucniră acordurile
unei flașnete. Era un cântec popular vesel,
căruia flașneta îi dădea un ritm cadențat.
Muzica spulberă pe dată întreaga solemnitate a

momentului.
Petrică se lăsă dus pe aripile amintirilor

din copilărie, când Nae Scripcarul încânta la bâlci oamenii cu vioara sa
scorojită.

Ajunse în fața unei clădiri gri, impresionante. Era Liceul Pedagogic
"Printul Ferdinand". Citise mult despre el, era un model pentru toți băieții. Își

163

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

aranjă mica lui călimară îmbrăcată în piele roșie și atât de frumos meșteșugită
de tatăl său. Își verifică tăblița neagră de ardezie și pachețelul cu halviță
pregătit de măicuța sa.

Gata, intră pe porțile cunoașterii. Întreaga clasă fu cuprinsă de un
freamăt ușor. Douăzeci de băieți începură să cotrobăie prin pupitre, după
cărțile legate cu sfoară. Unii admirau lămpile pentru ora de științe naturale,
alții citeau titlurile cărților din bibliotecă, dar absolut toți erau captivați de
privirea serioasă, dar blândă a domnului Profesor de la catedră, care-și privi
ceasul, își drese vocea și citi de pe o foaie: A. Petrică? Peste timp, dascălul
Petrică poate l-a inspirat pe marele Sadoveanu, în scrierea sa de suflet,

Domnul Trandafir.
Nu știm, însă ceea ce știm sigur este că a existat Liceul Pedagogic

‖Prințul Ferdinand‖ în târgul Bârlad.
Exact la nouă fără un sfert, în ziua de 15 septembrie 1999, o mare de

elevi, printre care și Diana B. coborâră din autobuz și intrară cu emoție pe
porțile Liceului Pedagogic ‖Al. Vlahuță‖ din Bârlad.

Visase din perioada dulce a copilăriei și a jocurilor cu păpuși, să
devină dascăl. Să urmeze modelul mamei sale, cu mâini blânde și suflet cald.

În acea dimineață, pictată în culori ruginii, elevii nu credeau, ci visau.
Visau să scrie iarăși litere mari, rotunde, să picteze și să spună povești

prichindeilor.
Anii i-au creionat Dianei cărări spre aceeași școală, îndeplinind cea

mai nobilă misiune, aceea de modelator sufletesc pentru viitoarele generații
de dascăli, artiști, sportivi ai Liceului Pedagogic ‖Ioan Popescu‖. Există pe
vremuri și acum, există Diana și poate a existat Petrică, însă întotdeauna
martor a fost și va rămâne Liceul Pedagogic din orașul nostru drag, Bârlad.

Cuvintele au fost așternute de fosta elevă Diana Georgiana Bornaz,
actualmente profesoară a Liceului Pedagogic ‖Ioan Popescu‖!

Prof. Diana Georgiana Postolache

164

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

BIBLIOTECA “GHEORGHE GOHOREANU”,
BIBLIOTECA LICEULUI PEDAGOGIC “IOAN POPESCU”

În toamna anului 2003, am păşit
pentru prima oară în Liceul Pedagogic „Ioan
Popescu‖, pe atunci Al. Vlahuţă. Am preluat

biblioteca de la domnul profesor Gheorghe
Gohoreanu, profesor de limba şi literatura
română, un profesor foarte iubit dar şi un

mare iubitor de carte. Domnul profesor
Gohoreanu a donat foarte multe cărţi

liceului.
În noiembrie 2014, domnul profesor

Gohoreanu a plecat dintre noi iar în anul
2015 la activităţile organizate de zilele şcolii
am hotărât ca biblioteca să poarte numele „Gheorghe Gohoreanu‖ în

memoria dumnealui.
Când am preluat biblioteca, fondul de carte număra aproximativ 6000

de volume, majoritatea fiind de critică literară. De atunci şi până acum fondul
de carte a crescut din donaţii, din achiziţii, ajungând la 11000 de volume.
Acest fond este format din cărţi din toate domeniile cunoaşterii, dar
predomină cărţile din domeniile specifice profilurilor şi specializărilor
liceului nostru precum şi cărţi din bibliografia şcolară. Biblioteca este dotată
cu un spaţiu de lectură, video- proiector, un laptop conectat la internet pentru
elevi şi un laptop pentru bibliotecar.

În spaţiul bibliotecii se desfăşoară tot felul de activităţi, lansări de
carte, expoziţii cu prilejul diverselor aniversări şi comemorări ale unor
personalităţi din diverse domenii. Una dintre cele mai dragi activităţi
desfăşurate în biblioteca liceului este activitatea „La mulţi ani, şcoală!‖, „La
mulţi ani, România!‖, o activitate devenită deja tradiţională pe care o
desfăşurăm de cinci ani de ziua şcolii care este în preajma zilei de 1
decembrie. La această activitate colaborez cu d-na profesor Mihaela Oprea,
d-na profesor Anca Bănceanu, d-na profesor Tatiana Bradu şi d-na profesor
Piciu Mihaela şi bineînţeles cu elevi de la mai multe clase.

Consider că meseria de bibliotecar este o meserie nobilă şi vreau să
cred că şi eu ca bibliotecar am o mică contribuţie la acest proces instructiv-
educativ al elevilor noştri. Au fost, sunt şi cu siguranţă vor mai fi elevi care
iubesc lectura şi frecventează biblioteca şi cred că se simt bine în spaţiul

165

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

bibliotecii. Eu îi aştept cu mare drag să le pun la dispoziţie toate materialele

de care au nevoie.
Deşi eu prefer mai mult cartea în format clasic, pe format hârtie, ,sunt

conştientă că internetul face mare concurenţă cărţii tipărite dar mă bucur că
elevii noştri încă preferă să citească cărţi în format clasic.

În încheiere aş vrea să spun că sunt mândră că fac parte din acest
colectiv şi sunt onorată să fiu bibliotecar al acestui liceu cu tradiţie pentru
oraşul şi judeţul nostru. Îi urez din suflet Liceului Pedagogic, „La mulţi ani‖
la împlinirea celor 150 de ani de existenţă.

“La multi ani, şcoală dragă!”

Bibliotecar,
Veronica Aioniţoaie

ARC PESTE TIMP
Profesor pt. înv. preșcolar Chirvase Daniela Alina

Anul 1997... un an care avea să fie
decisiv pentru viitorul meu. Dar cine avea să știe
atunci cât de importantă va fi alegerea făcută?
Un copil de 14 ani se afla în fața unei opțiuni
importante: liceul pe care-l va alege. Pentru că
eram un elev care se putea lăuda cu rezultatele
obținute la majoritatea materiilor, puteam opta
pentru orice liceu și orice specializare (mai puțin
spre matematică). Dar, ca întotdeauna, nu am
ales variantele ușoare. Am ales Liceul Pedagogic
,,Al.Vlahuță‖, specializarea învățător-educator,
deși nu știam ce presupune, ce așteptări sunt de
la mine. După emoțiile probelor eliminatorii și ale celor scrise, după o
săptămână petrecută pe treptele liceului, timp în care mi-am cunoscut
posibilii viitori colegi, timp în care am trecut de la emoții simple la cele
complexe, a venit și momentul afișării rezultatelor. Cea mai mare bucurie a
fost când m-am regăsit printre cei admiși. Nu știam de ce mă bucur, nu știam
despre învățători și educatori decât că am avut două exemple luminoase în
viața mea, doamna educatoare și domnul învățător, și cumva îmi doream să le
duc mai departe dăruirea și talentul. Speram ca așteptările mele să fie
răsplătite și să găsesc întreapta școlară ce avea să înceapă ceea ce căutam.

166

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Vara a trecut repede, nici nu știu când. Parcă atunci am realizat, de
fapt, că timpul trece mai repede decât altădată. A venit luna septembrie. Nu
voi uita niciodată acea zi de la mijlocul lui răpciune în care am pășit timidă și
emoționată (deși nu mă caracterizează deloc aceste două trăiri) pe poarta
liceului.Parcă era un vis în care eu eram personajul principal. Careul care a
fost organizat pentru începerea anului școlar, colegii, domnii profesori...totul
era un vis împlinit. A doua zi am început să ne trezim. Colegii din clasele mai
mari aveau să ne avertizeze că dacă-i vom avea ca profesori pe Tăbușcă Ion,
Donea Parascheva și Oltea Gramaticu, ne va fi foarte greu. Din ce înțelegeam
la vremea aceea, acești profesori erau foarte severi și duri cu elevii lor. Nu
suna încurajator, dar nici descurajant nu era. Eram învățată să lupt și să răzbat
chiar și acolo unde părea imposibil. Nu m-au speriat vorbele lor. Am așteptat
cu răbdare să-mi cunosc viitorii profesori, cei ce aveau să-mi lumineze
următorii cinci ani cu priceperea și dăruirea lor.

Evident, fiind mai norocoși din fire, la clasa noastră au fost repartizați
toți cei trei profesori. Am făcut ceea ce am știut mai bine, să învăț, și cu
timpul am descoperit că nu erau nici duri, nici severi, erau doar corecți cu
elevii lor, le dăruiau atât de multe noțiuni și experiențe de viață, iar în schimb
nu așteptau decât respect și seriozitate. De la ei am învățat că nu trebuie să fii
un profesor ,,cool‖ pentru a fi iubit de către elevi, ci este suficient să-ți faci
meseria cum știi și cum poți mai bine și să empatizezi cu cei din fața ta.

În formarea mea profesională nu pot să uit pe doamna prof. Malihen
Gabriela, domnul prof. Corodescu Gheorghe, domnișoara prof. Jitcă Daniela,
doamnna prof. Bradu Tatiana sau doamna prof. Cristea Alina. Aceștia sunt
doar câțiva dintre profesorii care ne-au învățat că liceul pedagogic este un
,,incubator‖ din care trebuie să iasă cadre didactice foarte bine pregătite, că
aici se învăță ,,mersul pe valuri în picioare‖. De la domniile lor am învățat că
un cadru didactic de valoare este o lumânare care nu se stinge niciodată.

Cei cinci ani au trecut exact așa cum au început, ca un vis, cele mai
stresante momente fiind tezele la matematică și lecțiile susținute la practica
pedagogică, neștiind că emoțiile trăite atunci ne pregăteau pentru emoțiile din
viitor, olimpiadele școlare, momentele în care aveam cărți de citit și nu le
găseam la nicio bibliotecă din oraș etc., și a venit clipa despărțirii. Balul de
final, visul oricărei fete, premierea pentru toți anii de liceu (premiul al 3 lea
pentru cei 5 ani de liceu nu era de ici de colo, mai ales că se dădea doar câte
un premiu din fiecare categorie), pregătirea pentru bac, bacalaureatul, sunt
undeva în memoria mea și puse bine într-un sertăraș al sufletului.

167

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Anul 2002...o altă alegere importantă. Să continui pe drumul ales deja
sau să încerc și altceva? Am încercat, am fost admisă la două facultăți de
renume din București, dar pe locurile cu taxă. Situația financiară a familiei
mele nu mi-ar fi permis să merg primul semestru la cu taxa. Atunci a fost
momentul în care am hotărât să dau titularizarea și să continui facultatea la
distanță. Nu voi regreta niciodată acea alegere. A fost momentul care m-a
adus alături de cea mai frumoasă latură a muncii mele: copiii. După câțiva
ani, în care, deși am luat note mari la titularizare, am optat pentru a fi
suplinitor la oraș, în 2009 am luat decizia de a mă titulariza în orașul natal, cu
toate că asta însemna trecerea de la învățător (ceea ce profesasem până
atunci) la educator. 1 septembrie 2009 mi-a readus o emoție mai veche, aceea
de a păși din nou pe poarta Licelui Pedagogic ,,Al.Vlahuță‖, dar, de data
aceasta, ca educatoare. Aveam să îndrum pașii celor care mergeau pe aceleași
cărări pe care am trecut și eu cândva. Dumnezeu îmi oferise șansa de a le
împărtăși și lor din ceea ce mă învățaseră și pe mine mentorii mei. Iată cum
cunoștințele transmise cu atâta dăruire nu aveau să se piardă. Acest arc peste
timp mi-a arătat că întreaga noastră existență este un cerc, o buclă a timpului.
Anii ce au urmat, experiența mea didactică în Grădinița de aplicație a acestei
instituții de prestigiu (care între timp a devenit Liceul Pedagogic
,,I.Popescu‖), generațiile care au trecut pragul clasei mele, atât preșcolari cât
și elevi ai liceului, nu au făcut altceva decât să-mi îmbunătățească latura
pedagogică, empatică, emoțională. Cei mici au avut grijă în permanență să-
mi reamintească cea mai frumoasă perioadă a vieții, de faptul că trebuie să
mă bucur pentru orice și pentru oricine, că inima nu îmbătrânește odată cu
chipul, iar elevii m-au readus mereu pe meleagurile liceului meu drag și mi-
au dat ocazia să-i învăț lucruri care au devenit importante odată cu trecerea

anilor.
Sunt un om norocos care-și retrăiește mereu copilăria și anii

adolescenței. Câți dintre semenii mei au această șansă? E adevărat că profesia
de dascăl nu este presărată doar cu bucurii, de multe ori te simți învins de
sistem și realizezi că nu ai fost pregătit pentru asta, că nimeni nu te-a învățat
și despre latura lui urâtă și că ai fost lăsat să înveți prin descoperire. De
fiecare dată însă îți regăsești echilibrul în copiii și colegii care te împing de la
spate pentru a continua. Colectivul de educatoare, în care am nimerit printr-o
alegere a destinului, îmi aduce aminte de clasa din liceu. Toate copilăroase,
optimiste, dedicate profesiei, iubitoare de nou, de cunoaștere, îmi arată că
toate acestea nu au vârstă, că totul ține de interiorul nostru, de trăirile noastre,
de modul în care ne raportăm la trecut, prezent și viitor.

168

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Voi încheia prin a mulțumi tuturor celor care au fost farul călăuzitor al
formării mele profesionale, întregului colectiv de profesori din perioada
1997-2002, și continuând cu colegii pe care-i am acum și alături de care am
format o mare familie a Liceului Pedagogic ,,Ioan Popescu‖.

A FOST ODATĂ P4

Era un început de vară, în 1990, când,
cu câteva documente într-un dosar, am pornit,
copil încăpățânat de 14 ani, spre „Complex‖,
așa i se spunea pe atunci Liceului „ Mihai
Eminescu‖, împreună cu colega mea din
generală, Adina R. Să ne înscriem la Școala
Normală „Alexandru Vlahuță‖. Nu ne era
nouă foarte clar, unde „îl găsim pe Vlahuță‖,
dar eram hotărâte să descoperim secretariatul
din imensitatea aceea de ziduri și corpuri de
clădiri cât vedeai cu ochii.

Ne-am înscris, am elucidat misterul
Corpului C, aici funcționa Școala Normală „Alexandru Vlahuță‖, apoi a
început greul, dar și frumosul drumului nostru prin această școală.

După mulți ani de absență din viața școlară, profilul pedagogic lansa
provocări noi și serioase pentru elevii dornici să-i parcurgă cursurile.
Concurența era ceva nemaivăzut pentru acele timpuri, prima admitere după
Revoluție, candidați din toate colțurile județului și din județele învecinate.
Acum, imensul platou părea cucerit și neîncăpător.

Au urmat cinci zile de probe eliminatorii luate foarte în serios de toți
participanții: elevi, părinți, profesori examinatori. La fiecare sfârșit de zi,
vedeam în fața avizierului imensitatea de suflete, unele râzând, altele
plângând. Așa înțelegeam care pleca și care rămânea. Și au fost eliminări,
multe eliminări pentru că „la Pedagogic nu intra oricine‖, așa murmura
mulțimea pestriță.

A venit ziua examenelor și atunci a trebuit să mă despart de Adina,
colega mea, ea optase pentru Învățători, eu pentru Educatoare.

A fost momentul când am observat o fată creață, nu foarte veselă, care
părea că se află într-un loc în care nu și-ar fi dorit să fie. Mai târziu am aflat
că ea își dorea la profilul Educatoare, nu unde își regăsea numele, pe listele

169

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

de la Învățători. Fiind, la acea vreme, amândouă cu litera „I‖, la examen am
căzut mereu una după cealaltă, eu în față, ea în spatele meu.

Emoțiile erau mari, concurența acerbă, dar asta nu m-a oprit să-i spun
fetei din fața mea că „nu sunt bune timpurile verbelor‖. Nu cred că realizam
rigoarea unui examen și, nesiguri fiind de niște formule, am întors capul în
spate și i-am cerut ajutorul fetei cu cârlionți. Răspunsul a venit imediat,
șoptit, limpezindu-mi imediat mintea. Atât a fost și am realizat atunci, cu
mintea unei puștoaice de nici 15 ani că și eu și fata creață nu știm ce-i
egoismul la vârsta aceea, eram contracandidate, în concurență și totuși, noi

ne-am ajutat.
Examenele au trecut și ne-am trezit intrate la prestigioasa școală,

clasa P4, Educatoare.
Luam în piept cinci ani de școală serioasă și cu un orar interminabil.
A venit și prima zi de școală!
Un domn brunet, cu mustață, înalt și îmbrăcat într-un costum gri, ne

aștepta pe scările de la intrarea elevilor. Era dirigintele nostru, domnul
profesor Mircea Marinescu. Ne-a condus în sala de clasă în care aveam să
creștem, sala P25. După o scurtă socializare, domnul diriginte ne-a invitat
într-o vizită prin liceu.

În drumul nostru ne-am întalnit cu un domn zâmbitor, înalt și cărunt,
care pe un ton cum numai lorzii pot vorbi, ne-a întrebat ce elevi suntem.
„Suntem 9P4‖, „clasa de educatoare‖, au venit răspunsurile de printre noi.
Domnia Sa ne-a pus o întrebare atunci, la care nu am putut răspunde niciuna
pe placul domnului: „-Știți voi ce veți fi pentru copii?‖. Răspunsul tot
dumnealui ni l-a dat: „-Zânele bune! Asta sunt educatoarele pentru copii!‖.
Așa l-am cunoscut noi pe unul dintre profesorii noștri, pe domnul Vasile
Cârcotă. Catalogul năzdrăvan ne-a așezat pe amandouă(eu și fata creață),
mereu, pe aceeași pagină. Nici grupele de practică nu ne-au venit de hac,
fiind mereu în aceeași grupă. Era un semn de-atunci, dar noi l-am înțeles
mulți ani mai târziu, când ne-am amuzat că un „P4‖ ne-a adus în același loc
pe noi, două necunoscute, ca peste ani să ne dea adunarea și să ne adune, de
prin lume, ca să împărțim aceeași catedră.

Încet, încet, i-am cunoscut pe oamenii ce aveau să ne transforme
pentru totdeauna, dăruindu-ne din harul lor ca mai apoi, să ne „arunce‖ în
lume pregătite pentru toate provocările profesiei și a vieții.

Deși eram o clasă de fete năzdrăvane, puse de multe ori pe șotii, toate
acestea cădeau în plan secund în fața profesorilor noștri.

170

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Nu aveai cum să fii neserios în fața doamnei Elena Popoiu, de-o
eleganță desăvârșită sau în fața domnului Sorin Matei, profesorul ce ne saluta
primul pentru că dumnealui considera că femeia trebuie respectată indiferent
de vârstă.

Orele de română erau balsamul sufletului nostru, așa se manifesta
superputerea domnișoarei Mihaela Tudor. N-ai cum să uiți povețele
dumneaei și povestioarele cu „Pafnutie‖.

Matematica, da, matematica, cea care dă coșmare multor elevi, ne-a
lăsat în memorie, pe lângă formule, calcule și „ziceri‖ cu amprenta domnului
profesor Ștefan Cucoș: „Pune semnul egal acolo, la sfârșitul exercițiului, că
dacă deschide cumva, femeia de serviciu ușa, să vadă că ai avut intenția să îl
rezolvi!‖. Și punea „un semn‖, adică nota 2, de rămâneai în alertă tot
trimestrul, învățând derivate și integrale.

Nu am considerat niciodată că practica pedagogică era ceva ușor și
relaxant, din contră, asta reprezenta temelia în formarea noastră, temelie ce a
pus-o cu toată măiestria doamna profesor Maria Corodescu. Dumneaei ne-a
dat greutatea aceea ce te ține neclintit în fața furtunilor pline de schimbări și
care ne-a făcut să ni se pară ușoară orice nebuloasă ar veni peste noi. Datorită
dumneaei am făcut față tuturor provocărilor profesorului de dincolo de
catedră.

Când dădeam de greu, era suficient s-o ascultăm pe domnișoara
Eugenia Pașca și, de ce nu, să o și privim. Nu exista YouTube pe atunci, ci
caiete cu portativ, prin care domnișoara Pașca a făcut posibilă cunoașterea
misterioaselor partituri, conștientă fiind că multe dintre noi, nu făcusem
muzică în generală.

Doamna Gabriela Giurcăneanu care, când ajungea la practică între
copii, făcea rabat de la reguli, pentru dumneaei era mai important să vadă
„grădinarii‖, cum le spunea dânsa, să fie veseli, nu încordați și astfel îți
primeai și nota.

O doamnă cât o istorie, doamna profesor Elena Monu ne purta mental
prin toate războaiele și schimbările omenirii, dar noi, la acea vârstă duceam
propriile revolte și lupte cu sentimentele primelor iubiri și a conflictelor
dintre generații.

Cinci ani de liceu încheiați cu emoția despărțirii, a examenului
maturității, care ne-au făcut să ne luăm în mâini busola, să ne calculăm
azimutul și să plecăm prin geografia vieții cum ne spunea doamna profesor
de geografie, Tatiana Bradu. P4 își îndeplinise misiunea crescând 28 de
copile apărate de un scut, dirigintele nostru, omul care a știut să asculte, să

171

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

încurajeze, să râdă alături de elevele lui, dar și să ne pună, ardelenește, la
punct, când se mai trezeau zmeoaicele din noi. I-a fost greu? Nu știm, nu s-a
plâns niciodată, dar știm că noi am spus cu mândrie, uneori îngâmfate că am
fost „fetele lui Marinescu‖.

Viața ne-a adus repartiții și ne-a împrăștiat în zări.
După ani, întâmplarea paginii de catalog vorbea pentru noi, punându-
ne din nou umăr la umăr. Reîntâlnirea ne-a făcut să luăm hotărârea de a ne
întoarce „acasă‖, în școala care ne-a crescut. Amândouă ne-am luat transfer
în grădinița de aplicație a Liceului Pedagogic. Simțeam că putem da înapoi
ceea ce primisem cândva, în felul nostru!
Nu mai suntem cele două cu „I‖ din catalog, dar urmărite parcă de
această întâmplare, am rămas pe aceeași pagină a condicii și pe aceeași
pagină de gardă a planificării.
Un singur regret avem, că nici școala, nici giganții noștri profesori nu
ne-au putut învăța cum să facem față situațiilor mai puțin plăcute din viață,
acele situații pe care le descoperi de partea cealaltă a catedrei și pe care
trebuie să le rezolvi cu tact.
Dorințe? Da, avem dorințe, dar peste toate tronează una, aceea de a ne
face amândouă, în același timp, dosarele, dar nu cele de înscriere în liceu, ci
cele de pensionare din această instituție ce ne-a fost a doua casă.

Nechifor Vasilica și Fînaru Bony-Ella

REMEMBER ... ANI DE LICEU (1969-1974)

Cei mai frumoși ani, anii de liceu!
Nu-i ușor să selectezi amintirile, încă
vii, și să le așezi în pagină pe acele care sunt
cu adevărat semnificative pentru a fi

consemnate.
Prima imagine care îmi vine în minte

este clădirea maiestuoasă, distantă și cu
aspect de cazemată, a Liceului Pedagogic
‖Al. Vlahuță‖, Bârlad.

Dădusem admitere în vara anului
1969. Un examen, deloc ușor, cu șase
concurenți pe loc. Veneam dintr-o școală
rurală, cu cei mai mulți dintre profesori necalificați, și, timp de patru ani, pe
durata gimnaziului, am făcut naveta 10 km pe jos, dus/întors.

172

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Am reușit! Visul părinților mei, țărani cu dragoste de carte. Vis care a
devenit și al meu. Iubeam copiii și, a deveni învățătoare, a fost cea mai bună
opțiune. Am intrat într-o adevărată pepinieră de crescut învățători și
educatoare. Un corp profesoral competent, având ca țintă să ‖populeze‖
școlile primare, în primul rând ale județului, cu dascăli bine pregătiți. Nici nu
bănuiam ce se va întâmpla cu mine, dar instinctiv, la cei aproape șaisprezece
ani ai mei, știam că mă aflu în cel mai bun loc.

Pentru a învăța, mie nu mi se părea asta o povară, eram curioasă din
fire și avidă să știu cât mai multe.

Liceul meu împlinea 100 de ani, în 1970, avea prestigiu și eram
mândră că mă număram printre elevii săi. Trăiam adolescența ‖la cea mai
înaltă tensiune‖.

Sălile de clasă, sala de mese (devenisem internă), platoul imens care,
dacă îl traversai, erai sigur că mersul îți era studiat de zeci de ochi. De la
ambele licee, fiindcă imensa clădire adăpostea și Liceul Teoretic ‖Gheorghe
Gheorgiu-Dej‖ (astăzi ‖Liceul Teoretic ‖M. Eminescu‖.

Corpul G ..., primul meu contact cu sala de clasă...
Platoul, memorabil loc în care mi-am cunoscut viitoarele colege și pe
viitorul diriginte, profesorul de Limba și literatura română, Gheorghe
Gohoreanu. Atât am știut că este atunci, în prima zi de școală. Atât de mult a
însemnat pentru noi, elevele de la IA învățătoare, în următorii cinci ani!
Profesor, diriginte, părinte sfătuitor, psiholog, dar, mai presus de toate, OM.
Nu știu cum să concentrez amintirile pentru a nu pierde ceea ce a
rămas neșters în inimă: emoția acelor clipe de început, ‖intrarea‖ noastră în
viața de dincolo de ograda părintească.
Cei mai mulți dintre noi, proveneam din mediul rural. Lăsasem în
urmă mediul familiar nouă, părinții, vecinii, tovarășii de joacă ai copilăriei.
Intram în adolescență pe poarta principală a Liceului Pedagogic ‖Al.
Vlahuță‖, Bârlad. Începeam o aventură a cunoașterii și împlinirii de sine, într-
o lume străină nouă până atunci, dar plină de promisiuni.
Acolo, în acel spațiu, sacru pentru noi, nu doar am învățat lucruri
extraordinare de la profesorii noștri! Acolo am început să înțelegem cu
adevărat viața, să ne maturizăm, să creștem spiritual.
Tot acolo am întâlnit primele iubiri, primii fiori, primele sentimente.
Primele iubiri, despre care se spune că nu se uită niciodată.
Creșteam! Iar profesorii noștri aveau grijă să creștem frumos, să
înțelegem valorile vieții, să realizăm că putem deveni cea mai bună versiune
a noastră.

173

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Anii aceia nu se pot compara cu nimic. Absolut tot ce făceam mai
adăuga o treaptă în devenirea noastră. Inclusiv greșelile. Învățam și din ele,
încercând să nu le repetăm. Dar ce vocație de părinți aveau cei mai mulți
dintre profesorii noștri! Eu, despre toți, am amintiri frumoase! Dar câteva
nume se cuvine să le amintesc: în primul rând, iubitul nostru domn diriginte,
profesor Gheorghe GOHOREANU, un om de pus la rană! Extrem de grijuliu,
ne făcea să ne simțim ocrotite, să trăim în același spațiu, în armonie și
echilibru. Dedica clasei noastre foarte mult din timpul și energia domniei
sale. Nu era absurd și, dacă o regulă mai severă nu convenea prea mult
răzvrătirilor noastre adolescentine, nu precupețea timp pentru a ne face să
înțelegem că era mult mai bine să respectăm regulile.

Al doilea nume, care îmi răsare în minte imediat, este cel al
respectatului nostru profesor de biologie, domnul Liviu ȚÂȚAN, doctorand
în științe la acea vreme. Extrem de serios, fără a fi rigid, de o emulație
profesională rar întâlnită, aș putea spune astăzi, fără să greșesc deloc, un
‖artist‖ al demersului didactic. Nu aveai cum să uiți o lecție predată de
domnul profesor. Nu doar până la ora următoare, uneori mi-au venit în minte
acele lecții mult mai târziu, când eu însămi predam minuțioasele și explicitele
desene, făcute cu creta colorată, la aproape fiecare oră. Au rămas un model
pentru mine, de cum poți ‖converti‖ vizualul în actul predării-învățării.

Dar frumoasa și blând-ironica doamnă de pedagogie, DORUȘ
Domnica! Intra maiestuos în clasă, arunca o privire albastră peste întreaga
suflare și, dacă deschideai gura să faci oarecare remarcă, legată de nu
contează ce, te lua în ‖furcile caudine‖ ale ironiei sale inteligente. Nu aveai
cum să te superi. Îmi amintesc că îmi spunea mereu: ‖Tu, Aurelia, ai o
mimică imobilă!‖. Mi se părea un nonsens, dar știam exact la ce se referea.
Eram o introvertită, lăsam foarte puțin din ceea ce trăiam în interior să se
vadă în exterior. Era modul meu de a reacționa: gândeam repede, dar
acționam lent. Ceea ce o exaspera uneori pe exploziva și draga noastră profă
de istorie, Oltea RĂȘCANU. Îmi plăcea istoria, tocmai luasem admiterea cu
o notă aproape de zece la acest obiect. Și adoram stilul doamnei profesoare,
era absolut opus stilului meu. Dar cât de mult m-a ajutat să înțeleg că nu e
suficient să știi să ai idei bune, e nevoie și de rapiditate în a le expune. ‖Prea
târziu‖ poate fi deseori egal cu ‖eșec‖. Cât m-a ajutat pe mine istoria predată
de doamna Oltea?! Enorm! O profesoară care electrizează spiritele,
autosuficiente (așa cum eram marea majoritate dintre noi) care imprimă
lecțiilor o dinamică nemaiîntâlnită – o viziune de care noi nu puteam fi
capabile la acea vârstă, cum poate fi altfel decât extraordinară?! Ne făcea să

174

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

vedem, pur și simplu, istoria! Dar sfaturile deștepte pe care ni le dădea? Mult
mai târziu am înțeles că atunci când ne spunea ‖să nu ne grăbim să ajungem
la cratiță‖, de fapt voia să păstrăm vie acea flacără a tinereții creatoare, să nu
ne plafonăm, să păstrăm, fiecare dintre noi, acel fior al unicității. Să nu

rătăcim prin noi, adulții care vom fi, pe acei adolescenți plini de idei, frumoși
și, de cen ? puțin nebuni (în cel mai bun sens al cuvântului.

Dar pe bunul și inegalabilul domn profesor Ioan TIMUȘ? Un dirijor
atât de pasionat de ceea ce făcea, că a reușit un unic cor pe patru voci, cu noi,
niște copii veniți de pretutindeni, din școli unde muzica era considerată un
obiect ‖de umplutură‖, cu noi care dispuneam doar de calități native, și un
maestru de neegalat. Și care ne-a dus în cele mai frumoase competiții corale,
de unde ne-am întors cu premii valoroase.

Nu-i pot aminti pe toți acei minunați dascăli, cărora le sunt atât de
recunoscătoare! Chiar și acum, la această vârstă, eu mă simt tot eleva lor.
Atât de puternic a fost impactul educațional, atât de mult mi-au influențat
parcursul vieții, că vor rămâne pentru totdeauna, dascălii mei neprețuiți. Iar
‖liceul de sus‖, a fost și va rămâne casa mea spirituală, locul unde am avut
succese și eșecuri, am râs și am plâns, am iubit și am fost iubită, unde am
așezat la temelia formării mele toate lucrurile bune care s-au întâmplat mai
târziu. Și care, fără ȘCOALĂ, fără PROFESORI CU HAR, nu ar fi fost

posibile.

Înv. Aurelia Huiban (Ciortescu), promoția 1974

AMINTIRI, EPIGRAME, BUCURII DE SUFLET

AMINTIREA VIE
-inegalabilului nostru dascăl -

Lui domnul Stamatin, precum se ştie,
Eu „moşul‖ îi ziceam cu mare drag.
Credeam că voi fi june-o veşnicie
Dar, iată, viaţa m-a făcut moşneag!

Dar nu pot fi ca el, chiar de m-aş zbate!
Pe domnul nostru nu-l voi egala.
Eu n-am în mine-atâta bunătate,
Nici calmul care-l caracteriza.
Eu nu-ndrăgesc atât de mult copiii
Aşa cum a făcut-o dumnealui,

175

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Nu ştiu Gramatica Academiei
„Lacustra‖ nici acum nu ştiu s-o spui.
Nu-s respectat în şcoală de toţi profii

Cum fu pe vremuri domnul Stamatin,
Blacheuri nu mi-am pus la toţi pantofii
Şi nici de jogging seara nu mă ţin.
N-am vin de Bogdăneşti la baie-n casă,

Batistele nu mi le pierd prin vii,
Nu joc cu Caranfil tenis de masă,
Nici „bre elev!‖ pe nimeni nu numii.

Pe domnul Stamatin atunci, măi frate,
Noi reuşit-am să-l îmbătrânim,
Că ne-a cărat pe toţi cinci ani în spate
Vrând crezul lui Bacovia să-l ştim.

Scria-n jurnalul clasei când golanii
Cravata şi-o lăsau prin internat,
Când Dan Poghircă desfăcea şampanii,
Când şepcile pe mijloc le-am mutat.
Pe-atunci îi dase domn‘ Cucoş poruncă
Să fie mult mai dur ca de-obicei,
Să-l pună pe nepotul lui la muncă
Şi-n teze să îi pună măcar trei.

Cornel la teze nu avea caiete,

Scria doar cu creionul Busuioc,

Vasile-n teze scria doar versete,
Iară Dodan nu copia deloc.

Desi ades îi provocam mânia,
Ne tot iubise domnu-n felul său
Pe Mânicuţă, Bulă, Scârnăvia,
Pe Ţeastă, pe Buric, pe Tălălău...
Pe domnul Stamatin noi toţi, se pare,
Îl tot îmbătrânisem zi de zi
Şi-avem o datorie de onoare:
Să-l ţinem viu în suflet. Viu va fi!

176

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

REGRETE TÂRZII

Versuri: Constantin Manea
Muzica: Constantin Corneliu
Pleşu, Marcel Feraru
(cântat la despărţire, în 1978)

Vine trist amurg,
Şcoala părăsim,
Lacrimile curg,
Noi ne despărţim.
Plopii fără soţ,
Legănaţi uşor,
Vor rămâne toţi
Stinsul nostru dor.

Refren:
Ne-om aduna
Peste ani mulţi.
Tu, şcoala mea,
O să ne asculţi...

Drag liceu, rămâi
Printre-ai tăi castani.
Cartea căpătâi
Tu ne-ai pus prin ani.
Mâine vom porni
Toţi solia ta:
Din bobocii vii
Flori vom înălţa.

Nu-ncerca să plângi,

Profesor iubit.
Mâine o să strângi

Rodul ce-ai dorit.
Astăzi regretăm
De v-am supărat.

177

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Ce-am greşit sperăm
Că ne-aţi şi iertat...

Ne vom regăsi.
Poate-ai să ne-admiri...
Praful vom goni
De pe amintiri.
Iar vom dezveli
Timpul ce s-a scurs:
Ne vom aminti
Orele de curs.

REGĂSIRE
Liceu bătrân,
Pari o gară pustie.
(Singur îngân
Cu duioşie).

Vechii castani
Străjuie drumul
Şi peste ani
Cerne-se fumul.

Văl de tristeţi
Pe gene-mi adie...
Sunt un drumeţ:
Plâng pe hârtie;

Pasul meu mut
Vrea să-ntârzie.
Liceul pierdut
E o gară pustie.

178

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

EPIGRAME

SCHIMBAREA NUMELUI
Cândva, Liceul Pedagogic se numea Şcoala Normală
Am fost nişte băieţi...de soi
Deci, renumita noastră şcoală,
Având nişte elevi ca noi,
Nu se putea numi ...NORMALĂ!

Domnului prof. GH. CORODESCU
Știm toți că domnul diriginte
Ne-a fost mereu ca un părinte,
Dar și o parte din părinți
Ne-au fost acasă diriginți!

DORINŢĂ
Aş vrea să fim la fel ca înainte:
Cu noi să fie dom‘ profesor iar
Şi să comande iar, ca diriginte:
-Mihai şi Bichineţ, la dat cu var!

CHEMARE
Aşa cum declara aici Mihai,
Pe toţi care suntem de faţă
Ne va chema domn‘ Stamatin în rai
Să corectăm greşelile...din viaţă!

POVARA ANILOR
Trăiesc un sentiment profund,
Când trece înc-un an din viață:
Parc-aș primi un șut în fund…
Dar orice șut e-un pas în față!

FILOSOFIE LA 64 DE ANI
Savanții cu renume sunt dați jos
Și-analfabeții-s puși în funcții grase…
În lumea asta multe sunt pe dos,
Doar 64 nu e 46!
179

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

“MUZICA ESTE O REVELAȚIE MAI ÎNALTĂ DECÂT TOATĂ
ÎNȚELEPCIUNEA ȘI FILOZOFIA LA UN LOC”

L. won Bethoveen

Încerc să-mi adun câteva gânduri

legate de activitatea mea ca profesor de
Educație muzicală, muzica instrumentală -
vioară și chitară, la Liceul Pedagogic ―Al.
Vlahuță‖ Bârlad.

Am absolvitl Liceul Pedagogic din
Bârlad în anul 1978, făcând parte din ultima
promoție cu cinci ani de studiu, la clasa

domnului profesor dr. Gheorghe Corodescu.
Este drept că peste 90% dintre colegii

mei au fost înzestrați de natură și de bunul
Dumnezeu cu apitudini și talente deosebite pe
linie muzical-culturală. Aproape toți făceam parte din formațiile artistice ale
liceului, atât la muzică populară, cât și la muzică ușoară, dansuri, populare,
chiar și teatru.
În mare vogă, în acea perioada, era Cenaclul ―Flacăra‖, drept urmare
înființasem și noi cenaclul nostru, al liceului, unde recitam, cântam, cream

versuri, compuneam melodii, poezii.
Pentru noi au fost și au rămas adevărate exemple, profesorii noștri de

muzică care ne-au dăruit cu mărinimie multe din tainele muzicii, ajutându-ne
să descoperim frumusețea, eleganța, rafinamentul ariilor muzicale, a
partiturilor, învățându-ne să le transmitem și noi mai departe, în calitatea
noastră de viitori dascăli pentru viitoarele generații.

Desigur că nu putem uita măiestria dirijorală a decanului de vârstă, a

eminentului muzicolog, a omului sufletist, plin de energie, a celui care a
educat și a reușit să facă din noi, elevii de atunci ai școlii, adevărați interpreți,
soliști veritabili care să cânte în echipe, pe partituri în cel mai reprezentativ

cor al Liceului Pedagogic din Moldova, remarcabilul domn profesor Ioan
Timuș. Sub conducerea sa am reușit să câștigăm an de an nenumărate
concursuri naționle, ajungând și la Televiziunea Română. Alături de domnia
sa, a stat permanent domnul profesor Neculai Ghețău care se ocupa de lucrul
pe grupuri de voci, mai ales, tenorii și bașii.

După ieșirea la pensie a domnului profesor Ioan Timuș am mai lucrat
și cu alți domni profesori, dar performanțele datorate priceperii și stilului de

180

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

muncă al emeritului profesor, nu au mai putut fi egalate. Prin aceste lucruri
deosebite dumnealui rămâne în istoria Liceului Pedagogic ca fiind figura cea
mai proeminentă a catedrei de muzică vocală.

La muzica instrumentală, mai exact, pentru muzica populară, atât
pentru orchestră, cât și pentru soliști, îl amintim pe domnul profesor Petru
Ghinea, un perfecționist, un instrumentist redutabil care putea cânta la mai
multe instrumente și care a păstrat vie flacăra folclorului specific zonei
noatre. A format, instruit și pregătit instrumentiști de prestigiu cum au fost:
Dumitru Nichifor, Dumitru Epure (Didi), Costică Luca, Virgil Dudău, Marcel
Feraru, Titi Focea, Mihai Zaharia, Costică Manolache etc. Dintre soliștii
formați de dumnealui, putem aminti: Nicu Negrea, Violeta Buciumaș,
Gohoreanu Maricica etc. Aproape peste 10 ani de zile am câștigat locul I pe
zona Moldovei și de cel puțin de 5 ori, locul I pe țară. Ne leagă atâtea și
atâtea amintiri de participările la concursuri și la taberele din vacanțele de
vară.

Pentru muzica ușoară un nume rămâne de referință pentru aproape
înreaga activitate a liceului, domnul profesor Ion Mihăilescu. Generații
întregi au studiat acordeonul, mandolina, chitara, mulți au fost membri și
soliști ai formației. Și aici, rezultatele au fost la înălțime obținându-se foarte

multe premii la mai toate concursurile la care au participat.
Sigur că am participat la sute de spectacole de înaltă ținută alături de

formații și soliști consacrați, sau la ocazii deosebite, prilejuite de
evenimentele naționale, sau de participarea în diferite faze la concursurile
naționale.

Exista o efervescență în rândul elevilor de a fi membri ai formațiilor
artistice ale Liceului Pedagogic, lucru care le dădea valoare, îi făcea să fie
cunoscuți în rândul celorlalți elevi ai școlii. Erau un fel de ―vedete‖ ale
liceului, aveau altă trecere chiar și în fața profesorilor.

Să nu uităm să amintim și de formația de dansuri populare de care se
ocupau domnii profesori: Costantin Giușcă și Gheorghe Gohorenu. Ani de

zile am acompaniat tinerii de la acest minunat ansamblu artistic.
Cât am fost elev nu m-am gândit niciodată că voi avea ocazia, peste

ani, să duc mai departe această frumoasă tradiție muzicală. Astfel, în anul
1994 am primit un telefon surpriză de la domnul diriginte, prof. dr.
Corodescu Gheorghe, pe atunci directorul liceului, care m-a lăsat cu gura
căscată. Din câteva vorbe, domnul director m-a făcut să înțeleg că îmi
propune să vin pe catedra de Muzică instrumentală a liceului și anume
vioară-chitară, catedră rămasă liberă. Am stat și m-am gândit că nu va fi un

181

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

lucru ușor și că mă obligă la o muncă serioasă, susținută, în efortul de a
încerca să refac formațiile de muzică ale școlii, pentru a dinamiza activitatea
culturală și a le oferi elevilor o nouă perspectivă în a reuși să atingă
performanțe în domeniu. Acest lucru îl dorea, de fapt, și domnul director care
știa ce formații artistice valoroase existaseră în anii de glorie ai școlii. Mi-a
dat și un termen, spunând că am șapte luni, până în aprilie, ca să refac
formația de muzică populară și pe cea de muzică ușoară, când deja era
anunțat Concursul Național al formațiilor artistice din cadrul liceelor

pedagogice.
Bineînțeles că m-am simțit mândru, încântat că domnul diriginte a

avut o așa mare încredere în capacitățile mele de cadru didactic, însă l-am
rugat să-mi dea termen o săptămâna ca să pot să-mi fac un plan de bătaie, să
văd dacă este posibil să realizez aceste obiective importante ale școlii, într-un
timp atât de scurt. Am avut nevoie de o persoană cu experiență cu care să mă
consult și acea persoană a fost domnul profesor Petru Ghinea care m-a invitat
la dumnealui acasă ca să plănuim ce aveam de făcut și cum ar trebui să
procedez să reorganizez formațiile și l-am rugat să mă ajute și la alegerea
repertoriului și scrierea partiturilor. Deci, din punct de vedere al organizării
am avut norocul să fiu sprijinit de un consultant excepțional care m-a sfătuit
cu drag, din tot sufletul său. A urmat apoi greul: identificarea și
nominalizarea elevilor care aveau un dram de talent și erau interesați să facă
parte din aceste formații pentru ca împreună să ne apucăm de lucru.

La muzica ușoară, lucrurile au mers mai repede, pentru că domnul
profesor Ion Mihăilescu încă mai avea ore la liceu și, cu ajutorul dumnealui,
am reușit să pornim noua formație de muzică ușoară. După două luni am
început repetițiile pe partituri și am identificat două soliste de muzică
populară. Cam după patru luni de muncă, am reușit să facem prima reunire a

tuturor instrumentelor care formau orchestra, 24 de viori, 3 acordeoane,
țambal, contrabas, clarinet, trompetă, saxofon.

După încă trei luni de muncă asiduă, în care au fost alături de mine, în
primul rând elevii cărora începuse să le placă activitatea, domnul profesor
Ghinea și bunul meu coleg Marcel Feraru (Fie-i țărâna ușoară!), un violonist
de excepție, am reușit să reînviem activitatea muzicală de odinioară. Ce să
mai lungim povestea! Am muncit cu toții cu spirit de răspundere și, în aprilie
am plecat cu un autocar, la Deva, unde se ținea competiția Națională.
Menționez că o bună parte din formație era compusă din elevi și eleve din

clasa doamnei profesoare Corodescu Maria, cei care studiau instrumentul cu
mine, elevi pe care i-am cooptat mai ușor.

182

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Am ajuns, în final, la Deva după ce am făcut din această deplasare o
adevărată excursie, facând popas la Râșnov, Făgărș, Sibiu. Ne-am cazat la
Deva și, după ce am luat masa de seară, am început repetițiile.

A doua zi am urcat pe scenă, unde totul a mers perfect. La sfâșitul
zilei am fost anunțați că jurizarea va mai dura și că vom primi răspunsurile la
școli. Am plecat duminică dimineață spre casă cu speranța că, chiar dacă nu
vom câștiga nici un premiu, cu siguranță, nici de râs nu ne-am făcut.

Luni, când am ajuns la școală, domnul director ne-a și luat la întrebări

despre cum s-au derulat lucrurile, cum ne-am descurcat, ce impresie am
făcut. I-am explicat că rezultatele vor veni la școală și că nu putem da noi un

prognostic.
Marți dimineață m-a sunat domnul director să mă anunțe că am reușit

să luăm premiul I pe țară. A fost o veste formidabilă care ne-a bucurat nespus
și care ne-a dat încredere în forțele proprii, motivându-ne să continuăm
această frumoasă poveste. De fapt, a continuat cu spectacolul omagial
prilejuit de împlinirea a 125 de ani de la înființarea Liceului Pedagogic ―Al.
Vlahuță‖ Bârlad. A fost un spectacol de neuitat în care am urcat pe scenă cu
formatia de elevi, cea creată de mine, alături de formația veche, foști
absolvenți, dirijați de domnul profesor Petru Ghinea, având astfel ocazia să
cântăm din nou, elevi și profesori, sub aceeași baghetă a excepționalului

pedagog.

183

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Au trecut câțiva ani buni în care s-au petrecut câteva modificări
importante: localul școlii s-a mutat de la liceul de sus în noul sediu de pe
strada Lirei, domnul director a ieșit la pensie și în locul său a fost numită
colega noastră de generație, doamna prof. dr. Tatiana Bradu care și-a asumat
cu hotărâre noul rol, curajul de a se muta într-o locație nouă care nu era încă
finlizată, dar în care dacă nu ne mutam, cred că nici astăzi nu ar fi fost gata.

Practic, sub conducere doamnei director Tatiana Bradu am pornit de
la zero într-o nouă aventura de a da Liceului Pedagogic, pe lângă o clădire
nouă dotată la standarde europenene și un suflu nou pentru a atrage câți mai
mulți elevi spre profilele oferite de noul plan-cadru pentru liceele pedagogice
și liceul vocațional, în ansamblu.

Astfel, am început să ne reorganizăm, să obținem din partea
Consiliului Local și a Primăriei Bârlad, fondurile necesare dotarii cu
instrumente noi, cu fond de carte, cu șevalete, cu mobilier școlar etc. Sigur
că, în acea perioadă m-am implicat activ, mai ales din perspectiva funcției pe
care o aveam, de consilier local municipal, susținând toate demersurile făcute
de conducerea școlii, la acea vreme.

Dar, pe lângă aceste lucruri am aflat că în acel an, în luna mai, se va
organiza la Focșani, Concursul Național al formațiilor din cadrul liceelor
pedagogice, revenindu-se la aceasta competiție, după o pauză de câțiva ani
buni. Așa că, deși am pornit din nou în condiții precare, fără un nucleu de
instrumentiști, fără a avea toate instrumentele necesare ne-am apucat de
treabă, am trecut la organizare, la reluarea repetițiilor pentru a fi din nou
competitivi. De această dată, am adăugat, ca noutate, grupul vocal-
instrumental de muzică folk, ―Ecou‖, câțiva soliști instrumentiști la
următoarele instrumente: clarinet, acordeon, vioară (Iurciuc Ionuț) și două
soliste excepționale (Daniela și Marinela Chirițoi). În această perioadă am
conlucrat foarte bine cu buna mea colegă, doamna prof. Eugenia Pașca, astăzi
prof. univ. dr. la Universitatea de Arte ,,George Enescu‖ Iași.

În ideea de a completa instrumentele lipsă, mi-am adus aminte că prin
podul liceului existau un țambal vechi de concert, deteriorat, și un contrabas
spart. Le-am recuperat și, cu ajutorul domnului Aurel Spătaru, am trecut la
refacerea, bucată cu bucată, a acestor instrumente, investind peste patru
milioane de lei în reparația lor, o sumă considerabilă la acea vreme. Aceste
două instrumente sunt și astăzi în inventarul Liceului Pedagogic, fiind
folosite în cadrul activităților culturale și a orelor de curs.Au fost cedate de
mine, cu titlul de folosință gratuită. Pe lângă aceste instrumente, am mai
donat trei acordeoane, patru mandoline și două viori.

184

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Amintiri sunt multe, dar trebuie să mă opresc, nu înainte de a adresa
mii de mulțumiri tuturor doamnelor și domnilor profesori care ne-au format,
educat, care ne-au insuflat nouă acest har deosebit, ca la rândul nostru să
educăm și să formăm generații întregi de elevi. Sunt onorat și mândru că
vreme de aproape douăzeci de ani am avut ocazia de a lucra alături de foștii
mei profesori și de a face parte din minunatul colectiv de cadre didactice al
Liceului Pedagogic ―Al. Vlahuță‖, astăzi ―Ioan Popescu‖ din Bârlad.

Mulțumesc tuturor elevilor care au fost alături de unitatea școlară, de
mine personal, în desfășurarea tuturor activităților organizate, contribuind
astfel la ridicarea prestigiului de care se bucură această unitate de elită a
învățământului bârlădean.

Vă mulțumesc pentru clipele minunate trăite împreună în pregătire și
desfășurarea atâtor evenimente artistice deosebite!

La mulți ani! unității școlare și întregului colectiv de cadre didactice!

Profesor Pleșu Constantin Corneliu

ANI DE LICEU

O clădire impunătoare și plină de
mistere... Așa mi s-a părut la început acest
liceu care avea să devină, în curând, un loc
drag. Culoare întregi, clase nenumărate,
chipuri binevoitoare... Am pătruns în acest
spațiu magic, parcă printr-un ritual
neschimbat de secole. Am tresărit la primul
sunet de clopoțel, l-am pătruns și l-am păstrat
în interiorul ființei mele. Glasuri infinite
răsună din adâncuri, căci liceul nu este o
împreunare de ziduri, este o viață, un freamăt
universal. O spun maieștuoșii castani din fața
școlii, care tresar de atâția ani spre văzduh,
purtând cu ei gândurile elevilor, căci nu o dată au fost confidenți pentru

fiecare.
În această impozantă clădire, ce s-a dovedit a fi mereu caldă și

primitoare, am întâlnit dascăli care, cu har, ne-au călăuzit pașii spre tainele
cunoașterii. Anii de liceu i-am petrecut alături de niște colege minunate, de
neînlocuit. La fel ca celelalte generații și noi am învăluit zidurile reci ale

185

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

școlii cu veselia noastră, cu inocența vârstei și spiritul competițional. Aș vrea
să retrăiesc momentele când simpla deschidere a catalogului îmi provoca
emoții, dar și bucurii ori de câte ori obțineam nota maximă. Liceul nu a
însemnat numai studiu, ci și privilegiul de a participa la numeroase excursii,
concursuri și alte activități extrașcolare, organizate de profesori implicați,
motivați, creativi.

Anii de liceu au fost anii cu cele mai multe visuri și speranțe, ani în
care trebuia luată o hotărâre legată de viitor, anii primei iubiri... Pot spune
acum că un vis al acestor ani s-a împlinit. Nu vreau să cred că toate acestea s-
au sfârșit, atâta timp cât amintirile există. Am lăsat o parte din sufletul meu și
din viața mea într-un colțișor al Școlii Normale „Alexandru Vlahuță‖ Bârlad
și sunt convinsă că puterea acestei școli este dată de armonia și valoarea
educației pe care a transmis-o atâtor generații și mă bucur să mă număr și eu

printre ei.
Mulțumesc doamnei diriginte, prof. Malihen Gabriela și tuturor

profesorilor mei pentru devotamentul cu care ne-au îndrumat, astfel încât
pentru fiecare dintre noi, unul dintre fragilele vise ale adolescenței șă devină

realitate.

Dugneanu (Cozma) Mona Elena,
Promoția 1992-1997, Învățători-educatoare

TRECUT și PREZENT

Roman Loredana

În urmă cu 25 de ani pășeam sfioasă
pe scările Școlii Normale Al. Vlahuță
Bârlad pentru a dezlega tainele profesiei de
dascăl. A fost startul unei noi etape din viața

mea, careia m-am dedicat cu seriozitate,
perseverență și concecvență pe parcursul

celor cinci ani de liceu.
P5 – singura clasă cu specialitatea

educatoare din anul de studiu a fost a doua
familie pentru mine. Îmi amintesc cu drag
de colegele mele din mai multe județe și din

Republica Moldova, interne sau externe (din
internat sau din oraș), vorbărețe (ca mine)
sau tăcute, îndrăznețe sau retrase, toate însă cu dorința de a învăța și de a
putea duce mai departe renumele școlii bârlădene de dascăli.
Un colectiv de cadre didactice profesioniste cu o vastă experiență în
formarea multor generații de dascăli ne-a îndrumat pe parcursul studiilor
liceale, unii profesori ‖cool‖ cum s-ar spune acum, alții severi dar bine

186

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

intenționați cu toții aveau un singur obiectiv:să ne întărească motivația de a

deveni educatoare .
Cea care ne-a fost ca o mamă rămâne în inimile și sufletele noastre ca

fiind ‖Diriga‖, un adevărat OM care ne-a înțeles pe fiecare, ne-a susținut, ne-
a dat ‖aripi‖. Nimeni alta, dna prof. Tatiana Bradu care ne preda geografia,
materie pe care toate am îndrăgit-o tocmai datorită dumneaei.

Disciplinele din specialitate erau cele mai îndrăgite, iar fiecare
profesor avea strategii prin care orele erau atractive, eficiente și pline de
conținut. Profesori ca dna Corodescu Maria, Malehin Gabriela ne-au ajutat să
înțelegem ce înseamnă să formăm oameni la rândul nostru și să iubim atât de
mult profesia de educatoare.Sunt mândră că am avut oportunitatea să le fiu
elevă. Ba chiar dna Malehin a fost omul care m-a determinat să-mi continui
studiile în domeniul psihologiei.

Pe parcursul carierei mele profesionale am fost educatoare, inspector
școlar de specialitate pentru învățământ preșcolar,inspector școlar general, iar
momentan ocup funcția de profesor consilier școlar. Toate aceste realizări au
fost posibile bazelor puse în cadrul Școlii Normale.

Aprecierile mele, respect și prețuire pentru toți profesorii care mi-au
dat startul în parcursul profesional de care mă bucur astăzi.

Dnei diriginte îi mulțumesc pentru inițiativa de a elabora o
monografie a Școlii Normale, pentru oportunitatea de a ne expune și noi,
elevii școlii, momentele trăite în anii de liceu.

Trei fețe

Lucian Blaga (1919)
Copilul râde: ‖Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!‖
Tânărul cântă: ‖Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea!‖
Bătrânul tace: ‖Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!‖

TRECUT-AU ANII...

Trecând prin Bârlad, în drumurile
mele spre capitală, îmi arunc privirile spre
bătrâna școală care parcă străjuie orașul și
unde au învățat și încă mai învață multe
generații, printre care și generația mea, dar și
a mătușii mele, acum învățătoare pensionară.

Este vechiul Complex școlar care a
găzduit ani la rând ―Școala și Institutul
Pedagogic de învățători și educatoare, astăzi
liceu cu diferite profiluri, școli profesionale.
Oare câte destine s-au scris între zidurile
acestei impozante ―Bastilii‖, cum au botezat-
o primele generații care au învațat acolo?!

Amintirile se succed și se împletesc -

187

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

amintiri mai vechi și mai noi -despre tot ce dădea viață acestei magistrale
educaționale începând cu portarul și bucătarul, cu îngrijitoarele, cu pedagogii,
dar mai ales despre profesorii și diriginții noștri, cei care ne-au fost modele,
ne-au îndrumat și ne-au format ca dascăli.

Profesori ca Maria Corodescu, Ștefan Cucoș, Giușcă Constantin,
Sârbu Nicolae, Ghioroaie Ilie și mulți alții de pe vremea mătușii mele,
Duluman Elena, sau Bradu Tatiana, Donea Paraschiva, absolventă a primei
promoții, Gabriela Malihen …, Oltea Gramaticu, Giurcanu Costel, care mi-au
fost mie profesori, toți și-au scris numele cu litere de aur în istoria școlii.

Depănăm amintiri la drum lung și râdem de întâmplările hazlii și
nevinovate din cei mai frumoși ani ai vieții, ne întristăm gândindu-ne la cei

care nu mai sunt, colegi sau profesori.
Chiar dacă aceste amintiri vor pieri în negura uitării, iar generațiile

viitoare vor privi spre alte orizonturi, vor avea alte priorități și obiective,
menirea de a forma oameni – generații și generații - va rămâne.

Și credem, credem cu tărie că Bârladul a dat totdeauna cei mai buni
învățători și educatoare.

Duluman Teodora Nadia, P5, Promoția 1996

(Moldoveanca din Vaslui)

TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR

,,Copile, tu ești o minune
Pentru părinți și pentru noi
Adus de Dumnezeu pe lume
Să-nveți doar ce-i frumos și bine!‖

A fi profesor reprezintă certitudinea că ai
ales o profesie complexă, că vei parcurge un
traseu cognitiv de-a lungul întregii activități, dar
și conștiința că ai puterea de a dărui știința de
carte, de a cultiva emoții și o sensibilitate
artistică sau culturală, căutând mereu soluții care
se află între artă și știință, între vocație și
cunoaștere, între raționalitate și intuiție.

Meseria noastră înseamnă a proiecta
activități curriculare diferite și creative, a
concepe strategii didactice, teste, proiecte
inedite, a completa și armoniza domeniul formal de cunoaștere și învățare cu
cel nonformal de modelare a personalității, a înțelege natura umană,

188

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

psihologia vârstelor, a relaționa și comunica, dincolo de bariere și
dificultăți, acestea sunt doar câteva ipostaze parcurse de orice profesor.

Cu atât mai mult, în acest interesant și contradictoriu secol XXI,
pregătirea profesorilor implică o dimensiune de cunoaștere și dobândire de
competențe științifice, de strictă specialitate, dar și o dimensiune pedagogică
și psihologică prin care acesta explorează diversitatea umană și se adaptează
în lumea școlii.

Este evident că formarea inițială, etapă academică a pregătirii noastre
se împlinește și prin inițierea profesorului debutant de către

mentorul/maestrul/profesorul experimentat care va lumina un drum al
înțelegerii meseriei de profesor activ, de practician la catedră. Există
diferențe majore și ezitări tulburătoare între ceea ce știi și ceea ce trebuie să
transmiți, să restructurezi adaptând în procesul didactic, pentru diferite
secvențe temporale, vârste, clase sau grupuri de elevi. Sunt procese de
reflecție, de analiză și sinteză, de autoanaliză, de înțelegere a contextelor
educaționale extrem de diverse, sunt interogații ce par fără răspuns în absența
unui spirit lucid, trecut deja prin etape similare și care poate facilita selecția,
înțelegerea, coborârea din templul cunoașterii pure și abstracte în lumea
concretă și ludică a copilului sau în lumea tumultoasă și razvrătită a

adolescentului.
Copiii, ființe fragile, fără griji, inocente, nevinovate, darul cel mai de

preț. Sunteți diferiți tocmai de aceea sunteți speciali. Sunteți licărirea
scânteietoare a tuturor aspirațiilor noastre. Sunteți cei care vor transforma
lumea, sub îndrumarea DASCĂLILOR.

Fiind la vârste fragede, copiii sunt neajutorați, iar asta ne face pe noi
atât grădinița, cât și școala, dar nu în ultimul rând familia să îi învățăm cum
să se comporte în viață, în societate, să le fim un model demn de urmat.

,,Un exemplu e mai mult decât o regulă, este o învățătură prin faptă,
este o lecție fără cuvinte.,,

Fiecare zi este o nouă zi, care vă schimbă. De aceea cei în palma
cărora v-ați pus sufletele să dăm măna pentru a crea o operă de artă prin
dăltuirea noastă ca OM.

Sufletul meu a rămas acolo, în acel loc care m-a format, Școala
Normală ‖Al. Vlahuță‖ Bârlad.

Locul în care mi-am făcut primii prieteni, rămași prieteni pe viață,
relații solide și de încredere cu care mă mândresc și astăzi, iar modul de
gândire, rațional și proactiv pe care mi l-au imprimat cadrele didactice din
acele timpuri este o trăsătură de bază a personalității și carierei mele.

189

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Îmi aduc aminte cu drag de discotecile de la sfârșit de săptămână din
cantină sau din internat, de spectacolele frumoase la care mergeam cu
colegele din internat.

Am să mă întorc ori de câte ori voi avea prilejul și îngăduința spre
acel loc al desăvârșirii mele.

Sub cupola timpului, regăsesc chipurile celor care au mănuit și format
sufletele noastre, ceea ce suntem și am devenit noi cei maturii de azi.

Elogiul școlii care m-a format, m-a dăruit educației și prin ceea ce fac
în prezent, de fapt continui ceea ce au făcut dascălii pentru mine în trecut.
Fără acest ceva care se numește ―liceu pedagogic‖ nu ar fi fost posibil.

Prin urmare, acea fărâmă de viață va rămâne mereu în amintirea și
gândurile mele.

Cu stimă și respect urez întregului colectiv al Liceului Pedagogic
,,Ioan Popescu Bârlad , sănătate multă și realizări nenumărate.

Prof.inv.preșcolar Șelaru Alina Elena –
Grădinița cu Program Prelungit Nr.18 Vaslui

LICEUL- PUNTEA CĂTRE DEVENIRE

De fiecare dată când ocazia permite,
aleg să amintesc de faptul că una dintre cele
mai inspirate alegeri ale traseului educațional,
a fost cea de a opta pentru urmarea studiilor
liceale în cadrul Liceului Pedagogic
‖Alexandru Vlahuță‖, Bârlad- actualul Liceu
Pedagogic ‖Ioan Popescu‖, filieră
Vocațională, profil Pedagogic, specializarea
Educator-Învățător.

Am absolvit liceul în 2013, obținând
distincția de șef al promoției 2009-2013.

În prezent lucrez într-una dintre
instituțiile din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate
naţională.

Am urmat un program de masterat în domeniul Psihologiei clinice,
ulterior absolvirii a două cicluri de licență din cadrul Universității
‖Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași- Facultatea de Psihologie și Științe ale
Educației, specializarea Psihologie (admitere facilitată de obținerea premiului

190

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

II la Olimpiada de Psihopedagogie Specială, etapă națională, desfășurată în

perioada liceului, fapt ce mi-a permis ocuparea unuia dintre locurile rezervate
studenților olimpici), respectiv Facultatea de Drept, specializarea Drept.

Deși traseul meu profesional nu a avut drept destinație finală o carieră
în învățământ, prin descrierea pașilor urmați ulterior absolvirii liceului, am
ținut să subliniez tocmai diversitatea sferei profesionale ce poate fi accesată
de fiecare dintre absolvenții Liceului Pedagogic, condiția esențială fiind
deschiderea către diversitate și schimbare. Posibilitatea accesării unor trasee
profesionale dintre cele mai diverse, este determinată tocmai de fundamentul

solid aferent primilor ani de formare.

Cei patru ani de liceu au contribuit semnificativ la modelarea mea ca
adult, iar specializarea aleasă, prin intermediul stagiilor de practică
pedagogică susținute încă din clasa a IX-a, m-au determinat să îmbrac
precoce ‖armura‖ de adult, în pofida celei de adolescent.

Activitățile didactice la catedră și susținerile orale în fața unui variat
auditoriu, au reprezentat pentru mine o provocare, determinându-mă să caut
necontenit formarea unei variante cât mai complete ale propriei persoane.

De asemenea, prin participarea repetată la diferite olimpiade județene
și naționale, mi-am impus depășirea propriilor limite, prin formarea unui stil
de învățare pe care să mă pot baza indiferent de context și care să-mi
faciliteze asimilarea cât mai multor informații, din diferite domenii.

Pot caracteriza mediul liceal, din punct de vedere al colectivului din
care am făcut parte, drept ‖a doua familie‖, fiind primul context care mi-a
permis lărgirea sferei relaționale.

Am avut parte de relații colegiale plăcute, fiind foarte uniți în
demersurile noastre. Astfel, am contribuit împreună la crearea unor amintiri
aferente perioadei liceale, de neuitat, de povestit și de împărtășit copiilor
noștri. Totodată, relațiile cu cadrele didactice ale Liceului Pedagogic au
depășit tiparul relațiilor standard profesor-elev, ei fiindu-ne, totodată, mentori
și modele pentru viitoarele profesii din domeniul educațional.

Astfel, fără a-mi fi teamă că greșesc, pot afirma că liceul a reprezentat
pentru mine puntea către devenire, iar specificitatea Liceului Pedagogic, cu
rigoarea și profesionalismul aferente fiecărui demers practicat de către
cadrele didactice, iar ulterior, ‖împrumutat‖ de către toți elevii care aleg să-i
calce pragul, conferă fiecărui tânăr un prețios bagaj de care se vor servi
întreaga viața.

Nu vreau să închei fără a preciza că mi-am dorit păstrarea unui
contact direct cu tot ce presupune sfera educațională și ținând cont de faptul

191

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

că pentru mine activitățile de voluntariat au reprezentat o preocupare
imuabilă, înlesnind exersarea cunoștințelor teoretice dobândite, precum și
formarea, dezvoltarea și șlefuirea unei strategii particulare pe care o utilizez
în abordarea îndeletnicirii care mă întregește- lucrul cu oamenii, am menținut
în permanență contactul cu activitatea la catedră, susținând periodic lecții de
educație juridică elevilor și studenților din diferite instituții din țară.

Roșca Diana-Georgiana
Absolventă a Liceului Pedagogic ‖Alexandru Vlahuță‖

Promoția 2009-2013

DESPRE ANII DE LICEU, CU NOSTALGIE.....

Mă numesc Petrea Nicoleta și sunt
absolventă a Liceului Pedagogic „Ioan
Popescu‖ din Bârlad, specializarea învățător-
educatoare, promoția 2016. Parcursul meu
educațional a continuat cu Facultatea de
Psihologie și Științele Educației din cadrul
Universității „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași,
specializarea Psihologie. Ulterior, am urmat și

un program de masterat pe ramura Psihologie
Educațională și Consiliere. În prezent sunt
profesor învățământ preșcolar la Grădinița cu
Program Prelungit „Ion Creangă‖, structură a
Școlii Gimnaziale „Ionel Teodoreanu‖ din Iași.
Despre anii de liceu îmi amintesc cu drag întotdeauna, întrucât a fost
perioada care a pus bazele a ceea ce sunt astăzi. Atât alegerea liceului, cât și

alegerea profilului a reprezentat o certitudine pentru mine. Dintotdeauna mi-
am dorit să fiu dascăl iar faptul că am urmat acest liceu a dus la îndeplinirea
acestei dorințe. Cei cărora le sunt profund recunoscătoare pentru toate cele
învățate sunt profesorii acestui liceu, profesori care fac performanță în

diferite domenii: psiho-pedagogic, artistic sau sportiv, iar dovada acestui
lucru o constituie numeroasele premii pe care le obțin an de an elevii acestui
liceu. Liceul pedagogic a avut și are profesori de excepție, care reușesc să
formeze generații de dascăli, care duc mai departe această profesie nobilă.
Sunt profesori care dau dovadă de devotament, răbdare, profesionalism și
dragoste pentru profesie, valori ce sunt preluate și de către elevi.

192

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Perioada liceului a fost una extrem de benefică pentru mine, perioadă
în care am început să mă dezvolt, atât personal cât și profesional și să îmi
conturez anumite interese și pasiuni. În decursul celor 4 ani de studiu am
acumulat cunoștințe și abilități care mă ajută în practicarea acestei meserii.

Liceul nu a reprezentat doar studiul disciplinelor psiho-pedagogice, realizarea
de proiecte didactice și susținerea lecțiilor sub supervizarea atentă a
profesorilor metodiști. Pe lângă toate acestea, am învățat să îmi asum
responsabilitatea pentru orice inițiativă, să fiu organizată, atentă la fiecare
detaliu, să am rabdare și să fiu tolerantă. Am înțeles că este greu să atingi
performanța dar și mai greu să menții acest nivel de-a lungul timpului.

Am învățat să am încredere în mine, să îmi prețuiesc emoțiile pentru
că sunt firești și constructive, am învățat că prin muncă și seriozitate pot
ajunge la performanță, am învățat să nu îmi pierd modestia atunci când ating
culmile succesului, am învățat să respect și să apreciez oamenii din jurul
meu, fie că sunt profesori sau colegi. Mai presus de orice, am învățat că
meseria de dascăl presupune muncă intensă, pregătire, pasiune, răbdare și
dăruire. Acum, după aproape trei ani de când profesez pot spune că a fi
profesor înseamnă să dăruiește necondiționat, din timpul tău, din cunoștințele
tale, din răbdarea ta, din ceea ce ești și știi că poate fi de folos elevilor tăi.

Întotdeauna liceul va rămâne locul în care mă voi întoarce cu drag
pentru că dincolo de lecțiile parcurse, voi regăsi aceiași oameni minunați
cărora le datorez ceea ce sunt astăzi: om și profesor!

FRÂNTURI DE AMINTIRI

Numele meu este Stavăr Cristina și
sunt absolventă a Liceului Pedagogic „ Ioan
Popescu‖ Bârlad, promoția 2014-2018. După
finalizarea studiilor liceale, am hotărât să
urmez cursurile Facultății de Psihologie și
științele educației, din cadrul Universității
din București, domeniul psihologie, studii pe
care le-am finalizat în vara acestui an. În
prezent, sunt masterandă la unul dintre

programele oferite de Universitatea
București, de asemenea, în domeniul

psihologiei. De doi ani lucrez ca educatoare

193

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

la o grădiniță de stat din București, profesie care mă împlinește din multe

puncte de vedere.
Liceul reprezintă una dintre cele mai profunde și complexe perioade

ale vieții, care le oferă adolescenților o varietate de experiențe absolut
indinspensabile pentru asigurarea unei dezvoltări normale și armonioase pe
plan intelectual, psiho-afectiv și social. În cadrul său au loc schimbări majore,
iau naștere diferite perspective asupra vieții, adolescentul plin de incertitudini
își creionează o nouă identitate socială, își modelează cu stângăcie un
obiectiv, în jurul căruia planează visuri de o măreție copleșitoare. Această
etapă nu poate fi atât de usor supusă trecutului și îngrămădită în sertarele
memoriei, ci cu siguranță își reflectă pregnant influențele asupra deciziilor
importante care vizează proiectarea unor planuri de viitor care să asigure o
împlinire profesională.

Pentru mine, liceul a constituit mai mult decât o experientă trăită cu
maximă intensitate, a fost mai degrabă unul dintre factorii fundamentali care
au contribuit în mod decizional la dezvoltarea și evoluția mea ca elevă si ca
persoană, în general. Consider că hotărarea de a aplica la un liceu cu profil
pedagogic mi-a oferit nenumărate oportunități de a mă modela, astfel încât să
răspund în mod corespunzător cerințelor impuse de mediul social. Pe lângă
faptul că am avut șansa de a asimila un conținut informațional variat, care a
participat la îmbogățirea propriei culturi generale, liceul a reprezentat un
mediu predilect pentru autodescoperire și autocunoaștere. Astfel, am avut
ocazia de a mă implica în diverse activități, concursuri și olimpiade, în urma
cărora am învățat să îmi gestinez într-o anumită măsură emoțiile, să mă bazez
pe propriile resurse, să îmi asum anumite responsabilități, să accept și să
lucrez în mod productiv în echipă.

În același timp, liceul a reprezentat locul în care m-am simțit ca acasă
și în care am avut întotdeauna sentimentul că pot fi eu însămi, că pot avea
siguranța de a mă dezvolta în condiții corespunzătoare, sub îndrumarea unor
profesori extrem de devotați acestei profesii, care au știut să îmbine în mod
armonios postura de cadru didactic cu cea de părinte. Fiecare dintre
dumnealor și-au lăsat amprenta asupra persoanei mele și au contribuit mai
mult sau mai puțin la cine sunt eu în prezent. De asemenea, toată înțelegerea,
răbdarea, felul inedit și atractiv de a ne insufla esența fiecărei materii,
disponibilitatea abordată în relație cu elevii și maniera remarcabilă de a oferi
modele concrete de viață, reprezintă o inspirație pentru mine, pentru stilul de
cadru didactic pe care doresc să mi-l însușesc în viitor.

194

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

PAȘI CĂTRE DEVENIRE

Ca absolventă a Liceului Pedagogic
„Ioan Popescu‖, Bârlad, la profil Pedagogic,
specializarea Educator-Învățător, promoția
2016-2020, pot spune că anii de liceu m-au
ajutat foarte mult să îmi încep drumul către

cariera pe care mi-am dorit-o mereu. Cu
ajutorul profesorilor și al tuturor activităților
organizate, liceul a fost locul în care s-au
format multe prietenii și în care am învățat să
ne simțim bine și să ne pregătim în același
timp pentru viitor, atât din punct de vedere
teoretic, cât și practic.

În prezent sunt studentă în anul al
doilea la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, la Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Pedagogia Învățământului
Primar și Preșcolar. Plănuiesc să urmez în continuare acest drum pentru a
deveni un cadru didactic așa cum îmi doresc de mult timp. Pentru acest vis
m-au ajutat foarte mult experiențele și informațiile acumulate pe timul anilor
de liceu de care îmi voi aminti mereu cu drag.

Printre cele mai frumoase experiențe din timpul liceului care m-au
ajutat în acest drum către cariera pe care mi-am dorit-o mereu este
participarea la Olimpiada Animatorilor în anii 2018 și 2019. Târgul Senzo-
Bucuria pe care l-am organizat împreună cu Enache Ștefan și Rusu Maria
Magdalena, sub îndrumarea doamnelor profesoare Marinescu Daniela și
Năstase Alina, va fi activitatea pe care o voi povesti mereu, tuturor, cu
zâmbetul pe buze. Alături de alți elevi din liceu și cu ajutorul mai multor
profesori, am reușit să construim o echipă mare care a adus zâmbetul pe buze
multor copii din oraș. În ciuda muncii grele depuse de întregul grup, această
activitate ne-a ajutat să ne simțim iarăși ca niște copii și în același timp să ne
dezvoltăm abilități esențiale pentru un cadru didactic, mai exact cele de
comunicare, de lucru în echipă și de organizare de activități distractive.

De asemenea, o mare parte în dezvoltarea mea pe plan profesional o
ocupă proiectele Erasmus+ care se desfășurau în liceu. În proiectul „A sense
of comunnity‖ am avut ocazia să fiu pentru prima dată voluntar și să le ofer o
mână de ajutor unor copii cu dizabilități. În proiectul „Digi4Life‖ am
acumulat informații legate de tehnologia care ne înconjoară și de cum ne

195

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

putem folosi de aceasta în orice domeniu. Nu în ultimul rând, ambele proiecte
m-au ajutat să intru în contact cu multe timpuri de oameni, să călătoresc, să
formez prietenii și să descopăr lucruri noi atât despre oameni, cât și despre
abilitățile mele.

Astfel, liceul va rămâne unul dintre locurile mele preferate în care am
fost înconjurată de oameni minunați și de profesori implicați și sufletiști care
vor fi mereu un exemplu pentru mine și la care ma voi întoarce mereu cu

drag pentru a-i revedea.

Oprea Larisa-Ioana
Absolventă a Liceului „Ioan Popescu‖, Bârlad

Promoția 2016-2020

MINUNAȚII ANI DE LICEU

Fiind absolventă a Liceului
Pedagogic „Ioan Popescu‖, Bârlad,
promoția 2016-2020, la profilul Pedagogic,
specializarea Învățător-Educatoare, pot
spune că în această perioadă m-am dezvoltat
foarte mult atât pe plan psihic, cât și pe plan
emoțional. Profesorii m-au îndrumat spre a-
mi împlini visul, astfel încât, acum mă pot
mândri că am cariera la care am aspirat.

Deoarece doresc să mă perfecționez
în acest domeniu, în prezent sunt studentă în
anul întâi la Universitatea din București, la Facultatea de Psihologie și Științe
ale Educației, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar.
Cu toate că la această specializare se urmărește dezvoltarea teoretică
și practică a elevului pentru a deveni un cadru didactic de succes, profesorii
încurajează descoperirea și promovarea aptitudinilor artistice ale copiilor,
aceștia fiind dedicați și implicați în a face cunoscute reușitele elevilor lor.
Unele dintre cele mai frumoase experiențe din timpul liceului au fost
trăite alături de doamna profesoară Oprea Mihaela, care m-a ajutat să îmi
șlefuiesc talentul și să mă redescopăr. Cu ajutorul dumneaei mi-am regăsit
curajul de a urca pe scenă, astfel reușind să reprezint liceul la numeroase
concursuri de muzică populară precum: Concursul Interjudețean „Datina‖-
2018, Concursul Interjudețean „Armonia artelor‖-2018-2019, Concurs
Interjudețean „Tradiții și obiceiuri‖- 2018.

196

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Să nu credeți că eu sunt singura norocoasă care a avut parte de atenția
doamnei Oprea. Așa cum am mai menționat, profesorii se implică foarte mult
în dezvoltarea pe toate planurile a elevilor. De aceea doamna profesoară a
înființat corul „MusicPed‖ format din minunații și talentații elevi ai
specializării Învățător-Educatoare. Corul a reprezentat liceul la numeroase
concursuri ca de exemplu: Concursul Interjudețean „Datina‖- 2018,
Concursul Interjudețean „Armonia artelor,‖ 2018-2019, Concursul Național
„Armonia artelor‖- 2020, dar și la Olimpiada corală 2019-2020-faza
județeană. În ciuda nenumăratelor repetiții și a muncii depuse atât de
dumneaei, cât și de grupul de copii, rezultatele obținute au demonstrat că tot
efortul depus, nu a stat în calea pasiunii pentru muzică.

Alături de doamna profesoară Oprea Mihaela, corul „MusicPed‖ a
participat și la proiecte Erasmus+, desfășurate în cadrul liceului: „A sense of
Community‖, „Inclusive Preschool for Kids‖, „Digi4Life‖ și „School 4 Me‖.
În cadrul acestor proiecte am reușit să împărtășim tradițiile țării noastre, și
am format amintiri minunate pentru persoanele din celelalte țări participante.

Acestea fiind spuse, Liceul Pedagogic „Ioan Popescu‖, Bârlad, mi-a
fost cea de a doua casă timp de patru ani, m-a ajutat să mă dezvolt și să mă
perfecționez. Aici am găsit înțelegere și implicare din partea profesorilor, am
legat prietenii și mi-am format drumul către o carieră minunată.

Mă voi întoarce de fiecare dată aici cu aceeași emoție pe care am trăit-
o în prima zi, și, cu siguranță, voi fi primită cu aceeași căldură ca de fiecare
dată.

Tăbăcaru Miruna-Maria
Absolventă a Liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖, Bârlad

Promoția 2016-2020

ANII DE LICEU DIN PERSPECTIVA UNEI ELEVE

DE CLASA A XII-A

Incredibil cât de repede trece timpul, parcă ieri intrasem în clasa a IX-
a, iar acum mă stresez continuu gândindu-mă la bacalaureat. Faptul că de la
mijlocul clasei a X-a am intrat în online din cauza pandemiei, experiența
liceului a fost, consider eu, cu atât mai completă și interesantă. A fost o
provocare pentru toată lumea. A fost obositor, frustrant și încă este, doar că
deja ne-am acomodat cu acest ritm, cu incertitudinea zilei de mâine, cu
întrebările care sunt constant prezente în mințile noastre și la care știm că nu
vom primi răspuns decât pe ultima sută de metri, iar decizia comunicată
oricum nu va fi una de lungă durată.

197

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

„Liceul, cimitir al tinereții mele‖, cum ar spune Trooper
parafrazându-l pe Bacovia , loc în care am simțit ce înseamnă burn out-ul,
patru olimpiade într-o lună mai exact, la pedagogie, română, religie și
olimpiada corală, care deși nu reprezenta o materie la care să învăț teoretic,
pierdeam ore cu repetițiile, rămânând o oră sau două în plus la sfârșitul
programului, adăugând la acestea: teme, teste, ascultări, proiecte, portofolii,
etc. Bineînțeles că efortul este recompensat prin hârtii, dar mai ales prin
experiențe. Din cauza pandemiei am ratat șansa de a merge la Constanța la
faza națională a olimpiadei de pedagogie, însă am fost la Timișoara în clasa a
IX-a, în celălalt capăt al țării și mi-am asigurat intrarea la UVT (Universitatea
de Vest din Timișoara). De asemenea, ni s-a anulat și plecarea la Strasbourg,
vă vine să credeți? Să ai ocazia să pleci din țară prin intermediul unui proiect
școlar în care te-ai implicat? Mi se pare aproape ireal gândindu-mă la nivelul
învățământului școlar românesc care este, realist vorbind, cu mult în urma
altor țări.

Liceul este locul în care vedem oameni crescând, maturizându-se,
făcând pași mari spre ce înseamnă viața de adult, atât pe plan profesional, dar
mai ales personal. Formăm legături puternice, idealuri, planuri legate de
întregul nostru viitor, ne grăbim să creștem, ne răzvrătim împotriva tuturor
pentru că ne simțim neînțeleși și judecați. Totodată, în perioada liceului
creăm cele mai frumoase amintiri ale vieții noastre și trăim sentimente la
intensitate maximă.

Materia, din punctul meu de vedere, și nu numai al meu, este prea
încărcată cantitativ, însă calitatea și actualitatea materiei sunt depășite.
Profesorii își fac meseria și predau ce este în programa școlară, deci nu văd
sensul în a-i acuza pe ei pentru multitudinea de chestiuni pe care trebuie să le
învățăm deși nu le vom folosi practic niciodată în viața noastră. Totuși, există
și teme utile pe care le abordăm în cadrul educației formale.

Dacă aș putea oferi câteva sfaturi celor mai tineri, le-aș spune să țină
cont de faptul că sistemul ne vrea neinformați, astfel fiind mai ușor de
manipulat, deci autoeducația ar trebui să devină prioritatea numărul 1 a
fiecăruia dintre noi și ar trebui să ne intereseze creșterea continuă a valorii

noastre ca oameni.
De asemenea, aș sfătui pe oricine să participe la tot felul de activități

și voluntariate pentru a trăi experiențe unice, să profite de orice șanse li se
oferă pentru a se dezvolta, să citească și să-și țină mintea ocupată.

Acestea sunt doar câteva dintre revelațiile mele ca elev în ultim an de
liceu. Citiți și călătoriți cât mai mult posibil, urmați-vă pasiunile și exprimați-
vă liber, fără să încălcați libertatea celorlalți.

Bucurați-vă de fiecare moment al vieții voastre conștientizând că
suntem efemeri și că ziua de mâine nu ne este garantată. Faceți bine mereu
când aveți ocazia și fiți onești față de voi înșivă, fiind convinși că nu vom
putea niciodată să mulțumim pe toată lumea. Încercați să vă dezvoltați

198

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

toleranța și să vă identificați preconcepțiile pentru a le înlătura ulterior.
Prețuiți-vă pe voi înșivă!

Elev, Rusu Mălina, clasa 12P1

POVESTEA UNUI ELEV DE LA LICEUL PEDAGOGIC

De la începutul clasei a VIII-a am știut că vreau să fiu eleva Liceului
Pedagogic „Ioan Popescu‖ Bârlad. După mult suspans am aflat că trecusem
probele de admitere și, din septembrie 2018, voi fi elevă a Liceului

Pedagogic.
Aflată în curtea liceului, nu am simțit acea frică de necunoscut și

stânjenirea pe care mă așteptam să le am ca boboc, dimpotrivă, atmosfera era
foarte primitoare, o lumină caldă invada curtea liceului și chipurile
zâmbitoare ale profesorilor. S-a anunțat numele celor două profesoare care
vor lua bobocei derutați și îi vor conduce spre clase: doamna profesoară
Pașca Gabriela și doamna profesoară Marinescu Daniela. După prima strigare
a catalogului și împărțire a elevilor am aflat că doamna Marinescu Daniela
avea să fie diriginta mea pentru următorii patru ani, o persoană minunată pe
care aveam să o cunosc mai târziu.

Primul an la Liceul Pedagogic pot spune că a fost un an deosebit. Mi-
am făcut prieteni, ceea ce m-a determinat să fiu o persoană mai comunicativă
și extrovertită. Am aflat că elita profesorilor Liceului Pedagogic „Ioan
Popescu‖ este deosebită, toți profesorii pe care am avut ocazia să îi cunosc
m-au impresionat prin faptul că ne predau fără niciun material în față. Unora
poate li se pare firesc, dar mie mi se pare uimitor. Să poți acumula atâta
informații și să le redai într-un mod atât de degajat unor minți crude, alături
de alte informații suplimentare, presupune o adevărată măiestrie.

În cel de-al doilea an, în clasa a X-a, am intrat în contact cu
experiența covid. Am intrat în vacanță pentru două săptămâni, săptămâni care
s-au transformat în luni. În aceste luni am avut parte atât de perioade bune,
cât și rele. Profesorii ne-au fost mereu alături, ne-au pus la dispoziție
materiale pe care le-am studiat, au găsit diferite metode prin care să ne ajute
să înțelegem conținuturile de studiat, dar și prin care să ne evalueze, ceea de
demonstrează o mobilizare exemplară. Chiar dacă nu au fost cu noi de la
început pe classroom ori pe meet și nu ne-au văzut chipurile luminate de
înțelegere sau încurcate de acele noțiuni necunoscute, au reușit să fie aproape
de noi și să ducă mai departe misiunea ce le-a fost încredințată. Astfel s-a
sfârșit anul școlar 2019-2020. Fără a ne putea vedea față în față, acest lucru a
fost resimțit în ceea ce privește comunicarea dintre noi, elevii, dar faptul că
nu am mai putut avea parte de activități extrașcolare chiar a fost o nefericire

pentru noi.
Spre bucuria mea, în clasa a XI-a am început fizic, dar nu după mult

timp am început din nou să studiem online, perioadă ce avea să dureze până

199

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

la finalul anului. În acest timp am cunoscut experiența predării. Pot spune că
acest „joc de rol‖ ar fi fost dificil dacă metodiștii nu ar fi fost mereu acolo să
ne corecteze și să ne ajute cu nenumărate indicații. Primul an de predare a
fost presărat cu numeroase căderi și ridicări. Predatul la clasele mici în online
este inedit și mai ales interesant atunci când dispui de atâtea site-uri și
aplicații prin care să îi atragi pe cei mici, să le stârnești curiozitatea și să îi
faci să fie activi la lecție. Este o experiență care te ajută să crești atât pe plan
profesional, cât și emoțional pentru că, dacă la școală devii un mic expert în
educație muzicală, științe ale naturii, educație fizică, matematică și
explorarea mediului, ești o persoană diplomată, ce vine pregătită la clasă să le
împărtășească elevilor tot ceea ce a învățat, la grădiniță, dintr-un diplomat
trebuie să te transformi într-un actor priceput, ce trebuie să se joace cu copiii
asemeni unui copil și în același timp să mențină ordinea în grupă și să îi
stăpânească. Deși la grădiniță unora li se pare că doar te joci, cânți și dansezi
nu este așa. Totul este o continuă provocare.

Acum sunt elevă în clasa a XII-a. Foarte curând îmi voi susține
atestatul de competențe profesionale la școală și grădiniță și realizez că tot
efortul pe care l-am depus în acești ani, care au trecut foarte repede, m-a
ajutat să ajung la o versiune foarte bună a mea. Sunt o persoană matură,
capabilă de multe lucruri pe care poate nu aș fi reușit să le fac la alte
specializări. Liceul Pedagogic „Ioan Popescu‖ Bârlad consider este un mediu
propice pentru dezvoltarea pe toate planurile. Mă bucur foarte mult că am
fost eleva acestui liceu și, chiar dacă au fost și perioade mai dificile, cred că
în acest mediu primitor am crescut frumos și am trăit experiențe unice, prin
activități precum practica pedagogică, Târgul Senzo-Bucuria și multe altele,
desfășurate în puținul timp în care am mers fizic la școală.

Elev, Cernat Andreea, clasa 12P2

Liceul Pedagogic "Ioan Popescu" este, prin excelență, o minune, un
loc în care s-au unit oameni profesioniști, talentați și empatici, cu scopul de a

schimba destine.
Pentru mine, Liceul Pedagogic este mai mult decât un liceu, este un

adevărat laborator de prelucrare a sufletelor fragile și sensibile, în care se
utilizează cele mai adecvate metode spre a da viață unor generații capabile să
se integreze cu succes, nu doar în mediul profesional, ci și în spațiul social.
Încă din primul an de liceu, acest loc mi-a schimbat complet scara valorilor
personale, concepțiile despre învățământ și, fără îndoială, astaăzi nu mai sunt
copilul timid, emotiv și temător. Căldura cu care Liceul Pedagogic își

200