150 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PEDAGOGIC_Final

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

fac după finalizarea cursurilor, ca absolvenți. Din această perspectivă, Liceul
Pedagogic din Bârlad se mândrește cu numeroase rezultate la toate capitolele.
Se cuvine să adresăm cuvinte de laudă elevilor, aprecieri pentru determinare,
participare și performanțele dovedite la activitățile școlare și extrașcolare.

Toată stima și aprecierea noastră distinșilor dascăli pentru
profesionalism și pentru rezultatele bune și foarte bune obținute în activitatea
didactică obișnuită, dar și cea de performanță, atât la elevi, cât și pe plan

profesional personal.
Liceului Pedagogic ‖Ioan Popescu‖ din Bârlad, ca loc al formării

profesionale și umane, loc în care se scrie o particică din istoria unui neam, îi
doresc un călduros "La mulți ani!"

Prof. Loredana Roman,
Inspector Școlar General ISJ Vaslui, 1 sept.2020-18 apr.2021

150 DE ANI DE EXISTENȚĂ A LICEULUI PEDAGOGIC
„IOAN POPESCU” BÂRLAD

Succesul le aparține celor educați!
Este crezul după care mi-am ghidat
întreaga viață, atât profesională, cât mai
ales personală. Adesea, gândurile de
recunoștință mi se întorc mereu la primii

mei pedagogi. La oamenii care mi-au
insuflat dragul de carte, de cunoaștere, de
autodepășire... O parte dintre ei provin
chiar din „laboratoarele‖ de pedagogi ale
Liceului „Ioan Popescu‖, o instituție de
elită în plan local, și nu numai!

În aceste zile, când pedagogia
bârlădeană aniversează 150 de ani de activitate neîntreruptă, îmi revine
onoarea și datoria morală de a mă alătura locuitorilor municipiului Bârlad
pentru a cinsti memoria tuturor foștilor dascăli ai Liceului „Ioan Popescu‖,
dar și pentru a le mulțumi actualilor pedagogi! Felicitări tuturor, dar și celor
care, în anul 2022, vor absolvi cursurile prestigioasei unități de învățământ!

Succes pe mai departe, deopotrivă cadrelor didactice și viitorilor
absolvenți de pedagogie!

La mulți ani, Liceului Pedagogic „Ioan Popescu”!
Cu stimă și prețuire, Primar av. Dumitru Boroș

101

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

ŞCOALA MEA, DRAGĂ !

Printre prestigioasele instituţii de
învăţământ secundar bârlădean, înfiinţate
în secolul al XIX-lea, se numără Liceul
"Gheorghe Roşca Codreanu" (20
octombrie 1846) şi Şcoala Normală (29

noiembrie 1870). O particularitate, mai
ales, pentru oraşul Bârlad, la mijlocul
secolului al XIX-lea şi începutul
secolului al XX-lea, rezultă din faptul că
principalele aşezăminte sociale şi
culturale (şcoli, spitale, biblioteci,

tipografii, muzee) au fost rodul unor

ctitorii particulare, la care au fost antrenate elemente ale boierimii liberale
(fraţii Gheorghe şi Neculai Roşca Codreanu), zeci de intelectuali, unii veniţi
din Transilvania, după înfrângerea revoluţiei de la 1848, alţii din zonă, nume
cu rezonanţă precum: Ioan Popescu, Ştefan Neagoe, Stroe Belloescu,
Solomon Haliţă, Panaite Chenciu, Emanoil Costin, Constantin Codrescu şi
alţii.

De un răsunet deosebit s-au bucurat aniversările celor două instituţii
şcolare, prezenţa unor foşti absolvenţi, mulţi dintre ei deveniţi nume cu
rezonanţă ale ştiinţei şi culturii româneşti şi nu numai. Activitatea Şcolii
Normale din Bârlad, care până la comunizarea României (1948) a purtat
denumirea de ―Principele Ferdinand‖, a fost reflectată în amplele
monografiile editate cu ocazia Centenarului (1970) de profesorii Mihai Mâţă,
Ştefan Cucoş, Dumitru Mâţă, şi reîntregită peste ani cu o altă ediţie a prof. dr.
Gheorghe Corodescu la cei 125 de ani (1995) şi cea de acum, la împlinirea a
150 de ani de învăţământ pedagogic bârlădean.

În această ultimă perioadă mă regăsesc ca profesor la Liceul
Pedagogic "Alexandru Vlahuţă" Bârlad. Până a ajunge la această şcoală au
existat o serie de paradoxuri, acum când le amintesc, par amuzante. După
absolvirea Complexului Şcolar (astăzi, Liceul Teoretic "Mihai Eminescu")
din Bârlad, am plecat la Iaşi, cu câteva colege, să mă înscriu la Facultatea de
Drept, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", opinie împărtăşită de
părinţi, profesori, prieteni... În faţa Decanatului Facultăţii de Drept, câţiva
studenţi mai mari ne-au întrebat, într-o doară, ce căutăm acolo, că numărul
candidaţilor era cel mai ridicat la ştiinţe juridice, şi ne-a indicat Decanatul de

102

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

alături, al Facultăţii de Istorie-Filosofie. Mirată de propunere, am întrebat cu
ce se pot finaliza anii de studiu, în afară de profesorat, meserie pe care nu o
îndrăgeam, ce posibilităţi mai am!!! Unul dintre ei, un tânăr chipeş, de statură
mijlocie, cu faţa zâmbitoare, purtând un tricou roşu şi blugi bleumarine, mi-a
răspuns ironic, înşirând pe degete, ca la grădiniţă: cercetător, muzeograf,
arheolog… Imediat în minte mi-a încolţi o altă întrebare, pe care am spus-o
pe nerăsuflate: "Dar relaţii internaţionale, diplomaţie?!!". Au dat din cap
afirmativ, abia stăpânindu-şi râsul… Abandonarea vechii variante cu care
pornisem de acasă, nu ştiam cum să o prezint, apoi părinţilor, mai ales că
aceştia profesau ca jurişti… Aşa m-am trezit la Facultatea de Istorie-
Filosofie, secţia Istorie-Română pe care am absolvit-o printre primii din
promoţie. La repartiţie, nimic din visurile mele nu se realizase, nici
diplomaţie, nici cercetare, prioritate aveau cei căsătoriţi, cu buletin din
marele oraşe. Bucureştiul rămânea blocat. Hotărârea am luat-o ad-hoc! Mă
întorc acasă… apoi văd ce fac! Nu credeam că sorţii vor decide
"profesoratul" la Bârlad, pentru întreaga activitate didactică!!! Oricum,
acum, după decenii, nu regret nimic !

Al doilea paradox! După o scurtă staţionare la ilustrul şi mult râvnitul
Colegiu "Gheorghe Roşca Codreanu" ca profesor suplinitor, în urma
examenului de titularizare, aveam de ales între Liceul "Gheorghe Gheorghiu-

Dej" (actualul Liceu Teoretic "Mihai Eminescu") sau Liceul Pedagogic
"Alexandru Vlahuţă", ambele instituţii autonome funcţionau în cadrul
aceluiaşi local, din Dealul Morilor, fostul Complex Şcolar. Şi când nimeni nu
se aştepta, am spus: Liceul Pedagogic! Toţi cunoscuţii aveau convingerea că
voi alege Liceul Teoretic unde învăţasem, printre profesori şi colegi.

Ştiam puţine lucruri despre acest liceu, dar eram gata să învăţ regulile
şi rigorile unui învăţămând pedagogic, ca formator de tinere cadre didactice
pentru învăţământul preşcolar şi şcolar. Nu a fost prea greu să mă adaptez
noii colectivităţi şi în anii ce au urmat m-am simţit ca într-o adevărată
"familie". Momentul era favorabil, noi, tinerii sosiţi, în urma unui concurs
sever pentru ocupare locurilor scoase la concurs ,,trebuia să preluăm ştacheta
competiţiei profesionale de la colegii profesori care abia se pensionaseră, unii
dintre ei după Centenarul liceului (1970). Formam o nouă generaţie, mai
ambiţioasă, mai inventivă, mai entuziastă de a introduce şi alte elemente de
didactică: interdisciplinaritatea, schimbarea raportului profesor - elev,
utilizarea eficientă a mijloacelor didactice moderne, competitivitatea
activităţilor extraşcolare, intensificarea participării elevilor la olimpiade,
concursuri cultural - ştiinţifice, cercuri pe discipline, simpozioane, mese

103

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

rotunde, dezbateri, festivaluri artistice, vizite, excursii etc. În câţiva ani s-a
format această echipă a "cutezătorilor": Dorina Doruş, Gabriela Malihen,
Maria şi Gheorghe Corodescu (pedagogie), Ioan Tăbuşcă, Cecilia Costică
(matematică), Liviu Ţâţan (biologie), Dumitru Aştefănesei (fizică), Jana Popa
(limba română), Virgil Popa, Matei Sorin (ştiinţe sociale), Gabriela Ghiţă
(limba franceză), Virgil Beceru, Aurel Istrati (muzică), Didu Clapon (desen)
şi mulţi alţii. Printre ei, desigur, mă număram şi eu (istorie).

Planurile şi ideile noastre erau prezentate în consilii profesorale,
cercuri pedagogice, consfătuiri anuale etc. Dar primul pas era discuţia
amicală cu directorul nostru Ştefan Cucoş, dascăl remarcabil, aparent blând,
cu un surâs ironic în colţul gurii, care ştia când să dea liber propunerilor
noastre sau să stopeze anumite iniţiative care nu-şi aveau suportul real.

Atmosfera din eleganta şi impunătoarea cancelarie a liceului era, de
cele mai multe ori, deosebit de cordială. Pe de o parte profesorii, cu
îndelungată experienţă la catedră, mai circumspecţi, dominaţi de spiritul
ordinei şi disciplinei, de respectarea regulamentelor şcolare, pe de altă parte
cei mai tineri, mai inventivi, nonconformişti, "vânători" de succese rapide,
alături de elevii lor. Parcă-i văd pe mentorii noştri în ţinute modeste, dar
îngrijite, mergând cu demnitate pe culoarele liceului, cu catalogul sub braţ la
clase, laboratoare, bibliotecă, gata oricând să răspundă la solicitare, să dea un
sfat benefic activităţii didactice.

Au fost adevărate modele pentru generaţiile de tineri profesori şi
elevi: directorul Ştefan Cucoş, Costel Giurcanu (matematică), Mihai Mâţă,
Anastasia Apăvăloaie, Zenaida Luca, Gheorghe Gohoreanu (limba şi
literatura română), Ilie Gheroaie, Romeo Apăvăloaie, Eleonora Roman
(pedagogie), Alexandrina Bâclea (chimie), Virgil Vesel (biologie),
Constantin şi Pandelica Giuşcă (geografie), Petruţa Chiriac, Odisei
Manolache (limbi străine), Ioan Timuş, Petru Ghinea, Ion Mihăilescu,
Nicolae Mirodonie, Nicolae Gheţău (muzică), Dumitru Mâţă (educaţie fizică)
şi mulţi alţii. De la ei am învăţat să îmbin exigenţa şi corectitudinea la orele
de curs, cu omenia, compasiunea, blândeţea, răbdarea, dialogul echilibrat în
afara orelor şi mai ales în numeroasele activităţi extraşcolare la care eram
antrenată: Cercul de istorie "Al.I.Cuza" cu rezultate notabile la olimpiade,
concursuri ştiinţifice la faza judeţeană şi naţională, vizite la muzee, case

memoriale, spectacole de teatru, dezbaterea unor filme istorice, excursii
tematice pentru vizitarea unor monumente istorice şi ecleziastice în nordul
Moldovei, Valea Oltului, Transilvania şi Banat, Dobrogea, vizitarea unor
obiective cultural-ştiinţifice din Bucureşti, Iaşi, Braşov, Cluj, Alba Iulia,

104

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Sibiu, Suceava, Galaţi etc. De un deosebit interes s-au bucurat drumeţiile şi
excursiile montane pentru cunoaşterea frumuseţilor şi bogăţiilor ţării: Munţii
Apuseni, Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş, masivul Ceahlău, Rarău etc. În
urma acestor activităţi elevii participanţi au realizat casete video, colecţii de
ilustrate, albume, microexpoziţii arheologice etc. Unii dintre aceşti înveteraţi
cunoscători ai istoriei au urmat această profesie, devenind cadre universitare,
istorici, muzeografi, cercetători ştiinţifici.

Ansamblurile cultural-artistice ale Liceului Pedagogic "Al.Vlahuţă"
(ansamblul coral, orchestra de muzică populară şi uşoară, solişti vocali şi
instrumentali, formaţia folk, formaţia de dansuri populare şi moderne, grupul
de recitatori, echipa de teatru etc.) în cadrul numeroaselor concursuri şi
festivaluri s-au remarcat prin conferirea de premii şi diplome la nivel
judeţean, zonal şi naţional. Nici activitatea sportivă nu era de neglijat,
echipele de volei, baschet, fotbal, oină, participau la diferite competiţii cu

rezultate notabile.
După seismul din 4 martie 1977, în viaţa Liceului Pedagogic a urmat

o perioadă de incertitudini, finalizată prin Hotărârea de Guvern şi a
Ministerului Învăţământului privind fuzionarea celor două licee sub titulatura
de Liceu "Alexandru Vlahuţă". Ultima promoţie de învăţători-educatoare a
absolvit în anul 1984, după care Ministerul de resort a desfiinţat acest profil.
Ceea ce nu crezusem că se va întâmpla, s-a întâmplat, acum predam la liceu
la profiluri diferite: mecanică, industrie uşoară, matematică - fizică, chimie-
biologie, filologie-ştiinţe sociale ş.a. A fost o perioadă interesantă de
adaptabilitate la noile cerinţe impuse de colectivul didactic şi elevi. Nelipsită
era şi practica agricolă din septembrie-octombrie a fiecărui an la cules de
struguri, fructe, legume, porumb în unităţi agricole de stat, ceea ce ducea la
întreruperea cursurilor, cu excepţia anilor terminali. Recuperarea materiei
trebuia făcută pţnă la sfârşitul primului trimestru, ceea ce reprezenta un efort
sporit din partea elevilor şi profesorilor.

După evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, s-a obţinut
acordul din partea Ministerului ca de la 15 septembrie 1990, în cadrul
Liceului Teoretic nr.1 să funcţioneze şi profilul pedagogic, cu plan de
şcolarizare: trei clase de învăţători şi una de educatoare, pentru ca în anii
următori numărul claselor de la acest profil să crească la 11. După numeroase
demersuri din partea colectivului didactic şi a directorului adjunct, prof.dr.
Gheorghe Corodescu, tergiversări din partea autorităţilor, s-a aprobat, în cele
din urmă, înfiinţarea ca unitate distinctă a Şcolii Normale "Alexandru
Vlahuţă", începând cu anul şcolar 1993-1994, dar decizia a fost pusă în

105

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

practică abia de la 1 septembrie 1994. În anii următori, alte proiecte şi
discuţii ministerilale au pus în pericol existenţa acestei şcoli abia reînfiinţate.

La Bârlad, în spaţiul Liceului Pedagogic, a funcţionat un Colegiu
Universitar de Institutori, începând cu anul 1999-2000, cu două profiluri:
institutori – limbă franceză, institutori –muzică, până în anul 2007. Prima
promoţie de institutori – limba franceză şi muzică a absolvit în iunie 2002,
lucrările de diplomă, susținându-le în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe
ale Educaţiei a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. Cursurile erau
susţinute de cadre universitare, profesori cu doctorat, doctoranzi şi profesori
metodişti cu gradul didactic I din învăţământul preuniversitar.

În cei şapte ani cât a funcţionat, Colegiul Universitar de Institutori de
la Bârlad a dat peste 265 de absolvenţi de învăţămînt superior de stat, cu
dublă calificare, ca institutori pentru învăţământul primar şi profesori de
muzică şi limba franceză pentru gimnaziu, până în anul universitar 2003-
2004, inclusiv, iar după această dată până la sfârşit, cele două grupe paralele
ale Colegiuli au absolvit cu specializare simplă de institutor învăţământ

primar.
Începând cu anul şcolar 2001-2002, Liceul Pedagogic "Al.Vlahuţă" a

primit prin plan de şcolarizare 6 clase (2 clase învăţători, o clasă de arte
vizuale, o clasă de teatru, o clasă de filologie, o clasă de sport), în 2002-2003,
9 clase (2 clase pedagogic, învăţători - educatoare, o clasă bibliotecar
documentarist; o clasă arte plastice şi decorative, o clasă de teatru, o clasă de
muzică; o clasă limba franceză, o clasă profil sportiv, atletism, rugby,
gimnastică). Această varietate de profiluri, unele dintre ele în premieră pentru
şcoala bârlădeană, a mărit interesul pentru această unitate şcolară. Începând
cu 15 septembrie 2001, liceul a beneficiat de un local modern şi bine dotat,

din strada Lirei nr.15..
Pe baza Hotărârii nr.60/19.03.2012 a CLB, din 15 septembrie 2013 s-

a modificat titulatura Liceului Pedagogic "Alexandru Vlahuţă" în "Ioan
Popescu" şi s-a dezvelit bustul fondatorului Şcolii Normale, strălucit
pedagog, director, politician, propagator de cultură, Ioan Popescu, realizare a
sculptorului Dorinel Filiche, fost elev şi în prezent profesor la această școală.
Noi realizări s-au înscris în palmaresul liceului atât în activitatea didactică,
dar şi în marile competiţii profesionale, cultural-artistice şi sportive.

Alte generaţii de profesori s-au succedat în primele decenii ale
Mileniului III, dar fiecare dintre ele nutrind, pentru această renumită unitate
şcolară, aceleaşi sentimente de performanţă, de autodepăşire, de interacţiune,
într-un cuvânt de CONTINUITATE. Liceul Pedagogic "Ioan Popescu"

106

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

rămâne, pe drept cuvânt, un brand în învăţământul pedagogic şi secundar
românesc.

La ceas aniversar, permiteţi-mi să urez un călduros:
LA MULŢI ANI, ŞCOALA MEA DRAGĂ !

ÎNTÂLNIRILE DE PROMOȚIE, BALSAM PENTRU SUFLET!

S-a păstrat obiceiul, îndeosebi al
absolvenților de liceu pedagogic din
promoțiile până în 1984, să se organizeze
întâlniri de promoție, prima dată la 10 ani de

la absolvire, apoi la 25 de ani de la absolvire.
După aceea, din 5 în 5 ani, ajungând la 40 de

ani de la absolvire.
Nostalgia și vârsta participanților a

determinat ca, după această dată, întâlnirile
de promoție să se organizeze anual.

Nu este ușor să organizezi o astfel de
întâlnire: de căutat foștii colegi, de stabilit o
dată convenabilă pentru adunare, de ‖numărat‖ cei care mai pot participa, și
multe alte obstacole ce pot apărea.
Aceste întâlniri de promoție sunt ca un balsam pentru suflet. Dincolo
de bilanțul profesional și personal al fiecăruia, de fiecare dată ne reamintim
cu emoție de profesorii noștri, ce au însemnat pentru noi ca dascăli, mentori,
confidenți și sprijin în situații dificile sau de bun augur.
Mi-am propus să organizez cât mai multe întâlniri de promoție ale
clasei mele, promoția 1956, diriginte prof. Gheorghe Cânepă (Științe
naturale). Am reușit performanța de a ajunge la cifra 20, ultima fiind la 5

septembrie 2020.
Cu ocazia celei de a 20-a reuniuni, am făcut o retrospectivă a tuturor

întâlnirilor anterioare:
‖Stimați colegi, iată-ne și la cea de a 20-a întâlnire de promoție, după

64 de ani de la absolvire.
Acum 64 de ani fiecare dintre noi ne pregăteam, cu entuziasm sau

poate cu reținere, să ne prezentăm în apostolatul de lungă durată la școlile
unde fuseserăm repartizați de Ministerul Învățământului.

Au trecut 64 de ani de când, cu emoție, ne-am prezentat în fața
micilor învățăcei. Este mult de atunci, dar nu vom uita clipele de început.

107

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Anii au trecut și, cea mai de seamă promoție, s-a reîntâlnit pentru a 20-a oară.
Din cauza situației sanitare actale (pandemia Sars-Cov19) au răspuns prezent
doar 6 colegi.‖

A urmat o scurtă retrospectivă a celorlalte 19 întâlniri organizate de-a

lungul timpului:
Prima întâlnire, 10 august 1966, organizată de colegul Chiper

Augustin și colaboratorii lui, a avut loc în clasa în care am absolvit, adică
Liceul Industrial de fete ―N.R.Codreanu‖ (azi Centrul de Servicii
Comunitare). Au participat 21 de colegi din 41 absolvenți: Candel Vasile,
Ciocîrlea Constantin, Ciocoiu Gelu, Chiper Augustin, Coroeru Gheorghe,
Cristea Costache, Duma Ionel, Ghețău Nicolae, Ginghină Nicolae, Ichim
Toader, Liga Ioan, Munteanu Laurențiu, Munteanu Maria, Necula Petrache,
Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Soare Ioan, Tufă Constantin, Popa Aurel,

Zanoschi Ioan.
Au fost alături de noi profesorii: dirigintele nostru, prof. Gheorghe

Cânepă, împreună cu soția, Gheorghe Popescu (profesor de istorie), Octavian
Grigorescu (profesor de Limba Rusă), Ștefania Negură (profesor de Limba
Rusă), prof. Chiburță Silviu.

A doua întâlnire, 19 iunie 1976, și aproape toate celelalte de acum
înainte (excepție – întâlnirea a 8-a) au fost organizate de subsemnatul,
împreună cu colegul Ionel Duma, profesor de Istorie. Întâlnirea a avut loc tot
la școala noastră. Au participat 23 de colegi: Barbu Ivan, Beldiman Ștefan,
Borcea Toader, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Ciocoiu Gelu, Coroeru
Gheorghe, Cristea Costache (apoi decedat), Duma Ionel, Ghețău Nicolae,
Gheorghiu Maria, Ginghină Nicolae, Liga Ioan (apoi absent), Munteanu Ioan,
Munteanu Maria, Necula Petrache, Patriche Mihai (apoi absent), Rășcanu
Ioan, Secară Elvira, Stîngă Gheorghe, Tufă Constantin, Varvara Ioan,

Zanoschi Ioan.
Au fost alături de noi profesorii: Ghioroaie Ilie (profesor de

Pedagogie și Logică), Cânepă Gheorghe, Buhoci Ortansa (profesor de
Istorie), Ștefania Negură, Octavian Grigorescu, Gheorghe Stoienescu
(profesor de Muzică), Dumitru Mâță (profesor de Educație fizică și sport),

Spiridon Arsenie (profesor de Lucru manual).
A treia întâlnire, 20 septembrie 1986, am organizat-o la Școala

gimnazială nr. 4 (azi ‖Tudor Pamfile‖), unde funcționam ca profesor de
Muzică. Au fost prezenți 21 de colegi: Beldiman Ștefan, Bulgaru Margareta,
Ciocîrlea Constantin, Chiper Augustin, Coroeru Gheorghe, Duma Ionel,
Ghețău Nicolae, Gheorghiu Maria, Ginghină Nicolae, Ichim Toader,

108

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Munteanu Ioan (decedat în 1977), Nacu Neculai, Necula Petrache, Rășcanu
Ioan, Roșu Jenică, Soare Ioan, Secară Elvira, Stîngă Gheorghe (apoi absent),
Tufă Constantin, Varvara Ioan.

La această întâlnire au participat următorii profesori: Ghioroaie Ilie,
Grigorescu Octavian, Chiburță Silviu (ales diriginte de suflet pentru
următoarele trei întâlniri; a participat doar la următoarele două, decedând, din
păcate, până la a șasea întâlnire).

A patra întâlnire, 22 iunie 1996, a fost organizată în clubul școlii,
acolo unde aveau loc toate manifestările artistice ale elevilor normaliști,
celebre fiind ‖Concursurile inter-ani‖. Au fost prezenți tot 21 de colegi:
Barbu Ivan, Beldiman Ștefan, Bulgaru Margareta, Ciocîrlea Constantin,
Coroeru Gheorghe, Duma Ionel, Ghețău Nicolae, Ghiorghiu Maria, Ginghină
Nicolae, Ichim Toader, Munteanu Laurențiu, Munteanu Maria, Necula
Petrache (apoi absent), Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Soare Ioan, Secară Elvira,
Tufă Constantin (decedat în 2001), Tufă Laurențiu (după 40 de ani), Varvara

Ioan, Zanoschi Ioan.
Au fost alături de noi profesorii: Chiburță Silviu, Grigorescu

Octavian, Mâță Dumitru, Mâță Mihai. Invitați de onoare au fost: Craus
Alexandru și Popescu Elena (după 40 de ani de la absolvirea noastră).

Din acest moment întâlnirile noastre au fost mai dese: la 5 ani, la 3 ani
și apoi în fiecare an.

A cincea întâlnire, 14 iulie 2001, la 45 de ani de la absolvire, a fost
organizată tot la clubul școlii, deasupra cantinei unde serveau masa elevii
interni ai liceului. Au fost prezenți tot 21 dintre foștii colegi: Barbu Ivan,
Beldiman Ștefan, Bulgaru Margareta, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin,
Coroeru Gheorghe, Duma Ionel, Ghețău Nicolae, Ghiorghiu Maria (apoi
absentă), Roșu Jenică, Soare Ioan, Secară Elvira, Tufă Laurențiu, Țopa Marin
(prima dată după 45 de ani), Zanoschi Ioan.

Ne-au onorat cu prezența profesorii: Chiburță Silviu, Grigorescu

Octavian, Craus Alexandru, Popescu Elena.
A șasea întâlnire, 12 iulie 2003 (47 ani de la absolvire), organizată la

cantina școlii, unde au răspuns prezent 18 colegi: Barbu Ivan, Beldiman
Ștefan, Bulgaru Margareta, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Ciocoiu
Gelu, Coroeru Gheorghe, Duma Ionel, Ghețău Nicolae, Ginghină Nicolae,
Ichim Toader, Munteanu Laurențiu (decedat în 2006), Munteanu Maria,
Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Soare Ioan (decedat în august 2003), Tufă
Laurențiu, Zanoschi Ioan.

109

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

De această dată ne-au onorat cu prezența profesorii: Mâță Dumitru –
propus diriginte pe viață, ca urmare a decesului profesorului Chiburță Silviu,
dirigintele de suflet. S-au alăturat profesorii Grigorescu Octavian, Craus
Alexandru (ulterior decedat) și Popescu Elena.

A șaptea întâlnire, 26 iulie 2006, a fost întâlnirea jubiliară (50 de ani
de la absolvire). Au răspuns prezent 19 colegi: Barbu Ivan, Beldiman Ștefan,
Bulgaru Margareta, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Ciocoiu Gelu,
Coroeru Gheorghe, Duma Ionel, Ghețău Nicolae, Ginghină Nicolae, Ichim
Toader, Munteanu Maria, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Secară
Elvira, Tufă Laurențiu, Varvara Ioan (decedat în 16.09.2008), Zanoschi Ioan.

La această întâlnire au participat profesorii: Mâță Dumitru,
Grigorescu Octavian și Popescu Elena (ulterior decedată în 2007).

A opta întâlnire, 12 iulie 2008, a fost organizată la Tecuci de către
colegul Coroeru Gheorghe. A fost singura întâlnire organizată în afara
Bârladului, la care au răspuns prezent 14 colegi: Barbu Ivan, Beldiman
Ștefan, Ciocîrlea Constantin, Duma Ionel, Ghețău Nicolae, Ginghină Nicolae,
Ichim Toader (decedat în 8.03.2009), Munteanu Maria, Nacu Neculai,
Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Tufă Laurențiu, Zanoschi Ioan.

Dintre profesori a participat doar Mâță Dumitru. Tot acum se propune
ca aceste întâlniri să se organizeze în fiecare an, în prima sâmbătă din luna

septembrie.
A noua întâlnire, 4 septembrie 2009, organizată la școala noastră și

au participat 15 colegi: Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin,
Ciocoiu Gelu, Coroeru Gheorghe, Duma Ionel, Ghețău Nicolae, Ginghină
Nicolae, Munteanu Maria, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Tufă
Laurențiu, Țopa Marin, Zanoschi Ioan.

Au fost alături de noi doar profesorii: Mâță Dumitru și Grigorescu
Octavian (decedat la 1 noiembrie 2009, la Iași).

A zecea întâlnire, 4 septembrie 2010, organizată la școală, cu
participarea a 14 colegi: Barbu Ivan, Borcea Toader (după 33 de ani de la
absolvire), Ciocîrlea Constantin, Coroeru Gheorghe, Duma Ionel, Ghețău
Nicolae, Ghinghină Nicolae, Munteanu Maria, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan,
Roșu Jenică, Tufă Laurențiu, Zanoschi Ioan.

A fost alături de noi, ca diriginte, dl. prof. Mâță Dumitru, din păcate
pentru ultima dată, pentru că a decedat anul următor, cu 9 zile înainte de a
11-a întâlnire (24.08.2011).

110

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Tot acum s-a reamintit ca și consemn (parolă) ca următoarele întâlniri,
cât ne va mai permite Dumnezeu să ne revedem, să fie în fiecare an, în prima
sâmbătă din luna septembrie.

A unsprezecea întâlnire, 3 septembrie 2011, participanți 15 colegi:
Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Coroeru Gheorghe, Dima
Ionel, Ghețău Nicolae, Ginghină Nicolae, Munteanu Maria, Nacu Neulai,
Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Tufă Laurențiu, Țopa Marin, Zanoschi Ioan.

Din păcate, de acum înainte nu va mai participa la întâlnirile noastre
nici unul dintre profesorii noștri.

A douăsprezecea întâlnire, 1 septembrie 2012, participanți 15 colegi:

Barbu Ivan, Bulgaru Margareta, Candel Vasile, Coroeru Gheorghe, Duma
Ionel, Ghețău Nicolae, Gheorghiu Maria, Ginghină Nicolae, Munteanu
Maria, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Tufă Laurențiu, Țopa

Marin, Zanoschi Ioan.
A treisprezecea întâlnire, 7 septembrie 2013, participanți 11 colegi:

Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Duma Ionel, Ghețău
Nicolae, Ginghină Nicolae, Munteanu Maria, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan,
Roșu Jenică, Tufă Laurențiu.

A paisprezecea întâlnire, 6 septembrie 2014, participanți 10 colegi:
Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Duma Ionel, Ghețău
Nicolae, Ginghină Nicolae, Munteanu Maria, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan,
Roșu Jenică.

A cincisprezecea întâlnire, 5 septembrie 2015, participanți 10 colegi:
Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Duma Ionel, Ghețău
Nicolae, Ginghină Nicolae, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan, Roșu Jenică, Tufă
Laurențiu.

A șaisprezecea întâlnire, 3 septembrie 2016, participanți 10 colegi:
Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Duma Ionel, Ghețău
Nicolae, Ginghină Nicolae, Munteanu Maria, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan,
Roșu Jenică.

Momentul reîntâlnirii după 60 de ani de la absolvire a fost marcat și
în presa bârlădeană, fiind un eveniment care se petrece foarte rar.

Elevii fostei Școli Pedagogice de Băieți din Bârlad s-au
reîntâlnit după 60 de ani

(text preluat din ziarul estnews.ro: https://estnews.ro/2016/09/06/elevii-

fostei-scoli-pedagogice-de-baieti-din-barlad-s-au-reintalnit-dupa-60-de-ani/)

111

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Puțini dintre noi au șansa să se revadă cu colegii de liceu după 60 de ani

de la absolvire.
Sâmbătă, 3 septembrie 2016, elevii clasei care au absolvit Școala

Pedagogică de Băieți, promoția 1956, s-au întâlnit în locul unde, pe vremuri, au
petrecut anii de liceu. Școala nu mai există acolo, dar clădirea a rămas, acolo
funcționând acum Complexul de Servicii Comunitare Nr.1.

Din cei 41 de absolvenți ai clasei A, promoția 1952-1956, au fost prezenți la
întâlnire 11, 13 fiind decedați, iar restul absentând din diverse motive. Pentru
început, cei 11 elevi de odinioară au asistat la o slujbă de pomenire a colegilor și
profesorilor lor trecuți la cele veșnice, oficiată de părintele Valeriu Mirciu. Apoi, de

la Biserica Sf. Sterian din incinta Complexului de Servicii Comunitare nr.1, cei
prezenți s-au strâns în sala de ședințe a Complexului, unde, după strigarea
catalogului, cei prezenți și-au adus aminte de anii de liceu.

„Sunt mândru că sunt absolventul Școlii Pedagogice de Băieți, cum s-a
numit până în 1953, când școala a devenit mixtă. Sunt alături de colegi cu vârste
între 70 și 81 de ani, dar absolut toți sunt tineri spiritual și mai înțelepți ca atunci
când erau adolescenți. Majoritatea dintre băieții absolvenți, având titlul de
învățători, am fost repartizați prin decizie ministerială în noul înființat raion
Târgu Frumos, Regiunea Iași. Îmi trec prin minte multe amintiri, ca de altfel și
colegilor mei. Dacă suntem ceea ce suntem astăzi, se datorează profesorilor noștri
minunați – Elena Popescu, Octavian Grigorescu, Ștefania Negură, Silviu
Chiburță, Ilie Gheoroaie, Ortansa Buhoci, Gheorghe Stoinescu, soții Cânepă,
Mihai și Dumitru Mâță, Alexandru Craus, profesorul Mihăilescu, Vulcov, Timuș
Leonida, sau fostul director Gelelețu. Mi-l amintesc pe acesta din urmă că venea
dimineața în curtea școlii și striga către dormitoare: «Sculați, măi! Sculați-vă!».
Mi-o amintesc și pe profesoara de limba română, doamna Tutoveanu, a doua soție

a poetului George Tutoveanu, care ne vorbea cu mult patos despre Sadoveanu,
dar nu amintea niciodată despre poetul Tutoveanu. Nu am știut niciodată de ce.
Poate pentru că era mai tânără cu 34 de ani decât poetul”, a mărturisit Nicolae
Ghețău, organizatorul întâlnirii de sâmbătă, și el absolvent al promoției ‘56.

Un alt absolvent al promoției 1956 este și profesorul de istorie Ionel Duma,
care a declarat că se simte mândru că a învățat la Școala Pedagogică, continuatoarea
Școlii Normale din Bârlad: „Sunt recunoscător profesorilor de carieră care m-au
educat, nume grele pentru învățământul bârlădean și nu numai, pedagogi și
profesori care s-au dedicat în totalitate nobilei meserii pe care și-au ales-o. La
rândul meu, m-am străduit să nu-i dezamăgesc și cred că am reușit”.

După întâlnirea de 50 de ani de la terminarea liceului, colegii de clasă ai
profesorilor Ghețău și Duma s-au întâlnit în fiecare an, dar, din păcate, de la an la
an, numărul colegilor, dar și al profesorilor care au participat a fost din ce în ce mai
mic. Organizatorii speră ca, anul viitor, conform tradiției, în prima sâmbătă a lunii
septembrie, colegii de clasă să se reîntâlnească și să petreacă împreună câteva ore,

112

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

amintindu-și de exuberanța, tinerețea și optimismul care-i anima în acea zi de iunie,
când, în lumina soarelui s-au despărțit de școală, profesori și colegi.

„Frăgezimea vârstei ne legăna între entuziasm și responsabilitate. Eram
cu toții nerăbdători să gustăm viața. Între timp, am împlinit vise și am construit
amintiri. Vârsta de acum nu mai are frăgezimea de atunci, dar sufletul a rămas la
fel. Acum știm de ce emoția revederii este atât de mare”, a mai adăugat profesorul
Nicolae Ghețău. (Mihaela NICULESCU).

A șaptesprezecea întâlnire, 2 septembrie 2017, s-au alăturat 11 dintre
colegi: Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Duma Ionel, Ghețău
Nicolae, Ginghină Nicolae, Munteanu Maria, Nacu Neculai, Pavel M.,
Rășcanu Ioan, Tufă Laurențiu.

A optsprezecea întâlnire, 1 septembrie 2018, s-a desfășurat doar cu 8
colegi: Barbu Ivan, Candel Vasile, Ciocîrlea Constantin, Duma Ionel, Ghețău
Nicolae, Ginghină Nicolae, Nacu Neculai, Rășcanu Ioan.

A nouăsprezecea întâlnire, 7 septembrie 2019, a avut doar 7
participanți: Barbu Ivan, Candel Vasile, Duma Ionel, Ghețău Nicolae,
Ginghină Nicolae, Rășcanu Ioan, Tufă Laurențiu.

De la a zecea până la a nouăsprezecea întâlnire nu au lipsit niciodată 6
colegi: organizatorii Duma Ionel și Ghețău Nicolae, alături de Barbu Ivan,
Candel Vasile, Ginghină Nicolae, Rășcanu Ioan, Tufă Laurențiu.

A douăzecea întâlnire, 5 septembrie 2020, s-a desfășurat în condițiile
impuse de pandemie. Ca urmare, ne-am revăzut doar 6 colegi: Duma Ionel,
Ghețău Nicolae, Barbu Ivan,
Candel Vasile, Rășcanu Ioan, Tufă
Laurențiu.

Dorința revederii a rămas
aceeași, cu același consemn: prima
sâmbătă din luna septembrie!

Participanții la a 20-a
întâlnire de promoție

113

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

PRIETENILOR MEI, CU NOSTALGIE!

Liceul Pedagogic! O clădire
superbă, generoasă, primitoare. Prima mea
impresie a fost aceea a unei școli în care
fiecare își cunoaște bine rosturile. Fără să
vorbească prea mult!

Spații largi, holuri imense, săli de
repetiție, ateliere de pictură etc.

Adevărată atmosferă de liceu
vocațional. Ferestre largi, cu vitralii, ce
dădeau într-o curte interioară.

Curțile interioare au, pentru mine
cel puțin, un farmec aparte. Te fac să visezi.
E un loc de dincoace de lume. O curte interioară e ca o îmbrățișare. Până la
îmbrățișarea perfectă, în brațe s-au ținut trandafiri, lăcrămioare, cactuși,
bujori, liliac... Unii cu spini, alții fără.
Și a poposit, în sfârșit, Mâna Maicii Domnului în preajma unui balcon
și ... a coborât pacea.
Acum, la atâția ani distanță, pot spune cu mâna pe inimă că, la Liceul
Pedagogic ‖Ioan Popescu‖, funcționează elita profesorimii bârlădene.
Percepția asupra Liceului poate fi diferită din afară dar, ce se face aici,
nu se face în prea multe locuri.
Ce înseamnă să fii un profesor adevărat? Depinde de cum te simți tu
ca dascăl, de așteptările pe care le ai. Poți să strălucești într-o mare de
mediocritate și să fii fericit. Depinde până unde merge visul.
Cine a spus că nu sunt momente când îți vine să arunci cu catedra în
tavan? Dar parcă poți? Și atunci te repliezi și începi să crezi că e ceva în
neregulă cu tine. Nu! E ceva în neregulă cu noi, cu noi toți. Cu viața noastră!
E ușor să fii elev? Nici vorbă! Și atunci, când în privirile levilor și a
profesorilor se zbat atâtea nedumeriri, atâtea neputințe și, uneori, atât de
multă amărăciune, îți vine un dor de libertate teribil. Ei și? Poate că libertatea
la care visăm e tocmai descătușarea interioară prin râs. Hai că vă plăcea să
râdeți, dragilor! Din realități și din ce vă aduceați aminte... Cu mine!
Liceul Pedagogic n-a fost și nu este o școală cu morgă. E o școală
respectabilă, dar fără ifose. În viața unei școli se perindă directori, profesori.
Toți vor să fie ei înșiși, să-și lase amprenta clară pe ceva concret sau pe ceva
ce nu se poate nici măsura, nici cântări: sufletul unui copil. Eu, personal, am

114

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

avut pentru directori un respect deosebit. Pentru directorii adevărați! Îți
trebuie o rezistență psihică extraordinară să faci față atâtor provocări:
caractere, mofturi, accese de furie sau de duioșie mascată, etc.

Am lucrat cu doi directori, temperamente diferite, care mi-au acordat
încredere absolută și libertatea de a preda cum am crezut eu mai bine:
Tatiana Bradu – inteligentă, muncitoare, explozivă, nonconformistă, cu
nervii la vedere; Gabriela Pașca – doamna de mate. Generația mea. Nu pot
să nu fiu subiectivă. Bun manager, cu mare lipici la elevi, inteligentă și
ambițioasă.

Școala a strălucit cu ele două la ‖cârmă‖. Într-un fel sau altul sau cu
fiecare într-un anume fel.

Să n-o uităm pe Anda Ștefănică: interiorizată, mai puțin explozivă (cel
puțin aparent). Cine știe ce lovitură de teatru pregătește?!

Daniela Marinescu: pas hotărât, vânt cald de primăvară, privire de
vultur să audă motivul veseliei.

Dar să revenim! E greu să fii profesor într-o școală mare, cu pretenții?
Dacă nu cazi în capcana realității crunte, supraviețuiești. Dacă nu ieșim din
capcana lumii noastre strâmte mai putem privi spre cerul nemărginit. Pentru
că ... avem copii! Acasă și la școală! Și ei văd în noi, de fiecare dată altceva,
altcumva, nici ei nu știu exact ce așteptări au.

Și revenim la nedumeririle dintâi... Ce-o fi mai important în viața
noastră? Mirosul cald al cefei unui bebeluș? Aburul cald din castronul cu
macaroane cu brânză? Parfumul cafelei căreia nu-i mai vine rândul?

Sau poate acordurile unui pian, ale unui flaut din sala de repetiție?
Sau imaginile tulburătoare pe care le nasc culorile pe șevalet?

Totul! Totul este important! Pentru că e viață adevărată!
Dar să părăsim abordările teoretice și să poposim în cancelarie, în
pauză sau într-un moment de respiro. Camera mea (interioară) de filmat
înregistrează totul cu emoție, cu nostalgie, cu regretul că tinerețea trece pe
nesimțite. Iată ce înregistrează privirea mea: Răzvan B. - stând cu aplomb pe
scaunul doamnei M.; Ștefănica A. - sobră, elegantă, căutând ceva pe telefon
sau gândindu-se; Cătălin L. - lucrând la o monografie sau corectând la
nesfârșit lucrări; Mihai S. - visând la fermele din Germania; Elena D. – atentă
la tot și la toate, având în față 4-5 teancuri de lucrări; Mihaela I. – cu o
pereche de colanți superbi, veșnic nemulțumită de ceva; Raluca B. – eleganță
țiplă, veșnic în întârziere, agitată, perfecționistă.

115

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Ei, și într-un colț, grupul vrăbiuțelor gureșe: Irina, Anca, Mihaela,
Alina, Raluca, Daniela... Frumoase, cochete, mămici, mirese, de toate.

Frumos!
Încerc un sentiment de invidie, recunosc! Anca râde cu lacrimi, Irina

spune bancuri printre dinți, Alina, mai detașată, își admiră superbii pantofi

noi.
Apare Mihaela G, impecabil îmbrăcată, cărând o bibliotecă după ea.

Într-un colț, Roxana mănâncă o banană. Apare Vali P. cu o oarecare
nedumerire pe față. Mihaela S., cu frumusețea ei diafană, visează ... la o

iubire!
Nu vă faceți griji pentru ziua de mâine! Important este să nu ratați

clipa. Viața este o călătorie, nu o destinație.
Nu vă doresc liniște și pace. Ar fi prea plictisitor. Chiar să vă auziți

gândurile? Să vă inunde viața glasurile copiilor și ale nepoților, să știe lumea
că sunteți vii și adevărați!

Faceți copii și înălțați-i spre soare!
Să aveți încredere și să fiți voi înșivă pe de-a-ntregul și veți vedea că
totul în jurul vostru va reflecta aceasta și lucrurile se vor potrivi miraculos!
Să râdeți când vă este teamă și să nu vă doriți o viață perfectă!
Și dacă vreți să fiți fericiți, atunci FIȚI!

Prof. Mimi Marlena MITITELU

le urmeze exemplul. LA ANIVERSARE...

,,Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus,
dacă vrei să vezi foarte departe‖...
Constantin Brâncuși

Aniversarea unei școli reprezintă și
un bilanț al activității, al anilor care au
trecut, al reușitelor elevilor.

Eu cred că liceul dumneavoastră,
poate să treacă la capitolul realizări foarte
multe lucruri. Foarte mulți elevi au ajuns
dascăli în învățământ unde au dus o muncă
de migală pentru a modela generații întregi
de copii pentru ca apoi și ei la rândul lor să

116

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Desigur, nu este o muncă ușoară, dar atunci când o faci cu pasiune și
dăruire poți depăși toate obstacolele care îți ies în cale.

Un moment deosebit în activitatea liceului în perioada colaborării
noastre a fost atunci când am putut să organizăm împreună cu Universitatea
„Alexandru Ion Cuza‖ din Iași cursuri universitare pentru învățătorii
pasionați de arte plastice și limbi străine. S-a creat astfel un model de
colaborare care a fost urmat și de alte instituții de învățământ superior din
țară punând astfel bazele creșterii calității formării tinerilor dascăli printr-o
profesionalizare la un nivel superior a educatoarelor și învățătorilor.

Toate acestea s-au realizat de-a lungul anilor de colective de cadre
didactice foarte bine pregătite din punct de vedere profesional și înzestrate cu
multă dăruire și pasiune pentru nobila misiune, cea de profesor!

La mulți ani Liceului Pedagogic ,,Ioan Popescu‖ din Bârlad !
La mulți ani Colectivului de cadre didactice!

Prof. Ionel Armeanu-Ștefănică

UN ADEVĂRAT ”IZVOR” DE DASCĂLI

Aniversarea unui veac și jumătate de ființare
a unei instituții educaționale atât de importante
pentru ținuturile Bârladului și Vasluiului ne oferă
prilejul să facem o introspecție a sistemului
educațional la nivel național și local și să ne
întrebăm ce va urma în acest domeniu?

Încă de la formarea României moderne,
soarta învățământului românesc nu a lăsat
indiferent pe nimeni, atât instituții decidente,
cât și personalități ale epocii.

Există o convingere cvasigenerală că
mult așteptatul bine al țării va depinde de
evoluția școlii. În acest context a apărut și instituția pe care o aniversăm, într-
un oraș ce s-a dovedit a avea un potențial intelectual meritoriu.
Evoluția în timp a acesteia a fost cu suișuri și coborâșuri, ca a
întregului sistem educațional românesc.
S-au derulat experimente și transformări de tot felul. Unele au fost
benefice, dar, uneori, s-a pornit de la acoperiș, alteori s-a așezat căruța în fața

boilor.

117

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Într-o societate, de multe ori neașezată, dascălii acestei școli s-au
frământat cum să maximalizeze șansele de reușită și să minimalizeze riscurile
de eșec. Și, de cele mai multe ori, au reușit pregătind, uneori în condiții
dificile, generații de învățători și educatoare, care au împrăștiat lumina
cunoașterii în satele și orașele din ținuturile noastre și nu numai.

În activitatea mea didactică și de îndrumare și control (24 de ani ca
director de gimnaziu și 17 ani ca inspector școlar) am cunoscut nu zeci, ci
sute de absolvenți ai Școlii Normale, Liceului Pedagogic sau Institutului
Pedagogic de 2 ani din Bârlad

Întotdeauna am fost încântat de pregătirea temeinică, de tactul și
competența pedagogică a acestora. Impresia aceasta s-a transformat în
convingere cu ocazia inspecțiilor pentru acordarea gradului didactic I, fiind
președintele comisiilor de examen pentru 34 de candidați (învățători sau
educatoare), abdolvenți ai acestei instituții prestigioase de învățământ.

Am mai rămas cu o impresie (nu știu sigur dacă am dreptate) și
anume că pregătirea psihopedagogică a multor învățători este mai temeinică
decât a multor profesori.

Respectul meu pentru învățători este incomensurabil, pornind de la
faptul că ei formează temelia pentru edificiul educațional românesc și își
justifică menirea și denumirea biblică cu care era apelat Iisus Hristos, cea de
‖ÎNVĂȚĂTORULE‖.

În zilele noastre ne-am trezit implantați într-un context social-
economic și politic care ne solicită complex, cerându-ne noi modalități de
abordare a problemelor, noi stiluri comportamentale. Pentru a face față
cerințelor urmează să utilizăm propriul potențial creativ, inventând soluții
alternative originale, fără a renunța la tradițiile sănătoase ale învățământului
românesc. Lumea nu s-a născut ieri sau azi, cum cred unii.

‖Ființa unui popor nu este în pericol atunci când se schimbă guvernele
sau președinții, când are loc un cutremur sau un război, ci atunci când se
întrerupe ștafeta învățătorilor și a celor care învață‖ spunea prof. univ. dr.
Ștefan Avădanei

Un adevăr de necontestat!
De aceea, vă îndemn să luptați pentru continuitate, să nu fie secat
acest ‖izvor‖ de dascăli, benefic în trecut și în prezent și atât de necesar în

viitor.

Prof. Melu IACOB

118

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

LA CEAS ANIVERSAR!

Şcoala, cel mai important factor de
cultură şi civilizaţie în viaţa unui popor,
instituţie de marcă pentru societatea
românească, a reprezentat şi trebuie să

reprezinte un permanent factor polarizator
al energiilor noastre naţionale. Numai un
popor civilizat poate să aspire la
recunoaştere internaţională şi integrare în
marea comunitate universală. Şcoala învaţă
şi produce învăţare, formează oameni, îi
integrează în societate, furnizează
populaţiei modele comportamentale.
Ca să pornească oricine la întocmirea unei monografii, nu este lucru
tocmai uşor, căci sunt necesare multă putere de muncă, răbdare, deplină
învăţăturǎ şi aleasă iscusinţă a slovei. Iar peste toate, mai este nevoie măcar
de un strop de iubire, care să nu se risipească la nicio bătaie a vântului, oricât
de năprasnic ar fi el.
Un asemenea eveniment cum este sărbătorirea a 150 de ani de la
înfiinţarea şcolii pedagogice bârlădene este un prilej – şi o datorie – pentru

rememorarea unor nume, a unor oameni, de azi sau de demult, care s-au
remarcat în mod deosebit în profesia lor, pe care au slujit-o cu devotament şi
talent pedagogic, onorând astfel numele de dascăl.

Autorii monografiei şi cei amintiţi în paginile ei pot demonstra că nu
există şi nu va exista niciodată un final propriu-zis când ne referim la

consemnarea faptelor din trecut sau a celor de azi, care devin trecut prin
fiecare clipă ce curge din prezentul nostru.

La ceas aniversar nu vă putem ura decât să vă încununeze prezentul
cu putere de muncă, talent şi dăruire pentru a duce mai departe faima, pe
drept câştigată în timp, a Liceului Pedagogic „Ioan Popescu‖ Bârlad .

Povestea Liceului Pedagogic ―Ioan Popescu‖ Bârlad merge mai
departe, având aceeaşi misiune, educaţie de calitate pentru toţi elevii, care să
le asigure reuşita profesională.

LA MULŢI ANI, DRAGI DASCĂLI!

Daniela Laic,

Director al Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Vaslui,
Partener educațional al Liceului Pedagogic ‖Ioan Popescu‖ Bârlad

119

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

DE ZIUA ȘCOLII (Consemnări)

‖Trecut-au anii ca nouri lungi pe
șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară‖
mărturisea marele nostru poet național, Mihai
Eminescu, iar noi, oamenii obișnuți, supuși
aceluiași principiu de scurgere fără oprire a
timpului, încercăm, doar prin amintiri, să
reînviem aspecte esențiale din viața noastră,
care urmează a timpului cărare.

Absolventă a Școlii Pedagogice, de la
Complexul Școar Bârlad, în anul 1963, (așa
se numea atunci Liceul Teoretic ‖Mihai
Eminescu‖ de astăzi), specializarea învățător,
apoi a Facultății de Filologie, specializarea Limba și literatura română, de la
Universitatea ‖Al.I.Cuza‖ din Iași, am lucrat în învățământ aproape 50 de ani,
atât în mediul rural, cât și în mediul urban, îndeplinind și, timp de 10 ani,
funcția de director al Școlii Pogonești, comuna Ivești, județul Vaslui.
Printr-o minunată șansă creată de Revoluția din 1989, am obținut, prin
concurs, un post de profesor la Liceul ‖Mihai Eminescu‖ din Bârlad, unde am
predat atât la profilul real, cât și la cel umanist.
În mod deosebit m-a marcat activitatea didactică din cadrul Școlii
Normale, a cărei elevă am fost și unde am predat , alături de unii dintre foștii
mei profesori, precum: domnul profesor de matematică Ștefan Cucoș și Ioan
Mihăilescu, peofesor de muzică vocală și muzică instrumentală, care m-au
impresionat plăcut, atât atunci când eram elevă, dar și când lucram, alături de
dumnealor, ca profesoară, prin profesionalismul deosebit, prin corectitudinea,
prin punctualitatea și dăruirea totală în activitatea didactică.
Lucrând alături de asemenea personalități, m-am străduit să le urmez
exemplul în activitatea didactică și să depun tot efortul pentru a le răsplăti
contribuția deosebită în educația și formarea profesională, a mea și a altor

colegi.
A lucra alături de foștii tăi profesori nu este un lucru atât de ușor,

pentru că te simți mereu responsabil de ceea ce faci și cum faci și mereu ești
nemulțumit că nu reușești să te asemeni dumnealor și să le arăți că le-ai urmat
sfaturile care ți le-au dat când erai elev(ă).

120

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În comportamentul dumnealor față de mine, ca profesoară, m-a
impresionat, în mod deosebit, modul prin care știau să mă încurajeze și să-mi
arate că nu am de ce să fiu așa de sfioasă față de dânșii.

Funcționând la o școală cu profil pedagogic, am avut șansa să lucrez
cu elevi buni și foarte buni, care fuseseră selecționați printr-un examen de
admitere foarte serios și riguros.

Activitatea didactică solicita pe profesori foarte mult, întrucât acești
elevi urmau să devină ei înșiși formatori prin tot ceea ce aplicau în practică la
terminarea școlii, dar noi, profesorii nu precupețeam efortul ce-l depuneam,
pentru că elevii noștri ne satisfăceau prin rezultate deosebite, nu numai la
clasă, ci și la diferite concursuri școlare, locale sau naționale, la care obțineau

rezultate foarte bune.
Așa se explică faptul că mi-au rămas în memorie și mie, ca profesor

de Limba și literatura română, elevi, precum: Cazacu Paula (olimpică
națională, 1996), Dorobăț Cristina Nicoleta, Carp Marcela, Cojocaru Daniela,

Dodoi Marcelica, Strat Mioara, Popa Laura, Durbaca Adina, Catrinici Sabina,
Burghelea Ana Maria, Stan Ina, Matei Daniela, pe care-i privesc în albumele
de promoție și despre care știu că au devenit oameni de valoare ai
învățământului nostru.

Dacă școala s-a bucurat de elevi foarte buni, nu trebuie să uităm că
rezultatele bune obținute de către aceștia s-au datorat, într-o mare măsură,
profesorilor foarte buni, care nu și-au precupețit efortul și s-au dăruit, cu tot
sufletul, activității de formare a viitorilor lucrători în domeniul educației,
fiind apreciați, cum se cuvine, de părinții acestora.

Buna pregătire profesională, dar și cea de cultură generală,
seriozitatea în muncă, dăruirea totală, merită din plin, nu numai respectul
foștilor elevi, ci și stima întregii societăți. În acest sens, s-au remarcat
profesori, precum: Maria Corodescu, Gheorghe Corodescu, Ioan Tăbușcă,
Marinescu Mircea, Tatiana Bradu, Valerian Panțiru, Gabriela Pașca (trei
dintre ei fiind, într-o anumită perioadă, și directori ai școlii).

Cu ocazia acestei mari sărbători, aniversarea a 150 de ani a existenței
sale, nu trebuie uitat sau neglijat rolul deosebit al directorilor școlii, care au
îndrumat cu competență procesul instructiv-educativ și cărora li se datorează,
în mare măsură, bunul mers al școlii și rezultate deosebite în activitatea
educativă, pentru care merită toată stima.

În aprecirea obiectivă a acestori directori ai școlii în care am
funcționat ca profesor, m-a ajutat și experiența celor 10 ani în care am

121

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

îndeplinit funcția de director al Școlii cu clasele I-VIII Pogonești, comuna
Ivești, Județul Vaslui.

Bunul mers al școlii, al procesului de învățământ, prețuirea de care s-a
bucurat școala, relațiile dintre profesori, armonia în care se lucra în această
școală ne determină să nu le uităm directorilor Gheorghe Corodescu, Tatiana
Bradu, Gabriela Pașca contribuția deosebită, efortul permanent de a face din
această instituție un model demn de urmat pentru toate școlile din județ și
chiar din țară.

De aceea, merită să-i prețuim și să le admirăm tactul pedagogic, buna
pregătire intelectuală și, nu în ultimul rând, calitatea de oameni deosebiți, în
relațiile cu elevii, cu părinții, dar, mai ales, cu cadrele didactice subordonate,
creând o atmosferă armonioasă și plăcută de lucru.

În concluzie, sunt mândră și plină de mulțumire că am funcționat într-
o școală care merită pe deplin aprecierile, atât ale absolvenților, ale cadrelor
didactice, cât și ale tuturor cetățenilor orașului și ai județului.

Cu această ocazie , doresc tuturor actualilor elevi, profesorilor și altor
slujitori ai școlii, să urmeze exemplele demne de urmat ale înaintașilor și să
mențină această unitate de învățământ la rangul ce i se cuvine, prin misiunea
nobilă de a instrui și a educa viitori formatori de generații, la cote superioare.

La mulți ani!

Profesor, Paraschiva Donea

AMINTIRI, AMINTIRI !

În luna iunie a anului 1945,
isprăveam primele patru clase ale
învățământului primar. În față erau două
posibilități de a continua școlarizarea.
Prima, cea agreată de majoritatea
familiilor, să urmeze cursul complementar,
de șapte clase, la aceeași unitate școlară cu
cadrele locale. A doua, să susții examen de
admitere pentru învățământul secundar

(licee teoretice, industriale, comerciale,
școli normale etc.) Din comună, nouă

copii, unii din cursul complementar, au
optat să se pregătească pentru admiterea în învățământul secundar. Cei șapte
băieți și două fete aveam opțiunea pentru Școala Normală de învățători. Cinci

122

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

candidam la Școala Normală Principele Ferdinand din Bârlad, doi la cea din
Galați și fetele la Iași. Întreaga vară, sub stricta supraveghere a învățătorilor
Măndița și Ion Vânaga, am pregătit admiterea. În septembrie, am avut parte
de o mare surpriză – am fost înscriși în clasa I-a, fără examinare, cu
obișnuitele cerințe. Îmi amintesc de vestimentația uniformă, taxa școlară,
căutarea gazdei deoarece nemții, în retragerea din fața sovieticilor au minat și
distrus clădirea Școlii Normale. S-au constituit două clase a I-a, A și B.

Cursurile noastre se desfășurau la Școala nr.4 (azi denumită Tudor
Panfile) în orele de după amiază. Celelalte clase erau găzduite de alte unități
școlare din oraș.

Între timp am aflat că noi, cei din anul școlar 1945-1946, am făcut
debutul ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GIMNAZIAL. El s-a instituit cu exprimarea
Cursul gimnazial de pe lângă Școala Normală. Cerințele față de noi, cei de la
gimnaziu, erau aproape identice cu ale tuturor elevilor școlii – uniforma
vestimentară, cumpărarea manualelor de autorul indicat de profesor, salutarea
elevilor cu două clase mai mari, prin ridicarea de cozoroc a șepcii, parte a
uniformei etc. Noutate a fost că nu ne-a mai cerut ca fiecare elev să aibă
vioara la care să învețe să cânte.

O altă amintire ține de sfârșitul anului școlar 1947 – 1948. Ni s-a
comunicat că vom susține, în vară, examenele de accedere în cursul superior
(examenul de capacitate) împreună cu elevii din clasa a IV-a. Această
reformă, sub conducerea ministrului de resort, Vasilichi, am resimțit-o
puternic. După susținerea examenului, s-au constituit, din cele trei clase
examinate, numai două.

Numele școlii s-a modificat din Școala Normală de băieți Principele
Ferdinand, în Școala Pedagogică de băieți. Ni s-au scos din planul de
învățământ, predarea disciplinelor Limba franceză, Religia, Limba latină și s-
a introdus Limba rusă. Au apărut manualele unice, puternic ideologizate.

Nu doar numele școlii noastre s-a schimbat. Toate liceele s-au numit
Școli medii. Mai mult, li s-a redus durata de pregătire a elevilor. La Școala
Pedagogică, s-a intrat după examenul evocat în anul I, și se absolveau

cursurile pe durata de 4 ani.
Amintiri neplăcute, chiar dureroase, sunt legate de conținutul unor

prestații didactice, la debutul învățământului secundar. Nu se dispunea de
materialul didactic firesc. Lecțiile de geografie, fără glob, cele de științe
naturale fără planșe, istoria antică fără hărți etc, consecințe ale războiului. Ne
impiedicau corecta asimilare a conținuturilor lecțiilor, dar și o biciuire a
memoriei! Manualele de Limba și literatura română erau consacrate

123

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

glorificării autorilor ca A. Toma, Dan Deșliu, Teodor Neculuță, Mihai Beniuc

și alții asemenea lor, fără a vorbi de clasicii noștri. Chiar și Sadoveanu era

prezentat cu romanul Păuna Mică.

O altă amintire durabilă a apărut în anul IV. Colegii cu vârste mai

înaintate, datorate urmării integrale sau parțiale a învățământului

complementar, au fost convocați la Comisariatul Militar (la recrutare) și mai

mulți dintre ei au fost recrutați pentru școlile de ofițeri, urmând să încheie

studiile medii, prin învățământul fără frecvență! La sfârșitul cursurilor în vara

anului 1952 și susținerea examenului de diplomă (azi bacalaureat)

majoritatea absolvenților au primit posturi de învățători în Raionul Bârlad.

Câțiva am primit acceptul pentru a susține examen de admitere în

învățământul superior. Eu am urmat cursurile Facultății de Geologie-

Geografie, din cadrul Universității ‖Al.I. Cuza‖ din Iași.

Debutul în activitatea profesorală a fost făcut la Școala generală din
comuna Grivița, raionul Bârlad, regiunea Iași, în anul 1957. Din toamna
anului1958 și până la pensionarea din anul 1997 am funcționat ca profesor la
diferite școli generale și licee din municipiul Bârlad. De asemenea, am
îndeplinit diferite atribuții politico-administrative: director al Liceului ‖Gh.
Roșca Codreanu‖, director adjunct, inspector școlar, șef de secție de
învățământ și cultură în orașul de subordonare regională Bârlad, președintele
Societății de Științele Naturii și Geografie (SSNG), înființată la 1 decembrie
1964. În martie 1969 sunt ales președintele Societății de Științe Geografice
(SSG), prin divizarea SSNG în 1968 în Societatea de Științe Biologice,
Societatea de Științe Geografice și Societatea de Științe Geologice, în urma
apariției județelor ca unități administrative.

Activității la catedră i-am acordat maximum de interes. Am condus
colectivul de catedră din cadrul Liceului Teoretic ‖Mihai Eminescu‖ Bârlad,

cercul pedagogic de specialitate, am sprijinit activitatea cercurilor geografice
ale elevilor și i-am antrenat în competițiile specifice. Am participat de multe
ori la desfășurarea olimpiadelor de Geografie ca însoțitor de echipaj sau ca
evaluator în comisiile specifice. Am făcut parte din comisiile de acordare a
gradelor didactice, de examinare pentru ocuparea catedrelor, de admitere în
învățământul superior la Universitățile din Iași și Galați.

Am avut onoarea și privilegiul de a preda elevilor de la Școala
Normală, unde am fost și diriginte la una din cele patru clase (trei de
învățători și una de educatoare), clasa 13P2 – învățători, promoția 1995. A
fost o clasă numai de fete, absolvente de marcă, ce fac cinste și onoare
profesiei de dascăl.

La ceas aniversar, urez prestigiosului liceu ‖La Mulți Ani‖!

Prof. Vasile Cârcotă

124

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

UN CĂLDUROS OMAGIU!

Mă simt privilegiată să fiu martora a trei
evenimente importante din istoria Școlii
Normale a Bârladului: centenarul, aniversarea a
125 și 150 de ani de existență.

Îmi amintesc, cu nostalgie, de ecoul și
amploarea sărbătoririlor trecute la care au luat
parte mari personalități culturale, generații
întregi de cadre didactice (printre ei și părinții
mei), cu toții foști elevi care au studiat și s-au
format în acest lăcaș.

Au fost momente de mare înălțare
spirituală când s-a intonat ‖Imnul
învățătorului‖, cu vibrantele versuri despre ‖ostașii țării anonimi‖. Acest
cântec era în tradiția fiecărei serii de absolvenți.
Ca profesor de discipline psiho-pedagogice și de coordonator de
practică, am colaborat îndeaproape cu elevii, cu profesorii metodiști, cu
educatoarele și cu învățătorii de la grădinițele și școlile de aplicație, unde se
învăța meseria didactică. Îmi amintesc că marele Ian Amos Comenius numea
școala drept ‖atelierul umanității‖.
Relația cu foștii elevi s-a perpetuat de-a lungul timpului prin cursurile
de perfecționare, examenele pentru obținerea gradelor didactice, pe care le
susțineau și prin care își etalau progresele profesionale.
La Liceul Pedagogic a pulsat întotdeauna o bogată activitate nu
numai intelectuală cât și cultural-artistică prin concursuri, olimpiade,
excfursii, tradiționalele banchete de sfârșit de școală etc.
Ca pensionară păstrez, în continuare, legătura cu mulți dintre foștii
elevi, oameni cu importante responsabilități profesionale și sociale, oameni
onești și de mare încredere.
La ceas aniversar țin să aduc un cald și sincer omagiu venerabilei
școli, celor care au contribuit la prestigiul său; de asemenea, transmit un
mesaj de felicitare profesorilor și conducerii actuale a școlii, mult succes în
efortul de racordare la nevoile tot mai complexe și dificile ale timpului pe
care-l străbatem.
Urez mult succes celor care ‖au venit să ia lumină‖, elevilor actuali ai
istoricei școli!

125

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În încheiere adresez mulțumiri doamnei profesoare Tatiana Bradu
care, prin solicitarea de a scrie aceste rânduri, mi-a provocat frumoase și
plăcute amintiri din viața de dascăl!

Prof. pensionar, Gabriela Luminița Malihen

FERESTRE LARGI SPRE ORIZONTURILE VIEȚII
prof. dr. Liviu Țâțan, fost director

De Școala Normală din Bârlad
am auzit mai întâi în 1962, când eram
student în anul I și am vizitat acest
‖colegiu englezesc‖ (A. Păunescu) - cum
se definea în epocă Complexul Școlar
‖Gh. Gheorghiu- Dej‖- un veritabil
templu al spiritualității naționale. În anul
1966 - la absolvirea facultății- am primit
repartiție guvernamentală ca profesor de
biologie la Școala Normală, la
recomandarea prof. univ. dr. Ștefan
Vancea, fost profesor al acestei școli -ce mi-a prezentat multiplele avantaje
ale acestui mare pas în viața mea profesională. Nu regret că i-am urmat

sfatul.
M-am prezentat la post pe data de 29 august 1966, când orașul Bârlad

era într-o efervescență specifică marilor evenimente populare - bâlciul anual.
După vreo oră de așteptare în fața CEC-ului - martor al unei vânzoleli
nemaiîntâlnite până la retragerea mea din Bârlad în 1986 - am prins un
autobuz de Complex și am ajuns la citadela de pe Dealul Morilor. M-am
bucurat că școala era plasată într-un cadru natural deosebit, unic, înveselit de
cântecul Passeriformelor specifice unui ecosistem silvestru în formare. Păcat
că după revoluție autoritățile au tăiat pădurea din preajma școlii și au înlocuit
trilurile păsărilor silvestre cu măcăitul rațelor și grohăitul porcilor. Asta ca
prefigurare a reformelor ce vor fi venit- adică stricăm ce-au făcut alții, ca să
nu punem în loc nimic.

Cei mai vechi v-amintiți că la Complex era ‖șef ‖ prin 1966 domnul
Ganea – adică îți permitea au ba accesul în clădire - care când m-a zărit
făcându-mi loc pe scări spre ușă -pe la poștă- și-a dat seama de situație și m-a
condus la secretariat- la doamna Popovici. Am intrat astfel în programul

126

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

‖oficial‖ -deoarece eram așteptat, fiindcă alți doi ‖iezi‖ nou-repartizați -unul
din Dej, altul din Cotnari – erau deja instalați. Eu venisem cu 3 zile mai
devreme pentru a-mi găsi gazdă, cantină etc., dar am fost impresionat – ca și
ceilalți doi colegi- că fusesem așteptați acolo, cu toate cele necesare instalării
noastre ca începători, prin grija directorului general (1965-1978) al

Complexului - domnul profesor Vasile Dumitrache (1923-1993). Nu voi
zăbovi în legătură cu influența acestui om asupra vieții mele, subliniind doar
că m-am bucurat de îndrumarea și aprecierea permanente din partea sa, mi-a
asigurat condiții materiale și profesionale pentru pregătirea doctoratului meu
-primul, în epocă, din județul Vaslui - domnul Dumitrache fiind pentru mine
un exemplu rar de profesor înnăscut, dăruit, moral și prețuit de toată lumea
(nu vorbim de 2-3 excepții).

După ce domnul Vasile Dumitrache a fost înlăturat din postul de
director în 1978 – că-i supăra pe unii șefi- am fost propuși să-l înlocuim eu
sau colegul V. Popa. Eu am amânat răspunsul din motive de studii - urmând
să finalizez teza de doctorat, iar colegul Virgil Popa a fost numit cu 1
septembrie 1978. Eu am fost din nou propus și numit cu 16 iulie 1982 -când
profilul pedagogic era în lichidare, desăvârșită în 1984.

Încă din 1958, Școala Normală era încorporată la Complexul Școlar,
dar avea director separat. Când am ajuns eu ca profesor acolo, în 1966, era
director doamna Elena Popescu, iar în câteva zile a intrat pe funcția de
director domnul Ștefan Cucoș (1932-2014), fost inspector școlar. Profesorul
Ș. Cucoș a fost director din septembrie 1966 până la 1 septembrie 1977, când

a trecut ca adjunct al lui V. Dumitrache la noul liceu format prin comasarea
din 1977 a liceelor din Complex.- În noul an școlar 1978/1979, conducerea
Liceului Pedagogic -cum se numea acum Complexul Școlar- a fost preluată

de dl. prof. Virgil Popa-care l-a succedat pe V. Dumitrache.
Directoratul lui Ștefan Cucoș dintre 1966 și 1977 a făcut epocă. Nu o

să mai revin asupra personalității de excepție a profesorului de matematică
Ștefan Cucoș, care la bază era învățător – șef de promoție 1951 la această
școală – adică avea o ‖pornire‖ excepțională pentru o profesie din educație
;era un profesionist desăvârșit, impresiona prin pregătirea sa multilaterală,

dispunea de un stil managerial aparte (ferm, obiectiv, clar), oferea un
exemplu personal demn de urmat, degaja atmosfera cu un umor fin și bine
filtrat, era un mentor remarcabil -încât îi atribuim lui cea mai semnificativă
contribuție la ridicarea învățământului preșcolar și primar din județ în epoca
respectivă, alături de echipele I.Ș. M. Bârlad, I.S.J. Vaslui și I.S.J. Iași (după
1984- când s-a încheiat această etapă din istoria Școlii Normale Bârlad).

127

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În toată istoria sa -poate cu excepția ultimilor ani- școala a recrutat
mai ales elevi din mediul rural, care se reîntorceau acasă calificați ca
educatoare/ învățători în județele Vaslui, Iași (10-15%) și altele(câteva
procente). În anul centenarului a absolvit promoția cu cel mai mare număr de
absolvenți, peste 300, iar pe măsura ocupării posturilor, s-a diminuat cifra de
școlarizare până la lichidarea profilului pedagogic în 1984. Școlarizarea

pentru profilul pedagogic s-a reluat peste 6 ani, iar peste un deceniu de la
ultima serie, într-o unitate independentă, conform noilor orientări
postrevoluționare privind învățământul pedagogic.

Ca urmare a demersurilor prof. dr. Gh. Corodescu – ajutat de Virgil
Popa, Emilian Dumitrică, Ștefan Cucoș etc. s-a aprobat reînființarea Școlii
Normale în cadrul Complexului Școlar, iar apoi ca unitate cu local propriu și
personalitate juridică. Azi această școală poartă numele cărturarului pașoptist
ardelean Ioan Popescu, fondatorul Școlii Normale din 1870, renunțându-se la
numele imediat anterior, acordat în 1970.

În toată perioada vlahuțistă, directorul Ștefan Cucoș și ajutoarele sale
– Romeo Apăvăloaiei, Gheorghe Corodescu, Constantin Giușcă, Liviu Țâțan
(ultimii doi ca directori educativi) au instaurat un climat de muncă și

responsabilitate, contribuind cu rezultate meritorii la formarea de cadre
pentru învățământul preșcolar și primar. Mai târziu, ca inspector, era pentru
mine o bucurie să-i întâlnesc pe absolvenții noștri onorând activitatea
didactică, primind aprecierile cuvenite și răsplătind eforturile profesionale ale
formatorilor lor de la Bârlad. Peste tot numai cuvinte de laudă la adresa

profesorilor de la Liceul Pedagogic.
Absolvenții noștri repartizați la țară duceau o luptă eroică în câmpul

muncii cu mediul economic și social din cea mai săracă zonă a țării, unde
intrai în sat toamna și ieșeai primăvara, noroiul uliței ajungea până la gleznă,
grupul sanitar era o cabină unisex de scânduri putrede, școala era din
vălătuci, iarna nu era încălzită decât cu ce aduceau de-acasă elevii, copiii din
schimburi se așteptau unii pe alții pentru încălțări, seara majoritatea se culcau
nemâncați, făceau baie la lighean doar de sărbători etc. Și totuși, învățătorii și
preoții aduceau lumina în sat, în aceste condiții vitrege.

Foarte mulți absolvenți de-ai noștri și-au depășit condiția de
educatoare, respectiv învățător accesând trepte mai înalte sub aspect
profesional și social. Îngăduiți-mi să dau câteva nume, cerându-mi scuze
pentru documentarea insuficientă. Vorbim de prof Corneliu Bichineț –
senator, președinte C.J. Vaslui; prof. Năstasă Forțu -pictor de anvergură
europeană, membru al U.A.P.R.; Temistocle Diaconu, primar al unei comune

128

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

europene‖, fondator al ansamblului ‖Stejărelul‖ -Pădureni; Nicolaie Moraru –
primar Fălciu; Victor Popa -primar Banca; regretatul Nicu Rizea – primar
Zorleni; Dan Agrigoroaie – metodist M. E. Î; Gheorghe Mogâldea- inspector;
Jorj Dulgheru -fondator al ansamblului „Doina Similei‖; Silvia Musteață-
Rotaru – inspector; Lenuța Leonte- Radu -director de școală; prof. dr. Tatiana
Aionițoaiei- Bradu – director al Școlii Normale; prof. Vasile Roșca; Veronel
Aionițoaiei- magistrat; Mihai Nicolae – magistrat; Nicolae Parpalea -
magistrat; Mircea Borș- magistrat; Ovidiu Busuioc -notar; Cornel Pleșu-
inspector; Emilia Gache – prof. universitar; Mariana Noru- avocat; Viorica
Manea -avocat; Sava Stan- director de bancă; prof. Nina Beldie- scriitor;
Dumitru Dangă -director școală specială; Violeta Diaconu- Buciumaș- solistă
muzică populară; Valeriu Penișoară -membru al cenaclului ‖Flacăra‖; Mitică
Epure- muzician; Alexandru Cernat -ofițer; Valerică Șelaru -ofițer etc.

Încă de la înființarea sa în 1970, Școala Normală din Bârlad - a doua
din Moldova, după cea din Iași - a funcționat ca un generator de lumină, ca
un far călăuzitor și ca o sursă de adâncă simțire națională în procesul de înaltă
finețe al formării și șlefuirii luminătorilor copiilor din această parte de țară.

Reamintindu-mi cu respectuoasă și profundă nostalgie anii perioadei
vlahuțiste (1970 – 1984) a Școlii Normale din Bârlad, nu pot să nu evidențiez
dăruirea pe altarul educației cu maximă competență și responsabilitate a
profesorilor Mihai Mâță, Horia Stamatin, Anastasia Apăvăloaei, Gheorghe

Gohoreanu, Jeana Popa ,Petra Chiriac, Mihaela Tudor- Grama, Oltea-Elena
Rășcanu- Gramaticu, Elena Diaconu- Luca, Gheorghe Popescu, Virgil Popa,
Ștefan Cucoș, Cecilia Costică, Costel Giurcanu, Victor-Petru Avram,
Alexandrina Bâclea, Aurelia Ursu, Virgil Vesel, Eleonora Roman, Constantin
Giușcă, Ina Nacu, Mâță Dumitru, Ioan Timuș, IIie Gheoroae, Romeo
Apăvăloaei, dr, Gheorghe Corodescu, Maria Corodescu, Gabriela Pădure-
Malâhin, Virgil Beceru, Nicolae Ghețău, Petru Ghinea etc Majoritatea dintre
cei enumerați ar fi putut onora – conform aprecierilor oficiale și solicitărilor
adresate lor – oricând un post didactic universitar datorită prestanței,
prestației și prestigiului de care se bucurau .

Eu însumi -la începutul carierei fiind cu câțiva ani mai în vârstă decât
unii elevi sau studenți de-ai noștri - am evoluat în tandem cu ei, promovând
definitivatul primul pe Moldova în 1970, gradul ai II-lea tot primul în 1975,
reușind la Școala Doctorală în 1971 și susținând teza de doctorat în 1978. Am
devenit doctor în Zoologia nevertebratelor, cu noi descoperiri în bioecologia
ichneumonidelor. Sunt citat în istoricul celei mai vechi universități din
România, pentru contribuțiile la dezvoltarea științei. Prin cercetările efectuate

129

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

de mine, m-am încadrat în școala românească de ichneumonologie, fondată

de acad. prof. dr. doc. Mihai I. Constantineanu (1895-1994) - cu rezultate
apreciate în toată lumea.

Cu 16 iulie 1982 am fost numit director al Liceului Pedagogic,
devenit cu 1.09.*82 Liceul Industrial nr. 2 ‖Al. Vlahuță‖ și am fost instalat ca
director pe 13 septembrie 1982. Am povestit în alte cărți. Am dus la capăt
mandatul de director, până la 31 august 1986, când am fost transferat cu 1.
09. 1986 la I.S.J. Vaslui ca inspector până la 25.01. 1990.

Cu funcție managerială de cea mai mare importanță la Bârlad în
perioada 1982-1986, am fost director coordonator pe Bârlad, deputat în

Consiliul local din 1974-1989, membru al Comitetului Executiv al
Consiliului Local începând din 1985, metodist I.S.J. Vaslui am publicat
lucrări în ‖Analele Universității‖ din Iași, în ‖Tribuna școlii‖, în ‖vremea
nouă‖, în ‖Școala bârlădeană‖, în trilogia ‖Bârladul odinioară și astăzi‖; am
fondat și îndrumat revista școlii; am fost director adjunct între 1966 -1969 și

1979- 1982 etc.
Cu câtă satisfacție susțineam lecții dense, atractive și eficiente la

clasele unde erau „șefi‖ -cum le ziceam tuturor, elevii de atunci Maria A.(V
B ed.,1968), Iulia T. (V A, 1969), Elena Ș. (V C, 1969), Soltana S. (V A,

197O), Liuba T. (V B, 197O), Ecaterina F. (V C, 1970), Aspazia R. (V D,
1970), Iulius B. (V E, 1970), Ștefan S. (V F, 1970), Vasile C. (V G, 1970),

Sultana P. (V A ed., 1970), Lucica C. (V B ed., 1970), Diana R.(V A, 1971),

Mariana M., (V C, (1971), Dan A. (V A, 1972), Neculai S . (V C, 1972),

Dumitru D. (V C,1973), Aurelia C. (V A, 1974), Mariana B. (V B ed. 1974),
Neculai M. (V B înv.,1975), Nuța D. (V ed., 1975), Zabeta M. (V A, 1976),
Valerică Ș. (V C, 1976), Crina C. (V ed. 1976), Paraschiva G. (V A, 1977),
Tatiana A. ( XIII P1, 1978), Tatiana C. (XII p1, 1984) -profil pedagogic în
lichidare, deoarece nu au mai fost repartizate locuri încă din 1980. Noul
profil pedagogic reîncepe în 1990 în cadrul Complexului Școlar, iar Școala
Normală nouă ‖Al. Vlahuță‖ – azi ‖I., Popescu‖- de la 1. 09. 1994.

Ca inspector la I.S.J. Vaslui, am controlat și îndrumat profesorii de
biologie, activitatea directorilor, învățământul primar, sericicultura, planul la
plantele medicinale și educația sanitară .În ultima perioadă de mandat am fost
cooptat ca metodist al M.E. Î. – susținând rapoarte chiar în fața ministrului.

După mutarea familiei la Rm. Sărat în 1989, am fost numit director la
G.Ș.,A. Rm. Sărat, am fost în continuare metodist al M.E.Î., al I.S.J. Iași, al I.
S. J. Vaslui și al I.S.J. Buzău.

130

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În 1996 am elaborat primul -și deocamdată singurul- manual de teste
grilă pentru biologie liceu din România; am editat 3 cărți de teste grilă în
1999 pentru medicină și farmacie; am fost desemnat în 2005 profesorul
anului pe țară la biologie; am primit în 2006 Diploma de Excelență din partea
ministrului, și apoi în 2007 Diploma de Excelență pentru întreaga activitate
didactică, științifică, managerială și publicistică din partea Primăriei Rm.
Sărat, după pensionarea forțată din 2007.

În ultima perioadă, am publicat lucrări de memorialistică, eseistică,
critică literară etc. , mai cunoscute fiind volumele ‖Triumful luminii visate‖ -
304 p., ‖Amarul pelinului virginei‖ -140 p., ‖ Întoarcerea renegatului‖ -376
p., ‖Destinul omului‖ -184 p., ‖Umbrelele speranțelor deșarte‖ -circa 300p,

sub tipar etc.
Școala Normală din Bârlad, cu un trecut atât de glorios, de care mă

simt și eu legat sufletește, dimpreună cu toți colegii și elevii mei, rămâne în
capitala de jos a Moldovei ca un reper călăuzitor de mare deschidere, pentru
propășirea și afirmarea potențialului creator al poporului român, prin educație
și iubire de Dumnezeu – cu ferestrele larg deschise spre orizonturile vieții.

Rm. Sărat, 15 iunie 2021

LICEUL PEDAGOGIC „IOAN POPESCU” DIN BÂRLAD –

LA ANIVERSARE...

Orice instituire educațională

devine o promisiune de edificare, de
înălțare, de civilizare. Școala deschide noi
căi, aduce la suprafață „carate‖ nebănuite,
coalizează energii, predispune la
„înmulțirea talanților‖, are reverberații
infinite în timp și spațiu. Pe ceea ce oferă
școala se poate clădi ceea ce se speră a se

ivi mai apoi.
Înființată în 1870, în anii de avânt

și edificare culturală a țării, de după
revoluția de la 1848, Școala Normală din
Bârlad devine a șasea instituție de acest fel din țară (și a doua din Moldova,
după Iași, la 1855), funcționând atât ca un oficiu de formare a viitorilor
învățători, cât și ca un for de forjare și dezvoltare culturală, ca un inductor
instituțional luminator și diriguitor în plan cultural și societal.

131

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

În general, Școala Normală reprezintă o instituție emblematică pentru
spațiul românesc, care a condus, prin cei pregătiți în perimetrul acesteia, la
alfabetizarea, școlarizarea, culturalizarea populației României, asumându-si
rolul de far călăuzitor și modernizator nu numai în ce privește școlaritatea,
dar și civilizația românească în ansamblul ei. Întărită prin decizii normative
ulterioare (mai ales în mandatele lui Spiru Haret), Școala Normală și
învățătorii ei deveneau adevărați apostoli culturali, propovăduitori nu numai
ai cunoașterii, ci și ai bunelor practici sau moravuri. Alături de preoți, aceștia
au contribuit imens la edificarea României moderne, la o mai bună rânduială
în ce privește raportarea la cunoaștere, la semeni, la cetate.

Dascălii de la Școala Normală din Bârlad au fost niște exemple din
acest punct de vedere, cu atât mai mult cu cât instituția invocată funcționa
într-un oraș și un areal avid și cu propensiuni către cultură. De aceea, această
școală a constituit permanent un for motivant, un magnet care a polarizat pe
copiii cu potențial, activând și multiplicând vocații ce zăceau într-o stare
latentă. Mulți copii, familii, comunități - cu deficit material dar cu dorul de
înălțare prin învățătură - au beneficiat din plin, direct sau indirect, de prezența
acestei instituții educaționale.

Cunoaștem că această școală, ca multe altele, a trecut prin avataruri de
toate felurile - administrative, politice - prin dislocări, desființări, re-definiri,
etc., însă istoria și tradiția și-au spus cuvântul, ceea ce face ca astăzi
învățământul românesc să beneficieze, în orașul Bârlad, de această entitate
școlară profilată pe formare vocațională în direcțiile pedagogică, artistică,
sportivă – cultivând, pe mai departe, cu profesionalism și responsabilitate,
înclinații, așteptări, expectanțe ale copiilor și tinerilor din partea centrală a
Moldovei. Modernitatea actuală a adus și noi oportunități, dar și provocări pe
linia schimbului de bune practici, a mobilităților internaționale, a perfectării
din perspectiva strategiilor didactice sau a dotărilor tehnico-materiale.

Însă, cel mai mare tezaur este cel uman, cel al predecesorilor dar și cel
al contemporanilor, al celor care se formează în această școală și intră în
sistem, continuându-și, de cele mai multe ori, traseele de formare la nivel
academic, în universitățile noastre. Urmărind spațiul virtual, am identificat
numeroase cadre de regăsire a absolvenților și de raportare cu mândrie,
nostalgie, recunoștință față de o instituție care a imprimat identitate și
apartenență profesională. O astfel de coalizare a absolvenților, mulți atinși de
anii senectuții, are valoare simbolică, reprezentând, în același timp, și o
formă suplimentară de cinstire și de atașament vocațional.

132

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Îi felicităm pe toți profesorii și truditorii Liceului Pedagogic „Ioan
Popescu‖ cu prilejul aniversării a 150 ani de la înființare, urându-le „La mulți
ani!‖, insuflându-le încredere, spor și tenacitate în tot ceea ce fac.

De asemenea, adaug un cuvânt de prețuire și încurajare pentru elevii ce
se pregătesc în perspectiva unei vocații de care România are atâta nevoie.

La mulți ani - întru amintire, cinstire și mulțumire - Liceului Pedagogic
„Ioan Popescu‖ din Bârlad!

Prof. univ. dr. Constantin Cucoș
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași

DESPRE UN LOC-RĂSPÂNTIE DE DRUMURI ŞI,
MAI ALES, DESPRE OAMENI DRAGI…
Angelica Hobjilă

Comunicând, ne comunicăm şi
împărtăşim gânduri, emoţii, experienţe,
provocări, rememorăm şi facem proiecţii,
trăim clipa frumoasă construită prin
raportare la trecut şi la un viitor (aici,
anterior) deopotrivă. Aceste ultime

repere de ordin temporal s-au
concretizat, pentru mine, în acel loc-
„răspântie de drumuri‖ şi, mai ales,
alături de OAMENI dragi care mi-au citit
în suflet şi în minte, care mi-au creat
contexte de a mă descoperi şi care mi-au
marcat, implicit, devenirea profesională şi personală.
Şcoala Normală „Alexandru Vlahuţă‖ din Bârlad a fost „răspântia
mea de drumuri‖ şi cred că şi a multora dintre colegii de generaţie. După
emoţiile şi ineditul probelor eliminatorii, după provocarea „Amintirilor‖ lui
Creangă de la examenul de admitere, după bucuria reuşitei, a urmat, pentru
mulţi dintre noi, adevărata probă: aceea a începerii unui drum în căutare de
sine (fără jaloanele familiale de până atunci), a unui drum de descoperire
şi/sau confirmare a vocaţiei, a alegerii celei mai potrivite pentru a ne împlini
în viaţă. I-am avut aproape, în aceste încercări personale, pe profesorii noştri,
care au împărtăşit entuziasmul şi pasiunea pentru fiecare disciplină din orar

133

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

şi, mai ales, pe OAMENII care au dat sens, prin calităţile lor, efortului nostru
de a parcurge acest drum şi de a-l construi, în continuare, frumos.

Anii de liceu mi-au adus, dincolo de formarea iniţială într-un domeniu
de suflet (care mă duce mereu cu gândul şi către doamna mea învăţătoare),
coordonatele centrale ale dezvoltării mele personale şi profesionale, cele care
m-au ajutat să perseverez pe drumul ales şi să ajung să-i iubesc atât cărările
mai aspre, cât şi aleile luminoase. Au contat, în acest sens, experienţele
diverse din cei cinci ani (orele de Matematică şi zâmbetele de încurajare pe
care ni le adresam, uneori, unii altora; olimpiadele la Limba şi literatura
română şi la Pedagogie, cu intensitatea momentelor de pregătire şi cu
motivaţia aferentă probelor, dar şi cu bucuria descoperirii de noi locuri; acel
„Este un punct de vedere…‖, care ne încuraja inclusiv stângăciile anumitor
interpretări stilistice; provocările din timpul practicii pedagogice – mai ales,
comasate; experienţele de ordin relaţional din cameră şi din timpul
meditaţiilor; traseul, înotând prin zăpadă, până la Crucea de pe Caraiman;
pregătirea pentru bacalaureat în camerele cu paturi suprapuse deja ca pentru
perioada de vacanţă; repetiţiile la cor şi la instrumentele muzicale… şi
exemplele pot continua) şi au contat, din nou, OAMENII din mijlocul acestor
experienţe: profesori, mentori, prieteni, colegi…, pe care i-am regăsit sau
care m-au regăsit peste ani, în alte contexte, în momentele importante pentru
mine (personal şi profesional), dar prin raportare la aceeaşi „răspântie de
drumuri‖: Şcoala Normală din Bârlad.

Formarea iniţială este cea care mi-a dat şi reperele necesare, în drumul
meu, accederii la statutul de cadru didactic la Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza‖, Iaşi. În
această ipostază, am redescoperit, emoţionată, la Colegiul de Institutori din
Bârlad, profesori dragi şi colegi/colege de generaţie, sălile de clasă ale anilor
de liceu, biroul domnului profesor Gohoreanu, în care parcă mai ieri puneam
stampile personalizate pe fişele de lectură, în timpul pregătirii pentru
olimpiadă… În aceeaşi ipostază, am avut bucuria de a-i redescoperi, în
timpul inspecţiilor pentru gradul I, pe unii colegi, de data aceasta în ipostaza
de învăţători/educatori dedicaţi, marcând traiectoriile micuţilor din
clasele/grupele lor şi, pe aceeaşi linie, încerc acum să reeditez/construiesc,
aşa cum au făcut profesorii noştri, experienţe utile şi frumoase, motivante,
pentru viitorii învăţători şi educatori (profesori pentru învăţământul primar şi
preşcolar, în titulatura actuală).

De aici, gândurile de mulţumire şi recunoştinţă către cei pe care am
avut şansa de a-i cunoaşte la Şcoala Normală şi emoţia rememorării, aici, a

134

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

unor nume care au rămas nu doar în albumul nostru de absolvire, ci şi în
sufletele noastre: domnul diriginte Constantin Cucoş, domnul Gheorghe
Gohoreanu, doamna Maria Corodescu şi domnul Gheorghe Corodescu…
(desigur, şirul continuă cu profesorii primei generaţii de învăţători şi
educatori formate după reînfiinţarea Şcolii Normale din Bârlad). Între
regretul de a nu fi făcut mai mulţi paşi spre a ne revedea mai des în contextul
ultimilor ani şi bucuria de a fi descoperit şi de a fi avut aproape astfel de
OAMENI dragi, aleg să o îmbrăţişez pe cea din urmă, inclusiv prin rândurile
de faţă şi prin implicitul din gândurile şi trăirile asociate Şcolii Normale
„Alexandru Vlahuţă‖ din Bârlad...

Conf. univ. dr. Angelica Hobjilă
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației,

Departamentul Științele Educației
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași

ÎN CEAS DE SĂRBĂTOARE

Lect.dr. Nicoleta Rogoz
Universitatea ―Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale educației

Au trecut anii, au trecut
anotimpurile și s-au scurs amintirile care
mi-au pătruns în suflet, amprentându-mi
bucuria cunoașterii și realizării

personale! Anul 1997, an al absolvirii, a
rămas un an reper în formarea mea
profesională și personală. Aș putea spune
că absolvirea a însemnat pentru mine o
încununare a reușitelor în domenii
diferite. Mă refer la reușita de a parcurge
cursurile unui liceu prestigios în
domeniul pregătirii psihopedagogice, de
a avea mentori de excepție care au deschis perspective și provocări legate de
profesionalizarea didactică, de a asocia evenimente sau trăiri profunde alături

de colegii mei.
Anii de liceu au reprezentat pentru mine un parcurs pe care îl pot

descrie ca o călătorie cu un început și o destinație demne de a rămâne în

135

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

albumul imaginar al acelor timpuri. Alături de doamna dirigintă prof. Maria
Corodescu, de profesorii și de colegii clasei, consider că am reușit să pătrund
în tainele unei cunoașteri de profunzime a domeniilor asociate pedagogiei și
psihologiei. Sub registrul unor experiențe de învățare care au avut o dinamică
aparte, s-au construit pilonii unei formări profesionale care au rezistat
timpului. Valorile co-împărtășite au stat la baza formării unui profil psiho-
moral riguros care a rezistat fluctuațiilor timpului și conjuncturilor
determinate de vremuri. Aceasta este cea mai vie dovadă a faptului că zicala
Apa trece, pietrele rămân…are o semnificație aparte în acest context. Au
rămas cu siguranță puterea de a face față provocărilor cognitive, de a avea
rezistență în ceea ce privește păstrarea unei ținute morale și de a produce
schimbarea în mediile pe care le influențăm.

Scurgerea timpului adaugă în clepsidra cu amintiri momente de
neuitat. Drumul spre școală, parcurs prin albul zăpezilor iarna sau prin
mirosul castanilor vara, a însemnat pentru mine un drum spre cunoașterea
oferită cu dăruire și profesionalism de dascălii acestui liceu. Așezarea clădirii
școlii, în vârf de deal, are o semnificație aparte acum, peste ani. Este o
așezare a unei instituții de învățământ care a demonstrat în timp plasarea
absolvenților pe culmi, în medii diferite, în zone diferite și în domenii
diferite. O dovadă vie de enciclopedism asociat unui mediu de formare. Un
enciclopedism care a păstrat echilibrul semantic al cunoștințelor,
aptitudinilor, atitudinilor și valorilor de format.

În timp ce scriu aceste rânduri, mă cuprinde un sentiment viu de
apartenență culturală la mediul școlii bârlădene și aș putea să îl însoțesc în
aceeași măsură de un sentiment de recunoștință care mă marchează nu doar
afectiv, ci organic, la nivelul întregii mele ființe. Ce poate fi mai profund
decât valențele acestor sentimente care invadează spectrul reprezentațional pe
care îl asociez anilor de liceu? Aproape nimic din ceea ce este asociat
simțului comun! De aceea, raportarea la experiențele liceului ne supune unui
proces de reflecție care nu are un început și nici un sfârșit bine delimitate.
Lipsa reperelor temporale nu se leagă de intervalul de timp 1992-1997
petrecut pe băncile liceului, ci de modul de raportare personal la ceea ce a
însemnat întâlnirea cu oamenii valoroși care au fost intermediarii cei mai
fideli ai relației mele cu cartea. Pașii la început timizi în relaționarea cu acești
oameni de valoare au devenit în timp urme care îmi apasă greu pe umeri,
responsabilizându-mă și determinându-mă să transmit din expertiza
acumulată generațiilor în formare pe aceste domenii. Prin acest act de

136

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

transmitere intergenerațională ne asumăm capitalul intelectual și moral

acumulat.
Putem vorbi, în acest context, despre un determinism intrinsec care a

străbătut granițele asocierilor cu o anumită promoție și a invadat spiritele
absolvenților. Personal, mă număr printre cei care au fost învăluiți de acest
spirit al liceului pedagogic bârlădean și au fost motivați să ducă mai departe,
în medii instituționale diferite, formarea de bază caracterizată prin
rigurozitate, competiție, creativitate, deschidere spre schimbare, preocupare
pentru poziționarea școlii românești în tendințele existente la nivel național și
internațional.

Acum, la nivelul anului 2021, sunt în postura de a-mi întoarce gândul
de mulțumire către instituția care m-a format, către oamenii valoroși care au
clădit o imagine din care zi de zi extrag câte o frântură de suflet și o evoc în
mediul intim, personal, dar și în cel instituțional, educațional.

În ceas de sărbătoare, mă alătur cu mesajul meu celor care acum
conduc sau lucrează în această instituție și le urez tuturor să facă din mesajul
pedagogic pe care îl transmit un mesaj care să ajungă la sufletele celor
dornici de cunoaștere autentică. Sunt sigură că discipolii care urmează să fie
formați, vor fi la rândul lor, asemenea unor diamante care indiferent pe care
față ar fi rotite, tot strălucesc!

A FI SAU A NU FI.... DASCĂL !

Prof. univ. dr. Eugenia Maria Pașca
Universitatea Națională de Arte ‖George Enescu‖ Iași

Director Departamentul pentru Pregătirea
Personalului Didactic

Vicepreședinte al Senatului

De învăţat înveţi multe şi de la toţi. Dar
profesor nu e decât cel care te învaţă să înveţi.
Constantin Noica

Misiunea unui liceu pedagogic este
aceea de a forma cadre didactice, învățători și
educatoare, să ofere un mediu educațional
performant, centrat pe asigurarea celor mai
bune condiții de studiu și a unui climat propice dezvoltării personale și

137

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

profesionale, pe promovarea unor valori fundamentale europene, precum
respectarea tradiţiei şi identităţii naţionale, toleranţa, libertatea de opinie,
demnitatea, patriotismul. Misiunea Liceului Pedagogic ‖Alexandru Vlahuță‖
din Bârlad, actualmente ‖Ioan Popescu‖, este să asigure o educaţie de înaltă
calitate, în concordanță cu tendințele actuale europene, care să permită
formarea și dezvoltarea unor personalități armonioase, prin valorificarea și
valorizarea aptitudinilor, în vederea formării unor reale competențe psiho-
pedagogice care să faciliteze inserţia profesională şi socială, în concordanță
cu nevoile personale și ale societății.

Astfel, în prezent, acest liceu continuă misunea începută acum 150 de
ani, aceea de a pregăti şi forma numeroase cadre didactice, a căror contribuţie
a dus la creşterea calităţii actului de predare, de e educa numeroase generații
de copii și elevi, fiind una decisive și îndeplinită. Dascălii din această şcoală
au onorat nobila lor misiune, prin vocaţie, măiestrie, abnegaţie, pregătind
nenumărate generaţii de absolvenţi, capabili nu doar să lupte cu vâltorile
vieţii, ci şi să obţină, la rândul lor, performanţe în domeniul învăţământului.
Mulţi dintre absolvenţii de ieri sunt astăzi educatori, învăţători şi profesori.
Iată de ce se poate spune, pe bună dreptate, că înfiinţarea acestui liceu a
însemnat un moment important în evoluţia învăţământului românesc.

Și nu ca ultimă remarcă, constat că dezvoltarea ofertei educaționale
prin înființarea de profiluri artistice și sportive a dus la continua afirmare a
acestui liceu și de a oferi multiple modalități de dezvoltare personal și
profesională elevilor din aceasta zonă a țării.

Un gând de continuă creștere și devenire a acestui liceu minunat prin
dascălii și elevii săi, deopotrivă.

Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult
decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul (Mihai Eminescu)

PEDAGOGI(C)A...
Elena Popoiu

5+35+3... 5 ani de școală+liceu, 35 de ani+ 3 (prelungire) de
profesorat. Așa pot aduna anii vieții mele petrecute pe Dealul Morilor, în
semeața – o vreme chiar trufașa – școală bârlădeană numită la naștere, în
1958, Complexul Școlar Bârlad, privilegiată de așezarea în geografia urbei și
a zonei, impunătoare prin imensitatea clădirilor ce-o compun și prin spațiul
vital mai mult decât generos și aerat de care încă se bucură (veți înțelege de
ce folosesc limitativul încă!). Este impunătoare, înainte de toate, prin

138

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

vigoarea tinereții – Liceul Teoretic „Mihai
Eminescu‖ împlinește în acest decembrie 63
de ani! – și prin tot ce a adus laolaltă ca
valoare în plan educațional: instituții, oameni
ai școlii, învățăcei. Astfel, pe o durată de
patru decenii, cât să dăruiască orașului și
județului alte 8 promoții de învățători și

educatoare, Liceul Pedagogic a fost, din 1958
până în 2001, când s-a mutat în casă nouă,
parte însemnată, stimulativă și onorantă a unui
trunchi cu două inimi: două licee însemnând
sute de profesori și elevi care au respirat aerul tare al înălțimilor orașului.
Pentru profesorii, elevii și conducerile celor două licee, a fost o
vecinătate, de fapt, o conviețuire armonioasă, fără nori, somptuoasa
cancelarie înfrățindu-ne fără efort, chiar dacă, dat fiind programul specific,
consiliile profesorale se desfășurau separat, colegii de la Pedagogic
amenajându-și, la un moment dat, o mică sală de consiliu în corpul C, unde

se aflau clasele de profil.
Mi-a trebuit ceva timp ca să înțeleg ce înseamnă program specific:

observând, mai întâi, cât de rar ne întâlneam în pauze în cancelaria comună,
văzându-i apoi pe colegii noștri la ieșirea de la ore, opriți pe hol, cu catalogul
sub braț, discutând concentrat cu un elev, cu doi sau mai mulți. Așa mi-am
dat seama că pentru profesorii de la Pedagogic nu existau recreații, pentru că
îndrumarea practicii pedagogice a viitorilor absolvenți era o permanență. Am
învățat să-i privesc cu uimire admirativă și să încep să înțeleg că nu oricine
poate fi profesor de Școală Normală. Și nu orice elev. Am înțeles și mai bine
acest lucru când, așa cum li s-a întâmplat și altor colegi ai mei de la Teoretic,
mi s-au propus în încadrare și câteva ore la clase de învățători sau de
educatoare. A fost ca o intrare în altfel de școală. O revelație! O atmosferă
altfel te întâmpina din prag, ca atitudine și ținută a elevilor. Erau
conștiincioși, atașanți prin bunăvoință, motivare, bună-cuviință. Nu erau toți
străluciți, dar s-au detașat dintre ei elevi eminenți, din categoria rară a celor
pe care nici colegii lor, nici profesorii, nici școala nu-i uită. Și au devenit, cei
mai mulți dintre absolvenți, educatoare și învățători/învățătoare de referință.
Nu uit acei ani, nu-i uit pe elevii și pe colegii mei de la Școala Normală.
Pentru că așa s-a numit Liceul Pedagogic la înființare. Acum 150 de ani!

Există, inconfundabilă, transmisă din generație în generație, marca
specifică a Școlii Normale. În limba franceză, de unde am preluat denumirea

139

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

și tipul de școală, normal înseamnă conform cu regula, care servește drept
normă sau model. Școală Normală înseamnă mai mult decât o instituție de
învățământ destinată pregătirii viitorilor învățători. Ea este/trebuie să fie
normă, adică model.

LICEUL PEDAGOGIC LA CEAS ANIVERSAR.
O MĂRTURIE, UN SALUT ȘI O URARE

Școala normală/Liceul pedagogic
din Bârlad a împlinit 150 de ani. O vârstă
impresionantă, care pentru absolvenții
promoției jubiliare (1990-1995), printre
care mă număr, amplifică și rezonanța unui

important prag personal: a trecut un sfert de
veac de la obținerea diplomei de
bacalaureat. Răspândiți în cele patru colțuri
ale țării, ba chiar ale lumii, blocați într-o
geografie devenită subit locală, nu ne-am
putut (încă) întruni în persoană pentru a
depăna amintiri sau a le reîmprospăta grație
magiei reîntoarcerii împreună în locurile și către oamenii care ne-au marcat
formarea intelectuală, profesională, umană. Amintirile sunt nevoite astfel să
circule pe căi virtuale, pe trasee uneori imprevizibile care le fac să traverseze
mai ușor granița (oricum nu ușor de trasat) între domeniul intim al
autobiografiei și cel al istoriei instituției prin care am ales să ne definim și
șlefuim vocația.
Mi se întâmplă să zăbovesc asupra seriilor de fotografii publicate de
membri ai promoțiilor anterioare pe pagina grupului Facebook al Școlii
Normale, să privesc chipuri necunoscute, având totuși impresia unei mari
familiarități și convingerea că facem parte cu adevărat din aceeași
comunitate. Presupun că sentimentul acesta este foarte răspândit printre foștii
elevi ai Școlii care răsfoiesc colecțiile virtuale de fotografii.
Dar aș vrea să mă întorc acum la rădăcinile acestui sentiment de
apartenență, într-o epocă în care nu existau grupuri Facebook, în care liceul
nu avea o pagină de internet, în care nu puteam comunica cu colegii sau
profesorii printr-un grup whatsapp, în care nici nu visam la un computer
(aveam să deprind primele noțiuni de informatică doar ani mai târziu, grație
concursului organizat de profesorul de fizică Ion Adam, intitulat „Pași spre

140

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

infinit‖, deși și atunci pașii îmi păreau că duc mai degrabă spre infinit decât
spre internet), o epocă în care, la o ocazie aniversară, aș fi scris de mână și
șters/tăiat câteva pagini bune, niciodată imaculatele A4 care erau păstrate
pentru versiunea finală.

Pe scurt, aș vrea să rememorez aici toamna lui 1990, când urcam
pentru prima dată cu mândrie scările „palatului‖ (așa îmi părea) de la
Complex, în drum spre sala de clasă mare, luminoasă, în care aveam să
studiez în următorii cinci ani. Ceva trebuie să se fi întâmplat – din primele
zile – pentru ca două săptămâni mai târziu să scriu rândurile înflăcărate
despre meseria de dascăl pe care le-am citit în cadrul aniversării a 50 ani de
la absolvirea liceului pentru promoția 1932-1940.

De la înălțimea experienței lor profesionale și de viață, cum trebuie să
fi surâs absolvenții reuniți, la auzul proiecțiilor lirico-romantice care-mi
înzorzonau discursul (nu cred că făcusem încă vreo oră de practică
pedagogică)!

Dar îndrăznesc să sper că nu i-a supărat excesul de retorică. Deși am
regretat, cu mintea coaptă de mai târziu, că în acea zi nu am avut curajul de a
mă duce la fiecare dintre absolvenții reuniți pentru a le pune întrebări despre
trecutul Școlii și detaliile parcursului fiecăruia, sentimentul predominant a
rămas bucuria că acest față-în-față între generații despărțite nu de o simplă
falie temporală, ci de una istorică, a avut loc.

Și a mai rămas recunoștința către domnul diriginte, profesorul
Gheorghe Gohoreanu, care a avut inițiativa de a ne convoca la această
întâlnire, într-o sâmbătă dimineață, pe 29 septembrie 1990. Beneficiul acestei
punți simbolice era dublu: sărbătoriții nu se reuneau doar pe teritoriul
amintirilor, al reconstituirii și celebrării unui trecut lipsit de o legătură cu
prezentul, ci într-o instituție vie, reînnoită. Iar pentru noi, bobocii, era

confirmarea unui fapt abia intuit prin alegerea de a da admitere la o
specializare reintrodusă după Revoluție.

Alegerea Liceului Pedagogic devenea astfel nu doar orientarea către o
profesie, fie ea una dintre cele mai nobile, ci șansa de a ne forma într-un soi
de laborator în care se regândea echilibrul între continuitate și reînnoire, într-
un moment istoric în care trecutul se deschidea unui imens șantier, și unui
exercițiu liber, de relectură.

Acestea nu sunt doar reflecții retrospective asupra unui eveniment pe
care am decis să îl consider inaugural. Am amintirea distinctă că în acea
sâmbătă am avut sentimentul destinului. Mă simțeam la locul meu în acea

141

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

clasă, în acel liceu, iar drumul spre împlinire îmi părea că nu putea fi presărat

cu prea multe obstacole.
Recunoștința față de domnul diriginte nu privește doar modul în care

a știut, din primele săptămâni de școală, să ne facă să ne simțim bineveniți în
școala pe care o alesesem și în meseria la care aspiram.

Nu cred că voi reuși vreodată să exprim îndeajuns cât de mult îi
datorez, cât de mult îi datorăm noi toți, domnului profesor și diriginte
Gheorghe Gohoreanu, un dascăl desăvârșit. Datorită lui am sălășluit printre
cărți, la propriu și la figurat. În sala de clasă devenită cabinet de literatură, am
deprins metoda lucrului sistematic, pentru care emblematice au rămas fișele
de lectură și pagina de caiet împărțită în două, în care evaluarea devenea cu
adevărat o formă de dialog.

Am fost încurajați să citim (bibliografia fundamentală era disponibilă
chiar pe rafturile din spatele sălii de clasă) și să comentăm după propria
pricepere și nu doar în cadrele fixate de autoritățile critice.

Am fost încurajați să scriem. Nu uit faptul că prima temă scrisă pe

care ne-a cerut-o domnul profesor Gohoreanu nu a fost un comentariu de
text, nici o analiză gramaticală, ci un exercițiu de scriere creativă, o variantă
mai complexă a „compunerii‖ pe care o abandonasem undeva în pragul între
învățământul primar și ciclul gimnazial.

În cabinetul de literatură transformat în salon de familie la ora de
dirigenție, ne-am spus păsurile și am profitat de marele talent de mediator pe
care îl avea domnul diriginte, atât în relațiile între elevi, cât și între aceștia și
părinți sau ceilalți profesori.

Tot acolo ascultam epicele aventuri ale generațiilor anilor '70, pe care
domnul diriginte, mare pasionat de munte, le călăuzise în excursii și
expediții. Atât cât îi putea permite sănătatea, ne-a însoțit și pe noi în excursii,
convins fiind că aceasta era cea mai bună metodă de a ne suda ca grup. Deși
nu duceam lipsă de activități extracuriculare care puteau servi aceluiași scop.
Îmi amintesc cu plăcere de orele dedicate practicii corale (repetiții și
concerte) și teatrului, sub îndrumarea aceluiași profesor care ne dădea astfel
exemplul unei practici didactice multilaterale (în care se vedea că el însuși,
înainte de a fi devenit profesor de limba și literatura română, fusese învățător)
și a unui devotament nemărginit, care a continuat să se manifeste dincolo de
terminarea liceului. Personal, am beneficiat vreme de mulți ani după
absolvire de sfaturile sale, de biblioteca sa, de generozitatea întregii sale
familii – soția, regretata doamnă profesoară Elena Gohoreanu, și fiul,

142

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

profesorul Marius Gohoreanu, care m-au primit cu căldură de fiecare dată
când le-am trecut pragul casei.

Marele, imensul nostru regret este că atunci când vom reuși în sfârșit
să reunim clasa a XIIIa P1, domnul diriginte nu va fi cu noi. Mă consolează
ideea că impresionanta colecție de cărți pe care a constituit-o cu mare
dragoste de-a lungul carierei se regăsește în biblioteca Liceului Pedagogic.
Întâlnirea noastră va trebui neapărat să înceapă printr-un pelerinaj în
bibliotecă.

Sperăm ca situația sanitară să ne permită să organizăm cât mai curând
prea mult amânata noastră întâlnire de promoție, la care să îi putem invita
fără a-i pune în pericol pe dragii noștri profesori, majoritatea dintre ei
pensionați, dar cu siguranță mereu investiți în binele școlii și al culturii
bârlădene.

Doamnei profesoare de pedagogie și psihologie, Maria Corodescu,
sper să am ocazia să îi repet prin viu grai amintirea plăcută și influența
durabilă a modului său a de preda, nu printr-o prelegere magistrală, ci prin
dialog și problematizare.

Doamnei profesoare de franceză, Elena Popoiu, îi mulțumesc în gând
în fiecare zi pentru modelul de rigoare intelectuală, de demnitate,
sensibilitate, discreție și dăruire pe care ni l-a oferit dintotdeauna. Unde aș fi
fost astăzi fără lecțiile dumneaei, fără notele de lectură împrumutate (în lipsa
cărților), fără răbdarea și determinarea cu care ne-a îndreptat gândurile și
expresia lor spre o matcă franceză (într-o vreme când nu aveam acces la radio
sau televiziune în franceză, sau ca acum la sute de podcasturi accesibile prin
două frânturi de gest pe telefon, vremuri în care o excursie în Franța nu era
decât un vis frumos)?

Cursurile doamnei profesoare de istorie, Oltea Gramaticu, mereu
perfect strucurate, bogate în detalii, dar în același timp demonstrând un
spectaculos exercițiu de sinteză, mă urmăresc și acum. Cele „două minute la
hartă‖ pentru a explica expansiunea extremei drepte în Europa m-au sfredelit
îndeajuns pentru a se dilata în ani de reflecție, și revin cu și mai multă forță
de câte ori citesc o analiză a îngrijorătoarelor tendințe politice actuale.

Doamnei profesoare Eugenia Pașca, care mi-a fost profesoară de
muzică și în școala generală, îi datorez mulțumiri imense pentru pasiunea și
incredibila răbdare cu care s-a străduit să ne ducă dincolo de fundamentele
teoriei muzicale, să ne cultive gustul muzical și să ne introducă în istoria
muzicii. Din nou trebuie să reamintesc limitele tehnologice ale epocii, față de

143

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

care pare și mai impresionantă perseverența cu care doamna profesoară se
prezenta la curs cu pick-upul și discurile de vinil.

Nu pot să mă gândesc la muzică fără să rememorez cu drag orele de
muzică instrumentală ținute, întotdeauna pe un ton hâtru și amical, de

regretatul profesor Ion Nicolau, care a suportat ca un martir vreme de ani de
zile mediocritatea-mi persistentă în materie de tehnică violonistică.

Doamnei Tatiana Bradu, profesoara noastră de geografie, îi
mulțumesc nu doar pentru plăcerea de a naviga pe hartă, ci și pentru
neprețuita, pentru noi, cordialitate pe care o manifesta și pentru respectul cu
care ne trata în calitatea sa de fostă elevă a aceluiași liceu și în calitatea
noastră de viitoare cadre didactice.

Nu pot zugrăvi aici amploarea datoriilor simbolice care mă/ne leagă
de o excelentă echipă de profesori.

Rog să-mi fie iertate scăpările și omiterile, pe care le pun pe seama
presiunilor de timp și spațiu.

Este cazul să mă opresc, deocamdată, dar nu înainte de a ura viață
lungă și prosperă Liceului Pedagogic, și de a saluta pe această cale pe toți
membrii marii familii a foștilor și actualilor profesori și elevi.

Adina Ruiu, Promoția 1990-1995, Învățători

15 ANI DE PROVOCĂRI LA...PEDAGOGIC

Amintirile începutului și dezvoltării
carierei mele de profesor de limba franceză

sunt legate indubitabil de Liceul Pedagogic
„Ioan Popescu‖, mai exact de perioada când
instituția purta numele lui Alexandru Vlahuță.

La concursul de titularizare din 1996,
am avut șansa să aleg acest liceu, unde educația
elevilor se făcea cu pasiune, implicare și
profesionalism. Aici am învățat să cinstesc și să
continui tradiția acestui lăcaș de cultură, să
ascult sfaturile profesorilor cu experiență, să-mi
fac meseria cu dăruire și să mă bucur de
căldura și susținerea colegilor. Ei mi-au fost alături când am susținut gradele
didactice II și I și, de fiecare dată, când rememorez aceste evenimente din
viața mea profesională, cred cu tărie că Liceul Pedagogic a fost ca o școală-

144

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

incubator de creștere, dezvoltare și propulsare, nu doar a viitorilor educatori
și învățători, dar și a cadrelor didactice.

Ca profesor de limba franceză, mi-am dorit să ofer elevilor modalități
inedite de învățare a acestei limbi, dincolo de cadrul artificial al clasei, prin
cunoașterea altor culturi și sisteme de învățământ din țări francofone.

Astfel, efervescența dată de oportunitățile parteneriatelor școlare

europene din anul 2000, anul de debut al programului Socrates II, m-a purtat
către un nou avânt educațional: scrierea primului proiect Socrates de tip
Comenius. Preocupată fiind de dezvoltarea mea personală și profesională,
managementul proiectelor școlare europene a devenit, în scurt timp,
provocarea pe care o așteptasem. Așa am început să scriu și să coordonez
proiecte, să închei parteneriate cu licee din alte țări. Liceul Pedagogic a fost
prima instituție de învățământ din Bârlad care a avut și a coordonat un proiect
școlar european.

În perioada „proiectelor europene‖ 2001-2011, grație dăruirii și

entuziasmului doamnei director, profesor Tatiana Bradu, dar mai ales a
implicării colegilor mei din diferite arii curriculare, am reușit împreună să
propulsăm școala în rândul unităților inovatoare. În acest sens, în anul 2009,
Ministrul Educaţiei a premiat Liceul Pedagogic (pe atunci ―Al. Vlahuţă‖)
pentru activităţile desfăşurate în cadrul programelor/proiectelor de cooperare
europeană, acordând instituţiei şcolare Certificatul şi Placheta ―Școală
Europeană" 2009.

Îmi amintesc cu nostalgie, dar și cu mândrie de experiențele trăite
alături de elevii și colegii mei profesori, participanți la următoarele proiecte

europene:
 2002-2004 – proiectul lingvistic Comenius „ECOLANGUES –

apprendre l’écologie à travers les langues‖ în parteneriat cu Sardinia /

Italia;
 2003-2004 – proiectul şcolar Comenius ―Comment nous voient-ils?

Comment sommes- nous? Comment les voyons-nous? Comment sont-
ils?‖ în parteneriat cu Franţa, Spania, Italia şi Marea Britanie;
 2004-2005 – proiectul lingvistic Comenius „Rendez-vous européen‖ în
parteneriat cu Franţa;
 2004-2005 – proiectul şcolar Comenius „Patrimoine naturel, culturel et
historique de la région de Moldavie‖ în parteneriat cu Franţa, Spania,
Italia şi Marea Britanie;

145

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

 2005-2006 – proiectul şcolar Comenius „Être adolescent en Europe‖ în
parteneriat cu Franţa, Spania, Italia şi Marea Britanie;

 2007-2009 – proiectul bilateral Comenius „De l’esprit francophone
régional à l’esprit linguistique européen ‖ în parteneriat cu Polonia;

 2009-2011 – proiectul multilateral Comenius „Nous écrivons notre
histoire: des histoires plurielles vers une mémoire commune
européenne‖, în parteneriat cu Franţa, Spania, Grecia şi Italia.
La ceas aniversar, aduc un respectuos omagiu întregului personal al

acestei instituții, elevilor, părinților și partenerilor care susțin liceul în
demersurile sale! Mă bucur că am făcut parte din „familia‖ acestei școli, al
cărei prestigiu este dat de valoarea educației transmisă atâtor generații, cu
seriozitate și profesionalism.

Doresc liceului ani mulți, clădiți cu temeinicie, cu un viitor care să
reflecte elanul creator, reușita și succesul elevilor și dascălilor săi!

Corina Macovei
Profesor de limba franceză
Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” Bârlad

LICEUL PEDAGOGIC "IOAN POPESCU" LA 150 DE ANI: VIVAT,

CRESCAT, FLOREAT!"

O şcoală din eterogenul şi frământatul peisaj educaţional vasluian,
Liceul Pedagogic ―Ioan Popescu‖, împlineşte 150 de ani.

150 de ani de viaţă neîntreruptă a acestei unităţi de învăţământ de elită
este un eveniment special pentru comunitatea bârlădeană, iar aniversarea
acesteia înseamnă un moment încărcat de emoţie şi bucurie, un moment de
reuniune şi evocare a unor momente fericite, dar şi un moment de meditaţie şi
de reflecţie, care să devină un punct de plecare pentru un viitor de excepţie.

De-a lungul timpului, Liceul Pedagogic ―Ioan Popescu‖ s-a afirmat
drept un nume de referinţă, o unitate şcolară unică în peisajul învăţământului
vasluian, dar cu o tradiţie veche şi cu un parcurs educaţional extraordinar,
caracterizat prin împletirea armonioasă a pregătirii teoretice cu cea practică,
devenind astfel o ―pepinieră‖ de educatori şi învăţători ce au dus mai departe
crezul pedagogic: cultivarea valorilor, talentului şi profesionalismului. Sunt
150 de ani de performanţe ce au ridicat ştacheta calităţii şi au conferit
instituţiei prestigiul şi respectul de care se bucură în prezent.

Sunt profesor de limba şi literatura engleză din anul 2003, iar în
intervalul celor 150 de ani de existenţă a acestei instituţii de învăţământ am
poposit şi eu 9 ani ca dascăl. La ceas aniversar, gândurile mele se întorc în
urmă cu 17 ani când păşind pragul instituţiei, am fost întâmpinată de un

146

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

colectiv de profesori tineri şi entuziaşti, care a dat dovadă de profesionalism,
implicare în proiecte minunate şi având aspiraţii înalte: să păstorească cu
dedicare şi dragoste viitoarele generaţii de elevi.

Am fost bucuroasă să fac parte din acest colectiv de calitate, cu un

dezvoltat simţ al colegialităţii, unit şi deschis tuturor provocărilor şi să predau

unor elevi deosebiţi, care m-au ajutat să devin atât de bogată sufleteşte!

De un lucru sunt totuşi mândră: că am avut oportunitatea să picur câte

puţin din ştiinţa mea şi din sufletul meu în mintea şi sufletul câtorva generaţii

de elevi, care nu m-au dezamăgit niciodată.

Momente grele au existat, dar au trecut, aşa că acum îmi aduc aminte
cu plăcere doar de lucrurile frumoase şi oamenii deosebiţi pe care i-am
cunoscut şi cu care am avut plăcerea să lucrez.

Dotat la nivelul standardelor unui învăţământ modern, organizat şi
manageriat ca o unitate şcolară europeană, Liceul Pedagogic ―Ioan Popescu‖
se prezintă ca o rampă de lansare pentru cei ce doresc cariere în domeniul
pedagogic, sportiv, muzical, pregătindu-i să facă faţă tuturor provocărilor

lumii contemporane.
Prin oferta şcolară generoasă, prin calitatea actului educaţional, Liceul

Pedagogic rămâne o instituţie onorabilă şi concurenţială care favorizează
iniţiativa, competiţia şi inovaţia într-un mediu propice performanţei.

Cei 150 de ani de fiinţare demonstrează încă o dată că şcoala are
spiritul tânăr, că nu a intrat într-un con de umbră, ci a ştiut cum să se
reinventeze în societatea actuală într-o continuă dinamică, devenind o şcoală
a diversităţii şi pluralismului, un cadru al relaţionarii şi exprimării libere a
creativităţii elevilor, unde fiecare demers înseamnă performanţă, muncă
făcută cu dăruire, investiţie afectivă şi măiestrie didactică.

Să nu uităm nici de activitatea extraordinară a colectivului didactic
care a încurajat spiritul creativ, libertatea de a gândi, de a se exprima a
elevilor cu aceeaşi dedicare şi dragoste pentru profesia didactică, activitate ce
aduce onoare nu doar prezentului, ci şi întregii istorii a instituţiei.

La mulţi ani, Liceul Pedagogic ―Ioan Popescu‖! Fie ca povestea
începută acum 150 de ani să continue nestingherită de trecerea ireversibilă a
timpului, iar viitoru-ţi să fie pe măsura trecutului şi prezentului!

Felicitări doamnelor şi domnilor profesori pentru reuşitele
profesionale, elevilor pentru realizările academice, multă sănătate şi viaţă
lungă, mult success în tot ceea ce întreprindeţi cu dăruire şi dragoste pentru a
menţine prestigiul şcolii!

Vă doresc să continuaţi drumul succesului şi al performanţei!

Cristina Maria Nistor

Profesor de limba engleză

Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” Bârlad

147

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

ANI MINUNAȚI DE LICEU
prof. Pleșu (Grama) Mihaela

Îmi amintesc cu mare plăcere de anii
de liceu, ani foarte importanți în procesul
devenirii noastre, ani în care am înțeles cine
suntem și care este scopul nostru în viață.

Aici am legat prietenii trainice, am devenit
mai puternici, gata să înfruntăm viața. A fost
o perioadă în care fiecare dintre noi a visat
cu ochii deschiși, proiectându-și mental

viitorul.
Ne-am străduit să învățăm cât mai

mult, să acumulăm noi informații, să ne
dezvoltăm abilitățile și capacitățile de a lua
decizii importante, de a ne asuma greșelile și de a suporta consecințele,
urcând o treaptă importantă pe scara maturității.
Sunt absolventă a promoției 1980-1984, specializarea educatoare. Mi-
am completat studiile la Colegiul de institutori al Universităţii "Al. I. Cuza"
Iaşi, specializarea institutor - lb. franceză, și cu Facultatea de filologie, secţia
Limba şi literatura română - Limba şi literatura franceză din cadrul
Universității "Spiru Haret" Bucureşti. Lucrez de peste 25 de ani ca
educatoare grad didactic I, la Grădinița cu Program Prelungit Nr.5 Bârlad, în
perioada 2007-2012, fiind și managerul acestei instituții.
În timpul liceului am susținut două examene: treapta I (examenul de
admitere la liceu în clasa a IX-a), când s-au format două clase de educatoare
și treapta a II-a (examenul de trecere din clasa a X-a în clasa a XI-a), când din
două clase a rămas doar una. Am avut ca profesori diriginți: 1980-1982, prof.
dr. Corodescu Gheorghe, iar 1982-1984, prof. Giușcă Constantin.
Sunt mândră că am fost eleva unui liceu de excepție, Liceul
Pedagogic „Al. Vlahuță‖, renumit în Moldova pentru vechimea sa și calitatea

actului didactic.
Îmi amintesc cu plăcere că la cursurile de pregătire pentru definitivat,

unde au participat educatoare formate în toate liceele pedagogice din regiune,
profesorii Școlii Normale „V. Lupu‖ Iași și profesori universitari din centrele
Iași și Bacău, au apreciat nivelul foarte bun de pregătire al candidaților
județului Vaslui, în comparație cu cei formați în Bacău, Neamț, Suceava.

148

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Numele profesorului nostru drag de limba română, domnul Mâță
Mihai, al profesorului de matematică, domnul Cucoș Ștefan (fost director al
liceului), al profesorilor de psihologie și pedagogie, domnul profesor dr.

Corodescu Gheorghe, doamna Corodescu Maria, domnul Ghioroaie Ilie, au

fost pentru noi emblema de calitate a devenirii noastre, marca de onoare cu
care ne-am prezentat la fiecare examen de grad din evoluția noastră în calitate

de cadru didactic.
La formarea noastră au contribuit, în egală măsură, profesorii de la

celellate obiecte de învățământ, la fel de renumiți pentru activitatea
dumnealor, în comunitatea bârlădeană și în țară: domnii profesori Mocanu
Gheorghe și Aștefănesei Dumitru – fizică, doamna profesoară Cârcotă
Georgeta Lucia - chimie, domnii profesori Catană Maria și Ţâţan Liviu -
biologie, dumnealor au fost și directori ai școlii într-o anumită perioadă,
domnii profesori Giuşcă Constantin şi Cârcotă Vasile - geografie, doamnele
profesoare Diaconu Elena şi Răşcanu-Gramaticu Oltea - istorie, domnii
profesori Varduca Pericle şi Ghinea Petru – muzică, domnul profesor dr.
Corodescu Gheorghe - diriginte, psihologie, pedagogie, logică, practică
pedagogică, domnul profesor Ghioroaie Ilie - pedagogie şi practică
pedagogică, domnul profesor Ravaru Lucian - filozofie, domnul profesor
Popa Virgil – economie politică, doamna profesoară Popa Cezarina - lb.
franceză, doamna profesoară Marinescu Smaranda - lb. Engleză, doamna
profesoară Giurcăneanu Gabriela – puericultură. Toți acești oameni de mare
valoare pentru învățământul românesc şi-au pus radical amprenta pe formarea
noastră ca elevi responsabili, conştiincioși, care să răspundă permanent
prezent la toate acţiunile şcolii.

Dragii noștri profesori ne-au învățat că un cadru didactic, pe lângă
activitatea din școală, trebuie să fie implicat activ în viața culturală a
comunității. Ne-au fost profesori, mentori, modele demne de urmat ca
profesioniști, ca moralitate, integritate, respect.

Am admirat și respectat cu toată ființa familiile profesor Cârcotă
Vasile, profesor Corodescu Gheorghe, prof. Monu Elena, profesor Rășcanu
Gramaticu Oltea, personalități ale școlii bârlădene activ implicate în activități
ale urbei, în studii de specialitate, lucrări de cercetare, mai ales pe domeniile
istorie și geografie.

Îmi amintesc cu drag de orele de Limba română, în care domnul Mâță
Mihai, încă din acei ani, promova un stil de lucru modern, în care profesorul
doar orientează studiul elevilor, îndemnându-i să citească singuri opere, cărți
de critică literară și să prezinte, în fața celorlalți colegi, lecția nouă.

149

LICEUL PEDAGOGIC BÂRLAD – 150 de ani 1870-2020

Profesorul intervenea doar pentru a face completările necesare. Era extrem de
necăjit atunci când cineva nu se pregătea suficient sau făcea greșeli grave,
apostrofându-l cu expresia „Nu prea ai citit pentru astăzi, analfabetule!‖.
Aceste cuvinte nu erau un motiv de supărare pentru ca tonul pe care erau
spuse ne distra și în același timp ne motiva să ne pregătim mai bine pentru
ora următoare.

Ca să ne dea tot timpul un imbold pentru lectură, studiu, venea el
însuși, la școală, cu geanta plina de cărți pe care ni le prezenta și ne îndruma
să le citim, ele fiind cărți de reper pentru literatura și gramatica limbii
române.

Îmi amintesc că prin clasa a IX-a, eu și colega mea Găină Gabriela,
am fost desemnate de domnul profesor să participăm la olimpiada de Limba
Română. Am fost învoite vreo două zile de la cursuri pentru a ne pregăti. Ne-
am prezentat la olimpiadă, așteptând cu nerăbdare subiectele. Eram sigure că
șansa ne va surâde, că rezultatul va fi unul mult așteptat de profesor și de noi,
în egală masură, când ce să vezi... subiectul, aproape tot, era despre
cronicari, lecție aprofumdată mai puțin de noi. Am intrat în panică, erau două
variante: una, să nu ne ridicăm la așeptările profesorului nostru și să avem un
rezultat nu prea onorabil, sau să plecăm imediat după ce am primit
subiectele. Am ales a doua variantă, am „făcut-o de oaie‖, am hotărât să
ieșim din competiție. Nu mică i-a fost surpriza profesorului, când la
deschiderea lucrărilor nu a regăsit și numele noastre.

Urma să ne prezentăm la ora adevărului, momentul în care să
explicăm ce s-a întâmplat. Nu vă spun ce haz au făcut colegii, de isprava
noastră. Bineînțeles, că noi, copiii, vedeam cu alți ochi întâmplarea, o
priveam ca pe o faptă de bravură, curajul nostru depășise orice limită, eram

deja vedetele clasei.
Bucuria și faima aceasta nu au durat prea mult, a urmat ora de Limba

română, unde verdictul era dat de domnul profesor. Ne-a ascultat cu mult tact
explicațiile, după care ne-a categorisit drept niște „dezertori, mișei, fugari‖.
Am înghițit în sec și am tăcut mâlc, pentru că, în sinea noastră, știam că am
greșit și că are multă dreptate, dar voiam să bravăm în fața colegilor. Vă dați
seama cât a avut de suferit imaginea noastră și cât a trebuit să muncim
ulterior, ca să ne recâștigăm poziția respectabilă în cadrul colectivului de
elevi și în fața profesorului.

Nici la matematică nu era joacă, domnul profesor Cucoș Ștefan, fiind
convins că va scoate din noi cel puțin vreo zece matematicieni, căuta cu
disperare ore de educație fizică sau limba franceză, pentru a le suspenda și

150