Ion-Drăguşanul-Povestea-aşezărilor-moldovene-B3

1650 Movileni (comuna Heleşteni, Iaşi), şi seliştea Dădeştii (inclus în Târgu Frumos, Iaşi), pe Sirca, cu loc de iaz şi de mori la Sirca, ce este în ţinutul Roman, şi a treia parte din seliştea Plotuneştilor (inclus în Târgu Frumos, Iaşi) şi jumătate din satul Căcăceşti (în Cârligătura, Iaşi) şi o bucată de pământ în hotarul Târgului Frumos, pe unde a însemnat şi a pus stâlpi Pătraşco Başotă logofăt… cu loc de iazuri şi de mori la amândouă Bahluţele, şi toate părţile lui, câte se vor alege, din satul Tălhăreşti (lângă Târgu Frumos, Iaşi), cu iaz şi cu mori la Bahlui, şi nişte părţi din Chiceră (lângă Sârca, comuna Bălţaţi, Iaşi), ce este în ţinutul Cârligăturii, şi satul Vavatieştii, ce se numeşte Bârleştii (comuna Erbiceni, Iaşi), şi satul Spinoasa (comuna Erbiceni, Iaşi) pe Bahlui, cu iaz şi cu mori pe Bahlui, şi toate părţile de cumpărătură ce se vor alege din satul Iurghiceni (azi Erbiceni, Iaşi) şi din satul Totoeşti (comuna Erbiceni, Iaşi), de asemenea pe Bahlui, ce este în ţinutul Hârlău, şi un loc de mori şi de prisacă mai jos de Pureciani (la nord de Popricani, Iaşi), la Jijia, ce este în ţinutul Iaşi, şi catul Cupcici (numit apoi Cupcina, azi oraşul Kalininsk, raionul Ediniţa, Moldova) şi Brătăşanii (azi Brătuşenii Vechi, raionul Ediniţa, Moldova) pe Ciuhur, cu iaz şi moară pe Ciuhur, şi a patra parte din satul Tribiseuţi (comuna Trebisăuţi, raionul Briceni, Moldova), ce este pe Drabişte, cu jumătate de iaz şi cu moară pe pârâul Drabişte, şi a treia parte din satul Costeşti (comuna Duruitoarea, raionul Râşcani, Moldova), pe Prut, cu loc de iaz şi de moară la Ciuhur, şi de asemenea şi la Prut, cu loc de moară la Dubase (toponim în braniştea Bohotin) şi cu pod umblător peste Prut, şi toate părţile lui din satul Dumeni (comuna Văratic, raionul Râşcani, Moldova), mai sus de Costeşti,

1651 de asemenea pe Prut, şi jumătate din satul Bozoviţă (Buzoviţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina) şi jumătate din satul Răsteul (Resteu-Atachi, regiunea Cernăuţi, Ucraina) şi toate părţile lui din satul Tălmaceu (Tălmaci, regiunea Cernăuţi, Ucraina), pe Nistru, ce este în ţinutul Hotin, şi satul Măneştii (lângă Brătila, comuna Helegiu, Bacău), şi jumătate din satul Grozeşti (azi Oituz, Bacău) pe Oituz, cu mori şi cu loc de pive şi de firistreu pe pârâul Oituz, şi cu loc de vie, şi cu grădini şi cu fâneţe la muntele ce se numeşte Munceii, ce este în ţinutul Trotuş, şi o parte de ocină din satul Măstacănul (Mastacăn, comuna Borleşti, Neamţ), peste Bistriţă, ce se va alege partea lui Hricicanul, cu loc de moară la pârâul satului şi cu loc de prisacă, ce este în ţinutul Bacău, şi satul Neculeştii, ce se numeşte Trifeştii (Neamţ), cu iaz şi cu mori la Pârâul Negru, şi toate părţile lui de cumpărătură, câte se vor alege, din satul Romăneşti (lângă Trifeşti, Neamţ), de asemenea pe Pârâul Negru, cu loc de iaz şi de mori pe Pârâul Negru, de asemenea şi pe pârâul Brănişterilor, ce este în ţinutul Neamţ, şi satul Potropopeştii (Potropopeşti, comuna Tăcuta, Vaslui), şi nişte părţi de ocină, câte se vor alege, din satul Olăşei (comuna Tăcuta, Vaslui), şi alte părţi de asemenea cumpărătură din satul Bomboteşti (azi Tăcuta, Vaslui), pe pârâul Cuţitna, cu mori şi cu loc de pive la pârâul Cuţitna”2607 . 1635, septembrie 18: Zapisul lui Mihailo, feciorul Odochiei, nepotul Grozei, strănepotul lui Bantăş din Brătăşeni (Brătuşeni, comuna Brătuşeni, raionul Edineţ, Moldova), din ţinutul Iaşilor, în care mărturiseşte că a vândut partea lui „din sat din Brătăşeni, dintr-a treia 2607 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 234, pp. 289-292

1652 parte, din stâlpul din mijloc… lui Dumitru Buhuş vistiernicul, pârcălabul de Hotin, drept 2o taleri bătuţi, şi partea mea, şi a frăţâne-meu Avram, şi a mătuşilor mele Sofronia şi Acsana… Şi la tocmeala noastră prilejitu-s-au Florea şi Cozma, sluga dumisale vistiernicul Gheorghe Roşca, din Sencheuţi (Sancăuţi, comuna Cotiujeni, raionul Briceni, Moldova), Prodan din Căpoteni (azi Kanininsk, raionul Edineţ, Moldova), Gavril Beşină din Ocnină (Ocniţa, comuna Ocniţa, raionul Ocniţa, Moldova) şi alţi mulţi oameni buni”2608 . 1637, iunie 28: Vasile, feciorul Roşâorului de Stancăuţi (Stancăuţi, comuna Şapte-bani, raionul Râşcani, Moldova) şi femeia lui Fetiţa, fata Aniţei, nepoata Ştefei de Brătăşeni (Brătuşeni, comuna Brătuşeni, raionul Edineţ, Moldova), vând marelui vistiernic Dumitraşco Buhuş, drept 15 galbeni, partea lor „din sat de Brătăşeni, din stâlpul ce este al moşului nostru, al Ştefei, din mijlocul satului, partea noastră, a treia parte, ce este de la acel stâlp… dinaintea lui Miron Ciogolea, Dondei, Iomaşco Someş – dregătorul de Stancăuţi, Lazor vătămanul de Stancăuţi, Istrati Demeşcanul, Ggeorghe din Verteb (lângă Noua Suliţă, raionul Noua Suliţă, Ucraina), Struţ de Buteşti (comuna Ciobani, raionul Glodeni, Moldova), Alecsii – dregătorul de Avrămeni (comuna Avrămeni, raionul Edineţ, Moldova) şi dinaintea a mulţi oameni buni şi bătrâni”2609 . 1904: „Brătuşeni, sat pare în judeţul Bălţi, aşezat între satul Cupcina şi satul Stolnicenii de Jos. Aparţine 2608 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 240, p. 284 2609 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIV, Bucureşti 1998, doc. 127, pp. 120, 121

1653 volostiei Zăbriceni. Numărul caselor 267; biserică, cu hramul Sf. Petru şi Pavel; populaţiunea 1.893 suflete. Ţăranii posedă pământ de împroprietărire 1.268 deseatini. Sunt vii şi grădini numeroase. Proprietarii: dna Aleinicoff are aici 597 deseatini; P. Cuzminski, 1.072 deseatini; dna Dobrograeva, 704 deseatini; N. Hafencu, 234 deseatini; Ana Cuzminski, 243 deseatini; Ecaterina Hafencu, 243 deseatini; Elena Hafencu, 243 deseatini. Satul posedă o şcoală elementară, unde se învaţă numai ruseşte” 2610 . BRAVICEA (vechiul Braviceni, azi Bravicea, comuna Bravicea, raionul Călăraşi, Moldova). 1569, aprilie 2: Întărit de Bogdan (Lăpuşneanu) voievod lui Lazor, Procopie şi Nechita, care cumpără, cu 80 zloţi tătăreşti, de la Mareca şi Stanca, fetele lui Ivancu pârcălaul, „un loc în pustietate, de ceea parte de Răut, la Puţul Tătărăsc (satul Braviceni), la capul Briahnovii din sus, la două Movile Îngemănate, din tot satul, a patra parte, din a patra parte, a patra parte”2611 . 1631, octombrie 5: Scrisoarea hotarnicului Toader Bârsan, vornic de gloată, care, „după judecata de au avut la Domnie Frăţiman, ce a fost paharnic, şi Moise feciorul lui Frăţiman, cu podrjie sa, cu Bolboceştii, cu Ionaşcu, 2610 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, pp. 36, 37 2611 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 7, pp. 14, 15

1654 Gavril şi Grigore, pentru două sate, ce au fost neîmpărţite şi nestâlpite… am mers şi am măsurat cu funia pe patru locuri din hotarul Hogineştilor, până într-al Bravicei, unde s-a îndoit funia, au pus stâlpi în păduri, în obârşia Ciripcăului şi în mijlocul prisăcii lui Gavril, şi la câmp, în deal, în colţul stâncii din jos şi dinspre Cula, în drumul cel mare, în gura vâlcelei ce s-a numit a lui Caragoi, şi în deal, în capătul prilogului lui Gavril şi în dreptul locului până la Ulmi, până în gura Văii Bourilor, în Măetini”2612 . 1640, martie 11: Ispisoc de judecată de la Vasile Lupu voievod, după ce „s-au pârât de faţă Apostol Grăjdianu, Grigore, Focşa, Parvana şi alte neamuri ale lor din Târzieni cu Nicoară, Hăbiac şi Fătul şi alţii ai lor din satul Bravicenii, pentru o baltă cu peşte, ce se numeşte Briahnova, cu heleşteu şi moară în matca Răutului, la capul Briahnovii, la Movila Săpată, zicând răzeşii din Târzieni că le se împresoară acea baltă cu peşte dinspre răzeşii de Braviceni, arătând şi un dres de la bătrânul Ştefan voievod, cum şi răzeşii de Braviceni au arătat un dres de la domnul Bogdan (Lăpuşneanu) voievod, din 7077 (1569), aprilie, şi, după legea ţării, găsind pe răzeşii din Braviceni că umblă cu nedreptăţi, s-au dat rămaşi, dovedindu-se că acea baltă Briahnova este moşie din hotarul Târzienilor”2613 . 1646: Donosie, nepotul lui Gherasim de Bogzeşti (comuna Budăi, raionul Teleneşti, Moldova) vinde vornicului Apostol, drept 20 lei, „partea mea din sat din Braviceni (Bravicea, comuna Bravicea, raionul Călăraşi, 2612 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 61, p. 68 2613 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 74, p. 80

1655 Moldova), ce este pe Răut, în ţinutul Orheiului… dinaintea vornicului Ionaşco şi Sturdzii de Piscani (în braniştea Bohotin, Iaşi), Mihalcea de Braviceni, popa Istratie cel domnesc de târg de Orhei, Moisăi Frăţiman şi Maftei Săpoteanul de Văsiiani (Văsieni, comuna Leuşeni, raionul Teleneşti, județul Orhei, Moldova), Ştefan Popăscul de Ghermăneşti (comuna Suhuluceni, raionul Orhei, Moldova) şi a mulţi oameni buni”2614 . 1646, aprilie 8: Andrei, feciorul lui Vicol din Braviceni, vinde vornicului Apostol, drept 40 lei, „moşia din satul Braviceni, dintr-un bătrân a patra parte, partea tătâne-meu Vicol”2615 . 1647: Verha din Căcărăzeni, Leica, feciorul lui Ivanco, şi fraţii lui Sema şi Gliţina vând Paului şi feciorilor Mogăi şi ai Odochiei din Ciocâlteni, pentru 300 de taleri bătuţi, „partea noastră din sat din Căcărăzeni… / Aşijderi şi eu, Şitul, i-am vândut o parte de ocină iarăşi din Căcărăzeni din partea mea, a patra parte, pentru un cal, Mogăi din Cioclătiiani (Ciocâlteni)… dinaintea lui Albotă, Pantea, Ştefan şi Gliga de Braviceni, Hamarge de Târziiani, Nechifor şi Gâţa de Cioclătiiani, şi alţi oameni buni”2616 . 1654, mai 14: Hotarnica satului Braviceni, făcută de Gheorghe Catargiu: „Din poronca Prea Înălțat Domnului nostru Gheorghe Ștefan voievod, facem știre că, fiind rânduiți hotarnici la moșia Braviceni, pentru o 2614 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXVIII, Bucureşti 2006, doc. 268, pp. 212. 213 2615 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXVIII, Bucureşti 2006, doc. 335, p. 281, 282 2616 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 84, pp. 88, 89

1656 parte de moșie, ce ar fi împresurată de către alte moșii dimprejur, și, după cartea gospod mergând la numita moșie, s-au strâns toți răzeșii împrejurași și, scoțând răzeșii de Braviceni ispisocul moșiei, în semne, arată semnele moșiei din vechi. / Adică am mers în capul moșiei din sus, la capul Brahnii, la movila Gemenii, și de acolo am purces drept spre miazăzi în noapte, pe la două movile, și tot înainte am mers la deal, până la o movilă mare, drept în dieal, și acolo ne-a oprit moșia Căcărăzăni, și am făcut movilă hotar piotoare, și de acolo am purces prăvalul apei, asupra Ocnei din Cogâlnic, și ne-am pogorât drept Ocnă, în Cogâlnic și de acolo am mers apa Ocnei în jos, până ne-a oprit locul domnesc împotriva Puțului tătărăsc, ce este pe șesul Răutului, care puț este hotar moșiei din jos (și de acolo este lipsă de hotarnică o bucată de rând) și de la Puțul Tătărăsc am mers apa Răutului în sus, până ce am ajuns la capul Brianovei din sus, și așa s-au încheiat toate hotarele moşiei din ispisoc şi din mărturiile răzeşilor” 2617 . 1719, ianuarie 30: Afteni, feciorul lui Mârzac, face ştire „pentru partea de moşie a lui Enache Grecul, ce a fost zălogită de tatăl meu Mârzac, pentru doi boi şi 4 lei bani, cheltuiala. Însă într-acei boi a fost unul al tătânemeu, iar altul a fost al lui Ştefan, care a fost frate tătânemeu. Deci, vrând să vândă partea mea drept acel bou, iar moşenii de Bravecea, anume Vârlan, Sandul Ţarină, Elie Harea, Sandul Iurcu şi alţi răzeşi din Bravicea n-au vrut să mă lase să vând şi ziseră că ei datori sunt să întoarcă boul şi cheltuiala. Deci eu, văzând când veni judeţul aşa, am luat partea mea, un bou şi 2 lei cheltuiala, şi le-am dat 2617 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 91, pp. 99, 100

1657 şi zapisul cel de moşie, însă şi această scrisoare… făcută la mâna lui Doroftei Grecului, precum mi-a plătit tot deplin şi ne-am împăcat şi ne-am iertat” 2618 . 1736, septembrie 2: Ispisoc de la Grigore Ghica voievod, după ce „Sandu Sturza vel vornic ne spuse că are un sat, anume Țăbiriha, la ținutul Orheiului, arătându-ne și scrisori, și zise că s-ar fi împresurând hotarul acelei moșii dinspre alți răzeși dimprejur, și a cerut de la noi hotarnici, ca să îndrepte hotarele acelei moșii, pe unde din veac au umblat. / Deci am orânduit pe Dumitrașcu Stroici postelnicul, ca să meargă acolo, la satul Țibiriha, și să cheme oameni bătrâni, megieși dimprejur, să aleagă și să îndrepte hotarul acelui sat dinspre alte hotare. / Deci, mergând acolo, Dumitrașcu Stroici postelnicul a chemat oameni, anume pe Mihai, feciorul Sandului din Crăsnășăni, pe Toader Harștia, vornic de Hoginești, pe Ilii de Bravicea și alții, și au mers împrejurul acelui loc, începând hotarul din jumătatea de luncă dinspre Meleșăni și în deal este piatră hotar vechi, și, de acolo, prin vârtoape și peste valea Culii, drept în gura văii Hirișăucii este piatră, și apoi muchia, la deal, pe din jos de Rădiul Hălăucii, în fundul văii Florinii, este piatră într-o poieniță; până aice, vine alături cu Meleșănii; iar de acolo, merge în sus, muchia pe deasupra Crăsnășănilor, până în fundul văii Cravățului, și este piatră; până aice vine alăturea cu Crăsnășănii. / Și de acolo, muchia, la vale, până la coada heleșteului Ciocârlan și este hotar la capul unui iaz, într-un pisc, care acel hotar desparte Hirișănii și purcede la deal, până în muchie, și apoi la vale, muchia spre Cula și aice au dat seamă împrejurașii 2618 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 184, pp. 177, 178

1658 că a fost piatră și nu s-a aflat. / Și dacă treci Cula, tot muchia, până în Codru, și aice iarăși a fost piatră și nu s-a găsit. Și piste Codru, până în matca Ichelului, unde se cheamă gura Răcilii. / Și de acolo, de la heleșteul lui Ciocârlan, până aice, vine tot alături cu Hogineștii. / Și în jos, matca Ichelului, până în heleșteul cel mare, ce este a Țibirihăi cu amândouă țărmurile. / Și de acolo, supt muchie, este piatră, care desparte Bravicia. Și din poiană intră în Codru și trece până la Meleșăni, de unde s-a început, și cu heleștee pe Hirișauca și pe pârâul satului, cât cuprinde locul, și s-a încheiat hotarul satului. / Deci domnia mea am dat şi am întărit lui Sandu Sturza vel vornic acel sat, anume Ţăbiriha, cu tot hotarul” 2619 . 1774, iunie 5: Satul Bravice, ţinutul OrheiLăpuşna, ocolul Culii, după recensământul lui Rumeanţev2620, avea toată suma caselor 16. Scădere rufeturi 7: 2 scutelnici ai polcovnicului baron, 1 volintir, 2 mazili, 1 ruptaş, 1 diacon. Rămân birnici 9. / Birnici: Ioniţă Iurcu / Ilie Băţu / Gheorghi Bătrânescu / Ştefan Hulubul / Nichita, prisăcar / Toader Şchiopul / Vasile, solonar / Toader Purcel / Nichita, cibotar. // Rufeturi: Iordachi Popăscul, scutelnic / Nicolai, scutelnic / Gavril fiul Sofronii, volintir / Toader Botezatu, mazil / Petre Popescu, mazil / Ipate Iurcu, ruptaş / Diaconul Constandin. 1776, octombrie 28: Crăciun, feciorul lui Mogâlde, nepot Aniţei, fetei lui Burlă, şi Damaschin, fecior Anişei, fetei lui Burlă, dăruiesc preotului Toader Pozdercă „o pare de moşie din Bravici, din bătrânul 2619 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 206, pp. 205, 206 2620 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 402

1659 Istrati a treia parte, partea Aniţei, fata lui Burlă, pentru suflete”2621 . 1777, februarie 28: Antohi Vâlcu şi femeia lui Catrina din satul Bravicenii, fiind eu răzeş la moşia Bravicenii, am făcut o moară în apa Cogâlnicului, pe moşia Bravicenii, care moară, după ce am aşezat stratul şi am pornit-o pe făină, casă n-am apucat a-i face, ci am vândut-o dumisale Vasile Mihne, drept 62 lei, însă iazul, stratul morii, cu roatele şi pietrele ci fiarele ei, care moară vine pe Cogâlnic, din jos de izvorul care se numeşte Ocna, în gura văii satului Bravicenii Noi, din sus de matca văii satului… Şi la această tocmeală s-au întâmplat Chirică Şuca copil de casă, Toader Huzul vornic ot Bravicenii Noi, Ştefan Bozgher poroşnic. Vasilache Slănină am scris cu zisa lui Antohi Vâlcul şi a femeii sale Catrina”2622 . 1779, iulie 2: Hotarnica satului Mălăeşti, al fostului mare şetrar Ursul Agapi, făcută de fostul bare spătar Constandin Râşcanu şi de fostul mare paharnic Darie Donici, din porunca lui Constandin Dumitru Moruz voievod: „Şi întâi am mers la capul moșiei din sus, fiind față și răzeșii din Ciocâlteni, anume Ioniță Cornea, Grigoraș Știrbul, Gavril Harștea și alte neamuri ale lor. Și unde au mărturisit răzeșii că a fost piatră și nu s-a găsit și s-a pus piatră hotar în malul Răutului, lângă niște spinișori. Și de acolo, am purces alăturea cu moșia Ciocâltenii, spre miazănoapte și s-a găsit piatră hotar vechi în niște sărături și s-a pus și acum alăturea piatră 2621 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 253, p. 268 2622 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 255, p. 270

1660 hotar. Și de acolo, am mers tot la deal, spre miazănoapte, până în deal de șleah și din vale de o movilă, în costișă, sa găsit iară piatră hotar vechi și s-a pus iară alăturea și altă piatră hotar. Și de acolo, am mers tot la deal, până în zarea dealului, unde s-a întâlnit cu moșia Căcărăzenii, care au mărturisit răzeșii că a fost hotar, dar nu s-a găsit și s-a pus piatră hotar din jos de o movilă ce este în zarea dealului. Și de acolo, am purces zarea dealului, în jos, până ne-am întâlnit cu moșia Bravicenii, într-o movilă, drept în deal, și am pus piatră hotar drept în movilă și s-a făcut piotoare. Și dintr-acea movilă se începe și moșiia Bravicenii, care au fost față și răzeșii din Braviceni, anume Ioniță Băț ot Chișinău, Ștefan Băț mazil ot Chișinău, Agapii Dumitru biv căpitan, Ioniță Petcu, Darie Pomătar și alte neamuri ale lor. Și după o mărturie hotarnică, ce au scos-o răzeșii din Braviceni, din let 7162 (1654), și, după acea hotarnică, am purces la vale asupra Răutului, alăturea cu moșia Bravicenilor, până în costișă, din sus de drum, și s-a pus piatră hotar. Și de acolo, am mers tot la vale, până la două movile din jos de drum, și s-a pus piatră hotar supt o movilă mare din deal de movilă. Și de acolo, am mers tot asupra Răutului, pe din sus de o fântână ce este în costișă, până la Movilele Gemene, și s-a pus piatră hotar între movile. Și de acolo, am purces tot asupra Răutului, peste șes, până la capul Branovii de sus, și s-a pus piatră hotar în șes, aproape de Bahnă. Și de acolo, am apucat apa Răutului în sus și am mers până în hotarul ce s-a pus de desparte Mălăeștii cu Ciocâltenii” 2623 . 1782, martie 15: Ispir Băibărăcar şi soţia lui 2623 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 261, pp. 281, 282

1661 Maria, fata Nastasiei, nepoată de fată Sandului Vârlan, strănepoată Mariţei, sora lui Apostol Mihuleţ, care Mariţă a fost fată lui Andrei Mihuleţ uricar, vinde lui Vasile Cumpănă, neguţător din Eş, „cu tocmeală stânjenul câte 25 de parale… jumătate de bătrân din moşia Măgireştii, ce este în ţinutul Orheiului, care ni se trage de pe Andrei Mihuleţ uricar, însă jumătate din jumătate din bătrânul Mihuleţ, şi o jumătate din jumătate ce a fost parte lui Grigoraş Vârlan, fratele moşului nostru Sandul Vârlan, pentru că şi unchiul nostru Grigoraş Vârlan a vândut altă parte a moşului nostru din satul Bravice, ce este tot la ţinutul Orheiului”2624 . 1904: „Bravicea, sat în judeţul Orhei, celtrul volostiei cu acelaşi nume, aşezat într-un hârtop din dreapta văii Cula. E înconjurat de vii şi despărţit de satul Soseni printr-o pădure. Are 636 case; biserica Sf. Mihail; şcoală elementară rusească; spital; vite mari ale satului 890 capete; populaţiunea 3.835 suflete” 2625 . BREAZA (aproape de Câmpulung Moldovenesc, Bucovina). 1490, martie 15: Moş-strămoşii românilor din Breaza sunt Timotei şi Berchez, menţionaţi, ca şi în cazul lui Benea, a cărui casă devenise reper toponimic, cu dealuri şi runcuri în hotarnica braniştei mănăstirii Putna 2624 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 269, pp. 295, 296 2625 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, p. 36

1662 din 15 martie 1490. Berchez a rămas înveşnicit şi în numele unei părţi a satului, cândva cătun, Bentesz sau Benteşti. 1551, august 9: Ca şi Benia, Breaza este atestată drept hotar de branişte a mănăstirii Putna („braniştea Benia şi obcina până la poiana lui Ivan, la Făgeţăi”), în hotarnica lui Ştefan Rareş, dar o parte a moşiei brezene a câmpulungenilor, pentru care aceştia se vor judeca vreme de veacuri, este întărită, în 20 aprilie 1555, de Alexandru Lăpuşneanul, mănăstirii Homor, care, astfel, dobândeşte, în defavoarea grănicerilor câmpulungeni, „un plai, care se cheamă Măgura, cu toate poienile şi izvoarele, care sunt de la Cârstăneia (văduva lui Cărstea, vornicul Vamei), care acel mai sus zis plai a fost a noastră dreaptă domnească ocină”. 1647, august 15: În hotarnica braniştei mănăstirii Putna, întărită de Vasile Lupul, sunt menţionate vecinătăţile cu Breaza, respectiv „vârful muntelui Tatarca Mare şi tot cu Opcina, peste vârful Găinei, la Molda, drept la vârf, prin făget la Petrişul, la Sălaşul Mare, la alt sălaş, la râul Benea, drept la Arsură, la Oglinda şi la Poiana Crucii”2626 . 1662, ianuarie 3: „Hotarele muntelui Măgura se pot constata după ispisocul de întăritură al lui Dabija voievod. Hotarul începe la iezer la Feredeu, tot cu Opcina, la culmea Prislopului, până la fântână prin pădurea Praca, până la apa Moldovei, cu apa Moldovei în 2626 Balan, Teodor, Documente bucovinene, vol. II / 1519-1662, Cernăuţi 1933, pag. 129

1663 sus, până unde cade pârâul în Moldova. Muntele Breaza, până la iezer”2627 . 1662: Moşie a scaunului domnesc, deci a instituţiei voievodale, ca întreg ţinutul grăniceresc al Câmpulungului Moldovenesc, Breaza se afla în hotarul moşiilor mănăstirii Putna cu cel al mănăstirii Humorului, hotarul celei din urmă mănăstiri, stabilit în 3 ianuarie 1662, începând, pe teritorul Brezei, „la iezer la Feredeu, tot cu obcina, pe culmea Prislopului, până la fântână, prin pădurea Praca, până la apa Moldovei, cu apa Moldovei, în sus, până unde cade pârâul în Moldova, muntele Breaza până la iezer”. 1709: Venind de la Bender, unde se întâlnise cu Carol al XII-lea, de Johann Wendel Bardili trece pe lângă Breaza: „Prin mijlocul ei curgea râul (Moldova – n.n.) pe care îl urmasem până aici şi pe care nu l-am pierdut niciodată, ci l-am trecut, zilnic, de mai multe ori, aşa cum şi astăzi l-am trecut de zece ori. Pe munte, din amândouă părţile, se găseşte, ici şi colea, câte o căsuţă, unde valea are doar atâta lărgime şi atâta pământ, încât să poată hrăni câteva capete de vite. Sate întregi nu se întâlnesc aici, deoarece, într-o vale atât de îngustă, este cu neputinţă să se facă rost de hrană, şi nici măcar să se spere, în viitor, la hrană pentru oameni mai mulţi. Spre seară, am poposit la o asemenea colibă mică şi ne-am aşezat pe sub streaşină, de jur, împrejur. La popasul acesta se desparte drumul spre Transilvania şi spre Ungaria, dintre care acela s-ar putea să fie ceva mai larg şi mai bun decât acesta. Cel puţin, aşa părea la început, că un călător trebuie să-l aleagă pe acesta: căci pe el s-ar mai putea înainta într-o 2627 Balan, Teodor, Documente bucovinene, vol. I / 1507-1653, Cernăuţi 1933, pag. 214

1664 căruţă mică, pe când drumul celălalt era doar o potecuţă de picior, care, cu timpul, nici nu se mai cunoaşte, iar pentru un călăreţ este tot atât de greu cât de periculos. Ni s-a spus că, aici, ar fi ultima locuinţă din Moldova (la fundul Moldovei – n.n.) şi că am avea de călătorit două zile întregi ca să ieşim din munţi şi din păduri, şi, de aceea, dis-de-dimineaţă, am pornit, din nou, la drum. Am mai trecut de patru ori râul şi, apoi, l-am părăsit, în sfârşit, la dreapta, iar noi am luat-o, dimpotrivă, la stânga (pe Tâmpa – n.n.), ridicându-ne, din vale, la deal, ceea ce nu s-a făcut fără o vădită primejduire a vieţii. Cu cât te urci mai sus, cu atât prăpastia e mai mare şi mai îngust drumul, care, însă, în câteva locuri, îngăduie să călăreşti printre copaci, cu mai multă siguranţă. Sus de tot, începe o pădure, în care am întâlnit câţiva unguri călare, pe care nu i-am socotit a fi chiar fără bănuială, cu toate că, la întrebările noastre, de unde vin şi unde se duc, ne-au dat răspunsuri bune, şi anume că vin, din Ungaria, în Moldova, pentru nişte negustorii. După aceea, am ajuns la o stână de oi, care, atunci, era cu totul goală şi părăsită. Ne-am informat ce putea însemna stâna aceasta, într-un loc părăsit, şi am aflat, de la moldovenii noştri, că locuitorii de la mai multe mile depărtare de munţi îşi mână, aici, oile, la păşune, pentru o vară întreagă, fiindcă, în unele locuri de pe munte, iarba este minunată; iar colibele acestea le serveau pentru prelucrarea şi păstrarea laptelui şi a brânzei. După ce am trecut pe acolo, munţii s-au lăsat, iarăşi, în jos, încât îţi venea aproape să crezi că, în curând, se vor termina. Dar de-abia am coborât şi am fost nevoiţi să urcăm din nou, pe partea cealaltă; în felul acesta este alcătuit tot lanţul de munţi, şi anume că aceştia nu sunt legaţi unii de alţii, ci, de foarte multe ori,

1665 sunt despărţiţi printr-o vale, ceea ce oboseşte mult pe călător. Noi am suit câţiva munţi de aceştia şi ni se părea, întotdeauna, că unul e mai înalt ca celălalt, până când, pe la amiază, iarăşi am ajuns într-o vale încântătoare (valea Tătarcei, între Breaza şi Suliţa – n.n.), prin care curgea un pârâiaş frumos. Ne-am aşezat sub umbra copacilor, ca să ne bucurăm de odihnă şi să ne mai înviorăm puţin, şi, în această privinţă, pârâiaşul plăcut a făcut minuni. Regiunea aceasta era atât de plăcută, încât am stat, aici, două ore şi, apoi, cu părere de rău, am părăsit acest loc încântător. Dar de abia am trecut pârâiaşul şi a început, iarăşi, un munte. După ce l-am traversat şi pe acesta, şi încă unul, şi trebuia să coborâm, din nou, la vale, am văzut, din depărtare, sus, pe culme, câţiva oameni, care au dispărut numaidecât, observând că au fost văzuţi. Nu puteam şti ce ar fi putut să însemne aceasta, mai ales că erau cu totul în afară de linia drumului, dar ei îl puteau observa bine, de pe muntele lor”2628 . 1723: Românii din Breaza sunt câmpulungeni, adesea proveniţi din Fundu Moldovei sau din Sadova, precum Ioana şi Istrate Floce, care îşi înzestrează fata, Teodosia, la logodna cu Miron Checheriţă (străbunul unei celebre rapsoade din Vama, Ana Checheriţă), în 2 februarie 1723, „în Breaza, cu un loc pe care l-am cumpărat de la Nechifor”. 1737: De altfel, în Breaza se stabiliseră mulţi grăniceri câmpulungeni, proveniţi din toate satele, dovadă fiind documentul din 21 mai 1737, prin care călugării mănăstirii Homor se împacă, pe bază de mărturii, cu Vasile Lehaci, Ştefan Făşcu şi alţi „oameni care sunt locuitori mai în sus de Strajă, pe apa Moldovei” (deci, la 2628 Călărori, VIII, pp. 280-282

1666 nord de Piatra Străjii din Pojorâta), după ce „am avut noi, călugării de la Homor, cu aceşti oameni multă gâlceavă şi multă pricină pentru o bucată de loc, cât ţine, din pârâul Negri, în jos, pe Moldova, până spre Dealul Negru şi Moldova, în sus, până în gura Brezi şi Breaza până la iezer”. Tranzacţiile cu moşii, din vremurile care urmează, confirmă statutul câmpulungean al satului Breaza, cu drept de revendicare ca dată a atestare documentară pentru ziua de 14 aprilie 1411, data atestării Câmpulungului. 1787: Astfel, în 14 martie, Ioniţă Holuţ (nume sadovean) şi Lup vând lui Vasile Leuştean (vechi nume, ca şi Lehaci, din Fundu Moldovei) „o dreaptă moşie a mea în Breaza, anumă Pochină” (Pinet), iar în 17 august 1808, Toader Şandru vinde lui Timofte Sărghie şi vărului său, Grigore (cel care deja cumpărase mai multe moşii în Benia) „partea me, care se numeşte Veja cea mare”, situată, deci, la poalele muntelui cu acelaşi nume. 1802-1815: „Dintre așezările planificate, numai cea a huţulilor din Breaza s-a putut face, între anii 1810- 1817. Biroul districtual a trimis un raport, în 23 septembrie (26?) 1817 şi, din acest an, aflăm mai multe despre această colonizare a familiilor rusești, împrăștiate în munții camerali ai văii Moldovei. Această așezare s-a întemeiat pe râul Moldova, între pârâurile Breaza și Neagra, pe un teren adecvat, înzestrat cu fânețe și pajiști, în scopul asigurării traiului. Coloniștii ar fi trebuit să primească şi un pastor, astfel încât obiceiurile lor sălbatice să fie îmbunătățite și prin învățătură religioasă. Această colonizare a fost dispusă expres, prin Decretul Cancelariei Curții, din 9 iunie 1802. Existau 78 de familii

1667 de ruși, dintre care 20 urmau să fie familii de fermieri, cu 30 de dosare, 35 pe jumătate fermieri, cu 15 dosare, și 10 ca vultori, cu 1,5 dosare; restul s-ar muta în Cârlibaba. Încă din 1815, aceștia ofereau, drept dobândă, câte o zi muncă, pentru fiecare membru, și câte 1 florin 48 kruceri taxă de pădure pentru fiecare familie; pentru aceasta, ei primesc gratuit lemnul de foc, precum și lemnul de construcţie; aceasta deja se aprobase, prin Decretul Cancelariei Curții din 9 iunie 1802. Coloniştii nu primesc scutire de impozitele împărăteşti, deoarece rămân definitiv, bucurându-se de anumite avantaje în creşterea animalelor și de câștig prin poziţia noilor reședințe”2629 . 1816: Mănăstirea Solca, primeşte, la schimb de faţadă, cu Maria jitnicereasa, mătuşa voievodului cu rădăcini câmpulungene (Călmaşul), Grigore Ioan Callimah, munţii Cocoşul, Găina şi Porşescul, călugării colonizează vatra actualului sat Breaza cu „78 de familii de rusneaci”, iar românii, cu case răzleţite pe înălţimi, încep să se aduce în vatra satului. 1816: Statutul de comună datează, deci, din 1816, dar comuna Breaza există ca atare abia din 1818, primul vornic al satului, huţanul Grigore Hajdeac, apărând şi într-o mărturie din 2 martie 1824, alături de Ioan Cepeliuc şi de Gheorghe Buhaleac, prin care se atestă că Dronina Sărghie şi Iosif Mazurea au avut o prisacă în Breaza. 1826, augut 7: Vornic al Brezei era Mihalachi Macovei, cel care, după ce va rata şansa de a-şi căsători fata, Măriuţa, cu Iraclie Porumbescu, se va mulţumi cu un ginere câmpulungean, Vasile Cosinschi, fiul preotului din 2629 Kaindl, Raimund Friedrich, Das Ansiedlungswesen in der Bucovina, Innsbruck 1902, p. 139

1668 Câmpulung. Mihalache Macovei, împreună cu „giuratul” Ion Ungureanul, cu vatamanul Gavril Bodnaru şi cu fruntaşul satului Toader Macovei, semnează, în data menţionată, documentul prin care „vornicia din satul nou Breaza dă lui Toader Conta mărturie în scris că a slujit opt ani cu dreptate şi bună orânduială în fervalterie”. Există, la Breaza, o excelentă cronică parohială, începută de legendarul preot Alexe Comarniţchi, în care sunt înscrise toate familiile, cu evoluţia lor în timp, inclusiv cea a unchilor lui Iraclie Porumbescu, Ioan şi Maria Golembiovschi, cununaţi de însuşi vornicul Mihalachi Macovei, dar de recursul la acea condică se poate uza doar în cazul scrierii unei monografii a comunei. / Conform documentelor în circulaţie, care vorbesc, în pricipal, despre tranzacţii imobiliare, se pot desluşi afirmări, în istoria comunei, din partea unor anumite familii. 1827, mai 13: Gavril Ciupiliuc, cum este caligrafiat numele Cepeliuc, cumpără, de la Dumitru şi Ilinca Floce, cu 42 lei de argint, 2 fălci şi 60 prăjini de pământ, situat în Gura Porşescul, peste apa Moldovei, sub Răchitiş, alături de moşia lui Ştefan Iordache şi de moşia Bilăilor. 1830, ianuarie 16: Sadovenii Ştefan şi Nastasia Dăscăliţei vând aceluiaşi Gavril Cepeliuc din Breaza o moşioară de 2 fălci şi 36 prăjini, pentru 36 florini, la locul numit Răchitiş, mărginită de apa Moldovei, „pe o scursură de pârâu”, pe brazda inginerească, la Bâtcă, în Bahnă şi până la moşia lui Dumitru Floce. În 19 ianuarie 1831, Gavril Cepeliuc cumpără, cu 350 florini, tot la Răchitiş, şi moşia de 5 fălci şi 29 prăjini a sadovenilor Petre şi Varvara Lehaci.

1669 1833, mai 20: Câmpulungenii Petre şi Ioana Grigorean vând lui Fădor Macovei din Breaza 7 fălci şi 29 prăjini, pe apa Brezei, pentru 326 lei de argint. 1835, iulie 6: Vasile Mândrilă, supus cameral din Breaza, se plânge Administraţiei cezaro-crăieşti din Câmpulung împotriva fratelui său şi a mamei sale vitrege, care doreau să împartă între ei pământul pe care el îl răscumpărase, în urmă cu patru ani, de la Nichita Pentiuc. Vornic al satului şi martor, în 1835, era Gheorghe Birău, fiul unui fost emigrant trasilvan. 1836: Un alt supus cameral din Breaza, Constantin Vovanc, se plânge administraţiei imperiale câmpulungene, în 26 decembrie 1836, că, deşi este căsătorit şi are 4 copii, plăteşte impozitul imperial şi celelalte taxe, deşi nu are „nici un picior de pământ”, ci trăieşte „pe pământ şi în casă românească”, şi, de aceea, roagă să fie dotat cu un lot de casă. În 1836, vornic al satului este Nichita Macovei, în această calitate întărind cererea, pe care administratorul imperial Hubrich o avizează favorabil, în 2 ianuarie 1837. 1837, septembrie 27: Câmpulungenii Vasile şi Ilinca Grămadă vând huţanului Vasile Droniuc din Breaza o moşie la Obcina Ursului, pentru 60 lei. Familia Droniuc era una dintre cele mai bogate din sat, ea cumpărând şi moşii în Benia (în 1 noiembrie 1838, de la surorile Ileana Porcuţan şi Marian Andronic, fetele lui Grigori Droniuc, 2 fălci şi 16 prăjini de moşie, pentru „8 lei bani de argint, 5 lâni întregi, 3 lei, 20 heleri, 2 miţe, 24 heleri, care, legându-se în bani, fac 11 florini şi 44 heleri”, plus o juncă pentru Ileana şi 12 florini şi 48 heleri, bani de argint, pentru Maria; în 1839, de la Gavril şi Axinia Butnaru, 2 fălci şi 40 prăjini, pentru 64 lei, bani

1670 de argint; în 3 noiembrie 1840, de la câmpulungenii Nicolai şi Nastasia Mândrilă, 3 fălci şi 17 prăjini, în Benia, la Răpa Roşie, lângă muntele Porşescul, pentru 200 lei, bani de argint; în 9 iulie 1846, de la Simion Şandru din Fundu Moldovei, cu 196 lei şi 40 creiţari, o moşie de 9 fălci, mărginită de pământurile lui Vasile şi Dănilă Droniuc, iar în 19 aprilie 1848, de la Grigore Şandru din Fundu Moldovei, o moşie de 3 fălci şi 40 prăjini, cu 64 lei, învecinată cu pământurile lui Iuruga, Ignat, Sărghie, Simion Şandru şi Grigorie Şandru). 1841: Unchiul lui Iraclie Porumbescu, Ioan Golembiovschi, venit la Breaza din Suceviţa, unde fusese consilier comunal, şi-a durat o casă, pe pârâul Făghiţel, încrustând pe grindă, cum avea să facă şi Ciprian Porumbescu, la Stupca, mult mai târziu, următoarea însemnare, care se mai păstrează: „Făcut această casă cinstită gospodari Icon Golembiovschi cu soţia sa Maria, 1841, luna August”. Iraclie Porumbescu soseşte la Breaza, în 13 septembrie 1841, când tatăl său, Tănase, gândea să-l însoare cu Măriuţa, frumoasa fată a bogatului vornic Mihalache Macovei şi a soţiei sale, Aniţa. Numai că logodna, pusă la cale atunci (fata avea o avere uriaşă, iar posibilul ginere avea ştiinţă de carte, ceea ce reprezenta un capital uriaş în acele vremi), se va rupe definitiv în 26 decembrie 1843, când Iraclie, aflând că Măriuţa s-ar cam afla în dragoste necuviincioasă cu Vasile Cosinschi, returnează calul, primit în dar de la ipoteticul său socru, şi uită de posibila sa dragoste brezeană. 1843: Biserica de lemn din Breaza, adusă, în 1826, de la Fundu Moldovei şi montată pe dealul cimitirului actual de vornicul Mihalache Macovei, avea

1671 798 enoriaşi, preotul Alexe Comarniţchi fiind trecut în evidenţele Mitropoliei româneşti din Bucovina drept Alexey HOMARNICKI. În 1876, biserica avea 1.355 enoriaşi, paroh fiind George PRELICI. În 1907, Breaza, împreună cu cătunele Pocescul, Benea şi Cucoşul, avea 2.056 enoriaşi ortodocşi, paroh fiind tot George PRELICI, născut în 1832, preot din 1857. paroh din 1863, iar preot cooperator fiind George AGAPI, unchi al mamei actorului Florin Piersic, născut în 1871, preot din 1896. Cantor era, din anul 1900, Ioan GHEBIUC, născut în 1848. 1869: O tipăritură vieneză din 1869 referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Câmpulung – Câmpulung (Târg cu judecătorie) cu Breaza, Gropana, Frumoasa, Fundu Moldovei şi Luisenthal, Pojorâta, Rus pe Boul cu Freudenthal şi Vatra Moldoviţei, Rus Moldoviţa cu Ciumârna şi Argel, Sadova (Ulma), Valea Putnei, Vama cu Eisenau”2630 . 1845: Vornic al Brezei este Aftanasi Voloşeniuc, cel care, în 30 noiembrie 1845, îl împuterniceşte, în numele vorniciei, pe Vasile Voloşeniuc să plece, prin Cernăuţi, la Colomeea, unde feciorul lui îşi făcea datoria faţă de imperiul austriac, în cadrul Companiei a 14-a din Regimentul „Prinţul Lucca”. 1846: Măriuţa Macovei, fosta dragoste a lui Iraclie Porumbescu, se va căsători, în 1 martie 1846, cu Vasile Cosinschi, viitor vornic al Brezei, iar zestrea miresei constă din întreaga gospodărie a vornicului 2630 Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

1672 Mihalachi, din 50 fălci de fâneaţă, 6 boi de tracţiune, 10 vaci, 2 cai şi 100 oi. Martori ai înzestrării au fost Mihail Tăutul, Carl Fischoller, George Cosinschi şi primarul Tanasi (Aftanasi) Voloşeniuc. Înzestrarea din partea socrului câmpulungean, preotul George Cosinschi, s-a făcut în ziua următoare, 2 martie 1846, noua familie primind casa socrului din Câmpulung, cu o falcie de grădină în jurul casei, 5 prăjini de fâneaţă în Priluca, 5 boi, 3 vaci, un cal şi 30 oi. Vasile şi Măriuţa Cosinschi, deşi putrezi de bogaţi, nu au fost dăruiţi de soartă şi cu copii, aşa că, după moartea Măriuţei şi după o nouă căsnicie nefructuoasă, Vasile Cosinschi s-a văzut nevoit să înfieze un băiat al surorii lui, Maria, căsătorită cu câmpulungeanul Ion Grămadă, pe Artemie Grămadă, care, la rândul lui, avea să ajungă primar al Brezei, onoare de care avea să se bucure, peste vremuri, şi nepotul lui Artemie, Ştefan Grămadă. Şi, tot atunci, a înfiat-o şi pe Ana Badale. Artemie Grămdă avea să sfârşească tragic, fiind decapitat de ruşi, în 12 iunie 1916, „pe trupul Tâmpa”, pe considerentul că ar fi făcut spionaj în favoarea austriecilor, deşi avusese doar nenorocul de a se fi aflat la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit. 1846: Primii evrei stabiliţi în Breaza par să fi fost Carl Fischoller, menţionat în 1846, şi Abraham Schloim Gelba, cel care, în 9 noiembrie 1946, plăteşte arenda de 97 florini şi 49 kreutzer, pentru terenuri din Breaza, Oficiului cameral din Câmpulung, dar nu înainte de a fi devenit creştin ortodox. 1871: În Breaza, va funcţiona o şcoală cu o clasă din 18712631, dar învăţământul efectiv se va dezvolta după 2631 Shematismus der Bukowinaer, Czernowitz, 1843 p. 53, 1876 p. 57, 1907 p. 61

1673 anul 1911, când învăţătorul Eusebie Mercheş, din Fundu Moldovei, începe o adevărată operă de luminător al satului. 1876: „Al doilea râu principal, Moldova, curge prin zona de șisturi, parcurgând doar lungimea de aproximativ două mile, spre sud, intrând la Botuş (între Breaza și Fundul Moldoei), apoi întorcând spre sud-vest, spre Fundul Moldovei, printr-o vale longitudinală, iar la Pojorâta, în viraj ascuțit spre nord-est, se îndoaie spre marginea mezozoicului” 2632 . 1890: „Breaza, o comună locuită de Huţani, e situată pe un loc deschis; din cauza aceasta, e satul mai mult concentrat decât Fundul Moldovei. Breaza se hotărăşte, spre răsărit, cu muntele Runcul Brezei, despre sud şi sud-vest, cu râul Moldova, care, de-a dreapta sa nemijlocit spală temelia muntelui Dealul Crucii; despre nord, cu muntele Măgura Brezei; despre apus, cu muntele Răchitişul Brezei… Trecând prin Breaza, staţiunea o avurăm la prea venerabilul părinte paroch Preliciu, un adevărat părinte faţă cu poporenii săi. Făcând o plimbare cu Sfinţia sa cătră un izvor, ce ieşea de sub piciorul muntelui Musticiu, ni descoperi părintele Preliciu că acel izvor te face vesel şi purure bine dispus, ba te întinereşte chiar, gustând, prin timp mai îndelungat, apă din el. Voind a căpăta şi noi ceva din acea sănătate perfectă a Sfinţei sale, scurs-am câte vreo şese păhară din izvorul proaspăt, rece şi viu. Casa părintelui Preliciu era plină de 2632 Paul, K. M., Grundzüge der Geologie der Bukowina, în Jahrbuch der k. k. Geologischen Reichsanstalt, volumul XXVI, Viena 1876, pp. 263-270

1674 tineri ce călătoreau prin munţi şi staţionau la Sfinţia sa în decursul feriilor”2633 . 1896: La Breaza funcţiona, încă din 1896, un cabinet de lectură, această primă bibliotecă din sat numindu-se „Steluţa” şi funcţionând în casa lui George D. Macovei. Cabinetul avea 67 membri, 83 de cărţi, 3 abonamente la gazete şi o avere de 13 florini şi 74 creiţari. Preşedinte al Cabinetului era preotul George Agapi, unchiul mamei actorului Florin Piersic, vicepreşedinte era primarul Vasile Cosinschi, iar secretar, preotul cooperator Ioan Ghebiuc. 1897: Datorită unor inundaţii, care distrug nişte mori, rupându-le iazurile şi roţile, cea a lui Nicolae Rarion şi cea a unui proprietar evreu, în Breaza se manifestă tendinţele antievreieşti ale preotului George Prelici şi a fiului său, Ilarion Prelici, membri ai „Concordiei” lui George Popovici, care înfierează o aparentă nedreptate: „Imediat, a venit o poruncă de la căpitănat (prefectură) ca proprietarii morilor să nu facă iazurile, până nu va veni comisia. Dar ovreii n-au mai aşteptat. Ei au tocmit iazul, până la o săptămână, şi moara lor tot îmblă, acu, zi şi noaptea. / Dar Nicolae Rarion? S-a dus bietul creştin la căpitanat, să-şi ceară învoire ca să-şi facă iazul. N-a primit concesiunea dorită. Ce lucru ciudat! Ovreilor le sunt toate iertate. Frumos şi bine. Dar de ce e Românul la toate împiedicat şi strâmtorat? Birul e mare, cheltuielile, aşijderea, şi venit – ca în palmă. Nu-i de mirare că alţii se îmbogăţesc, iar Românii sărăcesc, pe zi 2633 Bumbac, Vasile, Schiţe de excursiuni feriale. Anul 1889, în Revista Politică, Anul V, nr. 17 / 1 septemvrie 1890, pp. 6, 7

1675 ce merge, că de starea bietului Român nu grijeşte nime, la toate dă de piedici”2634 . 1897: După cum se mărturiseşte într-o scrisoare din 4 august, a început „lucrarea drumului nou, din Pojorâta”, încă din 1896, sub gestiunea antreprenorului evreu Gottesmann, „un om de cuvânt şi rânduială. Lucrătorii erau plătiţi bine, trataţi omeneşte. Nimeni nu sa plâns de Gottesmann. / În acest an, e antreprenor Iacob Storfer. De acum, toate sunt schimbate. Lucrătorii sunt rău plătiţi şi tratarea lor lasă mult de dorit. Lucrul stagnează adeseori, din aceste pricini, şi Dumnezeu ştie cum va ieşi gata. / Săptămâna trecută, au lucrat vreo 50 de lucrători, sub privegherea unui lipovan. După sfârşirea lucrului, lipovanul a dispărut, iar antreprenorul nici nu vrea să ştie ceva de lucrători. Bieţii oameni au mers la casele lor, rămânându-le paralele neplătite. Unul a rămas în pagubă de 2 florini, iară alţii au pierdut câte 3 florini”2635 . 1898: Pentru că aveau probleme cu învăţământul în sat, după ce-şi spuseseră „durerile cele mari… şi domnului deputat Popovici (George Popovici, istoric şi poet, cu opera lirică semnată cu pseudonim, T. Robeanu), la Fundu-Moldovei, românii brezeni apelează, persuasiv, şi la sprijinul gazetei „Patria”, la „scumpa noastră „Deşteptarea”, dar şi în alte gazete”, cerând „să ni se facă dreptate”, prin angajarea unui „învăţător cum se cade şi învăţarea limbii româneşti, de care avem cea mai mare trebuinţă, fiind satul nostru aşezat în un district românesc şi având noi necontenit negoţ şi alte daraveri la Câmpulung, osebit că la noi, în sat, şed mulţi Români 2634 Patria, Anul I, Nr. 18, Duminecă 10/22 August 1897, pag. 2 2635 Patria, Anul I, Nr. 11, Vineri 25 Iulie / 6 August 1897, pag. 2

1676 Fundmoldoveni”, ba mai fac şi o colectă, pentru căminul de stundenţi din Cernăuţi (nu şi pentru şcoala din satul lor), iniţiată de Iliarion şi George Prelici, primindu-se donaţii din partea „zelosului şi neobositului spriginitor al cauzelor culturale, domnul Teodor Leuştean, gospodar din Fundul-Moldovei, în sumă de 121 florini 75 creiţari”, dar şi din partea brezenilor „Ioan alui Teodor URSACHI cu 50 florini, Vasili alui Teodor URSACHI, Ioan GHEBIUC, cantor bisericesc, Petru LESENCIUC (fost primar) şi Nicolai Larion UNGUREANU câte 10 florini, Amfilochi TURTUREAN, George alui Dumitru MACOVEI şi Societatea „STELUŢA” câte 5 florini, discosul bisericii 2 florini 75 creiţari, Vasili CONCINSCI (COSINSCHI, primarul în funcţie), Vasile ŢIMPĂU, Alexa VOLOŞENIUC, Alexa LOBO şi Procopiu alui Alexa MACOVEI câte 1 florin, Maria alui Gavril ŢIMPĂU 60 creiţari, Ilie al Anei VOLOŞENIUC şi George BIRĂU câte 50 creiţari, Ana alui Ioan LAZAR, Ioan alui Matei MOISA, Ioan JECALO, Gavril POLOCHAN, Costan MOROŞAN şi Ana MOROŞAN câte 20 creiţari, Ignat şi Nastasia COSTELIUC câte 15 creiţari, Gavril SERAFINCIUC, Vasili NERESTIUC, George HALIŢA, Ioan COJOCAR, Nicolai SOROCEAC, Petru alui Mihail LAZAR, Ilie CECIULEAC, Ioana alui Teodor VOLOŞENIUC, Ileana HOJDA, Serghie MÂNDRILĂ, Alexa ZICALEAC (ginerele lui Ioan GOLEMBIOVSCHI), Maria alui Teodor ŢIMPĂU, Ana TURENSCHI, Maria alui Ilie LOBA şi Palaghia alui Ioan MACOVEI câte 10 creiţari, Catrina alui Costan VALACH 6 creiţari, Daniil IASENCIUC, Ioan COSTELIUC, Ileana alui Niţă URSU, Ana alui Nichifor DANILIUC, Parasca alui Teodor MIHALCEA,

1677 Nastasia SEROCEAC, Ileana G. MACOVEI câte 5 creiţari şi Ileana BUTĂ 4 creiţari”2636 . 1899, decembrie 29: Pledoaria pentru studiul limbii române în şcoala din Breaza, de către un dascăl competent şi statornic, este făcută şi de români, şi de huţani. O interesantă listă, cuprinzând numele românilor brezeni şi a copiilor lor de vârstă şcolară, însoţeşte pledoaria: „Ioan UNGUREAN cu 1 copil, Onufrei UNGUREAN cu 5 copii, Iftemie ŢIMPĂU – Dimitrie ZÎMPĂU cu 1 copil, George ŢIMPĂU cu 3 copii, Precop MACOVEI cu 6 copii, George BALABAŞ cu 3 copii, Vasile ROTAR – Vasile COSINSCHI – Petrea GRAMADA cu 1 copil, Artemie GRAMADA cu 1 copil, Vasile GRAMADA – Sofronia ONUFREICIUC cu 2 copii, Petru ONUFREICIUC cu 3 copii, Petru SURPAT cu 1 copil, Maxim FERAR cu 2 copii, Grigorie MÂNDRILĂ cu 3 copii, George COSINSCHI cu 6 copii, Petru BIRĂU cu 1 copil, Ilie ROTAR cu 2 copii, Alexa VOLOŞENIUC cu 3 copii, Ilie BIRĂU cu 2 copii, Elena LEUŞTEAN cu 1 copil, Anastasia LEUŞTEAN cu 3 copii, Teodor MOISA cu 1 copil, Niţucă URSACHI cu 1 copil, Ioan DARABĂ – Daniil CECIULEAC – Nicolai LARION cu 3 copii, Teodor NICHIFORIAN (ŞVERŢAR) cu 1 copil, Mariuca REBENCIUC cu 1 copil, Ioniţă ŢIMPĂU cu 3 copii, George UNGUREAN senior – George UNGUREAN junior cu 3 copii, Mihai BALABAŞ cu 2 copii, Vasile ŢIMPĂU cu 10 copii, Ilarion PAŞCAN – Andrei PAŞCAN cu 2 copii, George BIRĂU cu 2 copii, Gavriil ONUFREICIUC cu 3 copii, Vasile MOISA – Vasile URSACHI cu 8 copii, 2636 Gazeta Bucovinei, Anul VI, nr. 78, Duminecă 29 Septemvrie / 11 Octomvrie 1896, pag. 4

1678 Amfilochie TURTUREAN cu 6 copii, Ilie POLOCHAN cu 5 copii, Nicolai RUSAN cu 2 copii, Gavriil LARION – George alui Mihai ŢIMPĂU cu 2 copii, Ioan DORNIAN – Filip CEHREN cu 6 copii, Ioan PRISLOPAN cu 5 copii, Mihai LARION cu 2 copii, Gavriil IVAŞCU cu 4 copii, Iftemie VALACH cu 6 copii, Ştefan LUCAŞCIUC cu 4 copii, Andrei PINTEA cu 2 copii, Chirilă POPESCUL – Nicolai LEUŞTEAN cu 6 copii, Sârghie MÂNDRILĂ cu 3 copii, Andrei SAVUŢĂ cu 3 copii, Atanasiu TIRONIAC cu 5 copii, Nistor SALAHURĂ cu 4 copii, Costan MOŞULEAC – Ioniţă BURDUHOS cu 3 copii, Nicolai ZAHAN cu 6 copii, Teodor ŞALVAR – Spiridon DORNIAN cu 4 copii, Andrei VOLOŞENIUC cu 1 copil, Costan ŞCURHAN cu 1 copil, Pavel PENTIUC cu 1 copil, Ilie VOLOŞENIUC cu 1 copil, Simion CECIULEAC cu 1 copil, Ioniţă CURUŢ cu 7 copii, Ioniţă LEUŞTEAN cu 5 copii, Rachila BUCUR (PROCOPIUC) cu 4 copii”. În memoriul respectiv se mai spune că foarte puţini copii brezeni au învăţat la şcolile din Câmpulung şi din Fundu Moldovei, şi anume: Ioniţă URSACHI, Amfilochie TURTUREAN, Vasile URSACHI, George UNGUREAN şi Precop MACOVEI. Nevoia de învăţământ în limba română era cerută, în acelaşi memoriu, şi de „toţi Ruşii, fără deosebire… pentru că au neapărată trebuinţă de ea, căci îs încunjuraţi, din toate părţile, numai de Români şi, încotro se mişcă, numai tot cu ei (Românii) vin în atingere. Oraşul cel mai apropiat îi Câmpulungul şi, acolo, nu poţi nimică începe fără limba română. Pân’ la Câmpulung, însă – de Putila nu mai amintim, căci îi mult mai depărtată şi nu mai merge nime la ea, pentru că neam prea hrănit de cămătari – avem de trecut prin Fundul-

1679 Moldovei şi Pojorâta, tot numai sate curat româneşti. Oamenii noştri îs, mai departe, mai că de-a rândul, lucrători la lemn şi, ca atari, vin încă numai cu Românii în atingere. Şi, în fine, nici în Breaza, chiar când ne-am pune de gând să nu ieşim niciodată din sat, nu putem trăi fără limba română, căci aici au moşii întinse: Simion, Costan şi Ilie MÂNDRILĂ, Pentelei ŞANDRU, Pentelei şi Ilie ŢÎMPĂU, Toader şi Mihai COCÂRŢĂ, Ioana ŢÎMPĂU, Vasile ŞALVAR, Spiridon ROPCEAN, Toader şi Costan URSESCU, Toader şi Gavril LEUŞTEAN etc. din Fundul-Moldovei, George şi Ioniţă NEMŢAN, Vasile ULIAN şi Ioniţă BURDUHOS etc. din Câmpulung. Cea mai mare parte din an, petrec ei pe aici şi ai noştri trebuie, ori de vreau, ori de nu vreau, să înveţe româneşte”. În finalul memoriului, huţanii şi ucrainenii, care formau, ca şi românii, câte o treime din populaţia satului, avertizează „Nu vă mai temeţi atâta că ne romanizăm, căci nu ne mai romanizează nime, ba, din contră, mulţi din noi s-au rusificat, cum îi o mare parte din familia MOISA, venită din Transilvania, şi familia cea mare a BODNARENILOR şi SÂRGHIENILOR, a MACOVIENILOR, VALACHENILOR, LAZARENILOR şi a SAVUŢENILOR”2637 . 1901: „În valea Moldovei nu au mai rămas decât Fundul Moldovei şi Breaza, primul parohie, iar celălalt arondat acestei parohii” 2638 . 1902: Însoţirea raiffesiană de credit, înfiinţată în 1902, funcţiona, ca şi Cabinetul „Steluţa”, în casa lui 2637 Patria, Anul III, Nr. 366, Miercuri în 5/ 17 Decemvrie 1899, pag. 2 2638 Weigand, Gustav, Prof. Dr., Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, Leipzig 1904, pp. 1-7

1680 George D. Macovei, sub direcţiunea preotului George Prelici, în consiliul director activând şi preotul Geoge Agapi, şi gospodarul Ioan Burduhos, care deţinea calitatea de vistiernic. 1908: Conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Breaza, comună rurală, districtul Câmpulung, aşezată pe stânga râului Moldova, între pârâul cu acelaşi nume şi Valea-Neagră. Suprafaţa: 79.99 km p.; populaţia: 1.672 locuitori huţani, de religiune gr. or. şi vorbind şi limba românească. Se compune din următoarele cătune: Benia, Cocoşul, Dealul-Glodului, Măgura, Porcescul, Runcul. Mai are, apoi, şi două târle: Făgeţelul şi Răchitişul. Este ultimul punct al drumului districtual ce vine de la Pojorâta. Are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Comuna există abia de câteva decenii. În analele vechiului oraş de mineri din Şemniţ (Ungaria) se pomeneşte despre o mină de argint, depărtată, exploatată de mineri unguri, care, la 1224, au plecat de aci. Probabil, această mină a existat în valea Benia, lângă comuna de astăzi Breaza. De aci se explică şi numele Benia = Baia. Se mai crede că argintul extras din mină era transportat, pe cai, la târgul Baia, în Moldova, unde se lucra apoi de artizani saşi stabiliţi acolo, precum se ştie din istoria Moldovei. Populaţia se ocupă cu prăsila de oi şi de vite mari, precum şi cu exploatarea de păduri. Comuna posedă 58 hectare pământ arabil, 2.044 hectare fânaţuri, 2 hectare 50 ari grădini, 1.713 hectare izlaz, 365 hectare poieni şi 3.739 hectare pădure. Se găsesc 308 cai, 2.821 vite mari cornute, 3.700 oi, 623 porci, 132 stupi. Breaza, pârâu, afluent pe stânga Moldovei, îşi adună izvoarele pe sub şirul muntos Opcina Feredeul şi se varsă în Moldova, în

1681 faţa muntelui Tâmpa (1.241 m), chiar în localitatea Breaza, districul Câmpulung”2639 . 1913: „Gospodarul Ion Dorneanu din Breaza a dăruit curatoriului şcolii particulare româneşti de acolo suma de 200 coroane, cu care s-a plătit chiria localului. E o faptă care se laudă în sine şi care arată că poporul ştie să preţuiască însemnătatea şcolii”2640 . 1914-1918: „Preotul Gheorghe Prelici, din Toporăuţi (original, din Breaza – n.n.), a fost arestat, batjocorit şi dus în fiare prin mijlocul Cernăuţilor, pentru că a plecat la drum, în direcţia în care erau soldaţii ruşi” 2641. S-au jertfit pentru Bucovina, pe câmpurile de luptă: fruntaşul Chiriac Crâncu, Breaza, Regimentul 22, rănit; rezervistul George Bodnar, Breaza, Regimentul 22, prizonier; rezervistul George Ceciuleac, Breaza, , Regimentul 22, prizonier; infanteristul Vasile Droniuc, Breaza, Regimentul 22, rănit”2642. „La propunerea domnului Spiridon Leuştean din Fundul-Moldovei, se îndrumează procedura pentru adeverirea morţii lui Dumitru a lui Jacob Leuştean din Breaza . Domnul Spiridon Leuştean susţine că fratele său Dumitru Leuştean a murit, în anul 1917, la Lemberg / Tribunalul Suceava, Secţia I, la 16 Iulie 1919”2643 . 1929: „Traversez cătunul Benie, apoi frumosul sat Breaza, la ieşirea de miază-zi a căruia, în punctul numit 2639 Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 19 2640 Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 9, Anul III, 12 noiembrie 1913, p. 139 2641 Iorga, Nicolae, Memorii, I, Editura Ramuri, Craiova, 1928, p. 354 2642 Viaţa Nouă, IV, nr. 182, 4 iunie n. 1916, p. 8 2643 Monitorul Bucovinei, Fascicula 67, Cernăuți, în 24 Septemvrie nou 1919, pp. 5-7

1682 „Podişul”, munţii, îmbrăcaţi cu frumoase păduri, se apropie, valea, pe fundul căreia, alături de şosea, şerpuieşte limpede, învolburată şi frumoasă apa Moldovei, se strâmtează foarte mult şi, într-amurg, când soarele, aruncându-şi înapoi cele din urmă raze, scaldă în lumină valea cu apa, coastele, coamele şi măgurile munţilor învestmântaţi cu brad, ajung la marele şi frumosul sat Fundul Moldovei” 2644 . 1941: „Tabloul normaliştilor cu diploma de capacitate, numiţi în învăţământul primar, prin ,,incredinţare de post”, pe ziua de 1 octombrie 1941”2645: Topan I. Grigore, seria 1938, media 7,80, numit în comuna Breaza Centru, postul I, jud. Câmpulung. Vizitiu D. Ioan, seria 1938, media 7,80, numit în comuna Breaza Centru, postul III, jud. Câmpulung. Crăciunescu Gheorghe, seria 1938, media 7,76, numit în comuna Breaza, Pârâu, postul I, jud. Câmpulung”. 1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 19432646, următorii învăţători şi învăţătoare: Grama Ioan, comuna Pârâul Breaza, jud. Câmpulung, media 7,00. Romacia Vasile, comuna Breaza, jud. Câmpulug, media 8,33”. 1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 19472647, următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, 2644 Lupaşcu-Stejar, Alexandru, general, Paradisul Românesc, Bucureşti 1929, pp. 323-330 2645 Monitorul Oficial, Nr. 249, 2o octombrie 1941, pp. 6439 şi următoarele 2646 Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552 2647 Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657

1683 la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Pavel Mina, de la Breaza, la Moldova Suliţa. Supelniac Anton, de la Pojorâta, la Breaza. Ciocârlan Ioan, de la Negrileasa, la Breaza-Pârâu. Caproş Alexandru, de la Breaza, la Deia”. BREHNA (lângă Podoleni, comuna Barcea, Galaţi). 1640, martie 6: „Carte de la boierii cei mari, întăritoare Orgăi (Iorga) cămăraşului pe satul Dudeştii (lângă Podoleni, comuna Barcea, Galaţi), ce se cheamă Brehna (lângă Podoleni, comuna Barcea, Galaţi), în ţinutul Tecuciului, pe apa Bârladului, ce a cumpărat de la nepoţii lui Gheorghe vornicul cel mare, şi pe alt sat, anume Bârlădenii (comuna Barcea, Galaţi), lângă satul Brehna”2648 . 2648 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXV, Bucureşti 2003, doc. 305, p. 299

1684 BREHUEŞTI (satul Ruptura, lângă Oţeleşti, comuna Izvoru Berheciului, Bacău). 1491, octombrie 15: Întărit de Ştefan (cel Mare) voievod, lui Oană Teliagă şi femeii sale Muşa, care primesc uric pentru „a treia parte a satului Ruptura pe Berheci, partea din jos, cu loc de moară pe Berheci, ce au cumpărat-o de la Nastasia şi sora ei Marta, fetele Magdii, drept 50 zloţi tătăreşti”2649. Hotarul, din vechi. BREHUEŞTI (pe Siret, ocolul Siretului, lângă Vlădeni, Botoşani). 1774, iunie 15: Satul Berehoeşti, ţinutul Botoşani, ocolul Siretului, avea, după recensământul lui Rumeanţev2650: Toată suma caselor: 62. Scădere rufeturile 62: 3 popi / 2 diaconi / 57 panţiri. / Panţirii: Dumitru sin (fiu) popa Vasile / Ursul Radul / Pintelei Crihan / Grigori sin Dumitru Crihan / Andrei sin Crihan / Ion sin Tudosi / Ion zet (ginere) Tudosi / Maftei Crihan / Toader Robul / 2649 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. III, Bucureşti 1980, doc. 95, p. 187 2650 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 193, 194

1685 Toader, pescar / Ursul Robul / Petre, pescar / George Crihan / Ion sin ungurian / Vasile Crihan / Toader Ţiţeiu / Toader zet tutunarului / Andrei zet Băbuţii / Loghin sin Mănoiu / Ignat brat (frate) Loghin / Dumitraşcu brat Andrieş / Andrei brat Dumitraşcu / Costandin zet Bubuţeiu / Sava, ungurian / Costandin, rotar / Pavel, salahor / Ion zet Roşca / Ilie, salahor / Simion Roşca / Luchian, şelar / Vasile, şelar / Luchian sin Ilie / Gavril Clae / Ursul Găinuşcă / Vasile sin Ilincăi / Costandin Ghiuţă / Sandul Ghiuţă / Antohi sin Costandin / Lazor, salahor / Ion al Ştefanei / Vasile Strachină / Ursul sin Tălabă / Tudosi sin Tălabă / Chiriac sin Mihăilă / Vasile sin Mihăilă / Leonti sin Mihăilă / Darie sin Mihăilă / Pintelei nepot Mihăilă / Ion sin Mihăilă / Toader al Rodoaei / Ion al Rodoaei / Ion, morariul / Andronic. // Rufeturi: Popa George / Popa Ion / Popa Vasile / Diaconul Gavril / Diaconul Sandul. 1898: „Brehueşti, comună rurală, situată în centrul plășii Siretul, judeţul Botoşani, de o parte şi de alta a râului Siret. Comuna se compune din satele Brehueşti, Bursucani, Corocăești, Hancea, Hrițcani, Huţani, Mândrești și Vlădeni. Are o suprafață de 7.635 hectare şi o populaţie de 1.358 familii sau 5.374 suflete. din care 1.503 contribuabili. Locuitorii sunt români și ruși; sunt şi câteva familii de evrei şi nemți… Întinderea locurilor cultivate, în 1890, a fost 3.078 hectare. Are 989 hectare pădure, care parte se exploatează sistematic. Satele sunt situate parte pe dealuri, parte pe șesul Siretului. Numărul vitelor e de 1.964 boi și vaci, 385 cai, 624 porci 3.445 oi; 218 stupi, cari au produs 218 kg ceară și 880 kg miere. Are 7 biserici, deservite de 5 preoţi şi 12 cântăreți, și 4 şcoli, cu 3 învăţători, 1 învăţătoare, 177

1686 şcolari şi 13 școlărițe. / Brehueşti, sat, așezat pe coastă de deal și parte pe vale, în partea de est a comunei Brehueşti. Are o suprafață de 1.658 hectare şi o populație de 418 familii sau 1.350 suflete, din care 400 contribuabili. Pământul este ocupat parte cu semănături și parte cu pădure. Are 1 iaz şi 1 moară de apă, 1 carieră de piatră pentru fântini şi case și 1 carieră pentru prund de șosele. Aci este reședința comunei Brehuești. Este o biserică, făcută de locuitori, deservită de 1 preot și 2 cântăreţi, și 1 şcoală mixtă, cu 1 învățător și 40 școlari. Sunt 470 vite cornute, 50 cai mari și mici, 1.128 de oi, 1.000 mascuri și 60 stupi cu albine. În sat sunt 6 meseriași, 2 comercianţi; 2 cârciumi” 2651 . BREŢCANI (sat pe Prut, la Gura Largă, raionul Cahul, Moldova). 1619, februarie 12: Carte de împuternicire, dată de Radul (Mihnea) voievod lui Apostol şi Gheorghe din satul Mascurea (sau Măscurei, între Zărneşti şi Boiştea, raionul Cahul, Moldova), ca „să fie tari şi puternici a stăpâni a lor ocină, satul Mascurea, în ţinutul Fălciului, în ocolul Grecenilor, la Cahul, care moşie Mascurea scrie în drese să meargă din apa Halmaha, de la apus spre răsărit, unde este fântâna lui Vlad, şi pe văiuga poienii, şi merge tot văiuga şi spre Cahul, partea din jos a coastei Boiştei, 2651 Lahovari, George Ioan, Marele Dicţionar Geografic al României, volumul I, Bucureşti 1898, pp. 643, 644

1687 şi se începe din moviala Testianei, din apus, spre răsărit, unde este piatră de hotar, şi de acolo, tot înainte pe ploştină, la o moviliţă, unde este piatră de hotar, ce este în faţa Cahulului, spre apus; şi de acolo, tot dept înainte, la o movilă mare, ce este în dreptuul satului Luceşti (sat pe Covurlui2652, Galaţi); şi de acolo, hotarul dealului în sus, la o piatră de hotar, care desparte Mascurea de Breţcani (sat pe Prut, la Gura Largă, raionul Cahul2653, Moldova); şi de acolo, pe valea Cahulului, spre apus, la vârful dealului, la o piatră hotar, şi, prin poiană, la o altă movilă, unde este piatră de hotar; şi de acolo, tot spre apus, la plotină, la un loc mare, ce este hotar, şi de acolo la Berbec, unde este piatră hotar şi la apa Halmagăi, şi de acolo, tot apa Halmaga în jos, la movila Tilica; şi de acolo, tot în jos, la un arbore, în pârâu şi la movila Testiana, ce este în vârful dealului ce desparte Zărneştii (raionul Cahul2654, Moldova) şi moşia Boişte (sat pe Prut, lângă Zărneşti, raionul Cahul2655, Moldova), de unde s-a început a măsura, şi s-a încheiat”2656 . 2652 Gonţa, Alexandru I., Indicele numelor de locuri, Bucureşti 1990, p. 150 2653 Gonţa, Alexandru I., Indicele numelor de locuri, Bucureşti 1990, p. 43 2654 Gonţa, Alexandru I., Indicele numelor de locuri, Bucureşti 1990, p. 385 2655 Gonţa, Alexandru I., Indicele numelor de locuri, Bucureşti 1990, p. 37 2656 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. XXI, Iaşi 1929, pp. 205-207

1688 BRIANOVA (lângă Bravicea, Orhei, Moldova). 1774, iunie 5: Satul Brianova, ţinutul OrheiLăpuşna, ocolul Culii, după recensământul lui Rumeanţev2657, avea toată suma caselor 32. Scădere rufeturi 24: 16 volintiri, 1 volintir cu ostafcă, 3 ruptași, 2 popi, 2 femei sărace. Rămân birnici 8. / Birnici: Mitrofan Ulian / Irimie fiul lui Pătrașco / Ion Zâpcu / Ion Flutur / Vasile Vitru, căpitan / Leonte al lui Mitrofan / Nichita, dascăl / Manoli fiul lui Alecsandru. // Rufeturi: Agachi, croitor, volintir / Moisăiu Erhan, volintir / Vasile Gliga, volintir / Ocsănti Erhan, volintir / Ștefan Morulă, volintir /Mihalachi Mâțul, volintir / Agachi Dodonul, volintir / Ion Cociorvă, ruptaș / Nicolai Cociorvă, ruptaș / Ilie Oglindă, ruptaș / Popa Ștefan / Popa Iacob / Marie, săracă / Mariuța, diaconeasă săracă / Dumitru Țăruș, volintir / Constantin Erhan, volintir / Ioniță Băetrău, volintir / Postică fiul lui Isac, volintir / Zaharie Popa, volintir / Ocsănti Dumbravă, volintir / Ioniță Mitre, volintir / Alecsandru Vântul, volintir / Simion Oglindă, volintir / Petre, cu ostafcă, volintir. 1904: „Brianova, sat în judeţul Orhei, volosti Isacova, aşezat în valea Răutului, la nord de gura văii 2657 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 413, 414

1689 Cula. Numărul caselor 79; biserică; vitele satului 320 capete; populaţiunea 768 suflete” 2658 . BRICENI (fostul Adicăuţi, Adiecăuţi pe Vilia, Diacăuţi, apoi Britciani, azi oraşul Briceni, raionul Briceni, Moldova). 1576, august 7: Întărit de Petru voievod lui Gavril, logofăt al treilea, care cumpără, cu 400 zloţi tătăreşti, de la Ana, jupâneasa lui Toader Bocotco cămăraş, fiica lui Gavril portarul, nepoată de fiică Mumii, de la nepoţii ei de frate Petre, Grigore, Toader, Nastasia şi Fedora, copiii lui Ionaşco, nepoşi de fii lui Gavril portarul şi strănepoţi Mumii, şi de la rudenii lor Toader, Ştefan, Mica, Aniţa şi Vasotca, copiii Munteancăi, Păcurariul, Tecla, Cerna şi Magda, copiii Oluşcăi, toţi nepoţi de fii ai Mumii, şi iarăşi rudeniile ei Micotici, Ioniţă şi Frăţian, copiii Ulianei, Urâta şi Drăghina, fiicele Maricăi, toţi nepoţi de fii ai lui Ivanco, „un sat anume Adiacăuţii, ce este pe Velie, în ţinutul Hotinului, cu loc de heleşteu şi cu vad de moară în Vilie, şi cu dresuri de întăritură ce au avut ei de la Ioan voievod”2659 . 1576, noiembrie 14: Întărit de Petru voievod lui Manoil Pilipovschi, care cumpără, cu 400 zloţi tătăreşti, de la Gavril, logofăt al treilea, „satul Adiecăuţii, ce este 2658 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, p. 37 2659 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române între 1428-1757, vol. XXIV, Iaşi 1930, pp. 180, 181

1690 pe Vilie, în ţinutul Hotinului, şi cu lod de heleşteu şi de moară în Vilie, din ispisoc de cumpătătură de la domnia mea”2660 . 1589, aprilie 30: Ispisoc de judecată de la Petru voievod, după ce Petriman „Borăleanul diacul a pârât pe Pilipovschii diacul pentru un sat anume Britcianii, ce a fost a lui cumpărătură; deci domnia mea am luat satul de la Pilipovschii şi am dat ca Pilipovschi să întoarcă 400 zloţi lui (Petriman) Borăleanul, dar Pilipovschi a dat lui Borăleanul acei 400 zloţi dinaintea noastră; deci, de acum, să-i fie lui mărturie această carte a noastră”2661 . 1589, mai 1: Întărit de Petru voievod diacului Petriman (Borăleanul), care primeşte, drept danie şi miluire domnească, o „selişte, anume Ditcăuţii, care acum se numeşte Pritcenii, ţinutul Hotinului, pe Vilia, care acea selişte şi mai dinainte a fost lui ocină şi moşie… pentru care a dat domniei mele şase cai buni”2662 . 1589, mai 2: Ispisoc de judecată de la Petru voievod, după ce „Petriman (Borăleanul) diacul a pârât pe Sămion Pilipovschie, fiul lui Pilipovschie, şi pe alţi fraţi ai lui, pentru o bucată de pământ, ce a fost hotărât Cucoară pârcălabul, nevrând să-i păgubească (ca să o ţină Pilipovschie) pe Petriman, până unde a hotărât Tăutul logofăt, dar a vrut să ia o bucată de pământ din heleşteul cel vechi, unde se numeşte „vadul de piatră”, în sus, pe 2660 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române între 1428-1757, vol. XXIV, Iaşi 1930, pp. 181, 182 2661 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române între 1428-1757, vol. XXIV, Iaşi 1930, pp. 185, 186 2662 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române între 1428-1757, vol. XXIV, Iaşi 1930, p. 186

1691 linie, până la un heleşteu ce l-a fost făcut Pilipovschie, de pe amândouă părţile Viliei, şi a vrut să-l lipească la hotarul Mihălcăuţilor, pentru că şi mai dinainte i-a fost cumpărătură satul Bricenii, şi el încă stăpâneşte până la heleşteul cel vechi; deci, văzând domnia mea că nu merge cu dreptate Sămion, fiul lui Pilipovschie, am luat de la dânsul acel mai sus numit sat, al doilea, fiindcă a fost cumpărătura tatălui lor Pilipovschie, şi ne-a fost el vinovat nouă pentru că s-a fost închinat acelui tâlhar, Creţul, când a venit cu cazacii în pământul domniei mele, deci, de acum, înainte, de vor scoate copiii lui Pilipovschie niscaiva dresuri sau ispisoace pe acea mai sus numită selişte, să nu aibă a se crede”2663 . 1589, mai 2: Hotarnica „unui loc din Adiecăuţi, zis Britcenii, pe vechile semne ale lui Tăutul logofătul… pentru că a venit Petriman Borăleanu diacul, cu o carte gospod (domnească), ca să mergem să lepădăm nişte stâlpi ce au fost puşi în satul Britcianii de Nicoară, şi să ridicăm stâlpii până unde a fost hotarul în zilele cele vechi, pe unde a hotărât Tăutul fost logofăt… şi începându-se hotarul acelui sat pe din jos de heleşteul vechi, pe care l-a fost făcut Sava, în zilele lui Arbure, unde se numeşte „vadul de piatră”, pe din jos de satul Britcianii, unde este acum în hotarul Adiecăuţilor, şi de acolo la o movilă mare, anume Hlin, unde este stâlp pus de Tăutul, şi de acolo peste vârful văii Soloneţ, în drum, într-un stâlp de piatră, şi de acolo drept drumul, la movila cea mare, în dumbrava ce se numeşte Războina; apoi drumul Văscăuţilor, în sus, până la o vale, şi pârâul în sus, în marginea dumbrăvii de către hotarul Hrimăncăuţulor, în 2663 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române între 1428-1757, vol. XXIV, Iaşi 1930, pp. 186, 187

1692 vârful dealului Vilii, într-un stâlp de piatră; şi de acolo, drept peste Vilia, într-alt stâlp, lângă prisaca lui Ivaşco din Hrimancăuţi, din dumbrava din capătul ţarinilor, pe lângă dumbravă în sus, pe de amândouă părţile Podeţului, şi până în capătul unui heleşteu, ce este pe podiş, şi de acolo podişul în sus, până la un pod ce a fost, şi de acolo drumul cel vechi, şi de acolo până la însuşi un bour, ce este pus într-un stejar, şi de acolo prin vârful văii Cărlinii, drumul Rosoşanilor la vale, până în marginea dumbrăvii, în jos, unde se despart drumurile şi merge unul către Mihalcăuţi, şi altul la vadul de piatră, în Vilia, şi apoi, printre drumuri, drept până în vârful dealului Vilii, în stâlpul de piatră ce este pus de Tăutul, de către hotarul Mihălcăuţilor, şi de acolo drept în vale, într-un stâlp de piatră, iarăşi pe din jos de heleşteul cel vechi, de unde se începe hotarul”2664 . 1589, mai 2: Zapis de judecată de la marele logofăt Stroici, marele vornic Irimie şi logofătul Gavrilaş, după ce „Petriman (Borăleanul) diac a pârât pe Savin Pilipovschi pentru un vecin şi pentru o casă în Britciani şi pentru un heleşteu cu moară. ce l-a stricat Pilipovschi, şi Pilipovschi a întrebat pe Petriman că mai mult să nu se judece, ci să fie pace între dânşii; apoi Petriman s-a tocmit cu dânsul şi au făcut pace dinaintea noastră… şi sau tocmit ca să stăpânească Petriman pe toţi vecinii din Britciani, iar Pilipovschi să aibă a stăpâni casele ce le-a luat de la Britciani şi le-a dus ma Mihalcoviţi. Aşijderea şi moara ce a luat, şi un vecin, anume Sămian, fiindcă pentru Sămian a dat la hăriam, şi mai mult să nu aibă pâră… şi aşijderi, nişte oameni, Havriş din Britciani şi 2664 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române între 1428-1757, vol. XXIV, Iaşi 1930, pp. 187-189

1693 Petriman din Mihalcoviţi, ce au pârât pe Pilipovschi, zicând că a ars pe o femeie şi a înecat o fată, Petriman apoi l-a iertat şi s-au împăciuit, ca să nu aibă a-l mai pârî”2665 . 1632, august 5: Întărit de Alexandru Iliaş voievod fostului pârcălab Simion Pilipovschi şi surorilor lui Greaca, Nastasica, Olena, Solomiia şi Maruşca, copiii lui Mănăilă Pilipovschi, nepoţii lui Ivancu Pilipovschi, care primesc urice pentru „jumătate de sat Mihalcăuţii (Mihăileanca, comuna Belousovca, regiunea Cernăuţi, Ucraina), cu moară în pârâul Vilii, şi jumătate sat Volcăuţii (Văscăuţi, comuna Văscăuţi, regiunea Cernăuţi, Ucraina), şi cu eleşteu şi cu moară despre izvorul Vilii, şi jumătate sat Zubriceni (comuna Zăbriceni, raionul Ediniţa, Moldova), sub Terebna, cu locul de moară în Ciuhur, şi satul Blişcinăuţi (comuna Bleşteni, raionul Ediniţa, Moldova), tij sub Terebna, şi satul Înşâneţul (Iujineţ, Bucovina), pe Nistru, şi satul Diiacăuţii, ce se numeşte Briceni (oraş, Moldova), cu locul de eleşteu şi moară în Vilnia, şi satul Vişineva (Vişneva, regiunea Cernăuţi, Ucraina), pe Nistru, şi a patra parte de satul Siliştea (comuna Seliştea, regiunea Cernăuţi, Ucraina), cu loc de moară pe acelaşi pârâu, şi a treia parte de satul Pilipăuţii (comuna Pilipăuţi, Dorohoi, Botoşani) şi a şasea parte din satul Orăşăni (Bucovina), ce sunt pe Prut, şi a şasea parte din satul Nipolcăuţii (Nepolocăuţi, Bucovina)şi a şasea parte din satul Bârnova (raionul Donduşani, Moldova), şi a şasea parte din satul Şăndreni (Şendriceni, comuna Mămăliga, regiunea Cernăuţi, Ucraina), şi a şasea parte din satul 2665 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române între 1428-1757, vol. XXIV, Iaşi 1930, pp. 189, 190

1694 Negreştii (Negreni, comuna Mămăliga, regiunea Cernăuţi, Ucraina)”2666 . 1646, iunie 26: Întărit de Vasile Lupu voievod lui Constantin Stârce fost pârcălab de Hotin, care arată un zapis de la Constantin Drăgăşăscul, Ştefan Taban şi Avram din Lucăceni (comuna Lukacivka, raionul Chelmenţi, Ucraina), Gheorghiţă sin (fiu) Corotuşcă, Mierăuţă sin Neculai Silitrariul şi preotul Erama din Văşcăuţi (Văscăuţi, raionul Soroca, Moldova), „scriind cum Dumitru Bărbovschi şi jupâneasa Alexandra, fiica lui Grigori Corotuşcă, nepoată de fiu a Greacăi şi strănepoata lui Manoil Pilipovschi, au vândut… din tot satul Bricianii (oraşul Briceni, raionul Briceni, Moldova) o a patra parte, cu loc de heleşteu şi de moară pe pârâul Viliei, drept 150 taleri”2667 . 1646, iulie 15: Mărturia vornicilor de poartă, privind „gâlceava ce a fost între Constantin Stârce şi între Isac Mustiaţă şi Gheorghe Corotuşco pentru a patra parte din Briceni, ce a cumpărat-i Stârce de la Barbovschi”2668 . 1770-1772: Satul Bricenii, ţinutul Hotinului, ocolul Mijlocului, avea, după recensământul lui Rumeanţev2669 , toată suma caselor: 26. Scădere rufeturi 1: 1 popă. Rămân birnici 25. / Birnicii: Iacob Lecenco / Ivan Haraciuc / Ivan Pasaraba / Ivan, văcariul / Iacob, văcariul / Iacob Mazur / Ivan al lui Huțul / Irimia Țurcan / Anton, 2666 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 166, pp. 209, 210 2667 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXVIII, Bucureşti 2006, doc. 424, pp. 464, 465 2668 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXVIII, Bucureşti 2006, doc. 443, p. 379 2669 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 156

1695 cibotar / Ștefan, rusul / Simion, morari / Nichita Țurcan / Anton, rusul / Ivan, morar / Ion Huțul /Ion Moldovan / Grigoraș, bejenar / Falcii / Vasile Huțul / Ștefan, morar / Alecsa Cotic / Toader, butnariul / Ion, salahor / Acsenti Obrician. // Rufeturi: / Popa Vasile. 1904: „Briceni, târg în judeţul Hotin, centrul volostiei cu acelaşi nume, aşezat pe râuleţul Lopatnic. Are două şosele, una până la Glinaia, de 18 verste, Bulboca, Mohileu şi spre Lipcani; a doua, de la Rosaşeni, spre Hotin. Numărul caselor 892; biserică; sinagogă; o şcoală de fete şi una de băieţi, cu 2 clase, frecventate de 112 elevi şi 73 eleve; vite mari 284; cai 420; populaţiunea 2.553 evrei şi 1.127 creştini, români, ruşi şi ruteni, care locuiesc în mahalale”2670 . BRIGHI (înglobat în Hociungi, comuna Moldoveni, Neamţ). 1490, martie 9: Întărit de Ştefan (cel Mare) voievod fraţilor Petriman, Agafia şi Isac, care primesc uric pentru ale „lor drepte ocini, satele anume Porceştii, Brebii şi Hociungii, în ţinutul Neamţului”2671. Hotarul, din veci. 2670 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, p. 37 2671 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. III, Bucureşti 1980, doc. 67, pp. 124, 125

1696 BRIŢCANI (în ţinutul Chigheci, lângă Goteşti, Moldova). 1575, septembrie 12: Zapis de mărturie de la marii boieri, de la Mandre vătaf şi de la fraţii Crăciun şi Bote din Briţcani, scriind despre cum „a venit Gavre a lui Călcăiu din Briţcani şi a vândut a patra parte din satul Briţcanii lui Filip din Lărgeni, hotărâtă din Hălmage până la Prut, şi dinspre iezerul ce se cheamă Gemenele, şi din ostrov şi din coate coteţele, şi cu loc de fânaţ pe marginea Prutului, şi pe toate a dat Filip 3 iepe cu mânz, 24 zloţi şi o dulamă de postav”2672 . 1623, martie 6: Întărit de Ştefan Tomşa voievod marelui armaş Drăgan, care primeşte uric pentru „Briţcani, în ţinutul Chigheciului… care acel sat a fost prăpădit cu asupreală de către Ureche vornic, şi cu multă cheltuială l-a scos de la dânsul, ce-a făcut acea cheltuială 250 ughi de aur (ducaţi ungureşti); care şi ispisoacele ce scriu mai sus el singur de la robia păgânilor le-a scos”2673 . 1628, februarie 20: Zapisul lui Mitrofan, episcopul de Huşi, în care mărturiseşte că au venit înaintea lui „Gabăr, ce a fost căpitan, şi cu răzeşii lui de pe sat de pe Negrileşti şi de pe balta ce se cheamă Gemenele, şi de pe sat Briţcani, anume Bertea feciorul Crăciunei, Armaga feciorul lui Gavrilă Bâtcă, Cornea feciorul Aremiei, 2672 Codrescu, Theodor, Uricarul, vol. XXIII, Iaşi 1895, pp. 63, 64 2673 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XVIII, Bucureşti 2006, doc. 28, pp. 39, 40

1697 Iachim feciorul lui Nistor, Ursa nepoata Cozmiţei, Samfira fata lui Roşculeţ, Păntelei nepotul Stanei, Cihan de Briţcani, Costantin feciorul Morcoteiului, Pântea feciorul Bontei de Negrileşti, cu cinstită cartea măriei sale lui vodă şi cu sluga măriei sale, cu Vlasie diacul, să jure pe sfânta evanghelie cu 24 de jurători cum n-au vândut Nistor Cornescul, cu Nicula Galbănul şi cu femeia sa, şi cu răzeşii lor în sat în Negrileşti nimică, nici baltă în Gemenele, nici într-apă, nici în uscat. Şi să jure că n-a vândut Cozmiţa strigătorul cu Alexa Bota şi cu răzeşii săi nimic în sat în Briţcani vornicului Ureche, ce le este împresurătură pentru c-au pârât Grigoraşcu Ureche că este cumpărătură de tată-său, de Ureche vornicul”2674 . Lista jurătorilor: Petriul pârcălab de Burboceni (Buboceni, lângă Barboşi, Vaslui), Ghiorghie călăraş de Şişcani (ţinutul Lăuşna, Moldova), Căsul fost pârcălab ot Măliceni (Moldova), Horjă pitărel ot Oţeleni (ţinutul Fălciu, Vaslui), Gavril Mamotă ot Cucoara (ţinutul Chigheci, Moldova), Petrea Căcăradză ot Căcărădzeni (Căcărăzeni, lângă Goţeşti, ţinutul Cahul, Moldova), Frango Malcoci ot Malcoceni (Moldova), Mihăilă Ţărăşoară ot Cărhăneşti (satul Cârja, Vaslui), Petriman aprod şi Constantin Ţicău păhărnicel ot Sărăţeni (ţinutul Tutova, Vaslui), Paşco hotnog la călăraşi, Vârno călăraş ot Vlădeşti (lângă Goteşti, ţinutul Chigheci, Moldova), Vicol chihaia ot Hlipiceni (lângă Guşiţel, Vaslui), Ionaşco Ciubăraia şi Ihnat Căltac ot Lăţeşti (în Fălciu, Vaslui) , Bălan Buţa ot Blăgeşti (în Fălciu, Vaslui), Buculei, Marvici Lean ot Oţeleni, Nica călăraş ot Fălciu, Marco Cucul or Deleni (în Fălciu, Vaslui), Giovlen ot 2674 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, Bucureşti 1969, doc. 312, p. 424, 425

1698 Suhuleţi (Stuhuleţi, în Fălciu, Vaslui), Agapie ot Păcurăreşti (lângă Goteşti, ţinutul Chigheci, Moldova) şi Camber ot Golăeşti (satul Crăciuneşti, Vaslui). 1628, februarie 24: Zapisul lui Bertea, Armaga, Cornea sin Arămii, Iachim Cornescul, Ursa vnuc Cozmiţa, Pântea, Samfira docica (fiica lui) Roşculeţ şi Păntelei, prin care mărturisesc că s-au „tocmit cu jupân Gabăr căpitanul, de am luat un cal bun de la dumnealui, drept 70 de galbeni buni, de l-am dat pentru sat Briţcani şi pentru Negrileşti şi pentru bălţi, pentru Gemene, logofătului celui mare. Şi cheltuiala ce-a făcut dumnealui, aşijderi 20 galbeni bani gata drept acea treabă, deci să avem noi a-i da dumisale fără nici un cuvânt şi fără pâră. / Şi în tocmala noastră fost-au Vlasie cămăraşul, ce-a fost hotarnic, Macsin Şeptelici din Mândreşti, popa Procopie de Drăgăneşti şi Grozav, ginerele Botei”2675 . 1733, ianuarie 15: Porunca dată de Grigore Ghica voievod lui Manolachi Costachi comis şi Scarlat Costachi, „pentru nişte moşii, anume Negrileştii şi Briţcanii, şi balta Gemenele”, stabilindu-le zi la Divan pentru 23 aprilie, „spre a se curma, odată, procesul dintre ei”2676 . 2675 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, Bucureşti 1969, doc. 313, pp. 426, 427 2676 Codrescu, Theodor, Uricarul, vol. XXIII, Iaşi 1895, pp. 277, 278

1699 BRIŢCANI (lângă Cârligi, Neamţ). 1774, iunie: Satul Briţcanii, din ţinutul Neamţului, ocolul Mijlocului, după recensământul lui Rumeanţev2677, avea toată suma caselor 15. Scădere rufeturi 6: 4 ruptaşi, 1 diacon, 1 ţigan. Rămân birnici 9. / Birnici: Gavril, cioban / Toader, plugar / Costantin, pas / Un liude (om străin) al lui Cârlig / Vasile / Radu / Costantin / Gavril Bogos, // Rufeturi: Andrei Cârlig, ruptaş / Costantin Cârlig, tij (la fel) / Lupaşcu Boghian / Iftimi Micul / Diaconul Zaharia / Simion, ţigan / Neculai, muntean. BRODINA (pe graniţa cu Ucraina, dincolo de Straja, Bucovina). Satul Brodina nu figurează în recensămintele austriece, nici măcar în harta etnografică a lui Iancu Nistor, din 1910, deşi o bisericuţă din lemn este consemnată, la Brodina de Sus, din 1859. Nicolai Grămadă îl descoperă abia în Harta Ocolului Silvic Falcău, din 1924, dar numai pe baza toponimelor neconcludente (pâraie, râuri, păduri), 2677 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 42