Ciopraga, Constantin - Portrete si reflectii literare - scan

C ON S T. CI OP R A GA

portrete

Sl•

•

reflecţii

literare

*

EDITURA PE N TRU LITERATURA



I

. SCRUŢORI .ŞI SEMNIFICAŢII

Ii·'

,, Jo



•

"NOCTURNUL" JN OPERA LUI EMINESCU

Nostalgiile selenare înainte de Eminescu nu aveau consis-
tenţă, noaptea .fiind un sirrwlu cadru pentru reverii. Umbra lui
Mircea ... de Gr. Alexandrescu e un exemplu. Nocturni tn ge-
nere au fost romanticii. Asociată cu tema nopţ,ii, tema ruinelor
exercită la romanticii noştri alte linii de forţă dech la apuseni.
Nimic nu e de reţinut însă din Nopturnele lui G. A. Baronzi
din 1855, ,din ifrămîrntatele Armonii intime ,din 1857 ~le lui
Al. Sihleainu, ca şi din confes.iunille dui AL Depădţeaniu ,din
1861, pendu.Jîl!l'd fot,re senin şi sepuforaL

Ţinînd seama de simpatia arătată luminii, s-a observat că
Alecsandri a fost un poet solar, iar \Eminescu unul selenar. Ca
poet al nopţii, Eminescu nu e o apariţie uni<:ă, fosă a înscri.s Sn
acest domeniu o atitudine irepetabilă. Se poate susţine, fără
exageraţie, că poetul Luceafărului a stors mai toată esenţa te-
mei. în orice caz, posteminescienii, romanticii fotîrziaţi de 1'e
la sfîrşitul veacului, precum şi ceilalţi zelatori ai constelaţiilor
inculcă versului de contemplaţie nocturnă o sonoritate desuetă.
A scrie despre noapte, d~pă Sara pe deal, echivala cu o impru-
denţă ; dţi mai ştiu astăzi de pa:lidele nocturne din 1900 ale
lui D. Nanu ? Un ·singur nume dintre contemporanii lui Eini-
nesou reZJistă, pairţiail, compar,aţiei •ou vjoara-primă ,a ,poeziei
româneşti. Prin filiera Musset, Al. Macedonski se orientează
spre meditaţia selenară, seria minunatelor Nopţi numărîndu-se
printre cele mai durabile ,pagini ,din poezia epocii. Cîteva din

7

aceste nopţi sînt din 1882, an în care Eminescu asista, În salo-
nul lui Maiorescu, la prezentarea Nopţii de noiembrie în lectura
autorului. Tem1Peramente artistice opuse, Eminescu şi Mace-
donski se resping şi 1n ipostaza de nocturni, părînd distanţaţi
în timp. Doar În afirmarea dispreţului antifilistin, în retragerea
fo singurătate, sub lună, s-ar găsi unele consonanţe. Expansiv,
dacă nu retoric (stăpÎnit de un orgoliu nemăsurat), trecînd de
la sarcasm la euforie, vizionar cu sensibilitatea plastică, Încîn-
tat de ritmuri muzicale, Macedonski apare mai exterior, în timp
ce Eminescu, poet al naturii, îndrumează spre interior, de unde
izbucnesc mari jerbe de lumină.

In context european, spiritele înaintate din secolul al opt-
sprezecelea vedeau !Progresul »În direqia unui imperiu crescînd
al lumii conştiente". Unei lumi „exclusiv telurice", scria un
co~paratist elveţian, trebuia să-i unmeze „lumea solară a con-
ştiinţei şi raţiunii". Romanticii rcaqionari di.n secolul al nouă­
~rezecelea considerau îns1 că "apogeul umanităţii" l-ar aduce
»mariajul misterului cu lumina" 1• Reveria dobîndca o pondere
extraordinară, În detrimentul raţiunii. Intr-un personaj din
L'Education sentimentale, 1n care Flaubert a pus mult eu, sînt
concentrate diversele tendinţe ce solicitau tineretul perioadei
preromantice. ,,dteodată numai muzica i se părea în stare să-i
exprime tulburările sufleteşti, şi atunci visa simfonii ; alteori
îl cucerea înfăţişarea lucrurilor, şi atunci se apuca să picteze.
Insă p1nă la urmă scrise versuri." La apariţia romanului, în
1869, Eminescu îşi căuta drumul, apropiindu-se, •prin interme-
diul culturii germane, de un anumit romantism. Idei din Fichte,
denaturate, opoziţie faţă de „iluminismul" francez, simpatie
pentru fabulosul medieval - sînt numai cîteva din particula-
rităţile romantismului german. Ameninţată de destrămare sub
!Presiunea noilor realităţi sociale, nobilimea contesta perspec-
tivele raţiunii, pronunţÎndu-se pentru iraţional ; ordinea ve-
che, trecutul erau sistematic idealizate. Împotriva Revoluţiei
Franceze de la 1789 se ridicară şi pături ale burgheziei pentru
care prefacerile nu se dovedeau atît de convenabile, cum se
spera. Insatisfaqi:i provocată de noile realităţi burgheze duce,
pe de o parte, la formularea de teorii sociale utopice, pe de alta,

1 Albert Bcguin, L'Ame romantique et le reve, Essai mr le Rom.mtisme
alltmand et la Poesie franrai st, Libr:tirie Jose Corci, 1946, p. 79.

8

l.1 i1.0larc,1 unor scriitori, ca semn de protest, la marginea vieţii
\th:ialc. Unii romantici îşi exprimă nemulţumirea persifltnd

de doparte, singulariz1ndu-se, or,ienttndru-se treptat spre trecut,
.tl\ii, progresişti, practică un profetism legat de idealuri nobile.

în anii studiilor lui Eminescu la Berlin, idealismul filozofic

orienta privirile spre vis, focurajînd practicile esoterice (as-
trologie, magnetism, hipnotism), yizînd în esenţă discreditarea

tendinţelor raţionaliste. In centrul interesului stătea geniul so-

litar, captivat de fantome, evocînd misterele castelelor pustii,

comunioînd cu transcendentul. Monologul mistic, viziunile ma-

cabre, eresurile rafinate se încorporau unei atmosfere de neîn-
credere în luminile ştiinţei ; tndoiala se rezuma în Întristătorul
,,ignoramus, ignorabimus". Sentimentul misterului era la modă.

Format la izvoarele culturii germane, cunoscînd marile cul-
turi universale, Eminescu nu putea rămîne În afara mişcării de
idei din filozofia, foeratura şi sociologia epocii. Nocturnul emi-
nescian se înscrie pe orbita romantismului european, însă cu
particularităţi naţionale care-l sust~ag, Într-o măsură, influen-
ţelor negative, de oriunde veneau ele. Romantismul activ la noi

fusese al perioadei dintre 1840-1860 ; romantismul emines-
cian ,de după 1870 este unul fotîrziat. ,,Răul veacului", cu

ecouri la Alexandrescu, Bolintineanu, Sihleanu, Nicoleanu, De-
părăţeanu, rămăsese în urmă. Fantasticul macabru, reminiscen-
ţele sepulcrale din versurile lui Negruzzi (Meditaţie, Potopul)
n-au avut priză la public. Nici traducerile din Nopţile lui
Young n-au lăsat urme. Eminescu şi-a proiectat romantismul pe

un fond folcloric, ex.purgîndu-1 de reziduur.ile neaderente sensi-
bilităţii naţionale. Deşi Macedonski, antijunimistul, clama îm-
potriva influenţelor germane, se lăsa totuşi atras de tenebros
şi închina un Imn lui Satan; Eminescu, venit din mediile ger-
mane, evită ct1lorile Întunecate, fantasticul lugubru, că.utînd

lumina.
Cine urmăreşte filiaţia nocturnului pc plan european, cu

intenţia de a face istoricul temei, ajunge la începuturi cu mult
anterioare romantismului, la Shakespeare şi, mai departe, la
Dante 1• Lakiştii de la sfîrşitul secolului al optsprezecelea şi
începutul celui următor, pesimistul Young, extaticul Chateau-

1 G. Muoni, Poesia notturna preromantica, Milano, 190S, p. 15.

9

briand, romanticii germani aveau să dea încercărifor firave,
mai vechi, un impuls hotărhor. Influenţe ,de oot felul iS-au
produs de la o literatură la .alta, 1ncît :poezia nopţii circula în
variante asemănătoare din .aipusul pî111ă în ,răsăir.ituJ Eu.ropei.
Printr-o naturală reaeţiune împotriva ceţurilor nordice, scan-
dina-vii ~i alţii caută lumina sudului ; ipentru ei Italia devenea
un „vis al nordului". Scăldată În soarele meridional, Jtaliei î.i
repugnă nebulosul romantic. Accentele ,de disperare leopar-
diană, solitudinea meta.fizică, ,,ii dolore universale" sfot 1n .fla-
grantă contradieţie cu psihologia poporului care a dat în Re-
naştere tonul unei arte respiând bucurie ·şi lumină. Nici Goethe
nu i-a lăsat lui F.aust tortura ,Întunericului, bezna fiind climatul

lui Mefistofel. !n 'Visul lui Faust, erou tragic, mitul luminos al

Hel,a:dei se opune tenebrelo.r. 1
Ce modele va ifi urmat Eminescu 1n ipostaza ide !pOet noc-

turn ? Ce aifinităţi avea cu nocturnii europeni ? Atent la vo-
cile altora, •poetul român vine cu timbrul său propriu, încît e
greu de precizat ce datoreşte vreunui precursor, cui şi cît
anume. Pe Young s-ar putea să-l fi cunoscut din stîngacea
Culegere din cele mai frumoase Nopţi ale lui lung din 1835,
în traducerea serdarului Simeon Marcovici (o a treia ediţie
apărea în 1871 la F,ocşani). C~nd în 1765 trecea în lumea

umbrelor, litaniile octogenarului englez se asociau unui roman-
tism inci,pient. Însă nici fervoarea mistică, nici obsesia morţii,
nici mizantropia fără ieşire nu .pot .fi identificate la Eminescu,
acestea neavînd contingenţe directe cu masca poe~ului sever
din Ticăloşiile omenirii, '<lin lntristarea şi nenorocirea şi din
celelalte. Young ,rămîne În tenebre, accentele despre „arnnonia
sferelor" şi peisajul astral fiind mai degralbă ale moralistului
decît ale unui liric.

!n ochii romanticilor reaeţionari, rek1ţiile sociale contem-

porane apar „p'Îngărite" de inv.azia spiritului revoluţionar, <le
aceea, drept remediu, se recomandă întoa.rcerea În trecut ; poe-
ţii cultivă infinitul şi eternul, visul şi extazul, reveriile muzi-
cale, .pasiunile mistuitoare, mirajul igeografiei exotice. Fascina-
ţia evului mediu incită gustul pentru legende, fantome, vrăji­
torii. Solitar, poetul se înconjoară de mister, oscilînd ~ntre
sentimentalism şi ironia ro.mantică. Nimic nu merită stimă, via-
ţa reducîndu-se la mişcări spectrale. Iluzia se opune realităţii ;

1 Albert Beguin, op. cit., p. 161.

10

1dcaili.9mul sub.iecwv eşuea,ză în .f.amtastic şi ,haluci1J1aţie. ScheHino-
1~rcconizea~ă foziunea dintre real şi ireal ,prin „mariajul Zilei
~, .al Nopţ11" : ,,o zi nocturnă ,şi o noaipte ,diurnă" ar fi ,;scopul
suipr-Clll1 al tuturor .dori~ţ:l<:>r"... Novalis, misticul, pune viaţa

lr'e~apllaozsiiu.b~eseimi:n~uţilon1all.um,,mLaunmlionra nloicntăurane;teclealroer slîănmtuurenştfeelmdaei
bi~e paş11 gen11lor. Cu căderea noP.ţii se deşteaptă ,giîndirea. 1n

n:iJlocul. tenebrelor, sufletul prime,şte cele mai vii iluminări şi
viaţa Im devine mai intensă." Cu alte cuvinte noaptea devine

llJ?.1na~cotic,. stimulîn.d ~ensibilitatea, readucînd fo oî.mpul con-

şt11nţei motive 1de uimire ,proaspătă. Solclocviile exaltate din
Imnuri către noapte ating delirul. ,~Departe de ea, mă întorc
sl?re 9fÎnta, ~n~x:~ri~,a.bil~ şi misterioasa Noapte..." ,,O acti-
v1ta:e f.ul?-e!ta .mtuz;e sosi.rea <:_ere~sc.ă a Nopţ~i..;". ,,O durată
nemargm1ta a. ~ost rnc!'ed1.nfata '.?1le1 ; dar sta~m1rea Nopţii
nu cunoaşte 111c1 durata, ruc1 iSpaţm. Eterin este timpul şi som-
nu!..," 1 Prieten al •Întunericului dătăoor de fantasmagorji
Tns~n, le,ge~1dairul, .blest~ă, in viziunea Jui Wagner, ,,cziua:
muritoare prm lumma e1, şi binecuvîntează noaptea care-l
duce fa ţă-nmu,ri'le ~ereşci a!le uit.ă,ri.i, ale ~1;1bi!I'.i,i şi morţii.'.." 2
. P~t1:1 com:u?1c~rea „ou „Jimsteml universal", se .dă atenţie
v1sulu1 şi revenei, a3ungmdu-se la o tehnică savantă · Novalis

form~lează" aforisi:n: de~pre 1;1agie, 1ncu,r~jînd viaţ;-somn şi
m1mmiatesersnp1teuncnunela'N~moEvm.mauliiz~s.e1ssceca.uiDmnpmiuştn!ePelenHieacodulandoensrocliucnţtu.i,rEmasl'io!o~r-uî.~nodecorămi eaiinnit~r-îcanoudncrîoăn­-

6fera 1lectunlor lm. Pe clnd ex,perienţele onirice ale celui dintîi
s:Jmrev~d, modi,ficate, în Sărmanul Dionis şi Cezara, nostal-

g1~le I:i~moase ale celuilalt conveneau ;poetului ,din Povestea
teiul1:'i ş1 ~elel~ţte. Poet al nopţii, Holderlin romanticul î,şi re-
zerva ~at1sf3eţ11l.e pentru .aurora ce se va ivi, simbol .al 1pro-
gresUJlm. Martune rn acest sens, l'Omanul Hyperion.

Pe lîngă v1s, o constantă a poeziei nocturne de pretutindeni
e Juna. În romanul lui Novalis Heinrich von Ofterdingen (cu
v1su'l ~espre ~loa_rea albastră, simbol al zorilor), luna face legă­
tura <l1tntre vis ş1 „spectacolul v1rz,ib.il", duclnd fa. o nouă siste-

1 No.v~li~, Journaţ intime - suivi de Hymnes a la Nuit et des Frag-
ments medits, tradu1ts de l'allemand par G. Claretie et S. Joichin-Chai-
gneau, Stock, 1927, p. 76.

2 Arturo Farinelli, ll Romanticismo nel mondo latino Torino 1927
voi. II, p. 35. ' ''

11

matizare a universului, după o ordine subiectivă, individuală. I
Sub inf.luenţa mitologicei Selene, peisajele lui Tieck din romane
şi ,poveşti se supun .unor modifocăni stiranii, lumea vizibilă
devenind ireală. La începutul secolului trecut, Her,der, teoreti-
cian romantic, dar şi autor de poeme onirice, stabilea analogii
Între poezia nopţilor şi poveştile cu zîne, atît unele cît şi cele-
lalte avînd caipacitatea eliberării din ,real 1•

Tenebrele se lăsară şi peste Sena romantică, favorizînd soli-
tarismul, a1par~ţia geniului ncinţeles. Un preromantic, Chateau-
br_iand, introduce în literatură goticul, cu ·poezia pădurilor şi
misterul ruinelor. Romanticul Musset se întreţine cu „muza
nopţii", damîndu-şi tristeţea iremediabilă. Taciturnul Vigny
aşteaptă miezul nopţii, ,,ora spiritelor", pentru a-şi aiduna vizi-
unile tragice. Chatterton, eroul dramei cu acelaşi nume, a prins
contur În liniştea a şaptesprezece n~ţi. Lectura Nopţilor mus-
setiene, ca şi a meditaţiilor lui Lamartine, confirmată docu-
mentar 2, rămîne totuşi fără urmări deosebite la Eminescu.
Referinţele italiene sînt sărace, ,peninsularii fiind prin tempera-
ment oameni ai străzii, ex,pansivi şi sociabili, fără afinităţi
pentru macabru şi întuneric. Nici Hamlet, nici Faust, înco-
voiaţi de Întrebări, nu puteau apărea sub soarele italic. Se şi
contestă existenţa unui romantism italian, deşi Leopardi e un

mare romantic, deşi visul şi ,disperarea din .scrisorile lui Iacopo

Ortis, eroul lui Foscolo, sînt de cel mai autentic romantism.
La Viena şi Berlin, romantismul muzical continua şi în

timpul studenţiei lui Eminescu. Richard Wagner, sub multe

aspecte romantic, revoluţionase opera, dfod muzicii, coregra-
fiei şi scenografiei roluri egale cu acela al cuvîntului. Sincre-
tismul artistic căuta să producă o impresie con1jpletă, suger1nd
prin toate simţurile. Un asemenea limbaj în care poezia era
aliată muzicii Întrunea adeziunea ,poetului. Nocturnele lui Cho-
pin, reveriile .silvestre ale lui Weber, nimfele dansînd sub lună
din uvertura lui Mendelsohn Bartholdi la Visul unei nopţi de

vară ori „romanţele fără cuvinte", atît de cîntate odinioară,

generau poezie. Cornul din muzica romanticului Weber răsună
cu largi ecouri şi în poezia eminesciană.

1 Albert Beguin, op. cit., p. 157, 193.
2 G. Călinescu, Cultura lui M. Eminesm, fo Studii şi cercetări de istorie
literară şi folclor, an. V, 1956, nr. 1-2, p. 286.
12

I Cc este de reţinut din toate contactele, ştiute sau nu, cu

nocturnii europeni ? Creator genial, Eminescu a asimilat ce i

w potrivea, făcînd din poezia nopţii o scară imaginară către
lumină. Căci de la Mioriţa, trecînd prin Alecsandri, prin Coş­
huc, pînă la Sadoveanu, lumina intră ca element fundamental
~n psihologia naţională. Setea ,de 1perfecţiune a reflexivului Dio-

11 is e tot una cu nostalgia luminii netulburate; solitudinea lu-
n:tră traduce setea de linişte pe care diurnul i-o refuza. Mai

niult decît mişcarea, culoarea, ori plasticitatea, centrele de in-

teres eminesciene .sînt lumina, muzica, decorul vegetal, acestea

susţinînd respiraţia lirică. Nu numai claritatea diurnă, ci şi
lumina difuză a nopţii, dnd totul ,pare diafan, incitînd setea de
plaiuri înalte. întreaga creaţie a demiurgului se bazează pe
alternanţe de planuiri : Îinitre zi şi noapte, Între recuiegere şi

muzică, Între interior şi exterior. Interferenţe pot fi găsite şi în

alte domenii : Sntre timpul real şi cel legendar, Între clasic şi
romantic, Între naţional şi universal.

Cu toate deosebirile, Sadoveanu a:parţine, prin multe f.ire,
aceleiaşi serii naţionale la al cărei Început se află poetul. Ce
reprezintă, metaforic vorbind, ,,ţara de dincolo de negură"
dacă nu căutarea neistovită a luminii ? Confruntînd modalită­

ţile de r~rezentare, punctele de contact sînt numeroase, Înve-
deiiîindu-se 1Plăicerea pennr,u tablourile luminescente, ,penitru pă­
durile vuind sub lună, pentru a-pele sdnteietoare. La Eminescu,
muzica se ridică de la viziunea geologicului, la o polifonie uni-

versală . Noaptea, mai puţin favorabilă picturii, care presupune

culoare, se alătură muzicii, comunicării sO'nore. Vocabule ca

,,abur", ,,pklă", ,,fior", în paralelism cu „vis", ,,hasm", ,,mi-

nune" exprimă la Sadoveanu acelaşi fond sutfletesc înclinat spre

reveria lină. Elemente vizuale şi auditive se Împletesc nu pentru

a traduce, ca la cei vechi, simţUl .panic al voluptăţii În faţa

vieţii, ci pentru .a mărturisi o emoţie tandră, intensă. Străbătut

de fiori metafizici fa uniul, netulburat de Întrebări grave la

celălalt, peisajul cosmic, tablourile uranice îndntă deopotrivă.

întocmai ca Ja Eminescu, dar ca şi în basmul popular, la
Sadoveanu totul e concret şi totul ireal, gr.aţie sistemului de

pei.lmvioan;<ăă>,inopi ăaritnnmftoeosrofcueo'lrmăiu,anratimcdiaoanzstăfee.r:lau,mcou~lnJo.iurmidleeifuurnzaiedciă: aîz,nă,pfeasLrucună1leetiiez.,vSosuurbanelutdeniliane

ierburi, din flori şi din -păm1ntul umed o lumină tainică ce se

l3

ÎmpSnzea argintie 1prin trunchiurile negre, răzbătea prin frun- I
zişurile neclintite şi creştea în văzduh p1nă la luna de pe bolt::t
f.umur,ie" Povestea cu iepurii). In ailt sens deoh misterul emi-
nescian, taina constituie la Sadoveanu momentul unei dulci
evanescenţe, c~ci~. trecerii căt:e fa~t~~tic, semnul estompării
t:eptat_e a. raţ1un11. Cu aceeaşi s;ns1b1htate amplă a timpului
ş1 spaţiului, era normal ca la ammdoi să se vorbească de tera-
pia naturii, de lumina dulce, de luna blindă, de zilele de aur.
Şi 1~ Sadoveanu, ca la ·înaintaşul .atît IC!e strălucit, timpul şi
spaţiul se confundă adesea : un cîntec de bucium (echivalentul
cornului eminescian) sugerează sinteza clipei cu eternul. Nu
mai e timpul istoric, nici peisajul determinat geografic, de aceea

se pune Întrebarea .dacă sunetul buciumului „venea din timpuri

trecute ori din întinderile care mă împresurau" (Sfaturi vechi).
Inspirat rapsod al pădurilor, Eminescu acomtPaniază cu .harfa
sa respiraţia moale a frunzişului, absorbind apoi liniştea uni-
versului. Ca şi armonia eminesciană, muzica sadoveniană cre-
ează largi ecouri lunare ; de la real spre vis totul e mirific şi
somptuos, omul găsindu-se într-un halo de legendă.

Reculul În noapte la Eminescu se forudeşte cu întoarcerea
în tim,p la Sadoveanu, ,,noaptea amintirii" (eminesciană) şi
„cîntecul amintirii" (sadovenian) subordonîndu-se aceluiaşi
scop : reactualizarea purificată a faptelor prin magia distanţei .
„Cele care au fost rămîn aşa de frumoase pentru că nu mai
sînt", scrie Sadoveanu (laşii, primăvara). Ca ~n miturile popu-
lare, prozatorul se întoarce „etapă cu etapă la singurătatea pri-
mordială". Moartea nu are nimic neliniştitor, fiind un „liman
fără vifor". Din necontenita mişcare 1n univers rămîne ca un
balsam bucuria de a fi trecut pe sub stele, prin păduri, prin

dragoste.

Faţa nocturnă a lui Eminescu îşi Împrumută liniile sensibi-
lităţii poporului său, încît, <leşi poet al nopţii, el are totuşi o
n~istov_ită nost~lgie a luminii. Înţelese ca nişte simboluri, lu-
mma ş1 fotunencul traduc În limbaj figurat fericirea ori dure-
rea, raţiunea opusă absurdului, seninătatea opusă tragicului.
Gîtă lumină, .atîta ,plenitudine morală : aceasta este 6emnifica-
ţia, Ja un moment dat, a <lialogrului din Luceafărul : ,,Păor,un­
de~n codru şi În gînd / Norocu..mi luminează !". Imr-o refleqie

14

d111 Scrisoarea I se pune semnul egalităţii Între „raza" lumi-
110.v,,t şi existen ţă :

Avem clipa, avem raza, care tot mai ţinc încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n Întuneric...

Niciodată nevoia eminesciană de lumină nu se întrerupe,
c.1. fcrtilizînd totul. Lumina vine ~·nsă şi din interior, ca expre-
sie a unei dispoziţii morale şi sufleteşti, revărsîndu-se de la poet
către lume. Elocventă În acest sens e imputarea adresată poste-

I rităţii. Urmaşii nu vor preţui poate : ,,lumina ce În lume-ai
revărsat-o..." ; vor comenta însă „păcatele şi Yina" (Scrisoa -
rea I).

Fără incandescenţelc solare nu putea fi vorba de cosmo-
gonie. Geneza din obscuritatea absolută, din mecanica ,pasivă
(,,nu era azi, nici ieri, nici totdeauna"), începe cu „sîmburul
luminii de viaţă dătător". Lumea, adică existenţa, înseamnă, În
permanenta-i mişcare, prezent şi lumină. Iar lumina e o crea-
ţie necontenită :

De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi pînă astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure vai de chaos pc cărări necunoscutr
Şi în roiuri luminoase izvorînd din infinit,
Sînt atrase în viaţa de un dor ncm:irgin.it.

(Scrisoarea IJ

In reprezentare figurată, căderea timpu\l.ui în eternitate în-
seamnă o degradare ireversibilă : Întoarcerea în întunericul
iniţial. ,,Iar tilllfPul creşte~n urma. mea·:· ~ă-nt~nec !" (Tre~
cut-au anii). Ilogică, discutată totuşi, extmeţ1a umversală "'.a f1
o epuizare a energiei luminoase pînă cînd „soarele s-o ~t1n~e
în genunea cca adîncă" (Scrisoarea IV). Astronomului dm
Scrisoarea /, care încearcă să-şi imagineze finalul pînă la ul~i-
mele-i consecinţe, i se înfăţişează planete îngheţate, scăpate dm
,,frînele luminii" :

Ca şi frunzele de toamnă toate steicle-au pierit ;
Timpul mort şi-ntindc trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întîmplă tn întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţei totul cade, totul tace...

15

Eminescu-nocturnul are În vedere o lume legendară, apro-
piată de mituri, şi mai puţin lumea reală, ale cărei vibraţii deş­
teaptă revoltă ori durere. Limbajul nocturnului merge spre
nuanţe dulci sau stinse, ,destina te să ,catifeleze, de .aceea tonul e
scăzut, şoptit, recăzînd în linişte. Limbajul violent, logosul
Înalt, invectivele sînt rezervate zilei şi aspectelor diurne repro-

babile.
Intr-o reflecţie despre tehnica creaţiei, Leonardo da Vinci

nota că pentru a percepe grandiosul, artistul se cuvine să se
concentreze Într-o încă,pere mică : săl il e prea spaţioase disper-
sează, cele mici adună. La fel, Întunericul constituie un fundal
pentru reprezentări exipresive ; limitate Într-un chenar, formele
apar mai vii. Nu altfel judecau maeştrii clar-obscurului de
acum cîteva secole. Pe fondul nocturn, Eminescu proiectează

viziuni în a lb, cu atSt mai scînteietoare, cu cît contrastul le dă

intensitate. Fantoma ador.atei din Singurătate e o întruchipare
rembrandtiană : ,,În pervazul negru-al vieţii-mi / E-o icoană
de lumină..."

Izolarea tn tenebre nu-i decît un artificiu, un trucaj aproa-

pe regizoral, menit să ducă la efecte scenice. In raport cu
negrul, care-i un fel de limită-zero, lumina sugerează nuanţe
infinite. Cînd Delacroix, romanticul, afirma că negrul este
o noneu/oare, avea faţă ide universul plastic o atitudÎ!!le asemă­
nătoare celei eminesciene. Scara de valori cromatice începe de
la o treaptă imediat superioară negrului, mergînd pînă la tonu-

rile incandescente, lăsînd negrului o funcţie pur negativă . Sis-

temul originar al luminilor, în reprezentarea eminesciană, este
o nebuloasă informă : ,,cerul n egru", ,,noaptea neagră". Aplicat
la ideea de timp, negrul simbolizează eternitatea oarbă, neatinsă
de revoluţii cosmice. Jndrăgostit de o pămîntean:'i, Hyperion
imploră dezlegarea de „greul negrei vecinicii" . Existen ţa indi-
viduală nu-i deoÎt „o clipă" În „toată n eagra vecinicie" (Lasă-ţi

lumea.. .).
Fanteziei înclinate spre feer ic ar trebui să-i stea la înde-

mînă o cromatică bogată, însă culorile la care recurge poe.tul
sînt puţine, adesea neutre. Aceasta, pentru că nu imaginaţia
plastică, ci reflecţia joacă rolul dominant. Pe cînd la Alecsan-
dri culoarea întregeşte desenul, Eminescu sugerează, cultivfod
un sistem de imagini ,difluertte. Intre tentele caLde (roşu, galben,
portocaliu) şi cele reci (verde, vînăt, albastru) mai frec vente
sînt cele din urmă. Cu strălucirea lor intensă, aurul şi argintul

16

înlocuiesc tonurile mate, acestea neobservate noaptea. Şi albul
11.umoreean aparţine preferinţei nocturnului pentru tonurile
rt•ci . Precursorii elogiaţi în Epigonii se mişcă Într-un decor de
.1rgint şi aur. în Mortua est I chimvale nevăzute acompaniază
un recviem de o solemnitate tragică, în timp ce emanaţiile
., serale inundă universul :

Te văd ca o umbră de-argirit strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

O rază te nalţă, un cîntec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Cînd torsul s-aude l-ai vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur 1n aer.

Acelaşi colorit lucitor, metalic parcă, defineşte ambianţa de
basm din Călin (file de poveste). Nu e însă răceala parnasiană,
ci _incantaţia romantică, dînd goalelor cuvinte reverberaţii
unice:

De creci codri de aramă, de departe vc1i albind
Şi-auzi mîndra glăsu ire a pădurii de argint.
Acolo, lingă isvoară, iarba pare de om:ir,
Flori albastre tremur ude În văzduhul tămîiet ;

Iar prin mîndrul Întuneric al pădurii de argint
Vezi isvoară zdrumicate peste pietre licurind...

Statistic, albul şi argintul deţin În paleta eminesciană mai
mult de jumătate din referinţele coloristice În ansamblu. Între
negru şi alb se Întîlnesc tonuri intermediare : ,, neguri albe",
priveli ş ti „sure". Poetul selenar ajunge la acestea în mod firesc :
privind În noapte, Întunericul îi apare subţiat de lumina lunii.

Cînd spunem că Eminescu e un poet selenar, sîntem mai
aproape de esenţa viziunii lui decît numindu-l poet a l nopţii.
Preludiul visului e legat de a.pariţia lunii, de aceea, gîndindu-se
la proiectul unui volum, creatorul Luceafămlui intenţiona să

• 17

se oprească la un titlu-sinteză : Lumină de lună. Potrivit în-
semnării de pe un m~rnuscris de prin anii 1880-1883, un edi-
tor 1 a crezut că respectă intenţia ,poe·rului adoptînd pentru
ediţiile scoase la „Minerva" titlul menţionat. !n~reaga structură
a creaţiei eminesciene este dominată de prezenţa astrului 6a1u-
tat de romantici. Întreaga traiectorie a visului stă sub semnul
lunii (,,scut de .aur", ,,doamna mărilor"), care modifică di~en-
siunile, schimMnd raporturile dintre lucruri. Un ,parnasian,
amator de tra:nsparenţe, saluta echilibrul amiezii : Midi, roi des
etes". Leconte de Lisle era un lucid, partizan al unui „lyrisme

a froid". Ailtfel înţelegea călătoria 1prin univers oîntăreţul ro-

mân : el era poetul v.iziunilor tandre, complădndu"'5e Într-un
eden somptuos, ,ca fo Miradoniz, ,sau călătorind printre astre.
Fiinţa care trece prin tăr1muri astfel transfigurate „nu poate
fi dedt lunatică", scrie G. Călinescu 2• Tonică, ,,voluptoasa
văpaie a lunii" îndukeşte asperităţile, vindecă răni vechi, ex:
cită ·imaginaţia. Purificînd sufleteşte, luna are rolul unui
katharsis :

Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gîndirilor dînd viaţă , suferinţele întuneci...

(Scrisoarta f )

Scrisorile sînt, toate, construite pe două planuri : un fundal
ideal, •semi,faibulos, şi un pr~m...plan realist rin ·ale ·cărui lut?ini
solare răii -5Înt supuşi oprobriului. Rănit de spectacolul diurn
al societăţii strîmbe, ochiul aş teaptă mîn~îierile nopţii, dnd
penumbra lunii fotreţine miraju!, 4înd corp ~isului. Iubi.rea
ideală se sustrage, de asemenea, mcidentelor diurne, foflonnd
sub „llllmina blîndei lune", care deschide porţi spre o a doua
viaţă. Uvertura selenară din Călin (file de poveste) este o pre-
gătire .pen~ru lfeeric :

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic...

Intr~o stilizare de tablou oriental, Selene devine o putere
cosmică. Precum Novalis, Eminescu îi ·spune ceremonios „regina
lumii", urmărind-o extatic :

1 Comentariu în Introducerea lui Ion Scurtu la Lumină de litnă, poezii,
ediţia Minerva, 1912, p. 5-{,,

2 Opera lui Mihai Eminesrn, 1936, voi. V, p. 78.

•18

Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte,
Muchi de sdncă, vîrf de arbor, ea pc ceruri zugrăveşte...

(Scrisoart11 I V)

începe transfigurarea ma,gic~ : realitat~ ş~ visA se Întrepă­
trund cresc laolaltă consubstanţial. Luna şi visul smt elemente
corel;tive stimulîncl confuzia întt-e medii. ,,Lumea devine ~is,

visul devi~e lume", aifinna Nov,ailis 1n Heinrich von Ofterdm-
gen. L~ ~inescu 1la feţ, tot~ţ ~ste autoiluzionar~ (pare, par~ă),

dimensmmle normale s1mphficmdu-se, cele nermşcat~ devenm?
undu.itoa,re. Na·wra .nu mrai e cea dim ,totdeauna, c1 una erm-
nescianiz.ată :

Luna... luna iese-ntreagă, se înalţ-aşa bălaie
Şi din ţărm în tărm durează o cărare de văpaie...

Şi cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămureşte,
Cu-atît valurile apei, cu-atît ţărmul parcă creşte,
Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape...

(Scrisoar,a IV)

Mii pustiuri scînteiază sub lumina ta fecioară,
Şi cîţi codri-ascund în umbră strălucire de isvoară !
Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate,
Cînd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate !
C1tc ţărmuri înflorite, cc palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi !

(Scrisoarta I)

Contrar r.omanticilor ,prinşi între ceţuri, oscilînd •Între arbi-

suri şi mirajul stelelor, la Emrnescu viz~u:1e__a şpi ănsotsrteaalzg~iagl7moi~ş~tu:
tria formelor clasice, luminozitatea .aipoltmca

din f>dlclor. Nunta feerică din Călin (file de poveste) nu putea

fi creaţia unui ossianic Îlnveşmîntat în 1;egru, 1~ P.~em triut?:

Hnd optimismul popular. Nlllffiai unul ,dmtre ulti~u romantici

~erma:ni, Eichendorf, avea .spăoeatjuulnugi ănolastrtuabrloăumîrinepăpturru,nsl~tm.şd­e
;entimentul bucuriei. Visul

titor, lipsit de spaime. Pe sub codri, pe lfogă ape li1:1p~zi„ nu

trec strigoi, ci cosînzene, zîne şi căprioare. Trăsături similare

19

c~ra~cteri;ează un alt_ '.l?°em, Dacă treci rîul Selenei ; mitologia
el:na ~e 1mpleteşte aici cu elemente de basm rominesc. Din
piscuri astrale cad culori fantastice :

Dacă treci rîul Selenei se face pare că sara,
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă...

. Î~ l<><;ul p_e~ajului I?~t~f~zic, fascineaz~ unul material (co-
dn, livezi, pnsac1), cu 1nzan de aur, cu miresme rare : mierea
luc~t: ".ca auru-n soare", cireşii poartă „boabe negre", merii
clat~na Im „odor.antele roade". În palatul Selenei „,pătrunde-o
lumu~~ ~lbastră" ; pri~ b?lţi se disting „argintoase coloane" ;
P;reţ~1 smt v_ast_; ,,oghz:z1 de diamant" ; tablourile prinse pe
z1dun _rer.rezmta ,,~odn ~e basme cu ab~ri vrăjiţi şi cu albe
ct;rbo~1ce . Ecou. ~1tologic, luna e umanizată 1n felul plăcut
pictorilor neoclasici, amatori de metafore :

Iar prin coloane pare că vezi trecînd o minune :
Luna cu părul ei blond desfăcut, care curge în valuri
Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase şi de cîntec,
Care tremură-n veci În aerul fin al serei.
D-umerii goi abia se ţine o mantie albastră,
Mînile albe de ceară se joacă cu cozile blonde
Şi cu mărgeanul ce cade pe sîni şi cu creţii de mantă.

cîntDăreileb a,sm ţÎIIl şi e~pel'ienţele metaJizioului Dionis · 1u111a
la daviir dau aripi fanteziei. Ajutat de cartea 'lui Zo~
roastru, ~nsoţit de o enigmatică Maria, tînărul peregrinează în
lună.."Scări Înalte coborau ,printre coaste prăbuşite, !Printre
bucăţi de pădure ponorite 1în fundul rîpelor ipînă într-o vale
întinsă tăiată de un fluviu măreţ, care părea a-şi purta insulele
sale ca pe nişte corăbii acoperite cu dumbrave... Şiruri de cireşi

scutură grei omătul trandafiriu al înflorirei lor bogate, pe care

vfotul îl grămădeşte În troiene ; .flori cîntau în aer cu frunze

îngreuiete ,de gînduri ca ,pietre scumpe, şi murmurul lor Îmiplea
lumea de ,un cutremur voluptos. Greieri >răguşiţi cîntau ca oro-

loşii aruncate În iarbă, iar paianjeni de smarald au ţesut de pe

o insulă pînă pe malul opus un 1pod 1de pînză diamantică de

stecleşte vioriu şi transparent, .focît a lunelor raze pătrunzînd

prÎIIl el Înverzeşte trfol ()U mii'1e lui 1.1nde." In ,depă,rtări, ,,stelele

20

albe sunau în aeriene coar,de" 1• Nu s-au scris În literatura
noastră pagini mai tPline de poezie despre decorul Junar. Con-
tinuatorii rămîn la suprafaţă.

Precum luna, pădurea e o perunanenţă, decor nelipsit al
dragostei. Un .fel de flux vegetal, sub aeţiunea lunii, amplifică
d ~mensiun~le, păciuirea din Scrisoa_rea IV cresdnd fermecată
ca-.nba-sme.

Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai a,proape
Dimpreună cu al Junei disc, stăpînitor de ape...

O lume mirifică şi totodată materială (,,bulgări de lumi-
nă", ,,fulgi de ninsori") unifică r,ealul şi fabulosul, d~pa cu
eternitatea, dînd existenţei o nouă rotaţie, În care triumful e
al bucuriei de a trăi. ,,Peste vîrfuri trece lună,/ Codru-şi bate
frunza lin..." (Peste vîrfuri). Sublimul, identificare a realului
cu idealul, ,devine palpabil. ,,Totu-i vis şi armonie...", conste-
laţiile cîntă intr-<> "muzică de sfere". Nu lipseşte, eviident, nici
eufor.ia dragostei. Sub arcade înalte de arbori, poetul doreşte,
cu Shakespeare şi romanticii : ,,ca noaptea-n loc să steie"
(Adio). în ipeisajul spiritualizat sîntem în anmosfera unei sim-
fonii. Prezenţele umane sînt rare : Sara pe deal, cu mişcarea ei
polifonică, e o excepţie. Sînt, fo schimb, păsări dntătoare, cre-
înd o impresie de exuberanţă cosmică. Într-o capodoperă de
orchestraţie :Pe un motiv popular, ,cele mici se prelungesc în
cele infinite ; ecourile cosmice potenţează sentimentul beati-
tudinii :

La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniş
La voiosul luminiş,
Luminiş de ltngă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănîndu-se din unde,
ln adîncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de păsări călătoare,

' Nuvele, Iaşi, Editura librăriei şcoalelor, fraţii Şaraga, p. 66-67.

Şi de lună şi de stele
Şi de zbor de rîndunclc
Şi de chipul dragei melc.

Ungă „albele izvoare" înfiorate de lună din Povestea co-
drului se adună într-un ,conclav zoologic aipariţii menite să
foctnte. Nu e fodoială, Cythera 1fermecată este pentru Eminescu
pă,durea, care 1mpreună cu „atîta munmuir de izvor, atlt senin
de st~le" form~a~ă u_n :den Aterestru, o .introducere în legendă.
Localizairea pe1saJulu1 vazut in acest mod se dovedeşte ilu:wrie ;
taiblourile fluide, ·În mişcare lină, nu ,se 1pot înscrie fotr-un
spaţiu precis, nici fo limitele timpului comun. Nici un incident
nu .a.ciumbreşte voluptatea visului ; liniştea vine parcă din fap-
tul lumii. J?oetul caută această ambianţă după amurg pentru
a se oferi lunii, Întocmai cum meridionalii •ca.iută plaja toridă
pentru a se dferi soarelui.

Sînt Însă şi izvoarele, nelipsite, muzicale. Ca şi luna, ca şi
pădurea, izvoarele nu aparţin unei etape biogra:fice, fiind o
altă perunanenţă eminesciană, - toate laofaltă alditu,ind un
sistem .armonios. Absenţa unuia din ele ar frînge impresia de
P?Ji.fonie. Metaforic, izvoarele sugerează ,geneza continuă, fuga
clipelor, melancoll.ia 1pentru cele duse, invritî.nd fa. reverje, ,ca la
fogres (La Source), ca la Haendel fu Muzica apelor, ca la Car-
ducci 1n Alle fonti del Clitumno. Ungă izvoare, Eminescu se
ilasă în voia imaginaţiei ihi:penbolice, ,împletind fotr-o si:mfonie
cosmică apele, codrii, stelele. E momentul delirului romantic,
cînd amestecul de sonuri şi culori comunică deliciul spiritual :

. . . . . . . • . . O, ascultă numa-ncoace,
Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace !
Codrii negri aiurează şi isvoarele-i albastre
Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre
Şi luceferii ce tremur aşa reci prin negre cetini,
Tot pămîntul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini...

(Sc,isoa,ta IV)

Farmec, vrajă, vis sînt teruneni care configurează o atmo-
sferă aproape suprapămfotească adecvată minunilor. Noaptea
eminesciană, ,devenită cadru de proiecţii personale într-un uni-

22

\ crs ideal, e plină de viaţă, fond deschisă, prin invitaţia l_a
d ragoste, umanităţii. Visul se înscrie, ca în Lacul, pe o parti-
t ură a dorului de oameni :

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blîndei lune -
Vîntu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Ridicată la nivelul unui principiu universal, iubirea emi-
nesciană (,,visul de lumină") ajunge la maximă i~tensitat:
noaptea, cînd „ta erotika" nu cunoaşte obstacole. Ş1 ce alta
semnificaţie a·re dragostea spiritualizată, dacă nu -apoteoza
purităţii, tendinţa de a asocia fericirea luminii celeste ;

Ea nici poate să-nţeleagă că nu III o vrei... că-n tine
E un demon cc-nsetează după dulcile-i lumine,
C-acel demon plfoge, rîdc, neputînd s-audă plînsu-şi,
Că o vrea... spre-a se-nţelege În sfîrşit pe sine însuşi,
Că se zbate ca un sculptor fără braţe şi că geme
Ca un maistru ce-asurzeşte în momentele supreme,
Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,
Ce-o aude cum se naşte din rotire şi cădere.
Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model
Marmura-i cu ochii negri şi cu glas de porumbel...

(Scri,oarta V)

Ca în <>alantele contraste din lirica trubadurilor, partenerii

se caută firă răgaz. ,,De-ai fi noapte-aş fi lumin~" (O căl.ă~ire

în zori). In Noaptea ,precumpăneşte albul angelic s1mbohzmd
candoarea:

Atunci tu prin Întuneric te apropii surîzîndă,
Albă ca zăpada iernii, dulce ca o zi de vară...

Invocarea teiului (echivalentul mesteacănului ~in folclor~!
rus), martor al adoraţiei platoi:iice, este .reclama:a de neces1-
tatea unui acom!Pa-niament luminos : ,,teiul vechi un ram în-
tins-a" peste părul despletit al tinerei iubite (F:eam~t de ~o-
dru). Romanticul tei simbolizează, de atîtea on, imaginea enig-
maticei adorate :

23

Şi dacă de cu ziuă se-ntîmplă să te văz,
Desigur că la noapte un tet o să visez,
Iar dacă peste ziuă eu Întîlnesc un tei,
În somnu-mi toată noaptea te uiţi în ochii mei. 1

(Şi d ttcil de cu ziuă...)

R„Ş~1ţŞ1dioanclu~anennaotrc~uhleadned:şti.i?ă Şpi~idnacaa~.a..long~i-e1. ace~aşi imagine a şăVgeanlneircei:.

dec1t _un scherzo
se duc, / De 1ese-n luciu luna / E ca aminte
să-mi aduc/ De tine-ntotdeauna".
'
um.vLerusun:al.,~pcoodetr1_cul,emiz:in1oesrucilafnornmueapzoăateunfitriinpţteilcesî.n căruia
afara
,,Luna fofru-

muse~eaza l!rumea i_penttiu an1oru.l nost11U", zice llJJ1 :personaj din
-nf:ar-.-urmafţ:1oursum1u1ol1e~Iaes~aLocana1. ma,nuniCveeCrzQsaa.rP.rde~i,.d:eD,,,pePant_vrmeuşsitrpaerceolzalee1lcleeunlăzu,inleliui nşiîai mvioa!z'ăbneşotpeţişii

- .rece. Nu
s11np ·tu ca s~a _'fillCAetat toată dur,erea vieţii, orice dorinţă, orice
a9p1rare acestlu1 mmd_ru tabilou din care faci şi tu parte ?" (Ce-
zara). Î'.'1 Po-::estea teiului, luna, codru:! şi ~voarele se întîlnesc
Într-o smteza de mare poezie :

Iar isvorul prins de vrajă
Răsărea sunînd din valuri -

Sus în codrii de pe dealuri
Lun.l blîndă tine straiă.

Fie iubirea legată de momentul paostt reanlţatfeie pîmnoăa rl at e ad i mc îennd-
,,_blî~1de ca? izvo~r~le-ntr-una'.', sînt

sc1eurnu1rilceo,smreifcleec, ţiainlpe1floe11pmoîentduluuni pere~rin prin ~alaxii atingînd
amplu ca•pitol ~uranic. Frumu-
seţea divinizată poartă „diademă de stele", iar r, ăposata din
M ortua est! urcă „prin ,ploaie de raze, ninsoare de stele". Dila-
tarea proporţiilor intră, ca În basme, în componenţa unui uni-
-:,rers !amrliar, fără spaima golului pe care-l îmiPlică spaţiile
111ters1derale. ,,Peste munţi şi peste mări,/ Numai ochi licări­

tori... " spune poetul 1anonim.

in spiritul filo~ofiei populare, care evită culorile întune-
cate - dovadă bocetele cu promisiuni de verdeaţă - , moartea

r.nb'.m.ud~memadionleessccieannţăfecruveanrtb,oGri.i p!oblreăiiţlieadneu,luvnăa. alia, la rîndu-i, emoţia unei

24

n-are nimic tenebros. Precum prima rază a dat viaţă, alte raze
Însoţesc trnnsferul în nefiinţă :

O rază te nalţă, un cîntec te duce.

Integrarea În univers se ·desfăşoară litanie, în muzica astre-
lor. Cascadele tim.pului nu ,pot înghiţi viaţa :

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu rîuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cînt ;

Să treci tu prin ele, o sftntă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină...

(Mortu« est IJ

Prologul şi epilogul sînt puse sub semnul luminii, principiul
fomiinos ,pre:z.idînd 0J:1dinea universa·lă. Nici o ~ltă metaforă nu
putea reprezenta mai expresiv ideea geniului decÎt Luceafărul.

in esenţă, fizionomia nocturnului e mai mult senină, contu-

r1ndu-se pe un fundal optimist. Liniştea , mutismul se con.fundă
cu bucuria clipei, stare lunecoaGă, pîndită de „valurile vremii".
Poporul pastoral de la care a pornit Eminescu a opus nopţilor
mîniei - nopţile Înstelate ; misticismului - armonia naturii.
Eminescu a urmat, urcînd piscuri, drumuri înrudite. Noaptea-
cclipsă, cu demoni şi stafii, ,nu se potrivea universului său, de
aceea !Poemul Strigoii (cu ecouri din Bi.irgcr) nu-i decÎt o excep-
ţie. Poetului-zeu, ,,îngînat de glas de ape", petrecut de sunete

de corn, vibrînd la lumina stelelor - îi stăruie 1n .ochi lumina

cîmpului. Prin ac;casta ţine el de sensibilitatea pămîntulrui
romaAnesc.

CULOARE ŞI MUZICĂ IN POEZIA EMINESCIANĂ

!ntrucît relaţiile \Poeţilor cu lumea iSe concretizează În ima-

gini, expri~,nd ,O atitudine, spec_ificul imag\ni~or la care ~e
opreşte un ,poet revelă o concepţie des.pre viaţa, o concepţie
estetică, şi desigur impulsurile unui anumit temperament. Nu

ni-l putem fochipui pe Whitman exaltînd somptuosul saloane-
lor baroce, nici pe Ştefan Petică .făoînd o poezie a energiei. Un
Eminesou poet de ichermeze, CÎ,n,tăreţ al or.aşu!Lui tentacu'1ar
este iarăşi de neconceput. Pe o mare Întindere a operei, creato-
rul Luceafărului e poet al naturii, dar şi poet social, nu doar în

ipostaz,a de simplu »Privitor .ca la teat~u", ~i _critic al .s?cie-
tăţii oontem,por.ane lui. fo sistemul ,de 1magm1 al ,poez1e1 de
concepţie, ca şi tÎn poezia dragostei, se remarcă intere.sul_pent:u
culori şi sonuri ce caracterizează mereu_ p~ o~ul natu.m. _Pn12

J1repetiţie •şi insistenţă, preferinţele .coloristic~ mel?~tce mtr_a

ca dominante fo portretul poetului, detenmmmd umc1tatea fi-

zionomiei lui .

cuţitImparoininactuilvtucruă mari per51Pective cosmice, Eîm~.inuensicvuersş,i.-aîncaţst-
capacitatea de a e~c~lada

Sărmanul Dionis deschide drum la 1101 hteratum fantamcului.

Hstiamnţearevlee~,vsuisluuil., Ffiarnetşetze,iaprfooiremceţaizaă,înînidmeaull te paigini, însăşi surb-
e o modalitate de a

corecta cel puţin ipotetic contururile unei lumi diforme ; sub

magia visului, ,,lumea cea gfodită" prinde „fiinţă", ,,cea

26

1icvea" ,părînd imposibilă . Toată mînia din Scrisoarea II se
<.' ,1nalizează împotriva unei lumi comune, refrac~ră frun~~-
,ului. Invocarea visului şi fanteziei devine, ca la alţi romant1c1,
o condiţie a plenitudinii morale, existenţa fiind altminteri
fără sens :

Fantazie, fantazie - dnd sîntcm numai noi singuri,
Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crînguri...

(Scrisoarta IV)

Între sociecatea contem(POPaină, marcată cu plumbul pamfle-
tului, şi amăgitoarele „ţări necuno~cute",. privir\le merg ~pre
acestea din -urmă. Plasate într-un umvers s1stemattz.at de vomţa
poetului, locurile încîntătoare aparţin naturii. Titani&mul cel~~
vechi se prelungeşte fo concepţia eminesciană sub .forma plăcem
pentru un grandios liniştit şi echilibrat. Nimic din t~ne_bro:~!
romanticilor germani, obsedaţi de fantome, de duhuri ş1 vrap

fmioerdui,el voaslseiaonnui-cturlăbmuîrnă r'Îeinve,rpiaenluumi b.Ermă,ineEsmcurn. eLsee<guenddeolevendoirndduul-usie,

receptiv la lumina intensă a sudului: Po~~ul e:a, ca _Goeth~,
sensibil la clarităţile meridionale, la s~metrule elme ; dm sensi-
bilitatea naţională reţinuse gustul pentru natura române~,sc~,
nea_gi tată, patetică, ,primi~re..I~lătunînd on_1';m-en~el~, f_10_n-
tunle, -poetul de la CaPpa,ţ1 cultn.,va, de la man mal-ţ1m1, v1z1u-

vnpeeeratsa,tsepinrOtoeJ"pzi ăr,.'î,iumv,iaz;iîoi,unin,ndie,damiunanteduroi.im.,adeninzhaiiutte,1Io.teaîfrihonid•tdeic•mdtiueQinr/ifsiainusinczhiaiatţmeaşpizlăe,a.u.pDnroeuaprn_eie--

transiparenit. Lunecairea lunii 1pe finm~men~ r-o_ounjeş~e, }.n Seri~

soarea I, arcada unei bo1lţi demne de 1magmaţ1a aiprmsa a unu1

Miclielaingelo :

Lună cu, scăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci

Şi gîndirilor dînd viaţă, suferinţele Întuneci...

în locul irealei bolţi aer.iene, în M ortua est I bolta celestă

e conc retă şi tangibilă. Prin „bolta" spartă cade „nimicul" (alt

element devenit ponderabil), ,,cu noaptea lui largă". Cerul

,,negru" 1şi „cerne" luminile într-<> destrămare 7,cat~s r~f.ală, ha-

lucinantă. .Dar tragicul lasă r~ede loc fabulosului 1d1hc, ţesu~

din fraomente de basm. Zî,n amuMnţiriadînonşiiz,r"tr;ecneorjpieîisudbărubioelsţci

imense ;° ,,Colonadele erau de

27

„roze de purpur, crini de argint" ; un nor „,se nalţă sHnt şi

su,r, I Se-ncheagă, se formează - 'ncremeneşte, / Dev.ine-un

temp~u g.rec..." ~răidi.na ca~;,ell!'lui e „o vale cît o ţară", ia,r
„flonfo ca a.rboru-s de man ş1 razele ca „sor.ii". între cer şi
păimîint torul oîntă :

Din cînd în cînd cu mîna-i argintoasă
Ea rupe cîte-o floare şi-o aruncă
Jos pe pămînt ca pc-o gtndire de-aur...

Tot~ de~?,r de basm, în t?nuri mai esto!Dpate însă., ,,o prea
frumo~s~ fata~ :,e. retrage_ ,,dm umbra falnicelor bolţi", ieşind
la lumma. E Catalma, aprinsă de dorul Luceafărului.
..Constructorii din Egipetitl veniseră cu „gîndiri arhitecto-
nici ~e-o g_roz~vă ~ăreţie",. însă arhitectura Renaşterii rpro-
cvdolaocsaaJeadfmă1dranţd1esămcaîintpeutmeiamr1.mcău.raD, o,rmepurreizlientiătalsiiemnbe~lcicu
ziduri
lumea.
La ~iena şi Berlin, poetul va fi fost mişcat de temeritatea
goticului, de turnurile subţiri ,sfidînd înălţimile, de cîntările
de orgă revărsate În valuri, dar, printr-o explicabilă simpatie
pentru natură, el îi recunoaşte acesteia primatul arhitecturii
şi ~l muzicii. :Bolţile păci.urii se arcuiesc peste oameni, ca nişte
ghirlande femve. Impresionante „bolţi de frunze", ca 8n Floare
albastră, ori bolţi dătinîndu-se lin, ca în O, rămîi .formează

decorul predilect al amorului. '

.. Goti~ul, frămî?,tat, ?inamic, fusese pus în onoare de roman-
t1c1, Emmescu reţme dm .acest romantism mai mult contururi
simbolice, fantomatice : turnuri, clopote, cripte. Totul e văzut
În perspectiva si111jplificatoare a depărtării care întreţine mira-
juL Veneţia e un Yis :

Pc scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, Înălbind păreţii...

. Ren~ş_~er~a Încurajase sculptura şi pictura ; barocul dă aten-
ţie muz1c11 ş1 formelor monumentale. !n multitudinea de statui
şi reliefor.i ~ bairocu.~ui :ie:iez (marmure, bronz, boiseriie), poe-
tul. cod~ulu~1 n-a gă~1~ :11m1~ co:1sonant v}ziunii lui. Imaginaţia
emmesc1ana nu e 111c1 1magmaţ1e arabă, ,1mbătată de fastul de-
corativ oriental, avidă de arome tulburătoa,re. Totuşi, legătura
cu acestea, atît de disparate în fond, există, manifestîndu-se în
gustul ,pentru poleială şi culori nobile : aur, argint. Gama aces-

28

tora e fotinsă . A%ul e asociat de repetate ori marm~u-ei, i.ndi-
cînd o frumuseţe glacială. Ador.a.ta impasibilă din Te duci c

un „demon" cu „chip de marmură frumos". în lnger şi demon

prezenţa ,marmurei obsedează :

Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece,
Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braţ alb...

Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată,
Albă ca zăpada icrnei, lucie ca apa lină,
Se răsfrînge ca-n oglindă a copilei umbră plină...

Cc- ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire,
Cu de m.irmur-albă faţă şi cu mînilc de ceară...

Statuia Venerei antice şi pînzele reprezcntînd „corpuri de
ninsori" sugerează, În lmpărat şi proletar, ideea „perfecţiei

umane" . în esenţă, albul nu exprimă, potrivit convenţiei, can-

<loarea, puritatea, oi desăvîrşirea, care e rece, aliată zăpezii.
'tonuri reci sînt şi argintul şi aurul. Trestiile luminate de

lună „par a fi snopuri gi.gantici .de lungi suliţe de-argint''
{ Egipetul). Luna „argintie" revarsă „neguri albe" (Crăiasa din

poveşti). Arcuindu-se peste lume, ,,bolta de sus" ridică necon-
.enit Întrebări :

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu rîuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cînt...

(Mortua tstl)

Lucirile metalice de aur şi a,rigint apar mai vii, mai seducă­
·toare decît ipoteticele ademeniri olfactive (,,ţărmuri de smirnă")
sau sonore (,,flori care cînt"). Din gama culorilor luminoase,
blondul, bălaiul au la Eminescu utilizarea largă din pictura
poetică, halucinantă , a lui Van Gogh, extaziat fo faţa lanurilor
undui-coare, sau cîn,nînd ,dantela florii-soarelui. NiJu'1, În care
se reflectă deşertul nisiopos, ,,mişcă Yaluri blonde". Fericirea
clipei este o „dulce dragoste bălaie" (Lasă-ţi lumea...). Pe fun-
d alul timpului-fluviu (Din valurile vremii) se profilează
transparentă imaginea iubitei pierdute :

29

•

Din valurile vremii, iubita mea, r:l.sai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri...

Faţă de extensiunea din lirica populară, la Eminescu ver-
dele are Sntrebuinţare rem1nsă, În orice caz neconcludentă.
„Hai în codrul cu verdeaţă, / Und-izvoare pltng la vale", zice
poetul În Floare albastră. Poetul selenar percepe alte dimen-
siuni ori atribute decît culoarea : iarba e „naltă", frunza
„sună", sub razele lunii „codru-şi bate frunza lin". Stărilor
neutre, de toropeală, le corespunde cenuşiul. Jntr-un asemenea.
moment, iarna, ,,,potolit şi vtnăt .arde focul în cămin" (Noap-
tea.. .). Senzaţia tl'isteţii autumnale di·n Călin e de un gri tern,
care •pictorilor le provoacă repulsie :

Sură-i sara cca de toamnă ; de pc lanuri apa sură
înfund a mişc.1rea-i crcatl Într~ \tuf şi iczăturl .

Printre „umbre şi raze" îşi dezvăluie prospeţimea roşul şi
albastrul, traducînd, după împrejurări, sfiai-a, mirificul, bucu-
ria. Diana romantică, tn prelungirea romantismului german al
lui Novalis, e o Floare albastră sau „floare albă de cireş".

Simbdlclnd viaţa, roşul intră fin limbajul tăcut a'1 dragostei ;
pulsaţiile inimii pot fi ghicite tn schilllbările fizionomii-lor, În

invazia ori în resorbţia sîngelui. Limbajul extatic al ochilor se
întregeşte cu limbajul feţei :

Ochii ei cei mari, albaştri, de blîndcţc dulci şi moi,
Cc adînc pătrund În ochii lui cei negri furtunoşi !
Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş...

(lng,r /i dtmon)

S-au făcut ca ceara albl faţa roşă ca un măr
Şi atîta de subţire, să o tai c-un fir de păr...

(Călin)

In t ehnica pictorilor moldoveni de frescă efectele de con-
trast sar în ochi. Eminescu alătură albastrul de Voroneţ, lumi-
nos, dar .patinat de vreme, de ,galbenul viu sau de -aurul şters.
Deşi contrastante, albastrul şi galbenul sînt, totuşi, culori com-
plimentare. Nefiind un desenator, la poetul Florii albastre

30

111 10.uc,1 se subsoituie profilurilor, devenind o metaforă, _su-
tPÎntl o
p~ezenţă. Şrilis0c~ ac~ast-a Jn!e~m~ă. că ,,,faţa" ned1~e_:
11·11\1,uă prin anumite trasatun capata md1v1duahtate datorita
1111ui epitet: faţa c „roşă", părul e „galben", ochii sînt „al-
b 1~tri". Cu alte cuvinte, dacă am căuta portrete, ca. de pildă,

.11 Crăiesei din poveşti, n-am găsi dech nuanţe, ochii concen-

1rînd tainele :

Ea se uită ... Păru-i galben,

Fata ei lucesc în lună,
Iar în ochii ci albaştri
Toate basmele s-adună...

Experienţele lui Tonitza din unele portrete feminine pur-
cod, ,pare-se, de .la o viz.iune siimila.ră : pnivi,ri.le fotiiţelor au
ceva indescifrabil, penelul liricului ocolind ,precizările pentr~
,1 găsi, fotr-o sinteză, vibraţia vîrstei. S1nt nişte fetiţe-păpuşi,
cu păpuşi în braţe, iar păpu~ile cu profilul lor neutru repre-
zintă o frumuseţe ,ce n-are nevoie să fie personalizată, nu
trebuie să aibă asemăin-are cu un model anume.

Viz.iunea coloristică eminesciană ţine de ,pasiunea unui zu-
grav preocupat de sinteze. ,Pentru el, femeia e tot una cu fe-
meile, floarea, tot una cu florile. Scara la care se exprimă
poetul e universală :

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni H tncarcă ;
Tresărind În cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin la piept...

I (Lacul)
Paleta e senină, luminoasă, culorile tari sau Întunecoase
ncpre~entînd atracţie. Negrul nu ·poate lipsi? iar atribui\Zbu-
rătorului "cu ,negre plete" sugerează demonismul. Nu e ~ntot-
deauna aşa, căci fo O, rămÎi pădurea se adresează ademenitoare

31

unui tînăr „cu ochi negri şi cu min ţ i" . Un peisaj nocturn din
Călin devine un joc de alb şi negru . Detaliile sînt inume :

Ci prin flori Întreţesute. printre gratii luna moale
Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale ;
Unde-ajung par văruire zid, podele, ca de cridă,
Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăviră...

( C' 1 in)

Poetul admiră arta lui Rafael, "pierdut în visuri ca-ntr-o
noapte Îmtelată", iar la rîndu-i aruncă peste lucruri „vălul alb
de poezie". Iubitei îi rezervă admiraţia pe care o merită „o
marmură de Paros $au o pînză de Cor:regio". Însă el însuşi nu
face pictură .

Ce e poezia ? se Întreabă tînărul autor al Epigonilor. Răs­
punsul are 1n Yedere o caractcriz:ue prin comparaţie cu pictura
şi muzica, poezia fiind :

VoluptO\ joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,
Str;ii de purpur.i şi aur peste ţărfoa cea grea.

Sub bolţile universului eminescian se fotretaie efluvii mu-
zicale ; de la graţios la sublim muzica su gerează nostalgie şi
euforie, armonie şi ritm. ,,Dacă muzica ne e scumpă, scria
odată Romain Rolland, este pentru că ea e străfundu l sufle tu-
lui, strigătul armonios al bucuriei şi al tristeţii lui". Povestirile
lui Hoffmann sînt eterate şi muzica.le, prozatorul fantastic,
muzicant de talent, dînd imaginaţiei aripi unduitoare. Emi-
nescu dispune de o acuitate sonoră extraordinară, sesizînd vo-
cile universului : ,,Din pămînt şi de sub mare s-aud sunete ce

cresc" (Egipetul). !I vedem ascultînd „un sunet din trecutul

vieţii", descoperind „flori care cînt" sau contemplînd „dulcea
muzică de sfere". Respiraţia codrului devine muzicală, vîntul
mişcînd coarde şi harpe nevăzute. Decorul e imens, însă mu-
zica rămîne în surd i nă, cu „glasuri" suspinătoa,re :

De treci codri de aramă, de departe vezi albind
$-auzi mîndr,1 glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lingă isvoară, iarba parc de omar,
flori alb:i s:rc tremur ude În văzduhul tămÎiet ;

S2

Parc-că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,
Ce su~pină printre ramuri cu a glasului lor vrajă...

(CălinJ

Iubitei îi sînt enumerate tentaţiile naturii cu cărări liniştite :
Unde inoaiptea se trezeşte / Glasul vechilor păduri" (ţ~să-ţt
lumea.. .). Senzaţia euforiei ţine ţ.tţ Dorinţa d~ pro_m1smnea

,bandonului în cîntec. In paradisul acesta solitar „1z".oare)e

,u<lpină", prin frunze ,,,trece-un freamăt", vorbele au v1braţ1a
unui lied mozartian :

Vom , isa un vis ferice,
Tngina-ne-,or c-un cînt
Singurate.:e is,·oarc,
Blinda batere de vînt...

hvoarele cu muzica lor neînţeleasă constituie la Eminescu
un princ1prn emina11_1ente sono~~. fluidit~tea năs~înd mu~ic~.
Lî.ngă „teiu.l nalt", izvorul vraJJt „suna_~.ulce 1_11 orech_1..: ~
J)ulce este echivalentul lui piano, al muz1c11 şoptite, p_ot nv1ta
contemplaţiei. în Făt-frumos din tei, la care rne referim, te:-
menul revine şi în final, subliniind „murmurul cel _dulce dm
worul fermecat". De altfel curgerea apelor creeaza o atm<?-
-;feră de incantaţie, de aceea izvorului i se a~o~ia~ă rnecont~m~
farmecul, vraja, magia. în Lacul, îndrăgosttţ11 stnt _,,c_upnnş1
de farmec" ; apa sună sub cerul cu lună. Tot sub luna, izvorul

..prins de vrajă" din Povestea teiului „răsărea sunînd Î? _va:

Juri" . Pe fondul valurilor din O, rămîi se pregătesc v 1z1u111
magice, codrul fiind un vrăjitor :

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi În taină
)iersul cîrdului de cerbi...

oLuna, stelele şi valurile formează ambianţă pentru farmec,

0 introducere în vis. ,,Pe cînd cu zgomot cad / Izvoarele-ntr-
una. / Alunece luna...", scrie ,poetul în Mai am un singur d_or:
.,Stele-n ceruri, stele-n valuri" invită la draţoste în Lasa;ţt
lumea... Supusă gravitaţiei universale, Coborirea apelor sf1r-
l'~tc Într-o muzică gravă :

33

Din munţi bătrîni şi din păduri măreţe
Se nasc isvoare, ropotind se plimbă,
Deprind pe rînd oceanica lor limbă
Şi sînt în codri pustnici cîntăreţe...

Şi <lin adfocuri vin glasuri, vibraţii de clopote. ,,Marea-n
fund doJ)Ote are, care sună-n orice noapte" (Egipetul). Timpul
capătă o anumită materialitate : ,,Se bate miezul nopţii În clo-
potul de-aramă". Clopote măsoară imperturbabil timpul, divi-

zîndu-1 fo fragmente egale, ,punctfind împlinirea desti:ndor :

Clopotul vechi impie cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para...

(Sara pe deal)

În ,ce raport se află muzica şi ideile ? Cum se Întrepătrund
ele? ,,Toată .arta lui Eminescu, scria G. Călinescu, stă în a
preface ideile În muzică şi metafore, de-a dreptul, fără 1planuri
paralele. Eminescu nu filozofează niciodată, propoziţiile lui sînt
viziuni." (Istoria literaturii române..., 1941, p. 408). Între
lucruri se stabilesc nevă.rzute legături şi cîteodată dialoguri, ba
chiar şi ,îm.pletiri simfonice. Nu e vorba •de instrumente rafinate,
de viori suspinătoare, de clavirul romantic, de harpe decora-

tive, ci <le glasuri pri,mitive şi vechi, potrivite cu respiraţia

largă a naturii. În margine de codri ori lîngă -ape, răsună
buciumul păstoresc şi-i răspunde cornul pădurarului admirat de
romantici :

Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-I urc, stele le scapără-n cale,
Apele plîng, clar isvorînd în fîntîne.
Sub un salclm, dragă, m-aşrepţi tu pe mine.

(Sara pe deal)

Aici şi scarpararea aştrilor şi 1Plînsul apelor ce izvorăsc din
adîncuri se ~ntegrează unui univers sonor, fotr-o mişcare pro-
cesională, solemnă şi suavă. Apele, stelele, cîntecul deschid porţi
spre dimensiuni cosmice, muzica fiind un mijloc de a crea
,atmosfera •pentru vis. De natură şi de unuzică se l6agă indiso-

34

Iubii bucuria dragostei, ca şi regretul iubirii destrămate. De
,,ltminteri tonul e mai totdeauna potolit, .dacă nu elegiac:

Tînguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atîta drag,
Pe dnd iese dulcea lună
Dintr-o rarişte ?e fag.

Ii răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos...

(La,ă-/i lumea..•)

Şi cornul simbolizează ecourile unei iubiri sau chemările
nemnosourului. Ecouri'le se ,prelrurugesc hohotind pierdut de la

iramu,rile iar.inu:lui pînă fo. lu.nă :

Peste vîrfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemîngîiet
!ndulcind cu dor de moarte.

De ce taci cînd fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn ?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vreodată ?

(Peste <Jlrfuri)

îngînat de glas de ape
Cînt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape...

(Po<Jestea ttiului)

35

Pentru poetul Luceafărului, pentru incomparabilul artist
din poemul Călin, pentru magicianul din Dorinţa, muzica nu
e, ca la simbolişti, un scop În sine, ci o reverberaţie naturală a
conţinutuh1i. Fr.aza din Mortua est! suspină şi dntă, tehnica
enumerativă dînd impuls melodiei, risipind contururile. Legă­
narea elegiacă din O, mamă... este rezultatul unei .arte compli-
cate ; ideea, ,sentimentele, limbajul formează o sinteză cu su-
gestii melodice. Repetiţia din primul vers (,,O, mamă, dulce
mamă"), cezura mediană, imaginile sugerînd frîngerea (toamnă,
vînt, criptă), sugestiile sonore (freamăt, scutură, îngînă), acu-
mularea de vocale grave (o, u) - toate converg Înt:r-o litanie
tulburătoare :

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătu l de frunze la tine tu mă chemi ;

Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt
Se scutură sald'mii de toamnă şi de vînt,
Se bat Încet din ramuri, îngînă glasul tău ...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu...

Ritmul sufletesc determină de fiecare dată o altă aşezare
În portativ, Eminescu fiind cel mai mare creator de ritmuri din
literatura noastră. Coriambul suitor ,din Sara pe deal, cu cezura
du:pă a patra silabă, cu unduirea atît de particulară a dactililor
coborîtori şi .a troheului final, denotă o perfectă consonanţă
cu ideea. Poezia apelor din Lacul, sau poezia amurgului din
Somnoroase păsărele invită la vis, de ,aceea imaginile au moli-
ciuni delicate, iar ritmul inculcă discreţie. Ideea filozofică din
meditaţia Dintre sute de catarge sugerează ondulaţia talazuri-
lor marine În veşnică mişcare, de aceea repetiţia-refren „vîn tu-
rile-valurile" e cît se poate de sugestivă :

Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,

Cîte oare le vor sparge
Vînturile, valurile ?

Subliniat muzicale sînt şi strofele cu rădăcini în descînte-

cele pqpulare sau În folclor În general. în Crăiasa din poveşti

se aud ,parcă formule magice, esoterice :

36

Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-11 cercuri,
Căci vrăjit de mult c lacul
De-un cuvînt al sfintei Miercuri ;

Ca să iasă chipu-n fată,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăji~i sînt trandafirii

De-un cuvînt al sfintei Vineri...

Invocarea Cătălinei către Luceafăr : ,,.cobori În jos, lucea,făr

ebmlîanndă / oAmluuznieccăîndjuvpeen-iolăr,azsăo.l..e"m, ncăa îşnisăd,ia,ploogtruivr_ilite ce urmează
coi:textului,

comparabilă cu muzica poetică din Romeo şi Julieta. Ş1 nu V?m

trece cu vederea splendida ·orchestraţie pe o temă folcloncă

<lin Revedere :

- Ia, eu fac cc fac de mult,
farna viscolul-I :1scult,

Crengile-mi rupîndu-le,
Apelc-astupîndu-le,
Troienind cărările
Şi gonind cîntările ;
Şi mai fac cc fac de mult.
Var,, doina mi-o ascult
Pc cărarea spre isvor
Ci: lc-:1m dat-o tuturor,
lmplîndu -şi cofcilc,
Mi-o cîntă femeile...

Pentru că fondul muzical Întreţine visul, ducînd La repre-

zentări difluente, N. Davidescu vedea în Eminescu un pre-

cursor al poe~iei simboliste româneşti. I.deea, susţinută 1n Este-

tica poeziei simboliste (Viaţa românească, 1926, nr. 1),. nu

rezistă. iBminescu, poet naţional, răm'Î.ne departe de ex.penen-

ţele muzicale teoretizate de simbolişti.

Intre culoare şi muzică, poetul teiului e cu precădere mu-

zical. Funeţia olfactivă aipare destul de palidă, ~eiul, tra1:da-

ofilrfiai~tcirvieniei xfiisitnăd înainte de tto„rmeamtieruoerslemduedeenteteiÎndînevocăorzr.dîanuughvuuerl.i"Ret(ăfLmae1sriăme-ţtţ"ie
desiour. ·E

lumea...) ; ,,flo~i albastre

37

'Căiin); ~jara ~ine „cu miroase" din arinişti (Povestea teiului)
ar umun e, miresmele ocupă totuşi un loc restrîns. .

El81:1e.ntele c~loristice nu duc În poezia emin · v l

~praez:tenJtoarnţva pmlass~micee,._nPula~iestiocpereşdteevj,mn aiidneiiclei.odVatiăzulaaldi~et~a:liti dr/eeţi~­
nm oar contururile _şi volumele. Privirea îşi alege pun~te de
repe~ ,pe cdre se organizea~ă ~altul iÎn '.Poezie. Natura ca motiv
poetic tu uce la ~astelun, ci dă aripi imaginaţiei. Muzicalul
sensibilitate acustică
esxocn.o:r~uţ.iontarel~a. ,p_eRep;rcun:nau_lş.i pmlea_ndi, t~rţeivae. ngnădsesoc în atmosfera muzi-

cala unpu!s~n ~atr~ dimen;mntle infinite ale universului. Po-
Luceaf avşirumluei·lo1de-iea
.dteant(vton~de tr·asdatun exvilsten. tve m folclor, 1poe...·l
mtra m xctamdruelrese.nstsr1.abi:1ht~ai~ţa1:1. .-u
Innaţteiroensaulel.pentru culoare

CARAGIALE IN CORESPONDENŢA SA

Corespondenţa scriitorilor, În măsura în care nu e de aspect
strict .practic, s-a dovedit adesea revelatoare. Goethe răspun­
zîndu-i lui Schiller, Balzac întreţinînd o impresionantă cores-
porxdenţă sentimentailă cu 1perseverenta contesă Hanska, Tolstoi
trimiţÎnd scrisori de rz.eci de pagini (una de acest fel foarte
tînărului Romain Rolland), apoi -autorul lui Jean-Christophe
rcdacttnd peste cincisprezece mii ,de mesaje - iată documente
ale unor dialoguri intime, de un interes incontestabil. Flaubert,
Cehov şi Bernard Shaw au fost legaţi de epoca lor prin nenu-
mărate fire epistolare. Cele peste zece mii de scrisori din co-
respondenţa lui Sainte-Beuve, publicate de Jean Bonnerot în
şapte voiume mari, definesc fo mod surprinzător fizionomia
Franţei contemporane. Cine ar 1putea omite din sfera atenţiei
ath de interesanta corespondenţă a lui Proust? în arhiva lui
!brăileanu au ll"ămas mărturii epistolare provenind de la Cara-
giale, Brătescu-Voineşti, Sadoveanu, Rebreanu, Ar,ghezi, Tudor
Vianu, sute de scrisori de la alţii, unele drn ele aducînd contri-
buţji excepţionale la biografia spirituală a vremii. Scrisorile
Hortensiei Pa,padat~Bengescu adresate criticului conţin pagini
admirabile, demne de cca mai bună literatură.

Cu puţine excepţii, scrisorile lui Caragiale nu aveau la ori-
gine intenţia de a fi publicate 1 ; sînt alt.ceva decît scrisorile lui

1 In anii 1909 şi 1910, ziarul Universul a publicat sub titlurile Politică
şi literatură şi Morală şi ed11caţie o corespondenţă publică între Caragiale
şi Vlahuţă (Şerban Cioculescu, în I. L. Caragiale, Scrisori şi acte, E.P.L.,
1963, p. 92.

39

caIoommn1iPceGi1i;h;1isccaaţî.ineSd îcnsoip.msuctlreics.oarrteinp~.apeopnsodincegnauţreeăixtăislţuaililue,ieabcseeărslctinosemozcui(na1ibc9iel0d4oiă~rse1ecş9t~1e2c)ou,

com~mcarea epistolară 1a proporţii. Pe lîngă frecvente scrisori
concise, un fel de telegrame informative, către intimi, pe Vingă
cele adresate unor corespondenţi ocazionali, altele includ dia-
loguri savuroase, descrieri şi ,pagini narative, adevărate mo-
mente şi schiţe sau pagini de memorial, scăpărînd de inteligenţă.
A\ şaptelea v?lum al seriei mai vechi de Opere, sub îngrijirea
lui Şerban Cioculescu, era consacrat corespondenţei ; un alt
volum de Scrisori şi acte, publicat de acelaşi editor, avea să

u.rmeze celuilalt În 1?63, cu n:iulte inedite. Corespondent favo-

ri~ a fost Paul Zanfopol, ginerele lui Gherea, pe atunci la
Lipsea ; aproa;pe patru sute de scrisori din cele peste şapte sute

CÎt~ s-.~u .publicat îi sfot destinate lui. Mesaje numeroase au
mai pnm1t Dobrogeanu-Gherea, Vfahută, dr. Alceu Urechia,
c~iticul Mihail Dragomirescu şi altii. Printre corespondenţi au
figurat Macedonski şi Ibrăi l c,rnu .

Lă~înd deoparte valoarea documentară, corespondenţa lui
Sirag1al~ Învcd~r.ează, sub aspecte di,·erse, calităţile artistului
ş1 omului de spmt. Conceptele rămase în arhiva familiei fac
dovada unei conştiinţe scriitoriceşti rarisime : strălucitul crea-

tor redacta o scrisoare ocazională cu aceeaşi atenţie cu care

compunea o schiţă. Textul definitiv : e,r,aDecodpoiuaăt csuăp~orăimjîăn. iLîuţ ii
Gherea îi scria În 1905 .de la Berlin
COll'\puneam o lungă scrisoare sentimentală, în care să-ţi spun

multe şi mărunte şi să„mi potolesc dorul ce mă apucase de

tine şi de voi toţi. Ieri mă aşezasem să ţi-o copiez pe curat, ca

să mă prezint cît se poate mai convenabil, ca un modest autor

burghez ce sînt, 1n faţa unui aspru critic social-democrat ca

ci.ne.". (Seri.sori şi acte, ,p. 13). Prefera ouv,î,ntul expresiv, cu

''.1rnuţde lu, de naturaileţe şi ,·ivacitate ; ironiza convenţiona­

lismul, for?rnlcle protocolare, fraza anemică. Alegea între mai

multe variante termenul propriu ; dispreţuia locul comun :

,, ...ba!1alităţile-mi repugnează" (Scrisori şi acte, p. l34). în
funeţ1e de corespondent, tonul variază de la expresia familiară
la ce~ semiprotocolară, de la 1patosul sentimental la maliţie. !n
funq1e de gradul de intimitate, scrisorile conţin mai multe sau
mai puţine ,particularităţi frapante.

40

Şerban Cioculescu, compe.tentul e~itor al scri~torului„ făcea
,,bscrvaţia exactă că arta Im Caragiale : o art'!' '?orbita. Ca
t'.pistolier, Ion Luca îşi adapte~~ă expres1~ po~nv1! core.sl?o:1-

1kntului, ajungînd la ceea ce cr1t1ca a ,numit mim_etism s~ili~tic.
Cc motive îl determină să procedeze astfel ? E şi parod1~ .m~-
cfcîrnesoivăi,ncrşiusatmaţuiezaimroeninctă,, şi simpatie..Cite o fo~~u!ă
familiara,
vreo ex.pres1e caracter~t1ca u ~or ~ache
şm1unMăa.ch,e,Aşpivgrmeeantseăa-:1zăscn~eu ne.aştept~t:
lui Cos~1c31 o fraza altmmten c~-
(~herea), '?ar am.sens
'in două zile zece scrisori de afaceri ş1 m1-e caipul 111capa~1I, ca
,l mă ex:pr~m astfel, pentru ca să mai _poa~ă turn~ o scns~are
Jc un gen susţinut" (VII, ~· 8). P.a.rod1a d1~)ectala, bazat.a. pe
l'xhibarea elementelor lexicale ş1 a fonetismelor spec1.f1ce!
cree.1.ză o atmosferă de jovialitate. O pastişă cu ha: a graiu.lu!

moldovenesc produc.:e u!nor. L~.i ~au.l Zar)fopol ,11 con:iumca
deci : ,,In ţară o b111tu1t alalta1en mşte viscole 111gr~z1toare.
l eşii blocaţi complet. Ara! Coa1J1e !" (p. 124) L~1 ~lcet!
Urechia 1i scrie în acelaşi spirit : ,,Mă aflu cu fame.ha dt ma~
multi dzîli în Chiatra N. Aice-i tare frumoasă pozîţ1a... Sara-1
tare răcoare · trebuie să pui un surtuşel di cele groase. Mărg
l.t orădina p~blică undi cîntă mudzica reghimentului; da ,poate
să ploaie cu şiutura, să trăsneas~ă, să ,plesnea~~ă, ~i to.t cîntă

regulat di cîti două ori l?i ~M, cît1 .Patru şe3:sur~ 1~ şir, d1 la op~
oî nă la ,douăsprezăşe, d11mneaţa ş1 sara ; t1 m1en, cucoane, 7a
~u li crapă foalele de atÎtea suflări." (p.
439) Umorul dm
savuroasele Telegrame era de ,aceeaşi natură. Altă formă de
mimetism stilistic are fo vedere graiul rostogănesc ; pro~atorul
titilizează limbajul unui Marius Chicoş Rostogan : ,,D~n Ke-
cikemet scriu, mă rog frumos, la ~omn Dok~or (Paul Zanfo_P?l}
pentru o grătulăţiugne, irespekk1ve complimenkc la familie

(p. 156). se extinde şi as u p r a . cum erau ..
Caricatura felului utilizate
de unii limbile străine ; deformarea bizară a acestora duce la
aspecte hibride, ca în comunicarea fra1~co-turcă-gel'mană adre-
sată lui Paul Zarifopol : ,,... fumer crgarettes t1trques,. tabac

ghioubak, mele par Moussali Effendi, tpto~, moi n: savoir pas,

lui ne vouloir pas dire secret de fabncation, ama doux, bon,
schon !" (p. 441 ). Unele particularităţi ale limbii .fi:_anceze sînt

aplicate ironic limbii noastre : ,,Ce fa~e .d. Cost1ca (G~erea),
lucră ? Ce vreme face pe la dv. ? La noi aicea face c:lm racoarc

41

- lucru care mie nu-mi displace ; ba, pot pentru ca să zic, din

contra." (p. 142) Corespondenţa redactată în Germania e co-

lorată cu germanisme felurite: ,,Stimate domnule Doktor... Vă

anunţ că aici bîntuiesc Eisemănnerri (Zilele babelor) nemţeşti...

Mă re-ntorc în welthauptstadt-ul imperial... Al dv. ergebenst
Hoch..." Amintindu-şi ·de latinizanţii Întîrziaţi, Caragiale re-
curge ironic la formule copios comice : ,,Un învăţat preten al
meu, clarisimul vir Rostoganus, mi-a lU)US odată aşa : «Quid-
quid agas prugenker agas et răşpite fignem»." Scrisorile către
Paul Zarifopol şi Petre Missir cuprind numeroase grecisme şi

turcisme. Elemente eteroclite, termeni francezi, germani, ita-

lieni, maghiari, se concentrează uneori formînd un curios mo-

zaic lexical : ,,Ei ! dwnncata (Paul Zarifopol) eşti muzic, eu

sAmt poet ; sAmtem prm• u11mare •• a merge mAm.a.,Am mAm'"a" .
me111ţ1

Minten, musaii să~mi compui alăturatul DHettino veneziano,

care neapărat o să-ţi ,pară .ceva nou. Aş dori o muzică de janr

lejer, une guitare." (p. 131)
Din 'Împletirea stilului protocolar cu cel familiar rezultă

o atmosferă propice pentru umor. Lui Paul Zarifopol, iprieten

intim, 1i scrie la Lipsea, utilizfod aproape constant titulatura

reverenţioasă : ,,Stimate domnule Dokoor". Scriitor,ul de la Ber-

lin se situează ostentativ în nota etichetei germane, dar îndată

trece la consideraţii mai ,puţin ,distinse sau vădit ironice : ,,De

subt sala Bli.ithncr, du,pă un conzert, am onoare să vă declar

că Simfonia IV a Babacului (Beethoven) este, orice s-ar spune

şi orice s-ar face, una minune neîntrecută" (p. 155). Sau, în

acelaşi spirit : ,,Stimate domnule Doktor... am sosit în penaţii

mei(...) Vin fără Luchi... să vă cad belea pe două trei zile, ,pînă

miercuri, dnd Penaţii mei vor fi transportaţi... Neptun, stăJpî­

nul talazurilor, şi Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de fami-

lia şi de tărăbuţele mele ! ocrotească-le Împotriva oat1belor

elementuri !" (p. 159)

Apelul la citate şi elaborarea unor citate ad-hoc contribuie

la menţinerea unei .plăcute jovialităţi. Iată-l rugindu-l pe P aul

Za11ifopol să salute pe Ion Suchi,anu : ,,...o să-l vezi galbăn ca

făclia de galbănă ceară 1, şi, văzîndu-1, spune-i rogu-te, numai

atîta, dar întocmai : «E greu viaţa, domnu' işpector !», că ştie

dumnealui de unde vine, din depărtări, vorba asta..." (,p. 177).

1 Vers din balada Groza de Alecsandri.
42

/I, ,·h1i.,~i Paul Zarifopol îi comunică altădată : ,,.._.îţi eX'pedie~
\, /n t<1, de răposatul conu ~~~cu _Odobescu .(car~ m1 se p~re T~1
p d.tt decît toţi cei din dz~bl~ di aur a .~cnptimlor r?mane ~ ·
I11 •1 n:l:.lşi sens sînt reamintite expresu sau ver~un devemt~
I, 111.ik : ,,Romînul e născut poet" (V. Alecsandri) ?au : ,,Z~n
se revarsă" (din cîntecul erotic al logo~ătulu_1. Conach1),
,1, 111,1 din Eminescu etc. In mod frecvent af1rmaţ11le se spn-
v,, ..11 ri scntenţii, dictoane, proverbe, ir:1o<liuri de a spune, }.ur:
11,1., pc

1, m· în forimule, din depozitul folclor.1c a~tohto~ sau stram.;
111w11ri găsim „cugetări" cu substra~ iromc : ,,Sa .t~ !ereasca
r•Îenmmurijldoecuîlneucnşo1rdeatmarui tcaat!l,aomnitcăiţtia"
l'1011ia de foc de cut volup-
a me părere, ~ _compaTat poetul ... ?'~~
1,1 1• .~r afla damele ~t:ca
,I,, pt cuvîn t, după
t\.\ : cu o mare stăpînită de furtum, 1ar pe om, cu un ~ora~1e:
11 1111cat pc valuri, şi, Sn sfîrşit, ideal~}, c;1 vun far,! căru: lumina

., lipitoare prin n_egura oc~anel<?r s~ calauzea~ca„ p~ sarman~!

, ..,.,bicr." EX!presii stereotipe, ucun verbaie, mt1lmte la eroi!
, 011wdiilor apar şi în scrisori, dîndu-le o ,notă de umor : ,,Ş1

1111111 ai p')ţintică răbdare" ... ,,Am 5"a'-ţ1• spun. ceva c~re Amtrece
,,, ,re închipuire, şi ş~ii că făr~ ,?ocomentun ~u mav :pronons
11i, mdată" ... ,,E cheme de amb1ţ ... ,,In aceasta epoca de ana:
I, .1 ~tiinţifică. mă s~vt tare _ah?~ni~ ~e !- face ~u d-ta ~ bu":~
I'' c11ncnadă aristotelica - .a1 p ţmtica rabdare . - nu m gra
,l1111lc 1lu~ Abdemos ci Într-un 1colţişor ,la Sachsenhof ! of ! of !
ir of ! Iartă-mi ; !'.' _(p. 19~)... ,,pa_că
1, ,. ces t acces sen.~!mental
1•1 1 trădare, trebuia s-o ştim şi noi ... Tot a~c1 trebui~ am1~tit.<:

~<1·,,.111m1·pxau.ţlpeirllieomrăf?i"Sn.na..les,i,mOubtsiolaliulzTuat~taeţrinvuanatereimdaatact:i<c?,o-,C~rgoeemoamgnaăiri"a·f·n1:coUeun: ep,or,iSri:!i1,bfoce~rnemaieurXlua
I\ I n.ea = Daco-Rorn"an.ta":·· .
V• • ••

Vorbind de5ipcre oamem, car,1ca~um sugereaza ~,n ·~1;teva li~111
1111tclc caracteristice. Iată-l astfel, în cîteva exclamaţu, pe Titu
\1 iiorescu : ,,Ei ?... ei ?... ei ?... Cum ?... Cine ?... De unde?...
< lwia ?... Vezică. Dacă! Doamne! In ,fine!?!" (p. 3~1) Al:.u-

1111rlarea J\etorud duce la 1ppreerpsoifziilaţiireaa anumitor e:xipresu. I~ -o
.., risoare de opt rînduri, d_e apar: demonstran! de
n·ce ori, subliniată ad-hoc : ,,Nu ştm. d~ca. m-~ ex.primat
îndestul de exact prin cartea mea de azi d1m1i:i,eaţa, dorr!1ţa ce
.11n de a ne vedea, fiind ootuşi împiedecat pnn daraveri de a

• Vers din Epigonii de M. Eminescu.

43

mă mişca din loc"... (p. 147) ; sau : ,, ...n-am vreme să le

scriu - mai bine le-oi mai ceti rnm·va, ceva, cîndva". Şarja

împotriva retorismului e mai a decvată Încă în următorul frag-

ment: ,,De 24 de ceasuri ninge Într-una - ninsoare deasă,

ninsoare r~pede, ninsoare grea, ninsoare boga tă, stăruitoare,

neîntreruptă, din plin, din dăsou l ! iar barometrul s-a întors

pe dos, aproape să nu mai aibă unde merge d-a-ndărătelea :

dacă mai coboară dou ă milimetre plesneşte, se rupe aţa ! Şi

pe urmă ustură." (p. 126) Din Budapesta informează : ,,Pe

aici, lume, lume, lume şi ... ·Destulu-ţi-i ath" (p. 163). Intr-un

concept de scrisoare către G. !brăileanu 11 vedem speriat de

întrebuinţarea sonoră a pronumelui „eu" : ,,Eu drept să Yă

spun or cît de conştiincios meşteşugar m-aş socoti... Eu să-ţi

spun de... Eu, Eu, Et-t. " (rp. 494) Scriitorul se autosaneţionează

prin repetarea fotreită a unui „cu" cu majuscu l ă .

Fo1ooirea parantezei şi a refleqii.lor vizează accennuarea

unor amănunte : .,Ştirea din gazeta lipscană era, d in păcate

(păcatele noastre), adevărată . A fost în ţară potop. După

inundaţii (laşul e în plin dezastru), a pornit un viscol turbat,

care a ţinut trei zile (reglementar)." De cîteva ori dramaturgul

însăilează cîte un „moment" dialogat, ca acela inclus În scri-

soarea către dr. I. Duscian, căruia îi povesteşte un episod par-

lamentar privind încetăţenirea lui Ronetti-Roman. Un. ~lt

,,moment" e cuprins Într-o scrisoare a-dresată lui Petre M1ss1r.

Un truc tot din domeniul scenei constă în vorbirea despre sine

la persoana a treia, ca în cazul unei anonime despre un străin.

O astfel de scrisoare, cătire dr. Steuerma.nn-Rodion, e semnată :

,,Un Ploieştean" .

In vederea variaţiunii stilistice, mijloacele sînt înnoite

de fiecare dată. Graba impune uneori brevilocvenţa, .celegra-

fomul verbal şi elipsa : ,,Adineaori sosit acasă ; găsit toti

bine" ; ,, p'ţintică răbdare"... Din acelaşi motiv foloseşte enu-

meraţia sumară. Pentru o bună sistematizare, ideile sînt notate

cu cifre, 1°, 2°, 3°... Caragiale numea procedeul o ..tablă de

materii cu scurte lămuriri pe de lături". Altădată, fragmente

decupate din gazete şi aplicate pe scrisoare sînt întregite c~

propriile sale comentarii. ".Eu ldluaicnraulztiaîanrrcuelşti,TlhÎinapclii~tett1p să ~duc ş;

e(Suubmliinciucl~ema oidnedsitcuăl tmexetuulprtmăioats naţionale.

e scrisoare,

p. 180.) Intercalările sînt uneori scurte divertismente în Yer-

suri : fabule, parodii, eipigrame. Alteori scrisorile sînt În în-

44

IH i•11111• , asific.1te, în ton glumeţ : ,,Di ieri sara, di la nouă,
1•1„11.1, 1 'co.111i, plouă, plouă... / Şi cu sîngur, sîngurel / Tot

1111 l11p1 t un păărcl"... (P:. 41). ..
111 .if.1ră de acestea scrutorul a recurs la m1Jloace le.xical~
dea cor~sl,?on~enţei farmec şi culoar:. Iro.111stul~1
1, 11 11111· ,.1 poza ş1 nnpau1:are~ ; cu }rn!a cuvrntulu1 persi-
11 •1111~11.1
f,

i I, 17 ,1 t I pc amatori i de ntlun, dup~ et1~het ~ gerrn:na. S:a
11111,1 l~t·nl' rală, el acordă corespondenţilor ntlun care sa a~111-

1 "' .1 lorul lor în ierarhia socială - dl. Doktor, dl. Ps1h<;>-

1t,1: ,•1,-. , în vreme ce pentru sin_c păstrează re~omandaţ1a

\,.111 1.1,1.1ntă: ,,Caragiale - cîrp~ct litera!·,. t·~cticant iac~-
1,111 în' Comicul verbal caragealian valonf1ca rndeoseb1 ~p1-

1 11li' ro"nomencle admirative sau peiorative. ,,Repertoriul."
11 11;11m· r-de persoane rămas de la scriitor ilustrează .prcd1-
pentru numele expresive, care să poară. caracten za cu
I ţ,1111i1.11 1\,\. Genial compozitor, Beethoven e. ,,bo1~rul" sau „ba_:

11
l,1< 111' ; prietenului poet Anghel D emctnescu 1. s; adreseaza
111 (,iţo dragă" sau „Angelo" ; pc Alecsandri ii nurneşt~ :
,/, I, d,· bard de la Mirce5ti", ,,Olimpianul nostru"
1,III'" (deformare de la 0'l:i1iu, ~elev~nd atit~dinea spaoutr(„vOn imcă-
1111 <'.1r.1giale, cînd s-a pus 111 discuţie premierea op~re1 dr~-

tn 111 , .1 acestuia. Compozitorul Ed. Caudella devme, pnn
1, 111 punerea în româneşte a diminutivului latino-it~li~n,
,,,,11·\I ml Codiţă", iar profesorul de conser:v~t~r Dum1tn~,
I 1111. prieten, cap~tă .cognornenul v"M~.t,~o~omtd~s .' ca aluz~e

I 1 111\trumentul 111d1cator al „masurn m acuv1tat_ea mu~1~
1111or. Pe Iicu Gane îl aflăm sub numele de K1kun L1kt

( 111 ,w/, Iacob Negruzzi este Jac Negmţiganul. Feudalul Co.n-

1111 111, devine Confusius, iar politicianul Take Ione~cu „Fut!

/111 lll'lubut". Tendinta .de a sublinia caracternl pnn defo!-

111 111-.1 numelui duce la „troiwaille-u.ri". ~storic~lui florent1_n
\l.11 hi.welli i se spune, pentru a ev1denţ1a rafmamentul d!-
1,111111,\lic, Nikolaki Machiavellis; profesoruţ Coco Du~m:

,11111·,o11un,'ăllaneşăigt,ăattuienrătferlceaugcitludăa;flosrdemetarcraucnlastvfuonrărummfa~!al1.o1n1rce„pzrCăo,opcmroiii,cleşdiGecr'a!sLnta.dat1m~ebruauxr,u~1l·

d11hî 11dcşte întrebui_n~are larga.. Pnn meta~~z~.' Du~h~ Zam-
l II t'\CU devine Zuiltu Damphirescu, ,,Zuil1u ammtmd d:
,I,\1111c1ullonaintsiccrieZ:oi,i,,Cipteăsrctivniitaoţra
~i invidios.. Despre opera . 1~1
ş1 operele Im ~uda-peţtaloţ~u ?
111 .llll7ie la pedagogii noştri din Transilvama, adm1raton a1

45

pedagogului elveţian. Lui Paul Zarifopol îi comunica : ,,La
Lipsia (Lipsea) nu mă duc. Ce să fac singur acolo ? Dacă
eraţi şi dv., fireşte, că nu Lipsiam..." (p. 143). Jocul de cuvinte
se bizuie aici pe asemănarea fonetică dintre numele latinizat
al oraşului Lipsea şi verbul românesc „a lipsi". Cabinetul ju-
nimistului Teodor Rosetti (Toderiţă Minciună) este „pur
ma-junimist". Lui Gherea îi vorbeşte de „costicuţia rusă",
prin analogie fonetică bazată pe diminutivul Costică, de la
pronumele Constantin, al lui Gherea. Intîlnim de asemenea
aliteraţii expresive, producătoare de bună dispoziţie. ,,Inainte
de a mă aşterne pe lucru - îi scrie lui Paul Zarifopol - .
aş dori să elucidăm împreună cîteva cestiuni prealabile, re-
lative la Estetica belelelor lit're. Aud ?" (p. 168) Din „belles
lettres" au rezultat „belele lit're". Dar pocirea şi denaturarea
ironică a numelor proprii apare şi cînd e vorba de propria
persoan ă a sci itorului : ,,Multă sănătate familiilor Metrono-
midis şi Zarifop11/os de la familia Caradzalis. Zito !! !" (p. 13)

ln categoria comicului verbal intră diverse denaturări fo-
nenice şi anorfologice ironizînd atioudin i ,politice, sociale sau

aspecte culturale contemporane. Limbajul afectat teatral este
iron izat prin ceduplicarea şi triplicarea consoanelor : Rro-
mânul, senzzaţional etc. P.ronunţarea în manieră germană
- despre care a scris şi un articol - irită pe Caragiale, cînd
aude cuvinte româneşti rostite ca : Zezon (sezon), Zeminarium
(seminar) etc. Deformarea cuvintelor subliniază altădată de-

zaprobarea teoriilor lingvistice ce ,nu se bazau pe respectul
limbii vorbite de popor. Cu intenţii satirice, Caragiale seric :
solemnaminte, taciturnitudine, spectate (stimate) ; utilizează
deformări ca : aucat (avocat), socectatea (societate), ,,Uni-
versurile" (pentru ziarul Universul), împrejuranie familiară
etc.... Superlative de tip latin exprimă satisfacţia : ,,Aici
vreme splendidisimă; dulciuri literare / inisime ; critică lite-
rară elegantisimă" etc.

Formula iniţială variază în funeţic de gradul de inti-
mitate faţă de corespondenţi. Am amintit formula „Stimate
domnule Doktor", evident ironică, vizînd persiflarea titlurilor.
Celor intimi li se adresează eh mai divers. ,,Dragii mei Cuşi "
- scrie Caragiale familiei sale; ,,Dragă Angelo" - lui
Anghel Demetriescu ; ,,apoi Şarmantismul meu Missiraş" ;

46

a „lot .,tl' Vlahuţă" ; ,,Fraţil?r simbatrioţi_" ; ,,Il':m~ şi_ iubite

ă 11.,1 ,u.rne" (lui Paul Zanfopol):, I~ ~Junul sarbatonlo~ ~,e
e 1 1111.t ,crisorile încep cu : ,,Buna dL11m1~ţa !a Moş aJ_un_ •
t Altor corespondenţi le rezervă termeni m_a1 cerem_omo~: :
Prl',\ Himată şi graţioasă doamnă" ; ,,Prea stimate cetaţene. ;
- Stimate domnule şi amice" ; ,,Stimate confrate";. ,,Iubite
r 1.;i111um1.,tH:o.u\·şcslitao"rţluiol;cc"m,s,tuSerăithăctven.eecCshvaeel,leoudtrdeăemrfia"lm.asăilrnAioăamtprooiaş.iin,lţi consacră
: ,,D: la for.mule. ~male de
, tot cat:e t_oţ1_ d~a1c1 t~~ul~r
şi veseli" 111ttm1 : ,,F1ţ1 sa-
a ; ,,Al matai~, Ca-
a
e
. 1.q;iale" ; ,,Al domnului doctor, cu multă dragos_te !ttmato-

- 11,u'' . SaJIV'e" · Tibi" · ,,Prosit" ; ,,Gu dor tro pCiacrailpaţ;i·lo,,rU"}n
s d,,e-(,a ,lui T' r"ajan" ;' ,,La irevedere Am ore1• :r•n•
liLÎOr'
a \.\rumîna" ; ,,Un amic care vă doreşte bmele x_, Y, z ·
a (Aceasta pe o scrisoare gen „anonimă".) In _acelaşi mod ~e

î,u.:heic unele scrisori ,concepute ca M1unţun sau -reportaJe

) mondene la oazete. Una din ele se încheie cu : ~Autorul .
să păstreze anommul". Scn-
l\o,uriclc are ca !')Farfuridi curajul ,,Ganz ergeb~nst" _; ,,H oe_h" ,·

,di'n Germania vi'in cu :
e ..T out a vous" ; ,,De tout coeur" etc. ~u1 !'v1.a1orescu 1 se
.1nunţă sub forma: ,,vechiul pv. cunosc~t , ,,cm1c~.l I~ L. ~a-
1.1giale". In fine : ,,Dutzeştu, Urecheştu, Ghereştn smt bine

~i vă trimit la toţi multă sănătate". . .. .
frumuseţea s1metn71 ş1 _a
Cîte o scrisoare atrage prin
ritmului : ,,Frate Anestine, dragă Tizule, celebre ~rt1st,. ba-
t rîne şi iubite prietene ! - Sufler ţi-am f?st.' reg1sor ţ1-a~
fost, director ţi-am fost, fabricant de rolun ţ1-am fo~t - ş1
tn toate m-am bucurat că ţi-am fost pe plac. Dar mai presus

- de toaitc, crede..." etc. (p. 348). Njmic nu e folosit I~ fo_tîm:
intenţia de bună daidspeoszeiaţireepceotnavti. e: ţ,u,Fi17ţş1:evecsuel~.1.~;om,,a!1yţ1
piare ; satirică. Acel final
aluzia

,oioşi şi sănătoşi" - este pregătit pnn arta capuvan:a. a
scriitorului. Puţine sînt scrisorile de aspect grav sau pes1.m1~t
(scrisorile >Către Petre Missir, Scur~i ~te.), în general seriozi-
tatea alternează cu gluma. Caragialismul unor poante sare
în ochi : ,,Ştii că avem mitropoliţi noi? - îl anunţă pe Pa~l
Zarifopol - Fă-ţi cruce !" Des~re ~n cola?orator medt:
informează: ,,Urechia a început m ziarul Mmerv~ o ;11oua

scrie de Iodoform". Scriind numele latin al Vienei, Vmdo-

47

bonna, adaugă fo paranteze : ,,{dacă am pus un n de prisos
să erţi ; aşa sunt eu galanton : mai bine las să treacă de la
mm. e)".

Una din cele mai întinse scrisori (către Alceu Urechia) e o
admi rabilă pagină memorialistică; dar memorialistul schimbă
mereu pana cu dramaturgul pentru a reconstitui o Yizită cam
enervantă a lui Delavrancea, rău dispus, la Berlin. Tot ce e
german displace oaspetelui :

„I-am ieşit joi, 23 iunie st. v., d. a., Întru Întîmpinare la
gara de la Breslau ... Era - bin işor... Intrăm În vagonu1l-res-
taurant ca să urmăm drumul focoace. Berca - «iar caldă» !
De cînd a intrat (azi dimineaţă) pe teritoriul german, nu s-a
învrednicit să găsească un pahar de «bcr'rece !» (o înjurătură
la adresa nemţilor ca entitate naţională). Dar ce să facem ?
rece, caldă, alta nu e ; asta este ; dat0ria ne calcă s-o bem
ş-aşa ; şi tragem - şi tutun. Sîntem cam fleşcăiţi, probabil
de căldură, cu toate că e destul de răcoare... Deodată miroase
straşnic a ars. «S-a aprins vagonul ! zic eu îngrozit. 83 de km
pe oră ! carbonizat În goana rapidului ! departe de patrie, de
familie ! Maica mea ! !!...» Ce e ?... Arde faţa de masă : o
ţigaretă nestăpînită - o gaură neagră cît o băncuţă... Degrab
înăbuş scandalul - acopăr această ocară, de fr.ica chelnerului.

Am ajuns la Berlin. D e acuma, ţin-te ! Administraţie, ar-
mată, arte, ştiinţe, litere, tramvaie, drumuri-de-fier, birji, chel-
neri, frizeri, public, prăvălie, case monumente, mîncare, bere,

tot, tot, ;prost, stupid, imbeci•I !"
Dejunul în familia Caragiale se încheie şi el cu un dezastru :
,,Ochiurile - «prea răscoapte » . Mămăliguţa - «prea pri-

pită » . Brînza - « iuţită» (figura autoarei). Peştele rasol -
musafirul îl mi,roase de-aproape de tot, şi parcă s-ar cam

strîmba.
Madame Caragiale (tres piquee): E proaspăt, Barbule, ni

de mine ! l-am cumpărat eu az-dimineaţă : era Yiu ; uite aşa
se bătea ; şi l-am fiert eu în persoană...

Mosafirul (cu humor) : O fi fost proaspăt, soro, dacă zici
d-ta ; dar nu l-ai fiert destul ! Nu ştii să-l fierbi ! e crud...

îmbucă, clefăie şi scuipă-n taler :
- Nu mîncaţi, copii ! e mai tot crud, dnd vă spui eu...
păcat!" (Scrisori şi acte, p. 19, 22.)

48

<'Î1l(1 (Jcce11ii de corespondenţă bogată ilustrează nu nu-
°.)1111·11 ,ga t1a c1e a răspunde, ci şi plăcerea de a comunica
1,. cc D,nalc-·-zu•aar~u~ateŞpIţ.,aeCrvcOchnmi1a·ptr,adnCinaadra}gu~1mr·aeilncîanturaY-}muejd1•enŞrteeiutt otdeaun'a.
p,P:11 ,l 1;,mar.e mClts·mCO,.S,,.,tu'ăr
Grea muncă, adevărat. "
dNel·~'.1'111.11<,>t1u.:llll1~ ~ scrisoare din 1912 ~

"
·~ I' _g1111_ ser sa 111 sfirşi t.
~urat.
<on~t:1ta1 ca. aceasta, cuprinsa rntr-o
dr: I· 1·Dus1e1~an, se ap1i·ca- deopotrf. fă şi eminentului c.-e,atcoartrc
c pisto ieru m. ' ~·

EXPRESIVITATEA LUI CREANGĂ

zmpcueirneznimmamtPăiar~tieetoraiiaolvaarlr"iueils.ci,ifseIîtasroivşstieio-eştaednauariela.snsvăclpveăifuatetii~orednreueea1,farnooă1fî1ian1_at\1:1Jrleu)ettla-nct,ln_uup:•tîmt~ar,airevaneluiguu~t~id_od5edrutSeur-caa1~cida1rcAoiecutoumvr1le,e~1iane~tţgz_iem~eetni~rarevirrclegAoau,uţ.rgr~i,,e1,n;aun1lurnt:ib}a~1Ct.e1cape:lladaUerini?e~aun--tt,
Galaction. Ti!Pă.rit şi retipărit fo mai muke ediţn, Creanga-ar-

tistul se fotorcea prestigios aco'1o ,de ,unde plecase - _în ipopor.
Sc1nteierea observaţiei, 11îsul elocvent, robus~eţea 11~!enna. a
frazei se incorpor.au fondului wenrn~nent ~l liter~,turn naţi?­
nale, dindu-i totodată o nouă .dimensiune ,~mver.s~la. 1:,egat pnn
Creanga convine. şi mon~e~-
,toaite fobrele dşie sufletu!l ,pltolri.pisutl~aţer., V~talitat.7a, joviah~aite!, lm1a
telor de flux di1Pei d~

si,lllŞjpilă,wsuîunşti,a,lOe lPtuertau,rlouir ct11remstpruîrnrslo_ă,r.: Ccîrteeav,nagsau-nteuda~rrepaVşli'~m~,a.d.mtr~
îcia raesiagimuriăritmi roulneuomouenptăalciîtat e,tve1aa.zeRcai.beNlauisv o( cluu_mcu_alr,ec1a.cfao!shttaatseea:1a1r~~1et1)

nbr-aaselăessaetnoţeloep,ereă:ximprue~J,i~vni_~naa~i ~aan:'mplcăo. ~!pnaIrPaabg1~lna;lefu!~U~ldC?reas:unngtaez:a11riat

mdeizjlionavcoelLtour,răo;ratlepu. lPsenanzcăi,fpouslăe ne_tsmtetu1cl11vo·s1a1vb~11m:.temoslmdtov,1egnneoşrtan•~e ~u
dm
epocă. D efinit succint, Creang~ e~un s~rii-cor.ţăr:'tn, .da.r.~n ţăran
i confundat. Toţi ţarain~1 de lrn_şa Munţ11 Nea1!1~
ce ,nu 1poaite f
folosesc aceleaşi cuvinrte, aceleaşi exipresu consacraite ; mc1
ţiului

50

unu,I nu-l egale_ază._ ţn_ se:risuJ lui de asipect mescr~ptic se vede
111 L..şten~l ·ou un .1~ai1hb1l_sunţ al măsurii, ştiind să imprime unui

~es_t mişcare~ umcă, unei exclamaţii ceva ce-i au,arţine fo exdu-
s1 v1tatt,:·. D~ş1 luo:a~ cu irij_ă, scrisud lui \Pare spon,tan, naturali
ca Jnsaiş1 waţa. ~iniştea lucidă a clasicilor mai viechi îi hipseş.te,

îlnu.sîan dcaodreensţpai:a!Lţuiie sge~b~atzre!aczăă.,plnetei.rseiimsueJt r_jfe; a zveeir vţianerndoedeu1tîi,1li1z1ad.ur-ese~

fori_nelor cot1d!ene, l!IlSa 111 elementiain-tatea crparentă valorile
umile se orga.ni1~ează Într-o oirchestraţie sedud1toa·re. Un aritist
cum ~a fost Cr~a,ngă, expresie a geniului popular, trebuia să

ai_pa__ra cu neceshta•te. Nu ne putem imagina proza româ'llească

fara opera sa.

. . Din 5ele trei dimensiun_i ale tin~,pului, Creangă s-a opPit cu
1ns1stenţ~ asu,pr~ 1trec-uicullu1, proipr1a biogira.fue devenind sul"5ă
penitru h~era~ura. S_e !l?oa:te 6lP~~1e că şi poveştile se initegrea.ză
rntr~o masura_ ~~l~i~ş! b10g~afo personale, leg"Ll1'du-se intim de
~mb1anţa C?p11la:ne~ şi mtregmd con:tiurul fant1e2iiei ţăirăneş.ti. L-a
rn~e_r:,sait, for~şte, .şi 11?1"e~entrnl, pe oare ,l-a văzut cu inteligenţă
c:1t1ca. Nu 1-ia fost md1ferelllt oraşul ; trăiind <totuşi în Iaşi, a

~~~as pen,t~u ,to~eau.i_;a. da m~dtul .d~ a gîndi al ,rura'lilor. Parti-

01.P:1.llld la v,i_aţa hter.air_a 1eşea!1a, nu ş1-a compus o fizionomie de
scn~tor ; ~b1e~tul ai~te1, creaţi~, nu l-a IPOseda.t. N-a aspi•r,at să-.şi
dcipaşeasca r.rm sc,:1s (,oel puţi~ m?ral) condiţia de modest sluj-
baş. ~l şcolu. ~aţa de ,prOipna lrteraitură a a'Vut o atiuudine
lipsita ~de _senitll!1lentul proprieităţi,i, co1111pa-rabrlă cu aceea a

producaito.mloir de folclor.

V De ce a ,soâs t0ituşi Ci"eangă ? Ră51Punsul e simplu : pentru

ca av~a ceva de -spus. îndemnul ilui Eminescu a fost un factor
faV1on~1t. Creait?'gă trebui:i- să aeţioneze nu 1în ~iriitul 'I.mei

me~airuce oar;be, c1 .ca depozita.ir al tezaumlui tra1nsmn1s de înain-

taşi ce n-au. cunosmt alfabetul. Ştiinţa lui moştenită e~te uluii-
toa.re. El ţie vde„ wa,te, are o filozofie fo faţa lucruriilor, stăpî­
ncşt~ o. limba. i~. ~a~.e s-au d~us roadele veacurilor. în

al~vt~1111Je sens1bil,~taţ1'l popu'laire ipuitea găsi tot ce-i era de tre-
~uir1ţa pen~_ru a c~~unica, cel dintiîi d~n neaimul lui, îrntîun,plări
ş1 ob5.;rvaţu aiparţmmd tll}turor.. l.n seri.sul lui notul e „di,rect şi
fra~ , ne!'wta_n~u-s:. d~eiI)ista vmc1 o „influenţă 1iterară", nici
ro~aneasca, 11:1'C1 s,traLna. Daca substianţa operei ,trebuie rapor-

atacteaeanuecnon,trtatedmu:tcaliator.foia1v1diuzuatpgoăpsueafa,r,p ed,idcrţeipunt,eacăî i aparţine de
.,,a tra<lu~e 0

51

o,pcră al cărei farme.: principal stă În stil şi culoare" e „o Între-
prindere îndrăzneaţă" 1•

Captivantele amin~iri sînt În fond nişte „anecdota varia",
juxtapunere de momente, de comentarii şi reflecţii. Totul e spus
ou naturaleţe, într-o succesiune ce lasă libertate deplitnă capri-
ciilor memoriei. Plăcîndu-i să mimeze pe alţii, să parodieze, să
refacă înclmplări, Creangă ajunge la dialog şi joacă de unul
singur diverse roluri. Exagerînd trăsăturile, rîzînd de parteneri,
ci practică un fel de polemică disim ulată, încît „ dondăneala"
devine o modalitate de reprezentare mai Yic. Prin tendinţa
amplificării dimensiunilor, Creangă c un ta.rasconez de lîngă
Munţii Neamţului, bonom şi complice. Sub alt cer deeî't acela
al Provenţei, el se comportă în felul expansivu lui Daudet, care,
după propria-i caracterizare, făcea ,,/itterature deboui:", proză
În picioare, gesticulată, nebunatică, spontană, cu un aer de tine-
reţe, de viaţă şi de adevăr .

Tehnica lui Creangă e acce,1 a unui 11.1rator care se adresează

Întotdeauna unor auditori, încît oralitatea sare în ochi. Scriind,
Creangă nu-şi uită interlocutorii imaginari, le subliniază pre-
zenţa, 1Îi c ultivă oarecum, solicitîndu-le partic~pa:rea. ,,Şi, d upă
cum am cinstea a vă spune" - li se destăinuie el reverenţios.
Sau : ,,mi--aduc aminte ca acum" ; ori : .,nu-mi aduc aminte".
Pc pr.imul plan stă anecdom, urmată de comentariul etic, social
sau .psihologic. Piraoticat sistematic, devenit procedeu, comen-
tariul nu e dech un derivat al expuneriii. I mpresia de sărăcie de
la casa Irinucăi tinde să se concretizeze Într-un tablou revelator :
„Cocioaba de pe maLul stfog al Bistriţei, bărba:tJUl, fata şi boii
din pădmc, un ţap şi două capre slabe şi âioase ce dormeau

pururea fo tindă era toată averea lrinucăi." în locul altei con-

cluzii, enumeraţia se opreşte aici, motivîndu-se graba : ,,Insă ce
mă priveşte ? Mai bine să ne căutăm de ale noastre."

Fireşte, Crean gă ştie că eloci.nţa lui farm:ecă, totuşi, pentru
a nu monologa tot timpul, simte necesitaitea de a se confrunta
co alţii, de a obţine o aprobare, de a găsi încuviinţarea unor
maruori : ,,- Vă puteţi închipui ce vrea să zică a te scălda în
Bistriţa, la Broşteni, de două ori pe zi, tocmai în postul cel
mare. Şi nici tu junghi, nic,i tu friguri, nici altă boală nu s-a

1 Yvcs Auger, cuvîncul preliminar la Sowvenirs d'en/ance, Didicr,

1947, p. 7, 10.