Ciopraga, Constantin - Portrete si reflectii literare - scan

lipit de noi; dar nici de rîie n-am scă,pat. " C a efect al oralităţii
.1 p.ue lunecuşul stilistic, fuga de la o idee la alta, fraza ramifi-
rîndu-se neaşteptat. Cînd bunicul D avid Creangă face elogiul

,.i~olii lui Baloş, se simte îndemnat la comparaţii : ,,Doar la Iaşi
fi fost aşa ceva şi la mănăst~rea Neam9ului, pe v,remea lui
mitrqpolitul Iacob, care era o leacă de cimotie ou noi, de pe
Ciubuc clopotarul de la mănăstirea Neamţului, bunicul mine-ta,
Smarandă, al cărui nume stă scris şi astăzi pe clopotul bisericii
diin PÎ(pirig". Şcoala, mitropolitul şi clopotarul intră aici într-o
,Hociaţie destul de cu rioasă .

Pentru că amintirile ,reactualizează episoade felurite, trans-
figura.te ca efect al distanţei, se recurge la tehnica naraţiunii

discont~nue, bazată pe fragmente. $jstematizarea ar fi con-

trarie scopului, deoarece specificul vîrstei e tocmai mobilitatea,
iar Creangă, copil, se dovedea "vesel ca vremea cea bună şi
şturlubatic şi copilăros ca vîntul în tulburarea sa". Viziunea
trebuia să fie caleidoscopică, ritmul variind, ,potrivit vkstei.

Che o formulă de tranziţie solicită aitenţia pentru alte

isprăvi :

,,D-apoi cu smÎnllÎnitul oalelor, ce calamandros făceam..."

„D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce
năcaz aveam..."

„Şi tooma.i-rni~te ! Intoomau după 1cea cu cireşele, viine a1ta
b rtnd..."

Cînd îşi ,dă seama că a pierdu.t firul, povestitorul t"evine cu
dte o formllllă corectiv : ,,Şi să nu-mi uit cuv1nnul" - zice el fo
mod obişnuit. ,,Dar ce-mi bait eu capul cu craii şi cu împăraţii
şi nu-mi caut de copilăria petrecută În Humuieşti şi de nevoile
mele ?" - .spune altădaltă. Poveştile avîrnd o aqiune strînsă,

abater.ile de la subiect sînt raire, totuşi nu excluse. ,,Dar iaca ce

m-am apucat de spus. Mai bine vă spuneam că turturica ajun-
sese la împăratul Verde" etc.

'tablouri în mişcare introduse pr~n clte un „şi" se succed
Într-o desfăşurare npidă de film. ,,Şi ne coborîm noi şi ne tot
coborîm cu mare greutate pe nişte povîrn1şuri (Primejdioase, şi
ne încurcăm printre ciritei de brad, şi caii lunecau şi se duceau
de-a răstăgoluli, şi eu .ou Dumitru mergeam zgribul~ţi şi plîn-

geam tn pumni de frig ; şi plăieşii numai icneau şi-şi muşcau

53

•

buzele de necaz ; şi omătul se pusese ,pe une1ornr,i pî111ă la brîu
şi începuse a înnqpta oînd ,am ajuns Într-o înfundăt·ură de
muinţi." Metaforele si,nt rare, epitetul de asemenea. in schimb,

tvăerrabetaletalpuomricnuela,zşăi-lvpiîur,lecal,aşri.i.JJidopnădreato,tuşil-d: Sn,,vLăialeCariău,cteiucn~ dnd
paie,

de-I înăiduşea, ca să se poată i;ade mai frumos, eu încăl ecam pe

cpăo,rmc iedeaarsell(spă.-rami.padieeileorc,o şi afăpooeracmuluuins-cohefrfigdeşi mbeişii<,clae lei ştiind
s-o'
ad umplu

cu grăunţe, s-o umfiJ.u şi s-o 2;urăiesc, dll(pă ce s-a usca ; ş-apoi

vai de urechile mamei, pină ce nu mi-o ~părgea de cap".

Vita1itatea naratorului se concretizează în debitul verbal ;

sensibilitatea ~ui pentru cadenţe şi nitmuri, în simetria şi eohi-

librul părţilor. Fraze al11/ple ou airticuJaţi,i bine mainca.te, con-

strucţii paratactice, asonanţe verbale conferă amsamblului relief

sonor :

Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvîntul
de joi pfoă mai de-apoi,
pentru că aşa am fost cu,
răbdător şi statornic În felul meu ;
şi nu că mă laud, căci lauda-i faţă :

prin somn, nu ceream de mtncare ;
dacă mă sculam,
nu mai aşteptam să-mi deie alţii :
şi cînd era de făcut ceva treabă,
o cam răream de pe acasă.
Ş-apoi mai aveam şi alte bunuri :
cînd mă lua cineva cu răul,
puţină treabă făcea cu mine ;
cînd mă lua cu binişorul, nici atîta ;
iar cînd mă lăsa de capul meu,
făceam cîte o drăguţă de trebuşoară,

ca aceea, de nici sfînta Nastasia,
Izbăvitoarea de otravă,

nu era În stare a o desface
cu tot meşteşugul ei.

~ă~ă a schiţa portrete fozice (acela, nereuşit, ai! catihevului
DavwdLCă, ,,filăicaiu de munte", fiind o excepţie, personajele
aaninti,ri'lor trăiesc, au consistenţă, sînt indi,viduaJităţi memora-

bile. Păiriinţii, .dascăilii, colegiii formează o galerie, definindu-se

54

•

·,., -

pri,11 partioularităţi de ordin psihologic şi etic. Cum sînt văzuţi'
to\i aceştia ? Tatăll, mai şters, cultivă toleranţa, împletill1d-o cu
licotivitatea. Şi „dt era de ostenit, ne rădica în grindă, zidnd:
Tîrn mare ! şi ne săruta mereu pe fiecare". Mama, ,,ahotnică",
noîncovoiată, îşi tot „cihăia" soţ,ul să-şi dea co,pil,UJ! undeva la
~mală. Po,pa Oşlobanu era „om hursuz şi pîclişi<t", - un „cea.p-
dne de popă" . Moşneagu'! care .redă pupăzei iJibertatea e „javra
dr:ioului", Smărăindiţa ·p~pii era „o zgfoe de co.pilă, ageră la
minte şi aşa .de sil,itoa,re, de ~ntre·cea mai pe ,roţi băieţii ,Şi din
c.".1nte, dar şi din nebunii". CînJ e Yorba de treabă, copiii lui
';,tofan a Petrei „se codesc, se drîmboiesc şi se sclifosesc" ... Toată
.irt,1 .cons tă fo sublinierea unei singure trăsătrnri definitorii ;
,lceastă trăsătură fundamentală persistă, ne urmăre}te, ea rezu-
mînd un caracter. Dacă lawra vizuală scapă înr-egi,străr.ii, tră­
s~turile de caracter trec pe p.r.imul plan. îngrozit de dificultăţile
~ramaticii, mărginit:ul Trăsnea ,,se opintea el Sntr-o privire să
ri'is;pundă bine, dar degeaba". Greoiul Oşlobanu, ,,cu ciubotele
d,i ntr-o vacă şi cu ita!p.ele din ailta", m1tnca „cît şapte9prezece".
D in pricina lui ,/Pepelea de moş Sodmn,gă", cîntăreţ <lin fluier,
catiheţii jucau "pînă ce asudau podelele şi ne sărea talpele de la
ciubote cu călcîie cu tot".

Mai expres,ive deoît figurile izolate sînt scenele de grup cu
caracter,izări de ansamblu. Ce atmosferă era la şcoala de catiheţi
din Făilticeni? ,,Unii &inta,u la pPaltichie, colea, cu ifos : Ison,
oligon, petasti, I Două chendime, homili pînă ce ră©uşeau ca
măgariii ; ailţii, dintr-o răsufJare, spuneau ou ochii închişi cele
şa.pte itaine din caitihisud cel mare. Ghlan se cer,ta şi p.rin somn
cu uniaşul Goliat. Musteciosul Da,vidică de la Făircaşa, pînă
tipărea o mămăligă, mîntuia de spus pe de rost. răipede şi fără
greş, toată ist:oria Vechiiului Testamenit de F:ilaret Scriban, îm-
pă,rţiită În periO'ade ; şi tPr-Onumele conjunctive de daitiv şi aou-
z,ativ dilll gramati<ca foi Măcărăscu." Imaginea unei torituri fă,ră

noimă, ca 1n bolgiile jnfer.nu·1ui dantesc, reclamă o conoluzie

sarcastică. ,,Unii doI1Jdăneau ca nebunii, pînă-i aipuca ameţeala;
ailţii o tdu,ceau ,nU11nai iÎin,tr--un muget, rcetind pî111ă le pierea vede-
rea ; la u,nij le umblau buzele paircă e,ra,u cuprinşi de ,pedepsie ;
cei ma.i mulţi umblau besmetici şi stăteau pe gîllldur.i, văz~d
cum îşi ip.ierd v,remea, şi .n'l1Jllai ofoa'U din greu, .ştiind d te nevoi
îi aştecld)tă ocasă. Şi turbare de c.ljp şi ifrîll1lru.ră ,de limbă ca la
a.ceş ti inefer1ciţi dascăli ,nu mi s-a mai <lat a vede ; cumplit meş­
teşug de uimpenie, D oamne fereşte !" Ca rever.s vesel trebuie să

55

amintim scena Încăierării catiheţilor di,n casa ilui Pavel ciubo-
tarul, cj.tată mereu, cu o excelentă mişcare a personajelor. Dar
şi aici nrăsăturile psihice ,primează. Pe scurt, maliţia şi umorul
~e ,0_01:1.I?letează stat~r~ic. Crea:ngă ,nu desenează, ci diferenţiază
111d1vJz1 sau grupu,n 111 fu,neţ1e de anumite valori dominante.
Exagera11ea acest0ra din urmă se înscrie în 1:radiţia realismului.

Tăria lui Creangă, ca scriitor, Sită aiproa.pe exclusiv în u""ra-
ţi.une, descripţia finind ca şi inexsilStentă. Atunci cînd ţine să
reprezinte un interior, un tablou, o atmosferă, descrierea se
opreşte -la suprafaţă, conver.t indu-se în enumeraţii. Cum arăta
satul amintirilor ? !ntîi, era „sat mare şi vesel, împărţit în trei
părţi". Al doilea, era „sat vechi trăzăşesc, î,ntemeiat î,n toa.tă
puterea ouvînoului : cu gospodari tot unul şi unllll ; cu flăcăi
vo~nkci ,şi fete ·mîndre, care ştiau a învhti şi hora, clar şi su-
ve1~a" etc. Alte p~eciz~ri, mai ales des.pre OCUipaţiile humuleş­
tenilor,. vo~ urma rn diverse paranteze. La Humuieşti „torc şi
f_eteţe ş1 băieţii şi femeile şi bărbaţii", se fac „giguri de sumani
ŞI lăi de noaten", care se vînd fie pe foc, fie la ,iarmaroace. ,,Cu
asta .se hrănesc mai mwlt humuleştenii, răzeşi fă.ră ,pămînturi
şi c_u negust?ria. din pioioare : vi te, cai, por:ci, oi, brînză, Jînă:
0101, sar,e ş1 făbnă de paipuşoi ; sumane mau-i, genwnchere şi
să11dace ; ştergare de buungic alese şi alte lucruri, ce le duceau
lunea în thg la vînzare, sau joia pe la maina:stirile de maice
cărora le vine cam peste mînă tîrgul." Ce 'Înfăţişare avea cas~

de _fa Fălticeni ~n. care sălăşluiau ti.nerii catiheţi ? Di!ll înşiruirea
obiectelor spec1f1ce se compune u.n tablou sumar. ,,PavăI era

holtei şi casa lui destul de încăpăitoare : lăiţi şi [Paturi de jur
Împrejur ; lîngă sobă, altul ; şi roate erau prinse. Iară oazda,
robotind zi şi noapoe, se proslăvea pe cuptior, fotre ;anuri,
cal1Uipuri, astrăgaci, bedreag, dichici şi alte custuri tăioase,
muşchea, piedică, hască şi clin, ace, sule, cleşte, pilă, ciocan,
ghinţ, piele, aţă, ru"irbul cu călăcan, clei şi tot ce trebuie unui
ci,ubotar." Ce fel de tehnică este aceasta ? O tehnică a inven-
tarierii.

Nanura ocupă puţin loc în amintiri, iiar cele dteva referinie
sînt palide. Nimic din ceea ce va încînta pe Hogaş şi Sado-
veanu .nu e măcar schiţat la Creangă. Pentiru ţăran, natu,ra nu-i
obiect <le 'COntenJiplaţie, ,ci fosăşi viaţa ,cu toate consecinţele ei.
Viziunea lui Creangă e ţărănească. tn mod obişnuit, natura îi
aipare În perspectiva ei utilutară, asociată unei scene de muncă :

56

11H.irsul „,pe cîmpie, pe colnice şi mai ales prin luncile şi d~m-

brăvilc cele pLinc de mtndreţe", împretLnă cu fetele, nu-1 o

..inwlă promenadă, ci o ~nică expediţie pent11~ ,,cules răch_iţic~
de făcut gălbenele, şovarv de umplut flon, dumbrav1:11c ş1

suloină de pus prim,re straie". In sfera interesului intră, fireşte,

~i pitorescul ; pajişti•le însorite, colţur.ile ,umbroase, ,,,prundul cu

~LioaLnele, ţar~nile cu hoLdele, cîmpul cu florile" ... Sînt locuri

„frumos ,de privit", dar cuvintele care traduc .sa1tisfacţia nu

wu111 prea mult : cerul e senin şi frumos, dealurile mîndre, epi-
tetele fuiind J,i.psite de culoaire. In situaţii neaşteptate (ca la

~dldat în Ozana ,,cea frumos ieurgă,toare şi ,Lirnpede ca cris-

ta!,ul") se iveşte sublimul, junele humuleştean fiind „cuprins de

rcricire" şi uitfod că mai tră.ieşte „pe lume". Pe de ahă parte,
~n străina:rea de asemenea priveliş:ti „drăgălaşe" echivalează au

o suferinţă, concreuizacă Î.n „cîite un suspm adinc".

Pe marginea .relicvelor istorice se filozofează puţin, Creangă

nclăsîndu-se mişcat de senui1111entul timpulu i. Astfel, Cetatea

Neamţul,ui, Jngrădită de puS'tiiu, acoperită cu folger, locuită

vara de vitele fugărite de strechie şi străjui1tă de ceuaele şi

vindereii care au găsi,t-o bună de făcu,t cuiburi î,ntr-însa", nu

evocă ima~ini legendare. Du.pă cî~e~a ~etat\ii c~un~ desfre
moldovenii ca,re „s-au hărţuit odm1oara cu S0b1eţk1, craiul

polonilor", după ake cîteva i1ndic~ţii de decor_, r~;mul}e)n.t~e-

rupe brusc : ,,Dar asta nu mă pnveşite pe mine . Mana.st1rale

nemţene au atras de-a lungul veacurilor ,,,lume, lume şi iar

olurmi e,,"~şt-iiri ,,sitnriăminiep".urSta-ate de dor", ,,~sufflieltoez2oifdireo}bitmel.lşJil1rţăiltoărc,itiaeiE"
vorbiit de

Ootavian Goga amintea de pedagogia lor as-pra. !ntr-o pagina

diin finailul ami:noirilor Creangă face prin interunediul unui

bătrîn humuleştean elogiul oamenilor de la munte, ,,mai săn~­
ooşi, ma,i puternici, mai voioşi" decîit cei de la otmp. lin memo~1a

rl111ămlui catihet care-şi lăsase saroul, ~rndreipclndu--se spre şcolile

ieşene, tabloul pastelat al munţilor Neamţului siimb<Ylizează un

tirecut lega,t de ferici,ri modeS'te : pro;pr.iwl său trecut.

Hotărît, Creangă e un sociaibil, un comunicativ caire intră
le~ne în vorbă : ,,unde erau trei, eu eram al paitnulea" ... In plus,

trebuie să...i recunoaştem spirjtuJ. Din îinttmplările evocaite, el tşi
face u:n supoDt pentru observaţii ingenioa,se. Stmctura povesti-

toruJ,ui fiind a unui om voios, observaţiile sa!e ,creează o atmo-

sferă de veselie ,continuă. Ou alte cuvinte, autor,ul amintirilor

57

dispune de o fiilozofie optim:isită, determinîndu-1 să îndepăr­
teze din raza privirii tot ce ,sugerează urîtul or.i durerea :
,, ...vai de omul care se ia pe gînduri. Uite cum te trage pe
furiş apa la arunc ; şi din veselia cea mai maire, cazi deodată
în uricioasa Într,istare. Hai mai biine despre copilărie să po-
vestim - zice el la plural - , căci ea sing,u-ră e~te veselă şi
nevinovată." Pr.in acest „-să pove&t:im", ascult~toinii sfot aso-
ciaţi uinivensu'iui său luminos. Creangă e un vitta,list.

Dînd o mare Întrebuinţare cleuLui, Creangă se situează în
caitegoiria scrii1torilor umorişti. P.rin urmare, mijloaicele artei saile
se orgainizează În legă,tură cu această calitate. El se pronunţă
deliberat pentru ds : un rîs care nu izbucneşte în cascade, ci
rîsul egal, sprijinit pe episoade Întregi, în felul rîsuhui homeric.
Ca la nemurito.riul rapsod, oamenii sînt definiţi cu cîte un epitet
destinat nu atît să plasticizeze, d11: să potenţeze prÎ!ll Î!lld.i:carea
vreunui amămunit critic sau hilariant. Neconteniit evocaitoml .ia
atitudine, şi În loc de Achile „cel grabnic la picior" sau de
Priam „cel Înţel~pt", ni se vorbeşte de „bădiţa Vais.ile .tîntuJ"
~,, că mai bine nu i-oi zice"), de „cîneriuu de vornic", de
,,,postroronca de dascălul Sim.ion Fosa", de un „ceaipoîn de
poipă", ,,de hfr.sita de mătuşă" Mărioan:a, de „s.tropşitul" de Ion,
ca şi de o „cinstită crîşmă", de „scroambele de ciubote", de
,,cuvioasele muşte" ori de ,,,,cuvioşii bonda-ri" ...

La Sadoveanu trecutul apaire Într-o per,spectivă melanco-
lică, prozatonul lăsîndu-se dominat de „cîntecul amintirii",
evodn1d cu lacrimi invizti.bile „umbre" ale celor duse. La

Creangă rîsul devi111e un itel de ammură, duioşia a,utînd trece

au,roaipe neobservată. Totuşi, oricît ,de pudic s-aT manifesta,
duioşia pulsează în cel puţin trei ~mprejurăiri : în retro~ec-
tivele •refleqii 1despre tProp.riu-,i destiin iu,main ; Î,n faţa ,ponretU'lui
mamei ; În legătură cu saillul 111atal. Primii ,fiori ai dragostei
sînt legaţi ide tabloul şeză,torilor. La „cusut şi sărăduit sumane
şi onai ,aiJes fa roată, ,mă ·Întrec00im cu fetele ,cele mar~ din
tors ; şi din această pri•cină, răutăcioasa de Mă,riuca Săvucului,
care, drept să vă spuu1, nu-mi era urîtă, făcea adeseor.i În ciuda
mea şi-mi bătea din pUtmlli, poreclindu-mă «Ion T.oncădău»,
cum îi z•icea unui ţigan din Vînă,tori. Însă penitru asta, tot îmi
era dragă (...) Cum torceam eu de-a ma,i ma·re dragul, pe
Întrecu,te cu Măriuca, şi cum sfîirîia fusul roţii, ~a-<mi sfîrîia
ini,ma-n mine de d,ra,gostea Măriucăi ! Martor îmi este Dum-
nezeu !" Impresionai de bunăitatea mamei, co,pilain:druJ. spr.i,nţar

58.

~imte o „mu-strare" mută şi desoumpăinit iz~ucne_şt·e În plîns:
„Şi de m-ar fi bătut marna ş: de m-ar
izgon~t de la casă, ca p~ un cu r:aCm?a,,tetogta·rnd-uar~uleţi1 ra~a,s .~a fa
st
de
umilit în faţa ei, ca atunci c~nd m-a lu~~ cu bmişorul -~Li,ns111;ul
stăruie mai ales oînd povesrt:1to.rul stabil~,t ]a oraş ~vo.ca locunle
cop.măriei, cu Ozana „cea f,rium?S .curga,t?are .ş1 lUllJp~e c:=,t
ci:Lstaliul", .cîn1 V?rbeş,t~ de păr:11ţ1, de JOo~;:1, de ~ezato~1.
S11Lueta llll M1ha1 „scnpcarul dm Humuleşti , umblmd „'ln
puterea nopţi< cu „cîte. c-o dro:1.ie deJlădi du,pă, dtn..sul"?
fermecaţi de cm,tecul lm, se prn1ecteaza. pe. fund~ul ".11~st~
romaU1tice. Iubitul violonist popular ::tr f1 nuşcait şi-o „rn1ma

de piatră" ...

II

şi fotre amintiri şi poveşti nu sîn t diferenţe de l·in:baj ~r·tist,Îc1
lucrul este ex:p:hicabil, Creangă aplicînd fantastLcu'1u1 culon

d~n real.ita-tea ţărănească. Modwl de a vedea este mereu con~ret,
în spiritul unui deooraitiv po;pu~ar cu alt~r~anţe de b .ondmar
la feer.ic. Scenele de basm se rncadreaza mtr-un umvers "'!
multă acţiune, fa(Pt fnwe.deirat sitiliS1tic Î,ntr-o neistovită vervă ş1

auiooiluziionare. Creangă povesteşte cu s,u11liniia.tă plăcere, d e-

vorat ,de ireiprezenitarea dt onai vie, tÎinzî.nd să va-r.ieze tona!litatea

după necesiităiţile .scenice. Cî.nd naiv-copilăros, oînd i,roni_c muş_:­

cător, oînd mornlist, o ,dată ,atent Ja .amănunnul etno~raif.tc, alta

dată da tensiunea dramatică, nuanţele fu:z,ionează îot.ir-o expu-

nere a,le11tă, ou totul ,personală. Retina poves,tiitovului reţine şi

figur.ilLe caligrafice, convenţionale (Feţi-Frmmoşi, fote_ m1ndre),

dar şi imaoini <>roteşti suo0 enînd deg,raioorea .firuunosulu1. În locuil
0 r~ji!ori şi. f ~~ne de .J?e R m· 1u
0
tenebrosu'lui d~n poveşdle ou v
lu.i Hauff, înirulnim fon.ciul sunzator, JOV1ahtaitea şi hazuL
P,rÎ!lltr-o fami'liară obişnuinţă de a dilata volumele, evocatorul

din amintiri vorbea de „melianul şi haramÎinull de Trăisnea",

de „moo-Janul de Oş1obanu" ,,,czaărrgehi„tmulu'"!,l.'c,a, ch0i'1otlhşăainpo.tseuslp"reczoecnef"1. ,-
iar „gli;anul", ,,coblizanul",

~rează o lume în dimensiuni ait!etiice, a~emăn~toare_ ou a~eea

în care se va simţi bine Hogaş. De la eroi „ttan de v11rtwte ca

59

aiceştia pfoă la a.pariţii colosale ca Setilă, Ochilă. Flăm~m.ilă ,
era dec1,t un pas. nu

V Cîitieva din tdr1~11povyieaşţtai sîm , cţuamră"o,b s er va G . Ibrăileanu, ,j,oaadceă-
ate nuv ele de l a i n ca re
v a r miraculosul

~I~u{1nn1(111b1~1Sroaoelnafţcersanie:nszcaţutceunulld.euta1re:e':.<1i ?>Fnanurlodarmoogv1_mc~nene,ş~n1sstocedc,_1i'.dandleeea,lataoee-tusnppmoeocg,vutrenaşrfteviica,eelapi.csrS,te,ztpreodumect tsof1piunrrddiane,psicneouivtpeedarşiet­nes
dtiaor~.rtcr:eruip}revzeănltî'anltd:1vre<;>elusrtiele însă totodată accemtmat dramatică
mobilitaite
În mişcare, cu dialogică '
ozm aeştece:~tetae:;cu_asbiumnţdteenaţt~rarle. rCplăicuilnoer lecopnosv.etişttuiiaauunfopstunjucctadte;'
era d: msa ş1 o g~raa~ţ1e reuşită, probă că
.n-a [PUtut f1 atW1s.
J~ut1:aCqrieea,n·~ga ,de nivelul artei

rco1bo.e.1rp.,~~uîi1n.:,iunP_1-1fr1.eaaţlcaurtl1~fv'u,lce,vi,gtVaeaC1s?1c''~a~1upclcroannmeccu~ulfrratd,ata:renelrtţin"s~e~1iohemozpilaoriie0g"sa1.tediem)cvoşă1c'.!acL'aaaotpcoFpdÎlonoă1pt1srtemearu1·ă,ifnirezşe,iioapnnneoui·nrmmntraiaua-i
rceera~opl1,r_laş~i. rfŞ~J\Io}uutrpraa,sta,rre.d.l1u_anaJil'<r1a;e>,tgăcu}esoaltib~_lsn1egu,1_a·?citodrnjbvsu1~i:iertuu. oiîe!n-1tu1tnMlnepiaree.ramFidaninenţeenfaitndjaoelsccdrÎi.lni!elttrrrieei

sta 1111 ~u)Yla suges_ti_e, m rasfnnger,ile tipologioe de la ainimal la
uman ş1 mve_rs, d1s11nularea făcînd deli1ciul asou1tă-torilor :
pu-:· ~'1.c.a"u-ta.mAm~dmoe~tse,~~uf:.,-leas.ct-.ua~umedo_uarsciedseiăa.tsraăpmoDJoăo,~mouinrtiusşliă, şeniuuduasntpoU.prtnria,azcnnăe~ctfo,atcdeuupnsăaă
pute.:ea mea,v ŞI !m ~as1~ de_ cuvunţa să te poftesc şi pe d-ta
cumaitre, ca sa ma mai rnm.gî1... '

-:-- . Bucu11os, dragă OUJmătră, dar mai bucuros eram cînd
m-'a:1 f1 chemat l a nuntă.

- Te cred, cumătre ; d-apoi dă nu-1 cum vrem noi, ci-i
cum vre Cel de sus. ,

pref~ac1~11i1dcua-1,p5e.racvappo1lî1nngeşet.e Î~1ainte pHngînd şi lupuJ după dî.n.sa
'

ţ1.-,.1 - _Doam.!1-e, oumăorc, J?oannne, zise capra suspin1n.d. De ce
ma1 dr~ 1~ lume !ocvm~ de..:.acee~ n-ai pante.
- V .A:po1 da,. cumallr~, cmd ar şti omul ce-ar păţi, dinainte
s-a,r pa}1. Nu-ţ1 face .~1 durnneaita adta inimă rea, că odată
avem sa mergeirn cu toţu aioolo.
- !',-şa este,. CUJlllăitre, nu-i vorbă. Dar sărmanii gu!?Ulici
de <0r.uz,1 .s-aiu ana1 ·dus ! 0'

60

- .Apoi, dă, cumătră, se vede că şi lui Dumnezeu îi plac
w t puişori de cei mai tineri.

- Apoi dacă i-ar fi luat Dumnezeu, ce ţi-ar fi ? D-apoi

l ~,l ?"
Văzut În afara contex,t,ului, dialogul nu are nimi.c conven-

~ional. Sîntem îu1tre oameni de la ţară şi, poHiviit momentului,
ocurile comurne int-ră în aqiu11e 1prin tradiţie. Vorbirea e lentă,
,Ic un realism incontestabil, moldovenească în esenţă, ou nel ip-
,i1tul „apoi dă" inculcînd mo'1iciune.

Indiferent de prototipuri şi de genez-a lor, poveştile lui
C reangă poartă pecetea at~tenticităţii : sînt poveşti naţionale,
.1ducînd o viziune românească . Schemele pot fi universale,
.:xpresia, stilu,!, gesticulaţia aparţin însă na•raitorului, care le
·mprimă personalitatea sa. Arta lui este de a crea din date pre-

.:xistente un .univers nou.
Pornind de la scheme folclorice curente, Greangă le redis-

t ribuie În viziune ,proprie. Aşa procedează şi Eminescu. !111,tre
povestea lui Harap Alb şi Făt Frumos din lacrimă, diferite ca
limbaj artistic, sîm totuşi analogii de fapte : cavalcade eroice,
ncursiuni În împărăţii străine, irăpi,ri de tinere fete ; aceiaşi
impă.raţi tirani, aceleaşi isprăvi spectaculoase. Şi Harap Alb şi
Făt Frumos lucrează, cel puţi·n un timp, tn folosul altora,
1.jmaţi de forţe din natură, de cai năzdrăvani, de arătăr~
ciudate. Încolo, apele se despart. Creangă îşi Începe basmul cu
formu la consacrată : ,,Amu ci-că era odată Într-o ţară llăl crai,
.:are avea trei feciori..." Eminescu se lansează în consideraţii

filozofice : ,,In wemea veche, pe cînd oamenii, cum slnt ei azi,

nu era,u decît în germenii v.iiwrului..." etc. .Aitent la fapte,
Creangă dă priorita te mişcării, l ăsîndu-,şi eroii să se caracte-
rizeze În aqiune. Peste fizicul lor trece grăbiit. Despre Ha,ra,p
Alb aHăm (din a,precierile verişoarelor) că a,vea „o înfăţişare
mult mai plăcută şi sămăna a fi muLt mai omenos" ded,t Spînu1l.
Nici o altă in dicaţie faziionomică ori ves timentară. Încă o dată,
Creangă nu e portretist. Cînd încea·rcă să schiţeze unul fiicei
împăratului Roş, ajunge la pla.titudi,ni : ,,boboc de trandafir din
!Utna mai, scăklat în roua dimineţii, dezmier.dat de cele Înt1Îi
r aze a!le soareLui, legănat de adierea vî111tul,ui şi neaioins de
ochii f1uturilo,r". Naratorul îşi dă seama de l~bajul dulceag,
de aceea, revenindu-şi, continuă : ,,oum s-ar mai uce la noi În

61

ţaraneşte, era frumoasă de mama focului ; la soare te puteai

uita, .ia.r la dîns~ ~a". Emi.nescu vede fizionomiile piotu ral,
colonst1c, ~n maimera romantică. Împărăteasa are „părul ualben
ca auml c~l frumos" ; ,,din ochii ei ailbaştri şi mari curg firoaie
d-e t:1ărgăntare apoase ca argintul crinului". Tînăra fată asupra
ca,re1a veghează Muma-,pădur.ii ipoairtă s~rai a,lb fonu ca un
amr de .raze şi umbre". linterv.i.ne şi !Luna: ,,Luminată::,de •ra;ele
lunci, ea părea muiiată într-un aer de aur". Cu ajutorul com-
pa~aţiei mo~iJ!e, traiectoria descrierii urcă ~re vis. Deşi prile-
JUnle nu hf>6esc, Creangă nu descrie natura, rămîntnd în
fmacijelotaocteulşei)steilucoluniciosr' aml. e!rn-
ogJ,rJbI1idrtas,pmreo.ndoetleaţloi.ra folclorice. Cînd o

concretă, iPă~trSnd

z~orul lui pe hipogrifol vorbitor, Harap Allb „o ia de-a cu11me-
Z1ŞUl păm1ntului", peste munţi şi mări. ,,Şi după aceea se iasă
Înc:t-învce1;, Înltlr-~nvostrov rn~ndru diiin mijlocul unei măni, lî:ngă

o casu}a smgu,ram:a, pe care cm crcscurt nişte muşchi pletos de
o ~~Lnă de gr06, moale ca mătasa şi verde ca buratecul."
~ohc~t~t de n.at~ră, E~in~cu se îng~ijoşte de punerea în scenă,
1magmrnd pe1saJe feerice, intrebu:inţmd culori exuberante.

veşllÎlNl:i,cşiJ vorbă, Ccruegafnagsăt~nr-ea1pfeonsttruun~ v.izua:l !cCiumunsuanuăd.ioVivo.caPţoia-
le citeaV le auzi
son~r~ 11 face sa ~erceapa h1per~ohc, vorbele.~I încîntă, unele
replici 11 obsedea.za. In locul unui por~ret al d1av.olului cu care
Dănilă Pr~pe_leac .se ia la ÎJ_11t-rec,er~ ,,din chiuit", .g~im .refe~iin~e
s?nore. Tru:m1sul mfer.niuilm se mtmde „ou un picior la asfinţit
ş1 ou ~nul la răsărit ; s-apucă zdravăn cu mîinile de torţile
cerulw, cc15că o gură cît o şură şi cînd chiuie o dată, se cutre-
mură pţmfotUJl,. ~~ile răsună, mările clocotesc şi peştii din ele
se Sip!r1e ; ~racu ies afară diin iad cîtă frunză şi iarbă ! Şi
oleaca numai de nu s-a răsiipit bo1ta ceriu Lui."
Pe dt de taciturni şi gravi sfot mulţi dintre ţăranii lui Sado-
veanu, pe aitît de guralivi sînt aceia. ai lui Crca.ngă. Vorbirea
„în dodii" nu se irezlllmă la un diailog fără sens, fiind mai

?e~rabă u111„ joc, de? _;'-a_ţi asoun~elea au inteligenvei. Dacă

mterlocuitoru se J111v1nt m JUrul subieotuLui e pentru că ei sînt
mereu „în gardă", măsurîndu-se reciproc, astfel ca fiecare să
verifice deşt~tăciunea celuilailt.

Reg,istnul verbal destli,nat să traducă reaqiumile are în vedere

totideauna caipacitaitea de sugestie auditivă, f.riagmentele care
exprimă dondănea/a, ciorovăiala bufonă, ilustrînd un pro-

62

1 1,dmi. Punî.nd în mişcare un bogait dep ozi t de expresii tar i,
•• dondănetlii dintre monştrii îm:hiţi î~. ,,~ai3a roşă cum e
, l' ll,l

j11.n.,iw- l"facotnacsăti-tţ~iiegourma,osmtraJ.i dGe ebn~!aa;1!urza1.sste11rl~ast1c·ec~~l.alţt.. Acuşi. se
1.icc ziuă şi tu nu mai soin.chine~ti cu br~ave d.e-~le tale. A
eşti ! sDăesftauclăartcouvna:r,a5,<ş11; eneo-ua.1 tu~naeo,wt.a~i,~bau-şi·ţ
t!,r.1c„ului lighioaie mai
dlindair. Gine-a mai dori
p.ltltc şi poa~e-ţi .P?rtul. ~ă peV noi Jtiu că ne-.~1 :~~ţ1t. A_,~~

cineva cau, sa se hmşteasca .de răoi t.au ? Ia a~z1-l-ai . p~rc.a 1
01lomjomaarătohloldoocrăoneg~iuteă.peNnutrm,ua parţ1le.
i .gu,!a lui se_, aude 111 toaite nebu~.
mm1ca toaita, curat c~. ~n
Tu, mă~, eşti bun de trăit !1U!11Aai în p~ure cu l~p11 ş, cu urşu,
d.u nu în case îm.pădteşti ş, mtr~ ,mşte. oamem .cu~ ;e. cade.
- Ia, ascuLtaţi, măi ! da de Clil? ~ţi pus ':Ol staem~e P<:'
mine? zise Gerilă. J\poi nu mă .faceţi •dm cal magar,. ca, va veţi
?~rgăsi ma.ntaua cu mine. Eu îs b.un, ~Î,t îs b~n, .ş, cmd m~a
;coate cineva din răbdare, apoi J1u-1 trebuie n1c1 ţ~gan de laie

împ-otriZvăau,menau. şuguieşti, măi ~uzilă ? D~ . . :şti.. ~a
viată · ~ma~mc m_:1-i
Tarle-m) F,lammz1ţa.
Ia mai iaîbe1ş1i1tnJidedtroeaugoim!eî.,ş.1.1tJeTÎ!-i,et-eafşaocvlieAmaAscinăAm@eş~-iAmLn.m, dba~ai lrisgntuan„,nA1g,1ze1-icsţaei1l?1. dbuez~işroeacrhe1l..e.
acasă ; nu de aka dar să nu-ţi pară raiu mai pe urmă, că doar

nu eCştrienanuamăailut1uorîenazcăasaaicaistanu." . cu J.lllm-ataV ţ1• de ton, • ş1•
numai
c1
cu sfenturi de ton. !nO'voşarea cu o nuanţă în plus ~utea duce
prin exagerare la pro~xita.te sau, mai rău, .la V1U1lg:1~1tate.. . .
Potrivit exemplelor popU1lare, În poveşti (dar ş1 10 ammtm)

pot fi remarcate fraze ,rimate ori. a.sonan~ate. I,~ ~ontext, acestea
sînt destinate să stimuleze artenţ1a sau sa sub11n1.eze vreun gest!
vreo atitudine caracteristică. Pe o singură pagmă a basmul~,

Capra cu trei iezi, procedeul poate fi ÎntÎln~t de (iteYa 0~1.
Iată un exe.rn,plu : ,,Şi cînd (lupul) s-a pus I?e chc~sm, nu şt:u
cum s-a făicu,t, că ori chersinul a crăpat, on cumat!iul a :tra-
nutat..." Sau, ~n altă parte : ,,Moa.rte pe~·~vu. n~oarte, ouma.tre,
arsură pentru arsură, că bine~o ma, plesmş1 dm1?.are cu c~vmte
di-n scriptură". !nde~ndu-şi ca.ţu.1, H_:1-r~.All? 11 spune.ipngaş:
De ml._1· duce ca a1ndul t u m1-1 epar'al cpăatud11•e;sc, aarl,tadV,ed m1-1 df uugcVea
ca)I V1tnou•l ,t,u imi-i fbolosi...)" V erbel ataV o
muzicală: - pretîndu-se la analogii sonore : ,,,Şi .l:'e unde trecea,

lumea din toate părţile îl înghesuia, pentru ca piatra cea mare

63,

din c~pul cerbului strălucea, de se părea că Harap Alb l
cu el 11 ducea... " soare e

t CaJamb,ur~rile cu !nten ţi,,eDcuonm~ni~căzesuînstă..,ş]i ele frecvente, nu
~~~t~una .})nsa de iep ure" (ipentru :
calit ate. Ochilă
Poate
,, . ierte .. ng~uorpeşrte1~ are h_az. N 1c1 caracterizarea lui
P!•m anal?gu nu satisface, f,rizind v,ulgaritaitea .
c: r ·cdunae~l,avneN,aaVc:nue..esnendtpueae-ro-!i1t,tamvd?,eaeas~titsen1odtirşud~1ăţl1.i:p1.lOueMticfhtrPoia~ţlîiărŢd,r,dOefagi.r1,llkaăaf'uteSednlăuicn-d-uli~escOaOactţcruibhd,miielmlăeălv,,agevpidCăeeerşhf"1lpcatuurt·ţlmiaavmCiăaa'piăruemcts~eatuîaeţn"liCtadşlurihtluăiudo'mie.-
eundeocfhriu,munşueml.aiPasărcăn-ui
tnu_~a1 pe sbmoţ~it,n~rn se vede cît un .bo '
frunte cu fie d:
dcheoilcu1T11~ubo.1

in;e;I:1urDauPir~zFenţa __n aGCr.rr~n~tano.mmng'lăuciÎanertesrtee,r.ivaummpue'm,l ct xJmaipauoinaesreurebcala,irnevieadntiă~stndadneţccăîut la Per-
de eroi
t ş11 raţu. oîte u~
te or~,
. mezzo_, e::s1ţ1,:at, cu vrcu,!~
cesotme em_ntdairfiuereenttică, cu observa i,i
~c1aleil Lui Danda P,repeleac ll ~ura lumiit
cNaă,ps,toasfăo;de/asDă şi h~ba·r
. ,,_tu e~te ouJffia iPe pe urechi ; N. · n-ar e :
N:c1 nu-1 pasa / De e N ichi ta , ,;
f~ECzPVi:aVcraeţz•ia~îtnnua„:d,a}V cc~iaV1'ştti.efase„t~m1afeeuoc1.aoap-a1.avrîVat~s1,·sa1~cim1r·1tJăft,rtăuo-roanăru·p·efuaaşrr.1n.adnaP.1tleţeCizieăm-d'aeaprmrlgoaianpifereaif1m"i,Jeeşeii.pzleiaavitrsă11LetrC0air.'JlJ·o."?'ar"AtlUsiţtaini.u··
-: .c~ sa te fe~t?sca Dumnezeu de femeia leneşă, mîrsavă şi
frşbi·aavrss1bavp~1ţnt1o~a~oruerei;zt1·am?lţaiNii. u-t1i!nc!a'a.11.ţk1_ceVaş_1nnămus-at~1r• uvcş;hnoiir·cvbciăăi,i, ţciînădceaîemtî<nt vucăe''"aZ{tJ1.Um.1t ecauei bsşii!acdicsernseitzcuiă.i,

eme1e...
Ca_ şi În aimimi:ri, fondul de proverbe şi ziceri inte iicatla,re '

t)°":Şt1 .este enorm, ailcătuind o coleqie de un p itoresc deoseb;;

aca cmeva a: _proceda la selecta.rea ,lor, rezu1tatele ar de~
oşi_eer:>ud..wGţ:e1seJ1.?rce?u~sdaeceragtaela-şti. Creangă nu se
J:':monstra îpnoac•ate-relipssăi de
0~erbe nu este pri1lej nu
f . 1~\u1io~~laouacrtr!caepc~eAeaevtloib_nrmecasa1a_i1:ptultÎluotpst•drft-eeoiv1ca-t~iett,.lalCclăîpdcteuiento~eşdăta,ici-utÎ,cnăvădav.eJtosutprrebriolioevreevv1aio1erdbţibeeilăea:s_speNeţuîciitnaSpd1lalau)runceţne.e-

il4

uuil cc aduce ceasul. Cî,nd s-Înt z,iile şi noToc, treci prin a.pa ş1
p11 11 foc şi din toate sca-pi nevătăma.t. Vorba oînte.cului: Fă-mă,
111.~m:i., ou noroc / Şi macar m-a11uncă-n foc..." Şi S;pmul îşi aire
provcrbole pregătiite : ,,Ei a.poi.,. zi că nu-i lllltllea de aipo.i. Să
H' forcască Dumnerzeu cînd pr.inde mămătliga coajă. Vorba ceea :
I >.t-mi Doamne, ce n-am avuit, / Să mă mir ce m-a găsit."

Pc 1p J.a,n esteniic, nu interesează cantitatea proverbelor, ci

utiilitatca lor ariois,tică tn f'Ultlcţie de subie.at. Fără să aibă aerul,
Cr,ca.ngă e un morailist, îndemnat să jU1dece, să compar.e, să dea
,t•n1tinţe, aipreciind totul în per~iva mom1lei popuJl.are.

Pennnu cl, .unitatea <le măsură nu poate fi aha deoît cea veri-

ficată de experuenţa millienară : de aiici frecvenţa ex.pres.iei
., vorba ceea", care trim~te la Înţelepciunea codifioată oral.
Tronis-t şi umorist, el procedează ca un amator de cita.te, numai
că sontiinţele sale nu smt din cărţi. .Ailt umorist, Calistrat Hogaş,
va oukiva cu intenţii diferi•te oi.tatul savant, ra;pornî'I1d pre-
ze111tul la foţel(Wciunea. celor vechi. Înorustairea ci.tatu'lui orat
ca. şi refe11.i.nţele livreşti, constiituie, În esenţă, modadităţi de a
pigµn enta fraza, de a marca oo amănurnt de reţimut.

Fiind urn vitalii-sit, comuruicativul a,uror de poveşti îşi afirmă
mereu .particÎ!l)area la aeţiune, :proverbele const~nuiin,d un mijloc

<le a judeca necontenit, de a condamna sau de a aiproba, intro-
duclnd în ţe,<;ă.tura e:ipi.că un influx personail. Cu alte cuvinte,
Crea,ngă nu se detaşează de oamenii şi obiecte, cfot1nd, dimpo-
trivă, oorelaţiii.le cu actuai!itaitea, urmărind semnif.icaiţiiile con-
temjp.orane. Ce spun aşaidair proverbele : ,,V011ba ceea : şi piaitra
p ri111de muşchi, dacă şede mu1lt Într-un loc..." ,,Vorba ceea :
Fiecare pe111tr.u s~ne, croitor de pSne... " ,, ...Vorba ceea : Dacă s-a
da baba jos din căruţă, de-abia i-a fi mai uşor i(Wei..." ,,Este o
vorbă : Tot bogatul mi1nteos şi tînăru~ frumos..." ,,Vo.rha oî111te-
cului : Fugi de-acolo, vi.nă'"IJ1coace, / Şez,i binişor, nu-mi da
pa:ce..." ,,Vorba oi111teoului: De urît mă duc de-acasă/ Şi urîtul
n'U mă lasă... "

Insă participarea se ma<teriaJlizează şi în numeroarsele excla-
maţii şi expresii onomaitopeice. Ca în :vorbirea zi1nică, aces-tea
dau suport veridic~tăţii : ,,Amunci lu,pllll nostru În'Cepe a mînca
hf!ipov ; şi gog~lţ, gogtlţ, gogNţ, îi mergeau sanmailede Întregi pe
gît..." ,,Hî,rţ ! Încolo ; ocî,rţ, fooolo, oarrul se ,da ,înapoi..." Dă­
nilă „dă de un heleşteu şi văzînd nişte Jiş.iţe pe apă, izvî-rrr cu
toporul Îlntr-,însele..." ,,Dracul neavfod ce-i face, huşt~uJl.uc ! În
iaz... " ,,Şi t.oipai, u01pai, r:opai, ropai ! (onomato.pei sugerînd

65

dan9uJ), .i se a:prmd lui lpate al nostru căfoîiele..." »Spinul face
tranc ! capa.oul pe ~u.ra. Hntîn.ii..." ,,Setilă dind funduri.le afară
la cîte o bute, honp ! şi-o sugea dirutr-o singură sorbitură."

Cu totul re~oca:bilă În poveşti1e lui Creangă este capaci-
tatea de a crea atmosfera caraioteristică. Tcave.stit în copii ,
diaivo1ul se angajează în slujba lui Stan Păţi!iul, ca.re-.! priveşte
cu suspiciune. Că sub numele lui Chirică se Mounde diaV10lul
toţi o ~tiu, a.fară 1de Stan. Toată desf~urarea basmului se
~rijină pe a,lternanţa î,ntre esenţă şi convenţie, aiuditor,ii fiind
nişte ,complici a:ma.biili. Ca să nu se uite cumva adevărata iden-
ni.ta•te a diavolului, povestiwrul o denunţă a1uziv, cu orice
priJlej. Initeresuil stă în dedublaire. ,,Sfirijit şi închi11cit", Chirică
nu pare, cum spune el, să aibă v,îrsta de tre~pre2;ece .i!ni. ,,Aipoi
dar bine a zi.s cine-a zis că vrabia-i vot pui, dar <numa,i dracul
o ştie de oînd îi ..." Ln dia logudle cc urmează, termenul drac
revine stăt'u<Îltor, ritmic : ,,Măi Painp,alemle, nu cumva eşti
botezat de sffoml Chiri'Că Şchiopu, care ţine draci,i de păr?..."
„Ail dracuilui băiet ! Parcă eşti cel de p.e comoară, măi, de ştii
de toate cele... " ,,Poote că nu îi bărăini a.tl.l!lllci să-lll1i iei sufletul
din mine, oni mai ştiu ce dra:cu ţi-a veni să ceri ?..." ,,Apoi ia
asta-ţi s.pun şi eu, măi ciotuil dracului..." ,,Pe semrne vrei să-şi
facă dra.ou1l rîs de mine..." ,,Vezi tu, măi Chi-rică ? asta nu-j
şagă ; mi se pare că noi avem să clăim peste draicuil !... " ,,Şi
chiar de nru-i fi tu u oigă-11 omcea, tot n-aţi umblart cu lucriu
curait..." ,,<la.T ta.re mă tem, •nu cumva să-mi .ieu pe dra-oul <llllpă
cap... " ,,Mai că-mi vi111e să zic şi eu ca boierUJl ce.la : oo ştiu,

nălucă să fii, om să fii, draoul să fii, dar nioi lucru curat nu

eşti..." ,,Cîte ştii tu, numai dracul cred că poate să-ţi deie de
fond ... " eoc. Mij1oa•cele de expresie sîinrt organizan:e în aşa fel,
îno1t dia,volul se oonnurează prin tuşe suoces~v,e, ca într-un
desen. Tehnica a·ceasta, pe care vom nuimi-o tehnica insinuării
continue, p,reSU\PUIIle, pe lî,ngă un mare simţ al nuainţelor, mu1ltă

pătrundere psiholog,ică.

Inteligenţă airti'9tică exc~ţionailă, Cre.i!ngă îşi po.tri veşte

deb1tiul expunerii cu ritmul .psihologic ail ~isoadelor. lin pri-

vinţa dozării r~!imuriilor atita lui este desăvtrşită, illliplicînd o
gamă completă : de la rtaifasu~ molcom Ja •ritmul precipitat.
Să-l! însoţim iPe Hara;p Alb în expediţiile foi temerare de la
„o mar~e a ,pămînnu1ui" 1la cealaltă. CăJlă!iorului îi stă bine

66

111 drumul, de a.,oeea el Înaitt11tează „Îtn pa.sul ca.l1Ul,ui" Într-un
.r11tl,mte adecvat distanţei. "Şi merge el ~i merge pînă ce înnop-
k.tz:i ,bine..." .,Şi merg ei o rzi şi merg două şi merg ,patruzeci
~· nouă, p1nă ce ,de .la o vreme intră calea î.n codru... " "Şi
111crg ci şi me11g CMe lungă să le-ajungă, nreoî.n:d pesite nouă
mlri, peste nouă ţări şi pesre 111ouă aipe mari..." Repetiţia ver-
ldor, a:lcănui,nd o consnnucţie emilogică, .oraidUJoe st~li.stÎJc ideea

di stanţei enorme, .ooir şi a .durairei: Alteori se renunţă la verbe,
dipsa sugenînd mai sianplu v.iteza. Im căutairea 1pietrelor nes-

tomate din pădurea CerbuJ,u.i, că1ăre9u1l aleairgă ,ca v>Întuil :
„De la 111ouri căitre soaire, / P.ri1t111re lună şi Luceferi, / Stele
mîndre luoiitoar.e..."

III

Spirit fron!delllr, ,înalinat să pensifleze Îtn num~le bunul.ui-
simţ, Creaingă ascunde sub „ţărăJnia" liui o mare ironie di5irnu-
la.tă. Metoda lui eXipozi,oivă, bazată pe exeffi\Ple populare .tra-
di ţionaJe, oonsti,tlllie o r~postă fa adresa pedanţ~lor şi rafina-
tilo.r. Pe sc~ici îi batjocoreşte pr.in optimi.sm şi voioşie.
Tinereţea lui bine Îtt11treţii111ută este un reElex al supleţei spiri-
tuale a poporului. Pentru ca să apară un Creangă, cu fraza
lui densă d.e 1nţel.{1pciune, cu umorul subt~!, limba rominească
a trebuit să fermenteze în aidîinoU1ri secole de-a r.mduL Mîna
~rusitului meşver scoate la suprafaţă zăicămi.nte din straturi
profunde, concentnîn:d În eîiveva C·uvinte, ca la Bminesou, frag-

mente aJe unui univers. !tn Q,pera lui cu na.iv~tăţi şi î.ndrăz­
neli de veche xilogra,fue, se însorie în datele sa,le sufleteşti o

lume - ou sensibilitatea, ou filozofia şi mitologia sa caraote-

ristică .

La Per.rault şi Fraţii Gr.imm, ma,rchizi şi contese ouhivă
o vorbire distinsă . Creangă nu pendulează Între nuraJ şi cita-
din, el rannînînd tot.deauna ţărm. Consecvent acestei viziuni,
el pro.cedează metodic la eliminarea neologismelor. Un cerce-

tător a 1111Urriărat ,î.n <toată qpera numai unsprezece. Simt

poate mai multe, dar nu sitridente şi la toaită urrma motivate.
Imipresionaţi de specificul vorbi:rii lui Creangă, princ~palii
comentatori ai operei sale, de la Jean Boutiere pînă la cei maii

67

;n7oeci,~1.auo av~?bmi:iaiţr1~et ma,~ea ,c~~acitate de .a da turneobruie1pcrăoucteadteăe
nou~: Unic1taitea anisnufoi nu

smnp3v;l~nr1,t1umca~ii1ue~m1,~eamch1~~fe~J:~ocleg~mp111:1,~c1~f1orer5m:tslue-al.euGitneotnprioiutdl ueclluetiimveeC,nrtemealeendgimăaaninetreursiaae,uletfoişi-t

una ou ?urna arnvmet~ca au mlJ?t<a)tSetaz~mldo1,~vipziabrtiilcăulacrae,a.ccoeema padtiinbtirlee
cu ;inal4~a exac~a, c1 o
1l vnJumr,eta_ţ:,11yan~~enld~ot1~do·ilueef.not1~,l,CCsrare:~uan,ngJg)ă~a.~neesstte~ilrcueelaaisănlmig.Iăa, ip-naidnescrfaer'inla1tlălleGcfu.o1lcIslboărură.ui"--
: a
.
u1 . m. toata hteratura noastră. Înălţată pe terenul solid al
g,elrnu.lu1 -r-no.pular, res1·~t~.mat1·2:A1nd. .u1a ,un nivel superior tot ce

a. tl~1:ter..t 101,rou,!a C.14)~1c1os ori d~spairat, 0ipera foi profond na-
ţ10. a esl}e, chiar prm aceasta, un document <le literatură
uruversa a.

RECITIND PAGINI DE D. ANGHEL

,c , !;)J;:,do ;:,1;:,iu-cpJo:,s(p 'n!lOl:l!pcuoo:, !nţnwo "C;:JU;:JlUdSV
D. Anghel sînt v,izibile. Captivat de trecut, de legende şi fan-
tome, poetul cuilti1Vă expresia modemă, stilizimd cu edeganţă.
Modernismul său discret se aplică adesea unor motive roman-
tice. Temperament coleric, im,pulsi.v, ou tranziţii repezi de la
contempla.ţie la violenţă, D. Anghel se complatee ca poet în-
tr-o nobiJă reverie. Cu tot egocentrismul, cu toate elementele
fanteziste, nu se putea ca real,itatea să nu vorbească. Cd.or caire
„nu ştiu să deschidă ochi spre viaţă şi să privească În jurul
lor", le rezervă o privire ironică. lnnr-o extpoziţie a pictorului
Artur Verona il impresionează figuriile de ţăirani ; tahlour,~le
lui refJeotă „toată viaţa cîmpenească, nu aceea poetică, ci
viaţa de trudă ist0vit0are, sub arşiţa nclndurată a soarelui de
vară... Adevăratul aspect al ţăranului nostru chinuit se re-
a.Jizează pe pînză aşa cum e el, cum ţi..J arată ochiu~ : eternul
rob al pămîntului."

Ce crede poetul despre literatură ? Manifestele ·teoretice

11 interesează (Puţin. lntr-un pro.log la Cometa ni se sp.une că

poezia e „însăşi cadenţarea ce-o are universul". Pentru un
realist, aceasta ar Însemna că poezia exprimă rit.mul vieţii
universale, respiiraţia secolelor, marile impUtlsuri a,lc umanită­
ţii. La Anghel, formufa,rea are însă în vedere cadenţa muzi-
cală, aceasta sugerlnd sublimul. Visătorul - tennen echiva-

6!l

oleonnts_1cduen::nfadnut-esze,isbtiougl"at - c1ua,cu1·trwă:,1esuIunmet~u.': culon. ş1. forme mirifice,
Ou

Sunete, culori şi forme, asta-i toată viaţa noastră.

bvcpzr~asehr,.etsPeatreeze.ădvdeeSeor-ia~eao,riftippmăoavprsrrifetaceeajtr,ăuărcpaărdhleăeitfmer.irăedisrpnaăa·ţt,lp~1arfţainlnl/t,.o.es:1ezo_z~eP11·,omset1f·zba~.1m:ea,iyat,oPlimum;ăi ,s~Aaentgfeaahrlnemttaloe,men~iaditmcieca--

nv~..1In fu!ldul paharului cu
In~~;cpeoaritic(Puraih, acraurletfeerşmi eccaadt)î~es. ~nr m1;1ltLColor~", se pzăaisrăersic
e:ver!e pala;a trec
n~~o.scute, ,,escad\t"e albastre''
cu

cPstr1ie.o1rţo~m11udoI~urliÎlnnt.ln~uiştcra1r.teneee·,aguapirrvopeevieae,n,tiemuruelecnaaliielmvuuolcnaualg·tuub.itmnu"ăinMlod1Ap1ri:erid.mCemitfh:ei1l~:n-ueencI~de-t<rş~1iao., gsufv'1asnanbagytu"~il.'eoenv!so'ol,,,ltc<!efs:aema1tnuzatrtetaynecdzeeeaisIatfmArfraauutnnrrmitm-uauăus"-n--.

realizarea unei armonii idead:, ca~1rn e,;n,,ePalenrcraouli{ct.: Torul tinde la

gin.dneir:.i,ru•rfş=1t .'oaasşe,vrceua
m1"lă ăCu . visudri, cu fsaăn-temzpioapomreeaz, cu vi·a a·
narura. •, '
Invins e-o

di.n aL1nu91m,rnOeaaam. ldtVoeireÎinţtiăiCasupomacpriaţălienn,aereidv1e·şat.Jaul1uui1.' eNndu. D.is.toCn.eo1c.e. aC, o,pLuabbi"iocraasteorcuul
un

csj:,.ir~cacg~up:z1d1oreaOoav,inu,a1aţnaela-cnneladotlm·euşreuoeumrnterl?~laGmo~au.epo.alann.şcosuaacsnţa-toa.mtfmSetrotăic•eăoirs.aăaudinarştăosan,enatţrlctdeafave-aarai~,ecrfmeidăn„reladdnc,uefţecrooeăl1•am'dineenlnrabnîrerăatsioenunnsturţ1i•reeă.-tt,dintdscaaaoubr•nsemdiasmilet·a)ferle"ravnopraămeseîd.ctitbn•a.rpceeaipţrs-uaumÎaatlPicerenandtăaăaţocesca,1-sa·efefdacî1:~cmsurvecşmo,aae,meountaln"nm1(1u~sApnlrndtenn:o.araoodpetd~uşntamo.ei1el~s.yt~rernssa-unr,Îe;îtu_vnennrm;nn':raIIiea•im-eoe..drerpdcvfv„neaip:raeo-mrădesmvvsAeucerntmtza1puieop~-~rmsus~r1nl1a·cte.rtc7tmveaneaţaa~m-aaaş1cr1u1a.d~sncteClmc-i~a-eraac1_aşnaayrsoi~oItti~epnnaupduipoir_-igltnurnmlreereeaueradeatm-r1nmce.1elsară.IC_atgfizmoădrcrt:Ma,teoreuslp,iăţeepaO,ecţnoa1ilup.inîrcuft1esarlati.uneauoasy1aprorhnm?eteertuteuădnmbafcn"pnNnloes-alc,ocîaooaarltÎrunooa1-a-----i.r-

70

,cl.q\l.>'>t ? Avem o armă formidabilă, de care niu ştim însă să

l,l11tl~1.d1.tl.nr,.'1fn;c.·-1.n1ara,unmcc,lonlcsancludcbtdcacnejcăei,il1zPlmătaauiserls;iei,l,turJtp"ldăomîeinese,şnidiadmşanititşărpiăuot,ce,o„ievaăeîduo(tnSmmldoveaC1s"earteOori.îbsăreunaPt"eeţriU,'nilunlilşălacna,aue1ic,!etsrle,lplhruofioiaîaprrmieş-tauiirieistiemceucpmptîppuouonrrrsrasoeaaăiuaLp„ftlvieelolaniuuC,cţeon~si'naţ<"săteuiee,-lnsoioîsgpctpmdărzuirmeepeeeinllrrufudueedainidezeiie)eueg,<mmi.căs.lfoe.ăi,siş"neiîviinnc„erceCdeecr"ăarfim,oeri,lectnlşeaarirassacee~ăliaa,rltdaîeţienerrmifpoeraaă,ăprj,a.acsşeoipeirîaîdumne,ic,nptne-A-ue­e
,ud,îsciinuaunaxttl.aticDosiUeiadmf"amreanrcaăe(măţgdsaiîiieîasşpnniipnuagnsretoguaaei.ăilvr.uns.bt."eiadărsm,me(Tc,Rcăelameuinc'rflbătoaaulrlr,noenogeccrtupătţiorilo>lcisipielaăonuted.untnsedlueeleşinnasinpeujţuiigiagaarlnrsrărasîoeăisdndsmdăpăipineliiîînueinnnnă)mst.rdv)vseuseitoeasiic..ma,ifauIlndomtelîfnerseiairrfcauigăzhoşliă„iaonpoiraidcuuăro,eăidrinimilsntiouu,eirn.gmlrfueesirpsmfiă~mnilleansdmeea-d

feericAPŞ:atiîr-tcuenăa-mcahimipainrbuuănnlca-nuoiltfaîltnoegaăr-ceoadrfoe~raăebaăsotturtăneurndăăsea-roael-bnmăirfdueelagsefmraănşt:iassmeă,stinge...

nerFzeaiiaaridleRnneăaţă.ea"aPrhleişriiimiteumabce„iatunrser:imucăackadăistîoennasăaer,ap"mcrmee;îeeinla!nşuPtîicrnnreigitvrepapuşieentp1nidenesd-a,ouîgjîn1,urnaîlănrdfeccfiauaennîţpătnmaa,etsirmîturenioncosunclsiuodoacnel'.\doilfdeeg„~siitunaia~lu1:lvtir.neeumberăsa"tş,d,eiDirpndirroeeearrvvge:„ieogsarsrîiţtineae-.-
Şi căTu dormi şi eu visez pe gînduri că şi b2ălsiîltnealdemţdăie-oovmraoarazărimă.i
la anul, poate, fruntea ce-acum carşeac
de
braţul şiDe meu n-o s-o mai razimi,
1;1ndul

.. ;SigpîcunNanddieumel!-".ia.~.c"uddămtAeăslt.ctpouerienrenapadnoe~ţruatbir•eldcumozeiali,s:păcl.ea,,l/nCeiuuAraihidad!o,rerGbnattlena.mdaPin-crfaţ,iiihimucnnr~oeetrs,dc~ciuaaetl e viiSul,
amorul,

vrer_efliectţuie?,

dsfeîrlşaeşctoe nîncreretvleariien.eFfalobriillededvinineDuprreorciedaescuu.nDseeseailî.ntromlinntăen„,totoptiutel

71

de visare" ; parfumuJ trandafirilor amiruteşte prin analogie o
iubi:re def~n<:tă. "Ca. e\, .fi m~nte,. stam. ală.turi." Dragostea
dev:~e..,,p:1l,:'J de amunt_m . ,ParaleL1smul rntre pniveli.şti,le na-
-şB1ă.se1t1abv~a11r2ul~ilbi.cJs.uu.11f1lo1ectmehşati.J1moin-g:td-aaiitldeaeaţip,foaespzct1ă_i_pi,lăo,rrcătodormr~nşvidoelsunamţrcăua"lstlicsni,mgcbruăol­--
n~:1 .

~liisntvaă

tiva precum Eminescu o poezie a calmului romantic. Noap.tea
hoaulu„cginraăţmieaz,icadeÎnSLitienlieş"teşi: ha~,uzu ri murmurăto.rre favorizează

Iar eu, păşindu-le pe urnnă, trec ca o umbră fer[cită
Ce-ar rătăci pierdută-n tihna dropiilor elizeene.

Nu numai În Fantezii, dar şi ~n ln grădină imao-inaţia e
f„faeancleut.iondmuăda.e"lIu,n1_tcruH-oa„ijmoFclaen,tdteedzeiaep,lăa"pEeşlisfeu„nnmeduiarrlo.uslItnru~nsUut midbe"rp.eraorrszcee"vd, e~ssehfi~m"oi,aşrccăău
„dulcea fantasmagorie" a unei vieţi uitate. Fete cu foumoase

rochii", ,f,Jorile sîm dc.fin,ite cu cîte ,un epitet evoca,~or: iaso-
mia e „sfioasă", romaniµ - ,,dzătoare", cicoarea are „privire
omenească", stfojeneluJ e „visător", crinul poaintă hlamidă
regea.s:ă",. criza~temele r,espiră tristeţe, gherghina ex;;tică su-
gereaza mister, iar floarea-soarelui seninătarte. Măghiiranii sim-
boliz.ead „modestiia pîină la um~l1nţă" : ,,Tăicuţi ~i trişti se
trec în taună, / Gu fruntea în pă.mînt pleca.tă." In schimb,
noaptea, parfumul lor biruie, ca dreaptă COl11(pensaţie frumu-
seţea strălh.J1Ci,toai11e a ailtor Hori. Fantezia cu momente 'de halu-
;ÎITTaţi~ ~ustică şi optică ~e.rge uneori prea dqparte, căzîind

rn art~f1cm. In Balul pomilor, !l)Oezie mult citată odinioară

transtigu~ar~a în_ cavaleri şi domniţe a caişilor, zarzărilor şi
pru~iJor rncarcaţ1 de floare nu-şi aitinge ţinta. Efectele de fast
scemc au,air oiurdate; ba·nailii pruni dansează „menuete", între-
dndu-se tn „cochetării şi graţii albe".

După cum nu e piooural, poet'l.111 nu e nici ostentativ muzi-
cal. Ex:primarca În surdină şi unele atitudini ţin totuşi de
simbolism ; î.n elogiul florilor, G. CăJinescu distingea „un ecou
(prin Samain) al simbolismului mallarmean". Nostalgia mării,
parcurile, havui,ur~le, florile, exotismul sugerează viziuni lumi-
noase, d~ante de satan1isn1U>I şi nevrozele unora dintre simbo-
liştii francezi. Anghel cultivă puritatea (Porumbei albi), reve-
ria lină, odihniooare, suavitatea visului. In peta,lele tra.nda-

72

t I dor „it.răiesc mîhnir~le şi plînge norocul i,ilelor de vară"
(/11 grădină). Acoent>uJ cade pe sinteză„ pe esenţa u!1~i-~ent

•.uflctcsc, parf.umuJ florilor fi!n~ un _simbol aJ ~u~1tap1 Şt fru-

111osului. Fie Spre Cythera, .f1e .m :ptaJa ,Bar~enm dm .Roma?
ori 1n î,nrtunecatul nord, fantez1S>tu'l ramrne 1m nota lui, ca ş1

în peisajul naţio!1~ţ <;_U muş~t:C, m~g~erani, buj?ri. Se 1)0_:l~
~pune că poetul.m 11 srnt spoc1f1ce stanle sufleteşti neunre, fara

t'"i.Uberainţă şi fără t risteţi profunde. .. .V
Senzaţia de extineţie din Moartea narcisului, asociata cu

.1ţonia unei iubiri, ar putea crea impresia falsă că Anghel e
1111 poet al devitalizării. Mai puternică e fosă forţa vegetală

,,p~1 tăria stihiilor. V1ntu1l primăverii regenerează Întreg de~orul ;

11c-.o spune tn Schimb de veşti : p.~imăvară„1JO~tă. v1!1e În
t urcubeie fănmate / Să spuie-nfrmgerile morţ11 ş1 b1rumţele
vieţii" . Meditativului îi place să privească „tumultuoasa mar(',

,.1 i dezlege dmeoul (Cum cîntă marea) sau să asculte zbuciu-
mul oceanului : Nemulţumitul. Poezi~ neptuni<;_ă îşi găseş~e în
l'I, după Eminescu, un reprezentant 1zolait.. Cmtec"!l ~reieri~-
l11i rellevă cont.rasnul dintre trubadurul mmusoul ş1 d~mens1-

uni1le imense aile uni,vem1Ului. Fiorul cosm~c se concentrează

într-un vers final, lăsînd pe bolta celestă o trenă de pulberi

astrale:

Sînt poate milioane de ani de-atunci - o, soa.re !
De clnd tu, cd ce astăzi urci bolţile de-azur,
Erai de-abia o pată prin neguri di,lătoare,
O forţă-n mers cc-şi c:uă o formă şi-un contur.

Aşa erai, da.r timpul ţi-a modelat conturul
Şi-ncen.diul ce-n tine mocnea de veşnicii,
!nflădkat de-o dată a luminat azurul
Şi ale melc negre şi mari melancolii.

tn esenţă, D. Anghel se lasă dominat de sensibilitatea ro-

manitică şi construieşte în fantastic. Penr.ru el, ,,un sufJe7 de

poet" e uin clopot vibrfod la orice atingere (Ex-voto), a.pot un

căutăitor de cuvinte : "Cuvinte, juvaere, ecouri depărtate, / Al

alto.r suferinţe şi bucu11ii - cuvime" (Imn) . Exiprosia e totde~-

una lfiămrăp-c,doc~uucîrtseotadatoitrănicst;răivmezaigei,nilteinnzî-na,du către formele aen-
one, sclipiw.r, epi-
nimic

tetele apreciative şi dimensionale sînt utilizaite cu moderaţie.

73

Poetul miresm,elor florale e un rafinat, prefermd bogăţiei de
mijl.oarce, sobt'lienatea, distinqia simplităţii.

Poemele În proză, printre oale dintîi la noi, dezvoltă lite-
rar, în spă,rirul modelelor iromaintico-s.imbdliiste, o idee enun~tă
de obicei Εn 1prima tPrOpoz-iţie. Urmeaaă aipoi un comentariu,
lllneori tlÎlnzfod !lpre feerie, ail1teori spre paraidox, oî,r.eodată
aV'Îind baze rearli1ste. I deea de spi11Îji.n are uneori nuanţă litrică,
aJ.teooi ex,p.rimă o con~tare a minţii, susţÎlnută cu fapte :

,,Cuvintele închid o rvrajă neînchi,pui-tă în ele." (Scrisorile)

«Miresmele &Î.nt ,gra,iuJ ifiloriJor... " (Gherghina)

„Arivi.suu~ este .un om care nu pierde nici o o·catzie penttu
a se mamiifesta." (Arivistul)

,,Ce lucru fo,agill. e o femeie !" (Puteri ascunse)
,,Ce soartă ciudată au şi statuile." (Trecînd prin Luvru)

DUiPă ce afirmă că ·»miresmele sînt g,raiul florilor", comen-
tarorul tirece La dem.on~aţie. Epitete, metafore, comparaţii
intră în acţiiune. O eoomeraţie scoaite În evidenţă mode.5tia
unei ·gherglhine : "Gherghi.na singură tace. Marmoreamă ,şi rece,
d~preyuitoare perntriu gă'lăgioasa durere, se naişte, iubeşte şi
moare, făiră a sipune inimănui mm.ic." Tot a.şa, "fra,giila" ?femeie
dovedeşte, ca crna,mă, forţe ,nei.6ooviite ; de aici concluzia uşor
modi.ficaită : ,,Şi totuşi ,ce h11Ql1u fragii! pare o femeie !"

Descriptivul! izbucneşte uneori În exdaimaţii rowrte, acu-
muilează detallii, indică tră\5ăturj, apasă pe alau,ele sugestive.
Tipic ,e jp0irtiretu'1 ambiţio:suLw A. D. Hdlban (proprieta11ul ano-
şjei Ichilmeni, unde se deS1făişoară acţjunea ,din Bordeienii Jui
M. Sadoveanu), personaj vanitos şi infatuat. Schiţa de portret
se sprijină pe simetrii şi antiteze : ,,El mfoca, el bea, el
vorbea"... ,,Nimănui nu-i era îngăduit să-l întrerupă, nimeni
n-avea voie să emită o părere personală" ... ,,Toţi îl temeau
·şi-l tolerau, fără să-l poată suferi, văzînd În el un viitor
«om mare»." Interogaţia retorică e folosită abundent, ca În
portretul tatălui : ,,Ce urmăreai tu, de ce te-ai zbuciumat?... "
„Ce te Împingea pe tine, căci din înfdngeri şi dureri, ca
la mulţi alţii, a crescut energia ta..." ,,Pentru ce atîta
pămînt ?" E vorba nu de portrete fizice, CÎt de reverberaţii
ps~hologice şi etice, ca în portretul Jui Beethoven (Sonata

'i4

l1111ii). !,n ,cootrasit cu Arivistul, oamenii oneşti stigmatizează
1.1dnd : ,,Ei z1mbesc, dar zîmbetiul lor e ifioros..." "Ei z'Îmbe6c
.1zi, parcă nu văd lumea care-i Împresoară..." ,,Ei zîmbesc,
<hr mîine zîmbetul va dispare, îşi vor da seama, în sfîrşit, cît
de năipăsru iţi au fost şi vor Începe să se ~trS.ngă."

Gu cît .se aJPropie de societiate, prozatorul recurge fa un

limbaj mai plastic, consideraţiile pe marginea vieţii sociale

lu1n;d ooeori un tOn critic. 1n grădma Luxembour:g „oopiii se

,oaică de-a .puruci, ,şi itiineireţea nreca:toa,re Jeagă veşnic .idile" ;
prjin contrast, se delimitează 1Pair.is.ul imund şi 6teI]P. ,,Pe dţi
(veniţi din Romfu'tia) nu i-a pierdut oraşul aicela monstruos,
clţi din ex--oaimenii aceia ntU rătăicesc încă şi a~um pe străzile
lui ! Conştiinţele slabe .au mur.it, noţÎlunea binelui şi a riului
întunecată ~111 ei ,a adormit, aimhiţ.iÎ.lle au tăcut." (Tinereţă)
Privind o sferă terestră, cu cîmpii, ou mări şi oceane, cu munţi
şi dealuri Îill miniatură, pa<tniotismui scriitomlui se afirmă pa-
tct.ic : ,,Ghemuitul şi micul contur pe .caire il scrie ţara mea

faţă ·de imensitiatea ana.riJor c0tt1tinenite mi-e soump, pentru că

aici m-aan născut ; mi-e scum.p pentru că aim uitait pe unde
m-au puntat vatluri'le ; mi-e scump p~nllru că nicăieri nu m-aş
rccU1I1oaşte... "

In unele fantezii e duioşie, în aLtele mizantropie. Unetle
pagini SÎint evocăiri auitobiograifice din căilaitoria În Ltalia, din
.1nii petrecuţi fa ParÎ.6, altele, c-Olllentar:~i de!lpre literaru,ră,
JeSG)re teatru şi muzică trimi~ru:l fa Perraiult, Vetidi, Kogăi­
niceanu, Eminescu, Caraigiale, Pintio. Sunt au>oi legende vechi
( Din credinţele poporului) şi reminiscenţe ma-i au>ropiaite. La-
tura memorialistică, inrimă, rămî111e Însă domrna,ntă, şi cum
Anghel n-a dat aitenţie, ca scriitor, dmmelor suf,leteşti, dra-
&C)Stea de viaţă nu-l părăseşte, chiar da,eă printire rÎilldu:ri pă­

trunde mela111co.J:ia.

Transparent, sobru, aproape l·~psit de metaifo.re, stilLul pro-
zaitorului, căiruia 1îi :pia.oe să se <lestăinui,aiscă, se bazează pe
vailorificarea expresiei coir.idiene, extrăgîn.d totodaită ceea ce
îi convine şi din d.eipoziwl că:rturăa'esc. DU1pă Macedonski,
contribuţia lui la îmbogă,ţirea limbi,i prin neologisme e, p.oaite,

- concomitent w a.ceea a lui Ion Miinuilescu - cea mai sub-
snanţiailă. Sub aspectu,! acesta, Anghel ainticipă proza lui Arr-
ghez·i, care e însă mai imagistă, mai plcl\5tică. Ou ,toate elemen-
tele neologi.s'1lice, vorbirea nu devine rece, abstractă şi nici

75

academiz.antă. în epoca Jimbaj,ului 11urailist, precon~zat de se-
mănătorişti, ,prozatom:d .sensibil 1la neologisme şi-a adus nota foi.

Fantezist pe o ma.re Înlt'in.dere a operei, scriitorul e un
modem de stirUPtlllră ,romantică. Colaborator 'la Sămănătorul
şi iubitor al trecurudui, D. Am,ghel nu s-a ailaitmrat tradiţiona­
l~ştilor sămănăitorişti, de care de almninteri se di~tianţează
sub roate aspec,tele. Inorede:rea sinceră În puterea artei de a
înrîu,r,i societiatea 1s-a ~irosit, în pa.rte, În ,divagaţii felurite. In
vreme ce Oota,vian Goga se manrfesta oa tribun naţional şi
social, poetul florilor a exprimat puţin din frămîntările con-
temporane. Dispunea de mij,loa:ce ar,tistice Sll(perioa!!'e altora,
da.r, d:mn~ înai,nte de a fi dat ceea ce putea, n-a ajuns la
mairea poezie.

ARTA EVOCARII LA MIHAIL SADOVEANU

De la primele sale pagini, cel care avea să devină clasicul
Sa.doveanu se distinge prin unicitatea timbrului. Fie că face să
reînvie trecutul, fie că stă la divan cu ţărani care uliuiesc prin
şt iinţa lor asupra vieţii ori fixează În gravuri de epocă exis-
tenţa fumurie a dr,goveţi lor, limbajul scriitorului implică mai
mult dedt spun cuvintele. Vorbele sună, dntă şi mai ales răs­
pîndesc un parfum ce nu se laisă cctptat. Dincolo de hotarul
valorilor cotidiene, dincolo de semnificaţia curentă, se simte
un aer misterios. Oameni şi locuri dobfodesc ceva din sufletul
magicianului : dnd o !Pulbere invizibilă de sublim ; cînd o
undă ,de tristeţe ; dnd o irizare ,de umor. S-ar putea spune că
În artistul contemporan se împletesc într-o sinteză superioară
mai mulţi octmeni, mai multe sensibilităţi fosumînd o multitu-
dine de senzaţii. Peregrinul atras de suflul răscolitor al mun-
ţilor, al ,pădurilor, al a;pelor e în acela.şi timp Împlîntat În tra-
diţiile şi mirurile unui popor care, ,pr~be,gind din calea inva-
ziilor, a găsit sprijin în narură. Observatorul aşezărilor rurale
şi semiurbane oscilează fotre afectiv şi raţional. Evocatorul ve-
chimii dezbate ,probleme ale vieţii contemporane şi scrutează
viitorul. Caracteristica geniului sadovenian e polivalenţa, aipti-
tudinea de a se manifesta !Pe mai multe registre, cu o viziune
integrală asupra e~istenţei.

77

Pe lîngă opere legate direct de epocă, multe pagini sadove-
niene, 1ncărcate de tristeţă şi revoltă înăbuşită, tnre,gistrează
zbateri din alte veacuri. Venind din trecut, fotîmplările apar

estompate, iluzionarea dovedindu-se cu atît mai vie, cu cît
scena e mai depărtată. Drumeţii povestitori de la Hanu Ancuţei
îşi aduc aminte de înnîmplări vechi. ,,De-atuncea au trecut ani
peste douăzeci şi cinci" - Sipune eroul aventurii ,de la Fîntîna
dintre plopi. Despre idila nocturnă din Zîna lacului un bătrfo
ne focredinţează că „e mult tare de atunci". Din această ati-
tudine pers:pectivistă (de fapt retrospectivistă) decurge moda-
litatea stilistică adecvată : evocarea. La Creangă, eroii se ca-
racterizează dialogic, natura fiind ca şi absentă. Eroii sa.do-
venieni se manifestă, <le cele mai multe ori, monologic, avînd
voluptatea evocării, mai toţi fiind povestitori. La hanuri, la
mori, lîngă foc se povesteşte necontenit. Naraţiunea lui Creangă
vizează exactitatea, a lui Sadoveanu sugestia. Povestitorul
amintirilor din copilărie nu vrea să se înduioşeze, iar cînd o
face, involuntar, se scutură de duioşie, aceasta atrăgînd „uri-

cioasa Întristare". Era un lucid, un observator rece, încît, de-
taşîndu-se de lucruri, a putut fi un umorist. Sadoveanu caută
climatul favorabil reveriei, natura fiind pentru el o forţă răs­
colitoare. Evocatori sînt amîndoi, însă cu trăsături tempera-
mentale diferite. Tehnica lui Creangă e a unui clasic pentru
care raporturile dintre lucruri sînt clare ; totul se raportează
la experienţa milenară. Tehnica sadoveniană implică mult ro-
mantism ; Între om şi univers se interpun ceţuri, obstacole,

taine.

Dintre aspectele fundamentale ale prozei artistice (poves-
tire, analiză, evocare) la Mihail Sadoveanu iprioritate are evo-
carea ; pentru autorul Fraţilor Jderi a broda în jurul unui
nucleu istoric înseamnă a evoca ; a ·plăsmui şi mai liber, în
limitele posibilului, ca în Hanu Ancuţei, înseamnă de aseme-
nea a da curs evocării. Aduse fo raza vederii noastre, tablou-
rile păstrează ca pînzele lui Corot o pîclă tainică. Tempera-

mental, masca evocatorului, fie Chateaubriand, fie Sadoveanu,
e aceea a unui meditativ la care ideea de eternitate se con-
fruntă cu sentimentul caducităţii. Gfoditor În fond, pornind
de la anumite permanenţe, evocatorul compară cele durabile
cu cele efemere. Natura fiind expresia concretă a vieţii fără

78

,I,r11mn o.nHattcu' rac la\sliocSiaatdăovdeeanSuadeov„eoannua,tutroa...t.. d1.esatuonn.az,anetv.a..o.. "că, rniia.tuP~.ae....
,,a a~z~• t, ! .A.mgh'~ţ1·_t ~u1~e suf '1ete "V1 ·..M~ o n a.
,pi1o1Tdi' agiovaăszăuta,
naturu mtra m ahaJul mnm al evocam, dmdu-1

,ubs t:m ţă şi prospeţime. .. . . . ,., .V
între Tolstoi şi Flaubert, scruton ţmuţ1 m ma~e s~una, poe-
tul Ţării de dincolo de negură qptează ,pentru ':1tahtatea ~1-
\tlliană vlină de .sev~. Cel 1_int1Î.i nu adu~e~. cu sme „sen~aţ~1ţe

, .ne de stil a.le manlor scmtor,1 francezi... ,,Nu eram 151?1t.1t

,.t învăţ ;pe de rost, ca pe o melodie arl?onioasă, un cap1t0l,

precum am făcut cu capi~olul al V-lea d,.n 'f?~amna Bovar_y a

lui Flaubert: «Elle avait lu Paul et Virginie ...» - cuvmte
tt.'ipate parcă fotr-o placă <le ara_m~, pevv_ecie, cuvinte c_a~e ~ra-
duceau într-un chip aşa .de artistic stan de suflet on mtim-
plăiri. în 1cairrea i&oriitorului •ru_s (Răz_boi şi ?.ace)ya.rd nu erau
ruvinte : mi s-a părut că primesc 1mpres11le direct de _la na-
tură..." 2 Lui Sadoveanu însuşi îi place să primească 1mpre-
,iile direct de la sursă. Poet al naturii, evocator romantic pe
o mare întindere a operei, lui îi ,convin însă efect.ele _de 1?er-

11pectivă @n timp şi spaţiu. Vechime şi de~ărtărf ?:v;r: utlun_ de

volume fiind totodată coor<lonatele unei sens1b1htaţ1. Sub im-
periul ;mintirii, iimagi~ile concrete ~ncită )~ r;verie, sc~_iitorul
fiind un senzitiv care-ş, converteşte 1mpresnle m refleeţu. Sen-
zaţia lăsată de modulaţiile unui b~ciu~ ,,~n.tr-o î.nse~are ~i~ă~'.,
în lunca Siretului revine difuză dm ammtmle pnme1 copilaru.

Sufletul îi era „u;or, uşor", un "abur", cînd „pentru Întîia o~ră
q,ătrunse pînă la m(ne, pî?ă la toat~ simţurile ~e~e,..acel fior

cmiuelmod".ioIs~tearbviianeauînzsită rmefaleicţmiau,ltcăpurtiîcnedpu·stt,ăriail scufmlettaerşuti de bu-
o sem:
nificaţie. ,,Nu ştiam dacă ~fiorul) vine Adin timpuri tr~u:e or:
din întinderile care mă împresurau, nu mţelegeam da~a ~asuna
mzăriniie,pîen cuaşroearîancmă eraumsoemnenaieu fcearicoitpă,ăroerrie e u~ ţnch1pmt glas
~n lucmle de aur ale
al

asfilTlliţmitupluuil...ş"i (sSpfaaţtiuulri_vseecch?i)nfun1ă ; A

omul. pare suspenda_t '!1

infinit. Totul pare aenan, 1matenal. Datorita „car~cterulm di-
fluent al imaginaţiei" - cum a remarcat Tudor V1anu - Sa-

1 Mihail Ralea Scrieri din trecut, E.S.P.L.A., 1957, P· 11.
2 Mihail Sado;eanu, Tolstoi, în Opere, XIV, p. 210.

79

doveanu dă o ·Întinsă întrebuinţare substantivului şi epitetului
a„bft~otrr~,ct,1,s•omVnoi_ec!,bu,l,etafzănră"ă nttruaridpurcecoisst-are,,saubiHuerte"a,:.,s,cnăegcuerăn"u,
co
-
s-ar putea fo:x;a, 1ca _1~ F1laubert, 6n fll"aze tlaipidaire ; sî:ntem mai
aproajpe ·de romant1c1. Dar deşi aceste impresii indică ceva in-
ses~zabil şi par ireductibile, impresia de mister nu ajunoe la
metafizica romantică.
t>

Să se observe că şi cuvintele cele mai concrete doMindesc
fo asociaţii anumite, aceeaşi aură de nostalgie ,şi mister. Depăr~
tarea decolorează, diafanizînd, modifidnd formele dîndu-le
m~bre şi_ sonuri noi. ,,lnure ele şi noi s-a pus perspectiva timpu-
lui, - ş1 ceaţa depărtării le dă o uşoară linie artistică, ce nu
poate dăuna realităţii." 2 E ceea ce Sadoveanu numea mi-
r~j''. La vî1:1ătoare, la confluenţa Jijiei cu Prutul, scriitor~! se
stmte „ca ş1-n alte dăţi, departe, foarte departe de oameni... "
„Măsur~ is,ate<l:eăAtrdă1._:1deparleuarp~1l~eVa,dinş_tmd pta şi
Pru~liu1 ş·~1 nca:nitera:r rceăa 1:1-ar c din stî nga
upri nde un

numa~ m_~r~; ·p~ ape _msa s-a nd1cat o aburire tremurătoare,

un 1paianJm1ş aunu, ,pnn care toate ,se prevăd schimbate. Toate
s-a,u tras mai_ 1ndă.răit şi s-au ani•cşorait... " (Mirajul) De data
ace~sta, nu t~ul, ci s.paţiul imculcă senzaţia unui recul, a

1luu?~imc(ed.l,egeaodll,1~_rnruiu,lbrsmuatrvaae,,toI~rmp.-u~P)leessseteerd·cii?osimpceăproosneae„znaătbetuloerpirmiena"d,tueu-rsinaeleî„npaatril-eaonjdiiemncipoşrr"eu--;

sie finala de „flou".

Neintenţionînd să facă fotograifia amintirii, Sadoveanu
caută necontenit semnificaţii, a'Sociirrd elemente viz,uale acus-

tice, olfactive, tactile ; o amintire e altceva decît un' desen
~onocro1:1:: o ambianţă. Adresîndu-se unui interlocutor iana-
g.1JI1a5,_ scr:uooru_l rosteşte un convenţional „Ţi-aduci aminte?" ;

dup_a mtt:rog~ţ1e nu urmează însă nici un dialog, ,,amiintire" de-

veni1:_d smomm cu confesiune, solilocviu, reverie. ,,Erau albi

1cbsdp,uuilo~.mţlmuăsmdui1a~p~fl,al,dedr}tePecurJă'1_.oIaIw.şl1i,_1p-,~,dcd_1aeaunirrteltoce·gsereSn,_~1dI_fş11ii'1?1lţ1ae~11s.r1aetaleăld.zstaeoŞi_a1ss!lăae"u.ermtldberăr,betuzelo:emarnaşirtidumeel.puîsŞenit-;rsmoăueimbibrniăatiesuurti·redteaauşscpip,iîonă.mpinăăea,ofrn1uiiintne,ăşauid.mdacebănîrnlioă­,-

~ A~ta _prozatorilor români, Ed. Contemporană, 1941, p. 231.
Miha~l Sadoveanu, Miraiul, în Opere, VIII, p. 325.

80

" d ,1.1 cu viziunea aceea din cQpilărie înecaită într-o altă linişte.
IJ11 t uc cînta într-urna sonor, îin nucul cel uria,ş de la Sandu
\, 1.v1110.iia..." Imaginea unei aidolescente moarte şi amintirea
1•1111u:i iubiri se încorporează acestui piesaj de •primăvară. Cu
1, 1.11.1 abundenţa <le elemente senzoriale concrete (:pomi albi,
,1111l)r,l blvndă, miireaSll!la fină), înfăţişarea ,col,9u'1ui de na,tură
, .11 t· evocă un moment erotic rămîne vagă. Intre eX,presia lin-
t:' l\tică .,şi impresie 1pare a fi o antinomie. ln fond, ,prozatorul
11 .1 urmărit să schiţeze portrete, ci stări sufleteşti, iar natura
,. doar temnen de comparaţie. I mper.fectul traduce stilistic o
.H 1iune cu ecouri nelămurite, ceva neterminat, neperfect; im-
p1 (\SÎa ,de .durată ( ,,erau aLbi ·pomii", ,,erau acoperite de o
1,pumă grădinile"...) se \prelungeşte pînă în prezent : ,,o mi-
1r.1smă .fină şi astăzi se trezeşte În mine după ani şi ani..."

Fapt fovederat, vocabularul eYocatorului se focor,porează,
l II excepţia v.reu111Ut.i ,neo'logiism, limbaju~i ţoldl~ric. A•r,ti·~~ud se
di~tinge Îru;ă ,în ind1viidualizarea acestm hmbaJ, în realizarea
unui stil ; încor,porate în asociaţii n-0i, cuvintele ,dobîndesc o
.altă ..fiiizionomie . Vocative (Precum codrule, codruţule, iPOartă
, .tracter.istica ,geniului eminescian ; rezon şi stimabile sîn,t aso-
<1.ue în mimea o.ricărni om ou1tivat dramaitu:r,giei lu,i Cara-
h1-1\e : sînt carag,ia•Jiene ; lumina, vîntul, clopotele ţin ,de am-
hî.inţa evocării sadoveniene.

Evocfod, Sadoveanu evită tonurile sumbre ; •amintirea sa-

doveniană, directă sau cu ,participarea eroilor, e selectivă în

,cnsul că mteresul tinde către aspectele lu.-ninoase. Cele uitate
reînvie o clipă în oglinda unor ape liniştite. India dragoste
~ a ivit ca „un gh,iocel alb de primă.vară" ; stătuse neştiută, ,,aş­
topdnd 1prilej ,să izbucnească, şi •de aceea era În ziua aceea atîta
lumină, atîta floare, atîta linişte... " (Ţi-aduci aminte, Teo-
jile.) Euforia ţine, altădată, de echilibrul elementelor din jur,
În anumite condiţii cosmice : ,,Era jocul luminii şi al bucuriei
de a trăi de la mijlocul lui iunie, cînd soarele a ajuns la
cursa lui cea mai înaltă pe cer" (24 iunie). La Hanu Ancu-
~ei, ·oaspeţii aşteptau povestea .comisului Ioniţă ; dar povesti-
torul tace, ,,căci pe şleahul Romanului se vedea venind un
călăreţ învăluit în lumină şi-n pulberi" (Fîntîna dintre plopi).

Nici un alt scriitor român n-a fost atît de sensibil la lim-
b.1jul misterios al vîntului, ·prezenţă nelipsită Între mijloacele
l,Hacteristice evocării. Lîngă o mănăstire di.n munţi, oamenii

8J

povestesc despre dragostea de demult dintre un tÎnăr ş1 o
călugăriţă . ,,Ra mfuoşrnili•ere b rdamz"oilaosră p odren eau şoapte u~orrămbăite)vîcnaturel
creşteau 11A tr-o val ri. Pe
~ u
J1c<:ntenea se făcea lini,şte. Venea o adiere as,pră de miresme.
~adurea mtunecoasă tă~ea, se ,îngropa par.că în tăcere ; aipoi
1~r v:nea un tremur duios, ca_ în~r-un cimitir în care şi-iau gă­
~1t ~111a,re f~arte multe s·ufermţ1." (Agapia) Un boier revine
1111 pa~urea. ,1n ~a:e aVlllSe~e _legături cu ·soţia chihaiei, acum
moarta.. ,,Ş1 -n l11~1ştea asf111ţ1tului, o fîlfîire sfioasă de vînt

tr:cu ~nn ·r~mur_1. P~rcă trecea sufletul moartei... " (Moarta)
~~meru nu-ş1 mai aimmteşte de newnoscutul căzut într-un sat
şi mgr.op~t acolo,: ,,Vîn~urile duioase ale toamnei treceau prin-
tre m_ormmtele tacutc ş1 frunzele galbene foşneau. far străinul
s~ od1h1~ea .sub glii_... " (lntr-un sat, odată) T.risteţea şi vîntul

s111t n0ţiu111 complunentare ; vîntul „suna într-una în codru

cu ~ii de glasuri duioas_e şi plîngeri nesfîrşite... " (Focul) '

Şi clopotele acompa111ază m,Nrniri vechi, proiectate într-u n
trecut nedefin~t, ~ăpitanul de mazîli Neculai Isac, poposit la
Hanu Anouţei,. v111e :parcă din infinit : ,,Cînd aim ajuns la
malul ~foţdovei, a,m luat-o la vale, ,printre apă şi luncă. în-

tr-un ra~tunp au foceput clop.otele la biserica de la Tupilaţi.

J\m ?Pnt calul şi le-am ascultat cu jale, ,pînă ce au contenit.

Ş~~m1 aduc a.minte că, <lupă ce au stat clopotele acelea, .am au-
Z\t altele, de_ la _bisericile _al.tor sate, - şi picurau depărtate ş1

st1,nse: ,parca '?ateau În 1n1rma mea... " (Fîntîna dintre plopi)
Într-o „melodie" de clopote, se înscrie şi mîhnirea unei bă­
trîn_e femei. ,,_~u.rna~ sunetele moi şi dulci ,ajungeau prin lim-

pezimea 111opţ11 ş1 cadeau .peste bătrîna neclintită o atinoeau
parcă, o 1111fogîiau şi-i deşteptau în suflet plînoeri 'care mi°pu-
• A• uşurt,are., "
t~au În lacrimi de (Faceri de
izvorn _,printre :Pleoape,
bine) Ca nişte ,motive ·conducătoare .în muzică, unele cuvinte
contigurează În linii unduitoare un conţinut; sînt cuvinte-
cheie dînd substanţă unei sensibilităţi, traducînd o atitudine

faţă de lume. Căci nu-i vorba ,de sentimentul unui trecut mi-

rific, de „magia amintirii" în siine, ci de revelarea durerilor
Înăbuşite. Linişte, amintire, taină, prietenie, bunătate, mîhnire

ex1:_rim~ _te~dinţe. eticeA şi r~alit_ă~i sociale. _Scoţînd la_ supra~
faţa zacammte dm admcun, lmsmul devme expresia unui

umanism.

82

Nu poate fi fod.oială : stilul sadoveniain ţine deopotrivă de

,< o.da privirii şi de şcoala ·urechii. Artistul a precizat-o şi sin-

r,111, referindu-se la amintirile copilăriei. ,,Toate minunile nouă
,ilc vieţii care se tnfăţişau ochilor se Înscriau în mine ca nişte
l11noglifc ,durabile ; de asemenea ~~zul ~~u îmegjstra . a~or-

durilc delicate ori ,grave ale naturu, ais.ocundu-le 1mag11ulor.
<:iteam deci viaţa ,din juru~mi ca un 1primitiv. Modulaţiile aus-
11 ului evocau î111chipui·rii mele tablourile dezgheţului şi ~im-
ktcle ,primăverii." 1 Cu o .altă sensibilitate, !brăileanu căuta
.,cc.:a „muzică ce vine ,de dincolo de ,orizont" ; era un reflexiv,
1111 analist, un intelectualist. La Sadoveanu, farmecul stă În ap-
11tudinile senzori.ale, în ireceptivitatea directă de la lucruri, ~n
rnorma ·putere de reprezentare ; nici o poezie nu sugerează

mai si,ntetic, 1n sensul atmosferei, ca poezi·a acestui inter,pret al
imponderabilului, al labilului, al nuanţelor microscopice. .
Sînt unele pagini sadoveniene care emană parcă nostalgie.
după clipele de feri-
Prin peisaj ,se întreoaie ecouri : re9retul tristeţi. Totul revine
c.:i re se fotîlneşte cu pulberea
vechilor
elegiac 1n .aunintire. Între evenimentele de odrnioară şi decor
s-a stauornic.it un fel de core~pondenţă sufLetească, în Înţelesul

tmui transfer de vibraţii .de La omul trecător la natură ; nu

natura impasibilă de care se .pltngea Hugo, ci natura martoră,

natura-confidentă, Înregistrtnd discret, evocînd fără cuvinte.

Pc ,marginea .fiecărui episod inte,resînd esteoi..c, se a.ude o muzică

se nină sau tristă. Decorul devine sonor. Tehnica aceasta a

acompaniamentului sonor-muzical solubilizează, dizolvă contu-

rurile, surdinizînd ; ~ncită 1Însă reveria.
Să ne referim la povestirea Codrul, capodoperă de orche-

straţie Sn care natura dez,vă luie .şi potenţeaiză dimens,i,unile unei

drame. Pe de-o parte narează scriitorul, 1pe de alta, un bă­
trîn - bunicul Manole, figură tintiîlnită şi alte ori ; e o povestire
Îm[iletită. Toaite .mijloacele stilistice sînt orgarnizate în vederea
desăvîrşirii acom,paniaimentulu i. Se vorbeşte de o tînără soţie de
pădurar, de run boier atras de frumuseţea str.anie a femeii, apoi
de di1spariţia măipr.asnică a intrusului. ,,L-au găsit oamenii de la
Gşlărie sub rîpa de la Fundeni." 'taciturnul Voinea, pădurarul,
rămî11e ,im!Peneorab~l. Ecou.rile dramei pot fi urmărite Însă în
reaq1iiunile felurite a,le codrulwi : ,,Treceam iprintre fagi uriaşi

1 Anii de ucenicie, Opere, XII, p. 39$, 399.

83

Încăr~aţi d~ j,ir. ~r.a,m ·întovă·răşiit .uneori ,de Voinea. Tăceam şi
~u, ta~ ~1 el~ ~1 ne streoum:n 'P[m tufişuri, pe poteca umedă,
meo~ta ~~ bogaţ1a de verdeaţa. Cmd dădeam la mairgine, creştea
lumma _şi sauun~eeteau.fel&~pr:r1~te,Cîuşnleă.lrei~Joat.ăsleăş~1gialletelveatcoiltomr abio,iseurbeţşitrii.,
se
Sunau vlm ,cu

o. scara dev sunete dl!lc~, care p1c~rau domol ~i alegeau ca un
c!ntecV departat, şopt1t mcet, •şoptit uşor de clopote melodioase
ş1 nevazute."
Intre (PrQJ>?~ţiil~ jnitro<;i,uctive, de dimensiuini egale, ,Î,ntervin

a>auze, asmphf1cmd 1.mpres1a ,de polifonie din rest. Pauzele au
fosă şi o funeţie psihologică, lăstnd timp ·pentru ·reflecţie căci
absvenţi în ~parenţă, călătorii ·prin codru sînt aipăsaţi de gî~duri'.
"Taceaun ,ŞI eu, tă'Cea ,şi el..." Senzaţii.Ie olfactive-1:actiile lăsate
dveer.,_"uJ ,epaoţtVae"c,a suumgeend•năd" sviinztueatilzatsoearveor)),bsougbăţoiradodnae
ori imaginea
un ansamblu
treptat impres~iJor sonore. Tabloul ftncet;ază ,de a ma;i fovi
retina. D: la pri~ele ~uvviinte, perc;pem impres~ de cadenţă,
acce:ituata pmgres1v .pma la acel „cmtec depărtat, şoptit încet,
şoptit uşor de clopote melodioase şi nevăzute...« Spre acest
.,nevăzut" final concurează, adunîndu-se într-o muzică unifi-
c~toare, mai roate acţiunile exprimate de verbe, ·toate plasate
s1met~ic IÎn ca,pul ,propoziţiilor, toate la imperfect, 1ntreţinînd
reveria.

In aer se presimte drama, iar codrul vibrează polifonic
înfior.~t: 1n ~c să _c~>n~retizeze spaţial, substantive la pluraÎ
creeaza 1mpresla de 1hm1t'at, fondamental muzicală. ,,Şi şoaptele
f~unzarelor păireau În adevăr tremurarea unui suflet ; creşteau
din arbor în arbor, din ramură În •raunură, scă,de.au, se depărtau,
spuneau ceva neînţeles, ceva foarte vechi ,şi foarte trist. Şi cînd
tăceau bolţile nesflrşite, parcă şi sufletul din mine tăcea sta
neclintit, aşteptînd; n-aveam bucurie, n-aveam durere, in;ram
parcă În nesfîrşita fire, În marea 1bogăţiei pămîntului. Iar dnd
t~esărea În murmure şi oftări codrul, dn:d focepea să crească
ŞI să curgă valul V'Înturilor, fiori grei îmi răscoleau sufletul,
un CÎ~tec_ î_nfri~şat pornea în mine, dnteoul care prevestea şi
tm~ş1reVţuo:mAeşaap~audruturanraulo nduateăram-a,acapsăr.in"s căsuţa
c~roo 1~b1:1le la
dm poiana, -
In aştep~area unei i:zJbucniri, ritmul se precipită ; fraza acu-
mulează luuar elemente impresive ; ,propoziţiile se juxtapun
1ntr-o ţesătură de cîntec grav. Cît timp „tăceau bolţile nesfîr-

84

,,,l'", cît timp pătrundea în „mar.ea bogăţiei pămîntului", echi-

1ihru I sufletesc rămîne stabil : »sufletul ,din mine tăcea" ;
,. 11 avoam bucurie, n-aveam durere". Ca într-o corală imensă,
porneşte Însă „valul vînturilor", iar drept ecou, În suflet se
.aude „un dntec fofriooşat".

Cînd ,drama mută stă să rupă zăgazurile, sufletul păidura­

mLui fiind pusti,it de 1f.untiună, CJ<?druJ 6e zbu,ciumă sirnu,atetic

7ntr-uin if>aralelism tragic. Corespondenţa fon.etică dintre natrură
~· om idi~pensează pe s-ariitor de a insisita asll(pra psihologiei
omului. Muzica iraidiază stărri ·p,sihiice. ,,Par.că voiau să-şi smullgă
r1dăcini le d~n· pămînt, a.şa se frămîntau plopii cenuşii de la
marginea poienii ; iar fagii bănrî111i se cutremu11au furioşi, se
.1,p1lacau prel,ung şi iar se fodreprou, pe cfod ,prirutre ei, ca pe
n işte cărări gheţ0ase, din inima codm1ui, zv1cnea ca v,Îifltejuri,
l'll frunze spulberate, 'OU găteje, mînia furtunii. Un Z\l<m g·reu
creştea Între mourii negri ~i (Poiana frămîmată ca de SlPaimă
creştea ca ,0 huciumare prel1.1l11gă, chemfod ~aima din zarea
mohorttă, foăbuşiită din pulberi irăseu,late. Aşa IQI'iesou bubuin:d
buciiumarea pădurii, fovă1luiri dese de str,opi se abărură, durui.ră
u şurel şi la geaanud le unici, 6e d.~părtară, şi, - ,deodată, ca o
mînie .care osteneşte, icu okări de uşurare, se ailinairă aid~ncurile
şi soa:rele sitrăluci deodată orhito:r în toată poiana."

Limbajul dÎt se poate de concret, cu mu1tă mişcare, concen-
trează efectele cărtre canafol ooditiv. Impr,esionează „seria
expresivă a grupului bu, În evocarea fiuntiunii : ,,buciumairea
preluingă... ,bubuind buciumarea", ori seria iimpresivă .a voca-
lelor 1deschise şi .a difirongitlor în descrierea .încetării furtunii :
„cu of.tări de ,uşurare se a1li,na,ră adî,ncuriile, şi soarele
străluci deodată orbioor În toată iJ)Oiaina" 1• Sonorizarea nu
urmăreşte, ca la Hogaş, în foirtuna diin munţi, nici graindiosul,
nici ideea ,de sublim. Soopul e ak,ul : senzaţiile aicustice lucrează
în direcţia psîhalogi'Ollllui. Tot a.şa, printir-o substituţie psiho-
logică, e!pitetele ,plastice aile dimensiiunii şi conorenullui (,,pre-
lung", ,,gheţoase", ,,moho.nîte") dev,i.n epitete morale, traducînd
succesiv tens1unea mîniei, căderea .fluxului sufletesc, ,toropeaila.

1 Tudor Vianu, Citeva observaţii despre limba şi arta literară a lui
Mihail Sadoveanu, în voi. De la Varlaam la Sadoveanu, 1960, p. 460.

85

Despre o draigo1,re din tineireţe pentl.'lu o „duduie Oliirnpie"

n-a ştiut ,deo1t lt)jn lPloip străvechi de la marginea 1U1nui ,tîrg.

Ploipul „1uriaiş", ipLqpllll „tremurător" tăilrnă:oea parcă gîndurile ;
sensibitl, oînta necontenit. ,,Şi ramuriâe Jdese se ~nă'lţau nesfîrşite,
par.că voiau să spangă cerul. Şi frunzele măl.'lunte necontenit
tremurau aooLo 3n v6nfol dealrulu,i şi '1.iegeau o slabă şi dulce
melodie, 5,cli)Pind în i.5oau-e, sdÎjpitrid ~n umbră ; OÎ111tau şi dnd
văziduhu1l era nealmtit, şi părea arunci că u111 &Uflet ,a) !Plopufoi

poartă n-emăisiurata Jl)Ovară de frunze dese. (...) Şi cum creştea

iJ)Ojar,ul •răt>ărituilui, creştea şi-n mine illll1 tremur mare, creştea
şi în mime ,pUJUerea unui vQd caire bate-n zăgazuri, şi-mi venea
să s.trig acolo, 1în.gă ~ine, fo cuv•i1nte de foc, ~ubiirea care mă
miisnuia. Dar 1f11unzele plop.ului !Uriaş •susuraiu 1deas.up,ra. Erau
şoapte v.ii, şi jparică răspundea:u tehemărilor :mele lă.urntrice. N-am
gemut, n-aun &trigat. Am şoptiit: - I -auzi clllm murmură
plopul..."

Pairaleilismul 1coJ11tiruuă, ,ev,ooairea 1Î111cheindu-se „piaino", ~ntr-o
păt:runză,~oore elegie. A.oollltPa·niame111tul sonor ~une ma.oi muh
dedt ar fi făiaut-o 1un epiilog ainal!iit~c ; o:i<t!l1illil, egail ,la început, se
pier.de, rări,ndu-se, sugei1.nd htanrc g,lrusuri s•timse :

Prin plop, sute de ierni şi-au dus

nedomo.litele mînii ale vijeliilor ;
prin plopul uriaş în sute de primăveri

a nrecut vîncuJ învierii ;
şi Într-o primăvară şi noi ne-am oprit
o olipă subt ci.
Ca o fiinţă vie îşi tremura necurmatul murmur ;
sugea pământului rîul de viaţă
care urca pînă-n cele mai mărunte ramuri, spre cer.
Şi iată că-n primăvara aceasta bătrînul a murit :

izvord vieţii a secat ;

frunze n-au mai dat pc crengi ;
şi ramurile goale au rămas negre,

îndreptate spre cerul adînc,
triste şi pustii...

Aparenrt, şi Codrul şi Plopul 5tiltlt pov<e.stiri ; în realitate, de

fiecare da,tă, povei.5ti•rea cedează pai.ul poemu1u,i, laturile cele
mai elocvente 31Parţinînd poeziei. Conţinutul nu implică dedt

86

d,1,1v .1neadotă ori a,oţiune; t1tlrnri~e ciroumscri,u o ambianţă:
hf111 pretexte ide •refilecţie. Peisaj~1l ~u e un si~p:~u 1deoor sonor. ci
1111 prrsonaj, - centl'u~ de gravitaţie al evocam.

"Eu nu sint critic, nici filolog - de.:::lara odată scriiooml - ,
~111 1, dacă vrei, poet." i Cuvîntul nairaton.clui are ,rezonanţe de
, lopot în (Păduri ,nesfîirşi1te ; fieca,ne bătaie de dqpo~ deşteaiptă

,il ic sunete aJ.te peocaotueri,1.-ăAimtîi,nteudriencee;a sa faţă <le sluicm-ţriumn ~eă aicue.be.aeş~ae
inu .i1111:pasi~i·l ;
111,ui .linie ,de
\,I 11 ,urăşte, p~rtucit.Pînd .[~ ~confrun,tănl·e 1dmtr,e o~mern:. S1:1,Jis.t!'.:.:
NlaatNraicgoeadreă-aPloutncgoualvăr,ntrdeegu'1acreZaîţnua,
, orbi,nd tehmca ,poematica

dr ,la Vremu ri de bejenie
.'.wdui la Dumbrava minunată. ,lin operele de itinereţe, domină
1inagî,naţia h~per1boli'Că ; o u ,timpu1J, roma111ti~mu,l e frîna<t, tră~ă-

1uri le realiste fiind mai reliefate. Atetnit mai mult la decorativ,
.tu.tonu l de ,poeme si11111>lifică stiil,izJnd .în iinii ~senţi~le; tră~ă~u­

rilc se îngr.oaişă prin tuşe 15lu1ocesive, pnn :ev_en1re, 1pnn ~epeti_ţi: i

reveni rile co111foră ansamblu1l,ui un a1111um11t ntm cu parrt1culantaţ1

memorabile.
ţn tr-un poem ca Y_remuri de bejenie__ pe~~onajele SÎ,n~ fanto-
pmi:naăticceă.aluăruimmeabrteătdăurnao~,icăde~na,rttr:-1opubsăotuăl.:liŢearruangeustmicduL,ldaţoiveepmuaimstti'Îcmă -;
ssîinm,teetmricleî•n, o~ăaroaţfiaieusnceăa anruhasiec1ăm. pAikeădiwriclăt.ăîndai,mnăn:uln'iltl•ăt.2•ţti~: fVraerzţe>oel.ogfrie.cce-
vente reiau, ca înn:r-o fogă muzicaJlă, ideea m~şca~i.i. flui11tatea
şi cadenţa poema1tică trec ,pe p.rianu•l 1Plan. ,,Ţăran111 cu COJOacele

pe ·do-s, ou căJoiulile buhoase, CiU minten~le d~ 1Pănură, ~u topo~-
Şrtc~ille~i.o!untra-m\1.clu'flri,lae,v~şintour~cpoeadiese, leieşloirră ?Jv1Îicni ră
tto1 catlea ddimi l ăr~1e11ţ1itul1o1r1epnăcguilnid,essie-

qpriră, se înţepeniră JParică în picioaire, J.uară aiV'Î11Jt, se O(pÎ!nti~ă i
cu icniri izbiră tlOd)Oairele, gemînd .făicură , nînt ooa1serlor ; ca1 şi

căJl ăreţi cruwiră ; ra:lţii .cu răcnet &trăin de .răz.boi se năpustiră ;

?ar. ,cojoacele n:i,ari p~reaiu c~scute .d"!l pă~}'.nt, _111U că<lA~au la o
3i1zbPir0t0u1rPăe,tdşei 1f 10roşi ,11 pNv
sab1e n~c1 ,la dîonăulaţa;uo, cşhii coa-sele, ica o eaapuă, 11 cereau
tqpo'ar€1le ,.se cu J<Ucir~

fior.oase, dădeau i?JbÎ!turi ·şuierăwaire ; 01~mic :'1'u ,~ut~ parcă OP_~J

mî1nia oamenilor acelora ,care veneau pe JOS rnainotea mor,ţ11,

tăcuţi, mSnioşi, ,primirnd cu nepăsare şi dtin:d lovitura mortii ca

din mînia S1U.f1lenului lor amănît."

1 ln /egăwrii w limba literară, î n voi. Mărturisiri, 1960, p. 311.

87

Sîntem fo atmosfera a~ră a unei băităllii .cu mij~oace ,primi-
tive. La Chanson de Roland evocă fo aicela.şi stil despuiat, plin
de mişcare prin aoumllllarea verbelor, Lupta oşteni,lor lui Carol

cel Mare cu sarazinii.
Şi mai Înveideriată aipa•re reluarea motivului, ipotenţarca prin

r(l_petiţie ; ca model, iată efigia unui haidU1c .de sub munţi. Stilul
oral urmează aici o tehnică 6:t.va ntă, Într-o simenrie decorativă
cu unduiri de poem. ,,Era straşnic om, Cozma Ra.coarc ! Cînd
zic : Cozma, pa!'lcă vaid, iaită, parcă văd ÎnaÎ,ntea mea un om
înnunecos, călare pc un ,caJ murg ; mă ţiru:esc doi ochi ca oţelul,
văd două mustăţi cît două v,răbii... Straşnic român ! Călare, cu
flinta în spate şi cu un cuţit de un cot, ici, în chimir, la stînga :
aşa ,1--aim văzut rtoooea1una. (...) Şi doar nu era cine ştie ce gro-
zăvie la trup ; era un bărbat mijlociu, ciolănos, smoht la faţă,
un om ca mulţi alţii, - he ! dar ce are a face ? Numai ochii
să~i fi văzut şi s-a mtntu~t. Soraşnic român !"

Nu S-(1,r ,putea spune că această statuie ocve9tră c imaginea
unui anumit haiduc, deşi sc dau ca particularităţi rdoi ochi ca
oţelul" şi „două mustăţi cît două vrăbii". E mai degrabă por-

tretul haiducului În general. Impresia de gener:1.lit:i te sc
accentuează în final, cînd, într-o cavalcadă ,nocturnă, sub luna
plină, eroul reintra În lumea fantomelor, dematerializîndu-se.
Il însoţim şi noi, afectiv, stimulaţi de cadenţa poematică a
evocării. ,,Şi calul fugea ca o nălucă prin lunca vînătă ; lun-
cile vuiau de tropot, frunzele argintii licăreau, undele negre
de păr fluturau. Şi din urmă, umbrele porniră şi ele. Pc zarea
dealului se înşirară fantasme. Alergau prin pîclele uşoare. Dar
năluca neagră dinainte fugea, fugea, se prăpădea tot mai
departe, în negura nopţii." Ultimele rfoduri atestă o punere

În scen:i cu efecte de poem dramatic ; luminile scenei s-au
micşorat lent, progresiv; năluca „fugea, fugea" ; ficţiunea se
dest~amă. Şi sub aspectul dicţiunii, se poate distinge aceeaşi
tehrud recitativ-teanrală, cuvintele sti.ngîndu-se şi ele într-un
.,sotto voce"' misterios.

Cu tot aerul de proză vorbită, sistemul de imagini din
Dumbrava minunată aparţine de asemenea poemului. Suspen-
sia Între unităţile frazeologice accentuează cadenţa lirică :

"Era În juru-le tăcere şi singurătate ; ş-o lumină dulce se
cernea printre crengile sălciilor. Nu se auzea nici lătrat de
cîne, nici chemare de pasere. Parcă intraseră În ţinutul unui

88

h.,sm... Deasupra, departe, se pleca cerul albastru spre dum-
bravă, curgînd ca o apă ; ş-o împărăteasă pajură plutea pe
ulazul acela, cu aripile neclintite.

Domniţa făcu alt semn, şi lumina lunii începu a curge fo
poic.:1i ca o ploiţă. Jar pe cărări, ..Printre ierburi şi flori, înce-
pură a sosi jivinele dumbrăvii. Erau iepuri mari care-şi
111 işcau urechile şi mustăţile, şi guzgani ,roşii, cu ,priviri
, 1dene, şi popîndoci care făceau semne cu ·lăbuţele. Şi peste
pudul de argint trecu greoi bursucul. Şi, 11idicînd cuminte
c:irăruia pînă În faţa adunării, se ridică în două labe, se
ploconi, apoi începu să joace ca un ursuleţ."

Frecventul „şi" duce la o frazare sacadată, bazată pe
unităţi paratactice. Percepem limpede prezenţa rapsodului
popular.

Se poate spune că dintre precursorii din literatura cultă,
ci unul n-a înrîurit în mod vizibil tehnica poematică sado-

, cniană. ln Cîntarea României, Russo cultivă interogaţia

1,:torică, a.Jegoris.mul profooic, meditaţia istorico-.filozofică.
Declamator, retoric, limbajul poematic delavrancian e îm-
bibat de culoare. ExuMnd, exploziv, Hogaş urmăreşte home-

rismul şi monumentalul. ln esenţă, fraza sadoveniană de

aspect poematic e netedă, lineară. Toate vibraţiile se unesc
Într-un fascicul evocator. Utilizînd fie efectele de perspectivă
în timp şi spaţiu, fie orchestraţia muzicală sub forma parale-
1ismului dintre voce şi instrumente, fie scriitura poematică,
".doveo,nu a dJJt evodrii un rol neîntîlnit pînă la ci. Prin
interferenţa modalităţilor evocarea devine simfonică.

FILIAŢII : EMINESCU ŞI SADOVEA N U

_fără să. fa că parte din aceeaşi „familie de spirite", între
Emmescu ş1 Sadoveanu sînt totu şi afinităţi legate de solul
aceleiaşi provincii, de sensibilitatea \Pentru trecut, de profunda
drag?s.te pentru popor, de înţelege rea tot atît de .profundă a

poez1e1 populare şi a psihologiei pămîntului. Lirismul calm le

este ~murn, ,desigit~r ,cu pairtiiou·l,a.rităţi .şi ,nua.nţ,e. în poezia sa-
dovemană, -~minescu .a •lăsat vibraţii abia perceptibile. În mij-
locul naturu, contemplînd ·pădurea sau izvorul, cei doi crea-

tori se regăsesc În ipostaze aij)ropiate, atraşi unul de altul de
fire invizibile. Cronologic, îi •se,pară trei decenii şi, admiţînd
ccăonotigneunăerpaeţieceîlnălloacltu.ieEştfeec,pteul după
a lta tpreeriszpeeccitdiveă a ndi~puăn ucla rîel
de falsă
c~eatoru! Bal.tagului s-ar integra altei generaţii decît celei ime-
d1at em111esc1ene trebuie corectat. EXJplicaţia stă în moartea

pretimipurie a ,poetului : dispărutul n-a mai putut meroe 1n
tînărul O
pas cu contemporanii, de .aceea frumos ca un
zeu pare

a a,parţine unei epoci mai depărtate decît cea reală.

în opera demiurgului, ,prozaoorul descoperise de timpur,iu
ritmuri ~i perspective ,pe care avea să le savureze pentru uni-

citatea lor, dar şi pentru că anticipau 1pro.priile sale viziuni. îl

simţea al său, şi pentiru inoomparabila strălu,ci,re a verbului, şi

pentru intima consonanţă cu poporul. ,,S-a adfocit - scafan-

dru unic şi uimiror, - în mitul şi lirica populară. A restituit

90

pt1porului - măestru şlefuite - diamantele sufletului genera-
\,,lor ·acestui neam. Poporul ,pentru Eminescu nu era cel con-
1111 \ional al ,patriotarzilor; .oamenii lui vechi care-i hrăneau
11 1.t erau băştinaşii diin veac, de ,)a Boerebista ,la Deceneu,
, ,., pc care îi vedem în lanţuri de robi pe columna lui Traian,
, ,., care au luptat în vremea lui Decebal şi au adăpat cu
·.111gc pămîntul lor cotropit de imperialiştii timpului. Strămoşii
lui erau pămîntenii de la Rovine. Dulceaţa din poemele Ce

1,· legeni, codrule?, Codrule, codruţule, din Călin nebunul

~· Miron vine de demult şi din străfundul nebiruit... " 1
Structură intelectuală deschisă universului, călătorind ima-

1;i 11 ~r pri~ galaxii, stăpînit de sentimentul devenirii perpetue,
1:rn1 ul emmescian cultivă neostenit altitudinea. Fantezia deve-
nită o condiţie a înţelegerii favorizează asociaţii între lucruri
}' paralelisme curioase. întrebările curg fo lanţ neîntrerupt ;
1potezele fragile sînt părăsite pentru a lăsa loc altora, temerare
~· elocvente. Pe pămfot, privirea caută să descifreze semnele
istoriei geologice şi sensurile istoriei umanităţii. Iluzia tot-
deauna intensă înlesneşte extinderea dimensiunilor dincolo de
limite. Dionis imaginează şi rememorează cu dezinvoltură.

,. Imi p are c-am itrăit odată 8n Orient, .şi C!Înd 6n v remea cama-

' .,!ului mă deghi2ez cu vreun caftan,, .ared a relua <tdevătra1tele
mele vesminte. ,Am fos-t ~11Jt0iroeauna su rpri,n;s ,că nu piricep
curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat." 2 înţelegerea vine.
1.1 Sadoveanu, de ·la natură, sentimen,tul naturii îm.p,let~ndu-se
ru sentimentul tre,::unului. ,,Muhe le-am foţeles privind u1.umai
în jumul meu, şi pentru as1ta mă i1nchin codrilor .şi apelor ca,re
.n1 mai rămas şi pămfotenifo.r , care s-au schimba,t foar,te
puţi•n. (...) Acest irai, unic ,pria1 forti'1itate, ,al Daciei, a avut
locu~tori st.atomici din cea mai a.dî,ncă preistonie, ia·r cei caire
~-au adăuga,t cu vremea s-au su,pus legi1lor lui fireşti. Civiliz:aţia.

portul şi datina de acum zece mii -de ani 6ubsistă focă." 3 Nu e

vorba de rememorare, ca Ja poetul romantic, ci ide .transpunere
vizuală î111 alte ~oei, istoria friind simţi,tă din interiorul ei.

Ca la Eminescu, .Ja SaidO'Veanu pădurea col119tituie o per-

manenţă concretizînd viaţ,a. ,,Uinde eşti, cqpilătrie, cu pădurea
ta ou tot?... " ,, Împărat s!ă.vi,t e codrnl", ,,C<Ydru~i ba.te frunza

1 Introducere la Poezii, 1952, p. 4.
2 Proză literară, E.P.L., 1964, p. 65
3 O.Pere, XII, p. 230.

91

lin" - spusese W1ul. In „tăcerea grozavă" a pădurii celălalt
simte pulsaţia asot~nsă a sîngelui : ,,mă opream şi dinitr-odată
îmi ameam bătaia inimii în coşul pieptului". Pădurea e unul
din cuvintele cele mai bogate în sensuri. Iată de ce pădurea
devi_ne la cei doi poeţi o imagine-simbol, dobîndind prin
asociere ou altele un fel de reverberaţie sonoră şi afectivă,
deschiz~nd dnum spire o lume de minuni.

!n dimensiunile lui finite, codrul eminescian materializează
natura imensă, însă poetul aparţine acestei naturi altfel decît
creatorul Codrului şi al Dumbrăvii minunate. In plină natură,
Eminescu se distanţează de ea, dacă se poate spune astfel,
îşi ia o perspectivă, o înălţime, din care priveşte lucrurile
cu detaşarea unui filozof mereu preocupat de obieetul con-
templaţiei. Intre arbori, îl găsim dialogînd, văzînd în codru
o individualitate : ,,Ce te legeni, codrule, / Fără ploaie, fără
vînt, I Cu crengile la pămînt ?" Pentru Sadoveanu natura
e ceva intern, optica lui fiind una cu a stejarului, cu a că­
prioarei - cu care de .1ltmintcri comunică prin toate fibrele :
p1nă la fuziune, pînă la echivalenţă. El merge în natură
pentru a se dărui lui însuşi. La Eminescu, intrarea în natură
Înseamnă integrare Într-un circuit, ca în Dorinţa: ,,Vom

visa un vis ferice, / lngîna-ne-vor c-un cînt / Singuratice iz-

voare, I Blînda batere de v1nt". Printr-un fenomen de „osmoză

şi simbioză", Sadoveanu se „1nco.11porează" cu focîntare vieţii
multiple din juru-i. ,,Mă Încorporez luorur~lor şi vieţii, am
simţirea că totul trăieşte în felul său particular : brazdă,
stîncă, ferigă, tufiş de smeură, arbore şi tot ce pare nemiş­
cător; faptul de a avea asemenea cunoaştere mă face să
iau parte la viaţa tainică a stîncii, arborelui, smeurei şi fe-
rigii. Cu atît mai vîrtos alianţa aceasta a vieţii nenumărate
se manifestă 1ntre mine şi sălbăticiuni - zburătoare, ghe
şi fiare ; Între mine şi apele care curg, palpită ori întind,
luciuri neclintite În soare şi primesc în afundul lor rumeneala
lunii pline." 1

De la pădurile vuind sub stele sau fremădnd de izvoare,
Eminescu se ridică la plaiurile uranice, poposind în lună,
peregrinînd solitar printre astre. Necontenit, poetul pendu-

1 Anii dt ucenicie, în Opere, XVI, p. 402.

92

I, 1,.1 între natuiră şi bolta celestă, Între terestru şi univers,
, 111 undîndu-se în lu,mea originairă sau avînd viziunea transfor-

111.\rilor viitoare: ,,Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i
, 1 1 de stele"... Sadoveanu rămîne Într-o natură mult mai

pi.mică, fără dimensiuni ameţitoare, netulburat de aspiraţii

111t·t:tfizice. Nu setea de evaziune îi îndrumează paşii, ci pro-
misiunea clipei de euforie, natura prietenă dezvăluindu-i
11ur:tcolele. Satisfaeţia lui e atît' bucurie a spiritului, cît şi
., sensibilităţii. Dragostea şi moartea îşi pierd accepţiunea
ordinară : iubjre,a ,devine mister, moartea reirntegrare in cir-
<uitul elementar. In locul anxietăţii, natura aduce liniştea

t·1 tonică.

Şi Eminescu şi Sadoveanu sînt creatori în aer liber, cel
dintîi căutînd panoramicul cosmic, celălalt, poet al orizon-
tului concret. De o sensibilitate amplă a spaţiului se poate
vorbi şi la Sadoveanu, totuşi fără imaginaţia dezlănţuită a
poetului, la el auzindu-se mai insistent glasurile pămîntului,
respiraţia naturii. Vitalitatea naturii îşi dovedeşte eficaci-
1.uea în măsura în care liniştea risipeşte durerea. La Emi-
nescu, liniştea se confundă cu dulcea somnolenţă, cu un fel
de adumbrire a lucidităţii, cu starea de reverie lină. Somnul
~i visul se împletesc, încÎt un critic a văzut în poezia emi-
nescia,nă „o ,metronomie a somnului". ,, Las să ,dorm... să nu
~tiu lumea ce dureri îmi mai păstrează". Dorita piroteală ar
fi, cum remarca G. Călinescu, "o imitaţie a Nirvanei şi un
.1ntidot al durerii" 1• Dragostea însăşi e o cufundare în somn:
„Adormind de armonia / Codrului bătut de gînduri, / Flori
de tei deasupra noastră / Or să cadă irîndurj-irînduri"
(Dorinţa). La Sadoveanu, peregrin în singurătate, liniştea e

o stare de echilibru absolut, de echinox sufletesc, de nivelare
a sentimentelor. Liniştea devine distanţare de realitatea tulbu-
rătoare ori amară: ceva „În afară de timp şi depărtări",

cum ar spune un personaj din Creanga de aur. Ceva din
liniştea siderală capătă materialitate şi pondere. Peregrinilor
din Creanga de aur »li se părea că liniştea curge şi din stele" ;
„părea că timipuil stă". Moartea unei dprioare ln pădurea

1 Istoria literalllrii române..., 1941, p. 408.

93

Petrişoruii.ti Înseamnă Întoarcerea în linişte. ,,în lini şte, pe
cerul fotunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima
de aur a celei dintîi steluţe..." În alt loc, liniştea „se cernea
din cerul singuratic" (Fîntîna Hazului).

Sentimentul timpului arc la Eminescu un regiistru larg, ne-
cunoscut În poezia rorrµncască pînă la ci. Legătura cu epo-

cile imemoriale o face natura văzută în dominantele ei. ,,Ce

mi-i vremea cînd de veacuri / Stele sdnteie ipe lacuri ?" In-
terogaţia retorică duce spre esenţe şi permanenţe. Şi poetul
Dumbrăvii minunate, sensibil la scurgerea timpului, caută mo-
mentele feeri:e În care „realităţile şi vedeniile se confundă",
clipele în care „timpul nu are număr... " (Neajlov). E marele
timp, cînd „Într-un anumit echilibru sufletesc", într-o „anume
combinaţie a stihiilor şi .1 tainelor", re:ilul se fotîlneşte cu
fabulosul. Solicitîndu-i iubitei „o oră, şi să mor", Eminescu
definea romantic substanţa timpului unic, mai densă dccît
dacă „ai fi trăit În veci de veci". Sadoveanu are acelaşi
profund sentiment al relativităţii, Încîc sublim şi mÎhnire devin
termenii unei filozofii. Sensibilitatea eminesciană conferă du-
ratei, timpului, un conţinut larg. Sensibilitatea sadoveniană
porneşte de la confruntarea infinitului marc cu cele trecătoare,
ajungînd la concluzii nu prea diferite.
• Intre poetul bravurii lui Mircea şi evocatorul epocii lui
Stefan sfot mai multe afinităţi decîc s-ar părea. Ca şi la poetul
Scrisorilor, integrarea fo trecutul istoric sugerează contopirea
pîn ă la echivalenţă. Dezintegrarea, ruperea din legend ă, e
îns ă bruscă la Em111e~u. estompare lină la Sadoveanu, unul
izbucnind În blesteme Împotriva prezentului, celălalt dînd
amintirii care se subţiază treptat nuanţa unei elegii. Ipotetic

şi Eminescu şi S:lJclovea.nu 5-ar ii putut 'Încorpora unor epoci

revolute, unul avînd mai , ic imaginea lumii din care a plecat,
privind-o cu mfoie, celălalt angajîndu-se în sfaturi de taină,
pornind la vînătoarc, uitînd prezentul modern.

Dualitatea trccut-pre--Lent păstrează la Eminescu un sens
mai intelectual :

Lume n· gîndea În basme şi , orbea în poezii,
O, te văd, te-aud , te cuget, tînără şi dulce veste,
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu a lţi zei...

( V,ntr, /t madonă

94

~.,do\icanu rămtne la semnificaţiile materiale, Înv ăluin­

d I I I ntr-0 delicată ,poezie a depă~tării. Prozatorul mate-

•, d1/l·,11:i şi imponderabilul. . . ..
ireversibilităţii
1,111ldut·nci,1\· l timpului, mo_uv romantic cu c1r~u-
crsală, duce şi Sado.veanu la .m1h~
a Emin:~cu ş1 l~
ca non lungi pc şe~ur~ I Şi
111111111,, m~b· tmăelnan-ocor liseă. ,,Trecut-au anu
vie iară" ... -;- spusese un~l: ,,Pnn~_avar~
, 11·\11 nu se va mai 'Întoarce", afirmă ~ltu.1, pn~md. laşu , prz-
111,111,rra. ,,Frumuseţile sînt trecătoare ş1 dm straluc1rea .I.or nu
, .1111Înc dccît ceea ce au fixat pentru totdeauna poeţ11 care

1111 mai• siAne.ct tristeţe. Şi
Sîntem la
un pas de na~~ra se _Pre~ace m~re~1,
~· oamenii se schimbă. La~ţul generaţ1~lor ~ as1fura con.t111u1-
uflet cu trăsături ce t~tuş1 ceva
1lll',1 unui s primordială. Traci evolue aza, pastnn~ ş1 _alte s~-
din plasm a , geţi, d~ci, roma111
1111nţii au lăsat în psihologia poporului, în folclor, 111 asp1-
1,1 1ii, mai multe reminiscenţe decît s-ar crede:

"Valurile de ieri nu mai sînt :
Tot alte unde sună aceluiaşi plrău ...

~i \uHetul florilor de toamnă s-a urcat ~r; s~ele . seri:
,\1ihail Sadoveanu. Si susură alt vînt. Lucesc 111 mtunenc alţi
ochi de linx. Lupii s-au furişat în alt pono~ J~ha „cea mare
~i ·a schimbat scorbura. Cerbii şi-au m~t~t b~tal11le 1~ a~t po-

' îrniş. In fiecare clipă c altceva; n1c1 noi 1:~• mai si~tem
,1cciaşi . " i !nsă 1n această dialectică a P.:cfacern etern~, mţe­
găseşte în spnJln .P:ntru o. fil?zofic!
ll•ptul natură puncte de
seni nă. Fiorii mîhnirii, înstrăinarea de o clipa, :cv~n~. mc?n-
~t cntă nu pot ţine cumpănă luminii de a~r, pnvebşw umce.
Pe amîndoi poeţii îi leagă fire nenumarate de ~m~I d~ I,,~

Ca rpaţi şi de la Pontul Euxin. Istor!a acestor pam111:,un 11

•1 propie, îndrumîndu-i spre popo~, realitate f~ndam~ntala. ~e-
cnit din spaţii intersiderale, Emmescu se la~a capu':'at de n~-
,
murile terestre şi naţionale. Sadoveanu, la nndul lui, se reg.a-
scşte mereu tînăr, cercetînd rcalit~ţile naţi?~a.lc. În ~tratu:ile
,ele mai profunde. Fie natura, fie advcrs1taţi istorice (raz-

1 Opere, XIV, p. 198.

95

boaie, cataclisme sociale) au şters de multe ori urmele celor
vechi. Monumente şi vestigii din alte veacuri s-au topit, intrînd
în legendă. Intre natura în care i-a fost dat acestui popor să
trăiască şi stilul lui sufletesc s-au stabilit relaţii strînse. A le
pţtrunde semnificaţia devine, şi pentru Eminescu, şi pentru
Sadoveanu, o necesitate inexorabilă.

Pornind de la întrebarea cum arătau dacii, Eminescu şi-i
imaginează dominaţi de o mistică a suferinţei - sacrificiul
şi durerea fiind preludiul intrării În „vecinicul repaos" (Iu1--
găciunea unui dac traduce în planuri paralele şi ceva din pro-
pria dramă a poetului). Dispariţia din istorie a unui popor
ager lasă ecouri tulburătoare. Fost-au ei fatalişti ? Ce resor-
turi sufleteşti îi va fi pus În mişcare ? Iubirii lui Sarmis,
„craiul cel tînăr din Geţia cea veche", îi urmează tragicul din
Gemenii. Poemele dacice Sarmis şi Gemenii sînt creaţia unui
evocator de mituri patetice şi grozave.

Intervine magia distanţei, încît scenele crispante îşi pierd
intensitatea, scenografia lăsînd loc luminii şi liniştii retros-
pective. 1n Memento mori (Panorama deşertăciunilor) viziu-
nea se lărgeşte pînă la cuprinderea unei Dacii de legendă
şi vis. Timpului istoric i se suprapune timpul legendar. In
,,piepvu1l" unui munte v,răjit, ,lîngă „verdea-ntunecime a pădu­
rilor", locuiesc zeii Daciei ; la serbările lor participă soarele,
„copil de aur al mării", şi !una, ,,u"na Daciei". Fabllllosul e
hugolian, decorativ şi jovial, nu fără solemnitate. Părul alb
al zeilor „luceşte", ,,barba-n brîu li curge mare" şi toţi „rîd
cu veselie l-a păharelor ciocnire". Luna „doinind din frunză",

cheamă:

Zimbrii codrilor cei vecinici, li dezmiardă sura coamă,
li îndoaie a lor coame, pc grumaz îi baw lin
Şi pe frunţi ea îi sărută, de rămîn steme pe ele,

Apoi u:-c.1 negrul munte, pc ~" oa'e!c de stelr
Lin alunecă ş-alene drumul cerului senin.

Aerul e de „diamant", în dumbrăvi sînt „rodii de aur",
florile „par a fi stele topite", printre coloane de marmură
dotări murmură „blînd". Peste „lacuri limpezi", peste gră-

96

i1 1 ,orilor „clare" se revarsă „lumina clară". Peisajul solar
1111 1 revelă înflorită, ţară
h o Dacie de basm. Aspectul ve-
111 11111.tr

11·1.d, "icicol, impresionează :

Sptnzură din ramuri nalte viţele cele de vie,
Struguri vineţi şi cu brumă, poamă albă, aurie,

Şi albine roitoare luminoasă miere sug ;

Caii lunii albi ca neaua storc cu gura must din struguri
Şi la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri
Şi în sara cca eternă veseli nechezînd ci fuR..,

EO Dacie mitoloo-ică, în perspectiva unei depărtări cc
l.\sl în urmă iston·a pe:,ntru a se opn· "m m·m'f1'c. Daci smu l lui

Fminescu e festiv şi eroic :

Asta-i raiul Dacici, veche-a zeilor împărăţie :
Tntr-un loc e zi eternă - sara-n altul vecinicie,
Iar în altul zori eterne cu-aer răcoros de mai :

Sufletele mari, vite7e ale-eroilor Daciei
După moarte vin în şiruri luminoase cc învie -
Vin prin poarta răsăriri i care-i poartă de la rai...

Eminescu exaltă gloria dacilor „giganţi" '. ,,~ăr.irea v_eche"
.t unui ,,,popor ,de zei", cu oonoluzia că 111e s1mţ1m „man, p~-
tcrnici, numai de-i gîndim pe ei". Amănuntcl_e nu treb~11~

fconhuntate riguros cu realul, ponderea reven.llil:d antez1~1.
După proiectul unei drame abandon_ate~. 07:idiu m Dacia,
mitoloaicul dacic revine în poemul Stngou dm 1876, de un

roman;ism tenebros, în spiritul lui Tieck. Frui:nosul Arald,
,,stăpîn peste avari", s-a oprit în Dacia, cucerit de frum~-
seţea unei tinere de aici, răpită însă de moarte. Fantomatic,
întristatul cu „manta neagr~ în fal~uri: ~:că p_e cal n-egru.!
în „munţii vechi", trednd prm „codn-ad1vnc1 . Po.1encle rasu„na
de „glas de zimbru". Călăreţul aşte_apta ~n,., miracol : rem-
vicrea tinerei răposate. Speranţa lui e batnnul preot dac,
schivnic al înălţimilor :

Pc-un jilţ tăiat în stîncă stă ţapăn, palid, drept,
Cu cîrja lui în mînă, preotul cel păgtn ;

97

De-un veac el şade astfel - de moarte-uitat, bătrîn,
ln plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe al său sfn,
Barba-n pămînt i-ajunge şi genele la piept...

Aşa fel zi şi noapte de vremuri el stă orb,
Picioarele lui vechie cu pi:itra-mpreunate,
El numără 1n gîndu-i zile nenumărate,
Şi fîlfîie deasupra-i, gonindu-se tn roate,
Cu-aripile-ostenite un alb ş-un negru corb...

Scuturînd din vis pe „magul" încremenit, călăreţul c hotă­

rît să accepte orice condiţie, mschimbul minunii :

Dă-mi Înapoi pc-aceea cc mo.urca mi-a răpit,
Şi de-astăzi a mea viaţă b zeii tăi se , nchină.

Imaginea bătrînului preot „din tronul lui de piatră'' avea
să impresioneze pc Mihail Sado, c.1nu într-un roman al regre-
siunii în legendă : Creanga de a11r. Sîntem tntr-o povestire
dacică, aducînd parfum arhaic, peisaje împrcgnate de mis-
ter ; se aud ecouri de la sfîrşitul secolului al VIII-lea. Ca şi la
EmJnes~u, î~1ccrcarc:. de a reface peisajul de la Carpaţi în
~~g~tunle _lu_i cu vechile cultu_ri. ~izantină şi e;ipteană se spri-
Jma .pc f1~~iun.~. L~mea Dacm m prefacere 1şi caută un alt
profil. SluJttom lui Zamolxe aderă treptat la creştinism. Ge-
neza. unui nou popor se desfăşoară lent : natwa înregistrează
cvc111mentc, păstrează urme, devenind, ca martoră, o inscrip-
ţie ce-şi aşteaptă arheologul poet.

Sensurile ascunse ale datinilor şi eresurilor de la Carpaţi
poartă rămăşiţe ale unor populaţii care a lăsat documente
puţine. În religia vechilor daci, ,,aspectele lumii şi fenome-
nele naturii" deveneau nişte simboluri magice. Adevărul
abstract era sensibilizat : ,,o propoziţie uscată se mişca în
imagini". Legea ce se statornicise pc aceste pămînturi pc la
sfîrşitul veacului al VIII-lea introducea în cuprinsul Daciei
elemente metafizice eterogene. Povestirea peregrinărilor ma-
gului Kcsarion Breb de la Carpaţi la Egipt şi înapoi, trccînd
prin Bizanţ, constituie o etapă concludentă. Kcsarion Breb,
preot al lui Zamolxc, nu-i decît „bătrînul mag'· din Strigoii,

98

I11 c~tl' cu trăsături diferenţiate potrivit viziunii sadovenicnc.
i\11,hii asceţi aparţin aceluiaşi moment de tranziţie de la seco-
lul .\I VIII-lea la cel următor. Psihologia lor, ca şi limbajul,
, ., şi gesticulaţia, se integrează într-o atmosferă de fabulos,
I 1111d vorba nu atît de portrete în relief, cît de umbre le-

•:cnd:trc.
Cine erau locuitorii de la muntele Om, de unde porneşte

î11 lungă pribegie magul Kesarion Breb? "După cuvîntul Înţe­
lt•pţilor de demult, oamenii din acest colţ de lume sînt copiii
p.îmîntului lor şi ai cerului lor." Regăsim, ca la Eminescu,
vegetaţia silvestJră de Eden primitiv, peisajul ou căprioare,
ru ciocănitori „duruind" În trunchiuri scorburoase, cu „hulubi
~.îlb1tici răzînd fantastic" . Mai tare decît doctrina proorocu-
lui c dragostea de viaţă, ascetismul negăsind adeziune largă
în popor. La ceremoniile reluate la CÎţiva ani o dată, magul
se :irată păistorilor şi icodreni,lor. În ziua cînd „soarele stă pe
cer la cea mai mare înălţime a lui, după jumătatea lunii
iunie, în zodia Racului", el se înfăţişează mulţimii. În natura
primitivă, cel de al treizeci şi treilea Decheneu vorbeşte cu
ciutele şi cu veveriţele ; apa Oltului îi reflectă chipul ; azurul
îi inundă sufletul.

Ca şi la Eminescu, Sadoveanu cultivă, Într-o viziune poe-
m:ttică, regresiunea spre primitivism şi adînc. Eminescu e
mai atent la mitologicul eroic, Sadoveanu e mai senzitiv, cău­
tînd lumini, culori, dntece. Propunîndu-şi să seric un dodcca-
mcron dramatic inspirat din istorie, începînd cu descălecatul,
poetul Înţelegea să facă loc naturii - permanenţă care asi-

gură continuitatc:1 Între veaouri dezbinate de adversităţi. In

drama istorică Bogdan Dragoş (datînd din perioada ieşeană :
1875-1877), actul al treilea, schiţat numai, trebuia să ducă,
după zbuciumul tragic al începutului, la apoteoza descăle­
cării, făcînd elogiul frumuseţilor şi locurilor moldovene. Sa-
doveanu se lasă bucuros în voia legendei şi mărturiilor naturii.
„Este o poveste - scrie el - despre descălecarea Domniei
Moldovei de cătră Dragoş. Aşa au apucat-o bătrînii. (...) Isto-
ricii care nu afirmă nimic fără act scris şi pecetluit au avut
dreptate din punctul lor de vedere să înlăture această legendă.
în locul ei însă n-au pus nimic. Nefiind istoric, eu îmi voi

[)!)

îngădui să dau iarăşi povestei străbunicilor noştri dreptul ei.
Nu sînt realităţi numai clădirile de piatră şi petecele. de hîr-
tie ; mitul păstrează eternităţii lamura sufletului genera ţiilor.
Ceea ce au crezut băt:rînii şi ceea ce vor crede copi.i.i 111oşM"i,
desfătaţi de vis, e un adevăr pe care nu-l vor putea înlătura
oamenii prea serioşi." 1 ln epica sadovcniană de evocare isto-
rică, natura intră ca o constantă ; o admirăm în Dacia legen-
dară şi misterioasă din Creanga de aur, în ciclul Fraţilor Jderi,
ca şi în biografia lui Nicoară Potcoavă. În locul ceremonia-
lului cavaleresc din apus, sub arcade şi inscripţii săpate î n
piatră, aici, lîngă brazi şi grîu, vorbeşte pămîntul.

În fond Întoarcerea către un fabulos "o mie patru sute"
exprimă la Eminescu nevoia de distanţare necesară iluzionării.
Sînt dovezi că poetul măreţiei lui Mircea dispunea de o solidă
informaţie istorică, dar şi de o reală capacitate de a retră i
imaginar lîngă umbrele vechimii. Vizionarului din SL'iisoa-
rea III îi convenea să mitologizeze, nu copiind, precum cla-
sicii, mituri cu circulaţie curentă. Romanticul venea cu mitu-
rile lui : le inventa pe măsura oamenilor şi vremurilor, legîn-
du-le de natură şi de cadrul folcloric. Tînărului autor al
Şoimilor N. Iorga îi reproşa „lipsa citirii necesare", obser-
vaţie devenită superfluă pc măsura maturizării prozatorului.
Istoricul ignora structura intimă a geniului sadovcnian care
nu căuta istoria În sine, cît poezia istoriei. Delimitarea e
foarte importantă. Istoricul riguros declară război mitului, de-
mitizează, expurgînd şi lăsînd tablouri clare. Puterea de repre-
zentare a prozatorului nu decurge dintr-o fantezie dezlăn­
ţuită , î ns ă nici nu desconsideră mirajul, anedndu...J. eposului.
ln balade şi legende pulsa un trecut fragmentat în episoade

de suflu scurt ; prin retopirea motivelor, prin turnarea lor

în tipare noi, evocatorul Ic-a unificat într-o epopee. Împle-
tind istoria şi mi tul, ne-a dat un epos naţional fotr-o scrii-

tură simfonică rcproducînd ritmurile largi ale existenţei.
Pentru el, 1n anumite momente, ,,realităţile şi vedeniile se
confundă". Pe un drum de ţărînă, călă torul se întoarce „spre

obîrşie, spre voievozi şi daci", pc tă rîmuri „rămase ca-n veacul
părintelui nostru Decebal". Un rîu oarecare pune hotar „Între
lumea asta şi cealaltă". Denumiri geografice bizare, păduri

1 Opere, XII, p. 231.

100

, l'(hi, timp neclintit ne i:1tro~uc într-o lume _în care nu-i cu
jn\ ă să păşeşti
pu I la 1400 ne-a de doua on. Harta e de pn~os. ,,U_n. m_<?rar
d l· încredinţat că apa acelui nu al lm1şt11 se

l licFaamsăciNnacţaijaloevx"erc(NiteaatăjloIva).Eminescu de evul .,
Înc de prestigiul unor figuri monumentale (Mm~idrc1eua,r.oŞmt~afnaens)c,
\
d.u şi de farmecul unei naturi_d~ legendă. ,,Acu cmc1 ~ut~

de a i / Numai codri îmi erai'\ scne d~_spr_; .~oldova v~h1m1!
poetul naturii somptuoase. Pnn codru ţam de sus, vmeaz~
amurmic·eubll"r.auEnstetŞjîtanerăfirlaonr„,,cuvrloipÎeinvetopîdtmauprliu,nlăînd:e.ii,p~ooţbesolt1a.~z-ca
( li t<m:uerc,e.uţ~dui:nv~rnfnleoavnitrvea.
„o _mmv ra~nil?:3-ra-
l Ic'
I.a
t<::tSă _ cu ,păr \ung pînă-in călcn ~ N mconJoara „copu" c~
~oi mi pe umăr şi ,copile multe", purnu~d ,pc um~re ..~on1ţe ş1

.,donicioare". Alaiul decorativ ~e înscr,1: Î~tr-o sinteza cere~o-
ctncpariircccoeealapaulgsţoel-ăigăcaF.ei,rionuCaudlnţauăius.iliuşocibSrreascbropJerarsdi,laioeattpdurdeiara;airvlcîuaMngs\nuoadoş.drc,raioaictcvfrieuim:c.nlăoreo.luu~şnm1ai npvocMă1~1mou__dtcşreş~rt1an_uutt~lmre,<mc.;>s1dP~np1,1u1~1n!rcs1vaeatţser~rt1~mseoatues~1p.eaeseu1~,-lonua1~f1e,'1.:1npgcŞţutiagr:~ra1e:fae}faetfe~1'ra!sli1t!~~ta--1:
:r.1te şi ,imagi.ni difluonte, pens~la~1a f~md, nu ,at.J.t prc~,s~, f1t
deschisă fanteziei. Sîntem cîu1d m 1stone, ';'!1~ __11\ balaida Şl _cm-
tcce bătrîneşti. Trecută
istor.ia ,devine o amintire 1şpiruinn fil~r,u\ sens1b!lita~u .s~doven1cne.J
eon ecou1l unei am1nnm : o octava

a amintirii. o ,dircqie analitic ă , .. 1a . 111c1
Nereprezcndnd nici E~11~escu,
la Sadoveanu, istoria nu implică neapărat prcocupa~1 d_e exac-

titate. Nici unul, nici altul nu-s tempera~ente vitaliste, de
atşbŞiacuttececleuifamara.năbLlaancdtjeuueilrlmipdlMcreeuozavvvricoeizfll)eoatmţrănioreaiainltsueteaeremaamdlpee~il.coneoire.srbstaceoR_1şru~e~inveetmcei Îu(şnsillonhvcf~c_eh1ă1lm~~~us1alaă!~ure1m~t1lcad:l_iudevi_em,ca.lSotse_nstîuentelfgsamce~mn~s-n?v1lauoob5a1d~1~la~ece,
sceonavuednţ~u-lroopmotcanŞt~icebuş~1 iulcm~ea.t
crengile, prin codri umbla boun,
Grandiosul e sobru, fixat în cîteva
de cadrul stabil al peisajului. Tot aşa,_ Sa~ovca~u e un nem-
trecut creator de atmosferă, cu un ma1 reţinut s1_mţ al m?nu-
mentalului, urmărind însă cu încîntarc paralelismele dmtre

om şi natură.

101

csgpuoornbsetfsle~ie11n.r0hiănaeot.,atfnoszr.aaaăiztdpeeuooivnaeeis•zlntpaiiaaeat,ciae:ntameiăsl.etbtoo,iAirn,ichueie.lilu~Ei·~fm.ib.1-i·1tn1odcns_op,suo,ud,eb~zcli.cia'an:.i"şnai,taltaauiecrmSe·leii·a?andşeiops.voc,~ei,azbam1ln·aîăun,dde!s.ţrJaeaffu"-i-
. ' . • ' O VJ raţie I1inca ext:raordma ~ p
~;~~:rrc::;~:z:t?!:1:i1e~~~;::1~,a~~rd~i
drept 11;~atu:t
.niulu1 propnu esen~•e rJooma,a~nee.sscp.ec1face ge-
ale geni·u.Ji.,uui. pqpular